50930728-referat-jurisdictia-muncii (1)

5/14/2018 50930728-Referat-jurisdictia-muncii (1) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/50930728-referat-jurisdictia-muncii-1 1/7



ROLUL ASISTENŢILOR JUDICIARI ÎN SOLUŢIONAREA CONFLICTELOR DE DREPTURI

Unul dintre principiile specifice jurisdicţiei muncii este reprezentat de principiul participării lasoluţionarea în fond a conflictelor de muncă şi asigurări sociale, alături de judecători de profesie, aasistenţilor judiciari. Astfel art. 55 din legea nr. 304 din 28/06/2004, versiune actualizată la data de29/12/2009 privind organizarea judiciară, prevede la alin. (1): Completul pentu soluţionarea în primăinstanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie din 2 judecători şi 2asistenţi judiciari, iar alin. (2): Asistenţii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ şi semneazăhotărârile pronunţate. Opinia acestora se consemneaza în hotărâre, iar opinia separată se motivează. Încazul în care judecătorii care intră în compunerea completului de judecată nu ajung la un acord asuprahotărârii ce urmează a se pronunţa, procesul se judecă din nou în complet de divergenţă. Completul dedivergenţă se constituie prin includerea, în completul de judecată, a preşedintelui sau a vicepreşedinteluiinstanţei, a preşedintelui de secţie ori a judecătorului din planificarea de permanenţă.

Recursurile se judecă în complet format din 3 judecători.Scurt istoric. Anterior Legii 304/2004, organizarea judiciară era reglementată prin Legea nr.

92/1992. Aceasta, aşa cum a fost modificată de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 179/1999, prevedea ca la secţiile sau la completele specializate pentru conflicte şi litigii de muncă, cauzele să se judece, în primă instanţă, cu celeritate, de către un complet format din doi judecători, asistaţi şi de doimagistraţi consultanţi, dintre care unul reprezenta asociaţiile patronale, iar celălalt sindicatele.

Iniţial, reprezentanţii sindicatelor şi patronatelor din completele de judecată (numiţi pe atunci„asistenţi judiciari”) aveau dreptul la vot deliberativ, reglementare care a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, de către Curtea Constituţională. Fragmentul relevant al acesteidecizii este formulat după cum urmează: „ Participarea asistenţilor judiciari la judecarea cauzelor, cu vot deliberativ şi - ţinând seama de compunerea completului de judecată - cu posibilitatea de a-l majora pe judecător, este contrară principiului imparţialităţii justiţiei, deoarece ei nu sunt, asemenea judecătorilor,în slujba legii, ci reprezintă organizaţii interesate în modul de soluţionare a cauzelor la judecarea cărora participă. Pe de altă parte, asistenţii judiciari nu prezintă garanţiile de independenţă stabilite prinConstituţie în cazul judecătorilor. Astfel, ei nu sunt inamovibili şi nici nu li se interzice să exercite alte funcţii publice sau private ori să facă parte din partide politice. În aceste condiţii asistenţii judiciari pot fiexpuşi ingerinţelor, presiunilor şi influenţelor din partea organizaţiilor pe care le reprezintă, a partidelor din care eventual fac parte sau a altor factori străini actului de justiţie. Cu alte cuvinte asistenţii judiciarinu sunt independenţi, iar lipsa lor de independenţă afectează însăşi independenţa justiţiei.

Numiţi în funcţie de către ministrul justiţiei şi având […] statut de funcţionari publici, asistenţii judiciari nu pot îndeplini în activitatea lor la instanţele de judecată, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile Constituţiei, decât o activitate de asistenţă la soluţionarea de către judecător a cauzelor privind conflictele şi litigiile de muncă, cu vot consultativ în luarea hotărârilor, iar nu o activitate de judecată, rezervată prin Legea fundamentală exclusiv judecătorului.”

