6492859 odette dimitriu empatia in pie

8/7/2019 6492859 Odette Dimitriu Empatia in pie

http://slidepdf.com/reader/full/6492859-odette-dimitriu-empatia-in-pie 1/201

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

GÎRLAŞU-DIMITRIU, ODETTE

Empa t i a în psihoterapie / Odette G î r l a ş u - D i m i t r i u ,Bucureşti: Editura Victor, 2004Bibliogr.

ISBN 973-8128-58-7316.647:615.851

ISBN 973-8128-58-7



ODETTE GÎRLAŞU-DIMITRIU

EMPATIA ÎN PSIH OT ER A PIE

EDITURA VICTOR Bucureşti, 2004



Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin

EDITURII VICTOR

©. Odette G î r l a ş u - D i m i t r i u , 2004



Cuvânt înainte

Ca arhitectură generală, lucrarea de faţă se compune dindouă părţi: prima, sub titulatura Probleme generale ale empa-tiei, a fost destinată să facă o inspectare selectivă a problema-ticii din acest domeniu, sub titlul următoarelor capitole:

conceptualizări ale empatiei, raportul empatiei cu psihoterapiaşi modalită ţi de antrenare a dis po n ib ili tă ţi lor de comunicare ale viitorilor p s i h o t e r a p e u ţ i .

Cea de-a doua parte este, în principiu, proiectată ca cerce-tare experimentală, având drept subiect predilect personalitateapsihoterapeutului de orientare comportamentală. Curând amconstatat că această temă a personalităţii psihoterapeutuluiconstituie un câmp cu implicaţii de mare întindere, astfel că ne-am restrâns obiectivul principal, cum era şi normal, la studiulrelaţiei psihoterapeutice, cu o atenţie specială pentru compe-tenţa psihoterapeutică.

In structura modelului nostru de i n v e s t i g a ţ i e , locul prin-cipal îl ocupă probele de cercetare a empatiei - cea de empatieemoţională a lui A. Mehrabian şi N. Epstein (Q.M.E.E.) şi ceade empatie p r é d i c t i v e propusă de R. F. Dymond. S-a rezervat un

spaţiu amplu cercetării empatiei cognitive, propunându-ne săscoatem în relief existenţa unei aptitudini specifice a competenţeipsihoterapeutului - predictivitatea empatică. în câteva cuvinte,esenţa acestei disponibilităţi particulare rezidă în competenţa cucare psihoterapeutul ajunge să cunoască cerinţele pacientului, săproiecteze direcţiile programului terapeutic şi să anticipezerezultatele benefice cele mai probabile ale t r a t a m e n t u l u i .

Dintru început, am recurs la conceptualizarea celor patruipostaze pe care este construită proba Dymond („Eu despremine", „Eu despre partenerul meu în relaţia terapeutică",„ Cum cred eu că mă vede partenerul meu pe mine", „Cum cred



eu că se vede partenerul meu pe sine"), în plus. am valorificatalte două posibilităţi pe care le oferă această metodă şi anume,

încercarea de a obţine un corolar al datelor s t a t i s t i c e , prin

abordarea calitativă a diferenţelor de conduită e m p a t i c ă întrep s i h o t e r a p e u t şi pacient. Astfel, am adoptat două modalităţi deanaliză: prima, cu caracter descriptiv (prin intermediul unor trăsături-criterii), a doua cu caracter integrativ (prin intermediulunor factori-criterii).

Totodată, pentru cazul pacientului am aplicat trei scale deinvestigaţie, una pentru sugestibilitate, alta pentru anxietate şialta pentru depresie. Această parte a cercetării s-a profilat aavea o întindere pe care nu am putut de Sa început să o estimămexact, astfel că investigaţia a fost dusă numai p â n ă la un punct

şi anume, până acolo unde cercetarea întemeia rezultateleparţiale ca deschideri ştiinţifice certe pentru studii ulterioare.

M o d e l u l experimental, prin însăşi structura sa, poate să însemne o anumită noutate, dar principalele implicaţii în per-spectiva cărora poate f i apreciată propria noastră contribuţie sereferă la: a) punerea în valoare a unor noi resurse metodologiceale probei D y m o n d ; b) demonstrarea realităţii unei aptitudinispeciale a p s i h o t e r a p e u t u l u i inclusă în competenţa sa profesio-nală - p r e d i c t i v i t a t e a empatică; c) întemeierea valabilităţiiacestei dispoziţii speciale şi, în acelaşi timp, a m o d e l u l u i nostru

experimental în ansamblu, în probarea realităţii efective aprogresului p s i h o t e r a p e u t i c (care rezidă în r e d u c e r e a / dispariţias i m p t o m e l o r prezentate de pacient la începutul tratam entu lui).

Pe aceste ultime rezultate de bază a fost construită partea fi-nală a lucrăr ii, cărora le-am alăturat un paragraf cons istent asupradeschiderilor pe care proiectul nostru de cercetare le permite. Deasemenea, am încercat să r a l i e m la această secţiune încă odeschidere posibilă şi anume, aceea că predicţivitatea empaticăpoate reprezenta o disp onibil itate-nucleu a inteligenţei emoţionale.

De-a lungul timpului pe care l -am investit în realizareaacestei cărţi, am contractat o mare datorie de recunoştinţă. Mărefer la profesorul G h . Neacşu. care m i - a oferit sprijinul săuconcret în ducerea la bun sfârşit a lucrării de faţă.



Capitolul l

C O N C E P T U A L I Z Ă R I A L E E M P A T I E I

1 . Premise terminologicePărintele spiritual al teoriei empatiei este considerat

Theodor Lipps (1906) care introduce termenul de Einfuhlung( empa t ie) în psihologie. Psihologul român V. Pavelcu (1965,p. 86) afirmă că „există o mare bogăţie de termeni în limbanoastră care să desemneze traducerea termenului german deEinfuhlung: proiecţie simpatetică a euliii, intuiţie proiectivă,

fuziune afectivă, fuziune afectivă simbolică, proiecţie afec-

tivă, intuiţie afectivă, simpatie simbolică, intuiţie simpate-tică, întrepătrundere afectivă, comprehensiune prin întrepă-trundere, introiecţiune, tranzitivism, intropatie, simpatie,transpunere, identificare, transfer (C. R ăd ulesc u-M o tru),însimţire (P. Antonescu), proiecţie simpatetică (T. Vianu) şiempatie (P. Andrei). In final, a fost acceptat termenul deempatie care a căpătat precizările de rigoare, în vedereaevitării confuziilor cu alte fenomene psihice aflate înproximitate (proiecţie, simpatie, identificare).

în tabelul de mai jos, vom reda sintetic următoareleprecizări terminologice cu privire la fenomenul empatie(S. Marcus, 1997, p. 21-22):

-„transpunere psihologică" ae u l u i în psihologia celuilalt;

- empatia devine o cale empi-rică de cunoaştere a celuilalt(în empatie 'ne substituim penoi altora);

- „transpunerea psihologica'pe care o presupune empatiae l i m i n ă posibilitatea înţele-gerii unei contopiri cu celă-lalt (ca în cazul identificării).

-H

•<CL

S

U

„Eu/" se simte „celălalt"

pentru a-i retrăi stările,

gândurile, acţiunile, f ă răpierderea id ent i tăţ i i proprii.



wat• o iyb

H

H<O.

H-UU

5C E !p.

„Eur se topeşte în celălalt,

devine celălalt, p i e r z â n d u - ş ip r o p r i a i d e n t i t a t e .

„Eul" se simte alături de„celălalt" căruia îi acordăsprijin moral sau factic.

„Euf impune propriile stăriceluilalt, absolutizând pro-pria identitate de sine şireprezentând, într-un anu m itsens, opusul empatiei.

n

- reprezintă un model dealienare empatică;

-dacă empatia simbolizează

m a i m u l t a c ţ i u n e a î n p r i v i n ţ atranspunerii p s i h o l o g i c e ,identificarea simbolizeazămai degrabă starea ca atare.

în simpatie, îi substituim pea l ţ i i nouă;

- dacă empatia devine o cale decunoaştere, simpatia devineo cale de r e l a ţ i e .

- cale de exacerbare a pro-p r i u l u i e u î n r e l a ţ i a s a c ulumea.

2. Definiţii ale empatieiO mare varietate de definiţii şi metafore au fost oferite

de literatura de specialitate cu privire la empatie, incluzând: preluarea rolului celuilalt (Mead, 1934); „ascultarea cu ceade-a treia ureche" (Reik, 1948); introspecţie indirectă (Kohut, 1959), cunoaştere emoţională (Greenson, 1960);

intrare imaginativă în viaţa interioară a celuilalt (Kadushin,1972); efort de a vedea şi de a experimenta lucrurile din perspectiva celuilalt (Beck, Rush, Shaw şi Emery, 1979);intrarea în interiorul sentimentelor şi experienţelor celuilalt (Compton şi Gallaway, 1999); preluarea perspectivei celuilalt (Sheafor, Horejsi şi Horejsi, 1994).

In prezent, cercetările moderne asupra empatiei reclamăo punere de acord a punctelor de vedere, relativ diversificate,care se întind pe o perioadă de aproape un secol, începând culucările lui T h . Lipps, E. T i t c h e n e r , M. S c h e l l e r şi până la



cercetările actuale, în care e m p a t i a este privită ca o dimen-s iune a inteligenţei emoţionale (D. Goleman, 2 0 0 1 ) . La bazadiverselor definiţii acordate conceptului de empatie se mani-festă în mod vădit nevoia autorilor de a-şi plasa propriileteorii cu privire la declanşarea conduitei empatice.

De pildă. Fenichel (194 5 , apud J. A. Johnson, J. M. Cheek,R. Smither, 1983) consideră că empatia implică o identificarecu o altă persoană, precum şi conştientizarea sentimentelor care acompaniază această identificare.

în dicţionarul de psihologie a lui H. Piéron (1957),intropatia (cuvânt francez propus de Flournoy ca echivalent

al Einfuhlung-\u\ german introdus de Th. Lipps sau alempatiei, de la grecescul „empathea", folosit pentru primaoară de T i t c h e n e r în 1909), este definită ca o specie decomuniune afectivă, prin care cineva s-ar indentifica cu oaltă persoană, măsurându-se în acest fel sentimentele.

C. Rogers ( 1 9 5 9 . p. 210), considerat cel mai influentteoretician al empatiei în domeniul psihoterapiei, considerăcă ..a f i empatie înseamnă a percepe cu acurateţe cadrul

intern de referinţă al altuia, cu toate componentele saleemoţionale şi semnificaţiile care-i aparţin ,,ca şi cum" ai f i

cealaltă p e r s o n a , dar fără a pierde condiţia de .,ca şi cum".

Perceperea acestui cadru intern de referinţă al altuiapresupune un amplu proces cognitiv, e m o ţ i o n a l , motiva-t i o n a l , ca şi profunde reacţii vegetative.

C. Rogers consideră că sunt necesare trei condiţii de înţelegere empatică şi anume:

1. Cu cât terapeutul va fi mai congruent în relaţiile sale,cu atât modificarea personalităţii clientului va avea şanse săse producă;

2. Cu cât terapeu tul mani fes tă o cons ideraţ ie poz itiv ănecondiţionată faţă de client, cu atât terapia are şanse maimari de reuşită; îl apreciază în totalitate, are sentimentepozitive faţă de client pe care le exteriorizează f ă r ă r e z e r v e ,nu emite judecăţi de valoare;

10



3. Dacă terapeutul ..ghiceşte" sentimentele şi reacţiilepersonale încercate de client în f l e c a r e clipă, dacă ştie să leperceapă „din interior', aşa cum îi apar c l i e n t u l u i şi dacă

reuşeşte să îi comunice această înţelegere, atunci condiţia vaf i îndeplinită.

Din perspectivă psihanalitică, S. Freud (1949) afirmă că„ e m p a t i a este m e c a n s i m u l care face posibil ca un individ săpreia unele atitudini în toate direcţiile, cu privire la v i a ţ amintală a a l t u i a ' " . Ulterior, S. Stark (1966) defineşte empatiaca un proces al unei identificări scurte prin care, cu ofantezie conştientă sau n e c o n ş t i e n t ă , cineva s-ar contopi pe

sine cu o altă persoană pentru ca să înţeleagă şi să împărtă-şească sentimentele şi atit udi ni le altui a.Mai recent, M. H. Davis (1983) consideră că empatia

este o combinaţie între asumarea cognitivă a rolului celuilaltşi activarea preluării experienţei de substituire emoţională înstările altuia. Acest punct de vedere sintetic oferă o interpre-tare multidimensională a fenomenului empatic, prin com- binarea direcţi ei cognitive şi a celei emoţionale.

In contextul actual, există numeroase programe detraining cu privire la acest fenomen psihic, fiind consideratdrept o condiţie necesară opt im iză rii r ela ţi il or interpersonale.Cu alte cuvinte, empatia apare drept un fenomen perfectibilcare poate f i supus unor antrenamente dirijate.

3. Direcţii de cercetare a empatiei

P l ă t i n d u n t r i b u t s u b i e c t i v i s m u l u i ş i a n i m i s m u l u i ,clasicii empatiei au elaborat o teorie marcată de interpretărif o l o s o f i c e şi estetice. Potrivit concepţiei lui T h e o d o r Lipps(1906), Einftihlung-u\ este un proces de cunoaştere şia u t o c u n o a ş t e r e psihologică, de proiecţie a propriilor stăriafective asupra altora. Pornind de la mecanismul psihic alimitaţiei interne în raport cu mişcările modelului de

1 1



empatizat, actualmente s-a ajuns la perfecţionarea unor tehnici de investigaţie p s i h o f i z i o l o g i c ă . Aceste cercetări suntapte să surprindă caracteristicile reactivităţii fiziologice, ca

latură a comportamentului empatic.O altă direcţie a studiilor clasice care vizează analizapsihologică a empatiei este reprezentată de Max Scheler (1912). Pentru acest autor, empatia este o fuziune afectivă,un act vital şi instinctiv. Din acest punct de vedere, cunoaş-t e r e a p e r c e p t i v ă t r e c e d i n c o l o d e l i m i t e l e e u l u i i n d i v i d u a l(V. Pavelcu, 1999, p. 237). Teoretician al „empatiei trans-cendentale", Max Scheler gradează stările de înţelegere afec-tivă în următorul mod:

1. împărtăşirea imediată, directă a suferinţei cuiva -respectiv încercarea în comun a unei suferinţe psihice;

2. Faptul de a lua parte la bucu ria sau suferinţa cui va ;3. Simpla contagiune afectivă care se realizează pe baza

expresiei şi imitaţiei;4 . V e r i t a b i l a f u z i u n e a f e c t iv ă .Teoria lui Scheler este denumită de el însuşi „teoria

perceperii eului altora". Făcând abstracţie de latura metafi-

zică a acestei teorii, notăm faptul că din punctul de vedere allui Scheler, noi percepem stările altora absolut la fel ca şipropriile noastre stări sufleteşti. Extrospecţia este de aceeaşinatură cu introspecţia. Proiecţie propriu-zisă nu există şi nic isimpatie proiectivă, ci există numai cunoaştere şi fuziune.Din acest punct de vedere, cunoaşterea altora nu este o iluzie,nici proiectare a propriului eu, ci cunoaştere obiectivă şi cusubstrat ontologic. Num ai datorită acestei obiectivit ăţ i avemconştiinţa evidenţei unui alt eu.

Psihologii moderni au pus un accent deosebit pedescoperirea unor căi obiective de depistare şi evaluare afenomenului empatic, pornind de la o viziune teoretică

bine conturată şi realizând cercetări experimentale în urmă-toarele direcţii majore: l) psih ofiziologică; 2) psihologică;

12



3) de elaborare a unor scale adecvate de măsurare a empatiei;4) perspectiva multiculturalismului.

Cercetările experimentale moderne au abordat „sub lupă"

acest fenomen deosebit de complex. Divergenţa între cerce-tători apare atunci când se pune accent, în mod unilateral, fiepe latura afectivă, fie pe latura raţională a empatiei, de celemai multe ori fiind studiate separat şi în detrimentulceleilalte. De pildă, dacă în lucrările de psihologie socialăaccentul se pune pe imaginaţie şi pe capacitatea de predicţie,

în studiile din psihologia artei, ponderea explicaţiilor cadenumai pe latura afectivă a empatiei.

3.1. Direcţia de cercetarepsihofiziologică

O primă categorie de investigaţii vizează caracteristicilereactivităţii fiziologice ca latură a comportamentuluiempatic. E. Stotland şi L. Walsh (1963) au folosit în studiulempatiei transpiraţia palmară ca variabilă dependentă.K. Jerome şi Ph. William (1964) au înregistrat compor-tamentul, respiraţia şi ritmul cardiac la copiii care urmăresc ocompetiţie între propriul părinte şi un străin. O analizăcomplexă a reactivităţii fiziologice, în timpul transpunerii înrol, în condiţiile reprezentării mintale a unui scenariuaparţine lui I. Ciofu şi S. Marcus (1969). Analiza indica-torilor fiziologici obţinuţi prin electrooculogramă, electroder-mogramă, respiraţie bucală şi reacţii motorii au demonstrat

corelaţii între activitatea fiziologică la aceşti indicatori şitranspunerea imaginativ-afectivă în rol. Conform autorilor mai sus menţionaţi, datorită faptului că scenariul propusincită la imaginarea unor activităţi predominant manuale saua unor momente dramatice cu caracter de anxietate, activareacea mai vizibilă apare la indicatorii motor şi cutanogalvanic,iar mişcările oculare orizontale făcute cu ochii închişi, într-osarcină cu caracter imaginativ, sunt considerate un indicator

specific al reprezentărilor.

13



O a l t ă d i r e c ţ i e a c e r c e t ă r i i s - a a x a t p e a n a l i z a r e l a ţ i e id i n t r e i n d i c a t o r i i f i z i o l o g i c i c u f a c t o r i i d e i m a g i n a ţ i e ş ia fect i v i ta te de-a l u ngu l t ranspu ner i i sceni ce. S-a cons ta ta tf a p t u l c ă r e a c ţ i i l e f i z i o l o g i c e s u n t d i r e c t c o n d i ţ i o n a t e d ec o n ţ i n u t u l p r o c e s e l o r i m a g i n a t i v e ş i a f e c t i v e , i n d i c a t o r i c ec o n s t i t u i e f u n d a m e n t u l p s i h o l o g i c a l c o n d u i t e i e m p a t i c e .

3.2. Direcţia de cercetare psihologică

C a ş i î n c a z u l p r i m e i d i r e c ţ i i m e n ţ i o n a t e , m e t o d o l o g i a d ecercetare t i nde să sa t i s facă dez i dera tu l teoret i c a l su rpr i nder i iu n o r c o m p o n e n t e s p e c i f i c e c o n d u i t e i e m p a t i c e . G . M e a d

( 1 9 6 7 ) c o n s i d e r ă c a î n s u ş i r e p r i n c i p a l ă i n t e l i g e n ţ a s o c i a l ă ,r e s p e c t i v a b i l i t a t e a i n d i v i d u l u i d e a s e p u n e p e s i n e î n s i t u a ţ i aa l t o r a . B . C h l o p a n ş i c o l a b . ( 1 9 8 5 ) i n c l u d t e s t u l d e i n t e l i -g e n ţ ă s o c i a l ă G . W a s h i n g t o n î n p r e z e n t a r e a p e c a r e o f a c c up r i v i r e l a m ă s u r ă t o r i l e e m p a t i e i , dar f ă ră a t r a g e c o n c l u z i ie v i d e n t e . D e a s e m e n e a , s e i a î n c o n s i d e r a r e i n t u i ţ i a s o c i a l ă ,s u r p r i n s a d e R . D y m o n d î n 1 9 4 9 î n c a d r u l t e s t u l u i d e i n t u i ţ i eş i e m p a t i e .

I m a g i n a ţ i a ş i a f e c t i v i t a t e a a u f o s t a l t e d o u ă f e n o m e n ep s i h i c e i m p l i c a t e î n c o n d u i t a e m p a t i c ă . î n c e r c e t ă r i l e l u iR. Dymond (1950) cu privire la relaţia dintre personalitateau m a n ă ş i e m p a t i e s e f o l o s e s c p r o b e l e R o r s c h a c h ş i T . A . T . L aR o r s c h a c h a p a r d i f e r e n ţ e n e t e î n t r e s u b i e c ţ i i c u e m p a t i es c ă z u t ă ( m a n i f e s t ă e x c e s d e c o n t r o l , t e n d i n ţ e d e r i g i d i t a t e ş ii n t r o v e r s i u n e ) ş i s u b i e c ţ i i c u e m p a t i e c r e s c u t ă ( m a n i f e s t ăs e n s i b i l i t a t e , t e n d i n ţ ă d e c o n t a c t e s o c i a l e l e g a t e ) . L a T . A . T .

a p a r d i f e r e n ţ e i n d i v i d u a l e r e f e r i t o a r e l a s t a r e a p e r s o n a l ă as u b i e c ţ i l o r : p e n t r u c e i c u e m p a t i e s c ă z u t ă a p a r r e l a ţ i if a m i l i a r e n e s a t i s f ă c ă t o a r e , d i f i c u l t ă ţ i î n r e l a ţ i i l e c u a l ţ i i ,scopu r i egocentr i ce, sent i m ente de i n fer i or i ta te, i a r ce i cue m p a t i e c r e s c u t ă m a n i f e s t ă t r ă s ă t u r i i n v e r s e .

14



3.3. Direcţia de elaborare şi validare a testelor şi scalelor de empatie

D u p ă S . M a r c u s ( 1 9 9 7 , p . 5 8 ) , . . a d e v ă r a t u l s a l t c a l i t a t i v î n s t u d i e r e a f e n o m e n u l u i e m p a t i e s e p r o d u c e o d a t ă c ue l a b o r a r e a ş i v a l i d a r e a t e s t e l o r ş i s c a l e l o r d e e m p a t i e " , î ns e n s u l c ă r e l a ţ i a d i n t r e t e o r i e ş i m e t o d ă t i n d e s ă d e v i n ăcomprehensivă.

î n l u c r a r e a d e f a ţ ă , n e v o m r e f e r i l a T e s t u l D y m o n d d ei n t u i ţ i e ş i e m p a t i e ( 1 9 4 9 ) , p r e c u m ş i l a C h e s t i o n a r u l d em ă s u r a r e a e m p a t i e i e m o ţ i o n a l e a l u i M e h r a b i a n ş i E p s t e i n( 1 9 7 2 ) c a r e . d e a l t f e l , v o r f i u t i l i z a t e î n c e r c e t a r e a c u p r i v i r el a e m p a t i a p s i h o t e r a p e u t u l u i (ş i p a c i e n t u l u i ) î n p s i h o t e r a p i i l ed e o r i e n t a r e c o m p o r t a m e n t a l ă . C e l e d o u ă i n s t r u m e n t e d em ă s u r a r e a e m p a t i e i v o r f i d escr i se ş i a n a l iza te î n pa r tea ad o u a a l u c r ă r i i . R e ţ i n e m f a p t u l c ă d a c ă C h e s t i o n a r u l d em ă s u r a r e a e m p a t i e i e m o ţ i o n a l e (Q.M.E.E.) s u r p r i n d e capa-citatea empatică, T e s t u l D y m o n d de i n t u i ţ i e şi e m p a t i e

surprinde mai ales comportamentul empatie (S. Marcus,1 9 9 7 , p . 8 2 ) . C a p a c i t a t e a e m p a t i c ă e s t e a p r e c i a t ă d r e p t ..po-t e n ţ i a l p s i h o f i z i o l o g i c d e t ra n s p u n e r e î n p s i h o l o g i a a l t o r a ' ' , î nt i m p c e c o m p o r t a m e n t u l e m p a t i e e s t e e v a l u a t d r e p t u n„ m i j l o c d e m a n i f e s t a r e a u n e i a t a r e c a p a c i t ă ţ i " . C e r c e t ă r i l er o m â n e ş t i a u p u s î n e v i d e n ţ ă u r m ă t o a r e l e t r e i s i t u a ţ i i :

1 . o c a p a c i t a t e e m p a t i c ă d e z v o l t a t ă p o a t e f i d u b l a t ă d e u nc o m p o r t a m e n t c o r e s p u n z ă t o r ;

2 . î n t r e c a p a c i t a t e ş i c o m p o r t a m e n t po t s ă a p a r ă u n e l ed e c a l a j e c a r e s u n t d e c e l e m a i m u l t e o r i i n f l u e n ţ a t e d eo b i e c t u l e m p a t i z ă r i i ;

3. o capacitate empatică slabă corelează cu un compor-t a m e n t e m p a t i e p r e c a r .

I n l e g ă t u r ă c u a d o u a s i t u a ţ i e , e x p l i c a ţ i a p o a t e f î g ă s i t ă î nf a p t u l c ă u n p a r t e n e r e m p a t i e , p e c a r e s u b i e c t u l î l ..simte" c a

a t a r e , i n d u c e ş i l a a c e s t a d i n u r m ă u n c o m p o r t a m e n t e m p a t i e .

15



tot aşa cum un partener neempatic poate influenţa negativcomportamentul empatic al subiectului, şi aceasta relativindependent de nivelul capacităţii constatat la subiect. Prinurmare, empatia exprimă atât un proces a c t i v a t o r , auto-

reglator, cât şi unul interactiv-reglator.

3.4. Empatia din perspectiva multiculturalismului

Din această perspectivă, se consideră că abordăriletradiţionale ale empatiei ignoră dimensiunea contextuală şiculturală a experienţei umane. Cultura este înţeleasă dreptcadru de referinţă (Pedersen, 1997, apud J. Clark, 2 0 0 1 ) şi

include, într-un sens larg, variabile etnografice (etnicitate,naţionalitate, limbă religie), variabile demografice (vârstă,sex, loc de rez idenţă), variabile de statut (social, educaţional,economic) şi a f i l i e r i (formale şi informale). Accentul estepus pe „experienţa trăită", perspectivă care oferă un mod decunoaştere inductiv, reflexiv, concentrat pe semnificaţii şicontextualizat. Epistemologia etnografică vine să lărgească

înţelegerea empatiei şi oferă o modalitate de explorare a

complexităţii experienţei trăite din punctul de vedere al celor care o trăiesc.Din perspectiva mul tic ul tur ali sm ulu i, cercetătorul cana-

dian J. Clark (2001) formulează unele întrebări cu privire lafuncţia empatiei în contextul activit ăţii s ociale actuale:

• Mai putem considera în co nt inu are emp atia unconcept folositor în înţelegerea cadrului de referinţăal celui lalt?

• Ce alte instrumente conceptuale ne sunt necesare în vederea facilitării înţelegerii mutuale a partenerilor de relaţie?

• Cum poate fi empatia reconceptualizată în aşa mod încât să poată surprindă multipla diversitate a partici-panţilor în activitatea socială?

16



în cadrul acestei mari diversităţi s o c i o - c u l t u r a l e specificecontextului actual al practicii terapeutice, se impune o„competenţa culturala' de care trebuie să dea dovadă

practicianul. Acesta se confruntă adeseori cu persoane careaparţin unor populaţii diferite. O temă comună în aproapetoate conceptualizările competenţei culturale este nevoiapracticianului de a câştiga o profundă şi adâncă înţelegere a„viziunii asupra lumii" şi a „cadrului cultural de referinţă al clientului'. Numeroşi autori au formulat ghiduri practice

de lucru cu c l i e n ţ i / pacienţi ce aparţin unor populaţii diverse(Cross, Bazron, Dennis şi Isaacs, 1989; Dévore şi

S c h l e s i n g e r , 1996; LaFromboise şi Foster, 1 992; McGoldrick Giordano şi Pearce, 1996; Sue, Ivey şi Pedersen, 1996).

Din această perspectivă, întrebarea de bază a celor implicaţi în munca socială ar trebui f o r m u l a t ă în următoriitermeni: Cum îi putem înţelege mai bine pe cei care sunt atât de diferiţi de noi înşine?

Fireşte, empatia a fost şi este considerată drept mijlocul

primordial de facilitare a înţelegerii interpersonale, un efortde a vedea şi de a experimenta lucruri din punctul de vedereal celuilalt. Deşi empatia este identificată în majoritateatextelor clasice şi contemporane drept o condiţie sine quanon a relaţiei de ajutor (Biesteck, 1957; C o m p t o n şiG a l l a w a y , 1994; Fisher, 1 978; Goldstein, 1973; Hepworth şiLarson, 1993; Strode şi Strode, 1942; T o w l e , 1935), punereapracticianului în pielea celuilalt este privită de u n i i autori ca

fiind o idee oarecum îndrăzneaţă şi arogantă. De p ildă ,Dévore şi Schlesinger (1996) se întreabă cu privire la gradul în care practicianul poate să empatizeze cu acei clienţi alecăror experienţe de viaţă sunt absolut diferite de ale lor. Alţiautori manifestă unele îndoieli cu privire la mijloaceletradiţionale de stabilire şi comunicare a empatiei şi dacăacestea sunt adecvate tuturor grupurilor culturale. Prinurmare, teoriile actuale referitoare la empatie ar trebui să

17



deplaseze accentul de la „sentimente" la „semnificaţii culturale", respectiv la contextul sociopolitic şi cultural alexperienţei umane (Green, 1995; Keefe, 1980; Pinderhuges.1979). De pe terenul unor dezbateri epistemologice au fost şisunt formulate întrebări cu privire la faptul dacă este totuşiposibil să înţelegem din punct de vedere cultural pe„Celălalt" (Gellner, 1992).

î n t r - u n mod paradoxal, deşi empatia se confruntă cunumeroase dezbateri pe tărâm conceptual, importanţa clinicăa empatiei este bine ilustrată de datele experimentale.Numeroşi autori confirmă faptul că factorii de relaţie suntp r e d i c t o r ! mai buni ai succesului în psihoterapie decât

tehnica terapeutică utilizată sau metoda de tratament(Duncan şi Moynihan; Hubble, D u n c a n - ş i Miller. 1998;Lambert, Shapiro şi Bergin, 1986; Patterson, 1984). înliteratura de specialitate cu privire la alianţa de lucru^helping alliance") se subliniază că empatia reprezintă ocomponentă centrală în stabilirea acestei alianţe (Beres şiA r l o w , 1974; B o r d i n , 1979, H o r v a t h şi Greenberg. 1986;Meissner, 1996; Patton şi Meara, 1992).

Cu toate acestea, în ciuda fap tul ui că sem nif icaţ ia clin icăa empatiei este larg acceptată de specialişti, există totuşipuţine dezvoltări teoretice recente şi cercetări îndreptate îndirecţia reexaminării empatiei în contextul diversităţii.

Mai recent, E. Butler şi J. Strayer (2001) accentueazăideea că empatia deţine un rol important în procesele deafiliere, în general, afil ierea este influenţ ată pozit iv de num e-roase comportamente verbale, cum ar f i autodezvăhiirea

(N. L. Collins şi L. C. M i l l e r , 1994), preluarea perspectivei celuilalt (D. R. F a l k şi P. N. W agn er, 1985). expresiileacceptării (D. W. Johnson şi M. P. N o o n a n , 1972), respon-

sivitatea (D. Dav is şi W. T. Perkowitz , 1979), simpatia

(J. H. Berg şi R. L. Archer, 1980). compasiunea (D. Boxer,1993). După opin ia autor ilor m ai sus men ţio na ţi, toate aceste

18



v a r i a b i l e , cu excepţia a u t o d e z v ă l u i r i i , pot f i c o n c e p t u a l i z a t eca expresii verbale ale e m p a t i e i .

Problema relaţiei dintre e m p a t i e şi afiliere ridică însă

numeroase î n t r e b ă r i , în primul rând, trebuie făcută o distin-cţie între empatia dispoziţională şi empatia comportamen-tală. E m p a t i a dispoziţională se referă la o stare internăcomună a c e l o r indivizi care tind să manifeste o anumităresponsivitate afectivă şi cognitivă faţă de alţii (M. H. Davis,1983). In acest caz, este posibil ca empatia să producăsentimente de afiliere cu ceilalţi în mod intrapersonal, fără aimplica şi comportamente interpersonale externe. Deasemenea, empatia poate fi comunicată prin intermediulcomportamentelor verbale prezentate mai sus. In acestesituaţii, empatia exprimată verbal operează într-o manierăinterpersonală, prin demonstrarea faptului că interlocutoruleste interesat şi preocupat de ceea ce i se comunică. Aceastăsituaţie îl va determina pe receptorul empatiei verbale sădezvolte sentimente de afiliere cu persoana care manifestă

empatie în raport cu el. în această perspectivă, empatia dispoziţională este unconstruct multidimensional prin implicarea a două compo-nente: afectivă şi cognitivă. Aspectul cognitiv includetendinţa de a adopta perspectiva psihologică a celuilalt, iar componenta afectivă aceea de a răspunde unei situaţii sauunei stări emoţionale a cel uil al t, prin exprimarea unor em oţ iicongruente. Rămâne neclar faptul dacă ambele componente

joacă un rol important în dezvoltarea sentimentelor deafiliere. Mai mult, rămâne o întrebare deschisă cu privire lafaptul dacă ambele componente sau doar una dintre cele douădeterm ină apariţia exp resi ilor verbale ale emp atiei.

Considerăm că studiile ulterioare trebuie să ţină seamade marea complexitate a definiţiilor, precum şi a instru-mentelor de măsurare a empatiei în situaţii de interacţiune cât

mai variate. De asemenea, trebuie să ne decidem cu privire la



faptul dacă multiplele voci cu privire la empatie sunt launison sau dacă nu cumva intră la un moment dat în conflict.

4. Empatia - trăsătură înnăscutăsau dobândită?

în mod firesc, ne întrebăm dacă empatia este o trăsătură înnăscută sau poate f i dobândită pe parcursul vieţii. In opiniareputatului cercetător S. Marcus (1997, p. 78), ,.în cadrule m p a t i e i sunt implicate o serie de predispoziţii care seconstituie ca un fundament necesar, cu program ereditar

peste care se clădeşte viitorul comportament empatie". Acesta se organizează pe măsura dobândirii unei experienţe, în practica socială, ca şi pe măsura instituirii unuiantrenament dirijat. Argumentele aduse în favoarea ambelor alternative (ca trăsătură înnăscută sau dobândită) sunturmătoarele:

- Empatia este urmarea evo luţ iei unei p or ţi un i recentdezvoltate a creierului uman, respectiv a lobului frontalanterior. După o lobotomie anterior frontală, pacientul vapierde, în afară de unele competenţe proprii gândiriiabstracte, abilitatea de a empatiza cu alţii (K. Clark, 1980);

- Reacţiile fiziologice care se înscriu între manifestărileconduitei empatice (indicatori de tip e l e c t r o d e r m o g r a f i c ,e l e c t r o m i o g r a f i c , e l e c t r o o c u l o g r a f i c , vasoconstrictiv sau

vasodilatator) pledează în favoarea invocării unei structuri

bâzâie a fenomenului empatie;- Unele premise psihologice conduc la ideea recunoaş-

terii unor predispoziţii proprii conduitei empatice. Avem în vedere precocitatea empatică a copiilor în atribuirea şi jucărea de roluri (jocurile copiilor „de-a grădiniţa" sau ,,de-adoctorul", stabilirea unor relaţii autentice de comunicare cupăpuşile). Din punctul de vedere al lui L. Kohlberg (1969),

20



e m p a t i a copilului nu trebuie nici învăţată, nici condiţionată,ci este un fenomen primar. Ceea ce se dobândeşte prinsocializare şi evoluţie este organizarea fenomenului empatic;

- Dintr-o viz iun e predominant form ativă, empatia neapare ca un fenomen perfectibil care poate f i supus unor antrenamente dirij ate (K. Bullmer, 1975; R. F. Dalton şiL. M. Sundblad, 1976; Guzzeta, 1976; L. Haynes şi A. Avery,1979; W. F. Shaffer şi T. J. Hummel, 1979). De pildă, în

vederea îmbunătăţirii climatului comunicaţional şi pentru adeveni mai e m p a t i c i , D. S. Săucan (1999, apud R. A d l e r şiN. Towne, 1993) prezintă o interesantă metodă denumită

„pillow". Astfel, în abordarea unei probleme, autorii propunsă adoptăm următoarele patru perspective diferite:

Poziţia 1: „Eu am dreptate, tu greşeşti! "

Este poziţia pe care o adoptăm adeseori atunci când neconfruntăm cu o p r o b l e m ă , în general, rămânem fixaţi pepropria noastră poziţie şi avem tendinţa să n u-1 apreciem pecel care nu este de acord cu noi. Conform lui P. Watzlawick,

„credinţa că punctul nostru de vedere asupra realităţii estesingura realitate este cea mai periculoasă şi mai amarnicădintre deziluzii".

Poziţia 2: „Tu ai dreptate, eu greşesc!"

Se referă la căutarea şi găsirea slăbiciunii propriuluipunct de vedere şi la încercarea de a sprijini poziţiapartenerului de comunicare. Este vorba despre o preluare aperspectivei celuilalt în vederea înţelegerii comportamentuluiacestuia.

Poziţia 3: Amândoi avem dreptate, amândoi greşim!"

Se referă la admiterea şi recunoaşterea atât a forţei, cât şia slăbiciunii argumentelor partenerilor de relaţie. Aceastăperspectivă ne ajută să găsim elementele comune întreatitudinea noastră şi a celo rla lţ i.

21



Poziţia 4: „Problema nu este atât de importantă cum pare a fi!"

P r i n a d o p t a r e a a c e s t e i p e r s p e c t i v e d i s p a r d i s p u t e l e ş ic o n t r o v e r s e l e î n t r e c e i c a r e c o m u n i c ă ş i v o r f i v a l o r i z a t e

e l e m e n t e l e p o z i t i v e a le r e l a ţ i e i . A b o r d a r e a u n e i p r o b l e m e d i n p e r s p e c t i v e l e d e s c r i s e

(cele patru, plus „mijlocul pernei", ca o concluzie) vad e t e r m i n a c r e ş t e r e a t o l e r a n ţ e i n o a s t r e f a ţ ă d e p o z i ţ i a a d o p t a t ăd e o a l t ă p e r s o a n ă .

5. Empatia ca trăsătură de personalitate

D u p ă G . A l l p o r t ( 1 9 8 1 ) , p r e s u p u n e r e a e x i s t e n ţ e i u n e itrăsături comune de personalitate, precum şi măsurareaa c e s t e i a p e o s c a l ă d i m e n s i o n a l ă î n r a p o r t c u c e i l a l ţ i , se poaterealiza atunci când „oamenii normali dintr-o arie culturală

dată tind în mod necesar să dezvolte unele moduri deadaptare comparabile în general". Din p u n c t u l de v e d e r e alp e r s o n o l o g u l u i a m e r i c a n , e x i s t ă t r e i c r i t e r i i d e f i n i t o r i i p e n t r ue v i d e n ţ i e r e a u n e i t ră s ă t u ri c o m u n e d e p e r s o n a l i t a t e :

1 . f r e c v e n ţ a c u c a r e o p e r s o a n ă a d o p t ă u n a n u m i t s t i l d eadaptare^"~\

2 . / e v a n t a i u l ^ s i t u a ţ i i l o r î n c a r e a d o p t ă a c e l a ş i m o d d ea c ţ i u n e ;

3 . i n t e n s i t a t e a r e a c ţ i i l o r s a l e î n c o n f o r m i t a t e c u m o d e l u lp r e f e r a t d e c o m p o r t a m e n t .

î n o p i n i a l u i S . M a r c u s ( 1 9 9 7 , p. 71) , , .empat ia repre-z i n t ă u n a t a r e m o d d e a d a p t a r e , p r o p r i u o r i c ă r u i i n d i v i d î n

r e l a ţ i a c u c e i l a l ţ i ş i d i f e r i t ă d e l a o p e r s o a n ă l a a l t a , p u t â n dt i n d e s p r e v a l e n ţ e î n a l t p e r f o r m a n ţ i a l e " . A r f i g r e u d ep r e s u p u s o p e r s o a n ă a d a p t a t ă l a î m p r e j u r ă r i l e d e v i a ţ ă c a r e s ăe v i t e u n c o m p o r t a m e n t e m p a t i c f a ţ ă d e p a r t e n e r i , exceptân-du-se formele de neadaptare socială care frizează patolo-

gicul. F a p t u l că se vorbeşte în sfera n o r m a l u l u i de g r a d i e n t e

22



empatice şi nu de tipuri neempatice, îl îndreptăţeşte p eautorul mai sus menţionat să considere empatia drepttrăsătură comună de personalitate.

Realizând o sinteză a cercetărilor care vizează modeleletipologice ale empatiei aflate în relaţie cu unele variabile depersonalitate, se constată următoarele aspecte:

• persoanele empatice sunt caracterizate prin prezenţaunei atitudini optimiste, căldură, emoţionalitate,

» • altruism, generozitate, flexibilitate, e x t r a v e r s i u n e ,tendinţă ascendent a f i l i a t i v ă şi socială, comportamentprosocial bine dezvoltat, abilitate interpersonală,

" manifestă raţi un i uman iste pentru alegerea pr of es iun iimedicale;

• persoanele slab empatice apar ca fiind mai rigide,retrase, intolerante, adoptă valori egocentrice, singu-r a t i c e , revendicative, centrate pe sine, i n t r o v e r t e , nuacordă atenţie se ntim ent elor altora.

în p riv in ţa rap ort ul ui em patie-extraversiun e / introver-

siune, S. Marcus ( 1 9 9 7 , p. 73) consideră că această problemărămâne încă deschisă, deoarece „dacă este posibilă o relaţiedintre e m p a t i e şi extraversiune, relaţie avându-şi explicaţia întendinţa de afiliere, în trăirea modelelor empatice percepute,totuşi, nu ni se pare lipsită de logică şi o posibilă relaţie întreempatie şi i n t r o v e r s i u n e având la bază o anume transpunere

psihologică ( s u b i , ns.) a u n u i model imaginat şi astfel,reuşind o anume adaptare socială a unei persoane închise".

In psihologia românească se acordă o atenţie deosebită valenţelor aptitudinale ale fenomenului empatie. Cercetărileau drept obiectiv surprinderea unui nivel supramediu demanifestare e m p a t i c ă , fără de care nu apare posibilărealizarea performanţelor în anumite profesii. A fost subliniatrolul empatiei în creaţia scenică (S. Marcus, 1971;G h. Neacşu, 1971), în creaţia literară (S. Marcus şi

D. S. Săucan, 1994), în act iv itatea dida ctică (S. Marcus.

23



T. David, A. Predescu, 1987), în relaţia m e d i c - p a c i e n t(A. Marcus-Bolohan, 1990). A c t u a l m e n t e , cadrul analizei selărgeşte de la condiţia strict aptitudinală a empatiei laintegrarea acesteia în contextul personalităţii. „Punctul nodal

al conceptului de empatie îl reprezintă conduita retrăirii stărilor, gândurilor, acţiunilor celuilalt de către propriapersoană, prin intermediul unui proces de transpunere sub-s t i t u t i v ă î n psihologia partenerului" (S. Marcus, 1997, p. 17).

Contribuţii valoroase aduce Gh. Neacşu în lucrarea„Transpunere şi expresivitate scenică" ( 1 9 7 1 ) în care esteanalizată conduita empatică prin creaţia scenică, p u n â n d u - s e

în evidenţă specificitatea transpunerii actoriceşti. Autorul

ma i sus menţionat introduce în structura tran sp un eri i scenice,alăt uri de ima gin aţie şi afectivitate, o a t r e i a - t r ă s ă t u r ă specifica c t o r i c e a s c ă -proiectivilatea. Datele experimentale relevălatura cognitivă a transpunerii care se caracterizează prinoriginalitatea imaginaţiei şi prin capacitatea de prefigurare amodelului expresiv. „Prefigurarea se relevă prin trei trăsăturispecifice: prezenţa elementelor de mişcare în cursulintroiecţiei datelor ro lu lu i şi al elaborării mo de lu lu i min tal al

personajului, prin autoproiecţia actorului, ca instrument alinterpretării dramatice, în modelul imaginat şi prin funcţiaselectiv anti cip ativ ă a acestei autoproiecţii în procesul întru -chipării scenice" (Gh. Neacşu, 1 9 7 1 , p. 144). Aşadar, trans-punerea scenică se prezintă, în calitate de aptitudine crea-toare, ca o unitate a trei parametri: o r i g i n a l i t a t e a imaginaţiei,prefigurarea scenică şi trăirea afectivă, între cei trei parametriexistând corelaţii înalte, cu semnificaţii foarte puternice.

