2 3 · 2013-05-28 · la coadă. mașina de aprovizionare este pe drum, iar marfa, poate, va ajunge...

Doamnelor și Domnilor,

Vă prezentăm jocul de societate, cu temă istorică „Stai la coadă!”. Spre deose-

bire de multe alte jocuri, acesta nu reconstituie momente importante din isto-

ria lumii sau mari bătălii. Acest produs modern, educativ, a fost creat pentru

a ilustra felul în care polonezii au trăit pe parcursul mai multor ani. Pentru

a reaminti la ce a condus, printre altele, comunismul care le-a fost impus.

Secolul XX a reprezentat o perioadă deosebită în istoria Poloniei. La data

de 11 noiembrie 1918, după 123 de ani de ocupație, s-a împlinit un vis de

generații – statul polonez independent a reapărut pe harta Europei.

Abia se reușise ștergerea urmelor împărțirii țării și reconstruirea aceste-

ia atunci când a intervenit cataclismul celui de-al doilea război mondial. La

data de 1 septembrie 1939, Polonia a fost atacată de către Germania, iar la 17

septembrie de către Uniunea Sovietică. Țara a fost din nou divizată și supusă

unei ocupații brutale. Milioane de cetățeni au căzut victime represiunii, iar

pagubele materiale pe cap de locuitor au fost mai mari decât cele ale orică-

rei alte țări participante la război. După înfrângerea Răscoalei din Varșovia,

i n t r o d u c e r ei n t r o d u c e r e

2 3

în toamna anului 1944, germanii au distrus sistematic cea mai mare parte

a clădirilor capitalei poloneze.

Sfârșitul războiului nu a însemnat pentru polonezi recăpătarea libertății

mult așteptate. După decizia arbitrară a marilor puteri, aproape jumătate

din teritoriul țării a fost încorporat în Uniunea Sovietică, Polonia primind în

schimb unele foste teritorii germane. Țara distrusă a devenit scena nu doar

a unor migrații în masă de populație, dar și a introducerii brutale a dictaturii

comuniste după model sovietic. Timp de aproape o jumătate de secol, polonezii

au fost lipsiți de drepturile fundamentale.

Societatea poloneză nu avea însă de gând să se conformeze sistemului

impus. La început a dominat rezistența armată, care a fost însă înăbușită

sângeros, până când au rămas doar câteva grupuri, apoi unități – ultimul

partizan fiind ucis în anul 1963. După încheierea războiului, o scurtă perioadă

de timp a funcționat o opoziție politică legală, însă aceasta a fost lichidată în

anul 1947.

În tot acest timp au avut loc mișcări spontane de rezistență – greve,

manifestații etc. La protestele de masă cele mai ample s-a ajuns în anii 1956,

1968, 1970 și 1976. Răspunsul autorităților a fost de fiecare dată folosirea

forței și a represiunii.

Situația s-a schimbat în vara anului 1980, atunci când dimensiunea gre-

velor s-a dovedit a fi prea mare pentru ca ele să poată fi înăbușite cu forța.

Autoritățile au luat hotărârea de a face un acord cu protestatarii. Ca rezultat,

a apărut Sindicatul Independent Autocefal „Solidaritatea”, care în scurt timp

a adunat aproape 10 milioane de membri. Dar autoritățile comuniste nu aveau

de gând să permită societății să-și aleagă propriul drum. Pentru a proteja

sistemul, pe data de 13 decembrie 1981 în Polonia a fost instaurată Legea

Marțială. „Solidaritatea” și alte organizații independente au fost nevoite să-

și desfășoare activitatea în clandestinitate. Îndelungata lor luptă s-a încheiat

însă cu victoria din anul 1989, atunci când după negocierile de la masa rotun-

dă a început procesul transferului de putere dinspre partidul comunist către

forțele democratice.

Acțiunea jocului nostru se petrece chiar în această perioadă, în deceniul

„Solidaritatea”. Nu prezintă însă confruntările dintre opoziție și putere, repre-

siunea de masă și rezistența populației împotriva sistemului. Regimul comu-

nist a avut și o altă caracteristică cu adevărat împovărătoare pentru societatea

poloneză. A introdus economia centralizată planificată, bazată pe principii

complet nerealiste. A rezultat din aceasta un sistem ineficient cronic care nu

putea satisface cerințele societății. Criza economică a atins apogeul în cea de-a

doua jumătate a anilor ’80. Și a afectat foarte grav viața de zi cu zi a polonezi-

lor. Descrierea istorică a acestor mecanisme o veți găsi în următoarele pagini

ale acestei prezentări.

După cum vă veți convinge în cele ce urmează, jocul trezește emoții, iar

unele elemente vă vor stârni, poate, râsul. Merită, de asemenea, să vă gândiți

pentru câteva momente la soarta acestor oameni, care nu au putut să se rupă

din această lume a absurdului și au trăit astfel ani întregi. Pe toți cei interesați

de această perioadă și de alte aspecte ale istoriei recente a Poloniei îi invit să

viziteze pagina: www.ipn.gov.pl/history.

D r. Ł u k a s z K a m i ń s k i

P r e ș e d i n t e l e I n s t i t u t u l u i M e m o r i e i N a ț i o n a l e

s t a i l a c o a d ă !s t a i l a c o a d ă !

76

Aflați că din momentul în care ați deschis această cutie vă găsiți în Polonia anilor optzeci ai secolului XX. Aveți acum un scop în viață complet diferit și dorințe cu totul și cu totul prozaice. Din păcate, realizarea viselor dumneavoastră este strâns legată de aprovizionarea cu mărfuri a rețelei de magazine de cartier. Vestea bună este că aveți ceva bani puși deoparte. Cea proastă este că, pe lângă problema aprovizionării, livrarea produselor se face în cantități foarte mici. Vă rugăm să nu intrați în panică și să vă așezați, cu calm, la coadă. Mașina de aprovizionare este pe drum, iar marfa, poate, va ajunge pentru toată lumea. În același timp, vă reamintim că, în unitățile

de comerț cu amănuntul, servirea preferențială se va face doar către persoanele autorizate. Vă recomandăm studierea amănunțită a instrucțiunilor înainte de a începe jocul. Respectarea strictă a regulilor jocului este fundamentul unei activități plăcute în mijlocul familiei și al prietenilor. Vă aducem la cunoștință, că din păcate, din cauza temei abordate, la persoanele sensibile emoțional jocul poate să producă emoții negative. Au fost raportate cazuri rare de lacrimi de neputință, scrâșnit din dinți și răbufniri de răutate nejustificată. Autorii nu își asumă responsabilitatea pentru folosirea necorespunzătoare a jocului.