Începând cu februarie 2002, denumirea acestor reprezentanţi s-a modificat în magistraţiconsultanţi, iar votul lor era pur consultativ. Opinia separată a unuia sau ambilor magistraţi se consemna înhotărârea judecătorească. Curtea Constituţională a constatat însă că aceste dispoziţii erau neconstituţionale prin prisma faptului că asistenţii judiciari nu prezentau garanţiile de independenţă impuse prin Constituţie judecătorilor. Spre deosebire de aceştia, în cazul asistenţilor judiciari nu era instituită nici oincompatibilitate cu alte funcţii publice sau private şi nici cu calitatea de membru al unui partid politic. Ca

2



atare, a fost aprobată Ordonanţa de urgenţă nr. 20/2002 ce modifica art. 17 al Legii 92/1992, care vastipula în felul următor: „cauzele privind conflictele de muncă se judecă în primă instanţă cu celeritate, decătre complete formate din doi judecători, asistaţi de doi magistraţi consultanţi”.

Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 172 din 6 mai 2003,Decizia nr. 73 din 18 februarie 2003, şi prin Decizia nr. 286 din 3 iulie 2003, în sensul că soluţionareacauzelor deduse judecăţii este hotărâtă de judecători, iar asistenţii judiciari nu au decât un rol consultativ,

util judecăţii în vederea stabilirii adevărului cu privire la drepturile subiective ale părţilor în litigiu. S-areţinut că prezenţa la judecată a asistenţilor judiciari, fără drept de vot deliberativ, constituie o problemăreglementată prin lege, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, ceea ce exclude ca prin textelelegale menţionate să se încalce în vreun fel independenţa judecătorilor, imparţialitatea justiţiei şi, pe un plan mai general, principiile statului de drept.

Statutul juridic al asistenţilor judiciari. Statutul juridic al asistenţtilor judiciari este reglementatde Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Hotărârea Guvernului nr. 616/2005 privind condiţiile, procedura de selecţie şi propunere de către Consiliul Economic şi Social a candidaţilor pentru a fi numiţica asistenţi judiciari de către ministrul justiţiei, de Condiţiile de delegare, detaşare şi transfer aleasistenţilor judiciari şi de Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Numărul total al posturilor de asistenţi judiciari şi repartizarea acestora pe instanţe se stabilesc prin

Ordin al ministrului justiţiei. Consiliul Economic şi Social propune candidaţii în limita numărului de posturi din listele întocmite de confederaţiile patronale şi cele sindicale.

Numirea în funcţie este de competenţa ministrului justiţiei, pe o perioadă de 5 ani.Pot fi numiţi asistenţi judiciari cei ce îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: – au cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu; – sunt licenţiate în drept şi dovedesc o pregătire teoretică corespunzătoare; – au o vechime în funcţii juridice de cel puţin 5 ani; – nu au antecedente penale, nu au cazier fiscal şi se bucură de o bună reputaţie; – cunosc limba română; – sunt apte, din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei (art. 110 din

Legea nr. 304/2004).

Asistenţii judiciari se bucură de stabilitate (art. 111 alin. 1), iar statutul lor juridic se aseamană cucel al magistraţilor (art. 111 alin. 2, art. 112, art. 113).

Dispoziţiile legale privind obligaţiile, interdicţiile şi incompatibilităţile judecătorilor şi procurorilor se aplică şi asistenţilor judiciari1. Dispoziţiile referitoare la concediul de odihnă, asistenţă medicalăgratuită şi gratuitatea transportului, prevăzute de lege pentru judecători şi procurori, se aplică şi asistenţilor judiciari.

Asistenţii judiciari depun jurământul în condiţiile prevăzute de lege pentru judecători şi procurori. Numărul total al posturilor de asistenţi judiciari şi repartizarea posturilor pe instanţe, în raport cu volumulde activitate, se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei. Asistenţii judiciari exercită atribuţiile prevăzutela art. 55 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, precum şi alte atribuţii prevăzute în Regulamentul de ordineinterioară al instanţelor judecătoreşti.

