03 ocluzia dentara

8/18/2019 03 ocluzia dentara

1/29

DETERMINANÞII MIªCÃRILOR MANDIBULAREDirecþia ºi amplitudinea miºcãrilor mandibulare sunt influenþate

local de trei determinanþi. Prin determinant trebuie înþeleasã acþiuneaarticulaþiei temporomandibulare, a contracþiei muºchilor mobilizatori ai

mandibulei ºi a contactelor dento-dentare asupra direcþiei ºi amplitudiniimiºcãrilor mandibulei (FIG.26).

DETERMINANTUL MUSCULARChiar dacã în cadrul sistemului osteo- articular al corpului uman

existã ºi miºcãri cu conducere "ligamentarã" (în aparenþã fãrã conduceremuscularã), efectuarea oricãrei miºcãri presupune contracþia unui fasciculmuscular, unui muºchi sau grup de muºchi. Evident cã ºi la nivelulaparatului dento-maxilar miºcãrile mandibulei nu pot fi concepute în afaraunui determinant muscular, muºchii mobilizatori ai mandibulei ºi nu numaiei; fãrã a lua în consideraþie contracþia muscularã nu se poate vorbidespre cinematica mandibularã.

Studiul morfofiziologiei determinantului muscular al miºcãrilormandibulare nu face obiectul acestui curs.

DETERMINANTUL POSTERIORDeterminantul posterior, cunoscut ºi ca determinant (sau, mai

impropriu spus, ghidaj) condilian, mai corect determinant articular, estereprezentat morfologic de structurile articulaþiei temporo-mandibulare.

Miºcãrile mandibulare permise numai de determinantul posteriorsunt cele mai ample miºcãri pe care le poate efectua mandibula ºi senumesc miºcãri maxime, extreme sau limitã, miºcãri care în plan sagitalrealizeazã grafic schema descrisã de Posselt.


2/29

Aceste miºcãri maxime permise de ATM nu se fac în mod frecvent ,deoarece ele sunt limitate de contracþiile musculare automatizate ºi decontactele dento- dentare care le transformã în miºcãri funcþionale. Dinaceastã cauzã pentru a se obþine miºcãri maxime (extreme) mandibula

trebuie in general dirijatã (ghidatã) de operator ºi este necesarãparticiparea conºtientã a subiectului, miºcãrile limitã fiind miºcãricoordonate, voluntare. Determinantul posterior nu poate fi modificat demedic, însã starea articulaþiei temporo-mandibulare (determinantulposterior) reflectã în bunã mãsurã felul în care funcþioneazã contacteledento- dentare ºi muºchii mobilizatori ai mandibulei. Nu întâmplãtor, încadrul simptomatologiei disfuncþiei ocluzale un grup bine delimitat estereprezentat de "semnele articulare".

DETERMINANTUL ANTERIOR

FIGURA130

Aria maximã a miºcãrilor mandibualre (bicuspoidul din FIG.130) este

rezultatul acþiunii conjugate a determinanþilor posterior (articular) ºimijlociu (muscular), cu excepþia limitei superioare a acestei arii. Reliefullimitei superioare a bicuspoidului (aria haºuratã din FIG.130) estedeterminat de cele douã arcade dentare. Determinantul anterior estereprezentat de arcadele dentare ale celor douã maxilare. Partea, dintotalitatea poziþiilor ºi miºcãrilor mandibulare, asupra cãreia îºi exercitãacþiunea determinantul anterior este foarte importantã, atât din punct devedere funcþional, cât ºi clinic. În perspectivã (secþiune) sagitalã, aceastãzonã este reprezentatã de limita superioarã a diagramei Posselt (1 în

FIG.130), în plan frontal, de limita (marginea) superioarã a diagrameifrontale (2 în FIG.130), iar în secþiune transversalã, suprafaþa “controlatã”


3/29

de determinantul anterior este chiar cea ocupatã de diagramaorizontalã (3 în FIG.130). Se poate observa cu uºurinþã cã în zona“controlatã” de determinantul dentar se gãseºte majoritatea poziþiilordiagnostice mandibulo craniene: centrice - RC, IM ºi excentrice - CCP ºi

CCL, dar ºi miºcãrile cuprinse între principala poziþie dento dentarã - IM ºicelelalte poziþii diagnostice: IM - RC, IM - CCP (propulsie), IM - CCL(lateralitate) Rolul funcþional ºi importanþa clinicã a poziþiilor centrice -RC ºi IM au fost prezentate anterior. Despre miºcãrile de propulsie ºi delateralitate s-a arãtat deasemenea mai înainte cã sunt miºcãri voluntare(nefuncþionale, de interes clinic), dar care simuleazã, într-o formã mai uºorobiectivabilã, miºcãrile funcþionale ale mandibulei produse în timpulinciziei, respectiv masticaþiei. În cele ce urmeazã vom detalia câtevaelemente referitoare la examenul clinic al miºcãrilor de propulsie ºilateralitate cu contacte dento dentare (ghidajele miºcãrilor mandibulare cucontacte dento- dentare). În cadrul acestor miºcãri, suprafeþele dentareaflate în contact (suparafeþe de ghidaj) se gãsesc adesea la nivelulgrupului incisivo canin, motiv pentru care sectorului frontal al arcadelordentare îi revine principalul rol în ghidarea (conducerea) miºcãrilormandibulare cu contacte dento dentare. Trebuie deci diferenþiatetaxonomic noþiunile de determinant anterior (anterior faþã de ATM ºimuºchii mobilizatori ai mandibulei), care cuprinde în întregime cele douãarcade dentare ºi “determinã” întreaga suprafaþã (limitã) superioarã abicuspoidului, faþã de termenul de ghidaj anterior (care participã la

ghidarea miºcãrii de propulsie, deci spre anterior, a mandibulei), careinclude sectorul frontal al arcadelor.

Încã de la primele studii sistematice în domeniul stomatologiei ºipânã în zilele noastre s-au fãcut încercãri repetate de rezolvare aproblemei fundamentale legate de determinantul anterior (ºi, ca parte aacestuia, de ghidajul anterior): modul în care trebuie sã se realizezecontactele între dinþii celor douã arcade (fie ei naturali sau aparþinândunor refaceri protetice) astfel încât sã se asigure funcþionalitatea ocluzalã.O bunã funcþionalitate ocluzalã presupune 4 cerinþe fundamentale:

1. eficienþã masticatorie,2. abilitate foneticã,3. aspect fizionomic4. stabilitate ocluzalã.

