C.G. Jung

Analiza viselor

C. G. Jung

ANALIZA VISELOREdi ie cri t ica

Selecie de texte, introducere si notede JEAN CHIRIAC

Ediia a II-a revazuta si adaugita

AROPA, 1998-2003, pentru introducere si noteISBN 973-98126-1-9

2

SUMAR:

INTRODUCEREJung si visul diagnostic p. 4

Lamuriri preliminate p. 15

ANALIZA VISELORI. Importana viselor p. 20

II. Trecutul si viitorul n inconstient p. 40III. Funcia viselor p. 57IV. Analiza viselor p. 84

V. Arhetipul n simbolismul viselor p. 94

ANEXAPsihologia visului, de Roland Cahen p. 122

3

INTRODUCERE

Jung s i visul diagnostic

Jung a afirmat adeseori ca visele preludiu, visate lanceputul curei psihanalitice, descriu evoluia psihicaulterioara a pacientului. Studiul acestor vise ne ofera oserie de informaii ca niste balize de orientare n privinasensului pe care l va capa ta viaa pacientului n viitor.Adeseori un vis mare de acest gen ne urma reste dincopila rie si numai la maturitate reusim sa -l interpretam

Evoluia noastra psihica este un proces care debuteazafa ra stirea noastra n inconstient si se finalizeaza atuncicnd sntem prezeni, de faa (constieni), martori aiprocesului launtric. Exista ntotdeauna o schema , un ar-hetip al evoluiei noastre spre o plenitudine cu neputinade imaginat n chip constient. S i daca ceva este dejahota rt n privina noastra nu trebuie sa ne mire ca dru-mul nostru interior poate fi zugravit, simbolic, n viselenoastre. Ma refer, desigur, la visele mari , la acele visediagnostic de care pomenea Jung, la visele viziune.

4

Un vis diagnostic neelucidat

Primul vis pe care mi l-am notat n jurnalul meu dinmomentul n care am nceput sa -l studiez pe Jung1, sunacam asa:

Asist la o ceremonie religioasa . Ca luga rii mbra cain rase intoneaza cntece grave religioase, iar eu ncercsa -mi unesc glasul cu al lor. Momentul este de o adncasolemnitate. Brusc s tiu ca unul dintre cei prezeni, nu mieste clar cine, intenioneaza sa -l ucida pe Marele Maes-tru, persoana sacra care conduce ntregul ceremonial.Intr-un fel sau altul individul este nsa prins s i pedepsitntr-o maniera bizara . El este introdus ntr-un soi de ve-hicul circular sau sferic, fixat n centrul unei fntni arte-ziene. Dupa mimica s i gesturile sale contorsionate ne-leg ca pentru criminal locul deteniei este o teribila tor-tura . Curnd vehiculul ncepe sa se nale la cer.

Snt extrem de contrariat: locul supliciului mi evocamai degraba sacralitate s i nu pricep cum i se poate re-zerva o asemenea cinste unui pa ca tos vinovat de crima .

Iata n detaliu visul meu pe care l-am visat, repet, lanceputul experienei mele cu psihologia jungiana . Esteun vis mare , un vis diagnostic , de tipul celor caredescriu evoluia noastra ulterioara , drumul nostru spreindividuaie.

1 Am nceput sa -l studiez pe Jung prin 1982. Paralel cu con-

spectarea operei sale mi ntocmisem un jurnal de vise n carencercam sa -mi notez cu scrupulozitate tot ce visez si sa -mi analizezvisele n maniera specifica lui Jung.

5

Care este nsa semnificaia visului? Ce ncearca sa -micomunice el? S i, mai ales, cum sa fac sa descifrez "me-sajul sau obscur?

Aceste ntreba ri nu si-au primit raspunsul pe loc. Autrecut mai bine de patru ai pna cnd o persoana erudita ,cunoscuta ntr-o conjunctura de spiritualitate indiana ,mi-a spus cam asa: Cel care vrea sa -l ucida pe MareleMaestru este nsusi Maestrul, alterego-ul sau, umbra sa.Partea teriomorfa , abjecta a Maestrului, ra ul este pusn Centru2 pentru a fi purificat. De aici si chinurilegroaznice ale celui ce Diavol fiind nu poate ndura purifi-carea, metamorfoza. Crima este astfel explicata : Umbranu accepta de buna voie sa fie convertita !

Ma rturisesc ca la vremea acestei explicaii am fost ab-solut ncntat. Ulterior aveam sa aflu ca satisfacia mea nuavea nici o consecina 3. Pentru ca nu aflasem, n fond,care este sensul confuziei mele finale din vis: nu price-peam de ce i s-a rezervat locul sacru, Centrul, odiosuluicriminal care intenionase sa -l ucida pe Maestru. Aceastacontrarietate era, la urma urmei, cheia visului.

Logic vorbind, unui criminal nu i se poate rezerva lo-

2 Aluzie la mandala, studiata de Jung, care apare pregnant n vis:

vehiculul sferic, fntna arteziana - imagini ale Centrului, ale Sineluisau Totalita ii psihice.

3 Este interesant de semnalat faptul ca ori de cte ori primim ex-plicaii de ordinul celor pe care le-am primit eu, sa le zicem explicaiiteologale, simim brusc un sentiment de usurare: Ei, da! - ne spunem- lucrurile au o logica . In realitate, aceste explicaii nu au nici ologica . Ele snt variaiuni teoretice pe teme arhicunoscute ale ideolo-giei crestine, ca de pilda raul , pacatul , purificarea etc. Nevoiade conformism social, teama de nou, de necunoscut, se exprima , fa randoiala , si n domeniul experienelor noastre vizionare.

6

cul de onoare - sa ne gndim, de pilda , la Iuda si la desti-nul sau tragic! Nu exista nici o apropiere simbolica princare am putea identifica sinuciderea culpabila avnza torului lui Isus cu soarta insului anonim din visulmeu. Care sa fie, deci, nelesul acestor anomalii carefrizeaza cel mai elementar bun sim?

Freud s i teoria sexuala

In aceeasi perioada n care am obinut interpretarea demai sus am nceput sa ma ocup mai puin de lucra rile luiJung pentru a ma dedica, treptat, cu trup si suflet, psiha-nalizei freudiene, n special lui Freud. Aceasta curioasaschimbare de direcie o datorez tot unui vis. Un alt vismare :

Cinam la un restaurant pe care l frecventam ntr-adeva r n viaa de zi cu zi. La un moment dat am obser-vat la o masa ala turata un domn distins, mbra cat ntr-unhalat alb, imaculat. S tiam ca este un doctor apreciat s isimeam pentru el o veneraie aproape mistica . M-amapropiat de masa lui - m-a invitat sa iau loc - s i am nce-put sa -i povestesc despre activitatea mea psihanalitica ,despre la comia cu care devoram tratatele lui Jung - i-amcitat s i cteva titluri - toate acestea pe un ton nfla ca rat,partizan.

Doctorul nu a pa rut deloc surprins. Ba dimpotriva ,am avut impresia ca nu-l agrea deloc pe Jung. M-a privitlung, s i mi-a zis ntr-un trziu, cu o nedisimulata unda deadmiraie: S i totus i, Freud! In sensul ca Freud estetartorul psihanalizei, maestrul cu m mare pe care artrebui sa -l studiez. Freud s i teoria sexualita ii , a inut

7

el sa precizeze.

Curnd am realizat ca pe nebagare de seama ma dedi-casem aproape n totalitate studiului lui Freud. Freuddespre care nu stiusem nimic odinioara , pe care l dis-preuisem n ascuns, pentru ca stiam ca Jung nu l-a iubitsi pentru ca nu vedeam ce poate fi spiritual n studiulsexualita ii. Am nceput sa studiez opera lui Freud cuaceeasi patima cu care ma hranisem, ani de-a rndul, cucea a lui Jung.

Asa am aflat despre complexul lui Oedip, complexulnodal al nevrozei umane, dupa pa rerea lui Freud.

Ipoteza oedipiana

Se nelege ca am cedat ispitei de a interpreta primulmeu vis mare ajutndu-ma de teoria freudiana .

Este evident chiar si pentru amatorii n ale psihanalizeica tema visului meu este oedipiana . Maestrul este unsubstituit al tata lui. Criminalul este o ipostaza a fiului.Mandala - acea ciudata structura circulara pe caream numit-o vehicul - si fntna arteziana reprezinta ipos-taze ale mamei4, datorita simbolismului lor feminin.Nimic nou sub soare , ar exclama un adept freudian,daca i-ar cadea sub ochi textul visului meu. Faptul ca euasist la scena oedipiana nu l-ar ncurca mai mult: Dum-neata, mi-ar zice el, te iluzionezi creznd ca nu esti atinsde acest morb! Iata rezistenele psihice care se ridica m-potriva constientiza rii complexului oedipian. Toi sntem

4 Visul pare o dramatizare a oedipului realizata cu ajutorul unorimpresii reziduale recente, asa cum a dovedit-o Freud.

8

oedipieni, dar nu toi admitem deschis acest lucru. S i arcontinua sa turuie pe tema cenzurii morale, a supraeului,a refula rii si refulatului, a ntoarcerii refulatului ntr-omaniera deghizata , greu de recunoscut, cum e de pildanscenarea din visul meu.

Meditnd la toate aceste posibile argumente admit caam fost la un pas sa ma las convins ca visul meu nu estedect un vis oedipian. Ceva, nsa , ma strnea sa caut ncontinuare, sa nu ma las cucerit de corul adepilor luiFreud, asa cum nu am sucombat nici seduciilor spiritualeale operelor lui Jung.

Un vis capital

Dupa despa rirea dramatica de Freud5, Jung a avut unvis capital. As vrea sa -l redau n versiunea autorului, n-soit de intuiiile sale remarcabile:

S ase zile mai trziu (la 18 decembrie 1913), am avuturma torul vis: ma aflam mpreuna cu un adolescent cupielea ntunecata , un sa lbatic, pe un munte singuratics i stncos. Era nainte de a se cra pa de ziua ; la ra sa -rit, cerul era deja limpede iar stelele ncepeau sa sestinga . Dincolo de muni ra suna corul lui Siegfried s iam s tiut n chiar acel moment ca trebuie sa -l omorm.

5 Jung a fost cu sigurana cel mai important discipol al lui Freud.Acesta din urma avea planuri mari cu mai tna rul sau confrate - maiprecis, intenia de a-l numi succesorul sau la tronul mpa ra ieipsihanalitice. Despa rirea lor are o poveste constienta si una inconsti-enta . Profesional vorbind, cei doi titani ai psihanalizei nu mpa rta -seau aceleasi convingeri privind natura libidoului si rolul vieii sexu-ale n mitologia nevrozelor.

9

Eram narmai cu pus ti s i ne-am postat ntr-o ambus-cada pe un drumeag ngust.

Brusc a apa rut Siegfried n depa rtare, la na limeacrestelor muntoase, odata cu primele raze ale ra sa ri-tului. El cobora cu o viteza ameitoare pe coastastncoasa a muntelui ntr-un car fa cut din oseminte.Cnd a apa rut la o cotitura , am tras n el s i l-am va zutpra bus indu-se atins de moarte.

Plin de dezgust s i de remus ca ri ca am distrus ceva attde mare s i de frumos, am luat-o la fuga cuprins de teamaca crima ar putea fi descoperita . In acel moment ncepusa ploua cu spume s i s tiam ca ploaia va s terge urmeleatentatului. Sca pasem de pericolul de a fi descoperit,viaa s i relua cursul, dar mai ra mnea n mine un senti-ment intolerabil de vinova ie.