Asistenţilor judiciari li se aplică dispoziţiile legale privind abaterile şi sancţiunile disciplinare, precum şi motivele de eliberare din funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi procurori. Sancţiuniledisciplinare se aplică de către ministrul justiţiei. Asistenţii judiciari pot fi eliberaţi din funcţie şi ca urmarea reducerii numărului de posturi, în raport cu volumul de activitate al instanţei.

Controverse privind constituţionalitatea art. 55, alin (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004.

1 Lege nr. 303/2004 din 28/06/2004,versiune actualizată la data de 26/06/2009 , privind statutul judecătorilor şi procurorilor ,Cap. II Incompatibilităţi şi interdicţii, art. 5., alin (1) Funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent şi asistent judiciar

sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţtiilor didactice din îinvăţământul superior, precum şi a celor de instruire din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri, în condiţiile legii .

3



Pe baza prevederilor art. 55, alin (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 s-au născut numeroasecontroverse, mulţi specialişti considerând că aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3): Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil , precum şi dispoziţiilor mai favorabile ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, direct aplicabile în condiţiile art. 11 şi art. 20 alin. (2) din Constituţia României care stipulează:dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în

concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi tratatele la care România este parte. Daca există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale aleomului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale.

Ori de câte ori este vorba de un proces privitor la soluţionarea unei contestaţii civile, atât prin prisma legislaţiei naţionale cât şi a Convenţiei, şi, ori de câte ori, organul care s-a pronunţat în primăinstanţă este o instanţă judiciară, această instanţă este obligată să asigure respectarea garanţiilor articolului62: Atunci când legea instituie în primă instanţă o instanţă judiciară, aceasta trebuie să ofere garanţiilecerute de articolul 6, chiar dacă este deschisă calea apelului în faţa unei instanţe superioare.3

Totodată, potrivit principiului contradictorialităţii, degajat din art. 6, părţile trebuie să aibă acelaşiacces la consemnări şi la celelalte documente ale cauzei, cel puţin atâta vreme cât acestea joacă un rol înformarea opiniei instanţei, fiecărei părţi trebuie să i se dea posibilitatea să combată argumentele invocate

de cealaltă parte.În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a reţinut că în cauza Ettl şi alţii contra

Austriei, 1987, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că participarea unor persoane specializateîn diverse domenii de activitate, alături de magistraţii de profesie, la soluţionarea unor categorii de litigii,nu contravine principiului independenţei şi imparţialităţii instanţei, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentruapărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În ce priveşte această alegaţie, faptul că în cauza Ettl şi alţii contra Austriei, 1987, CurteaEuropeană a Drepturilor Omului a statuat că participarea unor persoane specializate în diverse domenii deactivitate, alături de magistraţi de profesie, la soluţionarea unor categorii de litigii, nu contravine principiului independenţei şi imparţialităţii instanţei, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărareadrepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea Constituţională nu a dus la capăt raţionamentul şi

nu a indicat în ce fel de condiţii a constatat Curtea de la Strasbourg acest fapt.În această cauză era vorba de componenţa unor Comisii agrare administrative, grupând, alături de

magistraţi profesionişti, şi experţi specializaţi în domeniul agrar.Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, în măsura în care aceşti funcţionari,

nemagistraţi, pregăteau observaţiile scrise asupra unei chestiuni, erau obligaţi să le comunice părţilor, învederea respectării caracterului contradictoriu al procedurii. În cauza Ettl, chiar instanţa superioară a casatdecizia Comisiei agrare, întrucât aceste observaţii nu au fost aduse la cunoştintă părţilor.

Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şiasigurări sociale se constituie din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari. Asistenţii judiciari participă ladeliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate.

Ca atare, deşi nu au un rol deliberativ, aceştia, ca experti într-un domeniu specializat, pot influenţa

opinia celor doi judecători profesionişti, care decid asupra cauzei.

2 Articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul la un proces echitabil:1. Orice persoană aredreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă

şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupratemeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia îninteresul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor

sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atuncicând, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.3 Comisia EDO, raport din 12 octombrie 1978 în cauza Zand, D.R.

