2019 - an bogat În proiecte finalizate Și ......aşa cum vă promiteam la începutul anu - lui...

Aşa cum vă promiteam la începutul anu-lui 2018, acest început de an 2019 vineşi cu veştile bune pentru toţi locuitorii

comunei noastre. După ce am reuşit să accesămfonduri europene pentru asfaltarea a 6,7 kilo-metri de străzi comunale, în cele patru localităţiaflate pe teritoriul administrativ al comuneiMehadia: – Mehadia, Plugova, Valea-Bolvaşniţaşi Globurău, la sfârşitul anului 2018 am reuşit săeliberăm autorizaţia de construcţie şi s-au de-marat lucrările pentru Strada Glana din locali-tatea Plugova şi celedouă străzi din centrullocalităţii Mehadia, ur-mând ca în acest an săcontinuăm modern-izarea şi a celorlaltestrăzi, cel mai impor-tant fiind drumul comu-nal DC 30 ValeaBolvaşniţa. Valoareaacestor lucrări seridică la suma de5.396.328 lei.

Dacă tot suntem la acest capitol, anumeModernizare străzi, vă mai amintim că ceiaproape 4 km străzi comunale, lucrări ce se vorexecuta în localităţile Mehadia şi Globurău (pre-cum cartierele Cropolea, Iardaştiţa şi intrareaîn colonia ACH), a fost întocmit ProiectulTehnic, urmând să ţinem licitaţia pentruexecuţia lucrărilor la începutul anului 2019.Valoarea totală acestor lucrări este de5.764.957,19 lei.

Ceea ce priveşte proiectul de Modernizare şiextindere iluminat stradal în comună, la acestadată se află în curs licitaţia pentru Proiectareaşi executarea lucrărilor, urmând ca în cel maiscurt timp să emitem autorizaţia de construcţiepentru demararea lucrărilor. Valoarea totală aacestui contract este de 791.787,28 lei.

Un al proiect, care a fost demarat în anul2018, este cel pentru Canalizare şi staţie deepurare la Plugova, ce se va derula tot prin Pro-gramul Naţional pentru Dezvoltare Locală, a

fost întocmit Proiectul Tehnic, urmând să ţinemlicitaţia pentru execuţia lucrărilor în cursul an-ului 2019 pentru a fi posibilă demararealucrărilor. Valoarea totală a acestor lucrări estede 6.517.311 lei.

În localitatea Plugova în anul 2018 a mai fostdepus un proiect MODERNIZARE, RENO-VARE ŞI DOTARE CĂMIN CULTURAL PLU-GOVA, pentru care s-a semnat contractul definanţare, urmând ca la începutul anului 2019 săţinem licitaţia pentru Proiectarea şi executarea

lucrărilor. Valoarea totalăa lucrărilor este de2.172.254 lei.

Referitor la Căminul Cul-tural din localitatea Meha-dia, cu toate că ne-ampropus să finalizămlucrările în anul 2018,datorită unor probleme or-ganizatorice ale construc-torului acest lucru nu a fostposibil, astfel fiind nevoiţisă ne întindem până în prin

jumătate a anului 2019. Valoare totală alucrărilor pentrrenovarea, modernizarea şidotarea căminului fiind suportate din bugetullocal.

Vă anunţăm că nu ne oprim, şi vom continuacu accesarea de fonduri băneşti pentru proiectede investiţii care să ducă la dezvoltarea co-munei, o dată cu lansarea măsurilor definanţare pentru proiecte europene şi guverna-mentale.

Prin aceste proiecte, enumerate mai sus, darși prin toate acțiunile noastre gândite pentruviitor, pe care suntem determinați a le împlini,ne asigurăm că ele vor veni mereu în sprijinulnevoilor cetățenilor, membrilor comunității noas-tre.

Aflându-ne la început de nou an, dorim săurăm cetățenilor comunei noastre, precum și tu-turor cititorilor revistei, un an nou fericit, cumultă sănătate și prosperitate.

Primăria Mehadia

VESTEA 1

2019 - AN BOGAT ÎN PROIECTE FINALIZATE ȘI2019 - AN BOGAT ÎN PROIECTE FINALIZATE ȘIDEMARAREA UNOR NOI INVESTIDEMARAREA UNOR NOI INVESTIȚȚ II DE CĂTREII DE CĂTREPRIMĂRIA MEHADIA PRIMĂRIA MEHADIA

În cadrului complexului de acţiuni culturale orga-nizate de Primăria şi Consiliul Local al comuneiMehadia, în acest an, o importanţă deosebită s-aacordat Centenarului Marii Uniri, acea pagină su-blimă a istoriei poporului nostru, semnată la 1decembrie 1918. Prin prisma importanţei evenimen-tului, dar şi a implicării active a comunităţii noastrela 1918, în înfăptuirea acestui act, Primăria şi Con-siliul Local al comunei Mehadia au organizat în ziua

de duminică 25 noiembrie 2018 o amplă manifes-tare, dedicată exclusiv acestui important eveniment.Avand în vedere toate acestea, organizatorii au în-globat o paletă largă de acţiuni reprezentative, ra-portate la acest eveniment, toate acesteaconcentrate sub un generic extrem de sugestiv:SIMPOZIONUL JUBILIAR MAREA UNIRE1918-2018.

Manifestarea s-a desfăşurat în prezenţa unui nu-meros public, între care foarte mulţi invitaţi, dar şifoarte mulţi membrii ai comunităţii noastre, atât dinMehadia cât şi din localităţile invecinate.

Lucrările simpozionului au debutat în sala Cămi-nului Cultural ,,General Nicolae Cena” cu o sesiunede comunicări susţinute atât de către invitaţi, cât şide către organizatori. Comunicările, extrem de ela-borate, la nivel academic, au fost susţinute de isto-ricii: dr. Radu Păiușan (Timișoara), dr. AdrianDeheleanu (Timișoara), dr. Mihai Marcoci (București),dr. Ioan Murariu (Timișoara), (continuare în pagina 3 )

2 VESTEA

SIMPOZIONUL JUBILIARMAREA UNIRE 1918-2018

urmare din pagina 5) prof. Pavel Panduru (Prigor),dr. Iulian Lalescu (Mehadia). De asemenea, comu-nicări foarte valoroase şi intervenţii extrem de inte-resante au avut domnii: deputat ing. Ioan Tabugan,ing. Traian Conciatu (Timișoara), dr. Ilie Cristescu(Băile Herculane), Dumitru Rada (Timișoara), Sil-via Hârceagă (Timișoara), Dănilă Surulescu(Timișoara), Mia Rogobete (Lugoj), Ion Ionescu(Timișoara), Gabriela Șerban (Bocșa) și GheorgheRancu (Șopotul Vechi).

La finalul comunicărilor, poeţii: Silvia Hârceagă,Dănilă Surulescu, Mia Rogobete şi Ion Ionescu aususţinut un regal poetic dedicat Marii Uniri.

Între invitaţi, rapsodul Iosif Puşchiţă (Petnic), a

delectat publicul cu câteva dintre doinele sale. Deasemenea interpretul popular Ghiță Călțun Brancu,consăteanul nostru de la Valea Bolvaşniţa, a inter-pretat în premieră o compoziţie proprie, dedicatăspecial Marii Uniri:,,Veniţi români”.

Moderatorul simpozionului, scriitorul NicolaeDanciu Petniceanu, a oferit, în semn de mulţumireşi preţuire, prietenilor şi colaboratorilor, câteva din-tre cele mai de preţ cărţi ale domniei sale. Alăturide acestea, a dorit să înmâneze personal, în cadrulsolemn al acestei manifestări, şi câte o ,,DiplomăSeniorială Fide”.

În final, au fost lansate două cărţi dedicate MariiUniri de la 1918, avându-i ca autori pe Nicolae Dan-ciu Petniceanu și Caius Danciu: „Mehadia – Anulde foc 1918” (Editura Cetatea Cărții - Mehadia,2018) și „Medalioanele Unirii” (Editura Mirton -Timișoara, 2017).

La încheierea lucrărilor simpozionului, respectiva primei părţi a manifestării, organizatorii au oferitparticipanţilor ,,Diploma Jubiliară 1918-2018”, iarelevii Liceului ,,Nicolae Stoica de Haţeg”, sub îndru-marea doamnei profesoare Ana Zeicu, au susţinutun minunat moment artistic început cu o ,,Hora uni-rii”, continuat cu scenete dedicate momentului uniriişi dansuri populare în acompaniamentul renumiteifanfare din Bănia.

Ce-a de-a doua parte a evenimentului a cuprinsdezvelirea şi sfinţirea unei plăci jubiliare montatăpe faţada Primăriei Comunei Mehadia. Placa esteînchinată ,,luptătorilor români, arestaţi şi condam-naţi, pentru Marea Unire”, aşa cum este ea inscrip-ţionată. Placa a fost dezvelită de dl.deputat IoanTabugan şi dl.primar Iancu Panduru şi sfiinţită depreoţii Constantin Grozăvescu şi Marian Lalescu.

Manifestarea s-a finalizat în sala Căminului Cul-tural din Mehadia, proaspăt renovat, cu o masă fes-tivă în acordurile cântecului popular românesc,interpretat de cunoscuţii interpreţi, consăteni: GhițăCălțun Brancu, Mariana Boțoacă, alături, un dragprieten, fidel participant la toate manifestările noas-tre, rapsodul Iosif Puşchiţă, din Petnic.

A consemnat: Constantin VLAICU

VESTEA 3

4 VESTEA

La ceas de importantă sărbătoarenațională prilejuită de împlinireacentenarului de la Marea Unire din1918, comuna Mehadia din Caraș-Severin a marcat evenimentulprintr-un complex de manifestăricultural-educative înmănunchiateîntr-un simpozion intitulat „Sim-pozionul Marii Uniri. 1918 – 2018”.

Duminică 25 noiembrie 2018, încomuna Mehadia s-au adunat scri-itori, preoți și oameni de cultură,importanți istorici ai Banatului, darși îndrăgiți interpreți de folclor, pen-tru a cinsti cum se cuvine eroiiMehadiei, pentru a picura câtevalacrimi de bucurie și a evoca pe aceicare, la 1 Decembrie 1918, au fostpărtași la Adunarea de la Alba Iulia,martori ai actului Marii Uniri, pre-cum și pe aceia care, de acasă, dinmodestul lor colțișor de plai, au lup-tat, sub diverse forme, pentru limbăși tradiție românească, pentru liber-tate și unitate națională.

Firesc, evenimentul de la Meha-dia a început în Biserică, cu SfântaLiturghie, o biserică frumoasă, binegospodărită de pr. Ciprian Danci, obiserică înveșmântată de sărbătoare,pe care „fâlfâie falnic”, după cum arspune poeții, steagul tricolor.

Din biserică, mulțimea decredincioși, alături de invitați, seîndreaptă spre Căminul culturalunde organizatorii s-au pregătit pen-tru ”Simpozionul jubiliar – MareaUnire 1918 – 2018”.

După cuvântul de salut al harnicu-lui primar Iancu Panduru și al dep-utatului Ioan Tabugan, prețuit om allocului, scriitorul Nicolae DanciuPetniceanu, important cărturar alBanatului, a declarat deschiselucrările simpozionului științific,moderând cu pricepere și dărnicieevenimentul. Spun „dărnicie”deoarece invitații au avut timp ne-limitat la dispoziție pentru a-șiprezenta expozeurile.

Au susținut comunicări științificeistorici precum: dr. Radu Păiușan(Timișoara), dr. Iulian Lalescu(Mehadia), dr. Adrian Deheleanu(Timișoara), dr. Mihai Marcoci(București), prof. Pavel Panduru(Prigor), dr. Ioan Murariu(Timișoara). Dintre invitați au avutintervenții binevenite: ing. TraianConciatu (Timișoara), dr. IlieCristescu (Băile Herculane), Du-mitru Rada (Timișoara), Mia Rogo-bete (Lugoj), Dănilă Surulescu(Timișoara), Silvia Hârceagă(Timișoara), Ion Ionescu(Timișoara), Gabriela Șerban(Bocșa) și Gheorghe Rancu (Șopotu

Vechi).Simpozionul științific a fost înno-

bilat de prezentarea volumelor real-izate de Caius Danciu și NicolaeDanciu Petniceanu – „Mehadia –Anul de foc 1918” (Mehadia:Cetatea cărții, 2018) și„Medalioanele Unirii” (Timișoara:Mirton, 2017), precum și de mo-mente artistice ale elevilor dinMehadia îndrumați de inimoasa șitalentata prof. Anișoara Zeicu,alături de prestigioasa fanfară dinBănia.

Cea de-a doua parte a evenimen-tului s-a desfășurat în fața PrimărieiComunei Mehadia și a constat îndezvelire și sfințire de „PlacăJubiliară închinată luptătorilor pen-tru Marea Unire”: „Cinstire

luptătorilor români arestați șicondamnați pentru Marea Unire”sunt cuvintele încrustate alături denumele eroilor din Mehadia: gen-eral Nicolae Cena, protopop dr. IoanSârbu, pr. Iosif Coriolan Buracu, dr.Virgil Nemoianu, înv. NicolaeMergea, funcționar Miron Cozma,țăran Dimitrie Cerbu, țăran NicolaeChiticeanu; din Plugova țăranul IonPârvu Pârvulescu, din ValeaBolvașnița: înv. Iosif Domilescu, iardin Globurău, pr. Ilie Popovici și pr.Iosif Drăgoi.

Așa cum se cuvine la ceas desărbătoare, evenimentul de la

Mehadia s-a încheiat cuînmânare de Diplome ju-biliare din partea organi-zatorilor, dar și prin joc șicântec românesc interpre-tat de cunoscuțiinstrumentiști din zonă șiîndrăgiți interpreți de fol-clor precum Ghiță CălțunBrancu, Mariana Boțoacăși Iosif Pușchiță.

Un eveniment de înaltăținută, dar, mai ales, de

suflet, simpozionul de la Mehadiadedicat Centenarului Marii Uniri afost organizat de Primăria și Consil-iul Local Mehadia, prin grija atentăa primarului Iancu Panduru, cu spri-jinul neobositului scriitor șicercetător al istoriei culturalebănățene, prozatorul Nicolae Dan-ciu Petniceanu și al colegului săumai tânăr, Constantin Vlaicu, redac-torul-șef al revistei „Vestea”. De al-tfel, bine observa și frumosdenumea profesorul Pavel Panduruaceastă rodnică și importantă colab-orare a celor trei, sesizând contu-rarea unui nou „trifoi cărășan”, deastă dată al Mehadiei!

Felicitări, tuturor! La mulți ani, România!

Gabriela Şerban: Comuna Mehadia în sărbătoare.

Centenarul Marii Uniri – moment de cinstire eroilor neamului

În imagine: Gariela Şerban, Nicolae DanciuPetniceanu şi Silvia Hârceagă

VESTEA 5

1decembrie 1918 a fost„Visul de Aur al Româ-niei”, aşa cum spunea Re-

gina Maria a României, una dincele mai marcante figuri ale isto-riei noastre naționale, recunos-cută de mulţi istorici ca unuldintre ctitorii României Întregite.

Măreţul act de la 1 Decembrie1918 constituie o pagină sublimăa istoriei româneşti, fiind cel maiimportant proces istoric, rezultatal unei puternice voinţe şi a uneiextraordinare unităţi de cuget atuturor românilor. Marea Unireeste o încununare a luptei şi a sa-crificiilor de secole pentru între-girea neamului românesc, supus,în timpul său trecut, multor vitre-gii aducătoare de umilinţă şi sufe-rinţă, sub asuprire străină,dezbinat teritorial ca urmare a vi-cisitudinilor presărate de-a lungulistoriei sale zbuciumate. Cu toateacestea, sentimentul naţional nu aputut fi înfrânt sub străduinţeleasupritorilor săi, el a însufleţitmereu generaţii, gesturile jertfel-nice în păstrarea şi afirmarea iden-tităţii naţionale nefiind puţine înistoria acestui popor.

Prin urmare, putem afirma că latemelia acestui act de voinţă austat, conştiinţa naţională, cultivatădin generaţie în generaţie, şi o do-rinţă puternică de a trăi într-unstat naţional unitar.

Vorbind de momentul săvârşiriiacestui deziderat, necesar deamintit este că manifestările na-ţionaliste, survenite în preajmaevenimentului de la 1 Decembrie,au fost precedate de o puternicămişcare naţionalistă la Mehadia.Aceasta era izvorâtă dintr-o starede spirit revoluţionară cauzată de

revolta populaţiei împotriva abu-zurilor comise de asupritorii ma-ghiari în campania dedeznaţionalizare şi maghiarizare aetnicilor români.

,,Legea Apponyi “ este unul din-tre aceste abuzuri:dascălii care au boi-cotat legea, refu-zând să predea înlimba maghiară, aufost destituiţi saupensionaţi forţat.Este cunoscut cazuldascălului NicolaeMergea din Meha-dia, acesta a fostarestat şi suspendatdin învăţământpentru afirmarea ideilor sale na-ţionaliste în diverse manifestărişcolare. A fost întemniţat în închi-soarea din Lugoj, iar mai târziu in-ternat în nordul Ungariei.

Preot dr. Ioan Sârbu, din Rudă-ria, în perioada în care a funcţio-nat ca administrator protopopescal Mehadiei, a refuzat să semnezeangajamentul de loialitate faţă deguvernul maghiar, pentru aceastaşi multe altele a fost arestat şiaruncat în temniţa de la Szeghe-din.

Încă dinainte de începerea Pri-mului Război Mondial, autorită-ţile maghiare şi-au intensificatprigoana împotriva mişcării naţio-naliste româneşti din Banat şi im-plicit a celei din Mehadia.Folosind metode informativ-ope-rative, a fost întocmit, într-oprimă fază, un dosar informativindividual pe numele generaluluiNicolae Cena. Ulterior, apărând omulţime de elemente noi, prinimplicarea activă a şefului de post

al jandarmeriei, un anume Szabo-tyan, la intervenţiile autorităţiimaghiare, precum şi folosireaunor informatori din Mehadia, s-au întocmit dosare informative degrup, în care au fost incluse o serie

de persoane din Mehadia, acesteaformând un puternic şi periculosnucleu naţionalist: preotul IosifCoriolan Buracu, medicul VirgilNemoianu, învăţătorul NicolaeMergea, funcţionarul MironCozma, şi ţăranii Nicolae Chiti-ceanu şi Dimitrie Cerbu, cu toţiidin Mehadia.

În vara anului 1914, imediatdupă declanşarea războiului, auto-rităţile de la Budapesta hotărăscînchiderea dosarelor operativeprin arestarea celor implicaţi înaceste dosare. În ziua de 26 iulie1914, preotul I.C. Buracu este ri-dicat din altarul bisericii, în tim-pul slujbei de dimineaţă, MironCozma, Nicolae Mergea şi ţăraniiNicolae Chiticeanu şi DimitrieCerbu sunt ridicaţi, în zorii acele-iaşi zile, din casele lor. MediculVirgil Nemoianu nefiind de găsitacasă, este arestat seara, la inter-secţia drumului cu Plugova, doc-torul întorcându-se

continuare în pagina 6

CETĂŢENI AI MEHADIEI, PARTICIPANŢI LA ACTUL ISTORIC NAŢIONAL DE LA 1 DECEMBRIE 1918

Domnul deputat ing. Ion Tabugan prezintă expozeul său

6 VESTEA

urmare din pagina 5de la Cornereva, unde-şi tratase

pacienţii.Generalul Nicolae Cena, este

arestat în aceeaşi zi de 26 iulie,pentru convingerile sale naţiona-liste, de asemenea fiind suspectat şipentru întreţinerea de legături cuofiţeri din armata română, respec-tiv spionaj militar, acuze extrem degrave pentru care este întemniţatiniţial la Caransebeş. La interven-ţia generalului Gheorghe Domăş-neanu, membru la acea dată înMarele Stat Major al Armatei Im-periale de la Viena, este scos dinînchisoare şi transportat la Vienaunde i se acordă domiciliu forţat.

Ceilalţi arestaţi şi-au ispăşit pe-deapsa, urmânduşi fiecare destinulsău: Preotul Iosif Coriolan Buracueste escortat la închisoarea din Ca-ransebeş, iar după patru săptă-mâni, este trimis pe frontul dinGaliţia aflat pe linia I-a, apoi pealte fronturi, până la izbucnireaRevoluţiei Crizantemelor din Un-garia şi obţinerea independenţeiUngariei faţă de Imperiul Austro-Ungar, la 31 octombrie 1918. Me-dicul Virgil Nemoianu şiînvăţătorul Nicolae Mergea au fostescortaţi în lagărul de la Vacz (Un-garia), pe malul Dunării, aproapede Budapesta. Miron Cozma esteescortat în lagărul de la Pazsony.Ţăranii Dimitrie Cerbu şi NicolaeChiticeanu, în lagărul de la Şopron.Cu toţii nu s-au întors până în no-iembrie 1918 la Mehadia.

Ideea unionistă, cristalizată învara anului 1916, odată cu intrareaRomâniei în război de partea An-tantei, prin semnarea acordului şia convenţiei militare de recuperarea provinciilor româneşti, pe lângăanimarea în rândul politicienilor, aprodus o mare frenezie în rândulpopulaţiei din teritoriile aflate subocupaţie austro-ungară, luând omare amploare manifestările uni-

oniste ale acesteia. La Mehadia,efervescenţa unionistă a sporit înintensitate în noiembrie 1918, in-fluenţată în mare măsură şi de reve-nirea din detenţie a preotului I.C.Buracu. Odată cu retragerea trupe-lor germane înfrânte şi trecerea lorprin Mehadia, aici ia naştere, la 1noiembrie 1918, primul ConsiliuNaţional, acesta fiind mixt ro-mâno-german, sub preşedenţia luiMartin Cinghiţă. Acest Consiliuavea drept scop protejarea soldaţi-lor armatei germane înfrânte în re-tragerea ei spre vest. Acesta afuncţionat timp de 10 zile.

La data de 17 noiembrie are locşedinţa de constituire a ConsiliuluiNaţional Român. Constituirii con-siliului i-a premers sfinţirea drape-lului naţional român într-ofestivitate impresionantă. Au fostaleşi un număr de 20 de membri înconsiliu şi 10 membri în comitetulde conducere: pr. I. Coriolan Bu-racu, dr. Virgil Nemoianu, MartinCinghiţă, Ion Grigore, George To-mescu, Meilă Şoşoi, Nica Mageriu,Ioan Lalescu, Matei Grecu şi GorePopescu. Preşedinte a fost ales înunanimitate şi în aclamaţiuneacelor prezenţi, preotul I.C. Buracu.După constituire, a urmat depune-rea jurământului de fidelitate Con-siliului Naţional Român Centraldin Arad. Acesta a fost înfiinţat laBudapesta în 30 octombrie 1918,fiind un organism politic al româ-nilor din Transilvania, cu o dublăactivitate, politică şi administra-tivă, având funcţiile unu organismstatal central. Acesta îşi începe ac-tivitatea la Arad începând cu 2 no-iembrie 1918, în casa lui ŞtefanCicio Pop, unul dintre fondatori,care este numit preşedintele consi-liului.

La aceeaşi dată, 17 noiembrie1918, se constituie Garda Naţio-nală, în scopul protejării valorilorpatrimoniale, a locuitorilor şi a bu-

nurilor lor. Comandant al gărzii lo-cale este ales sublocotenent Efti-mie Căpuşă. Sediul se stabileşte înlocalul jandarmeriei din localitate.

Datorită schimbărilor majore aleacestor zile de noiembrie 1918,evenimentele derulându-se într-unritm fulgerător, în 18 noiembrieare loc şedinţa de constituire a Dis-trictului Mehadia, şi constituireaConsiliului Naţional DistrictualMehadia. Participă delegaţi din 15comune: Mehadia, Cornereva,Cornea, Bogâltin, Mehadica, Cup-toare, Cruşovăţ, Iablaniţa, Petnic,Topleţ Plugova, Globurău, V. Bol-vaşniţa, Cormnic, Tufări. Compo-nenţa delegaţiei din Mehadia: I.C.Buracu-preot, dr. Virgil Nemo-ianu-medic, Matei Mocanu-su-bloc., Martin Cinghiţa-contab.,Grigore Ion-stud.univ. În cadrulşedinţei se propune înfiinţareaunui consiliu naţional districtual,şi gardă naţională în fiecare co-mună, din care să facă parte 20 decomune din preajma Mehadiei,centrul acestora stabilindu-se laMehadia. Propunerea se primeşteşi se votează în unanimitate. Preşe-dinte al Consiliului Naţional dis-trictual, este ales preotulI.C.Buracu. Misiunea de înfiinţarea tuturor gărzilor naţionale îi esteatribuită d-lui Grigore Ion, fost ofi-ţer, combatant pe frontul din Gali-ţia în 1914, căzut prizonier,surghiunit de ruşi în Siberia Orien-tală, într-o cazarmă la ţărmul Ocea-nului Pacific. În plină revoluţiebolşevică, datorită haosului creat,reuşeşte să evadeze din lagăr şiajunge cu un vapor în Japonia.După câteva luni reuşeşte să pără-sească Japonia. Acasă, la Mehadia,revine în toamna anului 1918, înmijlocul marilor evenimente ce seproduceau aici. Colaborează strânscu preotul Coriolan Buracu, şi par-ticipă activ la toate mişcările locale


VESTEA 7

urmare din pagina 6premergătoare unirii, devine co-

mandantul Gărzii Naţionale. La24 noiembrie, în urma şedinţeiC.N.R . din Mehadia, prim locote-nent Grigore Ion, din parteaGărzii Naţionale, şi preot I. Cori-olan Buracu, din partea C.N.R .

sunt desemanţi să participe cadelegaţi la adunarea de laCaransebeş în care urmează să sedesemneze delegaţii care vor par-ticipa la Marea Adunare de la AlbaIulia.

La aceeaşi dată, 24 noiembrie1918, s-a constituit Consiliul

Naţional Român şi GardaNaţională Română la Plugova.Aceasta s-a realizat la cererealocuitorilor. Adunarea naţională a

locuitorilor din Plugova alegepreşedinte al C.N.R . pe preotulTrifon Adamescu, secretar -învăţătorul Nicolae Vlăducian.Membrii ai consiliului: IoanRădulescu, Dănilă Tabugan, LucaDrăgulescu, Ilie Grozăvescu şiConstantin Adamescu. Garda

Naţională dinPlugova sehotărăşte a ficomandată desubofiţerii PauDrăgan şiIancu Groza-vescu.

A d u n a r e aelectorală acercului elec-t o r a lC a r a n s e b e ş ,întrunită ladata de 27n o i e m b r i e

2018, în scopul alegerii a 5 mem-brii delegaţi la Marea AdunareNaţională de la Alba Iulia,desemnează prin unanimitate devoturi participarea domnuluiGrigore Ion, din partea districtu-lui Mehadia. Alături mai suntdesemnaţi: Nicolae Ivanescu, din

Marga, dr. Alexan-dru Morariu, dinCaransebeş, IlieRomânu, dinDomaşnea şi dr.Ioan Sârbu dinRudăria.

Concluzionând ,putem spune căMarea Unire, a fostnici mai mult nicimai puţin decât orenaştere a acesteinaţiuni. Ea a însem-nat pentru poporul

român o binemeritată victorie anăzuinţelor sale naţionale, un tri-umf al voinţei sale şi o imensăizbândă într-un lung şir de lupte

cu sacrificii umane şi materiale. Nicolae Iorga susținea că între-

girea națională a fost ,,zbatereasufletească a unui întreg popor”,în aceeaşi idee putem spune ca afost împlinirea celei mai profundedorinţe, neînfrânte de secole, aacestui popor: aceea de a trăi subacelaşi acoperiş şi de a fi stăpânîn propria casă!

Acest centenar trebuie să neamintească că unitatea decredinţă, limbă, cultură, elementece definesc noţiunea de naţie, suntcele mai de preţ lucruri ce le avem.Misiunea noastră, şi a generaţiilorce vin, este de a o apăra şi, de cenu, de a o împlini prin întregireacu celelalte pământuri ce ne-aufost nedrept răpite. Este o datoriea noastră faţă de trecut şi faţă deviitor.

Inginer Ioan TABUGAN, deputat de Caraş Severin în Parlamentul României

(Felicitări! Lucrare academică! -N.D.P.)

BIBLIOGRAFIE

- Coriolan Buracu: "CronicaMehadiei", Editura Ramuri, Turnu-Severin, 1924;

- Gheorghe Mirulescu: ,,Unirea Ba-natului cu ţara. Priorităţi bănăţene”,Editura Cetatea Cărţii, Mehadia,2014;

- N.D.Petniceanu, Caius Danciu:,,Mehadia –anul de foc 1918”, EdituraCetatea Cărţii, Mehadia , 2018;

- Ion Băcilă: "MonografiaMehadiei", Editura Marineasa, 1999,Timişoara;

- N. D. Petniceanu şi colectiv:"Mehadia, vatră istorică milenară", Ed.Gordian, Timişoara 2007.

Regiunile istorice româneşti

Scriitorul N.D.Petniceanu acordând ,,Diploma SeniorialăFide” dl. deputat ing.Ion Tabugan

“Presa este a patraPutere in stat,, - for-mulare lansată de

unul dintre liderii RevoluţieiFranceze de la 1789, slogan ce astrăbătut meridianele Europei si astimulat editarea de periodice inpreajma si in timpul evenimentelorpaşoptiste. Pe manşeta ziarelorscria cu majuscule: ,,LIBERTATE,DREPTATE ŞI FRĂŢIE ". Acestprerogativ revoluţionar a fost debun-augur pentru Ţările Române,apoi si pentru provinciile românein care sălăşluiau peste trei mil-ioane de români sub obrocul dual-ismului austro-ungar.

Alianţa atotputernica austro-ungară s-a pecetluit in cursul anu-lui 1867, de acum Banatul erasupus administraţiei de la Bu-dapesta, care a luat masuri dra-conice, in anul următor, 1868,Dieta de la Budapesta , parlamen-tul maghiar, a emis o nouaconstituţie în care se menţionanegru pe alb : În Ungaria exista osingură naţiune: NAŢIUNEAMAGHIARĂ. Naţiunea românăfusese exclusa . Se anticipase ma-suri drastice de asimilare a ele-mentului etnic românesc . Măsuraoficializata prin fondareaAsociaţiei Maghiare de la Cluj(1884 ), în statutele căreia se stip-ula : "Cuceriţi teritorii lingvisticestrăine, cu prioritate romaneşti ".Se excludea limba româna dinadministraţie, din şcoli ,dininstituţiile civile si de stat. Peri-colul maghiar sporea de la o zi laalta ,cu directiva : "Maghiarizaţitot ce e sfânt şi românesc ". Cu altecuvinte se umbla la : datini, obi-

ceiuri, port şi limbă , denumiri to-ponimice. Satele româneştifuseseră inscripţionate cu denu-miri maghiare , iar copiii în actelede stare civilă fuseseră notificaţi :Marika pentru Măria, Pişta pentruŞtefan, Pal pentru Pavel, Gyuripentru Gheorghe, Ianoş pentruIon, Şandor pentru Alexandru,Anuş pentru Ana, Ilona pentruElena, Miklos pentru Nicolae, etc.

Cărturarii români nu au stat cubraţele încrucişate, mai a abitir,cărturarii progresişti din Ardeal,unde asuprirea maghiară fusesemult mai aspră; urmaşii morţilorde la 1848 nu puteau uita că un-gurii măcelăriseră peste 40 de miide români pentru că ceruseră, prinfoc şi sabie, libertate şi dreptatepentru naţia românească.

Instituţiile româneşti şi liderii lorau făcut front comun împotrivadualismului austro-ungar ,existândun atribut major : ocrotirea , pro-tejarea identităţii fiinţei naţionale,prin Unitate Culturală şi UnitatePolitică ,vizând dezrobirea de subtutela forţelor malefice

antiromâneşti. Biserica OrtodoxăRomână (prin mitropolit Andreibaron de Şaguna), PartidulNaţional Român (prin liderii: dr.Ion Raţiu, apoi Ştefan Cicio-Pop )şi ASTRA de la Sibiu ,prinpreşedinţii ce s-au succedat, con-ducerea acestui for cultural centralromânesc s-a aliniat în chip debaricadă.

În programul de activitate alcelor trei instituţii româneşti, întreprimele măsuri direcţionale fus-ese şi editarea de ziare şi revisteromâneşti potente în a damnalegile şi directivele antiromâneştilansate de Cancelaria din Bu-dapesta, acţiuni cu valoarepreventivă, menite să protejezeidentitatea neamului românesc.Unrol naţional, cu contribuţii latrezirea conştiinţei naţionale ,1afăurirea unităţii de neam şi limbă,în final la zămislirea UnităţiiPolitice a Românilor au avut peri-odicele : "TELEGRAFUL ROMÂN"(redactori responsabili dr. PavelVasici şi dr. Elie Miron Cristea, în


8 VESTEA

P R E S A Ş I U N I R E AP R E S A Ş I U N I R E A

Primul număr al ziarului TELEGRAFUL ROMÂN, ianuarie, anul 1853

urmare din pagina 8tâiul număr în 1853 ) , "TRAN-

SILVANIA " (din 1868 , redactoriresponsabili George Bariţiu, apoidr. Cornel Diaconovici ) şi TRI-

BUNA (1884, redactori respons-abili: Ioan Slavici, apoi Teodor V.Pacateanu ). Câteşitrele gazete auvăzut lumina tiparului în Ardeal,unele la Braşov, altele la Sibiu,unde era nucleul naţional româ-nesc. Propun să rămânem o clipăîn spaţiul transilvan: în 1838 ,laBraşov, George Bariţiu editează"Foaie pentru minte,inimă şiliteratură " ,în care apare la 1848,poemul ,,Răsunetul " de AndreiMureşanu , alias poetul"Deşteaptă-te ROMÂNE", creaţieartistică cu efecte educativeasupra românilor din provinciileocupate de imperiul Austro-Ungar.,,Răsunetul” un imn înrudit cu,,Ridică-te Ioane, ridică-te Gheo-rghe” de Radu Gyr!...

Publicaţii educative româneşti,cu profunde implicaţii social-politice ,vizând Unirea Culturală şiUnirea Politică a românilor, auapărut şi în spaţiul dintre Mureş şiDunăre :"Luminatoriul” (Timişoară 188o, redactor responsabilPavel Rotariu ) ,cu suplimentul

,,Avocatul poporului "(1886);"Dreptatea " (Timişoara, 1894»redactori responsabili dr.CorneliuDiaconovici,apoi dr. ValeriuBranişte)|"Drapelul " (Lugoj, l901,redactori responsabili: dr. CornelJurca, apoi dr. Valeriu Braniştetimp de 18 ani ).

Cu privite la "Dreptatea” de laTinişoara , de reţinut : în paginileei a debutat scriitoarea EmiliaLungu-Puhallo, nepoata poetuluiIulian Grozescu, din Comloşul-Mare ,cel ce l-a publicat pe Emi-nescu în "Familia" 1886)- primaziaristă profesionistă din literaturaromână.

-x-În paginile presei bănăţene şi

ardelene şi-au dat întâlnire ziariştiprofesionişti atinşi de idealuri no-bile pentru renanii locuitori de-oparte şi de alta a apelor învolbu-rate şi a nunţilor semeţi, altareromaneşti în soare . În memoriam,acum, la ceas aniversar, un veacde la Unire, evocăm câteva numede publicişti din Banat cere ausuferit persecuţii - arestări întemniţele maghiare pentru că auvisat un alt răsărit de soare:ROMÂNIA MARE. Să reţinemsuma numelor: Valeriu Branişte,Mihail Gaspar, Iulian Grozescu,Pavel Rotariu, Teodor V. Pacatianu, George Ardeleanu ,NicolaeCoşariu , Patriciu Barbu, CassianR. Munteanu, Nicolae Brânzeu,Coriolan Buracu, George Bălteanu.Animat de ideea de-a descoperi unfapt literar inedit, în scop de publi-care, am îndepărtat colbul de pefaţa unor înscrisuri vechi şi amscos la lumină existenţa unuinume de publicist lugojean ,ne-cunoscut , care la finele veacului al

XIX-lea şi începutul veacului alXX-lea publicase materiale cuprivire la drama naţiunii românedin vremea dualismului austro-ungar. E vorba de istoricul şi filo-zoful SONIA IOAN ,din Lugoj,capitala culturală de odinioară aBanatului istoric, care publicasedouă eseuri importante în,,Telegraful Român " de la Sibiu ar-ticolul " Idei pentru filozofia isto-riei omenirii "de Herder, lecturat în"Telegraful Român" nr l05(din 21septembrie 1900, stil vechi,pag.432) şi nr.l06 (din 23 septem-brie l900, pag.432).

Reproducem esenţa materi-alelor :,, În ultimul pătrar al veac-ului al XIX-lea ideile herdelienedeveneau extrem de actuale pen-tru românii din imperiul dualism.Herder consideră că fiecarepopor are propria individuali-tate ce-i determină originali-tatea. Ori tocmai individualitatearomânilor era grav ameninţată depolitica de asimilare anaţionalităţilor, promovată de gu-vernele de la Budapesta .

Vezi şi Pavel Petroman : "ASTRAîn Banat până la Marea Unire"(Editura Eurostampa, Timişoara,2006). Articolul : "Cărturarii dinBanat - colaboratori ai revistei,,Transilvania"

S-a încercat identificarea profe-sorului de istorie şi filozofie dinLugoj prin domnia sa preot dr.Vasile V. Munteanu, cărturar dereputaţie naţională ,nu s-a găsitconcret nimic. Probabil IoanSonea fusese un locuitor pasagerîn Lugojul acelor ani ...

N.D.PetniceanuMehadia, august 20l8

VESTEA 9

Ziarul TRANSILVANIA, numărul 1, anul1868

10 VESTEA

În anul 2018, se împlinesc 100de ani de la Marea Unire de la1 Decembrie 1918 de la Alba-

Iulia care a consfinţit pe vecie re-alizarea statului naţional unitarromân. Sfântul Sinod al BisericiiOrtodoxe Române a stabilit ca 2018să fie Anul omagial al unităţii decredinţă şi de neam şi Anul comem-orativ al făuritorilor Marii Uniri din1918.

Chemările pe care le desprindemdin viaţa şi istoria poporului romândintru începuturi, iar după 24 ian-uarie 1859 cu mai multă îndreptăţire,sunt chemări clare la unitate. Vrerilelui Vodă Rareş de a găsi calea spreunirea tuturor românilor, jertfa luiMihai Viteazul care pecetluia testa-mentar unitatea de neam nu ca vis cica realitate, acţiunile energice alepaşoptiştilor se împlineau la aceastădată care se veşniceşte în istorianoastră ca dată a micii Uniri, şi carepotenţate, urmau sâ se încununeze la1 Decembrie 1918. Aceastămemorabilă zi de 1 Decembrie 1918a devenit pentru noi românii prefac-erea visului în realitate. Prefacerepentru că el era şi trebuia doar să semanifeste. Crez şi împlinire, Unireaeste pentru români o permanentăchemare la muncă, la viaţă, la bu-curie şi desăvârşire. Conştiinţa de fiiai Bisericii dreptmăritoare este unîndemn, o chezăşie, dar şi o mărturiea părtăşiei noastre la opera de în-florire a gliei străbune, de care nesimţim atât de legaţi prin obârşie. Săfacem deci din crezul şi împlinireaUnirii un imn al muncii, al bucurieişi al desăvârşirii. Si unitatea decultură a ţărilor române a fost o re-alitate puternică în viaţa poporuluinostru. Creaţia populară unitară,izvorâtă din viaţa comună a întregu-lui neam românesc, a contribuit larândul ei la păstrarea şi perpetuareaideii de unitate a poporului nostru.Ea a stat la temelia formării culturiinoastre naţionale.

Alba Iulia, cetatea Marii Uniri, senumără printre puţinele localităţi dinţara noastră care au fost predestinatesă ocupe un loc de cea mai mareimportanţă în istoria poporuluiromân din îndepărtata preistorie şjpână în contemporaneitate. Oraşbimilenar, învăluit în nimbul legen-dar al unor mari evenimente istorice,Alba Iulia s-a întipărit adânc înmintea şi inima poporului român. EIapare, peste veacuri, în conştiinţafiecărui român, ca un simbol a! jert-felor şi biruinţelor în lupta pentrueliberare socială, independenţă şiunitate naţională. Această străvecheaşezare este o mărturie grăitoare aiscusinţei şi talentului creator alînaintaşilor noştri, care au reuşit sămenţină aici un puternic centru decivilizaţie ce s-a dezvoltat de-a lun-gul vremurilor. Oraş al glorieistrăbunilor., oraş al marilor dureri,Alba-Iulia avea să devină prin actulde la 1 Decembrie 1918, după jertfede secole, altarul realizării mareluiideal al poporului român: unitateapolitică.

Marea Adunare Naţională de laAlba Iulia înscrie o pagină de nepier-itoare glorie în istoria poporuluiromân, demonstrând viabilitatea şitrăinicia sentimentului naţional.Lanţurile robiei s-au rupt, zăgazurilenedreptăţii s-au sfărâmat, naţiunearomână priveşte înainte cu demnitateşi cu încredere în viitorul său. Actulunirii a fost un act firesc şi a întrunitadeziunea întregii suflări româneştide pe cele două versante aleCarpaţilor, el demonstrează totodată,lumi întreg, că legăturile sufleteştidintre fraţi nu au putut fi rupte devitregia istoriei, asuprirea pe careguvernele claselor dominante au ex-ercitat-o asupra fiilor naţiuniiromâne din acest colţ a! pământuluistrămoşesc nu a făcut altceva decâtsă consolideze ideea unităţiinaţionale românilor. Căci cu câtasuprirea era mai mare, cu atât maidârză era lupta pentru libertate, în

suferinţă se călesc sufletele tari, prinsuferinţă la biruinţă, spune atât deplastic înţelepciunea poporului nos-tru. Jertfele celor mai buni fii ai nea-mului românesc aduse pe altarulpatriei nu au fost în zadar, ele auconstituit un exemplu de urmat, unîndemn la luptă, căci zorile biruinţeivor apărea să aducă răsplata acestorsacrificii pe care naţiunea română le-a adus în lupta sa pentru libertate.

Alba lulia este cetatea neamuluiromânesc. Alba lulia, cetatea jertfeicelor trei martiri ai neamului. Albalulia, al cărei pământ răsuna la 1600de zăngănitul armelor oştirii voievo-dului cu nume de arhanghel, MihaiViteazul, sub a cărei glie dormsoldaţii Legiunii a XIII - a (Gemina,ca şi atâţia eroi anonimi care s-aujertfit în decursul veacurilor sub fla-murile aceluiaşi drapel care chemala libertate şi înfrăţire. Cetateastrăbună trăia la 1 Decembrie 1918cea mai glorioasă z.i a existenţeisale. zi care a deschis calea sprenoile zori de libertate a poporuluiromân. Actul unirii este opera întreg-ului popor român care a avut o com-portare eroică şi o voinţă de fier,înţelegând că numai prin unire şiînfrăţire se va putea realizaadevărata libertate, ideal de secole alpoporului român.

După multe necazuri şi suferinţedin cauza războiului, lacrimile desuferinţă s-au prefăcut în lacrimi debucurie, pricinuite de prăbuşirea im-periului habsburgic şi de UnireaTransilvaniei cu Ţara-mamă, în is-torica adunare de la Alba-Iulia de la1 decembrie 1918. La pregătireaacestui act epocal din istoria ţăriinoastre, Biserica şi-a adus partea eide contribuţie. în octombrie 1918 s-a constituit Consiliul NaţionalRomân cu sediul la Arad, format dincâte şase reprezentanţi ai PartiduluiNaţional Român şi ai Partidului So-cial-Democrat. Un rol de seamă înacest Consiliu l-a avut Vasile


CENTENARUL MARI I UN IR ICENTENARUL MARI I UN IR I

VESTEA 11

urmare din pagina 10Goldiş, pe atunci secretarul Consis-

toriului Episcopiei din Arad. Pestecâteva zile, tot ia Arad s-a organizatComandamentul gărzilor naţionaleromâneşti. S-au ţinut numeroaseadunări populare, în oraşele şi sateleromâneşti din Ardeal, Banat, Crişanaşi Maramureş, pentru organizareaconsiliilor naţionale judeţene şi co-munale, precum şi a gărzilor naţionaleromâneşti, în cadrul acestor adunări,s-au adoptat memorii şi moţiuni cumii de semnături, prin care se cereaunirea Transilvaniei cu România.

Slujitorii Bisericii (episcopi, vicari,consilieri, profesori de teologie, pro-topopi şi preoţi-parohi) au fost înprimele rânduri ale luptătorilor pentruunitate, ajutând la constituirea şifuncţionarea consiliilor şi gărzilornaţionale aproape în toate oraşele şisatele. De pildă, la Sibiu au activatprofesorii de teologie SilviuDragomir şi Nicolae Bălan, laCaransebeş protopopul AndreiGhidiu, profesorul de teologie PetruBarbu, secretarul eparhial CornelCorneanu, la Oradea vicarul RomanCiorogariu şi secretarul eparhial Au-relian Magieru etc. Propagandanaţională era susţinută şi de peri-odicele vremii, între care şi cele aleBisericii: Telegraful Român, Bisericaşi Şcoala, Foaia Diecezană, Unirea,Gazeta Poporului.

Prin proclamarea unirii Transil-vaniei cu România, s-a încheiat pro-cesul legic al desăvârşirii statuluinaţional român. Unirea a constituitexpresia voinţei libere şi conştiente amaselor largi populare. Unirearomânilor într-un singur stat în 1918a fost pregătită cu secole înainte, pen-tru că ea însemna o străduinţă fireascăpentru cei de aceeaşi origine şi limbă,de pe ambele versante ale Carpaţilor,să trăiască pe vecie împreună.

La mulţi ani români! TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE!

Comandor Nicolae POPA

"Cititorule, haidem să păşim în Sanctuarul Neamului Românesc cu paşimărunţi pentru a nu tulbura somnul celor din Lumea Umbrelor, să călcăm pevârful picioarelor, purtând un pui de lumânare în căuşul palmelor, pentrupomenirea celor mulţi. Neamul românesc a trudit şi a pătimit schingiuiri şiclaustrări în temniţa "Stea"de la Szeghedin pentru un vis al lor şi al străbunilorlor: ROMÂNIA MARE!....

Aşadar, să-i pomenim în sărbători, cum sărbătoarea Neamului va fi în De-cembrie la Alba-Iulia, şi să zicem cora'lic: "Să le fie numele viu în eternitateşi osemintele albite de lacrimile pământului de acasă."

Aşa începe omagiul pios şi plin de respect faţă de cei ce au luptat, au pătimitşi nu s-au abătut din drumul ce ducea la făurirea României Mari, scriitorulbănăţean NICOLAE DANCIU PETNICEANU în cartea sa"MEDALIOANELE UNIRII, JUBILEUL 1918 - 2018.

În primul capitol intitulat "Idealul naţional - România Mare" autorul îşipune întrebarea legitimă de când datează noţiunea de "România"şi noţiuneade "român" şi pentru a cunoaşte răspunsul a apelat la studiile unor reputaţioameni de ştiinţă cum ar fi:

- Costin Feneşan- doctor în istorie naţională şi istorie universală -care menţionează că toţi cărturarii străini ce au călătorit în provinciile

româneşti afirmă că locuitorii îşi zic români şi este vorba de veacul al XVI -lea.

- Crişu Dascălu- profesor universitar care a dat "un răspuns scurt şi ferm -veacul al XVI - lea."

Ion Marin Almăjan- scriitor, care face trimitere la "Palia de la Orăştie"şiconchide că este vorba fără doar şi poate de veacul al XVI - lea.

În continuare autorul menţionează publicaţiile apărute în principate în sec-olul al XlX-lea intitulate ROMÂNIA, tabloul pictorului Constantin DanielRosenthal intitulat simbolic "România revoluţionară"reprodus pe copertacărţii, şi afirmă că "publicistica şi creaţia artistică au îndeplinit un rol deter-minant privind trezirea conştiinţei naţionale la români." Autorul oferă citi-torului "câteva exemple relevante, dintr-un noian de fapte culturale, ce aucontribuit cu nonşalanţă la trezirea şi formarea conştiinţei de neam la români"

- Iulian Grozescu (1839 - 1872) poet, a publicat în anul 1870 poeziile „Suntromân", "Străina" şi a propus schimbarea numelui "Eminoviciu" în Eminescuatunci când, în februarie 1866, "l-a debutat pe marele poet."

- Paul lorgovici (1764 - 1808) avocat, filozof, filolog şi publicist, aruncat întemniţă "deoarece voia să trezească conştiinţa de neam la români, scriind culitere latine". De la acest ilumnist ne-a rămas o gramatică de valoarenaţională.

- Dimitrie Ţichindeal (1775 - 1818) cel ce va fi numit de Eminescu înpoemul "Epigonii" "Chichindeal gură de aur" şi care a făcut traduceri "de

pre limba sârbească pe limba dacoromânească", socotit preotul redeşteptăriinoastre şi întăritor al conştiinţei naţionale.

În continuare autorul prezintă datele biografice, studiile efectuate, lucrărilepublicate şi, ceea ce este foarte important, activitatea desfăşurată de 26 de oa-meni de seamă ai Banatului care au protestat faţă de actele anti-româneştimaghiare, asuprirea populaţiei româneşti din Transilvania şi Banat,maghiarizarea forţată impusă de la Budapesta pentru a asimila românii dinimperiu şi altele. Activitatea acestor oameni deosebiţi a avut consecinţe, pentruunii fatale, dar nu au renunţat la idealurile lor. Nume ca Valeriu Branişte,liderul luptelor naţionale în Banat pentru făurirea României Mari, Iosif Cori-olan Buracu preot, model de conştiinţă naţională prin pilde şi fapte, arestatdin biserică şi aruncat în temniţă, general Nicolae Cena trecut în


OMAGIU FĂURITORILOR MARII UNIRIN.D.Petniceanu:,,Medalioanele Unirii”, Editura Mirton, 2017

12 VESTEA

urmare din pagina 11rezervă pentru sentimentele sale

naţional-româneşti şi nu în ultimulrând preot doctor Ioan Sârbu pe careautorul îl numeşte pe bună dreptate" vârf de lance în spritualitateaalmăjeană, tribun al luptelorbănăţenilor pentru Unire şi făurireaRomâniei Mari care a suferit, pentruidealul naţional, persecuţia şitemniţa" sunt doar câteva din cele 26publicate.

Lecturând cartea domnului Nico-lae Danciu Petniceanu am remarcatstăruinţa şi implicarea totală a au-torului în a descoperi noi surse de in-formare cu privire la activitateaacestor oameni deosebiţi care meritănecondiţionat recunoştinţa naţieiromâne şi dorinţa de a face cunoscutetuturor nume bănăţene de referinţăîn acţiunea de făurire a RomânieiMari. Este, poate, o iniţiativă care arputea fi urmată de acţiuni ale unorspecialişti menite să contribuie la în-tocmirea unei istorii a Banatului.

Ultimul capitol intitulat "Sfârşitde război. Pacea a coborât din cer închip de Madona, cu pruncul în braţe.Noul-născut: ROMÂNIA MARE"marchează încheierea procesului defăurire a statului naţional unitarromân la 1 Decembrie 1918, prinunirea tuturor provinciilor locuite deromâni aflate sub stăpânire străină,proces care a consfinţit împlinireadorinţei de unitate, a reparatnedreptăţile săvârşite în cursul isto-riei de unii vecini mai puternici care,cu ajutorul forţei sau al diplomaţiei,prin cucerire sau profitând deîmprejurări defavorabile românilor,au luat părţi ale teritoriului lornaţional.

Lăudabilă iniţiativa domnuluiNICOLAE DANCIU PETNICEANUde a publica o lucrare care implicătalent şi multă, multă muncă.

Gheorghe MIRULESCU

Nota Redacţiei: Cartea ,,Medalioanene

Unirii”, a fost premiată în sala

,,C.Brâncuşi” de la Parlamentul

României-28.06.2018

Banatul, ţinut românesc, s-acaracterizat în a douajumătate a sec. al XlX-lea,

printr-o luptă permanentă pentru lib-ertate socială şi unitate naţională.