Se poate remarca faptul cã dificultatea rezolvãrii problemeienunþate mai sus rezidã în caracterul relativ subiectiv al primelor treideziderate, la care se adaugã timpul îndelungat (decenii) pe care-lpresupune verificarea celui de-al patrulea.

În context, trebuie sã se rãspundã la douã întrebãri:

1. Cum trebuie sã se realizeze contactele interarcadice în poziþiile“centrice” mandibulo craniene - RC ºi IM?

satisfãcãtoare pentru subiect, precum ºi


4/29

2. Cum trebuie sã se realizeze contactele interarcadice în timpulfuncþionalitãþii ocluzale, deîndatã ce mandibula pãrãseºte poziþiilecentrice (excursii excentrice), în cursul masticaþiei sau al incizieialimentelor (acte funcþionale ale ADM la care apare contactul

interarcadic)? Trebuie sã amintim aici cã deplasãrile excentrice alemandibulei se fac preponderent în plan sagital, pentru inciziaalimentelor (asimilându-se astfel miºcãrii de propulsie cu contactedento dentare) sau preponderent în plan frontal, pentru masticaþie(asimilîndu-se miºcãrii de lateralitate)

La prima întrebare rãspunsul a fost formulat anterior: mandibula sepoziþioneazã în RC ºi IM în deglutiþie ºi masticaþie iar contactele întrearcade se stabilesc la nivelul celor trei grupe de stopuri ocluzale, deci idealla nivelul tuturor dinþilor. Numeroºi autori ai ultimelor decenii considerã cã,deºi nu idealã, este tolerabilã însã din punct de vedere funcþional situaþia

în care în poziþia de IM, dar mai ales RC, contactul interdentar în sectorulfrontal este mai slab (mai lax de 0,05mm), deoarece: atunci când mandibula se poziþioneazã în IM sau RC (în masticaþie

sau deglutiþie) sectorul frontal al arcadelor nu este funcþional tonicitatea muºchilor buzelor ºi limbii poate, prin ea însãºi, sã menþinã

în anumite limite, stabilitatea poziþiei dinþilor în zona frontalã, chiar înabsenþa contactului dento-dentar.

FIGURA 131 Conform unor studii anatomice datând de la sfârºitulsecolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX, suprafeþele ocluzale ºi marginile

incizale ale dinþilor mandibulari sunt aºezate pe suprafaþa unei calote sferice


5/29

(M) (sfera / curba MONSON); proiecþia sagitalã a acestei sfere (S) poartã numelede curbã SPEE, iar proiecþia frontalã (W) - curbã WILSON

Rãspunsul, formulat de diferiþi autori, la întrebarea legatã decontactele interarcadice care ar trebui sã se stabileascã în excursiile

excentrice ale mandibulei, sunt mai diverse, însã pot fi grupate în douãconcepte generale contradictorii:Prima teorie, în ordine cronologicã, dar infirmatã, pentru arcadele

dentare naturale, de autorii contemporani, este cea a echilibrului dinamicinterarcadic (teroria ocluziei echilibrate dinamic), adicã a contactuluiinterocluzal permanent în deplasãrile excentrice ale mandibulei. Premisateoreticã a acestei concepþii aparþine simþului comun: dacã se aplicã oforþã (cea generatã de muºchii masticatori) asupra unei suprafeþe(suprafaþa ocluzalã a dinþilor), presiunea (solicitarea ocluzalã la nivelul

unei suprafeþe ocluzale) este cu atât mai redusã cu cât suprafaþa totalã(numãrul dinþilor aflaþi în contact) este mai mare ºi prin extrapolare, idealar fi ca în orice miºcare excentricã a mandibulei sã se pãstreze contactul

între dinþii celor douã arcade. La susþinerea concepþiei echilibruluidinamic în miºcãrile excentrice ale mandibulei a contribuit teoria conformcãreia deplasãrile mandibulare cu contacte dento dentare s-ar face numaiprin rotaþie (FIG.131), iar feþele ocluzale ºi marginile incizale ar fi aºezatepe suprafaþa “corpului de rotaþie” (sferã sau cilindru). La elaborareateoriei echilibrului dinamic nu a fost luat în calcul faptul cã masticaþia seface de obicei pe o singurã hemiarcadã iar miºcarea mandibulei rezultãdin asocierea unei miºcãri de translaþie (miºcareaBennett) cu douã miºcãride rotaþie (una având axã de rotaþie - axa intercondilianã, în care se facemiºcarea de ridicare - coborâre a mandibulei, iar cealaltã axã -verticalã, prin condilul pivotant, în care se face deplasarea lateralã).Chiar dacã feþele ocluzale ale dinþilor ar fi iniþial (în IM ºi RC) plasate pesuprafaþa unei sfere, în condiþiile în care miºcarea mandibulei nu este osimplã rotaþie, contactul ocluzal se pierde pe o bunã parte din aceastãsuprafaþã.


6/29


7/29

suprafeþele ocluzale ale dinþilor mandibulari sã se deplaseze pesuprafeþe curbe diferite; aceasta înseamnã cã în eventualitatea în cares-ar obþine totuºi echilibru dinamic pentru una din direcþiile dedeplasare ale mandibulei, acest echilibru s-ar pierde odatã cu

modificarea formei ciclurilor masticatorii, ceea ce se întâmplã foartefrecvent chiar în cursul unei singure etape de masticaþie. încercarea de a echilibra dinamic arcade cu supraacoperire frontalã

mare duce la mutilarea grupului incisivo canin în mod obiºnuit dinþii posteriori, cuspidaþi (premolarii ºi molarii), prin

parodonþiul lor nu au capacitatea de a rezista la alte solicitãri decâtcele transmise în axul lor lung. Ori, eventualele contacte dento- dentareapãrute la dinþii cuspidaþi în timpul miºcãrilor de propulsie ºi lateralitatese constituie în solicitãri orizontale sau oblice care apar în timpul

miºcãrii de propulsie sau în timpul miºcãrii de lateralitate.Prin urmare, contactele dento-dentare de la nivelul dinþilor frontali în timpul miºcãrilor de lateralitate sau de propulsie trebuie sã asigure omiºcare a mandibulei de aºa manierã încât sã producã dezangrenareadinþilor cuspidaþi când apare pericolul (în propulsie, în lateralitate) caforþele orizontal-oblice sã depaºeascã puterea de rezistenþã aparodonþiului dinþilor laterali.

Aceastã teorie, dupã care dinþii cuspidaþi asigurã “protecþia”sectorului frontal în poziþiile “centrice” ale mandibulei (RC ºi IM), în timpce grupul incisivo canin realizeazã “protecþia” (dezocluzia) sectoarelorlaterale în miºcãrile excentrice ale mandibulei (propulsie ºi lateralitate),este numitã teoria ocluziei protejate mutual.