Cercetarea experimentală a pus în evidenţă trei moduri derelaţionare a parametrilor transpunerii şi anume: a) unulsuperior, la care originalitatea, prefigurarea şi trăirea afectivăsunt puternic dezvoltate, în proporţii foarte apropiate (carac-teristic studenţilor actori talentaţi şi actorilor consacraţi); b) unul inferior, la care cei trei parametri sunt relativ

24



proporţionali şi s lab dezvoltaţi (caracterist ic subiecţilor neta-l e n t a ţ i ) ; c ) u n u l m i j l o c i u , c a r a c t e r i z a t p r i n p r e d o m i n a r e are la t ivă a unuia sau a l tu ia d int re ce i t re i parametr i ( speci f ics u b i e c ţ i l o r m i j l o c i i ) .

S t u d i u l i n v o c a t p u n e î n e v i d e n ţ ă v a l e n ţ e l e o p e r a ţ i o n a l -i ns t rument a le ale empatiei scenice, ca însuşire p e r f o r m a n ţ i a l ăspecif ică procesului de creaţie actor icească.

6. Empatia în relaţie cu alte variabile depersonalitate

6.1. Relaţia empatie-simpatie

Intr-un s tudiu pr iv ind re la ţ ia d int re empat ie ş i prefer in-ţele s impatet ice a le partener i lor de comunicare (S. Marcus,D . S t r a t i l e s c u , R . G h e r g h i n e s c u , 1 9 9 2 ) a u f o s t r e l i e f a t eurmătoare le a specte :

• S u b i e c ţ i i c u p a rt en e ri s i m p a t i c i s u n t s e m n i f i c a t i v m a i

empat ie i decât sub iecţ i i cu par tener i cons idera ţ iant ipat ic i . Pr in urmare, n ive lu l empat ie depinde deat i tudinea s impatet ică fa ţă de par tener i .

• S u b i e c ţ i i c o n s i d e r a ţ i s i m p a t i c i d e c ă t r e p a r t e n e r i s u n ts e m n i f i c a t i v m a i e m p a t i e i d e c â t s u b i e c ţ i i c o n s i d e r a ţ iant ipat ic i de căt re par tener i . Aşadar , par tener i i care î ic o n s i d e r ă p e s u b i e c ţ i s i m p a t i c i t i n d s ă a r a t e f a ţ ă d eaceşt ia o anume t r an spar en ţă comportamentală,

f a v o r i z â n d u - l e un nive l r id ica t a l empat ie i predict ive .• C o m p o r t a m e n t u l e m p a t ie a l s u b i e c ţ i l o r d i n d i a d as u b i e c t s i m p a t i c - p a r t e n e r s i m p a t i c e s t e s e m n i f i c a t i vm a i e v o l u a t d e c â t c o m p o r t a m e n t u l e m p a t i e a l s u b i e c -ţ i lor d in d iada sub iect a n t i p a t i c - p a r t e n e r a n t i p a t i c .

• Em pat ia su b ie cţ i lo r s im pa t ic i fa ţă de par teneri s im -patici este mai mare decât empatia subiecţilor s i m p a t i c i f a ţ ă d e p a r t e n e r i a n t i p a t i c i . D e a s e m e n e a ,

25



e m p a t i a subiecţilor antipatici creşte faţă de partenerisimpatici decât faţă de parteneri antipatici, dar f ă r ă aatinge valorile medii ale subiecţilor simpatici.

6.2. Relaţia empatie - orientare ,,helping"

S. Marcus, G. N e a c ş u , R. Gherghinescu, D. Săucan(1994) accentuează ideea că empatia la cadrele didacticereprezintă o condiţie a declanşării orientării „helping'', înstudiul respectiv, ni v el ul orientării „helping" este comp us dinsumarea performanţelor la indicatorul altruism şi laindicatorul receptiv cuprinse în Chestionarul de orientarehelping (D. R o m e r , C. G r u d e r , T. Lizzandro). Potrivitconcepţiei autorilor ches tion arulu i, alt ru işt ii sunt mo tivaţ i săa j u t e p e a l ţ i i f ă r ă n i c i u n f e l d e r e c o m p e n s ă , i a r r e c e p t i v i isunt cu atât mai m oti va ţi să-i ajute pe al ţi i cu cât po sib ilit ateade a primi o recompensă în schimb este mai evidentă. Relaţiadintre empatie şi orientarea „helping" semnifică o anumităcondiţion are empatică a ori en tă rii spre ajutorare, independentde motivaţia (intrinsecă sau extrinsecă) care stă la bazaacestei orientă ri.

6.3. Relaţia empatie - cunoaştere interpersonală

Cercetările româneşti invocate au surprins funcţiainstrumentală a empatiei în înţelegerea şi evaluareapartenerului, precum şi rolul pe care î l ocupă transpunerea detip empatie în realizarea unor evaluări acurate şi a unor predicţii corecte cu privire la ceilalţi şi la propria persoană.Prin uti lizar ea probei D y m o n d , se constată faptul că subi ecţ ii

bun empatiei dezvoltă o mai f i n ă acurateţe evahiativă înraport cu subiecţii slab empatiei. Un nivel slab de empatiemicşorează şansele unei evaluări acurate a partenerului,intrând î n t r - u n relativ conflict cu opiniile celorlalţi despreaceeaşi persoană. In privinţa relaţiei dintre empatie şi

26



imaginea despre ceilalţi, subiecţi i bun empatici dezvoltă oevaluare cu privire la partener coincidentă cu autoevaluareapartenerului. Referitor la e m p a t i e şi imaginea despre sine,

subiectul bun empatie îşi poate regla mai bine autoevaluarea,ajungând la un consens atribuţional între cum se vede pe sine

şi cum îl vede partenerul. Empatia se interpune eficient înprocesul de înţelegere a celuilalt, permiţând predicţii şiatribuiri acurate cu privire la parteneri şi la sine, în vreme ceslaba empatie îl privează pe individ de informaţii supli-mentare şi implicit de predicţii corecte, favorizând eroarea de

atribuire (S. Marcus, 1997).

27



Capitolul 2

RAPORTUL EMPATIEI CU PSIHOTERAPIA

în general, se consideră că empatia reprezintă o trăsăturăfundamentală a relaţiilor de ajutor. Teoriile a l i a n ţ e iterapeutice situează empatia „în centrul relaţiei terapeutice"(W. Meissner, 1996). în activitatea socială, empatia a fost şicontinuă să f ie considerată drept un principiu de bază(Biestek, 1957; Compton şi Gallaway, 1994; Fisher, 1978;

Goldstein, 1973; Hepworth şi Larson, 1993; K a d u s h i n , 1972,1990, Perlman, 1979; Sheafor, Horejsi şi Horejsi, 1994;Strode şi Strode, 1 9 4 2 ; T o w l e , 1935; Turner, 1999). Este însăsurprinzător faptul că majoritatea textelor care vizeazăpractica muncii sociale se bazează îndeosebi pe lucrăriapărute în urmă cu mai multe decenii, îndeosebi pelucrările lui Rogers (1957, 1966, 1975), Truax şi C a r k h u f f(1967). Unii cercetători atrag atenţia asupra faptului

că există în ultimii ani puţine dezvoltări teoreticeşi cercetări sistematice cu privire la rolul empatiei înpsihoterapie.

1 . Mecanismul psihological empatiei psihoterapeutului

Sunt necesare trei condiţii de bază menite să declanşeze

adoptarea unei conduite e m p a t i c e :• o condiţie externă care se referă la „modelul de

empatizaf;

• o condiţie internă care se referă la predisp oziţiilepsihice ale celui care empatizează;

28



• o condiţie circumstanţială care se referă la „credinţaîn convenţie" bazată pe „acceptul" celui care e m p a -tizează că nu devin e „celălalt", ci îşi păstrează propriaidentitate.

Referitor la prima condiţie, p s i h o t e r a p e u t u l îşi percepe înmod nemijlocit pacientul de-a lungul desfăşurării psiho-t e r a p i e ! , fără a f i nevoie să ş i-1 reprezinte sau să şi-1imagineze (ca în cazul transpunerii dramatice sau alactivităţii artistice). F. Held şi J. Maucorps (1971) considerăcă este necesară o anumită distanţă medie între „eu" si

„celălalt" pentru a se putea înregistra un nivel optim deempatie. De asemenea, se specifică faptul că pentru a sepune în locul altuia, este preferabil ca modelul de empatizatsă f i e situat pe un teren relativ c u n o s c u t , în acest context,se impune ca terapeutul să aibă solide cunoştinţe depsihopatologie şi psihiatrie, precum şi experienţă terapeuticăanterioară menite să faciliteze stabilirea unei comunicăriautentice cu pacientul său.

în privinţa celei de a doua condiţii necesare declanşăriiprocesului empatie, considerăm că psihoterapeutul trebuie sămanifeste o nevoie de empatie care să mijlocească penetrareacu acurateţe în viaţa psihică a pacientului său. In acest efortde a sesiza t r ă r i l e celorlalţi, terapeutul nu trebuie să piardădistanţa sau obiectivitatea, punând în acţiune deprinderide detaşare, deosebit de importante în stabilirea obiectivelor

terapeutice. Numai în acest mod, cel care empatizeazăpoate să dea dovadă de o „empatie matură" (I. Janis şic o l a b . , 1969).

Referitor la „credinţa în convenţie", C. Rogers (1959)a p r e c i a z ă faptul că terapeutul trebuie să respecte condiţia de»co şi cum" ai f i cealaltă persoană. Dacă această condiţie sePierde, starea devine de identitate, fiind o stare extremă carefrizează patologia.

29



2. Empatia în perspectiva diverselor şcolipsihoterapeutice

Există un consens al cercetătorilor cu privire la faptul că

empatia reprezintă un factor important în psihoterapie, dar diferă modul în care diversele şcoli terapeutice definesc acesttermen.

De p i l d ă , psihoterapia existenţialistă, mai mult decâtoricare altă ş c o a l ă terapeutică, susţine că empatia reprezintăo deprindere centrală a psihoterapeutului. Acesta evită orice

încercare de a emite judecăţi cu privire la c l i e n t u l / pacientulsău. Obiectivul major al p s i h o t e r a p i e ! este acela ca terapeutul

să se proiecteze pe sine în interiorul lumii sentimentelor c l i e n t u l u i său. Definiţia existenţialistă a e m p a t i e i pune accentpe capacitatea terapeutului de a simţi. Terapeutul nu trebuiesă încerce să-1 modifice pe client, ci să-i ofere un mediu plinde căldură şi de înţelegere în care acesta poate să îşiactualizeze po si bi lit ăţ ile latente.

Psihoterapia psihanalitică defineşte empatia î n t r - u n modsimilar. Capacitatea psihanalistului de a simţi ceea ce

pacientul simte este descrisă ca o regresie a Ego-ului în slujba procesului psihoterapeutic. După J. M. Lewis (1978),diferenţa dintre conceptul psihanalitic şi cel existenţialist cuprivire la e m p a t i e se referă mai degrabă la scopurile empatieidecât la procesul în su şi . Psi h an al iş ti i pun accent pe ab ili tat eapsihoterapeutului „de a gravita în jurul empatiei", în vedereaobţinerii unei analize cât mai obiective cu privire la pacient.

Tipul de empatie definit atât de psihoterapia exis-tenţialistă, cât şi de cea psihanalitică vizează . . e m p a t i aemoţională".

D e f i n i ţ i a lui C. Rogers, autorul psihoterapiei centrate peclient, cu privire la rolul empatiei în psihoterapie se referă lacapacitatea terapeutului de a percepe în mod acurat atât ceeace simte c l i e n t u l , cât şi la comunicarea acestei înţelegeri

30



p a r t e n e r u l u i s ă u d e r e l a ţ i e . S c a l a d e e m p a t i e acurată a l u iŢ r u a x ş i C a r k h u f f ( 19 67 ). p r e z e n ta t ă î n t r - o l u c r a r e a n t e r i o a r ă_ , , T e h n i c i P s i h o t e r a p e u t i c e " (O . G î r l a ş u - D i m i t r i u , 2004),

pune un accent mai mare pe capacitatea terapeutului de a percepe cadrul intern de referinţă al pacientului ( „ e m p a t i a

c o g n i t i v ă " ) , d e c â t p e p r o p r i i l e s e n t i m e n t e a l e t e r a p e u t u l u i .In p r i v i n ţ a r o l u l u i e m p a t i e i în psihoterapiile compor-

tamentale ( a s u p r a c ă r o r a n e v o m c o n c e n t r a a t e n ţ i a î n s t u d i u ld e f a ţ ă ) m e n ţ i o n ă m p e n t r u î n c e p u t f a p t u l c ă a c e s t e t e r a p i i î ş id e p l a s e a z ă a c c e n t u l pe tehnicile u t i l i z a t e şi mai p u ţ i n perelaţia p s i h o t e r a p e u t - p a c i e n t . A c e a s t ă r e l a ţ i e a f o s t o a r e c u mi g n o r a t ă , i a r a b i l i t a t e a e m p a t i c ă a t e r a p e u t u l u i e s t e c o n s i -d e r a t ă u n f a c t o r n e s p e c i f i c î n p s i h o t e r a p i a c o m p o r t a m e n t a l ă .M a i m u l t , t e r a p e u ţ i i b e h a v i o r i ş t i t i m p u r i i e r a u v ă z u ţ i d r e p t„ingineri comportamentali" care u t i l i z a u t e h n i c i a d e c v a t e ,s i n g u r e l e r e s p o n s a b i l e p e n t r u s u c c e s u l t e r a p e u t i c î n r e g i s t r a t , î n a c e a s t ă p e r s p e c t i v ă , i d e n t i t a t e a ş i c o m p o r t a m e n t u l t e r a -p e u t u l u i a u f o s t c o n s i d e r a t e i r e l e v a n t e .

C u to a te a ces tea , W o l p e ( 1 9 5 8 ) r e m a r c ă f a p t u l c ăp a c i e n ţ i i c a r e a u î n r e g i s t r a t s u c c e s î n t e r a p i e , a u s t a b i l i t orelaţie pozitivă cu t e r a p e u t u l lor î n a i n t e ca t e h n i c a d e s e n s i - b i l i z ă r i i s i s t e m a t i c e s ă f i e a p l i c a t ă . D o l l a r d ş i M i l l e r ( 1 9 5 0 )a f i r m a u , î n t r - o m a n i e r ă t r a n ş a n t ă , c ă a n x i e t a t e a p a c i e n t u l u ip o a t e f i r e d u s ă î n m a r e m ă s u r ă d a c ă t e r a p e u t u l n u a d o p t ă omanieră autoritară şi coercitivă, iar Martin ( 1 9 7 1 ) a încercat.

m a i t â r z i u , s ă î m b i n e t e r a p i a c o m p o r t a m e n t a l ă c u t e r a p i ar o g e r s i a n ă c a r e a c o r d ă o i m p o r t a n ţ ă d e o s e b i t ă a b i l i t ă ţ i ie m p a t i c e a t e r a p e u t u l u i . D i n p ă c a t e , a c e s t e o b s e r v a ţ i i a ur ă m a s î n m a r e p a r t e i g n o r a t e d e c e c e t ă t o r i i ş i t e r a p e u ţ i i d eo r i e n t a r e c o m p o r t a m e n t a l ă .

C o n t r o v e r s e l e l e g a t e d e i m p o r t a n ţ a r e l a ţ i e i t e r a p e u t i c e a ur ă m a s , î n m a r e p a r t e , l a u n n i v e l i d e o l o g i c ş i f i l o z o f i c ş i a ud e t e r m i n a t b l o c a r e a r e a l i z ă r i i u n o r s t u d i i s i s t e m a t i c e . A b i a

d u p ă c e t e r a p i a c o m p o r t a m e n t a l ă s - a c o n s t i t u i t c a ş c o a l ă

31



terapeutică distinctă şi şi-a perfecţionat intervenţiile saletehnice, microprocesele din interiorul relaţiei au fost luate înconsiderare.

în acest context, s-au raportat unele analize şi studii

diferenţiate privind relaţia terapeutică şi rolul empatiei. Morrisşi S u c k e r m a n (1974) evidenţiază că un terapeut cald şi

prietenos obţine rezultate mai bune decât un terapeut „rece".Se pune însă întrebarea dacă un terapeut behaviorist poate f i

redus la astfel de dimensiuni s e c i ? ! Emmelkamp şi U l t e e( 1984) acordă o importanţă deosebită feedback-urilor pozitivedintre psihoterapeut şi pacient de-a lungul desfăşurării terapieicomportamentale. Autorii menţionaţi consideră că instruc-

ţiunile tehnice, alături de f e e d b a c k - u r i l e pozitive, constituieagenţi terapeutici s p e c i f i c i , în teoria - s a s o c i a l - c o g n i t i v ă .Bandura (1971) susţine că importanţa întăririi sociale se

bazează pe influenţele verbale venite din partea terapeutului.Prin interm ediul teh nic ii „modelărif\ pacientul îşi va însuş i uncomportament mai adaptativ şi mai eficient, imitând modelulfurnizat de terapeut. Pentru ca terapeutul să poată adopta acestrol, este necesar să se prezinte în faţa pacientului său ca fiind

atractiv şi cu un statut înalt de expert. De asemenea, identi-ficarea pacientului cu terapeutul este necesară în termeniiidentificării cu strategiile sale de coping. Conform luiMahoney (1974), terapeutul nu trebuie să încerce să arate„perfect", „ireproşabil" sau „lipsit de probleme" în faţapacientului său, dar trebuie să manifeste un stil adecvat de aface faţă situ aţ iil or stresante.

Mai recent, în contextul psihoterapie! cogniliv-compor-

tatnentale, empatia este privită drept catalizator şi compo-nentă terapeutică. Eficienţa p s i h o t e r a p i e ! c o g n i t i v - c o m p o r t a -mentale sporeşte în condiţiile în care activităţile terapeuticesunt cele mai potrivite şi vin în sprijinul nevoilor realeale pacientului. Rolurile de catalizator şi de componentăterapeutică se influenţează în mod reciproc. In măsura în care

32



psihoterapeutul oferă un răspuns emoţional pozitiv, în măsura în care dovedeşte o profunzime a înţelegerii problematiciipacientului său, va deveni pentru acesta o sursă mai puternică

de întărire socială, un model mai atractiv, potenţând procesulde modificare comportamentală a pacien tului .

3. Funcţiile empatiei psihoterapeutului

Indiferent de orientarea psihoterapeutică, se impune oanaliză a funcţiei empatiei în relaţia psihoterapeut-pacient,

înţelegând prin empatie acel „fenomen psihic de retrăire a stărilor, gândurilor şi acţiunilor celuilalt, dobândit prin transpunere psihologică a eului într-un model obiectiv de compor-tament uman, permiţând înţelegerea modului în care celălalt interpretează lumea" (S. Marcus, 1997, p. 38). Definiţiasintetică şi operaţională preluată de la reputatul cercetător alfenomenului empatie intenţionează să răspundă la următoarele

trei întrebări:1.

Ce exprimă fenomenul empatiei? 2. Prin ce seexprimă acest fenomen? 3. De ce se exprimă? Autorulmenţionează faptul că relaţia psihoterapeut-pacient implică uncontact nemijlocit şi necesar, utilizând o comunicare explicităde tip verbal ş i/ sau nonverbal, ca şi o comunicare implicită denatură empatică. în această perspectivă, sunt evidenţiateurmătoarele funcţii ale empatiei terapeutului în activitateapropriu-zisă de comunicare cu pacientul:

1. funcţia de înţelegere şi interpretare a stărilor psihicealepacientului

Această funcţie se manifestă ca un adjuvant ştiinţifica f l a t la îndemâna psihoterapeutului în scopul realizăriidemersului de cunoaştere a psihicului uman. Utilizareae r n p a t i e i se asociază în mod necesar cu o anumită precauţieŞtiinţifică a specialistului, ca o condiţie a păstrării unei

v i z i u n i obiective asupra problematicii pacientului său.

33



2. funcţia de transpunere în psihologia pacientului Terapeutul se transpune în psihologia partenerului său.

preia perspectiva acestuia şi deschide calea unei relaţiitolerante faţă de cadrul intern de referinţa a pacientului său.

C. Rogers (1959) consideră că scopul terapeutului este de apercepe cât mai sensibil şi mai acurat întregul câmpperceptiv al clientului său şi de a comunica acestuia că vedel u m e a p r i n o c h i i p a r t e n e r u l u i s ă u .

3. funcţia de comunicare implicită între parteneri Aceasta implică nu doar comunicarea empatică dintre

terapeut şi pacient, dar şi invers, deschiderea pacientului înraport cu terapeutul. „Funcţia com un ic at iv ită ţi i empatice aterapeutului se potenţează în raport cu nivelul comunicati-

vităţii empatice a pacientului sau diminuează în dependenţăde precaritatea empatică a partenerilor de comunicare"(S. Marcus, 1997, p. 154);

4. funcţia performanţială a empatiei terapeutului

Cercetările româneşti (A. Cătina, I. Ciofu, R. G h e r g h i -nescu, S. Marcus, Gh. Neacşu, D. S ă u c a n , D. Stratilescu) aufăcut dovada funcţiei performanţiale a empatiei în cazulactivităţilor dramatice, literare, didactice, medicale, de nego-

ciere, reliefând faptul că empatia devine o condiţie necesară areuşitei profesionale. In privinţa activităţii medicale, semenţionează că empatia terapeutului trebuie ponderată deintervenţia, prin contrabalansare, a unui fenomen de detaşarecare este necesar în luarea dec izi ei terap eutice.

5. funcţia de mediere în declanşarea orientării si comportamentului,,helping"

Condiţia p r o f e s i o n a l ă de psihoterapeut impune adoptarea

unei conduite altruiste faţă de pacient, empatia terapeutuluiavând rolul de a declanşa acest proces de oferire a sprijinuluipsihologic.

34



în vederea sesizării diverselor nuanţe emoţionale, tera-peutul va lua în considerare expresiile faciale ale p a c i e n t u l u i ,modificările în tonalitatea vocală sau alte semne caredovedesc existenţa unei dispoziţii de bază şi a unor senti-

mente mascate sau intens exprimate de pacientul său.

4.2. Identificarea mecanismelor de apărare

Identificarea mecanismelor de apărare implică un grad înalt de interferenţă a celor doi parteneri de relaţie. Se potsemnala numeroase erori, în special atunci când terapeutulstabileşte un anumit tip de interacţiune cu pacientul (de

exemplu, de natură cognitivă) şi apoi etichetează răspun-surile pacientului drept semne ale unor „defense patologice".

Vom reda un exemplu în acest sens:

Pacientul: ... şi apoi a murit mama.Terapeutul: Ce s-a întâmplat?

Pacientul: A murit într-un accident.Terapeutul: Povesteşte-mi mai multe despre această

situaţie.

Pacientul: A pierdut controlul maşinii şi a derapat într-o râpă.

Terapeutul: Câţi ani aveai atunci? Pacientul: Nouă ani.

Terapeutul: Ce altceva îţi mai aduci aminte despre acest

incident? Pacientul: Doar faptul că ... a fost foarte greu pentru

mine.Terapeutul: Cine a avut grijă de tine? Pacientul: Bunicii.Terapeutul: Nimic altceva nu-mi mai poţi spune legat de

acest moment?

Pacientul: Nu.

36



în urma acestui interviu, psihoterapeutul ar putea f itentat să considere că pacientul foloseşte drept mecanism dea p ă r a r e - intelectualizarea. La o analiză mai atentă se

observă că întrebările şi r ă s p u n s u r i l e terapeutului, de fapt, î linvită pe pacient să evite explorarea propriilor sale senti-mente cu privire la pierderea mamei. In următorul exemplu,terapeutul îi cere pacientului să-şi împărtăşească propriilegânduri şi sentimente legate de decesul mamei. De aceastădată, intelectualizarea utilizată de pacient este evidentă şi nuare nici o legătură cu întrebările formulate de terapeut:

Pacientul: ...şi apoi a murit mama.

Terapeutul: Cum s-a întâmplat? Pacientul: A murit într-un accident.Terapeutul: Trebuie să fi fost tare dificil pentru tine.

Pacientul: A pierdut controlul maşinii şi a derapat într-o râpă.

Terapeutul: Cum te-ai simţit atunci?

Pacientul: Aveam nouă ani când s-au întâmplat toate

acestea.Terapeutul: Poţi să-mi spui ce sentimente te-au încercat

atunci? Pacientul: Bunicii mei au avut grijă de mine.

4.3. Descifrarea comportamentului nonverbal al pacientului

Un exerciţiu foarte util pentru viitorii psihoterapeuţi esteacela de a viziona f ă r ă sunet interviuri cu diverşi pacienţi şiapoi de a face observaţii cu privire la mesajele afective pe careaceşt ia le transmit. Există un „balet nonverbal" de-a lunguldesfăşurăr i i terapiei în care cei doi protagonişti sunt atâtPacientul, cât şi terapeutul. Descifrarea comportamentuluinonverbal al pacientului nu poate f i realizată fără o punere îna c

ţ i u n e a deprinderilor de detaşare ale terapeutului.37



4.4. Construirea obiectivelor şi ipotezelor terapeutice

Strângerea tuturor acestor date, răspunsul la întrebarea:

„Ce am aflat de la pacientul meu?" va permite formulareaobiectivelor şi ipotezelor terapeutice. Există tentaţia ca tera-peutul să elaboreze prematur o ipoteză, pe baza strângeriiunor date insuficiente. Realizarea interviurilor p r e l i m i n a r e

într-o manieră colaborativă şi mai puţin directivă va puteasă-1 împiedice pe terapeut să construiască o ipotezaterapeutică falsă.

Considerăm că menţinerea de către terapeut a unuiechilibru optim între deprinderile saie de detaşare şi celee m p a t i c e asigură o bună desfăşurare a procesului p s i h o -terapeutic. Cu cât terapeutul va putea separa cât mai binee l e m e n t e l e subiective de cele obiective prezente în activitateaterapeutică, cu atât va f i mai capabil să îşi asume într-un modmai adecvat rolul de clinician. Cele două elementei n t e r a c ţ i o n e a z ă într-o manieră necunoscută şi inconştientă.sarcina de bază a psihoterapeutului rămânând aceea de adistinge între ceea ce este în interiorul lui şi ceea ce este în

inte rioru l paci en tu lu i şi de a cunoaşte această diferenţă .

5. Rezistenţe faţă de empatie

în literatura de specialitate sunt descrise două moda-lităţi distorsionate de r e l a ţ i o n a r e a psihoterapeuţilor cupacien ţii lor:

• .,patologizanta\ bazată pe modelul m e d i c a l , cuaccente puse pe obiectivitate şi pe evitarea pe câtp o s i b i l a introspecţiei. Această tendinţă de a pato-logiza reprezintă o încercare a terapeutului de a măridistanţa faţă de pacient, prin accentuarea diferenţelor dintre pacientul „bolnav" şi terapeutul ..sănătos"' ;

38



• „normalizantă", bazată pe încercarea terapeutului de aminimaliza aspectele patologice evidente ale pacien-t u l u i . Acesta este tratat ca şi cum ar f i o persoană

normală, supus însă unor „împrejurări sociale'' care1-au transformat în v i c t i m ă , formalizarea" reflectădorinţa terapeutului de a nega patologia de bază, înscopul prevenirii unei creşteri semnificative a proprieisale anxietăţi (în cazul în terapeutul ar răspunde înmod empatic pacientului).

Nu este de neglijat nici faptul că terapeuţii consacraţi devin

din ce în ce mai v u l n e r a b i l i la stereotipii şi convenţii,constatându-se de multe ori un declin al capacităţii lor empatice. în general, erorile în empatizare pot f i puse în legătură

cu a n x i e t ă ţ i l e personale ale p s i h o t e r a p e u t u l u i care poateaborda fie o distanţare excesivă faţă de pacient, fie oidentificare cu acesta. Ambele demersuri sunt ineficiente şineproductive din punct de vedere terapeutic.

J. M . L e w i s (1978, p. 41-42), sintetizând ideile luiR. L. K a t z cu privire la nivelul scăzut de empatie al psiho-terapeuţilor, îi împarte în următoarele categorii:

j e m p a t i z a t o r u l „marginar\

m p a t i z a t o r u l „evanghelic'''

-pătrunde şi înţelege doar o parte dinexperienţa pacientului.

patizatorul „demonstrativ"

j e m p a t i z a t o r u l ..compulsiv"!

j

p m p a t i z a t o r u l „raţionaF'

- este atât de preocupat de schimbareapacientului încât eşuează în stabilirea

unei comunicări empatice cu partenerulsău de relaţie.

- se s u p r a i d e n t i f i c ă cu pacientul într-omanieră simbiotică şi, evident, nepro-ductivă.

- se poate iden tific a cu una d in stă rileE g o - u l u i pacientului, dar nu poate părăsicu uşurinţă această identificare.

- nu poate să-şi abandoneze rolul şi „mascaprofesională".

39



Pentru a răspunde în mod empatic pacienţilor, specia-liştii întăresc ideea că viaţa personală a terapeutului trebuiesă dovedească o anumită stabilitate şi demnitate morală.Dacă situaţia terapeutică este utilizată în scopul compensării„sărăciei" vieţii sale personale, terapeutul mai degrabă bul-

versează pacientul decât să îi ofere şansa reală a schimbării.De asemenea, reţinem din literatura de specialitate că

deprinderile de empatie cognitivă pot fi învăţate şi antrenate. în schimb, cele care vizează empatia emoţională sunt maigreu de însuşit de către viitorii psihoterapeuţi. Empatia emo-ţională ar putea f i doar introdusă într-un antrenament empaticdirijat, n e f i i n d uşor de predat şi depinde în mare măsură denivelul sănătos de funcţionare a E g o - u l u i terapeutului.

Considerăm că un mijloc eficient de antrenare a deprin-derilor de comunicare empatică a viitorilor psihoterapeuţi îlreprezintă realizarea interviurilor preliminare într-o manierăcolaborativă. în vederea evidenţierii notelor specifice ale uneiexplorări colaborative, vom prezenta pentru început carac-teristicile interviului directiv, menit să blocheze înţelegereaempatică de către terapeut a problematicii pacientului său.

Astfel, în cadrul interviului directiv, terapeutul adresează

întrebări directe, iar pacientul răspunde, intervievatorulselectând, ghidând şi controlând direcţia interviului (fireşte,influenţat fiind de răspunsurile oferite de pacientul s ă u ) , încalitate de expert, terapeutul îşi concentrează atenţia pecomportamentele patologice ale pacientului său. Acest tip deinterviu este menit să accentueze asimetria relaţiei dintre ceidoi protagonişti ai relaţiei psihoterapeutice.

Următorul fragment de dialog vine să ilustreze specifi-citatea unui interviu directiv:

Terapeutul: Poţi să-mi spui care este problema ta? Pacientul: Nu ştiu exact, am o stare de teamă ..., cred

că mi se va întâmpla ceva rău.

40



Terapeutul: Când ai observat prima oară lucrul acesta? Pacientul: Cu trei luni în urmă.Terapeutul: A apărut brusc această stare?

Pacientul: Da, pur şi simplu m-am trezit într-odimineaţă cu această stare de teamă.

Terapeutul: Ce se întâmpla în viaţa ta în acea perioadă

de timp? Pacientul: Nimic special! Terapeutul: Aveai cumva o nemulţumire? Pacientul: Din câte ştiu, nu ...

Terapeutul: La birou sau probleme de familie? Pacientul: Nu, totul părea să fie bine.Terapeutul: Ai avut şi zile în care starea de anxietate a

dispărut? Pacientul: Da, uneori mă simt bine.Terapeutul: Care sunt circumstanţele în care starea ta

de teamă dispare?

Pacientul: Nu ştiu, pur şi simplu am momente când mi-mi mai este teamă.

în contrast, în cadrul interviului colaborativ, terapeutulr e d u c e n u m ă r u l î n t r e b ă r i l o r d i r e c t e ş i î n c u r a j e a z ă p a c i e n t u ls ă - ş i e x p l o r e z e p r o p r i i l e g â n d u r i ş i s e n t i m e n t e . Intr-o a s e m e -n e a s i t u a ţ i e , c e r e r i l e t e r a p e u t u l u i v o r f i d e t i p u l : „Spune-mi,

te rog, mai mult!" sau „Continuă, te rog!". D i r e c ţ i a d i a l o -g u l u i v i n e d i n p a r t e a p a c i e n t u l u i , f i i n d v o r b a , î n f a p t , d e o

î m p ă r ţ i r e e g a l ă a p u t e r i i î n r e l a ţ i e . P r i n r ă s p u n s u r i l e o f e r i t e ,terapeutul dovedeşte o înţelegere empatică a problematiciip a c i e n t u l u i s ă u .

I n d i f e r e n t d e o r i e n t a r e a t e r a p e u t i c ă , o r e l a ţ i e f e c u n d ăse d e f i n e ş t e p r i n c a p a c i t a t e a t e r a p e u t u l u i d e a î n ţ e l e g eP a c i e n t u l a şa cu m se în ţ e l eg e e l p e s i n e . Es te vorba desp rea o i l i t a t e a intevievatorului de a prinde, de a pătrunde semni-f i c a ţ i a p e r s o n a l ă ş i s u b i e c t i v ă a c u v i n t e l o r p a c i e n t u l u i . D o a r

41



o înţelegerea empatică a cadrului intern de referinţă aipa cien tulu i permite obţinerea acestui deziderat.

Reluând fragmentul de interviu prezentat anterior, vomreda desfăşurarea dialogului t e r a p e u t - p a c i e n t , de data aceasta

într-o man ieră colaborativă:Terapeutul: Poţi să-mi spui câteva lucruri despre modul

în care te simţi?

Pacientul: E greu de descris, un fel de stare de teamă,

ca şi cum urmează să mi se întâmple ceva rău.

Terapeutul: Ţi-e teamă, simţi că ceva rău se va

întâmpa?

Pacientul: Da...

Terapeutul: Ajută-mă să înţeleg mai bine.

Pacientul: Ei bine, de aproximativ trei luni de zile, în

mare parte a timpului am acest sentiment neplăcut, ca un fel de piază rea ..., bătăile inimii se accelerează, iar palmele îmi transpiră.

Terapeutul: Se pare că este teribil de neplăcut...

Pacientul: într-adevăr, este cea mai neplăcută expe-

rienţă prin care trec, cu nimic nu o pot compara... Am avut câteva momente asemănătoare cu mult timp în urmă, când am ratat un examen, dar atunci era explicabil ...

Terapeutul: Continuă ...

Pacientul: Ei bine, îmi murise un frate într-un accident

de maşină şi n-am putut să mă concentrez asupra studiu-

lui ...

Terapeutul: Crezi că starea ta de teamă are legătură cu

acest incident? Pacientul: Nu ştiu ... da ..., cred că da. N-am spus

niciodată lucrul acesta, dar am o stare de anxietate ... o

teamă că aş putea să mor.

42



Terapeutul: Aşadar, stările tale de anxietate implică ideea morţii, faptul că vei putea muri ...

Pacientul: Da, dar nu am nici un motiv ..., sunt sănătos

dar simt că aş putea muri... , simt că nu voi putea să trăiesc îndeajuns de mult încât să-mi văd copilul crescând ...

I n t e r v i u l c o l a b o r a t i v p e r m i t e e x t r a g e r e a u n o r i n f o r m a ţ i ip r e ţ i o a s e ş i u t i l e î n v e d e r e a f o r m u l ă r i i i p o t e z e i t e r a p e u t i c e .D e f ap t, a c es t d e m e r s r e p r e z in t ă g a r a n ţ i a s t a b i l i r i i u n e i r e l a ţ i i b a z a t e p e u n e c h i l i b r u d e f o r ţ e î n r e l a ţ i a t e r a p e u t i c ă , î n c o n -

t e x t u l p s i h o t e r a p i e ! a c t u a l e , e x p l o r ă r i l e c o l a b o r a t i v e c a p ă t ă oi m p o r t a n ţ ă m a j o r ă , f i i n d c o n s i d e r a t e o c a l e s i g u r ă p r i n c a r e is e r e s p e c t ă p a c i e n t u l u i p r o p r i a i n t e g r i t a t e ş i i n d i v i d u a l i t a t e .P a c i e n t u l este c o n s i d e r a t drept un partener ştiinţific în g ă s i -r e a s o l u ţ i e i t e r a p e u t i c e e f i c i e n t e , i a r t e r a p e u t u l , „închiriat" p ed u r a t a c e l o r 5 0 - 6 0 d e m i n u t e ( c â t d u r e a z ă ş e d i n ţ a d e t e r a p i e ) ,

î i v a o f e r i a c e s t u i a p o s i b i l i t a t e a d e s c h i m b a r e .

6. Tendinţe actuale de cercetare a empatiei în psihoterapie

6 . 1 . Conceptualizări tradiţionale

R e a l i z â n d o t r e c e r e î n r e v i s t ă a p r i n c i p a l e l o r t e m e î n

l e g ă t u r ă c u m a n i f e s t a r e a f e n o m e n u l u i e m p a t i c î n p s i h o -te ra pie , d e s p r in d e m u r m ă t o a r e l e c o n c l u z i i :• E m p a t i a a f o s t v ă z u t ă c a o m o d a l i t a t e d e „cunoaş-

tere" a c e l u i l a l t , o c a l e d e î n ţ e l e g e r e a u n o r a s p e c t el e g a t e d e e x p e r i e n ţ a f e n o m e n o l o g i c ă a u n e i a l t epersoane.

• U t i l i t a t e a c l i n i c ă a e m p a t i e i a d e v e n i t a x i o m a t i c ă î np s i h o t e r a p i e ş i c o n s i l i e r e p s i h o l o g i c ă .

• E m p a t i a e s t e p r i v i t ă c a o „deprindere" a p r a c t i -c i a n u l u i .

43



• Empatia „acurată" necesită un control al subiec-t i v i t ă ţ i i p r a c t i c i a n u l u i .

• Emp atia presup une o componentă afectiv ă şi unacognitivă.

• Empatia poate f i operaţionalizată în termeni compor-tamentali, respectiv răspunsuri verbale corespun-zătoare: parafrazarea, reflectarea sentimentelor, pre-luarea perspectivei celuilalt, expresiile acceptării,responsivitatea, sim patia.

• Funcţiile primare ale empatiei se referă atât lafacilitarea stabilirii alianţei terapeutice şi a strângeriiin fo rm aţ iilo r, cât şi la rol ul ei curativ.

6.2. Limite ale conceptualizărilor tradiţionale.Perspectiva multiculturalismului.

Din perspectiva multiculturalismului, J. Clark (2001)reproşează definiţiilor tradiţionale ale empatiei faptul că nu oplasează în contextul diversităţii.

• o lipsă de preocupare faţă de sem nif icaţ iil e cul tura leIn literatura referitoare la empatie este întipărită

presupunerea implicită conform căreia e m p a t i a este un feno-men transcultural care produce „sentimente asemănătoare"

împărtăşite de toate fiinţele umane (N. L. Paul, 1967). înaceastă perspectivă, influenţa diferenţelor culturale asupraproceselor empatice este ignorată. Recent, se afirmănecesitatea ca empatia să f ie „remodelată", prin acordareaunei atenţii sporite faţă de semnificaţiile pe care pacientul şiterapeutul le ataşează comportamentelor, e v e n i m e n t e l o r ,

persoanelor şi, în special cuvintelor.• o lip să de preocupare faţă de cont extul so ciop ol it icContextul social şi politic în care se stabileşte relaţia

terapeutică a fost neglijat în literatura referitoare la empatie.De asemenea, se recunoaşte mai puţin faptul că relaţia

44



terapeutică însăşi se desfăşoară pe terenul unor diferenţe desex, vârstă, clasă socială, rasă.

• terap eutu l este vă zut ca expert

Influenţate de modelul medical, definiţiile tradiţionaleale empatiei plasează terapeutul pe o poziţie de ..cunoscător

expert" care înţelege viaţa pacientului său mai bine decâtpacientul însuşi. Din perspectiva m ul tic ul tu ra lis m ul ui , paci-entul se situează pe poziţia cunoscătorului.

• empatia unidirecţion ată în general se ignoră contribuţia pacientului în procesul

empatic. G. T. Barrett-Lennard (1981, 1993), J. V. J o r d o n(1991) sunt printre puţinii autori care atrag atenţia asupranecesităţii im pl icării empatice m utuale atât a terapeutului, câtşi a pacientului în procesul terapeutic.

Teoriile multiculturaliste acordă o importanţă deosebitădinamicii culturale din interiorul proceselor terapeutice.Numeroşi autori accentuează necesitatea ca terapeutul săcâştige o profundă înţelegere a „viziunii asupra lumii" şi a„cadrului cultural de referinţă" a pacientului. Teoriile psiho-terapiei şi consilierii m u l t i c u l t u r a l postulează faptul caterapeuţii să îşi lărgească înţelegerea lumii vieţii pacienţilor lor prin studierea istoriei, a contextului social, politic,economic, a trăsăturilor caracteristice diverselor grupuri cul-turale (T. D. LaFromboise şi S. L. Foster, 1 9 9 1 ; D. W. Sue şiD. Sue, 1990). De pildă, în spaţiul american, numeroşi autori

sunt implicaţi în furnizarea unor informaţii cât mai bogate şim a i variate în legătură cu cele patru grupuri etnice majore:americani nativi, americani africani, americani asiatici şiamericani hisp anici.

In această perspectivă, se insistă actualmente asupram o d u l u i în care practicienii pot strânge informaţii culturale fa la un număr cât mai mare de pacienţi, în ideea conturăriiUn

ui tablou general al unei comunităţi date. Datele acumulatedin aceste interviuri pot permite stabilirea „tratamentelor

45



posibile dintr-o perspectivă culturală" (J. W. Leigh, 1998.p . 1 1 4 ) .

De menţionat este faptul că această abordare plaseazăterapeutul într-o poziţie de „cunoscător expert" care strânge

i n f o r m a ţ i i d e s p r e d i v e r s e c u l t u r i , î n ide e a de a î n ţe le ge ş i de al u c r a c u o a m e n i c a r e s u n t ..diferiţi" d e e l d i n p u n c t d e v e d e r ec u l t u r a l . P r i n u r m a r e , e t n i c i t a t e a t i n d e s ă f i e c o n s i d e r a t ă o

variabilă a p a c i e n t u l u i , mai degrabă decât o caracteristică aa m b i l o r p a r t e n e r i d e r e l a ţ i e .

6.3. Perspectiva etnografică

A v â n d u - ş i r ă d ă c i n i l e î n i n t e r a c ţ i o n i s m u i s i m b o l i c ş i

s o c i o l i n g v i s t i c ă , p e r s p e c t i v a e t n o g r a f i c ă o f e r ă o a b o r d a r eu n i c ă p r i v i n d î n ţ e l e g e r e a s e m n i f i c a ţ i i l o r n a t u r i i u m a n e ş i

conduite i sociale (J. P. Spradley, 1979). Etnografia şia c t i v i t a t e a s o c i a l ă î ş i p r o p u n s c o p u r i s i m i l a r e : î n ţ e l e g e r e ae x p e r i e n ţ e i u m a n e a ş a c u m e s t e e a t r ă i t ă , s i m ţ i t ă ş i c u n o s c u t ăd e p a r t i c i p a n ţ i i a c e s t e i a . P r i n u r m a r e , c o n c e p t e l e ş ip r i n c i p i i l e e t n o g r a f i e i p o t a j u t a l a î n ţ e l e g e r e a m a i d e p l i n ă aproceselor de tip em patic.