Trezindu-ma dupa acest vis, m-am gndit la el dar miera cu neputina sa -l neleg. Am ncercat atunci saadorm din nou, dar o voce la untrica mi-a zis: Trebuiesa nelegi visul, s i asta ct mai degraba ! Un impulsinterior nu-mi da dea pace pna la un teribil paroxism ncare vocea mi zise: Daca nu nelegi acest vis, trebuiesa -i tragi un glon n cap! Ori n noptiera mea existaun revolver nca rcat, as a nct am fost cuprins despaima . Am nceput sa reflectez din nou la vis s i brusci-am descoperit sensul: Dar visul acesta trateaza oproblema care tocmai agita lumea . Siegfried, amgndit eu, reprezinta ceea ce vor sa realizeze germanii,adica sa -s i impuna eroic propria lor voina . Acolounde exista o voina , exista o cale! . Era exact ce n-cercasem eu sa fac. Dar nu mai era posibil. Visulara ta ca atitudinea ncarnata de Siegfried, eroul,nu-mi mai corespundea. De aceea ar trebui ca el sa pia-

10

ra .Dupa mplinirea n vis a acestei fapte, am simit o

compasiune debordanta , ca s i cum as fi fost mpus cat eunsumi. Aceasta exprima identificarea mea secreta cueroul, cu suferina pe care o resimte omul atunci cndeste constrns sa -s i sacrifice idealul s i atitudinea cons ti-enta . S i totus i trebuia sa pun capa t acestei asema na ri cuidealul eroului; pentru ca exista valori mai nalte dectvoina eului, valori ca rora trebuie sa ne supunem6.

Siegfried al lui Jung este o ncarnare a mitului eroului,dar nu al eroului care se lasa nghiit, devorat de Monstru,ci al celui care ucide Monstrul; un mit care domina sicultura noastra crestina . (Christos care biruie forele rau-lui, pe Satan etc.).

Monstrul este un simbol al inconstientului nostruanimal, care si are obrsiile n instinctele crude ale sauri-enilor, n ceea ce are mai primitiv viaa. Aceasta mon-struozitate a nspa imntat n asa masura lumea nct oricecivilizaie care se considera ca atare a trebuit sa -si inven-teze eroii sa i, eroi care nfrunta si supun componentaanimale a personalita ii umane.

Jung a ncercat sa formuleze aceasta inimaginabilarasturnare de valori: nu trebuie sa nfruntam si sa ucidemmonstrul din noi; nu trebuie sa rvnim sa subordonam, cutoate consecinele care decurg, animalitatea constiineinoastre morale si etice (nu vom supune inconstientul con-stientului). Dimpotriva , trebuie sa renunam la acestideal eroic ncarnat de siegfriezi si de christosi si sa

6 C.G. Jung, Ma vie - Souvenirs, reves et penses ,Gallimard, p.209-10.

11

ncercam sa integra m animalul, raul moral si celmetafizic, n asa fel nct binele sa nu mai fie bine sinici raul-rau; adica , sa obinem o fuziune de elementeantinomice la modul evocat de filozofia taoista a cupluluiyin-yang. S i n acest sens, Siegfried, personificarea trufieiraiunii dominante, care vrea sa impuna lumii animaliceordinea si disciplina sa puritana , trebuie sa piara 7.

Lamuri, elucidari

Primul meu vis mare era ilustrarea aceleasi cute-zane imperioase n contextul lumii noastre moderne,inspirate lui Jung de visul sau cu sacrificarea luiSiegfried. Poate ca visul meu era chiar mai clar. El puteafi tradus astfel: daca vrei sa realizezi individuaia (pleni-tudinea, Totalitatea psihica ), daca vrei sa realizezi Sinele(lit. sa fii n Sine8, asa cum esti n Dumnezeu, n Tao, nNirvana etc.), atunci trebuie sa -l ucizi pe Maestru. Ma-estrul este una din ipostazele eroului care l nfrunta peMonstru, una din faadele lui Siegfried. In contextul vi-sului meu el personifica supraeul nostru cultural crestinorientat spre asceza si cultivarea atenta a virtuilor etico-

7Ma tem ca sacrificarea lui Siegfried va sugera cititorului o re-

vansa primejdioasa a animalita ii fa ra limite. Observaiile mele nupot fi interpretate n aceasta viziune. In realitate, nu avem de-a facecu o bestialitate revansarda , ci cu o degajare a tensiunilor psihicecare se nasc din confruntarea constient-inconstient. O detasare seninacare ia locul crispa rii psiho-somatice att de familiara omului mo-dern.

8Toate aceste idei snt sugerate de simbolismul mandalei din visulmeu (vezi si nota 2).

12

morale9.

De la Jung la Freud s i viceversa

De la Jung la Freud si de la Freud la Jung, timp de 17 aniam pendulat mereu ntre acesti doi poli eseniali ai cercetariiadncurilor psihicului nostru. Niciodata nu am putut sa madesprind total de Jung si sa ma declar un partizan al luiFreud si viceversa. Pentru ca Jung a vorbit pentru primaoara , n termenii psihologiei experimentale, despre Sine,despre individuaie, despre unirea contrariilor si integrarea(plenitudinea) psihica . El a creat astfel puntea de lega turadintre psihologie si doctrina mntuirii, dovedind prin martu-rii clinice cum se deseneaza , n psihicul abisal, procesul rea-lizarii de sine.

Freud ne-a ara tat ce anume trebuie sa integram.Pulsiunile sexuale si agresive, elementele vitale ale vieii,care au fost intens refulate (si sublimate) n civilizaia noas-tra . El a descris pentru prima oara structura aparatului psihic,a adus probe irefutabile n sprijinul tezei existenei inconsti-entului psihic si ne-a invitat sa exploram acest univers neli-nistitor.

La drept vorbind, o psihanaliza completa nu se poate li-mita la constientizarea inconstientului freudian si nici nu sepoate cantona numai n orizonturile teoretice, ce-i drept fas-

9In realitate, supraeul nostru nu este structurat n ntregimedupa eul sau biblic. O mulime de elemente pagne snt dejaprezente n structura sa. Global nsa , etica de orientare crestina -iata o expresie mult mai fericita - opune vieii instinctive rezis-tene de cele mai multe ori absurde. Supraestimarea si valorizareamistica a sa ra ciei n crestinismul ortodox este un exemplu deexagerare morbida a superiorita ii culturii n detrimentul naturii.

13

cinante, ale opticii jungiene. Contrariile - aparente - se ating,se contopesc si concura la realizarea Totalitaii chiar si ntarmul metodologiei autocunoasterii.

N.B. Regret ca nu pot extinde aici studiul materia-lelor mele, care intesc spre procesul de individuaie,n maniera familiara lui Jung: amplificarea si analizacomparata apelnd la izvoarele mitologice si religioase,la alchimie etc. Un element as mai lamuri totusi:ipostaza de vehicul a Sinelui din primul meu vis evo-ca o concepie mistica ce s-ar putea rezuma astfel:realizarea Sinelui (adica unificarea contrariilor consti-ent-inconstient, integrarea raului , reevaluarea si asi-milarea vieii instinctive etc.) este calea (vehiculul, nsens de disciplina care conduce undeva) na la rii laceruri , ceea ce este identic cu Viaa vesnica .

Cititorul a neles, probabil, urma rind analiza sumara aprimului meu vis, de ce i s-a rezervat locul sacru, Cen-trul, odiosului criminal - adica raului , n sensul amintitmai sus. El, raul , instinctul la Jung, este acea funcieinferioara care aduce cu sine Totalitatea.

14

LA MURIRI PRELIMINARE

Cu puine luni nainte de a muri, Jung a avut urma torulvis: era asezat la biroul sau si vorbea unei mulimi deoameni despre opera sa. Se pare ca publicul l nelegea nciuda faptului ca opera sa se adreseaza mai ales specia-listilor.

Acest vis a fost punctul de plecare al ca rii, ultima sacarte: Eseu de investigare a inconstientului , n care elface efortul de a explica pe nelesul tuturor concepiilesale psihologice.

Am extras din aceasta ultima lucrare cteva texte carese ocupa n mod special de analiza viselor si am botezataceste fragmente Analiza viselor , titlul ca rii de faa .

Nu m-am limitat la simpla traducere a acestor materi-ale. In paralel, am oferit si o serie de note explicative, desinteze si aprecieri critice de pe poziiile freudiene.

Adeseori, critica de pe poziia freudiana este destulde dura , de nemiloasa , crend senzaia ca personal masituez de partea lui Freud n problema controversata a

15

analizei viselor. Nimic mai fals. Abordarea freudiananu vine dect sa fixeze cadrul gndirii psihanaliticecare, dupa cum se stie, nu a debutat cu Jung, ci cuFreud. Acest cadru, care nu neglijeaza teoria nevroze-lor1, topica freudiana , problema refula rii, a refulatului,transferul etc., ofera cititorului o viziune mai ampla asu-pra fenomenelor descrise si interpretate de psihologiaabisala .

Nu trebuie sa ignoram urma torul fapt: de cele maimulte ori n expunerile sale Jung s-a forat sa eliminevocabularul si problematica freudiana a psihanalizei, n-locuind, unde s-a putut, noiunile freudiene cu propriilesale expresii. Umbra , de pilda - care desemneaza laJung tendinele pe care acesta le neglijeaza , le ignora saule refuleaza - acopera de fapt noiunea de refulat , laFreud. Jung a ncercat sa ocoleasca tot ce a stabilit Freudn teoria si practica psihanalitica , atunci cnd nu a susinutca propriile sale descoperiri merg mai departe de viziunealui Freud (de altfel, Jung si-a botezat propria sa psihana-liza psihologie analitica , pentru a o deosebi de psihanali-za freudiana ).

Adeseori n comentariile mele am adus exemplifica ride vise interpretate parial2, dar care au meritul de a ori-enta privirea cititorului si spre o alta maniera de abordare

1Foarte des n comentariile mele am pomenit cuvntul paci-ent tocmai pentru a sugera cititorului ca psihanaliza autentica nuse poate lipsi de funcia sa terapeutica , n sensul freudian al ter-menului.

2In realitate, nici un vis nu poate fi interpretat pna la capa t. Intot-deauna ramne ceva necunoscut care ne face sa ntreza rim indetermi-nabilul.

16

a visului, care nu evita chestiunile delicate ale vieii se-xuale3. Jung a izolat sexualitatea si dificulta ile eimulumindu-se sa vorbeasca , la modul cel mai general,despre instincte. Dupa pa rerea mea, aceasta atitudineproduce un mare prejudiciu deoarece atenueaza impactulideilor legate de viaa sexuala (si mai ales de refulareasexualita ii) asupra mentalita ii obisnuite4. Daca esteadeva rat ca nu trebuie insistat pe problemele sexualen mod exagerat, nu trebuie neglijat nici faptul ca minima-lizarea acestor probleme nu aduce nici ea nimic bun.

Trebuie sa marturisim ca daca nelegem concepia glo-bala a lui Jung despre Totalitatea psihica , despre omul uni-ficat, despre realizarea Sinelui, este tocmai pentru ca amasimilat n prealabil problemele ridicate de psihanaliza luiFreud, n special cele aflate n directa atingere cu viaa noas-tra sexuala .

In domeniul teoriei arhetipurilor inconstientului colectivgasim deopotriva exagerari inadmisibile.

In ultimul capitol tradus si comentat de mine ntlnim maimulte afirmaii hazardate n lega tura cu o serie de vise asa-

3Regret, desigur, ca dorind sa pa trund mai adnc n miezul viselor

interpretate a trebuit sa renun uneori la pudoare si sa spun lucrurilorpe nume. Sper ca cititorii sa neleaga aceasta abatere intenionata dela normele limbajului decent.