J O C D E S O C I E TAT E

STAI LA COADĂ!

e l e m e n t e a l e j o c u l u ie l e m e n t e a l e j o c u l u i

98

KOLEJNOŚĆ CZYNNOŚCIW CIĄGU DNIA

FAZY GRY:

1. Zajmowanie miejsc w kolejkach

2. Dostawa towaru

3. Przepychanki kolejkowe

4. Otwarcie sklepu

5. Wymiana na bazarze

6. „TePeZet” (szczegóły na odwrocie)

KOLEJNOŚĆ CZYNNOŚCIW CIĄGU DNIA

FAZA „TePeZet”:

1. Odłożenie zużytych kart dostawy

2. Zakończenie „Remanentów”

3. Przesunięcie znacznika przekupki

4. Dobranie kart kolejki do ręki

5. Zmiana gracza rozpoczynającego

50 de cărți pentru stat la coadă

în 5 culori (câte 10 din fiecare culoare)

planșa de joc planșa cu mașini de aprovizionare

30 de pioni în 6 culori (câte 5 din fiecare culoare)

INSTRUCȚIUNI DE FOLOSIRE:

ELEMENTE ALE JOCULUI: 5 cărți cu liste de cumpărături

număr de jucători: 2–5 persoanedurata jocului: 60 min.vÂrsta jucătorilor: 12+

60 de cărți cu produse


15 cărți de aprovizionare cu produse


5 cărți de asistență a jucătorului în 5 culori

(câte 1 din fiecare culoare)

1 pion de începere a jocului

1 pion pentru troc

p r e g ă t i r e a p e n t r u j o cp r e g ă t i r e a p e n t r u j o c

1110

2. 3.

6.

5.4.

Atenț ie : Aceste ins t r ucț iun i se re feră la pregăt i rea unu i joc la care vor par t ic ipa

c inc i persoane. Pregăt i rea unu i joc pent r u pat r u , t re i sau două persoane va f i

descr isă la punctu l : var iante de joc pentru un număr mai mic de jucător i .

Înaintea începerii primului joc, lipiți pe cărțile pentru stat la coadă și pe

cele de asistență a jucătorului autocolantele pe care le veți găsi incluse

în această broșură.

Așezați planșa de joc în mijlocul mesei în așa fel încât toți jucătorii

să aibă acces ușor la ea.

Așezați planșa cu mașinile de aprovizionare lângă planșa de joc,

astfel încât să aibă acces la ea cel mai în vârstă dintre jucători.

Acest jucător va fi „Administratorul”.

Amestecați cărțile de aprovizionare și așezați-le apoi într-un teanc,

cu fața în jos, pe câmpul indicat din centrul planșei.

Separați cărțile cu produse pe culori. Așezați câte o carte din fiecare culoare

în bazar. Ordinea în care veți așeza aceste cărți va rămâne aceeași până

la finalul jocului. Așezați cărțile cu produsele rămase pe planșa cu mașinile

de aprovizionare în locul corespunzător.

Așezați pionul pentru troc pe prima căsuță din bazar (marcată cu litera B).

Alegeți culorile familiilor dumneavoastră și împărțiți jucătorilor: pionii,

cărțile pentru stat la coadă și cărțile de asistență a jucătorului de culorile

corespunzătoare. Culoarea neagră este rezervată speculanților.

Fiecare jucător trebuie să își amestece cărțile pentru stat la coadă,

să le așeze într-un teanc, să le întoarcă cu fața în jos și să ia în mână

primele trei cărți de deasupra teancului.

Fiecare jucător trage câte o carte dintre cele cu liste de cumpărături și le

așează cu fața în sus înaintea lui/ei. Jucătorul cu lista de cumpărături pe care

este înscris cel mai mare număr primește pionul de începere a jocului.

Începând de la primul jucător, fiecare își va așeza în fața magazinelor câte

un pion, pe rând, respectând direcția mișcării acelor de ceasornic. Această

operațiune se va repeta până când toți pionii vor fi așezați la coadă. Primul

pion de la coadă este considerat cel așezat pe câmpul cu litera „K”. Așezați

pionii la rând, unul în spatele celuilalt, astfel încât ei să se învecineze.

Odată ce cozile s-au format, așezați la finalul fiecăreia câte un speculant,

un pion de culoare neagră. În acest moment sunteți pregătiți pentru prima

aprovizionare cu marfă.

Scopul fiecărui jucător este acela de a face rost de toate ar ticolele enumerate

pe lista de cumpărături. Primul jucător care va obține ultimul ar ticol de pe lista

sa câștigă. Pentru a câștiga jocul va trebui să îți folosești cu pricepere cărțile

pentru stat la coadă.

7.

PREGĂTIREA PENTRU JOC

SCOPUL JOCULUI

s. 37

2.

3.

4.

5.

1.

8.

9.

10.

11.

6.

1312

o r d i n e a a c t i v i t ă ț i l o r î n t i m p u l z i l e io r d i n e a a c t i v i t ă ț i l o r î n t i m p u l z i l e i

Jocul „Stai la coadă!” este împărțit în zile (ture), fiecare zi este împărțită

la rândul ei în șase activități (faze):

1. ocuparea locului la coadă.

2. aprovizionarea cu marfă.

3. îmbrânceala la coadă.

4. deschiderea magazinelor.

5. trocul la bazar.

6. „tpF”1 .

Faza 1. ocuparea locului la coadă

( AT E N Ț I E : î n p r i m a t u r ă p i o n i i s u n t d e j a a ș e z a ț i , s e p o a t e t r e c e d i r e c t

l a f a z a a p r o v i z i o n ă r i i c u p r o d u s e ) .

Începând cu cel care deschide jocul, fiecare jucător își va așeza în fața

magazinului ales sau în fața bazarului câte un pion liber, pe rând, respectând

direcția mișcării acelor de ceasornic. Atunci când jucătorii și-au așezat toți

pionii la coadă, poate începe următoarea fază.

ORDINEA ACTIVITĂȚILOR ÎN TIMPUL ZILEI

1. T impul de Pregăt i re-F ina l i zare – te rmen care desemnează dura ta opera ț iun i lo r de la pregăt i rea pent r u rea l i zarea unu i produs, în fabr ică , până la f ina l i zarea acestu ia .

1514


1.

2.

Faza 2. aprovizionarea cu marFă

„Administratorul” ia primele trei cărți de deasupra teancului de aprovizionare

și le așează cu fața în sus pe câmpurile marcate din centrul planșei (1).

