1 Planeta Terra

1

• De mii si mii de ani locuitorii Terrei au invatat sa supravietuiasca adaptandu-se ritmurilor si ciclurilor naturale ale planetei. Intelegerea mediului in care traim a fost intotdeauna esentiala, dar o foarte lunga perioada de timp nu am putut percepe decat planeta din imediata noastra apropiere, pe o suprafata de doar pe cativa km patrati sau mai mare, atunci cand am privit-o de pa varful unui munte

• Odata cu era explorarilor spatiale si cu ajutorul tehnologiei, s-a produs o schimbare esentiala a perspectivei umane asupra Terei. Incepand cu anii 60, odata cu era explorarilor spatiale si a dezvoltarii fara precedent a tehnologiei, perspective noatra asupra Terrei s-a schimbat fundamental. Vedem planeta noastra asa cum ea este in realitate, o mica sfera albastra “suspendata” intr-un spatiu intunecat, inconjurata de un strat subtire de nori albi si scaldata de apa lichida. Acesta remarcabila imagine, transmisa de statiile orbitale surprinde Pamantul fara miscare, dar ea ascunde mai multa miscare decat ne putem imagina. Uriase cantitati de apa se misca permanent in ocean, in aer si pe continente.Imense furtuni ciclonice, vartejuri de nori, se misca deasupra a mii de kilometri patrati si pompeaza in atmosfera uriase cantitatati de apa.

• Cand aceasta apa devine precititatii cazute pe Pamant, ea curge inapoi spre oceane sub forma marilor sisteme hidrografice. Acestea poarta imense cantitati de enegie cinetica cu care erodeaza, transporta si depun sedimente, transformand rocile si modeland continuu suprafata uscatului. Pamant este un sistem dinamic , iar fortele tectonice, apa si aerul sunt factori esentiali al dinamicii lui. Fara fortele sale contradictorii, endogene si exogene, Terra nu s-ar deosebi de celelalte planete a caror infatisare ramane neschimata sau este dominata doar de craterele formate de impactul cu alte corpuri cosmice.

Vazuta din spatiu planeta noastra - casa noastra – ne apare ca un sistem solid, lichid si gazos in miscare, ale carui componente sunt interconectate si interdependente in circuitele terestre ale materiei si enrgiei care functioneaza de miliarde de ani.

Nevoia omului de a intelege planeta a crescut odata cu posibilitatea cunoasterii ei din spatial cosmic. Am aselenizat pe Luna, am cartografiat suprafetele lui Mercur, Venus si Marte, am observat satelitii lui Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun si am aflat ca orice corp al Sistemului solar contine o parte a originii si evolutiei planetelor care ne ajuta sa intelegem propria noastra planeta. Intorsi pe Pamnat, am explorat marele necunoscut, Oceanului Planetar si i-am cartografiat structura si formele. Am partuns prin metode indirecte in adancimile Pamantului si am aflat cum se produc cutremurele si cum se propaga undele lor, am masurat caldura de la mari adancimi si am inregistrat pulsul campului magnetic terestru. Am aflat ce se petrece in interior si ce efecte au acele procese la suprafata planetei. Aceste noi perspective asupra planetei noastre ne-au condus la o imagine mult mai clara si cuprinzatoare asupra modului in care Pamantul opereaza ca un sistem dinamic, in continua schimbare

2

Planeta Terra

CONCEPTE MAJORE

• 1.O comparatie a Pamantului cu celelalte planete de tip terestru releva caracteristicile distincte ale Terrei si arata de ce aceasta este unica in Sistemul solar.

• 2. Atmosfera terestra este un invelis subtire de

gaze care inconjoara planeta. Ea este un fluid in continua miscare. Alte planete au atmosfera dar cea terestra este unica deoarece contine 78% azot si 21% oxigen.

• 3.Hidrosfera este alta caracteristica a Pamantului care il face unic. Apa se misca intr-un ciclu fara sfarsit din ocean in atmosfera, deasupra suprafetei terestre si se reintoarce in ocean.