4Atenuarea acestui impact explica de ce o terapie analitica de ori-entare exclusiv jungiana nu produce modifica ri notabile n viaa celuianalizat. Daca i vorbim cuiva despre instinct, despre nevoia de aintegra instinctul n viaa constienta , dar nu punem degetul perana ca sa ara tam n detaliu ce anume trebuie integrat,ramnem la nivelul conferinelor teoretice de psihanaliza .Adica nelegem multe dar nu putem modifica nimic.

17

zis arhetipale aparinnd unei fetie de civa anisori. Obser-vaiile lui Jung snt deplasate pentru ca ignora , voit sau nu,ceea ce i sare n ochi unui analist imparial: aceste vise tra-teaza , cu ajutorul unor materiale simbolice (cu imaginile pecare le gasim din abundena n fabulele si basmele copilari-ei), interese pulsionale care nu au nimic n comun cu filozo-fia, cu mistica sau cu viaa spirituala .

Jung ignora acest aspect si se desfasoara pe pagini n-tregi ncercnd sa ne convinga ca visele fetiei au un ca-racter iniiatic si ca nu snt cu nimic mai prejos dect sce-nariile mitico-iniiatice ale religiilor antice, dect miturilecrestine sau koan-urile Zen etc. El vrea sa dovedeascaastfel ca viaa noastra spirituala este o rabufnire interioaraa inconstientului arhetipal, un act natural de care de careluam cunostina prin visele si viziunile noastre.

Desigur ca aceasta idee naste o serie ntreaga decomplicaii, mai ales pentru ca nu vedem clar ce artrebui sa nelegem prin spiritualitate.

Daca identificam viaa spirituala cu activitatea unuiinstinct specific, o pulsiune transcendentala , ceva ce ur-ma reste unificarea personalita ii scindate a individului,atunci ne aflam pe terenul psihanalizei, care poate admiteexistena unei funcii psihice totalizante5 si unei fenome-nologii aferente.

Daca viaa spirituala defineste fenomene de alt or-din, adica ceea ce Biserica oficiala ne cere sa credem,atunci viziunile jungiene nu mai au nici o relevana ! Esteabsolut necesar sa lamurim lucrurile n aceasta privina .

Eu cred ca Jung a oscilat mereu ntre o viziune psihicaa spiritualita ii si una teologica . De aici si sentimentul

5 Vezi notele 8 si 9, cap. V.

18

pregnant al oricui citeste opera lui Jung ca , la urma ur-mei, gndirea autorului ramne oarecum nelamurita .

NOTA :Notele mele nu au atasata nici o extensie. Exista nsacteva note care provin de la autor (C. G. Jung) pe carele-am subliniat cu extensia N.A. .

19

ANALIZA VISELOR

I. Importana viselor

Omul utilizeaza cuvntul vorbit sau scris pentru atransmite altuia ce are pe limba . Limbajul sau este plin desimboluri, dar el foloseste si semne sau imagini care nusnt descriptive, precum abrevierile, succesiunile de inii-ale ca de pilda O.N.U., U.N.I.C.E.F., U.N.E.S.C.O. Maiexista si ma rcile cunoscute ca si numele de medicamente.Am mai putea adauga decoraiile si insignele. Desi toateacestea nu au semnificaie prin ele nsele, au capa tat to-tusi una (n ochii nostri), prin folosirea lor generalizatasau pentru ca le-am atribuit noi una n mod deliberat.Totusi acestea nu snt simboluri, ci semne care conducnumai la obiectele ca rora le snt asociate.

Ceea ce numim simbol este un termen, un nume sau oimagine care, chiar si atunci cnd ne snt familiare n viaacotidiana , poseda totusi implicaii care se adauga la sem-nificaia lor convenionala si evidenta . Simbolul implicaceva vag, necunoscut sau ascuns pentru noi.

Multe monumente cretane, de pilda , conin desenul

20

unei tesle duble. Obiectul ne este cunoscut, dar noi igno-ram implicaiile sale simbolice. Sa luam un alt exemplu,cazul acelui indian care, dupa o ca la torie n Anglia, serentoarce acasa si povesteste amicilor sa i ca engleziiadora animalele pentru ca a vazut vulturi, lei si boi nvechile biserici. Nici el nu si-a dat seama, ca si mulicrestini, ca aceste animale snt simbolurile evanghelisti-lor, simboluri derivate dintr-o viziune a lui Ezechiel, careare ea nsasi o analogie cu zeul egiptean al soarelui,Horus cu cei patru fii ai sa i. Pe de alta parte, exista o su-ma de obiecte cunoscute pretutindeni, ca de pilda roata sicrucea, obiecte care au totusi o funcie simbolica n anu-mite condiii. Pe buna dreptate natura exacta a ceea cesimbolizeaza ele ramne totusi obiectul speculaiilor sicontroverselor.

Asadar, un cuvnt sau o imagine snt simbolice atuncicnd implica ceva n plus faa de sensul lor evident siimediat. Acest cuvnt sau aceasta imagine au un aspect inconstient mai vast, care nu s-a definit niciodata cuprecizie si nici nu s-a explicat pna la capa t. Nimeni, dealtfel, n-ar putea spera s-o faca . Atunci cnd mintea ntre-prinde explorarea unui simbol, ea ntlneste idei care sesitueaza dincolo de ceea ce poate sesiza raiunea noastra .Imaginea roii poate sa ne sugereze, de pilda , conceptulunui soare divin , dar n acest punct raiunea noastraeste obligata sa se declare incompetenta , caci omul esteincapabil sa defineasca o fiina divina . Cnd, n limiteleinteligenei noastre, calificam un lucru drept divin , nuavem aici dect un cuvnt care se poate fonda pe o cre-dina , dar niciodata pe un dat concret.

Deoarece o mulime de lucruri se situeaza dincolo delimitele nelegerii umane, utilizam constant termeni sim-

21

bolici pentru a reprezenta concepte pe care nu putem nicisa le definim, nici sa le nelegem complet. Acesta este siunul din motivele pentru care religiile utilizeaza un lim-baj simbolic si se exprima prin imagini. Dar aceasta utili-zare constienta a simbolurilor nu este dect un aspect alunui fapt psihologic de o mare importana : omul creazasimboluri n chip inconstient si spontan.

Acest fenomen nu este usor de sesizat. Totusi trebuiesa -l nelegem daca vrem sa stim mai mult n privinamodului de funcionare a minii noastre. Omul, dupa cumne putem da seama ndata ce reflectam, nu percepe nicio-data totul. El poate vedea, auzi, atinge, gusta. Dar infor-maiile care i snt astfel transmise prin vaz, auz, simultactil, gustativ, depind de numa rul, calitatea si de calitateasimurilor sale. Simurile omului i limiteaza percepiasa despre lumea care-l nconjoara . Utiliznd instru-mente stiinifice, el poate, ntr-o anumita ma sura , sa leatenueze deficiena. De pilda , el poate sa -si extindaaria vizuala sau fineea auzului folosind un binoclu si,respectiv, un amplificator electronic. Dar chiar si apa-ratul cel mai perfecionat nu poate face mai mult dectsa -i apropie obiectele ndepa rtate si sa faca audibile su-netele slabe. Indiferent de instrumentul folosit omul vaajunge mai devreme sau mai trziu la limita certitudiniipe care cunoasterea stiinifica nu o poate depasi.

In plus, percepia realita ii comporta la noi aspecte in-constiente. Mai nti, chiar si atunci cnd simurile noastrereacioneaza la fenomene reale, la senzaii vizuale sauauditive, ele au fost transpuse din domeniul realita ii ncel al minii. Iar n mintea noastra ele devin realita i psi-hice a ca ror ultima natura nu este cognoscibila (caci psi-hicul nu poate fi cunoscut de ca tre propria sa substana ).

22

Iata de ce exista n fiecare experiena un numa r indefinitde factori necunoscui, fa ra a mai vorbi de faptul ca fieca-re realitate concreta ramne ntotdeauna necunoscuta nanumite privine, caci noi nu cunoastem natura ultima amateriei.

Acestor aspecte inconstiente ale percepiilor noastreconstiente trebuie sa le adaugam evenimentele de care nuam luat cunostina n chip constient. Ele au ramas, cum-va, sub pragul constient. Ele s-au produs, dar noi le-amnregistrat subliminal, fa ra stirea noastra . Putem lua cu-nostina de aceste evenimente ntr-un moment de intuiiesau printr-un proces de reflectare profunda , care ne ajutasa ne dam seama post festum ca ele trebuie sa se fi pro-dus. S i desi, iniial, nu am apreciat importana lor emoi-onala si vitala , ele snesc mai trziu din inconstientulnostru, ca o gndire de mna a doua.

Aceasta gndire se poate manifesta de pilda sub formaunui vis. Este ceea ce se produce de obicei: aspectul in-constient al evenimentelor ne este revelat prin vis, undese manifesta nu printr-o gndire raionala , ci printr-o ima-gine simbolica . Din punct de vedere istoric studiul viseloreste cel dinti care a oferit psihologilor posibilitatea de antreprinde o explorare a aspectelor inconstiente ale eve-nimentelor psihice constiente.

Acestea snt observaiile care au condus psihologiila presupunerea existenei unui psihic inconstient, cutoate ca muli filozofi si savani au refuzat sa creada nasa ceva. Ei obiectau, naivi, ca asemenea presupuneriar implica existena a doua obiecte sau - pentru a ex-prima lucrurile ntr-un limbaj obisnuit - a doua perso-nalita i prezente n acelasi individ. Ori este tocmai ceimplica aceste presupuneri. Nu e nici o nenorocire

23

pentru omul modern ca multe persoane sufera astazide aceasta dualitate caci, n principiu, nu este vorba deun simptom patologic. Aceasta dualitate este un faptnormal pe care l putem observa pretutindeni, n toateepocile. Nevrozatul a ca rui mna dreapta nu stie ceface mna stnga nu este un caz unic. Faptul ca nu ob-servam aceasta dualitate este efectul unei inconstienecare se constituie n mostenirea comuna a omenirii.

In fond, omul a devenit constient treptat, pas cu pas,n cursul unui proces care s-a prelungit de-a lungul anumeroase secole, nainte de a ajunge la stadiul decivilizaie (al ca rui nceput s-a stabilit arbitrar odata cuinventarea scrierii, n urma cu circa 4000 de ani.d.C.). S i aceasta evoluie este departe de a se fi n-cheiat caci regiuni vaste ale minii omenesti snt ncanva luite n ntuneric. Ceea ce noi numim psyche nupoate fi identificat n nici un caz cu constiina noastrasi cu coninutul ei.

Cel care neaga existena inconstientului presupunede fapt ca astazi noi cunoastem complet psihicul. Iaraceasta presupunere este de o falsitate la fel de evi-denta ca si presupunerea ca am cunoaste astazi tot ceeste de cunoscut n privina universului fizic.

Psihicul nostru face parte din natura , iar enigma saeste la fel de nema rginita . Rezulta ca noi nu putemdefini nici psihicul si nici natura. Putem numai saafirmam convingerea ca ele exista si sa le descriem, nma sura posibilului, modul de funcionare. Prin urmare,n afara observaiilor acumulate n cursul cerceta rilormedicale exista argumente logice, cu greutate, care neincita sa respingem afirmaii ca inconstientul nuexista . Asemenea afirmaii nu fac dect sa exprime un

24

vechi misoneism, adica teama de ceea ce este nou sinecunoscut.

