357. Doamne,Tu mereu mă-nvaţă!

1. Doamne, Tu mereu mă-nvaţăCe cuvinte să rostesc,Mustră-mă şi dă-mi povaţăNici în gând să nu greşesc!Dă-mi putere-n clipe grele,Blând să fiu şi răbdător,Pune strajă gurii mele,Inimii să-i pui zăvor!

2. Doamne, Tu mereu mi-aratăLimba mea cum să-Ţi închin,În vorbire să împartăHarul Tău, şi nu venin!Iar la dreapta judecată,Înaintea Ta voi sta,N-aş vrea să ajung vreodatăOsândit de limba mea!

3. Nimeni n-a vorbit ca Tine,Doamne, plin de Spirit Sfânt,Pune, astăzi, şi în mineDragoste şi-al Tău Cuvânt!Numai vorbe de zidireVreau mereu ca să rostesc,Dă-mi a Ta desăvârşireNici în gând să nu greşesc!