• 4. Biosfera esxista datorita apei. Desi este un invelis mult mai subtire decat celelalte, ea este o forta exogena majora care opereaza la suprafata Pamantului.

• 5. Continentele si oceanele sunt cele mai mari forme de relief ale planetei.

• 6. Continentele au trei componente majore: (a) scuturile vechi, (b) platformele stabile, si (c) sistemele muntilor cu structura cutata. Fiecare

• 7. Formele structurale majore ale bazinelor oceanice sunt: (a) dorsalele oceanice, (b) campiile abisale, (c) fosele alungite si foarte adanci(d), abrupturile continentale si (e) platformele continentale.

• 8. Pamantul este o planeta diferita formata din materiale sortate dupa densitate in mai multe invelisuri interne.

•• Structura interna este

formata din zone clasificate dupa compozitie:(a) crusta, (b) mantaua si (c) nucleul si dupa proprietatile fizice: (a) litosfera, (b) astenosfera, (c) mezosfera, (d) nucleul extern si (e) nucleul intern. Materia fiecarui invelis interior este in miscare, facand din Pamant o planeta dinamica, in permanenta schimbare

3

PAMNTUL, COMPARAT CU CELELALTE PLANETE

• Intre planete de tip terestru (Mercur, Venus, Terra,si Marte), datorita dimensiunilor sale si a distantei fata de Soare, Pământul este unic. Planeta noastra este suficient de mare pentru a dezvolta şi a păstra o atmosferă şi o hidrosferă, iar variatiile de temperatură sunt moderate,astfel încât apa poate exista pe suprafata acestuia, concomitent in toate starile de agregare: sub lichida, solida, şi gazoasa.

SISTEMUL SOLAR

• O hartă a Sistemului solar ne infatiseaza Soarele si planetele, cele mai mari corpuri cosmice. Acesta este “casa cosmica” a Terrei,locul in care el s-a nascut si s-a dezvoltat. Toate planetele din sistemul solar au fost create în acelaşi timp şi, in general, din aceeaşi materie. Soarele, corpul cel mai mare, steaua care generează căldură prin fuziune nucleară, este in centrul sistemului iar planetele, sub influenta imensei forte gravitationale solare se misca pe orbite in jurul lui. Vazute de deasupra polului nord planetele se misca in jurul Soarelui, invers acelor de ceasornic, pe orbite eliptice . In plus, toate orbitele planetare se afla în acelaşi plan ca ecuatorul Soarelui, cu excepţia lui Pluto (observati înclinarea diferita a orbitei sale). Orbitele sunt distorsionate, şi dimensiunile organismelor planetare sunt mult exagerate şi se arată în perspectivă. În realitate, orbitele sunt extrem de mari în comparaţie cu dimensiunile planetelelor. O analogie simplă poate sugera mărimea şi structura Sistemului solar: Daca Soarele ar fi de dimensiunea unei portocale, Pământul ar fi aproximativ de marimea unui bob de nisip care orbiteaza la 9 m distanţă. Jupiter ar fi de mărimea unui bob de mazare, la 60 m departare. Pluto ar fi ca un fir de praf la 1km de Soare. Cea mai apropiată stea ar fi dimensiunea altei portocale, la 1600 km distanta. Toate planetele din sistemul solar sunt importante în studiul Pamantului, deoarece compoziţia lor chimica, si caracteristicile suprafetelor arată cum au evoluat. Ele ofera o perspectivă importanta asupra istoriei Terrei si a forţelor care au modelat planeta noastra.