În cadrul luptei pentru unitatenaţională, Banatul, vechi ţinut româ-nesc, aflat sub stăpânirea străină, cuparticularităţile sale s-a aflat înmişcarea generală pentru realizareaunităţii naţionale fiind încorporat îm-potriva voinţei sale în mod samavol-nic, în cadrul Ungariei, în 1860.

Reprezentanţii săi de seamă s-aupronunţat ferm împotriva acestui actarbitrar, în necorcondanţă cuaspiraţiile specifice acestui colţ de ţară,Banatul.

Mişcarea naţională a bănăţenilor n-a fost a unui ţinut izolat, ci a provincieiromâneşti cu legături strînse şi perma-nente cu celelalte provincii româneştiînainte de 1859 şi după această dată.

Mişcarea naţională a bănăţenilor s-amanifestat prin curente ideologicedezbătute fie în partidele existente laaceea vreme, prin presa vremii şi evi-dent prin liderii formaţiunilor politicereprezentanţii de seamă ai bănăţenilor,cărturari şi oameni politici, patrioţi înadevăratul sens al cuvântului.

În perioada premergătoare primuluirăzboi mondial românii bănăţeni,transilvăneni, au fost siliţi să-şidesfăşoare lupta electorală nu pe bazavotului universal, ci pe baza votuluicenzitar introdus în Ungaria la mi-jlocul secolului al XlX-lea.

Indiscutabil acest fenomen s-arepercutat negativ asupra mişcăriinaţionale a românilor bănăţeni dinaceastă perioadă.

În 1905, unii fruntaşi naţionalibănăţeni au participat la campaniaelectorală. Astfel în Banat, au candidatpentru localitatea Făget, avocatulCoriolan Brediceanu. în BecichereculMic, a candidat Gheorghe Adam iar înCiacova, a candidat Gheorghe Barbu.

Un singur candidat a reuşit să obţinăvictoria în alegeri şi anume AurelNovac, în localitatea Biserica Albă(azi-Serbia). Această reuşită a avutparte şi de mari şicanii provocateromânilor în acest cerc electoral decătre administraţia maghiară.

La sfârşitul campaniei electorale din1905, fruntaşi ai P.N. Român, ValeriuBranişte (cerc electoral Lugoj) şiAlexandru Mocioni, au trecut de la po-litica de pasivism la activism, din con-siderente de demnitate, pentruafirmarea drepturilor cetăţeneşti,româneşti. Animaţi de aceleaşi convin-geri în campania electorală din 1906,au avut-o şi candidaţii: protopopGeorge Popovici (Lugoj), dr. ŞtefanPetrovici (Zorleanţul Mare), AurelCosma (Făget) şi dr. Ion Sîrbu(Caransebeş) însufleţind alegătorii laidealuri măreţe menite a sensibilizaconştiinţa oamenilor, transformândaceste acţiuni ca mijloc de propagandăîn credinţa că în final românii vor biruiasuprirea străină.

Cu toată teroarea electoralădezlănţuită de autorităţile maghiare,cu toată presiunea exercitată asuprafuncţionarilor români, aducându-setrupe militare în unele localităţiromâneşti, pentru Intimidareapopulaţiei, majoritatea românilor auvotat candidaţii români, reuşind în 5circumscripţii electorale din cele 7.

În alegerile din 1910, cele treinaţiuni oprimate: române, sârbe şislovacă, au realizat o cooperare.

Valeriu Branişte, critica politica deintimidare a guvernanţilor maghiari înziarul Drapelul (articolul „Alegerilibere”).

Românii au protestat deseori îm-potriva politicii de maghiarizare apopulaţiei, de abuzuri a oficialităţilorîmpotriva legii contelui Albert Ap-ponyi, care a fost un atentat la fiinţanaţională a românilor.


ROLUL FRUNTAŞILOR BĂNĂŢENIÎN ÎNFĂPTUIREA UNIRII DE LA

1918, DE LA ALBA IULIA

VESTEA 13

urmare din pagina 12Pentru ajutorarea şcolilor româneşti

din Banat, Emanoil Ungureanu, a fostiniţiatorul proiectului înfiinţării unuiinternat al studenţilor români din cap-itala Ungariei.

Pentru că în Banat, cultura românâsă se dezvolte a fost nevoie de ajutoarefinanciare. Mecenaţii culturiibănăţene, au fost Mocioniştii, avocatultimişorean Emanoil Ungureanu,acordându-le burse unor oameni decultură şi ştiinţă (Victor Babeş, PavelRotariu, Coriolan Brediceanu etc).

Activitatea culturală a avut unadevărat caracter de masă în Banat.Românii de aici au intrat, aproape înfiecare sat, comună, pe lângă şcoalăsau biserică, coruri. în 1906 în Banat,erau 76 de coruri cele mai reprezenta-tive fiind la Chizătău şi Lugoj (IonVidu).

Încă de la declanşarea primuluirăzboi mondial românii bănăţeni eraudecişi să-1 folosească în sensul uniriicu patria mamă.

În momentul începerii conflagraţiei,mii de bănăţeni şi transilvăneni, trecîn România, urmând a fii înrolaţi în ar-mata română. La 30 octombrie 1918,se înfiinţează Comitetul NaţionalRomân, condus de subofiţerul românValeriu Seredan, un rol important 1-aavut şi fruntaşul bănăţean CaiusBrediceanu, la constituirea acestuicomitet (redactând rezoluţia).Urmează spre constituire şi GardaNaţională, care la 1 noiembrie 1918,preia serviciul de pază în oraş.

Ca urmare a nemulţumirilor popu-lare împotriva regimului dualist (aus-tro-ungar) a avut loc la 7 oct.1918 omare manifestaţie populară.Participanţii la manifestaţie audărâmat statuile unor generali aus-trieci amplasate în oraş. Conducătorulromânilor din Timişoara şi ComitatulTimiş era Aurel Cosma, preşedinteleorganizaţiei a Partidului NaţionalRomân din Comitatul Timiş. El aveagradul de căpitan în rezervă în armataaustro-ungară. La 30 oct 1918izbucneşte revoluţia la Budapesta.împăratul Carol al II-lea AL Austro-

Ungariei, hotărăşte să dezlege dejurământul de credinţă către sine petoţi soldaţii şi ofiţerii din armata aus-tro-ungară, acordându-le libertatea dea se pune Ia dispoziţie ConsiliuluiNaţional ale propriilor lor popoare. La31 oct.1918, se constituie consiliulmilitar romîn din Banat, condus decăpitanul Aurel Cosma. CăpitanulAurel Cosma se disociază de OttoRoth, care a declarat Banatulrepublică. Aurel Cosma era fidelComitetului Naţional Român, central,astfel că majoritatea ofiţerilor l-auurmat, întrucît sistemul „republicăurma a fi subordonat Budapestei.

Comitetul executiv al ConsiliuluiMilitar era format din: căpitanul AurelCosma - preşedinte şi membrii:ofiţerii Sebastian Brânduşa, dr. IoanPopovici, dr.Lucian Georgevici, dr.Titu Mălai, dr. Sever Barbura, dr.Iustin Nemeth, Vasile Eremiciu. Unadin sarcinile comitetului, era conduc-erea şi organizarea gărzilor naţionaledupă terminarea şedinţei de consti-tuire a comitetului s-a adunat omulţime de oameni în faţa primăriei(piaţă) care de atunci poartă denu-mirea de Piaţa Libertăţii. Aici s-adesfăşurat un miting prin care ceiadunaţi au ovaţionat pentru ter-minarea războiului, exprimându-şidorinţa de unitatea naţională. Organi-zatorul mişcării naţionale româneştidin Lugoj şi Caransebeş, a fost ValeriuBranişte.

Majoritatea localităţilor au deţinutaceste forme de mişcare naţională(comitete, gărzi naţionale) In Mehalaconducătorul mişcării naţionale araMoise Doboşan în colaborare cu avo-catul dr.Mezin şi preotul Ion Plavoşin.

În vederea realizării actului unirii,Consiliul Naţional Român a adoptattextul convocării Marii Adunări de laAlba Iulia pentru data de 1 decembrie1918. în continuare s-au desfăşurat şiîn Banat, la 27 decembrie 1918,alegeri pentru delegaţi la Alba Iulia.Delegaţia cuprindea diverse profesii,categorii sociale, reprezentanţii cer-curilor electorale, delegaţi ai clerului,cadre didactice, societăţi culturale, re-

uniuni de meseriaşi, studenţi, reuni-uni de femei, gărzi naţionale etc.Alegerile de delegaţi s-au desfăşurat înBanat în mod greoi datorită trupelorstrăine ale Antantei. Delegat pentrujudeţul Torontal, a fost fruntaşulbănăţean Coriolan Băran. La Beci-cherecul Mic a fost delegat dr. AurelCosma. La Moraviţa a fost delegatNicolae Imbroane. La Vărădia e alesIon Alexandrescu. La Caransebeş, del-egat a fost episcopul Miron Cristea.La Lipova, delegat a fost protopopulFabricin Mănuilă. La cercul JjafiRadna, a fost delegat Vasile Goldiş.Ioan Gore, Nicolae Ivănescu, dr.Alexandru Moraru, Ilie Românu, IoanSîrbu.

în comitatul Caraş-Severin, au fostaleşi:dr. George Girda (avocat),căpitan Grozescu, Aurel Ciucă, VirgilBocu.

Trenuri speciale s-au deplasat laAlba Iulia plecând din Timişoara,Arad. Studenţii teologi, plini de en-tuziasm au cântat cântecepatriotice:"Deşteaptă-te române", „Pe-al nostru steag e scris unire".

Delegaţii români puteau plecanumai dacă deţineau aprobarea co-mandamentului armatei de ocupaţiecare a permis acest lucru doar la 60 dedelegaţi. Mulţi delegaţi au fost opriţiîn gara de la Timişoara (delegaţi dinBozovici, şi comitatul Torontal,Dognecea). S-au făcut abuzuri dinpartea armatei sârbe împiedecând pebănăţeni să meargă la Alba Iulia.Printre bănăţenii ce au luat cuvîntul laAlba-Iulia putem aminti: dr.GeorgePopovici, potopopul Lugojului is-toricul Ion Sârbu din Rudăria, AvramImbroane, Traian Novac, MironCristea, Caius Brediceanu, ŞtefanCicio-Pop, Vasile Goldiş ( Arad), alessecretar al Adunării de la Alba Iulia.Votarea unirii s-a făcut de cei 1228delegaţi dintre care 325-328 (?) eraubănăţeni.

În concluzie mişcarea româneascădin Banat, între anii 1900-1918, s-a în-cadrat în mişcarea generală aromânilor pentru unitate naţională.


14 VESTEA

urmare din pagina 13Mişcarea românească din Banat a

avut particularităţile sale, generate decondiţiile existente în această vecheprovincie, de poziţia sa faţă de Im-periul Habsburgic. Liderii bănăţeniprecum Alexandru Mocioni,VicenţiuBabeş, Coriolan Brediceanu, ValeriuBranişte erau convinşi că monarhiadualistă, nu va acorda niciodată drep-turi românilor, astfel că singura posi-bilitate era rezistenţa pasivă, faţă depolitica statului maghiar, prinboicotarea activităţii parlamentare aUngariei neparticipând la viaţapolitică. în optica lor, rezolvareaproblemei naţionale, se putea obţineprin dispariţia acestui stat de drept ar-tificial în urma unei conflagraţii, ce vaschimba harta politică şi geografică aEuropei.

Rezistenţa la deznaţionalizareaforţată, practicată de către guverneleUngariei, s-a făcut şi prin cultură şipresă în limba română. în Banat au ac-tivat zeci de asociaţii culturale,societăţi de cultură, coruri şi fanfare,trupe teatrale de Amatori care au cul-tivat în sens naţional conştiinţaromânilor bănăţeni. Finalizarea lupteipentru unitate naţională la 1 decem-brie 1918, prin unirea Banatului cuRomânia, a fost rezultatul eforturilordepuse pe parcursul mai multor sec-ole.

După hotărârea Marii Uniri,bănăţenii, aflaţi sub ocupaţietremporară străină, şi-au continuatlupta pînă în august 1919 cândadministraţia civilă şi militarăromânească a fost instaurată pe teri-toriul bănăţean. în tot acest timpbănăţenii au trebuit să suportepersecuţiile armatei de ocupaţiesîrbeşti, abuzurile şi jafurile făcute deaceştia.

La actul unirii Banatului cu Româ-nia, au aderat şi minorităţile dinBanat germani, maghiari, sîrbi, careau convieţuit de secole cu românii.

În galeria fruntaşilor bănăţeni cares-au identificat cu idealurile MariiUniri, vom evoca succint personali-tatea, profilul, figura patriotică a aces-

tor corifei care prin demnitate, drep-tate, rîvnă n-au precupeţit nici o clipăfiind dispuşi să-şi sacrifice chiar viaţapentru dezideratul măreţ al unirii.

Aurel C. Popovici, născut la 4 oct1863, în Lugoj, a fost un ideolog şipolitolog, luptător pentru unireaprovinciilor româneşti într-un singurstat. A criticat asuprirea maghiară. Afost condamnat la 4 ani de închisoare.A desfăşurat activitatea politică între1892-1917.

Nestor Oprean - protestatar vehe-ment faţă de actele antiromâneşti,maghiare, luptător pentru unirearomânilor, apărător al identităţiifiinţei naţionale, condamnat pentruactivitatea s-a naţională, românească.Nestor Oprean s-a născut în anul1857, în localitatea Nerău, din vestulBanatului. După studiile efectuate laUniversitatea din Budapesta, devineliderul studenţilor şi organizator almai multor acţiuni protestatare.

Preot dr. Patriciu Barbu (1864-1941) Unicul bănăţean semnatar alMemorandului (1892) şi condamnatîn procesul memorandiştilor la Cluj(1894). Memorandiştii au sesizatîmpăratului austro-ungar, asuprireapopulaţiei româneşti care a crescut ande an iar maghiarizarea românilor de-venise o povară grea de suportat. Pen-tru apărarea identităţii etnice aromânilor (limbă, portdatini,tradiţii), preoţii şi dascălii aufăcut front comun şi s-au opus prinvorbe şi fapte autorităţii austro-un-gare. El s-a născut la Lugoj în 1864.Studiile teologice le-a făcut laCernăuţi şi Berlin, în 1892 a fostnumit profesor la Institutul Teologicdin Caransebeş.

Teodor V. Păcăteanu (1852-1941)Ziarist şi istoriograf, înfocat luptătorpentru reîntregirea pământului româ-nesc. El s-a născut la 28 noiembrie1862 în satul Ususău, lângă Lipova,fiu de învăţător. El devine vestit înpresa din Banat şi Transilvania. Dupăarticolele publicate în Cartea de Aur,stârneşte agfltfaţie la revolta printreromâni. Cartea de Aur incită la rebe-liune în Imperiul Austro-Ungar, an-

ticipând destrămarea imperiului.Cartea a fost confiscată iar autorularestat şi întemniţat. După 1 decem-brie 1918 Păcăţianu a deţinut funcţiade preşedinte a „Secţiei istorice" aAstei.

Valeriu Branişte (1869-1928) - afost liderul luptei naţionale din Banat,pentru făurirea României Mari. Pen-tru îndrăzneala sa politică şi civicăeste judecat, întemniţat şi condamnat.El se naşte la 10 ianuarie 1869 laCincu Mare. Obţine o bursă Gojdu şise înscrie la Facultatea de Litere şiFilozofie în Budapesta, sprijinămişcarea memorandistică,funcţionând ca profesor la gimnaziuldin Braşov. Scrie şi apărămemorandiştii, criticând autorităţileaustro-ungare. Pentru acestea estecondamnat la 2 ani de închisoare.Devine obiect de persecuţie dinpartea organelor poliţeneşti, estenevoit să părăsească Bucovina şi sestabileşte la Lugoj până la moarte.Este sprijinit de familia Brediceanu şiDobrin şi editează ziarul „Drapelul".Pentru refuzul său de a semnadeclaraţia de fidelitate faţă de Im-periul Habsburgic este arestat şiacuzat pentru spionaj în favoareaRomâniei şi aruncat în temniţa de laSzeghedin. A fost ales în lipsă înMarele Sfat Naţional Român şi înConsiliul Dirigent, încredinţîndu-i-sesectorul instrucţiunii publice.

Mihail Gaşpar (1881-1929) Preot,publicist şi scriitor. A fost arestat şicondamnat pentru articolele publi-cate în presă, prin care înfiera dualis-mul austro-ungar. El s-a năascut laGătaia la 29 decembrie 1881. Studiileteologice le face la Caransebeş şiCernăuţi. Este întemniţat laSeghedin, condamnat la 10 luni,temniţă grea. Mihail Gaşpar a fostnumit directorul cotidianului„Drapelul din Lugoj. în 1926 este alesdeputat în Parlamentul României dinpartea Caraşului.

Ioan IONESCU


VESTEA 15

Cântec de unire

E trist să ai o Ţară dezbinată, E trist să fii în casa ta străin, Şi fratele să-ţi stea rănit la poartă, Ca un Hristos căzut între păgâni

Nu, nu mai suportămJugul ce ni-l pun Cei lipsiţi de neam!Hai să ne ridicăm Şi să-nfăptuimUnirea!

Suntem urmaşiiDaciei creştine,Uniţi în libertate pentru veci.Se vor topi puhoaiele străineCa gheaţa din siberiile reci.


E trist să ai o Ţară dezbinată, E trist să fii in casa ta străin, Şi fratele să-ţi stea rănit la poartă, Ca un Hristos căzut între păgâni


Aurelian Silvestru, Chișinău

Clopotul reîntregirii

Bat clopote cântând reîntregirea

Şi sufletul ia foc în clopotari

Întâi decembrie ne e unirea

Şi strălucirea României Mari.

Mihai Viteazul intră-n Catedrală

Şi are harta Daciei în mâini,

Într-însul Burebista se răscoală

Şi-apoi pe vatra lui se nasc români.

Şi iar începe clopotul să bată

Şi sângerează sutele de ani,

În osul naţiei se-aude-o roată

Muşcând din Horea, Cloşca şi Crişan.

Şi iar la Alba Iulia ni-i flancul

Pe care ardem şi ne batem toţi,

Când dinspre Apuseni răsare Iancu

Ca un Iisus Hristos cu chip de moţ.

Dar e un an care nicicând nu trece,

Un an pe care-n veci îl vom dori

O mie nouă sute optsprezece

Al nostru an de fiecare zi.

Ne fie el de-a pururea an-noul

În luptă cu problemele de azi,

Cântam din Alba Iulia eroul

Şi pe-al Unirii re-nviat viteaz.

Cât flamura roş-galbenă-albastră

Ne este prag şi steag şi ideal,

Veniţi români, veniţi la Mecca noastră,

Veniţi la Alba Iulia-n Ardeal!

Adrian Păunescu

HORA UNIRII

Hai să dăm mână cu mână Cei cu inimă română,Sa-nvârtim hora frăţieiPe pământul României!

Iarba rea din holde piară!Piară dușmănia-n ţară!Între noi să nu mai fieDecât flori și omenie!

Măi muntene, măi vecineVino să te prinzi cu mineȘi la viaţă cu unireȘi la moarte cu-nfrăţire!

Unde-i unul nu-i putereLa nevoi și la durereUnde-s doi puterea creșteȘi dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă,De-o făptură și de-o seamă,Ca doi brazi într-o tulpinăCa doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,Amândoi o soarta-n lume.Eu ţi-s frate, tu mi-ești frate,În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grăbireSă-l secăm dintr-o sorbire,Ca să treacă drumul marePeste-a noastre vechi hotare,

Și să vadă sfântul soareÎntr-o zi de sărbătoareHora noastră cea frăţeascăPe câmpia românească!

Vasile Alecsandri

CENTENARUL MARIICENTENARUL MARII

UNIRI ÎN VERSURIUNIRI ÎN VERSURI

16 VESTEA

Deşteaptă-te, române

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, încare te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată, croieste-ti altă soarte, La care să se-nchine si cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian!

înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine, Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii; Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne, Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine, Româna naţiune, ai voştri strănepoţi, Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine, "Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi! Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate, Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori, Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare, În astfel de pericul s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă, Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,Când patria sau mama, cu inima duioasă, Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim; Acum se vâră cnuta în vetrele străbune, Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie, Al cărui jug din secuii ca vitele-l purtăm; Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie, Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri! Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină, Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt. Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!

Andrei Mureșanu

Treceţi, batalioane române, Carpaţii

1. Un cântec istoric ne-aduce aminteCă fraţii în veci vor fi fraţi!Un cântec de luptă bătrân ca UnireaVoi, compatrioţi, ascultaţi:

2. Treceţi, batalioane române, CarpaţiiLa arme cu frunze şi flori,V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţiiCu inima la trecători.

3. Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamăNădejdea e numai la noi!Sărută-ţi, copile, părinţii şi fraţiiŞi-apoi să mergem la război

4. ’Nainte, ’nainte spre Marea UnireHotarul nedrept să-l zdrobimSă trecem Carpaţii, ne trebuie ArdealulDe-o fi se ne-ngropăm de vii

5. Cu săbii făcură Unirea, ce inimi!Spre Alba cu toţii mergeamToţi oamenii ţării semnau întregireaVoinţa întregului neam

6. Cu toţii eram regimente româneMoldova, Muntenia, ArdealFireasca Unire cu patria-mumăNe-a fost cel mai drept ideal

7. Aceasta-i povestea Ardealului nostruŞi-a neamului nostru viteazIstoria-ntreagă cu lupte şi jertfeTrăieşte-n Unirea de azi!

8. Dreptatea şi pacea veghează CarpaţiiŞi ţara e frunze şi flori,A noastră-i izbânda, ai noştri sunt fraţii;Trăiască în veci trei culori!

9. Vrem linişte-n ţară şi pace în lume,Dar dac-ar veni vreun bluestem,Carpaţii şi fraţii sări-vor ca unulUrmând comandantul suprem

10. Treceţi, batalioane române, CarpaţiiLa arme cu frunze şi floriA noastră-i izbinda, ai noştri sînt fraţiiTraiască în veci trei culori..

Vasile Şeicaru

VESTEA 17

Dor de Unire

A fost o zicînd cerul şi pămîntul,s-au întîlnitla Alba în Cetate;şi pentru toatesuferinţelede veacuri,românilorli s-a făcut dreptate.

Nu se crăpase încă vălul nopţii, cînd zorii vestitori ai izbăvirii, grăbeau zeloşi miraculoasa clipă, a dezlegării de blestemul asupririi.

Ecoul clopotelorca un tunet,cutremura văzduhulcu ardoare,...şi coborau cîntînddin Apuseni,vajnicii moţila Marea Sărbătoare.

Convoaie nesfîrşite de căruţe,treceau în scîrtîit de roţipeste Carpaţi. Români de pretutindeni se-ndreptau spre Alba, cu flamuri tricolore fluturînd;şi-n piept cu dor de

veacuri pentru fraţi.

Feciori şi fete ca un rîu curgeau, spre Mecca neamului cel românesc. Fiorul libertăţiile dădea putere, din nesecatul dor ardelenesc.

Era o rece dimineaţă-ncalendar,cînd zorile se revărsaupeste Cetate,iar clopotele de aramătăiau norii,legalizîndşi-n cer şi pe pămînt, a noastră sîngeroasă libertate.

Banatul,Maramureşul, Crişana...şi Transilvanias-au re 'ntîlnit pe hartă,la pieptul caldal maicii România,acolo unde nimeni...niciodată...nu va puteaca să le mai despartă.

Privea din cerşi Bunul Dumnezeu,peste clocotitoareapoporimeromânească,

blagoslovindu-ivisul întregirii;şi iegămîntul de trăirecreştinească.…Am fost şi eu la Alba într-un vis,pe Dealul Furcilor

lîngă Cetate; ... şi-am plîns... rememorînd cruzimea, cu care doi ţărani, Horea şi Cloşca, au fost în chinuri torturaţi pe roate.Păşeam sfios pe dealul blestemat, pătat cu sînge rece de martir.Voiam ca sa le pun cîteva flori la cruci, dar nu i-am mai găsit în cimitir.

Şi-am tresărit din somnînfiorat,ca un copildupă un greu coşmar,iar de atuncipînă la întregire,am tot simţitacelaşi gustamar.

Dar toate trec prin viaţăcu un rost; şi chiar dacă adesea ne rănesc,trimite cerul peste noi

o clipă,cînd inimile-ndurerate se golesc.

... Într-un tîrziu... am mai visat o dată, acelaşi deal şi cîmpul de-adunare, cîntam în somn preaplin de fericire, că sînt prezent la Marea Sărbătoare....Dar nu a fost decît un vis... ...Şi cît mi-aş fi dorit pentru urmaşi... să fiu modelul lor de demnitate, să fi strigat şi eumăcar o dată " VremUnirea!" alături de acei ce n-au fost laşi.

În faţa bravilor bărbaţi de-atunci, mă plec modest şi-mi pun o întrebare... De ce, Doamne, acum, după un veac, noi cei de azi, sîntem atît de mici ? şi-atît de dezbinaţi la Marea Sărbătoare ???

Ionel Aurel SIMU

Trei culori

Trei culori cunosc pe lumeCe le ţin ca sfânt odor,Sunt culori de-un vechi renumeAmintind de-un brav popor.

Cât pe cer şi cât pe lume,Vor fi aste trei culori,Vom avea un falnic nume,Şi un falnic viitor.Roşu-i focul vitejiei,Jertfele ce-n veci nu pierGalben, aurul câmpiei,

Şi-albastru-al nostru cer.Multe secole luptarăBravi şi ne-nfricaţi eroiLiberi să trăim în ţarăZiditori ai lumii noi.Iar când fraţilor m-oi duceDe la voi şi-o fi să morPe mormânt atunci să-mi puneţiMândrul nostru tricolor.

Ciprian Porumbescu

18 VESTEA

Ideea de unitate națională la Prigor

Localitatea Prigor atestată documentar la 1550este așezată în Țara Almăjului, în partea de sud-vest a României. Locuitorii așezării au fost și sunt

oameni harnici, iubitori de muncă, neam și credință. Au fostși sunt toți români și creștin ortodocși. Au fost într-opermanentă legătură cu românii de peste munți de unde avenit preotul Câmpeanu, la 1821. Și pentru prigoreni ca șipentru toți locuitorii Almăjului libertatea însemna loialitatefață de stăpânire și sacrificiul suprem pentru neam șicredință. Acest lucru i-a făcut să participe activ la lupta pen-tru România Mare. La 1 decembrie 1918 la Alba Iulia a par-ticipat locotenentul Ruja Constantin, trimis de ConsiliulNațional Român de la Arad, în garda Ștefan Cicio Pop. Deasemenea de la Prigor participă și învățătoarea Sofia Zarva.În vara anului 1919 la luptele împotriva bolșevicilor lui Bela

Kun au participat locotenentul Ruja Constantin și căpitaniiMelchior Ștolț și Tudor Marconescu. Unu dintre cei maiimportanți luptători pentru Marea Unire a fost preotul IosifCoriolan Buracu născut la Prigor și titular în parohia Meha-dia.

Prigorenii au sărbătorit periodic marele eveniment aldesăvîrșirii unității naționale, organizînd spectacole și sim-pozioane. În anul 1938 învățătorul Iosif Toader și primarulNicolae Hânda au organizat o frumoasă manifestare. În1968, cu prilejul sărbătoririi a 50 de ani de la Unire am fostla Alba-Iulia. În anul 1978 Școala de la Prigor și Primăria auorganizat un simpozion lcu prilejul unirii Banatului cu Țaramumă - România.

În 1998 Ansamblul Doina Prigorului a pregătit un spec-tacol cu tema ”Întoarcerea Almăjenilor de la Alba-Iulia” carea fost prezentat în mai multe localități, iar în 1999 la Marga.În anul 2008 Școala Prigor a realizat un simpozion cuinvitați din Banat. Cu prilejul Centenarului, Liceul I.C. Bu-racu a organizat frumoase manifestări, sărbătorind MareaUnire!

Prof. Pavel Panduru

NOTA REDACŢIEI: Ansamblul ,,Doina Prigorului” a fostcreaţia prof. Pavel Panduru şi a lăutarului STAN

Frunză verde, măr domnesc, La Megie, domnii cresc ...Au nume scrise pe o Cetate ,Cu slove binecuvântate. C-au învăţat într-un străvechiliceu Ca să fii Om , e cel mai greu...Dascălii le-au dat luminăCa stele în lume să devină.Şi au ajuns şi oameniŞi au ajuns şi stele Urcând pe drumul vieţii lor,Ca-ntr-o poveste a unui Cre-ator... Megia noastră se mândreşte Cu fiii zămisliţi de ea Ei poartă al ei numeEi duc al ei renume.

Paşii,S-au întors azi paşii lorLa Posota să bea apăDintr-un fermecat izvor...Dorul, Dor şi iară Dor !Dorul de o copilărieCe-a fost şi nu o să mai fie ...Dorul de o uliţa bătrâna,Cu apă bună la fântâna,Dorul de un Cronicar,Dorul de un General,Dorul de o BelarecăDe un Clopot de Biserică,Care Numără Ceasurile ...

Dong, dong, dong ...Şi mână căruţa vremii,O mână...Timpul, bată-l vina, Timpul!

Belarecă, apă-ntoarsă,Vin feciorii de la coasă...Belarecă, tu sui la deal, nu viila vale,Unde aşteaptă, cu atâta dor,mândruţa pe cărare.

Bine aţi venit în prag , voi fii aisatului!Pâinea caldă, coaptă în ţâşt pevatrăŞi sărea îs pe masă...Pe măsaiul ăl cu maci cusut,De muma Stana, cu atâtadrag ţăsutBine aţi revenit în satVoi fii ai Satului, fala Banatului.

Frunză verde măr de soi La Megie dorm Eroi, Au nume scrise pe o Cetate, Cu slove binecuvântate.

Ana Doina Zeicu , Profesor laLiceul Tehnlogic " NicolaeStoica de Haţeg" Mehadia

B A L A D A C ETĂŢI I

Pro

f. A

nişo

ara

Zei

cu

VESTEA 19

În Grădina Maicii Domnului -România este un spațiu binecu-vântat pe care P.S. Lucian - Epis-

copul Caransebeșului îl numește”Imperiul Bănățean” - între Mureș -Tisa - Dunăre și Cerna, iar noi maiadăugăm că primul împărat a fostEftimie Murgu.

În partea de est a acestui teritoriu seaflă culoarul Belareca - Cerna - unspațiu complet cu râu, șes, deal, pădureîntr-o geografie ușor ascensională. Aicieste satul Mehadia - un loc ideal pentruetnogeneza românească - unde s-a dez-voltat cultura și spiritualitatea neamu-lui. Satul Mehadia care face trecerea dela Dunăre la Câmpia Timișului, este oașezare plină de istorie, cu oameni har-nici, iubitori de limbă, neam și credință.Locuitorii din acest culoar au trăit într-o lume agrară, cu ciclicitatea anotim-purilor - au creat o cultură naturală și odisciplină specifică zonei și populațieipeste care s-a imprimat cu ușurință dis-ciplina creștinismului.

În aceste locuri și la aceastăpopulație au guvernat legile divine.Majoritatea problemelor au fost rezol-vate în comun pentru individ și pentrucolectivitate. Erau oameni cu milă șidărnicie în duhul iubirii. Domina iu-birea de familie, de moșie, neam și deDumnezeu.

Mehadia este spațiul în care s-au for-mat multe dintre valorile spirituale, cul-turale și identitare care au ajuns până lanoi. Ea a fost în permanență un centruspiritual pentru românii bănățeni,cunoscute fiind activitățile pro-topopiatului de Mahadia în timpulStoica de Hațeg. Meginții sunt un mar-tor tăcut al istoriei bimilenare apoporului român.

Sunt documente care vorbesc de-spre participarea locuitorilor din acestspațiu, în frunte cu cnezii lor - la marilebătălii ale domnitorilor români. Ei aucontribuit din plin la realizarea visuluide veacuri a românilor - România Mare- prin acțiunile din 1859, 1918. Și-auadus contribuția la pregătirea și apoi laînfăptuirea - Marii Uniri - prin marilepersonalități ale momentului, prin marijertfe.

De asemenea au contribuit prin totce au făcut la consolidarea României

întregite - Despre aceste evenimente s-a scris și vorbit mult de către scriitorulNicolae Danciu Petniceanu.

Astăzi - este impresionant - cum pri-marul Iancu Panduru a reușit săunească Primăria și Consiliul local cuȘcoala și Biserica - cei trei piloniexistențiali ai unei comunități și să or-ganizeze o serie de acțiuni culturaleprin care încearcă să cultive în sufletullocuitorilor din comună, dorința de apăstra și a transmite generațiilor vi-itoare moștenirea sfântă lăsată destrămoși. Ei au stabilit mereu punți delegătură între trecut și prezent, între is-torie și cultură, între Biserică și soci-etate, împărtășind populației secvențedintr-un trecut care fascinează și atrage.La meginți amintirile sunt un prețiostezaur pe care îl poartă fiecare în dru-mul vieții. Ei au credință în tot ce fac șiau credință în Marele Creator.

Poetul filosof Lucian Blaga - vedeaca elemente esențiale în culturaromânilor bănățeni: jocul, portul șicântecul. De aici vine și zicala ”poartă-te cum îți este vorba și vorbește cum îți esteportul” - adevăr frumos exprimat în ver-surile poetului Gheorghe Băltean dinTopleț.

”Portul nostru frumușelȚine graiul strâns în el,Căci oriunde el se duceIa de soț și graiul dulce”.

La organizarea acestor manifestăriculturale - primarul Iancu Panduru afost sprijinit de scriitorul Nicolae Dan-ciu Petniceanu, de Costel Vlaicu și alțiprofesori.

La Mehadia, în ziua de 28 noiem-brie, va avea loc o mare sărbătoare a an-ului centenar, de omagiere a unității deneam și credință și de comemorare aparticipanților la înfăptuirea MariiUniri. Acest eveniment de suflet esteorganizat de Primărie - sub patronajulprimarului Iancu Panduru alături deBiserică și școală. Tot în această zi se vasfinți și Catedrala Mântuirii Neamuluide la București - un eveniment istoricla care fiecare participă individual, darîmplinind un ideal colectiv. Catedralapropusă a se construi de către primulPatriarh al României și fost Episcop alCaransebeșului P.F. Elie Miron Cristea.

În ziua de 28 noiembrie 2018 -

Mehadia va fi un fel de Alba Iulia - undevor participa cărturari și oameni decultură din tot Banatul - de la Mureș laDunăre și de la Tisa la Cerna - iar bar-dul de la Uzdin - Vasile Barbu - va fi vârfde lance între români.

Vor participa distinsele familii de laLugoj - Rogobete, Bocșa - Șerban șiAnina - Chiper - un model de iubirepentru neamul românesc și discipolii aiscriitorului Nicolae Danciu Petniceanu.

Se va vorbi despre istoria neamuluiromânesc de-a lungul veacurilor șicredința la români. Despre contribuțiaromânilor bănățeni la pregătirea MariiUniri, despre participarea lor laînfăptuirea României Întregite, despremunca jertfelnică pentru consolidareaRomâniei Mari și despre obligația celorde astăzi de a menţine România în ro-tundul ei de pâine.

Dacă în perioada de lupte crâncenepentru formarea României Mari - laMehadia acționa triada formată dinmari luptători pentru neam și credință- Generalul Nicolae Cena, preotul I.C.Buracu și administratorul protopopescdr. Ion Sârbu. Astăzi, triada formată dinscriitorul Nicolae Danciu Petniceanu,primarul Iancu Panduru și gazetarulConstantin Vlaicu se jertfesc pentrumenținerea României în granițele eiadevărate. Ei sunt îngerii păcii șipăzitori ai sufletelor neamului româ-nesc.

Astăzi - în anul centenar, când ar tre-bui să fie numai bucurie și mulțumirelui Dumnezeu pentru ce au înfăptuitstrămoșii - sunt persoane care și-aupierdut divinul din ei, s-au înstrăinat delimbă, neam și credință - încercând săaducă asupra țării norii negrii aidezbinării și urii, ai neîncrederii cutendințe de distrugere a marilorrealizări.

La Mehadia există comunicareaîntre oameni, dialogul și de aceeaspunem că atâta timp cât va fi dialogulvor rămâne oameni.

Încheiem aceste rânduri cu stri-garea: ”Bucură-te, cea plină de dar, dă-ne nouă poporului românesc, paceaTa! Amin.”

Pavel Panduru

Sărbătorirea Marii Uniri la Mehadia

Ziua de duminică21.10.2018, marchează uneveniment important în

istoria bisericii ortodoxe dinMehadia, dar şi a comunităţii,prin târnosirea bisericii șisfin�irea catapeteasmei și a pic-turilor murale interioare. Aceastase produce la 237 ani de la primasfin�ire, biserica fiind sfiin�ită

pentru prima dată în 20 iulie 1781de episcopul Vichentie Popovicial Vârșeţului și Caransebeșului.

Evenimentul de azi, a fost posi-bil a se săvârşi ca urmare a neo-bositului efort alpărintelui paroh CiprianDanci Zarescu, depus înultimii cinci ani, pentrurenovarea interiorului şia exteriorului sfântuluilăcaş. Din suma acestorrealizări, desprindem odestoinică împlinire,având la temelie o istovi-toare strădanie, şianume: refacerea pic-turii murale interioare, aceastaefectuându-se într-o vechetehnică, tradiţional bizantină,urmată de biserica ortodoxă:fresca. Prin măiestria pictorilorBogdan şi Alexandru Stanciu, lu-

crarea conferă azi interioruluilocaşului sfânt din Mehadia oatmosferă monumentală iarcredincioşilor, ce păşesc şi seroagă aici, un copleşitor senti-ment al realităţii prezenţei divine.

Comunitatea credincioşilor dinMehadia s-a bucurat de partici-parea, la acest memorabil eveni-ment, a Preasfinţitului Părinte

Lucian, EpiscopulCaransebeșului ,Preasfiinţia Sa, înprezenţa unui nu-meros grup deenoriaşi, alături deun sobor de preoţi,patronând întreagaceremonie.

După împlinireasfintei ceremonii,Prea Sfinţitul Luciana înmânat o serie

de distincţii bisericeșticredincioşilor care s-au ostenit însăvârşirea treburilor bisericești,ctitorilor și binefăcătorilor Bis-ericii Ortodoxe din Mehadia, iar

printr-o ceremonie aparte, PreaCucernicul părinte Petru CiprianDanci Zarescu – parohul Bisericiidin Mehadia, a fost hirotesiticonom-stavrofor.

Cu prilejul acestei manifestări a

fost lansată o micromonografie aBisericii Ortodoxe din Mehadia.Cartea, concepută de părinteleparoh Ciprian Danci, cuprinde is-toricul bisericii parohiale, vizitelecanonice în Mehadia, protopopiiMehadiei,personalităţi bisericeşti,cimitirul ortodox din Mehadia,precum și un tabel cu credincioșiidonatori pentru renovarea pic-turii bisericești.

Neîndoios, prin dăruireapărintelui paroh Ciprian, şi prinsolidaritatea credincioşilor paro-hiei, asistăm azi la o rodnicăcoabitare spirituală, într-o vatrăcu o puternică tradiţie ortodoxăşi o intensă viaţă religioasă,aceasta din urmă fiind prezentă laMehadia încă din zoriicreştinismului. Aici, la Mehadia,conform mai multor istorici(Griselini, Fessler, Pesty, pr.dr.Gh.Popovici, etc.) a luat fiinţă,încă din perioada Daciei Traiane,în sec.VI, o primă Episcopiedenumită ,,Ad-Aquas”. Episcopiaa funcţionat până la pătrunderea

popoarelor migratoare. Totaici s-a stabilit mai târziu,pentru o perioadă de timp,sediul Mitropoliei Severinu-lui, aceasta producându-se caurmare a ocupaţiei otomane.Ca urmare, zestrea spiritualăa Mehadiei, adunată de-a lun-gul multor secole, alături de obogată istorie şi tradiţieparohială şi eparhială, este aziînnobilată prin fapte ce au

menirea certă de a păstra şi sporipatrimoniul religios al comunităţiinoastre.

Constantin VLAICU

20 VESTEA

MOMENT ISTORIC ÎN VIAŢA SPIRITUALĂ A MEHADIEI:SFINŢIREA BISERICII ORTODOXE DIN MEHADIA, LA 237 DE ANIDE LA PRIMA SFINŢIRE

VESTEA 21

Localitatea cărăşeanăMehadia a fost, zileletrecute, gazda unor

evenimente culturale ce auadunat împreună pentru câtevazile fii ai satului din mai multezone ale ţării. Aici, sub auspiciileCentenarului Marii Uniri a fostorganizat un simpozion, a fostbinecuvântat căminulcultural din localitateşi au fost acordatedistincţii celor care s-au implicat în pro-movarea acesteilocalităţi.

Startul evenimentelora fost dat în biserica dinlocalitate prinrugăciunile săvârşite decătre părintele paroh,Ciprian Zarescu,împreună cu un soborde preoţi. Apoi, preoţii slujitoriau săvârșit o slujbă de sfinţire alucrărilor de la Căminul cultural„General Nicolae Cena” dinMehadia și au dat startullucrărilor Simpozionului „Întâl-nirea cu fiii satului”.

În deschidere, în cadru festivși oficial, primarul Iancu Pan-duru a evidenţiat o serie de per-soane care s-au implicat înpromovarea localităţii. A înmâ-nat profesorului Mihai Belchite,profesoarei Ana Zeicu și, post-mortem, profesorului Ion Băcilătitlul de Cetăţean de onoare„pentru activitate profesională șiextraprofesională depusă și pen-tru rezultatele deosebite dobân-

dite care au contribuit lasporirea zestrei spirituale și pat-rimoniale a Mehadiei, la pro-movarea localităţii în spaţiulromânesc”.

După cuvântul de bun venitadresat de edilul Iancu Panduru,oaspeţi de seamă au prefaţatlucrările simpozionului:

președintele ConsiliuluiJudeţean Caraș- Severin, SilviuHurduzeu, deputatul IonMocioalcă, fiu al satului - depu-tatul Ion Tabugan, viceprimarulTraian Stângu, scriitoriitimișoreni Titus Suciu, CaiusDanciu, Dănilă Surulescu, IonMănescu, Horia Ţâru, IoanIonescu, Silvia Hârceagă,reșiţenii Nicolae Sârbu și familiaprof. univ. Ioan Vela, anineniiMihai Chiper și Ion Rășinaru,bocșenii Gabriela și TiberiuȘerban, almăjenii PavelPanduru, Dorin Bălteanu, Nico-lae Danciu Petniceanu, MihaiCorneanu, Gheorghe Mirulescu,Constantin Vlaicu, Tulean

Domilescu, Gheorghe Băcanu,Andrușca Vătuiu, MirunaȘchiopu și Cornelia Feneșan.

Programul simpozionului acuprins și lansarea volumului„Mehadia - anul de foc 1918”,semnat de Caius Danciu și Nico-lae Danciu Petniceanu și apărutla Editura „Cetatea cărţii” din

Mehadia în anul 2018. Despre importanţa

acestei localităţi, CaiusDanciu a spus:„Mehadia patriarhală șiiluminată de trecutulglorios a drumeţit și airizat trei culori pecărările Banatului Mon-tan, până la Alba Iulia,întorcându-se cu Româ-nia Mare, proslăvind înavlia bisericii martiriineamului românesc”.

Într-o sală devenităneîncăpătoare, la ceas deimportantă sărbătoare, Mehadiași-a adunat și și-a cinstit fiii deieri și de azi, pentru că „este im-portant să ne cunoaștem istoriași strămoșii, să știm cine suntemși de unde venim, să izvodimdovezi care atestă spiritualitateapatrimonială a unui loc delegendă cum este Mehadia și,bineînţeles, să ne cinstim cum secuvine satul și oamenii săi”, mo-tiva primarul Iancu Panduru îndeschiderea evenimentului.

Gabriela Șerban, 25 Iulie 2018

Zilele culturii și credinţei în Mehadia - Zilele culturii și credinţei în Mehadia -

Simpozionul „Întâlnirea cu fiii satului”Simpozionul „Întâlnirea cu fiii satului”

Gabiela Şerban, directoarea bibliotecii ,,Tata Oancea” dinBocşa , alături de primarul Iancu Panduru şi scriitorulN.D. Petniceanu.

22 VESTEA

În ultimi ani, primarul IANCU PANDURU alcomunei Mehadia (Caraş Severin) a realizata doua întâlnire cu fiii satului, oameni plecaţi

din comună în ţară şi străinătate din diverse motiveplauzibile. Revenirea acestora a fost benefică pen-tru ei şi pentru comună, acum in Veacul MariiUniri.

Primarul Inacu Panduru a devenit adept al val-orii înaintaşilor, făcând tot ce-i stă în putinţă pen-tru pomenirea unora (prin plăci commemorative,presă şi medalioane), pentru popularizareafaptelor nobile semnate de cei plecaţi de acasă. Cuatât mai mult dorinţa sa acerbă de a-i vedeaadunaţi la un loc, sub egida primăriei, în salaCăminului Cultural ,,General Nicolae Cena”, agorareabilitată recent.

Sunt în prejma sa de peste 15 ani, cu problemeculturale, în chip voluntar, cu toate că fostul secre-tar al primăriei lansase idea că legal aş putea fi re-munerat la plata cu ora sau la o jumătate de normă.Nu am stăruit, scopul meu era acela de a scormonişi de-a scrie reviste şi cărţi (plătite de primărie) de-spre trecutul comunei cu iz patriarhal. Am reuşit,mai mult am reuşit să inoculez în primarul IancuPanduru ceva din dragostea şi preţuirea mea faţăde valorile comunei, care se numesc: Grigore Ioan(amicul lui Blaga şi Caius Brediceanu), GeneralNicolae Cena, antimaghiar convins, arestat pentruspionaj în favoarea armatei române, în perioadaantebelică, învăţător Nicolae Mergea şi doctor Vir-gil Nemoianu, cu profunde sentimente naţionaleromâneşti, într-o vreme când nu era permis să spuică eşti român, apoi vârf de lance în perioada dual-ismului austro-ungar fusese preotul Coriolan Bu-racu, cel care avusese curajul să vopseascăpodeaua Bisericii din Mehadia în culorile stidardu-

lui românesc, fapt pentru care fusese arestat şitrimis pe front în linia întâi, în Galiţia. Iubirea meapentru aceşti corifei, l-a innobilat şi pe primarulIancu Panduru, aşa se explică plăcile commemora-tive şi monumental funerar din avlia bisericii.

Primarul Iancu Panduru, în urma acestor ,,lecţii”practice de nationalism românesc de bun augur, seexprima metaforic altfel, gândeşte şi concepe lucrărialtfel, a devenit un intelectual adevărat.

Închei acest periplu cu ceea ce s-a întâmplat laîntâlnirea cu ,,Fiii satului”. Am conceput, lainiţiativa sa, diplome de participare la acest măreţeveniment rar. Fără să ştiu, din propria sa initiativă,a conceput şi editat trei diplome excelente pentrutrei persoane care s-au afirmat altfel în spaţiul cul-tural al comunei Mehadia. A oferit public diplomede excelenţă: profesorului Mihai Belchite, fost di-rector şi profesor la liceul din localitate, a prestato direcţie cum nu mai prestase altcineva, diplomadoamnei profesor Ana Zeicu, profesoară deromână la acelaşi liceu, evidenţiată pentru acteleculturale organizate în comună şi în alte localităţicu copiii de şcoală, pe linie folclorică. În final, dom-nul primar Iancu Panduru a oferit aceeaşi diplomăinginerului Ionică Băcilă, pentru tatăl său,învăţător Ion Băcilă, autorul monografiei Mehadia,volum insolit. Primarul s-a motivat în faţacetăţenilor: ,,să nu uităm pe cei trecuţi în lumeaumbrelor, oameni deosebiţi care au semnat faptede bine şi sublime în comună, aşa cum a înfăptuitregretatul învăţător Ion Băcilă, o perlă aînvăţământului românesc.” Văzându-l pe primarvorbind, am simţit roua în ochii mei şi ai altorcetăţeni.

N.D. Petniceanu

PRIMARUL ŞI ,,FIII SATULUI”

VESTEA 23

Sunt puţine localităţi, maiales,din mediul rural, careau o istorie așa încărcată ca

a Mehadiei.Prin poziţia eigeografică de„cheie” a trecerii peuna din principalele artere terestrede comunicaţie, despre Mehadiasunt însemnări cu aproape douămilenii în urmă.Însăși denumireade Mehadia, sau pentru băștinași -Megie, se presupune că provine dela titulatura castrului Ad-Mediamconstruit de legiunile romane peraza localităţii după cucerirea Da-ciei.

Cercetările arheologice ale grupu-lui de specialiști de la Cluj confirmăexistenţa unei așezări dacice înapropierea castrului din care aprovenit o parte din populaţiaașezării romane și au fost recrutaţio parte din soldaţii castrului. „Viaţaeconomică și culturală, materialăde tip roman din castru au determi-nat și dezvoltarea unei vieţi spiri-tuale romane.Am menţiona, înprimul rând,cunoașterea scrisului șia limbii latine vulgare. Mărturiile înlegătură cu aceasta nu se limiteazădoar la inscripţii,produse ale unorateliere cu sisteme standartizate descriere, sau la ștampilele de pecărămizi și ţigle. Este vorba mai alesde practicarea scrisului cursivatestată pe cărămizi, piese ceram-ice, plăcuţe de bronz, care indicăcunoașterea limbii și practicareascrisului de către indivizi din uni-tatea militară care a staţionat aici.

Semnificaţia istorică a acestormărunte epigrafe este cu atât maimare cu cât în aceste texte putemrecunoaște, pe lîngă caracteristicilegenerale ale scrisului cursiv din sec-olele II-III e. n. din Imperiul roman,și una din faţetele procesului de ro-manizare... Faptul că peste secole afost atestată pe aeeași vatră oașezare românească din secolul alXI-lea ar putea fi una din urmărileputernicului proces al romanizării”.

Năvălirile barbare dealungulveacurilor au perturbat de multe oriliniștea și viaţa locuitorilorMehadiei, determinându-i să-șigăsească refugiu adesea în munţiiînconjurători.Probabil că fiecareocupant vremelnic al acestor locuria căutat să-și impună în faţabăștinașilor,legile și limba naţieisale. Așa se explică lipsa unor doc-umente care să arate nivelul de traiși de cultură al românilor de peaceste meleaguri.Există totuși undocument al cancelariei de laViena,din 1686, descoperit la Aca-demia Română decătre cercetătoruldr. Costin Feneșan,cu originepaternă în Mehadia și preocupat deistoria Mehadiei, prin care serecunoaște că încă înainte de prelu-area militară au funcţionat în acesteţinuturi școli românești susţinute decomunităţile rurale,însă se reco-manda ca ” Cei destinaţi carierelormilitare să nu mai piardă timpul cuînvăţătura în școlile naţionaleromâno-ilirice, ci să vină direct la

școlile grănicerești germane”. Date despre istoria Mehadiei,in-

clusiv despre evoluţia școlii și aînvăţământului aici, se găsescamănunţit redate în cărțiprecum:”Cronica Banatului” și”Cronica Mehadiei și a Băilor Her-culane” de N.Stoica de Haţeg;”Muzeul-general Nicolae Cena șiCronica Mehadiei” de preot Cori-olan I. Buracu; ”MonografiaMehadiei” de învăţător Ion Băcilă;”Mehadia-vatră istorică milenară”de un colectiv redacţional-redactorcoordonator N.Danciu Petniceanuși altele.Din aceste cărţi am extascronologic doar informaţiile referi-toare la activitatea școlară, carepermanent a fost puternicinfluenţată de evenimentele politiceși sociale ale vremii.

În ”Contribuţie la istoriadezvoltării învăţământului dinBanat” se arată că la Mehadia”Școala veche funcţiona la anul1744”, iar ”Istoricii germani Hetzelși Hasfert amintesc că la mijloculsec.al XVIII-lea funcţiona laVinga(1744) o școală cu patru clasecu limba de predare latină șiromână, iar la Mehadia o școalănaţională română al cărui învăţătorera în 1749 dascălulPaicovici”(cf.Ion Băcilă-MonografiaMehadiei). Chiar, N.Stoica, înscurta sa autobiografie notează căla vârsta de șase ani, ”- 1757,am fost dus la școală la Mehadia -


Locul şi rolul şcolii în istoria Mehadiei.