În concluzie sarcina ghidãrii miºcãrilor de propulsie ºi de lateralitateeste asumatã in totalitate (cu unele excepþii, care se vor enunþa maideparte) de grupul dinþilor frontali. Întrebarea fireascã este dacã dinþiifrontali sunt capabili sã îndeplineasca acest rol.

FIGURA 133 Forþa care trebuie aplicatã pentru a sparge nuca plasatã înpoziþia “1” este mai micã decât pentru poziþia “2”. Dinþii frontali au, în raport


8/29

cu zonele de aplicare ale forþei muºchilor ridicãtori ai mandibulei, aceeaºipoziþie cu nuca din imaginea 2, ceea ce îi face mai rezistenþi la acþiunea acestorforþe decât dinþii laterali (cu o poziþie asimilabilã celei din imaginea “1”)

Dupã cum este cunoscut, intensitatea solicitãrilor este cu atât mai

mare cu cât locul de aplicare al forþei este mai apropiat de inserþiamuºchiului (muºchilor) mobilizatori ºi de locul de sprijin al segmentului ososmobilizat, în cazul de fatã articulaþia temporo-mandibularã. Ori, dinþiifrontali sunt situaþi la distanþa atât de locul de inserþie muscularã cât ºide sprijin (ATM) (FIG.133), ceea ce îi face mai apþi sã reziste la forþeleorizontal-oblice din miºcãrile de propulsie ºi de lateralitate.

În acelaºi timp trebuie sã se aibã în vedere ºi faptul cã prin adaptareafilogeneticã ºi cea ontogeneticã, parodonþiul dinþilor frontali este dotat cuun aparat proprioceptor mult mai dezvoltat ºi, în special, mai specializat,

în comparaþie cu parodonþiul dinþilor laterali cuspidaþi al cãrorparodonþiu este specializat numai pentru recepþionarea forþelor verticale,

în axul lung al acestor dinþi. În momentul în care am prezentat clasificarea grupurilor de stopuri

ocluzale am arãtat rolul dinþilor frontali. Aici este locul sã fie evidenþiatrolul dinþilor frontali în relaþia dinamicã a celor douã arcade.

GHIDAREA (CONDUCEREA) MIªCÃRII DE PROPULSIEMiºcarea de propulsie cu contacte dento-dentare se analizeazã de

la poziþia de intercuspidare maximã (IM) la poziþia cap la cap în propulsie

(CCP). Reamintim cã traseul funcþional este de la CCP la IM dar, pentrufacilitarea examinãrii, în practicã se foloseºte studiul traseului invers, aºacum am arãtat, fapt ce este valabil de altfel ºi pentru studiul miºcãrii delateralitate.

Miºcarea de propulsie este condusã de ghidajul anterior: avansareamandibulei din poziþie de IM se face prin contactul dintre marginea liberãa incisivilor mandibulari pe faþa palatinalã a incisivilor maxilari pânã ceaceºtia ajung în poziþia cap la cap. Acest contact dintre incisivi în timpulmiºcãrii de propulsie trebuie sã determine dezocluzia (dezangrenarea)tuturor dinþilor cuspidaþi. În literatura de specialitate se apreciazã cãdezocluzia dinþilor cuspidaþi în propulsie trebuie sã se producã "cel maitârziu când dinþii frontali ajung în poziþia cap la cap". Considerãm cãaceastã enunþare poate crea confuzii; pãrerea noastrã este cã dezocluziadinþilor laterali cuspidaþi trebuie sã se producã încã de la începutulmiºcãrii de propulsie, altfel va apare o interferenþã la nivelul dinþilorposteriori, un contact dento-dentar generator, între altele, de solicitãri înafara axului lung al dinþilor posteriori. Este de remarcat aici faptul cã zonafuncþionalã a traseului de propulsie este cea situatã în vecinãtateaimediatã a poziþiei CCP (vezi incizia alimentelor) ºi numai rareori

mandibula parcurge, în vederea realizãrii inciziei, traiectul CCP - IM pânã în vecinãtatea poziþiei de IM. Aceasta face ca interferenþele de la


9/29

începutul miºcãrii de propulsie (din vecinãtatea IM) sã fie totuºi mai puþinpatogene decât cele situate în apropierea poziþiei CCP, pentru simplulmotiv cã pe cele dintâi mandibula nu le întâlneºte, în functionalitatea ADM,decât excepþional. Prin contrast, în cazul miºcãrii de lateralitate cu

contacte dento dentare, interferenþele situate în apropierea poziþiei de IMsunt mai “periculoase” decât cele din vecinãtatea poziþiei CCL, dupã cumvom arãta ulterior.

Ideal este ca miºcarea de propulsie sã fie susþinutã de toþi cei optincisivi însã numãrul dinþilor frontali care participã la ghidaj depinde decurbura incizalã ºi de alinierea dinþilor în sectorul frontal; practica a doveditcã poate fi considerat funcþional ºi ghidajul anterior susþinut numai de doiincisivi maxilari cu antagoniºtii lor.

FIGURA 134 Curbura incizalã (rezultatã prin unirea printr-o linieimaginarã a marginilor incizale ale incisivilor maxilari) influenþeazã numãrul

dinþilor aflaþi în contact în poziþia CCP. O asemenea curburã având formaaccentuat convexã inferior (2) face ca raportul CCP sã fie “susþinut” numai decei doi incisivi centrali superiori ºi antagoniºtii lor. Curbura incizalã concavã (3)favorizeazã contactele la nivelul incisivilor laterali ºi caninilor maxilari înpropulsie ºi poziþia CCP, iar o convexitate inferioarã moderatã faciliteazãmenþinerea contactului în miºcarea de propulsie (deci ºi în timpul inciziei) lanivelul tuturor incisivilor. Toate cele 3 situaþii sunt însã funcþionale. Curbaincizalã concavã apare mai ales în cadrul abraziunii patologice generalizate,când ºI în zona lateralã se instaleazã o inversare a curbei Wilson, fiind vorbapractic despre o mostrã de adaptare “funcþionalã” la o nouã realitatemorfologicã.