Sistemul nostru solar: o stea si o familie de nouă Planete, aproape 70 sateliti descoperiti până în prezent, mii de asteroizi,şi miliarde de meteoriţi şi comete (nu sunt prezentate aici) Planetele interioare (Mercur, Venus, Pământul cu Luna şi Marte) sunt compuse in cea mai mare materiale solide. Planetele exterioare (Jupiter, Saturn, Uranus, şi Neptun) sunt mult mai mari si formate din gaze şi lichide, nu au suprafete solide. Pluto şi Charon solar sunt compuse în principal din apă îngheţată. Unele sunt atât de reci (-230 ° C),incat au gheata de

4

Pamantul. Imaginea suprafatei Pamantului subliniază importanţa apei însistemul terestru. Regiunile polare sunt acoperite de gheata, iar cele tropicalede vegetatia care se vede sub straturile de nori. Rocile continentelor suntputernic deformate si mai vechi decat cele ale bazinelor oceanice. Pamantul are vulcani activi, un interior dinamic, iar pe suprafata sa nu sunt caratere mari si vizibile. Diametrul: 12 800 km; Densitatea: 5.55 g/cm3

Venus este adesea considerat un geamăn al Pamantului, deoarece mărimea şi densitatea lor sunt comparabile, dar cele doua planete nu sunt identice. Lipseste atmosfera sa tulbure tocmai pentru ca pe imagine sa-iputem observa suprafata solida. Venus are un relief de platouri inalte, munti cutati si campii vulcanice relativ netede, putine cratere meteoritice, dar nuare apa. .Diametrul: 12 100 km. Densittatea: 5.25 g/cm3

Mercur este asemanator cu Luna. Are suprafaţa dominata de cratere de impact vechi şicCâmpii netede si tinere, create probabil de” inundaţiile” de lava. Ca şi Luna, Mercur nu are atmosferă şi hidrosferă. Diametru:l de 4 900 km Densitate: 5.44 g/cm3

Marte este mult mai mică decât Pământul şi Venus, dar are multe caracteristici geologice fascinante-dovezi că suprafaţa sa a fost dinamică în trecut. Trei uriasi vulcani stinsi, unul mai inalt de 28 km, pot fi văzuti în partea stângă a acestei imagini. Un canion enorm se extinde la nivelul întregii emisfere – o distanţă aproximativ egală cu cea de la New York la San Francisco.Imaginea ne Arata un urias desert bantuit de vanturi puterniceSuprafaţa marţiană a fost dinamică în trecut, dar vechiLE cratere de impact meteoritic (vizibil în partea din dreaptasus a imaginii) au fost partial distruse de evenimente mai recente. Ddiametrul: 6 800 km Densitatea: 3.9 g/cm3

Luna are două jumatati contrastante: una luminoasa, Presarata cu numeroase cratere inalte: una intune-cata, cu intinse campii netede, de lava.. Stim din studierea rocilor aduse de Apollo ca zonele netedeale partii intunecate sunt vechi inundatii de lava care au acoperit numeroase cratere Astazi Lunaeste un corp geologic linistit, fara atmosfera si hidro-sfera. Diametrul: 3500 km. Densitatea: 3.3 g/cm3.

Aceasta este asadar Planeta Pământ în locul sau cosmic - doar un palid punct albastru în spaţiu, parte dintr-o familie de planete si sateliti care se rotesc in jurul Soarelui. Este o planetă mica legata de o stea obişnuită la periferia uneia dintre miliardele de galaxii. Cu toate acestea, dintr-o perspectivă umană, este un sistem vast şi de complex, care a evoluat de a lungul a miliarde de ani, o casă pe care abia începem să o înţelegem. A invăţa despre Pământ şi forţele care il schimba - călătorie intelectuala care incepe aici - este o aventura pe care speram ca nu o veti uita niciodata.Studiul nostru despre diversitatatea şi condiţiile planetei ar trebui să ne amintească despre echilibrul ei delicat, care ne permite să existam. Suntem noi destul de inteligenti pentru a înţelege cum funcţionează lumea noastră ca o planetă şi pentru a trăi cu înţelepciune pe suprafata sa?