4

http://lnk_ex%2813427%2C/


http://dex.webis.ro/prevazut_dictionar.html








Dreptul la o procedură contradictorie, în condiţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, implică inclusiv posibilitatea de a lua cunoştinţă de observaţiile prezentate judecătorului, chiar şide cele care provin obligatoriu de la asistentul judiciar, văzut ca un expert specializat, de natură să-iinfluenţeze decizia şi de a le discuta.

De asemenea, prevederile art. 55, alin (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 contravin şi prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. 44 si art. 124 alin. 35, precum şi dispoziţiilor mai favorabile ale art. 6

paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, direct aplicabile în condiţiile art. 11 si art. 20alin. (2) din Constituţia României.

În jurisprudenţa Comisiei şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, independenţa şiimparţialitatea instanţei se găsesc în strânsă legătură, astfel încât adesea o instanţă care nu oferă suficientegaranţii de independenţă nu va putea fi considerată niciodată imparţială.

Lipsa prejudecăţilor şi atitudinea nepărtinitoare sunt elementele definitorii ale imparţialităţii6:existenţa imparţialităţii în sensul articolului 6 paragraf 1 din Convenţie trebuie determinată conform unuitest subiectiv, pe baza convingerilor personale ale unui anumit judecător într-o anumită cauză, dar şiconform unui test obiectiv vizând să stabilească dacă un judecător a oferit suficiente garanţii pentru aexclude orice îndoială legitimă în această privinţă7.

În aplicarea demersului obiectiv, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este

importantă dar nu decisivă. Esenţial este ca îndoielile privitoare la imparţialitate să poată fi justificate înmod rezonabil8. Dacă există o îndoială justificată, judecătorul bănuit de atitudine părtinitoare trebuie să seretragă de la judecarea cauzei. În acest context, Curtea a arătat că statul are obligaţia de a verificaacuzaţiile de părtinire aduse unui jurat9.

Jurisprudenţa CEDO reţine că, din punct de vedere organic, “instanţa trebuie să fie independentămai ales faţă de executiv şi faţă de părţi”10 şi să prezinte garanţiile unei proceduri judiciare11. Încompunerea acestei instanţe nu este necesar să intre exclusiv magistraţi, ci pot intra şi funcţionari publicisau juraţi, cu condiţia să se bucure de un statut legal care să-i protejeze împotriva presiunilor exterioare12.

In acest sens in baza art. 126 din Constitutia Romaniei - Instanţele judecătoreşti – prin legeorganică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, aunor persoane din afara magistraturii.

In materia cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, întotdeauna completul pentrusoluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie din2 judecători şi 2 asistenţi judiciari.

Prezenţa asistenţilor judiciari în astfel de litigii, ar putea pune îndoieli legitime, din perspectiva acel puţin două puncte de vedere esenţiale, de plină jurisdicţie, la care asistenţii judiciari participă, deşi nusunt investiţi constituţional cu astfel de atribuţii de jurisdicţie.

Primul punct esenţial este legat de participarea la deliberări a asistenţilor judiciari, chiar dacă doar cu vot deliberativ.

4 Art. 1 - Statul Român, alin. (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă,

executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale. Constitutia Romaniei.5 Art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, (3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Constitutia Romaniei.6 C.E.D.O., cauza Piersack c. Belgiei, hotărâre din 1 octombrie 1982, seria A nr. 53.7 C.E.D.O., cauza Hauschildt c. Danemarcei, hotărâre din 24 mai 1989, seria A nr. 154, par. 46; Curtea EDO, Piersack c.