10/29

În cazul în care ghidajul anterior se realizeazã prin contactul unuisingur incisiv maxilar cu antagoniºtii sãi se vorbeste despre o interferenþã

în propulsie pe partea lucrãtoare. Dacã în timpul miºcãrii de propulsieapare un contact dento-dentar la nivelul dinþilor cuspidaþi se vorbeºte

despre o interferenþã în propulsie pe partea nelucrãtoare.Din cele expuse mai sus se poate observa cã termenul deinterferenþã este folosit pentru desemnarea unui obstacol care împiedicãrealizarea unui ghidaj funcþional ; este logic ca în miºcarea de propulsiezona dinþilor incisivi sã fie consideratã zona lucrãtoare, deoarece aici areloc actul funcþional de incizie a alimentelor.

Faþa palatinalã a incisivilor maxilari poate sã prezinte, faþã de planulorizontal convenþional (Franckfurt, FIG.33)) o înclinaþie (pantã incisivã)mai abruptã sau mai linã, ceea ce va determina un ghidaj anterior maiabrupt sau mai lin (mai deschis). Având în vedere cã ºi panta articularãpoate avea înclinaþii variabile, ca ºi faptul cã în miºcarea de propulsiecondilul mandibular se deplaseazã pe aceasta pantã, s-a crezut cã gradulde înclinare al celor douã pante (incizalã ºi articularã) trebuie sã fie egal.

Aceastã idee este greºitãdeoarece condilii, în afarã de rotaþiepot face în acelaºi timp ºi translaþie(FIG.135), ceea ce determinã casegmentul anterior al mandibulei sãaibã o miºcare mult mai amplã ºi mai

complexã decât cea pe care ar putea são dirijeze strict panta condilianã.Practic, în miºcarea de propulsie seproduce translaþie pe trei planuri

înclinate reprezentate de panta incisivã(1) ºi cele douã pante condiliene (2 ºi 3),

asociatã cu o foarte redusã componentã de rotaþie în etajul meniscocondilian (inferior) al celor douã articulaþii temporo mandibulare. Miºcareade propulsie se poate realiza, fãrã obstacole, oricare ar fi înclinarea celor

trei planuri , ceea ce conduce la concluzia cã nu trebuie sã existe ocorelaþie matematicã (egalitate) între panta incisivã ºi pantele condilieneºi, mai mult decât atât, nici chiar între cele douã pante condiliene nu estenecesar, pentru o bunã funcþionalitate ocluzalã, sã existe egalitate. Dupãcum se va vedea mai departe, între înclinarea pantei palatinale a incisivilormaxilari ºi înclinarea pantei articulare trebuie sã existe o corelaþiefuncþionalã, dar nu o egalitate matematicã. De aici rezultã rolul primordialal înclinaþiei ghidajului anterior în fiziologia miºcãrii de propulsie.

FIGURA 135


11/29

FIGURA 136 Valoarea absolutã a înãlþimii cuspidiene este legatã de

dimensiunile generale ale coroanei dentare (h1 este mai mare decât h2 deºi înimaginea din dreapta înãlþimea relativã a cuspizilor este mai mare). Pantacuspidianã (PCs) realizeazã corecþia necesarã pentru evaluarea înãlþimiicuspidiene

Tot o corelaþie funcþionalãtrebuie sã existe ºi întreghidajul anterior, respectiv

înclinarea feþei palatinale aincisivilor maxilari ºi"mãrimea", "înalþimea"cuspizilor dinþilor laterali. Încazul unui ghidaj anterior maiverticalizat (mai abrupt),dezocluzia (dezangrenarea)dinþilor posteriori este

posibilã în miºcarea depropulsie ºi dacã aceºti dinþiposteriori au cuspizi mai

înalþi, în timp ce dacã ghidajulanterior este mai lin (maideschis) iar cuspizii dintilorlaterali sunt "înalþi",dezocluzia nu mai esterealizatã ºi vor apare

interferenþe pe aceastã parte nelucrãtoare.

FIGURA 137


12/29

“Înalþimea” cuspizilor este un parametru greu cuantificabil ca atare,datoritã diferenþelor de mãrime relativã a dinþilor, de la un subiect la altul(FIG.136). Din acest motiv, mãsura înãlþimii cuzpizilor se apreciazãpractic prin unghiul de înclinare al versantelor cuspidiene (pante

cuspidene) faþã de planul orizontal convenþional. “Înãlþimea” cuspiziloreste direct proporþionalã cu cea a pantelor cuspidiene. Valoarea maximã(dincolo de care, în miºcarea de propulsie, apar interferenþe nelucrãtoare)a pantelor cuspidiene (PCs în FIG.137) este determinatã de cea a panteiincisive (PI) ºi de panta condilianã (PC). Aceastã valoare se poate deducematematic relativ simplu ºi este important de precizat faptul cã nu esteconstantã pentru toþi dinþii grupului lateral (descreºte spre zona distalã aarcadelor). Existã autori care au publicat chiar calcule (tabele) decorespondenþã prin care se poate deduce valoarea PCs în funcþie de PI,PC ºi poziþia dintelui lateral pe arcadã. La dentiþia naturalã corelaþiadintre cei trei parametrii se realizeazã în mod obiºnuit prin adaptaremorfologicã ºi funcþionalã reciprocã la erupþia pe arcade a dinþilorpermanenþi, iar aceastã corelaþie trebuie pãstratã ºi de restaurãrilestomatologice.

Într-un mod asemãnãtor trebuie înþeleasã ºi corelaþia dintre ghidajulanterior ºi curba sagitalã mai accentuatã: un ghidaj anterior mai deschiscoroborat cu o curba sagitalã accentuata va duce la apariþia interferenþei

în propulsie la nivelul ultimului (ultimilor) molar (molari). Prin curbã sagitalã(curbã SPEE sau curbã antero posterioarã) se înþelege un arc de cerc

tangent la vârfurile caninilor ºi ale cuspizilor vestibulari ai dinþilor lateralimandibulari. O corespondenþã funcþionalã similarã se poate face ºi întrepantele incisivã ºi condilianã, pe de o parte ºi înclinarea planului de ocluziepe de altã parte. Planul de ocluzie este acel plan virtual care aproximeazãcel mai bine suprafaþa curbã pe care sunt situate marginile incizale ºifeþele ocluzale ale dinþilor celor douã arcade. Rezumând cele prezentatemai sus referitoare la dinamica miºcãrii de propulsie, se poate deduce oformulã, în sens simbolic, cunoscutã în literaturã sub denumirea deQUINTA LUI HANAU sau FORMULA (PRINCIPIUL) LUI THIELEMANN:


13/29

Echilibrul funcþional almiºcãrii de propulsie = (PI * PC)

/ (Pcs * CS * PO), unde(FIG.140):

PI = Panta IncisivãPC = Panta CondilianãPcs = Panta Cuspidianã

(Înãlþimea cuspizilor dinþilorlaterali)

CS = Curba SpeePO = Planul de OcluzieRevenind la conducerea

(ghidajul) miºcãrii de propulsieeste de menþionat faptul cãavansarea incisivilormandibulari pe faþa palatinalã aincisivilor maxilari estefuncþionalã pânã în momentul în

care marginile libere ale celor opt incisivi ajung în acelaºi plan frontal , decipânã în poziþia cap la cap în propulsie (CCP). Ideal este ca poziþia CCP

sã fie susþinutã princontactul dintremarginea liberã a

tuturor celor optincisivi (FIG.138); caºi în cazul ghidajuluianterior, se

considerãfuncþionalã ºisusþinerea poziþieiCCP numai de cãtredoi incisivi maxilari

cu antagoniºtii lordeoarece ºi în acestcaz intervin factoriifiziologici individualilegaþi de curbaincizalã sau dealinierea grupuluiincisiv.