Exista raiuni istorice care explica rezistena pe care oopunem la ideea unei pari necunoscute a psihicului. Minteaconstienta este o achiziie foarte recenta a naturii, si ea seafla nca n stadiu experimental. Ea este fragila , ameninatade pericole specifice si usor de va tamat. Dupa cum remarcaantropologii, una din tulburarile mentale cele mai frecventela primitivi este pierderea sufletului , adica o sciziune saumai degraba o disociere a constiinei.

La popoarele a caror constiina nu a atins nca gradul dedezvoltare al constiinei noastre, sufletul (sau psihicul) nueste resimit ca o unitate. Muli primitivi cred ca omul pose-da , n afara de sufletul sau propriu, un bush soul sau sufletanimal si ca acest suflet animal se ncarneaza ntr-un animalsa lbatic sau ntr-un arbore care capa ta atunci un soi de iden-titate psihica cu individul uman1. Este ceea ce eminentuletnolog francez Levy-Bruhl a numit participare mistica2.Mai trziu, sub presiunea criticilor care s-au opus teoriei sale,el a retractat cele avansate anterior, dar eu cred ca adversariisa i greseau. Este un fenomen arhicunoscut n psihologie

1Primitivul resimte anumite componente ale sufletului sau caparticipnd la o alta ordin, non-umana , de manifestare: animala si vegeta-la . Totodata eul sau poate sa cada prada unor emoii inconstiente - nambele cazuri disocierea psihica este de necontestat si mai ales un faptnatural.

2Participarea mistica se ntemeiaza pe credina n corespondeneledintre lume umana si cea naturala . In virtutea legii corespondenelor omulpoate aciona asupra naturii imitnd sau simulnd anumite fenomene pecare doreste sa le provoace.

La fel, prin identificare el poate mprumuta eficacitatea simbolica saureala a obiectelor si fiinelor din lumea nconjura toare. El mpartasesteastfel virtuile lor sau participa la excelena lor.

25

posibilitatea individului de a se identifica inconstient cu oalta persoana sau cu un obiect3.

Aceasta identitate poate capa ta formele cele mai diversela primitivi. Daca sufletul animal este identificat cu un ani-mal real, animalul respectiv este considerat un soi de frate alomului. De pilda , un om care ar avea drept frate un crocodilar putea sa noate fara grija ntr-un ru infestat cu aceste ani-male. Daca sufletul animal este asociat cu un copac, atunciorice rau facut copacului respectiv se rasfrnge automat siasupra omului, n virtutea unei lega turi mistice intime ntreom si copac.

Unele triburi cred ca omul are o pluralitate de suflete.Aceasta credina exprima sentimentul pe care l au primitiviica fiecare om este constituit din mai multe unitai distincte,desi nlanuite. Aceasta semnifica faptul ca sufletul indivi-dului este departe de a fi definitiv unificat. Dimpotriva , el sepoate fragmenta n orice clipa sub socul emoiilor ne-controlate4.

Aceste fapte cu care ne-au familiarizat studiile antropolo-

3In visele, fanteziile si obsesiile omului modern apar adeseori

identifica ri cu animale, forme vegetale, fenomene ale naturii si chiarcu obiecte anorganice. Un pacient al psihanalizei tra ia obsesia vie cadupa moartea sa se va transforma n piatra . Alt pacient viseaza caeste un taur care se lupta n arena cu un matador, iar altul ca este unpa ianjen urias care prinde n pnza sa o mulime de victime omenesti.Cineva a visat la un moment dat ca este un vrtej de vnt.

4Este vorba de emoiile stimulate de evenimentele lumii exte-rioare. Omul primitiv, ca si omul modern de altfel, se teme dentmpla rile nepreva zute din viaa sa care i-ar putea induce emo iiputernice, imposibil de controlat. De aceea el cauta sa leprentmpine prin diferite mijloace: respectarea riguroasa a tradi-iei n viaa de zi-cu-zi, consultarea si interpretarea diferitelorsemne divinatorii etc.

26

gilor nu snt chiar att de stra ine civilizaiei noastre maiavansate. Putem fi si noi cuprinsi de disocieri psihice Putemdeveni prada dispoziiilor emoionale si putem fi profundafectai de ele; putem deveni iraionali, incapabili sa neamintim lucruri importante, care ne privesc pe noi si pe cei-lali, n asa fel nct sa ne ntrebam ce m-o fi apucat? . Pre-tindem ca sntem capabili sa ne controlam , dar controlulde sine este o calitate remarcabila prin raritatea ei. Avemdoar iluzia ca ne controlam. Un prieten ar putea spune des-pre noi lucruri de care noi nu sntem constieni.

Nu ncape ndoiala ca pna si n ceea ce numim un naltnivel de civilizaie constiina umana nu a atins nca un gradsatisfaca tor de continuitate. Ea este nca vulnerabila si sus-ceptibila de a se fragmenta.

Aceasta facultate pe care o avem de a izola o parte dinpsihicul nostru este, de fapt, o caracteristica de mare valoare.Ea ne permite sa ne concentram atenia pe un singur lucru sisa excludem tot ceea ce ne solicita din alte pari. Dar exista odiferena radicala ntre decizia pe care o luam la un momentdat de a da la o parte si de a suprima momentan o parte dinpsihicul nostru s i o stare n care fenomenul se producespontan, fara stirea si consimamntul nostru, ba chiar mpo-triva voinei noastre. Primul proces este o cucerire a fiineicivilizate - al doilea corespunde la ceea ce primitivii numescpierderea sufletului si, mai aproape de noi, el poate fi cauzapatologica a unei nevroze.

Astfel, unitatea constiinei ramne ceva precar chiar sin zilele noastre. Ea se poate fragmenta foarte usor. Pe dealta parte, facultatea noastra de a ne domina emoiile -care ni s-ar putea pa rea dezirabila dintr-un anumit punctde vedere - nu mai este o calitate, deoarece ea rapestevarietatea, culoarea, ca ldura si sarmul relaiilor umane.

27

In acest context este necesar sa examinam importanaviselor, a acestor fantezii imateriale, insesizabile, nsela -toare, vagi, nesigure, produse de inconstientul nostru.Pentru a face sa se neleaga mai bine punctul meu devedere as vrea sa povestesc cum s-a constituit el treptat ndecursul anilor si cum am fost determinat sa concluzio-nez ca visele snt cmpul de explorare cel mai accesibil sicel mai frecvent pentru individul care vrea sa studiezefacultatea de simbolizare a omului.

Sigmund Freud este primul care a ncercat sa explo-reze empiric fundalul inconstient al minii constiente.El a pornit de la ipoteza ca visele nu snt produsulntmpla rii, ca ele au lega tura cu gndurile si cu pro-blemele noastre constiente.

O asemenea ipoteza nu avea nimic arbitrar. Ea sebaza pe concluzia, la care ajunsesera neurologi emi-neni (de exemplu Pierre Janet), ca simptomele nevro-tice snt legate de o experiena constienta . Ba maimult, ca aceste simptome ar fi manifestarea zonelordisociate ale minii noastre, care ar putea deveni con-stiente n anumite mprejura ri.

La sfrsitul secolului trecut, Freud si Josef Breuerau constatat ca simptomele nevrotice, isteria, anumitetulbura ri psihice, comportamentele anormale au nrealitate un sens simbolic. Ele snt, ca si visele, unmod de expresie a minii noastre inconstiente.

De pilda , un pacient confruntat cu o situaie intole-rabila poate fi cuprins de spasme ori de cte ori ncear-ca sa nghita : el nu poate nghii situaia. In alte con-diii asemana toare un alt subiect va avea un atac deastm: atmosfera caminului sau i se pare irespirabila .Un al treilea sufera de o paralizie a picioarelor: el nu

28

poate sa mearga , altfel spus, nu poate continua sa tra iascaastfel. Un al patrulea, care vomita tot ceea ce mannca , nupoate digera vreun fapt degradabil. As putea citamulte exemple de acest gen.

Dar aceste reacii fizice nu snt dect una din formeleprin care se manifesta problemele care ne tulbura incon-stient. Aceste probleme se exprima si mai frecvent prinvise.

Orice psiholog care a ascultat oamenii ce i descriu vi-sele lor stie ca simbolurile care apar n vise snt mult maivariate dect simptomele fizice ale nevrozei. Ele se pre-zinta sub forma fantasmelor complexe, pitoresti. Dar da-ca analistul, confruntat cu acest univers oniric, utilizeazatehnica asociaiilor libere , creata de Freud, el realizeazaca visele pot fi reduse, n final, la anumite scheme fun-damentale. Aceasta tehnica a jucat un rol important ndezvoltarea psihanalizei, caci ea l-a pus pe Freud n ma -sura de a lua visele ca punct de plecare pentru investiga-rea problemei inconstiente de care sufereau pacienii sa i.

Freud a facut aceasta remarca simpla dar penetranta cadaca ncurajam visa torul sa-si comenteze imaginile viselorsale si sa exprime gndurile sugerate de ele, el se va trada siva revela fundalul inconstient al tulburarilor de care seplnge, fie prin ceea ce zice, fie prin ceea ce omite sa zica . Laprima vedere, ideile pe care le exprima visa torul i pot pareailogice, stra ine; curnd, nsa , devine relativ usor de descope-rit ce ncearca el sa evite, adica gndirea sau experienadezagreabila pe care vrea sa o suprime. Indiferent de siretli-cul folosit pentru a o disimula, fiecare din cuvintele pe carele utilizeaza intesc drept n inima situaiei.

Psihanalistul vede att de des cela lalt aspect al lu-crurilor nct este rar departe de adeva r atunci cnd

29

interpreteaza acest amestec de eschiva ri si aluzii dreptindicele unei constiine nca rcate5. Iar ceea ce el sfrsesteprin a descoperi i confirma asteptarile.

Pna aici nu-i putem obiecta nimic lui Freud si teoriei re-fularii si satisfacerii imaginare a dorinelor ca origine apa-renta a simbolurilor care apar n vise. Freud a acordato importana particulara viselor ca punct de plecarepentru tehnica asociaiilor libere . Dar, la un mo-ment dat, am nceput sa cred ca aceasta maniera de autiliza boga iile de fantasme produse de inconstientulnostru n timpul somnului era totodata nsela toare si insu-ficienta . Indoielile mele au apa rut cu adeva rat atunci cndunul din colegii mei mi-a povestit despre o experienacare o avusese n cursul unui voiaj cu trenul n Rusia.Desi nu cunostea rusa si era incapabil sa descifreze ca-racterele alfabetului chirilic, el a sesizat faptul ca cuvin-tele stra ine pe care le vedea pe panouri si afise i-au pro-dus o stare de reverie n care le atribuia tot felul de sen-suri posibile.

O idee sugera o alta, nct, n aceasta stare de detenta ncare se afla, el nelese ca aceasta asociaie libera trezise nsine multe amintiri de odinioara . Printre ele descoperi cuneplacere subiecte dezagreabile, ngropate de mult n memo-ria sa, lucruri pe care dorise sa le uite si pe care mintea sa leuitase ntr-adevar. El izbutise sa descopere ceea ce psihologiinumesc complexe , adica experiene emoionale refulate,

5In realitate, nu constiina este nca rcata , ci inconstientul. Eschi-

va rile pacientului nu snt ncerca ri premeditate de a disimula n faamedicului o gndire perversa . Aceste eschiva ri snt expresia rezis-tenelor care se opun, n chip inconstient, gndurilor incompatibile cuatitudinea morala a pacientului .

30

susceptibile de a provoca tulburari permanente n viaanoastra psihica sau chiar simptomele unei nevroze.