Belgiei, hotărâre din 1 octombrie 1982, seria A nr. 53.8 C.E.D.O., cauza Hauschildt c. Danemarca, hotărâre din 24 mai 1989, seria A nr. 154, par. 48.9 C.E.D.O., cauza Remli c. Franţei, hotărâre din 23 aprilie 1996, Recueil 1996-II, vol. 8.10 C.E.D.O., cauza Ringeisen, hotărâre din 16 iulie 1971, seria A nr. 13, p. 39, par. 95.11 C.E.D.O., cauza Le Compte, Van Leuven şi De Meyere, hotărâre din 23 iunie 1981, seria A nr. 43, p. 24, par. 55; C.E.D.O.,cauza Belilos c. Elveţia, hotărâre din 29 aprilie 1988, seria A nr. 132, par. 64.12 C.E.D.O., cauza Remli, hotărâre din 23 aprilie 1996, Reports, 1996-II, vol. 8, par. 46-48; C.E.D.O., cauza Pullar , hotărâreadin 10 iunie 1996, Reports 1996-II, vol. 11, par. 31-32.

5





Art. 256 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede că după sfârşitul dezbaterilor, judecătoriichibzuiesc în secret, fie în şedinţă, fie în camera de consiliu. Astfel, procesul deliberativ, care se încheie cudecizia luată de complet asupra unei cauze, este actul deplin de jurisdicţie care, aşa cum arată doctrina procesual civilă, dă măsura independenţei şi imparţialităţii judecătorilor, faptul că ei nu sunt supuşi niciunei influenţe externe, indiferent de ce natură ar fi ea.

De altfel, procesul decizional, aşa cum este şi el reflectat de dispoziţiile art. 256 alin. 1 din Codul

de procedură civilă, ar trebui să se constituie într-o măsură concretă de garantare, protejare şi promovare aindependenţei judecătorilor, potrivit Recomandării nr. 94 (12) a Comitetului de Miniştri către statelemembre privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor. În acest sens, Principiul I, pct. 2 lit. D)recomandă statelor membre ca ”În procesul decizional, judecătorii trebuie să fie independenţi şi să poatăacţiona fără nici un fel de restricţie, influenţă subiectivă, presiuni, ameninţări sau interferenţe, directe sauindirecte. Legea trebuie să prevadă sancţiuni clare împotriva persoanelor care încearcă să influenţezedeciziile judecătorilor în orice fel. În concluzie, judecătorii trebuie să decidă imparţial, în concordanţă cuinterpretarea faptelor, şi cu respectarea legilor aplicabile speţei respective. Judecătorii nu trebuie să fieobligaţi să raporteze despre felul în care au soluţionat un caz nici unei persoane din afara sistemului judiciar.”

În măsura în care persoane ce nu îndeplinesc funcţii jurisdicţionale, şi mai ales care sunt numite de

puterea executivă, cum sunt asistenţii judiciari, participă la procesul deliberativ, care este secret tocmai pentru a garanta independenţa şi imparţialitatea judecătorilor, aceştia se constituie în factori de presiuneexternă nejustificaţi, cu încălcarea unor principii esenţiale ale separării puterilor în stat (fiind numiţi şirevocaţi, precum şi sancţionaţi disciplinar de puterea executivă, evident că ei sunt reprezentanţi ai puteriiexecutive), respectiv a art. 1 alin. 4 si art. 124 alin. 3 din Constitutia Romaniei.

Cu privire la cel de-al doilea punct esenţial, prevăzut de art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004republicată, şi anume semnarea hotărârilor judecătoreşti şi de către asistenţii judiciari, este de observat călipsa semnăturii atrage nulitatea hotărârii.

Acest fapt este de natură a demonstra, o dată în plus, că, în realitate asistenţii judiciari se comportă,din pricina prevederii legislative deficitare, ca organe de jurisdicţie, din moment ce legiuitorul a prevăzutobligativitatea pentru asistenţii judiciari de a semna hotărârea judecătorească. În acest context, trebuie

precizat că hotărârea judecătorească este un act jurisdicţional, iar faptul că hotărârea este semnată şi deasistenţii judiciari, alături de judecători, încalcă independenţa puterii judecătoreşti, cel puţin în aparenţa sa(ştiut fiind că şi respectarea aparenţei independenţei puterii judecătoreşti este un element ce contureazănoţiunea de independenţă a acesteia), pentru că, astfel, apare că puterea executivă sau altă autoritateconstituţională (cum ar fi Consiliul Economic şi Social) participă în mod direct la actul jurisdicţional, ceeace, fără îndoială, încalcă principiul separaţiei puterilor în stat prevăzut de art. 1 paragraf 4 din ConstituţiaRomâniei.