În cazul în

care poziþia CCPeste susþinutã de un

FIGURA 138 O aliniere corectã adinþilor frontali favorizeazã participareatuturor acestora la “susþinerea” poziþiei

CCP (1), în timp ce prezenþa unui incisivmandibular ectopic (în vestibulo poziþie)poate determina apariþia unui contactprematur în poziþia CCP (2)

FIGURA 139 Realizarea unei punþi dentare34 - 35 -X - 37 în absenþa echilibrãrii ocluzalepreprotetice (aici, intervenþia la 26 - migrat vertical)poate duce la apariþia unui contact prematur în poziþiaCCP.


14/29

singur incisiv maxilar sevorbeºte despre un contactprematur în propulsie pepartea lucrãtoare

(FIG.138).Uneori în poziþiaCCP poate sã coexiste uncontact dento- dentar lanivelul dinþilor posteriori,contact care poate chiar sã

împiedice contactul dintremarginile libere aleincisivilor. În acest caz, alunui contact posterior înpoziþia CCP se vorbeºtedespre un contactprematur în propulsie pepartea nelucrãtoare(FIG.139).

Dupã cum se poateobserva , dacã interferenþa era un obstacol care împiedica ghidajul, deciun obstacol pe parcursul unei miºcãri , contactul prematur este un obstacolcare împiedicã realizarea unei poziþii fiziologice a mandibulei.

FIGURA 140 Orice restaurare proteticã asectorului frontal maxilar (aici, o punte dentarã13 - X - X - X - X - 23) trebuie sã rezolve practictrei categorii de probleme:

1. cele legate de morfologia (poziþia coletului,convexitatea V- O ºi M-D, culoarea) feþelorvestibulare,

2. poziþia (nivelul ºi forma) marginilor incizaleºi

3. relieful palatinal


15/29

Cunoaºterea noþiunilor legate de ghidajul anterior ºi poziþia CCPprezintã o importanþa dublã :* interferenþele ºi contactele premature în propulsie sunt deosebit de

nocive pentru structurile aparatului dento-maxilar, cu atât mai mult cu cât încã de la debutul miºcãrii de propulsie condilii mandibulari nu mai suntferm susþinuþi în cavitatea glenoidã;* pe de altã parte, în practica proteticã, pacientul se poate prezentafãrã ghidajul anterior (fie cã are o anomalie dentomaxilarã, fie cã a pierdutincisivii) sau un ghidaj anterior corect dar care va fi desfiinþat prinprepararea (ºlefuirea) dinþilor, ceea ce impune luarea unor anumitemãsuri de menþinere a datelor referitoare la ghidajul anterior, sau chiar otestare a refacerii ghidajului anterior (FIG.140, 141).

FIGURA 141 Morfologia vestibularã (1) ºi poziþiamarginii incizale (2) ale unei restaurãri la nivelul grupuluiincisiv maxilar se stabilesc pe criterii estetice ºi fonetice .Morfologia palatinalã (traseul A - B - C) este impusã însã denecesitatea asigurãrii unei bune funcþionalitãþi ocluzale.Poziþia “A” este fixã, determinatã de forma coletului.

Poziþia “C” este determinatã, dupã cum arãtam anterior decriteriile estetic ºi fonetic. Zona A - B (cingularã) trebuie sãasigure stabilitatea stopurilor ocluzale în RC ºi IM. Zona B -C (panta incisivã) este dependentã atât de necesitatea de arealiza dezocluzia lateralã în propulsie, cât ºi de valoareaparodontalã a dinþilor “de ghidaj”.


16/29


17/29

FIGURA143 Adesea,

ºlefuireapalatinalã

insuficientã (care

nu respectãspaþiul proteticnecesar pe

întreaga

suprafaþã oralã) determinã inversarea curburii palatinale la nivelulrestaurãrilor protetice, realizarea în acest mod a unui ghidaj mai abrupt decât celnatural ºi suprasolicitare parodontalã.

La subiecþii la care în poziþia de intercuspidare maximã la niveluldinþilor frontali se realizeazã un contact cap la cap ("ocluzie labiodontã"),

ca ºi la cei care prezintã un angrenaj invers al dinþilor frontali problemaghidajului anterior nu se mai pune. Acesti indivizi pot efectua eventualemiºcãri de propulsie în timpul fonaþiei, dar acestea nu sunt cu contactedento-dentare.

GHIDAREA (CONDUCEREA) MIªCÃRII DELATERALITATE

Determinantul anterior (arcadele dentare) exercitã un rol esenþial ºi în derularea miºcãrilor de lateralitate ale mandibulei cu contacte dento-dentare. Spre deosebire de miºcarea de propulsie, miºcarea de lateralitate

poate fi ghidatã (condusã) în mai multe feluri, dar, aºa cum se va vedea,participarea cea mai importantã revine tot dinþilor din zona anterioarã.Oricum însã elementele dentare de ghidaj ale miºcãrii de lateralitatetrebuie sã se gãseascã numai de partea lucrãtoare (spre care se facelateralitatea). Toate contactele dento dentare de partea nelucrãtoare suntconsiderate nefuncþionale (cu excepþia raporturilor ocluzale inverse,unde ghidajul dentar se realizeazã pe partea nelucrãtoare).