24 VESTEA

urmare din pagina 231763, am fost dat la școala ilirică

de copii, la Timișoara, apoi,caprimul român de aici, la o școalăgermană;am petrecut apoi câtevaluni la iezuiţi; în total am învăţat 7ani” Cu privire la dezvoltareaînvăţământului recomanda” Deci,să ne sârguim, să ne îndemnăm,școale, învăţători să ajutăm, mai vâr-tos cei avuţi să dea la învăţătură”,,Cronica Mehadiei” și ,,Poveștimoșăști” împărţită pe capitole sereferă la problemele didactico-in-structive, modul de învăţare și pro-grama școlară, la denumirile tuturorliterelor din alfabetele ebraic, arab,grecesc, latinesc și chirilic și arată căromânii și-au uitat propriul alfabet,cel latin, și l-au adoptat pe cel slavon,de asemenea se dau noţiuni em-pirice de astronomie și de geografieîn care se vorbește despresuprafeţele continentelor în milepătrate, numele și neamurile din Eu-ropa cu numărul lor și numărulcredincioșilor fiecărei religii. În anul1775,batalionul românesc de graniţăse reunește cu regimentul iliricbănăţean sub denumirea de Regi-mentul grăniceresc româno-balcanicnr.13 și era nevoie de cadre pregătitepentru armată și pentruadministraţie și astfel se înfiinţeazăla Mehadia școala trivialăgermană(1774),având ca învăţătorun fost caporal Klein, iar în anul1777a mai venit un învăţător și erauînscriși 79 de elevi din care 75români și 4 germani. Programașcolară pentru cei trei ani se refereala explicarea credinţei după cate-hism, gramatica limbii germane,scrierea corectă și frumoasă,aritmet-ica(regula de trei simplă, fracţiile,regulile proporţiilor, reguli de com-binare, rădăcina pătrată(cf.Contribuţii la istoria dezvoltăriiînvăţământului din Banat).

Războiul din 1788-1790 distruge147 de sate bănăţene și numeroaseșcoli, întrerupte vreme de cinci ani.La 1792, turcii primesc înapoi Bel-gradul și Serbia, Orșova Nouăîmpreună cu Ţara Românească .„ La poruncă a trebuit să reclădescși să repun în funcţiune școlilenaţionale din tot cuprinsul regimen-

tului,arse și distruse în războiul cuturcii”menţiona N.Stoica (cf.CronicaMehadiei și a Băilor Herculane). În”1808 Sept 5,s-a început zidireașcoalei românești, la stăruinţa și cujertfa protopopului Stoica”(c.f.Cronica Mehadiei de C.I.Buracu). Șitot în aceeși cronică se arată că în”1853, s-a zidit cazarma, sărăria șimai multe clădiri publice,militareprecum și școală”, iar în 9 iulie 1872,prin decret imperial se desfinţează„graniţa”și toate instituţiile militaredin acestă zonă și din 1873 se trecesub administraţia statului maghiarînfiinţându-se „ Comunitatea deavere” care administrează avereaindividuală familiară a foștilorgrăniceri.

La 1873 erau două școli, unacomunală în care se propounea șiromânește, și una de sat în care sepropunea numai înl.maghiară,dovadă clară a intenţieiautorităţilor de maghiarizare a totce era românesc.După cum reiesedin statistica din anul 1920, în Meha-dia erau 2022 români-ortodocși,10unguri,111germani,13 evrei,iarbătrânii vorbesc aproape toţinemţește, și cei tineri ungurește-influenţă a educaţiei primită înșcoală.

Activitatea școlară desfășurată înperioada 1911-1920 este consemnatăîn protocoalele de ședinţe aleScaunului Școlar care dovedescintenţia organelor maghiare de adesfiinţa școala comunală română,unificând-o cu școala de statmaghiară, propunere refuzată deScaunul Școlar.Un rol important îneducarea patriotică a elevilor auavut-o învăţătorul Nicolae Mergea,director al școlii în aceaperioadă,susţinut de preotul Cori-olan Buracu, dr.Virgil Nemoianumedic, toţi riscându-și chiar liber-tatea. Din „1913 începe seria deprigoniri cercetări în contraromânilor „naţionaliști” de către jan-darmerie, pretură și tribunalulmaghiar”, culminând cu arestareacelor amintiţi mai sus și a multor alţipreoţi, avocaţi, negustori și ţărani,bărbaţi și femei, mai ales odată cu în-ceperea primului război mondialdin1914 și după ce România declară

război puterilor centrale- Austro-Un-gariei ,în 1916.

In decursul 1916-1918 începe operioadă foarte grea pentrulocuitorii satelor de la graniţă, deciși pentru școală. Lipsesc cadre di-dacte și elevii absentează de lașcoală. Organele de stat încearcă săunifice cele două școli pe motivul lip-sei de cadre.În ședinţa ScaunuluiȘcolar din decembrie 1918 se dez-bate problema limbii de predare înșcoală. Se citește ordinul administra-tiv nr.2560/1918 și cel al ConsiliuluiNaţional Român nr.12/1918 cureferire la limba de predare în școlilecomunale (limba română). ConsiliulNaţional Român din localitateordonă ca în școala comunală să sepredea numai în limba maternă, fărăa se introduce studiul limbiimaghiare. Iar membrul ScaunuluiȘcolar, Coriolan Buracu,propune cainscripţia școlii să fie ȘCOALACOMUNALĂ ROMÂNĂ. Tot elatrage atenţia direcţiunii școlare săînfiinţeze o bibliotecă românească.

După înfăptuirea actului istoric alMarii Uniri din 1918, școlile dinMehadia-cea comunală naţională șișcoala de stat maghiară- se unificăși constituie Școala Primară de Statcu limba de predare română(c.f.Ion Băcilă - ,,MonografiaMehadiei”). După terminarearăzboiului, odată cu intrarea în nor-malitate a funcţionării tuturorinstituţiilor și în învăţământ secunoaște o revigorare,pornind cuorganizarea de cursuri pentrupregătirea cadrelor didactice și în-cadrarea unor tineri absolvenţi aișcolilor normale, plini de entuziasmși dragoste de muncă, care au adusun spor de energie ce a avut unefect pozitiv, reflectat în rezultatelebune obţinute de elevi.Deasemeneatrebuie remarcat meritul directo-rilor ce au condus școala în timp depace, Mergea Nicolae, IoanTerfeloagă și Iancu Băcilă, bunigospodari, organizatori și adminis-tratori.Mulţi absolvenţi ai școlii dinMehadia au continuat cursurile îndiferite școli profesionale și licee.

„Activitatea rodnică a școlii dinMehadia este curmată de cel de-al


VESTEA 25

urmare din pagina 24doilea război mondial. Ţara

mobilizează pe toţi fiii ei capabili dea ţine arma în mână. Printreaceștia, sunt chemaţi sub drapel șiînvăţătorii Ion Băcilă, Ilie Boţoacă,Ion Dragalina(decedat în război) ,Dumitru Mazilu. Puţineleînvăţătoare care au rămas au acumobligaţia de a-i suplini pe ceiplecaţi. Ele mai au și îndatorirea dea se îngriji de hrana unor elevi alecăror familii sunt strâmtoratedatorită plecării în război a tatăluiși de aceea se organizează o cantinăpe lângă școală... Este o datorie săle pomenim numele: MelaniaNemoianu, Magda Mazilu, FloricaDragalina și educatoarea Alexand-rina Dimitriu.”(c.f.-Ion Băcilă-Monografia Mehadiei). Distrugeriledin timpul războiului au avutconsecinţe directe și asupraactivităţii școlare - localul școlii eraruinat și lipsea mobilierul. Pentruremedierea situaţiei, directorulșcolii și cadrele didactice au mobi-lizat părinţii copiilor și meșterii sat-ului așa în cât școala a funcţionatcorespunzător.

La 23 martie 1945, s-a trecut lagimnaziul unic de patru ani, deschistuturor copiilor care au absolvit cur-surile şcolii primare de patru ani, şicare înlocuia, astfel, cursulsupraprimar de trei ani instituit prinlegea învăţământului primar, din1925.

În iarna anului 1946, sedeclanşează campania naţională delichidare a analfabetismului –adevărată plagă a societăţiiromâneşti ce înregistra, încă, în1945, în ciuda eforturilor depuse înperioada anterioară, un procent, decirca 25% din totalul populaţiei.Campania viza alfabetizareapopulaţiei active, între 16–56 ani,neştiutoare de carte şi ea a fostdeclarată ca încheiată în 1956.

Prin Legea de Reformă aÎnvăţământului, din 3 august 1948,se revine la sistemul de legi organ-ice unice, ca în 1864, sistem care arămas în vigoare prin legile ulte-rioare ale învăţământului din 1968,1978 şi 1995. Ca urmare a legii,absolvenţii școlilor primare din

localităţile Valea-Bolvașniţa,Plu-gova, Globu-Rău,Pecinișca și BăileHerculane au fost obligaţi săfrecventeze cursurile ciclului II lașcoala din Mehadia, pentru cazareași hrănirea cărora a fost necesarăînfiinţarea a două internate și ocantină,clădiri puse la dispoziţiașcolii de către organele comunalede stat.În cadrul reformei începute,dar de orientare răsăriteană, limbilefranceză şi italiană, atât derăspândite în programele şcolare,trec pe un loc secund lăsând locunei limbi impuse, după cumprevede art. 6 din Decretul nr. 175din 1948 „... cu începere din clasa aIV-a elementară se va preda obliga-toriu limba rusă”. Structuraorganizatorică aleasă pentru re-forma învăţământului începută înanul 1948 a fost copiată după ceaexistentă în URSS în acel moment.De la un învăţământ primar obliga-toriu şi gratuit cu o durată de 7 ani,s-a trecut la un învăţământ primarobligatoriu şi gratuit de 4 ani, cuposibilitatea de a urma facultativclasele 5–7, ceea ce constituie unreal regres, în 1948, atât faţă deevoluţiile pedagogice europene, câtşi faţă de propriile soluţii progre-siste româneşti, în vigoare din 1925.Corespunzător, cursurile gimnazialeşi liceale de 8 ani sunt reduse la oşcoala medie, ce dura 4 ani, redusăapoi la 3 ani, prin Decretulnr.56/1951, ca în URSS. În decem-brie 1953, învăţământul profesionalşi tehnic, a fost reorganizat în şcolide ucenici de 2–4 ani, şcoli demaiştri pentru absolvenţii şcolilorde ucenici cu minim 3 ani practicăîn producţie şi, respectiv, şcolitehnice pentru absolvenţii şcolilormedii. Ulterior, în 1959, s-au organi-zat pentru salariaţi cursuri serale denivel mediu şi superior, în vederearidicării nivelului de cunoştinţe gen-erale al personalului economic şiadministrativ.

În anul 1956, durata şcolii ele-mentare a fost sporită la 7 ani, iar aşcolii medii, la 11 ani, organizate pedouă profiluri – real şi uman.

In 1961, la iniţiativa noului direc-tor,prof. Dop Nistor și a inimosuluiprimar Zarescu Cornel, ambii foști

elevi ai școlii din Mehadia, pentru asatisface dorinţa de învăţătură aelevilor absolvenţi ai ciclului II(7clase) localnici și din comuneleapropiate, ia fiinţă învăţământulliceul în aceeași clădire sub denu-mirea de Școala Medie Mehadia-profil real,iar din 1966 a primitnumele de ”Traian Lalescu”.Crescând numărul de clase, a fostnevoie să se facă unele transformăriale clădirii ca: desfiinţarea porţiiprincipale și legarea celor două cor-puri printr-un singur coridor șitransformarea unor mici încăperipentru servicii administrative, iarcu sprijinul Inspectoratului Școlaral regiunii Banat din Timișoara,prininspectorul șef-Petre Stanciu și con-tabilul șef Simion Ciocârlie(originardin Eşelniţa), s-au obţinut fonduripentru construcţia sălii de sport.

Odată cu reorganizarea teritorialădin 1968, prin desfiinţarea regiu-nilor și a raioanelor și înfiinţareajudeţelor, Mehadia a fost inclusă înjud. Caraș-Severin cu InspectoratulȘcolar Judeţean la Reșiţa, ceea cea determinat schimbări încomponenţa catedrelor, anumărului de clase și a profilului înfuncţie de nevoile judeţului.Încomponenţa Inspectoratului Școlarau fost cooptaţi și profesori de laMehadia- fostul director al liceului-Dop Nistor, prof. GolopenţaManuela și, pe termen lung până lapensionare- prof. Domilescu Molan,fost elev al școlii. Începând cu anulșcolar 1967/1968 se înfiinţează șisecţia serală a învăţământului licealcu durată de 5 ani, carefuncţionează și în prezent și princare s-a menţinut continuitateaînvăţământului liceal și dupăeroarea produsă la examenul de ba-calaureat din anul școlar1974/1975, în urma căreia s-ahotărât încetarea învăţământuluiliceal de la zi,în mod treptat, pânăla ultima serie care au dat examende admitere dar, s-a aprobatfuncţionarea treptei I de liceu cuclasele IX-X.

Durata şcolii elementare a ajunsla 8 ani, iar şcoala medie (liceul) la12 ani. Prin Legea Învăţământului


26 VESTEA

urmare din pagina 25din 1968, cu urmări benefice pen-

tru evoluţia generală a şcoliiromâneşti, în sensul înregistrării deprogrese mai mult decât impor-tante: eradicarea analfabetismului,sporirea permanentă, atât a bazeimateriale şi a efectivelor personalu-lui didactic, cât, mai ales, a cifrelorde şcolarizare, la toate nivelurile şiprofilele de învăţământ, impuneaelaborarea unor manuale unicescrise de autori români (până la mo-mentul respectiv manualele erautraduse din rusă) şi stabilireaurmătoarelor trepte de instruire: -preşcolar, cu grădiniţe de copii de la3 la 6 ani; - învăţământul obligato-riu de cultură generală cu o duratade 10 ani, clasele IX si X fiind în ace-lasi timp şi anii I şi II de liceu;potrivit articolului 26 din lege,„Învăţământul obligatoriu decultură generală are durata de 10ani.“ - licee de 2 tipuri: a) de culturăgenerală (4 ani) cu secţii real sauumanist; b) de specialitate (4-5ani)cu diferite profile. În unele unităţiinstruirea "se poate desfăşura şi într-una din limbile moderne de largăcirculaţie" (articolul 10 din lege).Încărcarea elevilor de liceu (claseleIX-XII) devine foarte mare sprefinele anilor `70. Elevii aveau defăcut faţă unei duble încărcări: prinorar (6 ore pe zi în 6 zile ) şi princonţinutul fiecărei discipline.

Pe fondul procesului accelerat deindustrializare al ţării, început înanii `70, formarea profesională afost direcţionată către liceele indus-triale şi agricole.

O noua lege a educaţiei a fostaprobată în 1978, principalele efectefiind politizarea accentuată, oanume ierarhizare a disciplinelor ,precum şi principiul obligatoriu alintegrarii învăţământului cuproducţia, totul în cadrul programu-lui naţional „ Cântarea României”Sistemul de învăţământ preuniversi-tar cuprindea: - învăţământulpreşcolar; - învăţământul primar -clasele I - IV; - învăţământul gim-nazial - clasele V - VIII; -învăţământul liceal, organizat pedoua trepte: treapta I - clasele IX –X; treapta a II-a - clasele XI - XII, lacursurile de zi, si clasele XI - XIII, la

cursurile serale; - învăţământul pro-fesional şi de maiştri. Învăţământulprimar, gimnazial şi treapta I deliceu constituiau învăţământul oblig-atoriu de 10 ani În conformitate cuprevederile legii, clasele IX-X de lașcoala din Mehadia vor avea profilindustrial- mecanic și miner,orele deprofil fiind predate de către ingineride la I.M.Topleţ sau de la I.MinerăMehadia,iar practica se făcea în ate-lierele școlii, dotate cu mașini și un-elte transferate de la I.M.Topleţ(strung,raboteză, șeping, bormașinăetc.) și cu plan de producţie.Deasemenea, la cursul seral, afuncţionat și o clasă de maiștri lacare disciplinele de specialitate aufost predate de către ingineri de laACH.

Legea educaţiei şi învăţământuluinr. 28 din 21 decembrie 1978 a fostabrogată în 1995, ca urmare a re-formei învăţământului începutădupă 1989.În toiul evenimentelor,din și după 1989,o delegațieformată din prof.Belchite Mihai( di-rector al liceului până în vara anului1989),prof.Domilescu Tulean(direc-tor adjunct),dr.sociolog CernescuTrăilă(absolvent al liceului dinMehadia) și colonel aviator rez.OrhaPetru(reprezentantul comitetului depărinţi),au fost în audienţă la Minis-terul Invăţământului și au depus unmemoriu pentru reînfiinţarea liceu-lui la Mehadia. Cererea a fostaprobată, inclusiv de către Inspec-toratul Școlar-Reșiţa și începând cuanul școlar 1990/1991 s-a revenit laînvăţământul liceal, și de zi sub de-numirea Liceul ”Nicolae Stoica deHaţeg”,în majoritatea anilorfuncţionînd cu două clase,schim-bind profilul în funcţie denecesităţile locale:teoretic,silvic,eco-n o m i c , c o m e r ţ , p r o t e c ţ i amediului.Pentru menţinerea liceu-lui,stabilirea profilului,dar mai alespentru reabilitarea clădirii a existato colaborare deplină între conduc-erea școlii, colectivul didactic,Primăria și Consiliul local Meha-dia.Aș remarca efortul depus deprof. Zeicu Ana, atât ca profesor alșcolii cât și în perioada activităţii înMinisterul Învăţământului, pentrucuprinderea reabilitării clădirii liceu-lui,finalizată în 2001 și construcţia

noului local pentru învăţământulprimar prin fonduri europene.

Legea învăţământului nr. 84 din24 iulie 1995 aduce o nouă organi-zare învăţământului, peurmătoarele niveluri : -învăţământul preşcolar: grupamică; grupa mijlocie; grupa mare,pregătitoare pentru şcoală; -învăţământul primar: clasele I-IV; -învăţământul secundar, carecuprinde: 1. învăţământul secun-dar inferior, organizat în două ci-cluri: gimnaziu, clasele V-VIII;ciclul inferior al liceului sau şcoalade arte şi meserii, clasele IX-X 2.învăţământul secundar superior: ci-clul superior al liceului, clasele XI-XII/XIII, precedat, după caz, deanul de completare; - învăţământulpostliceal.

În România expresia de curricu-lum s-a impus începând cu anii1997-1998, odată cu înfiinţarea decătre Ministerul Educaţiei Naţionalea Consiliului Naţional pentru Cur-riculum şi cu publicarea lucrăriiCurriculum naţional De aceea,dintr-o perspectivă funcţională, cur-riculumul indică finalităţile de atins,orientează, organizează şi conduceprocesul de instruire şi învăţare.Considerat din punct de vederestructural, curriculumul includefinalităţi, conţinuturi, timp de in-struire/învăţare, strategii depredare/învăţare şi strategii de eval-uare. Dacă analizăm curriculumuldin punctul de vedere al produsului,se concretizează în planuri deînvăţământ, programe şcolare, man-uale şi într-o varietate de materialecurriculare auxiliare Începând cuelaborarea primelor documente din1998 şi până în prezent, curriculu-mul naţional românesc a parcursmai multe etape de restructurări: -2001: aprobarea unor noi planuripentru învăţământul obligatoriu şipentru liceu; descongestionarea pro-gramelor şcolare; schimbări în sis-temul de evaluare a manualelorşcolare; - 2003: aprobarea unor noiplanuri de învăţământ şi programeşcolare pentru clasele de intrare şiieşire din învăţământul obligatoriu;- 2004, 2005: etapele de elaborare a


VESTEA 27

urmare din pagina 26noi planuri de învăţământ şi pro-

grame şcolare pentru celelalteclase de învăţământ primar, re-spectiv liceal; - 2009: modificări aleplanurilor de învăţământ.

Ar fi nedrept să mă refer doar laactivitatea școlară,fără a aminti de-spre cea preșcolară, când copilulintră pentru prima dată într-ocolectivitate și-i se formeazăprimele trăsături de comportamentcivic și primele deprinderi demânuire a creonului și culorilor.Mai ales că în„ 1922. Nov.15 se de-schide prima grădină de copii lasate din iniţiativa și cheltuialamembrelor- Societăţei Ortodoxe-din Mehadia” scria preotul Cori-olan.I. Buracu în ”CronicaMehadiei”La înfiinţare , grădiniţautiliza clădirea pusă la dispoziţiede primăria comunei, având o salămare de clasă, locuinţă cu douăcamere,dependinţe, curte mare cugrădină, clădire demolată lasfârșitul anului școlar 1941-1942 șitransformată în baie comunalăDe-a lungul anilor grădiniţa a fostmutată în mai multe locaţii până laconstruirea localului adaptatanume activităţii preșcolare, cudouă săli mari și dependinţe, carefuncţionează până în prezent.Datorită creșterii numărului decopii odată cu înfiinţarea ACH-uluila ieșirea spre Herculane și aI.Minere, la ieșirea spreCaransebeș, s-au format alte douăgrădiniţe prin transformarea uneibarăci respectiv,a unui aparta-ment,iar la 24 aprile a.c. înprezenţa primarului Iancu Pan-duru, prefectului Matei Lupu,in-spectorului școlar general adjunctLenuţa Ciurel, a unui sobor depreoţi,a unor personalităţi ale cul-turii și învăţământului, cadre di-dactice și locuitori s-a inauguratnoua grădiniţă ultra modernă cupatru săli de clasă dotate cu celmai modern material didactic,cugrupuri sanitare pentru copii,curteprevăzută cu diferite dispozitivepentru joaca copiilor.Trebuiemenţionat că întreaga lucrare s-afăcut din fonduri europene, fiindprima grădiniţă din judeţ

construită astfel.Prima educatoare,în istoria învăţământului preșcolara fost Alexandrina Dimitriu, care s-a ocupat cu multă dragoste și de-votament de educarea multorgeneraţii de copii,până la pension-are.A urmat o fluctuaţie de cadrepână în anul1954 când a fostîncadrată, tânăra absolventă așcolii pedagogice, educatoareaElena Firu, care și-a legat viaţa deaceastă grădiniţă cu entuziasm șidăruire, timp de peste 30 de anipână la pensionare.Sigur că de-alungul anilor au fost mai multe ed-ucatoare care au funcţionat pe pe-rioade mai scurte,cu aceeașidăruire și dragoste pentru muncadidctică, de care foștii copii își am-intesc cu nostalgie și respect de ed-ucatoarea lor.

Vorbind despre Mehadia, de faptvorbim despre cea mai marecomună a judeţului,în componenţacăreia intră localităţile Mehadia-centru comunal,Valea Bolvașniţa,Plugova și Globurău.În fiecare satexistă școală, cu învăţământpreșcolar, primar,și nu cu mulţi aniîn urmă, la Plugova și ValeaBolvașniţa, funcţiona șiînvăţământul gimazial-cls.V-VIII.Natalitatea scăzută,migrareadin mediul rural spre cel urban șichiar în alte ţări,pentru un loc demuncă, sunt principalii factori ceau dus la micșorarea efectivului deelevi și implicit la desfiinţareaclaselor. La sfârșitul anului școlar2017/2018 erau 36 de cadre didac-tice la Mehadia și 8 învăţători șieducatoare la școlile arondate, iarsituaţia școlară la nivelul comuneise prezenta astfel:- învăţământpreșcolar-94 copii în 7grupe;învăţământ primar- 120 eleviși 9 clase;- învăţământ gimnazial-142 elevi și 7 clase, numai la Meha-dia;-învăţământ liceal zi- 119 eleviși 5 clase/Mehadia;-învăţământliceal seral-132 și 5 clase/MehadiaRepartiţia pe profiluri s-a făcut al-ternativ între economic,protecţiamediului și silvicultură la zi șisilvicultură,comerţ și protecţiamediului la seral.

Întreaga activitate instructiv-educativă desfășurată la nivelul

școlilor de pe raza comunei Meha-dia de-a lungul anilor s-a bazat peefortul și dăruirea fiecărui mem-bru al colectivelor la fel demotivaţi pentru formarea și edu-carea atâtor generaţii de tineri.Rezultatele școlare ale elevilornoștri în competiţiile școlare,con-cursuri pe discipline, la testele deabsolvire, bacalaureat,sau de ad-mitere în învăţământul superior,comparate proporţional, suntechivalente cu cele ale elevilor dinmulte școli din mediul urban cupretenţii. Ne mândrim cuabsolvenţii noștri,mulţi dintre eifiind mari specialiști recunoscuţi îndomeniul lor de activitate.Pentru aevita eventuale omisiuni,m-amferit să nominalizez dar le transmittuturor sincere felicitări și urări debine, cu rugămintea să nu uiteniciodată aceste locuri minunatepline de istorie ,școala și pedascălii care le-au îndrumatpașii.De asemenea aș recomandacelor cu darul scrisului să continuemunca învăţătorului Ion Băcilă dea consemna mersul istoric alMehadiei iar, tinerilor și talentaţiprofesori de istorie, foști elevi ailiceului, să formeze un muzeu deistorie, bineînţeles cu sprijinulprimăriei și al consiliuluilocal.Doresc să închei chiar cu cu-vintele autorului cărţii”Mono-grafia Mehadiei”-Ion Băcilă lalansarea ei la școala din Mehadiaîn octombrie 1997:„Prin aceastăcarte îmi exprim dragostea șiatașamentul faţă de școala în caream fost elev și dascăl, consideraţiideosebite celor au trudit și trudescpentru a învăţa carte generaţii deșcolari și a forma oameni cu unbogat bagaj civic de cunoştinţe.Dascălilor de astăzi le doresc multdiscernământ în înţelegereafenomenelor sociale prezente, put-ere de muncă în scopul renașteriiunui popor înstrăinat de adevăratalui identitate”

Mehadia - iulie 2018prof. Mihai Belchite

28 VESTEA

Încă din cele mai vechi tim-puri sportul a fost îndrăgitde tinerii din comună

noastră . Ramurile cele maiîndrăgite şi practicate de tineretulcomunei au fost: atletismul, fot-balul, handbalul, volei şi tenisulde masă .

Dintre cei mai vechiparticipanţI la aceste ramurisportive aş putea aminti pe prof,universitar Belba Ion ( campionolimpic la suliţa ), Erimescu Virgil( Sauta ), Sandu Alexandru ( Duţă), Ilă Şpirt, Milan şi alţii. Pemăsură ce au trecut anii dincomună noastră şi sateleaparţinătoare,tineretul a plecat lalicee şi şcoli profesionale unde auavut ocazia să înveţe şi să prac-tice diferite sporturi, pe care lepracticau şi în vacanţă . Cu ocaziazilei de 1 mai, 23 august, 1 iuniese organiza întreceri de atletism ,alergare de viteza , alergare derezistenţă şi mai târziu handbal.Începând cu anul 1971-1972 seorganiza la nivelul judeţuluicompetiţii sportive cu ocazia zileide 23 august, în acea perioadă d-nul Lăzărescu Petru răspundea lanivelul judeţului de organizareaîntrecerilor de fotbal, handbal,volei şi lupte . Aş aminti câţiva dincomponenţii echipei de fotbal aicomunei noastre : Iancu Lăzărică- portar, Ilă Plugovanu , IlăMicucea, Nicolae Ţepeneag,Tulean Domilescu , Ilă Novac, IonFerescu , Ion Purgelea, Ion Geac, Eremia Bordânc, echipa care aocupat locul ÎI la nivelul judeţuluifiind întrecuţi cu scorul de 2 - 1 deechipa din Belobreşca .

Odată cu deschiderea minei decărbuni a galeriei de la ValeaBolvaşniţa în 1979 la nivelul co-munei s-a hotărât de către şefiiinstituţiilor la propunerea pri-marului din acea perioadă să se

înfiinţeze o echipă de fotbal caresă participe la campionatuljudeţean .Întreprinderile care şi-au adus aportul la susţinereaacestei echipe putem aminti:Mina Mehadia ,IMTF, Ocolul Sil-vic, Liceul Mehadia şi celelalte in-teprinderi mai mici la început afost totul mai greu de organizatde adus jucători, dar până laurmă cu sprijinul şefilor acesteiinstituţii şi a primarului am reuşitsă ne înscriem în liga a IV .Deplasările erau greoaie din lipsafondurilor dar cu ajutorul maşiniide la Cooperaţie (preşedinteCârstoiu Victor) ne-a ajutat pen-tru a merge la meciuri îndeplasările în oraşul Caransebeş,Zăvoi, Marga şi altele . Echipa defotbal a performat odată cuvenirea tineretului din comunaMehadia şi satele aparţinătoareavând rezultate bune în judeţulCaras - Severin . Aş aminti câtevadin componenţii echipei din aceaperioadă: Olaru Ninel, CotoşpanC-tin , Grigore Mageriu , LalescuD-tru, Tibi Popescu. Între-prinderea minieră a început să sedezvolte din ce în ce mai mult,astfel printre primi şefi de mânacare au dat un ajutor la formareaşi menţinerea echipei de fotbal afost maistrul Vasile cel care avenit şi cu 2 tineri fotbalişti de lamina Sasca Montana (Ivaşcu Ghe-orghe şi Bâca Emil). Ca profesorde sport la Liceul TehnologicMehadia am fost chemat laprimărie de d-nul primar şi d-nulmaistru pentru a forma o echipăcompetitiva , pentru a aducejucători pe care îi puteam angajaîn comună noastră la diferite în-treprinderi.

Am acceptat propunerea şi ampreluat echipă cu care făceamantrenamente de 2 ori pesăptămână pentru a putea face

faţă în jud. Caras -Severin . Primulmeci pe care l-am avut acasă afost cu „ Nera Bozovici „ carecăzuse din divizia C pe care amreuşit să o învingem cu scorul de2-1 pe stadionul de lângă PECO,golurile fiind marcate de cătreGhiţă Greu şi Bâca Emil. Amreuşita să facem o echipă pe aniice au trecut bună la nivelul co-munei, multe echipe fruntaşe leera frică când veneau la Mehadiape „MARACANA DE LA PECO „ .Din echipele cu care ne-am con-fruntata aş aminti câteva : NeraBozovici ,ICM Caransebeş, OţeluRoşu , Metalul Reşita , Glimboca, Zăvoi, Automecanica Reşitaechipe la care jucau foşti fotbaliştidin divizia B ( Chivu tatăl mareluifotbalist junior care a jucat la ASRoma, Inter). Dintre componenţiiechipei anilor 1980-1985 aş puteaaminti pe următorii: Simion Emil,Gigi Copaceanu, Stolojam M ( Ge-olgau ), Ghiţă Grecu , VelţănescuTiberiu, Ivan Sandel, GavrilăDrăgulescu, Sandu Gabriel iarmai târziu au venit de la echipa dejunior Moisă Lăzărescu şi BacilăDomilescu . Stadionul de la PECOavea un terasament foarte bunţinând la intemperii ( nu ţinea apa) astfel ca pregătirile de iarnă aunor echipe care veneau înstaţiunea Băile Herculane din di-vizia , C, B şi A făceau antrena-ment pe terenul nostru .

Am avut ocazia să jucăm unmeci amical cu echipa din diviziaA „FC Argeş Piteşti, antrenor fiindd-nul Halagian scorul fiind 4-1pentru echipa din divizia A , golulnostru a fost marcat de LalescuGheorghe din centrarea lui IvaşcuGhe. de pe partea dreaptă . Laacel meci d-nul prof. Halagian aremarcat mai mulţi jucători din


ACTIVITATEA SPORTIVĂ DESFĂŞURATĂ DE-A LUNGUL ANILOR

ÎN COMUNA MEHADIA

VESTEA 29

urmare din pagina 28echipa noastră, iar cel

selecţionat din lotul lărgit alechipei FC Argeş a fost luattânărul fotbalist Băcilă Domilescucare a jucat 2 ani.

Dar sportul în comuna noastrănu a stat numai în fotbal şi au fostpracticate şi celelalte ramurisportive : handbal, volei, atletismşi tenis de masă .

De când am venit ca prof. titu-lar la Lic. din Mehadia am căutatsă atrag câţi mai mulţi tineri pen-tru practicarea sportului de masă, am format o echipă de handbal( B-F) o echipă de mini fotbal lanivelul liceului, amantrenat un numărmare de elevi la tenisde masă şi şah . Înaceastă perioadă se or-ganiza întreceri dehandbal ( B-F) întreşcolile de pe raza co-munei noastre cuocazia zile de( 1 iunie,1 mai) printre profe-sorii care se ocupau deorganizarea acestor în-treceri aş aminti peprof. Suru de la SCGenerală Plugova .prof.lancu Fenesan deSC. Gen. Valea Bolvaşniţa şi prof.Tulean Domilescu de la LiceulMehadia .Elevii remarcaţi în aceaperioadă care practicau cu brioacest sport aş aminti:

Fete - Mehadia : surorileCrăciunescu Tavi şi Petria, AnaBelba, Ana Tudescu, NedeleaChivuţa (Rusoaica), GiagimVetuţa

Plugova : Chiva Pârvulescu(Manea), Nuţa Pervulescu, CătaPanduru.

Valea Bolvaşniţa : StăncuţaLăzărescu, Căta Domilescu(Feneşan ), Ana Domilescu (Ganţu ), Vânturiş Lenuţa.

Băieţi - Mehadia : Ivan Sandel,Iciu, Mageriu Enache, Ionescu Ilie

,Nedelea Vasile, Anghel Ion,Bărbulescu Iuliana, PopescuAdrian

Plugova : Bărbulescu I, VanicaCristescu, Corneanu Ionel, IancuPanduru.

Valea Bolvaşniţa : Ghe Blidariu,Vasilică Corcea, MoiseLăzărescu, Gore Domilescu(Târcălici).

Atletismul a fost o ramură debază pe raza comunei noastre elfiind practicat de o masă mare deelevi, astfel cu ocazia zilei de 1iunie ziua copilului la sfârşitulfiecărui an şcolar se organiza cro-sul tineretului cu elevii de pe raza

comunei noastre aceste întreceriavând loc în centrul comunei din"' jurul parcului/Elevii participanţierau de la şcolile aparţinătoare şiLiceul Mehadia clasele V-VII din-tre elevii fruntaşi aş aminti peurmătorii: Belba Ştefan, PanduruIancu, Anghel Ion, Bărbosu Iu-lian, Lăzărescu Moise

O mare activitate sportivă s-adesfăşurat în luna august „ ZiuaMinerului „ unde se prezenta pro-grame artistice, întreceri de minifotbal, handbal şi pescuit.

Nu trebuie uitată echipa devolei a şcolii din Mehadiaantrenată de prof. Cuzma care aocupat locul I regiune Banat laclasele VII - X .Componenteleacestei echipe fiind : Hok Elena,

Calina Boţoacă (Plugovanu),Feneşan Elena, Maria Preliceanu,Guleran Delia

O altă activitate sportivă în ul-timii 15 ani s-a desfăşurat in co-muna noastră cupa „ Ion Garaiacu„ un absolvent al Liceului dinMehadia prof. de sport stabilit ÎnGermania.

Şcolile care au participat au fostLic. Tehnologic Mehadia , Lic. BăileHerculane, Şc. Generală Topleţ, Plu-gova, Iablaniţa, Cornea, Cuptoare,Domaşnea, Cornereva .

Activitatea sportivă nu a stat peloc şi a continuat până anul trecut

când echipa de fotbal afost înscrisa înpromoţia CampionatJudeţean . În toţi aceştiani rezultatele la fotbalau fost bune aş remarcacâteva nume de laechipa de fotbalantrenor Anchescu Cos-tel, jucători: SecheşanIlie, Gogu, CorneanuSebi, Domilescu Tică,Marinescu M, IancuţaViorel, DomilescuFlorin, Raiescu Gelu,Panduru Marius.Sperăm ca în viitor să

se afle un sponsor sau pe planlocal pentru a forma o echipă defotbal puternică să ne reprezintecu rezultate bune în campionatulde fotbal, sportul să triumfeze latoate ramurile să fie purtătorul deimagine a comunei noastre .

În încheiere aş dori să con-cluzionez faptul că sportul estemijlocul cel mai accesibil ed.fizicăşi morală a tinerilor, dezvoltându-se curajul, onestitatea ,perseverenţă şi tenacitate cereprezintă doar câteva dincalităţile cu care omul serecomandă prin sport în societate

Prof. Tulean DOMILESCU

Profesor Tulean Domilescu, prezintă comunicarea sa încadrul simpozionului ,,Fiii satului”

30 VESTEA

24aprilie 2018 – zi deautentică primăvară, a adusîn sufletele copiilor, părinţilor,

educatorilor, dar şi comunităţii noastre, bu-curia inaugurării unui nou amplasamenteducaţional, destinat formării generaţiilorpreşcolare. Inaugurarea noii grădiniţe cuprogram normal vine după ani de efort dinpartea administraţiei locale şi a cadrelordidactice implicate în procesul educaţionalla nivelul comunei Mehadia, dar şi după anide aşteptare unanimă a locuitorilor co-munei.

Inaugurarea s-a desfăşurat într-un cadrusolemn, cu participarea reprezentanţilor,atât a instituţiilor locale cât şi a unor şefide instituţii, sau exponenţi ai acestora, lanivel judeţean, fiecare dintre acesteaavând rolul său de participare la fi-nalizarea acestui important proiect. Man-ifestarea s-a bucurat şi de prezenţa unorpreacuvioase feţe bisericeşti zonale, aces-tea săvârşind ceremonialul religios desfinţire a noului aşezământ.

Evenimentul a fost onorat de prezențaconducerilor Prefecturii județului Caraș-Severin, Inspectoratului Școlar Județean,Casei Corpului Didactic din Reșița,Primăriei comunei Mehadia, Primărieiorașului Băile Herculane, Poliției orașuluiBăile Herculane, Liceului N.S de Haţegdin Mehadia, Liceului Hercules șiGrădiniței din Băile Herculane, acadrelor didactice din comuna Mehadia.De asemenea, au fost prezenţi copii șipărinți, precum și localnici ai comuneiMehadia!

Ceremonia de inaugurare a început cuo slujbă religioasă săvârșită de Preacucer-nicul Părinte Iosif Frenț – protopopulBăilor Herculane, înconjurat de un soborde preoți, urmată de tăierea panglicii in-augurale de către primarul Iancu Panduru,prefectul județului - Matei Lupu, directorulșcolii din Mehadia - Iancuţa Viorel și in-spectorul școlar general - Lenuţa Ciurel.Ceremonia a continuat cu sfințireafiecărei încăperi a noii grădinițe. Deasemenea, participanții la această cere-monie au fost invitați să viziteze interiorulgrădiniței inaugurate, iar în holul instituției,gazdele și invitații oficiali au vorbit despre

semnificația realizării acestui proiect.Clădirea cuprinde 4 săli de clasă (una

pentru fiecare grupă), o sală profesorală,un vestiar, un cabinet medical, grup sanitarmodern. Sălile de clasă sunt foartespaţioase, dotate cu mobilier nou, adecvatactivităţilor educative. Fiecare sală arepropriul grup sanitar şi vestiar. Spaţiul dejoacă din curtea grădiniţei este dotat culeagăne, balansoare, tobogane, căsuțe șialte facilităţi destinate jocului, acesta areprezentând, încă de la inaugurare, primulpunct de atracţie al copiilor prezenţi aici,împreună cu părinţii lor, la această mani-festare.

Învăţământul la Mehadia are o vechetradiţie, aici funcţionând încă din anul 1774o şcoală germană, urmând ca din anul1808 să se înfiinţeze o ,,Şcoală naţionalăromânească”. Remarcabil este faptul căla 15 noiembrie 1922, la Mehadia seînfiinţează, la iniţiativa şi sub patronajul,,Societăţii Ortodoxe Naţionale a Fe-meilor”, filiala din Mehadia, prima,,grădină de copii” din mediul rural româ-nesc. Amplasamentul iniţial, demolat înanul 1941 (locul pe care astăzi funcţioneazăpoliclinica din Mehadia), a fost urmat, dinacel an, de alte încă trei amplasamente, dinpăcate niciunul de sine stătător. Iată căastăzi, după 96 de ani, ,,grădina” noastrăde copii beneficiază de unul dintre cele maimoderne spaţii, în care condiţiile pentru ainiţia educarea fragedelor vlăstare umanesunt dintre cele mai propice pentru ca peviitor să ne putem bucura de roade ei bo-gate.

A consemnat: 24 aprilie 2018, Constantin VLAICU

ADDENDA: Începând cu anul şcolar 2018-2019, înurma eforturilor susţinute alePrimăriei, Consiliului Local şi aleLiceului din Mehadia, InspectoratulŞcolar Judeţean a aprobatfuncţionarea unei grupe cu programprelungit, aceasta funcţionând, cu în-cepere din această toamnă , în paralelcu Grădiniţa cu program normal

Grădiniţă nouă la Mehadia!

PROIECT CULTURALFESTIVALUL ‘’ GENERAL NICOLAE CENA ‘’

VESTEA 31

Comuna Mehadia,patriarhală şi culturală, cupotenţial uman deosebit,

cuprinde patru localităţi, cu liceu în are-alul Banatului de Munte, în sezon esti-val nu are planificat, în plan cultural, omanifestare de anvergură spirituală, aşacum au alte mari localităţi din Banat(Comloşul- Mare, Orţişoara, Răcăşdia,Valea Almăjului, etc.).

Propun festivalul “GENERALNICOLAE CENA “, persoanăreprezentativă în plan cultural; NicolaeCena a fost arheolog, istoric, numismatşi membru corespondent al Academi-ilor de Ştiinţe din Viena şi Budapesta,pe vremea dualismului austro-ungar.

Generalul Nicolae Cena, ca pen-

sionar militar, a fost luptător pentruRomânia Mare, arestat, întemniţat şidus cu domiciliul forţat în perioada1914-1918.

Prin urmare, propun organizareaFestivalului “General Nicolae Cena“pentru sâmbăta, 22 iunie 2019, ora12,00, în comuna Mehadia, la CăminulCultural ce poartă numele acesteipersonalităţi expresive în plan istoric. Înacelaşi timp, propun să fie invitaţi săsusţină expozee, în stil academic(comunicări scurte, la obiect),următoarele persoane:

1. Prof. Univ. Dr. Doina Benea -Gen. N. Cena-arheolog;

2. Prof. Dr. Iulian Lalescu - Gen. N.Cena – biografie;

3. Prof. Dir. Adj. Ionela MihaelaDomilescu- Gen. N. Cena – istoric;

4. Prof. Ioana Zimbrean - Gen. N.Cena - întâiul numismat din Banat;

5. Înv. Nina Dăescu – gen. N. Cenaşi formaţia de Căluşari din Mehadia;

6. N.D.Petniceanu – Gen. N. Cena -militarul şi armata romană;

7. Prof. Gheorghe Mirulescu - Gen.N. Cena şi perioada 1848-1900

9. Prof. Pavel Panduru - Gen. N.Cena şi perioada 1900-1918, făurireaRomâniei Mari.

Propunător:Prof. N. D. Petniceanu

Ma n i f e s t a r e a d e v â r f l a c a r e ap a r t i c i p a t e f e c t i v ş i a f e c t i vs c r i i t o r u l N . D . Pe t n i c e a n u a

f o s t S I M P O Z I O N U L V E A C U L M A R I IU N I R I I ( 1 9 1 8 - 2 0 1 8 ) , c e a a v u t l o c l aM e h a d i a î n d a t a d e 2 5 n o i e m b r i e 2 0 1 8 ,pr i le j cu care scr i i torul a împărţ i t d ip lome“ S e n i o r i a l e F i d e ” ş i c ă r ţ i d e a u t o rco leg i lor cu care a ac t ivat în pag in i l e re -v i s t e l o r : “ Ve s t e a “ , “ E m i n e s c u ” , ” I c o a n eBănăţene” ş i “Munte le” . S-au bucurat dec ă r ţ i ş i d i p l o m e : p r i m a r I a n c u Pa n d u r u ,d e p . i n g . I o a n Ta b u g a n , i n g . C o n s t a n t i nV l a i c u , p r o f . d r. I u l i a n L a l e s c u , p r o f .Pa v e l Pa n d u r u , p r o f . I o n e l a D o m i l e s c u ,p r o f . I o h a n a Z i m b r e a n , p r o f . G h e o r g h eMirulescu, ing . Vătuiu Andruşa , ing . MiaR o g o b e t e , p r o f . C a i u s D a n c i u , î n v. N i n aD ă e s c u , d r. D ă n i l ă S u r u l e s c u , p r o f .C o n s t a n ţ a S i l v i a H â r c e a g ă , p r o f . Tr a i a nG ă l e t a r u , m a g i s t r a ţ i M i h a i l R ă d u l e s c u ş i

Ioan Ionescu , romanc iera Camel ia Tamaşdin Reş i ta .

Din motive de vârstă ş i sănătate precarăurmează ca Nico lae Danciu Petn iceanu săse retragă la Timişoara lângă copi i , oraşulunde a t ră i t vreme de 45 ani (1958-2003) .

Îna inte de-a p leca , va organiza , pe contp r o p r i u , î n c a s a s a d i n M e h a d i a , s t r.P ă d u r i i n r. 3 8 9 , u n “ F E S T I N L I T E R A R ” ,d e d i c a t p o e t u l u i M i h a i E m i n e s c u - 1 3 0 ş ic e l o r 3 0 d e a n i d e a c t i v i t a t e a S o c i e t ă ţ i i” S o r i n T i t e l ” d i n B a n a t . L a F e s t i n u l L i t -e r a r, i n e f a b i l , v o r f i i n v i t a ţ i c o l e g i ş ico lege - cu care a act ivat în cu l tură de lad e b u t u l s ă u î n p r e s ă ( 1 9 6 4 ) ş i p â n ă î nprezent .

Redacţia Vestea

NICOLAE DANCIU PETNICEANU PĂRĂSEŞTE MEHADIA CU “FESTIN LITERAR”

32 VESTEA

Istoria Mehadiei coboară cumulte milenii în urmă,cuprinzând spațiul geografic

al culoarului Timiș-Cerna, vestitătrecătoare și poartă străveche cefăcea legătura dintre Banat și Olte-nia. Descoperirile arheologice, efec-tuate în ultimii ani demonstrează căzona a fost locuită din cele maivechi timpuri. Romanii ajunși laDunăre, și-au dat seama deimportanța strategică și valoareareală a acestor locuri, trezindu-le viiinterese. Aceștia, între anii 33-34d.Hr., au construit un drum pe maluldrept al Dunării care lega Belgradul(Singidunum) de această zonă șicare a fost refăcut în anul 43 d.Hr.de Împăratul Claudiu (41-54). Darcel care a acordat o și mai mareimportanță acestor meleaguri a fostÎmpăratul Traian (98-117), cuceri-torul Daciei. Interesul lui pentruDacia îl aflăm și din inscripțiaromană numită: Tabula Traianaridicată odată cu refacerea drumuluipe malul drept al Dunării. Aceasta afost ridicată în jurul anului 100 d.Hr.și glăsuiește astfel: Împăratul Cae-sar, fiul divinului Nerva TraianusAugustus, învingător al germanilor,preot suprem a refăcut caleastrăpungând munții.

În jurul anului 101 d.Hr., armateleÎmpăratului Traian au traversatDunărea pe un pod de vase și dupălupte grele au pătruns în Dacia. Îndru-mul lor spre Sarmisegetusa autrecut prin Ad Mediam (Mehadia),apoi prin Pasul Domașnea, au tra-versat Cheile Teregovei și au ajunsla Tibiscum (Jupa), de lângăCaransebeș, iar de aici spre inimacapitalei. În drumul lor cătreSarmisegetusa, romanii au întărit lo-calitatea Mehadia cu un puterniccastru, ale cărui urme se mai vădpână azi. Castrul roman construitaici a constituit aici o adevăratăpavăză de apărare a viitoareicivilizației europene. Dovada o con-stituie cărămizile romane de-

scoperite la Baza castrului Ad Me-diam, care încă mai poartă efigia co-hortei a III-a Dalmatica. Material deconstrucție din acest castru s-afolosit și la zidirea fortului Sf.An-drei și a întăriturilor de apărare lalocul numit Șanț 1 din Mehadia.

În susţinerea acestor afirmaţii, pelângă alţi istorici de renume, în ul-tima vreme importante studii decercetare arheologică a consacratProf.Univ. Dr.Doina Benea de laUniversitatea de Vest din Timişoara.Mehadia ca aşezare umană a rezistatşi după retragerea aureliană din anul271 a legiu-nilor romane din Dacia.O parte a elitei coloniale, precum şia unui număr mare de legionari ro-mani, împroprietăriţi şi căsătoriţi cufemei dace au rămas să îşi ducătraiul mai departe pe aceste me-leaguri. Aceste afirmaţii ne suntconfirmate și ca urmare a nu-meroaselor monede romane de-scoperite și după această dată. Omonedă de argint, descoperită aicice datează din anul 358, de la înte-meierea Romei, are o inscripţiecompusă din literele XCAM,reprezentând un car triumfal cupatru cai şi pe consulul FuriusCamillus. Altă monedă din anul 469d.Hr. are inscripţia BEIVLI,BVRSU, reprezentând un car trium-fal cu patru cai şi pe Sulpius Derius,dar şi alte monede dintre anii 500-725 de la întemeierea Romei. 2

Între aceste monede descoperite,o parte din ele au inscripţii creştineşi au circulat în perioada anilor 13-475 d.H. A mai fost descoperită aicio altă monedă din anul 408 cuinscripţia DN THEC DISVS AVGREPERATIO REPUBLICAA.S.SC. cu chipul dreptuluijudecător. O altă monedă din anul457 are inscripția LEONES-BASILEVS-RMAE-LEONEN-OLOS-BASILEUS-ROMEON, iardin anul 1000 se mai păstrează omonedă cu inscripţia STEPAN REX– S.STEPAN având chipul lui IisusHristos. 3

Colonizarea Daciei a fostorganizată de către statul roman cuscopul exploatărilor şi valorificăriibogăţiilor de aici şi pentru a întărielementul latin. Caracterul organizatşi masiv al colonizării a avut reper-cusiuni puternice asupra populaţieiautohtone. În scurtă vreme aceastas-a romanizat însuşindu-şi cultura,obiceiurile, credinţele religioaseprecum şi limba cuceritorilor. Intreacestea o remarcă o constituie,pătrunderea învăţăturii Mântuitoru-lui de timpuriu pe aceste meleaguri,care la vremea lor a dat rod însutit.

Despre pătrunderea elementuluicreştin la Mehadia mai există și altenume-roase dovezi arheologice,lingvistice, numismatice şi epi-grafice. Au mai fost descoperite aiciși diferite obiecte paleo-creştinecum ar fi un capac de vas dinceramică, găsit într-o clădire situatălângă comandamentul de grăniceri. 4

La Băile Herculane în anul 1841,în zidul împrejmuitor al bisericiivechi s-a descoperit un inel oval deaur cu gemă pe care sunt gravaţi unpăun şi un delfin, simboluri specificcreştine şi care azi se află într-unmuzeu din Viena. 5 Odată cupătrunderea creştinismului pe terito-riul patriei noastre, a fost necesarăși organizarea lui bisericească. Din-tre Împăraţii bizantini care au acor-dat o atenţie deosebită localităţiiMehadia, a fost Împăratul IustinianI (527-565). Acesta, în data de 14aprilie 535, din Constantinopol, aemis „Novela XI” prin care se sta-bilea noua capitală a Iliricului, lacare se mai adăugau și noile prerog-ative şi jurisdicţia ArhiepiscopieiIustiniana Prima, asupra Episcopiei„Ad – Aqve” de la Mehadia. 6 Orga-nizarea bisericească adoptată destrămoșii noștri din cele mai vechitimpuri a fost de tip bizantin.