Poate cea mai vizibila caracteristica a Pământului, aşa cum apare din spaţiu, este atmosfera sa strălucitoare agitata de nori albi Deşi acest strat de gaze reprezintă o parte nesemnificativă din masa planetei (mai puţin de 0,01%), ea este deosebit de importanta, deoarece se mişcă cu uşurinţă si interactioneaza permanent cu oceanul si uscatul. Atmosfera joacă un rol deosebit în evoluţia peisajului planetar şi este esenţială pentru viaţă. Caracteristicile circulatiei atmosferice sunt bine reprezentate in imaginile spatiale de catre vartejurile de nori, care la o prima vedere ar putea parea haotice, dar urmarite atent, fac parte din sisteme foarte bine organizate. Forţa motrice a circulatiei atmosferice, caldura solara este maxima in regiunile intertropicale. Ea face ca apa din oceane să se evapore iar aerul cald, umed si mai putin dens sa se ridice. Aerul umed si cald creaza o centura de nori in zona ecuatoriala, invecinata la nord si la sud de zone fara nori unde aerul coboara. Dincolo de aceste regiuni se dezvolta sisteme de furtuni ciclonice la contactul aerului cald de la latitudini medii cu aerul rece de la poli. Atmosfera este unica în sistemul solar. Aceasta este compusa din azot, 78%, si oxigen 21%, şi mici cantităţi de alte gaze, precum dioxidul de carbon (numai 0.035%) şi vaporii de apă. Atmosfera primara a fost mult diferita de cea actuala. Ea nu continea oxigen ci o proportie foarte mare mare de dioxid de carbon şi de vapori de apă. Reducerea cantitatii de dioxidul de carbon din atmosfera actuala a inceput odata cu formarea marilor depozite de calcar in bazinele de sedimentare care au fost dintotdeauna oceanele si cu aparitia si extinderea plantelor verzi. Oxigenul a fost adaugat in atmosfera mai târziu, atunci când plantele au evoluat. Prin fotosinteza, plantele au extras dioxidul de carbon din atmosferă primitivă şi au eliberat oxigen. Deci, oxigenul din atmosfera este si a fost produs de catre viaţă.

Hidrosfera este masa totală de apă a planetei.Apa acoperă aproximativ 71% din suprafaţă. Aproximativ 98% din această apă este în oceane. Doar 2% este în râuri, lacuri,

5

INVELISURILE EXTERIOARE ALE PLANETEI

Straturile exterioare ale Pământului sunt atmosfera, hidrosfera, şi biosfera.

ATMOSFERA

HIDROSFERA

ape subterane, şi ghetari. Acesta, este motivul pentru care Pământul a fost numit “Planeta Albastra.“S-a estimat că, dacă toate neregulile de la suprafa Pământului ar fi atenuate pentru a forma o sferă perfectă, Pamantul ar fi acoperit de un ocean global cu o adancimea de 2,25 km. Hidrosfera face si ea ca Pamantul sa fie o planeta unica. Apa permite ca pe Terra sa existe, să evolueze şi să înflorească viata; fiecare vietate a planetei fiind direct sau indirect controlata de aceasta. Toate caracteristicile vremii terestre, şi chiar cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă sunt influenţate de apa din oceane. Hidrosfera este în cotinua schimbare; se evapora din oceane, se misca prin atmosfera, cade ca precipitatii sub formă de ploaie şi zăpadă, şi revine in ocean, râuri, ghetari, şi ape subterane. Miscandu-se pe suprafaţa Pământului, apa erodează rocile şi transporta sedimentele spre zonele de depozitare. Aceste procese modifica in mod constant peisajulul Pământului. Multe dintre caracteristicile suprafetei Pamantului sunt formate de acţiunea hidrosferei.

