51172355-corseleta-fusta
TRANSCRIPT
TEMA PROIECTULUI
Elaborarea documentatiei tehnice pentru produsele:
I. Corseleta
II. Fusta
Executarea produselor la scara 1:1
1
A. PROIECTAREA DOCUMENTATIEI TEHNICE
Procesul de productie industriala in intreprinderile de confectii impune folosirea
unor documentatii tehnice care sa asigure confectionarea imbracamintei in anumite
conditii si anumite caracteristici tehnice.
Documentatia tehnica cuprinde totalitatea actelor normative pe baza carora se
desfasoara productia industriala a intreprinderilor de confectii. acesta are o importanta
deosebita in procesul de productie deoarece determina marimea unor indici tehnico-
economici ai produsului de confectionat.
Documentatia tehnica in industria de confectii are ca scop orientarea
lucratorilor, tehnicienilor si inginerilor in circuitul de fabricatie asupra modelului de
confectionare a imbracamintei si a caracteristicilor tehnice pe faze de fabricatie.
Pentru aceasta este necesar ca documentatia tehnica sa cuprinda toate elementele care
stabilesc indicii tehnico-economici ai procesului de productie.
In intreprinderile de confectii documentatia tehnica cuprinde:
produsul etalon;
sabloanele;
norma interna;
norma de consum;
procesul de confectionare.
Documentatia tehnica trebuie intocmita cu precizie pentru asigurarea
indicatorilor tehnico-economici planificati. La intocmirea documentatiei tehnice
trebuie asigurata corelatia intre sabloane, norma interna si norma de consum.
2
2. Descrierea produsului
Fusta constituie unul dintre cele mai utilizate articole pentru femei. Poate fi
purtata ca articol separat sau poate sa faca parte dintr-un ansamblu de imbracaminte
(doua piese) si poate fi purtata in orice ocazie. Fusta se preteaza la o gama foarte larga
de modele si de materiale din care poate fi confectionata. In functie de model fustele se
croiesc din doua parti principale (fata si spate) sau din mai multe parti (cupe sau clini);
pot avea forme diferite (drepte, evazate, clos, etc.).
Fusta in clini imbraca bine fetele dearece fiind evazata, da largimea necesara pe
linia de lungime. Aceasta fusta se poate executa din patru, sase sau opt clini; se
formeaza tiparul unui singur clin dupa care se croiesc si ceilalti deoarece toti sunt
egali.
Este un produs de imbracaminte foarte pratic, poate fi purtata in orice sezon si
cu orice ocazie, folosindu-se o gama foarte larga de materiale si modele. In functie de
destinatie si sezon se vor alege tasaturi din: bumbac, lana, matase si tesaturi in
amestec.
Fusta din clini – unele modele de fuste sunt proiectate si confectionate din clini
evazati sau rotunjiti la terminatie. Fusta din clini evazati poate fi proiecata in modele
scurte, semilungi sau lungi, pe cand fusta cu clinii rotunjiti se proiecteaza in modele
lungi. Tiparul fustei evazate este format din patru sau mai multi clini, al caror numar se
iau de regula perechi.
Corseleta se aplica la imbracamintea in regiune taliei, avand rolul sa muleze
produsul pe conformatie si sa imbine detaliile cu anumite garnituri sau taieturi. Tiparul
corseletei se proiecteaza pe tiparul clasic in talie pentru rochie sau la partea superioara
a fustei si a pantalonilor. Corseleta este aplicata in general la fata produsului, doar la
unele modele se prelungeste si la spate. Marimea corseletei este variabila fiind
determinata de forma modelului si de marimea produsului.
4
3. Alegerea materialului
3.1. Materiale de baza
Materialul de baza este reprezentat de materialul textil care indeplineste functia
principala a produsului (fata produsului). Materialul de baza a unui produs poate sa fie
diferit in functie de produs, model si anotimpul in care se poarta produsul confectionat.
Astfel, materialul de baza a unui rodus poate fi confectionat din fibre din bumbac, in,
canepa, matase, fire chimice sau fire in amestec. Materiale de baza utilizate in
productia de imbracaminte sunt:
tesaturi;
tricoturi;
blanuri.
Tesaturile
Principalele materiale de baza utilizate la producerea imbracamintei sunt
tesaturile.