În vederea situării episcopiei laMehadia, părerile istoricilor suntîmpăr-ţite, dar noi mergem pe ideeacă ea şi-a avut reşedinţa în Mehadia


URME DIN TRECUT

VECHIMEA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC DE LA MEHADIAPreot dr. Constantin Cilibia

VESTEA 33

urmare din pagina 32sau în apropierea ei. Numele

Episcopiei stă legat şi de prezenţa anumeroaselor ape reci şi termale dinzonă. Datorită vechimii sale poatefii considerată cea mai veche epis-copie de pe teritoriul Daciei Traiane.

În urma ocupației otomane, pen-tru o vreme sediul Mitropoliei Sev-erinului s-a mutat la Mehadia. Cadovadă, până azi, în zona numităBăcşăneţ, încă se mai văd urmeleunor ziduri ce au stat la bazaconstrucţiei unei vechi instituţiibisericeşti. În punctul numit Bănoţ,localnicii au primit prin viu grai dingeneraţie în generaţie vestea că aiciar fi existat o mănăstire şi care prob-abil a fost părăsită în timpulmigraţiei popoarelor. 7 Se pare căexistenţa episcopiei „Ad – Aqvas”de la Mehadia ar fi încetat odată cupătrunderea popoarelor migratoare.Locul acesteia a fost luat deMitropolia Severinului de maitârziu. Ca dovadă, domnitorulMircea cel Bătrân (1386-1418) seintitula şi stăpân al Banatului deSeverin. 8 Prăbuşirea acesteia aurmat sub fiul său Mihail I (1418-1420), care datorită tot mai deselorconflicte militare întreprinse deoştile otomane asupra ŢăriiRomâneşti şi a Banatului, acesta acedat în favoarea turcilor.Cercetările istorice desfășurate de-alungul timpului, au descoperit aici oputernică luptă a localnicilor subconducerea cnezilor locali îm-potriva feudalilor unguri și a altornăvălitori. Prin dârzenia luptei lor,localnicii și-au păstrat o veche au-tonomie ca formă de organizare so-cial politică, cunoscut fiinddistrictul de la Mehadia (1387-1658). În tot Banatul au existat optdistricte românești ce aveau rolul dea apăra glia trăbună, dreaptacredință și limba strămoșească. Darnu după mult timp, datorită presiu-nilor exercitate de reprezentanțiinațiunii maghiare, zona Mehadiei șia împrejurimilor au intrat în sfera deinfluență a acestora.

În prima etapă a feudalismului,învățătura bisericească de nuanțăbizan-tină a pătruns la noi prin ex-ercitarea limbii slavone. De la în-

ceput aceasta a fost adoptată calimbă de oficiere a slujbelorbisericești. Timpul a demon-strat căslavona veche este o limbă moartă,necunoscută și neînțeleasă demasele largi de credincioși. Ca util-itate, ea a fost folosită numai la slu-jbele bisericești ca apoi să devinălimbă a literaturii culte, ahrisoavelor, a actelor de danie și așcolilor mănăstirești. 9 După cum semai poate constata, limba slavonă, arămas limbă vorbită de nobilimearomânească dar și de oficiere a slu-jbelor bisericești în toate provinciilelocuite de români.

În bună parte, acesta a contribuitla cimentarea unității culturale a tu-turor românilor, dar pe de altă parte,nefiind înțeleasă de popor, a împied-icat formarea unei literaturi origi-nale. 10

Dupa anul 1418, EpiscopiaMehadiei se mută la Caransebeş, lo-calitate ce se bucura de un anumitprestigiu rivalizând cu cele mai marioraşe ale Ungariei, Buda, Pesta,Timişoara 11. Mutarea acesteia a fostmotivată şi de prevederileCanoanelor Bisericii Ortodoxe, carehotărau ca o episcopie să fie aşezatăîn oraşul din centrul provinciei,după Canonul XVII al sinodului IVecumenic de la Calcedon din anul451 care arata între altele: „Dacăvreo cetate s-a înnoit deîmpărăteasca stăpânire, sau iarăşi s-ar înnoi, politiceştilor şi publicelorforme să urmeze şi rânduialabisericeştilor parohii”. 12 Cel dintâiepiscop al strămutatei episcopii dela Mehadia la Caransebeş s-a numitPartenie. 13

Prezenţa episcopiei „Ad – Aqvas”la Mehadia, a însemnat o puternicăviaţă religioasă, culturală,economică, socială, care s-amoştenit până în vremurile de azi.

Odată cu trecerea timpului, local-itatea Mehadia este recunoscută şica vechi centru protopopesc, care larându-i avea în subordine mai multeparohii. În bisericile existente, dar şiîn afara lor au slujit preoţi care auavut o puternică influenţă de cultur-alizare a maselor populare. Epis-copii transmiteau prin protopopii laparohii, preoţilor şi credincioşilor

diferite hotărâri atât bisericeşti cât şicivile. 14 Vreme de aproape 200 deani (1552-1718) Banatul a stat subocupație turcească. Aceștia, în cen-trele mai impor-tante au înființatșcoli pentru copii lor. 15 Biserica Ro-mano-Catolică, susținătoarea limbiilatine care numai datorită reformeireligioase a fost nevoită să cedeze înfavoarea protestantismului. Acesta,cu timpul, a înlă-turat în mod treptatvechea pătură intelectuală a catoli-cismului înlocuind-o cu una nouă,care avea dorința de a se citi Bibliaîn limba maternă a fiecărui popor.Materializarea acestei dorințe s-aputut înfăptui prin înființarea a unuinumăr cât mai mare de tipografii șișcoli. 16

Noua reforma a protestantismuluia impulsionat introducerea de tipo-grafii și tipărirea unui număr cât maimare de cărți religioase. Tipărireaacestora a ajutat nu numai la culti-varea limbii române dar și la pro-movarea culturii naționale. Întreprimii traducători ai cărților reli-gioase, remarcăm pe DiaconulCoresi în Evangheliarul românescdin 1561, Psaltirea româ-nească dinanul 1570, Psaltirea slavo-românădin anul 1577, traducătorii Paliei dela Orăștiei, 1582 etc. Autorii lorarătau că aceste cărți erau destinatetuturor românilor și a provinciilorlocuite de aceștia.

Pe lângă reforma protestantismu-lui, au mai stat în cale și noile trans-for-mări economice, sociale,politice, culturale de la începutulsecolului al XVI-lea care au fa-vorizat înlocuirea limbii slavoneatât din biserică cât și din societatearomânească. Locul acesteia a fostpreluat de limba română vorbită șicunoscută de toți românii. Perioadade promovare a limbii române înbiserică îl constituie și cele câtevafragmente din Psaltirea slavo-română descoperită de preotul Cori-olan Buracu de la Mehadia.

Psaltirea slavo-română,descoperită la Mehadia aparține sec-olului al XVII-lea și este scrisă pepergament cu unele adăugiri dinsecolul al XVIII-lea, 17 cuurmătoarea însemnare: „Popa


34 VESTEA

urmare din pagina 33Toader ot. Urşova Capac, na

pomenire erei Mihăilă. Pis(an) mno-gogreasnic Matei BojidarMeh(adiski) dascăl la Ursova 7194”,adică „Popa Toader din OrşovaCapac, spre pomenirea pre-otuluiMihăilă. Scris-a mult greşitul MateiBojidar, dascălul Mehadiei în anul1686 la Orşova”. A fost descoperităîn legătura unei cărţi de ritual maivechi scrisă pe pergament, princonţinutul ei, aceasta marcheazăperi-oada de introducere a limbiiromâne în biserică. 18

Cu ocazia vizitei sale în Banat,renumitul savant Nicolae Iorga,printre alte comune a vizitat şi local-itatea Mehadia. Între alte lucruri in-teresante descoperite aici, el acunoscut şi această carte, despre carea scris o lucrare pe care a publicat-oîn facsimil. Nicolae Iorga precizeazăcă ea a fost publicată între anii 1580-1600. 19 Cartea a mai fost cercetatăşi de istoricul Ştefan Ciobanu pecare a numit-o „psaltire didactică”scrisă cu scopul de a înlocui limbaslavonă cu limba română „gustată şiînţeleasă de toţi românii.” 20Conţinutul acestei psaltiri a mai foststudiat şi de cercetătoarea MariaCombiescu, căreia i-a acordat oatenţie deosebită. Fără a stabiliprovenienţa Psaltirii, autoareaafirmă că ea ar fi o copie după textulalteia mai vechi. Prin analizafonetică şi morfologică ea a stabilitcă nu este nici o legătură directăîntre psaltirea de la Mehadia şipsaltirea slavo-română din Moldova.

Din cuprinsul acesteia se poate ob-serva prezenţa anumitor regional-isme adaptate graiului bănăţean. Deaici reiese că Psaltirea slavo-românăde la Mehadia ar fi o copie maitârzie din secolul al XVI-lea după unoriginal mai vechi care a fost folositmai din vechime, în vremea când laMehadia se găsea un renumit centrubisericesc. Despre conţinutulpsaltirii slavo-române de la Mehadias-a mai ocupat şi cercetătorul CostinFeneşan, fiu al acestei localităţi caredupă ce a fotocopiat-o, a tradus-o, neoferă date prețioase despre vechi-mea învățământului românesc de laMehadia. În prezent cartea se află

depusă în Biblioteca AcademieiRomâne din Bucureşti și este obiectde studiu și pentru alți cercetătoriinteresați de cultura neamului nos-tru.

Pe lângă Psaltirea slavo-românăde la Mehadia, date preţioase asupraînvăţământului românesc de aici nemai oferă părintele Coriolan Buracuși într-o altă lucrare rămasă în man-uscris intitulată „TopografischeBeschreilung von dem Militar ort.Mehadia” care nu este altceva decâtprima carte funduară întocmită deingineri austrieci asupra acestui sat.În această lucrare, pe lângă alteinformați prețioase despre Mehadia,se mai menţionează și drepturileasupra proprietăţilor agricole nunumai din această localitate dar şidin alte sate învecinate. 21

continare în pag. 66

1 Ion Băcilă, Monografia Mehadiei,Ed.Marineasa, Timișoara.

2 Idem, p.10.3 Idem, p.11.4 Nicolae Gudea, Ioan Ghiurco, Din

istoria creștinismului la români, 1988,p.192.

5 Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Isto-ria Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Insti-tutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă alBisericii Ortodoxe Române Bucureşti,ediţia a II-a, Bucureşti, 1991, p.90.

6 Pr.Coriolan I. Buracu FoaiaDiecezană (F.D), anuI XLIII, nr.42,Caransebeş, 1928, p.1; Vasile Părvan,Contribuţii epigrafice, Bucureşti p.178.;I.Popescu Spineni, VechimeaCreştinismului la români, Bucureşti 1934,p.41; Nicolae Iorga, Istoria Românilor II,Vălenii de Munte, p.222-223; Pr.Dr. Ghe-orghe Cotoşman, Episcopia Caranşebeşuluiîn anuar 1940-1941, p.42; Pr.Dr.AlexandruArmand Munteanu, Arhiepiscopia Ius-tiniana Prima şi jurisdicţia ei în StudiiTeologice seria II-a, anul XIV, nr.7-81962, p.453; Pr.Lect.Dr. Vasile PetricaSpaţiul Danubian în sec.XI, expresie alatinintăţii bizantine în lumina activităţiiArhiepiscopiei Iustiniana Prima şi a

bazilici din Sucidava în F.D, anul VII,nr.9-10, 2001, p.10.; I.D.Suciu, R.Con-stantinescu, Documente privitoare la Is-toria Mitropoliei Banatului, Timişoara,1980, p.19; Pr.Dr.Constantin Cilibia,Costinel-Eugen Cilibia, Băile Herculane,Forme de viaţă religioasă, Ed.Info,Craiova, 2011, p.88.

7 I.D. Suciu, Unitatea PoporuluiRomân, Ed.Facla, Timişoara, 1980, p.22;Ion Băcilă op.cit., p.12.

8 Pr.Dr.Gheorghe Popovici, Istoriaromânilor bănăţeni, Caransebeş, 1904,p.171. Vezi p.230-233, Prot.Dr. GheorgheCotoșman Anuar 1940-1941,Caransebeș, p.41.

9 Victor Țârcovnicu, IstoriaÎnvățământului din Banat până la anul1800, Ed.Didactică și Pedagogică,bucurești, 1978, p.22.

10 Ibidem.11 Persty A., Szöreny Bansag, II,

p.124-126. Istoria româniei II, Ed.Acad-emiei RPR, Buc., p.355.

12 Pidalionul tipărit la MânăstireaNeamţ în anul 1844, p.130.

13 Gheorghe Cotoșman, op.cit, p.41.14 Pr.Dr.Alexandru Stănciulescu

Bârda, Studii şi documenete privind Isto-ria României, vol.II,Ed. Sitech, Craiova,2010, p.18 şi urm.

15 M.Guboglu, Călătoria lui Evliya aCelebi efendi în Banat (1660) în Studii aBanatului, vol. II, Timișoara, 1970, p.23-60.

16 V.Țârcovnicu, op.cit, p.4617 Manuscris românesc, nr.545, fila

78, verso.18 I.D.Suciu, Monografia Mitropoliei

Banatului, Ed.Mitropolia Banatului,Timişoara, 1977, p.74.

19 Nicolae Iorga, Observaţii şi prob-leme bănăţene, 1940, p.8, Planşele X-XVII.

20 Ştefan Ciobanu, Începuturilescrisului în limba română, Buc., 1941,p.65.

21 Pr.Coriolan Buracu, op.cit, p.2.

Publicat în ALTARUL BANATULUI Nr. 1-3 ianuarie-martie 2014

VESTEA 35

În data de 28 septembrie 2018 laPrimăria Orașului Băile Hercu-lane a avut loc un eveniment

extraordinar dedicat „povestitoruluiBanatului” (după cum îl numeștescriitorul Ion Marin Almăjan) șianume un simpozion omagial „IonFlorian Panduru”.

Organizatorii evenimentului aufost: Primăria Băile Herculane(gazda întâlnirii) în parteneriat cuPrimăria Mehadia și Societatea Lit-erar-Artistică „Sorin Titel” din Banatprin scriitorul Nicolae Danciu Pet-niceanu.

Invitații au fost întâmpinați cu bu-curie și emoție de oamenii locului,gazde generoase: ing. deputat IonTabugan (fiind și unul dintreinițiatori și organizatori), ing. DorinBălteanu, scriitorul Nicolae DanciuPetniceanu și primarul Mehadiei,Iancu Panduru, cei care i-au avutalături pe fiica şi nepotul omagiatu-lui, Diana și Florian Panduru. Cutoții și-au dat mâna pentru a - l read-uce în mintea și sufletul celor care l-au cunoscut și al celor care i-au cititcărțile pe prozatorul și dramaturgulIon Florian Panduru în acest an încare se împlinesc 80 de ani de lanaștere și 25 de ani de la moarte.

Despre scriitorul şi despre OmulIon Florian Panduru au vorbit oa-meni de seamă care l-au cunoscut,care l-au iubit și apreciat. În primul

rând prozatorul Ion Marin Almăjan,vechi și bun prieten și colaborator;apoi deputatul Ion Tabugan adepănat amintiri despre omul locu-lui, Ion Florian Panduru. De aseme-nea, de suflet au fost intervențiilednei. prof. Anișoara Zeicu, proza-torului Nicolae Danciu Petniceanusau primarului Iancu Panduru, cel

care a șip r o m i sinițierea și or-g a n i z a r e aunui Sim-pozion anual„Ion FlorianPanduru” îns a t u lPlugova.

D e s p r ecărțile proza-torului oma-giat au vorbitmulți dintrecei invitați,

între care: Ion Ionescu (Timișoara),Nicolae Sârbu (Reșița), SilviaHârceagă (Timișoara), DorinBălteanu (Băile Herculane),Gabriela Șerban (Bocșa), MihailCorneanu, Gheorghe Mirulescu,Dănilă Surulescu, Mihai Belchite șiIoan Sincu, președintele Cenaclului„Domogled” Băile Herculane.

Simpozionul s-a încheiat, firesc,cu deplasarea participanților la cim-itirul în care își doarme somnul deveci prozatorul.

Prozator și dramaturg, născut însatul Plugova, comuna Mehadia, în15 august 1938 și plecat dintre noi în25 iunie 1993 sau, potrivit descrieriicreionate de Ionel Bota în încercareadomniei sale de a omagia prozabănățeană, „prozator interesant pecare Banatul postbelic l-a dăruit lit-eraturii române este Ion Florian Pan-duru”.

A urmat școala primară în satulnatal, apoi studii gimnaziale la Cor-nereva, liceale la Caransebeș și uni-versitare la Timișoara - Facultateade filologie.

A fost profesor la școala din ValeaBolvașnița și la Băile Herculane.

A debutat cu schița Drumuri, în1965, în revista „Orizont” dinTimișoara (16, nr. 3/ 1965), iar edi-torial a debutat în 1973 cu piesaPrigoruia și copiii lui (Reșița, 1973).

Urmează apoi volumele: Piesăîntr-un act (teatru, Reșița, 1979);Sărbătoare târzie (nuvele, Timișoara:Facla, 1981); Au murit poveștile, Si-minico (proză scurtă, Timișoara:Facla, 1983); Calul de lângă nouri(povestiri, Timișoara: Facla, 1985);Sub merii sălbatici (roman,București: Cartea Românească,1988); Unde ajung doar vulturii(povestire pentru adolescenți,Timișoara: Facla, 1988).

Pe scriitorul Ion Florian Panduruîl găsim în reviste precum:„Luceafărul” și „Flacăra”(București) sau „Semenicul”reșițean, în volumul colectiv Toatăbucuria gliei (Reșița, 1983) și în„Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin” apărut în 1998 la edituraTimpul din Reșița, în coordonareapoetului Nicolae Sârbu.

Referințe despre Ion Florian Pan-duru apar la: Gheorghe Jurma,Alexandru Ruja, Ion Marin Almăjan,Cornel Ungureanu, Laurențiu Ulici,Eugen Dorcescu, Olimpia Berca,Nicolae Georgescu, NicolaeCiobanu, Vasile Pistolea, NicolaeDanciu Petniceanu, Ion Medoia, iarregretatul Ioan Nicolae Cenda, pri-eten și coleg de catedră al prozatoru-lui, îi dedică un volum intitulat „Subsemnul muntelui” remember IonFlorian Panduru, carte apărută laOravița: Tipo-Art, 2007. De aseme-nea poeta Maria Bologa se apleacăasupra scrierilor lui Ion Florian Pan-duru, cât și cercetătorul și istoriculliterar Ionel Bota semnează un eseuintitulat Homo fictus – despre epicși reverie în proza lui Ion FlorianPanduru, volum apărut la Oravița,2008.

„Ion Florian Panduru avea ocontinuare în pagina 36

Gabriela ŞERBAN

In memoriam Ion Florian PanduruIn memoriam Ion Florian Panduru( 80 de ani de la naştere şi 25 de ani de la moarte)

36 VESTEA

urmare din pagina 35bibliotecă de invidiat (cu mobilier moștenit de la

Contese), îi plăcea să citească, avea „stofă” defilolog și talent mare de povestitor. Te făcea să râzi,povestind fapte simple. Oralitatea îl apropia demarele Creangă și se bucura când i se spunea că„descinde din humuleștean”. Și-a irosit o parte dinoperă pe cale orală și, tot asemeni lui Creangă, maispre bătrânețe a așternut pe hârtie.” povestește IoanNicolae Cenda în volumul amintit.

În prefața aceluiași volum, Ion Medoia sublinia:” Ion Florian Panduru reușește să ajungă un numesonor în literatura satului românesc și respectă cusfințenie specificul zonei, iar personajele lui devino frescă vie și nealterată a acestui mirific colț de țarăcu frământările și dramele lui, fără nici o undă deidilizare și nuanțe bucolice.[...] Cărțile lui poartăamprenta unui povestitor de zile mari și degajă forțăartistică în ton cu atmosfera ozonată și nepoluată,cu miresme de conifere și flori proaspete de pădure.El are meritul incontestabil de-a fi „logodit” culimba noastră din Severin, cu soarta și dramelețăranului de la munte, cu datinile și obiceiurile lornealterate, cu destinele satelor, ale cătunelor șisălașelor de aici.”

„Sensibilitatea omului Ion Florian Panduru,mascată și ea, dintr-un bun simț țărănesc, subipostaza insului glumeț, zeflemitor cu sine însuși,dar și cu lumea înconjurătoare, caracteristicăbănățenilor din zona montană, l-a dus probabil laacea implozie care a însemnat sfârșitul său ome-nesc.” scrie prozatorul Ion Marin Almăjan. Șicontinuă: „ Viziunea tragică a pierderii adevăratelorvalori ale satului bănățean, falsitatea, demagogia,goliciunea reperelor valorice raportate mereu descriitor la cele tradiționale, se împletesc în cărțilelui Ion Florian Panduru dându-le, dincolo deîntâmplările mai mult sau mai puțin superflue,perenitate.” (Ion Marin Almăjan)

„Suferind primeniri de la o carte la alta, scrisullui Ion Florian Panduru seamănă cu haina desărbătoare a țăranului nostru.” afirmă Ionel Bota înlucrarea sa dedicată prozei lui Ion Florian Panduru.

Consider că, pentru un scriitor, nu este mai nobilăcinstire decât recunoașterea muncii lui, a cărțilorsale, așadar, la ceas de frumoasă amintire a proza-torului Ion Florian Panduru se cuvine să-i cinstimmemoria aplecându-ne asupra scrierilor sale, lec-turând măcar câteva pagini din textele care elogiazăsatul bănățean, satul almăjan, izvor nesecat deinspirație pentru el și cu siguranță, nu întâmplător,prozatorul a ales ca motto, la una dintre cărți, unfragment faulknerian care spune: „ Am descoperitcă merită să scriu despre măruntul meu petic de glienatală și că nu voi trăi îndeajuns ca să termin tot cese poate scrie despre el.”

Dumnezeu să-l odihnească, iar memoria fie-iveșnică!

VESTEA 37

Publicată în anul 1985, laeditura Facla, cartea,,Calul de lângă nouri”

surprinde, în diferiteipostaze, priboieni rămaşiacasă sau plecaţi la oraş săînveţe şi să practice o meserie.Indiferent de situaţie sufletullor a rămas ataşat me-leagurilor natale. Acasă, cuadevărat, e doar la Priboi. Au-torul a ales această denumiredeoarece priboiul e la Plu-gova, satul lui natal, un sim-bol. Frunza şi mirosul luiaminteşte de Arjana, muntelede unde au coborât, în valeaBelarecăi, strămoşii plugove-nilor. Şi astăzi, în grădini, darmai ales la cimitir priboiulînverzeşte morminte şi îşiîmprăştie mirosul printre cruci.

Povestirea, care a dat denu-mirea volumului, descriesuferinţa prin care trecebătrânul Chilae când fiul săuSâmfereagă îi cere să renunţela cal, deoarece vrea săconstruiască o baie în locul gra-jdului. Pentru bătrânul pri-boian calul e un ortac caremerită recunoştinţă fiindcă l-aînsoţit şi ajutat să-şi facă viaţamai uşoară. Bătrânul trăieşte oadevărată dramă sufleteascăcând fiul îi spune că omoarăcalul.

-„Sâmfereagă, şopti bătrânul,nu ştiu cum să-ţi spun… Îi şi elsuflet. Atâta avem. Că nu-i pecine deschide ochii... Un braţde fân atâta mănâncă.”

Ca să-l scape , bătrânul sehotărăşte să-l vândă. Pe drumulspre târg îşi imaginează căvorbeşte cu calul :

- Murgule…- Stăpâne…- Şterge lacrimile, n-ai de ce să

plângi.

- Nu eu, tu plângi.- O fi. Chilae se şterse cu dosul

mâinii.”

Autorul evită să arate ce s-a în-tâmplat cu calul, dar povesteştecă Sâmfereagă a construit baia.

Vedenii în amurg, a doua

povestire, ne poartă în lumeafantastică a halucinaţiilor unuibătrân care trăieşte ultimeleclipe din viaţă. Minteaînfierbântată îl poartă în trecut,se întâlneşte cu persoane alăturide care a trăit, totul într-un

amalgam de fapte şi conversaţiifrânte şi neverosimile.Impresionează talentul autoru-

lui care reuşeşte să netranspună într-o lumeciudată, cu schimbări bruşteîn logica faptelor şi cuvin-telor.

Următoarea povestire, La“Ursul vesel” “ bufet expresdin subsolul unei clădiri cuşapte etaje”cum îl numeşteautorul, se întâlnesc meseriaşiplecaţi de la ţară care lucreazăla oraş. La un pahar,conversaţia alunecă uneorispre dispute şi contradicţii,

fiecare mândrindu-se curealizările lui, dar toţi îşi am-intesc cu nostalgie de locurile na-tale. Micile frecuşuri, uneori

răutăcioase dispar când, spuneautorul :

“Câţiva sufletişti apropiarăpatru mese rezervate, pe careurcară două scaune şi încă omasă. Improvizară un fel descenă, îi luară în braţe pemuzicanţi si-i aşezară ca penişte mărfuri scumpe şi fragile.....Taragotistul privi peste con-sumatori cu înţelegerepărintească, apoi îşi duse in-strumentul la gură şi începu odoină tremurătoare ca frunzaplopului. Amuţiseră toţi, parcăşi vântul se oprise, numai cân-tecul plutea deasupra lor,răscolindu-le sufletele. Pa-harele şi sticlele şedeauneatinse pe mese, mâinilecăzuseră pe lângă trup ca niştevreascuri. Ciuciulică simţea tul-

burarea aceasta şi strecuralacrimi prin taragotul de nuc.Cânta încet, unduios, parcă le-arfi şoptit, ori i-ar fi certat pentrusatele lăsate departe.


Gheorghe MIRULESCU:

„CALUL DE LÂNGĂ NOURI„ de Ion Florian PANDURU

Gheorghe Mirulescu, alături de scriitorulN.D. Petniceanu, la simpozionul omagial,,Ion Florian Panduru”.

38 VESTEA

urmare din pagina 37 Feţele oamenilor aveau acelaşi

aer de cuminţenie ca şi chipurilecopiilor uluiţi....Lumea începusă se dezmeticească, murmurede admiraţie se auzeau peste tot.Căpăţână nu mai prididea cuîmpărţitul băuturilor.Începuseră să se înfrăţeascămesele, cunoscuţii cunecunoscuţii vorbeau ca fraţii,doina le adusese aminte că toţisunt de-o mumă şi muma lor eacolo de unde izvorâse cânteculacesta sfâşietor....Se trezise şiLăzărică Suciu şi porni agale

spre masa priboienilor. Îlprimiră ca pe un consătean, îidădură să bea şi să mânce.

- Paraschive, de mâine nu mămai vedeţi. Mă duc acasă. Atât terog , să-mi dai bani de tren.Dacă nu, mă duc pe picioare.

- Îţi dau, vorbi gura priboian-ului, mintea, cu suflet cu tot,zbura peste livezile Priboiului.

Ciuciulică suflă în taragot...Şidoina îi acoperea, limpezindu-i,cu apa ei pură, adâncă,fremătătoare.”

“N-am vrut să mă întorc înPriboi, măcar să fi mâncatpiatră, eram hotărât, când amscăpat, să mă duc dusului, undevăd cu ochii, numai că are cevablestematul nostru de munte,

când crezi că te scalzi în bineşarpele tristeţii îşi răsuceşteinima. Şi atunci, începe să temacine dorul…” aşa începe au-torul ultima povestire intitulatăCa pasărea în cuib străin.

Ion, băiat sărac dar vrednic,munceşte fără preget să-şi facăun rost în viaţă. Are alături untată cu suflet mare şi chibzuit cucare reuşeşte să construiască ocasă nouă şi să crească multe an-imale. Pentru Ion vitele nu suntdoar o sursă de venit fiindcă ,spune el „ Vaca şi oaia nu-s vite,îs tot suflete, cunosc mai bine

decât omulcine-i mumaşi tata lor. Nucu boata şi cus u d a l m a ,când intri îngrajd, să-ţiamesteci su-fletul cu sufle-tul lor, cumfaci cu copiiităi. Atunci vitarupe lanţul săpoată fi lângătine. Eram cutata la pădureşi noapteadormeam în

staul, lângă vite. Una nu ne-acălcat. Când a venit lupul s-austrâns lângă noi cum vin copiiisperiaţi. Vita nu poate săvorbească, atâta tot.”

Bun gospodar Ion este apre-ciat tot mai mult de consătenipentru hărnicia şi corectitudinealui. Convins de autorităţile lo-cale să accepte postul devânzător la bufetul din sat îşischimbă modul de viaţă, sedesparte de soţie şi rrenunţă lavite. Dornic de un câştig cât maimare se implică în afaceri ilegaleşi este condamnat la şapte ani depuşcărie. La eliberare hotărăştesă nu se mai întoarcă în Priboi şilucrează într-o gospodărie destat la câmpie. Apreciat tot mai

mult pentru hărnicia şi pri-cepera lui este promovat înfuncţie. Nu rezistă tentaţiei de ase întoarce în Priboi chiar dacă,spune el „ Plângea inima –nmine că mă despart de ei, darnu aveam cum, mă chemau şifata şi blestematele alea decleanţuri.”

Autorul dovedeşte ocunoaştere profundă a gândiriişi mentalităţii omului de la ţarăatât de ataşat de locul de baştinăşi reuşeşte, prin talentul său denetăgăduit, să implice afectivcititorul în trăirile personajelorcărţii.

În semn de preţuire deosebităpentru nana Ion şi scrierile lui,am compus o poezie, aşa cumm-am priceput, care să cuprindătitlurile principalelor opere pub-licate, pe care am intitulat-o,

OMAGIU

Ioane, Ioane, FlorianeUn pandur, între panduriAş vrea să încalecCalul de lângă nouriSă trec cu el Pe lângă Merii sălbaticiŞi să ajung

Unde ajung doar vulturiiSă te regăsesc acolo susLa Sărbătoarea târzieA neamului românescApoi să coborâm Să ne întâlnimCu Prigoruia şi copiii luiCu Primarul din Valea SeacăŞi să sperămCă n-Au murit poveştile SiminicoHarnică bănăţanăDe la poală de ArjanăMi-e dor de tineIoane, Ioane, FlorianeUn pandurÎntre panduri.

Gheorghe Mirulescu

În cimitirul ortodox din Băile Herculane, la momântul scri-itorului Ion Florian PANDURU. Oameni de cultură, alăturide fiica scriitorului, Diana PANDURU, aprind o lumânare şirostesc o rugăciune.

Născut în Plugova,1938,din părinţii Ion şi Stanca,Ion Florian Panduru s-a

afirmat în literatură ca un dramaturgde un real talent. Dovadă sunt nu-meroasele premii obţinute la nivelnaţional:

- Menţiune la Festivalul Umorului,,Constantin Tănase”, Vaslui, 1977;

- Premiul II la Festivalul de creaţieSlănic-Moldova, 1978;

- Premii în Festivalul Naţional,,Cântarea României”.

Opera dramatică a lui I.F. Pan-duru cuprinde piese într-un actscrise pentru actori amatori.

Piesa ,,Dincolo de om” este primapiesă din dramaturgia autorului.Acţiunea piesei se desfăşoară într-ocameră a unei case dintr-un orăşeltransilvănean. Piesa are ca protago-nist un personaj feminine, Mama-omul. Dincolo de ea sunt fiiiacesteia: Ion Dumitru şi Mircea,precum şi nepoţii Petru şi Doina.

Viaţa mamei este o dramă după cesoţul ei, Toma, ,,a plecat” fără să semai întoarcă.

Numai ea ştie cum şi-a crescutcopiii, Ion şi Dumitru, la care I seadaugă Mircea, un copil abandonatde părinţii săi. Ion şi Dumitru autemperamente opuse, Mircea pleacăîn străinătate, unde se simte român,iar când vine în ţară se simte străin.

Dumitru a apucat pe căi greşite.Fură. Ceea ce surprinde la aceastăpiesă este titlul: ,,Dincolo de om”.Între omul mamă şi lume se află ofereastră pe care doar Petru ştie s-odeschidă, secretul fiindu-I dezvăluitde tatăl său Ion, care-l ştia de lamama sa. E o trecere din generaţieîn generaţie.

Când Petru este chemat deunchiul său Mircea, într-o ţarăstrăină unde va avea tot ce-şidoreşte, Petru este încântat la în-ceput dar, când află că nu poate luacu el castanii, strada, dealul, nupoate să plece. E o întreagă iubire deţară, aici spusă cu atâta naivitate deun copil. (Ne întrebăm, să fie cas-

tanii din Herculane?!)Drama nu are un deznodământ în

adevăratul sens al cuvântului, semncă zbuciumul unei familii dureazăpe tot parcursul vieţii.

Dacă în această dramă autorul sereferă la zbuciumul unei familii dinmediul urban, o altă piesă,,,Povestea lui Fulgerin“ ne transferăîntr-un alt mediu din Munţii Cernei,evocând problemele uneicomunităţi de ciobani.

Surprinde în această piesă numelepersonajelor. Fulgerin, baciul, e olumină într-un decor sumbru,mioritic prin dorinţa sa de a fi în-mormântat cu brad şi cântece de joc(tradiţie la noi, în Munţii Cernei).

Alte nume: Siminica (floare),Golopăr, Guţu, Vărdare sauPalaurdă, sunt nume sau porecle pecale de dispariţie.

Acţiunea piesei se desfăşoară într-o stână veche din Arjana, cu pereţiiafumaţi, fără uşă (semn că autorulfusese prin munţii Cernei). Autorulurmăreşte destrămarea uneicomunităţi de ciobani în interiorulunei societăţi noi, cu mobilier, auto-turisme şi aparate modern, cu doc-tori (idealul Siminicăi), în loculcimpoaielor şi al găleţilor cu brânză.

Dacă Vărdare crede că ,,totpădurea-I muma noastră”, Guţu aretendinţe moderne: casă cu recamelşi baie pentru goştii de la nedeie.

Copilul Paulurdă vrea să rămânăla oi în Arjana, la stâna lui GheorgheCorneanu şi Lică Breană. Guţu vreala casa lui în Bolvaşniţa(,,casă cumn-are nimeni!”). El îşi pregăteşte şicrucea de mormânt din marmură şicu litere de aur:

,,Tristă coadă de la peşteAici Guţu odihneşteŞi iar tristă de gutuiGuţu cu muierea lui”

Filosofia lui Guţu e simplă: bu-curie şi tristeţe, când ai şi când n-ai!

Toamna ciobanii coboară în sat,visul lui Fulgerin – ,,să umplemmunţii cu oile noastre” e o utopie!

Lipsa deznodământului sugereazăperpetuarea problemelor într-o so-cietate ce se transformă.

Teatrul scurt al autoruluicuprinde şi o trilogie care-l are capersonaj principal pe Gruia, pri-marul din Valea Seacă. El este tipuleroului care-şi neglijează familiapentru binele colectivităţii (ideal so-cialist). Concret, el nu are timp sămeargă acasă nici când fiul său are12 ani!

Primarul e un tip corect, ambiţios,care face din Valea Seacă(Bolvaşniţa) un sat modern şi bogat.Atunci când e nevoie îşi trimitesubordonaţii la muncă în teren.

Dacă în primele piese, viitorul(copiii) era reprezentat prin Petre,Siminica sau Palaurdă, aici viitorul eBombonica, o fată modernă,fumătoare şi fără chef de muncă.Pentru ea munca e o ruşine. (Neîntrebăm: să fi avut autorul o viz-iune a societăţii noastre încă deacum cincizeci de ani?!!). Când pri-marul îi spune Bombonicăi: cine numunceşte nu mănâncă, aceasta îirăspunde că ea e ,,cu inversul”.

Umorul e o permanenţă a autoru-lui. Semnificativă e scena în careprimarul face un elogiu ciobanului,privind în noapte pe fereastră şi-lîndeamnă pe medicul veterinar săprivească şi el afară. Acolo era unmăgar legat de stâlp, măgarulciobanului.

La fel, ciobanul Miron sclipeşte deinteligenţă nativă în dialogul purtatcu un căpitan de poliţie venit să an-cheteze averea primarului. Miron emai abil decât ditamai căpitanul.

Acestea sunt câteva idei despredramaturgia unui autor plecat pre-mature dintre noi. De aceea eu nuconsider această întâlnire un jubileuci un moment plin de nostalgie şi încare să ne punem retoric întrebarea:dacă ar fi trăit şi azi ,,nea Ion” ??

Băile Herculane, 28.09.2018

VESTEA 39

Mihai Corneanu: I O N F L O R I A N P A N D U R UI O N F L O R I A N P A N D U R U

40 VESTEA

În 25 iunie 2013, s-au împlinit 20de ani de când a trecut în nefiinţăIon Florian Panduru, prozator şi

dramaturg, unul dintre condeiele scriitoriceştide certă valoare artistică din Banat, care a sur-prins cu nostalgie şi umor lumea satuluibănăţean din trecut şi de astăzi.

Profesorul şi scriitorul Ion Florian Pandurus-a născut la 15 august 1938 în satul Plugova,din părinţii Ioan şi Stanca, ţărani. Va absolvistudiile gimnaziale la Cornereva, iar liceul laCaransebeş. După absolvirea Facultăţii deFilologie, Universitatea din Timişoara, vafuncţiona, o scurtă perioadă, ca profesor deLimba şi literatura română la Petrovaselo(Timiş), apoi la şcoala din Valea Bolvaşniţa,unde a cunosc cea mai frumoasă şi împlinităperioadă din viaţa de dascăl (mulţi ani a fostdirector la această şcoală) şi, în ultimii ani aivieţii la Liceul „Hercules” din Băile Herculane.

Dispare fulgerător, la 25 iunie 1993, în urmaunei comoţii cerebrale. Moartea sa a lăsat ungol adânc, nu numai în rândul truditorilor de lacatedră, dar şi în lumea literaturii beletristicedin acest colţ de ţară.

Cel care avea să fie numit de critică de spe-cialitate „un Creangă al Banatului”, datoritătalentului de povestitor şi umorului, a debutatîn revista „Orizont” din Timişoara, în 1965 cuschiţa „Drumuri”. Vă mai publica în paginile re-vistelor „Luceafărul”, „Flacăra”, „Semenicul”.

Debutul editorial este marcat de piesa de

teatru „Prigoruia şi copiii lui”, Reşiţa, 1973. Vaurma „Piese într-un act”, Reşiţa 1973. Ca proza-tor va publica volumele de povestiri:„Sărbătoare târzie” (1981), „Au murit poveştile,Siminico” (1983), „Calul de lângă nouri” (1985)şi romanul „Sub merii sălbatici” (1988). Ne vomopri în continuare asupra volumelor în prozăale scriitorului.

„Sărbătoare târzie” (Editura „Facla”,Timişoara, 1981) cuprinde o suită de povestiridin viaţa unui sat de munte de la poalele Ar-janei, Priboi. Cartea defineşte un autor strânslegat de personajele sale, un fel de rapsod pop-ular care vorbeşte despre vecinii lui din sat cuspontaneitate, folosind expresii obişnuite dinzonă.

În volum întâmplările hazlii se împletesc cucele de tensiune, ironia cu umorul, descriereacu dialogul. Miezul întâmplărilor este dat deimpactul formelor tradiţionale de viaţă cu celenoi, ceea ce creează situaţii dintre cele maineobişnuite care stârnesc hazul. Cunoscătoral mediului pe care îl descrie, autorul îşiplasează eroii în situaţii critice şi îi obligă sămediteze asupra rostului lor şi să ia cunoştinţăde adevăruri relevante. „Ion Florian Panduruştie să construiască situaţii contrastante încare se opun caractere, mentalităţi, obiceiuri,dar exploatează şi tensiunea de limbaj (neolo-gismele -stridente ori stâlcite – se alătură unorelemente dialectale; expresia ironică şi ceabrutală o însoţesc pe cea lirică.”

Cartea a apărut şi în limba rusă în 1986 înCP, 1986.

„Au murit poveştile, Siminico” (Editura„Facla”, Timişoara, 1983) are în centruprezentarea vieţii locuitorilor din Satbătrân,un cătun de munte al satului industrializat Pri-boi. Cei care trăiesc aici sunt reprezentanţiiunei lumi vechi, care îşi conservă datinile şiobiceiurile. Dar cartea are şi o intenţie moral-izatoare vizând pe cei care şi-au abandonatlocurile pline de amintirea strămoşilor pentrua deveni nişte anonimi într-o lume a oraşuluicare nu-i înţelege şi în care nu se vor putea re-aliza. Subiectul cărţii este în aparenţă simplu.Doi copii, frate (mai mare, care este şi nara-torul) şi soră, Siminica, după moartea mameisunt abandonaţi de un tată căzut în patima al-coolului. Cei doi părăsesc oraşul şi îşi cautăadăpost la bunicii din Satbătrân, un cătun uitatde lume pe vârful muntelui. În acest sat depop-ulat, cu bătrâni care duc mai departe tradiţiileşi obiceiurile străvechi, cei doi copii găsescliniştea sufletească, căldura căminului dupăcare tânjeau. Copiii ştiu satul numai dinpoveşti cu Feţi-frumoşi, Muma Pădurii, zmei şilupi. Sub supravegherea atentă a bunicilor, ceidoi copii descoperă farmecul vieţii de la ţară.Povestea celor doi se împleteşte cu viaţabătrânilor.


Prof. Gruia Cinghiţă:

I o n F l o r i a n P a n d u r u – P r o z a t o rI o n F l o r i a n P a n d u r u – P r o z a t o r

La 4 octombrie 2018 se împlinesc 2 ani de la trecerea în veşnicie a profesoru-lui Gruia CINGHIŢĂ. Redactor şef al publicaţiei noastre timp de patru ani, fiind în acelaşi timp şiunul dintre fondatorii revistei, prof.Gruia Cinghiţă, a desfăşurat o activitatepublicistică intensă. În afara articolelor prezente în paginile revistei VESTEA,a publicat articole în mai multe publicaţii culturale, dintre care amintim:„Eminescu”, „Icoane Bănăţene" şi în publicaţia „Tibiscus" din Uzdin (Serbia). Pensionar al Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica de Haţeg" din Mehadia, dinanul 2012, profesorul de limba română Gruia Cinghiţă a dovedit prin activ-itatea sa didactică, pe lângă excelenta pregătire profesională, o măiestriepedagogică excepţională. Cu o dăruire remarcabilă, personalităţii sale cu-mulându-i-se o mulţime de calităţi umane şi aptitudinale, profesorul Gruia

Cinghiţă a desfăşurat de-a lungul întregii sale cariere un act didactic şi pedagogic complet, de o înaltăţinută şi ridicată calitate. Profesorul Gruia CINGHIŢĂ a fost un artist al meseriei sale. El a ars ca olumânare pentru a-i lumina pe alţii. Dumnezeu să-l odihnească în pace!(Redacţia)

VESTEA 41

Şi astăzi, deşi, iată, au tre-cut 25 de ani — când şi

cum au trecut? - mi-e greu săadmit că Ion Florian Panduru aplecat dintre noi. În fiecarevară, când suntem poftiţi laColocviile „Reflex" de poetul şifratele mezin Octavian Doclin,ne facem drum, soţia şi cu mine,să ducem o lumânare la mor-mântul lui şi al soţiei sale Virginia.

Vara aceea năpraznică,când am urmat convoiul fu-nerar, nu mi s-a şters din minteşi nici din suflet. A rămas ca ospaimă, ca un coşmar, ca unsfârşit de lume. Aerul clocotea.Cerna bolborosea ca într-unblestem, pădurea mi se păreacă cernise. Mi s-a făcut rău şiam fost adăpostit în casa fostuluişef de ocol silvic, Micşa. Dum-nezeu să-l ierte şi pe el.

Ion Florian Panduru mi-a fostcoleg de facultate la Filologiatimişoreană. Era vestit, el şi pri-etenul său Cuţăr. între profesorişi colegi pentru snoavele şighiduşiile lor. Panduru povesteafabulos istorii ce ar fi depăşit,cred eu, pe cele ale bravuluisoldat Şveik, istorii având capersonaj pe Tisa Pişta, fost prim-ministru al Ungariei şi pe Ion, sol-dat k.u.k., bănăţean din părţilemuntoase. Îl păcălea, îşi băteajoc de Tisa Pişta, punându-1 întot felul de situaţii imaginate. As-cultam robit de farmecul pove-stirii. La câţiva ani, l-am poftit săscrie acele povestiri. Din păcatele uitase sau le trecuse rândul.Cum le trec la toate, pe lumeaasta.

Ajungând director la EdituraFacla, l-am invitat, pe fostul meu

coleg, să ne ofere o carte. Şiastfel s-a născut volumul depovestiri ,,Sărbătoare târzie",apărută în 1981, o carte carepovesteşte despre o lumefabuloasă, cea a Banatului demunte din alte vremuri, cuumorul şi spiritul criticexcepţionale ale celui ce seanunţa un mare povestitor. Cuacest prilej se lansa în lumealiterară a Banatului, dar şi a ţării— căci în acele vremuri carteacircula pe întreg teritoriulRomâniei, iar critica literară,chiar şi cea bucureşteană, nuignora cărţile din provincie - unpersonaj, care a devenit unalter ego al autorului însuşi -FINFĂRU. În 1983 am editat


urmare din pagina 40Resemnaţi de absenţa fiului, plecat la oraş,

cu casa luminată de prezenţa nepoţilor, Vajailor(porecla familiei) renaşte odată cu speranţareluării vechilor obiceiuri (creşterea vitelor). Încele din urmă, tatăl se va întoarce în sat sprebucuria copiilor şi satisfacerea bunicilor.

Dincolo de subiectul cărţii se descoperă olume cu profunde semnificaţii. Autorulurmăreşte comportamentul Siminicăi, psiholo-gia celor două vârste copilăria şi adolescenţa.Siminica se află la început, la jumătatea drumu-lui dintre basm şi real. Curând însă ele se vorsepara definitiv, marcând trecerea la o altăvârstă, aceasta fiind şi semnificaţia titlului.”<<Au murit poveştile, Siminico>> iată o carte ceredescoperă marea temă ţărănească şi – lucrula fel de important – adresantul ei de la origini:ţăranul.

Ion Florian Panduru îşi continuă cea de-a treiacarte „Calul de lângă nouri” (Editura „Facla”,Timişoara, 1985) prezentarea satului bănăţeancontemporan, surprinzând mutaţiile petrecuteîn existenţa materială a ţăranului dar şi înconştiinţa acestora. Cele patru povestiri carealcătuiesc cartea surprind ruptura dintre

generaţii, concepţiile părinţilor şi ale bunicilorfiind total diferite de cele ale fiilor sau nepoţilor,confruntarea între reprezentanţii a douăgeneraţii fiind una din temele predilecte aleprozatorului. Generaţia celor vârstnici nuînţelege ruptura tinerilor de valorile tradiţionaleale satului. Distanţarea faţă de valoriletradiţionale conţine uneori începutul unei rup-turi ireparabile. Semnificativă mi se pare dramatrăită de bătrânul Chilae prilejuită de hotărâreafiului de a omorî calul, care nu este înţeleasă defiu. Drama bătrânului, pentru care calul era sin-gura legătură cu trecutul, se va consuma însingurătate. Personajele, foşti ţărani, acumaproape orăşeni, sunt adunaţi la bufetul din lo-calitate. Tristeţea despărţirii de sat va fiamplificată de sunetele unei doine cântate lataragot, ei conştientizând amarul dezrădăcinării.Mai puţin realizată artistic este ultima povestire„Ca pasărea în cuib străin” cu un subiect moral-izator, cu secvenţe melodramatice.

Romanul „Sub merii sălbatici” (Editura„Cartea Românească”, Bucureşti, 1988)continuă prezentarea universului ţărănesc în-ceput cu „Au murit poveştile, Siminico” şi con-tinuat cu „Calul de lângă nouri”. Şi în acest

roman scriitorul este preocupat de prezentareatransformărilor radicale prin care trece satulromânesc. Sub Merii sălbatici se află Satbătrânunde trăiesc o mână de bătrâni care ţin cu îndâr-jire la păstrarea vechilor obiceiuri. Dintre ei sedetaşează Mircu ai cărui copii au plecat deacasă făurindu-şi o nouă viaţă în localitatea decâmpie Priboi. Viaţa de aici se desfăşoară pe unalt făgaş, are ca scop acumularea de bogăţii.Agăsân, fiul lui Mircu, este reprezentatul tipic alacestei lumi, un personaj captivant pe care viaţade la oraş l-a absorbit cu totul. El reuşeşte singurîn această nouă lume, din simplu cojocarajungând un antreprenor care îşi va vinde marfaîn mai multe judeţe. La fel de captivant este şicelălalt frate, Simion, ajuns miliţian în Mân-dreana. Acesta este un reprezentant al ordinii,un executant inflexibil al legii, capabil să-şiaresteze chiar fraţii, dacă aceştia ar fi greşit.

„Prin romanul „Sub Merii sălbatici”, Ion Flo-rian Panduru devine unul dintre cei mai originaliscriitori de literatură ţărănească din Banat.”

(VESTEA de MEHADIA, nr.2, septembrie 2013)

Ion Marin Almăjan ION FLORIAN PANDURU, POVESTITORUL BANATULUI ION FLORIAN PANDURU, POVESTITORUL BANATULUI

42 VESTEA

urmare din pagina 41

cartea cu un titlu carevorbeşte de la sine : „Au muritpoveştile, Siminico", ce continualumea din volumul de debut cudramele, tristeţile. înfruntările şibucuriile ei. În dedicaţia de pecarte, Ion mă numea : ,,...prietenşi frate cu Domogledul (...) faţăde care mă simt dator atât eucât şi toţi cei care vor purta nu-mele de pe copertă". în 1985apărea sub egida „Faclei" altvolum de povestiri „Calul delângă nouri", o carte dedicatalumii ,,stricate" a satuluibănăţean, noilor stăpâni care auluptat din răsputeri şi, în parte,au reuşit să distrugă vechiletradiţii, să lovească în temeliilesatului, luându-i ţăranului (ceidin zona Caransebeşului-Hercu-lanelor au fost scutiţi de aceastăcumplită tragedie) pământul,raţiunea de a fi a ţăranului, iu-birea şi rostul existenţei sale.

Între timp devenisem cuadevărat, aşa cum scria îndedicaţie, „prieteni şi fraţi", nevizitam reciproc, în familie, iartratamentul meu de la băi setransforma în agape prelungitecu răchie de Plugova, satul încare s-a născut Panduru şiunde mai trăia încă Mumiţa,bătrâna lui mamă şi cu prietenibuni şi dragi, precum OctavianDoclin, sicilianul Rolando Certa,Eugen Dorcescu,Sabin Opreanuşi alţii.

La manuscrisul pe care l-aadus la editură cu titlul ,,Submerii sălbatici" am avut o primăşi singură punte de încercare, săzic aşa. a colaborării noastre.Cartea ambiţiona să înfăţişezelumea muribundă, halucinantdescrisă, a satului bătrân, cupersonaje venite de dincolo demormânt, trăind în imperiul de-scântecelor, al bocetelor, al

spiritelor celor duşi în lumea fărădor şi întristare. Imaginea satuluibătrân era propusă în contrastcu cea a satului nou, din vremearegimului comunist, cu toatepăcatele celor ce-l conduceauşi administrau, demagogi,obişnuiţi să-şi ia bună parte dinavutul obştesc, cum se spuneaatunci.

Să reamintesc cititorului că,deşi oficial cenzura fusesedesfiinţată, Consiliul Culturii şiEducaţiei Socialiste, un fel deminister al culturii, avea pentrufiecare editură lectori anumeangajaţi, care transmiteau toateporuncile partidului şi bineînţelesale celor ce conduceau acestConsiliu, adică Suzana Gâdea,inginer metalurg şi Mihai Dulea,sinistrul personaj numit de cabi-netul nr. 2, deci de ElenaCeauşescu, care introduseseteroare în edituri, cine-matografie, publicaţii etc. Cumlectorii Consiliului citeau toatecărţile ce urmau să fie trimise ti-pografiilor, făcând referate derespingere sau de acceptare,am fost convins că romanul luiPanduru nu doar că va firespins, ci şi discutat, cum seobişnuia să se facă, în plenulConsiliului, adică cu prezenţa di-rectorilor de edituri, preşedinţide comitete de cultură judeţeneşi alţi „ideologi". I-am explicatacest lucru lui Pandurucerându-i să echilibreze puţinraportul dintre satul nou şi celbătrân, să atenueze nuanţelede caricatură în cazul primului.A refuzat şi am simţit că între nois-a lăsat o umbră. S-a dus laEditura Cartea Românească,editură a Uniunii Scriitorilor, careavea un statut mai lejer (fusesecondusă de Marin Preda!!!) şicartea a apărut acolo. Darumbra a fost de moment şi pri-

etenia noastră a continuat fărărezerve.