P r e o c u p a r e a d e b a z ă e s t e m a i d e g r a b ă î n ţ e l e g e r e ac a d r u l u i d e r e f e r i n ţ ă unic a l c l i e n t u l u i i n d i v i d u a l d e c â t ac a d r u l u i d e r ef e r in ţ ă a u n u i g r u p c u l t u r a l . A n a l i z a e t n o g r a f i c ăt i n d e s ă a i b ă a c c e s l a l u m e a c o n c e p t u a l ă a c l i e n t u l u i /

p a c i e n t u l u i , î n v e d e r e a s t a b i l i r i i d e c ă t r e t e r a p e u t a u n e ic o m u n i c ă r i a u t e n t i c e c u a c e s t a . D a c ă t e o r i i l e m u l t i c u l -

t u r a l i s t e a c c e n t u e a z ă i m p o r t a n ţ a d e s l u ş i r i i s e m n i f i c a ţ i i l o r c u l t u r a l e , e t n o g r a f i a îşi î n d r e a p t ă a t e n ţ i a şi pe Jimbaf.

c o n s i d e r a t o c a l e d e d e s c o p e r i r e a a c e s t o r s e m n i f i c a ţ i i . I nc o n f o r m i t a t e c u J . P . S p r a d l e y ( 1 9 7 9 , p . 1 7 ) , „ l i m b a j u l n ue s t e d o a r u n m i j l o c d e a c o m u n i c a d e s p r e r e a l i t a t e , c i ş i u n u ld e c o n s t r u i r e a r e a l i t ă ţ i i ' ' . A ş a d a r , l i m b a j u l n u r e p r e z i n t ă d o a r u n s i m p l u i n s t r u m e n t d e t r a n s m i t e r e a i n f o r m a ţ i e i . E l

46



stabileşte semnificaţiile tacite izvorâte din propria experienţăa c l i e n t u l u i . E x i s t ă o t e n d i n ţ ă a a c e s t u i a d e a „traduce"

p r o p r i a s a e x p e r i e n ţ ă î n t r - u n l i m b a j c a r e s ă f i e c â t m a i b i n e

î n ţ e l e s d e t e r a p e u t u l s ă u . A c e a s t ă t e n d i n ţ ă n u f a c e a l t c e v ad e c â t s ă d i s t o r s i o n e z e r e a l i t a t e a c u l t u r a l ă a p a c i e n t u l u i . P r i nu r m a r e , m e t ode l e de c e r c e t a r e e t n o g r a f i c ă î n a c t i v i t a t e as o c i a l ă a c c e n t u e a z ă i d e e a î n c u r a j ă r i i p a c i e n t u l u i î n a - ş i s p u n ep o v e ş t i l e „cu propriile sale cuvinte", în vederea d e s l u ş i r i i vorbirii sale „netraduse" (S. P. Sells şi N. N e w f i e l d , 1997).

Etnografii utilizează strategiile reafirmării şi încorpo-

rării frazelor-cheie şi t e r m e n i l o r u t i l i z a ţ i de p a c i e n t , încontrast cu tehnicile tradiţionale ale reformulării şi resemni-

ficării. Conform lui J. W. Green (1995, apud J. Clark, 2001),r i s c u l i n e r e n t a l r e f o r m u l ă r i i e s t e a c e l a c a l i m b a j u lt e r a p e u t u l u i s ă d e f o r m e z e s e m n i f i c a ţ i i l e c o n f e r i t e d e p a c i e n tu n e i a n u m i t e s i t u a ţ i i .

C a o c o n c l u z i e , t e o r i i l e t r a d i ţ i o n a l e a l e e m p a t i e i n u

a c o r d ă a t e n ţ i e c o n t e x t u l u i s o c i o p o l i t i c î n c a r e s e d e s f ă ş o a r ădi scuţ ia dintre ce i doi par tener i a i re la ţ ie i te rapeut ice .T . K e e f e ( 1 9 7 9 ) e s t e u n u l d i n t r e p u ţ i n i i t e o r e t i c i e n i a ie m p a t i e i c a r e a c c e n t u e a z ă i d e e a c a p a c i t ă ţ i i t e r a p e u t u l u i d e aempatiza nu doar cu „psihodinamica" pacientului, ci şi cu„dinamica puterii şi opresiunii". Nu t r e b u i e i g n o r a t f a p t u l căe x p e r i e n ţ a p u t e r i i ş i o p r e s i u n i i m o d e l e a z ă p e r c e p ţ i i l e ,

s e n t i m e n t e l e ş i c o m p o r t a m e n t e l e i n d i v i z i l o r . I n t e r v i u r i l e a ul o c î n t r - u n c o n t e x t s o c i o p o l i t i c d e d i s t r i b u ţ i e i n e g a l ă a p u t e r i i bazată pe rasă, c lasă, sex.

Aceasta perspectivă etnografică interpretativă îşi concen-t r e a z ă a t e n ţ i a n u a t â t p e i d e n t i f i c a r e a c o m p o n e n t e l o r ei r ip a t ie i , cât pe „experienţa trăită" a empatiei şi pe proce-sele p r i n c a r e t e r a p e u t u l ş i p a c i e n t u l d i s c u t ă c u p r i v i r e l am ţ e l e g e r e a l o r m u t u a l ă ş i r e c i p r o c ă d e - a l u n g u l ş e d i n ţ e i d ete rapie. ] \ J u atât abilitatea empatică a terapeutului estenecesară, c â t u t i l i z a r e a u n o r t e h n i c i d e d i a l o g ş i r e f l e c ţ i e

47



menite să adâncească înţelegerea reciprocă a partenerilor de relaţie.

In contextul diversificat şi globalizat al practiciiactivităţii sociale, capacitatea de a empatiza cu alte persoane

şi perspective poate deveni unul dintre cele mai importanteaspecte ale practicii competenţei culturale.

SintezăRealizând o sinteză cu privire la tendinţele moderne în

abordarea empatiei, vom p r e z e n t a , în tabelul de mai jos.principalele trăsături menite să reconceptualizeze empatia îndomeniul p s i h o t e r a p i e ! actuale.

Empatia tradiţională Empatia reconceptualizată

! - realitatea pacientului conside-rată ca fiind c o g n o s c i b i l ă ;

- acordarea ter ap eutulu i la sent i-mentele de bază ale pacien-t u l u i ;

- orientată pe persoană;

- poziţia de expert a terapeutului;

- privilegierea înţelegerii de cătret e r a p e u t a ceea ce îi comunicăpacientul;

- imp licarea empatică a terapeu-tului în procesul psihotera-peutic;

- unidirecţionată-deductivă.

-înţelegerea terapeutului văzutăca fiind p a r ţ i a l ă şi supusă gre-

! ş e l i i ;

j - acordarea terapeutului la limba- jul şi la semnificaţiile conferitede pacient;

- orientată pe context (cu ltu -

ral / sociopol itic);- poziţia de persoană care învaţă a

terapeutului;

- p r i v i l e g i e r e a înţelegerii de cătrepacient a ceea ce îi comunicăterapeutul;

- implicarea empatică atât aterapeutului, cât şi a pacientului în procesul psihoterapeutic;

- mutuală şi reciprocă-inductivă.

48



Capitolul 3

MOD ALITĂŢI DE ANTREN ARE

A DISPO NIBILITĂŢILOR DE COM UNICARE ALE VIITO RILO R PSIHO TERAP EUTI

l . Manifestarea respectului,căldurii, autenticităţii

A c e s t e c a r a c t e r i s t i c i a l e r e l a ţ i e i t e r a p e u t i c e c a p ă t ă oi m p o r t a n t ă d e o s e b i t ă î n c o n t e x t u l p s i h o t e r a p i e ! a c t u a l e . C e l et r e i o r i e n t ă r i p s i h o t e r a p e u t i c e m a j o r e ( d i n a m i c ă , c o m p o r -t a m e n t a l ă ş i e x p e r i e n ţ i a l ă ) a u l a n s a t d i v e r s e p u n c t e d e v e d e r ec u pr i v i re l a c arac t e r i s t i c i l e me nţ i onat e .

A s t f e l , psihoterapiile dinamice a c c e n t u e a z ă f a p t u l căt e r a p e u t u l t r e b u i e s ă m a n i f e s t e u n r e s p e c t p r o f u n d f a ţ ă d ep a c i e n t u l s ă u . N e u t r a l i t a t e a ş i o b i e c t i v i t a t e a a n a l i s t u l u i s u n t

f o r ţ e d o m i n a n t e î n r e l a ţ i e , m u l ţ i a u t o r i c o n s i d e r â n d„căldura" t e r a p e u t u l u i d r e p t t r ă s ă t u r ă c a r e i n t e r f e r e a z ă c ue v o l u ţ i a t r a n s f e r u l u i î n p s i h a n a l i z ă . C a r e g u l ă g e n e r a l ă ,p s i h a n a l i z a c l a s i c ă n u î n c u r a j e a z ă s p o n t a n e i t a t e a t e r a -p e u t u l u i , î m p ă r t ă ş i r e a g â n d u r i l o r ş i s e n t i m e n t e l o r s a l e o r i a l tee x p r e s i i a l e a u t e n t i c i t ă ţ i i î n r e l a ţ i a c u p a c i e n t u l s ă u . M a ir e c e n t , î n p s i h o t e r a p i i l e a n a l i t i c e d e s c u r t ă d u r a t ă s e p u n e u na c c e n t t o t m a i m a r e p e i n t e r a c ţ i u n e a t e r a p e u t - p a c i e n t , în

d e t r i m e n t u l a n a l i z e i p r o p r i u - z i s e , r e n u n ţ â n d u - s e l a r e g u l a„défier" a n e u t r a li tă ţ i i a n a l i s t u l u i .

In psihoterapiile de orientare strict comportamentală.p s i h o t e r a p e u t u ! a b o r d e a z ă p a c i e n t u l î n t r - o m a n i e r ă a u t o -r |t a r ă . I n c a l i t a t e d e expert, a c e s t a î i s t a b i l e ş t e p a c i e n t u l u iP r o g r a m e l e d e r e c u p e r a r e o r i e n t a t e î n d i r e c ţ i a r e d u c e r i i s i m -Ptornelor . D i s t a n ţ a i n t e r p e r s o n a l ă f i i n d m a r e , a u t e n t i c i t a t e at e r a p e u t u l u i nu prezintă o problemă, iar căldura este mascată

49



d e s t a t u t u l s ă u d e expert, î n c o n t e x t u l a c t u a l a l p s i h o t e r a p i e !c o g n i t i v - c o m p o r t a m e n t a l e d i m i n u e a z ă p r o g r e s i v a s i m e t r i ar e l a ţ i e i t e r a p e u t - p a c i e n t , i a r c e l o r t r e i c a r a c t e r i s t i c i l i sea c o r d ă a t e n ţ i a c u v e n i t ă .

Psihoterapiile experieniiale î n l ă t u r ă n e u t r a l i t a t e a , obiec-t i v i t a t e a ş i m a s c a p r o f e s i o n a l ă a t e r a p e u t u l u i . P s i h o t e r a p e u t u l î ş i î n c e p e d e m e r s u l a b o r d â n d c l i e n t u l a ş a c u m e s t e e l î n a c e im o m e n t ş i c a u t ă să-1 a j u t e s ă - ş i d e z v o l t e d i s p o n i b i l i t ă ţ i l el a t e n t e a u t o c u r a t i v e . P r e c o n c e p ţ i i l e ş i i p o t e z e l e c u p r i v i r e l ac l i e n t s u n t î n l ă t u r a t e , t e r a p e u t u l r e s p e c t ă î n m o d r e a li n d i v i d u a l i t a t e a a c e s t u i a , s i t u a ţ i e c a r e a n t r e n e a z ă u n n i v e l

r i d i c a t d e c ă l d u r ă ş i a u t e n t i c i t a t e d i n p a rt ea t e r a p e u t u l u i .S e o b s e r v ă f a p t u l c ă c e l e t r e i ş c o l i t e r a p e u t i c e a d o p t a

p o z i ţ i i d i f e r i t e c u p r i v i r e l a m a n i f e s t a r e a c ă l d u r i i ş ia u t e n t i c i t ă ţ i i t e r a p e u t u l u i . C a r e g u l ă g e n e r a l ă , r e s p e c t u l f a ţ a -

d e pac i e nt e s te p r i o r i t a r , f i i n d s t i p u l a t , d e a l t f e l , î n c o d u ld e o n t o l o g i c a l p s i h o t e r a p e u t u l u i . D e s u b l i n i a t e s t e i d e e a c ăm a n i f e s t a r e a r e s p e c t u l u i , c ă l d u r i i ş i a u t e n t i c i t ă ţ i i n e c e s i t ă î np r i m u l r â n d u n a n u m i t n i v e l d e maturizare psihologica at e r a p e u t u l u i . D e a c e e a , u n i i t e r a p e u ţ i î n c e p ă t o r i p o t î n t â m -p i n a d i f i c u l t ă ţ i î n p r i v i n ţ a s a t i s f a c e r i i a c e s t o r d i m e n s i u n i a l e

r e l a ţ i e i t e r a p e u t i c e .Respectul

I m p l i c ă î m p ă r ţ i r e a p u t e r i i î n r e l a ţ i e ş i f a c i l i t e a z ă c o l a b o -r a r e a a c t i v ă d i n t r e c e i d o i p r o t a g o n i ş t i a i r e l a ţ i e i . R e s p e c t u lm a n i f e s t a t d e t e r a p e u t f a ţ ă d e p a c i e n t i m p l i c ă d o u ă t r ă s ă t u r id e b a z ă ş i a n u m e : 1) d r e p t u l p a c i e n t u l u i de a g â n d i , a s i m ţ i ş ia c ţ i o n a î n f e l u l s ă u u n i c ş i p e r s o n a l ; 2 ) m e s a j u l c l a r e x p r i m a !d e t e r a p e u t c ă s c h i m b a r e a e s t e p o s i b i l ă ş i c ă s t ă î n p u t e r e a l i n( a p a c i e n t u l u i ) s ă a c c e l e r e z e a c e a s t ă s c h i m b a r e .

J. M. Lewis ( 1 9 78 , apud R. Carkhuff. 1969) nota cu mul!t i m p î n u r m ă c ă r e s p e c t u l e s t e m a i d e g r a b ă c o m u n i c a t c k

t e r a p e u t p r i n g r a d u l d e a t e n ţ i e ş i t o n a l i t ă ţ i l e v o c a l e a d o p t a t e

50



în t impul discuţiei s a l e cu pacientul decât prin cuvinteleexprimate. Cu toate acestea, ofer im spre ex em p li f ic ar e câtevaexpresii verbale care denotă lipsă de respect, precum şi ideea

că înţelegerea de către terapeut a problematicii pacientuluisău este cu mult superioară acestuia din urmă: „Este posibil.dar problema de bază constă în inabilitalea ta de a fi direct."', ..Foarte bine, dar ştim că anxietatea ta creste înaceastă situaţie."', „Ceea ce spui este interesant, dar nu cred

ea este relevant în momentul de faţă. "

Următoarele expresii ar putea să denote o abordare c o l a -

b o r a t i v ă a pacientului: „înţeleg modul în care vezi lucrurile.îţi mai vin în minte şi alte moduri de a privi această situaţie? "; ..Mă întreb dacă vrei să iei în considerare şi această posibilitate? "; ,,Putem privi situaţia ta din ambele

Că/dura

Aspect controversat al procesului p s i h o t e r a p e u t i c ,

această caracteristică se referă la situaţia în care terapeutul ar trebui sau nu să comunice în mod direct ..căldură''' în relaţiacu pacientul. Majoritatea specialiştilor consideră că tera-peutul trebuie să fie preocupat şi interesat în mod real deproblematica pacientului, dar nu s-a ajuns la un consens înp r i v i n ţ a co m un ic ă ri i de către terapeut a acestei caracter istic i.

In an ul 1973, H. H. Strupp a con stru it o scală bipo lară înp i n c i puncte care se referă la climatul terapeutic p r o p r i u - z i s .In punctul de mijloc al acestei scalei se situează neutra-

litatea, atitudinea terapeutului f i i n d obiectivă şi orientatăspre sarcină. La una din extremităţi se situează neutralitatea

absolută care neagă orice urmă de bunătate şi toleranţă, ia r l a c e a l a l t ă s e situează căldura, a t i t u d i n e a t e r a p e u t u l u i f i i n duna de acceptare şi î n ţ e l e g e r e , în acest ultim c a z . m e s a j u l pecareterap eutul î l c o m u n i c ă p a c i e n t u l u i e s t e de g e n u l : ..îmiPace de tineV U n i i a u t o r i consideră că această a l l r m a t i e



implică, de asemenea, dorinţa terapeutului de a f i la rândulsău plăcut şi acceptat de pacient. In aceşti termeni, călduraimplică atât o atitudine pozitivă a terapeutului faţă de paci-ent, cât şi o invitaţie a pacientului de a-şi accepta terapeutul.

Această intruziune a dorinţelor terapeutului în relaţie ar puteasă aibă imp lic aţi i negative a s u o r a dem ersu lui terapeutic.

Considerăm că o asemenea situaţie se constată doar atunci când terapeutul îşi „foloseşte" pacientul drept sursă asatis facerii p ropr iilo r sale nevoi şi curiozităţi . De alt fel , ca înorice relaţie interumană, atât pacientul, cât şi terapeutul suntpreocupaţi de mo du l în care sunt pr iv iţ i un ul de către ce lă la lt .Sarcina terapeutului nu este aceea de a-şi nega prezenţa

şi satisfacerea propriilor nevoi de a f i plăcut şi a c c e p t a t ,cât cea de a f i conştient de impactul acestora asupra relaţieişi de modul în care pot interfera cu scopurile prioritareale terapiei.

Abilitatea e m p a t i c ă a psihoterapeutului de a se plasa înlocul celuilalt va atrage după sine o atitudine de a c c e p t a r e decătre terapeut a pacientului său şi, în cele din u r m ă , o„încălzire" a relaţiei.

Autenticitatea în mod incontestabil, detaşarea terapeutului faţă de

pacient îi permite acestuia să evalueze în mod corect nivelulde funcţionare a E g o - u l u i pacientului, să sesizeze schim-

bările apărute în derularea terapiei şi să aprecieze naturainteracţiunii terapeut-pacient. Din păcate, deprinderile decomunicare empatică nu sunt incluse în programele deeducaţie ale viitorilor terapeuţi, detaşarea apărând de celemai multe ori drept singurul mod prin care aceştia învaţă s a

se relaţioneze cu p a c i e n ţ i i lor. Masca profesională, a t i t u d i n e adistantă şi rece pot servi de multe ori drept un mij loc p r i n

care terapeutul se apără împotriva „deschiderii" sale înrelaţie, caracteristică direct implicată în procesul e m p a t i c -

52



p r i n a cea s tă a t i tud in e, t e r a p e u t u l î l i n v i t ă pe pa c ien t să sec o m p o r t e î n a c e l a ş i m o d . r e d u c â n d u - s e p r o g r e s i v p o s i b i -l i t a t e a p r o d u c e r i i u n o r „momente" e m p a t i c e d e - a l u n g u l

d e s f ă ş u r ă r i i t e r a p i e i . P e n t r u a s e c o m p l i c a ş i r n a i m u l tl u c r u r i le , r ă s p u n s u r i l e „reci" ş i d i s t a n t e a l e p a c i e n t u l u i p o t f i

et icheta te drept patologice de către t e r a p e u t şi nu ca n i ş t er ă s p u n s u r i f i r e ş t i l a s e m n a l e l e p e c a r e p a c i e n t u l l e p r i m e ş t ed i n p a r t e a t e r a p e u t u l u i s ă u .

P r o b l e m a a u t e n t i c i t ă ţ i i t e r a p e u t u l u i e s t e v i g u r o s d e z - b ătută î n p s i h o t e r a p i e , î n a c e s t s e n s , p s i h a n a l i z a a r e r e g u l i

s t r i c t e . D a c ă p s i h a n a l i s t u l n u r e a c ţ i o n e a z ă l a c e e a c e s p u n ep a c i e n t u l , s e d e s c h i d e c a l e a d e z v o l t ă r i i t r a n s f e r u l u i , i a r r e z o l - varea nevrozei de transfer este cea care va permite restruc-t u r a r e a p e r s o n a l i t ă ţ i i p a c i e n t u l u i . C u e x c e p ţ i a o r i e n t ă r i ie x p e r i e n ţ ia l e , e x is t ă p u ţ i n e i n i ţ i a t i v e c u p r i v i r e l a î n c u r a j a re ae x p r i m ă r i i a u t e n t i c i t ă ţ i i t e r a p e u t u l u i î n r e l a ţ ie .

D e z b ă t â n d f u n c ţ i a e m p a t i e i î n p s i h o t e r a p i e ş i c o n s i -d e r â n d c ă a u t e n t i c i t a t e a s e i m p l i c ă î n a c e s t p r o c e s , a c e a s t ă

c a r a c t e r i s t i c ă a t e r a p e u t u l u i a r t r e b u i r e e v a l u a t ă . S e m n a l ă mp e r i c o l u l m a n i f e s t ă r i i s p o n t a n e i t ă ţ i i t e r a p e u t u l u i d o a r î ns i t u a ţ i a î n c a r e r ă s p u n s u r i l e a c e s t u i a a u m a i m u l t d e - a f a c e c us i t u a ţ i i d e v i a ţ ă c a r e s e s i t u e a z ă î n a f a r a c o n t e x t u l u i t e r a -p e u t i c . I n r e s t , c a p a c i t a t e a t e r a p e u t u l u i d e a s e c o m p o r t ad e s c h i s ş i o n e s t î n r e l a ţ i a s a c u p a c i e n t u l a r p u t e a r e p r e z e n t ao p r e m i s ă a s t a b i l i r i i u n e i c o m u n i c ă r i d e t i p e m p a t i c î n t r e ce i

d o i pa r ten er i .

2. Manifestarea autodezvăluirii

N i c i u n a l t a s p e c t a l p s i h o t e r a p i e i n u p r o v o a c ă a t â t d em u l t e controverse printre terapeuţi cum este manifestareaa u t o d e z v ă l u i r i i î n r e l a ţ i e . D u p ă R . R . G r e e n s o n (1 972), atât

s p o n t a n e i t a t e a t e r a p e u t u l u i î n o f e r i r e a d e r ă s p u n s u r i c u

53



p r i v i r e l a s i t u a ţ i a r e a l ă a p a c i e n t u l u i , c â t ş i o c l a r ă c u n o a ş t e r ea e r o r i l o r s a l e t e h n i c e , c o n s t i t u i e f o r m e d e m a n i f e s t a r e aa u t o d e z v ă l u i r i i (..self-disclosure'}. A d e s e o r i , transparenţa p ec a r e o p r e s u p u n e a u t o d e z v ă l u i r e a a f o s t c o n f u n d a t ă c u

a u t e n t i c i t a t e a . E s t e î n s ă e v i d e n t c ă u n t e r a p e u t p o a t e s ă sec o m p o r t e î n t r - o m a n i e r ă n a t u r a l ă ş i a u t e n t i c ă , d a r f ă r ă a - ş ie x p r i m a î n m o d d i r e c t ş i e x p l i c i t g â n d u r i l e ş i s e n t i m e n t e l e .

După D. Ş. Săucan (1999. p. 26-27). , . a u t o d e z v ă l u i r e aes te un t ip de c o m u n i c a r e , o t r a n s m i t e r e d e i n f o r m a ţ i i d e s p r eg â n d u r i l e , s e n t i m e n t e l e ş i c o m p o r t a m e n t u l u n e i p e r s o a n e " . A u t o d e z v ă l u i r e a s e r e f e r ă l a r e l e v a r e a d e i n f o r m a ţ i i c a r ea p a r ţ i n s e l f - u l u i n o s t r u a s c u n s ş i p r e s u p u n e c u n e c e s i t a t e

p r e z e n ţ a c e l u i l a l t , f i i n d v o r b a d e s p r e u n a c t i n t e r p e r s o n a l .P r i n t r e b e n e f i c i i l e a u t o d e z v ă l u i r i i s e n u m ă r ă o mai bună

cunoaştere de sine. Prin urmare, putem câştiga o nouă şi maip r o f u n d ă p e r s p e c t i v ă d e s p r e n o i î n ş i n e p r i n a u t o d e z v ă l u i r e a î n f a ţ a u n e i a l t e p e r s o a n e . D e a s e m e n e a , d o b â n d i m o mai

marc eficienţă în comunicare, în sensul că înţelegem mai b i n e m e s a j e l e c e l o r l a ţ i î n m ă s u r a î n c a r e a c e ş t i a n i s ea u t o d e z v ă l u i e . N u î n u l t i m u l r â n d , p r i n a u t o d e z v ă l u i r e s eo b ţ i n e o mai mare profunzime relaţională. P r i n a u t o d e / - v ă l u i r e . m ă r t u r i s i m c e l o r l a l ţ i c ă a v e m î n c r e d e r e î n e i , i a r a c e ş t i a l a r â n d u l l o r n i s e a u t o d e z v ă l u i e . l u â n d n a ş t e r e or e l a ţ i e s e m n i f i c a t i v ă ş i o n e s t ă . E x i s t ă s i t u a ţ i i î n c a re p u t e m s ăt r a n s m i t e m i n f o r m a ţ i e d e s p r e n o i î n ş i n e c u s c o p u l d e a î n c u r a j a p e c e l ă l a l t s ă f a c ă l a f e l .

F i r e ş t e , c a n t i t a t e a ş i c a l i t a t e a a u t o d e z v ă l u i r i i t r e b u i e s ăf i e p o t r i v i t e c u s i t u a ţ i a r e l a ţ i o n a l ă . D e o b i c e i , e s t e c o n s i -d e r a t ă o g r e ş e a l ă î m p ă r t ă ş i r e a u n e i i n f o r m a ţ i i c o n s i s t e n t ep r e a d e v r e m e , p r o c e s u l d e a u t o d e z v ă l u i r e î n t r - o r e l a ţ i et r e b u i n d s ă s e r e a l i z e z e î n m o d g r a d a t . I n a f a r a u n e im o d e r a ţ i i î n c e e a c e p r i v e ş t e c a n t i t a t e a , a u t o d e z v ă l u i r e a a r t r e b u i s ă c o n s t e a î n i n f o r m a ţ i e p o z i t i v ă ş i m a i p u ţ i n î n d e t a l i inegative (D. Ş. Săucan, 1999). De asemenea, este mult mai

54



c o n s t r u c t i v c a a u t o d e z v ă l u i r e a s ă f i e f o c a l i z a t ă p e p r e z e n t u lr e l a ţ i e i „aici şi acum" decât pe „acolo şi atunci". D e s i g u r ,poate f i r e l e v a n t s ă f i e a d u s î n d i s c u ţ i e t r e c u t u l , d a r n u m a i

dacă are vreo legătură cu ceea ce se petrece în prezent.C l a r i t a t e a ş i c o m p r e h e n s i b i l i t a t e a î n a u t o d e z v ă l u i r e s u n tp r i m o r d i a l e . A t u n c i c â n d n e „deschidem" î n f a ţ a p a r t e n e r u l u in o s t r u d e r e l a ţ i e , e x p r i m a r e a g â n d u r i l o r ş i s e n t i m e n t e l o r t r e b u i e s ă f i e r e a l i z a t ă î n t r - o m a n i e r ă c â t m a i e x p l i c i t ă .

î n t r e b a r e a s e p u n e n u d a c ă t e r a p e u t u l a r t r e b u i s ă s ee xpr ime pe e l însu ş i , c ât în c e c ondi ţ i i ş i c u c e pac ie nţ iar pu te a te rape u tu l să se autodez\>ăluie î n r e l a ţ i e . R ă s p u n s u l l aa c e a s t ă î n t r e b a r e a r p u t e a i n c l u d e m a i m u l t e v a r i a b i l eş i a n u m e : n a t u r a o b i e c t i v e l o r p s i h o t e r a p e u t i c e , n a t u r a a u t o d e z -v ă l u i r i i ş i c o n t e x t u l î n c a r e a u t o d e z v ă l u i r e a s e p o a t e m a n i f e s t a .

2 . 1 . Natura obiectivelor psihoterapeutice

C u m u l t t i m p î n u r m ă . M . F . W e i n e r ( 1 9 7 7 ) a d i v i z a t

p s i h o t e r a p i a în t r e i m a r i c a t e g o r i i : represivă, ego-suportivă şievocativă, considerând că terapia ego-suportivă necesităa u t o d e z v ă l u i r e d i n p a r t e a t e r a p e u t u l u i . M e c a n i s m u l d e b a z ăa l a c e s t u i t i p d e t e r a p i e e s t e f e e d b a c k - u l , p a c i e n ţ i i f i i n d

î n c u r a j a ţ i s ă - ş i a s u m e r e s p o n s a b i l i t a t e a p r o p r i i l o r l o r g â n d u r iş i s e n t i m e n t e , m a i d e g r a b ă d e c â t s ă - ş i d i r e c ţ i o n e z e a t e n ţ i aa s u p r a d e z v o l t ă r i i t r a n s f e r u l u i . I n c o n t r a s t , t e r a p i a evocativă s e b a z e a z ă p e i n t e r p r e t a r e ş i i m p l i c ă o c r e ş t e r e a n e u t r a l i t ă ţ i it e r a p e u t u l u i . I n t e r a p i a represivă, t e r a p e u t u l este a t â t deP r e o c u p a t d e d i s p a r i ţ i a c o m p o r t a m e n t u l u i s i m p t o m a t i c a lp a c i e n t u l u i î n c â t f e e d b a c k - u r i l e d e n a t u r ă i n t e r p e r s o n a l ă s u n tc o m p l e t i g n o r a t e .

2.2. Natura autodezvăluirii

'n g e n e r a l , r e p u t a ţ i a p r o f e s i o n a l ă a t e r a p e u t u l u i , m o d u le a m e n a j a r e a c a b i n e t u l u i , î m b r ă c ă m i n t e a , î n f ă ţ i ş a r e a

55



t e r a p e u t u l u i e t c . p o t f u r n i z a p a c i e n ţ i l o r u n e l e i n f o r m a ţ i ic u p r i v i r e i a v i a ţ a p e r s o n a l ă a t e r a p e u t u l u i l o r . D e a l t f e l .există anumite informaţii generale pe care unii terapeuţi lef u r n i z e a z ă p a c i e n ţ i l o r , c u r n a r f i : v â r s t a , s t a t u t u l m a r i t a l ,

c a l i t a t e a de p ă r i nt e sa u a l t e da t e p e r sona l e . C h i a r ş i l aa c e s t n i v e l s u p e r f i c i a l d e a u t o d e z v ă l u i r e e x i s t ă d i v e r s e o p i n i i .J. M. Lewis (1978) aminteşte cazul a doi psihanalişti c a r es u n t î n t r e b a ţ i d e p a c i e n t u l l o r l a p r i m u l i n t e r v i u : ,,Dvs. aveţi

copii?". P r i m u l ar f i r ă p u n s : „De ce mă întrebi?" şi a r e f u z a ts ă - i d e a v r e u n r ă s p u n s . C e l ă l a l t a r f i s p u s : „Da, trei, ... dar

de ce mă întrebi?". P r i m u l t e r a p e u t ş i - a a p ă r a t p oz i ţ i a p r i ni n d i c a r e a f a p t u l u i c ă n u v r e a s ă g r ă b e a s c ă s t a b i l i r e a u n u i

t r a n s f e r t i m p u r i u , î n t i m p c e a l d o i l e a ş i - a e x p r i m a t a t â td o r i n ţ a s t a b i l i r i i u n e i r e l a ţ i i „reale", c â t ş i . n e l ă m u r i r e a c up r i v i r e l a s e m n i f i c a ţ i a î n t r e b ă r i i .

L a n i v e l p e r s o n a l , t e r a p e u t u l î ş i p o a t e d e z v ă l u i p r o p r i i l ea t i t u d i n i , o p i n i i ş i v a l o r i . U n i i a u t o r i s u s ţ i n c ă p a c i e n ţ i i a ud r e p t u l d e a c u n o a ş t e î n c ă d e l a î n c e p u t u l t e r a p i e i..ideologia" terapeutului lor. Acest tip de autodezvăluiree s t e d e z a p r o b a t d e u n n u m ă r m a r e d e t e r a p e u ţ i c a r e a p r e c i a z ă

c ă i n f o r m a ţ i i l e c e r u t e d e p a c i e n ţ i t r e b u i e u r m a t e d e c l a r i -f i c a r e a m o t i v e l o r p e n t r u c a r e a c e ş t i a f o r m u l e a z ă î n t r e b ă r i l er e s p e c t i v e .

U n a l t n i v e l a l a u t o d e z v ă l u i r i i i m p l i c ă î m p ă r t ă ş i r e a d ec ă t r e t e r a p e u t a u n o r e x p e r i e n ţ e p e r s o n a l e . A c e s t t i p d et r a n s p a r e n ţ ă e s t e u t i l i z a t î n d e o s e b i î n t e r a p i a c u a d o l e s c e n ţ is a u c u t i n e r i a d u l ţ i c a r e n u a u d o b â n d i t o e x p e r i e n ţ ă d e v i a ţ ă

b o g a t ă . D e p i l d ă , a ş t i d a c ă t e r a p e u t u l a a v u t a n u m i t e t e m e r i î n l e g ă t u r ă c u a d m i t e r e a l a f a c u l t a t e p o a t e c o n s t i t u i oi n f o r m a ţ i e u t i l ă p e n t r u u n t â n ă r a f l a t î n f a ţ a a c e s t u i e x a m e n .

U n n i v e l r n a i a d â n c a l a u t o d e z v ă l u i r i i s e r e f e r ă l a î m p ă r -t ă ş i r e a p r o p r i i l o r s e n t i m e n t e a l e t e r a p e u t u l u i c u p r i v i r e l an a t u r a i n t e r a c ţ i u n i i s t a b i l i t e c u p a c i e n t u l s ă u . î n a c e s t s e n s .p a c i e n t u l p o a t e p r i m i u n e l e f e e d b a c k - u r i c u p r i v i r e l a

56



i m p a c t u l pe ca re î l a re a supra a l to r per so a n e. A ces t t ip d ei n t e r v e n ţ i e p o a t e f i u t i l î n d e o s e b i c u p a c i e n ţ i i a l e c ă r o r

proiecţii asupra altor persoane joacă un rol determinant în

d i f i c u l t ă ţ i l e a c t u a l e c u c a r e s e c o n f r u n t ă .2.3. Contextul

A n u m i t e v a r i a b i l e p o t i n f l u e n ţ a d e c i z i a t e r a p e u t u l u i d e as e ,.dezvălui" î n d i v e r s e s i t u a ţ i i t e r a p e u t i c e . U n c o n t e x ts p e c i a l i m p l i c ă a p a r i ţ i a u n u i e v e n i m e n t n e o b i ş n u i t î n v i a ţ ap a c i e n t u l u i , c u m a r f i o p i e r d e r e a u n e i f i i n ţ e d r a g i , în a ces t

c a z , u n i i t e r a p e u ţ i p r e z i n t ă c o n d o l e a n ţ e î n t r - u n m o d s i m p l u ş id i r e c t . U n a l t c o n t e x t s p e c i a l p o a t e i m p l i c a u n e v e n i m e n ts e m n i f i c a t i v d i n v i a ţ a t e r a p e u t u l u i ( c u m a r f i o p r o b l e m ă d esă n ă ta te sa u un d eces în fa m i l ie) . C hia r ş i în a ces tec i r c u m s t a n ţ e d e o s e b i t e , e x i s t ă p ă r e r i d i v e r g e n t e a l e t e r a p e u -ţ i l o r c u p r i v i r e l a o f e r i r e a d i n p r o p r i e i n i ţ i a t i v ă a a c e s t u i t i pd e i n f o r m a ţ i i .

în f inal, s u b l i n e m i d e e a c ă a u t o d e z v ă l u i r e a n u t r e b u i e s ă

s e m a n i f e s t e f ă r ă c a t e r a p e u t u l s ă n u i a î n c o n s i d e r a r e i m p a c -t u l c e l m a i p r o b a b i l a s u p r a p a c i e n t u l u i s ă u .

3. Monitorizarea procesului de interacţiuneterapeutică

3.1. Impactul terapeutului asupra relaţiei

A b i l i t a t e a t e r a p e u t u l u i d e a r e c u n o a ş t e i m p a c t u l a s u p r ai n t e r a c ţ i u n i i s a l e c u p a c i e n t u l n e c e s i t ă u n e f o r t c o n s t a n t d e - al u n g u l d e s f ă ş u r ă r i i ş e d i n ţ e l o r d e t e r a p i e . E l a r e s a r c i n a d e amonitoriza această in ter acţ iun e, chi ar dacă este un pa rtic ip an tactlv 'n r e l a ţ i e . U n i i t e r a p e u ţ i au t e n d i n ţ a de a m i n i m a l i z a• i / o r / c r " p r o p r i e i l o r p e r s o n a l i t ă ţ i ş i d e z v o l t ă u n s t i l t e r a p e u t i c

Qjoţadă ş\ prost jucat. Iată de ce p s i h o t e r a p e u ţ i i t r e b u i e să

57



p a r c u r g ă e i î n ş i ş i o t e r a p i e i n t e n s i v ă ( s a u o c u r ă a n a l i t i c ă ) , î n s u ş i r e a d e p r i n d e r i l o r d e e m p a t i e p r e d i c t i v ă î i v a d e t e r m i n as ă d e s c o p e r e f a p t u l c ă u n a n u m i t g â n d s a u s e n t i m e n t( a n x i e t a t e l e g a t ă d e p a c i e n t , a p a r i ţ i a u n u i e v e n i m e n t

n e p r e v ă z u t î n v i a ţ a l o r p e r s o n a l ă e t c . ) p o t d u c e l a o p e r c e p ţ i ee r o n a t ă a p a c i e n t u l u i . In p l u s . căldura, respectul şi auten-ticitatea f a c i l i t e a z ă p r o c e s u l de c o n ş t i e n t i z a r e a i m p a c t u l u il o r a s u p r a a c e st ei i n t e r a c ţ i u n i .

U n a c c e n t d e o s e b i t s e p u n e p e c o m p o r t a m e n t u l n o n - v e r b a l a l c e l o r d o i p a r t e n e r i d e r e l a ţ i e . A p r e c i e r e a d e c ă t r et e r a p e u t a i m p a c t u l u i paltermirilor s a l e de e x p r e s i v i t a t ef a c i a l ă ( s a u a a l t o r m i ş c ă r i a l e c o r p u l u i ) a s u p r a p a c i e n t u l u is ă u r e p r e z i n t ă u n a s p e c t i m p o r t a n t . P r i n u r m a r e , e s t e d e

d a t o r i a t e r a p e u t u l u i s ă d e v i n ă r e c e p t i v l a m o d u l î n c a r e a r p u t e a i n f l u e n ţ a , în t r -o m a n i e r ă i n a d e c v a t ă , i n t e r a c ţ i u n e a s a c up a c i e n t u l .

I n g e n e r a l , u n t e r a p e u t d i s p u n e d e t r e i s u r s e c o n s t a n t e d e î n ţ e l e g e r e a m o d u l u i î n c a r e p o a t e d e v e n i e f i c i e n t î n r e l a ţ i at e r a p e u t i c ă :

1 . m o n i t o r i z e a z ă c o m p o r t a m e n t u l v e r b a l ş i n o n v e r b a l a lp a c i e n t u l u i ş i n o te az ă r e z i s te n ţ e l e a c e s t u i a l a s c h i m b a r e :

2. a s c u l t ă .jn şoaptă" p r o p r i i l e sale s e n t i m e n t e , g â n d u r i ,a m i n t i r i c a r e î i a p a r d e - a l u n g u l d e s f ă ş u r ă r i i d i s c u ţ i e i c up a c i e n t u l ;

3 . m e t a - m o n i t o r i z e a z ă p r o c es u l î n s u ş i d e i n t e r a c ţ i u n e .I n a c e s t s e n s , J . M . L e w i s ( 1 9 7 8 ) a p r e c i a z ă c ă p u t e m

a v e a î n v e d e r e u r m ă t o a r e l e a s p e c t e a l e i n t e r a c ţ i u n i i t e r a p e u t -p a c i e n t : c a d e n ţ a , p r o f u n z i m e a e x p l o r ă r i i ş i d i s t a n ţ a i n t e r -

p e r s o n a l ă .

3 . 1 . 1 . Cadenţa

C a d e n ţ a s e r e f e r ă l a l u n g i m e a s e c v e n ţ e l o r d e v o r b i r e a l e

celor doi interlocutori. O cadenţă exploratorie este aceea î"

58



c a r e a f i r m a ţ i i l e s c u r t e a l e t e r a p e u t u l u i s u n t u r m a t e d ea f i r m a ţ i i m a i l u n g i a le p a c i e n t u l u i :

Terapeut:Pacient:Terapeut:

Pacient:Terapeut:

Pacient:

Un alt pattern de cadenţă sugerează prezenţa unor rezistenţe considerabile la explorare din partea pacientului:

Terapeut:

Pacient:Terapeut:

Pacient:Terapeut:

Pacient:

în fine, un al treilea pattern (mai greu de evaluat) sereferă la situaţia în care e x i s t ă o colaborare efectivă întret e r a p e u t ş i p a c i e n t , d a r s e m a n i f e s t ă î n a c e l a ş i t i m p o a n u m i t ăr a p i d i t a t e a s e c v e n ţ e l o r d e v o r b i r e , p r e c u m ş i a p a r i ţ i a u n o r r e z i s t e n ţ e d i n p a r t e a c e l o r d o i p a r t e n e r i d e r e l a ţ i e t e r a p e u t i c ă :

Terapeut:Pacient:Terapeut:Pacient:

Terapeut:Pacient:

3. 1. 2. Profunzimea explorării D e - a l u n g u l u n e i ş e d i n ţ e d e t e r a p i e , t e r a p e u t u l t r e c e p r i n

rei t i p u r i d i f e r i t e d e a c t i v i t a t e m i n t a l ă : o a s c u l t a r e a c t i v ă , o

59



a c t i v i t a t e a n a l i t i c ă c a r e i m p l i c ă d e t a ş a r e ş i o a c t i v i t a t ee m p a t i c ă b i n e s t r u c t u r a t ă . D e c e l e m a i m u l t e o r i . o p ţ i u n e ap e n t r u u n a d i n c e l e t r e i t i p u r i d e a c t i v i t a t e e s t e l u a t ă î n a f a r au n e i d e c i z i i c o n ş t i e n t e , î n a l t e s i t u a ţ i i , t r a n z i ţ i a d e l a u n a l aa l t a s e r e a l i z e a z ă c a u r m a r e a u n e i d e c i z i i c o n ş t i e n t ed e t e r m i n a t e d e î n t r e b ă r i d e g e n u l : „Ce experimentează

pacientul în momentul defaţă?", „De ce mă simt trist?'',

„Există o mai mare distantă între noi doi astăzi?"

F i r e ş t e , e s t i m a r e a a d â n c i m i i u n e i e x p l o r ă r i e s t e o s a r c i n ăd i f i c i l ă ş i c o m p l e x ă . T e r a p e u t u l a r t r e b u i s ă e v a l u e z e d a c ăd i s c u ţ i a t i n d e s ă a c o p e r e î n m o d s u p e r f i c i a l m a i m u l t e a r i i d ep r o b l e m e s a u s e c o n c e n t r e z ă d o a r p e u n a s i n g u r ă . U n i n t e r -

v i u f ă r ă p r o f u n z i m e e x p r i m ă , î n f a p t , o t e m e r e , o n e l i n i ş t e a

t e r a p e u t u l u i c u p r i v i r e l a o a n u m i t ă a r i e d e d i s c u ţ i e s a u i aa n u m i t e s e n t i m e n t e c a r e p o t f i s c o a s e l a i v e a l ă ş i c a r e a r p u t e a s ă b l o c h e z e s a u s ă f r â n e z e c u r s u l t e r a p i e i .