In functie de destinatie tesaturile pot fi:
tesaturi pentru lenjerie, care se produc din fire in amestec, de natura
vegetala, matase sau obtinute pe cale chimica. Tesaturile pentru lenjerie
se aleg tinand seama de proprietatile pe care aceasta trebuie sa le aiba in
timpul purtarii.
pentru bluze si rochii se intrebuinteaza tesaturi din bumbac si tip
bumbac, matase si tip matase, in si tip in, lana si tip lana. Denumirea
comerciala a acestor tesaturi este diferita. In general sunt subtiri cu
diferite desene sau “uni”, avand o finete destul de mare.
pentru costume usoare se folosesc tesaturi din bumbac, in, canepa,
matase sau tesaturi in amestec, din care cele mai raspandite sunt
tesaturile tip lana;
5
rochiile si costumele de seara sunt, in general, de culoare inchisa,
pastelate si deschise. Tesaturile pentru rochii de seara sunt in general
subtiri, din matase sau lana in amestec cu fire sintetice sau metalice in
diferite culori.
pentru pardesiuri si paltoane se folosesc, in general, tesaturi din lana si
tip lana, tesaturi bumbac si tip bumbac. Ele trebuie sa fie pline si
calduroase.
pentru imbracamintea de protectie se folosesc tesaturi tip bumbac, tip
lana sau din azbest. Natura tesaturilor pentru imbracamintea de protectie
depinde de natura factorului nociv ce actioneaza la locul de productie.
Tricoturile
Tricoturile ca materie de baza sunt utilizate la confectionarea lenjeriei si a
imbracamintei exterioare.
Tricoturile prezinta urmatoarele proprietati:
a) Elasticitatea – este proprietatea tricotului de a-si modifica forma si
dimensiunile, cand asupra lui actioneaza forte exterioare si de reveni la
forma initiala atunci cand fortele exterioare inceteaza;
b) Desirabilitatea – este o caracteristica negativa a tricoturilor. Tricotul
simplu este usor desirabil, iar cel urzit se desira foarte greu.
c) Rularea tricotului la margini este o caracteristica nedorita, ca urmare a
contractiei fibrelor si a firelor. Rularea tricotului este insotita de
contractie. Forta de rulare este direct proportionala cu elasticitatea
tricotului. Eliminarea fenomenului de rulare la confectiile din tricoturi se
realizeaza prin calcare sau prin aplicarea unei benzi din tricot patent.
d) Desimea tricotului este proprietatea determinata de numarul de ochiuri
pe unitatea de lungime. Desimea tricotului se exprima atat pe orizontala
cat si pe verticala.
6
e) Permeabilitatea la aer – este o proprietate a tricoturilor de a permite o
buna circulatie a aerului intre corp si mediul inconjurator, datorita
structurii lor.
Blanurile
Blanurile sunt materiale folosite pentru confectionarea imbracamintei. Pot fi
intrebuintate ca materiale de baza, reprezentand partea principala la produs, captuseala
sau se folosesc ca garnituri la guler, buzunare, etc. Cel mai frecvent folosite ca
material de baza sunt blanurile de astrahan, de vulpe, de oaie, de nurci, etc. Ca material
ornamental la gulere si buzunare se folosesc blanuri superioare: de vulpe, astrahan,
caracul si altele.
Dupa origine blanurile pot fi:
naturale, obtinute de la animale sacrificate;
artificiale, fabricate din fibre textile.
Productia blanurilor artificiale din tara noastra este in plina dezvoltare, datorita
avantajelor pe care le prezinta aceste materiale. Blanurile artificiale se pot executa prin
tesere sau prin tricotare. Materia prima intrebuintata pentru producerea blanurilor sunt
fibrele sintetice in amestec cu bumbac sau lana.
3.2. Materiale auxiliare
Prin materiale auxiliare se inteleg acele materiale aplicate la imbracaminte care
in functie de modele sunt necesare sau pot lipsi produsului ce se confectioneaza.
Principalele materiale auxiliare sunt: captuselile, intariturile, ata de cusut,
furniturile, diferite garnituri.
Captuselile
7
Materialele pentru captuseli au rolul de a dubla detaliile produsului marindu-le
astfel rezistenta la purtare, sifonabilitate si pastrare a formei. Tesaturile pentru
captuseli trebuie sa fie lucioase, pentru ca produsul sa alunece usor si sa permita
mularea cu usurinta pe conformatie. De asemenea, captuselile trebuie sa asigure o
buna aerisire si impreuna cu materialul de baza si furniturile sa elimine transpiratia
corpului.
Ca materiale pentru captuseli se folosesc diferite tesaturi: serj, atlaz, satin si
captuseala de maneci.
Tesatura serj este o captuseala de matase arficiala care se aplica la
imbracamintea barbateasca pentru pardesiuri, paltoane, scurte; se produce cu latimea
de 1,70 sau 1,4 m. aceasta tesatura se aplica si la costume.
Tesatura satin este utilizata la imbracamintea pentru femei la: jachete,
pardesiuri, paltoane, etc. Aceasta tesatura se produce din fire de matase artificiala, cu
latimea de 0,90 si 1,70 m.
Tesatura atlaz este utilizata pentru captusit imbracaminte exterioara pentru
femei si barbati. Este o tesatura lucioasa, avand o masa mai mare decat serjul si
satinul. Latimea in care se produce este 0,70 si 1,40 m. este mai rezistenta si pastreaza
mai bine forma detaliilor produsului.