La instalarea în funcţia deprim-secretar al Comitetuluijudeţean de partid Caraş -Sev-erin a celebrului Ilie Matei, înlocul lui Trandafir Cocârlă, iubitfiu al Banatului, s-a organizat laReşiţa, prima şi, mi se pare, sin-gura întâlnire cu fiii Caraş-Sev-erinului. La masa de seară,festivă, Panduru şi alţi scriitoricărăşeni nu au fost invitaţi.Dintr-un gest de firească loiali-tate şi colegialitate, am refuzatsă particip la respectiva sin-drofie, rămânând la hotel, alăturide Panduru şi ceilalţi, afront pecare Ilie Matei nu l-a uitat şi pecare mi l-a plătit, atunci când afost mutat la Timiş.

De ce a scris atât de puţinIon Florian Panduru? Aşîndrăzni să afirm că în fiinţa luitrăiau doi oameni, intelectualul,profesorul, scriitorul şi, adâncmoştenit, ţăranul, cel care îltrăgea spre coasă, spre lu-crarea pământului moştenit laPlugova. În această cumpănăstă, cred eu, explicaţia puţinătăţiicărţilor sale, la care aş adăugafaptul că scria greu, cu trudă,pe manuscris. Sunt sigur că înalte condiţii umane şi sociale, IonFlorian Panduru ar fi devenit unmare povestitor, nu doar al Ba-natului, ci şi al literaturii româneîn întregul ei. Din păcate, s-aprăvălit peste el, neaşteptat,clipa trecerii. Şi astfel literaturaBanatului şi a României a pierdutun mare talent, iar eu un prietendrag şi un frate de suflet, acărui plecare neaşteptată şinedreaptă o resimt la fel degrea şi acum după 25 de ani.

Timişoara 14 iulie 2018

VESTEA 43

Tema principală a povestirii esteistoria satelor Priboi şi Sat Bătrânpe axa spaţio-temporală, respectivdestrămarea lumii vechi sub im-pactul revoluţiei ştiinţifice şitehnice şi începutul altei lumi noi,moderne.

Palalel cu această temă, scriitorulprezintă lumea inocentă şi pură acopilăriei în desfăşurare.

Cartea debutează cu drumul dela oraş la sat al celor doi fraţi, prilejpentru autor (prin întermediulbăiatului) de a descrie: frumuseţeasatului de munte, dragostea buni-cilor ( Lazăr şi Măria ) pentru ceidoi nepoţi ( acest sentiment stim-ulând şi declanşând resorturileafective ale celor doi copii, pentrufamilie şi natură).

În satul bunicilor, copiii vor luacontact cu lumea mirifică,atemporală, cu legi aspre, imua-bile, nescrise, cu obiceiuri, datinişi ritualuri străvechi. FrateleSiminicii va lua contact cu dramacolectivităţii săteşti, a membrilorei (părăsirea satului bătrân de lamunte pentru satul din vale saupentru oraş), autorul urmărind:

- destinul individual al person-ajelor sale, dar şi destinul socialnaţional, prin depopularea satelorde la munte; de-a dreptul fasci-nante sunt descrise: urcarea spremunte, în sătucul Satbătrân, dru-mul începând din capul satului, dela casa lui Finfăru, prin păduri destejari, fagi, flori, pe lângă stâncade unde răsărea izvorul, dirijat peun lemn de pin cioplit la fântânaIui Arpec Breană, întru veşnicireanumelui său, casa bunicilor Lazărşi Măria Vijău, de unde se puteauvedea împrejurimile: Arjana,Dunărea („ balaur bătrân, albastru,

mişcându-se încet ), izvorul luiPetre Adumitrei sau Cracul Viezu-rului.

Folosind tehnica clar-obscurului,autorul precizează: „În Satbătrânau mai rămas vreo zece case şi eleaşteaptă să moară". Unii s-aumutat, alţii s-au dus în „Lumea Lu-milor" şi aşa s-a ales praful şi pul-berea de Satbătrân . Sunt casebătrâne, coşcovite, prin care umblălighioane în loc de copii.

Frumuseţea şi fascinaţiamuntelui este redată magnific!

Un veritabil omagiu îl aduce scri-itorul sătenilor, ţăranilor care sunt:

- verticali şi stabili locului: „Ei auputut să rămâie, n-au fostdesprinşi, cum nu desprinzi piatrade la locul ei"

- interiorizaţi: ascund în ei totul,şi bucuria şi durerea

- de o mare bogăţie sufletească:era luminat de-o bucurie lăuntrică

- sau semăna grozav cu vârfurilesemeţe şi albe din faţa noastră;

- legaţi de locul lor, de pământ:Sunt aici să mă fac frate cu tine,pământule! sau Iată-mă, am venit!

- demni: Muntenii mor în pi-cioare ca brazii bătrâni. În muntenimeni nu poate sta cu mâinile însân;

- inventivi: îs daţi draculuimuntenii. Nu-i lucru pe lume sănu-l fi făcut şi ei. Fac casă şi masăfără cuie;

- solidari, comunicativi: Săteniivorbesc de coasă, porumb şi devite, ca şi cum ar fi locuit într-ocasă.

Figurile sătenilor sunt creionatedin câteva tuşe, cu precizie, încâtîţi rămân în minte, alcătuind untablou colectiv fascinant. Cei duşi(morţi) sunt permanent amintiţi

de cei vii.Sătenii respectă cu sfinţenie da-

tinile, obiceiurile şi ritualurile ,amintind câteva:

- sărbătoarea (măsuratul) oilor,când sătenii chiteau oile cu flori cape fetele mari, cântau din fluier şijucau cîte 2-3 zile;

- pomana porcului - ritualulsăvârşit de nevasta lui PantelieCasapu, după tăierea porcului;

- legea sacrosantă a iertăciunii,de la care nu se abat niciodată:când te-apropii de margine, nu maiai dreptul să porţi duşmănie la ni-meni. N-ai voie să pleci dincolo cuinima neîmpăcată, ai vină ori nu,trebuie să te împaci cu toată lumea.Chiar dacă nu vrea ăla, îl rogi tu;

- pregătirea sicriului (lăzii) cumult timp înainte de a muri a per-soanei;

- datinile şi ritualurile morţii-intuiţie, presimţire, pregătire;

- bocetul - cântece de jale în caresunt expuse calităţile persoanei de-cedate, regretul şi durerea pierderiifiinţelor dragi;

- Moartea capătă semnificaţii di-verse. Ea este pe rând:

- înşurubare în gliastrăbună!Bătrânii rămân pe loc carădăcinile! Nu ne mutăm dinlumea albă în cea neagră, numaicând ne cheamă EA. Toţi se duc,nu-s de piatră, şi piatra moare, omacină ploile. Omu-i făcut săpiară, nu-i piatră să rămână, însă el,nu crede că moare, când îi rămânenumele. (,,Fântâna lui ArpecBreană”)

- Dăinuirea prin fapte: Oameniite primesc în veac pentru binelefăcut, nu pentru tine.


Dănilă SURULESCU: ION FLORIAN PANDURU (1938-1993)Câteva consideraţii asupra cărţii

,,Au murit poveştile, Siminico” de Ion Florian Panduru

44 VESTEA

urmare din pagina 43Moartea-i făcută pentru toţi cei

care trăiesc. Din pământ, nimeninu se mai întoarce.

Scriitorul e un maestru al di-alogului, folosind limbajulaluziv:

Între om şi natură, om şi ani-mal există o legăturăindisolubilă. De exemplu, oaialui Samuilă Mura: n-a maipăscut când a tras stăpânul sămoară, a rămas lângă el(reminiscenţe din balada,,Mioriţa”).

În lumea nouă care seinstaurează rapid: nimeni nu vamai vorbi cu vita. Pe lângă oa-meni cinstiţi există şi din ceifără-de-lege, precum Sache sauconcubina lui Nicolaae Vijău,femeie superficială şi dedatăplăcerilor ieftine. Oraşul estepentru ţăranii din Satbătrân unloc primejdios, un loc alpierzaniei morale şi sufleteşti, olume a violenţei şi cruzimii.Spre deosebire de Satbătrân,Priboiul se transformă într-un

mediu prielnic, sub impactulrevoluţiei tehnico-ştiinţifice.Un rol important al acesteitransformări miraculoase îirevine învăţământului, şcolii şidascălilor ei. Înfiinţarea Liceu-lui Agricol şi Veterinar, cea maiînaltă clădire din comună, culaboratoare şi cabinete pentrufiecare obiect de studiu. Princalificarea în meseriile ţinândde agricultură şi medicinăveterinară, noul va pătrunde înforţă în lumea şi viaţa priboie-nilor ( cositori mecanice, rasede animale mai productive).Dar modernizarea satuluideclanşează şi fenomene nega-tive:

- dezmembrarea familiei:Frate Petre... toate prostăturileumblă acum cu geanta în mânăşi cu buzele făcute...n-au nicişcoală, nici meserie, îţi daiseama ce fac ele pe acolo. Copiiiaici...acasă mumele lor abia maipot merge după o vită, şi ele,acolo, aleargă după toţi, toţii!

- Indiferentismul faţă de fam-

ilie ( părinţi, copii);- înstrăinarea de vatră, de casa

părintească, comunitate;- înlocuirea sentimentelor de

dragoste şi respect, demnitate şihărnicie, cu patima pentru banişi acumulări materiale!

Scriitorul ( prin personajelesale ) e încrezător în cultură şicivilizaţie, în umanitate şiumanism: Civilizaţia va urcapână dincolo de Satbătrân, Oa-menii vor trăi altfel. Pe nimeninu mai interesează că încep sămoară poveştile ce umpleaumunţii, semnele bătrânilor.

Mesajul povestirii e tranşantşi limpede.în lupta între vechi şinou, noul va triumfa, va învingepentru că: „Aşa trebuie să fie „

Finalul romanului se vrea unS.O.S., un îndemn de a păstratradiţia, obiceiurile, limba, uni-tatea dintre gând şi faptă, toatevalorile înalte ale oamenilor dealtădată.

Băile Herculane, 28.09.2018

S ub acest titlu frumos şiromanţios ,,Sub meriisălbatici”, găsim un

roman realist care prezintăîntâmplări din viaţa oamenilor,ce trăiesc în satele bănăţene demunte, într-o comunitate diferităde comunităţile săteşti ce segăsesc la şes.

Găsim aici o frescă socială aacestei comunităţi care trece prin

mari prefaceri atunci când ele-mentele civilizaţiei urbanepătrund în lumea muntenilor, letulbură viaţa, tradiţii le şi obi-ceiurile împământenite deveacuri. Mai mult, schimbărelaţiile dintre oameni, mai alesdintre părinţi şi copii. Începe unconflict între generaţii deoarecebătrânii sunt conser vatori şi nuacceptă stricarea legilor pe cândcei tineri vor să adopte un nou

mod de viaţă, să se bucure de unfel de libertate pe care pânăacum n-au cunoscut-o şi dease-meni de confortul şi bunătateaprogresului tehnologic.

În lumea satului de munte ni-meni nu poate supravieţui sin-gur, toţi sunt uniţi la bine şi larău, au norme de viaţă bine sta-bilite pe care le păstrează custricteţe.


Constanţa Sylvia HÂRCEAGĂ “SUB MERII SĂLBATICI” de Ion Florian PANDURU

VESTEA 45

urmare din pagina 44Pentr u aceşti oameni reali-

tatea este atfel percepută: ei aucoduri le şi semnele lor, dupăcare descifrează natura , cl ima,cer ul şi evenimentele v iitoare,au superstiţii le lor în care credneabătut , relaţia lor cu natura ,chiar şi cu mor ţii şi cu Dum-nezeu, este una normală ,naturală , apropiată şiprietenoasă. Căci altfel Dum-nezeu nu ar coborî şi nu ar stade vorbă cu ei şi nu le-ar spunecă R aiul trebuie lărgit şipoiana lor cu meri sălbaticieste un colţ de rai pe pământ.

Romanul prezintă dramaoameni lor dezrădăcinaţi , acelor tineri care vor să îşi facăun trai mai bun părăsindmuntele pentr u a populaoraşele sau satele de la vale,dar mai ales drama bătrânilorcare sunt nevoiţi să-şi vândăcasele şi animalele şi să plecela copiii lor să locuiască labloc.

Vor f i bântuiţi de amintir ipână la ult ima clipă a v ieţi i ,vor duce dor ul muntelui cucreste albe, a caselor părăsite,a stânelor şi oi lor, a poienii cumeri sălbatici , unde stăteautoate veri le.

Viaţa familiei Mirculeşti loreste la fel cu a altor ţărani care-şi iubesc muntele şi animalele,pământul pe care-l muncesc cugreu pentru că şi el este tare capiatra.

Cei 4 copii pleacă de acasămai mult alungaţi de tatăl lor,un om cu principii le lui vechide la care nu abdică. Simion vaajunge miliţian, toată v iaţa va f ide partea dreptăţii chiar dacă e

vorba de membrii familiei sale.A gasîn ajunge cojocar, face

,,alendeloane”, îşi face v i lă într-un sat din vale, are maşină şibani făcuţi şi pe cale i licită.

Domnica a fost măritată fărăvoia ei , de către părinţi , a fugitdupă nuntă când cu un bărbat ,când cu altul , a furat bani, chiarşi ai părinţi lor, a făcut în-chisoare.

Dumitr u duce o v iaţă de azipe mâine, cu distracţii şibăutură. Până într-o zi când

Simion vorbeşte cu un şef deechipă şi este cooptat să lucrezela hidrocentrală şi acum câştigăbine şi v rea să se lase debăutură.

Părinţii lor rămân pe muntesinguri , se luptă săsupravieţuiască, să-şi ducă viaţaaşa ca înainte, dar din cauzabătrâneţii şi bolii se mulţumesccu tot mai puţin. Despre copiiilor af lă rar câte o veste şi chiardacă unul dintre ei i -ar chematot nu s-ar duce din satul de pe

munte.Bătrânul Mircu simte că se

apropie sfârşitul , acum ducedor ul copii lor, ar dori măcarunul să se întoarcă să stea cu ei ,sau măcar să-I ajute la cosit.

Într-o zi Mircu îşi vede fe-ciorii acasă. A sta pentr u căSimion îi aduce pe cei doi fraţicu forţa să-şi vadă tatăl bolnav.Ei trebuie să-i îndeplineascădorinţa chiar dacă se codesc.Trebuie să-şi ducă tatăl înpoiană, sub merii sălbatici ,acolo pe vârful muntelui, care-l leagă pe bătrân cu puterniceamintiri .

Car tea este scr isă nu cumâna, ci cu sufletul. Se vede unataşament fără margini al omu-lui faţă de muntele care-l ţ ineşi-i oferă atâtea bogăţii şifrumuseţi , comunicarea dintreom şi natură.

Omul de la munte esteaspr u la pur tare, dur ca şistânca, vorbeşte drept , fărăocolişuri , are vorba tăioasă caşi ascuţişul secerii dar seînduioşează la venireaprimăverii , la cânteculdoinelor care pot să înmoaie şisuf letul pietrelor, la foşnetul

cucur uzului şi la vederea poie-nilor pline de f lori şi a livezilorpline de poame.

,,Sub merii sălbatici” este ocarte plină de dramatism, estedrama satelor care sedepopulează pr inse în febramarilor schimbări sociale .

(Carte de actualitate-Felicitări!N.D.P.)

Constanţa Sylvia HÂRCEAGĂPreşedinta Cenaclului literar

,,Seniorii” - Timişoara

46 VESTEA

Gheorghe Bălteanu s-anăscut la data de 1iulie 1881 în locali-

tatea Topleţ (judeţul Severin înacele vremuri) şi a decedat la23 decembrie 1961 fiind înmor-mântat în cimitirul parohial

din Topleţ, judeţul Caraş-Sev-erin. Părinţii săi se numeauNicolae şi Petria şi erau oa-meni harnici, simpli, cu frica luiDumnezeu, oameni care l-aufăcut pe marele nostru poetGheorghe Bălteanu să fie puter-nic, cinstit, devenind unadevărat patriot, cu credinţămultă, un om care şi-a iubittara, un ,,tată” pentru fiecarecopil din şcoala unde preda, unom adevărat!

După ce a urmat şcoala laTopleţ şi Orşova, GheorgheBălteanu merge la Caransebeşunde se înscrie la Institutul Ped-agogic. Aici, aşa cum

mărturiseşte profesorul său deatunci Dimitrie Cioloca s-a re-marcat prin „inteligenţa,purtarea exemplara si o marediligenţă"

La aceasta şcoală este for-mat ca învăţător confesional în

spiritul iluministal lui C.D.Loga.

G h e o r g h eBălteanu estenumit în sep-tembrie 1900învăţător deţară, la ŞcoalaConfesionalădin LocalitateaJ d i o a r a ,judeţul Timiş.

într-una dinpoeziile sale de-scrie stareadegradantă încare se aflaaceastă şcoalăveche de petimpul Mariei

Tereza. Pentruel, aşa cum mărturisea profe-sorul Ştefan Popa, şcoala eraun izvor de apă vie.

Cu ajutorul sătenilor reuşeştesă construiască o şcoală nouă,care va fi inaugurată în anul1909.

Poetul nostru s-a căsătorit înanul 1902 cu Savela Săvescuoriginară din Rusca Montană.Şi ea era învăţătoare cupreocupări literare, unele dinpoeziile sale au fost publicate în,,Drapelul” de Lugoj, în revista„Învăţătorul Bănăţean" si„Şcoala Bănăţeană" dar avea oînclinaţie extraordinară spreteatru , ajungând să scrie

câteva piese. Un lucru foarteimportant pentru localitateaJdioara era că aceşti doi oa-meni cu suflet şi inimă mareajunseseră să fie un fel de vracipentru locuitorii satului, ştiausă-i doftoricească, să-i vindececu miere şi lapte de capră pemajoritatea oamenilor care seîmbolnăveau drept pentru caredeveniseră îndrăgiţi si iubiţi detoată lumea din Jdioara si dinvecinătatea acestei localităţiminunate.

Atât Dascălul GheorgheBălteanu cât şi soţia acestuia,Savela, au urmat cursurileUniversităţii de vară de laVălenii de Munte, organizate deNicolae lorga.

Poetul şi dascălul nostru afost un mare luptător pentru în-tregirea teritorială a Românieiastfel că în anul 1918, la 26 de-cembrie, când Generalulfrancez Berthlot trecea pringara Topleţ, învăţătorul Gheo-rghe Bălteanu face un memo-riu, prin care revendică totBanatul ca aparţinând ŢăriiRomâneşti. Curajul şi eroismulacestui om a fost de nedescris,acest memoriu a fost înmânatGeneralului de cătreînvăţătorul Petru Mateiovici.

În anul 1919, poetul nostru afost numit pe funcţia de Inspec-tor Şcolar al judeţului Severinînsă el refuză acest post din mo-tive „sufleteşti" spunea el, astaînsemnând că iubea foartemult oamenii şi locul acelaunde ajunsese învăţător şi nuvroia să lase copiii pe mânaaltui dascăl, făceau parte din


M A R E L E P O E T S I D A S C Ă LM A R E L E P O E T S I D A S C Ă L

G H E O R G H E B Ă LT E A N UG H E O R G H E B Ă LT E A N U

Poeta, prozatoarea şi actriţa lugojeană,originară din Topleţ, Maria (Mia) Rogobete şivolumul său ”Sfinxul Banatului – GeorgeBălteanu. Viaţa și opera”. (Foto:NovaFM Lugoj)

VESTEA 47


viaţa lui, aşadar rămâne înJdioara până în anul 1925 cânds-a retras în localitatea Topleţunde va fi învăţător până înanul 1930 când s-a pensionat.

Revenirea în satul natal afost un vis din tinereţile sale, îsiiubea locul unde s-a născut,natura cu care a crescut, oa-menii dragi cu care a copilărit,aşa cum mărturisea într-oscriere a sa „Frământări pentruvatra de lumină în Topleţ" scriepoezii despre legendarul IovanIorgovan, pentru minunataCerna, iar la venirea sa încomună „ nu a mai găsit ce seaştepta să găsească, astfel călumea bătrânilor s-a schimbat,spunea el, duhul vremii de dupărăzboi a schimbat multe, s-agolit biserica, s-au înmulţitcrâşmele şi la urmă oamenii s-au învrăjbit şi cu politica".

Gheorghe Bălteanu a rămasactiv şi după anul pensionării,1931, contribuind prin activi-tatea sa la viaţa spirituală şiculturală a satului Topleţ.

OPERA SA:

- în publicaţia „RăsunetulCultural" din anul 1926 va pub-lica piesa lirică „AscultândCerna”;

- în anul 1920 îi apare primulvolum de versuri intitulat sim-plu: „POESII";

-1925, un alt volum de versuriintitulat „Din copilărie" de fapteste o broşură;

-1928 la tipografia Anca dinCluj publică al doilea volum depoezie intitulat „Pâine cerească"

-1923 o altă broşură: „Citescşcolarii, ascultă plugarii".

În anul 1930 participă la în-mormântarea renumitului

„doftor Nemoianu", din Meha-dia, unde va recita o poezieînchinată acestui remarcabilom si doctor.

Participă apoi la inaugu-rarea Casei Naţionale dinLăpuşnicul Mare, unde la fel varosti o poezie compusă de el.

Dictatul de la Viena îl facesă spună în poezia sa,

„ Tot Ardealul şi Scriptura,,următoarele:

" Frământa-vom sfânta glie Sub a soarelui altar Până vom vedea cu ochii O lărgire de hotar".În multe din poeziile sale

vorbeşte despre mama sa ca de-spre o icoană la care se gândeamereu şi plânge faptul că nu areuşit să ajungă la căpătâiulmamei sale bolnave decât dupăce aceasta moare. Cu toateacestea a spus cu drag şinostalgie:

„ Eu nu te am măicuţăÎn poză nicăirea Dar viu păstrez în suflet Şi chipul tău şi firea Femeie mărunţică Tăcută si seninăŞi ochii tăi albaştrii Ardeau lumină lină".Trecut de 75 de ani scrie

foarte rar versuri, când şi cândface vizite la Jdioara şi laCaransebeş.

La 9 ianuarie 1960 , ca şicum şi-ar fi cunoscut sfârşitulaproape, îi face o vizită bunuluisău prieten Dimitrie Cioloca,fost profesor la Institutul Peda-gogic, colecţionar de docu-mente istorice şi literare,folclorist şi istoric literar. Aces-tuia îi dă spre păstrare undosar care cuprindea sute depoezii, publicate în decursul a 4decenii. îl roagă apoi pe acestprofesor să scrie pe pachetul

încredinţat emoţionantamărturie:

,,Aici se cuprinde întreg sufle-tul meu”

Oamenii din Topleţ şi dinJdioara îşi aduc aminte cudrag de dascălul Bălteanu,mare pedagog, mare dirijor decor, mare poet, un mare om ,luptător pentru redeşteptareaneamului românesc, chiar dacăca mărturie în cimitirul paro-hial stă ca o strajă peste co-muna noastră dragă Topleţ ocruce simplă , pe care sunt în-crustate din sinceră modestiedoar literele: G.B.

(În 17.11.2018 a avut loc laCăminul Cultural din Topleţ oseară culturală ,,georgeBălteanu”, sub patronajul au-toarei, mia Rogobete, o searăcreştin-literară de rememorarea figurii legendare care a fost :G. BĂLTEANU - N.D.P.)

"Să ne iubim trecutulînseamnă că ne dorim un

viitor luminos"!

MIA ROGOBETE (TOMESCU)

48 VESTEA

„Cinstea, spiritul nobil, iubirea pentru țară, modestia șicorectitudinea acestui om deosebit, acestui toplicean cu-rajos au făcut ca Omul Gheorghe Băltean să rămână în is-toria comunei Topleț, volumele sale de poezie, curajul dea spune oamenilor ce înseamnă omenia, nobilul țel de cul-

turalizare al maselor aufăcut să respectăm am-intirea acestui bravcetățean.”

Astfel și-a începutactrița și poeta lugojeanăMia Rogobete discursulîn data de 17 noiembrie2018 la prezentareavolumului său „SfinxulBanatului. GeorgeBălteanu. Viața șiopera”, evenimentdesfășurat în comunanatală Topleț, Caraș-

Severin, la Căminul Cultural care poartă numele acestuiharnic și talentat dascăl bănățean, Gheorghe Băltean.

Despre carte și autoare au vorbit: Ilie Hașcă (primar co-muna Topleț) și Iancu Panduru (primar comuna Meha-dia), Ioan Horescu (director Școala Gimnazială Topleț),Ion Rațiu (director Cămin Cultural Topleț), Bogdan Belu(preot sat Bârza), Vasile Barbu (Uzdin), Gheorghe RancuBodrog (Șopotul Nou), Gabriela Șerban (Bocșa), NicolaeDanciu Petniceanu (Mehadia), Ioan Teca (Lugoj), SimionDănilă (Belinț), Maria Voronca (Lugoj) și MioaraGheleșan (Topleț).

Cel mai recent volum semnat Mia Rogobete și dedicatdascălului poet Gheorghe Băltean a apărut la editura Hoff-man din Caracal și se deschide cu un veritabil „Cuvântînainte” al scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu,încheierea aparținându-i profesorului Gheorghe RancuBodrog (coperta IV).

Datele despre viața și opera dascălului Gheorghe Bălteansunt învăluite cu delicatețe între cele două „Mărturisiri”ale autoarei, aceasta mărturisindu-și crezul că „trecutul nupoate să dispară, prezentul îl hrănește atât cât îi stă înputință, iar viitorul se va bucura și va culege roadele.” și,în același timp, admirația pentru acest „iubit dascăl”,dedicându-i versuri omagiale.

Volumul este atent construit surprinzând aspecte dinviața și activitatea dascălului Gheorghe Băltean, referințecu privire la personalitatea și poezia acestuia semnate deprof. Dimitrie Cioloca, înv. Ștefan Pavel Popa, Nicu Du-mitrescu, prof. Ionel Furdui, Nicolae Țirioi, Dan Florița

Seracin, Gabriela Hajdu, pr. Gheorghe Bubă, Nicolae Dan-ciu Petniceanu, Mioara Gheleșan, Veronica Seracovan șialții.

De altfel, autoarea face câteva precizări cu privire la im-portantele acțiuni inițiate și susținute de către dascălulGheorghe Băltean, la meritele acestuia, multe și semnifica-tive, precum și la faptul că acest „toplicean curajos șiînțelept a participat la înfăptuirea marelui Act al Uniriiromânilor la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia în calitate decorespondent, trimis special al ziarului „Drapelul” dinLugoj.”

Pe tot parcursul cărții sunt inserate poezii și fragmentedin scrierile lui Gheorghe Băltean, precum și imaginireprezentative, menite a contura un cât mai real și clarportret al acestui dascăl poet născut și mort la Topleț (1881– 1961), învățător la Jdioara ( 1900 – 1925).

De asemenea, o notă aparte o dau interviurile realizatede autoarea Mia Rogobete cu oameni ai Toplețului,prețioase informații și mărturii.

De exemplu, Maria Damșescu, fostă elevă a dascălului,mărturisește: „Nu puteai să nu-l iubești pe DascălulBălteanu, avea în el acea lumină care se tot mărea, copiii îlvenerau, prietenii îl apreciau, oamenii din Topleț îl respec-tau, oamenii de seamă ai României noastre frumoase îliubeau și îl considerau unul dintre cei mai adevărațiromâni. Dascălul Bălteanu pentru noi, copiii de la școală,a fost și mamă, și tată, încrederea pe care ne-o dădea acestom ne făcea să trecem foarte ușor peste greutățile vieții deatunci și chiar au fost vremuri grele pentru țara noastră.”

Din astfel de mărturii s-a născut ideea Miei Rogobete dea dedica acestui om al Toplețului – dascăl și poet – un în-treg volum, deoarece, spune autoarea: „Toți cei care l-aucunoscut pe învățătorul Gheorghe Băltean cu siguranță căau spus mai departe ce fel de om a fost, ce merite a avut,cum s-a comportat și ce a realizat pentru comunitatea încare a trăit. Eu, auzind prima dată aceste povești adevărate


Gabriela ȘerbanOmagiu adus poetului-dascăl Gheorghe Băltean la ToplețÎnvățătorul Gheorghe Băltean – personaj de cinste al poetei Mia Rogobete

VESTEA 49

urmare din pagina 48 și interesante de la bunica mea și, mai târziu, de la vecini,

neamuri, prieteni, profesori, în minte și în suflet a încolțitideea de a scrie o carte despre acest învățător, acest poet,

acest om curajos, acest Sfinx al Banatului: GeorgeBălteanu”.

Într-un articol din 1936 despre mișcarea literară dinBanat, Grigore Bugărin trasa câteva caracteristici specificebănățeanului veritabil, caracteristici care dascăluluiBăltean îi erau specifice. Spunea Grigore Bugărin că:

„Bănățeanul e conservativ, iubitor de glie, de obicei, e plinde omenie. Nu-și părăsește locul nașterii decât cu maregreutate. Dacă l-a părăsit, trăiește cu nostalgia aduceriiaminte și cântă în doine de adâncă tristețe.”

Ei, toate aceste trăsături îi sunt caracteristice și lui Ghe-orghe Băltean, iar Mia Rogobete le evidențiază cumăiestrie în acest frumos volum care, în acest an atât deimportant pentru români datorită sărbătorii CentenaruluiMarii Uniri, ar trebui să trezească în inimile cititorilor put-ernice sentimente de dragoste pentru tot ce înseamnă„românesc”, mai mult, sentimente de aleasă prețuire pen-tru românii de ieri, care au pus picătura lor de trudă și curajpentru înfăptuirea Marii Uniri. Iar Gheorghe Băltean afost unul dintre aceștia.

Evenimentul din 17 noiembrie 2018 a mai cuprins odemonstrație de arte marțiale Aikido Aikikai a Clubului

Sportiv Wago-Kan Lugoj condus de sensei Daniel Rogob-ete și un spectacol folcloric al elevilor Școlii GimnazialeTopleț, alături de îndrăgitele soliste de muzică populară:Maria Petchescu (Topleț) și Ramona Ilieș (formațiaDrăgan din Lugoj), familia Rogobete dorind astfel să-șiarate, încă o dată, respectul și prețuirea pentru acest min-unat spațiu bănățean, precum și pentru oamenii de ieri șide azi ai Toplețului.

Un eveniment de suflet marca Maria și Daniel Rogobete!Felicitări!

50 VESTEA

Evorba de monografia satu-lui Petnic (Caraş-Severin) de N.D.P. Aspect sesizat

de n.d.p. în cronica talentatei proza-toare Camelia Tamaş de Reşiţa .Încerc să prezint câteva fapte edifi-catoare pentru judecata cititorilormei ,mulţi - puţini atâţia câţi sunt :

- Am solicitat sprijin în con-ceperea monografiei încă prin1970-1972 de la învăţătorul satului,Gheorghe Giurginca şi de la profe-sorul folclor Pavel Ciobanu, oa-meni dedaţi cu cartea şi scrisul.M-au refuzat categoric. Unul a spuscă va face monografia şcolii,celălaltcă va scrie un studiu folcloric şi vacere un studiu istoric de la dl. pro-fesor Constantin Giurginca, profe-sor la Liceul Militar (Breaza) curădăcini paterne în Petnic. Nici unul,nici celălalt nu a făcut cele promise,au trecut la cele veşnice....am primitculegeri de folclor de la rapsodulIosif Puşchiţă şi de la culegătorul defolclor Ilie Domăşneanu ,din Lugoj,originar din Petnic.

M-am înhămat la muncă, amcerut sprijin oficial (înscrisuri) de laBiserica din sat,preot Şt. Bolbotinăşi de la primarul Haţegan Petru.Preotul nici măcar nu s-a sinchisit sărăspundă la telefon , primarul a datdispoziţii pentru lucrare unei femeide la primărie, care pur şi simplu arefuzat să facă lucrarea , s-a plânsprimarul la telefon către primarulIancu Panduru de la Mehadia. Cumare intervenţie femeia - referent,descalificată spiritual, a trimis prinfax, fără ştampilă, fără semnătură,nişte cifre şi nimic mai mult, date cese contraziceau cu datele culese dinteren .

- Monografia s-a tipărit cu baniidaţi de primărie, graţie şi mulţumită

d-lui primar Petru Haţegan, omonest şi bun român, dar tolerant cuangajate de felul celei cu "referatul"obscur, descalificabil. O asemeneaangajată nu are ce căuta în primărie, eventual dacă este bună pentrualtceva decât munca în "canţilarie"!...

- La cererea domnului ziarist-pa-

tron, prof.dr. Ioan DAVID dinTimişoara s-a predat manuscrisul laEditura şi tipografia sa ,,DAVIDPRESS”.

În Editura d-lui David am văzutangajate două femei ,cineva spuneacă sunt trei angajate! Poate! Unadintre ele a cules textul ,cum arculege o salariată corigentă la limbaromână ! A cules : "fiica” cu un sin-gur ,,i", copiii (cu doi de ,,ii"), la altecuvinte vocale mâncate (poate erafemeia înfometată ), consoane lipsăsau în plus, cuvinte trunchiate , al-tele deformate ca sens şi formă

- Am făcut corectura cu ,,pixroşu", fiecare literă, fiecare cuvântcules anapoda l-am încercuit curoşu. Am predat textul pentru "în-dreptare” , a se înţelege "corectură ".

Nu l-m primit indărăt ca să văd cuml-au corectat şi eventualele altegreşeli. Precizare : nu s-a făcutcorectura remedierea , cum cerusem, cu pixul "roşu textul s-a tipărit cugreşeli, una din angajate, probabilcea întronată de dl.David cu funcţiade director, s-a spălat pe mâini (nuşi pe obraz !) a menţionat pe foaiade gardă : "CORECTURĂASIGURATĂ DE AUTOR !”

Cum puteam spune eu :"Ţăranul merge cu cocia încolindă!" în loc de merge la"colibă", "Bunicul a fost 21 ani pri-zonier în SERBIA în loc să fii mersîn SIBERIA, apoi în faţa casei paro-hiale "autorul şi poetul...", în loc de,,autorul şi preotul”, cum era corect.Nu mai spun de "fiica” şi"copiii",văduviţi de câte un ,,i”!

Nu puteam reproşa prea multeaşa-zisei doamne director, ea m-aluat la rost pentru că am trimisbanii pe adresa patronului în strada

Ion Luca Bănăţeanu 3, undelocuieşte cu familia. Doamna încauză mi-a replicat pe un ton aspru:"Nu mai trimite acolo, pentru că numai locuieşte acolo!". Am înţelesnatura relaţiilor dintre patron şi fe-meia dictator ! Nu înţelese relaţia deamiciţie dintre autor şi patron.Următoarele cărţi ("TrifoiulCărăşan " şi "Mehadia-Anul de Foc1918") s-au tipărit excelent şi la unpreţ mai acceptabil la tipografia"Gordian " din Timişoara str. Hercu-lane 35- patron ing. AlexandruNagy.

Primiţi adevărul în stare nativă.

N. D. Petniceanu

MONOGRAFIA SABOTATĂ DIN FAŞĂ PÂNĂ LA CORECTURĂ !

VESTEA 51

Adrian Păunescu,(1943 - 2010)

Adrian Păunescu (n. Adrian Păun, 20 iulie1943, Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia - d.5 noiembrie 2010, Bucureşti, România) esteun poet, publicist şi om politic român.Păunescu este cunoscut mai ales ca poet şica organizator al Cenaclului Flacăra. Este unuldin cei mai prolifici poeţi români contempo-rani.

Deşi născut în Basarabia (în RepublicaMoldova de astăzi), Păunescu şi-a petrecutcea mai mare parte a copilăriei la Bîrca, înjudeţul Dolj. A absolvit Colegiul Naţional CarolI din Craiova. Tatăl lui Păunescu, membru alPartidului Naţional Liberal, a fost condamnatla 15 ani de închisoare pentru "activităţi anti-comuniste" de regimul stalinist de după 1945şi din această cauză Păunescu a trebuit săaştepte 3 ani înainte de a se putea înscrie lafacultate. Păunescu a studiat filologia la Uni-versitatea din Bucureşti.

A debutat ca poet în 1960. Din 1973 con-duce revista "Flacăra". Devenit incomod, estedestituit în iulie 1985. Pretextul imediat afost scandalul busculadei iscate la concertulCenaclului Flacăra din Ploieşti din iunie 1985.

După căderea comunismului nu i s-a permis

reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra,astfel că, în toamna anului 1990 fondează re-vista "Totuşi iubirea". În calitate de publicista mai condus ziarul "Sportul românesc", oscurtă perioadă în 1999, şi a realizat emisiunide fotbal la "Antena 1".

Între anii 1970-1980, Păunescu a devenit ofigură importantă în mass-media românească.Cenaclul Flacăra, pe care l-a înfiinţat, şi re-vistele pe care le-a dirijat au exercitat oatracţie indiscutabilă asupra tineretului şi avieţii publice din România datorităcombinaţiei de idei de stînga de inspiraţieoccidentală şi de naţionalism. Mulţi artişti pecare autorităţile comuniste îi puteau consid-era "subversivi" au fost lansaţi sau promovaţide Păunescu prin Cenaclul Flacăra.

La 17 septembrie 1973 înfiinţează Cenaclul"Flacăra”, adevărat fenomen de masă, cu caresusţine, pînă la interzicerea sa, în 16 iunie1985, manifestări de muzică, poezie şi dialog,în faţa a mai mult de 6 milioane de specta-tori. Pe scena Cenaclului "Flacăra”, selansează spre marele public, cele mai faimoasefiguri ale muzicii tinere româneşti, poeţi şialţi creatori.

În dimineaţa zilei de 5 noiembrie 2010,după o lungă luptă cu boala, Adrian Păunescus-a stins din viaţă. Diabetul de care acestasuferea i-a afectat mai multe organe, iar înnoaptea de 4 spre 5 noiembrie, starea poet-ului s-a înrăutăţit. Medicii nu l-au mai pututsalva, în ciuda eforturilor depuse.

(Re da cţ i a)

Surse:- Aurel Martin, Poeţi contemporani, Buc., Editurapentru Literatură, 1967;- Adrian Păunescu, Sînt un om liber, Bucureşti,Editura Cartea Românească, 1989;- www.personalitati.infoportal.ro;- www.ro.wikipedia.org;- Limba și literatura română, aprecieri critice.

În ziua de 5 noiembrie 1918 s-au împlinit 8 ani de la trecerea în veşnicie a marelui poet românAdrian Păunescu.

La iniţiativa domnului doctor Dănilă Surulescu, poet şi colaborator al revistei noastre, domniasa oferindu-ne spre publicare două poezii creaţie proprie, prin care îşi exprimă regretul pierderiiacestui geniu al poeziei româneşti, dedicăm următoarele două pagini memoriei marelui poetromân Adrian PĂUNESCU.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

DĂNILĂ SURULESCU:

DOR DE PĂUNESCU

De n-ar fi scris nimic altcevaDecât „ Rugă pentru părinţi”,Păunescu etern rămâne-vaCa o icoană printre sfinţi.

Acolo-i simţi genialitateaCe-şi scoate sufletu-i din piept,Să-l ia ca dar umanitatea,În veşnicie a-l duce drept.

Acolo unde ne sunt bătrânii,Plecaţi să-şi odihnească duhul,Feriţi de răutatea lumii,Lăsându-şi în mormânt doar trupul.

Aşa cum spune marele poet,Că cine are pe pământ părinţiŞi nu în gând, îi vede ca şi un profet,Scăpaţi de viaţă, cu atâtea suferinţi.

De-aceea, cât mai avem părinţi,Iubiţi-i, făcându-le mici bucurii,La ei să vă-nchinati, ca şi la sfinţi,Cât pentru ei mai sunteţi copii.

PIERZÂNDU-L PE PĂUNESCU

Te citesc din când în când,Hrănindu-mi a mea simţire,Avându-te mereu în gând,Sărăcit de-a ta iubire.

Cu tine printre morminţi,Purtând o grea povară,La pierduţii mei părinţi,Pentru a nu ştiu câta oară.

continuare în pag.52

52 VESTEA

urmare din pag.51

Cu-ale tale versuri calde,Lacrimile-mi curg pe cruce,Pe părinţii mei să-i scalde,Până când la ei m-oi duce.

Ruga mea-i pentru părinţi,Să se odihnească-n pace,Pentru mine ei sunt sfinţi,Ştiind că nu-i mai pot întoarce.

Să-i ascult şi preţuiesc,Cum nu am făcut destul,Când de ei îmi amintesc,Că am timp crezând, credul.

Dar acum, simt prima oară,Că pierduţi îmi sunt,pe veci,Neavându-i, e grea povară,Când prin viaţă, doar o dată poţi să treci.

Pentru mine şi-a mea ţară,Pierzându-l pe Păunescu,Sufletul o să mă doară,Ca şi după Eminescu.

După zeci de ani, în timp,Genii ca ei, rar se nasc,Pe pământ, chiar şi-n Olimp,Prin ei suflete renasc.

Geniul lor în poezie,Şi în dragostea de neam,Pentru sfânta Românie,De munţi, râuri şi de ram.

Toate-s sfinte bogăţii,Hărăzite României,Zestre fie la copii,Să le ducă veşniciei.

5 noiembrie 2018

Clopotul Reîntregirii

de Adrian Păunescu

Din om în om se-aude un clopot departeDe dincolo de viaţă de dincolo de moarte.Îl duc pe umeri Moţii, din Apuseni, încoace,Miroase-a vârf de munte şi a ştergar de pace.

Un clopot care poartă un semn divin în sine,Că ştie să vorbească şi ştie să suspine,Un clopot ce arată şi morţii dar şi mirii,Că-i clopotul nădejdii şi al reîntregirii.

Şi dacă merg motoare pe ardere spre astreDivinul clopot merge pe lacrimi, de-ale noastre.Un relief de lacrimi s-a întocmit sub turlăŞi viscolele vremii pe-acoperişuri urlă.

Când clopotul se zbate la început de iarnă,Istoria din sine pe ţară o răstoarnă.Şi după ce-o clăteşte şi limpezeşte parcă,O lasă tot sub turlă în clopot să se-ntoarcă.

Din Horia şi din Cloşca, şi din Crişan, din roată,El a-nvăţat să fie, şi-a învăţat să bată.Precum Mihai Viteazul venise să-l cunoască,Să-i dea tot lui Moldova şi Ţara Românească.

Martirică rostire şi bronz umblat cu talpa,Se desluşeşte ţara pe clopotul din Alba.Întâi Decembrie, ziua, mereu cea mai frumoasă,Reîntregită hartă şi patria-mireasă.

Muntenia-temeiul, ca şi Moldova, toată,Doar când s-a-ntors Ardealul vru clopotul să bată.Divinul nostru clopot, îndreptăţit să spunăCă sântem toţi acasă la mama, împreună.

Şi Doamne, către Putna, şi către Direptate,În Alba e un clopot de lacrimi, care bate.Iluminând utrenii, şi prelungind vecernii,El cântă primăvara la începutul iernii.

Şi cât de-adânc se află în ochiul care plânge,Prin fiecare dangăt să-l simţi în ochi şi-n sânge.Aşa de-nalt tresare, în fiece nădejdeŞi la conclavul păcii vorbeste româneşte.

Gândeşte ca un geniu, tresare ca o ramă,Vorbeşte despre sine din turla suverană.Ci noi la el să mergem, ca să ne dea putere,Cu el să fim de gardă când patria ne-o cere.

Cum cântă din el însuşi, cu cerul şi zăpadaÎn el se află toate, de ieri, de azi, de mâine, Un cântec fără margini, numit Româniada.Şi lupta pentru ţară şi lupta pentru pâine.

Dureri şi biruinţe s-au regăsit într-însulŞi ce-am uitat cu vorba noi n-am uitat cu plânsul.Sânt maicile într-însul şi pruncii şi martirii,În clopotul Nădejdii, şi al Reîntregirii.

VESTEA 53

Planuri de cetăți și orașe din spațiul românescde la începutul secolului al XVIII-lea în ArhiveleNaționale ale SuedieiMarius Diaconescu, Ianuarie 10, 2018 (Pentru conformitate, Constantin VLAICU)

În baza de date a Arhivelor Naționale ale Suediei (https://sok.rik-sarkivet.se/nad) am găsit mai multe planuri din secolul al XVIII-leaale unor cetăți și orașe ale Moldovei, Țării Românești și Transilvaniei:București, Giurgiu, Iași, Tighina, Hotin, Alba Iulia, Sibiu, Timișoara,Orșova, Mehadia, Oradea, Sătmar. Cea mai mare parte a imaginilorsunt accesibile gratis, cu excepția unora pentru care trebuie creat uncont de acces și plătită o taxă. Semnalez aici câteva planuri, dintre careatașez câteva, cu intenția de a le semnala istoricilor interesați. Majori-tatea sunt înregistrate ca fiind în Turcia, ceea ce ar putea îngreunaidentificarea lor. Dar pot fi identificate după cuvinte cheie sau cu …răbdare de cercetător. Nu am pretenția de a realiza un catalog al lor,este doar o listă care, sper, să fie suficientă pentru semnalarea acestorsurse istorice pentru cei care nu le cunosc. Câteva mi-au fost sem-nalate în urmă cu peste un deceniu de către Alexandru Baboș, căruiaîi mulțumesc și pe această cale.O mare parte a planurilor au fost realizate la începutul secolului alXVIII-lea în perioada în care regele Suediei, Carol al XII-lea, a fostrefugiat la Tighina după înfrângerea sa la Poltava de către Petru I alRusiei. Alte planuri au fost realizate pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Nu știu în ce măsură mai există schițe similare, pentru că nu suntspecialist pe subiect. Eu doar le semnalez, sperând ca cel puținspecialiștii în istoria fortificațiilor și în istoria urbană să le foloseascăîn viitoarele cercetări.Cele mai multe dintre planuri se păstrează în Arhiva de Război(Krigsarkivet). Am indicat în listă și cota arhivistică în formatul încare apare în baza de date, pentru a fi mai ușor de identificat de cătrecercetătorii interesați. Titlul în limba română îmi aparține, fără să fie

o traducere după titlul cu care este înregistrat în arhive. Pentru a accesaimaginea din baza de date, urmați link-ul indicat în cota arhivistică(click) și apoi faceți click pe imagine (Bild) în partea inferioară a de-scrierii arhivsitice.• Planul cetății Mehadia – Ungern. Mehadia. Neü und Accurater Original GrundRis wie die Schantz Meadia beschaffert. Cota arhivistică: Krigsarkivet,SE/KrA/0406/26/012/001.

Biserica Ortodoxă Mehadia, prin preotul paroh Danci-Zarescu Petru Ciprian, publică, laEditura Cetatea CărţiiCetatea Cărţii din Mehadia, broşura intitulată ,,MICRO MONOGRAFIE PAROHIAORTODOXĂ MEHADIA”. Lucrarea conţine un scurt istoric al bisericii din Mehadia, marcând

succinct cele mai importante momente din bogata sa istorie (biserica este ctitorită în secolul al XVIII-lea), dar şi din prezent, istoriacontinuând azi prin de-osebitele realizări alepărintelui Ciprian. Toateacestea sunt regăsite întrepaginile sus-amintitei lucrări,ea constituind, pe lângă ominunată lectură, o certăsursă de informare, atâtasupra unor date istorice câtşi asupra unor aspecte noilegate de viaţa parohială aMehadiei de azi . Broşuraafişează în paginile de finalun tabel nominal ce cuprindecredincioşii parohiei donatoripentru pictura bisericească.

Constantin VLAICU

54 VESTEA

CĂRŢI PRIMITE LA REDACŢIE{...} Suntem convinşi că prin elaborarea

acestei lucrări, profesorul almăjan vine însprijinul celor care. deşi au părinţi sau buniciîn Valea Alinăjului, sunt mai puţinfamiliarizaţi cu o parte din personalităţileacestui mirific ţinut, stârnind şi incitând lacercetare şi la studierea tezaurului almăjandin toate domeniile, având totodată speranţacă ca va fi primită cu bucurie de către toţi ceicare, datorită vremurilor trecute sau actuale,au trebuit să părăsească vremelnic ţinutulnatal.

Îmi cer iertare profesorului şi prietenuluipentru faptul că, fiind cuprins de dorullocurilor almăjene, unde bunul Dumnezeumi-a îngăduit să vin pe această lume a tu-turor încercărilor – Rudăria, astăzi - Eftimie Murgu, am fost poate mai puţin obiectiv.Dar închei cu o frază din introducerea la Epistola către Romani a Sf. Apostol Pavel din Sfânta Scriptură diortosită de IPS BartolomeuValeriu Anania (Bucureşti, 2001): „Pavel nu a cultivat genul epistolar ca atare cu intenţia de a crea o opera literară asemenea multorscriitori". Profesorul Panduru a elaborat o lucrare- document despre cine au fost almăjenii şi aş spune cu bucurie: „Când îi vezi stilul acestanatural eşti mirat şi cucerit, căci te aşteptai să vezi un autor şi afli un OM".

Cinste ţie, încercatule profesor!

Prof. univ. dr. Dumitru Popovici

,,Originar din Bodrog - satul înghiţit de apele arădene ale Mureşului -, şi-a găsit împlinirile în Ţara Almăjului, o superbă alcătuiretoponimică, geografică, istorică şi spirituală. Profesorul Gheorghe Rancu şi-a manifestat interesul pentru arealul cultural almăjan,extinzându-l în două coordonate: vocaţia pentru pusta arădeană - chemarea sângelui natal - şi aspiraţia spre românii din Serbia.Faţă de ambele toposuri, croşetat pe cel almăjan, Profesorul Rancu s-a manifestat ca o personalitate de mare limpezime, înflorind înarticole, volume, expoziţii, toate cu o amplă dăruire şi devotament ştiinţific. Roadele spiritului său izvorăsc din preţuirea sa pentru

ideea de prietenie, cu care a onorat atâţiacolegi, din rigoare şi exigenţă faţă de sine,dar şi faţă de alţii, deopotrivă cuîngăduinţă şi concesivitate dăscălească...

Ceea ce a făcut până acum înînvăţământ, în istorie, în activităţi publiceşi în animarea activităţii culturale, egaranţia că va continua să-şi onoreze dem-nitatea şi să semene modele de umanitateîn tot ceea ce face."

Prof. univ. dr. Anton Ilica, Membru alAcademiei Sârbe pentru Educaţie

VESTEA 55

Acolo, între cleanţul Semenicului pânăla Vîrşipolie, undeva deasupra Dunării şipietrele vorbesc despre dimensiunea

istorică a satului Prigor . Acolo, locuitorii comuneiştiu să-şi preţuiască şi să-şi aducă aminte de iluştriisăi fii: : Grigore Boldea, Pavel Boldea, RomulusBoldea Coriolan Buracu, Pavel Zamela, Ilie Rusmir,Dumitru Imbrescu, Ilie Ienea, Vasile Popovici, IosifSerafin, Iosif şi Grigore Popiţi, Anton Golopenţa,Alexandru Nemoianu.

În acest an, când s-au împlinit 130 de ani de lanaşterea celui care a fost, preotul Iosif CoroiolanBuracu, consătenii de azi, l-au omgiat curespectuoasă și admirativă pietate.

Poate că nu întâmplător, ci cu voia bunului Dum-nezeu, cei 150 de la naşterea preotului CoriolnBurcu, au coincis cu împlinirea a 100 de ani de laînfăptuirea Marii Unirii de la 1 Decembrie 1918.