Aceasta ntmplare mi-a revelat faptul ca nu este necesarsa utilizezi visul ca punct de plecare pentru o asociere liberacnd vrei sa descoperi complexele unui pacient. Mi-am datseama ca putem atinge centrul prin orice punct al circumfe-rinei. Am putea porni de la alfabetul chirilic, de la o medi-taie pe un glob de cristal, de la un rozariu pentru rugaciune,un tablou abstract sau chiar de la o conversaie ntmpla toareapropo de un eveniment banal: visul, n aceasta privina , nuare o utilitate mai mare sau mai mica n comparaie cu oricealt punct de plecare. S i totusi visele au o importana care leeste proprie, chiar daca snt adeseori suscitate de o bulversa-re afectiva n care snt implicate si complexele obisnuite aleindividului. (Complexele obisnuite ale individului sntpunctele sensibile ale psihicului care reacioneaza cel mairapid la o stimulare, la o perturbare exogena .) Asadar, amputea sa reducem oricare vis la gndurile secrete care l bul-verseaza pe individ daca folosim asociaia libera .

Dar tocmai n aceasta privina am neles ca , daca amavut dreptate pna acum, as putea afirma pe drept cuvntca visele au o funcie proprie, mai importanta . Adeseorivisele au o structura bine definita , cu un sens vizibil,si exprima idei si intenii subiacente precise, desi ngeneral acestea din urma nu snt imediat inteligibile. Prinurmare, am nceput sa ma ntreb daca nu cumva ar fi maioportun sa acord mai multa atenie formei si coninutuluivisului, n loc de a ma lasa antrenat de asocierea libera si de nlanuirea de idei care conduc la complexele pecare le-as putea atinge la fel de simplu prin alte mijloace.

Aceasta idee noua a marcat o turnanta n evoluia psi-hologiei mele. Pornind din acest moment am ncetat

31

treptat sa mai urma resc asociaiile care se ndepa rtau preamult de textul visului. Am decis sa ma concentrez maidegraba asupra asociaiilor care se raporteaza direct lavisul propriu-zis, convins ca aceasta exprima ceva speci-fic pe care inconstientul ncearca sa ni-l comunice.

Aceasta schimbare de atitudine cu privire la vise a an-trenat si o schimbare de metoda . Noua mea tehnica tre-buia sa ina cont de toate aspectele mai vaste si mai vari-ate ale visului. O poveste povestita de mintea noastraconstienta are un nceput, o dezvoltare si o concluzie. Totastfel se ntmpla si cu visul. Difera dimensiunile sale ntimp si spaiu. Pentru a nelege visul trebuie sa -i exami-nez fiecare aspect, asa cum ai face-o cu un obiect necu-noscut pe care l tot rasucesti n mna pna ce fiecare de-taliu al formei sale i va fi devenit familiar.

Probabil ca este suficient ce am spus pna acum pentrua face sa se neleaga cum am fost condus sa ma opun dince n ce mai mult la asocierea libera , asa cum a fostutilizata ea mai nti de Freud. Intenionam sa urma rescndeaproape visul nsusi si sa exclud toate ideile si asoci-aiile suplimentare pe care le-ar fi putut evoca. Fa ra n-doiala ele puteau sa ma conduca la descoperirea comple-xelor care i provoaca unui pacient tulbura ri nevrotice,dar eu aveam n minte un scop mult mai vast.

Exista multe alte mijloace care permit identificareaacestor complexe: psihologul, de pilda , poate obine toatecheile care i snt necesare utiliznd testele de asociereverbala (cerndu-i pacientului sa asocieze la un numa r decuvinte si sa -i studieze reaciile). Dar daca vrem sa cu-noastem si sa nelegem organizarea psihica a personali-ta ii totale a unui individ, este esenial sa ne dam seamaca visele au un rol mult mai important de jucat.

32

Aproape toata lumea stie astazi, de pilda , ca actul se-xual poate fi simbolizat (sau, daca vrem, reprezentat subo forma alegorica ) printr-un mare numa r de imagini dife-rite. Fiecare din aceste imagini poate, printr-un proces deasociere, sa ne conduca la ideea de raporturi sexuale, si lacomplexele specifice care influeneaza comportamentulsexual al unui individ. Dar putem la fel de bine sa punemn lumina asemenea complexe graie unei reverii apropode un alfabet rus indescifrabil. Prin urmare, am fost de-terminat sa presupun ca visul poate conine un mesaj dealta natura dect simbolul sexual (si aceasta din motivebine definite). Dau un exemplu:

Cineva viseaza ca introduce o cheie ntr-o broasca , camnuieste o bta sau ca izbeste ntr-o poarta cu un berbec.Fiecare din aceste instrumente poate fi privit ca un simbolsexual. Dar faptul ca inconstientul a ales una din acesteimagini mai degraba dect pe celelalte doua are de ase-menea o mare importana si implica o intenie. Problemareala este de a nelege de ce a fost preferata cheia n lo-cul btei si bta n locul berbecului6. Adeseori nelegem

6 Problema alegerii de ca tre inconstient a unui simbol sexual mai de-graba dect a altuia ine, de fapt, de impresiile reziduale datnd din ziuacare a precedat visul. Ele snt reorganizate de procesul de elaborare oniri-ca n asa fel nct sa capete sensul dorit de inconstient (de dorina refula-ta).

Iata , de pilda , un pacient viseaza ca cineva, o persoana importan-ta , i-a dat cadou o sabie de samurai. Visa torul si aminteste ca deu-nazi a conversat cu soia pe marginea simbolismului sexual relevndfaptul ca penisul, n vise, ar putea fi reprezentat printr-o sabie. To-tusi, s-ar putea ntreba pe buna dreptate Jung, de ce tocmai o sabie desamurai ? Visul ar fi putut alege orice alta sabie pentru a-si atingescopul - de ce a optat el, oare, precis, pentru o sabie de samurai?Simplu: deoarece n urma cu puine zile visa torul s-a ntreinut cu un

33

astfel ca nu actul sexual a fost desemnat n vis, ci o altasituaie psihologica 7.

prieten pe marginea diferenelor dintre sabia noastra si sabia desamurai. Prietenul i-a spus ca sabia de samurai are centrul de greutateasupra mnerului n timp ce sabia noastra - asupra lamei.

7 In realitate, visul prelucreaza si impresii sexuale arhaice chiar dacanu pare sa se axeze pe ele. Este vorba de supradeterminare, de faptul caun vis poate fi interpretat la mai multe niveluri sau poate reproduce maimulte tendine inconstiente, adeseori contradictorii.

In visul comentat de mine la nota 6 sabia de samurai este unsimbol care condenseaza mai multe aluzii sexuale. Mnerul sabiei -care este centrul de greutate la japonezi - reprezinta sexul masculin,organul viril. Lama sabiei reprezinta sexul feminin - femeia. Faptul cavisa torul primeste n dar o sabie de samurai evoca dorina acestuia capersoana care i ofera sabia - este vorba de un domn care deine o funcieimportanta si caruia visa torul i solicitase sprijinul necondiionat ntr-oafacere importanta - sa preuiasca mai mult solidaritatea masculina (cf.importana acordata mnerului la sabia de samurai) dect relaia sa cu ofemeie - n spea soia sa care s-ar fi putut opune cooperarii dorite nrealitate.

Lama sabiei mai are si semnificaie de castrare. Nu este vorba de ocastrare genitala : visa torul se teme ca barbatul careia i-a solicitat sprijinular putea s-o taie cu el, adica sa nu-i acorde sprijinul dorit, influenat desoia sa.

Este interesant de vazut ca toate speranele si temerile prezente n vissi au obrsia sau modelul n copilaria visa torului. Visa torul a avut partede o familie dezbinata . Parinii sa i au divorat si el a ramas n sarcina si nngrijirea mamei. Totusi se simea solidar cu tata l sau - ar fi dorit saramna mai departe cu tata l sau. Tata l, nsa , si gasise o femeie cu care s-acasa torit ulterior. De aici provine dorina visa torului de azi ca binefaca to-rul sau sa manifeste o solidaritate masculina , adica sa nu ofere prioritatefemeii (soiei) sale etc. Dorinele intense ale copilului de odinioara revinasta zi - practic neschimbate - n visul omului adult, readuse la viaa decircumstane exterioare actuale.

Am spus ca visul are si un caracter sexual asupra caruia nu voi insistansa . Ma voi rezuma sa spun ca el evoca si descoperirea fericita a copilu-

34

Acest raionament m-a determinat sa conchid ca numaiimaginile si ideile care fac manifest parte din vis trebuie sa fieutilizate pentru interpretarea sa. Visul poarta n el nsusi pro-priile sale limite. El are o forma specifica , proprie, care neindica ceea ce raporteaza la el si ceea ce nu-i aparine. Intimp ce asocierea libera ne antreneaza din ce n ce maideparte de materialele originale ale visului printr-un demersn zigzag, metoda pe care am conceput-o ne determina maidegraba sa efectuam un soi de promenada circulara careare ca centru imaginea visului. Eu ma nvrt n jurul ima-ginii visului si refuz sa in cont de tentativele pe care leface visa torul pentru a se ndepa rta. Adeseori am fostnclinat sa repet, n cursul practicii mele profesionale,urma toarea fraza : Dar sa revenim la vis. Oare, ce spuneel?

De pilda , unul din pacienii mei a visat o femeie beata ,desanata si vulgara . In vis se pare ca era vorba de soia

lui de odinioara (visa torul este foarte fericit de darul primit n vis) caposeda un penis ca si tata l sau.

Trebuie sa atrag atenia cititorului asupra faptului ca metoda lui Jungde interpretare a viselor se axeaza pe interesul imediat al visa torului (areun caracter prospectiv). Jung refuza sa reduca visul la impresiile sexualeinfantile, asa cum o face Freud. El afirma n repetate rnduri ca este inte-resat nu att de complexele inconstiente ale pacienilor sa i ct mai ales deceea ce face inconstientul cu complexele lor. Astfel, Jung s-ar rezuma saacorde visului interpretat de mine numai sensul sau actual legat de intere-sele curente ale visa torului, trecnd cu vederea reminiscenele arhaicedisimulate de noile situaii .

Dar el ar putea merge chiar si mai departe ara tnd ca sabia este unsimbol spiritual. Ea reprezinta spiritul de discriminare, ta ios, care estecapabil sa discearna realitatea de iluzie. Prin urmare, visa torul primeste ndar acest spirit de la un maestru asiatic, care nu este dect o ncarnareistorica a Sinelui arhetipal.

35

lui care, n realitate, era complet diferita . Visul l-a tulbu-rat si a fost respins de ndata pentru caracterul sau absurd.Daca n calitatea mea de medic i-as fi permis visa toruluisa se angajeze ntr-un proces de asociere de idei, el ar fincercat n mod inevitabil sa se ndepa rteze ct mai multposibil de sugestia neplacuta a visului sau. In acest caz, elar fi sfrsit prin a atinge unul din complexele sale obisnu-ite, care n-ar fi avut probabil nici o lega tura cu soia sa,iar noi n-am fi apucat sa stim ceva cu privire la sensulspecial al acestui vis.

Oare, ce ncerca sa -i comunice inconstientul prinaceasta afirmaie att de vizibil falsa? Visul exprima clarideea unei femei degenerate care avea o lega tura strnsacu viaa visa torului. Dar pentru ca proiecia acestei ima-gini asupra soiei era nejustificata si contrazisa de fapte, atrebuit sa caut altundeva ceea ce ar fi putut reprezentaaceasta imagine respinga toare.