Intarituri
Intariturile se fabrica din: bumbac, canepa, par de cal, par artificial. Din aceasta
grupa fac parte: rosharul, canafasul, panza vatir.
Panza vatir este o tesatura din bumbac si in sau canepa, care serveste ca
intaruturi la jachete, revere pentru haine.
Rosharul este o tesatura care serveste ca material de intaritura pentru pieptii
costumelor. Se fabrica din urzeala de bumbac si batatura de par de cal, de bou sau par
artificial.
8
Canafasul este o tesatura apretata. Se fabrica din fire groase de bumbac servind
ca material de intaritura alaturi de roshar.
Furnituri
Cuprind:
ata de cusut;
nasturi;
catarame;
copci.
Ata de cusut
Ata de cusut se obtine prin rasucirea a doua sau mai multe fire simple. Este
furnitura principala care se poate utiliza la functionarea imbracamintei.
Materia prima din care se obtine ata poate fi: bumbac, celofibra, matase, fire
sintetice, in.
Ata de bumbac: este cea mai raspandita, se foloseste la coaserea tesaturilor din
bumbac, lana, matase si se obtine din bumbac cardat sau pieptanat.
Ata pentru confectii are fineti diferite in functie de produsul la care se foloseste:
ata subtire cu finetea 85/3 Nm se foloseste pentru coaserea lenjeriei,
rochiilor si a bluzelor;
ata obisnuita are finetea 54/4 – 48/3 Nm si este folosita pentru coaserea
pardesiilor, costumelor, paltoanelor;
ata groasa se foloseste pentru butoniere si cusaturi speciale;
Ata de matase este folosita pentru cusaturi speciale si butoniere la diferite
garnituri.
Ata din fire sintetice: se foloseste la confectionarea imbracamintei obtinuta din
fire sintetice. Se caracterizeaza prin elasticitate ridicata si contractie redusa.
9
Ata de in: este folosita in cusaturi mai rezistente, la coaserea sacilor, prelatelor,
incaltamintei.
Nasturii – se folosesc pentru incheierea sau decorarea imbracamintei. Pot fi din
metal, os, materiale plastice, lemn, sidef, piele.
Copcile – sunt confectionate din metal divers colorat si se folosesc pentru
inchiderea imbracamintei.
Capse – au acelasi scop ca si copcile si sunt formate din doua discuri mici de
metal prevazute cu orificii pentru fixarea prin coasere.
Cataramele – sunt compuse dintr-o lama mobile, prevazuta cu dinti de
strangere. Se fabrica din metal, lemn, materiale plastice, etc.
Banda pentru confectii – se foloseste pentru a intarii diferitele cusaturi sau de a
le sustine impotriva deformarii in timpul purtarii. Se fabrica din bumbac.
Rejansa – se foloseste la confectionarea fustelor, avand rolul de cordon pentru
ajustarea pe corp, are o elasticitate redusa.
10
4. Construirea tiparului clasic
Fusta in clini – este o fusta formata din 4, 6, 8 sau 10 clini, care cad in godeuri
mai mult sau mai putin bogate, depinzand de materiale si latimea lor. Pe linia de talie
pana in linia de grosime a soldurilor fusta este ajustata, largimea clinilor pornind din
aceasta directie in jos. Fusta in clini poate fi confectionata si din material mai gros sau
mai subtire. Se va evita confectionarea ei dintr-un material transparent deoarece se vad
cusaturile clinilor.
Pentru a se forma tiparul acestor clini se pot folosi mai multe procedee: primul
desenand clinii dupa tiparul fustei simple, al doilea formand un clin prin aplicarea
masurii la direct. La formarea clinilor dupa tiparul fustei simple se scoate adancimea in
liniile de mijlocul spatelui si al fetei, se imparte apoi linia de talie si linia de lungime a
fustei in doua parti egale, atat partea din spate cat si in partea din fata; daca trebuie sa
se faca fusta in 8 clini sau in mai multe parti dupa numarul clinilor. Pentru a se obtine
largimea necesara in partea de jos, se masoara din linia care contureaza clinii intr-o
parte si in alta 5-7 cm pe linia de lungime a fustei se deseneaza din punctele aflate linii
oblice pline pierdute mai sus pe linia de grosime a soldurilor cu 2-3 cm. Prin acest
procedeu clinii de la partea din fata au iesit mai mari decat cei de la partea din spate cu
0,8 cm sau chiar 1 cm, aceasta pentru a se putea mentine linia de pe sold a fustei in
linia de subrat de la corsaj. In cazul in care fusta se face separat aplicata pe rejansa si
cusatura de pe sold a fustei nu trebuie sa corespunda cu cusatura de subrat a bluzei se
foloseste al doilea procedeu, desenand un clin dupa masuri in felul urmator: intai se
fixeaza numarul clinilor, apoi se imparte ata grosimea taliei cat si grosimea soldului la
acest numar de clini pentru a se afla latimea lor pe linia de talie si pe linia de grosime a
soldurilor.