Cu un an în urmă referindu-se la semnificaţiaMarii Uniri, Alexandru Nemoianu din BorloveniiVechi, sat aparţinând de comunei Prigor, istoric,eseist, filozof al civilizației, publicist și scriitor con-temporn „ de o mare delicateţe sufletescă, spiritaristocratic......o rezonanţă a ordinii divineîmpletită cu cea a istoriei şi tradiţiei naţionale, lu-minat de ochiul ceresc, care face să înfloreascăpustiul din cultura noastră de astăzi” ţinea să netransmită: „ Există între oameni sentimente carenu pot fi explicate și cuprinse în cuvinte. Nu putemspune “de ce” iubim casa părintească, mai înaintede a putea vorbi; ”de ce” iubim satul strămoșesc,mai înainte de a scrie, ”de ce” ne iubim copii, chiarși când nu știm scrie sau citi. Între aceste iubiri,care nu se pot exprima complet în vorbe, este șidragostea de Neam și Tară” .

Printre oameni din Prigor şi din intramontanavale a Nerei, care şi-au dedicat întrega lor viaţăiubirii „de Neam şi Ţară” , fost şi preotul, IosifCorioln Buracu. Ataşat marii famili de grănicerialmăjeni, din care a făcut parte, preotul CoriolanBuracu, această fascinantă personalitate politicăşi de cultură, a pus interesele şi şi-a dedicat în-treaga sa viaţă ideii de libertate şi unitatenaţională; a fost un neânfricat luptător împotrivaoricărei forme de asuprire a libertăţii de gândire,a orcărei forme de dictatură, fie de sorginte aus-tro-ungară sau comunistă .

Parcurgând bibliografia existentă referitoarela Iosif Coriolan Buracu, alături de calităţile salede om politic, îl regăsim menţionat la superlativca: om de cultură, preocupat de salvarea, prote-jarea, valorificarea ştiinţifică, de popularizare a

patrimoniului cultural şi spiritual local. Putemspune fără să greşim că a fost ctitor de muzee şiprimul în muzeolog şi muzeograf din Banatul demunte.

Iosif Coriolan Buracu, a fost un apropiat algeneralului Nicolae Cena (1844-1922) Feld-marschalleutnant al Armatei Imperiale și RegaleAustro-Ungare, membru corespondent al Acade-miei din Viena, general de divizie în România Mare.Ca director al stațiunii Băile Herculane între anii1921-1923, a fost iniţiatorul ideii şi fondatorulprimului muzeu înfiinţat într-o staţiune balnearădin România. La 1 mai 1924, Coriolan Buracualături de conducerea administrativă a staţiuniiBăile Herculane, ca un omagiu adus generalului,participă la deschiderea oficială a muzeului careîi va purta numele Muzeul de Istorie „General Nico-lae Cena”.

Activitatea de muzeolog şi muzeograf reiesedin preocuparea sa de a salva şi valorificaexpoziţional patrimoniul cultural, ca mărturii ma-teriale şi spirituaale ale unui trecut istoric. Arte-fcte ce se regăseau în sălile muzelor ctitoritede el precum:

• Muzeul General Nicolae Cena ( Băile Herculane-1924)

• Muzeul C.I. Istrati (Turnu Severin-1925)• Muzeul Almăjului ( Bozovici-1929)• Muzeul Comunităţii de Avere (Caransebeş-

1933)Iosif Coriolan Buracu a înţeles de la început,

că bunurile culturale ajunse în spaţiile specialmenajate din muzee; printr-un transfer magic deenergii , în care s-au contopit în egală măsură spir-itul celor care le-au creat, cu a celor care le-au de-scoperit; au devenit obiecte de meditaţie şicontemplaţie artistică şi istorică deopotrivă.Dezvăluie, celor care le admiră şi cercetează,frumuseţea cunoaşterii începutului de lumi,secvenţe din viaţa acelora pentru care timpul s-aoprit, dar care la prezent se conjugă cu sentimen-tul nemuririi.

Ca îndemn spre cunoaşterea istoriei locale, desalvare a patrimoniului cultural din satelebănăţene Iosif Corioln Burcu a publicat:

• Muzeul General Nicolae Cena în Băile Hercu-lane și Cronica Mehadiei”, Turnu Severin 1924.

• Hercle, Hercules, Iovan Iorgovan şi Băile Her-culane, 1924

• Almanahul Almăjului, Tr. Severin, 1930• Din istoria Banatului Severin, Caransebeş, 1932• Din trecutul Almăjului şi al Rudăriei, Tr. Severin,

1932• Din istoricul şcoalelor din Almăj,, Oraviţa, 1932• Din trecutul bisericilor din Almăj, în „Foaia

Diecezană”, Caransebeş, 1932• Cetatea şi castelul Făgăraşului, 1937Buracu, C.

(1932), Din istoria Banatului Severin, Tiparul Ti-pografiei Diecezane, Caransebeș.

• Cronica istorică a Almăjului, partea I, înR.I.S.B.C., anul VIII, ianuarie-aprilie,Timişoara,1941

• Cronica istorică a Almăjului, partea a II-a, înR.I.S.B.C., anul IX, mai-august, Timișoara,1941

• Cronica istorică a Almăjului, partea a IV-a, înR.I.S.B.C., anul X, ianuarie-februarie, 1942

Încă din 1912, Iosif Coriolan Burcu, ca partici-pant al şcolii de la Văleni de Munte, îl cunoaşte peNicolae Iorga, ca apoi în calitate de director al bib-liotecii „I. G. Bibicescu” din Turnu-Severin, să orga-nizeze întâlniri şi conferinţe la care au prticipatLiviu Rebreanu, Rădulescu Motru, Valeriu Branişte,Ion Nistor Nicolae Iorga, GheorgheŢiţeica , DimitrieGusti. nume ilustre ale istoriei, ştinţei, culturii şispiritualităţii româneşti.

La Prigor şi la Bozovici/ Mânăstirea ŢăriiAalmăjului, participanţii în alocuţiunile lor dedi-cate personalităţii preotului Coriolan Buracu, auracordat cu prisosinţă dimensiunea istorică a per-sonjului comemorat dar în egală măsură şi a ŢăriiAlmăjului, la cei 300 de ani de apartenenţă la is-toria şi valorile comune spaţiului europen.

În acest an, când sărbătorim 100 de ani de laMarea Unire a tuturor provincilor istoriceromâţneşti, întrun singur stat indivizibil, suveran şinaţional, trebuie să amintim şi contribuţiamerituosă a preotului, a omului politic Iosif Cori-olan Buracu la înfăpuirea României Mari.

Oare ce ar zice Coriolan Buracu ctitorul demuzee din spaţiul Banatului de munte de lasfârşitul mileniul doi, că la început de mileniu trei, Muzeul General Nicolae Cena din Băile Herculane,la a cărui înfinţare şi-a adus aportul, nu mai există !?Muzeul culturii şi civilizaţiei Văii Caraşului dinOraviţa, sau Muzeul Clisurii din oraşul nou MoldovaNouă ? Cui foloseşte că aceste muzee cu personalde specialitate acreditat înfinţate de MuzeulJudeţean de Istorie Caraş-Severin, au fostdesfinţate în primul deceniu al mileniului trei defostul manager al Muzeului Banatului în persoanaprof.dr. Dumitru Ţeicu. Să fi fost oare o comandăocultată ? sau un cras dezinteres din punct devedere muzeologic şi muzeogrfic totodată.

Ovidiu Bozu

P r e o t u l I o s i f C o r i o l a n B u r a c u - c t i t o r d e m u z e eP r e o t u l I o s i f C o r i o l a n B u r a c u - c t i t o r d e m u z e e

56 VESTEA

urmare din pag. 14 Iuliu Vuia (1865-1933) - Publi-

cist, naţionalist, luptător pentruidentitatea fiinţei naţionale, lider alînvăţătorilor bănăţeni. A fost arestatpentru activitate unionistă. El s-anăscut în 11 martie 1865 în satulFelnac ,jud. Timiş. Pe linie maternăeste nepotul lui Constantin Dia-conovici Loga. A fost întemniţat şi laSeghedin. A funcţionat ca directorde şcoală la Comloşul Mare. A fostales în Marele Sfat Naţional de IaAlba Iulia.

Teodor Bucurescu (1885-1967)Naţionalist român, condamnat şiaruncat în temniţă la Seghedin, opo-nent aprig al Legii Appony. El s-anăscut la 27 aprilie 1885 înComloşul Mare, jud. Timiş deşi laorigine este oltean, din moşistrămoşi. A fost numit directorulGimnaziului „Principele Carol” dinSînnicolaul Mare. A fost ales înMarele Consiliu Naţional din Sibiu.A fost ales deputat în ParlamentulRomâniei Mari (1919-1920);(1926-1927).

Constantin Pava (1865-1934)Învăţătorul Constantin Pava, a

profesat, funcţionând la Şcoalaprimară Belinţ. El s-a născut în Balinţdin părinţi săraci la 19 sept 1865.Primul an de învăţământ îl trăieşte laHitiaş (jud.Timiş). Este organizatoral Consiliului Naţional şi GardaNaţională din Belinţ.

Iosif Coriolan Buracu (1888-1964).

Preot cu conştiinţă naţională. Avopsit pardoseala bisericii în culoriledrapelului românesc. La 26 iulie1914 a fost arestat în biserică în tim-pul slujbei de liturghie. El s-a năascutîn 15 mai 1888 în comuna Prigor. Afuncţionat ca preot în parohia Meha-dia. Împreună cu generalul NicolaeCena şi doctorul Nemoianufondează departamentul ASTRA.După arestarea sa preotul Buracueste trimis pe front, desfăşurând şiaici propagandă naţionalistromânească. în 1918 se întoarce laMehadia, organizând Consiliul

Naţional Român şi înfiinţează GardaNaţională Română. Organizează înMehadia o mare manifestaţiepopulară, cu semn de solidaritate, cuMarea Adunare Naţională de la AlbaIulia. El a fost numit directorul Palat-ului Cultural din Tr. Severin în 1924şi directorul bibliotecii din aceiaşi lo-calitate. în 1934 aduce osemintele luiEftimie Murgu de la Budapesta IaLugoj.

Generalul Nicolae Cena (1844-1922).

Ofiţer superior, istoric, arheolog,naţionalist luptător pentru reintre-girea şi unitatea neamului românesc.A fost membru corespondent alAcademiei de Ştiinţă din Viena şiBudapesta. El s-a născut la 21noiembrie 1844, în Mehadia,jud.Caraş-Severin.

Ca ofiţer s-a remarcat în războiulprusac-austriac în 1866, fiind avansatla gradul excepţional. A îndeplinitfuncţii militare în Viena Bosnia,Galiţia, Merburg, Komenotz. Adovedit inters ştiinţific pentru cas-trul roman de la Mehadia. Activi-tatea sa de numismat şi arheolog atrezit inters în rândul oamenilor deştiinţă din Romînia.

La 26 iulie 1914 a fost arestat, fiindacuzat de agitaţie şi spionaj înfavoarea armatei române. GeneralulGhe. Domăşneanu 1-a ajutat să-şireia libertatea.

Dr. Virgil Nemoianu (1875-1930)

Medic de faimă, promotor alcauzei naţionale a românilor hărţuitde poliţia maghiară a fost arestat şitrimis în lagăr.

Virgil Nemoianu s-a născut în1875 în satul Agadiciu jud. Caraş-Severin, fiu de preot şi nepot de av-ocat. Bucurându-se de bursaacordată de fundaţia Gojdu a termi-nat facultatea de medicină. Personajlegendar, luptător cu condeiul şi cuarma pentru unirea românilor înRomânia Mare.

......................................................A suferit cu îndârjire, asprimea în-

chisorilor germane şi maghiare. S-a

născut la Dalboşeţ. Liceul îl terminăla Caransebeş, apoi AcademiaMilitară la Budapesta. Fiind ofiţerrezervist austriac şi maghiar, trececlandestin frontiera în România şiintră ofiţer în armata română, la uni-tatea militară în Râmnicul Sărat.Apoi fiind profesor la o şcoalămilitară, după care e avansat îndiferite grade militare. Ajunge la în-chisoarea din Seghedin, Timişoara şiCaransebeş (cazînd prizonier înprimul război mondial).

George Bălteanu (1881-1961).Învăţător, poet, publicist

naţionalist. S-a năascut în 1 iulie1881 în localitatea Sânatone Topleţ,un sat pe rîul Cerna între Orşova şiBăile Herculane.

În port naţional românesc, GeorgeBălteanu s-a prezentat la examenulde admitere la Institutul Pedagogicdin Caransebeş şi tot aşa s-a prezen-tat la Cercul Militar de la Lugoj pen-tru recrutare. In 1900 este numitînvăţător la Şcoala jdioara, jud.Timiş.

În creaţia sa literară cultivă în rân-dul cititorilor dragostea faţă de satulromânesc, faţă de patria română,îndeamnă la unirea românilor cât şifaţă de biserica ortodoxă. Pentru căa găzdiit ofiţeri români în timpulprimului război mondial, este con-damnat la temniţă, la 10 ani, alăturide alţi învăţători.

Emilian Novacovici (1865-1932).

Învăţător, publicist şi folclorist,propăvăduitor al unităţii naţionale şifăurirea Unirii Mari.

S-a născut Ia 26 octombrie 1865,la Gârbovăţ, judeţul Caraş Severin.A făcut donaţia la Mausoleul dinMărăşeşti. Termină Institutul Peda-gogic de la Caransebeş. Este numitdascăl la Gherman, apoi la Răcăjdia.La scurt timp devine liderul mişcăriiculturale româneşti, iubitor şipăstrător de acte nâjşionale şi astfeleste luat în vizorul jandarmilormaghiari. Refuză să predea în limbamaghiară. Lsl intrarea României înrăzboi, este arestat şi internat în


VESTEA 57

urmare din pag. 56lagărul de la Şopron din Ungaria.

în 1918, este eliberat. De menţionatcă şi alţii din familia Novacovici aufost arestaţi (frate, nepot). FamiliaNovacovici luptă pentru organizareaConsiliului Naţional Român şiGarda Naţională Română - îm-potriva elementului Şovin maghiarşi Sîrbesc, ocupat.

Luţă Ioviţă (1883-1954)Arestat şi închis pentru că a cântat

„Hora Unirii în Caransebeş, în 1918,de Sf.Gheorghe. Interpret de cîntărinaţionaliste româneşti, cu care aînsufleţit şi mobilizat mulţimea înideea de unire a românilor în pofidaşovinismului maghiar exacerbat. Afost arestat şi întemniţat pentrucutezanţa sa.

S-a născut la 6 ianuarie 1883, însatul Dalci, în apropiere deCaransebeş. Alţii afirmă că s-ar finăscut la Obreja (Caraş-Severin).

A făcut şcoala de taragotişti laSacoş în Banat, la începutul veaculuiXX.

În octombrie 1917, cu regimentul43 infanterie Caransebeş se afla şiLuţă Ioviţa. El a cîntat ostaşilor întranşee, melodia „La Paloma". Ital-ienii au pus armele jos şi l-auovaţionat, nu s-a mai tras nici unglonţ. Numele şi faima sa au intrat înlegendă.

Ioan Vidu (1863-1931).Folclorist, compozitor, dirijor de

coruri. El se naşte la 17 dec. 1863 însatul Mânerău, jud.Arad. Absolvă cudistincţie Preparandia şi este numitînvăţător în Semleuş (jud.Arad),unde înfiinţează un cor sătesc. Estedescoperit cu valoare muzicală şiatras la Lugoj, citadela muzicalăbisericească unde se remarcă în moddeosebit, punându-şi în valoare tal-entul pedagogic şi măiestriamuzicală. Urmează conservatorul IaIaşi, Acum culege folclor şi creazăcântece celebre.

Corurile sale devin în scurt timpadevărate de simţire românească şide luptă naţională. In 1916 este are-stat şi aruncat în temniţă, a fost

acuzat că face agitaţie pentru reîntre-girea pământului românesc. S-a în-tors din temniţă pe 2 mai 1918. în1919 este numit profesor de muzicăla Liceul „Coriolan Brediceanu"unde a funcţionat până la pensie în1922, împreună cu profesorul demuzică Velceanu înfiinţează„Asociaţia Corurilor şi fanfarelor dinBanat".

Petre Nemoianu (1889-1951).Avocat, ziarist, scriitor, ofiţer. A

fost condamnat la moarte de douăori pentru România Mare.

El s-a născut în satul Petrilova jud.Caraş-Severin). în primul războimondial a fost încorporat ca ofiţer pefrontul din Galiţia. A căzut prizonierşi dus în lagărul din Siberia orientală.Ajunge la Kiev, apoi Ia Hîrlău, undese constituie o bază militară, dinunităţi de români voluntari, dispuşisă lupte cu arma în mână pentruRomânia Mare. Printre aceştia era şiNemoianu, împreună cu OctavianGoga. El a îndeplinit misiuneariscantă (soră cu moartea) apoi afost folosit de armata română şi ceafranceză în misiuni grele.

A fondat în Bucureşti ,,Cerculbănăţenilor“ cu sarcina de a cultivadragostea pentru bănăţeni şi de-aisprijini în acţiuni social-culturale şieconomice.

Brînzeu Nicolae (1883-1963).Un preot greco-catolic din Banat,

condamnat pentru activitateunionistă. El s-a născut la 1 august1883 în oraşul Vulcan, din Valea Jiu-lui.

Publicist important, a pledat de laamvon şi din presă pentru ideea deunitate a românilor într-un stat uni-tar. Urmărit pentru activitateaunionistă protul Brânzeu a fost are-stat şi internat în lagăsul de la Şoprondin Ungaria. A funcţonat ca preot înPetroşani, apoi la Comloşul Mare.Este ales delegat al Cercului Elec-toral din Comloşul Mare, laadunareade la Alba Iulia. La Lugoj,creşte şi dezvoltă intelectual. Fiul săuPius Brînzeu, viitor profesor şi rectoral Facultăţii de Medicină Timişoara,

medic chirurg de faimă.Preot Doctor loan Sîrbu (1865-

1922).Tribun al luptelor bănăţenilor

pentru unirea şi făurirea RomînieiMari. A suferit pentru acest ideal, afost persecutat şi întemniţat.

S-a născut la 19 februarie 1865 laRudăria (Caraş-Severin). Studiileuniversitare le începe la Universi-tatea din Jena apoi la Viena. în pe-rioada studenţiei s-a implicat înmişcarea memorandistă. în perioadabucureşteană, în paralel, loan Sîrbuurmează şi isprăveşte teologia în chipstrălucit. El tipăreşte cărţi istoriceimportante precum Matei Basarab şiMihai Viteazul. Este membru activ alASTREI. Scrie şi publică articole dinBanat şi Transilvania. în acelaşi timpse dedică mişcării pentru unitate şieliberarea românilor de subadministraţia dualistă

Este desemnat să candideze la dis-trictul din Caransebeş pentru unmandat de deputat, are succese şi încampania electorală de la Bozoviciodată cu declanşarea primului războimondial, devine ţinta poliţiei şi jan-darmeriei maghiare. Percheziţionat,persecutat, i se impune domiciliuforţat. Este condamnat la 1 an în-chisoare. A fost în frunteadelegaţiilor bănăţene la Alba-Iulia.

A fost ales în Marele Sfat NaţionalRomân şi în Comitetul de Redactarea rezoluţiei de la Alba-Iulia. Ionel I.Brătianu îl cooptează în delegaţiacelor 10 oameni politici spre a par-ticipa la Conferinţa de Pace de laParis, unde se hotăra viitorul Banat-ului. Alegerea a supărat pe N. Iorga.

Ioan IONESCU

Bibliografie:l) Medalioanele Unirii ( Jubileul

1918-2018) Autor: Nicolae DanciuPetniceanu, Editura MirtonTimişoara 1017

2) Mişcarea Naţională din Banat şiMarea Unire, Autor: Radu Păiuşan,Editura de Vest Timişoara 1993.

58 VESTEA

Pe 14 aprilie 1888, VeronicaMicle reuşeşte să-l deter-mine pe Mihai Eminescu

să vină la Bucureşti, unde locuiaşi dânsa, sperând ca poetul să-şireia activitatea publicistică şiliterară, fiind şi mai aproape devechii lui prieteni. Eminescu vinela Bucureşti, însoţit de VeronicaMicle, spre disperarea Harietei şireîncepe activitatea de gazetar laziarul conservator Românialiberă, de unde primea 200 lei pelună, mai mult ca un ajutor.

Un grup de publicişti şi pri-eteni ai lui Eminescu au hotărâtscoaterea unei reviste ,,FântânaBlanduziei”, după numele pieseilui Vasile Alecsandri din 1884,revistă care avea pe frontispiciu,în stânga, semnătura facsimilatăa poetului şi ca deviză, în parteadreaptă:,,Unde vei găsi cuvântulce exprimă adevărul”, devizăpropusă de Leon GheorgheNicoleanu, vers din poezia luiEminescu, Criticilor mei, poetulfiind patronul spiritual al revis-tei.

În afară de Eminescu dinredacţia revistei mai făceau parte:Ghoerghe din Moldova, AristizaRomanescu, Ion Gorun, fraţiiUlpiu şi Nerva Hodoş, D.M.Marinescu-Marion, L. GheorgheNicoleanu-Fix, I. Popescu, C.Bărcănescu, N. Procopiu, I.S.Rădulescu-Gut, N. Ţincu-Tall,Cesar Colescu-Vartic, DionisieMiron şi alţii.

Primul număr al revistei aparela 4 decembrie 1888, Eminescusemnând primul său articol intit-ulat chiar ,,Fântâna Blanduziei”,foaie literară şi politicăsăptămânală, condusă de uncomitet de redacţie în frunte cupoetul, publicaţie primită de pub-

lic cu multă simpatie. Articolullui Mihai Eminescu, publicat caeditorial programatic, oferă oprivire retrospectivă asupra crizeieconomice şi politice a societăţiimoderne.

Tot în primul număr al acesteinoi reviste se publică şi poeziaScrisoarea V (Dalila), în formăfinală, demonstrând că inspiraţiaşi gândirea poetului erau la fel caînainte de a se îmbolnăvi.

Eminescu continuă să scrie la„Fântâna Blanduziei” articolele:,,Formă şi fond”, 1888 şi ,,Ziuade mâne” (Opere XIII. Publicis-tica), demonstrând că încă era ca-pabil să scrie publicistică, care arfi deranjat pe guvernanţi şi politi-cieni, aşa cum o făcuse înainte de1883. Acest lucru nu le era peplac politicienilor şi au făcut totposibilul ca această continuare aactivităţii lui publicistice săînceteze.

Eminescu reuşeşte să publicearticole în revistă până lanumărul 6, după care pe 3 febru-arie 1889 este internat la sanato-riul ,,Mărcuţa” din Bucureşti,spre surprinderea colegilor săi

din redacţie. Cele două articolepublicate de Eminescu în ,,Româ-nia liberă” şi cele patru publicateîn ,,Fântâna Blanduziei”reprezintă epilogul publicisticiieminesciene, poetul nemaiavândverva şi tonul polemic cunoscut,boala spunându-şi cuvântul.

Treptat numărul colaborato-rilor se reduce, astfel că numerelerevistei 12-16 au apărut cu multăgreutate din lipsa banilor şi în

aceste condiţii o parte din colab-oratori şi-au dat demisia şi s-auangajat la ziarul Universul. Şi in-ternarea lui Eminescu în sana-toriu a contribuit la acestdeznodământ al revistei.

Treptat, mulţi dintre ceicare se angajaseră iniţial la o co-laborare regulată au renunţat,astfel că în numerele 12-16aceştia nu mai figurează cu arti-cole:L. Nicoleanu, I. Popescu,Al. I. Hodoş, Nerva Hodoş,Cezar Colescu, care s-au angajatla ziarul ,,Universul”. Dacă laprima serie a revistei Eminescuera trecut printre colaboratori,

alături de ceilalţi jurnalişti, la adoua serie a revistei numele luiapare pe frontispiciu, în parteastângă iar deviza apare în parteadreaptă, poetul fiind atunci inter-nat la sanatoriul ,,Caritatea”.

Deşi, Nicolae Iorga calificăaceastă revistă doar o încercare,cele două serii apărute dauamănunte importante despre per-sonalitatea poetului, prezintă oserie de poezii din ultimaperioadă a vieţii şi insistă asupraoriginalităţii creaţiei eminesciene,apreciind farmecul limbii şigândirea profundă a poetului.

Numărul 24 îndoliat al revis-tei, apărut la moartea poetului,


MIHAI EMINESCU ŞI REVISTA ,,FÂNTÂNA BLANDUZIEI”MIHAI EMINESCU ŞI REVISTA ,,FÂNTÂNA BLANDUZIEI”

VESTEA 59

urmare din pag. 58revista elogiază gândirea saprofundă, vastitateacunoştinţelor filologice, filo-zofice, istorice şi genialitateapoetică, enumerândpersonalităţile ce l-au conduspe ultimul drum.

În acest număr 24 sunt re-produse poezia ,,Mai am unsingur dor”, iar numărul 28 re-produce ,,Poezie inedită deEminescu”, patru strofe dinpoezia ,,Stelele-n cer”, poeziipopulare din colecţia poetuluişi poezia intitulată ,,PoetuluiEminescu” a lui Al. Vlahuţă.

Este mai mult ca sigur că ar-ticolele scrise de Eminescu, înprima serie a Revistei, a deran-jat pe ,,prietenii” săi, căci într-o zi el este internat la ospiciul,,Mărcuţa”, fără un motivanume. Nicoleanu spune de-spre acest moment:,,Rămăseitrăsnit. Întrebai de prieteniilui, aceia care puteau să fieinformaţi. Meşterul fusese dinnou izbit de boală. Vestea odusei la prietenii de la Fân-tâna. Durerea îi cuprinse petoţi, căci, spun în conoştinţă,că imposibil era să cunoşti peEminescu şi să fii izbit debunătatea şi blândeţea luiextremă şi subjugat decugetarea lui adâncă, ameţit depotopul de cunoştinţe pe carile avea. Îi erai prieten vrând-nevrând…”. Un astfel de om,descris de Nicoleanu mai sus, afost izolat într-un ospiciu denebuni deoarece, probabil, şi-aderanjat ,,prietenii” cu interesepolitice importante.

De la 9 aprilie 1889, oparte din colaboratorii revisteicare se retrăseseră- fraţii

Hodoş, L. Gh.. Nicoleanu, I.Popescu- întemeiază o nouăRevistă ,,Fântâna Blanduziei”,ce va apare între 1 octombrie-30 decembrie 1889, ca serienouă.

În primul număr din seriaa II-a, Gh. Nicoleanu vorbeştedespre apariţia primului număral revistei, la care şi Eminescua învârtit roata maşinii ti-pografice. În numărul doiapare poezia lui Eminescu ,,Şidacă ramuri…”, o altă variantădecât cea prezentată deMaiorescu în volumul,,Poezii”, în numărul 10 aparepoezia ,,Sara pe deal”şijumătate din Scrisoarea V(Dalila). La rubrica Ecouri seanunţa publicarea autografelorlui Eminescu, deţinute de cătreTălăşescu, certificatul şcolar dela Sibiu şi o serie de poeziiinedite.

În ,,Fântâna Blanduziei”din această perioadă apar şipoeziile lui Eminescu, Viaţa şiStelele-n cer, găsite înbuzunarele poetului dupămoarte, dovadă a capacităţii cre-ative nealterate până în ultimeleclipe de viaţă.

Leon GheorgheNicoleanu, redactorul respons-abil al revistei ,,Fântâna Bland-uziei”, seria a II-a, dupămoartea lui Mihai Eminescuscrie un articol intitulat ,,Mem-oriu asupra lui Eminescu”, încare afirmă, pe baza relatărilorlui Matei Eminescu că origineaEminovicilor ar fi unasuedeză:,,Tatăl său era nepotde fiu al unui invalid ofiţer decavalerie din armata lui Carolal XII, regele Suediei, care

ofiţer scăpase din catastrofa dela Poltava şi se stabilise înoraşul Suceava (Bucovina) pelângă familia Mustaţă. După în-demnul unui membru din fa-milia mustaţă, ofiţerul s-acăsătorit cu o româncă dinSuceava, şi avu un singur fiu,pe bunicul răposatului Mihai,Acesta, căsătorindu-se şi el larândul său tot în Suceava, aavut doi fii, pe George Emi-novici, tatăl lui Eminescu,născut la 1812 şi un alt fiu,Ştefan, mort de holeră” (Fân-tâna Blanduziei nr.27, 16 iulie1889, p.2). Matei ştia aceastăpoveste de la tatăl său, carevoia să introducă o notă demister în viaţa sa.

Cele două serii ale revisteiFântâna Blanduziei au operioadă scurtă de viaţă; primaserie apare timp de un an, în47 de numere, iar seria a II-aapare timp de trei luni, în 13numere, în amândouă fiind ar-ticole şi poezii scrise de Emi-nescu sau materiale despreEminescu bolnav şi moarteaacestuia.

Colaborarea lui Mihai Em-inescu la ,,România liberă” şi,,Fântâna Blanduziei” a fostuna de scurtă durată, la 3 feb-ruarie 1889, poetul este inter-nat la sanatoriul ,,Mărcuţa”, înurma unui articol, ce era săducă la căderea guvernului,format de conservatori şijunimişti.

Articolul lui Eminescu estepublicat în ,,România liberă”din 13 ianuarie 1889, în carepoetul critică noua lege ainamovibilităţii magistraţilor,


60 VESTEA

urmare din pag. 59lege care trebuia aplicată numai după ce ministruljustiţiei, Gună Vernescu, aplica remanieri încadrul personalului magistraturii. La citirea arti-colului, ministrul justiţiei ameninţă cu demisia şi,deci, căderea guvernului şi numai după ce P.P.Carp anunţă că articolul a fost scris de ,,bietulEminescu”, lucrurile se calmează. Acest lucru nui-a oprit pe junimişti, participanţi la guvernare săia măsuri împotriva poetului, el fiind internat însanatoriu, spre surprinderea colegilor săijurnalişti.

Ion Popescu, colegul lui Eminescu de la ,,Fân-tâna Blanduziei”, scrie un articol despre poet, înnumărul din 10 decembrie 1889, în urma uneivizite la ,,Caritatea”:,, Mi s’a deschis o uşe şim’am aflat într-o sală lungă, în care erau celpuţin două-zeci de oameni, toţi bolnavi: fie-carecu ticuri deosebite…Trecurăm într’o odăiţă delângă salon şi ne aşezarăm p’o canapea…În vre-mea cât vorbeam, veneau mereu bolnavi, care seuitau la noi sau chiar se amestecau în vorbă.Puteam să fac comparaţii şi am făcut; rezultatul afost convingerea deplină că meşterul era sănătosşi n’avea ce căuta în strada Plantelor”. În contin-uare Ion Popescu, condamnă internarea lui Emi-nescu în acest sanatoriu:,,Rămân încredinţat că,,catastrofa” n’a fost înainte de ducerea lui înstrada Plantelor, ci s’a produs în vremea când seafla acolo. Mediul, groaznicul mediu în care eracondamnat să trăiască şi care ar zdruncina p’unom cu totul sănătos- cu condiţia să n’aibă nervica odgoanele de la vapoare- acest mediu a provo-cat catastrofa” (,,Peste groapă” - Fântâna Bland-uziei, 10 decembrie 1889).

Această internare a lui Eminescu, în mediularătat de I. Popescu, avea să fie şi ultima, înurma tratamentului dur cu injecţii cu mercur, or-ganismul său cedează definitiv şi poetul se stingedin viaţă pe 15 iunie 1889. Venirea lui Eminescula Bucureşti a fost o mare greşeală, nu a fostdorită de guvernanţi, de politicieni şi nici decolegii săi junimişti şi această venire în capitalăavea să-i grăbească sfârşitul.

Ing. Nicolae Iosub - Botoşani

Cum noaptea-n stele

Cum noaptea-n stele cată un luceafăr,Deşi s-a stins, lumina lui tot vine,Iubito, am plecat din lume teafărÎn orologii veacuri trec străine.

În intervalul vieţii-n care-am fostCuvintelor le-am dat pe veci de ştire,Că nimeni n-o să caute vreun rostIubirii ce se naşte din iubire.

Încrezător că-n pana mea cu zimţuriVor tot veni iluzii să se scrie,Enigmele ce mi-au murit în simţuriVor naşte zei cu chip de poezie.

Şi-n limba dăltuită-n poemeCum e cristalul oglinzilor de clar,Luceafărul din înălţimi supremeStrăluce lumii viu şi tutelar.

Tu nu știi

N-am să te iubesc când plâng ariniiÎn serile cu macii somnoroși,Ci-n zile când lacrimi varsă criniiȘi ochii înoată-n verde de frumoși.

Am să te iubesc mai pe-ndeleteCând cerul cade-n iureș peste flori,De stele-ţi coboară lin în pleteCu raze-ntr-o cunună de culori.

Mereu o să îţi spun ce n-am mai spus,Poeme dulci cu soarele-n priviriCând în crepuscul roșu la apusO să te sărut și iar o să te miri.În grădinile cu mere date-n pârg,N-am să te las să nu proptim un trunchiCu braţele să te cuprind cu sârg,Să simt iubirea până în rărunchi.

Tu nu știi, de buzele-ţi cărnoaseNu mă mai dau întors acasăDe-a pururi vara-i pătrunsă-n oase,Eşti piatra în ziduri de la casă.

Nicolae Vălăreanu Sârbu Sibiu, 18.12.2018

VESTEA 61

Scrib de Banat , "de mâna a şaptea "(vorba lui Almăjan), invitat la Parla-mentul României într-o "serată

literară" a fost pentru cunoscuţi onemaipomenită surpriză,cum surpriză fuseseîn Decembrie 2012 invitaţia părintelui Terziu, parohul Catedralei Ortodoxe Române dinParis, de-a vizita Franţa. Să ajungi în Parla-ment ?! Să vezi Parisul pe banii popii ?! Aşa

ceva într-adevăr ţine de surprize de gradul zeroşi ceva!!! Şi asta fără să fii membru în UniuneaScriitorilor că nu te-au voit evreii dindirecţia...lor (Gabriel Dimisianu et.comp.),chit că ai montat 35 de plăci comemorativemultor scriitori trecuţi în lumea umbrelor, chitcă ai ridicat monumente lui Eminescu (înDumbrăviţa) şi lui Slavici (în librăria ce-i pur-tase numele în Timişoara ), cu toate că ai scrispeste 30 de cărţi din care una ("Peregrin prinSiberia ") fusese premiată în Italia probabil nufusese luată în seamă că în "Italia academiilesunt cum sunt la noi colibele ", vorba aceluiaşiAlmăjan.

Aşadar, în 28 iunie 20l8 , ora 17,00 în Sala"Constantin Brâncuşi " de la Parlament (parter), a doua uşă pe dreapta, într-o adunare decirca o sută invitaţi ,unicul bănăţean,NICOLAE DANCIU PETNICEANU, fusesepremiat cu cărţi, un sac de cărţi – enciclopedii- şi cu o diplomă specială pentru întreaga ac-tivitate scriitoricească, în special pentru osâr-dia depusă (patru plăci comemorative înTimişoara şi 5 cărţi scrise despre Eminescu )întru memoria Eminescului . Fusese luată înseamă şi cartea închinată Veacului Marii Uniri- "Medalioanele Unirii".

Scribul de Banat trăise, acolo la Parlament,într-o pauză de ţuicăreală , convorbirea cu pro-fesorul universitar doctor NAE GEORGESCU,ultimul în viaţă mare eminescolog, care l-a grat-ulat şi i-a vorbit despre romanul "Bigamul "("Ursita ") redau textual cele spuse de mag-istrul lui Petniceanu : "...Au trecut 12 ani de lalectură şi nu pot uita lectura deosebită a cărţii,m-a impresionat plăcut, artistic, două episoade:viaţa cuplului în pădure la „ porcăreaţă” şi dru-mul dus-întors cu căruţa al celor două personaje-tată-fiu- la Ada-Kaleh şi la Orşova. Prozeantologice, aşa ceva am citit doar în Rebreanu şiîn Agârbiceanu.

Eşti întâiul autor din Banat care m-a delectatspiritual, cu toate că am citit multe romane scrisede bănăţeni! Bravos !"

A fost o bucurie nemaipomenită să-l audăpe domnul prof. univ.dr. Nae Georgescugrăind cu superlative despre cartea "Bigamul",confirmându-mi prin "sentinţa " domniei sale,cele spuse de istoricul profesor şi publicistPavel Panduru de la Prigor, care după lectura,mult târziu, la aniversarea celor opt deceniide viaţa mi-a spus : "Bigamul " este unic, estecartea de proză a Banatului . " De aceeaşipărere a fost şi tânăra prozatoare reşiţeană,Camelia Tamaş, autoare a trei cărţi de prozăexcelente, nu aceeaşi părere a avut-o un marescriitor de Banat (nu dau nume pentru a nu-lpune într-o situaţie delicată...) care a spus :"Aşa carte proastă nu am citit în viaţa mea...."Aşa nano!

N.D. PETNICEANU

SCRIB DE BANAT INVITAT LA PARLAMENT!SCRIB DE BANAT INVITAT LA PARLAMENT!

62 VESTEA

Securitatea Română cunoaşte douăetape distincte: din 1948 şi până înanul 1965; apoi din 1965 şi până în

decembrie 1989.Voi exemplifica fiecare etapă cu

nominalizări, orientări şi fapte concrete. Numă voi extinde, totul sumar, dar exempli-ficative, ca onor cititorul să-şi formeze pro-priile păreri, convingeri, sentinţe.

Securitatea Română, după abdicareaMonarhului, nu a moştenit nimic de laSiguranţa burgheză, doar dosarele celorurmăriţi, deschise şi nefinalizate! Un dosarinformativ individual sau de grup sesoluţionează în baza unor informaţii verifi-cate pe puţin două linii informative, exce-lent ar fi trei linii informative. Când vorbimde linii informative vorbim de surse de in-formare: colaboratori, informatori, agenţietc. Un fapt excelent de muncă informativă:Siguranţa burgheză u avea o evidenţăcentralizată a informatorilor, evidenţa in-formatorilor era cunoscută de un singurom: ofiţerul care ţinea legătura cu ei,evidentă era în cap, în minte, nimic scris! Aplecat Siguranţa burgheză, au plecat men-tal şi informatorii. Astă muncăconspirativă, nu ca la Securitatea Română,a plecat generalul evreu trădător Pacepa aplecat şi cu documente, cu lista informato-rilor externi, făcută cadou serviciilorstrăine: germane şi americane. Grealovitură pentru siguranţa statului român,din vremea lui Ceauşescu, pagubă mai maredecât au adus inundaţiile şi cutremurul dinmartie 1977! (...)

Întâiul ministru de Interne a fost TeohariGeorgescu, evreu, avea alt nume, în generalevreii îşi ascundeau adevărata “faţă” prinnume româneşti, pentru a duce în eroare peromânii neaoşi. El a organizat aparatul de

securitate a recrutat , prin interpuşii săi, înSecuritate ca ofiţeri şi subofiţeri, funcţiede salariul avut în producţie, nu funcţie destudii, aşadar persoane cu dosar curat, fărădamnări, fără alte apartenenţe politice,fără rude în străinătate (în Occident), aufost recrutaţi muncitori ceferişti, se ziceacă C.F.R.- ul reprezintă a doua “armată aţării”. Din C.F.R. au fost îmbrăcaţi în hainemilitare: muncitori din depouri, lăcătuşi,strungari, ciocănari, apoi din industria grea,tot aşa, muncitori calificaţi şi necalificaţi.Au fost aduşi în Securitate români, dar maiales unguri şi ţigani, aceştia din urmă ma-joritatea cu patru clase, ungurii şi româniiaveau şi şapte clase, o parte şcoli profe-sionale, câţiva cu şcolile de arte şi meserii,viitoarele Licee Industriale.

În general, ungurii au fost repartizaţi înservicii speciale: spionaj şi contraspionaj,alţii la serviciile de anchetă. Acesterepartiţii le făceau şefii, majoritatea evreişi unguri (Moiş, Schelbach, Kecsikemethi,Somogy, Gomboş, Keitel, Frukner, etc – înBanat). Era normal, deoarece ministrul eraşi el evreu. Înlocuitorul său, AlexandruDrăghici, cei care i-a dus pe români laCanalul Dunăre-Marea Neagră era jumătateevreu şi jumătate român, iar soţia eraevreică de la Budapesta. După Decembrie1989, Drăghici şi-a luat soţia şi a fugit laBudapesta. Ştia că-l va aştepta puşcăria...

Maltrataţi doar românii, alte naţii erau“toleraţi”. Cea mai dură la “anchete” a fostsârboaică (ofiţer) dintr-un sat de lângăTimişoara. Bătea la coaie pe români, iar pesârbi îi “tolera”, în plus le spunea ce săspună şi ce să nu spună în anchetă. În final,s-a dovedit că era agent al spionajului iu-goslav. A fost condamnată la moarte, i s-aînscenat execuţia şi a doua zi a fost dusăla graniţă şi predată organelor iugoslave. A

fost primită cu onoruri, eroină, în Iu-goslavia, vilă şi pensie viageră în Belgrad.Prin 1965-1970 venea în Timişoara, în vizităla rude, cu autocarul Belgrad-Timişoara,conversa şi zâmbea ofiţerilor români. Era ofemeie între două vârste şi foarteelegantă...

Drăghici et.comp. a făcut mult rău nea-mului românesc. Se ticluiau dosare dinbirou şi erau oamenii ( mai ales veteranii)arestaţi şi aruncaţi în C.M. (coloniile demuncă). Ilustrez cu două exemple: În Globu-Craiovei (Caraş-Severin) îşi purta veaculVelţănescu Grigore zis Boga, căsătorit, doicopii, la şcoala primară. Fost şef degarnizoană legionară. Aceşti şefi erau per-manent în vizorul Securităţii. Intră, într-oseară, în birt, este poftit la masă de unanume Titus (vechi colaborator al organelorde securitate), ia loc la masă, la o ţuică.Sus, pe perete, la pult, tabloul lui Dej şi AnaPauker. Titu îl întrebă pe Boga ce părere arede tabloul acela de pe perete al doamneiAna. Răspuns: e o femeie frumoasă, darpăcat că muştele s-au căcat pe tablou.Atât... Noaptea ce a urmat, maşina neagră(a securităţii de la raion) şi l-a arestat peVelţănescu, nu a venit acasă şapte ani! Îndeclaraţie se menţiona scris şi semnat:“Ana Pauker este un căcat şi nimic maimult!”

Al doilea exemplu: Costi Pătraşcu, în acteLupinca Constantin, ţăran, din Petnic, fostlegionar, este chestionat de învăţătorulsatului, un anume Ghiţă Giurginca din Pet-nic (Caraş-Severin). “Uica Costi ce părereaveţi de întovărăşire şi de colectiv?”Răspuns: “Văd că insistaţi la un răspuns: vi-o spun pe a dreaptă: cine va avea cheile dela magazie, acela va trăi bine, în restfiecare cum se va descurca!” A fost arestat


SECURITATEA ROMÂNĂ FAŢĂ-N FAŢĂ CUSERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII

VESTEA 63

urmare din pag. 62şi dus în C.M. timp de şase ani! S-ar fi

manifestat împotriva colectivizării. Prin ur-mare, dosare măsluite, cu două declaraţiiluate de la doi beţivani, (cazul fecioruluipopii din Mehadia) erai uşor arestat, aşafusese arestat şi Temelcu. Doru, inspectorde bancă, din Orşova, salutase un căpitande marină, pronunţându-i numeleCăpitanului. Tovarăşul Belu de la Raion i-aticluit dosarul că a spus “Trăiască gardaşi căpitanul!”, salutul legionar. Belu voiasă ajungă la soţia lui Temelcu, o femeiefrumoasă, care nu voia să-i cadă în plasă,la Orşova...

Menţiune: odinioară se ticluiau dosarelepentru arestare, cum astăzi (2018) auticluit dosare de arestare cei de la falsaanticorupţie... Au arestat şi vârât oameniîn puşcărie fără vină... s-a lucrat larăzbunare, oamenii creaţi de evreulBăsescu-Bercovici!

-x-În 1965, a fost îndepărtat Al. Drăghici şi

a fost numit ministru un anume Stănescu.Securitatea a fost curăţită de elementedubioase şi incapabile, elemente ce lucraudoar din ură de clasă!...

Securitatea “demolată” în decembrie1989 a fost constituită din cadre tinere(25-30 şi 30-40 ani), majoritatea cu studiisuperioare (studii juridice şi doctorate,fără plagiaturi...), fiecare vorbea câte-olimbă străină (germană, engleză, francezăetc), tineri înalţi, atleţi, chipeşi, cu senti-mente patriotice, ataşaţi de România, ţaralor şi a străbunilor lor. S-a lovit în Securi-tate, oare de ce?! Răspuns: o ţară care nuare o securitate puternică este sortităpieirii, lichidării economice, cultural,politic, cu şansa de-a fi transformată încolonia altui stat, precum azi România.

Securitatea română a fost (se zicea şiaşa era) braţul înarmat al poporuluiromân! Securitatea romană a fost

puternică, putea oferi informaţii preven-tive altor state. De ce credeţi că Românianu a participat la invazia Cehoslovaciei în1968?! Securitatea română aflaseadevărul despre scopul deplasării multorarmate, nu erau exerciţii de arme întruniteîn Ucraina, ci scopul real era invaziaCehoslovaciei, aspect necunoscut de Se-curitatea ţărilor participante, mai puţin or-ganele sovietice...

Securitatea lui Ceauşescu nu ar fi per-mis distrugerea obiectivelor industriale şia agriculturii, truda unui popor român dedecenii la rând, trudă cu enorme sacrificiiumane... Trădătorii şi-au făcut de cap, unIliescu vechi colaborator al sovieticilor şiun Roman, vechi colaborator al francezilor,indivizi care fuseseră în epoca Ceauşescuurmăriţi informativ. Şi unul şi celălalt auajuns la cârma României propuşi şisusţinuţi de ţările a căror slugi au fost...

-x-După Decembrie 1989 a fost creat Ser-

viciul Român de Informaţie (S.R.I.). Sarcină(odioasă) a avut tovarăşul ASZTALOS (înacte), conspirativ: Virgil Măgureanu, rube-denia de sânge a tovarăşului ToehariGeorgescu, cel ce fondase SecuritateaRomână, în 1948. Nu este o coincidenţă, cieste o măsură externă de-a submina o ţarăşi un popor.

Dacă Securitatea de până la 1989 a fost“braţul înarmat al poporului român”, Ser-viciul Român de Informaţii de astăzi este“braţul înarmat” al escrocilor, sabotorilor,hoţilor, bogaţilor prin furturi naţionale,prin crime economice şi politice, prin acteilicite.

Exemplificăm cu cele două cazuri – femeicu dosare penale şi condamnate pentrufraude colosale: Bica şi Udrea, ajunse înPorto-Rico, cu azil politic şi cu firme de im-port-export, deschise acolo, departe deţară. Cu ce bani? Cu banii furaţi şitransferaţi în străinătate. Idem escrocul

de primar Mazăre de la Constanţa, azi înMadagascar, cu bani şi firme, cu un şiragde curve... Poporul român trăieşte ocumplită sfidare internaţională!

Câteşitrei cazuri erau cunoscute deS.R.I., cu activităţi ilicite, cu dosare pe rol,cu condamnări virtuale. S.R.I. era obligatsă dea în consemn la frontieră cu indica-tivul “N.P.E.” (nu permite ieşirea). Nu s-afăcut aşa ceva! Oare de ce?! Interese op-erative?! Zexe! Interese comune, să nuuităm că cine se aseamănă se adună!

Nu am auzit şi văzut un ofiţer de securi-tate să aibă vilă şi maşina de lux, darofiţeri s.r.i. sunt cu vile şi maşini de lux. Deunde?! Din leafă de ofiţer?! Aiurea! Nuvindeţi castraveţi la grădinar!

În final o durere cu mirare: aţi lovit întinerii securişti, după decembrie 1989, aţideclanşat vânătoarea de “vrăjitoare”, Asz-talos cât şi ruda sa Brateş, cel de la tele-viziune, care au asmuţit pe români contraromânilor, contra celor tineri să fie vânaţi.Oare se ştie că Suedia a lansat prin eterloc de adăpostire pentru tinerii securişti?Ca în Suedia s-a făcut un lagăr pentrutransfugii români? Suedezii şi-au datseama de valoarea informativ-operativă aacestor tineri în interesul lor. S-a pierduto avere umană, creată şi investită de or-ganele române în interesul statuluinaţional român... Azi Suveranitatea şiIndependenţa Statului Român sunt doar oamintire de pe vremea lui Ceauşescu. Cese va întâmpla în viitor cu patria noastră,cu ROMÂNIA?! Vor trece ani răi, 45-50 deani de la contrarevoluţia din decembrie1989, nu este exclus ca să fie şi orestauraţie monarhică, după cum bat vân-turile şi “iepele” lui Mihai-vodă!...Bâlbâitul

N.D.PetniceanuMehadia/ 2018

64 VESTEA

Luna septembrie adebutat în județulCaraș Severin cu a V-a

ediție a Taberei Internaționalede literatură ,,Colocvii banat-ice”, desfășurate sub semnulCentenarului Marii Uniri, uneveniment cultural de mare am-

ploare organizat la Anina –Mărghitaș de către CasaOrășenească de Cultură Aninacu sprijinul Primăriei și al Con-siliului Local al orașului Aninaîn parteneriat cu BibliotecaJudețeană ,,Paul IorgoviciCaraș Severin. Activitățile cul-tural-literare și stiințifice, coor-donate cu măiestrie, pasiune șidedicație de același inegalabilși energic Mihai Chiper (direc-torul Casei de Orășenești deCultură Anina), s-au desfășuratîn perioada 31.08.2018-02.09.2018 și au abordat otematică diversă: Sărbătorirealimbii române, CentenarulMarii Uniri, lansări șiprezentări de carte și reviste,recitaluri de poezie și muzicăfolk.

Deschiderea oficială a taberei

a avut loc vineri, 31 august, laCasa Orășenească de CulturăAnina și a fost dedicatăromânismului. Astfel, ziua lim-bii române a fost celebrată prinexpunerea doamnei profesorMaria Nițu (Timișoara) -,,Visând în limba română”, iar

Centenarul Marii Uniri a statsub semnul prelegerii domnuluiprof. univ. Vasile Zaberca(Reșița) - ,,Banatul montan șiVoivodina”.

În următoarele două zileactivitățile s-au desfășurat laMotelul Mărghitaș, o locațieascunsă în liniștea tulburătoarea Munților Aninei. Invitații auavut prilejul de a se delectavizual în cadrul vernisajuluiexpoziției de pictură (cu van-zare) ,,Orașe îmbrăcate înploaie” realizată de artistulplastic Nicolae Potocian (NIK)din Bocșa, prilej cu care d-naGabriela Șerban (Bocșa) aprezentat în cadrul momentuluipe care l-a moderat cu verva-icaracteristică și volumul,,Picături de artă și credință înBocșa” realizat de Domnia Sa și

pictorul N. Potocian, apărut laEditura Tim, Reșița,2018.

Dl. prof. dr. Ionel Bota, direc-torul Teatrului Vechi MihaiEminescu din Oravița a prezen-tat lucrarea ,,Țara Carașului șiMarea Unire”, expunere de-osebit de valoroasă șiinteresantă, care s-a bucurat deaprecierea celor prezenți. Ex-pozeul ,,Rolul armatei românela înfăptuirea Marii Uniri” real-izat de colonelul Ioan Teca(Lugoj) a adus informațiiinedite legate de contribuția ar-matei române la evenimentelece au precedat și au urmat celuimai important act istoric alRomâniei Moderne, MareaUnire de la 1918. Continuândpe aceeași linie istorică aflatăsub aureola Marii Uniri, a avutloc lansarea cărții ,,Mehadia,anul de foc 1918” scris în tan-dem de Nicolae Danciu Pet-niceanu și fiul său, prof. CaiusDanciu, volum apărut la Editura,,Cetatea Cărții”, Mehadia,2018. Opul s-a dorit a fi osuccintă prezentare a implicăriilocuitorilor din aceastăarhicunoscută localitate în re-alizarea idealului nostrunațional.