O m a r e p a r t e a e f o r t u r i l o r t e r a p e u t u l u i d e p u s e d e - al u n g u l ş e d i n ţ e l o r d e t e r a p i e s e r e f e r ă l a f a c i l i t a r e a a c t i v i t ă ţ i id e a u t o e x p l o r a r e a p a c i e n t u l u i s ă u . I n a c e s t s e n s , r ă s p u n s u r i l ee m p a t i c e a l e t e r a p e u t u l u i r e p r e z i n t ă u n s t i m u l p u t e r n i c p e n t r um a j o r i t a t e a p a c i e n ţ i l o r î n p r o c e s u l a u t o e x p l o r ă r i i . S i m p l e l ecereri ale terapeutului de genul: „Continuă, te rog!" sau„Spune-mi mai mult despre... " , îi indică pacientului faptul căg â n d u r i l e ş i s e n t i m e n t e l e s a l e s u n t r e l e v a n t e ş i i m p o r t a n t ep e n t r u t e r a p e u t .

3 . 1 . 3 . Distanţa interpersonală

D i n p ă c a t e , n u e x i s t ă i n d i c a t o r i o b i e c t i v i c a r e s ă d e t e c -t e z e g r a d u l d e d i s t a n ţ ă i n t e r p e r s o n a l ă î n t r - o r e l a ţ i e . P r a c t i c at e r a p e u t i c ă n e i n d i c ă f a p t u l c ă a c e l e r e l a ţ i i c a r a c t e r i z a t e

p r i n t r - u n n i v e l b u n d e e m p a t i e e m o ţ i o n a l ă a t e r a p e u t u l u ir e l e v ă o d e s c h i d e r e c o n s i d e r a b i l ă a a c e s t u i a î n r e l a ţ i a s a c up a c i e n t u l . D i n c o n t r ă , a c t i v a r e a d e p r i n d e r i l o r d e d e t a ş a r e a l e

60



t e r a p e u t u l u i i m p u n e o m a i m a r e d i s t a n ţ ă i n t e r p e r s o n a l ă î n t r ecei d o i p r o t a g o n i ş t i .

D e c e l e m a i m u l t e o r i , u t i l i z a r e a u n u i l i m b a j a b s t r a c t ş if o r m a l r e p r e z i n t ă u n i n d i c a t o r p o s i b i l a l u n e i d i s t a n ţ e i n t e r -p e r s o n a l e î n r e l a ţ i a t e r a p e u t i c ă . D i n c o n t r ă , u t i l i z a r e a u n u il i m b a j c o n c r e t , s i m p l u ş i s p e c i f i c d u c e l a o m a i m a r e a p r o -p i e r e î n t r e c e i d o i . I n a c e s t s e n s , u n e l e s t u d i i r e l e v ă f a p t u l c ău t i l i z a r e a u n u i l i m b a j î n a l t i n t e l e c t u a l i z a t d e c ă t r e t e r a p e u ts - a r d a t o r a u n e i s t r u c t u r i a n x i o a s e ş i o b s e s i v e a a c e s t u i a .

D i s t a n ţ a i n t e r p e r s o n a l ă e s t e g e n e r a t ă d e c e l e m a i m u l t eo ri d e n e l i n i ş t i l e ş i a n x i e t a t ă ţ i l e t e r a p e u t u l u i ş i p a c i e n t u l u i c up r i v i r e l a m o d u l î n c a r e s u n t p e r c e p u ţ i s a u a c c e p t a ţ i u n u l d ec ătre c e l ă l a l t . D e-a l u n g u l d e s f ă ş u r ă r i i u n u i i n t e r v i u , p r o c e s u ld e deschidere i n t e r p e r s o n a l ă p o a t e v a r i a î n f u n c ţ i e d e n e v o i au n u i a d i n t r e p a r t i c i p a n ţ i d e a f i a c c e p t a t , i a r p r o c e s u l d edistanţare variază î n f u n c ţ i e d e t e a m a d e d e s c h i d e r e î n r e l a ţ i e

a u n u i a d i n t r e e i s a u a c e l o r d o i .S u b l i n i e m f a p t u l c ă l i m b a j u l u t i l i z a t d e t e r a p e u t

r e p r e z i n t ă u n e l e m e n t i m p o r t a n t c a r e i n f l u e n ţ e a z ă p r o c e s u ld e a u t o e x p l o r a r e a p a c i e n t u l u i . U n i i a u t o r i f a c r e f e r i r e l aa c e a s t ă c a r a c t e r i s t i c ă a t u n c i c â n d d i s c u t ă despre concreteţe.

A s t f e l , l a u n n i v e l î n a l t d e c o n c r e t e ţ e , t e r a p e u t u l d ă d o v a d ăd e a c c e p t a r e ş i s a t i s f a c ţ i e î n a-1 î n t â l n i p e p a c i e n t a c o l ou n d e ,,este" e l c u a d e v ă r a t , i a r l i m b a j u l s ă u e s t e c o n e c t a tl a e x p e r i e n ţ a a c t u a l ă a p a c i e n t u l u i s ă u . î n a c e s t s e n s ,c o n t r i b u ţ i i v a l o r o a s e s u n t a d u s e î n p s i h o l o g i a c o n t e m p o r a n ăde „programarea nenroling\nsticcr (N.L.P.).

A l t e m o d u r i p r i n c a r e t e r a p e u t u l p o a t e m o n i t o r i z a p r o -c e s u l i n t e r a c ţ i u n i i t e r a p e u t i c e s u n t : c o n c e n t r a r e a p e d i a l o g u l

t e r a p e u t - p a c i e n t , e c h i l i b r u l d e f o r ţ e î n r e l a ţ i a t e r a p e u t i c ă ,negocierea î n l e g ă t u r ă c u i d e n t i f i c a r e a p r o b l e m e l o r P a c i e n t u l u i ş i c u g ă s i r e a c e l e i m a i b u n e s o l u ţ i i t e r a p e u t i c e , î n c u r a j a r e a a u t o n o m i e i , e s t i m a r e a d i m e n s i u n i i a f e c t i v e am t e r a c ţ i u n i i .

61



3.2. Concentrarea pe dialogul terapeut-pacient

R e p r e z i n t ă u n a l t m o d p r i n c a r e t e r a p e u t u l p o a t e m o n i -t o r i z a p r o c e s u l i n t e r a c ţ i u n i i s a l e c u p a c i e n t u l , în acest sens .r e v i n e î n s a r c i n a t e r a p e u t u l u i r e s p o n s a b i l i t a t e a d e a d i r e c ţ i o n a

t e r a p i a ( î n a n u m i t e m o m e n t e ) p e s i t u a ţ i a a c t u a l ă , p e .Mici şi acum", p r e c u m ş i p e p r o g r e s u l r e l a ţ i e i t e r a p e u t i c ep r o p r i u - z is e . I n m o d t r a d i ţ i o n a l , p a c i e n t u l e ra ţ in t a o b s e r v a ţ i e i .De data a c e a s t a , ţ i n t a o r e p re z i n t ă î n s ă ş i r e l a ţ i a te r a p e u t i c ă .

î n m o d f i r e s c , e x p l o r a r e a î m p r e u n ă c u p a c i e n t u l a c e e ace se petrece „între noi chiar acum" poate g e n e r a n e l i n i ş t i ş i

a n x i e t ă ţ i u n u i t e r a p e u t î n c e p ă t o r . O r i c e t e m ă p e c a r e o a d u c ep a c i e n t u l î n d i s c u ţ i e p o a t e r e f l e c t a c e v a d i n r e a l i t a t e a r e l a ţ i e iterapeut-pacient. (De pildă: „Vorbindu-mi despre teama pe

care o ai faţă de tatăl tău, mă întreb dacă nu cumva ai sentimente asemănătoare în legătură cu mine?"). ™ ~ "" "

3.3. Echilibrul de forţe în relaţia terapeutică

E c h i l i b r u l d e f o r ţ e î n r e l a ţ i e e s t e u n a l t a s p e c t d e c a r et e r a p e u t u l t r e b u i e s ă ţ i n ă c o n t î n d e r u l a r e a p s i h o t e r a p i e ! . A c e s t e c h i l i b r u d e f o r ţ e s e p o a t e r e a l i z a p r i n m a n i f e s t a r e arespectului t e r a p e u t u l u i f a ţ ă d e o p i n i i l e p a c i e n t u l u i c u p r i v i r e

l a s e m n i f i c a ţ i a a n u m i t o r e v e n i m e n t e , î n t r e b ă r i l e d i r e c t e ş ir e p e t i t i v e a l e t e r a p e u t u l u i , m a n i e r a a u t o r i t a r ă î n c a r e a c e s t e as u n t f o r m u l a t e , c o m p o r t a m e n t u l t e r a p e u t u l u i ca si cu m a r ş t id i n a i n t e î n c o t r o s e î n d r e a p t ă t e r a p i a , t o a t e a c e s t e a r i d i c as e m n e s e r i o a s e d e î n t r e b a r e c u p r i v i r e l a a b i l i t a t e a t e r a p e u -t u l u i d e a î m p ă r ţ i p u t e r e a î n r e l a ţ i e .

3.4. Negocierea în legătură cu găsirea

celei mai bune soluţii terapeutice

î n c o n t e x t u l p s i h o t e r a p e u t i c a c t u a l , a c t i v i t a t e a d e n e g o -c i e r e c a p ă t ă o i m p o r t a n ţ ă d e o s e b i t ă , î n t r - u n s t u d i u r e a l i z a t

62



c u m a i m u l ţ i a n i î n u r m ă d e W . E . H e n r y . J . H . S i m s .S. L. Spray ( 1 9 7 1 ) s e a r a t ă c ă m u l ţ i t e r a p e u ţ i p r o v i n d i nf a m i l i i c u paltern-un d i s f u n c ţ i o n a l e d e c o m u n i c a r e , î n s e n s u l

c ă u n u l d i n t r e p ă r i n ţ i a d o p t ă u n r o l d o m i n a n t ş i a u t o r i t a r î nf a m i l i e - D a c ă c h i a r a ş a s t a u l u c r u r i l e , î n s e a m n ă c ă m u l ţ iterapeuţi nu au învăţat că negocierea reprezintă un aspecte s e n ţ i a l î n p r o c e s u l t e r a p e u t i c . P o t să a p a ră u n e l e s i t u a ţ i icontradictorii în care nu se mai ştie unde ..este" terapeutul şi încotro se ..îndreaptă". Adeseori, acest fenomen este

c o n s i d e r a t u n s e m n d e r e z i s t e n ţ ă a p a c i e n t u l u i l a t e r a p i e ş in i c i d e c u m n u e s t e p u s p e s e a m a s t i l u l u i i n t e r a c t i o n a ld e f e c t u o s a l t e r a p e u t u l u i .

3.5. încurajarea autonomiei pacientului

P s i h o t e r a p e u t u l t r e b u i e s ă - i p e r m i t ă p a c i e n t u l u i s ă s em a n i f e s t e î n m o d a u t o n o m î n r e l a ţ i e ş i să-1 î n c u r a j e z e s ă - ş ie x p r i m e î n m o d c l a r ş i d e s c h i s p r o p r i i l e g â n d u r i ş is e n t i m e n t e , î n t o t d e a u n a , t e r a p e u t u l t r e b u i e s ă m a n i f e s t er e s p e c t f a ţ ă d e m o d u l î n c a r e p a c i e n t u l s ă u s i m t e ş i g â n d e ş t e .

A t u n c i c â n d a l e g e s ă - i î m p ă r t ă ş e a s c ă p a c i e n t u l u i p r o p r i i l es a l e o p i n i i c u p r i v i r e l a o t e m ă d e d i s c u ţ i e c u c a r e c e i d o i n usu n t în a cord, a ces t f a p t se rea l i z ea z ă f ă r ă n i c i u n f e l d e

ambiguitate. Ca terapeut, poţi opta între a - i împărtăşip a c i e n t u l u i c e e a c e g â n d e ş t i î n l e g ă t u r ă c u o s i t u a ţ i e s a u a n ut e e x p r i m a î n n i c i u n f e l , d a r l i p s a d e c l a r i t a t e n u a r e n i c i oi n d i c a ţ i e t e r a p e u t i c ă .

3.6. Estimarea dimensiunii afectivea interacţiunii

E x p r i m a r e a s e n t i m e n t e l o r î n t i m p u l d e s f ă ş u r ă r i i ş e d i n ţ e ie terapie sau evitarea manifestării acestora capătă o

s e m n i f i c a ţ i e p r o f u n d ă . R e v i n e î n s a r c i n a t e r a p e u t u l u i s ăM o n i t o r i z e z e gradul în care este încurajată exprimarea şi

63



e x p l o r a r e a s e n t i m e n t e l o r , p r e c u m ş i n i v e l u l e m p a t i c p e c a r es e s i t u e a z ă a t â t e l , c â t ş i p a r t e n e r u l s ău de r e l a ţ i e . U ni n d i c a t o r u t i l a r f i a c e l a d a c ă e x i s t ă c e l p u ţ i n u n m o m e n t î nf i e c a r e ş e d i n ţ ă î n c a r e t e r a p e u t u l s e s i m t e c u a d e v ă r a t„mişcat" de c e e a c e î i s p u n e p a c i e n t u l ş i s i mt e c ă e s t e

î n t r - a de v ăr „cu" p a c i e n t u l s ă u .

4. Aplicarea intervenţiilor terapeutice

4 . 1 . Confruntarea

C o n f r u n t a r e a r e p r e z i n t ă u n a d i n t r e c e l e m a i a c t i v e f o r m ed e i n t e r v e n ţ i e t e r a p e u t i c ă . H . A . C o r w i n ( 1 9 7 3 ) i n d i c ă f a p t u lc ă a c t u l c o n f r u n t ă r i i p o a t e f i p r i v i t c a u n c o n t i n u u m : l a u ncapăt se s i t u e a z ă ..confruntarea de rutină", iar la c e l ă l a l t„confruntarea eroică". F i r e ş t e , acest c o n t i n u u m este i n f l u -e n ţ a t d e n a t u r a s i t u a ţ i e i t e r a p e u t i c e , î n c o n f r u n t ă r i l e d er u t i n ă , a l i a n ţ a t e r a p e u t i c ă e s t e e f e c t i v ă , i a r t e r a p e u t u l

încearcă să negocieze cu r e z i s t e n ţ e l e la explorare puse î n

a c ţ i u n e d e p a c i e n t ( î n t r e r u p e r i î n c u r s u l v o r b i r i i , d i s c r e p a n ţ e î n t r e c e e a c e s i m t e ş i c e e a c e g â n d e ş t e ) . I n c o n f r u n t ă r i l l eeroice, a l i a n ţ a t e r a p e u t i c ă este a m e n i n ţ a t ă , t e r a p e u t u l f i i n d

n e v o i t s ă f a c ă f a ţ ă u n e i r e z i s t e n ţ e m a s i v e a p a c i e n t u l u ic u p r i v i r e l a p r o p r i a s a s c h i m b a r e . A c e s t t i p d e c o n f r u n t a r eeste m e n i t să şocheze p a c i e n t u l , a d e s e o r i t e r a p e u t u l„ a m e n i n ţ â n d u - 1 " c ă î l v a a b a n d o n a .

R e d ă m u n f r a g m e n t d e d i a l o g ( u t i l i z a r e a confrunării d e

rutină) î n c a r e t e r a p e u t u l v r e a s ă e v i d e n ţ i e z e d i s c r e p a n ţ ad i n t r e n e g a r e a v e r b a l ă a s e n t i m e n t e l o r ş i i z b u c n i r e a e m o -ţ i o n a l ă a p a c i e n t u l u i , d e c l a n ş a t ă d e r e a m i n t i r e a u n e i s i t u a ţ i id u r e r o a s e .

Pacientul: Este vorba despre perioada în care părinţiimei au divorţat. . .Terapeutul: Ce ai simţit in legătură cu acest lucru?

64



Pacientul: Poftim?Terapeutul: Cum te-ai simţit atunci când părinţii tăi au

divorţat?Pacientul: Nimic . . . nu am simţit nimic.Terapeutul: Cred că văd lacrimi în ochii tăi. . .Pacientul: Ah . . . nu . . . ei bine . . ., probabil am simţit

atunci sau simt. . .Terapeutul: E dureros . . .Pacientul (plângând încet): Am simţit că lumea s-a

sfârşit pentru mim . . .

C o n f r u n t ă r i l e eroice s u n t mai rar u t i l i z a t e în c u r s u lterapiei, fiind necesare doar în acele situaţii în care pot salva

î n v r e u n f e l r e l a ţ i a t e r a p e u t i c ă .Pacientul: . . . iar aseară am băut din nou doza mea

obişnuită de alcool. . .

Terapeutul: De câteva zile bei în fiecare seară . . .Pacientul: Da . . .

'• Terapeutul: Deşi mi-ai spus că depui eforturi, se parecă totuşi nu poţi să te opreşti de la băutură.

Pacientul: Intr-adevăr . . .Terapeutul: încep să cred că trebuie să luăm o decizie

în legătură cu acest lucru.

Pacientul: La ce vă referiţi? Terapeutul: Cred că ar fi necesară o spitalizare.Pacientul: Nu vreau să mă internez.Terapeutul: Ei bine, ar trebui să facem neapărat ceva în

direcţia asta.

Pacientul: Nu spital, în nici un caz . . .Terapeutul: Probabil că nu . . . dar, în aceste condiţii nu

Cfed că ar trebui să mai lucrăm împreună...Pacientul: Cum adică

7

Terapeutul: Nu cred că mai are vreun sens să mai c°ntinuăm în acest mod. . .

65



4.2. Clarificarea

D e o a r e c e d i s c u r s u l p a c i e n t u l u i e s t e a d e s e o r i c o n f u z ş ia m b i g u u , p r i n i n t e r m e d i u l c l a r i f i c ă r i i , t e r a p e u t u l î n t o a r c e

spre pacient sensul mesajului pe care acesta tocmai 1-a emis.C l a r i f i c a r e a favorizează un dialog autentic între terapeut şipacient şi necesită adoptarea unei conduite empatice d i np a r t e a t e r a p e u t u l u i . D e a s e m e n e a , i m p l i c ă c o m u n i c a r e arespectului d e p l i n f a ţ ă de p u n c t u l de vedere al c e l u i l a l t ,

î n ţ e l e g e r e a a c e s t u i p u n c t d e v e d e r e n e c e s i t ă a t â t a c c e p t a r e ar e s p o n s a b i l i t ă ţ i i p a c i e n t u l u i c u p r i v i r e l a s i t u a ţ i a d e s c r i s ă , câtşi păstrarea de către t e r a p e u t a u n e i atitudini pozitive

necondiţionale faţă de acesta. Pe de altă parte, clarificarea nur e c l a m ă n i c i o r e z i s t e n ţ ă s p e c i f i c ă d i n p a r t e a p a c i e n t u l u i .Pacientul: După ce mama a murit, lucrurile au începui

să meargă din ce în ce mai rău. Tata s-a îmbolnăvit . . .niciodată nu a fost prea puternic . . . apoi a rămas fără locde muncă, şomer . . . si în cele din urmă ne-a părăsii. Fraţiimei şi cu mine am rămas singuri . . . şi am intrai înir-un

program de ajutor social. Fraţii mai mari au fost trimişiîmpreună la o casă de copii, iar eu am fosl adoptat de o

familie . . .Terapeutul: Aşadar, întâi ţi-ai pierdut mama, apoi tatăl

te-a părăsit . . . şi în cele din urmă te-ai despărţit de fraţii tăi . . .

4.3. Interpretarea

î n p r i v i n ţ a i n t e r p r e t ă r i i , F r e u d o c o n s i d e r ă d r e p t a c t u lş t i i n ţ i f i c f u n d a m e n t a l c a r e a s i g u r ă a c c e s u l l a c a u z a l i t a t e ac o m p o r t a m e n t u l u i u m a n . I n t e r p r e t a r e a c o n s t ă î n a p l i c a r e au n o r r e l a ţ i i c u n o s c u t e , c u r o l d e r e g u l i , la date con cr ete .

A c e s t e r e g u l i s u n t r e f e r e n ţ i a l e l e t e o r e t i c e f u n d a m e n t a l e a l e

p s i h a n a l i z e i : p r e s i u n e a p u l s i u n i l o r c a r e v o r s ă s e e x t e r i o -rizeze (principul plăcerii), contestări între Sine, Eu ş1

66



S u p r a e u ( c o n f l i c t e , sursă d e ne v ro ză ) , ap ă rare a E u - l i i i

î m p o t r i v a p u l s i u n i l o r , i n f l u e n ţ a c o m p l e x u l u i O e d i p a s u p r ac o n d u i t e l o r .

C u a l t e c u v i n t e , i n t e r p r e t a r e a s e r e f e r ă l a m a t e r i a l u linc o nşt ie nt c are i n c l u d e m e c a n i s m e l e d e a p ă r a r e ş i s e m n i -f i c a ţ i i l e a s c u n s e a l e m a t e r i a l u l u i f u r n i z a t d e p a c i e n t . P r i nnat ura sa , in t e rp re t are a me rge d inc o lo d e d at e le o bţ inut e d e -al u n a u l i n t e r v i u l u i . A c e a s t a i n t e r p r e t a r e t r e b u i e p r e z e n t a t ăpacientului în calitate de ipoteză. Dacă în confruntare paci-e nt u l este pus în f a ţ a u n e i r e a l i t ă ţ i deja d e f i n i t e , interpretarea

i m p l i c ă o i p o t e z ă c a r e n e c e s i t ă o v a l i d a r e u l t e r i o a r ă .D e m e n ţ i o n a t e s t e f a p t u l c ă t e r a p e u t u l t r e b u i e s ă - ş if o r m u l e z e i n t e r p r e t ă r i l e î n a ş a m o d î n c â t s ă e v i t e o r i c e f o r m ăde „citire a gândurilor" p a c i e n t u l u i sau de i n t r u z i u n e în v i a ţ as a i n t i m ă . A c e s t l u c r u s e p o a t e r e a l i z a p r i n u t i l i z a r e a u n o r fraze introductive de genul: ,, Mă întreb dacă. . . ,, . „Separe

că . . ." , „O posibilitate ar putea fi . . .". A s t f e l , se reducer i s c u l s t a b i l i r i i u n e i r e l a ţ i i a s i m e t r i c e ş i î n c a r e t e r a p e u t u l e s t ed e ţ i n ă n ă t o r u l a d e v ă r u l u i u n i c .

U n a l t a s p e c t s e m n i f i c a t i v î l r e p r e z i n t ă i m p l i c a r e a p a c i -e n t u l u i î n m u n c a i n t e r p r e t a t i v ă . T e r a p e u t u l t r e b u i e s ă p u n ăa c c e n t p e î m p ă r ţ i r e a r e s p o n s a b i l i t ă ţ i i î n c a d r u l a c e s t u idemers. De aceea, manifestarea de către terapeut a respec-t u l u i f a ţ ă d e c a p a c i t a t e a p a c i e n t u l u i d e a î n ţ e l e g e s e m n i f i c a ţ i ap r o p r i u l u i s ă u c o m p o r t a m e n t , r e p r e z i n t ă o c o o r d o n a t ă

imp o rt ant ă .

4.4. Resemnificarea

D i n p u n c t u l d e v e d e r e a l c o n s t r u c t i v i s m u l u i ş c o l i i d e l a Alto. r e s e m n i f î c a r e a / r e c a d r a r e a („refraining"') se referă

a s c h i m b a r e a c a d r u l u i d e r e f e r i n ţ ă , î n s c o p u l e v i d e n ţ i e r i iu n o r n o i s e m n i f i c a ţ i i a l e c o m p o r t a m e n t u l u i p a c i e n t u l u i .DuPă P. Watzlawick (1988, p. 147), „un fenomen rămâne de

67



neînţeles atâta timp cât câmpul de observaţie nu estesuficient de larg, atâta timp cât el nu induce şi contextul încare fenomenul respectiv se produce. Faptul de a nu puteaavea în vedere complexitatea relaţiilor dintre un fenomen şi

cadrul în care acesta are loc, între un organism şi mediul său,face ca observatorul să se găsească în situaţia de a atribuio b i e c t u l u i s t u d i u l u i s ă u , p r o p r i e t ă ţ i p e c a r e a c e s t a n i c i n u l eare ...". Comportamentul unui individ poate fi calificat drept„patologic", în timp ce acelaşi comportament, plasat înc a d r u l i n t e r a c ţ i u n i l o r c u c e i l a l ţ i m e m b r i i a i g r u p u l u i d i n c a r eacel individ face parte, nu mai apare ca fiind patologic, ci„adaptat".

P. Watzlawick oferă un exemplu ilustrativ de r e s e m n i -f i c a r e ( c i t . d i n A . M u c c h i e l l i , 1 9 9 6 , p : 10 3) :

Un tânăr de 25 ani, căruia i se pusese diagnosticul de schizofrenie şi care îş i petreci/se mare parte din ultimii săi zece ani prin spitalele de psihiatrie, fiind supus psihoterapie!

intensive, se prezintă la cabinet, adus de mama sa. carecredea că fiul ei intrase într-un nou episod psihotic. In acea

perioadă, el ducea o viaţă izolată, într-o mansardă, şi frecventa la Universitate două cursuri pe care, de altfel nu

reuşea să le termine. Tânărul era binecrescut, adeseori întrerupâmd ,,politicos" şedinţele de psihoterapie. După

părerea sa, problema consta in dezacordul existent de multăvreme între el şi părinţii săi cu privire la bani. De pildă, nu-i

convenea că părinţii săi îi plăteau chiria, acoperindu-i şi alte cheltuieli, „ca unui copil". El voia să obţină de la ei.lunar, o sumă de bani, cu care să-şi achite singur notele de

plată. La rândul lor, părinţii spuneau că trecutul ş i

comportamentul fiului lor în acel moment dovedeau că el nu

era capabil să se descurce în această privinţă. Ei preferau să-i dea bani săptămânal, dar sume diferite, după gradul de„înţelepciune" sau de „nebunie" de care fiul lor a dai

dovadă. Această condiţie nu era niciodată clar enunţata.

68



totuşi nici tânărul nu îşi exprima nemulţumirea, intrând într-un fel de joc psihotic bizar, pe care mama sa. mai mult decât tatăl, îl considera o probă în plus a incapacităţii fiului

de a-şi conduce propria viaţă. Mamei îi era teamă că va fi necesară o nouă şi costisitoare spitalizare. In faţa mamei sale, tânărul îşi lua pe deplin dreptul de a se apăra, ame-ninţând că va proceda în aşa fel încât, folosindu-se de unnou episod psihotic, va face să crească şi mai mult cheltu-

ielile de până atunci.

în aceste condiţii, terapeutul a făcut unele sugestiiconcrete asupra modului în care tânărul trebuie să conducălucrurile pentru a se ajunge la o catastrofă i m i n e n t ă , în f a p t .sugestiile descriau modul destul de straniu în care el secomporta.

E x p l i c a ţ i a oferită de terapeut atrage atenţia asuprafaptului că tânărul nu este bolnav, ci doar depune eforturi

pentru a-şi manipula părinţii. Plasarea într-un meta-punct devedere schimbă radical sensul situaţiei. Modul în care tânărulse comportă demonstrează faptul că el conducea întreagasituaţie pentru a f i în avantaj. Totodată, această strategie î i

permitea mamei să-i f i e mai puţin teamă de comportamentulfiului ei. La prima lor d i s p u t ă , mama se înfurie pe f i u ,spunându-i că fusese destul şoferul lui şi că se ocupase destul

de treburile care-1 interesau strict pe el. Drept u r m a r e , mamai-a fixat fiului său o sumă lunară de bani cu care el urma săse descurce... Tânărul a pus deoparte bani pentru a-şicumpăra o maşină şi a devenit astfel din ce în ce mai liber . . .

B i r d w i h t e l l utilizează o excelentă metaforă menită săs u g e r e z e ceea ce este observaţia din punctul de vedere alt e r a p i e i strategice. A nu f i î n optica pacientului, r e s p e c t i v , anu

e r n p a t i z a cu el,„este

casi

cum am invita o persona să JQcâ parte dintr-o echipă de hochei pe un post de fundaş

stânga, dar ne-am mărgini să-l convocam într-un birou

69



pentru a-l cunoaşte şi a-i aplica testul Rorschach, fără să-l punem să joace ca să vedem cum se comportă el în cadrul echipei." I n d i v i d u l ş i a c ţ i u n i l e sale n u p o t f i analizate decât

în sistemul din care acestea fac parte. Terapeutul trebuie să înveţe să-şi dirijeze a t e n ţ i a asupra fenomenului pe caredoreşte să-I analizeze. Ei trebuie să înveţe sa priveascăî m p r e j u r , pentru a percepe ansamblul actorilor i m p l i c a ţ i ,acţ iu ni le şi evol uţia ior.

Terapia strategică promovată de Şcoala de la Palo Altosugerează faptul că atunci când ne concentrăm observaţiaasupra unui singur element al unui sistem, putem sesiza atâtcât se poate vedea cu nişte ochelari fumurii î n t r - o cameră

obscură. Simptomul trebuie văzut ca o repetiţie, ca o regulă

a u n u i y ' o c specific ce caracterizează interacţiunea i n d i v i d u l u icu mediul său, iar nu ca rezultat al unui conflict nerezolvat

între nişte presupuse forţe i n t r a p s i h i c e (A. M u c c h i e l l i , 1996.p. 106).

Prin urmare, cercetarea cauzelor trebuie înlocuită cudescoperirea mecanismelor jocului şi a regulilor sale. Dea c e e a , trebuie ales un cadru larg de observaţie şi pusă

întrebarea: „Cum se petrece acest lucrul" Cu alte c u v i n t e .

totul se reduce la studiul situaţiei de i n t e r a c ţ i u n e , în contrastcu ps ih ana liz a care elaborează ipoteze asupra i n d i v i d u l u i , dedata aceasta se elaborează ipoteze cu privire la naturacomunicării lui. D. Jackson (1981, p. 35) precizează că„specificul perspectivei i n t e r a c ţ i o n i s t e este susţinereafa pt ul ui că natura umană şi ordinea socială sunt rezultate ai ecomunicării ... Putem considera deci s i m p t o m e l e , meca-nismele de a p ă r a r e , structura caracterului şi personalitateadrept termeni care descriu i n t e r a c ţ i u n i t i p i c e a l e i n d i v i d u l u i -

ca răspunsuri la un context interpersonal particular". D a c ăparadigma f r e u d i a n ă ( 1 8 8 0 ) defineşte un om ,,al dorinţelor'.

paradigma s i s t e m i c ă şi interacţionistă ( 1 9 8 0 ) defineşte un om„al comunicării".

70



PARTEA a-II-a

INSERŢIA EMPATIEIÎN ACTUL P S I H O T E R A P E U T I C

CERCETARE EXPERIMENTALĂ



Capitolul 4

UN MODEL EXPERIMENTAL POSIBIL DE CERCETARE A EMPATIEI

ÎN PSIHOTERAPIE

1 . Obiective, ipoteze, subiecţi

I . I . Obiectivele cercetării

Lucrarea de faţă î ş i p r o p u n e , - î n a n s a m b l u , să i n v e s t i -gheze şi să aprofundeze unele aspecte general c u n o s c u t e , da r

şi altele mai puţin studiate în aria p s i h o t e r a p i i l o r actuale sianume:

1. Cercetarea / evidenţierea unei aptitudini s p e c i a l e -predictivitatea empatică în calitate de d i s p o n i b i l i t a t e - n u c l e u

a competenţei psihoterapeutice, cu extrapolare posibilă lanivelul inteligenţei emoţionale;

2. în legătură cu pacientul, am proiectat să investigămparticularităţile prin care el se poate constitui (în mod real) în

partener eficace al relaţiei psihoterapeutice. In plus, studiulpacientului îngăduie o lărgire a câmpului de investigaţiepsihologică în legătură cu una din disponibil i tăţi le lui de

bază - s u g e s t i b i l i t a t e a şi cu două dintre s i m p t o m e l e l u i c e l e .mai frecvente: anxietatea şi depresia.

3. Ca obiectiv parţial, mai mult o marcare sau o sublini-ere pentru o încercare experimentală într-o tematica foarteactuală, n e - a m propus să sugerăm calea prin care aptitudinea

p r e d i c t i v i t ă ţ i i e m p a t i c e ar putea f i preluată ca a p t i t u d i n e -nucleu nu numai a e m p a t i e i predictive, ci şi a inteligenţeiemoţionale.

72



1.2. Ipoteze de lucru

Ipotezele care ne vor ghida cercetarea de faţă sunt

u r m ă t o a r e l e :a ) D i s p o n i b i l i t a t e a e m p a t i c ă , f i e e m o ţ i o n a l ă , f i e c o g n i -

t i v ă e s t e i n d e p e n d e n t ă d e o r i e n t a r e a t e o r e t i c o - m e t o d o l o g i c ă ap o s e s o r u l u i e i , a ş a î n c â t p r e d i l e c ţ i a p e n t r u o f a c t u r ă a c c e n t u a te m o ţ i o n a l ă sau a c c e n t u a t c o g n i t i v ă ( i n c l u s i v ./ormitia"-

e c h i l i b r u l u i d i n t r e c e i d o i f a c t o r i ) , a r t r e b u i s ă a p a r ă doar cap r e d o m i n a r e r e l a t i v ă a u n u i a sa u a l t u i a , d eo a re c e in s t a n ţ i e r e ac e l o r d o u ă m o d a l i t ă ţ i e m p a t i c e e x c l u s i v p e c â t e u n u l d i n t r ep r o c e s e l e / a b i l i t ă ţ i l e d e b a z ă a l e c o n d u i t e i e m p a t i c e . a r s i t u ae v e n t u a l u l l o r s t u d i u d i n c o l o d e s f er a e m p a t i e i .

b ) S t r u c t u r a r e a u n e i c a p a c i t ă ţ i e m p a t i c e s p e c i a l e î np r o c e s u l f o r m ă r i i c o m p e t e n t e i p r o f e s i o n a l e p o a t e s ă a p a r ă c aa p t i t u d i n e p r o p r i u - z i s ă n u m a i î n c a z u l p s i h o t e r a p e u t u l u i ,

c e l u i l a l t a g e n t a l r e l a ţ i e i p s i h o t e r a p e u t i c e n e f i i n d u - i i m p e r i o snecesară (nu există profesia de pacient). Pa ci en tu lu i îi revin e î n s ă , o a b i l i t a t e d e s p e ţ ă i n t e r a c ţ i o n i s t ă , î n c a l i t a t e d e c o n d i ţ i ei n d i s p e n s a b i l ă a p r o g r e s u l u i p s i h o t e r a p e u t i c .

c ) D a t e f i i n d m e c a n i s m e l e p s i h i c e ş i a t r i b u t e l e d e d e f i -n i ţ i e a l e e m p a t i e i p r e d i c t i v e e v i d e n ţ i a t e p r i n i n t e r m e d i u lp r ob e i de e m p a t i e c o g n i t i v ă , p r e s u p u n e m c ă e v o c a t a a p t i t u -

d i n e s p e c i a l ă a p s i h o t e r a p e u t u l u i v a a p a r e c a u n o p e r a t o r d e e f i c i e n ţ ă p u s î n a c t p r i n c o r e l a t i v i t a t e a sine qua non

d i n t r e i n t e l e c t ş i a f e c t , c u p r e d i l e c ţ i e p e n t r u f a c t o r i - c r i t e r i is a t u r a ţ i c o g n i t i v . D i n a c e s t p u n c t d e v e d e r e , n a t u r a a p t i t u -d i n a l ă a a c e s t e i d i s p o n i b i l i t ă ţ i s p e c i f i c e p s i h o t e r a p e u t u l u in-ar r e c l a m a a l t ă i d e n t i t a t e d e c â t cea de predictivitateempatică.

d ) P r ob a re a r e a l i t ă ţ i i i n c o n t e s t a b i l e a ac e st ei a p t i t u d i n is p é c i a l e î n c o n d u i t a e m p a t i c ă p r e d i c t i v ă a r p u t e a f ic ° n c e p u t ă c a n u c l e u s t r u c t u r a l - f u n c t i o n a l n u n u m a i a l' P u l u i d e e m p a t i e î n c a d r u l c ă r u i a s e r e l e v ă , c i , m a i m u l t

73



d e c â t p r o b a b i l , c a n u c l e u d i s p o z i ţ i o n a l a i i n t e l i g e n ţ e i e m o -ţ i o n a l e . P e n t r u m o m e n t , n e - a r s a t i s f a c e c h i a r ş i n u m u .a r g u m e n t a r e a i n i ţ i a l ă , d e p r i n c i p i u , a a c e s t e i p o s i b i l i t ă ţ i ,

r e s t u l c o n s t i t u i n d o d e s c h i d e r e p r o m i ţ ă t o a r e p e n t r u o c e r -

cetare adecvată.1.3. Eşantioane de investigaţie

A f o s t a l c ă t u i t u n l o t d e 2 0 d e p s i h o t e r a p e u ţ i d e o r i e n -t a r e c o m p o r t a m e n t a l ă c a r e p r a c t i c ă m e t o d e ş i t e h n i c i

s p e c i f i c e t e r a p i e i c o m p o r t a m e n t a l e , c o g n i t i v c o m p o r t a -m e n t a l e , r a ţ i o n a l - e m o ţ i o n a l e , d e r e l a x a r e ş i a u t o r e g l a r e as t ă r i l o r p s i h i c e .

Tabel!

D i s t r i b u ţ i a p s i h o t e r a p e u ţ i l o r î n f u n c ţ i e d e v â r s t ă ş i s e x

C l a s ă d e v â r s t ă

î n t r e 2 1 - 3 0 a n i între 3 1 -4 0 a nipeste 4! aniTotal

Sex

fem in in

2

15

m a s c u l i n

3

T o t a î

884

20

U n a l t l o t a f o s t a l c ă t u i t d i n 1 0 0 d e p a c i e n ţ i ( f i e c a r ep s i h o ţ e r a p e u t a f l a t î n r e l a ţ i e c u c âte 5 p a c i e n ţ i ) c a r e p r e z i n t ăd i v e rs e t u l b u r ă r i n e v r o ti c e : t u l b u r ă r i a n x io a s e ( t u l b u r ă r i a n x i -o a s e g e n e r a l i z a t e , t u l b u r ă r i d e t i p p a n i c ă , t u l b u r ă r i o b s e s i vc o m p u l s i v e , t u l b u r ă r i p o s t - t r a u m a t i c e d a t o r a t e s t r e s u l u i !t u l b u r ă r i s o m a t o f o r m e ( t u l b u r ă r i d e s o m a t i z a r e . t u l b u r â n

h i p o c o n d r i a c e , t u l b u r ă r i c o n v e r s i v e ) , t u l b u r ă r i d e p r e s i v e( d e p r e s i e r e a c t i v ă , t u l b u r a r e d i s t i m i c ă ) .L o t u l a l c ă t u i t d i n p s i h o t e r a p e u ţ i a f o s t r e z u l t a t u l u n o r

p r e e x p e r i m e n t ă r i . In a ces t sen s . n e - a m i n t e r e s a t d e e x i s t e n t 3

74



s p e c i a l i ş t i l o r c a r e p r a c t i c ă p s i h o t e r a p i e d e o r i e n t a r e c o m p o r -t a m e n t a l ă ş i a m a p l i c a t p r e l i m i n a r u n c h e s t i o n a r d e e m p a t i ee m o ţ i o n a l ă ( M e h r a b i a n ) p e b a z a c ă r u i a a m s t a b i l i t a p a r -t enenţa t e r a p e u ţ i l o r l a u n a n u m i t n i v e l d e e m p a t i e . A c e a s t ăs c a l ă d e e m p a t i e a f o s t r e a p l i c a t ă c a p r o b ă i n c l u s ă î n d e s i g n -u l e x p e r i m e n t a l d u p ă 6 l u n i d e l a p r i m a a p l i c a r e , î n t â m p l a r e an e - a a j u t a t s ă g ă s i m î n m a r e a m a j o r i t a t e a c a z u r i l o r p s i h o -t e r a p e u ţ i c u u n n i v e l m e d i u - b u n d e e m p a t i e . D e a i c i , n u af o s t o d i s t a n ţ ă p r e a m a r e p â n ă l a a l c ă t u i r e a l o t u l u i d e

p s i h o t e r a p e u ţ i p e n t r u e x p e r i m e n t u l n o s t r u , p e c r i t e r i u la p a r t e n e n ţ e i l a n i v e l u l m e d i u - b u n , î n c a l i t a t e d e c o n s t a n t ăp r o f e s i o n a l ă . I n m o d i m p l i c i t , a c e a s t a a p r e s u p u s r e n u n ţ a r e al a c â ţ i v a t e r a p e u ţ i c a r e a p a r ţ i n e a u n i v e l u l u i f o a r t e e m p a t i e ş islab e m p a t i e .

Tabel 2

Distribuţia pacienţilor în funcţie de studii, vârstă şi sex

S t u d i i Clasă de vârstăSex

Total

S t u d i im e d i i

S t u d i i

s u p e r i o a r e

î n t r e 16 - 17 ani

î n t r e 18-20 a n i î n t r e 21 - 30 ani •

î n t r e 3 1 - 4 0 a n ipeste 41 ani

Total :

între 18 -20 a n i între 21 - 30 ani '

între 31 - 40 ani [

peste 41 an i jTotal

f e m i n i n

361 545

33

1

816

429

m a s c u l i n

2 :

1!

13

42 :

2 2 ;-

4 :4 j

8 \-

16

57

2881

55

1220

1 245

75



Î n privinţa p a c i e n ţ i l o r , aceştia au fost reţinuţi ca s u b i e c t ,de experiment în funcţie de frecventarea sistematică şjcompletă a şedinţelor de psihoterapie, astfel încât tipologialor este cu precădere întâmplătoare.

2. Metoda de cercetare

2 . 1 . Motode de investigaţie

Conform cercetărilor actuale, principala pondere înconduita e m p a t i c ă este r e p r e z e n t a t ă de procesele cognitive şi

afective în unitatea lor structurală şi f u n c ţ i o n a l ă , în vedereasurprinderii dimensiunii afective şi cognitive a empatiei aufost utilizate două probe şi anume: chestionarul de măsurarea empatiei emoţionale ( Q . M . E . E . ) , precum şi t e s t u l deintuiţie şi e m p a t i e Dymond, probe aplicate atât p s i h o -

terapeuţilor, cât şi pacienţilor.

2 . 1 . 1 . Chestionar de măsurare a empatiei emoţionale

(Q.M.E.E.)

Chestionarul de măsurare a empatiei emoţionale(Q.M.E.E.) aparţine lui A. M e h r a b i a n şi N. Epstein ( l 972) ş i

descrie o viziune afectivă asupra empatiei. Chestionarulcuprinde un număr de 33 de afirmaţii cu care subiectul poatef i sau nu de acord. Aceste afirmaţii r e p r e z i n t ă s u b s c a i eintercorelate care măsoară a s p e c t e l e relaţionale a l e empatiei

emoţionale. Subscalele se referă ia: susceptibilitatea la con-tagi une emoţ ional ă, aprecierea em oţ ii lo r unor persoane nec u-noscute sau î n d e p ă r t a t e , reactivitatea emoţională e x t r e m ă -tendinţa de a f i impresionat de experienţele negative a kaltora, tendinţa de simpatizare, dorinţa de a fi în contact c ucei care au probleme.