Se deseneaza o linie verticala egala cu lungimea fustei iar in capatul de sus al
liniei se deseneaza o linie orizontala sau reprezinta linia de talie. Din aceasta linie se
masoara lungimea pana la solduri desenad o noua linie orizontala. Pe linia de talie se
masoara 1/8 din grosimea taliei care se aplica de o parte se de alta a liniei verticale. Pe
11
linia de grosime a soldurilor se aplica la fel 1/8 din grosimea soldurilor iar pe linia de
distanta de la solduri aplicand-o la fel ca si pe linia de talie si solduri, adica de la o
parte si de alta a liniei verticale.
Liniile cusaturilor clinului fiind oblice si schimba lungimea deci trebuie sa se
aplice pe fiecare linie lungimea fustei apoi sa se uneasca printr-o linie usor curba
formand astfel linia de rotunjire.
Procedeul folosit pentru fusta in opt clini se aplica si la fustele cu mai multi sau
mai putini clini.
FustaMasuri necesare:
CT = 75 cm
CS = 92 cm
Ls = 21 cm
Lpr = 102 cm
Ad = 2 cm
12
Construirea tiparului clasic
Corset
Masuri necesare
Ic = 166 cmCB = 90 cmCT = 75 cmCS = 92 cmAd = 2 cmLpr = 50 cm
14
B. ORGANIZAREA PROCESULUI DE PRODUCTIE
Procesul de productie este totalitatea activitatilor desfasurate in cadrul
intreprinderii.
Procesul de productie
Inmagazinarea si receptia materialelor
Controlul calitativ
Controlul cantitativ
Pastrarea si conservarea materialelor
Pregatirea materialelor pentru croit
Decatarea si calcarea materialelor
textile Controlul materialelor Sortarea materialelor Sablonarea Calculul loturilor
Croirea materialelor
Spanuirea materialelor Sectionarea spanului Decuparea detaliilor Controlul detaliilor Controlul si formarea pachetelor
Confectionarea semifabricatelor
Pregatirea semifabricatelor Prelucrarea detaliilor principale Asamblarea detaliilor principale
Finisarea produsului
Curatirea de ata si scama Calcarea finala Control tehnic de calitate
Inmagazinarea produselor finite
Asamblarea si transportul Inmagazinarea produselor
22
1. Receptia materialelor
Receptia este faza din procesul de productie in care materialele sunt controlate
pentru a stabili daca corespund cu normele interne, standardele in vigoare si cu
documentele de livrare.
Receptia cantitativa
Aceasta operatie consta in verificarea materialelor intrate in intreprindere, din
punct de vedere cantitativ.
Receptia calitativa
Este controlul complex sub aspect calitativ care se face la materialele textile
intrate in intreprindere.
23
2. Pregatirea si croirea materialelor
Pentru pregatirea materialelor pentru croit sunt necesare urmatoarele operatiuni:
calcarea;
decatarea;
relaxarea;
sablonarea;
calculul productiei.
Operatiile necesare pregatirii tesaturilor pentru croit sunt determinate de
calitatea materialelor.
Calcarea materialelor – aceasta operatie asigura materialului un aspect placut,
privind netezimea, luciul si uniformitatea. Prin calcare firele se aplatizeaza obtinandu-
se astfel netezirea materialului si eliminarea asperitatilor. Se face cu ajutorul
calandrilor sau prese la care parametrii se regleaza in functie de natura materialului.
Decatarea – este operatia de eliminare a luciului si reducere a contractiei din
tesaturi. Aceasta operatie se efectueaza prin umezirea si uscarea tesaturilor in scopul
uscarii la dimensiuni normale. Se poate realiza manual, cu masini de calcat sau
mecanizat cu ajutorul masinilor de decatat.
Pentru realizarea acestei operatii se folosesc diferite masini in functie de
compozitia si natura tesaturilor:
masina de decatat cu banda;
masina de decatat pe sectiuni de lucru.
Sablonarea materialelor – este operatia de incadrare si desenare a conturului
sabloanelor pe suprafata materialului textil. Aceasta operatie consta in asezarea
sabloanelor pe un strat de tesatura sau tricot si conturarea formelor prin desen.
Trasarea se face cu creta speciala sau cu creion pe materialul dublu lat sau desfacut.
24
Materialul sablonat desfacut este utilizat mai rational decat cel pe dublulat, deoarece
marginea desfacuta are mai multe posibilitati de incadrare a sabloanelor.
Pentru executarea acestei operatii se folosesc mai multe procedee, cum ar fi:
sablonarea prin conturarea cu creta sau creion;
sablonarea cu trafarete;
sablonarea cu ajutorul calculatorului.