6



BIBLIOGRAFIE

1. Lege nr. 304/2004 din 28/06/2004, privind organizarea judiciară, versiune actualizată la data de29/12/2009;

2. Hotărâre nr. 616/2005 din 23/06/2005, privind condiţiile, procedura de selecţie şi de propunerede către Consiliul Economic şi Social a candidaţilor pentru a fi numiţi ca asistenţi judiciari de cătreministrul justiţiei, precum şi condiţiile de delegare, detaşare şi transfer ale asistenţilor judiciari, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 583 din 06/07/2005;

3. Lege nr. 303/2004 din 28/06/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, versiuneactualizată la data de 26/06/2009;

4. Constituţia României*) din 31/10/2003, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 767 din31/10/2003;

5. http://www.csm1909.ro;6. Decizia Curţii Constituţionale nr. 494/2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a

dispoziţiilor art. 58 şi 104 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi a dispoziţiilor art. 38, 165, 284 şi 287 din Legea nr. 53/2003 − Codul muncii, M. Of. nr. 59 din 18 ianuarie 2005;

7. Decizia Curţii Constituţionale nr. 322 din 20 noiembrie 2001, referitoare la excepţiile deneconstituţionalitate a prevederilor art.17 alin.11 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare;

8. Decizia Curţii Constituţionale nr. 172 din 6 mai 2003 referitoare la excepţia deneconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 11 - 13 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

9. Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 18 februarie 2003, referitoare la excepţia deneconstituţionalitate a dispoziţiilor art.17 alin.11 –13, precum şi ale secţiunii II1 – „Magistraţiiconsultanţi”, capitolul II, titlul IV din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească,republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

10. Decizia Curţii Constituţionale nr. 286 din 3 iulie 2003 referitoare la excepţia deneconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 şi 104 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi a dispoziţiilor art. 38, 165, 284 şi 287 din Legea nr. 53/2003 − Codul muncii;

11. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului12. Comisia EDO, raport din 12 octombrie 1978 în cauza Zand, D.R.13. C.E.D.O., cauza Piersack c. Belgiei, hotărâre din 1 octombrie 1982, seria A nr. 53.14. C.E.D.O., cauza Hauschildt c. Danemarcei, hotărâre din 24 mai 1989, seria A nr. 154, par. 46;15. Curtea EDO, Piersack c. Belgiei, hotărâre din 1 octombrie 1982, seria A nr. 53.16. C.E.D.O., cauza Hauschildt c. Danemarca, hotărâre din 24 mai 1989, seria A nr. 154, par. 48.17. C.E.D.O., cauza Remli c. Franţei, hotărâre din 23 aprilie 1996, Recueil 1996-II, vol. 8.18. C.E.D.O., cauza Ringeisen, hotărâre din 16 iulie 1971, seria A nr. 13, p. 39, par. 95.19. C.E.D.O., cauza Le Compte, Van Leuven şi De Meyere, hotărâre din 23 iunie 1981, seria A nr. 43,

p. 24, par. 55;20. C.E.D.O., cauza Belilos c. Elveţia, hotărâre din 29 aprilie 1988, seria A nr. 132, par. 64.21. C.E.D.O., cauza Remli, hotărâre din 23 aprilie 1996, Reports, 1996-II, vol. 8, par. 46-48;22. C.E.D.O., cauza Pullar , hotărârea din 10 iunie 1996, Reports 1996-II, vol. 11, par. 31-32.23. Al. Ţiclea DREPTUL MUNCII- CURS UNIVERSITAR, OCTOMBRIE 200724. Septimu- suport curs

7

http://www.csm1909.ro/

http://www.csm1909.ro/

50930728-referat-jurisdictia-muncii (1)

Documents