In Evul Mediu, cu mult nainte ca fiziologii sa fi demon-strat ca structura glandulara confera fiecaruia din noi ele-mente concomitent masculine si feminine, un dicton afirmaca fiecare barbat poarta n sine o femeie . Acest elementfeminin din fiecare barbat l-am numit anima. Anima repre-zinta , asadar, o anumita maniera interioara pe care o arebarbatul de a se raporta la anturajul sau, maniera pe care oascunde faa de ceilali si faa de sine. Chiar si atunci cndpersonalitatea vizibila a unui individ pare normala este posi-bil ca el sa disimuleze faa de alii si de sine nsusi femeiape care o poarta n el , a carei condiie este adeseori deplo-rabila .

Cazul pacientului de care vorbesc este asemana tor. As-pectul sau feminin era departe de a fi frumos. Visul lui ispunea de fapt: In anumite privine te pori ca o femeie

36

degenerata , si de aici socul. (Nu trebuie sa conchidem dinacest exemplu ca inconstientul se preocupa de porunci mo-rale . Visul nu-i cerea visa torului sa se poarte mai frumos.El ncerca doar sa contrabalanseze influena unei constiinefalse care se ncapaneaza sa-i repete pacientului ca este ungentleman perfect.)8

8 In exemplul sau comentat, Jung ncearca sa lamureasca cteva din con-

ceptele cheie ale psihologiei sale. Mai nti: interpretarea pe planul subiec-tului, adica o orientare personala a interpretarii jungiene care atribuie visato-rului aspectele psihice si fizice care apar n visele sale ca atribute ale persoa-nelor din anturajul sau imediat. Acest tip de interpretare nu este nsa operantn orice condiii. Cineva, de pilda ,viseaza ca seful sau de la serviciu este unhomosexual. Visul aparine unei femei care asociaza pe marginea ideii dehomosexualitate masculina dispreul feminin faa de barbatul care ramnerece la seduciile femeii. In realitate, visul pacientei este expresia aversiuniiei faa de seful care nu-i acorda dect o atenie profesionala . In acest caz,interpretarea jungiana pe planul subiectului ar fi eludat situaia sociala speci-fica a pacientei, atracia ei irezistibila de sef, dorina de a-l seduce si aversi-unea ei faa de indiferena sefului la farmecele ei. In cel mai bun caz, Jung arfi afirmat ca pacienta se poarta ca un barbat, ceea ce, de fapt, nu era departede adevar - pacienta avea ntr-adevar o conduita masculina pronunata .Totusi, interpretarea lui Jung nu ar fi epuizat semnificaiile visului.

In al doilea rnd, Lung introduce conceptul de anima . Anima perso-nifica la barbat sfera sa emoional-afectiva . Anima este totodata un arhe-tip, adica un dat colectiv care ine de ereditatea speciei.

In fine, conceptul de compensaie: inconstientul compenseaza prin vi-se atitudinea unilaterala a constiinei visa torului (n fond, a conduitei salemorale, etice, spirituale, sociale).

Exemplul utilizat n scop didactic de Jung nu rezolva nsa problemasemnificaiei visului pacientului sau. Jung ar fi trebuit, de pilda , sa sentrebe de unde provine, oare, nclinaia morbida a visa torului de a sepurta ca o femeie degenerata? El ar fi trebuit sa investigheze natura relai-ei pacientului cu soia sa.

Este probabil ca soia, care era n realitate contrariul unei destraba late,sa fi paca tuit tocmai printr-un exces de cuminenie si pudoare. Adese-ori, o educaie severa , care recuza nclinaiile erotice, beia simurilor

37

Este usor de neles de ce visa torii tind sa ignore sauchiar sa respinga mesajul care le este astfel comunicat.Constiina rezista natural la tot ceea ce este inconstient sinecunoscut. Am semnalat deja existena la popoareleprimitive a ceea ce antropologii au numit misoneism ,adica o teama profunda , superstiioasa , de nou. In faaevenimentelor dezagreabile, primitivii au aceleasi reaciica si animalul sa lbatic.

Dar omul civilizat reacioneaza la fel n faa ideilornoi, ridicnd bariere psihologice pentru a se proteja m-potriva socului de a nfrunta o noutate. Vedem aceastalimpede din reaciile individului confruntat cu propriilesale vise, cnd ele l obliga sa admita o gndire care lsurprinde9.

Muli precursori din domeniul filozofiei, al stiinelorsau al literaturii, s-au izbit de conservatorismul nnascutal contemporanilor lor. Psihologia este o stiina dintre

desca tusate de orice interdicie morala , excelnd n schimb prin cura e-nie excesiva , face din femeie un fel de sfnta frigida inaccesibila dorin-elor mult mai pamntesti ale barbatului. Asadar, visul comentat de Jungar fi putut nsemna cu totul altceva. El ar fi exprimat dorina soului de aavea o soie mai desfrnata , adica mai accesibila nevoilor sale erotice.Un vis erotic n sens freudian.

9 Adeseori, rezistenele pacientului, refuzul sau de a admite de-agata ideile penibile vehiculate de vise, snt binevenite, mai ales atuncicnd, ca si n exemplul comentat de Jung, terapeutul se pripeste cuinterpretarea sa.

Rezistena pe care o opune pacientul interpreta rii analistului -scrie Jung altundeva - nu este ntotdeauna o reacie eronata ; ea indicamai degraba , cu sigurana , ca ceva nu merge. Fie ca pacientul nu aatins nca nivelul de nelegere necesar, fie ca interpretarea lasa dedorit (C.G. Jung, Essai dexploration de linconscient , Denoel1964, p. 103) .

38

cele mai tinere si se izbeste de o forma extrema de miso-neism atunci cnd ncearca sa elucideze ce se petrece ninconstient

39

II. Trecutul s i viitorul n incons tient

Pna acum am schiat unele principii pe care m-am ba-zat pentru a aborda problema viselor, caci atunci cndvrem sa exploram aceasta facultate pe care o are omul dea produce simboluri visele constituie materialul cel maiimportant si cel mai accesibil examenului nostru. Estenecesar sa inem cont aici de un punct esenial: visul tre-buie tratat ca un fapt n privina ca ruia nu trebuie sa avemo idee preconceputa , n afara de aceea ca el are oarecumun sens, fiind o expresie specifica a inconstientului1.

1 Jung revine nencetat asupra diferenei dintre metoda sa de in-

terpretare a viselor si cea a lui Freud. S i aceasta pentru ca , n fond, ceeace respinge Jung la abordarea freudiana este accentul pus pe refulareapulsiunilor sexuale.

Definiia visului lui Freud comporta n general urma toarele aspecte: 1.visul este mplinirea deghizata a unei dorine refulate (inconstiente); 2.aceasta dorina este de natura sexuala (a nu se confunda cu erotica geni-tala); 3. dorina refulata are un caracter infantil (n sensul ca refularea s-aoperat ntr-o perioada arhaica a experienei individului). Toate aceste idei

40

Ar fi dificil sa dam acestor principii o expresie maimodesta . In pofida dispreului pe care l ara tam faa deinconstient, fiecare trebuie sa admita ca el trebuie sa fieexplorat. Inconstientul se situeaza n cel mai rau caz lanivelul unui paduche care, la urma urmei, se bucura deinteresul onest al entomologiei. Daca cineva care adobndit ceva cunostine si experiene n privina viselorcrede ca ele nu snt dect fenomene haotice, lipsite desens, e perfect liber sa o faca . Dar daca le priveste ca

conduc la consecinele semnalate n ntreaga opera freudiana , printre caresi aceea ca visul nu are dect o importana clinica . Interpretarea viseloreste unul din adjuvanii majori ai terapiei psihanalitice. Ea readuce nconstiina visa torului emoii si impresii, traumatisme si fixaii la traumesituate, dupa cum am mai spus, n prima copilarie. Interpretarea orientea-za terapia, efortul de suprimare a simptomelor nevrotice, indicnd cauzainconstienta a afeciunii de care sufera pacientul.

Jung dezbraca visul de aceasta sarcina pur terapeutica . Terapiajungiana este, n acest sens, mai degraba o forma de stimulare a dezvolta-rii spirituale a individului, de vreme ce inconstientul sau deine cheileevoluiei sale (arhetipurile) si soluiile salvatoare ale disocierilor psihice.Pentru Jung o disociere psihica nu se rezuma la o nevroza sau la o psiho-za , n sensul psihiatric al termenilor. Disocierea este la Jung expresiaunei unilateralita i a constiinei subiectului care eludeaza , n virtuteaunei educaii limitate, trebuine si aspiraii sufletesti ce in de dome-niul atins de obicei de disciplinele spirituale, de religii.

In acest din urma sens, teoria jungiana este o transpunere psiho-logica a itinerarelor spirituale cu care ne-a familiarizat tradiia, sicare si propun unificarea omului prin fuziunea cu divinul.

Dar Divinul si are locul n suflet, afirma Jung. El este arhetipulSinelui, totalita ii. Un complex psihic colectiv, nnascut, caracterizatprintr-o energie specifica si, concomitent, printr-o serie de reprezen-ta ri (fantasme) specifice care capa ta , de-a lungul timpului, expresiiculturale. Ct priveste energia arhetipului, ea se traduce printr-oemoie numinoasa care calchiaza experiena mistica a lui Dumnezeua oamenilor religiosi.

41

evenimente normale (si snt asa ceva), trebuie sa presu-puna ca ele au o cauza raionala sau macar un scop dacanu chiar ambele la un loc.

Sa privim mai ndeaproape felul n care snt corelate con-inuturile constientului si inconstientului minii noastre. Saluam un exemplu familiar pentru toi. Realizai subit ca nuva mai reamintii ceea ce doreai sa spunei, desi ideea fuseseperfect clara cu o clipa mai nainte. Sau, sntei pe cale sa-lprezentai pe unul din prietenii dvs., dar numele lui va scapachiar n momentul n care urmeaza sa-l pronunai. Pretindeica nu vi-l mai amintii. In realitate, ideea a devenit inconsti-enta sau cel puin s-a separat temporar de mintea constienta .Acelasi fenomen se produce la nivelul simurilor. Dar as-cultam o nota continua situata la limita audibilului ni se pareca sunetul se ntrerupe la intervale regulate, pentru a se reluaiar. Aceste oscilaii se datoreaza unei cresteri si descresteriperiodice a ateniei noastre si nu unei schimbari a notei.

Dar atunci cnd ceva scapa minii constiente acest lu-cru nu nceteaza de a exista, cum nici masina care disparela colul strazii nu se dizolva n neant. N-am facut dectsa o pierdem din vedere. S i dupa cum putem revedeaaceasta masina mai trziu, putem de asemenea sa regasimgndurile pe care le-am pierdut momentan.

O parte din inconstient consista deci dintr-o mulimede gnduri, de impresii, de imagini uitate temporar care,desi snt pierdute pentru mintea noastra constienta ,continua sa o influieneze2. Un om distrat, a carui minte a

2 Jung descrie aici ceea ce prima topica freudiana a numit

preconstient . Un gnd, o impresie, o idee - constiente - pot deveni latentinconstiente. Aceasta latena presupune faptul ca ele pot reveni n minteaconstienta daca facem efortul de a ni le reaminti.

42

luat-o razna , traverseaza o camera pentru a cauta ceva. Ilvedei oprindu-se, perplex. A uitat ce avea de gnd sa faca .Minile lui rascolesc obiectele de pe masa ca si cum ar fiprada unui acces de somnambulism. El si-a uitat inteniainiiala , dar ramne ghidat de ea n mod inconstient. Apoi siaminteste ce dorea sa faca .