Croirea materialelor
Este faza de fabricatie in care materialele textile sunt transformate in
semifabricate. Croirea este o faza importanta a procesului de productie, avand un rol
determinant atat asupra procesului de productie cat si asupra pretului de cost.
Procesul de croire poate fi influentat de calitatea materialului intrebuintat, de
corectitudinea operatiunii de sablonat, de modul in care sunt executate spanele si
precizia.
Croirea se poate realiza prin trei procedee:
croirea clasica industriala;
croirea prin stantare;
croirea cu calculatorul.
Spanuirea materialului – este operatia prin care materialul se aseaza in straturi
suprapuse cu lungimi si latimi egale, fiecare strat de material se numeste span.
Dupa felul de asezare a straturilor de materiale spanuirea poate fi:
pe dublu lat sau desfacut cu fata intr-un singur sens.
Spanuirea se poate face :
manual;
mecanizat.
Sectionarea spanului – este operatiunea de taiere a spanului in sectiuni pentru a
usura deplasarea acestuia la masina de decupat. Pentru ca foile de span sa-si pastreze
25
forma de pe ele se fixeaza prin puncte de coasere cu clema de fixare, prin puncte de
coasere cu clema de fixare sau prin termocolare.
Decuparea detaliilor este operatia prin care detaliile conturate pe span se
decupeaza. La efectuarea operatiei trebuie sa se tina cont de urmatoarele conditii:
taierea spanului se va face pe linia de trasaj pentru a nu se modifica
dimensiunile si formele detaliilor;
la taiere, se vor decupa detaliile mari si apoi cele cu dimensiuni mici;
26
5. Fazele procesului tehnologic
Fusta
Nr.
op.
Denumirea
operatiei
Vedere frontala Vedere in
sectiune
Utilaj
1 Surfilarea
detaliilor fustei
Masina
simpla
2 Asamblarea
partilor de spate
pe cusatura de
mijloc
Masina
simpla
3 Montarea
fermoarului pe
mijlocul spatelui
Masina
simpla
4 Descalcarea
mijlocului de
spate
Masa si
fierul de
calcat
30
5 Asamblarea
fustei pe
mijlocul fetei
Masina
simpla
6 Descalcarea
cusaturii
anterior realizata
Masa si
fierul de
calcat
7 Coaserea
penselor la fata
si spate
Masina
simpla
8 Incheierea
laterala a fustei
Masina
simpla
9 Calcarea si
disectionarea
penselor din
fata, din spate si
descalcarea
cusaturilor
laterale
Masa si
fierul de
calcat
31
10 Calcarea tivului Masa si
fierul de
calcat
11 Coaserea tivului Cusatura
manuala
12 Aplicarea
fiselinei pe
rejansa
Masa si
fierul de
calcat
13 Surfilarea
rejansei
Masina
triploc
14 Aplicarea
rejansei la
produs pe fata
produsului
Masina
simpla
32
15 Intoarcerea si
presarea rejansei
16 Tighel de
ornament
Masina
simpla
17 Curatirea de ate Masa si
fierul de
calcat
18 Calcarea finala Masa si
fierul de
calcat
33
Fazele procesului tehnologic
Corset
Nr.
op.
Denumirea
operatiei
Vedere frontala Vedere in
sectiune
Utilaj
1 Croirea detaliilor
principale si
secundare
Foarfece
2 Surfilarea detaliilor
principale si
secundare
Masina
triploc
34
3 Montarea clinilor
la partea din fata
Masina
simpla
4 Montarea clinilor
la partea din spate
Masina
simpla
5 Descalcarea
cusaturilor
realizate
Masa si
fierul de
calcat
6 Executarea
cusaturilor duble
7 Confectionarea
bridelor
35
8 Insemnarea
locurilor de
montare a bridelor
pe mjlocul spatelui
Creta
9 Montarea bridelor
pe mijlocul
spatelui
Masina
simpla
10 Montarea
dublurilor de
mijloc a sptelui pe
fata produsului
Masina
simpla
11 Intoarcerea si
tighelirea
dublurilor de la
mijlocul spatelui
Masina
simpla
36
12 Introducerea
balenelor in
cusaturile dublate
Operatie
manuala
13 Montarea dublurii
la fata produsului
Masina
simpla
14 Intoarcerea si
presarea dublurii la
terminatia
produsului pe fata
produsului
Masina
simpla
15 Montarea dublurii
la terminatia
produsului pe fata
produsului
Masina
simpla
16 Introducerea si
presarea dublurii
de la terminatia
produsului
Operatie
manuala.