76



R ă s p u n s u r i l e la fiecare afirmaţie se dau pe o scală de la+4 (acord foarte puternic) la -4 (dezacord foarte puternic).Unele afirmaţii sunt însoţite iniţial de semnul plus (de ex.:

Oamenii din jur au o mare influentă asupra dispoziţiilor mele sufleteşti"'] iar altele de semnul minus (de ex.: ., Pot lua

decizii fără să mă împiedic de sentimentele altora". După cesubiectul notează fiecare afirmaţie cu unul din scoruriles c ă r i i (+4. +3, +2, +!,-!, -2, -3, -4), semnele vor f i schim- bate la scorurile care privesc afirmaţiile la care iniţial figu-rează s e m n u l minus, iar apoi se va calcula suma algebrica acelor 33 de afirmaţii cuprinse în chestionar. In final, se vaafla scorul total de e m p a t i e emoţională.

2.1.2. Probă de empatiepredictivă (R. Dymond)

Proba Dymond de intuiţie şi empatie (1949) porneşte dela definiţia e m p a t i e i oferită de R. Dymond ca fiind tran-spunerea imaginativă a e u l u î în gândirea, simţirea şi acţiunea

altuia, consecvent, structurând lumea după acea p e r s o a n ă ,precum şi de la definiţia intuiţiei de către G. A l l p o r t pr iv i tadrept o relaţie dintre a u t o p e r c e p ţ i e şi percepţia sinelui dec ă tr e a l ţ i i .

Din punctul de vedere al sarcinilor e x p e r i m e n t a l e ,această scală conţine patru ipostaze:

A. P s i h o t e r a p e u t u l u i / pacientului i se cere să se autoa-precieze pe o scală în cinci trepte de-a lungul a şase criterii

bipolare;B. Psi ho tera peu tulu i / p ac ie n tu lu i i se cere să evalueze

Partenerul pe baza trăsăturilor menţionate;C. i se cere psihoterapeutului / pacientului să se a u t o -

a P r e c i e z e aşa cum crede că 1-ar aprecia partenerul său, prinre curgerea la criteriile menţionate;

77



D. în f i n e , i se cere p s i h o t e r a p e u t u l u i / p a c i e n t u l u i s a

evalueze partenerul, aşa cum crede că acesta se va auto-e v a l u a , p ă s t r â n d a c e l e a ş i c r i t e r i i .

I n c a d r u l c e r c e t ă r i i d e f a ţ ă . a u f o s t c o n s t r u i t e d o u ă t i p u r id i f e r i t e d e c r i t e r i i , p r i m e l e v i z â n d t r ă s ă t u r i d e p e r s o n a l i t a t ea l e p a r t e n e r i l o r d e r e l a ţ i e ( p e c a r e l e - a m n u m i t ţrâ-s ă t u n - c r i t e r i i ş i le-am a n a l i z a t p r i n i n t e r m e d i u l m o d a l i t ă ţ i id e s c r i p t i v e ) , c e l e l a l t e a v â n d i n v e d e r e c a l i t ă ţ i l e d i f e r e n ţ i a l e

a l e p r o c e s u l u i p s i h o t e r a p e u t i c ( p e c a r e l e - a m n u m i t f a c to n -

c r i t e r i i ş i l e - a m a n a l i z a t p r i n i n t e r m e d i u l m o d a l i t ă n ii n t e g r a t i v e ) .

T r ă s ă t u r i - c r i t e r i i :

s i m p a t i c - a n l i p a t i c

c o o p e r a n t - distant

r e l a x a t - t e n s i o n a i

generos - egoist

b l â n d - a g r e s i v

d e c i s - i n d e c i s

F a c l o r i - c r i t c r i i :

I m p l i c a r e - n e i m p l i c a r e î n t e r a p i e

î n c r e z ă t o r - n e î n c r e z ă t o r i n t e r a p i e

progresează -nu progresează în terapie

t e r a p i e a d e c v a t a - t e r a p i e n e a d e c v a t ă

t e r a p i e a g r e a b i l ă - t e r a p i e d e z a g r e a b i l ă

s p e r a n ţ ă î n r e z u l t a t e - l i p s ă d e s p e r a n ţ ă

P e n t r u a c a l c u l a e m p a t i a p s i h o t e r a p e u t u l u i s e c a l c u l e a z ăc â t d e a p r o a p e s u n t p r e d i c ţ i i l e a c e s t u i a c u p r i v i r e l a p o s i -

b i l e l e e v a l u ă r i a l e p a c i e n t u l u i f a ţ ă d e r e a l e l e e v a l u ă r i f ă c u t ed e p a c i e n t . P r i n u r m a r e , r ă s p u n s u r i l e l a i p o s t a z a D d e l ap s i h o t e r a p e u t s e c o m p a r ă c u r ă s p u n s u r i l e l a i p o s t a z a A d e i ap a c i e n t , i a r r ă s p u n s u r i l e l a i p o s t a z a C d e l a p s i h o t e r a p e u t s ec o m p a r ă c u r ă s p u n s u r i l e l a i p o s t a z a B d e l a p a c i e n t ş i , i n v e r s ,

p e n t r u c a l c u l u l e m p a t i e i p a c i e n t u l u i . T e s t u l p o a t e f i scora t înt e r m e n i i n u m ă r u l u i d e p u n c t e l a c a r e i n d i v i d u l g r e ş e ş t e î np r e d i c ţ i e ( s c o r u l d e d e v i a ţ i e ) s a u p r i n c a l c u l u l p r e d i c ţ i i l o f

c o r e c t e ( s c o r u l c o r e c t ) . A p r e c i e r i l e a u f o s t r e a l i z a t e p e os c a l ă d e l a 5 ( a c o r d f o a r t e p u t e r n i c c u c r i t e r i u l m e n ţ i o n a t ) l a

l ( d e z a c o r d f o a r t e p u t e r n i c ) .

78



Prin i n t e r m e d i u l unei operaţii m i n t a l e anticipative,p s i h o t e r a p e u t u l şi pacientul vor încerca să preia rolul c e l u i -lal t şi să câştige astfel perspectiv a pa rte ne rul ui lor de relaţie .

în vederea surprinderii progresului în terapie al paci-enţilor au fost aplicate la î n c e p u t u l şi la sfârşitul p s i h o t e r a p i c idouă scale clinice: de depresie şi de anxietate, ţ i n â n d u - s e

c o n t de faptul că pacienţii aflaţi în studiu acuză diverses i m p t o m e nev rotice şi psih osomatice.

2. l .3. Scala de depresie Beck (B.D.I.)

Inve ntarul de depresie Beck (Beck. Ward. Men del son.Mock şi Erbaugh, 1961) este menit să măsoare severitateadepresiei, fiind unul dintre cele mai frecvent folosite încercetarea clinică, îndeosebi atunci când se apreciază efectulantidepresiv al p s i h o t e r a p i e ! . Scala a fost concepută într-omanieră originală ca fiind o modalitate de observare prini n t e r m e d i u l c ă r e i a p s i h i a t r u l / p s i h o l o g u l c l i n i c i a n c i t e ş t e c u

voce tare fiecare i t e m , cerând pacientului să s e l e c t e z eformularea care i se p o t r i v e ş t e cel mai bine. Cu toate a c e s t e a ,s-a arătat că scala este aplicabilă pacienţilor depresivi şi subformă de ch es ti on ar (Beck şi c o l a b . , 1 9 7 5 ) .

Scala de depresie Beck este. în fapt, un chestionar carec u p r i n d e 1 3 g r u p u r i d e a f i r m a ţ i i c u p r i v i r e l a a b s e n ţ a , res-pectiv prezenţa următoarelor acuze depresive:

1 . tristeţe / nefericire;2. pesimism / sentiment de descurajare în viaţă:3. sentiment de eşec în viaţă;4. pierdere a pl ă ce ri i de a face an um it e lu cr ur i care

m a i n t e reprezentau o s u r s ă de satisfacţii:5. sentiment de vinovăţie/lipsă de valoare personală:6. dezamăgire de sine;7. tendinţ e sui cida re;

8 - pierdere a int ere su lu i cu pr iv ire la alţ i oameni;

79



9 . a m â n a r e / i m p o s i b i l i t a t e d e l u a r e a d e c i z i i l o r ;10. p r e o c u p ă r i c u p r i v i r e l a p r o p r i a î n f ă ţ i ş a r e / a sp e ct

i n e s t e t i c :1 1 . n i v e l e n e r g e t i c s c ă z u t ;

1 2 . f a t i g a b i l i t a t e ;13 . p i e r d e r e a p o f t e i d e m â n c a r e .R ă s p u n s u r i l e l a f i e c a r e a f i r m a ţ i e s e d a u p e o s c a l ă d e l a O

( a b s e n ţ a s i m p t o m u l u i ) l a 3 ( m a n i f e s t a r e a s e v e r ă a s i m p t o -m u l u i ) , l ş i 2 r e p r e z i n t â n d g r a d e i n t e r m e d i a r e d e i n t e n s i t a t e as i m p t o m e l o r d e p r e s i v e .

In cercetarea de faţă, p s i h o t e r a p e u t u l este cel care î ic i t e ş t e p a c i e n t u l u i î n t r e g u l g r u p d e a f i r m a ţ i i d i n f i e c a r ec a t e g o r i e . A p o i , a l e g e v a l o a r e a g r a d u l u i d e i n t e n s i t a t e a

f i e c ă r e i a f i r m a ţ i i ş i a n u m e , a c e e a c a r e r e d ă / d e s c r i e c e l m a i b i n e m o d u l î n c a r e s e s i m t e p a c i e n t u l î n m o m e n t u l c o m p l e -t ă r i i c h e s t i o n a r u l u i .

S c a l a a f o s t a p l i c a t ă l a î n c e p u t u l ş i l a s f â r ş i t u l p s i h o -t e r a p i e i . D i f e r e n ţ a d i n t r e s i m p t o m e l e f i n a l e ş i s i m p t o m e l ei n i ţ i a l e v a i n d i c a p r o g r e s u l p s i h o t e r a p e u t i c î n r e g i s t r a t d ep a c i e n t . P r i n u r m a r e , c u c â t a c e a s t ă d i f e r e nţ ă va f i m a i m a r e .c u a t â t p r o g r e s u l o b ţ i n u t d e p a c i e n t v a f i m a i r i d i c a t .

2 . 1 . 4 . Scala de anxietate Hamilton (H.A.S.)

S c a l a d e a n x i e t a t e H a m i l t o n e s t e m e n i t ă s ă m ă s o a r e s e v e -r i t a t e a a n x i e t ă ţ i i , f i i n d , d e a s e m e n e a , f r e c v e n t u t i l i z a t ă î nc e r c e t ă r i l e c l i n i c e . S c a l a o f e r ă g a r a n ţ i i d e f i d e l i t a t e , iar proce-dura este identică cu cea descrisă la Scala de depresie Beck.

S c a l a d e a n x i e t a t e H a m i l t o n c u p r i n d e 1 4 g r u p u r i d e a f i r -m a ţ i i c u p r i v i r e l a a b s e n ţ a , r e s p e c t i v p r e z e n ţ a u r m ă t o a r e l o r

acuze anxioase:1. dispoziţie anxioasă (nelinişte, anticipare a ceea cee s t e m a i r ă u , a n t i c i p a r e a p r o d u c e r i i u n u i l u c r u î n g r o z i t o r ,i r i t a b i l i t a t e ) ;

80



2 . t e n s i u n e ( s e n t i m e n t d e î n c o r d a r e , o b o s e a l ă , r e a c ţ i i det r e s ă r i r e , t e n d i n ţ a d e a p l â n g e f o a r t e u ş o r , t r e m u r ă t u r i , s e n t i -m e n t u l n e l i n i ş t i i , in c a p a c i t a te d e a s e r e l ax a ) ;

3. fobi i (de î n t u n e r i c , d e p e r s o a n e s t r ă i n e , d e a f i l ă s a ts i n g u r , d e a n i m a l e , d e t r a f i c , d e a g l o m e r a ţ i e ) ;

4 . i n s o m n i i ( d i f i c u l t ă ţ i d e a d o r m i r e , so m n î n tr e r u p t ,s o m n n e î n d e s t u l ă t o r ş i o b o s e a l ă l a t r e z i r e , v i s e , c o ş m a r u r i ,s p a i m e n o c t u r n e ) ;

5 . d e f i c i e n ţ e d e c o n c e n t r a r e ( d i f i c u l t ă ţ i d e c o n c e n t r a r e ,t u l b u r ă r i d e m e m o r i e ) ;

6 . d i s p o z i ţ i e d e p r e s i v ă ( l i p s a d e i n t e r e s , l i p s a d ep lăcer e , d ep r es i e , t r ez i r e m a t i n a l ă , a g i ta ţ ie î n t i m p u l z i l e i ) ;

7 . s im p t o m e s o m a t i c e m u s c u l a r e ( d u r e r i , c o n t r a c ţ i im u s c u l a r e , s c r â ş n i r e a d i n ţ i l o r , v oc e n e s ig u r ă , t o n u s m u s c u l a r c r e s cut ) ;

8 . s i m p t o m e s o m a t i c e s e n z o r i a l e ( v ed e r e î n c e ţ o ş a t ă ,t r a n s p i r a ţ i i r e c i ş i c a l d e , s e n t i m e n t d e s l ă b i c i u n e , s e n z a ţ i au n o r î n ţ e p ă t u r i ) ;

9 . s i m p t o m e c a r d i o v a s c u l a r e ( ta h i c a r d i e , p a l p i t a ţ i i , d u r e r i î n p i e p t , s e n z a ţ i i d e l e ş i n , o f t a t , d i s p n e e ) ;

1 0 . s i m p t o m e r e s p i r a t o r i i ( p r e s i u n e ş i a p ă s ar e î n p i e p t ,s e n z a ţ i e d e s u f o c a r e , o f t a t , d i s p n e e ) ;

1 1 . s i m p t o m e g a s t r o i n t e s t i n a l e ( d i f i c u l t ă ţ i l a î n g h i ţ i r e ,d u r e r i a b d o m i n a l e , s e n z a ţ i e d e a r s u r i l a s t o m a c , s e n z a ţ i i d es t o m a c p l i n , g r e a ţ ă , v ă r s ă t u r i , p i e r d e r e î n g r e u t a t e , d i a r e e ,c o n s t i p a ţ i e ) ;

12. s i m p t o m e g e n i t o - u r i n a r e ( p o l i u r i e , u r g e n ţ ă l a u r i n a r e ,a m e n o r e e , f r i g i d i t a t e , e j a c u l a r e p r e c o c e , p i e r d e r e a l i b i d o u l u i .i m p o t e n ţ ă ) ;

1 3 . s i m p t o m e v e g e t a t i v e ( g u r ă u s c a t ă , î m b u j o r ă r i , p a l o a -re, t r a n s p i r a ţ i e , a m e ţ e l i , d u r e r e d e c a p i n t e n s ă ) ;

1 4 . c o m p o r ta m e n t î n t i m p u l i n t e r v i u l u i ( a g i ta ţ i e, n e l i -n |Şte, t r e m u r u l m â i n i l o r , f r u n t e î n c r e ţ i t ă , f a ţ ă î n c o r d a t ă , s u s -P'ie s au r e s p i r a ţ i e r a p i d ă , î n g h i ţ i t u r i f re c v e n t e) .



Răspunsurile la fiecare afirmaţie se dau pe o scală de la O(absenţa simptomului) la 4 (manifestarea severă a simpto-mului), l, 2 şi 3 reprezintând grade intermediare de intensi-tate a simptomelor anxioase.

Ca şi scala de depresie, scala de anxietate s-a aplicat la începutul şi la sfârşitul p s i h o t e r a p i e ! . Diferenţa dintre simpto-m e l e finale şi cele iniţiale va indica progresul psihoterapeutic.

2 . 1 .5 . Scala de imaginaţie creatoareWilson - Barber

Scala de imaginaţie creatoare are drept scop testarea

disponibilităţilor imaginative ale subiecţilor în stare de vegheşi care stau la baza sugestibilităţii. Am utilizat aceastăscală din următoarele două motive: primul, prin măsurareasugestibilităţii se poate evalua în mod indirect capacitateasubiecţilor de a intra în stare de relaxare (considerat un indi-cator al progresului în p s i h o t e r a p i i l e de orientare comporta-mentală); al doilea, stabilirea existenţei unei corelaţii întregradul de sugestibilitate al pacienţilor şi capacitatea lor

empatică. Această scală cuprinde 10 i t e m i (situaţii sugestive) caresunt prezentaţi subiectului într-o manieră nonautoritară şi aurolul de a-i ghida imaginaţia. In final, experimentatorul veri-fică gradul în care subiectul reuşeşte, pornind de la situaţiileconcrete sugerate, să se transpună efectiv.

La sfârşitul aplicării probei, subiecţii apreciază în pro-cente pe o foaie de răspuns, gradul în care au trăit situaţiile

sugestive cuprinse în această scală. Aceste situaţii sugestivesunt următoarele:

1. greutatea braţului;2. ridicarea mâinii;3. anestezia degetului;4. halucinaţia apei;

82



5. halucinaţia o l f a c t i v - g u s t a t i v ă ;6 . h a l u c i n a ţ i a m u z i c i i ;7 . h a l u c i n a ţ i a t e m p e r a t u r i i ;

8. deformarea timpului;9. regresia de v â r s t ă ;10. relaxarea corpului şi a gândurilor.Pentru exemplificare, redăm prima probă care vizează

greutatea braţului:„Lăsaţi-vă condus de aceste instrucţiuni şi veţi simţi că

mâna si braţul dvs. sunt grele, închideţi vă rog ochii şi

întindeţibraţul

stângîn faţă, la înălţimea umerilor, stând cu palma în sus. Acum închipuiţi-vă că pe palma întinsă este un

dicţionar foarte greu. Imaginaţi-vă realmente greutatea

dicţionarului. Este suficient să vă gândiţi la greutatea acestei

cărţi foarte groase şi o să simţiţi cum vă apasă în jos greutatea ei. Gândiţi-vă la dicţionarul mare şi greu: vi s-a

creat senzaţia de greutate. Acum gândiţi-vă că un al doilea dicţionar mare şi greu

este plasat pe primul dicţionar mare şi greu. Simţiţi cât de greu îi vine braţului dvs. să susţină dicţionarele. Susţineţi

dicţionarele gândindu-vă la greutatea volumelor şi observaţi

cum braţul dvs. devine tot mai greu, rezistând apăsării.

Imaginaţi-vă acum că un al treilea dicţionar mare şi greu se adaugă la celelalte dicţionare mari şi grele de pemâna dvs. şi braţul devine şi mai greu. Aveţi senzaţia că

realmente ţineţi pe palma întinsă trei dicţionare grele şi braţul se face mai greu şi mai greu, foarte, foarte greu,devenind şi mai greu (Imin. 30 sec.).

Acum, spuneţi-vă că palma şi braţul dvs. se simt din nounormal, coborâţi braţul şi relaxaţi-vă ".

Scorul se alcătuieşte acordând un punctaj în funcţiede procentul ales de subiect la fiecare din cei 10 itemi.

83



Răspunsurile la f i e c a r e situaţie sugestivă se dau pe o scală dela O (nu am simţit nimic asemănător) la 4 (am simţii aproape

exact situaţia sugerată). V a l o r i l e l, 2 şi 3 r e p r e z i n t ă g r a d e -intermédiare de transpunere imaginativă în relaxare.

F o a i a d e r ă s p u n s e s t e d e u r m ă t o r u l t i p :

0 1 2 3 40%

N u a ms i m ţ i t n i m i ca s e m ă n ă t o r

25%N u a ms i m ţ i t n i m i ca s e m ă n ă t o r

50%P e j u m ă t a t ea s e m ă n ă t o r

75%D e s t u l d ea s e m ă n ă t o r

9 0 % + - % i

A p r o a p e e x a c t j

i

2.2. Procedee de prelucrare

A u f o s t u t i l i z a t e u r m ă t o a r e l e p r o c e d e e d e p r e l u c r a r e ad a t e l o r :

• m e d i i• p r o p o r ţ i i (%)• c l a s e d e r ă s p u n s• c o r e l a ţ i i• a n a l i z ă d e s c r i p t i v ă ş i i n t e g r a t i v ă .

Medii (ale empatieî emoţionale şi ale empatiei predic-t i v e ) l a p s i h o t e r a p e u ţ i ş i l a p a c i e n ţ i î n v e d e r e a c o m p a r ă r i i l o r ş i d e c i , s u r p r i n d e r i i e l e m e n t e l o r c o m u n e ş i e l e m e n t e l o r d i f e r e n ţ i a t o a r e , p r e c u m ş i c o m p a r a r e a r e z u l t a t e l o r l u c r ă r i ic u r e z u l t a t e r a p o r t a t e î n a l t e c e r c e t ă r i d i n a c e e a ş i s f e r ăt e m a t i c ă ; e v i d e n t , p r o c e d e u l s - a e x t i n s ş i î n c a z u l d a t e l o r r e f e r i t o a r e l a g r a d u l d e a n x i e t a t e , d e p r e s i e ş i s u g e s t i b i l i ţ a t e

a l p a c i e n ţ i l o r .P r o p o r ţ i i (%), u n e o r i r e p r e z e n t â n d a c e l a ş i l u c r u c ua n a l i z a p e b a z ă d e m e d i i ( m e d i i a l e p r o p o r ţ i i l o r ; ) p r o p r i ic a t e g o r i i l o r d e s u b i e c ţ i , t i p u r i l o r d e a n a l i z ă e t c.

C l a s e d e r ă s p u n s , c a p r o c e d e u s t a t i s t i c d e î n c a d r a r e p en i v e l u r i a r ă s p u n s u r i l o r s u b i e c ţ i l o r , m a i a l e s î n c a z u l m o d a -

84



l i t ă ţ i l o r d e a n a l i z ă , î n l u m i n a s e t u r i l o r d e c r i t e r i i ca re c u p r i n dt r ă s ă t u r i ş i f a c to r i s u p u ş i c o m p a r a ţ i i l o r ş i c o n c l u z i i l o r .

C o r e l a ţ i i , a c o l o u n d e a c e s t p r o c e d e u ( t i p ş i n i v e l d e

a n a l i z ă ) e s t e n u n u m a i a p l i c a b i l î n p r i n c i p i u , c i ş i i n d i s p e n -s a b i l p e n t r u a p u n e î n e v i d e n ţ ă s e m n i f i c a ţ i i l e u n o r m o d a l i t ă ţ id e i n t e r a c ţ i u n e a v a r i a b i l e l o r i n v e s t i g a t e .

A n a l i z a d e s c r i p t i v ă ş i i n t e g r a t i v ă . m o d a l i t ă ţ i p r i n c a r ei n t e n ţ io n ă m s ă s co a te m î n e v i d e n ţ ă a s e m ă n ă r i l e ş i d e o s e b i r i l ed i n t r e d i s p o n i b i l i t ă ţ i l e p r e d i c t i v e a l e c e l o r d o u ă c a t e g o r i i d es u b i e c ţ i , p s i h o t e r a p e u ţ i ş i p a c i e n ţ i , p r i n m i j l o c i r e a s e t u r i l o r

d e t r ă s ă t u r i - c r i t e r i i ş i d e f a c t o r i - c r i t e r i i ( î n s p e c i a l p e n t r uc a z u l p r o b e i D y m o n d ) .

2 . 3 . Procedee de verificare/ interpretare

• c o m p a r ar ea n i v e l u r i l o r d e r ă s p u n s a l e s u b i e c ţ i l o r• c o n c e p t u a l i z a r e a i p o s t a z e lo r d e m e r s u l u i p r e d i c t i vP r o c e d e e l e d e v e r i f i c a r e / i n t e r p r e t a r e a r e z u l t a t e l o r ş i

c o n c l u z i i l o r c o n s t a u î n c o m p a r a r e a n i v e l u r i l o r d e r ă s p u n s a l ec e l o r d o u ă c a t e g o r i i d e s u b i e c ţ i i n v e s t i g a ţ i d e n o i , c u d a t er a p o r t a t e d e a l t e c e r c e t ă r i î n a c e e a ş i a r i e t e m a t i c ă ( m e d i i ,p r o p o r ţ i i , c o e f i c i e n ţ i d e c o r e l a ţ i e e t c . ) . P e a l t p l a n , î n s ă , m a ic u s e a m ă î n l e g ă t u r ă n e m i j o c i t ă c u u n e l e p o s i b i l i t ă ţ i m e t o d o -l o g i c e p e c a r e n i l e - a o f e r i t p r o b a d e e m p a t i e p r e d i c t i v ăDymond, am procedat la conceptualizarea ipostazelor demer-

s u l u i p r e d i c t i v ş i s u r p r i n d e r e a u n o r r a p o r t u r i î n t r e r e z u l t a t e l ep s i h o t e r a p e u ţ i l o r ş i a l e p a c i e n ţ i l o r , p e c a r e t e m e i n e - a mp r o p u s s ă d e m o n s t r ă m c ă p r e d i c t i v i t a t e a e m p a t i c ă e s t e op r o p r i e t a t e a p t i t u d i n a l ă i n d u b i t a b i l ă a p s i h o t e r a p e u t u l u i . î nc azul p ac ie nţ i lo r , e s t e v o rba d e e x i s t e nţa une i d i sp o z i ţ i iP r e d i c t i v e d i f u z e ş i a c t i v a b i l c e x c l u s i v î n r e l a ţ i a c o n c r e t ă c uP s i h o t e r a p e u t u l p e b a z a s c o p u l u i p r e c u m p ă n i t o r , d a c ă n ue x c l u s i v p r a c t i c p e c a r e a c e s t s u b i e c t î l a r e ş i a n u m e .

85



atingerea unui grad cât mai înalt şi sigur de progres psiho-terapeutic. In ceea ce priveşte estimarea progresului pe care îl realizează pacientul pe durata relaţiei psihoterapeutice, amrecurs în mod special la estimarea diferenţială a s i m p t o m e l o r

de debut şi a „stării" acestora în faza finală (ameliorare şi.eventual, dispariţie), astfel încât diferenţele devin tocmaiindici cantitativi, dar şi calitativi (de nivel) ai efectuluirelaţiei psihoterapeutice.

2.4. Proceduri de evaluare a progresului psihoterapeutic

Problema surprinderii progresului în psihoterapie alpacienţilor este mult dezbătută şi controversată în cercetărileactuale. Cel mai frecvent, autorii fac apel la obiectivele finalestabilite în tratamentul terapeutic pentru a măsura progresul

înregistrat în psihoterapie. Din această perspectivă, se d e l i m i -tează psihoterapiile de profunzime de psihoterapiile centratepe simptom.

Primele, denumite „de dezvăluire" sau „de insighf îşipropun o b i e c t i v e înalte şi pretenţioase de genul modificării

personalităţii p a c i e n t u l u i , însă, necesitatea i n s i g h t - u l u i facedificilă (sub aspect practic) sarcina evaluării gradientului desucces obţinut în cursul p s i h o t e r a p i e ! . Psihanaliz a util izeazăcriterii complexe de a p r e c i e r e a succesului în psihoterapie.criterii încărcate de subiectivism, cum ar fi: dobândirea uneimai profunde înţelegeri de sine, trăirea sentimentului fericiriipersonale, stabilirea unor relaţii interpersonale mai eficienteşi mai încărcate de satisfacţii. Actualmente, se manifestă in

terapiile analitice tendinţa de abandonare a scopurilor tera-peutice prea înalte. „Realitatea clinică pune în evidenţă faptulcă psihoterapia vindecă rareori pentru totdeauana şi, maiales, rareori izbuteşte să obţină modificări durabile şi pro-funde în sfera person alităţii pacie ntu lui" (I. H oldev ici. 2002).

86



în contrast, psihoterapiile centrate pe simptom (nona-n a l i t i c e ) stabilesc scopuri mai modeste şi mai limitate carepresupun eliberarea de un simptom dezagreabil. Prin urmare,

se consideră că simpla reducere de simptom reprezintă uncriteriu mult mai sigur şi mai facil de luat în considerarepentru a aprecia succesul în psihoterapie. Simptomul repre-zintă încercarea spontană şi de cele mai multe ori incon-ştientă a pacientului de a se adapta dificultăţilor vieţii.Terapeutul consideră simptomele drept indicatori ai uneidezadaptări de mai mare profunzime, deci, modalităţiprin care se exprimă perturbările din sfera personalităţiip a c i e n t u l u i .

Psihoterapiile de orientare comportamentală îşi propunrealizarea unei amorsări directe a procesului p s i h o p a t o l o g i cşi consideră că înlăturarea simptomului poate facilitaabordarea tulburării care stă la baza producerii lui. In

varianta c o g n i t i v - c o m p o r t a m e n t a l ă , se consideră că dispariţiasimptomului presupune ca anterioară identificarea credinţelor iraţionale şi disfuncţionale ale pacientului. Pe parcursuldesfăşurării p s i h o t e r a p i e ! , pacientul va aprecia modul în careaceste gânduri şi credinţe iraţionale conduc la apariţia stărilor afective negative şi la manifestarea unor comportamente deeşec. în final, se tinde spre obţinerea unei restructurări

atitudinale a pacien tului.In studiul de faţă, au fost aplicate două scale clinice deanxietate - Hamilton (H.A.S.) şi depresie - Beck (B.D.I.), în

vederea surprinderii progresului în psihoterapie al pacienţilor.Diferenţa obţinută între simptomele iniţiale şi simptomelen n a l e ne va indica progresul în psihoterapie înregistrat dePacienţ i .

87



C a p i t o l u l 5

EMPATIA EMOŢIONALĂ

1 . Empatie emoţională - disponibilitate acompetenţei psihoterapeutice

C a p a c i t a t e a e m p a t i c ă a p s i h o t e r a p e u t u l u i a d m i t e c ap r e m i s ă sine qua non f a p t u l c ă e a n u e s t e n u m a i e m o ţ i o n a l as a u n u m a i c o g n i t i v ă , î m p r e j u r a r e a că n o i d i s p u n e m d e d o u ăc u n o s c u t e p r o b e d e e m p a t i e , u n a n u m i t ă d e e m p a t i e e m o -ţ i o n a l ă ş i a l ta d e e m p a t i e c o g n i t i v ă ( p r e d i c t i v ă ) . n u r e p r e z i n t ă

a l t c e v a d e c â t s t a t u a r e a u n u i p r i n c i p i u d e c o r e l a t i v i t a t e ai n t e l e c t u l u i c u a f e c t i v i t a t e a î n d e f i n i r e a a c e s t e i a b i l i t ă ţ ig e n e r i c e , p r i n c i p i u p o t r i v i t c ă r u i a s e a d m i t e p r e v a l e n t ar e l a t i v ă a u n u i a s a u a c e l u i l a l t d i n t r e f a c t o r i i d e b a z ă a i

m e c a n i s m u l u i e m p a ti e.E m p a t i a d e f a c t u r ă p r e d o m i n a n t a f e c t i v ă e s t e p u s ă î n

r e l i e f , d e r e g u l ă , p r i n i n t e r m e d i u l p r o b e i ( d e e m p a t i e e m o -ţ i o n a l ă , e v i d e n t ) e l a b o r a t e d e A . M e h r a b i a n ş i N . E p s t e i n . D ec e a l a l t ă p r o b ă n e v o m o c u p a î n t r - u n m o d c u t o t u l s p e c i a l ,m a i t â r z i u . D e o c a m d a t ă , v o m î n c e r c a s ă p r e l u c r ă m ş i s ăi n t e r p r e t ă m d a t e l e r e f e r i t o a r e l a e m p a t i a e m o ţ i o n a l ă o b ţ i n u t ec u a j u t o r u l p r o b e i e v o c a t e i m e d i a t m a i s u s .

R e z u l t a t e l e o b ţ i n u t e d e p s i h o t e r a p e u ţ i l a p r o b a d ee m p a t i e e m o ţ i o n a l ă (Q.M.E.E) s u n t r e d a t e î n t a b e l u l n r . 3 .

M e d i a d e e m p a t i e p e l o t u l d e p s i h o t e r a p e u ţ i d e o r i e n t a r ec o m p o r t a m e n t a l ă e s t e d e + 5 1 . 8 0 , c o t ă î n s c r i s ă î n l i m i t e l en i v e l u l u i m e d i u e m p a ti e.

S u b i e c ţ i i a u f o s t î m p ă r ţ i ţ i î n u r m ă t o a r e l e c l a s e ( p o t r i v i tc o t e l o r m e t r o l o g i c e a l e t e s t u l u i ) :

S u b i e c ţ i n e e m p a t i c i : s c o r u r i o b ţ i n u t e î n t r e -132 -33.S u b i e c ţ i s l a b e m p a t i c i : s c o r u r i o b ţ i n u t e î n t r e - 3 2 + 3 3 .

88



Subiecţi mediu empatici: scoruri obţinute între +34 +66.

Subiecţi bun empatici: scoruri obţinute între +67 +99.

Subiecţi foarte bun empatici: scoruri obţinute între +100+132.

Tabelul 3

Indici Q.M.E.E . - psihoterapeuţi

• Nr. subiecţi \ Media

51,80

Scor m i n i m

" " " 1 5 "

Scor maxim

92

Abatereastandard

18.68

î n p r i v i n ţ a d i s t r i b u ţ i e i p r o c e n t u a l e a p s i h o t e r a p e u ţ i l o r p ec e l e c i n c i n i v e l u r i d e e m p a t i e e m o ţ i o n a l ă s - a u o b ţ i n u t u r m ă -t o a r el e r e z u l t a t e :

Tabelul 4

D i s t r i b u ţ i a procentuală a psihoterapeuţilor la probade empatie emoţională

i N i v

; e m o ţ i o n a l i

Clasa 1

j Clasa 2

' Clasa 3

Clasa 4

el empatie . .., . Nr. sub iecţ i i P r o c e n t a i

i- p s i h o t e r a p e u ţ i ;

Subiecţi J o ! 0 %n e e m p a t i c i • :

Subiecţi s l a b j ,. ; 0 ,

em pat ici : :S u b i e c ţ i mediu i . _ : „,,„

\i

60 %empatici ' ;

Subiecţi bun î . ;2_%

empatici ;

Clasa 5 [ S u b i e c ţ i foarte i 0 |0%

1 bun empatici

Total : 20 100%

89



Din tabloul distribuţiei psihoterapeuţilor pe niveluri decapacitate e m p a t i c ă rezultă, în mare, că alegerea noastră cuprivire la acest eşantion s-a concretizat într-o proporţiedominantă de 85% în prezenţa unor subiecţi m e d i u - b u n

empatici, ceea ce ilustrează o anumită omogenitate de struc-tură a c o m p e t e n ţ e i empatice. Ponderea cea mai mare estereprezentată de terapeuţii mediu empatici (clasa 3). Clasele l(subiecţi neempatici) şi 5 (subiecţi foarte bun empatici) nusunt reprezentate.

Putem conchide că psihoterapeuţii de orientare compor-tamentală se plasează în planul unui nivel mediu-bunempatic, f ă r ă atingerea (cu nici o excepţie) a nivelului em -

patic inferior sau s u p e r i o r , în relaţia psihoterapeut-pacient.empatia capătă o funcţie a p t i t u d i n a l ă , fără de care nu se poateexercita cu eficienţă activitatea terapeutică propriu-zisă. Pede altă parte, comportamentul psihoterapeutului nu se poatereduce la un proces de identificare afectivă cu pacientul, tarăintervenţia unui proces de detaşare de cazul examinat.

Această detaşare, atât de importanta în luarea decizieiterapeutice, nu vine să anihileze, c i dimpotrivă, să întăreascăregula de manifestare a comportamentului empatic în relaţia

psihoterapeut-pacient.Evocata regulă face trimitere, mai întâi, la intensitatea

implicării emoţionale, dar şi la mobilitatea sau c o m u ;tativitatea de la un grad la altul de implicare, ca expresie acapacităţii de autocontrol (mai ales în cazul psihotera-p e u t u l u i ) .

Fenomenul empatic devine o însuşire aptitudinală apsihoterapeutului în relaţia sa cu p a c i e n t u l , aptitudine

necesară, dar nu şi suficientă în comunicarea eficientă dintrecei doi parteneri ai relaţiei. Valorizarea t e o r e t i c ă - e x p e f l -mentală a fenomenului detaşării confirmă regula mai s u $

menţionată.

90



2. Empatie emoţ iona lă - disponibilitate valorizatoare a tratamentului psihoterapeutic

Rezultatele obţinute de pacienţi (N-100) la proba de em-patie emoţională (Q.M.E.E) sunt redate în tabelul de mai jos:

TabelulS

I n d i c i Q.M.E.E. - pacienţi

№.

s u b i e c ţ i

"Too"

Media

40

Scor

minim

Scor

maxim

~ 9 2

Abaterea

standard

29 ~39

Media de empatie pe lotul de pacienţi este de +40, cotă înscrisă în limitele n iv e lu lu i mediu empatie.

în privinţa distribuţiei procentuale a pacienţilor pe cele

cinci niv elu ri de empatie emoţională s-au obţin ut următoarelerezultate:

Tabel 6

Distribuţia procentuală a pacienţilor la proba de empatie emoţională

Nivel empatieemoţională - pacienţi

Clasa 1

Clasa 2

Clasa 3

Clasa 4_ —

Clasa 5r-

\ Subiecţi

1 Subiecţi

[" S u b i e c ţ i1 empatici

] Subiecţi

j Subiecţi

1 empatici

Total

neempatici

slab empatici

mediu

bun empatic i

foarte bun

Nr. sub iecţ i Procentaj

2 :

33 \

4 9 j

1 6 r0 i

i

1 0 0 1

2%

33%

49%

16%

0%

100%

91



Datele ilustrează faptul că majoritatea pacienţilor (82%)se situează în clasele 3 şi 2 (corespunzătoare n i v e l u i r i l o rmediu şi slab e m p a t i c ) , 16% se situează în clasa 4 ( c o r e s p u n -zătoare nivelului bun empatic), în timp ce doar 2% dintrepacienţi se plasează pe nivelul slab empatic. P o n d e r e a i ceam a i mare (49%) este reprezentată de pacienţii care a p i a r ţ i nnivelului mediu empatic. Nu se înregistrează nici un caz încare pacienţii nevrotici să se situeze pe nivelul foarte bunempatic (clasa 5). Comportamentul pacientului nu se poatereduce la un proces de identificare afectivă cu t e r a p e u t u l ! său.intervenind un proces de detaşare necesar în î n d e p l i n i r e adiverselor sarcini terapeutice şi ducerii la bun sfârşit a

p rog ram ul ui de terapie.D i s t r i b u ţ i i l e p s i h o t e r a p e u ţ i l o r ş i a l e p a c i e n ţ i l o r p e c e l e

c i n c i n i v e l u r i d e e m p a t i e n u s u n t i d e n t i c e : l a n i v e l m e d i uempatic găsim 60% din primii subiecţi şi 49%o din c e i l a l l ţ i : lanive lul cumulat m e d i u - b u n e m p a t i c găsim 85%. r e s p e c t i v65%. De a l t f e l , mediile generale pe lot diferă semnificativ;51,8 vs. 40. Conchidem că p s i h o t e r a p e u ţ i i sunt. în m a r e . , maiempatici decât p a c i e n ţ i i lor. Este acesta un rezultat p r i nsimplă întâmplare sau el apare ca o condiţie necesara

profesiei de p s i h o t e r a p e u t ? Răspunsul ar putea fi o î n t e -meiere parţială a uneia dintre ipotezele noastre de l u c r u , d a c a

el ar putea f i relaţionat, de pildă, cu eficacitatea mai m i a r e aactului p s i h o t e r a p e u t i c , în cazul profesioniştilor cu n i v e l mairidicat de empatie emoţională.

3. Aspecte diferenţiale de empatie emoţionallă între psihoterapeuţi şi pacienţi

Diferenţele între procentele de psihoterapeuţi şi p a c i e n t 1

care se încadrează în cele cinci clase de empatie (foame b u '1

empatic, bun empatic, mediu empatic. slab empatic şipatic) sunt redate sintetic în tabelul de mai jos:

92



Tabel 7

Di f e r en ţ e l e între procentele de psiho te rap euţ i ş i pacienţi î n p r i v i n ţ a e m p a t i e i e m o ţ i o n a l e

F o a r te b u n B u n M e d i u S l a b ;

SubieC" e m p a u c e m p a t . c , e m p a t i c e m p a t i c ! NecmPatic

! p s i h o t e r a p e u ţ i

; N=20

! P a c i e n ţ i .

l N=100

0% : 25% \ 60%;

15%

0% 16% 49% 33%

S e c o n s t a t ă c ă n i v e l u l r i d i c a t d e e m p a t i e e m o ţ i o n a l ă n ue s t e r e p r e z e n t a t , c e e a c e î n s e a m n ă c ă a t â t p s i h o t e r a p e u ţ i ] , c â tş i p a c i e n ţ i i n u a u t e n d i n ţ a d e a s e i d e n t i f i c a m a x i m a l c uc e i l a l ţ i ş i i n t r o d u c u n c o e f i c i e n t m a i m a r e s a u m a i m i c d e

d e t a ş a r e î n r e l a ţ i a t e r a p e u t i c ă . D e a s e m e n e a , a m r e ţ i n u t c ăn i v e l u r i l e m e d i u e m p a t i c ş i b u n e m p a t i c a c o p e r ă m a j o r i t a t e ar ă s p u n s u r i l o r l a c e l e d o u ă l o t u r i i n v e s t i g a t e . O d i f e r e n ţ ăc o n c l u d e n t ă a p a r e î n t r e c e l e d o u ă l o t u r i c u p r i v i r e l a n i v e l u ls l a b a l e m p a t i e i e m o ţ i o n a l e ( 1 5 % p s i h o t e r a p e u ţ i ş i 3 3 %p a c i e n ţ i ) . A c e s t e s i m i l i t u d i n i ş i , m a i a l e s , d i f e r e n ţ e d i n t r ec e l e d o u ă l o t u r i i n v e s t i g a t e e x p r i m ă f o a r t e p r o b a b i l u na n u m i t s p e c i f i c a l e m p a t i e i e m o ţ i o n a l e î n c a z u l p r o f e s i u n i id e p s i h o t e r a p e u t , r e s p e c t i v , f u n c ţ i a a p t i t u d i n a l ă a f e n o m e -n u l u i p s i h i c a n a l i z a t .

I n f m e , 2 % d i n p a c i e n ţ i s e î n c a d r e a z ă î n c a t e g o r i a d es u b i e c ţ i n e e m p a t i c i , s i t u a ţ i e c a r e s e p o a t e d a t o r a p r e z e n ţ e i

u ' b u r ă r i l o r d i n s f e r a p e r s o n a l i t ă ţ i i p a c i e n ţ i l o r n e v r o t i c i , d a r r e

z u l t a t u l s t ă s u b s e m n u l u n e i p r o p o r ţ i i f o a r t e r e d u s e ş i , d e c i ,n e c o n c l u d e n t e .

93



4. Cercetări româneşti cu ajutorul Q.M.E.E. -rezultate comparative

în f i n a l u l acestei secţiuni, vom realiza o întregire a rezul-

tatelor obţinute de specialiştii români din cadrul I n s t i t u t u l u ide Filozofie şi Psihologie al Academiei Române în utilizareachestionarului Mehrabian-Epstein. în acest sens, cităm untabel alcătuit şi comentat de S. Marcus (1997, p. 97), pe careî i completăm cu datele obţinute de noi. Au fost examinateurmătoarele loturi de subiecţi: 98 de cadre didactice deeducaţie artistică plastică, 12 profesori de educaţie ar t i s t i căplastică cu performanţe deosebite în activitatea cu elevii. 1 9

grupuri profesionale care reclamă e m p a t i e (9 psihologi ş i 1 0actori şi regizori dramatici), 20 de educatori din şcoli dereeducare, 33 de funcţionari, 10 medici pediatri, 60 studenţidin anul IV pediatrie (a se vedea tabelul alăturat).

Tabel 8

Rezultate ale unor cercetări româneşti în util izareachestionarului de empatie emoţională Q.M.E.E.