Conform informațiilor de pe cărțile de aprovizionare, el aduce din mașinile

de aprovizionare în magazine numărul corespunzător de produse, în măsura

în care acestea nu s-au terminat (2). Produsele trebuie expuse în magazin

în așa fel încât denumirea lor să fie vizibilă.

Faza 3. îmBrÂnceala la coadă

Aceasta este faza în care jucătorii își vor folosi cărțile pentru stat la coadă.

Ea constă în 3 runde. La începutul primei runde, jucătorul care a deschis runda alege

una dintre cărțile pentru stat la coadă pe care le are în mână și o așează cu fața în sus

pe câmpul marcat din centrul planșei, urmând apoi instrucțiunile înscrise pe carte.

• Următorul jucător, în sensul mișcării acelor de ceasornic, joacă una dintre cărțile sale

pentru stat la coadă în același mod. Atunci când toți jucătorii au jucat câte o carte,

primul jucător deschide o nouă rundă în care se vor juca cărțile pentru stat la coadă.

• Următoarea (cea de-a treia) rundă încheie faza de îmbrânceală la coadă.

În cadrul acestei faze jucătorii pot, de asemenea, refuza să își joace cărțile pentru

stat la coadă. Atunci când un jucător nu dorește sau nu poate să își joace cărțile,

acesta trebuie să spună „pas” atunci când îi vine rândul să joace și să așeze cărțile

pentru stat la coadă pe care le are în mână, cu fața în jos, deasupra teancului său

de cărți. După ce un jucător a refuzat să își joace cartea, el nu mai poate folosi cărțile

pentru stat la coadă în această fază a jocului. cărțile pentru stat la coadă nefolosite

vor fi reluate abia după faza „TPF”.

ATENȚIE: Cărți le pentru stat la coadă nefolosite vor rămâne pe planșă până

la finalul celei de-a cincea runde a jocului (până sâmbătă). Cărțile vor ajunge pentru

toate cele cinci zile ale săptămânii doar jucătorilor care le vor folosi cu cumpătare.

1.

2.

1716


Faza 4. descHiderea maGazinelor

La deschiderea magazinelor, jucătorii vor lua toate produsele disponibile.

Din moment ce fiecare pion își poate alege un singur articol, locul pe care acesta

îl ocupă la coadă este foarte important. pionul care a făcut deja cumpărăturile

pleacă de la coadă și se întoarce acasă. Cărțile cu produse trebuie așezate

în casă în așa fel încât ceilalți jucători să le poată vedea și număra ușor. După

strângerea tuturor cărților de un anumit tip de pe lista de cumpărături, teancul

de cărți cu produse trebuie așezat cu fața în sus astfel încât ceilalți jucători să poată

vedea, aruncând o singură privire, ce progrese ați făcut în obținerea produselor.

În cazul în care un produs a fost cumpărat de către un speculant, acesta trebuie

așezat direct pe câmpul special marcat din bazar (așadar, spre exemplu, vom așeza

un produs de la chioșc pe același câmp pe care la începutul jocului am așezat

produsele de la chioșc), iar speculantul trebuie așezat din nou la finalul aceleiași

cozi. Dacă în magazin au fost mai multe produse decât cumpărători la coadă,

articolele suplimentare vor rămâne în magazin până la următoarea tură.

Faza 5. trocul la Bazar

Jucătorii care în faza așezării la coadă și-au așezat pionii la intrarea în bazar

pot acum să schimbe un număr nelimitat de produse, dintre cele pe care le dețin,

cu cele disponibile în bazar. Marfa se schimbă în rapor t de 2:1, ceea ce înseamnă

că jucătorii vor lăsa la bazar două produse pe care le au în casă, luând în schimb

un produs. Produsele deasupra cărora se află pionul pentru troc pot fi cumpărate

la promoție, în schimbul unui singur produs (rapor t de 1:1). După cumpărături,

pionul se întoarce acasă cu produsele dobândite prin troc de la bazar. Atenție!

La bazar nu se aplică regula prin care fiecare pion acționează doar o singură

dată. Un pion poate să se întoarcă de la bazar cu câteva produse. Dacă jucătorul

nu vrea să facă troc, el poate spune „pas”, iar pionul lui poate aștepta în fața

bazarului până la tura următoare sau se poate întoarce acasă fără marfă.

Indiferent de decizia jucătorului, dreptul de a face cumpărături revine următorului

jucător de la coadă.

p. 28

1918


a

c

b

d

Remanent

POŁÓŻ NA WYBRANYM SKLEPIE KARTĘ

„REMANENT”. SKLEP NIE BĘDZIE

SPRZEDAWAŁ TOWARU W TEJ TURZE.

NIE DZIAŁA NA NIEGO: „ZWIĘKSZONA DOSTAWA”,

„POMYŁKA W DOSTAWIE” ANI „TOWAR SPOD LADY”.

Sklep zamknięty z powodu remanentu.Sklep zamknięty z powodu remanentu.Sklep zamknięty z powodu remanentu.Sklep zamknięty z powodu remanentu.

Remanent

b

a

c

Faza 6. tpF

Înainte de finalul fiecărei ture se realizează următoarele activități:

Administratorul întoarce cu fața în jos cărțile cu produse care au fost folosite

și le așează pe câmpul marcat ca fiind coș din colțul planșei.

Cărțile „Închis pentru inventar” se așează peste teancul cu cărțile deja folosite.

pionul pentru troc se mută pe următorul câmp al bazarului. Dacă pionul

pentru troc se găsește pe ultimul câmp al bazarului (cel cu litera „R”),

se realizează activitățile descrise la punctul „sâmbătă”.

Fiecare jucător ia în mână câte trei cărți de deasupra teancului său de cărți

pentru stat la coadă. În cazul în care a epuizat teancul, nu va mai lua cărți.

Jucătorii nu pot avea în mână mai mult de trei cărți. Jucătorii pot lua acasă

oricâți dintre proprii pioni doresc.

Următorul jucător, în sensul mișcării acelor de ceasornic, primește pionul

pentru începerea jocului și deschide următoarea tură de la faza ocupării

locurilor la cozi.

sÂmBătă

Odată cu sfârșitul celei de-a cincea ture se termină și săptămâna de lucru.

Pe planșă trebuie să se facă ordine. „Administratorul” își alege câțiva asistenți.

Sâmbăta se realizează următoarele activități:

Se golește coșul din colțul planșei și toate cărțile de aprovizionare sunt

făcute teanc și readuse pe câmpul pentru aprovizionare cu marfă.