Fierul de
calcat
37
17 Efectuarea
cusaturii franceze
de la terminatia
produsului
Masina
simpla
18 Calcarea finala Masa si
fierul de
calcat
38
6. Organizarea controlului tehnic
Calitatea produselor este asigurata de catre personalul serviciului de control
tehnic al intreprinderii. Controlul se face la sectia de receptie, la pregatirea si croirea
materialelor si in cadrul procesului de productie.
Controlul tehnic la receptie se face atat calitativ cat si cantitativ.
Controlul calitativ se face prin metoda directa, folosindu-se aparatele de
masurare a caracteristicilor calitative din cadrul laboratorului intreprinderii.
Controlul cantitativ se efectueaza folosindu-se rampele de control sau alte masini de
masurat lungimea si latimea tesaturilor.
Controlul tehnic de receptie se face prin sondaj. Daca la controlul prin sondaj se
constata defecte neadmisibile, proportia sondajului se va mari pana la controlul
intregului lot. La terminarea controlului fiecarui lot se intocmeste un proces verbal de
receptie in care se consemneaza constatarile rezultate si se propune admiterea sau
respingerea loturilor de materiale.
Controlul tehnic de pregatire si croire a materialelor
La pregatirea si croirea materialelor controlul de calitate se face la operatiile
principale de catre un controlor tehnic, de seful atelierului sau de catre lucratorul
operatiei respective.
Principalele operatii la care se face controlul tehnic si scopul urmarit prin
control sunt:
Controlul tehnic la sablonat – la aceasta operatie, controlul de calitate
are obligatia sa verifice respectarea consumului de material, asezarea pe
fir a pieselor desenate si evitarea micsorarii dimensiunilor detaliilor pe
material, datorita “ciupiturilor” sau “suprapunerilor”;
39
Controlul tehnic la operatia de spanuire – are un specific deosebit,
determinat de volumul produselor realizate pentru croit. In acest sens,
controlul spanuirii cuprinde verificarea:
daca in span sunt puse straturi de o latime egala cu latimea
sablonului;
daca straturile din span au latimea si lungimea uniforma;
daca s-a respectat sensul scamosarii din span cu cel din sablon si
daca inaltimea spanului nu depaseste 12 cm.
Controlul tehnic la decuparea detaliilor – la aceasta operatie se
urmareste ca: spanul sa fie taiat pe liniile trasate la sablonare, iar piesele
din cele doua margini ale pachetului sa fie egale ca forma si dimensiune;
Controlul tehnic la formarea pachetelor – trebuie sa verifice ca in
pachete sa fie puse semifabricatele aceluiasi produs. Dimensiunile si
forma semifabricatelor croite trebuie sa fie la fel cu ale sabloanelor, acest
control facandu-se prin sondaj.
Controlul tehnic la confectionarea semifabricatelor – in procesul de
confectionare, controlul tehnic trebuie facut pe operatii, deci, sub forma
de control interfazic la terminarea confectionarii si finisarii produsului,
in faza finala.
Metode de control tehnic
Controlul tehnic al productiei in sectia organizata se poate face prin mai multe
metode, cele mai utilizate fiind:
Metoda controlului obiectiv – care se realizeaza cu aparatele de
laborator. Prin aceasta metoda se pot masura caracteristicile calitative ale
materialelor sau produselor controlate. Metoda este utilizata a receptia
materiei prime sau pentru determinarea rezistentei unor cusaturi si detalii
a produsului finit.
40
Metoda organoleptica – se realizeaza de catre controlorii tehnici sau de
catre lucratori, prin autocontrol. Aceasta metoda este utilizata la
controlul materiei prime, a semifabricatelor in faza finala.
Controlul tehnic al productiei se poate realiza direct prin masurarea
caracteristicilor calitative si indirect prin evaluarea acestor caracteristici de catre
utilajele si instalatiile care influenteaza calitatea produselor.
Controlul direct se aplica la materiile prime prin masuri in laborator, iar
controlul indirect se aplica la produsul finit, ale carei caracteristici sunt evaluate de
calitatea operatiilor pe care le executa masinile de cusut si alte utilaje intrebuintate in
procesul de confectionare.
Eficienta controlului tehnic este determinata de modul cum se executa controlul
de catre personalul executant.
Prin verificarile pe care le fac cu ocazia controlului interfazic, controlorii de
calitate previn executia unor lucrari cu defectiuni iar la controlul final le resping pentru
remediere si numai dupa ce au fost retusate la acceptarea pentru livrare. Muncitorii
trebuie sa respecte normele de executie si prototipul omologat.
In acest fel calitatea se mentine la nivelul stabilit prin tranzactiile contractuale.
, unde:
C – este nivelul de calitate realizat la productia finita in %;
R – cantitatea de produse respinsa la controlul tehnic;
P – productia totala realizata in bucati;
K – coeficient de amplificare aplicat in cazul cand au mai fost respingeri interne
la controlul interfazic sau a fost ocolit controlul tehnic cuprins intre 2-4.