N

i v e l u r i l e

e m

p a t i c i

-oar te b u n: m p a t i c3u n

e m p a t i c

M e d i ue m p a t i c

S l a bs m p a t i c^ e e m p a t i c

Medii

P r o f e s o r i

( 9 8 )

1%

18,4%

50%

30,6%

0%+46,1

P r o f e s o r i

selecţonaţ

( 1 2 )

0%

33,3%

66,7%

0%

0%+54,4

P r o f e s i i c a r e

r e c l a m ă e m p a t i e

( 1 9 )

0%

21,1%

52,6%

26,3%

0%+44,5

Educator

( 2 0 )

5%

25%

35%

35%

0%+47,4

'C«B

^0

!§0%

3%

39.4%

57,6%

0%+31,5

M e d i c i p e

d i a t r i i

( 1 0 )

0%

40%

50%

10%

0%+51

u

T U

O.

^3 §

1,6%

16,7%

53.4%

28,3%

0%+44,1

3

C.caL.ZI

O-S

' 1

0%

25%

60%

15%

0%+51,8

'3

—

0%

1 6%

49%

33%

2%+40

94



Se constată faptul că nivelul foarte bun empatic este slabr e p r e z e n t a t , în timp ce nivelurile mediu empatic şi bune m p a t i c acoperă majoritatea răspunsurilor la cele 9 loturicomparate. Cele mai concludente d i f e r e n ţ e apar între loturi

în privinţa nivelului slab al empatiei emoţionale (57,6% l alotul funcţionarilor, faţă de 15% - l o t u l psihoterapeuţilor,10% -lotul medicilor pediatri şi r e s p e c t i v 0% - lotulprofesorilor selecţion aţi).

M e d i i l e empatiei emoţionale se situează astfel: la un polse a f l ă profesorii selecţionaţi (+54,4) şi p s i h o t e r a p e u ţ i i

(+51,8), iar la celălalt pol se situează funcţionarii (+31,5).Indiferent de deosebirile d i n t r e medii, la toate l o t u r i l e desubiecţi (cu excepţia funcţionarilor), mediile se situează înlim itele ni ve lu lu i mediu empatic, stabili t prin categoriile denivel ale t e s t u l u i , în timp ce lotul fu nc ţio na ril or se situează laniv elul slab empatic.

în tot c a z u l , este de reţinut că, trei profesii din cele

comparate în tabelul de mai s u s - p r o f e s o r i i selecţionaţi,psihoterapeuţii şi medicii pediatri prezintă medii de empatieemoţională mai mari decât jumătatea intervalului prevăzutde test pentru categoria mediu empatic, adică - tendenţial -către nivelul următor, cel bun e m p a t i c . Psihoterapeuţii seprofilează ca subiecţi cu caracteristici didactice şi medicales i tua te în répertorier c a p a c i t ă ţ i l o r asigurătoare de succes înProfesii comparabile. Am putea reţine acest rezultat ca oP n m ă validare (concurentă) a e x i g e n ţ e i p r o f e s i o n a l e deSUŞCeş referitoare la nivelul m e d i u - b u n de empatie emoţio-n a | a a p s i h o t e r a p e u t u l u i .

ţPacienţii nevrotici înregistrează o medie de +40 care se

«sene între l imitele nivelului mediu e m p a t i c (potrivit cate-e o r u l o r prevăzute de test), situaţie care ne determina să

nor i m°ă"

UeXlStădiferen^e s e m n i f i c a t i v e între s u b i e c ţ i imali ş i subiecţii nevrotici în privinţa empatiei emoţionaie.

95



Nu am formulat vreo expectaţie cu privire la n i v e l u lcare putea f i propriu e m p a t i e i emoţionale a pacienţilor investigaţi - un ul sem ni fic ativ mai redus sau u nu l sem ni-ficativ mai ridicat comparativ cu subiecţii „normali".

Sinteză

• In pr in ci pi u, psih oterap euţii, cu media lor de emp atiee m o ţ i o n a l ă de 5 1 . 8 0 , se situează în intervalul - nivel mediu.In fapt. a p r o p i e r e a v iz ib il ă (mai mare) a respectivei me dii del i m i t a inferioară a proximului nivel, pe verticală (67.00), ne

îndreptăţeşte să considerăm „performanţa experimentală" aterapeuţilor ca aparţinând unei subdiviziuni din intervalulmediu empatie, anume nivelului mediu superior (a se v e d e aşi distribuţia statistică a subiecţilor psihoterapeuţi. în marealor m a j o r i t a t e , în clasele de răspuns mediu şi bun. a d i c ă85%). De asemenea, reţinem absenţa psihoterapeuţilor înclasa neempatic şi prezenţa în clasa slab empatie a 3 din 20.adică 15% (A se vedea t a b e l u l nr. 4).

• Pacienţii, cu media !or de empatie emoţională

(40,00), se situează, în cea mai mare proporţie, în intervalelemediu şi slab empatie (82%), numai 16% p l a s â n d u - s e înintervalul bun empatie, iar 2% în clasa neempatic (A se

vedea tabelul nr. 6).• Ţ in ân d seama de rezulta tele ma i mu ltor cercetări cu

privire I a n i v e l u l c e l m a i „productiv" a l empatiei e m o ţ i o n a l e ,anume unul de balans între mediu şi s u p e r i o r , constatăm caaceastă calitate este aproape în întregime proprie psiho-

terapeuţilor (un nivel ridicat şi propice între identificareemoţională . . t o t a l ă " şi hipercontrolul trăirii a f e c t i v e ) , în acestsens, reţinem rezultatul final al comparaţiei între p s i l i o -terapeuţi şi pacienţi, în favoarea p r i m i l o r , cu 20% în p l u s -

(sub raportul încadrării în nivelurile mediu şi bun empatie)şi înclinând accentul d i f e r e n ţ i a t o r către „ p o l u l ' ' opus. !n

96



. f a v o a r e a " pacienţilor, cu 35% ,.în plus" (sub raportul înca-drăr ii în n i v e l u l slab empatic).

• In tabelul dis tribuţiei subiecţilor de diverse p r o f e s i i ,

în care empatia emoţională se instituie ca o condiţie a com-petenţei, potrivit c r i t e r i u l u i de apartenenţă ia clasele mediu şi bun e m p a t i c (alcătuit de unul dintre cei mai autorizaţicercetători ai fenomenului în discuţie - S. Marcus), noi amadăugat propria noastră încheiere asupra empatiei emoţionalea p s i h o t e r a p e u ţ i l o r ca înscrişi în intervalul proporţiilor „ideale", optime (între 70% şi 90%). In această p e r s p e c t i v ă ,

notificarea consonanţei rezultatului obţinut de noi curezultatele unor cercetări recunoscute prin pertinenţa lor,dobândeşte semnificaţia unei veritabile concluzii cu caracter mai general de confirmare a uneia dintre i p o t e z e l e noastreprincipale de lu cr u.

97



Capitolul 6

E M P A T i A P R E D I C T I V Ă

1 . PremiseC a m o d a l i t a t e d e c u n o a ş t e r e i m p l i c i t ă , ,.ca şi cum".

întemeiată pe coacţiunea s p e c i a l ă dintre un proces a f e c t i v v a l o r i z a t o r ( t r ă i r e a e m o ţ i o n a l ă ) ş i u n u l c o g n i t i v s t r u c t u r a n t( pr o i e c ţ i a i m a g i n a t i v ă ) , e m pa t i a ( c a pa c i t a t e a e m pa t i c ă ) s - adovedit a fi o abilitate incontestabilă, cu caracter c o m p l e x ,n e r e d u c t i b i l ă l a u n u l s a u l a c e l ă l a l t d i n t r e p r o c e s e l e c o r e l a t e

care-i s tau la b a z ă . P r o b l e m a c e r c e t ă t o r u l u i e s t e a c e e a d e ap u n e î n e v i d e n ţ ă , p r i n t r - u n d e m e r s i n s t r u m e n t a l a d e c v a t . b a l a n s u l ( po n d e r e a ) a c e s t o r pr o c e s e î n t r - o s i t u a ţ i e d ei n t e r a c ţ i u n e s a u a l t a . A ş a s e f a c e că, pe n t r u c e r c e t a r e , a u f o s tp r o m o v a t e ş i s u n t a c c e p t a t e ş i u t i l i z a t e , î n c o n t i n u a r e , d o u at e s t e d e v e n i t e c l a s i c e - u n u l d e e m pa t i e e m o ţ i o n a l ă ( a f l a t l a b a z a a n a l i z e i pe c a r e t o c m a i a m î n c h e i a t - o în c a p i t o l u li m e d i a t a n t e r i o r ) ş i a l t u l d e e m p a t i e p r e d i c t i v ă ( ş i n u c r e d e m

că, aici, ar f i inadecvată, c i poate chiar mai propr ie , s intagmap r e d i c t i v i t a t e e m p a t i c ă , î n t r u c â t e a p a r e a p u n e m a i b i n e î ne v i d e n ţ ă t o c m a i a p t i t u d i n e a p e c a r e o i n v e s t i g ă m ) . T e s t u lDymond se a f lă la baza păr ţ i i pr inc ipale a cercetăr i i noastrec a r e e s t e p r o i e c t a t ă î n s p i r i t u l e m p a t i e i p r e d i c t i v e .

C e n t r a r e a p e l a t u r a i n t e l e c t i v ă a e m p a t i e i n u - ş i p r o p u n e în n ic i un caz o r e d e f i n i r e a e m p a t i e i l u â n d d r e p t c o o r d o n a t ăd e f o n d p r e d o m i n a n ţ a p r o c e s u a l i t ă ţ i i c o g n i t i v e i n t e i e c t i v e .R ă m â n e m i n t e g r a l p e p o z i ţ i a i n t e r a c ţ i u n i i d e t i p s i n e r g i e ac e l o r d o u ă c o o r d o n at e d e d e f i n i ţ i e - e m o ţ i o n a l ă ş i i n t e l e c -t i v ă , d a r î n c e r c ă m o e x p l o r a r e a a c e s t e i a b i l i t ă ţ i g e n e r i c e l ap s i h o t e r a p e u ţ i , î n s p e c i a l , r e c u r g â n d l a t e s t u l D y m o n d .

A p e l â n d l a c e r c e t a r e a d i s p o n i b i l i t ă ţ i i d e t r a n s p u n e r e î ncadrul de re fer inţă a l ce lui la l t , vom încerca, pract ic , să



supunem exerciţiului investigativ experimental, patru ipos-le p r e d i c t i v i t ă t i i e m p a t i c e :

• imaginea de sine („Eu despre mine"),

• imaginea mea despre celă lalt („Eu despre partenerul de relaţie'''},

• imaginea mea ca reprezentare a ce lu il al t despre m in e(„Cum cred eu că mă vede partenerul de relaţie"),

• imaginea mea despre reprezentarea de sine a celuilal t(„Cum cred eu că se vede pe sine partenerul de relaţie").

Să observăm că fiecare dintre cele patru ipostaze ale

relaţiei p s i h o t e r a p e u t i c e se referă la câte un aspect sesizabilca diferit din perspectiva dublă şi a căii de decelare aima ginilor, şi a complexităţii acestei imagini anticip ative.

Căile de decelare şi gradele de complexitate ale imagi-nilor anticipative devin, în consecinţă, tot atâtea criterii deanaliză din unghiul de vedere al empatiei predictive.

Analiza care urmează va avea ca referenţial tabelul denorme sau, mai exact, cele 5 clase de răspuns în care

urmează a fi î n c a d r a ţ i subiecţii potrivit „performanţei lor experimentale":

a. bun empatic b. m e d i u - b u n empaticc. mediu empaticd. m e d i u - s l a b empatice. slab empatic

scoruri de de O la 6;scoruri de la l la 9;scoruri de la 10 la 15:scoruri de la 16 la 18:scoruri de la 19 la 24.

Strategia examinării rezultatelor va opera succesiv cucele două modalităţi de analiză prevăzute de proba experi-m e n t a l ă utilizată - respectiv, o examinare descriptivă pe bazau n u i prim criteriu (trăsături de personalitate), apoi o abordareMegraţivă pe baza unui criteriu secund (factori ai relaţieiPsihoterapeutice). Componentele mai simple au fost denu-nţe trăsături sau t r ă s ă t u r i - c r i t e r i i , iar cele complexe factoriau

fectori-criterii. Analiza primelor va comporta un caracter 99



mai accentuat analitic, iar analiza factorilor un caracter maipregnant sintetic. In plus, şi trăsăturile, şi factorii ne vor a p ă r e a ca având în parte grade diferite de saturaţie afectivăş i / sau cognitivă (structurantă). Aşa cum am notat anterior,

vom denumi analiza comparativă în lumina t r ă s ă t u r i l o r -c r i t e r i i o abordare d e s c r i p t i v ă , iar analiza comparativă înlumina f a c t o r i l o r - c r i t e r i i o analiză intergrativă.

In interiorul fiecărei modalităţi de analiză, vom operamai întâi cu datele privitoare la psihoterapeut, apoi cu celeprivitoare la pacient, pentru ca, în final, să încercăm ocomparaţie între cei doi agenţi ai relaţiei psihoterapeutice.Potrivit ipotezelor de l u c r u , vom căuta să punem în e v i d e n ţ ă

care dintre trăsăturile-criterii şi factorii-criterii se situează întopica determinărilor relaţiei psihoterapeutice, care notedistinctive ca şi note comune pot fi semnalate în (între) celedouă m o d a l i t ă ţ i de studiere a empatiei (emoţională şi predic-tivă), precum şi setul probabil de probleme deschise c a r esugerează noi programe şi teme de cercetare.

2. Predictivitatea empatică a psihoterapeutului

2 . 1 . Abordare descriptivă (primul set de criterii - trăsăturile)

Potrivit ipotezei privitoare la instanţierea unei aptitudinispeciale a psihoterapeutului, pe care o denumim p r e d i c i i :

vitate empatică, urmează să examinăm rezultatele care ar fide natură să-i argumenteze existenţa şi să-i scoată în relief oseamă de caracteristici. Pentru aceasta, ne vom orienta către

modalitatea de calcul pe care o oferă proba D y r n o n d însensul relevării scorului de e m p a t i e p r é d i c t i v e ; unul dintremijloacele bazate pe date statistice constă în compararearezultatelor obţinute de psihoterapeuţi şi a celor obţinutede pacienţi.

100



mijloc'e (corespunzătoare nivelului mediu empatic). Mări-inea următoarei proporţii, în ordine ierarhică (32%), înscrierăspunsurile terapeuţilor în clasa imediat superioară (4), ceeace corespunde nivelului m e d i u - b u n empatic. Sumate,răs pu ns urile terapeuţ ilor corespunzătoare niv elu rilo r mediu şimediu-bun empatic indică o proporţie de 79%, ceea cedevine argument pentru a afirma că predictivitatea empaticăa psihoterapeuţilor atestă un nivel sensibil ridicat, iar dacăadăugăm şi proporţia răspunsurilor de nivel bun e m p a t i c(ceea ce devine 97%), se atestă un nivel foarte î n a l t de

predictiv itate emp atică.După cum este cunoscut, indicatorul de predictivitateempatică se nuanţează, dacă nu, chiar se specifică, prin exis-tenţa celor patru secvenţe ale testării cu ajutorul probeiDymond, cărora Ie corespund, în fapt. patru ipostaze alep r e d i c t i v i t ă ţ i i empatice:

(A): „Eu despre mine" - practic o evaluare autopro-

iectivă, o modalitate a imaginii de sine, conturată în bazacelor şase trăsături-criterii despre care am vorbit mai sus;(B): „Eu despre partenerul de relaţie" - o imagine

proiectivă conturată în perspectiva aceloraşi trăsături-criteriidespre celălalt, însă pe baza unor „informaţii" (indici com-portamentali de cunoaştere) sumare, obţinute în primele î n t â l n i r i t e r a p e u t i c e ;

(C): „Cum cred eu că mă vede partenerul de relaţie" - o

imagine a mea având ca sursă modelul cel mai probabil deproiecţie / rezonanţă afectivă aparţinând parten erul ui derelaţie (imagine în care se suprapun, f ă r ă să coincidă întrutotul, impresiile partenerului şi aşteptările m ele de naturăc o g n i t i v ă probabilă şi deziderativă);

(D): „Cum cred eu că se vede partenerul de relaţie pesine" - o imagine al cărui „autor" sunt tot Eu şi în care apar

Proiectate impresiile, evaluările (cu intensităţile lor) propriiP a r t e n e r u l u i de relaţie.

103



în consecinţă, avem de-a face, corespunzător celor patrusecţiuni ale testului, cu patru imagini (proiecţii) ale mele(subiect): despre mine (dar elaborată de mine), desprepartener (dar elaborată de mine), despre mine (dar „inte-

rmediată" de viziunea probabilă a partenerului cu privire lamine) şi, în f i n e , despre partener (dar „intermediată" de

viziunea mea cu privire la modul cel mai probabil în carepartenerul se autopercepe). Rezultă că suntem în faţa uneisituaţii-test care modelează o relaţie r e a l - p o s i b i l ă . în carecomportamentul meu (subiect), adică reacţia mea de r ă s p u n s ,pentru a f i cât m a i adecvată cu pu tin ţă , are nevoie - capuncte de sprijin absolut necesare - de două duble imagini:a mea şi a partenerului m e u , fiecare în forma cunoaşteriidirecte preponderent s e n s i b i l e , ca şi în forma proiectată(intermediată) de viziunea celuilalt. Primele sunt puncte desprijin cu un grad relativ ridicat de certitudine, secundelesunt puncte de sprijin invocate, anticipate cu un grad r e l a t i vredus de informaţie sigura, adică relativ a m b i g u i .

O „câtime1" semnificativă din s u c c e s u l prezumat aiacestei modalităţi de cunoaştere rezidă - după câte rezultă -

în acurateţea an tic ip ăr ii reacţiilo r ce lui la lt , adică în disp oziţi a

aptitudinală a subiectului considerat de a prevedea (pre-zice),prin transpunere în cadrul de referinţă al celuilalt, reacţiilecele mai p r o b a b i l e , în sensul disponibilităţii actualizate şiactualizabile pentru o astfel de cunoaştere, numim aceastapredictivitate e m p a t i c ă .

Vom nota cu (T) răspunsurile terapeutului şi cu (P) celecare sunt proprii pacientului. De a s e m e n e a , ipostazele A. B.C şi D se referă la răs pun suril e terap eut ului , iar ipostazele A ',B ', C' şi D ' sunt proprii paci en tul ui. Datele sunt înscrise î n t r - o

suită de tabele duble, primul conţinând mediile terapeuţilor lafiecare trăsătură-criteriu, al doilea conţinând in di cii n um er iciai intensităţii pe care subiecţii o atribuie trăsăturilor, res-pectiv factorilor, în viziunea proprie. T a b e l e l e sunt trecute în

104



anexa nr. l, din care vom reţine aici primul dublu t a b e l ,rămânând ca din celelalte să reţinem indicii de bază.

Să ne ocupăm, în continuare, de datele care pun în evi-denţă nuanţele subtile ale predictivităţii empatice a psiho-terapeuţilor (adică, cele patru ipostaze ale ei, corespunzătoaresecvenţelor testului, în perspectiva t r ă s ă t u r i l o r - c r i t e r i i ) .

A: Ipostaza imaginii de sine - „Eu (T) despre mine "

Prin calcularea indicatorilor tendinţei centrale (cu ajuto-rul p r o g r a m u l u i de statistică SPSS), au fost obţinute urmă-toarele rezultate:

Tabel 9

Mediile ps i ho te r apeu ţ i l o r la fiecare t răsă tu ră-c r i t e r i u

şi indicii numerici ai i n tens i tă ţ i i atribuite rele vanţe i trăsăturilor

. s i m p a t i c - ( c o o p e r a n t - i relaxat- g e n e r o s - ; b l â n d - j antipatic j dista nt ( t e n s i o n a t egoist agresiv

J 100_J__ 100_ j _ 100_ • 100 J 100

ÎMedia i 4.06 i 4.43 î 4.14 ' 3.95 3.88I N

d e c i s -i n d e c i s

1 0 0

4.32

Clase (%)

Criterii j 5 (foarte mu lt) j 4 (m ult ) j 3 (mediu) 2 (puţin) 1 1 (deloc)

i simpatic- ş: antipatic j

! coopérant-distant

ţ r c l a x a t - t e n s i o n a t

jgeneros-egoist

[ b j â n d - a g r e s i v \

i d e c i s - i n d e c i s

275044

27

2743

j 5 2

' 43

3941

) 4 1

' 48

1

j

1

1i1

2179

32257

''•• 0 ;! 0 !1 3 •

1 1 ' ) ' j 7 j

2

005000

Mai întâi, calcularea mediilor per trăsăturâ-criteriu în no-tarea pe clase de răspuns (de la l la 5), ne pune l a dispoziţie

105



gratificată cu indici de intensitate m i j l o c i e , în fapt, valorimedii, mai mici decât cele prin care era calificată propria sa

imagine de sine şi cuprinzând un set de trăsături între caredouă sunt prezente şi în cazul anterior. Ordinea de intensitateeste: coopérant-distant (3,74), s i m p a t i c - a n t i p a t i c (3,72) şig g n e r o s - e g o i s t (3,47). în privinţa celei din urmă dintretrăsăturile-criteriu, care întruneşte practic un punctaj deaproximativ 50%, este dificil să o includem printre trăsăturilerelevante (A se vedea partea întâi a tabelului n r . i d i n anexă,ipostaza B).

Din perspectiva reprezentării p s i h o t e r a p e u t u l u i cu privirela pacientul său, s p e c i a l i s t u l avansează, de fapt, douăt r ă s ă t u r i - c r i t e r i i majore: spiritul cooperant şi calitatea de afi simpatic.

Din unghiul trăsăturilor-criterii pentru care terapeutulpromovează un proiect ierarhic d e z i d e r a t i v . aceleaşi douătrăsături-cr iteri i ocupă topul ierarh iei (cooperarea - 64%

şi simpatia - 59%), urmate de generozitate (52%), blândeţe(44%), decizie (39%) şi, aproximativ neglijabil, relaxarea -tensionarea (21%), trăsătură despre care p s i h o t e r a p e u t u l areidee în mare, din primul moment a l relaţiei psihoterapeutice.In tot cazul, întreg registrul claselor de răspuns cuprindeanumite procente de intensitate atribuite de psihoterapeut capotenţial propriu pacientului: în afară de primele două clasedespre care am discutat mai înainte, urmează 29,50% pentrunivelul mediu, 19,50% pentru nivelul slab şi 4,17% pentrunivelul cel mai scăzut. Repartizarea proporţiilor pe c l a s e derăspuns r e z e r v ă o cotă mai ridicată n i v e l u r i l o r mediu şi bun.Mărimea scăzută a proporţiilor pentru clasele cele mai înalte(a 5-a şi a 4-a) poate fi un indiciu care ar justifica încheiereacă pacientul nu ocupă o zonă semnificativă de interes iniţialdin partea terapeutului, cel puţin în lumina proporţiilor găsite

de noi. Acesta din urmă pare a fi satisfăcut ca relaţia psiho-terapeutică să decurgă pentru î n c e p u t , mai ales datorită

107



spiritului cooperant al pacientului. Această „atitudine"

i n i ţ i a l ă u r m e a z ă a s e m o d i f i c a t r e p t a t , p e m ă s u r a a d â n c i r i ic u n o a ş t e r i i s a l e c l i n i c o - p s i h o l o g i c e a s u p r a p a r t e n e r u l u i s ă ud e r e l a ţ i e . M a i m u l t d e c â t p r o b a b i l , a i c i î n t â l n i m o m a n i -

f e s t a r e s t i l i s t i c ă a a d e v ă r a t u l u i p r o f e s i o n i s t , î n t r e v e d e m oc o n d u i t ă f u n c ţ i o n a l ă g h i d a t ă d e p r u d e n ţ ă , a m â n a r e , e v i t a r e ad e c i z i e i p r i p i t e , a ş t e p t a r e a a r g u m e n t e l o r d i a g n o s t i c e - t o a t e

î n i n t e r e s u l u n e i c u n o a ş t e r i î n t e m e i a t e a p a c i e n t u l u i , i n c l u s i vp r i n p r o c e d e e l e i n v e s t i g a ţ i e i ş t i i n ţ i f i c e . D i s p o z i ţ i a p r e d i c -t i v i t ă ţ i i î n a c e s t c a z p a r e a - ş i m u t a c e n t r u l d e i n t e r e s , c e ip u ţ i n î n m o d e g a l , p e c u n o a ş t e r e a c l i n i c ă .

C: Ipostaza proiecţiei „mele" în imaginea partenerului

despre mine - „Cum cred eu (T) că mă vede pacientul pe mine "

în acest caz, este vorba, în esenţă, de o atribuire dinp a r t ea p s i h o t e r a p e u t u l u i a p r o p r i e i i m a g i n i î n o p t i c a ( r e p r e -z e n t a r e a ) c e a m a i p r o b a b i l ă a p a c i e n t u l u i .

D i n p e r s p e c t i v a t e r a p e u t u l u i , î n c o t a r e a r e l e v a n ţ e it r ă s ă t u r i l o r - c r i t e r i i ( î n c a d r a r e a l o r d i f e r e n ţ i a t ă î n c e l e 5 c l a s ed e r ă s p u n s ) , p e p r i m u l p l a n ( î n r ep r ez en t a r ea p o s i b i l ă

a p a c i e n t u l u i ) s - a r s i t u a t r e i t r ă s ă t u r i - c r i t e r i i a l e u n e i r e l a ţ i ip s i h o t e r a p e u t i c e e f i c i e n t e : d e c i z i a - i n d e c i z i a ( 4 . 2 8 ) , r e i a x a -r e a - t e n s i o n a r e a (4,19) şi cooperarea-distanţarea ( 4 , 1 3 ) (A se v e d e a p a r t e a î n t â i a t a b e l u l u i n r . l d i n a n e x ă , i p o s t a z a C ) .

D i n p e r s p e c t i v a i e r a r h i e i t r ă s ă t u r i l o r - c r i t e r i i , a c e l e a ş i t r e it r ă s ă t u r i s e s i t u e a z ă î n p r i m p l a n , c u p r o p o r ţ i i r i d i c a t e ş i r e l a -t iv apropiate între ele (85%, 85% ş i repect iv 75%). Urmeazăc e l e l a l t e t r e i t r ă s ă t u r i - c r i t e r i i c u p r o p o r ţ i i d e r e p r e z e n t a r e , î n

s p a ţ i u l c l a s e l o r s u p e r i o a r e d e r ă s p u n s , u ş o r s u p r a m e d i i :s i m p a t i e - a n t i p a t i e (73%), g e n e r o z i t a t e - e g o i s m (67%) şi

blândeţe-agresivitate (64%). Se înţelege că, în spectruln i v e l u r i l o r m e d i u ş i s l a b , r ă m â n e o p r o p o r ţ i e v i z i b i l r e d u s a

108



de „puncte" (alegeri), predictivitatea empatică instanţiindu-seca atitudine şi capacitate în deplinătatea „autorităţii" ei (A se

vedea partea a doua a tabelului nr. l din anexă, ipostaza C).D: Ipostaza proiecţiei „mele "privind imaginea de sine a partenerului - „Cum cred eu (T) că se vede pacientul pe sine "

în e s e n ţ ă , aici avem de-a face cu prefigurarea imaginiide sine a pacientului în propria sa reprezentare. Se constată o

repartiţie a alegerilor făcute de psihoterapeut pe întreg spec-trul celor 5 niveluri (clase de r ă s p u n s ) , în aceste condiţii, nune aşteptăm ca vreuna dintre t r ă s ă t u r i l e - c r i t e r i i să se detaşezedecisiv de celelalte sub r a p o r t u l proporţiilor atribuite de subiec-tul respondent ( p s i h o t e r a p e u t u l ) im agin ii de sine a pacie ntulu i.

Astfel, din perspectiva p s i h o t e r a p e u t u l u i care îşi prefi-gurează imaginea de sine a pacientului, apare pe primul plan,cu o proporţie uşor supramedie, o singură t r ă s ă t u r ă - c r i t e r i u :c o o p e r a r e a - distanţarea (3,57). In proiecţ ia ps ihoterape-ut ul ui , pacientul trebu ie să fie cal ifi cat prin sp irit cooperant.Celorlalte trăsături, terapeutul le acordă, prin „intermediul"imaginii de sine a pacientului, o relevanţă moderată şiaproape egală ca valoare medie (în jurul a 3,50: generozita-t ea , blândeţea, s i m p a t i a , relaxarea şi decizia) (A se vedeapartea întâi şi a doua a tabelului nr. l din anexă, ipostaza D).

In aceeaşi ordine ierarhică se află trăsăturile-criterii dinperspectiva proporţiei care li s-a acordat: cooperarea - 59%.alte trei în jurul valorii medii, iar două cu proporţii reduse.

Am putea deduce (ca şi în cazul ipostazei B analizatemai sus), că prin intermediul unei imagini prefigurate dep s i h o t e r a p e u t ca aparţinând pacientului despre s i n e î n s uş i ,primul „pretinde" sau prefigurează o „credinţă" potrivit

căreia are relevanţă i n d i s c u t a b i l ă , nu însă şi o proporţiefoarte ridicată, pentru eficienţa relaţiei p s i h o t e r a p e u t i c e ,s p i r i t u l cooperant.

109



Vom observa, pe de o parte, ca în primele d o u ă ipostaze,procesul proiectiv al su biec tulu i e x a m i n a t apare ca ne m ijlo citd i r e c ţ i o n a l („Eu despre mine", , ,£udesPre

Panerul meu")

şi în bună măsură „ s i m p l u " . p£ când

'în celelaite două

ipostaze, procesul proiectiv al Suiectului examinat apare ca

intermediat de o nouă prezenţă -imaginea p a r t e n e r u l u i derelaţie prin mijlocirea căruia este P

ivit (anticipat) p r e - f i g u r a t întâi autorul ( r e s p o n d e n t u l , resp^

ctiv p s i h o t e r a p e u t u l ) , a p o iintermediarul (pacientul).

Dar există şi un alt mod de Privire asu

PacelorPa t ru

ipostaze, anume din p u n c t u l de vedereal c a l c u l ă r i i n i v e l u l u i

de empatie p r e d i c t i v ă a parte B e r i l o r de r e l a ţ i e . P e n t r uaceasta, se estimează două scoruri'' deempatie care a p oi sesumează. Pentru a afla pr im ul sco r depred ictivitate empaticăa p s i h o t e r a p e u t u l u i , se compara

datelecelei dealreia

ipostaze (C: „ C u m cred eu că m&vedeP a c i e n t u l pe mine")cu d a t e l e celei de a d o u a ipostaze proprii p a c i e n t u l u i (B 1: „Eudespre psihoterapeutul meu"). Pen

truaaflaceldeal doilea

scor, se compară datele celei de &Patra ip°staze (D: „C um

cred eu că se vede pacientul pe?sine

")cu

d a t e l e C r i m e iipostaze, proprii p a c i e n t u l u i (A 1: „^udesPemne")- Infine.

se face suma celor două scoruri pentru a se af l a s c o r u l depredictivitate e m p a t i c ă al p s i h o t e r a p e u t u l u i . Prelucrareaacestor date s-aoperat ş i a p o i prezc?

ntatîn tabelulnr7'unde

scorul căutat are valoare de9,50,^dcă~Potrivltcotelorde

nivel ale scalei Dymond, o valoare careseînscriePe eraniţa

dintre nivelurile mediu empatie şi n »ediu

-bunempatie.

în a l t ă ordine de i d e i , reţinem r«£?zultatelecelemaisemni

'ficative, consecutive analizei date*

orspecifice celor patru

ipostaze ale p r e d i c t i v i t ă ţ i i empatice *p s i h o t e r a p e u t u l u i :• P r e d i c t i v i t a t e a empatică a p- s i h o t e r a p e u ţ i l o r , în afara

modului de estimare potrivit scale î D y m o n d , m a i poate t ie v a l u a t ă în lumina r e p a r t i z ă r i i opţiunilor răspunsuriles u b i e c ţ i l o r pe 5 clase. Acestea se pi Aşează în s p a ţ i i l e m v e l u -

1 1 1



r i l o r mediu empatic, m e d i u - b u n empatic şi bun empatic, ceeace acoperă 97%, toate conducând la încheierea ca p s i h o -terapeuţilor le este propriu un nivel ridicat al predictivităţii

empatice.• Predictivitatea empatică a psihoterapeuţilor se deve-lopează relativ diferit şi, deci, nuanţat, în raport cu cele patruipostaze oferite de s i t u a ţ i i l e - t e s t :

• în prim a („Eu despre mine"), ordinea de intensitate at r a s ă t u r i l o r - c r i t e r i i instituie în top cooperanta, determinarea(decizia) şi r e l a x a r e a , adică acele c a l i t ă ţ i care s u n t , p r a c t i c ,atribute de definiţie a interacţiunii psihoterapeutice văzutedin perspectiva terapeutului:

• In a doua ipostază („Eu despre pacientul meir), douătrăsături-criterii ocupă rangurile cele mai înalte, cuobservaţia că intensitatea (proporţia opţiunilor) este cel multimediat supramedie - cooperanta şi simpatia. Cum „autorul"

acestei ierarhii este subiectul r e s p o n d e n t , a d i c ă psiho-t e r a p e u t u l , rămâne să înţelegem că el pare satisfăcut la

începutul relaţiei t e r a p e u t i c e , dacă p a c i e n t u l ar face probaspiritului de colaborare şi ar avea o conduită care să sugereze

simpatie;• In a treia ipostază („Cum cred eu că mă vede

pacientul pe mine"), în care p s i h o t e r a p e u t u l încearcă săatribuie pacientului abilitatea de a-1 vedea î n t r - o luminăpropice relaţiei psihoterapeutice, t r ă s ă t u r i l e - c r i t e r i i cele mai

înalt saturate în opţiunile anticipative ale terapeutului suntdeterminarea sau decizia, cooperanta şi r e l a x a r e a , adicătocmai trăsăturile-criterii de top degajate în prima ipostază

(„Eu despre mine"). Această situaţie apare ca f i i n d firească. în sensul că psihoterapeutul nu ar p u t e a , ca s p e c i a l i s t , săpretindă sau să anticipeze ca productive alte determinăridecât cele formulate pentru sine însuşi;

• In a patra ipostază („Cum cred eu că se vecie

pacientul pe sine"), în care este vorba despre un act de

112



anticipare prin atribuire de c a l i t ă ţ i - c o n d i ţ i i , se situează în vârful ierarhiei o singură t r ă s ă t u r ă - c r i t e r i u , anume coope-r a n t a , cu o intensitate moderat r i d i c a t ă , adică tocmai calitatea

esenţială a relaţiei psihoterapeutice.• In perspectiv a acestor rezultate, ni se pare ju st if ic at săconchidem preliminar, pentru această modalitate de abordarea predictivităţii empatice (în cele patru ipostaze specificeconduitei p s i h o t e r a p e u t u l u i ) , că relaţia terapeutică pare a fiinstanţiată şi ordonata de exigenţe psihologice şi profesionalepromovate de psihoterapeut sub „jurisdicţia" unor condiţiicare încep cu spiritul de cooperare şi continuă cu caracterul

determinativ (decizia). Urmează să stabilim congruenţaacestor condiţii reliefate din unghiul de vedere al antici-părilor psih oterapeutului cu predicţiile pa cien tului.

2.2. Abordare integrativă (al doilea set de criterii —factorii)

Al doilea set de criterii de analiză a e m p a t i e i predictive(Dymond 2) este constituit din următorii factori ai relaţieipsihoterapeutice:

implicare - neimplicare în situaţia psihoterapeutică; încredere — neîncredere în actul psihoterapeutic;progres — nonprogres;adecvanţă — inadecvanţă;agreabilitate - nonagreabilitate;

speranţă (în rezultate) — lipsă de speranţă.Pe parcursul analizei care urmează, vom face apel la un

singur cuvânt pentru a denumi un anumit f a c t o r - c r i t e r i u (deexemplu, implicare, adecvanţă etc). Această decizie ţinteştedin nou să simplifice exprimarea şi are un anumit temei înmodul în care s-au distribuit opţiunile subiecţilor, adică înm a j o r i t a t e către „polul" cotelor înalte.

113



Procedura de ca l cu l a r e a indi catorului de empatie predic-

tivà este identică cu cea descrisă în cazul primului set dec r i t e r i i - t r ă s ă t u r i l e . în tabele le de mai jos (nr . 10 ş i nr . 11 )

sunt prezentaţi indicii statistici şi distribuţia ps ihoterapeuţilor potriv it claselor de încadrare:

Tabel 10

Indici de predictivitate empa t i c ă - psihoterapeuţi(al doilea set de criterii).

N r. intera cţ iu nipsihoterapeutice

~ 100

Media

7,84

Scor m i n i m

1

(Scor m a x i m -

26

Abatereastandard

3 50

Tabel 1 1

Distribuţia procentuală a psihoterapeuţilor la proba de predictivitatee m p a t i c ă ( a l d o i l e a s e t d e c r i t e r i i )

Nivel de empatiepredictivă - terapeuţi

(al doilea set de criterii)

_ . ,Clasai

_ . .

Clasa 2

Subiecţi slab| empatici

j Subiecţim e d i u - s l a b

Nr. i nt eracţ i unipsihoterapeutice

P r o c e n t a j

2%

Clasa 3

Clasa 4

Clasa 5

H

Subiecţi m ediuempatici

Subiecţi m e d i u - b u nempatici

Subiecţi bunempatici

Total

i

r ~ "19

42

36

100

19%

42%

36%

100%

114



care întăreşte cele notate anterior. Cât priveşte nivelul mediude predictivitate empatică, la primul set de criterii, terapeuţii

înregistrează acest scor în 47% din situaţii, iar la cel d e - a ldoilea set de criterii în doar 19% din interacţiuni, situaţie

care are loc pe fondul creşterii proporţiilor proprii claselor 4 şi 5 în cazul al doilea (78% faţă de 50%). Aşa cum am notat anterior, indicatorul de predictivitate

empatică se specifică prin existenţa celor patru secvenţe aletestării cu ajutorul probei Dymond. în continuare, ne vomocupa de datele care pun în evidenţă nuanţele predicti-

vităţii empatice în funcţie de cele patru ipostaze ale ei, înperspectiva factorilor-criterii.

A: Ipostaza imaginii de sine - „Eu (T) despre mine"

Calcularea mediilor per f a c t o r - c r i t e r i u în notarea pe clasede răspuns (de la l la 5) ne pune la dispoziţie un indiciunumeric al disponibilităţii de răspuns aparţinând unui p s i h o -terapeut statistic, în baza căruia întrevedem următoarea ordinede intensitate a factorilor-criterii: implicare - n e i m p l i c a r e însi tuaţia ps ihoterapeutică (4,25), adecvan ţă - i n a d e c v a n ţ ă

(4,15), speranţă în rezultate - lips ă de speranţă (4,15), încredere - neîncredere în actul psihoterapeutic ( 4 ,1 4 ) (A se vedea partea întâi a tabelului nr. 2 din anexă, ipostaza A).

Din punctul de vedere al imaginii de sine a psiho-terapeutului, el apare - în propria e v a l u a r e - p r o i e c ţ i e , ca fiindfoarte implicat în actul psihoterapeutic, consideră psiho-terapia foarte adecvată, manifestă o intensă speranţă (înrezultate) şi încredere în actul terapeutic.

Din punctul de vedere al ierarhiei factorilor-criterii.stabilite ca intensitate (frecvenţă) a opţiunilor autoevaluăriiproiective, găsim pe primele trepte (în baza sumarii punc-tajelor acordate de terapeuţi pentru c l a s e l e - n i v e l cele mai înalte), aceiaşi factori-criterii: implicare în psihoterapie

116



slab rămâne o proporţie vizibil redusă de alegeri, predictivi-tatea empatică instanţiindu-se ca atitudine esenţială.

Se constată faptul că factorii-criterii cei mai înalt saturaţi

în opţiunile anticipative ale terapeutului sunt încrederea înpsihoterapie, implicarea, speranţa în rezultate şi adecvanţapsihoterapiei, adică tocmai factorii-criterii de top desprinşi înprima ipostază („Eu despre mine"), ceea ce probează din noufaptul că terapeutul „nu poate" să anticipeze ca fiind pro-ductive alte caracteristici decât cele formulate pentru sine

însuşi (A se vedea partea a doua a tabelului nr. 2 din anexă,

ipostaza C).

D: Ipostaza proiecţiei ,,mele" privind imaginea de sinea partenerului - „ Cum cred eu (T) că se vede pacientul

pe sine "

Din perspectiva psihoterapeutului care îşi prefigureazăimaginea de sine a pacientului apar pe prim plan, cu o pro-porţie supramedie, doi factori-criterii: adecvanţă - n o n a -decvanţă (4,00) şi implicare - neimplicare în situaţia psiho-terapeutică (3,98). în proiecţia terapeutului, pacientul trebuiesă considere psihoterapia ca fiind adecvată în cazul său şi săfie im pl icat în procesul terapeutic. Celorlalte trăsături,terapeutul le acordă, prin intermediul imaginii de sine apacientului, o relevanţă moderată (în jurul valorii a 3,70: încredere în psihoterapie, speranţă în rezultate, progres înpsihoterapie şi caracter agreabil al psihoterapiei).

In aceeaşi ordine ierarhică se află factorii-criterii dinperspectiva proporţiei care li s-a acordat: adecvanţă (78%) şiI m p l i c a r e în situaţia terapeutică (76%). S-ar putea, la rigoare,enumera şi un al treilea factor-criteriu - speranţa (în rezul-tate) care primeşte un „scor" de 70% (A se vedea partea întâiŞi a doua a tabelului nr. 2 din anexă, ipostaza D).

119



Deducem, ca şi în cazul ipostazei B prezentate mai sus.că prin intermediul unei imagini prefigurate de terapeutca aparţinând pacientului despre el însuşi, primul considerăcă gradul de adecvanţă şi de implicare a pacientului în psiho-

terapie au o relevanţă indiscutabilă pentru eficienţa relaţieipsihoterapeutice. Ceilalţi factori-criterii cu „scorurile" lor.continuă descrescător ierarhia astfel: încrederea (64%),progresul (61%) şi caracterul agreabil (57%).

In rezumat, reţinem rezultatele c e l e mai semnificativeale predictivităţii empatice specifice p s i h o t e r a p e u t u l u i la cel

de-al doilea set de c r i t e r i i (factori):• In privinţa repartizării opţiunilor răspunsurilor tera-peuţilor pe cele 5 clase, acestea se plasează în spaţiilenivelurilor mediu-bun empatic, bun empatic şi mediuempatic, ceea ce acoperă o proporţie de 97%, toateconducând la concluzia că terapeuţilor le este propriuun nivel ridicat al predictivităţii empatice.

• Predictivitatea empatică a terapeutului se prezintă înmod diferit, în raport cu cele patru ipostaze oferite descala Dymond:

• A: în prima („Eu despre mine"), ordinea de intensitatea factorilor-criterii instituie în top implicarea însituaţia psihoterapeutică, gradul de î n c r e d e r e , adec-

vanţă şi manifestarea speranţei în r e z u l t a t e , atributeconsiderate de psihoterapeut drept definitorii pentru orelaţie terapeutică eficientă.