În continuare, scriitorulVasile Barbu (Uzdin, Serbia)secondat de colaboratorii săiuzdinenți Ion Linţa şi VictorSimu a prezentat lucrarea,,Cărți și presa în conștiințaromânilor din Serbia”,evidenţiind rolul lecturii şi alinformaţiei culturale înpăstrarea nealterată aconştiinţei şi identităţiinaţionale a oricărui popor.


Tabăra Internațională de literatură ,,Colocvii banatice”Tabăra Internațională de literatură ,,Colocvii banatice”ediția a V-a - Eveniment de tradiție la Aninaediția a V-a - Eveniment de tradiție la Anina

VESTEA 65

urmare din pag. 64Moderatorul Mihai Chiper a

semnalat câteva noi apariţii înpresa culturală bănăţeană. Publi-cistul Mircea Anghel a vorbit de-spre revista ,,Actualitatealiterară”, publicista GabrielaȘerban despre revista ,,Bocșaculturală”, iar revista ,,Arcadia”a fost prezentată de gazda tabereiși redactorul -șef al acesteia,Mihai Chiper.

Ședința de lucru a taberei deliteratură s-a îndreptat apoi sprenoi apariții de carte în spațiulbănățean. Criticul literar MariaNițu a prezentat în maniera-icaracteristică, dominată de sensi-bilitate, ultima apariție editorialăa poetului lugojean Ion Oprișor -,,Ultimul solistițiu” și volumul depoezie religioasă ,,Netăcere” alpoetei Marina Angela Glodici dinBaia Mare, apărut la Editura Ar-monii Culturale, 2017.

Prof. dr. Ionel Bota, directorulTeatrului Vechi ,,Mihai Emi-nescu” din Oravița a prezentat in-teresanta expunere ,,150 de anide când Mihai Eminescu a venitîn Caraș-Severin cu trupa deteatru Mihai Pascaly”, oferindinformații noi despre relațiaLuceafărului poeziei româneșticu mirifica zonă a Banatului. Deasemenea, dl prof.dr. Ionel Botaa vorbit și despre volumele deversuri ale câtorva dintre invitațiitaberei de literatură: GeorgeSchinteie, Costel Simedrea, IonRășinaru, Vicu Cojocaru, CostelStancu și George Popovici.

Publicistul și criticul literarGabriela Șerban din Bocșa a stâr-nit interesul participanților prinprezentarea noului volum deinspirație religioasă ,,Izvorul întrei lumini” al scriitoruluibucureștean Adrian Georgescu,apărut la Editura Cavallioti,București, 2018, evidențiindstilul original abordat de autor, acărui proză îndeamnă lameditație și rugăciune, la echili-

bru spiritual, din ce în ce mainecesare în contemporaneitateadecăzută moral.

Ionel Bota s-a remarcat printr-o inedită apariție editorială,realizată în colaborare cu poetaDaniela Marcheti (Udine, Italia)- ,,Contribuții la istoria baroculuimusical în Mitteleuropa. Com-pozitori, interpreți și turnee mu-sicale în Banatul imperial1725-1800. Cazul Oraviţa”.

Spre finalul zilei, preotul AlinMunteanu a susținut o interesantăprelegere filozofico-religioasă,axându-se pe ideologia filozofu-lui german Martin Heidegger șiprincipiile religioase ale teologu-lui Thomas Merton. Tânărulprelat-filozof a discutat și despreultima sa carte, ,,Ființa” – volumde versuri de inspirație filozoficăscris în colaborare cu MirelaMuntean.

Seara, după cină, atmosfera afost destinsă de aromainegalabilă și mirobolantă apoeziei și a muzicii. Asemeneaunui aed pogorât din neantulolimpic în himerica și efemeracontemporaneitate, Prof. dr. IonelBota a surprins plăcut audiențacu vocea-i suavă și măiestriainstrumentală. Poeții, CostelSimedrea, George Schinteie,Maria Nițu, Ion Aurel Simu, Cos-tel Stancu, Ion Oprișor, IonelPanait, Marina Angela Glodici,Vicu Cojocaru, alături de binecunoscutul cantauator prof.George Popovici, s-au întrecut înversuri, sub oblăduirea muzeiEuterpe, iar Vasile Barbu a încân-tat auditorii cu un recital demuzică populară bănățeană dinzona Banatului sârbesc.

Ultima zi a taberei a debutat cudiscuții referitoare la modul încare s-au desfășurat activitățilecuprinse în program, s-au înaintatpropuneri privind organizareaurmătoarei ediții, a VI-a, în anul2019. Concluzia unanimă șifirească a fost că a V-a ediție a

Taberei Internaționale deliteratură ,,Colocvii banatice” afost un success, asemeneaedițiilor precedente.

Demn de menționat și apreciateste aportul adus în desfășurareataberei a multor poeți, scriitori șiiubitori de artă și cultură dinBanat, al căror nume nu seregăsește în programul tabereiprecum ing. Ion Văcaru, membrufondator al cenaclului literar„Virgil Birou” din Anina, scri-itoarea și actrița Mia Rogobetedin Lugoj și alții.

Atmosfera caldă, familiară,jovialitatea, dorința de colaborareși informare, buna pregătireștiințifică a celor prezenți, dar șitalentul organizatoric al domnu-lui Mihai Chiper, au stat la bazabunei desfășurări a tradiționaleiTabere Internaționale deliteratură ,,Colocvii banatice” dela Anina - ediția a V-a.

Felicitări celor implicați în or-ganizarea acestor manifestări cul-turale deosebite în arealulBanatului!

Prof. Caius Danciu

În ziua de16 noiembrie 2018, lavârsta de 67 ani , s-a stins din viaţăprietena şi colega noastră de laAnina, MARIA CHIPER. Trudi-toare, alături de soţul ei, MihaiCHIPER, la revista de culturăARCADIA (Anina), Mia, aşa cumau alintat-o prietenii, a fost mereualături de noi la manifestările noas-tre.Dumnezeu să o aibă în pază și să oodihnescă în pace!(Redacţia)

66 VESTEA

urmare din pag. 34În urma războiului ruso-turc dintre anii

1716-1718 care s-a încheiat prin pacea de laPassarowitz din 21 Iulie 1718, Banatul şi Olte-nia au trecut sub stăpânirea Imperiului Has-bsburgic. 22 Între anii 1736-1739 a izbucnit unnou conflict militar între ruşi, austrieci și turcicare s-a încheiat prin pacea de la Belgrad înziua de 18 septembrie 1739. 23 Printre altecondiţii, turcii au cerut abaterea râului Cernape un alt canal de navigaţie proiectat greşit alecărui urme se pot vedea până azi la Topleţ. Totacum ei au cerut dărâmarea fortului Sf.Andreide la Mehadia a cărui demolare a avut loc înanul 1752. 24 În urma acestor confruntări mil-itare şi prin pacea care s-a încheiat, precedatăși de înţelegerea care a avut loc între turci şiaustrieci în ziua de 11 octom-brie 1747, a sositla Mehadia o comisie de stabilire a graniţeiîntre Turcia şi Austria.

Mehadia, aşezată la graniţa dintre cele douăimperii a rămas sub admi-nistraţie civilă cu omică garnizoană militară comandată de uncăpitan austriac. Începând cu anul 1757, întrecele două Imperii a fost înfiinţat şi un oficiuvamal.

În anul 1741, Dieta din Viena a emis art. delege XVIII, pct.5, prin care se întregea confiniulmilitar până la graniţa cu hotarul Munteniei. Înziua de 19 septembrie 1751, Impărăteasa MariaTereza a Austriei (1740-1789), decretează ca Ba-natul de provincie să fie administrat după sis-temul Cameral Provincial, lucru care a produso mare nemulţumire în rândul populaţiei civile.Pentru aplanarea acestui conflict, Impărăteasas-a văzut nevoită să trimită în anul 1767 pe fiulsău Iosif al II-lea (1780-1790) la faţa locului.Acesta în ziua de 18 aprilie 1768 a dispusînfiinţarea „Batalionului româ-nesc” cu sediulîn Jupalnic 25 adăugându-se mai târziu alte 24 decomune aflate în apropiere. 26

În anul 1772, batalionul românesc de laMehadia, s-a încadrat în regi-mentul IIgrăniceri, contopindu-se cu acesta în anul 1775formând Regimentul de graniţă românesc iliricbănăţean nr.13. cu reşedinţa la Mehadia cares-a păstrat până în anul 1777. După cum se maipoate observa zona Mehadiei a devenitmilitarizată. Începând cu acest an, aici a în-

ceput a se construi 20 de locuinţe pentru ofiţerişi funcţionari care deserveau unitatea degraniţă.

Datorită unor neîn�elegeri, în anul 1773, aurmat în Banat o nouă vizită a viitorului împăratal Austriei Iosif al II-lea. La întoarcere acesta,propune mamei sale pe lângă alte utilită�i nece-sare bunei desfășurări a activită�ii personaluluimilitar și înfiin�area a două școli triviale ger-mane, una la Bozovici și alta la Mehadia. Ca ur-mare, Consiliul de Război din Viena era cel caredirija toată administra�ia Grani�ei bănă�ene, vinecu propunerea de a lua măsurile necesareodată cu începerea anului 1744 de a se înfiin�aaceste școli. 27

La data de 7 Martie 1774, ComandamentulBatalionului din Jupalnic, raporteazăautorită�ilor austriece, situa�ia existentă cuprivire la învă�ământul în limba germană. Printrealtele se justifica lipsa școlilor germane, acadrelor didactice, a copiilor ce trebuiau săînve�e în acestea. În acea vreme se afla înMehadia o școală valahă cu 13 copii degrăniceri care învă�au cititul și scrisul în limbavalahă, de la un învă�ător care nu cunoșteadecât această limbă, iar ca plată ”primea 50 deflorini din veniturile bisericii valahe și 25 deflorini de la comună” 28

După cum putem constata Școala Trivialăgermană de la Mehadia a fost înfiin�ată în anul1774, dar activitatea ei se pare că a fostneglijată de localnici. Aceștia își arătau dezin-teresul datorită faptului că ei aveau școalăna�ională românească. Iuliu Vuia, în lucrarea sa”Școalele românești bănă�ene din seco-lul alXVIII-lea”, spunea că în afară de școala normalăde la Biserica Albă, înfiin�ată în martie 1775, amai existat și o școală germană de stat laMehadia, 29 iar în anul 1777 s-a reorganizat șiȘcoala Trivială din Bozovici. Cele afirmate deIuliu Vuia sunt confirmate mai apoi și de Pro-topopul Nicolae Stoica de Ha�eg în ”Cronica Ba-natului”. Acesta solicitase comandantuluiPappila un post de învă�ător la Școala Trivialăgermană în Bozovici. 30

În baza unui ordin al Consiliului de războiemis în ziua de 10 noiembrie 1777 din Viena, s-aaprobat ca noilor locuitori stabiliţi la Mehadiasă li se acorde câte 150 stânjeni pătraţi, adică

1200 metri platz de casă la care s-au maiadăugat diferite suprafeţe de loturi în câmp,livezi, vii şi grădini. 31

Între anii 1780-1785, s-a făcut și ”întâiulmapirung” de către 60 de ofi�eri și cade�i carenu poate fi altceva decât un recensământ alimobilelor. Cu această ocazie au fost consem-nate 7 case din material bun, 55 case din nuielelipite cu lut și 279 bordee. Dintre clădirile solidesunt amintite o biserică catolică, o casăparohială catolică,o școală primară, toate pro-prietatea statului. O biserică greco-ortodoxăneunită, proprietatea comunei. Sunt enumera�imai apoi func�ionarii, cadrele militare,comercian�ii, industriașii. Se mai amintește deun preot catolic și un capelan, ambii minori�i,doi învă�ători (Normal Schullehrer), Școalatrivială germană exista aici din anul 1774. Laromâni se amintește de protopopul Ștefan Dim-itrievici, 2 preo�i Atanasie Stoica de Ha�eg (1750-1792) și Samoilă Popovici (1771-1791), 275 familiivalahe, 13 comercian�i, 13 profesioniști și 23 de�igani. După părerea părin-telui Coriolan Buracu,cel dintâi învă�ător a fost preotul Atanasie Sto-ica, nobil de Ha�eg, hirotonit preot în anul 1774la Râmnic de Episcopul Grigorie sau chiar deunul din fii săi, viitorul protopop Nicolae Stoicade Ha�eg, ori Gheorghe, Costa sau Cristofor, careto�i au fost preo�i în Mehadia. 32

De felul cum a fost impusă militarizarea zoneide graniţă şi cum a fost ea primită de localnicine descrie Cronicarul Nicolae Stoica de Haţegîn

„Cronica Bantului”. 33 Zona militarizată aMehadiei cu un număr mare de cadre militare,care la rândul lor aveau familii, în afară de ac-tivitatea gră-nicerească existau și nevoi mate-riale care impuneau și necesitatea unei micigospodării. Aceste familii aveau copii care tre-buiau educaţi prin şcoală. Așa cum s-a amintit,datorită poziţiei sale geografice, la Mehadia afunc�ionat un important centru vamal între celedouă imperii, care impunea o bună pregătireprin şcoală a personalului de serviciu.

Pe lângă alte dovezi, un document al Cance-lariei din Viena recunoaşte că mai înainte depreluarea militară a zonei a funcţionat în acesteţinuturi şcoli săteşti. 34 Cu privire la existenţa


VESTEA 67

urmare din pag. 66învăţământului românesc din Banat, cei mai

mulţi istorici şi cercetători preocupaţi deaceasta, afirmă că el a existat mai înainte deanul 1744. 35

În ”Cronica Banatului”, protopopul NicolaeStoica de Haţeg ne relatează că în anul 1757 afost dat la şcoala din Mehadia, iar în anul 1763a fost trimis de familia sa la şcoala ilirică decopii din Timişoara. 36 Printr-o dispoziţie dată înanul 1744 Curtea din Viena, recunoaşteexistenţa şcolii româneşti care funcţiona înparalel cu cea germană. Această dispoziţie maispunea: „Că este destinată carierelor militaresă nu mai piardă timpul cu învăţătura în şcolilenaţionale româno-ilirice ci să vină direct laşcolile grănicereşti germane”. 37

Din anul 1755 se cunoaște și numele primuluiei învă�ător, Klein, caporal în armata austriacăce preda la Școala Trivială germană de la Meha-dia.

În urma războiului turco-austriac dintre anii1788-1790 au fost distruse 147 de satebănăţene care deţineau numeroase şcolisăteşti. Numai în jurul Mehadiei, CronicarulNicolae Stoica de Haţeg constată distrugereaa 15 şcoli. 38 Despre existen�a școlii din Mehadia,protopopul Nicolae Stoica de Ha�eg, aminteșteîn ”Cronica Mehadiei” că în anul 1792 dinporuncă împărătească trebuia să reclădeascăși să repare școlile na�ionale de pe tot cuprinsulregi-mentului distruse în urma războiului dintretuci și austrieci. 39 După terminarea acestuirăzboi, înfiinţarea şi dezvoltarea şcolilornaţionale a cunoscut o deo-sebită amploare.Congresul Naţional Iliric din anul 1790 îl asigurape Împăratul Austriei, Iosif al II-lea (1780-1790), de loialitatea naţiunii ilirice. S-a cerutînmulţirea de şcoli româneşti sub tutela Bis-ericii greco-ortodoxă sub îndru-marea inspec-torilor şcolari de religie ortodoxă. Pentrusporirea unui număr cât mai mare de școli , pro-topopul Nicolae Stoica de Haţeg a depus ofructoasă muncă de înfiinţare a lor. Despreexistenţa unei şcoli la Mehadia, în anul 1753 încronica sa, Nicolae Stoica de Haţeg maienumeră şi numele câtorva dascăli care aufuncţionat aici. 40 După cum rezultă, colectatasului al doilea era destinat pentru

întreţinerea acestei şcolii. Se mai poate ob-serva că din anul 1749 până în anul 1765 s-aperindat pe la şcoala din Mehadia un număr de15 învăţători. Între anii 1765-1769, a funcţionatdascălul Nicolae după care a urmat Antonie,fără vreo altă menţiune. 41

Vechea biserică din Mehadia a fostconstruită în anul 1750 şi a fost distrusă înurma conflictului militar dintre austreci şi turcidin anul 1775 care s-a desfăşurat pe teritoriulMehadiei. Tratatul de pace s-a încheiat în ziuade 7 Mai 1775 la Constantinopol odată cu încor-porarea Bucovinei şi Galiţiei, Imperiului Habs-burgic. 42

În anul 1772 exista la Mehadia o școală dedoi ani care func�iona în clădirea cumpărată debiserică. Învă�ătorul era angajat de comună șiplătit cu 115 florini anual. Părin�ii copiilor nucontribuiau cu nimic la plata învă�ătorului înafară de ½ stânjeni de lemne pentru fiecareșcolar. Învă�ătorul nu avea altă sarcină decâtinstruirea elevilor. În școala din Mehadiaînvă�au în jur de 20 de copii, uneori mai mul�i,alteori mai pu�ini. În școală se învă�a cititul,scrisul și socotitul toate în limba română.Învă�ătorul cunoștea numai limba română și separe că era din �ara Românească. Școala nu seînchidea niciodată iar grija ei o avea comuna. 43

Școlarii învă�au mai întâi după Bucvar de-scifrarea literelor chirilice, apoi treceau lacitirea din Ceaslov, pe care trebuia să-l înve�epe de rost în limba slavonă, chiar dacă nucunoșteau toate literele. Învă�area Ceaslovuluidura doi ani după care se trecea la citireaPsaltirei, apoi la învă�area Catavasiilor atât tex-tul cât și melodia. Iar cei care doreau să devinăpreo�i, continuau cu citirea Apostolului și aEvangheliei. 44

40 Nicolae Stoica de Haţeg Cronica Banatu-lui, op.cit., p.191 - „În Mehadia I-ul dascăl, unPătru, apoi Stanciu (Ştefan Dimitrievici) dându-i nameăsnicu fata, acia lau preoţit şi după 2 ani,greşind ceva, episcopul pe nameăstnicu înDalboşeţ, pre-ginere-său în Bănia, preoţii i-aumânat. Apoi dascălu Nicolae Popovic: de-aiceaîn Sebeş. Mihai-Pătru Ardelean, cu muierea şisoacra papistaşii, neştiute: ci într-o zi sfădindu-să, iale amândo la besearica nemţeascăducându-să, iar el de ruşine dascăl la Logoj s-

au dus; şi iale, după el, Al-cincelea dascăl, june,Antonie Alexieviciu, aicea la Logoj, 6-lea, Ioanci să pusă în Bănia catnă. 7 Ştefan Șerbu. 8-leaAntonie, a doua oară june; cărţi rumâneşti devânzare din ţară aduse: de-aicea iar la Logoj. 9iar Ion insurat de Bănia veni; de aicea la eaLogoj, de-acolo, preoţit în Beserica Albă, 10 An-tonie, insurat şi iar la Logoj, 11 – ce Pârvu Zu-grafu; apoi îşi făcu casa. Mehadia iar fără dedascăl. Aicea la liturghie în besearica trei taseumbla: 1 bisericii; 2, dascălu, al treileacerșetorilor.”

Anul școlar era împăr�it în două semestre, se-mestrul de iarnă începea din luna noiembrie șise încheia în Duminica Floriilor, iar semestrulde vară începea la Duminica Tomii, și dura pânăîn luna octombrie. După fiecare semestru se�inea examen. Copii de la 6-8 ani erau obliga�isă frecventeze tot anul, cei de la 9-12 ani puteaufi învoi�i în semestrul de vară ca să ajute părin�iila muncile agricole. Numirile de învă�ători lefăcea Comisia școlară din reședin�a fiecăreiprovincii în urma unui examen de calificare. 45

În urma rescriptului Imperial cu nr.1697 din8 mai 1828, programa de învă�ământ eraurmătoarea: se predau în total 33 de ore pesăptămână. Predarea se făcea alternativ cu ceimici înainte de masă, iar cu cei mari după masă.Obiectele de învă�ământ și orele afectate erau:de 6 ore pentru studiul religiei și învă�arearugăciunilor, 5 ore pentru învă�area alfabetuluipentru cei mici, 5 ore citirea cu cei mari.Catehiza�ia o oră, istoria Bibliei 3 ore, scriereafrumoasă 6 ore, socoata 5 ore, caligrafia 4 ore,datoria suspușilor o oră, cântarea bisericească2 ore. 46

Construcţia actualei biserici din Mehadia aînceput în anul 1779 aşa cum ne spune NicolaeStoica de Haţeg: „La această biserică s-au zidit2 ani, adică anul 1779 şi 1780 şi s-a sfărşitu.Epitropi ereau Petca Petrovici, Gheorghe IonArnăutu şi Enache Steroviciu, care după ce ausfârşitu bese-rica au început şi au făcut şcoalăromânească de a dreapta besericii lângăPăscăloane”. Ea poate fi considerată ca fiind acincea biserică construită de-a lungul timpuluila Mehadia.

Între anii 1788-1789 a urmat un nou conflictcontinuare în pagina 68

68 VESTEA

urmare din pag. 67militar între turci şi austrieci care s-a

încheiat prin pacea preliminară de la Giurgiu înziua de 23 sept. 1790. Pacea definitivă a avutloc în data de 21 august 1792 la Şiştov. 47 În urmaacestui conflict armat, a avut mult de suferitbiserica din localitate iar şcoala a fost distrusă.În acestă perioadă, şcoala a funcţionat vremel-nic în casa lui Nicolae Stoica de Haţeg sauimprovizată în vreo colibă sătească.

De această dată primul învăţător confesional afost Dimitrie Dimitrievici. Numele lui îl aflăm de peun Minei tipărit la Râmnic în anul 1780 care con-semnează: „Scris-am eu Dimitrie Dimitrievici, fiindînvăţător la anul 1801 şi care slujeşte din anul 1799,iar pe un Liturghier tipărit tot la Râmnic în anul 1768,protopopul Nicolae Stoica de Haţeg scrieurmătoarele: „1807 Noembrie sau cetit sistema ceanouă a graniţei cu veselie prin învăţătorul DimitrieDimitrescu. Şi au tălmăcito de pe nemţie.” Numeleacestui Dimitrescu apare şi în anul 1807 care nupoate fi altul decât acelaşi din anul 1799. S-ar puteasă fi fost fiul protopopului Ştefan Dimitrievici sauchiar fratele preotului Nicolae Dimitrievici dintre anii1790-1830 din Mehadia. 48

Din însemnările protopopului Nicolae Stoicade Haţeg în „Cronica Banatului” mai aflăm că înurma conflictului militar austro-turc dintre anii1788-1789 au fost şterse toate stricăciunilerăzboiului cu ajutorul locuitorilor din Mehadia.După vindecarea rănilor de război, localnicii auluat în calcul rezolvarea proiectului din anul1780 care prevedea construcţia unei şcoli.Acelaşi cronicar mai spune că în anul 1808, înziua de 15 septembrie, s-a început construcţiaşcolii de aici: „Că maurii începură a zidi şcoalăromâ-nească.” Construcţia acesteia s-a făcutlângă vechea reşedinţă protopresbi-terală înapropierea casei cronicarului. 49

După cum se poate observa, anul 1808legitimează înfiinţarea primei şcoli confesion-ale din Mehadia. Cu siguranţă se poate pre-supune, aşa cum s-a mai menţionat, că şiînainte de această dată a mai existat la Meha-dia o şcoală românească, fie într-o casăparticulară şi de ce nu chiar în casa protpopuluiNicolae Stoica de Haţeg, care în anul 1776 doreasă ajungă „deutscher Lehrer” în localitatea Cor-

nia. Pe seama acestei localităţi a fost hirotonitmai întâi diacon, iar mai apoi preot. Datorităcalităţilor sale, în ziua de 23 Mai 1795, epis-copul Iosif Ioanovici Şacabent (1786-1805) alVârşeţului şi Caransebeşului îl transferă pro-topop al Mehadiei. 50

Din cele constatate până acum se poate ob-serva implicarea Bisericii străbune şi a slujito-rilor ei în promovarea învăţământuluiromânesc. Datorită vitregiei veacurilor princare a trecut naţiunea română până în secolulal XIX-lea, prezenţa învăţământului românesca fost destul de firavă.

Protopopul Nicolae Stoica de Haţeg, cărturariluminist, pe lângă auto-ritatea sa bisericeascăa influenţat mult şi dezvoltarea învăţământuluiromâ-nesc în zona Mehadiei. Pe bună dreptate,el poate fi considerat cu adevărat ctitorul spir-itual al primei şcoli confesionale româneşti dinMehadia.

Exemplul vieţii sale a fost continuat deurmaşii săi, fii ai satului care prin râvna şidragostea lor pusă în slujba învăţământuluiromânesc au adus cinste şi onoare Mehadiei.Documentele de arhivă amintesc de prezenţa şia altor învăţători care au predat la Mehadia,cum ar fi: Belcotă în anul 1860, Enache Bălteanu1870, Nicolae Grama 1889, Nicoale Mercea1892, precum şi alţii. Vechea şcoalăromânească construită în anul 1808 a avut multde suferit în urma unei calamităţi naturale înzilele de 13 şi 14 iunie 1910. Atunci, o furtunăputernică a provocat mari pagube asupra şcoliişi local-nicilor. Cu această nefericită ocazie oparte din arhiva şcolii s-a distrus datorităinundaţiilor. Apele râului Belareca au înecatcasele oamenilor şi au ajuns până la pragul ac-tualei bisericii.

Protocoalele şcolare dintre anii 1911-1920menţionează intenţia autorităţilor maghiaresub directa îndrumare a contelui Appony Albert,ministru al învăţă-mântului ungar, de a desfiinţaşcoala confesională română şi a o uni cu şcoalade stat maghiară. Încercarea a făcut-o în ziuade 21 mai 1912, când învăţătorul Ion Tărfăloagăde la şcoala maghiară din localitate a propusîn şedinţa corpului didactic învăţătoresc ca laserbările organizate de elevii şcolii maghiaresă se alăture elevilor de la şcoala confesională

pe motiv că: „funcţionarea lor laolată să fie pedeplin întru toate.” 51 Pentru a preîntâmpinaaceastă nemulţumire a credincioşilorortodocşi, o iniţiativă lăudabilă a avut-o preotulCoriolan Buracu, care în şedinţa din 23 mai 1913a cerut să i se pună la dispoziţie o sală de clasăpentru catehizarea elevilor ortodocşi. Cuaceasă ocazie el i-a învăţăat pe copii să recitepoezii patriotice, să scrie şi să cânteromâneşte. Iniţiativa sa a fost bine apreciatăde credincioşii din Mehadia. Ca urmare,autorităţile maghiare s-au supărat pe el iar sec-retarul Warany a propus pe lângă scaunulşcolar să nu i se mai pună la dispoziţie preotuluiCoriolan Buracu acea sală de clasă.Nemulţumirea a fost pe măsură în rândurilecredincioşilor ortodocşi români care au prote-stat împotriva acesteia. Pentru liniştea lor,scaunul şcolar în şedinţa din 1 decembrie 1913,a respins propunerea lui Warany motivând că şicântarea bisericească face parte din specificulzonei bănăţene. Prin acţiunea sa, preotul Bu-racu a menţinut conştiinţa trează româneascăîn rândurile populaţiei Mehadiei. 52

În susţinerea învăţământului românesc de laMehadia, un rol aparte l-a avut şi învăţătorulNicolae Mergea care şi-a pus la dispoziţie oparte din casă pentru funcţionarea şcolii deaici. Şcoala românească din Mehadia, în pe-rioada anilor 1916-1918, a avut mult de suferitşi ca urmare a presiunii organelor de statmaghiare care au încercat să unifice cele douăşcoli sub motivul lipsei de cadre didactice. Înşedinţa scaunului şcolar din luna decem-brie aanului 1918 s-a dezbătut limba de predare înşcoală. În faţa celor prezenţi s-a citit ordinuladministrativ nr.2560/1918 şi cel al ConsiliuluiNaţional Român nr.12/1918 care prevedea că înşcolile comunale să se predea în limba română,urmând ca în clasele a III-a şi a IV-a să se pre-dea ca studiu obligatoriu şi limba maghiară.După cum observăm în Mehadia, pe lângăşcoala românească, a mai funcţionat şi şcoalagermană şi cea maghiară.

Şcoala trivială germană la Mehadia a fostinfiinţată în anul 1775 ca urmare a înfiinţării reg-imentului iliric bănăţean sub denumirea de


VESTEA 69

urmare din pag. 68Regimentul grăniceresc româno-banatic

nr.13. Datorită numărului mic de copii germanila această şcoală, au mai învăţat numeroşicopii români din toată zona grăni-cerească,care cu timpul au devenit, preoţi, învăţători,cadre militare, etc. Începând cu anul 1859,şcoala germană din Mehadia a purtat numelede „Trivial schule” având pe Untermeyer ca di-rector. La acestă şcoală au învăţat generaliiNicolae Cena, Domăşneanu, Trapşa şi alţi mili-tari de carieră. Între preoţii cateheţi de aici amputea aminti de Nicolae Mageriu (1853-1856),Constatin Ţepeneag (1857-1858), Dumitru Ia-cobescu (1859-1871). Pe lângă preoţii româniau predat şi preoţii catolici: Frantz Essinger(1853-1856) şi Alexandru Lendvay (1857-1871),după acestă dată şcoala germană de aici s-adesfinţat. A fost redeschisă între anii 1941-1944cu un număr de 14 elevi.

Dintre personalită�ile amintite mai sus de-spre generalul Nicolae Cena, am putea spunecă a fost un sus�inător riguros al Bisericii Orto-doxe din Mehadia. Ca dovadă numărul mare decăr�i religioase, mobilier, terenuri agricole pecare cu multă însufle�ire le-a donat bisericii deaici. Între anii 1909-1911 a fost deputat sinodalal Episcopiei Caransebeșului, iar între anii 1912-1914, deputat Congresual al MitropolieiArdealului la Sibiu. Marea sa bibliotecă a fostdonată Liceului ”Traian Doda” din Caransebeșiar rezultatul descoperirilor sale arheologice aufost donate Muzeului Orășenesc din Băile Her-culane care până azi îi poartă numele. 53

Şcoala maghiară a fost înfiinţată ca urmarea desfiinţării Regimentului româno-banaticnr.13 în ziua de 8 iunie 1871. Tot atunci au apărutşi legile maghiare cu privire la provincializareateritoriului bănăţean. Datorită mani-festăriloragresive ale autorităţilor maghiare, spre deose-bire de şcoala ger-mană, şcoala maghiară afost greu acceptată de populaţia locală.

După înfăptuirea măreţului act istoric dinanul 1918, odată cu constituirea României Mari,visul de veacuri al tuturor românilor, şcoalacomunală şi şcoala de stat maghiară s-au unitsub numele de Şcoala Primară de Stat cu limbăde predare română.

În anul 1928, părintele Coriolan Buracu con-semna în ”Foaia Diecezană”: ”că anul acesta seîmplinesc 150 de ani de la înfiin�area uneia din-tre cele mai vechi școli confesionale în Banatulnostru și tot acum se împlinesc 120 de ani dela mutarea ei în localul propriu , ridicat cu multeși grele sacrificii”. Cu această ocazie el maiafirma că ”se cuvine ca să ne închinăm cu multăevlavie memoriei înaintașilor noștri care dindragoste pentru nea-mul nostru, au realizatatâtea mari înfăptuiri. Despre școala din Meha-dia, părintele Coriolan Buracu mai spunea căanul acesta ne oferă un prilej de a sărbătoriiacest eveniment cu tot fastul cuvenit, mai alescă la București s-au comemorat acum 6 ani, 100de ani de la înfiin�area primei școli pri-mare, iarla Iași în anul acesta a avut loc serbările cen-tenare ale școalei primare cu 6 ani” mai vechedecât școala din București și chiar și a aceleiadin Iași. 54 Mehadia, străveche localitateromânească, a avut din cele mai vechi timpurio formă de organizare bisericească ce s-a re-marcat de-a lungul timpului ca un puternic cen-tru cultural şi naţional. Biserica OrtodoxăRomână, prin slujitorii ei, a fost mereu prezentăşi activă în via�a poporului nostru pentrumen�inerea credinţei străbune, promovarea cul-turii și a învă�ământului românesc.

.......................................................

22 Liviu Smeu, Almăjul în cadrul Banatului Sev-erin, manuscris 1968, p.310.; Istoria României îndate, Ed.Enciclopedică Română, Buc., 1971, p.150.

23 Idem, p.151.24 I.Băcilă, op.cit, p.22. 25 Localitate în apropierea Orşovei, azi

dispărută sub apele lacului de acumulare Porţile deFier I construit între anii 1965-1972.

26 Liviu Groza, Documente Vieneze privind con-ceptul de apărare a Banatului, restituiri istoricenr.10, Ed.Europa Nova, 1999, p.38; Dănilă Sitaru,Valea Almăjului, Ed.Neutrino, Reşiţa, 2010, p.352.

27 L.Smeu, op.cit, p.127. 28 Gr.Popi�i, Date și documente bănă�ene (1728-

1887), Timișoara, 1939, p.57-58.29 Iuliu Vuia, Școlile românești bănă�ene în sec-

olul al XVIII-lea, Studiu istoric, Orăștie, 1896, p.28.30 Nicolae Stoica de Ha�eg, Cronica Banatului,

Ed.Academiei R.S.R., Buc., 1969, p.209.

31 Pr. C.Buracu, op.cit. p.232 C.Buracu, Idem. 33 Nicolae Stoica de Haţeg, op.cit, p.195.34 Gruia Cinghiţă, Mehadia Vatră istorico-

milenară, Ed.Gordian, Timişoara, 2007, p.111.35 Radu Petre, Dimitrie Onciulescu, Contribuţii

la istoria dezvoltării învăţământului din Banat, Casacorpului didactic, Timişoara, 1976, p.136.

36 Nicolae Stoica de Haţeg, Poveşti MoşeştiŞcolarilor rumânesci, Ed. Îngrijită de DamaschinMioc şi Costin Feneşan, Ed. Facla, Timişoara, 1984;Mehadia Vatră istorico-milenară, Ed.Gordian,Timişoara, 2007, p.65.

37 Radu Petre, Dimitrie Onciulescu, op.cit, p.136-137.

38 Nicolae Stoica de Haţeg, op.cit., p.289.39 Mehadia, vatră istorică milenară. Ed.Gordian,

Timișoara, 2007, p.6941 Idem , p.194.42 Istoria lumii în date, Ed.Enciclopedică,

București, 1882, p.18643 V.�ârcovnicu, op.cit, p.90, Costin Feneșan,

Contribu�ii la istoricul învă�ământului în Grani�amilitară bănă�eană la sfârșitul secolului XVIII-leași începutul secolului al XIX-lea, Studii de Istorie aBanatului, Vol.II, Timișoara, 1970, p.95.

44 V.Târcovnicu op.cit, p.105. 45 Idem, p.127.46 L.Smeu, op.cit., p.11547 . Istoria lumiim în date, op.cit.48 C.Buracu, op.cit, p.2 49 Idem50 Pr.Prof.Dr.Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii

Ortodoxe Române, Ed.Institutului biblic şi de misi-une ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, Vol.III,Buc., 1981, p.542;

51 I.Băcilă, op.cit, p.57.52 Pavel Panduru, Coriolan Buracu, Pildă pentru

Neamul românesc în Mehadia, vatră vechemilenară. Ed.Gordian, Timișoara, 2007, p.103.

53 N.D. Petniceanu, Nicolae Cena (1844-1922),în Mehadia, vatră istorică milenară, Ed.Gordian,2007, Timișoara, p.28.

54 Coriolan Buracu, O școala primarăconfesională înfiin�ată în Mehadia la 1780, în F.D.,anul XLIII, Caransebeș, 14 octombrie 1928, p.1-3.

.......................................................VECHIMEA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI

ROMÂNESC DE LA MEHADIAPreot dr. Constantin Cilibia

(ALTARUL BANATULUI Nr. 1-3 ianuarie-martie 2014)

70 VESTEA

III. LA CLACA DE TORS - ŞĂZATOARE

Dacă primăvara, vara şi toamna umpleauvăile şi dealurile de chiote, cântece şistrigături scoase din piepturile fetelor şi fe-meilor din sat, care erau cu vitele la păşunesau pe pământurile care se lucrau,iarnaaşternea liniştea peste aceste frumoaselocuri, fiecare familie gospodărindu-şi ago-niseala pe lângă casă. În această perioadăfiecare familie era preocupată de prelu-crarea lânii de la oile proprii,a inului şicânepii pentru a realiza îmbrăcăminteanecesară membrilor familiei sau a facezestre la fetele mari, de măritat. Fiind multde lucru şi pentru a mai da culoare vieţiimonotone de la ţară pe timp de iarnă, cândnu existau radio, televizor, cinematograf, in-ternet sau alte posibilităţi de distracţie şiagrement,se vorbeau femeile între ele şi sta-bileau un grafic de organizare a clăcilor detors sau şezătoarea,unde se adunaudouăzeci, chiar treizeci de femei şi fete,în-armate cu furci de tors, fuse şi răşchitoare,gazda le punea la dispoziţie caiere de lânăcare trebuia toarsă,adunată pe fuse, făcutăgheme sau motche pe răşchitoare.

Femeile mai în vârstă (babele) seaşezau în bucătărie sau în cuină,unde eramai cald ,iar ele mai moţăiau din când încând,depănându-şi amintirile şi greutăţiletinereţii lor - şi se ocupau de scărmănatullânii sau de pieptănatul lânii, prin separareapărului de lână (partea mai aspră) decanură(partea mai moale) pregătindu-lepentru tors, iar fetele mai tinere şi femeilemai în putere se adunau în soba mare –cam-era de la stradă,unde se torcea lâna,mamele chipurile să aibă grijă de fete, căcila clacă se adunau şi băieţii din sat(junii)pentru a se întâlni cu fetele pe care le

plăceau şi le curtau.Junii fiind mai ruşinoşi se urcau întâi pe la

geamuri, să vadă ce fete sunt înăuntru, săvadă cum sunt aşezate, apoi legau uşilecasei cu sfoară să nu-i surprindă gazda,apoiîn spirit de glumă înfundau coşul casei pen-tru a umple casa de fum şi fetele să iasăafară,unde făceau un om mare de zăpadăchiar în poartă,să se împiedice fetele de el...Pe la miezul nopţii, când torsul era pe

sfârşite, intrau în casă şi junii. Ei ţineaufusele pentru ca fetele să le adune perăşchitor, iar mamele se făceau că moţăiecând vreunul din băieţi mai pişca sau pupacâte o fată.Dintre femeile sau fetele prezente se găsea

câte una care ştia să cânte şi atunci se tre-cea la jocuri populare, se servea întreagaadunare cu rachie fiartă şi cu plăcintă cudovleac sau cu mere, petrecându-se până laziuă,dacă nu erau fete destule mai intrau înjoc şi mamele, care la început se prefăceaucă sunt obosite,dar le părea rău când se ter-mina jocul. Cele bătrâne veneau şi ele dincuină să se uite la joc, analizau pe fiecare şisoroceau care fată se potriveşte cu carebăiat şi ce nunţi se vor realiza în vara vi-itoareAşa o ţineau femeile din sat aproape toată

iarna, în fiecare seară la altă casă, până setermina de tors toată lâna din sat. Vineri şisâmbătă seara nu era bine de tors, atuncise mai odihneau şi ele.

Cu o zi înainte de organizarea clăcilor,bărbaţii din casa respectivă trebuiau săaducă coajă de anin şi sfârcuri (muguri) –cel puţin o traistă,se punea în căldareamare, se fierbea pe firostii,la foc încurte,rezultând o cerneală naturală cu carese vopsea lâna toarsă la clacă. Culoarearezultată era mov – liliachie,dar în aceastăcerneală se adăuga caraboi, oxizi de diverse

culori, negru, verde, roşu, albastru în funcţiede ce dorea gazda.Aceste cerneluri şi vopsele nu mai ieşeau

niciodată, ori de câte ori s-ar fi spălat.

IV. AREŢII

Areţii – sunt opusul smalzului – adică ale-sul oilor sau spargerea pâlcului,timpul cândfiecare baci (proprietar) îşi preia oile propriide la cioban,în vederea pregătirii lor pentruiernat.

În popor este o vorbă “trece o vară ca oseară”,adică succesiunea anotimpurilor sederulează cu rapiditate,după primăvara cuploi furtunoase sau zăpezile de martie şivara aridă,cu călduri caniculare,încep săcrească nopţile,să devină mai reci,frunza co-drului începe să ruginească,iarba începe săse usuce,semn că vine toamna ceabogată,se face rachia nouă şi vinulrubiniu,iar dacă la stână lucrurile au mersbine,toată lumea e mulţumită de caşul luatşi că oile sunt aduse în bună stare.

Ciobanii au ţinut oile bine,au dat brânzădestulă,nu au fost pagube la animale,aşa căbacii se adună din nou să se vorbească dealesul oilor – de areţi o nouă petrecere.

Dacă primăvara s-au împreunat oile cu ve-selie şi alai în pădure,de data aceasta baciise vor bucura tot împreună în sat,la alesuloilor,când sus în munte se pornesc ploilemocăneşti,zile în şir,muntele devenind totmai negru,mai urâcios,mai neprimitor,începsă cânte bufniţele şi năvălesc lupii,estesemn că trebuie coborâte oile la şes şi săse împartă fiecărui proprietar.Atunci baciise tocmesc cu fanfara şi o căpărăsc pentruo duminică între data de 25 septembrie şi 1octombrie să fie liberi de sâmbătă dupăamiaza până duminică noaptea.

Cu o săptămână sau chiar douăînainte,copiii adună nuci şi alune în trăistuţepentru a le arunca pe câmp,înaintea oilor,casă prindă rod,adică să se împerecheze oile.

Sâmbătă dimineaţa se adună toţi continuare în pagina 71

TAICA – IOSIF MIHAN Povesteşte

”DIN AMINTIRILE BUNICULUI”

VESTEA 71

urmare din pagina 70stăpânii (bacii) la baciul ăl mare acasă

,băciţele bat sarea în ciutură,toate batacolo cu maiele,iar bacii vin şi le săruta,totca să se împerecheze oile,că aşa-i datina.

Fetele culeg flori de pe câmp şi împletesccununi la berbeci - care se gătesc ca pentrununtă,după care se introduc în turmele deoi.

Băciţele – toate îmbrăcate în costume na-ţionale - cu poale, ciupag,cotreanţă şi opreg- şi bacii cu sticla de rachie şi cu sacii cusare merg cu muzică şi cu oile până afară,înţarină,la o colibă unde s-au adunat berbecii;când se ajunge acolo,fanfara cântă marşulde nuntă,se pun cununile de flori la berbeciîn coarne,se aruncă sarea bătută de băciţepe câmp cu flori,cu alune şi nuci,apoi se slo-bod berbecii în turma de oi şi se bearachie,fiecare de la celălalt baci,după carese trece la joc şi petrecere până la asfinţitde soare,atunci se coboară iar cu marşulpână la casa baciului mare,unde bucătariiaşteaptă cu cina pe masă,în special produserealizate din carne de oaie grasă şitânără,respectiv ciorba din carne de oaie culegume,carne friptă la cuptor sau laproţap,la grătar,stropită cu vin şi mirodenii,etc.

După ce se termină masa,se petrece pânătârziu în noapte,cu melodii şi jocuri specificeBanatului de munte- brâuri, ardelene, sârbe,hore şi jocuri de doi - iuţi şi învârtite.

Duminică dimineaţa se adună bacii săîmpartă oile,şeful stânii este cu evidentă dă-rilor,cât trebuie să plătească fiecare baciînainte de a-şi lua oile,ciobanii numără şipredau oile la stăpâni şi primesc banii,con-form învoielii din primăvară.

Oile ciobanilor şi cele ale stăpânului stâ-nii rămâneau împreună,duminica la prânz seadunau la baciul al doilea,cu muzică cutot,unde se lua masa de prânz,se bea rachieşi vin la friptură,apoi se continua cujocul,acum fără nici o grijă,toate socotelileerau făcute,se petrecea până în zori de zi.Luni dimineaţa ciobanii plecau cu oile lor şicu banii în buzunare spre casele lor,trecând

Munţii Cernei,iar stăpânii rămâneau cuamintirile până la anul,aşteptând să treacăiarna şi să o ia de la capăt,într-un nouciclu,odată cu ivirea ghioceilor şi a urzicilorprimăvăratece.

V. OBICEIUL DE PRIVEGHI ŞI ÎNMORMÂNTARE

Pe lângă obiceiurile de bucurie (naştere-botez,nuntă,cununie,etc.)în viaţa oricăruiom sau oricărei familii apar inevitabil şi mo-mente de tristeţe, de durere, de suferinţă,prin pierderea unui membru drag al familieiprin moarte.

Deşi orice om înţelege că evoluţia vieţiipe pământ este lăsată de Dumnezeu de lanaştere până la moarte şi că nimeniniciodată nu a scăpat de această finalitate,această pierdere produce durere, plânsete,regrete, părere de rău, doliu – dar presupuneşi o anumită ceremonie de organizare şidesfăşurare a evenimentului.

După ce-şi dă obştescul sfârşit, orice omtrebuie lăsat cel puţin trei ore sub presiunede apă rece sau se toarnă în mod repetatapă rece cu găleata peste corpulneînsufleţit, pentru a se răci bine, după carese procedează la spălarea corpului, labărbierit dacă este bărbat, aranjat, dupăcare se îmbracă în haine noi "de veci" carede regulă sunt pregătite din timp în dula-purile familiei respective.

După ce este îmbrăcat şi aranjat, corpulmortului se aşează în sicriul "chicit" cumăsae, procoviţi, cuvertură, pernă - sau di-rect pe masa mare din soba de la drum(camera de la stradă) iar deasupra mortuluise pune procoul şi colacul de lumânare.

Exista un obicei, pierdut în negura tim-purilor, să se aducă lumânare la mort, iarprimul care venea cu lumânare trebuia săfie din familia ultimului decedat din sat, pen-tru a-i duce lumânare pe lumea cealaltă,apoi veneau neamurile, vecinii, prietenii,cunoscuţii şi oricine dorea din sat sau dinsatele învecinate. Se aducea un număr delumânări impar (fără soţ), înconjurate de

buchetele de flori, în funcţie de sezon sauflori artificiale.

După ce familia, ajutată de vecini şi pri-eteni apropiaţi aranjează mortul pe masă,începe priveghiul două sau trei nopţi. Seadună lume multă, bărbaţi, femei, tineri,bătrâni – gazda având grijă să nu lipseascărachia şi vinul dat de pomană mortului.Grupurile de bărbaţi întorşi din războiveniseră cu patima jocului de cărţi,douăzecişiunu, şanta, se formau mai multegrupuri şi zăngăneau banca toată noaptea,bătrânii şi copiii, adunaţi în alte grupurijucau şeptica românească sauşaizecişişase, o parte din tineret jucau"nodul" - se puneau în rând pe o bancă lungăde lemn cu spătar câte şapte, opt până lazece cum era banca de lungă, unul sedezbrăca de brăciri – un brâu din lână cucare se încingeau la mijloc – şi le înnodapână rămânea numai un capăt, toţi erau cumâinile la spate, unul caută "nodul" iar înacest timp cei care puteau îl loveau pe celce căuta, până când îl prindea pe cel care l-a lovit şi acela lua locul la căutat. Câte unuleste mai "ghibăci" prinde mai repede pe celcare-l loveşte cu "nodul", altul care-i mai mo-totol ia bătaie de nu-i bun două trei zile.

Fetele mari aveau alt joc, "căzutul înfântână" adică se aşezau câte una pe unscăunel mai mic, iar alta o întreba, ca din în-tâmplare: "ce faci soro ?", iar cea de pe scăunelrăspundea:"ce să fac,căzui în fântână !",cealaltă întreba: "şi cine crezi că ar putea săte scoată ?" răspunsul era: "păi eu cred că arputea să mă scoată Ionel”, sau Petrică, Ilie,Gheorghiţă, sau alte nume de băiat care-iplăcea ei. Cel numit vine şi-i dă mâna, o ridicăşi o sărută, după care rămâne el pe scăunel, în"fântână" şi tot aşa....

Se mai făceau şi "maimuci", adică doi oa-meni se mascau unul în femeie, unul în bărbat,şi făceau glume cu jocuri şucheate, făceaununtă şi toată lumea prezentă era curioasă săafle cine sunt "maimucile" care erau aşa binemascate că abia a doua zi se afla cine au fostcei mascaţi. continuare în pagina 72

72 VESTEA

C ă l ă t o r i e f o r ţ a t ă s p r e n e c u n o s c u t ( f r a g m e n t )

[...] Era o teroare în acei ani (1948, 1949, 1950, 1951, 1952, 1953) de neînchipuit.Părinţii noştri în special taţii, nu dormeau noaptea acasă, deoarece veşnic circulauzvonuri că ridică pe chiaburi şi-i duce în Siberia. Mai târziu ne-am dat seama că acelezvonuri erau aruncate de tovarăşii noştri în popor, anume că atunci când într-adevărse va efectua ceva să nu crezi spunând că este tot un zvon. Şi de fapt aşa s-a şi întâm-plat că ridicarea noastră de acasă şi începutul călătoriei mele [...]

Noaptea de 18 iunie 1951 spre ziuă: zgomote în curte, zăngănit de arme, s-a trezitmama i se părea că visează. Apoi bătăi sinistre în uşa casei. Mama şi-a pus ceva pespate şi a ieşit să vadă cine bate aşa puternic în uşe şi de ce. Nu-i venea să creadă :miliţieni şi soldaţi care au intrat în casă şi au început să controleze camerele. Ne-amtrezit şi noi copiii. Tremuram toţi de frică, văzând comportamentul lor brutal. Au cerutmamei toate actele de identitate ale tuturor: buletine, certificate de naştere, decăsătorie, carnetul de şcoală al meu, etc. La întrebarea mamei pentru ce, i s-a răspunscu un ton răstit şi cu o înjurătura: - Dă actele femeie şi nu mai pune întrebări, dumnezeiităi. Apoi întrebarea : - Unde este banditul de bărbatul tău ? Mama a răspuns că a plecatde la noi că n-a mai suportat pedepsele, care i se aplică din cauza pământului nostru,că el este un om sărac. La asemenea răspuns i s-a dat crezare şi n-au mai chinuit-o să-i stoarcă adevărul, căci cu grupul de soldaţi şi miliţieni era şi un tovarăş de la primăriecare a confirmat aceasta. De fapt tata, de când se auzea de ridicarea chiaburilor numai dormea noaptea acasă.

După ce mama le-a dat toate actele cerute, cu un ton răstit către ea, au daturmătoarea dispoziţiune:

Vă adunaţi tot din casă: paturi, scaune, masă, pături îmbrăcăminte, deci tot ce aveţiîn gospodărie şi până la ora 12(douăsprezece) să fiţi gata pentru a le încărca în căruţavoastră şi mai primiţi o căruţă şi cu toate aceste lucruri împreuna cu voi, la ora 12 veţipărăsi curtea. La întrebarea mamei, şi unde să mergem? Pe un ton răstit, dur şi sec: -Ţi-am spus să nu mai pui întrebări . Ne sileşti să trecem la măsuri mai aspre pentruînvăţare de minte. Treceţi la treabă şi fără plânsete şi văicăreli. Acest soldat rămânecu voi să aibe grije să nu încercaţi să vă depărtaţi de el adică din raza lui vizuală că elştie ce are de făcut. Într-adevăr, soldatul era cu arma la spate şi avea grije să nu neîndepărtăm cumva de lângă el. Când cineva îndrăznea să ne strige la poartă, aceapersoană era ameninţată cu arma să plece imediat de acolo. continuare în pagina 73

urmare din pagina 71Dar toate astea erau în copilăria

mea, de mult, acum vine lume multă lapriveghi, dar se serveşte lumea cu suc,cu prăjituri, cu cafea, se vorbeşte maimult politică, după ora 12 se retragtoţi, de multe ori rămâne doar familiamortului, s-au pierdut acele obiceiuri.