Sunt sortate pe culori și înapoiate jucătorilor cărțile „folosite” care au rămas

în centrul planșei. cărțile pentru stat la coadă primite sâmbăta vor fi făcute

teanc separat și vor fi așezate sub teancul cu cărți din care se vor servi

jucătorii.

Se așează pionul pentru troc înapoi pe primul câmp al bazarului și se

continuă jocul de la punctul „d” al fazei „TPF”.

b.

c.

d.

e.

a.

b.

a.

c.

v a r i a n t e p e n t r u u n n u m ă r m a i m i c d e j u c ă t o r iv a r i a n t e p e n t r u u n n u m ă r m a i m i c d e j u c ă t o r i

2120

variante pentru un număr mai mic de jucători

Jocul „Stai la coadă!” poate fi jucat de către 2, până la 5 persoane. Cu cât este

mai mic numărul de jucători, cu atât este mai mic numărul de produse cu care

magazinele sunt aprovizionate. Informațiile cu privire la numărul de produse cu care

magazinele vor fi aprovizionate au fost descrise pe scurt chiar pe planșa de joc.

La începutul jocului puneți înapoi în cutie câte două cărți

cu produse din fiecare culoare și toate cărțile de aprovizionare cu numărul „1”.

În faza aprovizionării cu produse, așezați cu fața în sus doar două dintre cărțile

de aprovizionare.

La începutul jocului puneți înapoi în cutie câte trei cărți

cu produse din fiecare culoare și toate cărțile de aprovizionare cu numărul „3”.

De asemenea, în momentul extragerii listelor de cumpărături „administratorul”

trebuie să aibă grijă ca toate cele trei cărți extrase să aibă numere învecinate

(atenție: „5” se învecinează cu „1”). În cazul în care va fi extrasă o car te

cu un număr necorespunzător șirului, puneți-o în cutie și extrageți una dintre

cele două rămase. În faza aprovizionării cu produse vor fi expuse doar două

dintre cărțile de aprovizionare.

La începutul jocului puneți înapoi în cutie câte cinci cărți cu produse

din fiecare culoare și toate cărțile de aprovizionare cu numărul „3”.

De asemenea, în momentul extragerii listelor de cumpărături „administratorul”

ar trebui să aibă grijă ca toate cele trei cărți extrase să aibă numere învecinate

(atenție: „5” se învecinează cu „1”). În cazul în care va fi extrasă o car te

cu un număr necorespunzător șirului, repetați extragerea. În faza aprovizionării

cu produse va fi expusă doar una dintre cărțile de aprovizionare. cărțile pentru

aprovizionare se vor face teanc abia în cea de-a doua sâmbătă.

Finalul jocului

Primul jucător care a cumpărat sau obținut prin troc ultimul produs de pe lista

sa de cumpărături câștigă jocul. Dacă mai mulți jucători termină jocul în același

timp, ceea ce se poate întâmpla, în cazul în care ajung simultan primii la coadă

(și apoi respectiv: ai doilea, ai treilea etc.) și au cumpărat în același timp ultimul

ar ticol de pe lista lor de cumpărături, câștigă acela care are cele mai multe

ar ticole în plus față de cele de pe listă. Dacă prin aceasta nu se poate determina

un câștigător, rezultatul jocului se poate considera remiză. Jocul se poate,

de asemenea, termina la sfârșitul turei în care au fost epuizate toate produsele

din mașinile de aprovizionare și din magazine. În această situație, câștigă

jucătorul căruia îi lipsesc cele mai puține ar ticole dintre cele aflate pe listă.

În condițiile în care numărul de produse din listă, care nu au fost obținute,

este egal sau numărul de produse rămase este egal pentru jucătorii candidați

la titlul de câștigător, rezultatul jocului este remiză.

î n t r e b ă r i f r e c v e n t eî n t r e b ă r i f r e c v e n t e

2322

care dintre maGazine se învecinează?

Toate magazinele sunt învecinate. Decizia de a alege magazinul învecinat

la folosirea cărții „Greșeală de aprovizionare” sau „Ai dat lovitura” îi aparține

jucătorului.

se poate juca o carte în cazul în care acțiunea pe care

o descrie nu poate Fi realizată?

Nu, acțiunea descrisă pe car te trebuie să producă un efect. Nu poate fi

folosită car tea „Închis pentru inventar” în cazul în care magazinul este gol,

nici car tea „un amic de la comitetul de provincie al partidului

unit al muncitorilor polonezi” atunci când cărțile de aprovizionare

s-au epuizat. De asemenea, nu poate fi folosită car tea „Critica autorităților”

pentru un pion care este ultimul sau penultimul la coadă, etc.

se pot Folosi cărțile pentru stat la coadă la Bazar?

Cărțile pentru stat la coadă nu pot influența trocul de la bazar. Nu pot fi aduse

produse de la bazar cu ajutorul lor, nu poate fi schimbat locul la coada din

fața bazarului, nici nu poate fi adus pionul pe prima poziție a cozii de dinaintea

bazarului cu ajutorul cărții „Ai dat lovitura”.

te poți îmBrÂnci în Fața unui maGazin care nu a Fost

aprovizionat?

Da, toate cele cinci cărți care schimbă ordinea pionilor la coadă („Listă

ad-hoc”, „Dumneata n-aveai rândul aici”, „mamă cu copil în Brațe”,

„Critica autorităților” și „Ai dat lovitura”) se pot juca în fața oricărui magazin,

chiar dacă acesta este gol sau închis pentru inventar.

poate Fi jucată o carte pentru stat la coadă în așa Fel încÂt

să inverseze acțiunea realizată de cartea jucată anterior?

Da, „lista ad-Hoc” poate fi jucată chiar și de cinci ori la o singură coadă.

De asemenea, un produs mutat cu ajutorul cărții „Greșeală de aprovizionare”

poate să fie transferat de cinci ori din magazin în magazin.

poate cartea „ai dat lovitura” să mute un pion pe a doua

poziție a cozii la care acel pion este așezat?

Nu, acea car te poate doar să mute pionul la o coadă învecinată.

cartea „aprovizionare cu stoc suplimentar” poate Fi jucată

oricÂnd?

Nu, car tea „Aprovizionare cu stoc suplimentar” poate fi jucată doar la un

magazin care a fost aprovizionat chiar în acea tură. Car tea nu poate fi jucată

în cazul în care respectiva marfă s-a terminat pe planșa cu mașinile

de aprovizionare.

cum Funcționează cartea „marFă pe suB mÂnă”

Cu ajutorul acestei cărți pionul poate fi dus acasă chiar în faza

de îmbrânceală la coadă. Car tea funcționează doar în cazul în care

pionul este primul la coadă, iar în magazin se găsește marfă.

ce produse ia speculantul în cazul în care în maGazin se aFlă

marFă care a Fost transFerată prin cartea „Greșeală de

aprovizionare”

În primul rând, speculantul „alege” întotdeauna marfa care se vinde

în mod obișnuit în respectivul magazin. Dacă toată marfa care se găsește

în magazin a ajuns acolo printr-o „Greșeală de aprovizionare”, speculantul

alege produsul care se află deasupra teancului cu stocul de marfă.

atunci cÂnd cumpăr produsele de pe lista mea

de cumpărături, contează ce produse cumpăr?