18/29

GHIDAJ CANIN (CONDUCERE CANINÃ)

FIGURA 144

La majoritatea indivizilor (57%1) miºcarea de lateralitate estesusþinutã numai de canini (maxilar si mandibular) de pe partea spre carese efectueazã miºcarea de lateralitate: pornind din intercuspidare maxima

(IM) marginea liberã a caninului mandibular alunecã pe faþa palatinalã acaninului maxilar pânã când cuspizii celor doi canini ºi cuspizii vestibulariai dinþilor laterali de pe partea respectivã ajung unul în dreptul celuilalt,deci în poziþia cap la cap în lateralitate (CCL) (FIG.144). Conducereacaninã trebuie sã producã dezocluzia (dezangrenarea) imediatã ºi totalã atuturor celorlalþi dinþi, cu excepþia caninilor care participã la ghidaj.Dezangrenarea imediatã (în vecinãtatea poziþiilor centrice) este impusã,spre deosebire de miºcarea de propulsie, de faptul cã riscul apariþieiobstacolelor de dinamicã mandibularã în timpul masticaþiei (când

mandibula realizeazã “în oglindã” lateralitatea) este maxim tocmai înimediata vecinãtate a poziþiei de IM (componenta ocluzalã a cicluluimasticator). ªi în poziþia cap la cap în lateralitate, numai cuspizii caninilorsunt în contact. Faptul ca în miºcarea de lateralitate orice alt contact dento-dentar în afara ghidajului se constituie în solicitare în afara axului lung aldintelui, se considerã cã prin contactul numai al caninilor se realizeazãprotejarea parodonþiului tuturor celorlalþi dinþi, fapt ce a fãcut ca ghidajulcanin (conducerea caninã) sã se mai numeascã si protecþie caninã. ªi încazul miºcãrii de lateralitate se pune problema dacã numai caninul este înstare sã suporte întreaga miºcare de lateralitate. Rãspunsul este afirmativavându-se în vedere câteva considerente:* caninul are o situaþie topografica privilegiatã fiind situat la distanþãde locul de aplicare a forþei musculare ºi de punctul de sprijin almandibulei (ATM);* caninul are o rãdãcinã puternicã, în fapt cea mai lungã rãdãcinãdintre toþi dinþii;* osul alveolar al caninului este special structurat (el se gaseºte îndreptul unuia dintre stâlpii osoºi ai maxilarului;

1SCAIFE, HOLT, 1969


19/29

* parodonþiul caninului este dotat cu o sensibilitate proprioceptivã maifinã ºi mai specializatã decât a celorlalþi dinþi, organizatã de aºa manierã

încât atunci când forþele cu componenta orizontalã suportate de eldepãºesc limita funcþionalã, contracþia muscularã este influenþatã în mod

reflex în sensul diminuãrii intensitãþii.CONDUCEREA ANTERO-LATERALÃ (GHIDAJULANTERO-LATERAL)

FIGURA 145

Conducerea miºcãrii de lateralitate poate fi suportatã la unii subiecþide canin ºi unul sau mai mulþi incisivi. Participarea ºi a incisivilor alãturi decanin la conducerea miºcãrii de lateralitate reprezintã încã un exemplu alrolului esenþial jucat de dinþii frontali în cadrul determinantului anterior almiºcãrilor mandibulare cu contacte dento-dentare. ªi în cazul ghidajuluiantero-lateral (FIG.145), în miºcarea de lateralitate trebuie sã se producãdezocluzia (dezangrenarea) totalã ºi imediatã a tuturor celorlalþi dinþi, cuexcepþia dinþilor care participã la ghidaj. În poziþia CCL contactele dento-dentare trebuie sã fie prezente numai la nivelul marginii libere a caninuluiºi a incisivului (incisivilor) care au participat la ghidajul antero-lateral.Participarea mai multor dinþi (canin plus incisivi) la acest tip de conducereprezintã avantajul cã în cadrul pregãtirii protetice a caninului , ceilalti dinþiparticipanþi la ghidaj folosesc drept "martor" pentru realizarea proteticãcorectã a feþei palatinale a caninului. Existã deasemenea posibilitatea ca,

în anumite situaþii clinice, restaurãrile protetice sã realizeze transformareaunui ghidaj canin în ghidaj antero lateral.

CONDUCEREA DE GRUP LATERALDeºi mai frecvent la indivizii la care caninul este situat ectopic (de

regulã vestibularizat) la realizarea acestui tip de conducere (ghidaj)participã toþi premolarii ºi molarii de pe partea lucrãtoare, în unele cazuri

însã ghidajul de grup lateral este reprezentat de canin împreunã cu toþipremolarii ºi molarii de pe partea spre care se realizeazã miºcarea delateralitate (FIG.146). In cazul ghidajului de grup lateral cuspizii vestibulari


20/29

ai tuturor premolarilor ºi molarilor mandibulari alunecã pe versantul internal cuspizilor vestibulari ai premolarilor ºi molarilor maxilari antagoniºti.

FIGURA 146 Ghidaj de grup lateral în lateralitate

Participarea tuturor dinþilor cuspidaþi de pe partea lucrãtoare larealizarea ghidajului de grup lateral este importantã , deoarece solicitãrile

sunt evident înafara axului lung al dintelui, solicitãri la care parodonþiuldinþilor laterali, cuspidaþi, nu este adaptat, fapt ce necesitã "împãrþirea "forþelor la un numãr cât mai mare de dinþi.

Cunoaºterea modului de funcþionare a miºcãrii de lateralitate amandibulei, practic, cunoaºterea tipului de ghidaj în lateralitate, nureprezintã o problema strict teoreticã.

Importanþa practicã a cunoaºterii modului în care se realizeazãghidarea miºcãrii de lateralitate (ghidaj canin, antero-lateral sau de gruplateral) rezultã din faptul ca orice analizã ocluzala trebuie sã evidenþieze

care sunt dinþii care participã la ghidaj ºi dacã încã de la debutul miºcãriiºi pânã la poziþia cap la cap în lateralitate (CCL) - inclusiv, mai existã saunu contacte la nivelul altor dinþi, deci dacã se produce sau nu dezocluziatuturor celorlalþi dinþi cu excepþia dinþilor care susþin miºcarea delateralitate ºi poziþia CCL.

În cazul în care subiectul are un ghidaj canin sau un ghidajanterolateral ºi în cursul miºcãrii de lateralitate intervine un contact dento-dentar la nivelul unui premolar sau al unui molar de pe partea spre care se face deplasarea înseamnã cã existã o interferenþã în lateralitate de

partea lucratoare (FIG.147, 148, 149 ºi 150).Dacã în poziþia CCL, pe lângã contactul dintre marginile libere aledinþilor care au susþinut ghidajul (caninii- în ghidajul canin, caninii ºi unulsau mai mulþi incisivi, în ghidajul anterolateral), mai existã un contact ºi

între unul sau mai mulþi cuspizi vestibulari ai dinþilor laterali de pe parteaspre care s-a realizat deplasarea ne gãsim în prezenþa unui contactprematur în lateralitate pe partea lucrãtoare.