Biosfera este toata suprafata Pământului unde există viaţă. Acesta include biomurile pădurilor, pajistilor, deserturilor, zonelor polare si alpine , animalele uscatului, oceanului si ale atmosferei. Microorganismele cum ar fi bacteriile, sunt prea mici pentru a fi văzute, dar ele sunt, probabil, cea mai comună formă de viaţă în biosferă. Biosfera este o geosfera discontinua şi neregulata aflata in interactiune cu atmosfera, hidrosfera, litosfera Se compune din mai mult de 1,6 milioane de specii descrise şi, probabil, mai mult de 3 milioane care nu nu au fost încă descrise. Fiecare specie trăieşte în cadrul propriului mediu de viata Aproape întreaga biosferă este într-o zonă îngustă ce se întinde de la adâncimea la care pătrunde lumina soarelui (circa 200 m) pana la linia zăpezilor permanente în regiunile subtropicale şi tropicale (variază in functie de altitudinea muntilor, pana la cca 6000m). La scara unei harti biosfera –toate formele de viaţă cunoscute în sistemul solar -ar forma doar un strat atat de subţire incat nu ar depasi grosimea unei coli de hartie.Studiile arată că există mai multe specii de animale mici decât de animale mari. Cele mai mici organisme, invizibile cu ochiul liber, protozoarele, bacteriile si virusurile contribuie foarte mult la varietatea de specii de pe planeta.Biosfera este o remarcabila parte a sistemelor Pământului. Principalii factori care controlează distribuţia vieţii pe planeta noastră sunt temperatura, presiunea, lumina, apa, solul şi compozitia chimica a ecosistemelor. Condiţiile foarte diferite în care viaţa este posibilă arata ca Pamantul este cu adevărat uimitor, mai ales pentru tipurile foarte speciale de medii în care traiesc unele microorganisme. (Fig 1.3.b) Deşi este mult mai subtire în comparaţie cu alte straturi ale Terrei ( litosfera, atmosfera, hidrosfera), biosfera a fost o forţă geologica majora inca de la aparitia primelor forme de viata. Toata atmosfera actuala a fost produsa, in special, de către activitatile chimice din biosfera. Compoziţia oceanelor este de asemenea afectata de catre organismel vii; multe organisme marine, extrag carbonatul de calciu din apa de mare pentru a-si face cochilii si alte invelisuri tari, de protectie. Organismele care mor, lasa cochiliile lor pe fundul mării, asfel acumulandu-se mari depozite de calcar. În plus, biosfera a format toti cărbunii Pământului, petrolul, şi gazele. naturale. Astfel, o mare parte din rocile scoarţei Pământului sunt legate intr-un anumit fel de activitatea biologică. Inregistrari istorice ale

6

BIOSFERA

biosferei sunt conservate, uneori cu detalii remarcabile, de fosile care apar în roci. Într-adevăr, numărul de specii vii de astăzi reprezintă mai puţin de 10% din numărul de specii care au existat de cand viaţă a aparut pentru prima oară pe Pământ.

7

• STRUCTURA INTERNA A PAMANTULUI

Studiul undelor seismice, meteoritilor care cad pe Pamant, câmpului magnetic, şi al altor proprietăţi fizice arată că interiorul Pământului constă într-o serie de invelisuri cu compoziţii şi proprietăţi mecanice diferite. Pământul este o planetă neomogena din cauza acestei separări în straturi. Cum a devenit Pământul neomogen in interiorul lui? În primul rând, amintim că densitatea apei lichide este de 1g/cm3.Densitatea celor mai multe roci de la suprafaţă este de aproximativ trei ori mai mare, si anume cu putin sub 3 g/cm3. Dar densitatea medie a Pamantului este de aproximativ 5,5 g/cm3. În mod evident, Pământul este format din straturi interne a caror densitate creste spre centru, datorita gravitaţiei. Asfel , gravitatia este cauza principala a sortarii materialelor in functie de densitate si a structurii zonar concentrice a Pamantului În continuare vom face o calatorie spre centrul Pamantului, care se află la o adâncime de aproximativ 6400 km. Structura interna a Pamantului este stratificata. Proprietăţile chimice ale rocilor defininesc un set de straturi, iar comportamentul lor mecanic defineşte un set diferit Materialele solide ale Pamântului sunt separate în straturi în functie de compozitia si proprietatile lor mecanice. Straturile, dupa compozitie sunt: (1) crusta, (2) mantaua, si (3) nucleul. Straturile, dupa proprietatile fizice sunt (1) litosfera, (2) astenosfera, (3) mezosfera, (4) nucleul exterior si (5) nucleul intern Structura interna a Terrei dupa compozitia chimica Geologii folosesc termenul “crusta” pentru stratul exterior al Pamantului.. Baza crustei se afla la adancimea la care se schimba proportia diferitelor elemente chimice, fara a se inregistra si modificari esentiale ale comportamentului lor mecanic (fizic) Mai mult decat atat, crusta continentala este diferita de cea oceanica. Crusta continentala are grosimi de pana la 75 km si este formata din roci granitice mai putin dense (aprox 2.7 g/cm3); este puternic deformata si include cele mai vechi roci ale planetei (miliarde de ani). Prin contrast, crusta oceanica are doar cca 8 km grosime, este compusa din roci vulcanice dense numite bazalt (aprox. 3.0 g/cm3) si, comparativ, nu este deformata prin cutari. Geologic este mult mai tanara (200 milioane de ani sau chiar mai putin). Aceste diferente intre crusta continentala si cea oceanica sunt, asa cum veti vedea, fundamentale pentru a intelege Pamantul si dinamica sa. Urmatorul invelis major al structurii dupa compozitie a Pamantului este mantaua, care inconjoara nucleul.((Figura 1.6, stanga). Ea are aprox 2900 km grosime si constituie cel mai dezvoltat invelis (82% din volumul si 68% din masa Pamantului). .Mantaua este compusa din roci silicatice (compusi ai siliciului si ai oxigenului), fier si magneziu. Fragmente din manta au fost aduse la suprafata de eruptiile vulcanice. Datorita presiunii rocilor de deasupra, densitatea rocilor