• B: In a doua ipostază („Eu despre pacientul meu").

trei factori-criterii ocupă rangurile cele mai înalte:adecvanţă, implicarea şi caracterul agreabil. Prinurmare, terapeutul pare satisfăcut, la debutul relaţieiterapeutice, dacă pacientul consideră psihoterapia

120



3. Predictivitatea empatică a pacientului

3.1. Abordare descriptivă (primul set de criterii — trăsăturile)

în tabele de mai jos (nr. 12 şi nr. 13) sunt prezentaţiindic i i s ta t i s t ic i ş i d i s t r ibuţ ia pacienţ i lor potr iv i t c la se lor (nivelurilor) de încadrare:

Tabelul 12

Indici de predietivitate empatică - pacienţi (primul set de criterii)

Nr. interacţiuni

psihoterapeutice100

Media Scor minim Scor maxim! Abaterea

standard10

Tabel 13

Distribuţia procentuală a pacienţilor la probade predietivitate empatică (primul set de criterii)

20 , 3,38t^^^M&-mmm*<mm<mm№m$&^

j Clasa l j

î Clasa 2

| Clasa 3

| Clasa 4

Nivel de empatie predictivă -pacienţi

(primul set de criterii)Subiecţi slabe m p a t i c i

j Subiecţi m e d i u - s l a b j e mpat i c i ^\ Subiecţi mediujempaţicj___

] Subiecţi mediu-bun Ji j empatici| Clasa 5 J^ubiecţi bun empatici

l Total

Nr. interacţiunipsihoterapeutice

Procentaj

42

3j6

I L L100

42%

36%

13%

100%

Media pacienţilor pentru predietivitate empatică laprimul set de criterii (10,00) se înscrie în limitele n i v e l u l u i

122



mediu empatic. Distribuţia pe clase de răspuns a celor o sutăde interacţiuni psihoterapeutice probează faptul că, în ceamai mare proporţie (42%), răspunsurile pacienţilor se înscriu

în clasa corespunzătoare nivelului mediu empatic (3).Mărimea următoarei proporţii, în ordine ierarhică (36%),

înscrie răspunsurile pacienţilor în clasa imediat superioară (4),corespunzătoare nivelului mediu-bun empatic, iar în clasacorespunzătoare nivelului bun empatic (5) sunt înscrise 13%din răspunsurile pacienţilor. Sumate, răspunsurile acestoracorespunzătoare nivelurilor mediu empatic, mediu-bun

empatic şi bun empatic indică o proporţie de 91%, ceea cedevine argument pentru a afirma că şi pacienţii, alături depsihoterapeutul lor, atestă un nivel foarte înalt depredictivitate empatică. Doar în 8% din cazuri, pacienţii sesituează pe nivelul m e d i u - s l a b empatic şi, în unul singur, pecel slab empatic.

în funcţie de cele patru secţiuni ale probei Dymond vom

analiza succesiv cele patru imagini (proiecţii) ale pacientului(notate A ', B', C ' şi D ') elaborate de el despre el însuşi („Eudespre mine"), despre psihoterapeut („Eu despre psihotera-peutul meu"), despre el î n s u ş i , dar „intermediată" de viziunea probabilă a psihoterapeutului cu privire la pacient(„Cum cred eu că mă vede psihoterapeutul pe mine") şi, înfine, despre psihoterapeut. dar „intermediată" de viziunea

pacientului cu privire la modul cel mai probabil în care tera-peutul se autopercepe („Cum cred eu că se vede psihotera-peutul pe sine").

A': Ipostaza imaginii de sine - „Eu (P) despre mine "

Calcularea mediilor per trăsătură-criteriu în notarea peclase de răspuns (de la l la 5), ne pune în evidenţă urmă-

toarea ordine de intensitate a acestor trăsături: cooperant -distant (3,71) şi generos - egoist (3,68) (A se vedea partea întâi a tabelului nr. 3 din anexă, ipostaza A').

123



Din punctul de vedere al imaginii de sine a pacientului,el apare, în propria evaluare-proiecţie ca fiind cooperant şigeneros (non-egoist).

Din perspectiva ierarhiei t r ă s ă t u r i l o r - c r i t e r i i stabilită

după intensitatea (frecvenţa) op ţiun ilor auto eva luă rii proiec-tive, găsim pe primele trepte (în baza sumarii punctajelor acordate de pacienţi pentru clasele cele mai înalte) aceleaşitrăsături-criterii: cooperant (61%) şi generos (61%). Petreptele de opţiune mai slab cotate au rămas următorii f a c t o r i :decizia (57%), blândeţea (44%), faptul de a f i simpatic (43%)şi relaxat (33%). (A se vedea partea a doua a tabelului nr. 3din anexă, ipostaza A ' ) .

Se constată faptul că imaginea de sine a pacientului estegratificată cu indici de intensitate medie, mai mici decât ceipri n care este calificată imag ine a de sine a ps ih otera pe utul ui(ipostaza A: „Eu despre mine"}. Reamintim că în cazulterapeuţilor s-a obţinut următoarea ordine de intensitate atră să turi lor -cr iter ii: cooperant - dist ant (4,43), decis - in de ci s(4,32) şi relaxat - tensionat (4,14).

B': Ipostaza imaginii partenerului în optica „mea" -

„Eu (P) despre psihoterapeutul meu" Aşa cum era de aşteptat, imaginea psihoterapeutului în

vi zi un ea (proiectivă) a pa ci en tul ui este calif icata cu in di ci deintensitate mai mari decât cei prin care a fost notată propriaimagine de sine a p a c i e n t u l u i , în această ipostază, ordineade inte ns itate este urmă toarea: sim pa tic - an tip ati c (4,39),decis - in deci s (4,32) şi c o o p e r a n t - d i s t a n t (4,26). (A se

vedea partea în tâi a tabe lu lu i nr. 3 di n anexă, ipostaza B').

Aşadar, din perspectiva reprezentării pacientului cuprivire la terapeutul său, sunt avansate trei trăsături-criteriimajore: calitatea de a f i simpatic, caracterul decis (determi-nativ) al conduitei terapeutu lui şi sp iri tu l său cooperant.

124



Din perspectiva t r ă s ă t u r i l o r - c r i t e r i i pentru care pacientulp r o m o v e a z ă u n p r o i e c t i e r a r h i c d e z i d e r a t i v , a c e l e a ş i t r e i

trăsături-criterii ocupă topul ierarhiei: simpatia (88%),decizia (88%), cooperarea (87%), urmate de blândeţe (82%),relaxare (81%) şi generozitate (73%) (A se vedea partea ad o u a a t a b e l u l u i n r . 3 d i n a n e x ă , i p o s t a z a B').

P u t e m c o n c h i d e c ă p s i h o t e r a p e u t u l o c u p ă o z o n ă s e m n i -f i c a t i v ă d e i n t e r e s i n i ţ i a l d i n p a r t e a p a c i e n t u l u i . A c e s t a d i nu r m ă p a r e a f i s a t i s f ă c u t c a r e l a ţ i a p s i h o t e r a p e u t i c ă s ă d ecur -

g ă , p en t r u î n cep ut , m a i a l e s d a t o r i t ă ur m ă t o a r e l o r ca l i t ă ţ i a l ep s i h o t e r a p e u t u l u i : s impat ie, deciz ie ş i cooperare, dar ş ic e l e l a l t e t r ă s ă t u r i - c r i t e r i i s u n t s e m n i f i c a t i v e p e n t r u s u c c e s u lr e l a ţ i e i t e r a p e u t i c e .

C': Ipostaza proiecţiei „mele" în imaginea partenerului despre mine-,, Cum cred eu (P) că mă vede

psihoterapeutul pe mine "

Aşa cum am notat anterior, în această ipostază este v o r b a d e s p r e o a t r i b u i r e , d i n p a r t e a p a c i e n t u l u i , a p r o p r i e ii m a g i n i î n o p t i ca ( r ep r ez en t a r ea ) cea m a i p r o b a b i l ă ap s i h o t e r a p e u t u l u i .

D i n p u n c t u l d e v e d e r e a l p a c i e n t u l u i , î n c o t a r e a r e l e - v a n ţ e i t r ă s ă t u r i l o r - c r i t e r i i , p e p r i m u l p l a n s e s i t u e a z ă o

s i n g u r ă t r ă s ă t u r ă - c r i t e r i u a u n e i r e l a ţ i i t e r a p e u t i c e e f i c i e n t e :cooperant - distant (3,41) (A se vedea partea întâi a tabeluluinr. 3 din anexă, ipostaza C').

D i n p e r s p e c t i v a i e r a r h i e i t r ă s ă t u r i l o r - c r i t e r i i s t a b i l i t ăd u p ă i n t e n s i t a t e a ( f r e c v e n ţ a ) o p ţ i u n i l o r p r o i e c ţ i e i p a c i e n t u l u id e s p r e s i n e î n s u ş i î n i m a g i n e a p r o b a b i l ă a p s i h o t e r a p e u t u l u i ,g ă s i m p e p r i m e l e t r e p t e ( î n b a z a s u m a r i i p u n c t a j e l o r a c o r d a t e

d e p a c i e n ţ i p e n t r u c l a s e l e c e l e m a i î n a l t e ) a c e e a ş i t r ă s ă t u r ă -c r i t e r i u ş i a n u m e s p i r i t u l cooperant (50%).

125



în afară de primele două clase despre care am discutatanterior (a 5-a şi a 4-a), u r m e a z ă 38,67% opţiuni pentrunivelul mediu, 17,50% opţiuni pentru nivelul slab şi 4%opţiuni pentru nivelul cel mai scăzut. Repartizarea

proporţiilor pe clase de răspuns rezervă o cotă mai ridicatănivelurilor mediu (38,67%) şi bun (30,17%) (A se vedeapartea a doua a tabelului nr. 3 din anexă, ipostaza C').Mărimea scăzută a prop orţiilor pentru cele mai înalte n i v el u ripoate f i un indiciu că pacientul, datorită suferinţei salenevrotice, îşi gratifică propria imagine în reprezentareaprobabilă a terapeutului cu indici de intensitate medie.

D': Ipostaza proiecţiei „mele" privind imaginea de sine

a partenerului - „ Cum cred eu (P) că se vede psiho-terapeutul pe sine "

Din perspectiva pacientului care îşi prefigurează ima-ginea de sine a psihoterapeutului, apar pe primul plan, cuo proporţie supramedie, următoarele t r ă s ă t u r U c r i t e r i i : decis -indecis (4,51), cooperant - distant (4,31) şi relaxat- ten-sionat (4,23). Aşadar, în proiecţia pacientului, psiho-terap eutul trebuie să f i e cal ifi ca t prin decizie, spiri t cooperant

şi atitudine relaxată. Celorlalte trăsături, pacientul le acordăprin „intermediul" imaginii de sine a psihoterapeutului orelevanţă, de asemenea, ridicată (în jurul valorii de 4,00:g e n e r o z i t a t e a , simpatia şi blândeţea (A se vedea partea întâi atabelului nr. 3 din anexă, ipostaza D').

în aceeaşi ordine ierarhică se află trăsăturile-criterii dinperspectiva proporţiei care li s-a acordat: decizia (95%).cooperarea (90%), relaxarea (86%), generozitatea (85%),

simpatia (83%) şi blândeţea (70%). Aşadar, prin intermediul unei imagini prefigurate depacient ca aparţinând psihoterapeutului despre sine însuşi,primul pretinde sau prefigurează o „credinţă" potrivit căreia

126



ar avea o relevanţă deosebită pentru eficienţa relaţiei tera-peutice, următorii factori: caracterul decis (determinativ) alconduitei terapeutice, spir itul cooperant, ati tud in ea relaxată aterapeutului, alături de generozitate, simpatie şi, la limită, blândeţe. Aproape toate trăsăturile-criterii ale p s i h o t e r a -peutului - în optica pacientului - apar în calitate de condiţiide eficienţă.

In rezumat, reţinem cele mai semnificative rezultate alepredictivităţii e m p a t i c e specifice pacienţilor la primul set det r ă s ă t u r i - c r i t e r i i :

• In privinţa repartizării opţiunilor răspunsurilor paci-enţilor pe cele 5 clase, acestea se plasează în spaţiilenivelurilor mediu empatic, m e d i u - b u n empatic şi bunempatic, ceea ce acoperă o proporţie de 91%.

• Predictivitatea emp atică a pacie nţ ilor se p rezintă înmod nuanţat, în raport cu cele patru ipostaze oferite deproba Dymond:

• A': In prima ipostază („Eu despre mine"), ordinea deintensitate a t r ă s ă t u r i l o r - c r i t e r i i instituie în top spiritulcooperant şi generozitatea, atribute considerate depacient drept definitorii pentru închegarea unei relaţii

terapeutice eficiente.• B': în a doua ipostază („Eu despre psihoterapeutul

meii"), trei trăsături-criterii ocupă rangurile cele mai înalte: s i m p a t i a , decizia şi c o o p e r a r e a , urmate, cu micidiferenţe în procente, de blândeţe, relaxare şi gene-rozitate. In fapt, este vorba despre „gestul" de încre-

dere pe care pacientul îl acordă psihoterapeutului său.• C ': în a treia ipostază („Cum cred eu că mă vede

psihoterapeutul pe mine"), trăsătura-criteriu cea mai

127



înalt saturată în o p ţ i u n i l e anticipative ale pacienţilor este c o o p e r a r e a , trăsătură desprinsă şi în primaipostază A' („Eu despre mine"). Aşadar, pacientulanticipează ca fiind eficient şi productiv din punct de vedere terapeutic acelaşi spirit cooperant pe care 1-aformulat despre sine însuşi.

l D ': In a patra ipostază („Cum cred eu că se vede

psihoterapeutul pe sine") se situează în top urmă-toarele t r ă s ă t u r i - c r i t e r i i : decizia, cooperarea şirelaxarea, considerate de pacient drept calităţiesenţiale ale unui psihoterapeut eficient, fără a ignoraprezenţa semnificativă a celorlalte trăsături-criterii.

Faptul pare a semnifica încrederea şi speranţa paci-entului în efectul pozitiv al psihoterapiei, însă vomreţine şi caracterul slab diferenţiat al „ p o z i ţ i e i ' "(relevanţei) trăsăturilor. Aşadar, „investiţia" afectiv-motivaţională a pacientului este de nivel maxim.

l Potrivit acestor rezultate, putem conchide că relaţiap s i h o t e r a p e u t i c ă pare a f i instanţiată şi ordonată deurmătoarele cerinţe avansate de pacient: spiritul

cooperant, urmat de caracterul decis (determinat) alrelaţ iei p sihoterapeutice.

l Condiţiile reliefate din perspectiva anticipărilor paci-entului sunt congruente cu predicţiile psihotera-peutului cu privire la atributele unei relaţii terapeuticeeficiente, în top fiind situate de terapeut aceleaşitrăsături-criterii: spiritul de cooperare şi caracteruldeterminativ ( d e c i s) , în plus, psihoterapeutul reclamă

starea de relaxare drept o condiţie a închegării unei bune relaţii terapeutice, condiţie căreia pacientul îiacordă o relevanţă ridicată doar în cazul ipostazei D 1

(„Cum cred eu că se vede psihoterapeutul pe sine").

128



3.2. Abordare integrativă (al doilea set de criterii -factorii)

I n t a b e l e l e d e m a i j o s v o m r ed a i n d i c i i s t a t i s t i c i ş i d i s t r i - b u ţ i a p a c i e n ţ i l o r p o t r i v i t c l a s e l o r d e î n c a d r a re :

Tabelul 14

Indici de predictivitate empatică - pacienţi(a l doi lea set de cr i ter i i )

N r . i n t e r a c ţ i u n ipsihoterapeutice M e d i a Scor m i n i m Scor maxim Abatereastandard

Tabelul 15

Distribuţ ia proce ntuală a p acie nţilo r la proba de predictivitate empatică( a l d o i l e a s et d e c r i t e r i i )

f 1

[C lasa 1

j C lasa 2

1 CI aşa 3t

j Clasa 4i(C la s a 5iii

N i v e l d e e m p a t i ep r e d i c t i v ă - p a c i e n ţ i

( a l d o i l e a s e t d e c r i t e r i i )( S u b i e c ţ i s l a b e m p a t i c iş S u b i e c ţ i m e d i u - s l a bj e m p a t i c i( S u b i e c ţ i m e d i u

j empatici

j Su biec ţ i m e d i u - b u n) e m p a t i c i( S u b i e c ţ i b u n e m p a t i c i

Total

-• ş —i N r . i n t e r a c ţ i u n i j psihoteapeutice

1, o j o

i

\ 2 6

j 44T 30

T ~ 1 0 0

Procenta j

0%

0%

26% f

44%30% l

100% j

M e d i a p a c i e n ţ i l o r p e n t r u p r e d i c t i v i t a t e e m p a t i c ă l a c e lde-al doilea set de criterii (8,25) se înscrie în l imitelen i v e l u l u i m e d i u - b u n e m p a t i e. D i s t r i b u ţ i a p e c la s e d e r ă s pu n sa c e lo r o s u t ă d e i n t e r a c ţ i u n i p s i h o t e r a p e u t i c e p r o b e a z ă fa p t u lc ă, în c e a m a i m a r e p r o p o r ţ i e (44% ), r ă s p u n s u r i l e p a c i e n ţ i l o r

129



se înscriu în clasa m e d i u - b u n empatic. Mărimea următoareiproporţii, în ordine ierarhică (30%), înscrie răspunsurilepacienţilor în clasa imediat superioară (5), corespunzătoarenivelului bun empatic. în clasa mediu empatic (3) se înca-

drează răspunsurile pacienţilor în proporţie de 26%. Nu se înregistrează nici un caz în care pacienţii să se situeze peniveluri le m e d i u - s l a b empatic şi slab empatic.

Dacă în cazul primului set de criterii pacienţii obţin omedie a predictivităţii empatice de 10,00 (corespunzătoarenivelului mediu empatic), la cel de-al doilea set de criterii se

înregistrează o medie de 8,25 (corespunzătoare n i v e l u l u i

mediu-bun empatic). Aşadar, sunt obţinute performanţe mai bune în cazul celui de-al doilea set de criterii (factorii). Osituaţie oarecum similară s-a înregistrat şi în cazul psiho-terapeuţilor, cu o medie de 9,50 (nivel mediu empatic -mediu-bun empatic) şi 7,84 (nivel mediu-bun empatic) laprimul şi, respectiv, la al doilea set de criterii.

Aceste date vin să demonstreze faptul că şi în cazulpacienţilor constatăm o predictivitate empatică ridicatăatunci când predicţia se realizează pe baza unor criteriisintetice (factori), comparativ cu aceeaşi „operaţie" realizată

pe baza unor criterii mai simple (trăsături).Procentual, rezultatele se prezintă astfel: pacienţii se

plasează la primul set de criterii Dymond la un nivel întremediu-bun şi bun empatic, în 49% din interacţiuni, iar la celde-al doilea set de criterii în 74% dintre acestea, diferenţăcare întăreşte cele notate anterior. Cât priveşte nivelul mediude empatie obţinut la primul set de criterii, pacienţii înregis-trează acest scor în 42% din situaţii, iar la cel de-al doilea set

de criterii în 26% din cazuri.Constatăm, aşadar, ca încheiere preliminară, că şi încazul empatiei emoţionale, şi în cazul predictivităţii empa-tice, gradientul de empatîe este superior în cazul p s i h o -

130



terapeuţilor, poate mai marcat în cel de al doilea caz, ceea ceeste esenţial pentru efectivitatea actului terapeutic.

în continuare, ne vom ocupa de datele care pun în evi-denţă nuanţele predictivităţii empatice în funcţie de celepatru ipostaze ale ei, în perspectiva f a c t o r i l o r - c r i t e r i i :

A': Ipostaza imaginii de sine - „Eu (P) despre mine "

Calcul area m ed ii lo r per factor-criteriu în notarea pe clasede răspuns (de la l la 5), ne pune la dispoziţie urmă-toarea ordine de intensitate a acestor factori: speranţă (în

rezultate -lipsă de speranţă (4,10), i m p l i c a r e - neimplicare în situaţia psihoterapeutică (4,03) şi adecvanţă - nonadec- yanţă (4,03) (A se vedea partea întâi a tabelului nr. 4 dinanexă, ipostaza A').

Din punctul de vedere al imaginii de sine a pacientului,el apare - în propria eval uare-p roiecţ ie, ca m anif estând omare speranţă în rezultatele psihoterapiei, se consideră

foarte implicat în procesul p s i h o t e r a p e u t i c şi apreciazăpsihoterapia pe care o urmează ca fiind foarte adecvată încazul său.

Din punctul de vedere al ierarhiei factorilor-criterii,ierarhie stabilită ca intensitate (frecvenţă) a opţiunilor auto-evaluării proiective, găsim pe primele trepte aceiaşi factori-criterii: speranţă în rezultate (80%), i m p l i c a r e în situaţia

psihoterapeutică (79%) şi adecvanţă (75%). Au rămas petreptele de opţiune mai slab cotate progresul în psihoterapie(61%) şi agreabilitatea (46%) (A se vedea partea a doua atabelului nr. 4 din anexă, ipostaza A').

Putem conchide că următorii factori sunt esenţialipentru o relaţie psihoterapeutică eficientă din punctul de

vedere al pacienţilor: speranţa în rezultate, i m p l i c a r e a şi

adecvanţă psihoterapiei, atribute care sintetizează, de altfel,dorinţa de însănătoşire şi motivaţia pentru psihoterapie aacestora.

131



B': Ipostaza imaginii partenerului în optica „mea" -,, Eu (P) despre psihoterapeutul meu "

Ca şi în cazul primului set de trăsături-criterii, imagineapsihoterapeutului în viziunea proiectivă a pacientului esteapreciată cu indici de intensitate mai mari decât ceiprin care este calificată imaginea de sine a pacientului(ipostaza A'). Reţinem factorul implicare-neimplicare însituaţia psihoterapeutică (4,51). Cu mici diferenţe de medieurmează fac tori i: speranţă în rezu ltate - lipsă de speranţă(4,34), agreabilitate-dezagreabilitate (4,33). î n c r e d e r e -neîncredere în actul psihoterapeutic (4,32) şi adecvanţă-inadecvanţă (4,30) (A se vedea partea întâi a tabelului nr. 4 din

anexă, ipostaza B').Din perspectiva reprezentării pacientului cu privire lapsihoterapeutul său, primul dintre aceştia promoveazăurmătorii factori majori ai unei relaţii terapeutice eficiente:implicarea psihoterapeutului în actul terapeutic, manifestareasperanţei în r e z u l t a t e , aprecierea caracterului agreabil alterapiei, încrederea în terapie, în f i n e , considerarea terapieica fiind total adecvată în ameliorarea simptomatologieip a c i e n t u l u i .

Din punctul de vedere al clasării factorilor-criterii pentrucare pacientul p r o m o v e a z ă un proiect ierarhic d e z i d e r a t i v ,următorii factori se află în top: implicarea în situaţia psiho-terapeutică (93%), încrederea în actul psihoterapeutic (91%),adecvanţa (90%), caracterul agreabil (90%), speranţa înrezultate (88%) (A se vedea partea a doua a tabelului nr. 4din anexă, ipostaza B').

Aşa cum am notat anterior, repartizarea proporţiilor pe

clase de răspuns rezervă o cotă ridicata nivelurilor foarte bunşi bun (5 şi 4). Pacientul „reacţionează" cu cotarea maximă afactorilor-criterii şi pare că se abandonează împrejurăriiterapeutice aproape fără rezerve.

132



C': Ipostaza proiecţiei „mele" în imaginea partenerului despre mine - „ Cum cred eu (P) că mă vede psiho-

terapeutulpe mine " în ipostaza atribuirii, din partea pacientului, a propriei

imagini în reprezentarea cea mai probabilă a terapeutului său,pe primul plan se situează factorii: a d e c v a n ţ ă - i n a d e c v a n t ă ap s i h o t e r a p i e ! (4,05), speranţă în rezultate - lipsă de speranţă(3,87) şi i m p l i c a r e - n e i m p l i c a r e în situaţia psihoterapeutică(3,75), adică factorii cu cea mai n e î n d o i e l n i c ă relevanţă

„teoretică" în actul psihoterapeutic (A se vedea partea întâi at a b e l u l u i nr. 4 din anexă, ipostaza C').Din perspectiva ierarhiei f a c t o r i l o r - c r i t e r i i stabilită după

intensitatea (frecvenţa) opţiunilor proiecţiei pacientului înimaginea terapeutului său, găsim în top (pe baza sumariipunctajelor acordate de pacienţi pentru clasele cele mai înalte) aceiaşi factori: adecvanţa (79%), speranţa în rezultate(71%) şi implicarea în psih oterapie (61%), adică o intensitate

pronunţată pentru primii doi factori-criterii şi o intensitatemoderat-ridicată pentru cel d e - a l treilea (A se vedea partea adoua a ta bel ul ui nr. 4 din anexă, ipostaza C').

Ca şi în cazul t r ă s ă t u r i l o r - c r i t e r i i , repartizarea propor-ţiilor pe clase de răspuns rezervă o cotă mai ridicată nivelu-rilor bun (41,50%) şi mediu (29,17%). Proporţia mai scăzutăpentru nivelul foarte bun (22%) poate f i un indiciu că

pac ien tul îşi evaluează propria im agin e în optica terap eut ulu isău cu cote de intensitate bună şi medie, mai degrabă ca oformulă de prudenţă şi speranţă în opţiuni şi nu cu certitudineridicată, ceea ce ar figura cu acurateţe situaţia probabilă în fapt.

D': Ipostaza proiecţiei ,,mele"privind imaginea de sinea partenerului -,,Cum cred eu (P) că se vedepsihoterapeutul pe sine "

Din perspectiva pacientului care îşi prefigureazăimaginea de sine a psihoterapeutului, apar în top următorii

133



f a c t o r i - c r i t e r i i : speranţa în rezultate - lipsa de speranţă (4,41),adecvanţa p s i h o t e r a p i e ! - inadecva nţa (4,40), im pl ica rea -neimplicarea în situaţia psihoterapeutică (4,37) şi încrederea- neîncrederea în actul p s i h o t e r a p e u t i c (4,37) (A se vedea

partea întâi a tabelului nr. 4 din anexă, ipostaza D').Din punctul de vedere al ierarhiei f a c t o r i l o r - c r i t e r i istab ilită după intensitatea opţ iuni lor proiecţiei pac ien tulu i cuprivire la imaginea de sine a terapeutului său, găsim peprimele trepte (sumând punctajele acordate pentru claselecele mai înalte) următorii factori-criterii: adecvanţa (96%),implicarea în psihoterapie (94%), încrederea (89%), carac-terul agreabil al psihoterapiei (89%), speranţa în rezultate(88%) (A se vedea partea a doua a tabelului nr. 4 din anexă.

ipostaza D'). Aşadar, pacientul prefigurează o „credinţă" conform

căreia, pentru eficienţa relaţiei terapeutice au relevanţăurmătorii factori: manifestarea speranţei în rezultatele psiho-terapiei, adecvanţa psihoterapiei, implicarea p s i h o t e r a p e n -t u l u i în actul terapeutic, precum şi manifestarea încrederii înactul psihoterapeutic propriu-zis.

în rezumat, reţinem umătoarele rezultate care vizeazăpredictivitatea empatică specifică pacienţilor la cel d e - a ldoilea set de criterii (factorii):

• în privinţa repartizării opţiunilor pacienţilor pe cele 5clase, acestea se plasează în spaţiile nivelurilor m e d i u - b u nempatic, bun empatic şi mediu empatic, ceea ce acoperă oproporţie de 100%.

• Predictivitatea empatică a pacienţilor se prezintă înmod diferit, în raport cu cele patru ipostaze conţinute de

proba Dymond:• A ': în prima ipostază (,,Eu despre mine"), ordinea deintensitate a factorilor-criterii plasează pe primele locuri

134



gperanţa în rezultatele psihoterapiei. implicarea şi adecvanţap s i h o t e r a p i e ! . Toate aceste atribute sunt apreciate de pacient

c a f i i n d e s e n ţ i a l e p e n t r u s t a b i l i r e a u n e i r e l a ţ i i t e r a p e u t i c econsistente şi e f i c i e n t e , începerea „clasamentului" cusperanţa (şi nu cu încrederea) pare a releva locul aparte pecare pacienţii îl acordă componentei afective a conduitei.Celelalte două criterii (implicarea şi adecvanţa) sunt mai„raţionale" şi coincid cu alegerile psihoterapeuţilor.

• B': în a doua ipostază („Eu despre psihoterapeutul

meu"), umătorii factori-criterii ocupă rangurile cele mai înalte: i m p l i c a r e a , î n c r e d e r e a , adecvanţa. caracterul agreabilal psihoterapiei şi manifestarea speranţei în r e z u l t a t e .

• C 1: în a treia ipostază („Cum cred eu că mă vede

psihoterapeutul pe mine"), f a c t o r i i - c r i t e r i i în opţiunileanticipative ale pacienţilor sunt adecvanţa psihoterapiei şimanifestarea speranţei în rezultate. Aşadar, pacientulanticipează ca fiind eficient şi productiv din punct de vedereterapeutic aceiaşi factori pe care i-a formulat despre sine

însuşi (în ipostaza A ' ) : speranţa în rezultate, adecvanţaterapiei şi implicarea în situaţia psihoterapeutică.

• D ': în a patra ipostază („Cum cred eu că se vede

psihoterapeutul pe sine") se plasează în top următorii factori-

criterii: adecvanţa psihoterapiei. implicarea, încrederea înactul psihoterapeutic. caracterul agreabil al terapiei şisperanţa în rezultate.

• Din perspectiva acestor rezultate, putem conchide cărelaţia psihoterapeutică pare a fi ordonată de următoarelecerinţe avansate de pacient: adecvanţa psihoterapiei, i m p l i -c a r e a şi speranţa în rezultatele psihoterapiei.

• C on di ţi ile reliefate din perspectiva anticipă rilor pacientului sunt congruente cu predicţiile psihoterapeutuluicu pr ivire la ca li tă ţi le unei rela ţii terapeutice eficiente, în topfiind situate de terapeut aceleaşi trăsături-criterii: implicarea

135



în situaţia psihoterapeutică, g r a d u l de adecvanţă al psiho-t e r a p i e ! aplicate şi speranţa în rezultatele terapiei.

4. Predictivitatea empatică - aptitudine specificăpsihoterapeutului

Comparaţiile făcute mai sus între p s i h o t e r a p e u t şipacient din punctul de vedere al rezultatelor lor la ipostazeleprobei Dymond au fost operate mai cu seamă sub raportdiferenţial, ceea ce era şi normal dacă ţinem seama deprocentul mare al deosebirilor reale dintre rezultatele celor două categorii de subiecţi. De această dată, î n s ă , vom ţineseama, deopotrivă, şi de aspectele asemănătoare figurate deaceste rezultate, aspecte care apar, totuşi, în lumina scopuluicomun al celor doi „agenţi" umani ai relaţiei terapeutice -

anume ameliorarea stării de disconfort a celui de al d o i l e a ,dacă nu completa lui v i n d e c a r e , întrucât deosebirile par aprevala în aceste comparaţii, ne aşteptăm ca, dincolo de oanumită configuraţie a răspunsurilor, diferenţele să se cons-tituie într-o calitate specială, adică să figureze marcarea unor

aspecte specifice: avem în vedere, potrivit uneia dintreipotezele de lucru, probabilitatea configurării unor argumente

în virtutea cărora să putem conchide asupra i n s t a n ţ i e r i i p r e -d i c t i v i t ă ţ i i empatice ca apt itudi ne specifică psi hoterap eutului.

Examinarea datelor în perspectiva surprinderii argu-mentelor care întemeiază prezenţa p r e d i c t i v i t ă ţ i i empatice încalitate de aptitudine specifică psihoterapeutului porneşte dela compararea modului în care se distribuie o p ţ i u n i l e - r ă s p u n s

ale celor două categorii de subiecţi, concomitent î n t r e celecinci clase de răspuns şi între cele patru ipostaze alepredictivităţii empatice. Notăm că proporţiile din tabelul demai jos reprezintă rezultatul sumarii mediilor opţiunilor-răspuns de la clasele a patra şi a cincea (corespunzătoare

136



nivelurilor bun şi foarte bun). Ca indicator statistic, sumaacestor medii ale claselor „superioare" este de natură să nereleve măsura în care subiecţii gratifică alegerile lor cu

„vocaţia" bunei determinări a nivelului de predicţie empaticăa trăsăturilor şi factorilor-criterii. Datele sunt expuse întabe lul de mai jos:

Tabelul 16

Proporţii (%) şi ipostaze ale predi cti vit ăţ ii empatice

j i " MODAL I T Ă Ţ I DE ANAL IZĂ l

PTIVA-CRITERII)

' a c i c n ţ i ; dif.

49,66

___.

84,82

j 30,67ŢşMFŢ ~ 3 5 , o oŢ î s T s o " "

INTEGRATIVĂ (FACTORI-CRITERII)

Terapeu ţi I80,83 \

___ _.

r _ ^ _

Pacienţi

70.8389,50

88.17

dif.

ş 10,00

720~67"•j—™"™—

" ' • • 20,66i 20,50

Dispunerea datelor în tabel ne atrage atenţia, de la primaobservare, asupra unor indubitabile asemănări sau deosebiri între răspunsurile (respectiv, intensităţile sau proporţiileopţiunilor) prin mijlocirea cărora „citim" p a r t i c u l a r i t ă ţ i der e a c ţ i e / predicţie ale subiecţilor cercetaţi (căci, până în celedin urmă, tematica şi obiectul analizei noastre - o repetăm-sunt subordonate obiectivului de a argumenta ideea unei apti-tu dini specifice a ps iho terapeutulu i - predictivitatea empa-tică). Prima „impresie" devine numaidecât o convingere, însensul obiectivului evocat, decurgând din compararea răs-punsurilor, uneori opuse, ale celor două categorii de subiecţi.De exemplu, în cazul analizei descriptive (de trăsături-criterii), intensitatea proporţiilor proprii psihoterapeutului,

în ipostaza A - „Eu despre mine", adică 80,33%, faţă de49,66% pentru pacient (diferenţa = 30,67) sau în ipostaza

B - „Eu despre partenerul de relaţie", intensitatea proporţieiproprii aceluiaşi emitent - p s i h o t e r a p e u t u l , adică 46,84% faţă

137



de 83,27% (diferenţa = 36,43) şi aşa mai d e p a r t e , între- vedem, astfel, cu uşurinţă un m i c r o r e p e r t o r i u de repere meto-dologice de analiză, în virtutea cărora rezultatul compa-raţiilor urmează a f i clarificat prin interpretarea contextuluirelaţiilor dintre „scoruri". D a c ă n e - a m propune să explorămşi să explicăm toate interacţiunile sugerate de datele tabeluluide mai sus, ar trebui să f i adoptat un alt criteriu-scop: rele-

varea tuturor „resurselor" metodologice ale probei Dymond.Dar, obiectivul nostru este, în acest punct, de a demonstra căpredictivitatea e m p a t i c ă este o aptitudine specifică psihote-rapeutului, aşa încât ne vom dirija analiza în această direcţie.Ne va interesa în mod obligatoriu:

a) comparaţia dintre psihoterapeut şi pacient în pers-pectiva a s e m ă n ă r i l o r / deosebirilor în modalităţile de analizăa datelor - descriptivă (prin intermediul t r ă s ă t u r i l o r - c r i t e r i i )şi integrativă (prin intermediul f a c t o r i l o r - c r i t e r i i ) , evidentparcurgând toate cele patru ipostaze ale predictivităţii (notate

A, B, C, D); b) invocarea un ui reper esenţial - absent în tabelul de

mai sus, dar inevitabil în analiza de faţa pentru atingereascopului propus, anume, ierarhia şi relevanţa t r ă s ă t u r i l o r -

criterii şi a factorilor-criterii cu proporţiile cele mai înalte -sursă unică sub raport conceptual şi statistic pentru aevidenţia aptitudinea predictivităţii empatice;

c) în f i n e , invocarea argumentului practic pentru teme-iurile conceptualizării enunţatei ap titu din i şi pentru obiectivi-tatea „măsurărilor" şi anume, gradul de progres al p a c i e n t u l u i

în fina lul p r o c e s u l u i psihoterapeutic.

4.1. Reperul modalităţilor de analiză -

modalitatea descriptivă (prin trăsături-criterii) în ipostaza A („Eu despre mine"), psihoterapeutul

optează pentru intensităţi (proporţii) ridicate, la majoritateatrăsăturilor, pentru a se a u t o c a l i f i c a (80,33%), pe când

138



pacientul optează pentru intensităţi moderate (49,66%). Amputea extrage de aici înţelesul cel mai probabil: primul

afişează o siguranţă înaltă provenită din exersarea profe-sională şi validarea experienţială a criteriilor de autoapreciere(proiecţie a imaginii de sine), pe când cel de a l doilea afişea-ză o evidentă ezitare şi lipsă de cutezanţă în autoestimareaprin „calificative" prea „înalte" a aceleiaşi imagini de sine.Diferenţa (+30,67) este semnificativă.

în ipostaza B („Eu despre partenerul meu"), proporţiilesunt de valori inverse: terapeutul îşi cotează partenerul la un

nivel moderat (46,84%), iar pacientul îşi gratifică psiho-terapeutul cu proporţii deosebit de ridicate (de nivel bun şifoarte bun - 83,27%). Diferenţa (36,43) este, de asemenea,semnificativă. Ţinând seama de calitatea şi statutulprofesional al primului (psihoterapeut = specialist) şi de celeale pacientului (subiect al unui tratament), ambele poziţiifiind în genere recunoscute şi acceptate prin natura rolului

asumat, se pare că trebuie să înţelegem nivelul p r o p o r ţ i e iafişate de psihoterapeut ca expresie a prudenţei şi stiluluiprofesional, iar nivelul proporţiei afişate de pacient ca act derecunoaştere necondiţionată a statutului celuilalt şi de aban-donare de sine în relaţia terapeutică, în s p e r a n ţ a intensă aameliorării propriei stări în perspectiva tratam ent ului.

în ceea ce priveşte interpretarea ultimei proporţii, s - a rpărea că încălcăm o regulă de logică formală foarte simplă:

intensitatea ridicată a proporţiei opţiunilor prin care subiecţiistabilesc predicţia empatică (în cazul nostru - pacientul) ar fi să semnifice necondiţionat o foarte bună cunoaştere, fieşi implicită, a celuilalt. Nu negăm cu orice preţ că aceastăconcluzie poate avea unele temeiuri, că este posibilă înanumite rare cazuri, însă, atunci nu mai putem înţelege cumse explică opţiunea psihoterapeutului pentru acea intensitate- cu totul moderată - la care el anticipează imagineaPartenerului. Atunci, nu ne rămâne altceva decât să vedem

139



intensităţii căror t r ă s ă t u r i - c r i t e r i i se datorează proporţiafoarte ridicată a op ţiu ni lor pacie nt ulu i pentru imaginea psiho-terapeutului.

în acest punct ridicăm pentru prima oară problema ierar-hiei trăsăturilor potrivit unui criteriu conceptual de relevanţă. Anume, după cum am convenit anterior asupra facturii trăsă-t u r i l o r , între cele şase care alcătuiesc primul set de c r i t e r i i ,trei au o încărcătură (saturaţie) cognitivă pregnantă (coope-rarea, caracterul determinativ sau decizia şi relaxarea), douăau o saturaţie pregnant afectivă (blândeţea şi simpatia), iar una comportă o saturaţie c o g n i t i v - a f e c t i v ă , f i g u r â n d , în fapt.

o propensiune atitudinal-emoţională (generozitatea) (A se vedea tabelul nr. 17). Admiţând această conceptualizare care nu apare deloc

improbabilă în perspectiva empatiei predictive şi reexa-minând temeiul statistic al proporţiilor afişate de cele douăcategorii de subiecţi pentru trăsăturile de top. constatăm căpredicţia psihoterapeutului, în ipostaza A, s-a bazat peinte ns ităţ ile înal te ale cooperantei, deciz iei şi r e l a x ă r i i , adicăpe trăsăturile-criterii cele mai relevante pentru o predicţieacurată, în a n s a m b l u , în schimb, „predicţia" pacientuluicu privire la sine pare că s-a bazat, dată fiind intensitateamedie a opţiunilor, doar pe o trăsătură-criteriu subînţeleasăşi în calitate de cadru de interacţiune - cooperarea (61%) şipe o trăsătură-criteriu saturată cognitiv şi afectiv (atitudinal),la acelaşi nivel mediu - generozitatea. Pentru al doileacaz, ne întrebăm dacă temeiul a u t o p r e z e n t ă r i i pacientuluieste integral justificat conceptual, ca să nu mai vorbimde intesitatea p r o p o r ţ i i l o r ? ! Vom încerca un răspuns încadrul mai larg al tuturor modurilor de a u t o p r o i e c ţ i e pe carele sugerează datele în cele patru ipostaze ale predicţiei.

în final .

140



Tabelul 17

Proporţiile acordate t r ă s ă t u r i l o r - criterii şi factorilor - criterii

cooperare-93%decizie-91%relaxare - 83%

j simpatie - 79%

cooperare -61% implicare - 88%generozitate - 61%) încredere - 87%

adecvare - 85%speranţă - 82%

speranţă - 80%I m p l i c a r e - 7 9 %adecvare - 75%

!

( c o o p e r a r e - 64% simpatie - 88%i simpatie - 59% deciz ie - 88% j coop erare - 87%

B \ blândeţe - 82%1 j r e l a x a r e -81%1 i

|

jdecizie - 85% 1 cooperare - 50%cooperare - 85%relaxare 75%

!_,

cooperare -1>9%J decizie - 95%i 1 cooperare - 90%

_D

relaxare - 86%generozitate - 85%s i m p a t i e - 8 3 %

A g r e a e m t a t e - / y % • • ,

adecvare - 78%implicare - 78%a g r e a b i i i t a t e -69%

încredere - 90%i m p l i c a r e -89%speranţă - 85%adecvare - 85%

a g r e a b i i i t a t e -78%progres - 78%adecvare - 78%implicare - 76%

• i m p l i c a r e - 9 3 %• î n c r e d e r e -91%adecvare - 90%agreabiiitate -

! 90%: s p e r a n ţ ă -88%

progres - 75%adecvare - 79%s p e r a n ţ ă -71%

i i m p l i c a r e -61%;

adecvare - 96%, implicare - 94% \

l încredere - 89%'•i agreabiiitate -|89%

j speran ţă - 88% !

Aşa cum am notat anterior, în ipostaza B („Eu desprepartenerul meu"), numeric proporţi i le sunt inverse:psihoterapeutul acordă partenerului de relaţie o cotă de46,84% (grad în care el socoteşte că este posibil sâ-1cunoască pe partener), iar pacientul acordă partenerului său ocotă (de c u n o a ş t e r e ? ! ) de 83,27%. Din nou vom face apel laseturile de trăsături-criterii (proporţia lor, media proporţiilor de top şi, mai a les, factura lor sub raport conceptual). Găsim

la p s i h o t e r a p e u t două trăsături-criterii cu intensitate medie a141



proporţiilor - cooperarea (64%) şi simpatia (59%). adică otrăsătură saturată cognitiv vizând relaţia de bază a parte-nerilor sub raport profesional şi social, precum şi trăsătura„egal" saturată cognitiv şi afectiv-atitudinal, iar, la p a c i e n t ,

cinci din şase t r ă s ă t u r i - c r i t e r i i cu proporţii de peste 81%,două saturate afectiv şi trei saturate preponderent cognitiv.Ne întrebăm, din nou, dacă predicţiile făcute de cei doiparteneri de relaţie - fiecare despre celălalt (să ne reamintim,la începutul tratamentului) sunt larg a r g u m e n t a t e , în oricecaz, aici este în discuţie şi foarte redusa bază de evaluare apsihoterapeutului şi indiferenţierea sau n o n - d i s c r i m i n a -tivitatea pacientului (care pare a proceda f ă r ă d i s j u n c ţ i atrăsăturilor şi f ă r ă „simplificarea" metodologică a predicţiei

s a l e ) , înclinăm să conchidem că terapeutul procedează la o„fixare" foarte rezumativă a termenilor predicţiei sale(cooperarea şi simpatia), pe când pacientul se lasă , , s e d u s " deperspectiva ameliorativă a relaţiei terapeutice, g r a t i f i c â n d u - ş ip s i h o t e r a p e u t u l cu cote superlative de anticipare.