21/29

FIGURA 147 Obstacolul (contact dento dentar) care apare pe

partea lucrãtoare, în timpul miºcãrii de lateralitate, poartã numele deinterferenþã lucrãtoare în lateralitate (ILL). Dacã obstacolul seobservã exclusiv la sfârºitul miºcãrii, în poziþia CCL, este vorbadespre un contact prematur lucrãtor în lateralitate (CPLL).

ILL ºi CPLL se realizeazã (FIG.148) prin contacte dento dentare întrecuspizii vestibulari (1 în FIG.148) sau între cei orali ai unei perechi de dinþiantagoniºti (2 în FIG.148), deci între un cuspid de sprijin ºi unul de ghidaj.

În general, îndepãrtearea obstacolului se face pe seama cuspizilor inactivi(de ghidaj). Dacã existã însã, secundar migrãrilor, modificãri de poziþieale cuspizilor de sprijin, se face ºi ºlefuirea acestora, cu precauþia de aasigura un numãr suficient de contacte ocluzale în RC ºi IM care sã

împiedice migrãrile ulterioare.

FIGURA 148

FIGURA 149Suprafeþele dentarepe care se

înregistreazãinterferenþele

lucrãtoare înlateralitate pe dinþiimaxilari sunt situate

în mod obiºnuit la nivelul versantelorcuspidiene orale (versantele interne alecuspizilor vestibulari ºi versanteleexterne ale cuspizilor palatinali). Prinsãgeþi este marcatã direcþia dedeplasare relativã a cuspizilorvestibulari mandibulari.


22/29

FIGURA 150 Suprafeþele dentare pe care se înregistreazãinterferenþele lucrãtoare în lateralitate pe dinþii mandibulari sunt

situate în

modobiºnuit

la nivelul

versantelor cuspidiene vestibulare (versantele externe ale cuspizilorvestibulari ºi versantele interne ale cuspizilor palatinali). Prin sãgeþieste marcatã direcþia de deplasare relativã a cuspizilor palatinalimaxilari - este evident însã cã direcþia de miºcare realã esteinversã

în raport cu direcþia sãgeþilor din imagine deoarecemandibula este cea care se deplaseazã cu adevãrat.

Dacã în aceastã poziþie de cap la cap în lateralitate existã uncontact la nivelul arcadelor dentare de pe partea opusã deplasãrii

înseamnã cã este un contact prematur în lateralitate pe parteanelucratoare (CPNL) (FIG.151)

Dacã în cursul miºcãrii de lateralitate intervine un contact dento-dentar la nivelul unui premolar sau al unui molar de pe partea opusã celei

spre care se face deplasarea înseamnã cã existã o interferenþãnelucrãtoare în lateralitate (INL) (FIG 152, 153 ºi 154)


23/29

FIGURA 151 Obstacol (contact prematur) nelucrãtor în

lateralitate

INL ºi CPNL se realizeazã prin contacte între cuspizii de sprijin(FIG.152, 153 ºi 154). Dacã nu existã modificãri de poziþie la nivelulcuspizilor de sprijin mandibulari, îndepãrtarea acestor obstacole se

realizeazã, de preferinþã, prin ºlefuiri la nivelul cuspizilor palatinalimaxilari. Ca ºi în cazul obstacolelor de partea lucrãtoare, ºlefuirea trebuiesa aibã în vedere pãstrarea unui numãr suficient de contacte dentodentare în poziþiile centrice ale mandibulei, care sã împiedice migrãrileulterioare.

FIGURA 152


24/29

FIGURA 153 Suprafeþele dentarepe care se înregistreazã interferenþelenelucrãtoare în lateralitate pe dinþii

maxilari sunt situate în mod obiºnuit lanivelul versantelor cuspidienevestibulare (versantele interne alecuspizilor palatinali). Prin sãgeþi estemarcatã direcþia de deplasare relativãa cuspizilor vestibulari mandibulari

FIGURA 154 Suprafeþele dentare pe care se înregistreazãinterferenþele nelucrãtoare în lateralitate pe dinþii mandibulari suntsituate în mod obiºnuit la nivelul versantelor cuspidiene orale(versantele interne ale cuspizilor vestibulari). Prin sãgeþi estemarcatã direcþia de deplasare relativã a cuspizilor palatinali maxilari

Existenþa obstacolelor în lateralitate este cauzatã de:* Modificãri dentare de poziþie:


25/29

Anomalii primare de poziþie ale dinþilor (anomalii dento maxilare).Tratamentul ortodontic judicios conceput ºi realizat constituie modalitateacea mai biologicã de îndepãrtare a acestor obstacole.Modificãri de poziþie (migrãri dentare) secundare edentaþiilor sau

distrucþiilor coronare importante sauModificãri de poziþie (migrãri dentare) secundare suferinþei parodontale.Este de remarcat aici faptul cã suferinþa parodontalã a unui dinte de pearcadã poate fi secundarã instalãrii unui obstacol (contact prematur sauinterferenþã) situat la distanþã de dintele afectat; astfel obstacoleledentare ale dinamicii ocluzale se pot autoperpetua, ceea ce face cadiagnosticul ºi tratamentul ce vizeazã îndepãrtarea în totalitate a acestorobstacole sã fie dificil. Echilibrarea ocluzalã preliminarã duce în ambelesituaþii (2 & 3) la dispariþia obstacolelor, însã pentru stabilitatea în timp arezultatului, aceasta trebuie acompaniatã de tratament etiologic(restaurator, parodontal, etc.). Asupra modalitãþilor concrete prin care serealizeazã echilibrarea ocluzalã ne vom opri ulterior.Iatrogenii

Modificãri dentare de poziþie produse prin tratamentortodontic. Tratamentul trebuie corelat, din aceastãcauzã, cu unul de echilibrare ocluzalã, atât înainte deaplicarea forþelor ortodontice, pentru a obþinedeplasarea, în timpul tratamentului, pentru eliminareaunor contacte nedorite, dar mai ales post -

ortodontic. Se observã cã tratamentul ortodonticpoate reprezenta atât cauza apariþiei cât ºi omodalitate terapeuticã prin care sunt îndepãrtateobstacolele ocluzale

Restaurãri prin obturaþii sau prin lucrãri protetice careperpetueazã modificãri de poziþie ale dinþilor(FIG.155), produse prin edentaþii, distrucþii coronare

întinse ori prin parodontopatie. Restaurãrile finaletrebuie precedate de terapie preproteticã de

corectare ocluzalã care urmãreºte prin metodediverse, asupra cãrora vom insista ulterior, realizareaunui plan de ocluzie funcþional, adicã plasareafeþelor ocluzale dentare într-o poziþie în care sã nuse poatã constitui ca obstacole ocluzale (CP ºi I)


26/29

FIGURA 155 Realizarea unei punþi dentare 34 - 35 -X - 37 în absenþa

corectãrii ocluzale preprotetice (aici, intervenþia la 26 - migrat vertical) poateduce la apariþia unui contact prematur în poziþia CCLsg ºi/sau interferenþãlucrãtoare în lateralitate stângã între 26 ºi 36 (corp de punte).