41
C. TIPARE SI SABLOANE
1. Tiparele
Tiparele sunt o reprezentare grafica a diverselor parti ce alcatuiesc un anumit
obiect vestimentar. Ele se proiecteaza pe jumatatea partilor care se croiesc. Proiectarea
tiparelor se face prin metoda calcului proportional folosind dimensiunile oferite de
masurile luate pe corp.
Ustensilele necesare proiectarii tiparelor sunt:
hartie;
creion;
radiera;
liniar;
panglica metrica.
Tiparele se realizeaza folosind:
cadrul in care se inscrie tiparul care poate fi de diverse forme geometrice
ca: unghi drept, triunghi, dreptunghi, romb, patrat, cerc;
liniile ajutatoare cu care se stabilesc diversele coordonate pentru
aplicarea masurilor;
literele si cifrele se folosesc in ordine alfabetica si numerica sunt un
sprijin pentru orientarea usoara si exacta in proiectarea tiparelor;
conturul tiparelor se realizeaza din linii verticale, orizontale, oblice si
rotunjite pentru rascroituri.
Cadrul si liniile ajutatoare se deseneaza cu linii subtiri, iar liniile de contur ale
tiparului se deseneaza cu linii mai ingrosate.
Liniile verticale indica liniile de lungime ale tiparului.
Liniile orizontale arata latimea si grosimea tiparului.
Liniile verticale si orizontale prezinta o deosebita importanta la croit in
orientarea tiparelor pe firul drept al materialului.
42
Liniile de contur ale tiparelor reprezinta liniile pe care se executa cusaturile,
urmand ca rezervele necesare cusaturilor tivurilor fustelor sa se se contureze la croit
direct pe material
2. Sabloanele
Sabloanele se obtin din tipare la care se adauga rezervele pentru tivuri, cusaturi,
cute sau garnituri.
Intr-o intreprindere se folosesc doua tipuri de sabloane:
Sabloane de lucru – care se tin in sectie. Acestea pot fi confectionate din:
carton, tabla, mase plastice, toate avand grosimea de 0,5 si 2mm.
Sabloane originale – care sunt confectionate din hartie; sunt ale intreprinderii.
Pe fiecare sablon este necesar sa apara unele indicatii cum ar fi:
denumirea produsului;
marimea produsului;
firul drept;
numarul de cate ori se incadreaza sablonul in produs.
Obtinerea unui sablon se face cu ajutorul ruletei. Aceasta ruleta este compusa
dintr-o roata dintata si un maner de lemn.
Un sablon se obtine astfel: se aseaza tiparul pe materialul sablonului, se adauga
rezervelor si apoi se traseaza conturul sablonului cu ajutorul ruletei.
Incadrarile pot fi : simple sau combinate.
Prin incadrari simple se intelege incadrarea sabloanelor aceluiasi produs.
Prin incadrari combinate se intelege incadrarea unor sabloane care apartin unor
produse diferite sau marimi diferite.
Se pot realiza trei feluri de combinari:
combinarea sabloanelor care apartin aceluiasi produs, dar cu marimi
diferite;
43
combinarea sabloanelor unor produse diferite dar care au aceeasi
marime;
combinarea sabloanelor care apartin unor produse diferite si au marimi
diferite. De asemenea incadrarea se poate face pe material simplu sau
dublu lat.
La realizarea unei incadrari se va tine seama de firul drept inscris pe sablon sa
corespunda cu firul drept al materialului. Sabloanele nu trebuie sa se suprapuna.
44
D. PROTECTIA MUNCII
Elevii sunt obligati sa respecte urmatoarele masuri:
1. Sa-si insuseasca normele de protectie a muncii si sa aplice masurile
corecte la locul de munca unde sunt repartizati.
2. Elevii incepatori sunt obligati inainte de inceperea lucrului sa ceara
conducatorilor, formatiunile de lucru, sa le arate toate locurile
periculoase pentru a-si putea desfasura activitatea fara pericol de
accidente.
3. Sa se prezinte la serviciu inaintea orei de incepere a programului de
lucru, pentru a avea timp sa-si i-a masurile prevazute de norme, de
tehnica securitatii in vederea inceperii lucrului la ora fixata.
4. Sa faca la terminarea programului de lucru, ordine si curatenie la locul
de munca si sa aduca la cunostinta schimbului urmatoarele eventuale
defectiuni ale masinilor, utilajelor si instalatiilor pe care le deservesc.
5. Prezentarea la locul de munca neodihniti, bolnavi sau introducerea si
consumarea bauturilor alcoolice in ateliere sunt interzise.
6. Elevii vor purta echipamentul de protectie si de lucru prevazut in
normativul publicat.
7. Elevele sa poarte incaltaminte comoda si in bunastare, parul strans si
acoperit complet in timpul lucrului pentru a prevenii accidentele de
munca cauzate de infasurarea parului pe diversele organe de miscare ale
masinilor, utilajelor, etc.