Daca observai comportamentul unei persoane nevro-zate, o vedei facnd o gramada de lucruri ntr-o manieraaparent constienta sau deliberata . S i totusi, daca i puneintreba ri, realizai ca habar nu are de ce se ntmpla , ca eaare altceva n minte. Ea aude fa ra a auzi. Vede fa ra a ve-dea. S tie, fa ra a sti3. Asemenea exemple snt att deraspndite nct specialistul nelege rapid ca coninutulinconstient al minii provoaca acelasi comportament ca sicel constient si ca nu putem niciodata sa determinam cucertitudine, n acest caz, daca un gnd, un cuvnt sau oaciune snt sau nu constiente.

Acest tip de comportamente i-au incitat pe muli me-dici sa respinga ca fiind mincinoase afirmaiile istericilor.Indivizii de acest gen fac cu sigurana mai multe declara-ii false dect media oamenilor, dar minciuna nu estetermenul cel mai potrivit. De fapt, starea lor mentala pro-voaca o incertitudine a comportamentului, pentru camintea lor constienta suporta eclipse imprevizibiledatorita unei interferene cu inconstientul4. Chiar si

3 In sensul ca persoana respectiva nu este atenta la ceea ce face, spune,gndeste. Exista o serie ntreaga de acte reflexe care ne permit sa acionamfara a mobiliza mintea constienta n direcia aciunii .

4 Interferena inconstientului n scurtele momente de eclipsare a miniiconstiente este un fenomen psihic de alt ordin dect cel creionat mai sus.In descrierea lui Jung este vorba de persoane distrate care acioneazareflex n timp ce gndurile lor se abat de la ceea ce fac. Exista nsa si

43

senzaiile lor tactile pot fi marcate de aceste fluctuaii. Laun moment dat, o persoana isterica va simi acul cu carei nepam braul. In clipa urma toare nsa ea nu va maisimi nimic Daca reusim sa -i concentram atenia pe unpunct dat, rezulta o anestezie completa a ntregului corppna cnd tensiunea care provoaca aceasta suprimaremomentana a orica rei senzaii se va fi dizolvat. Percepiasenzoriala este atunci imediat stabilita . Dar n tot acesttimp pacientul a nregistrat inconstient ce i s-a ntmplat.

Medicul poate observa clar acest proces atunci cnd hip-notizeaza un astfel de pacient. Este usor de demonstrat capacientul a nregistrat corect fiecare detaliu. Inepa tura de acsau remarca facuta n timpul eclipsei de constiina pot fireamintite la fel de exact de parca n-ar fi existat nici aneste-zie si nici uitare . Imi amintesc de o femeie care a fost adu-sa la clinica ntr-o stare de confuzie totala . O zi mai trziu, situaii de alta natura . De pilda , atunci cnd dorim sa ne ara tam bucuria dea revedea o ruda apropiata si comitem un act ratat , adica n loc de arosti un bun venit, rostim cu totul altceva, care exprima contrariul. Inacest caz, spunem ca intenia noastra constienta a fost substituita de unainconstienta si trebuie sa presupunem ca mesajul nostru nepotrivit cores-punde si el unei intenii (inconstiente). Prin urmare, avem de-a face cu uninconstient dinamic care intersecteaza mintea constienta si se substituie ei.

Coninuturile acestui inconstient snt de cele mai multe ori imorale sirespinse pe acest motiv din mintea constienta . In cazul nostru, putem deduceexistena n inconstient a unei tendine ostile faa de ruda respectiva si deaici urarea noastra nepotrivita . Dar aceasta tendina ostila contravine res-pectului pe care ar trebui sa i-l purtam rudei si de aceea este refulata , respin-sa din mintea constienta . Insa ostilitatea nu dispare atunci cnd este refulata(de aceea vorbim de caracterul ei dinamic) si se rentoarce n mintea consti-enta cnd anumite condiii i permit.

Ceea ce s-a refulat Freud numeste refulat . Refulatul care se rentoarces-a numit (re)ntoarcerea refulatului . Aceste noiuni snt fundamentale npsihanaliza freudiana .

44

cnd si-a recapa tat constiina, ea stia cine este, dar nu stianici unde se afla , cum sau de ce a venit aici si nici macardata sosirii ei. S i totusi, ndata ce a fost hipnotizata , ea mi-apovestit cum s-a mbolnavit, cum a venit la clinica si cine aprimit-o. Toate aceste detalii puteau fi verificate. Ea mi-aputut spune chiar si ora la care a venit, ntruct la intrareexista un ceas. Sub hipnoza , memoria sa era la fel de clara casi cum ar fi fost constienta tot acest timp.

Atunci cnd discutam despre aceste probleme, trebuie sane raportam n general la dovezi extrase din observaiileclinice. Acesta este motivul pentru care muli din cei care necritica cred ca inconstientul, cu toate manifestarile salesubtile, aparine numai domeniului psiho-patologiei. Ei con-sidera toate aceste manifesta ri ale inconstientului ca unsimptom de nevroza sau de psihoza , fa ra raport cu stareamentala normala . Dar fenomenele nevrotice nu snt nici-decum produsul exclusiv al unei maladii. Ele nu snt defapt dect exagera ri patologice ale fenomenelor normale,mai usor de observat tocmai n virtutea acestei exagera ri.Simptomele isterice pot fi observate la orice persoananormala , nsa ele snt att de firave nct de obicei nu leobservam.

A uita, de pilda , este un proces perfect normal n careunele din ideile noastre constiente si pierd energia specificapentru ca atenia noastra este ndreptata spre altceva5. Atunci

5 Jung insista n continuare asupra caracterului natural al amneziei detip isteric. Dar aceasta amnezie nu are nimic din naturalul evocat de autor.Jung ncearca sa evite iar si iar teoria freudiana despre cenzura psihica ,despre refulare si refulat fenomene psihice studiate de Freud si care con-stituie elemente eseniale ale psihanalizei freudiene.

In realitate, o buna parte a amneziilor noastre au sens si semnificaie.Reprezentarile care cad parial sau total n uitare snt legate cumva de

45

cnd interesul nostru se deplaseaza spre altceva, el lasa nurma lucrurile de care ne-am preocupat pna acum, tot asacum un proiector lumineaza o noua parte din peisaj lasndrestul n ntuneric. Este inevitabil, caci constiina nu poateconserva dect un mic numar de imagini n plina claritate, nacelasi timp, si chiar n acest caz exista fluctuaii de claritate.Dar ideile uitate nu au ncetat sa existe. Desi nu sta n pute-rea noastra sa le reproducem voluntar, ele snt prezentatentr-o stare subliminala , dedesubtul pragului amintirii, deunde pot reveni n mintea noastra n orice moment, adeseoridupa ani de uitare aparent totala6.

Vorbesc aici despre lucrurile pe care le-am vazut sauauzit constient si pe care le-am uitat mai apoi. Dar ni sentmpla tuturor sa vedem, sa auzim, sa simim, sa gus-tam lucruri fa ra sa le remarcam, fie pentru ca atenianoastra este ocupata altundeva, fie pentru ca excitaiatransmisa simurilor noastre este prea slaba pentru a lasa nnoi o impresie constienta . Inconstientul, totusi, le-a notat, si

ceea ce am numit deja refulat . Nevroza nu este altceva dect o expresiede compromis a refulatului. Simptomele nevrotice dispar ndata ce paci-entul este capabil sa constientizeze tendina refulata . Practica terapieipsihanalitice consta , n mare, n efortul de a constientiza refulatul. Sigurca adeseori simpla constientizare nu este suficienta - mai este nevoie de oclarificare si reorientare a conduitei pacientului.

Incercarea lui Jung de a eluda aceste probleme sau de a le minimalizaprovine din dorina lui de a respinge tot ce este freudian n psihologia sa.Astfel se face ca visele, la Jung, devin fenomene naturale ale psihicului, iaraspectul lor absurd la prima vedere - aspect pus pe socoteala deformariloroperate de cenzura visului, la Freud - decurge din specificul unui pretinslimbaj oniric care pare cifrat pentru mintea constienta .

6 In psihanaliza trebuie facuta distincia ntre impresiile sublimi-nale care pot reveni oricnd n mintea constienta si impresiile refula-te, care snt asociate unor tendine inconstiente refulate.

46

aceste percepii senzoriale subliminale joaca un rol impor-tant n viaa noastra cotidiana7. Fara ca sa ne dam seama, eleau o influena asupra modului n care reacionam n faaevenimentelor si a oamenilor.

Un exemplu limpede n acest sens mi-a fost furnizat deca tre un profesor care se plimba la ara mpreuna cu unul dinelevii sa i, si care era absorbit de o conversaie serioasa .Brusc, el remarca faptul ca firul gndurilor sale fusese ntre-rupt de un val imprevizibil de amintiri datnd din prima sacopilarie. Nimic din ce urma sa spuna nu parea sa aiba vreunraport cu aceste amintiri. Privind napoia lui realiza ca mer-sese pe lnga o ferma atunci cnd i-a aparut prima amintiredin copilarie. El i propuse elevului sau sa se rentoarca pnan locul unde aparusera aceste fantasme. Indata ajuns acolo,remarca un miros de gste si realiza ndata ca tocmai acestmiros i declansase talazul amintirilor8.

In tinereea sa crescuse la o ferma de gste asa nct

7 Inconstientul care noteaza impresiile noastre subliminale este,

fa ra ndoiala , o figura de stil. In realitate, nu exista un inconstient nsensul definit de Jung: un soi de banda magnetica pe care se imprimaimpresiile noastre. Nu exista nici o entitate organica ce ar putea fiasimilata inconstientului. Noiunea de inconstient traduce de faptideea ca orice pulsiune psihica ncepe prin a fi inconstienta si tinde sase constientizeze, daca i se permite accesul la mintea constienta (deca tre cenzura psihica ). Jung se refera aici mai degraba la facultateade memorare a minii noastre. Dar, memoria si inconstientul sntdoua noiuni care nu au nimic n comun. Ideea ca nregistrarea im-presiilor se face n chip inconstient, fa ra stirea noastra , este singurarelaie, formala , pe care o putem stabili ntre afirmaiile lui Jung siceea ce psihanaliza freudiana a numit inconstient .

8 Aici se afla fa ra ndoiala sursa fenomenelor catalogate la capi-tolul d ja vu , care snt puse de parapsihologi pe seama vieiloranterioare.

47

mirosul lor caracteristic lasase n el o impresie durabila ,dar uitata . Trecnd prin faa fermei n cursul plimba riisale, el nregistrase subliminal acest miros si percepiainconstienta i amintise experienele, de mult uitate, alecopila riei. Percepia fusese subliminala deoarece ateniasa era angajata altundeva, iar excitaia nu fusese att de pu-ternica nct sa atinga direct mintea constienta . Cu toateacestea, ea facuse sa reapara aceste amintiri uitate .

Acest efect pe care l au percepiile inconstiente de a de-clansa o succesiune de fenomene psihice poate explica apa-riia simptomelor nevrotice, dar si a amintirilor benigne,atunci cnd o imagine, un miros, un sunet, ne amintesc cir-cumstane trecute.

O fata tnara , de pilda , ar putea lucra n biroul sau plinade sana tate si de voie buna . O clipa mai trziu, ea are o mi-grena acuta si manifesta si alte semne de deprimare. Fara safi remarcat constient, ea a auzit sirena de vreme rea a unuivapor, departe, si aceasta i-a amintit inconstient mhnirea pecare i-a produs-o plecarea barbatului iubit, mhnire pe carencercase s-o uite9. Ala turi de procesul normal de uitare,Freud a descris multe cazuri care implica uitarea unor amin-tiri dezagreabile, amintiri pe care vrem sa le uitam.