8

INVELISURILE INTERIOARE ALE PAMANTULUI

Materialele solide ale Pământului sunt separate în straturi în funcţie de compoziţia şi proprietăţile lor mecanice. Straturile, dupa compoziţie sunt: (1) crusta, (2) mantaua, şi (3) nucleul. Straturile, dupa proprietăţile fizice sunt (1) litosfera, (2) astenosfera, (3) mezosfera, (4) nucleul exterior si (5) nucleul

mantalei creste cu adancimea de la aprox. 3.2 g/cm3 in partea superioara, la aproape 5 g/cm3, la contactul cu nucleul.

Structura interna a Terrei dupa proprietatile fizice Proprietatile mecanice (fizice ) ale materiei se refera la modul lin care aceasta raspunde la forte, cat de slaba sau puternica este si in ce stare de agregare se afla (solid, lichid). Invelisul exterior solid al Pamantului este litosfera (“sfera de piatra/roca”). Litosfera include crusta si partea superioara a mantalei. Grosimea litosferei variaza foarte mult, de la <10 km, in unele zone oceanice, la mai mult de 300 km, in unele regiuni continentale.La suprafata mantalei se afla o zona majora in care temperatura si presiunea sunt atat de mari incat o parte din roci se topesc, si pierzand mult din duritatea lor, devin moi, plastice si fluide (curg). Aceasta zona este numita astenosfera (“astenos” = slab; sfera slaba). Limita dintre astenosfera si litosfera este transanta din punct de vedere mecanic, dar nu corespunde, in acelasi timp si unei scimbari fundamentale a compozitiei chimice a rocilor. Rocile de sub astenosfera sunt mai dure si mult mai rigide datorita presiuniimari de la aceasta adancime. Zona de tranzitie dintre astenosfera si nucleu este

mezosfera. Nucleul Pamantului este masa lui centrala cu un diametru de aprox 7000km. Densitatea sa creste cu adancimea, fiind in medie de 10.8 g/cm3. Nucleu reprezinta doar 16% din volumul terestru dar, datorita densitatii mari concentreaza 32% din masa. Indicatii indirecte arata ca nucleul este format majoritar din fier metalic

Daca Pamântul nu avea atmosfera si hidrosfera, caracteristicile sale dominante ar fi cele doua tipuri de regiuni: bazinele oceanice si continentele a caror origine si evolutie ar fi controlata exclusiv de catre fortele endogene. Bazinele oceanice, care ocupa aproximativ doua treimi din suprafata Pamântului lui, au o topografie remarcabila, majoritatea formelor provenind din activitatea vulcanica si miscarile tectonice care continua si in prezent Continentele se ridica deasupra bazinele oceanice ca niste munti uriasi . Apa oceanului a umplut marile depresiuni dintre continente dar a inundat si o parte a continentelor, platformele continentale. Actualele tarmuri, atat de importante din punct de vedere geografic au o semnificatie deosebita pentru limita structurala (geologica) dintre bazinele oceanice si continente si evolutia raportului apa-uscat de-a lungul timpului