8. Elevele nu se vor pieptana in aproprierea utilajelor, masinilor aflate in
functionare.
9. Echipamentul de protectie si de lucru nu se vor curata cu materiale
inflamabile pentru a se prevenii accidente provocate de incendii,
explozii, intoxicatii acute, etc.
45
10. Aparatoarele de protectie nu se vor indeparta in timpul functionarii
masinii, utilajelor, etc.
11. Elevii nu vor interveni cu mainile ude la instalatii, tablouri electrice,
organe in miscare ale masinilor, utilajelor, stiut fiind faptul ca umezeala
reduce rezistenta pielii la trecerea curentului electric, marind astfel
pericolul de accidentare prin electrocutare.
12. Locurile de munca nu se vor aglomera cu unelte, foarfeci, chei, etc.
13. Se vor evita discutiile in timpul deservirii utilajelor si masiniilor in
functiune pentru a se preveni accidentele de munca.
14. Se vor exclude glumele periculoase in timpul lucrului, pentru a se ferii
de accidentari si a nu pune in primejdie securitatea altor lucratoare.
15. Elevii vor mentine in perfecta stare de curatenie si ordine propriile locuri
de munca.
16. Elevii nu vor parasi locul de munca.
17. Depozitarea materialelor pe caile de acces este interzisa.
18. Elevii sunt obligati sa respecte regulile de circulatie folosind caile de
acces. Elevii nu vor interveni cu mana sau cu diferite obiecte la organele
in miscare ale utilajelor, masinilor aflate in functionare. Infasurarile de
fire si scame de pe organele de miscare vor fi curatate numai cand
utilajele, masinile si instalatiile sunt oprite. Reglarea, ungerea si
curatarea utilajelor vor fi efectuate numai de catre personalul calificat si
instruit in acest scop, numai dupa oprirea motoarelor electrice si
deconectarea de la sursa de curent electric. Agatarea hainelor pe utilaje,
masini, transmisii etc. este interzisa
ARTICOLUL 474.
Inainte de inceperea lucrului elevul care lucreaza la una dintre aceste masini
este obligat sa specifice daca:
a) masa masinii este bine fixata de bolturile mesei suport;
46
b) capul masinii este bine fixat de bolturile mesei suport;
c) motorul electric este fixat pe suportul sau;
47
E. BIBLIOGRAFIE
1. Florica C., Eugenia G.: Croitorie pentru toti, Ed. Tehnica
2. Ing. Gheorghe C.: Tehnologia confectiilor textile si calcule in confectii,
Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
3. Ing. Gheorghe C., profesor (1994): Confectioner imbracaminte din
tesaturi si tricoturi, Ed. Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti.
4. Ing. Margareta G., Eliad L. (1996): Materii prime textile, Ed. Tehnica,
Bucuresti.
5. Ing. Maria C., ing. Maria B., Petrache D.(1996): Manualul croitorului,
Ed. Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti.
48
CUPRINS
A. PROIECTAREA DOCUMENTATIEI TEHNICE....................................................2
1. SCHITA PRODUSULUI................................................................................................32. DESCRIEREA PRODUSULUI........................................................................................43. ALEGEREA MATERIALULUI.......................................................................................5
3.1. Materiale de baza.............................................................................................53.2. Materiale auxiliare...........................................................................................7
4. CONSTRUIREA TIPARULUI CLASIC..........................................................................11Fusta......................................................................................................................12Corset.....................................................................................................................14
5. TRANSFORMAREA TIPARULUI IN MODEL................................................................17Fusta......................................................................................................................17Corset.....................................................................................................................18
6. REPRODUCEREA SABLOANELOR.............................................................................19Corset.....................................................................................................................19Fusta......................................................................................................................20
7. ELABORAREA INCADRARILOR................................................................................21
B. ORGANIZAREA PROCESULUI DE PRODUCTIE.........................................22
1. RECEPTIA MATERIALELOR......................................................................................23Receptia cantitativa...............................................................................................23Receptia calitativa.................................................................................................23
2. PREGATIREA SI CROIREA MATERIALELOR..............................................................243. SCHITA TEHNOLOGICA A PRODUSULUI...................................................................274. STRUCTURA IERARHICA.........................................................................................28
Corset.....................................................................................................................28Fusta......................................................................................................................29
5. FAZELE PROCESULUI TEHNOLOGIC.........................................................................30Fusta......................................................................................................................30Corset.....................................................................................................................34
6. ORGANIZAREA CONTROLULUI TEHNIC...................................................................39
C. TIPARE SI SABLOANE.......................................................................................42
1. Tiparele..............................................................................................................422. Sabloanele..........................................................................................................43
D. PROTECTIA MUNCII..........................................................................................45
E. BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................48
49