Nu, pentru a îndeplini sarcina pot fi cumpărate orice produse de la un

anumit magazin. Spre exemplu, dacă trebuie cumpărate două produse

ÎNTREBĂRI FRECVENTE

p. 38

p. 37

p. 34

s. 37

p. 34

2524

î n t r e b ă r i f r e c v e n t eî n t r e b ă r i f r e c v e n t e

de la chioșc, se poate cumpăra apă de colonie „Przemysławska”

sau săpun „For you”.

pot Face jucătorii scHimB de produse între ei?

Jucătorii pot face troc numai la bazar.

ce semniFică simBolurile care se aFlă lÂnGă titlu pe cărțile

pentru coadă?

Simbolurile de lângă titlu se diferențiază în funcție de culoarea

cărților, scopul lor este acela de a ajuta persoanele care au dificultăți

în recunoașterea culorilor să identifice grupele de cărți.

se poate juca pe propriul pion cartea „critica autorităților”?

Da, car tea „Critica Autorităților” se poate juca pe propriul pion și,

de asemenea, pe cel al speculantului.

îți poți Folosi cărțile pentru a interveni într-o coadă la care

nu ai așezați pioni?

Da.

ce se întÂmplă în cazul în care în mașinile de aprovizionare

nu mai sunt produse și nu se poate Face livrarea?

După epuizarea în mașinile de aprovizionare a cărților de produs de un anumit

tip, cărțile care indică acel tip de produs trebuie ignorate. De asemenea, pe acel

tip de produs nu mai poate fi jucată car tea „Aprovizionare cu stoc suplimentar”.

se pot așeza la coada din Fața unui maGazin oricÂt de multe

persoane?

La coada din fața magazinului se pot așeza oricât de multe persoane.

îi este permis unui jucător să se uite în teancul

de cărți Folosite pentru coadă sau în cel al cărților

de aprovizionare?

Nu.

M a g a z i n u l d i n p e r s p e c t i v a s o c i a l i s t ăM a g a z i n u l d i n p e r s p e c t i v a s o c i a l i s t ă

2726

„Ce ar fi fost dacă n-ar fi fost Republica Populară Polonă? – De toate!!!”. Timp de câteva zeci de ani, acest banc politic a fost simbolul

ipocriziei propagandei comuniste (care insista asupra faptului că, dacă nu ar fi

existat Republica Populară Polonă, polonezii ar fi trăit în sărăcie). Această glumă

reprezintă, de asemenea, o mărturie a consecințelor pe care le-a avut sistemul

impus de către sovietici asupra Poloniei. În întreaga istorie, de 45 de ani, a Re-

publicii Populare Polone nu a existat nici măcar un moment în care cetățenii ei

(cu precădere cetățenele, pentru că mai ales asupra femeilor cădea povara de a face

cumpărăturile zilnice) să fi putut cumpăra cu ușurință tot ceea ce aveau nevoie.

Această lipsă cronică de produse de pe piață nu era însă efectul unei măsuri

luate în mod intenționat împotriva societății. Niciun guvern comunist nu dorea ca

polonezii să fie ținuți în sărăcie. Acest lucru ar fi fost în mod evident indezirabil

atât din punct de vedere politic, cât și strategic. Exista însă o singură problemă:

ce ar trebui să fie tratat cu prioritate: „a-i face pe oameni fericiți”, ridicându-le

nivelul de trai, sau a dezvolta industria, în mod special sectorul care nu produce

bunuri de larg consum?

Trebuie să ne reamintim, de asemenea, faptul că autoritățile comuniste trebu-

iau să îndeplinească obligațiile decurgând din sloganurile ideologice marxist-le-

niniste și să dezvolte economia central-planificată. Dar cel mai important obiectiv

al țărilor blocului sovietic era acela de a-și consolida puterea militară, în eventu-

alitatea unui conflict cu Vestul. Această strategie necesita investiții enorme, care

erau făcute în detrimentul sectorului economiei de consum. La aceasta se adăuga

politica dezastruoasă aplicată de către autorități la sate, care descuraja fermierii

să mai cultive și să vândă produse. Eforturile de a înființa Gospodăriile Agricole

de Stat (GAS, mai apoi CAP – Cooperative Agricole de Producție) au eșuat, provo-

când o catastrofă economică.

Așadar, ideologia prevala în detrimentul binelui cetățeanului. Într-o astfel de

situație, în orice stat democratic, echipa de guvernare ar fi primit un cartonaș roșu

în momentul alegerilor și, astfel, ar fi fost înlăturată de la putere. În Republica

Populară Polonă o astfel de rezolvare nu era, evident, posibilă, iar oamenii erau

obligați să trăiască în această realitate, împotriva voinței lor.

Desigur, țările blocului sovietic nu au fost singurele preocupate de consolida-

rea, mai sus menționată, a industriei de apărare. Chiar și în ziua de astăzi, statul

polonez alocă sume importante pentru achiziționarea de echipamente militare

performante. Așadar, în ce constă atunci diferența, în acest context, dintre statul

actual și cel comunist? În aceea că, într-o economie de piață funcționează prin-

cipiul cererii și ofertei. Acest lucru face ca cererea pentru bunurile de consum să

fie satisfăcută de unitățile care obțin profit din producția și comerțul cu bunuri de

larg consum. Întreprinzători privați sunt cei care identifică cererea pe piață și

încearcă să asigure aprovizionarea respectivului sector în așa fel încât să obțină

A n d r z e j Z a w i s t o w s k i

Magazinul din perspectiva socialistă:

O poveste despre statul la coadă în Republica

Populară Polonă

2928


maximum de profit. În Republica Populară Polonă acest lucru nu era posibil.

În anul 1947, comuniștii au introdus așa-numita bătălie pentru comerț, care

a însemnat scoaterea de pe piață a tuturor întreprinzătorilor privați. Magazinele

private au fost înlocuite cu cele de stat, iar ceea ce vindeau acestea nu depindea de

cererea de pe piață, ci de hotărârea autorităților. Comerțul privat, care a reușit să

supraviețuiască acestui proces, a fost redus la minimum (mai mult, a fost micșorat

numărul sortimentelor de produse care puteau fi comercializate în acest sistem).