* Modificãri dentare de formã:

Modificãri primare de formã. De exemplu, un tubercul Carabelliproeminent ºi apropiat de faþa ocluzalã se poate constitui în ILL.Iatrogenii

Restaurãri coronare prin obturaþii care nu respectãforma naturalã, funcþionalã a feþelor ocluzale. Înprincipiu, dupã aplicarea unei obturaþii cucomponentã ocluzalã, operatorul trebuie sã simulezela pacient toate miºcãrile funcþionale cu contactedento dentare pe care acesta le-ar putea face ºi sã

îndepãrteze eventualele obstacole. Pentru aceastaexistã 3 etape clinice distincte:-Poziþionarea ºi/sau conducerea mandibulei

pentru determinarea contactelor dento dentaresemnificative (IM, RC, CCLsg, CCLdr , CCP, P,Lsg, Ldr )

-Marcarea (determinarea) acestor contacte.-Îndepãrtarea obstacolelor (contacte premature

ºi/sau interferenþe).

Determinarea ºi marcarea contactelor ocluzale se faceprin metode pe care le-am prezentat anterior


27/29

Îndepãrtarea obstacolelor astfel identificate se face dupãtehnici dependente de materialul de restaurare(obturaþie) utilizat.

Restaurãri protetice. Rolul esenþial în modelarea

unui relief ocluzal funcþional îi revine în acest caztehnicianului dentar. În acest scop trebuiesc îndeplinite 3 condiþii:

-Informaþiile clinice sã fie fiabile (amprentele delucru, determinarea ºi înregistrarea RIMO sã fiecorecte)

-Poziþionarea relativã a modelelor sã fiecorespunzãtoare, ceea ce presupune

turnarea corectã a modelelorutilizarea corespunzãtoare a sistemului de

poziþionare relativã (cheie distalã deocluzie, ocluzor, articulator)

-Tehnicã de modelaj a machetei - corectã.Pentru ca tehnicianul dentar sã poatã marca ºi eventual

îndepãrta de la nivelul machetei viitoarei lucrãriprotetice alte obstacole ocluzale (CP sau I) decât celedin poziþia de IM, este necesarã utilizarea cel puþina unui articulator semiadaptabil. În cazul în care seutilizeazã poziþionarea manualã a modelelor, cheia

distalã de ocluzie, ocluzorul sau articulatorul cu pantãfixã (fãrã arc facial de transfer), îndepãrtarea acestorobstacole se realizeazã de cãtre medic, intraoral, prinºlefuire selectivã

O foarte mare importanþã o are cunoaºterea funcþionalitãþii miºcãriide lateralitate pentru practica proteticã. Atunci când se impune realizareaunor lucrãri protetice mai ales la nivelul caninului maxilar este necesar sãse urmãreascã realizarea unui ghidaj eficient în miºcarea de lateralitate,ceea ce impune prepararea (ºlefuirea) raþionalã a feþei palatinale a

caninului maxilar, refacerea morfologiei în laboratorul de tehnicã dentarãºi controlul funcþionalitãþii ghidajului în momentul când se face proba ºiadaptarea microprotezei aplicate pe caninul maxilar.

Existã situaþii frecvente când la punþile realizate pentru edentaþiidin zona lateralã se realizeazã ghidaj de grup lateral, miºcarea delateralitate fiind susþinutã atât de elementele de agregare cât ºi de corpulde punte. Considerãm cã aceasta este o eroare a cãrei cauzã provine dinnecesitatea realizãrii intercuspidarii maxime cu întreaga punte (in lipsastopurilor ocluzale s-ar produce migrarea dinþilor antagoniºti punþii). Cu

totul altfel se pune problema în privinþa ghidajului miºcãrii de lateralitate.


28/29

FIGURA 156

În cazul unei punþicare protezeazã o breºãde la canin la molarulsecund (23 X X X 27)dacã se realizeazãghidaj de grup lateral,deci dacã miºcarea delateralitate va fisusþinutã de toatãpuntea , solicitãrile de la

corpul de punte ºi de la elementele de agregare vor fi transmise ca forþe

înafara axului lung al dinþilor, solicitãri recepþionate de parodonþiulcaninului, dar ºi de parodonþiul molarului secund. Dupã o perioadã mailungã sau mai scurtã parodonþiul molarului va ceda , el se va mobiliza iarsolicitãrile primite de punte se vor transmite parodonþiului caninului subforma unor forþe de torsiune, la care caninul nu are parodonþiul adaptat,ceea ce va duce ºi la îmbolnãvirea ireversibilã a aparatului de susþinereal caninului. Concluzia practicã impune ca la punþile din zona lateralã sãse evite realizarea ghidajului de grup lateral, chiar dacã înainte deinstalarea stãrii de edentaþie, pacientul a avut un astfel de ghidaj al

miºcãrii de lateralitate. Deci: se realizeaza ghidaj canin (FIG.156).FIGURA 157

Sunt ºi situaþii încare problema se pune

în mod diferit. Astfel,dacã pacientul are unghidaj canin, ceilalþidinþi fiind prezenþi, iardin diferite alte motiveimplantarea caninuluimanifestã semne deslãbire esterecomandabil sã se

realizeze microproteze solidarizate între ele ºi aplicate pe tot grupul lateralºi pe canin ºi ghidajul canin sã se transforme într-un ghidaj de grup lateral(FIG.157), în acest fel, solicitãrile din timpul miºcãrilor de lateralitate fiindsusþinute de mai mulþi dinþi, cu parodonþiul lor. În cazul edentaþieiamintite anterior (3 X X X 7) asociatã cu o oarecare diminuare a valorii

parodontale a caninului, odatã cu protezarea breºei laterale se realizeazã


29/29

ºI microproteze pe incisivi, solidarizate la punte, miºcarea de lateralitatebeneficiind astfel de un ghidaj antero lateral.

03 ocluzia dentara

Documents