. STRUCTURILE SI FORMELE MAJORE ALE CONTINENTELOR Scuturile continentale reprezinta un element cheie pentru întelegerea originii si evolutiei continentelor. Una dintre caracteristicile cele mai importante ale acestora este aspectul lor general de mari intinderi joase si relativ plate. Singurele forme mai inalte de relief ale scuturilor corespund formatiunilor geologice mai rezistente care se inalta doar cu cateva zeci de metri peste suprafata înconjuratoare. O alta caracteristica fundamentala a este structura si compozitia. Ele sunt formate din panze extrem de deformate de roci

9

Continentele si bazinele oceanice.

metamorfice si intruziuni granitice formate initial la temperaturi si presiuni foarte mari, la adancimi de cativa km in scoarta terestra. Faliile si fracturile rezultate prin deformari crustale sunt frecvente. Ele sunt exprimate la suprafata prin depresiuni liniare, dintre care unele pot fi urmarite de sute de kilometri. Rocile scuturilor sunt cele mai vechi roci din crusta Pamantului. Unele s-au format cu mai mult de 3,8 miliarde de ani in urma. Aproape toate au mai mult de un miliard de ani. Cu toate acestea, toate dovezile de la începutulul perioadei de bombardament meteoritic intens la care a fost expus Pamantul (si care este atât de proeminent pe suprafata Lunii), au fost stearse prin eroziune de pe suprafata scuturilor continentale.. Muntii cu structura cutata (de incretire). Unele dintre caracteristicile cele mai impresionante ale continentelor sunt lanturile de muntii tineri care se desfasoara pe mii de km. de-a lungul marginilor continentelor. Majoritatea oamenilor cred ca un munte este o simpla, forma de relief mai robusta si mai înalta în contrast cu câmpiile plate si zonele joase. In realitate muntii reprezinta mult mai mult. Pentru un geolog, termen “ lant muntos” semnifica, o zona alungita a crustei terestre în care rocile au fost intens deformate de stresul orizontal si intruziunile magmatice, in timp foarte indelungat, prin coliziunea între doua placi litosferice Topografia lanturilor muntoase este deosebit de complexa. Relieful foarte accidentat este format din culmi, masive si creste robuste si inalte ce alterneaza cu depresiuni tectonice si vaii adanci. Cutele lor geologice de amploare precum si fracturile tectonice demonstreaza ca litosfera Pamantului este si a fost în permanenta miscare. Localizarea lanturilor de munti tinerei este strans legata de marginille continentelor, acolo unde, la contactul placilor tectonice, este concentrata o mare parte a energiei planetei. Cele mai lungi si mai inalte lanturi muntoase ale Terrei sunt (1) Anzii Cordilieri si muntii din vestul Americii de Nord si (2) Sistemul alpino-carpato-himalayan. Alte sisteme: Mtii Appalachian , Alpii Australieni, Ural.

