PETRISOR ROXANA IOANA

Elementul cheie în educaţie îl reprezintă elevul care trebuie să realizeze o serie de procese pentru a putea cunoaşte şi utiliza practic informaţiile însuşite.O învăţare eficientă presupune mai întâi înţelegerea faptelor, analizarea acestora, formularea unor idei pe baza cunoştinţelor dobândite ulterior, generalizarea şi abstractizarea lor.Profesorul nu mai este cel care ţine o prelegere în faţa elevilor ci e mediator şi îndrumător în activitatea de învăţare pe care aceştia o parcurg.Predarea se realizează prin utilizarea unor metode activ – participative care să solicite interesul, creativitatea,imaginaţia,implicarea şi participarea elevului,în scopul însuşirii unor cunoştinţe care să–i folosească ulterior.De aceea,pe parcursul referatului, vom trasa succint prezentarea unor metode de predare activ – participative.

pune accent pe învăţarea prin cercetare –descoperire,pe învăţarea prin efort propriu,independent sau dirijat şi mai ales pe gândire şi imaginaţie creatoare. Profesorul este cel care trebuie să găsească cele mai eficiente modalităţi prin care să stimuleze potenţialul creativ al fiecărui elev în parte.În cazul copiilor cu CES,profesorul trebuie să lucreze individual ,adaptând cerinţele la nivelul fiecăruia.

În continuare vom prezenta căteva din metodele activ-participative de predare-învăţare:

Metoda învăţării reciproce –este o strategie de învăţare a tehnicilor de studiere a unui text. După ce sunt familiarizaţi cu metoda,elevii interpretează rolul profesorului,instruindu-şi colegii.Are loc o dezvoltare a dialogului elev-elev.Această metodă dezvoltă capacitatea de exprimare,atenţia,gândirea cu operaţiile ei şi capacitatea de ascultare activă.În cazul copiilor cu CES,aceştia trebuie să relateze în manieră proprie şi într –o succesiune logică evenimentele şi ideile principale dintr-o poveste.

Metoda Mozaicul – este o strategie bazată pe învăţarea în echipă.Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert.El are în acelaşi timp şi responsabilitatea transmiterii informaţiilor asimilate celorlalţi colegi.Strategia Mozaicului este focalizată pe dezvoltarea capacităţilor de ascultare,vorbire,cooperare,gândire creativă.În cazul copiilor cu CES,aceştia trebuie să răspundă fiecare în parte la câte o întrebare din cadrul unei teme comune,iar la final pe baza răspunsurilor, se vor afla şi asimila informaţii utile despre tema respectivă.

Metoda Pălăriilor gânditoare – este o tehnică care se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă.Sunt 6 pălării gânditoare,fiecare având câte o culoare: alb,roşu,galben,verde,albastru şi negru.Membrii grupului îşi aleg pălăriile, iar după ce îşi interpretează rolurile ,acestea se pot inversa.Această metodă stimulează gândirea colectivă şi individuală şi dezvoltă capacităţile de respect pentru opinia celuilalt.În cazul copiilor cu CES,aceştia trebuie să interpreteze roluri cât mai simple pentru însuşirea unor noţiuni de bază despre anumite activităţi,meserii,etc.

Tehnica LOTUS (floarea de nufăr) – presupune deducerea de conexiuni între idei,concepte,pornind de la o temă centrală,care determină 8 idei secundare ce se construiesc în jurul celei principale,asemeni petalelor florii de nufăr.Cele 8 idei secundare urmează să devină la rândul lor teme principale, pentru alte 8 flori de nufăr.În cazul copiilor cu CES ,această metodă se aplică pe o perioadă mai lungă de timp.De exemplu, în cazul celor 4 anotimpuri, elevii trebuie să relateze noi enunţuri care să-i conducă la descoperirea anotimpului care urmează.

Brainstorming–ul este o metodă de dezvoltare de idei noi ce rezultă din discuţiile purtate între elevi unde fiecare vine cu o mulţime de sugestii.Rezultatul acestor discuţii se soldează cu alegerea celei mai bune soluţii de rezolvare a situaţiei dezbătute.Interesul metodei este acela de a da frâu liber imaginaţiei ,a ideilor neobişnuite şi originale.În cazul copiilor cu CES această metodă se foloseşte de obicei la rezolvarea de situaţii-problemă,de tipul: - Dacă nu e aşa,cum e? –Cum trebuie să ne comportăm în....? etc.

Învăţarea prin descoperire este considerată o metodă didactică modernă.Elevul observă,acţionează şi dobândeşte noi cunoştinţe.Această învăţare este însoţită de o dirijare exterioară .În cazul copiilor cu CES,această metodă este însoţită de material concret-intuitiv,pe baza căruia ,elevii descoperă noi cunoştinţe.

Fiecare dintre ele înregistrează avantaje şi dezavantaje,important fiind momentul ales pentru desfăşurarea lor.Profesorul este acela care are puterea decizională şi capacitatea de a alege ceea ce ştie că se poate desfăşura în propriul colectiv de elevi.Important este ,însă, ca dascălul să fie acela care mereu va căuta soluţii la problemele instructiv-educative ce apar.Profesorul care predă copiilor cu CES va folosi cât mai multe indicaţii simple, obiecte concrete pe care copilul să le simtă şi să le mânuiască.Rezolvarea sarcinilor se va începe cu ceea ce copilul ştie deja şi apoi se va trece la o altă etapă de învăţare.Dacă apar probleme se va reveni la etapa mai uşoară.Se va face o singură activitate, nu mai multe în acelaşi timp şi se va duce până la capăt.Se va marca clar sfârsitul unei activitati, cât şi începutul unei activitati noi.

- Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M. –

Metode interactive de grup – Ghid metodic – 60 metode şi 200 aplicaţii practice pentru învăţământul preşcolar, Editura Arves, 2002;

- Oprea , C.- L., - Strategii didactice interactive, E.D.P. R.A., 2007.

-Cucoş,Constantin-Pedagogie,Editura Polirom,Iaşi,2000

-Sălăvăstru,Dorina-Psihologia educaţiei, Editura Polirom,Iaşi,2004.