Dupa cum a remarcat Nietzche, atunci cnd mndrianoastra este lezata , memoria prefera adeseori sa cedeze. Deaceea gasim printre amintire uitate multe fapte ramase nstare subliminala si pe care nu le putem reproduce voluntar

9 Sunetul sirenei readuce pe tapet amintirea iubitului si totodata

suferina sufleteasca datorata despa ririi. Totul se petrece nsa la unnivel inconstient. La nivelul constientului tna ra nu nregistreazadect o indispoziie, un nceput de deprimare. Aceasta indispoziiepoate fi numita simptom nevrotic.

48

pentru ca snt dezagreabile si incompatibile. Psihologii nu-mesc aceasta refulare. Un exemplu ar putea fi acela al se-cretarei care este geloasa pe una din asociatele patronului. Eauita ntotdeauna s-o invite pe aceasta persoana la conferine,desi numele sau figureaza pe lista pe care o utilizeaza . Dardaca i atragem atenia asupra acestui fapt, ea raspunde ca auitat sau ca a fost distrata . Ea nu va admite n ruptul ca-pului, nici macar n forul ei interior, motivul autentic alacestei omisiuni10.

10 Rolul refularii n expunerea lui Jung este, dupa cum se vede, foarte

vag. Pentru Jung, refularea este practic identica cu uitarea, asa nct el nupomeneste nimic de instanele psihice aflate n conflict, de dialectica consti-ent-inconstient. In exemplul sau, secretara uita s-o invite pe asociata patro-nului pentru ca este geloasa pe aceasta. Uitarea este pusa n legatura cugelozia. In realitate, avem aici un conflict puternic ntre dorina ei erotica dea-si pastra seful numai pentru ea si etica profesionala care i cere sa executeordinele patronului si sa o invite pe asociata . Sa mai adaugam la etica profe-sionala si educaia morala care, n viaa curenta , ne interzice sa dam cursostilitaii faa de semenii nostri.

Adeseori, att etica profesionala , ct si cea morala pot merge pna la ex-cese scrupuloase care nu mai au nimic raional n ele. Este cazul unui paci-ent care urmatorul vis repetitiv:

El viseaza ca munceste din greu ntr-un atelier tehnic, numai n schimbulde noapte, singur cuc, n condiii mizerabile. Cu toate astea este scrupulos nprivina muncii sale; mai mult chiar, nu se sinchiseste nici de faptul ca nu areun contract de munca , asa ca munceste practic pe degeaba. In realitate -afirma visatorul - numai un nebun ar putea face asa ceva! - Sa muncestintr-un atelier, ntr-o mizerie cumplita , noapte de noapte si fara salariu, mi separe absurd , mai precizeaza el.

Confruntat cu vise neplacute de acest gen, Freud a lansat doua ipotezeexplicative: prima, avem de-a face cu un vis de parvenitism. Este cazulinsului care s-a ridicat de jos si a ajuns pe o poziie sociala foarte nalta iaracum si savureaza reusita amintindu-si n vis de unde a plecat. A douaipoteza aduce n discuie o tendina masochista inconstienta , care se mani-festa prin intermediul visului. A te pune n condiiile de munca cele mai

49

Muli oameni comit eroarea de a supraestima rolulvoinei si cred ca nimic nu se poate petrece n mintea lorfa ra a fi premeditat. Dar trebuie sa nva am sa facem odistincie minuioasa ntre coninuturile intenionate sineintenionate ale minii. Primele deriva din personalita-tea eului. Celelalte, n schimb, snesc dintr-o sursa carenu este identica cu eul si este inversul sau. Acest inverseste cel care a incitat-o pe secretara sa uite invitaia.

Exista multe motive care ne fac sa uitam ceea ceam remarcat sau simit. Exista tot attea maniere de a jalnice nseamna a te cobor n ochii tai, a te umili.

Totusi, problema pe care o pune visul nostru este de ce, oare, visatorul asoci-aza la scenariul visului sau ideea ca se comporta ca un nebun? Poate ca vreau safiu mai catolic dect Papa , adauga el. Altfel spus, pacientul este un ins for-midabil de exigent cu sine refuznd s-o lase mai moale chiar si atunci cndcondiiile exterioare snt deplorabile. Exista oameni care dau cel mai bunrandament n asemenea condiii. Exista anumite caractere sau firi care senversuneaza tocmai n mprejurarile de viaa cele mai mizerabile.

Analiza a mai scos la iveala un fapt curios: cuvntul nebun folosit devisator nu trebuie luat ca atare; el nu indica nimic nici n privina sanataiipsihice si nici n sensul figurat de prost, de om lipsit de minte, de batut ncap etc. Nebun exprima sentimentul inadecva rii, ca n expresia ne-bun,adica nu-e-bun! Visul i arata pacientului ca se comporta n viaa sa ca unom ne-bun, un om care nu este bun, si de aceea are tot timpul sa-si reprose-ze cte ceva. Pe acest fond, masochist, de auto-subestimare se dezvolta , ncompensaie, o conduita extrem de scrupuloasa - care poate merge pna lamanie - n toate domeniile vieii sale.

Inclinaia morbida de a se minimaliza, de a-si subestima valoarea,realizarile indiscutabile, provine din doua surse. Una este cea pe care amsugerat-o deja: firea individului sau ceea ce am putea numi caractereereditare. A doua provine din experienele nefericite ale copilariei care aulasat urme durabile.

Visul nostru implica toate aceste elemente si insista implicit asupraabsurdita ii eforturilor visa torului, nct putem spune ca sentimentul ab-surdului este indiscutabil refulat la pacient.

50

ne aminti aceste lucruri. Un exemplu interesant ne estefurnizat de criptomnezie - o amintire disimulata .

Un autor dezvolta o serie de argumente sau scrie sce-nariul unei povestiri urma rind continuu un plan prestabi-lit cnd brusc se angajeaza ntr-o direcie divergenta . Laprima vedere, pare sa -i fi venit o idee noua , o imaginediferita sau o intriga secundara , inedita . Daca l ntrebaice a provocat aceasta digresiune, el nu va fi capabil sa vaspuna . Poate ca nici n-a remarcat macar schimbarea dedirecie a gndirii sale, desi a scris ceva total nou desprecare iniial nu avea nici cea mai mica idee. Totusi putemuneori sa ara ta ca ceea ce a scris se aseamana ndeaproa-pe cu opera altui autor, opera pe care crede ca nu va fivazut-o niciodata .

Am gasit un asemenea exemplu fascinant n cartea luiNietzsche Asa gra it-a Zarathustra , n care autorul reprodu-ce aproape cuvnt cu cuvnt un incident consemnat ntr-unjurnal de bord al unui vapor din 1686. Din ntmplare, citi-sem relatarea acestui incident ntr-o lucrare publicata n1835 (cu o juma tate de secol nainte ca Nietzche sa-si scriecartea). Iar atunci cnd am gasit acelasi pasaj n Asa gra it-aZarathustra am fost frapat de stilul sau particular, diferit deal lui Nietzsche. Am fost convins ca Nietzsche trebuie sa ficitit si el cealalta carte. I-am scris surorii sale, care mai tra ianca , si ea mi-a confirmat ca ea si fratele sau citisera efectivcartea mpreuna cnd ea avea 11 ani. In acest context nu credca Nietzche ar fi comis deliberat un plagiat; mai degrabacred ca acea ntmplare reaparuse inopinat din inconstientulsau cincizeci de ani mai trziu.

In cazurile de acest gen exista ntr-adeva r o rememora-re a amintirilor chiar daca nu ne dam seama. Acelasi lu-cru poate sa i se ntmple unui muzician care a auzit cnd

51

era copil niste cntece populare ce i se prezinta la matu-ritate sub forma unei misca ri simfonice. O ideea sau oimagine a retrecut din inconstient n constient.

Tot ce am spus n prezent despre inconstient nu estedect o schia superficiala despre natura si funcionareaacestei pa ri complexe a psihicului uman. Totusi esteposibil ca ea sa ne ajute sa nelegem coninutul ma-terialului subliminal din care se pot produce spontansimbolurile viselor noastre. Acest material subliminalpoate cuprinde tot soiul de trebuine, de impulsuri si in-tenii, de percepii si intuiii, de gnduri raionale sau ira-ionale, de concluzii, inducii, deducii si premise. Elpoate cuprinde o ntreaga gama de sentimente. Oricaredintre aceste fenomene psihice poate deveni parial, tem-porar sau definitiv inconstient.

Acest material a devenit inconstient pur si simplu pentruca nu mai exista, ca sa spunem asa, loc pentru el n minteaconstienta . Unele din gndurile noastre si pierd energiaefectiva si devin subliminale (adica nu mai primesc aceeasicantitate de energie constienta) pentru ca nu mai au pentrunoi acelasi interes, pentru ca nu mai au nici o lega tura cuceea ce ne preocupa sau pentru ca , dintr-un motiv oarecare,dorim sa le ndepartam din mintea noastra11.

11 Refularea, asupra ca reia - dupa cum am observat deja - Jung nu

sta ruie, nu este totuna cu uitarea. Pe de alta parte, att refularea ct siuitarea nu snt fenomene psihice premeditare. Refularea este un actmecanic, asa cum este respiraia sau defecaia. Refulatul nu pa rasestemintea constienta pentru ca nu mai exista loc pentru el, ci pentru caeste respins, alungat, mpiedicat sa se constientizeze. Schema deinconstient oferita de Jung, este o schema statica ; dupa cum am maispus, inconstientul descris de Jung este preconstientul, atunci cnd nudevine o funcie psihica de sine sta ta toare sau o entitate mistica .

52

De fapt, a uita este normal si necesar n aceasta privina ,deoarece astfel se face loc n mintea noastra pentru noi impre-sii, noi idei etc. Daca aceasta uitare nu s-ar produce, ntreaganoastra experiena ar ramne n stare subliminala , iar minteanoastra ar fi stnjenita pna la insuportabil. Acest lucru este nasa masura de cunoscut astazi nct toi cei care au habar deceva psihologie l recunosc.

Totodata , la fel cum coninuturile constiente ale miniinoastre pot disparea n inconstient, tot astfel alte coninuturi,noi, care nu au fost niciodata constiente, pot aparea. Putemavea impresia, de pilda , ca ceva este pe punctul de a patrunden constient, ca ceva pluteste n aer , ca e ceva necurat lamijloc . Descoperirea ca inconstientul nu este doar un sim-plu depozitar al trecutului nostru, ca el este umplut de ase-menea cu germenii situaiilor psihice si ideilor viitoare, adeterminat noutatea atitudinii mele proprii cu privire lapsihologie. Exista un mare numar de controverse n acestsens, nsa nu ncape ndoiala ca pe lnga amintirile unui tre-cut ndepartat care a fost constient pot aparea din inconstientsi idei noi, creatoare, coninuturi care nu au fost niciodataconstiente. Ele se nasc din profunzimile obscure ale miniinoastre ca un lotus si constituie o parte foarte importanta apsihicului subliminal12.

12 Profesorul Culianu, reputatul savant disparut prematur dintre noi,

ara ta, nu fara justee, ca ipoteza jungiana a inconstientului arhetipal nueste necesara pentru a explica producerea unor reprezentari, fantezii, vise,mitologeme etc. cu caracter colectiv. Pornind de la alte premise, Culianuara ta ca asemenea producii apar n chip necesar, si fara o influena di-recta , oriunde descoperim transmiterea orala a unui set de idei care lepresupune.

Analiza comparata a religiilor a scos la iveala anumite scheme care serepeta , indiferent de spaiu si timp. Prezena acestor paradigme nu poate

53

Gasim exemple n acest sens n viaa cotidiana unde dile-mele snt uneori rezolvate printr-o reevaluare neasteptata aproblemei. Muli filozofi, artisti si chiar savani si datoreazaunele din cele mai bune idei unor inspiraii bruste proveninddin inconstient13. Fa