. STRUCTURILE SI FORMELE MAJORE ALE BAZINELOR OCEANICE

Fundul oceanului. Creastele oceanice impart Oceanul Atlantic si Oceanul Indian, aproximativ pe jumatate si strabat zonele estice si sud estice ala O ceanului Pacific. Pe ambele laturi ale dorsalelor sunt vaste zone netede cunoscute sub numele de fundul oceanului. Aceasta suprafata se întinde de la flancurile creastei oceanice la marginile continentale si, în general se afla la adâncimi de aproximativ 4000 m. Fundul oceanuluil poate fi împartita în doua sectiuni: dealuri abisale si câmpiile abisale. Dealurile abisale sunt relativ mici, dominand cu aprox 900 m fundul oceanului din jur. Acestea acopera de la 80% la 85% din fundul marii si, prin urmare, acestea sunt cele mai raspândite forme de relief de pe Pamânt. Lânga marginile continentale, sedimente provenite de pe uscat acopera complet dealuri leabisale, formând, câmpii abisale plate.Peste campiile abisale se inalta dorsalele: lanturi de munti vulcanici suboceanici. Vârfurile dorsalelor se inalta cu mai mult de 3000 m peste campiile abisale. Imense vai rift se desfasoara de-a lungul axei dorsalelor, de-a lungul a aproximativ 70 000 km. În plus, mari sisteme de fractura, unele mai lungi de 4000 de km, se dezvolta perpendicular pe creasta dorsalelor (falii transformante)Fosele. Sunt cele mai adânci zone de pe suprafata Pamântului. Groapa Marianelor, în Oceanul Pacific, este cea mai profunda parte a lumii oceane -11000m; alte numeroase fose mai ales din sistemul Pacificului, ating 8000 m. adancime. Fosele au atras atentia

10

geologilor de ani de zile, nu numai din cauza profunzimii lor, dar si pentru ca ele reprezinta caracteristici structurale fundamentale ale scoartei Pamântului. Fosele sunt invariabil adiacente lanturilor de vulcani numite arcuri insulare sau lanturi muntoase din zonele de coastiere ale continentelor. De ce? Vom vedea în capitolele urmatoare modul în care fosele sunt implicate în cele mai intense fenomene vulcanice si seismice asociate miscarii placilor litosferice ale Pamântului. Munti submarini. Sunt vârfuri izolate de vulcani submarin. Unii munti submarini se ridica deasupra nivelului marii sub forma de insule, dar cei mai multi sunt scufundati si sunt cunoscuti doar prin sondaje oceanografice. Desi unii pot parea sa apara la întâmplare, cei mai multi, cum ar fi Insulele Hawaii, sunt lanturi de-a lungul unor liniil bine definite. Insulele si muntii submarini atesta ca o activitatea vulcanica ampla este în curs de desfasurare în toate bazinele oceanice. Ele ofera, de asemenea, o perspectiva important asupra dinamicii interne a Pamântului.

• TERMENI CHEIE • Siatem solar• Planeta• Planeta Terra• planete de tip terestru/interne• campii abisale • nucleu• nucleu intern• nucleu extern• manta• litosfera• astenosfera • atmosfera• hidrosfera• biosfera• placa tectonica• rift• subductie• continent • bazin oceanic• relief• scut continental• platforma stabile• rift• lant muntos /de incretire• bazin oceanic• crusta continentala• crusta oceanica• platforma continentala• abrupt/povarnis continental• densitate• scut continental• platforma stabila

11

• INTREBARI si EXERCITII RECAPITULATIVE

• 1. De ce unele planete sunt active din punct de vedere geologic, iar alte sun inactive?

• 2. De ce atmosfera si hidrosfera, sunt considaerate , componente ale Planetei Pamant, la fel ca si invelisurile ei interioar.

• 3. Desenati o diagrama a structurii interne a Pamantului bazata pe compozitia chimica si o diagrama a aceleiasi stucturi bazata pe proprietatile mecanice (fizice) ale materiei terestre.

• 4.Desenati o sectiune in care sa aratati formele majore ale litosferei: crusta continentala, scuturile, platformele stabile, lanturile muntoase,platformele continentale, abruptul continental, dorsalele oceanice, campiile/platformele abisale si fosele/gropile abisale (vezi curba hipsometrica a Pamantului- c a IX a.

• 5. Realizati un table in care comparati diferentela dintre crusta continentala sic ea oceanica referitoare la varsta/vechime. Grosime, densitate,compozitie.

• 6. Descrieti pe scurt trasaturile caracteristice pentru scuturi, platforme stabile si lanturi muntoase.

• 7. Utilizand internetul identificati o harta a lumii pe care sunt localizate scuturile, platformele stabile si lanturile muntoase din Asia, Africa,Australia siEuropa.

• 8. Descrieti pe scurt trasaturile caracteristice pentru dorsalele oceanice, campiile abisale si fosele oceanice

• lant muntos /de incretire

12

13

14