Teoretic exista și o altă posibilitate de a obține cel puțin o parte dintre produsele

de care aveai nevoie - o excursie în străinătate. Însă acest lucru se dovedea a fi

dificil din cel puțin trei motive. Republica Populară Polonă, la fel ca celelalte țări

comuniste, nu permitea cetățenilor săi să călătorească liber în străinătate. Fieca-

re astfel de călătorie era legată de procesul de durată de obținere a unui pașaport.

În prima jumătate a anilor cincizeci, numărul de cetățeni care au primit permisi-

unea de a părăsi țara pare a fi de necrezut (de exemplu, pe parcursul anului 1954

au primit permisiunea de a ieși din Polonia doar 1551 de persoane, dintre acestea

către țările occidentale au plecat numai 52 de persoane). În următorii ani, regimul

a fost mai permisiv în această privință, însă, până la dispariția Republicii Popula-

re Polone, Ministerul de Interne a fost cel care a decis cu privire la cei care urmau

să călătorească în străinătate. Al doilea motiv era dificultatea cu care se obținea

valuta din țările occidentale. Autoritățile aprobau achiziționarea de valută de la

bancă doar în condiții speciale și în cantități foarte mici. Desigur, rămânea piața

neagră, de pe care se putea cumpăra, ilegal, valuta necesară. Iată, astfel, ajun-

gem la al treilea aspect: salariile din Polonia erau incomparabil mai mici decât

cele din Occident. Raportând prețul produselor la timpul de lucru necesar pentru

achiziționarea acestora, în Polonia, la sfârșitul anilor șaptezeci, carnea era de

două ori mai scumpă decât în statul capitalist - Republica Federală Germania,

pantofii aveau un preț de cinci ori mai mare, un televizor era de nouă ori mai

scump, iar o mașină de zece ori. În consecință, un polonez care trăia în Repu-

blica Populară se putea baza numai pe magazinele locale și bazaruri, acestea

din urmă, de cele mai multe ori, vindeau însă bunuri provenite din surse ilegale

(iar aceste produse se găseau la un preț mult mai mare decât cel din magazine).

Din anii șaptezeci au avut la dispoziție și magazinele extraordinar de bine aprovi-

zionate numite „Pewex”. Din acestea se putea cumpăra numai în schimbul a do-

lari (și al altor valute occidentale) care, pentru cetățeanul de rând, fără rude în

străinătate, nu erau accesibile (cu excepția celor care puteau fi schimbați pe piața

neagră). S-a ajuns astfel la situația absurdă în care clienții magazinelor „Pewex”

puteau face cumpărături numai după ce comiteau infracțiunea de a schimba va-

lută în mod ilegal.

Desigur, au existat și perioade, este adevărat, scurte, în care, datorită unor

schimbări în politica autorităților comuniste, aprovizionarea devenea mai stabilă

(acest lucru neînsemnând însă că erau satisfăcute toate necesitățile de consum

ale populației).

În mai multe rânduri, după anul 1944, în Polonia s-au succedat diferite etape în

politica economică a autorităților: etapa pro-consumatori (atunci când autoritățile

încercau să obțină sprijinul populației prin creșterea aprovizionării cu bunuri de

larg consum), etapa pro-investiții (atunci când autoritățile se concentrau asupra

accelerării industrializării lăsând starea materială a populației să se agraveze),

o etapă de corectare a politicii economice (atunci când autoritățile realizau că

politicile economice promovate pot determina tulburări sociale) și, în cele din

urmă, o criză politică produsă în urma încercării eșuate de redresare. O astfel de

criză ducea la schimbarea guvernului și la instaurarea unei noi conduceri, care

revenea la politica pro-consumator pentru a domoli protestele și a recâștiga în-

30

M a g a z i n u l d i n p e r s p e c t i v a s o c i a l i s t ă

crederea populației. Pentru scurt timp, situația în ceea ce privește aprovizionarea

se îmbunătățea, iar ciclul se repeta. După acest model poate fi descrisă politi-

ca economică a administrației Bolesław Bierut, Władysław Gomułka și Edward

Gierek.

Politica economică a lui Edward Gierek se va dovedi a fi cea mai riscantă.

El a ales să crească substanțial salariile fără a lua însă, în paralel, și alte măsuri

pentru a asigura stabilitatea economiei. Primii ani ai deceniului de guvernare

a lui Gierek au constituit în toată istoria Republicii Populare Polonia perioada în

care magazinele au fost cel mai bine aprovizionate (parțial, ca urmare a utilizării

fondurilor din credite externe). Însă mai mulți bani pe o piață incapabilă să asi-

gure bunuri în cantități corespunzătoare vor duce la inflație. Atunci când acest

lucru se petrece într-o economie de piață, prețurile cresc în mod automat. Econo-

mia Republicii Populare Polone era însă încă subordonată sistemului centralizat

de distribuție.

Întrucât statul era cel care reglementa prețurile, acestea nu au fost majorate

pentru a contracara inflația. În schimb, în Polonia, a apărut o anumită formă de

inflație denumită „ascunsă”. Cu mai mulți bani la dispozițe, oamenii au cumpă-

rat mai multe bunuri, de teama că acestea vor dispărea din magazine. Prețurile,

care rămâneau stabile, încurajau o astfel de cheltuială. Acesta a fost începutul

unui proces care a dus la criza în aprovizionare. Veniturile creşteau mai repede

decât producția de bunuri. Cozile în fața magazinelor au crescut şi mai mult, iar

oamenii adeseori cumpărau indiferent ce se aducea la raft. Deşi nu aveau nevoie

ei înşişi de acele produse, puteau oricând să le dea în schimbul altor mărfuri, de

pildă puteau schimba un covor cu o maşină de spălat sau un mixer cu o bicicletă.

Oamenii se înghesuiau la cozi nu numai la magazinele alimentare, ci la orice ma-

gazin cu bunuri de consum, uneori chiar la librării sau benzinării.

3332


În cele din urmă, ca rezultat al politicii iresponsabile a administrației Gierek,

comerțul cu amănuntul a intrat în colaps. Cetățenii care aparțineau clasei de

mijloc, cei care stăteau la acele cozi interminabile, au fost cei care au suportat

greul prăbuşirii economiei. În anii ’80, carnea şi produsele din carne, precum

şi ciocolata şi produsele din ciocolată satisfăceau doar 75% din cererea pieței;

se putea găsi margarină doar pentru 79% din potențialii cumpărători, iar brânza

nu ajungea decât pentru 80% din populație. La începutul anilor ’80, la toate produ-

sele de consum cererea pieței era satisfăcută doar în proporție de 80%.