Tradiţia prevede ca morţii mai tineride cincizeci de ani se înmormânteazăcu fanfară şi li se aduce brad din muntepentru înmormântare. Se duc trei oa-meni mai tineri şi mai puternici cu o ziînainte de înmormântare la pădure,aleg un brad tânăr şi frumos, îl aducpână la marginea satului iar de acolose aduce în ziua înmormântării cu fan-fara şi cu alai de doliu până acasă,unde se împodobeşte cu panglici negre.În ziua înmormântării se daulumânările primite la mort saulumânări noi (nefolosite)învelite înprosoape la preoţi, cantori, oameniicare duc sicriul, capacul, crucea,steagurile, etc.

Bradul însoţeşte mortul până labiserică şi apoi la cimitir, fiind purtatde doi băieţi tineri, cu crucea înainteamortului, fiind aşezat la capul mortului,lângă cruce, în semn de respect şiapreciere pentru cel decedat.

Iarna, când e gerul mare, cei nevoiaşivin şi adună brazii uscaţi de pe lângăcimitir şi-i pun pe foc, mai iau chiar şicâte o cruce mai veche sau ruptă....

După înmormântare familia facepomană cu toţi cei ce au fost la înmor-mântare, apoi încă o pomană la 40 dezile de la deces (6 săptămâni) şi ultimala un an de la deces.

Aceste pomeni se fac în funcţie depotenţialul fiecărei familii....

Iosif MIHAN

(CONTINUARE ÎN NUMĂRUL URMĂTOR)

Aşa cum am promis în numărul anterior, revenim continuând şirulamintirilor doamnei Ana FLEICHER. De această dată publicăm unfragment dintr-o povestire mai amplă, primită de curând, în manuscris,la redacţie, (mulţumim din nou, şi pe această cale, doamnei Ana Fleis-cher!), purtând titlul: ,,Călătorie forţată spre necunoscut”- o povestirecu cert potenţial de a se constitui într-un volum tipărit. Aceasta repro-duce, cu o incontestabilă autenticitate - certificată prin trăirea acesteitriste experienţe de însuşi autor – o epocă dintre cele mai sumbre ale is-toriei noastre relativ recente: edificarea, urmată de consolidarea,societăţii socialiste (comuniste). Unul dintre episoadele triste ale ,,fac-erii”acestei epoci fiind deportarea în Bărăgan, condamnarea lainexistenţă în ,,închisoarea în aer liber din Bărăgan”, aşa cum a fost eaconsiderată de cei ce au fost obligaţi de a o experimenta.

Frapant, aceasta se declanşează unitar în cele trei judeţe, aflate îngraniţa cu Jugoslavia: Timiş, Caraş Severin şi Mehedinţi, în ziua deRusalii la 18 iunie 1951- 12.791 de familii, 40.230 de persoane, 2.656de vagoane de tren şi 6.211 de autocamioane – destinaţia: câmpiastearpă a Bărăganului.

Constantin VLAICU

VESTEA 73

urmare din pagina 72Nu vă închipuiţi ce frică aveam şi ce se

petrecea în sufletul nostru în asemeneasituaţie.

Tatăl, care dormise la neamuri, aflând cese întâmplă cu noi acasă a venit să vadăce este şi să fie alături de noi. Dupăexplicaţiile date şi ameninţări din parteasoldatului, i s-a dat ordin să treacă latreabă, să pună mâna să împacheteze cădacă la ora 12 nu suntem gata de plecare,va fi rău de noi. Nu se poate descrie stareapsihică a unui om şi mai ales a unor copii ,când sub ameninţarea armei îţi aduni totce ai în gospodărie şi să pleci; unde ?Niciun răspuns din partea celor care teforţau să pleci, vâjâind cu arma asupra ca-pului tău. S-a apropiat ora fatală 12, a sosita doua căruţă, cu un cetăţean din sat, carenu avea voie să scoată un cuvânt, pentruvreo întrebare sau părere la încărcat.

Fix la ora 12 a venit o comisie însoţită demiliţie care a inventariat ce mai rămăseseîn curte, ne-au dat ceva bani pentru aces-tea , ne-au dat ordin să ne urcăm în căruţă,ne-au încuiat şi sigilat uşile şi în plânseteşi cu inimile sfâşiate am părăsit casa; defapt eu leşinasem. Nici de la vecini n-amputut să ne luăm rămas bun măcar cuprivirea deoarece nimeni nu avea voie săiese pe drum căci erau ameninţaţi cu arma.Satul părea pustiu. Numai căruţele noas-tre, a celor ridicaţi, circulau pe drum şifiecare familie însoţită de soldatul înar-mat.

Toate căruţele au fost adunate într-unizlaz la ieşirea din comună. Era Duminicade Rusalii, 18 iunie 1951, o căldură de tesufocai, stăteam în căruţă în soare fără săavem voie să coborâm, să ne mai mişcăm.Nu înţelegeam de ce ne-au oprit acolo înizlaz. Deci de la ora 12 şi până la ora 18 (6după masă) nu ne-am mişcat. Numaicetăţenii cu căruţele ajutătoare aveau voiesă se mişte în jurul convoiului. Noi eramobligaţi să nu facem niciun pas de lingăcăruţă. Soldatul înarmat avea grijă deaceasta. Frica, plânsul, tremurul mâinilorşi picioarelor, plus căldura de 38 de gradefără pic de umbră, făcuseră din noi nişteanimale hăituite ce-şi aşteaptă sfârşitul,care consideram că va fi destul de dur.

În sfârşit, la ora 6 după masă am pornitcaravana. Toate căruţele înşirate pe şoseaîn pas agale şi soldaţii însoţitori pe mar-ginea şoselei, toţi cu armele la spate. Erao imagine de nedescris : Soarele dădeaspre asfinţit , singurul care arunca o rază

mângâietoare pe obrazul nostru. Şoseauaplină de soldaţi şi presărată cu lacrimilenoastre. Tot convoiul plângea înfundat, darcopiii mici care vedeau pe părinţii lor căplâng şi nu ştiau de ce, ei ţipau în guramare, nu puteau fi stăpâniţi , cu toate căpărinţii lor îi mângâiau în linişte. Era oprivelişte îngrozitoare şi apăsătoare.

În sfârşit după 5 Km de mers, deciînainte cu 2 km de comuna Scăpău, vecinăcu comuna noastră, am fost opriţi într-unizlaz.

Cei 5 Km din comuna noastră Flămândaşi până aci, s-ar fi putut numi pe bun dreptDRUMUL PLÂNSULUI fiind udat cu lacrimilenoastre.

Opriţi fiind în acest izlaz al Scăpăului nis-a dat ordin să descărcăm bagajele atâtdin căruţa noastră, cât şi din căruţa celuicare ne-a adus din lucruri. Pe acesta l-auchemat separat şi nu ştiam ce i s-a spusdar am văzut că s-a urcat în căruţa lui şi aplecat înapoi spre comună; aşa au făcut şiceilalţi.

Pe noi cei pedepsiţi, ne-au aliniatcăruţele în grup şi fără să ne spună ceva,am observat că ne înconjoară cu soldaţiiînsoţitori, plus miliţieni şi ofiţeri şi au in-stalat arme şi chiar mitraliere în jurul nos-tru. Nu ştiam ce vor să facă cu noi. Nepuneam întrebarea dacă nu cumva vor săne termine aci. Mai ales că de vreo 2-3 anise tot vorbea de Siberia şi în adunările pop-ulare mai bine zis proletare, printre altelozinci ce se strigau, era şi lozinca: "de chi-aburi şi de ciocoi să scăpăm ţara de ei, c-au supt sângele din noi."

Ne-au dat ordin să nu ne mişcăm preamult în jurul bagajului, să nu ne depărtămde căruţă mai mult de un metru căpedeapsa va fi aspră şi să ne închipuimcare. Aveam în noi sentimentul şi groazacelui pedepsit la moarte care îşi aşteaptăexecuţia. Acela era judecat şi ştia pentruce este pedepsit, dar noi nu ştiam dacăvom fi judecaţi sau executaţi şi pentru cefapte.

S-a înserat bine. Linişte, în afară decâteva voci ale ofiţerilor care dădeau or-dine soldaţilor din jurul nostru, şi câtevazăngănituri metalice ale armelor.Aşteptam şi puşcături, dar nimic. Eramghemuiţi în căruţă, nu puteam închideochii de frica ce se instalase în noi, cutoate că eram frânţi de oboseală.

Toată noaptea linişte, în afară de cân-tecul greerilor care cântau pare-se să neconsoleze şi prin cântec să ne transmită

că nu suntem singuri şi că mai este cinevacare este alături de noi şi care ne înţelegeîn acele clipe de groază. Într-adevăr cântecliniştitor şi îmbietor la odihnă şi meditaţie.

În sfârşit; se crăpa de ziuă, nu se întâm-plase nimic. Soarele începuse să-şi ridiceglobul galben-roşiatic spre orizont. El netrimitea câte o rază de mângâiere. Aceiaşiarmată în jurul nostru. Eram buimăciţi şisperiaţi. Ne era foame, ne era sete.

Din mâncarea pregătită de mama la ple-care, o parte se stricase din cauza călduriide peste zi. Când am ieşit din curte ieri laora 12 erau cred peste 38 de grade. Ceeace nu se stricase, puţină pâine, puţin mălaicopt în ţest, câteva ouă fierte şi slănina.Am gustat fiecare câte puţin ca să ne mairămână pentru o altă masă. Apa pe care oluase mama într-o "botă" (vas de lemn în-fundat la ambele capete cu deschizătură,folosit pentru transportat apa), fiersesepe drum de căldură.

Totuşi o mică bucurie în familie (dacă sepoate spune aşa) când am zărit la circa150 m de grup, o fântână cu cumpănă.Aceasta era folosită de ţăranii din comunaScăpău pentru ei şi animale la munca câm-pului.

Pentru că şi caii începuseră să nechezede sete, fiecare familie (tatăl) avea voie sămeargă cu caii la fântână să-i adape şi săaducă şi apă de băut pentru noi.

În jur de ora 9 dimineaţa, cetăţenii carene transportaseră din bagaj şi care au ple-cat seara acasă, acum s-au prezentat toţila ofiţerii care erau responsabili de noi şireferitor la ce le spusese seara şi acumdimineaţa, fără să discute cu noi ceva, ne-au luat caii şi căruţele şi au plecat înapoispre Flămânda.

A întrebat tata unde se duc cu ei, darfără răspuns. Ei primiseră dispoziţie ce săfacă şi unde să meargă, dar fără săvorbească cu noi ceva, deoarece îiaşteapta şi pe ei pedeapsa noastră.

Deci rămăsesem în izlazul comuneiScăpău, alături de grămada de lucruri,obiecte şi mobilă fără să ştim ce vor săfacă cu noi.

Era luni, a doua zi de Rusalii. Soareledimineţii trecuse spre amiază, ora 12, ocăldură insuportabilă, fără un pic deumbră. Stăteam pe bagaj şi aşteptam. Ce?Nu ştiam, nu aveam pe cine să întrebam şinici curaj, deoarece numai privirileînsoţitorilor noştri (miliţieni şi soldaţi) neîngrozeau.


Simpozionul Cetății, Valea Bolvașnița, 19.01.2018

Țin să mulțumesc organizato-rilor pentru invitația de a

participa la Simpozionul Cetății,manifestare care are deja o frumoasătradiție.

V-aș ruga să-mi permiteți săadresez un salut invitaților sim-

pozionului, iubitori de cultură atâtdin zonă (Mehadia, Topleț, Orșova,Băile Herculane) cât și iată dinTimișoara, capitala Banatului,capitală culturală europeană,reprezentată printr-un importantnumăr de oameni de cultură.

Revin cu plăcere și bucurie în fațadv. după o pauză determinată demotive de sănătate și, având învedere că omagiem nașterea lui Em-inescu și că anul acesta sărbătorimCentenarul Marii Uniri, m-am gân-dit să vă prezint comunicarea ”Her-culane – simbol de simțireromânească”.

Vă invit, așadar, la o incursiuneimaginară în trecutul uneia dintrecele mai vechi stațiuni ale lumii,având ca motto, cuvintelui ”poetuluinepereche, a cărui operă învingetimpul”, după cum spunea GeorgeCălinescu despre Mihai Eminescu:

„Cine vrea să afle adevărul, să seîntoarcă spre trecut!”.

Ne întoarcem și noi spre trecut

printr-o descriere fermecătoare abimilenarei stațiuni de pe ValeaCernei, un citat dintr-un pliantapărut în perioada interbelică:

“Un colţ de rai în frumoasagrădină a Banatului, situată pentrueternitate la poalele păduroase aleCarpaţilor sudici, în valea romanticăa râului Cerna”

Acum, în anul de grație 2018, seîmplinesc:

• 1865 ani de at-estare documentară astațiunii Băile Hercu-lane (153 d. Ch),

• 85 de ani de lavizita Regelui Carol alII-lea (1933),

• 80 de ani de lavizita regelui Mihaiîmpreună cu clasapalatină (1838), într-o excursie de studii

și • 90 de ani de la

înființarea Muzeuluide istorie ”Gen. Nico-lae Cena”, primulmuzeu din stațiunile

balneare românești Herculane în preistorieIstoria tratamentului balnear se

pierde în negura timpului și un vi-itor muzeu va trebui să dedice osecție acestui capitol important dinviața stațiunii.

Sigur că și astăzi ne punem aceeașiîntrebare pe care și-a pus-o mediculbalneolog George Vuia, în cadrul ex-celentei comunicări intitulată ”Dintrecutul Băilor Herculane”,prezentată în septembrie 1900, cuocazia adunării generale a asociațieiASTRA desfășurate la Băile Hercu-lane (v. ”Herculane – arc pestetimp”, vol. I, 2007, p. 64):

„Ce interesant ar fi, a şti care a fostcel dintâi popor care a folosit ca mi-jloc de curăţenie sau de vindecare,termele de aici”

Cercetările speologice şi arheo-logice efectuate de către oamenii deştiinţă au condus la concluzia căValea Cernei a fost o zonă care a fa-vorizat, de-a lungul istoriei, dez-voltarea comunităţilor omeneşti.

Acestea au utilizat peşterile pentrulocuirea de tip permanent, tempo-rar, sezonier, strategic şi chiar baln-ear .

Cu toate că cele dintâi informaţiidocumentare despre staţiunea BăileHerculane le avem din perioada Da-ciei Romane, adică începutul şi mi-jlocul sec. al II –lea când romanii auîntemeiat staţiunea de pe ValeaCernei, trebuie totuşi să admitem căizvoarele termale din zonă au fostcunoscute şi utilizate cu mult timpînainte ca împăratul Traian săcucerească Dacia.

La numai o jumătate de oră demers de statuia lui Hercules din cen-trul istoric al staţiunii Băile Hercu-lane se află un obiectiv turisticimportant de o mare însemnătatearheologică, Peştera Hoţilor sau,cum este cunoscut în mod curent decătre turişti şi populaţia locală,Grota Haiducilor.

Vestigiile arheologice descoperiteaici cu prilejul săpăturilor efectuaterelevă faptul că peştera a fost locuităîncă din paleoliticul mijlociu.

Este de presupus că romanii augăsit pe teritoriul băilor anumiteamenajări ale izvoarelor termale,construcţii uşoare din lemn care aufost înlocuite cu binecunoscuteleterme, edificii, temple, bazine, etc.

„Dacă orice urme de instalaţii bal-neare, din perioada Daciei libere, audispărut, totuşi folosirea acestor băide către daci rezultă din de-scoperirea unor denari republicaniromani din anii 93 -92 şi 28 î.e.n.”

Izvoarele termale de pe ValeaCernei, prin poziţia lor pitorească,la adăpostul meterezelor de calcarale munţilor, precum şi climatulblând al zonei cu influenţe sub-mediteraneene au captat atenţiaadministraţiei romane care a făcutprimele, aşa zise, investiţii în zonă, aconstruit drumuri, apeducte şiterme romane, “AD AQUAS HER-CULI SACRAS AD MEDIAM” de-venind, în scurt timp, un loc derecreere şi de tratament vizitatatât de simpli cetăţeni cât şi de


He r c u l a n e – s i m b o l d e s i m ț i r e r o m â n ea s c ă

Simpozionul Cetății, Valea Bolvașnița 2018, ing. Dorin BĂLTEAN (foto: Constantin VLAICU)

74 VESTEA

urmare din pagina 74importante personalităţi politice

ale Imperiului roman.Băile Herculane – după retragerea

administraţiei şi armatei romane După retragerea administraţiei şi ar-

matei romane din timpul împăratuluiAurelian, era firesc ca populaţialocală, în care se asimilaseră şi mulţiromani, să continue folosirea băilor.Sigur că, sub presiunea popoarelormigratoare, băile nu numai că nu s-audezvoltat, dar au decăzut mult în ra-port cu strălucirea cunoscută în pe-rioada romană.

Din această perioadă, singurulobiect rămas şi păstrat în Muzeul deistoria artei din Viena, este un inel deaur cu gemă, pe care se află gravat unpăun şi un delfin, descoperit, dupăcum susţin mai mulţi istorici, în anul1841, cu ocazia construirii bisericiiortodoxe. Conform specialiştilor,acest inel aparţine populaţiei auto-htone, datat după retragerea romană,deci undeva prin sec. III –IV.

Această mărturie dovedește căapele miraculoase de pe Valea Cerneiau fost căutate și folosite neîntreruptși după retragerea administrației ro-mane.

Tudor Vladimirescu

În anii 1815 şi 1816, TudorVladimirescu a venit pentru tratamentla Băile Herculane în două sejururi deşase, respectiv nouă săptămâni. În tim-pul acestor sejururi, Tudor îşi vizitaaproape zilnic prietenul, cronicarulNicolae Stoica de Haţeg, la locuinţa luide la Mehadia. Se sfătuiau împreună,iar Tudor împrumuta cărți în vedereadocumentării. Unii istorici considerăcă în timpul sejurului petrecut la BăileHerculane, Tudor îşi fundamenteazăprogramul revoluţiei române de la1821.

Scriitori români la Băile Herculane

MIHAI EMINESCU în BanatȘi iată că în anii 1867 și 1868, poe-

tul pe care-l omagiem astăzi, MihaiEminescu ajunge și el în Banat, primadată, 1867, vine din Ardeal, încăutarea fratelui său, Nicolae, practi-cant la un birou de avocatură privat ,

iar a doua oară, în 1868, vine în cali-tate de secretar și sufleur în trupa deteatru Mihail Pascaly, din București.Turneul trupei de teatru a incluslocalități din Ardeal și Banat.

După spectacolele susținute laTimișoara, Lugoj, Oravița, în 21 au-gust 1868, Eminescu ajunge cu trupaPascaly la Baziaș, așa cum ne spuneGeorge Călinescu în Viaţa lui MihaiEminescu, (Ed. Minerva, Bucureşti,1986, p. 108)

Deocamdată, nu am găsit mărturiiale prezenței trupei Pascaly, deci și alui Eminescu, la Băile Herculane. Negândim însă că stațiunea de pe ValeaCernei, fiind în plină perioadă dedezvoltare și faimă internațională,căutată de mari personalități imperi-ale cât și de simpli vilegiaturiști dintoate colțurile Europei, nu putea sănu fie inclusă în programul trupei deteatru, mai ales dacă ne gîndim că seaflă pe traseul de întoarcere dinArdeal și Banat spre București.

Cert este că ne mândrim că astăziexistă la Băile Herculane, un bust almarelui poet național și nu unuloarecare, ci opera sculptorului OscarHan, din anul 1926. (Eminescu şitrupa Pascaly a sosit cu vaporul de laBaziaş la Orşova pe 2 septembrie 1868.Cazat la hotelul Imperial. A doua zi aplecar... N.D.P.)

Vasile Alecsandri – la Băile Herculane

Unul din marii scriitori români careau petrecut mai multe sejururi înstaţiunea Băile Herculane a fost VasileAlecsandri.

Sosirea bardului din Mirceşti peValea Cernei era văzută ca un mareeveniment, acesta fiind întâmpinat denumeroşi cărturari, iar în timpul seju-rului primea vizita celor care doreausă-l cunoască personal. Presa vremiiconsemna ştirea sosirii marelui scri-itor la Băile Herculane.

În anul 1890 vine, se pare, pentruultima dată în staţiune. DinCaransebeş, au venit să îl viziteze:profesorul Ştefan Velovan, Ana Velo-van, învăţătoarea Elena Bigu, NicolaePopovici şi primarul Rădulescu de laLugoj (bunicul lui V.V. Delamarina)

Elena Bigu i-a desenat un portret carese găseşte la Muzeul din Caransebeş.

1900 – Adunarea GeneralăASTRA la Băile Herculane

Asociaţia culturală ASTRA şi-adesfăşurat, între 9-10 septembrie,1900, adunarea generală „în acel loctradiţional şi legendar pentru nea-mul nostru, la Băile Herculane”.

La această adunare s-a remarcatexpunerea doctorului George Vuia,medic balneolog în staţiune,intitulată „Din trecutul Băilor Her-culane”. Printr-o sugestivă descriereistorico–geografică a staţiunii, ex-punerea acestuia a constituit, defapt, o excelentă modalitate de pro-movare, o invitaţie pentru ceiprezenţi de a fi oaspeţii ai staţiunii.

Banchetul a avut loc în acelaşiSalon de cură de la Casino, gazdă anumeroase festivităţi, fiind prezenţipeste 150 de persoane, deşi preţulunui tacâm, de 5 coroane, era destulde mare.

În cadrul petrecerii populare, ocomisie numeroasă, compusă dinfemeile prezente la adunare, au pre-miat cele mai frumoase costumepopulare din zonă. Premiul I, care aconstat în 5 galbeni a câte 10coroane a fost acordat PersideiDomăşneanu din Ohaba Mîtnic.(premiul II l-a luat Karl Maria dinMehadia - N.D.P.).

Referitor la semnificaţiadesfăşurării adunării generaleASTRA la Băile Herculane, GazetaTransilvania, sintetizând părerileparticipanţilor, apreciază că aceastăacţiune ”va rămâne memorabilă…deoarece a pus bazele Asociaţiuniinoastre ca o corporaţiune ştiinţificăliterară şi, prin urmare, va remarcaun moment important în istorianoastră culturală… Nu avem altă lo-calitate pe întreg teritoriul locuit deromâni ai ţării noastre care să ofereunei sărbători româneşti, un cadrumai splendid de cum ni-l dă roman-tica vale a Cernei”.

Manifestările culturale, care auavut loc în această perioadă, înstaţiunea de pe Valea Cernei, veneauîn sprijinul ideii de unitate culturalăa celor trei provincii româneşti.


VESTEA 75


Prezențe regale la Băile Herculane

Vizita regelui Carol al II – lea laBăile Herculane cu ocazia dezveliriibustului regelui Ferdinand şi peValea Almăjului a fost aşteptată cuviu interes, considerându-se uneveniment deosebit de importantpentru judeţ.

Preotul Coriolan Buracu a inter-venit la Ministerul Comunicaţiilorpentru realizarea reparaţiilor nece-sare drumurilor. În ajunul vizitei, s-a organizat o campanie depopularizare a evenimentului:aprinderea de focuri mari pe vâr-furile dealurilor, afişe pentruanunţarea vizitei etc. De-a lungultraseului casele au fost împodobitecu verdeaţă, covoare şi flori.

În sfârşit a sosit şi ziua multaşteptată, 2 iunie 1933, o zi însorităde vară în care, la Băile Herculane aavut loc, cu mare fast, dezvelireabustului regelui Ferdinand.

În suita regală se aflau: PrincipeleMihai, Mare Voievod de Alba Iulia,care avea atunci vârsta de 12 ani,Alexandru Vaida Voievod, primulministru, Dimitrie Gusti, ministrulInstrucţiunii publice, dr. EmilHaţegan, ministrul Sănătăţii,Ilasievici, mareşalul Palatului regalş.a.

Monumentul a fost amplasat înfaţa Hotelului Ferdinand, fostulHotel Franz Iosef, a cărui denumirea fost schimbată după 1918.

După servirea mesei la Cazino-uldin Băile Herculane, oaspeții au ple-cat mai departe spre Petnic, ValeaAlmăjului, Oravița.(Se vor dezveli înPiaţa Oraviţa busturile: Ferdinand,Eminescu si Bojincă - N.D.P.)

Vizita principelui Mihai laTopleț și Petnic

Principele Mihai a jucat brâul laTopleț, prinzându-se pentru primadată în hora localnicilor deduminică, 24 mai 1936.

Curiozitatea m-a împins să încercsă găsesc o persoană în viaţă care aparticipat la acest eveniment altoplicenilor care să-mi povestească

din amintiri, câte ceva despre vizitaregală.

Din om în om, am aflat că una dinpersoanele care au participat laaceastă horă, este Drăghici Ana, învârstă de 90 de ani, din Topleţ.

Întâlnirea cu Drăghici Ana a avutloc în lună iunie 2011, la 73 de anidupă celebrul bal din Topleţ la carea participat principele Mihai.Bătrâna mi-a povestit cu emoție în-tâmplarea, retrăind parcă acele clipede neuitat, când juca lângă viitorulsuveran al României. Cuvintele cucare a încheiat povestirea au rămasmărturie a stărilor sufletești princare a trecut tânăra toplinceancă, învârstă de 16 ani:

”O fost frumos! Şi el era frumosatunci! Eu eram de dreapta lui şi măuitam la el, om frumos! Nici eu nuoi fi fost urâtă! Aşa o fost narocul!

Parcă o fost un vis frumos!”

Anul următor, în 2012, bătrânaDrăghici Ana a trecut în celeveșnice, iar interviul, publicat învolumul al doilea al cărții ”Hercu-lane – arc peste timp”, a rămas undocument mărturie al acestui eveni-ment unic în viața locuitorilor dinTopleț.

Cenaclul DOMOGLED dinBăile Herculane

În data de 7 sept. 2017, un grupde 10 locuitori ai orașului Băile Her-culane, iubitori de cultură, auînființat un cenaclu literar artistic,Cenaclul Domogled, care a între-prins deja câteva acțiuni publice:

- ”Muzică, poezie și istorie la BăileHerculane”, o serată culturalădesfășurată la Hotelul Domogled, în5 noi. 2017, cu un invitat special,prof. George Moldovan, colaboratoral Filarmonicii din Iași și Dresda.

- simpozion dedicat comemorăriia 7 ani de la moartea poetuluiAdrian Păunescu, 6 noi. 2017,Hotel Diana.

- 12 ian. 2018, co-organizator,alături de Fundația Culturală ”Lu-mina” și Primăria Băile Herculane laFestivalul Internațional de poezie”Mihai Eminescu”.

Aș vrea să vă spun că se află,astăzi, printre noi, oaspeți de seamăde la Timișoara, distinsa poetă SilviaHârceagă, conducătoarea Cenaclu-lui ”SENIORII” împreună cu câțivamembri ai cenaclului precum și d-naMariana Chisăliță cu un grup detimișoreni.

D-na Silvia Hârceagă participăîncă din 2014 la acțiunile culturaleorganizate de noi la Băile Hercu-lane, stațiune de care, se pare, că esteîndrăgostită, așa cum era șiîmpărăteasa Sisi. Trebuie sămărturisesc că, văzând emulațialirică produsă de poeziile d-nei Sil-via în rândul publicului la serataculturală din 16 iulie 2017, ne-a în-curajat de a lansa ideea înființăriiunui cenaclu la Băile Herculane, ce-naclu care iată că datorită eforturilormembrilor fondatori, iubitori decultură, s-a și înființat.

Toate personalităţile evocate pre-cum şi numeroase altele care au maifost, au marcat şi au îmbogăţit viaţaspirituală a staţiunii de pe ValeaCernei.

Pornind de la scurtă retrospectivăistorică prezentată, noi sperăm cavizitele acestor personalităţi, pre-cum și mărturiile literare ale scriito-rilor oaspeți ai stațiunii BăileHerculane, să constituie un imboldpentru preocupările generaţiei ac-tuale pentru spiritualizarea staţiunii,dar mai ales pentru cele alegeneraţiilor viitoare de a se înscrieîn linia trasată de aceşti iluştri pre-decesori menţionaţi şi să ne oferesuportul moral pentru a puteaafirma cu tărie şi cu mândrie că,

într-adevăr:

Herculane reprezintă un simbolde simţire românească.

SALUTI ET LAETITIAE!

ing. Dorin Bălteanuscriitor, publicist, muzeograf,

promotor turistic Băile Herculane

76 VESTEA

Cenaclul "Domogled", înfiinţat în sept.2017, sub patronajul Primăriei din BăileHerculane, la iniţitiva unui grup delocuitori ai oraşului de pe Valea Cernei, iu-bitori de cultură, are deja o activitaterodnică, organizând serate culturale, sim-pozioane şi, mai ales lansând tinere tal-ente literare.

În ianuarie 2018, cu ocazia Simpozionu-lui Cetăţii, organizat de primăria dinMehadia şi scriitorul Nicolae Danciu Pet-niceanu, la Valea Bolvaşniţa, lansam otânără elevă a Liceului "Hercules" dinBăile Herculane, Georgiana Bujancă, care,iată, acum este studentă la Universitateade Vest din Timişoara.

În 29 septembrie, a.c, cu ocazia sim-pozionului comemorativ "Ion Florian Pan-duru" desfăşurat la Băile Herculane şiiniţiat de acelaşi inimos animator cul-tural, Nicolae Danciu Petniceanu, amlansat o altă tânără talentată, elevă înclasa a X- a a aceluiaşi liceu din Băile Her-culane, Karina Spătaru.

Momentul lansării nu a fost alesîntâmplător, într-un simpozion dedicatprozatorului trecut în nefiinţă, Ion FlorianPanduru, profesor la liceul din Băile Her-culane, am considerat că trebuie săîncheiem această manifestare cu un mo-ment simbolic, al schimbului de generaţii,un moment al speranţei perpetuăriispiritualităţii staţiunii de pe Valea Cernei.Am chemat-o pe Karina pentru a recitacâteva poezii şi modul în care ea s-aprezentat, mi-a dovedit că nu m-amînşelat.

Am cunoscut-o pe Karina implicatăactiv în mai multe acţiuni de voluntariatcetăţeneşti şi culturale.

Fie că este vorba de proiectul "Hercu-lane Project" al tinerilor arhitecţi şistudenţi timişoreni de reabilitare a BăilorImperiale Austriece şi regenerareaturistică a staţiunii Băile Herculane, fiecă e vorba tradiţionalul FestivalInternaţional de Folclor "Hercules" sau

mai noul proiect "Băile Culturale Hercu-lane", fie că e vorba de "Festivalul copi-ilor" sau de acţiuni de voluntariat decurăţenie în oraş sau organizarea de spec-tacole de teatru amatori, Karina e mereuprezentă, implicată activ în viaţa socialăa oraşului, dând dovadă de un spirit vol-untar civic mai rar întâlnit într-o comuni-tate de multe ori dezbinată de orgolii deneînţeles şi care resimte nevoia unor ast-fel de iniţiative cetăţeneşti, demne deurmat şi de ceilalţi tineri pierduţi înmreaja reţelelor de aşa - zisă socializare.

În poezia "Trăieşte viaţa", KarinaSpătaru îşi exprimă printr-un limbaj sim-plu şi direct, sentimentele de entuziasmşi de implicare în viaţa comunităţii, îm-potriva atitudinii defetiste, pasive acelorlalţi colegi de generaţie şi chiar amultor membri ai comunităţii care,chipurile, s-ar implica în problemele co-munitare stând în faţa telefonului, pereţele de socializare şi aruncând în spaţiulvirtual comentarii acide şi răutăcioase,dar fără a pune mâna să facă şi ei ceva:

"Încep: "Ce viaţă faină avem!" Haiprofitaţi de fiecare clipă

Şi spuneţi: "Nu există nu putem!" Să ex-iste zâmbete, nu frică."

Versurile pornite din inimă, continuă cuun elan tineresc de nestăvilit, cu îndemnulspre acţiune, spre voluntariat: "Decid săspun: "Fă tot, nu mai ezita!"

Aflată la vârsta marilor elanuri, KarinaSpătaru încearcă prin diverse modalităţide exprimare, lirică, civică (iubeşte oraşulîn care trăieşte), teatrală (visează sădevină actriţă de teatru), să-şiregăsească propria identitate. Econştientă de formele, uneori naive şi in-coerente, alteori artistice, de exprimare,de lipsa unei cristalizări stilistice în ex-primare, dar căutările ei merg înainte, "nu-i nimic grav în a scrie", ceea ce-i

important este că, prin poezie, Karina îşiaşterne "simţirea pe hârtie" şi "îşi punesufletul aici..." (Poezia "Eu”)

Ca orice adolescentă sensibilă, Karinaiubeşte marea, căreia îi dedică o poezie("Marea”) şi îşi găseşte refugiul în poezie("Refugiu”), dar şi în implicarea în viaţareală, aşa cum o vede ea "faină","colorată", căci, nu-i aşa, pentru aacţiona:

„Acum e momentul perfect, nu altădată!”

Trăim în acest fantastic mileniu altreilea, una dintre cele mai bulversanteperioade, cu tot felul de ştiri şi eveni-mente care vin să ne perturbe liniştea şiechilibrul interior, cu o lume tot maidezbinată şi manipulată, cu valori moralecare dispar sau sunt serios zdruncinatede o halucinantă succedare de eveni-mente. în acest context, speranţa noastrăse îndreaptă spre tinerii care vin din urmăşi încearcă să sa se implice, direct şi sim-plu, cu elan tineresc, în rezolvarea unorprobleme, aparent, complicate şi fărăsoluţii.

Este edificator, în acest sens, cazultinerilor arhitecţi şi studenţi timişorenide la "Herculane Project", este cazulKarinei Spătaru, pe care eu doresc să-ipromovez, să-i aduc în atenţia opiniei pub-lice.

O felicit pe Karina pentru implicarea înactivităţile de voluntariat din oraşul BăileHerculane, îi recomand în continuare sădea dovadă aceeaşi seriozitate la orele decurs şi să nu facă rabat de la pregătireaşcolară, îi urez succes, să-şi realizeze vi-surile de a deveni studentă la filologie laTimişoara şi ... o actriţă consacrată pescena teatrului românesc!

SALUTI ET LAETITIAE!

17.10.2018 DorinBălteanu scriitor, publicist,Vicepreşedintele Cenaclului literar -artistic "DOMOGLED" din Băile Herculane

K a r i n a S p ă t a r u , e l e v ă l a L i c e u l , , H e r c u l e s ” d i n B ă i l e H e r c u l a n e

VESTEA 77

urmare din pagina 73Eram moleşiţi, cu feţele plânse şi chinuite

de razele soarelui care ne cădeau perpendi-cular pe cap şi care erau mai aspre ca de obi-cei. Parcă şi soarele fusese dojenit cădimineaţa a fost prea blând cu noi şi acumla comandă îşi făcea datoria pe deplin.

Paznicii noştri pe cât posibil căutau să neşi umilească. Dau exemplu cazul meu: Aveam19 ani, eram în ultimul an de liceu mai aveamdouă luni de cursuri şi în august, îmi dădeambacalaureatul, că urmasem doi ani într-unan. Eram frumuşică şi probabil de aceia amatras atenţia acestor oameni fără suflet. Auvenit la noi la familie trei miliţieni şiadresându-mi-se mie, m-au invitat să mergcu ei la fântână. Le-am răspuns, că nu mergdeoarece am băut apă când a adus tata, cânda adăpat caii.

Te înşeli fă! Domnişoară, noi nu am venitsă te invităm să bei apă, ci să ne speli batis-tele, că ni s-au murdărit de atâta plâns pen-tru voi.

- N-am ajuns încă spălătoreasă miliţienilor,le-am răspuns.

- Crezi că pe unde vei ajunge, vei fi maimult, decât o spălătoreasă?

- Voi fi poate acolo pe unde voi ajunge,dacă voi mai ajunge să trăiesc, dar nu aici înapropiere de satul meu.

Şi tot aşa cu tot felul de jigniri atât miecât şi familiei, până când tata şi-a luat cura-jul cu orice risc şi s-a dus la ofiţeriicomandanţi şi a reclamat. Se vede că a fostcu efect, deoarece am fost lăsaţi în pace.

Se făcuse ora 13 sau 14, şi noi stăteamnemişcaţi pe bagaj, în căldura acea înneb-unitoare, fără să avem vreun colţ de umbrăsă ne ascundem. Nu se poate descrie aceastare fizică şi psihică în care ne găseam.

În sfârşit, după ora 14(două), au apărutcamioane pe şosea, care s-au oprit în dreptulnostru. Am bănuit că pentru noi şi am încer-cat o uşoară bucurie (dacă se poate numiaşa), la gândul că ne vor lua din acest locblestemat, fără să mai gândim cât deblestemat va fi a şi acela unde ne vor duce.

Într-adevăr am primit dispoziţie săpregătim bagajul pentru încărcare încamioane. Câte două familii într-un camion,ni s-a dat dispoziţie. Am încărcat, ne-amurcat în lada camionului pe bagaj şi la drum.Unde? Fără răspuns.

Călătoream spre "necunoscut". Praf,foame, sete, plânsete, oboseală... [...]

(va continua)Ana FLEISCHER

GLASUL FLORILOR

La băncuţa din gradină Din butuci şi-o scândurică, Mă cheamă florile mele Parcă vor ceva sa-mi zică

Trandafiri târzii de toamnăÎnflorita-au pentru mineSperând prin farmecul lor,Tristeţea să mi-o aline.

Prin spini simt, că ei nu vor, De mine să se despartă Îi mângâi si le sărut, Corola catifelată.

Inhalez parfumul lor, Şi gândesc cum să le spun Că-n trei patru zile plec, Şi nu stiu dacă mai vin.

Galbeni ghiocei tomnatici, Prin frunziş apar şi ei, Implorând cu gingăşie, Nu ne lăsa singurei.

Izvorul ce-i în grădină , Pe lângă băncuţă curge. Auzind ca voi pleca Clipoceşte-ncet şi plânge.

Cerna ce se furişează Prin grădina casei mele , Trece-n ropot şi-mi şopteşte, Nu te despărţi de ele.

Crizantemele se-ntrec , Un buchet sa îmi ofere La drum să-mi poarte noroc, Să mă ferească de rele.

Buchetul să fie mare, Din multiplele culori Să le ţin ca amintire Până după sărbători.

Le voi usca şi păstra În cutia cu pământ, Pământ Românesc ce-1 ţin, Să mi-1 pună în mormânt.

Trecură cele trei zile, Ştiu cât sunt de aşteptată Să-mi iau buchetul promis, Să le mai mângâi odată.

Veni clipa, sărut uşa, Pe clanţă apar mărgele, Ele nu sunt stropi de ploaie Ci sunt lacrimile mele.

Ies pe poartă, casa-mi spune:Zici, să mai râmâi nu poţi? Vom vorbi mereu de tine, Cu copii şi cu nepoţi.

MORALA:Meditează mult, înainte de a-ţismulge rădăcinile, din pământul acărui sevă te-a hrănit o bună partedin viaţă.

Ana FLEISCHEROctombrie 20l8

Sentimentele pe care le încerci atunci când timpul de şedere în ţară s-a ter-minat şi trebuie să-ţi iei rămas bun de la minunata-ţi grădină şi casă şi nuse ştie dacă mai poţi reveni, din cauza celor 86 de ani, care apasă greu să-ipoţi purta pe un drum aşa de lung.

78 VESTEA

DORU DINU GLĂVANISTORIA PRESEI ROMÂNEÎNTR-UN CALENDAR

Este cel mai frumos dar primit la început de an 2019!Sub genericul, cu iniţiale majuscule: ,,UZP 100 de ani", cu

manşeta: Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România (1919-2019).

Urmează filele din calendarul de perete (format dublu A4)şi pe fiecare filă se menţionează: ,,Personalităţi marcante ale pre-sei româneşti.”. Sub această menţiune generoasă sunt trecute pedouă rânduri fotografiile personalităţilor de pe filă şi sub poză,cu majuscule, numele şi prenumele personalităţii. Pe prima filă dincalendar, rândul de sus: Ion Heliade Rădulescu, GheorgheAsachi, George Bariţiu, Florian Aaron, Mihail Kogălniceanu,urmează rândul doi: nicolae Bălcescu, Dimitrie Bolintineanu,Cezar Boliac, Vasile Alecsandri şi Bogdan Petriceicu Haşdeu. Evorba de prima lună, ianuarie 2109, urmează cronologic celelaltepagini, până la finele anului 2019.

-X-Câteva consideraţii personale, mai mult sau mai puţin subiective: - În fiecare lună sunt portretele celor zece personalităţi de vârf

din cultura română, zic din cultură, deoarece între ele sunt: pro-fesori, magistraţi, ingineri, medici, politicieni de anvergură, careau marcat destinul României, scriitori şi, în cele din urmă, ziarişti.O remarcă specială: nu toţi sunt ziarişti profesionişti, unii dintreei au colaborat cu articole – varia teme – în presa vremii;

- De felicitat părintele acestui act de cultură insolit şi inefabilpe considerentul că sunt portretele unor deţine culturale şipolitice, pe care generaţiile de după 23 august 1944, nu ştiaucum arată, cu toate că auziseră despre ele, exemplific: Nichifor

Crainic, Pamfil Şeicaru, Constantin Stere, Stelian Popescu, Grig-ore Gafencu, Filip Brunea-Fox, Sever Bocu, Emanuel Valeriu,etc. Aceşti cărturari de ,,formula 1” au fost indezirabili pentruregimul comunist. Acest calendar, în fond o operă culturală cunimb şi aură pe fruntea celor 60 de portrete, se vrea prioritar undistins omagiu adus veacului lor şi zestrei noastre spiritual, unasemenea gest nobiliar nu-l putea îndeplini decât o inimă şi ungând ancorate în sol românesc, iubitor de românia şi trecutul cul-tural al acestei ţări, având o singură miză: viitorul cultural al ţăriinoastre îşi absoarbe seva din ,,rădăcinile” înaintaşilor;

- Ca naţionalist ce sunt, m-a bucurat enorm faptul că întrecele 60 imagini am dat cu ochii de tripleta cărturarilor românide excepţie: Andrei Baron de Şaguna, Timotei Cipariu şi Ghe-orghe Pop, alias Bariţiu, tripleta care în condiţii vitrege, ale dual-ismului austro-ungar, au fost la Sibiu ASTRA Română, far şi focarpentru păstrarea identităţii fiinţei naţionale române, în pofida (maitârziu) a Legii Contelui Adalbert Apponyi;

- Saţul cultural mi-a fost cu vârf şi îndesat dând cu ochii deimaginea solitară a doamnei Smaranda Gheorghiu, aliasSMARA, cunoştinţa poetului Eminescu şi amică a doamneiVeronica Ana Micle, cea care a scris foarte frumos despre Veron-ica lui Eminescu, cărei i-a înălţat în Bucureşti un monument bust.Câteva cuvinte despre această doamnă, unică în culturaromână: născută Andronescu la 5 septembrie 1857 (stil vechi)în Târgovişte, profesoara de gimnaziu, pensionată inspectoareîn învăţământul primar, a fost prima femeie româncă invitată înoccident să conferenţieze despre necesitatea imperioasă a păciiîntre popoare în anii: 1889, 1900, 1902, 1913, a editat la Ploieşti re-vista ,,Şcoala română” şi la Bucureşti (1888) volumul de ,,Ver-suri”, a scris monografie ,,Veronica Micle”, 1892, ,,Simfonii dintrecut” (proză, Bucureşti, 1927) şi altele…

continuare în pag.80

VESTEA 79

FESTIVALUL GENERAL NICOLAE CENA - Personalitate istorică a Banatului-

Scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu, gânditor din mers, care a propus cu ani în urmă, primarului Iancu Panduru,“Simpozionul Cetăţii”, de data aceasta i-a propus necesitatea imperioasă a Festivalului ,,General Nicolae Cena”.

Primarul Iancu Panduru, receptiv la estetic şi util, pentru care viitorul începe prin cultură autentică, a fost deacord cu această iniţiativă.

Aşadar, Festivalul General Nicolae Cena, în premieră, va avea loc în ultima sâmbătă din luna iunie 2019, înCăminul” General Nicolae Cena “, din Mehadia (Caraş-Severin).

Pentru ediţia I –a, sâmbătă 22 iulie 2019, vor fi invitaţi să susţină comunicări, în spirit academic, domniile - lor:- Prof. Univ. Dr. Doina BENEA: “General Nicolae Cena – arheolog”;- Prof. Dr. Iulian LALESCU:” General Nicolae Cena-întâiul numismat din Banat;- Învăţătoare Nina DĂESCU: General Nicolae Cena şi formaţia de ”Căluşeri”;- Prof. Gheorghe MIRULESCU: General Nicolae Cena şi epocă istorică:1848-1900;- Prof. Pavel PANDURU: General Nicolae Cena şi perioada istorică:1900-1918;- Prof. Gheorghe RANCU: General Nicolae Cena şi colaborarea sa cu: biserica, agenţia ,,Astra”, Fondul de teatru

şi clubul” Femina” din Mehadia;- Preot dr. Alexandru Stănciulescu Bârda: General Nicolae Cena şi armata romană de la Dr.Tr. Severin, în timpul

dualismului austro-ungar.Rugăm: comunicările să fie scurte, în spirit academic, scrise pentru a fi publicate într-o carte. Mulţumim.

Redacţia “Vestea”

urmare din pag. 79 -X-- Aş fi dorit să dau cu ochii şi de bănăţenii noştri, care au con-

tribuit prin opera lor la zestrea din Pantheonul Culturii Române.Sever Bocu (Lipova, Arad) şi Valeriu Branişte (Braşov), careau activat intens în Banat, nu pot umbri existenţa corifeilorbănăţeni: Paul Iorgovici (1795-a editat la Viena întâiul ziar româ-nesc cu Ioan Puiariu-Molnar), Iulian Grozescu (naşul literar a luiEminescu), Corneliu Diaconovici, autorul primei MonografiiASTRA, Franyo Zoltan, (ungur cu inimă de român, prietenul luiSadoveanu şi Blaga), Gheorghe Bălteanu (poet cu 1400 depoezii pe fond naţional şi religios), Ion Stoia-Udrea (a editat re-vista ,,Vrerea”, în care publică poeziile negrilor americani şivorbeşte despre scriitorul Ernest Toller, evreu, prigonit de Ger-mania lui Hitler), Al.Mocioni (a fondat Banca ,,Albina” şi gazetacu acelaşi nume, la Viena, sponsorul Almanahului ,,RomânieiJune” (1883), în care vede lumina tiparului ,,Luceafărul” lui Em-inescu), Petre Barbu (redactor la ,,Foaia Diacezană” dinCaransebeş, unicul bănăţean condamnat politic în procesul

Memorandului), Petre Nemoianu ( ziarist şi prozator, condamnatpolitic, luptător pentru România Mare, cu misiuni speciale în RusiaŢaristă, trimis de generalii francezi de la Iaşi, în 1917), Teodor V.Păcăteanu (ziarist, a editat în câteva volume opera ,,Cartea deAur”, în care damna politica austro-ungară faţă de etnicii români,a fost deţinut politic la Szeghedin, etc.), Mihail Gaşpar, preot,ziarist, prozator, condamnat politic de unguri.

Aceşti bănăţeni sunt ştiuţi, chiar mai bine, de către domnulDoru Dinu Glăvan, nu i-a pomenit din modestie (aşa suntem noibănăţenii modeşti până la limită…) şi pentru a nu deranja spiritelerevolute după funcţie ale domnilor mitici, care sunt şi în preajmabănăţeanului nostru, care vrea să facă cultură în Capitală, unaromânească.

Închei fericit: pe “faţada” calendarului e vizibil chipul Emines-cului, împăratul sărac, desculţ prin poezia română dintotdeauna.

Dorule, te aştept la una ,,fiartă“, cu miros de floare vânătă deprun domestic.

N.D. PETNICEANU, Mehadia, Ajun de Sfântul Ion, 2019

80 VESTEA

Centenarul breslei100 de ani de la înființarea Uni-unii Ziariștilor Profesioniștidin România

La 11 ianuarie 2019, UniuneaZiariștilor Profesioniști din Româniaîmplinește un secol de serviciu credinciosîn slujba societății românești. După ce atrecut prin timpuri de toate felurile,supraviețuind onorabil și reunind în rân-durile sale unele dintre cele mai ilustrecondeie ale limbii române, UZPR seprezintă astăzi în același eșalon de frunteal marilor și altruiștilor slujitori ai societățiicivile.

În calitatea sa de organism de utilitatepublică, fapt atestat ca atare prin însășilegea creației, UZPR activează, prinziariștii ei, în cele mai importante canalede informare în masă, de la Televiziuneapublică, Radio România și AgențiaNațională de Presă, până la Trusturile pri-vate de Radio și Televiziune, de la presamilitară, până la cotidiane și reviste deprestigiu, din țară și din diaspora.

Jurnalismul a fost și rămâne o breaslă defrunte care are ca etalon, la rându-i, efigiajurnalistului Mihai Eminescu și, ca reperactual, o renăscută Uniune profesională.Alături de conducere se află filiale puter-nice, în toată țara și în diaspora, carecoagulează cele mai bune idei și acțiuni alejurnalismului profesionist actual și în caresunt provocați la inițiative atât jurnaliștiiseniori, cât și aspiranții și cei aflați în plină

maturitate creatoare. Numeroase eveni-mente, parteneriate și publicații stau subsemnul UZPR. Seratele „Eminescu, jur-nalistul” sau Premiile „Eminescu ziaristul”,Gala anuală a Premiilor UZPR sau Cele-brarea Zilei Ziaristului Român, revistalunară de cultură Cronica Timpului, ziarulbilunar Certitudinea sau periodicul Re-vista UZP, precum și numeroaseleproiecte, în colaborare cu instituții deprim rang, guvernamentale și neguverna-mentale, dau consistență vieții acestiorganizații. Dimensiunea internațională aUZPR este dată de demersurile pentrucrearea viitoarei Uniuni a Presei din Bal-cani, precum și comunicarea strânsă cuorganizațiile similare din statele vecine,din Europa și de pe alte continente.

UZPR continuă să-și consolideze rân-durile și să atragă numeroși tinerijurnaliști, proporția acestora depășinddeja 60%, un indiciu clar al faptului căorganizația recunoscută a presei profe-sioniste este un reper în gazetăriaautohtonă. În pragul aniversării propriuluicentenar, UZPR a accelerat și procesul deatestare profesională a acelor jurnalișticare, printr-o activitate susținută, fermă,fără să depună armele profesionale nici încei mai grei ani ai cenzurii, se bucură astăzide o binemeritată indemnizație la vârstapensionării, pentru tot prestigiul pe carel-au adus presei românești.

UZPR continuă să deruleze numeroaseproiecte de anvergură, în colaborare cuacademicieni, cadre universitare, profe-sori, scriitori, cineaști, creatori de artă, șise mândrește să publice în fiecare an, sub

semnul editurii proprii – Editura UZP,cele mai bune producții jurnalistice și lit-erare ale membrilor săi. De altfel,prezența, în premieră, a Uniunii la recen-tul Târg de carte „Gaudeamus” a fostprimită cu mare interes.

Pentru toate aceste realizări și pentrutraiectoria de excepție prin vremuri, cuoameni dedicați, aprigi și onești, UniuneaZiariștilor Profesioniști din România vaface din ziua de 11 ianuarie 2019 un mo-ment memorabil pentru întreaga presădin România. Va fi dezvelită o placămemorială pe strada Constantin Mille, lanr. 4, locul în care s-a semnat înființareaUZPR, pentru ca apoi jurnaliștii de top săcelebreze momentul aniversar, la déjà leg-endarul local Capșa.

Mai departe, începând cu acea zi,debutează secolul al doilea al jurnalismu-lui profesionist, care începe, iată, cu osărbătoare a tuturor ziariștilor din Româ-nia și va continua cu fiecare cuvânt pe careprofesioniștii „istoriei în viteză” îl vorașterne în numele deontologiei, al slujiriiopiniei publice mai presus de vreme și devremuri.

Întregul program al evenimentelor carese vor succeda, în cascadă, în București, înfilialele din țară și în importante centreromânești din diaspora va fi publicat, pro-movat și comentat, prin toate canalelemedia, în perioada următoare.

Doru Dinu GLĂVANPreședinte al Uniunii ZiariștilorProfesioniști din România

2019 - an bogat În proiecte finalizate Și ......aşa cum vă promiteam la începutul anu - lui...

Documents