Pentru a rezolva situația, a fost introdusă raționalizarea. La cumpărarea

anumitor produse trebuiau prezentate, în afară de bani, şi cartele speciale de

raționalizare. Scopul lor era acela de a garanta o cantitate minimă de produse

de bază (în special carne) fiecărui cetățean. De fapt, chiar dacă aveai cartele

de raționalizare, de cele mai multe ori nu puteai cumpăra ceea ce aveai nevoie.

Cel mai complex sistem de cartele a fost folosit în anii ’80, totuşi aceasta nu

a fost unica perioadă de raționalizare. Cartele au fost folosite şi imediat după

cel de-al doilea război mondial (când fuseseră introduse şi în Marea Britanie).

Au reapărut, pentru scurt timp, şi în anii ’50, când au fost folosite pentru a-i de-

termina pe polonezi să se angajeze în locurile care le garantau accesul la cartele

de raționalizare, acestea fiind emise doar de anumite întreprinderi. Cea de-a tre-

ia perioadă de raționalizare a început în anul 1976, atunci când s-a declanșat

criza zahărului. Din anul 1981 a fost raționalizată carnea, apoi alcoolul, gazul,

încălțămintea, bomboanele, ciocolata, untul, laptele, săpunul, țigările, scutece-

le, detergenții, produsele de panificație, grăsimile animale şi vegetale, precum

şi caietele şcolare. Atunci când numărul de cartele de raționalizare a început să

scape de sub control, autoritățile au fost nevoite să introducă un alt tip de vou-

cher: o cartelă de raționalizare pentru cartele de raționalizare (o cartelă nominală

cu ajutorul căreia era ținută evidența cartelelor de raționalizare primite de o per-

soană). În plus față de cartelele sus-menționate, pe toată perioada regimului soci-

alist din Polonia, bunuri precum maşinile, cărbunele şi cimentul puteau fi cum-

părate numai pe baza unor vouchere speciale.

Uneori, cartelele de raționalizare erau folosite pentru a motiva populația

să ocupe anumite locuri de muncă. Sectorul industrial socialist slab mecanizat se

baza pe o cantitate mare de forță de muncă. Nu este de mirare, deci, că nu exista

practic şomaj. Dimpotrivă, întreprinderile de stat duceau permanent lipsă de forță

de muncă. (În consecință, muncitori precum minerii, pe lângă salariile mari și

diverse drepturi, primeau și cartele care le permiteau să facă cumpărături în ma-

gazine mai bine aprovizionate, care nu erau accesibile persoanelor neangajate în

industria minieră.)

34


Lipsa produselor de larg consum nu îi afecta pe toți polonezii în mod egal,

întrucât, prin deschiderea de magazine speciale, autoritățile s-au asigurat că

funcționarilor lor nu le va lipsi nimic. În anii ’50, aceste magazine erau numite

„magazinele de după perdele galbene”. Ele îşi datorau numele faptului că, spre

deosebire de magazinele obişnuite, ale căror vitrine erau menite să atragă clien-

tela, în magazinele destinate autorităților marfa era ascunsă, astfel încât ea să nu

tenteze cetățeanul de rând cu produse de calitate superioară, care însă îi erau inac-

cesibile. Când „magazinele de după perdele galbene” au început să dispară în anii

următori, ele au fost înlocuite cu alte unități de aprovizionare (magazine, chioşcuri

şi bufete) situate în sediile miliției, în bazele militare şi în anumite sedii ale Partidu-

lui Muncitoresc Unit Polonez. De pildă, în iunie 1976, un bufet de genul acesta, cu

mult mai bine aprovizionat decât magazinele cu acces general, a fost descoperit de

către demonstranți în sediul Comitetului Raional al PMUP din Radom.

Începând de la jumătatea anilor ’70, „cozile” au devenit un spectacol obişnuit

pe străzile Poloniei. Simplul fapt că un grup de oameni se aduna la intrarea unui

magazin dădea semnalul că ceva s-a pus în vânzare acolo, sau, cum spuneau

oamenii, „s-a băgat” în magazin. În perioada de lipsă cronică a oricărui produs,

nu surprindea pe nimeni să vadă că oamenii se aşezau mai întâi la coadă şi abia

după aceea puneau întrebările tipice din acea perioadă: „Ce se dă aici?”, „Ce au

băgat aici?” sau „La ce e coada asta?”. Niciodată nu se găsea o gamă comple-

tă de produse. Uneori, câte o aprovizionare surprindea pe toată lumea, inclusiv

personalul magazinului, ca atunci când un magazin de încălțăminte a primit

un stoc de şampoane, benzi de casetofon sau ulei de motor. „Vânătoarea” era

o altă expresie folosită curent. În loc să cumpere produsele de care aveau nevoie,

oamenii le „vânau”. Se puteau, de asemenea, cumpăra produse de „sub tejghea”

sau „din spatele magazinului”, aceasta însemnând că produsele se obțineau prin

eludarea circuitului oficial de distribuție, când oamenii se cunoşteau cu persona-

lul magazinelor.

Familii întregi obişnuiau să stea la cozi, fiecărui membru venindu-i rândul

o dată la câteva ore. Învoirea de la serviciu o oră sau două, pentru a sta la o coa-

dă, era ceva obişnuit. Când se livra marfă la un magazin, aceasta se vindea în

cantitate limitată (chiar dacă nu era raționalizată). În consecință, fiecare mem-

bru al familiei trebuia să stea la coadă, nu doar adulții şi pensionarii, ci chiar şi

copiii mici, pentru că fiecare persoană de la coadă avea şansa să cumpere acea

cantitate limitată a unui anumit produs. În timp, instituția profesionistului de la

coadă s-a dezvoltat. Respectivii stăteau la coadă (uneori contra cost) în locul celor

ale căror îndatoriri nu le permiteau să stea la coadă ore sau chiar zile întregi.

Un alt tip de profesionist al cozii era acela care cumpăra produsul imediat ce se

punea în vânzare, pentru a-l revinde apoi, la un preț mai mare, persoanelor care

nu apucaseră să ajungă la tejghea în timp util.

37


Mai erau şi cei care profitau de o îngrămădeală pentru a ajunge în fața cozii.

Astfel, pe măsură ce lipsurile erau tot mai mari, organizarea cozilor se perfecționa.

Se forma spontan un comitet al cozii pentru menținerea ordinii şi înscrierea per-

soanelor pe lista de aşteptare. Dacă marfa se aducea o dată la câteva zile, comite-

tul cozii stabilea un sistem de supraveghere. Persoanele interesate în cumpărarea

unui produs trebuiau să stea un anumit timp la coadă şi să strige de mai multe ori

pe zi lista celor înscrişi. Dacă lipseai la apel, erai şters de pe listă. Desigur, faptul

că cineva figura pe o listă nu era o garanție că va putea obține produsul dorit;

uneori coatele puternice şi picioarele iuți erau argumente mai convingătoare.

Cozile aveau şi o ordine inerentă. Fiecare era împărțită în cel puțin două „sub-

cozi”: una pentru cei îndreptățiți să fie serviți peste rând, cealaltă pentru restul.

Primul grup îi includea pe cei cu dizabilități, femeile gravide şi mamele cu copii

mici. Nu era, deci, de mirare că „împrumutarea” unui copil sau a unei rude cu

dizabilități era ceva obişnuit. Cineva putea să-şi cedeze locul de la coadă altei

persoane, cu condiția ca sosirea noii persoane la coadă să fie anunțată în mod

corespunzător restului cozii.

Un sistem complicat de felul acesta producea în mod inevitabil abuzuri. Unul

dintre cele mai comune era dosirea mărfii de către personalul magazinului

pentru a o revinde ulterior cu profit. În încercarea de a curma această practică,

autoritățile au trimis soldați (grupuri militare operaționale) şi aşa-numiți activişti

sociali (inspectori ai clasei muncitoare şi ai țărănimii muncitoare) ca să supra-

vegheze activitatea magazinelor. Inspectorii căutau în spatele magazinelor şi

verificau dacă cumpărătorii de la coadă erau serviți în ordine. Nici inspecțiile nu

s-au dovedit a fi prea eficiente: a înflorit specula. Oamenii care aveau acces mai

uşor la mărfuri (de pildă prin intermediul cunoştințelor) le revindeau ulterior la

prețuri mai mari. Operațiunile miliției de depistare a speculanților erau un subiect

39


38


frecvent al emisiunilor de radio şi televiziune. În acest proces, eforturi tipice de

înjghebare a unor mici afaceri erau curmate în faşă. Un exemplu ar fi cazul unui

bărbat care a fost acuzat de „speculă” pentru că a cumpărat legal pâine într-un

oraş, pentru a o revinde cu un mic profit în alt oraş, la cererea oamenilor locului.

O lungă perioadă a regimului comunist, pentru obținerea mijloacelor de

existență de bază pentru ei şi familiile lor, polonezii erau nevoiți să participe

la un joc special ale cărui reguli erau stabilite de către autoritățile motivate ideo-

logic. În timp, ei s-au călit în acest joc şi s-au obişnuit cu această luptă de zi cu zi.

Au învățat unde şi când puteau cumpăra anumite produse şi cu cine să le schim-

be pentru alte produse. Cunoştințele care aveau acces privilegiat (la persona-

lul magazinelor, la şoferii de pe camioanele de aprovizionare şi la funcționarii

de stat) erau apreciate în mod deosebit.

Criza produselor din Polonia îi făcea pe mulți să se simtă frustrați şi neputincioşi.

În astfel de momente de frustrare, singura armă a oamenilor în lupta cu greutățile

vieții de fiecare zi era umorul. Unii istorici susțin chiar că, cu cât erau mai lungi

cozile de la magazine, cu atât mai multe bancuri circulau pe seama autorităților

comuniste. Bancurile (precum cel care defineşte coada: „Ce este o coadă? Apropi-

erea socialistă de un magazin.”) constituiau o reuşită şi deloc exagerată reflectare

a realității cu care polonezii trebuiau să se confrunte zi de zi. Inutil să spunem că

ele erau o formă de a „face haz de necaz”. Râsul a ajutat poporul să reziste şi a fă-

cut să i se pară povara mai uşoară, chiar dacă doar pentru moment. În majoritatea

timpului, totuşi, oamenii nu aveau deloc motiv şi chef să râdă.

Ce se aşteaptă la coada asta?Cenușiul vieții...Pentru ce stați la coadă?Bătrânețe...Ce cumpărați când vă vine rândul?Extenuare...Ce o să duceți acasă?Piatra disperării... […]

Poezia „Ce se aşteaptă la coada asta?” de Ernest Bryll, cântată într-o formă uşor

modificată de Krystyna Prańko sub titlul „Psalmul celor care stau la coadă”, a de-

venit un hit la începutul anilor ’80, fiind uneori asemuit melodiei lui Jan Pietrzak

„Lăsați Polonia să fie Polonia”, care a servit drept imn al Solidarității. Poemul

evocă adevărul amar al existenței cotidiene a cetățenilor Republicii Populare Po-

lone. Nu putem decât spera că, de acum înainte, o asemenea realitate va exista

doar în manualele şcolare şi în jocul nostru.

Jocul „Stai la coadă!”, ediția internațională VI

Documentare și pregătire: Departamentul de Educație în Istorie a Biroului de Educație Publică

al Institutului Național al Memoriei

Autor joc: Karol Madaj

Consultant de specialitate: dr. Andrzej Zawistowski

Coordonatori editare: Karol Madaj, Aleksandra Sulej

Colaboratori: Katarzyna Cegieła, Anna Klimowicz, Kamila Sachnowska, Olga Tumińska

Recenzare: dr. Małgorzata Mazurek

Redactare: Anna Piekarska

Traducarea din limba polonă: Ecaterina Budimir

Corectura în limba română: Ecaterina Budimir, Mirela Lazăr

Proiect grafic și tehnoredactare: Natalia Baranowska, Marta Malesińska, Marta Przybył

www.manukastudio.pl, [email protected]

Imagini:

pag. 4-5: Włodzimierz Pniewski/Reporter; pag. 31: Włodzimierz Pniewski/Reporter;

pag. 32: Marek Carrot/Fotonova; pag. 35: Zbigniew Kosycarz/KFP/Reporter;

pag. 36: Zbigniew Kosycarz/KFP/Reporter; pag. 38: Kacper Krajewski/Reporter

Tipar: Granna

Copyright © 2013 Institutul Național al Memoriei

Comisia de Investigare a Crimelor împotriva Națiunii Poloneze

Toate drepturile rezer vate.

Biroul de Educație Publică

Str. Towarowa 28, 00-839 Varșovia

Tel. 22 431 83 83, fax 22 431 83 80

Contact: [email protected], www.ipn.gov.pl/gr y

2 3 · 2013-05-28 · la coadă. mașina de aprovizionare este pe drum, iar marfa, poate, va ajunge...

Documents