în ipostaza C („Cum cred eu că mă vede partenerul derelaţie"), fiecare dintre subiecţi emite o presupunerepersonală despre imaginea sa în reprezentarea celuilalt

(practic, ca întrebare, această ipostază vrea să afle „cum cred eu că ar trebui să mă vadă partenerul!"), în acest caz.predictorul -oricare ar f i dint re cei doi - nu speră căpartenerul său 1-ar putea „vedea" (anticipa, „prezice") altfeldecât se vede el însuşi, în condiţiile testului. De a c e e a ,această imagine predictivă va semăna cu imaginea dinipostaza A, „diferenţa" reprezentând tocmai gradul de„intervenţie" potenţială, dacă nu virtuală, dar, în orice caz,modificatoare a unei imagini elaborate de mine şi atribuite

(de mine) celuilalt, spre a fi - eventual - comparată cuimaginea mea despre mine. în rezultatul acestui efortanticipativ ar sta, deci, diferenţa. O diferenţă care nu a fostluată în consideraţie de autoarea testului pentru a decela

142



gradientul şi stilul predictivităţii empatice, căci nici nu s-ar putea, în pr incip iu, ci o diferenţă care ar putea, cel mul t, dupăcâte credem, servi la argumentarea, în parte, a vocaţiei

predictive a unei categorii de subiecţi comparativ cu alta,cum este cazul de faţă.

în paranteză fie spus, pentru obţinerea „coeficientului"de empatie predictivă, procedura metrologică a testului arecurs la compararea ipostazelor corelative: D s l As2 şiC s l Bs2, operarea diferenţelor şi s u m a r e a acestora,rezultatul fiind calificat în lumina unui „tabel de norme" (D,

A, C, B sunt ipostazele predic tiv ită ţii , iar si , s2 sunt su bi ecţ iicomparaţi).

în sensul în care am comentat trecerea de la grupulprimelor două ipostaze la grupul celorlalte două şi reluândanaliza cu compararea ipostazei C, identificăm o intensitaterelativ ridicată a proporţiei opţiunilor pentru clasele supe-rioare de încadrare de 74,83% la p s i h o t e r a p e u t şi o proporţie

corespunzătoare de 39,83% la p a c i e n t , în ambele cazuri seremarcă o scădere evidentă, mai „dramatica' la pacient, faţăde proporţiile exprimate în ipostaza A. în orice caz, apar camai complet şi mai coerent ta bl ou l trăs ătur ilor-cri terii, şi mai

înalte intensităţile lor la psihoterapeut (decizia 85%,cooperarea 85%, relaxarea 75%), faţă de „îngustimea"

rep ertori ului de trăs ătu ri-cri terii şi modestia in ten sit ăţ ilo r la

pacient (cooperarea 50%). în tot cazul, pare a se impune încheierea că, pentru pacient, aproape nici o trăsătură nu esteinvocată concludent în calitate de criteriu de estimare aimaginii probabile a p s i h o t e r a p e u t u l u i despre mine - pacient.Probabil că această „operaţie" este mai dificilă pentrupacient. Şi tot probabil, pacientul ar putea să nu fie în modexpres interesat de compararea celor două imagini emise

chiar de el, de vreme ce el este captat de un alt obiectiv, acelapr iv itor la am eliorare a stă rii sale psih ice. Oricare ar fiexplicaţia cea mai probabilă, un lucru pare destul de sigur:

143



abilitatea empatică a pacientului apare ca vicariată dinperspectiva acestei modalităţi de proiectare.

în f i n e , în perspectiva celei de a patra ipostaze a e m p a t i e ipredictive - D („Cum cred eu ca se vede partenerul pe

sine"), în fapt o reprezentare a mea - subiect - despreimaginea de sine a partenerului de relaţie, întâlnim lapsihoterapeut o intensitate moderată a proporţiei opţiunilor-răspunsuri (cooperare 59%), asemănător tabloului dinipostaza B, şi, în schimb, o „avalanşă" a intensităţilor înaltepen tru aproape toate trăsăturile-criterii, la pacient. Observ ămcă se reproduce „modelul" răspunsurilor din varianta Baproape în totalitate. Potrivit datelor statistice, un izomorfism

pare a se instaura între ipostaza B şi ipostaza D, adică întreimaginea mea despre partener şi ipoteza mea asupra imaginiide sine a partenerului. Fenomenul depăşeşte dispunereadatelor statistice în cele două ipostaze, în sensul că aceleaşiprincipale trăsături-criterii, cu proporţiile lor apropiate, apar în ambele cazuri. Dacă în imaginea p s i h o t e r a p e u t u l u i desprepartener şi în imaginea aceluiaşi emitent, „intermediată" de„viziunea" sa despre sine pare a funcţiona un punct de vedereprofesional care se mulţumeşte cu criteriul cooperării şi al

simpatiei (în ipostaza B), ca şi al generozităţii şi non-agresivităţii (în ipostaza D), în imaginea pacientului desprepsihoterapeut (B) şi în imaginea sa personală despre partener „intermediată" de propria sa „viziune" despre sine (C) pare afuncţiona, mai degrabă decât vocaţia unei cunoaşteriimplicite totale, un „punct de vedere" al submisiuniineîngrădite, al g r a t i f i c ă r i i terapeutului cu valori (calităţi)superlative, f ă r ă discriminare între trăsăturile-criterii. Indife-

renţierea aproape totală a proporţiilor şi chiar ordinea,ierarhia lor care începe cu cele saturate cognitiv sunt sugestiipentru o proiecţie mai degrabă mimetică şi de complezenţădecât efectul unei cunoaşteri reale şi întemeiate pe faptemultiplu verificate.

144



In operaţiile de calculare a gradientului de empatiep r é d i c t i v e (N.B. : noi am preferat, în cele din urmă, termenulde predictivitate empatică). relaţiile dintre ipostazelep r e d i c t i v i t ă ţ i i luate în con sideraţ ie au fost cele între D-tera-peut şi A' - pacient, apoi între C - terapeut şi B' - pacient,diferenţele s u m â n d u - s e pentru a da scorul de predictivitate.

în operaţiile de e x p l o r a r e / interpretare îndreptate spreargumentarea ipotezei asupra unei capacităţi specificepsihoterapeutului - predictivitatea empatică. relaţiile dintreipostazele predictivităţii luate în consideraţie au fost duble:

a) între A - terapeut şi A' - pacient, B - terapeut şi B' - pa-cient ... (şi tot astfel pentru ipostazele C şi D), apoi b) între A - terapeut plus pacient şi C - terapeut plus pacient, întreB - terapeut plus pacient şi D - terapeut plus pacient, conju-gând, îndeosebi pentru a doua secţiune a analizei, sensuldatelor statistice cu ierarhia trăsăturilor-criterii destinată săexplice în fond natura diferenţelor şi asemănărilor.

Am conchis pe această bază că predictivitatea empatică

este marcată de câteva constan te de con ţin ut care se r e g ă s e s c în ambele procedee de analiză enunţate mai înainte. Acesteconstante ar putea fi rezumate după cum urmează:

• a u t o e s t i m a r e a prin alegere preferenţială a unor trăsă-t u r i - c r i t e r i i cu intensităţi (proporţii) sensibil înalte,cum sunt cooperarea, spiritul decis (determinat) şirelaxarea (adică t r ă s ă t u r i l e - c r i t e r i i saturate intenscognitiv), pe fondul activării concomitente a unei

trăsături m e d i u - î n a l t saturate emoţional, cum estedis po nib ilita tea de a suscita simp atia:

• estimarea c e l u i l a l t (pacient) - în fapt, partener al rela-ţiei terapeutice - în temeiul unor trăsături-criteriiatribuite acestuia din urmă în mod ^economic" şirezervat (prudent), cum este spiritul cooperant (trăsă-tură saturată cognitiv, însă la o intensitate moderatridicată), pe fon dul act ivă rii aceleiaşi trăsă turi saturateemoţional - disponibilitatea de a suscita simpatia;

145



• p r o i e c ţ i a i m a g i n i i d e s i n e î n v i z i u n e a c e l u i l a l t ( p a r t e -n e r ) , p r i n i n v e s t i r e a i m a g i n a r ă a a c e s t u i a c u r o l u ls u p l i m e n t a r d e e v a l u a t o r a c ă r u i p r e f e r e n ţ i a l i t a t e s-ar

î n t e m e i a î n p r i n c i p a l p e t r ă s ă t u r i l e - c r i t e r i i s u p e r i o r

s a t u r a t e c o g n i t i v - c o o p e r a r e a , c a r a c t e r u l d e c i s ş i r e l a -x a r e a ( c e e a c e a l c ă t u i e ş t e , p r i n p r o i e c ţ i e , o i m a g i n ea p r o a p e i d e n t i c ă c u i m a g i n e a s a - p s i h o t e r a p e u t -d e s p r e s i n e ;

• p r o i e c ţ i a u n e i i m a g i n i p r o p r i i , p r i n i m a g i n a r e p r e d i c -t i v ă , d e s p r e d i s p o n i b i l i t a t e a c e a m a i p r o b a b i l ă a p a r t e -n e r u l u i d e a - ş i e l a b o r a o i m a g i n e d e s i n e i z o m o r f a( f a ţ ă d e c e a a p r e d i c t o r u l u i ) ş i v e r o s i m i l ă p r i n f a p t u l

î n t e m e i e r i i p e t r ă s ă t u r i - c r i t e r i i d e i n t e n s i t a t e m e d i ep r e c u m s p i r i t u l c o o p e r a n t ( t r ă s ă t u r ă s a t u r a t ă c o g n i t i v )ş i g e n e r o z i t a t e ( t r ă s ă t u r ă „ e g a l " s a t u r a t ă i n t e l e c t i v ş ia f e c t i v ) , c a ş i c a l m u l s a u b l â n d e ţ e a ( t r ă s ă t u r ă s a t u r a t ăe m o ţ i o n a l ) .

A n a l i z a d e m a i î n a i n t e n e p u s e s e î n e v i d e n ţ ă c o r e l a -t i v i t a t e a t i p u r i l o r d e i m a g i n i , l u a t e d o u ă c âte d o u ă . î n t e m e i u l

u n u i a n u m i t i z o m o r f i s m : a u t o p r o i e c ţ i a ş i p r o i e c ţ i a d e s i n e î nr e p r e z e n t a r e a c e a m a i p r o b a b i l ă a p a r t e n e r u l u i , r e s p e c t i v .p r o b a b i l a i m a g i n e d e s i n e a p a r t e n e r u l u i d e r e l a ţ i e t e r a p e u -t i c ă ş i i m a g i n e a a t r i b u i t ă a c e s t u i a d i n u r m ă p r i n t r - o c o n -s t r u c ţ i e ( i m a g i n a t i v ă ) a p r e d i c t o r u l u i . P a r t e a s a u c o t i e n t u l d ed e o s e b i r e d i n t r e c e l e d o u ă e l e m e n t e , c o m p a r a t e ş i c o n j u g a t e

în c e le d in urm ă, e s te d e natură s ă d e a s e am a d e pre ze nţ au n e i c e r t e d i s p o n i b i l i t ă ţ i d e p r e d i c t i v i t a t e e m p a t i c ă ( a p r o a p e

e x c l u s i v p r o p r i e p s i h o t e r a p e u t u l u i ) .S e m n a l â n d c o n s t a n t e l e s t r u c t u r a l e a l e p r e d i c t i v i t ă ţ i ie m p a t i c e , s t r i c t î n b a z a m o d a l i t ă ţ i i a n a l i z e i d e s c r i p t i v e , a d i c ăp r i n p r is m a tr ă s ă t u r i l o r - c r i t e r i i, a m p a r c u r s c e l p u ţ i n j u m ă t a t ed i n d e m e r s u l c a r e s e c e r e p e n t r u a d e m o n s t r a s p e c i f i c u l

146



predictivităţii empatice. Ne rămâne să parcurgem c e a l a l t ăparte de drum, de data aceasta pe o cale mult mai operativă,cu privire la argumentele pe care le poate oferi analizaintegrativă (pe baza f a c t o r i l o r - c r i t e r i i ) .

4.2. Reperul modalităţilor de analiză -modalitatea integrativă (prin factori-criterii)

în paragraful anterior am prezentat, prin însăşi ..formula'

de tratare a datelor, şi paşii, şi tehnica de analiză. De aceea,

ne vom l i m i t a să abordăm datele acestei noi modalităţi deanaliză prin ceea ce au e l e esenţial, nu înainte de a revenisuccint la caracterul ei specific. Este vorba, anume, deatr ib ut ul integrativ ă (faţă de precedenta m odali tate, den um itădescriptivă). Distin cţia este dată de noile crit erii ale an al iz ei,care au, în majoritate, particularitatea de a fi un fel deconstructe cu grad superior de complexitate şi cu un caracter

pronunţat sintetic, adică integrativ. în modul în care suntdefiniţi factorii (sinteze de variabile simple). Aria lor decuprindere (generalitate) şi vocaţia lor de dimensiuniexplicative înzestrate cu puterea de a releva sensuri maip r o f u n d e , a c o r d ă e x p l i c a ţ i e i ş t i i n ţ i f i c e p r i l e j u i t e d e i n t e r -pretarea rezultatelor o mai mare adâncime şi acurateţe decât

în cazul precedentei modalităţi de a n a l i z ă , în acest sens,

analiza de faţă se vrea integrativă, iar locul trăsăturilor-c r i t e r i i 1-au l u a t f a c t o r i i - c r i t e r i i , p e c ar e î i v om d e n o m i n a p r incâte un singur concept, după cum urmează: trei cu saturaţiecognitivă pregnantă (adecvanţa, i m p l i c a r e a şi încrederea),unul cu saturaţie prin dublă sursă, cognitivă şi emoţională(progresul procesului terapeutic) şi, în fine, doi cu saturaţiepregnant afectivă (agreabilitate şi speranţa în rezultate).

D a t e l e s e a f l ă î n t a b e l u l n r . 1 6 ( p r o p o r ţ i i m e d i i a l e v a r i a b i l e l o r d e t o p ) ş i î n t a b e l u l n r . 1 7 ( f a c t o r i i - c r i t e r i i c uproporţiile lor).

147



în ipostaza A („Eu despre mine"}, pentru p s i h o t e r a p e u t .găsim o proporţie medie de 80,83%, adică una, practic, egalacu cea găsită în modalitatea descriptivă de analiză.P s i h o t e r a p e u t u l manifestă aceeaşi ridicată disponibilitate de

predicţie, indiferent de tipul analizei, respectiv, de factura variab elor, trăsături sau factori-c riterii. Pacientul, însă, obţineo creştere semnificativă a proporţiei alegerilor sale în acestcaz (70,89%). Mai important, însă, este temeiul alegerilor preferenţiale ale subiecţilor, fapt pentru care facem apel Iaierarhia factorilor-criterii în fiecare caz. Terapeuţii situează

în top patru sau, la limită, chiar cinci factori-criterii: încre-derea, implicarea şi adecvarea p s i h o t e r a p i e ! , cu proporţii între 85% şi 88% (factori de configuraţie pregnantcognitivă), alături de ceilalţi doi, de configuraţie emoţională(speranţă în r e z u l t a t e şi caracterul agreabil al relaţieipsihoterapeutice), cu proporţii de 79% şi 82%. P a c i e n ţ i i , spredeosebire, optează pentru prioritatea unui f a c t o r - c r i t e r i uemoţional (speranţa în rezultate - 80%) şi pentru doi dintrefactorii cu dominantă cognitivă (implicarea şi a d e v a r e ap s i h o t e r a p i e ! ) , în toate cazurile proporţiile fiind mai scăzutedecât la psihoterapeuţi (între 75% şi 82%).

Observăm că. odată schimbată modalitatea a n a l i z e i ,adică dând subiectului posibilitatea unor opţiuni prioritare

între dimensiuni-criterii mai complexe şi mai c u p r i n z ă t o a r e ,profilarea imaginii de sine se face cu mai mare acurateţe şipe un registru de factori coactivi - preponderent cognitivi şiafectivi - mai larg.

In ipostaza B („Eu despre partenerul meu"), ambelecategorii de subiecţi probează o creştere a proporţiei

alegerilor preferenţiale, accentuată şi semnificativ mai înaltăla psihoterapeuţi şi observabilă numeric, dar fărăsemnificaţie statistică la pacienţi (68,83% vs 89,50%). înprincipiu, se observă o mai pregnantă facilitate de operare cufactorii-criterii. Mai importantă însă, este configuraţia

148



determinărilor indicată de factorii-criterii de top. în acestsens, constatăm, pentru cazul p s i h o t e r a p e u ţ i l o r , proporţiimedii superioare pentru doi factori-criterii de configuraţie

pregnant cognitivă (adecvarea terapiei şi implicarea - cuproporţii de 78%), ceilalţi factori având saturaţii m o d e s t e , denivel imediat supramediu (între 60% şi 69%). Pacienţii, înaceastă modalitate de analiză, nu mai au nici o ezitare: eisituează în top, adică acordând proporţii foarte ridicate,tuturor celor şase factori-criterii, prin care ţin să calificeimaginea lor despre propriul psihoterapeut (între 75% pentru

progresul în terapie şi 91% ori 93% pentru doi dintre factorii-criterii de configuraţie pregnant cognitivă - încrederea şi,respectiv, implicarea). Acest tip de elaborare cu senspredictiv, chiar în faza iniţială a procesului psihoterapeuticpoate fi, tot atât de bine, expresia unei cunoaşteri anticipative(predictive) corecte, dar şi expresia unei reacţii parţial pripiteşi s u p r a l i c i t a n t e . Poate vom găsi mai târziu un argumentsuplimentar pentru o opţiune anume, dar dacă nu, va trebuisă acceptăm posibilitatea unei ambiguităţi care reclamă oamânare oarecare a „verdictului".

In ipostaza C („Cum cred eu că mă vede partenerul derelaţie"), psihoterapeutul marchează o creştere a proporţieialegerilor sale (84,16%) de aproximativ 10 puncte faţă demodalitatea d e s c r i p t i v ă de analiză; în raport cu factorii-criterii, acelaşi subiect realizează o ierarhie cu proporţii

foarte înalte (între 78% şi 90%), recurgând la absolut toţifactorii-criterii: încrederea, i m p l i c a r e a şi adecvarea - înprimul rând (adică factorii saturaţi în dimensiunea cognitivă)şi apoi speranţa (în rezultate) şi caracterul agreabil al relaţieipsihoterapeutice (adică factorii configuraţi în dimensiuneaemoţională) şi, în fine, p r o g r e s u l procesului psihoterapeutic(factor dublu saturat - cognitiv şi afectiv).

Pacientul prezintă o opţiune personală cu cea mai scă-zută proporţie dintre toate realizate în cazul tuturor

149



trăsăturilor-criterii şi f a c t o r i l o r - c r i t e r i i , anume 39.83%. Unasingură dintre proporţiile factorilor-criterii atinge un n i v e l

înalt - adecvarea p s i h o t e r a p i e ! (79%), celelalte au proporţiimodeste şi continuă cu un factor afectogen (speranţa - 71%),

i m p l i c a r e a , î n c r e d e r e a , agreabilitatea. Referitor la estimărilerealizate de pacient, am putea spune că organizarea ierarhicăşi corelativitatea nu par a f i la ele acasă.

Ipostaza D („Cum cred eu că se vede partenerul pesine"} este una mai „simplă" decât precedenta deoarecepartenerul este invocat pentru a-şi afişa estimarea celei maiprobabile imagini de sine în limitele în care o poate proiectasubiectul respondent. Aici pot funcţiona ca puncte de sprijineventualele aprecieri deja exprimate de către partenerulpacient despre sine.

Psihoterapeutul m a r c h e a z ă o nouă creştere a proporţiilor,probabil definitorii, ale alegerilor preferenţiale - 67,67%(mai ridicată cu peste 21 de puncte faţă de prima modalitatede analiză). El plasează în vârful ierarhiei factorilor-criterii.cu proporţii înalte, adecvarea şi i m p l i c a r e a (78% şi, res-pectiv, 76%), apoi speranţa şi încrederea (70% şi, respectiv.64%), ceilalţi factori-criterii având proporţii moderate.

Pacientul nu pare a lucra în predicţia despre psihotera-peutul său după aceeaşi regulă a echilibrului între factori.implicit a rezervării fiecărei categorii de factori spaţiul şi„libertatea" îndeplinirii funcţiilor lor specifice: imprimareaunei structuri operaţionale predicţiei prin proeminenţa facto-r u l u i - c r i t e r i u cognitiv şi susţinerea acestui demers prin impli-carea factorului emoţional care acordă conduitei proiective unsens valoric particular (J. Piaget). în fapt, pacientul afişeazăuna din proporţiile cele mai înalte alegerilor sale, atribuindtuturor factorilor-criterii intensităţi aproape maxime, nedi-ferenţiat şi necondiţionat. Acest tip de predicţie nu este scutitde efectul confuziei între semnificaţii, elaborarea pare invadatăde tensiune afectivă, prea ridicată pentru a f i productivă.

150



5. Aspecte corelaţionale între empatie emoţionalăşi empatie predictivă

Conform cercetărilor actuale, principala pondere în con-duita e m p a t i c ă este reprezentată de procesele cognitive şiafective în unitatea lor structurală şi funcţională.

Prin calcularea co ef ic ie n tu lu i de corelaţie lin ia ră Pearsons-au obţinut următoarele rezultate:

în cazul p s i h o t e r a p e u ţ i l o r . nu se constată o corelaţiesemnificativă din punct de vedere statistic între empatiae m o ţ i o n a l ă şi empatia predictivă. în schimb, se stabileşte laaceastă categorie de subiecţi investigaţi o corelaţie pozitivăde 0,24 între scorurile obţinute la primul set de criterii(trăsăturile) şi la al doilea set de criterii (factorii) dincadrul probei de empatie predictivă Dymond. Este vorbadespre o corelaţie foarte slabă, minimal semnificativă,ceea ce ne indică faptul că cele două probe sunt neidentice,mai mult, nu sunt total asemănătoare. Diferenţa nu ar putea să depindă decât de elementele de specificitate pe carele-am introdus în momentul în care am operat concep-tualizarea celor două modalităţi de analiză: descriptivă(prin t r ă s ă t u r i - c r i t e r i i ) şi integrativă (prin factori-criterii). în al doilea rând, întrevedem în acest rezultat şi un elementde validitate interioară sau consistenţă a modelului nostrue x p e r i m e n t a l .

Sintetizăm, în tabelul 24, rezultatele obţinute. în cazul pacienţilor, avem doi coeficienţi de corelaţie

semnificativă: primul, între proba de empatie emoţională(Mehrabian) şi modalitatea descriptivă de analiză Dymond -un coeficient de corelaţie negativă cu nivel de s e m n i f i c a ţ i eminim (-0,20), iar al doilea, între cele două modalităţi deanaliză (descriptivă şi integrativă) a l e probei Dymond - uncoeficient de corelaţie moderat (0,48), ceea ce poate sugera

151



Tabel 25

Corelaţiile dintre probele Mehrabian, Dymond l (trăsâturi-criterii)şi Dymond 2 (factori-criterii) la pacienţi

Corelaţie empatieemoţională &predictivă la pacienţi

Corelaţie Mehrabian& Dymond 1 pacient

C o r e l a ţ i e Mehrabian& Dymond 2 pacient

C o r e l a ţ i e Dymond 1& Dymond 2 pacient

N

10 0

100

100

I n d i c ede

corelaţie

r -0,20

-0,11

0,48

S e m n i f i c a ţ i a . • • • •i n d i c e l u i •

de c o r e l a ţ i e ;/ \( p ) ;

r ~0,04 j

0,24 j

,<0,01 î

T

9,91

10,59

5.16

Rezultatele obţinute sunt prezentate în tabelul careurmează:

Tabel 26

Co r e l a ţ i i l e dintre probele Dymond l (trăsături-criterii)şi Dymond 2 (factori-criterii) la psihoterapeuti şi pacienţi

C o r e l a ţ i e empatiepredictivă aterapeuţilor şi

1 pacienţilor

\ Cor elaţi e Dymond 1terapeut & Dymond 1

pacientCorelaţie Dymond 1terapeut & Dymond 2pacient

Corelaţie Dymond 2terapeut & Dymond 1pacient

Corelaţie Dymond 2terapeut & Dymond 2pacient

N

100

100

100

100

Indice dec o r e l a ţ i e

0,34

0,15

0.12

0,41

S e m n i f i c a ţ i ai n d i c e l u i ;

de corelaţie :( p ) ' :

<0.01 J

10.13 \

0,21 !

< o , o i iI

t

-1,29

2,89

-4.74

-1,11

153



Sinteză

Pentru obţinerea scorului de predictivitate empatică alp s i h o t e r a p e u t u l u i au fost luate în consideraţie raporturiledintre ipostazele D (din perspectiva t e r a p e u t u l u i : „Cum cred

eu că se vede pacientul pe sine") şi A' (din perspectivapacientului: „Eu despre mine"), precum şi dintre ipostazeleC (din perspectiva terapeutului: ,,Cum cred eu că mă vede

pacientul pe mine") şi B' (din perspectiva pacientului: „Eudespre psihoterapeutul meu"). Altfel spus, se compară înprimul raport o imagine a psihoterapeutului cu privire laposibila evaluare a pacientului despre el însuşi cu imagineade facto a p a c i e n t u l u i despre sine însuşi, iar. în al doilearaport, o imagine a terapeutului despre evaluările probabileale pacientului despre terapeut cu imaginea p r o i e c t i v ă de

facto a pacientului despre terapeut.Observăm că din totalitatea raporturilor posibile

prilejuite de proba Dymond, cel puţin unele — neexplorate înprelucrările obişnuite - sunt de natură să ofere comparaţii pe baza cărora să poată f i relevat scorul de predictivitateempatică al celor doi parteneri de relaţie terapeutică de carene ocupăm - psihoterapeutul şi pacientul. Aşa, de e x e m p l u ,

raporturile dintre AT şi A'P, BT şi BT, C T şi C'P şi DT şiD'P ne oferă diferenţe de proporţii care se dovedesc, înmajoritate, semnificative între cele două categorii de subiecţi. însă, în plus, rămân de luat în discuţie şi rezultatelecomparării unor diade de ipostaze în care fiecare partener proiectează propria imagine în varianta personală şi în ceaatribuită partenerului de relaţie. Este evident că diferenţeledintre amintitele imagini-proiecţii vor da seama de predic-tivitatea empatică a celor două categorii de subiecţi. Datele

statistice nu se vădesc, însă, complet apte de a definipredictivitatea, încât ceea ce ne-a r ă m a s de făcut în adaos afost tocmai invocarea - în prelungirea analizei statistice - a

154



criteriilor de judecată (empatică) pe care s-a bazat fiecare tipde subiect, respectiv, psihoterapeutul şi pacientul. Aici aparenota diferenţială de fond între categoriile de subiecţi:t r ă s ă t u r i l e - c r i t e r i i şi f a c t o r i i - c r i t e r i i (a se vedea cele douămodalităţi de analiză - descriptivă şi integrativă) utilizateconstant de psihoterapeut sunt tocmai cele saturate cognitiv(cum ar f i cooperarea sau decizia, respectiv, implicarea sauadecvanţa), pe când trăsăturile-criterii şi f a c t o r i i - c r i t e r i iuti liz ate de pacient sunt în mi că măsură cele saturate cogni tiv(cooperare şi, respectiv, încredere), dar în mai mare măsurăcele saturate emoţional (simpatia sau b l â n d e ţ e a , respectiv,agreabilitatea şi speranţa în rezultate).

Aşadar, proiectivitatea psihoterapeutului face trimitere lainstanţierea unei aptitudini profesionale speciale - predic-

tivitatea empatică, în vreme ce proiectivitatea pacientului nudepăşeşte structural-functional manifestarea unei disponibilităţi

interactive orientate pregnant practic în direcţia atingerii u n u iscop major şi concret - ameliorarea stării sale psihice.

Concluzii

In capitolul teoretic al lucrării de faţă s-a încercat reali-zarea unei p a n o r a m ă r i a m ulti pl elo r confruntă ri de op in ii din

câmpul vast al psihoterapiei actuale, cu accent pe identi-ficarea microproceselor din i n t e r i o r u l r e l a ţ i e i psihotera-peutice. Tematic, am căutat să ordonăm, pe mai multe di rec ţ ii ,sursele bibliografice foarte generoase din acest domeniu.

O primă direcţie s-a referit Ia prezentarea diverselor conceptualizări ale empatiei şi definirea raportului ei cupsihoterapia, în vederea demonstrării ulterioare a faptului că

în relaţia psihoterapeut-pacient, empatia capătă o funcţiea p t i t u d i n a l ă , fără de care nu se poate exercita cu eficienţăactivitatea terapeutică propriu-zisă.

155



O a l t ă d i r ecţ i e a a vut î n ved er e p r ez en t a r ea un o r m o d a -l i t ă ţ i d e a n t r e n a r e a d i s p o n i b i l i t ă ţ i l o r d e c o m u n i c a r e a l e

v i i t o r i l o r p s i h o t e r a p e u ţ i . I n a c e s t s e n s , a u f o s t l a n s a te d i s c u ţ i i î n l e g ă t u r ă c u m a n i f e s t a r e a r e s p e c t u l u i , c ă l d u r i i ş i a u t e n t i -

c i t ă ţ i i î n r e l a ţ i a t e r a p e u t i c ă , m a n i f e s t a r e a a u t o d e z v ă l u i r i i .t e h n i c i d e m o n i t o r i z a r e a p r o c e s u l u i d e i n t e r a c ţ i u n e p s i h o -t e r a p e u t i c ă , p r e c u m ş i a p l i c a r e a p r o p r i u - z i s ă a u n o r i n t e r - v e n ţ i i t e r a p e u t i c e ( c o n f r u n t a r e a , c l a r i f i c a r e a , i n t e r p r e t a r e a ş ir e f o r m u l a r e a ) .

A fo s t c r e i o n a t , a s t fe l , ca d r ul t eo r et i c î n ca r e a u fo s tpromovate o varietate de modele de cercetare şi în care se

î n s c r i e p r o p r i u l n o s t ru m o d e l e x p e r i m e n t a l .

1. Cu privire la modelul experimental. Repertoriulm e t o d e l o r d e s t u d i e r e a e m p a t i e i e s t e a s t ă z i e x t r e m d e î n t i n s ,f i e c a r e s u b d o m e n i u a l a c e s t e i a u t i l i z â n d a t â t m e t o d eg e n e r a l e , c â t ş i , m a i a l e s , p r o c e d e e a d a p t a t e s p e c i f i c u l u if i e c ă r u i t i p d i s t i n c t d e r e l a ţ i e e m p a t i c ă - d i d a c t i c ă , m e d i c a l ă .d e n e g o c i e r e e t c .

î n s u b d o m e n i u l p s i h o t e r a p i e ! , m e t o d o l o g i a c e r c e t ă r i i , c ut o a t e c o n t u r ă r i l e e i d i n u l t i m u l d e c e n i u , s e a f l ă î n p l i n p r o c e s

d e c r i s t a l i z a r e , c u n o s c u t ă f i i n d n e v o i a u n o r c o n c e p t u a l i z ă r is p e c i f i c e ş i a m a x i m i z ă r i i v a l e n ţ e l o r c u r a t i v e a l e r e l a ţ i e ipsihoterapeutice.

M o d e l u l e x p e r i m e n t a l a d o p t a t d e n o i a f o s t c o n c e p u t î nfun cţ i e d e o b i ect i ve l e cer cet ă r i i - ce l p r i n c i p a l f i i n d sur -p r i n d e r e a e l e m e n t e l o r d i f e r e n ţ i a l e î n t r e e m p a t i a e m o ţ i o n a l ăş i e m p a t i a p r e d i c t i v ă l a p s i h o t e r a p e u t ş i l a p a c i e n t . I n

a n s a m b l u , m o n t a j u l e x p e r i m e n t a l a c u p r i n s :

• m e t o d e m u l t i p l u v e r i f i c a t e d e c e r c e ta r e p s i h o l o g i c ă ac e l o r d o u ă t i p u r i d e e m p a t i e l a c e l e d o u ă c a t e g o r i i d e s u b i e c ţ ia i r e l a ţ i e i p s i h o t e r a p e u t i c e ;

• p r o c e d u r i d e e s t i m a r e a p r o g r e s u l u i p s i h o t e r a p e u t i c ;

156



s o l u ţ i e î n t r e c e l e d e b a z ă - v e z i r e l a ţ i a p r o f e s o r - e l e v , actor-p u b l i c , p s i h o t e r a p e u t - p a c i e n t e t c .

P e n t r u s t u d i u l e m p a t i e i e m o ţ i o n a l e s e u t i l i z e a z ă c u p r e -cădere o metodă specială datorată lui Mehrabian şi Epstein

(Q.M.E.E.). A p l i c a t ă d e n o i l a c e l e d o u ă c a t e g o r i i d e a g e n ţ ia i r e l a ţ i e i p s i h o t e r a p e u t i c e - p s i h o t e r a p e u ţ i ş i p a c i e n ţ i , m e -t o d a n e - a s c o s î n r e l i e f d i f e r e n ţ e s e m n i f i c a t i v e î n t r e s u b i e c ţ i ii n v e s t i g a ţ i , î n s ă î n c a d r a b i l e î n n i v e l u l m e d i u e m p a t i c . u n e l e

v a l o r i t i n z â n d c ă t r e n i v e l u l i m e d i a t s u p e r i o r ( b u n e m p a t i c ,p e n t r u p s i h o t e r a p e u t ) , i a r a l t e v a l o r i t i n z â n d c ă t r e n i v e l u li m e d i a t i n f e r i o r ( s l a b e m p a t i c , p e n t r u p a c i e n t ) , î n s p r i j i n u la c e s t e i i n t e r p r e t ă r i d e t e n d i n ţ e v i n d i s t r i b u ţ i i l e p r o c e n t u a l ea l e n i v e l u r i l o r d e r ă s p u n s a l e s u b i e c ţ i l o r , î n c a d r a b i l e , î n m a r em a j o r i t a t e , î n n i v e l u r i l e s u p e r i o a r e - l a p r i m u l s u b i e c t , î nm a r e m a j o r i t a t e î n n i v e l u r i l e s l a b ş i m e d i u l a c e l d e a l d o i l e as u b i e c t . R e z u l t a t u l c o n c o r d ă p e r f e c t c u t e n d i n ţ e l e c a r ec a r a c t e r i z e a z ă a l t e i n t e r p r e t ă r i î n d i v e r s e c e r c e t ă r i c o m p a -r a b i l e . C o n c l u z i a n o a s t r ă e s t e a c e e a c ă e m p a t i a e m o ţ i o n a l ă s estructurează ca disponibilitate (capacitate) inclusă în com-p e t e n ţ a p s i h o t e r a p e u t i c ă . d e c i p r o p r i e p s i h o t e r a p e u t u l u i . I nc a z u l p a c i e n t u l u i , e s t e v o r b a d e s p r e o d i s p o n i b i l i t a t e d e a

r e a l i z a s e n s u l a f e c t i v v a l o r i z a t o r a l s c o p u l u i r e l a ţ i e i p s i h o -t e r a p e u t i c e ş i c a r e c o n s t ă î n p r e f i g u r a r e a s t ă r i i - ţ i n t ă , a d i c ăa m e l i o r a r e a s t ă r i i p s i h i c e .

3. Predictivitatea empatică. Calea urmată de cercetarean o a s t r ă c u p r i v i r e l a e m p a t i a p r e d i c t i v ă a v i z a t , î n e s e n ţ ă .e v i d e n ţ i e r e a u n e i a b i l i t ă ţ i p a rt i c u l a re a p s i h o t e r a p e u t u l u i , u n a

î n a c ă r e i a b s e n ţ ă , a c t u l p s i h o t e r a p e u t i c n u s - a r p u t e a d e r u l a

e f i c i e n t , a n u m e p r e d i c t i v i t a t e a e m p a t i c ă .T e r m e n u l , c a i d e n t i t a t e a a c e s t e i a p t i t u d i n i s p e c i a l e , n i s ep ar e a f i a v a n s a t p e n t r u p r i m a o a r ă , a i c i , m o t i v p e n t r u c a r e v o m î n c e r c a s ă r e ţ i n e m , î n s i n t e z ă , a t r i b u t e l e l u i d e d e f i n i ţ i eapărute în contexte şi din perspective relativ diferite. Modul

158



m c a r e u r m e a z ă să delimităm realitatea aptitudinii pe care o""mim fîmd icţiviţme_emr 2aţicl ni s-a părut că ob ligă Ia

conjugarea mai multor p e r s p e c t i v e t e o r e t i c o - m e t o d o l o g i c c :una care trimite la f u n d a m e n t e l e piagetiene ale conduitelor f u n c ţ i o n a l e , una care face a p e l l a

sensul datelor s t a t i s t i c e ale

cercetam, una care reclamă integrarea ştiinţifică a unor resurse neexplorate a l e metodei clasice de i n v e s t i g a r e *e m p a t i e , predictive ( D y m o n d ) şi,

în fine. unacare_ încalitate de deschidere p e n t r u o direcţie nouă de i n v e s t i g a ţ i e -

vizează o integrare posibilă în tematica foarte a c t u a l ă *inteligen ţei emoţionale.

3.1. Perspectiva conduitelor funcţionale. Relaţia tera-p e u t i c a p r e su p u n e c o - a c ţ i u n e a celor d o i ' p a r t e n e r i -p s i h o t e r a -p e u t u l ş i pacientul, ambii fiind animaţi de un scop c o m u n -acela a l r e d u c e m / a n u l ă r i i simptomatologiei instituite drepts e t d e i n d i c i a i d i s c o n f o r t u l u i p a c i e n t u l u i .

I n t e r c u n o a ş t e r e a e ste . neîndoielnic, o condiţie favorizantâa p r o g r e s u l u , tratamentului psihoterapeutic. F i r e ş t e i n t e r c u -n o a ş ţ e r e a de care vorbim nu a j u n g e să fie niciodată „ c o m -pleta ş, c l ă d i t ă ca un agregat de certitudini. Rămâne loc largpentru „pete a l b e " , incertitudini, substituiri de informaţii certec u reprezentări, p r o i e c ţ i i ş i p r é d i c t i f de natură p r e c u m p ă n i t o ri n t e l e c t i v e or, p r e c u m p ă n i t o r afective. Adică, rămâne t e r i t o r i u l

de m t e r c u n o a ş t e r e care r e c l a m ă ş i , treptat, generează şi a n t r e -nează o abilitate c o m p o z i t ă de i n ţ e r c u n o a s t e r e e m o a t i c ă . acare, s t r u c t u r ă dispune de un r a p o r t fundamental întâlnit înr e l a ţ i i l e m t e r u m a n e , în g e n e r a l , dar mai c u seamă în relaţii cUcaracter s p e c i a l , cum ar fi creaţia s c e n i c ă (Gh. Neacşu, 1 9 7 1 -P. 64; S. Marcus, 1971), în cazul structurii c o m p e t e n t e i d i d a c -t i c e (S Marcus, 1987)

sau a] c o m p e t e n t e i medicale, în

a n s a m b l u (S. M a r c us , 1 9 9 7 , p. 94-96) ş i , desigur, al c o m p e -tenţei p s i h o t e r a p e u t i c e , aşa cum se profilează în lucrarea de

raţa, anume, raportul dintre fap.tn«.| C o g n i t i v şi cel afectiv.

159



P e n t r u e f e c t i v i t a t e a c o n d u i t e i ( f u n c ţ i o n a l e ) , î n c a z u lt i p u l u i d e r e l a ţ i e s t u d i a t a i c i , î n d e o s e b i p e n t r u c e a a p s i h o -t e r a p e u t u l u i , f a c t o r u l c o g n i t i v p r o c u r ă a c e s t e i a m i j l o a c e l es a u , m a i l a r g , o a n u m i t ă t e h n i c ă , î n v r e m e c e i m p l i c a r e a

a f e c t iv ă î i c onf e ră u n sc op ( î n in t e rpre t are a lu i Ed. C l a -parède). J. Piaget, autorul teoriei conduitelor funcţionale,i n v e r s e a z ă f u n c ţ i i l e c e l o r d o u ă p r o c e s e - a p t i t u d i n i ş i l ec o n f e r ă „destinaţii'' m a i s u b t i l e ş i m a i s p e c i a l e , î n s e n s u l că,,... e x i s t ă ş i o î n ţ e l e g e r e a s c o p u r i l o r c a m i j l o a c e , i a r a c e a s t as c h i m b ă n e î n c e t a t f i n a l i t a t e a a c ţ i u n i i , î n m ă s u r a î n c a r es e n t i m e n t u l d i r i j e a z ă c o n d u i t a , a t r i b u i n d o v a l o a r e s c o p u r i l o r e i , t r e b u i e s ă n e m ă r g i n i m , d e c i , a s p u n e c ă e l f u r n i z e a z ăe n e r g i i l e n e c e s a r e a c ţ i u n i i , î n t i m p c e c u n o a ş t e r e a î i i m p r i m ă

o structură" ( l 9 6 5 , p. 58-59).S t r u c t u r a l i t a t e ş i e n e r g i z a r e a a c ţ i u n i i , i a t ă f i n a l i t a t e a

s i n e r g i e ! f a c t o r i l o r c o g n i t i v ş i a f e c t i v î n c a z u l u n e i c o n d u i t es p e c i a l e , c u m e s t e c e a a f l a t ă l a b a z a r e l a ţ i e i p s i h o t e r a p e u t i c e .

A c e ş t i f a c t o r i v i n s ă s a t i s f a c ă d o u ă e x i g e n ţ e c o n j u g a t e :f i n a l i z a r e a u n e i c o m p e t e n ţ e p r o f e s i o n a l e ( p s i h o t e r a p e u t i c e ) ş is a t i s f a c e r e a u n o r a ş t e p t ă r i a m e l i o r a t i v e î n p l a n u l s ă n ă t ă ţ i ip s i h i c e a p a c i e n t u l u i . P r o c e s u l s i n u o s a l i n t e r c u n o a ş t e r i ip r o t a g o n i ş t i l o r r e l a ţ i e i p s i h o t e r a p e u t i c e b a l a n s e a z ă n e î n c e t a t î n t r e o î n ţ e l e g e r e r a ţ i o n a l ă e x p l i c i t ă ş i u n a e m o ţ i o n a l ă i m p l i -c i t ă , a m b e l e v a l i d â n d u - s e î n p r o g r e s u l p r o c e s u l u i p s i h o -t e r a p e u t i c .

3.2. Perspectiva comparaţiilor statistice. Reţinem sensulc e l u i m a i g e n e r a l i n d i c e d i f e r e n ţ i a l î n t r e p s i h o t e r a p e u t ş ip a c i e n t - i n d i c e l e d e p r e d i c t i v i t a t e e m p a t i c ă , p r in i n t e r m e d i u lc ă r u i a g ă s i m c ă c e i d o i p r o t a g o n i ş t i a i r e l a ţ i e i e m p a t i c e s ea f l ă p l a s a ţ i î n „ c l a s e " d i f e r i t e ş i î n p r o x i m i t a t e , t o t u ş i : p r i m u l

- î n t r e m e d i u ş i m e d i u - b u n e m p a t i c î n m o d a l i t a t e a a n a l i z e id e s c r i p t i v e ( p r i n t r ă s ă t u r i - c r i t e r i i ) ş i m e d i u - b u n e m p a t i c î nm o d a l i t a t e a a n a l i z e i i n t e g r a t i v e ( p r i n f a c t o r i - c r i t e r i i ) , c ut e n d i n ţ ă s p r e b u n e m p a t i c ; c e l d e a l d o i l e a - m e d i u e m p a t i c

160



în modalitatea analizei descriptive şi m e d i u - b u n empatic înmodalitatea analizei integrative. cu tendinţă spre mediu.Rezultatul întemeiază o aşteptare formulată prin ipoteză, însă

aici este tot atât de important acel rezultat care ne înfăţişeazăpredictivitatea empatică în calitate de aptitudine s p e c i a l ă apsihoterapeutului. Este vorba despre întemeierea scorului pesensul calitativ al datelor experimentale, adică pe criteriile dec o n ţ in u t a l o p ţ i u n i l o r s u b i e c ţ i l o r .

3.3. Perspectiva criteriilor de conţinui. Două l u c r u r i tre-

buie avute în vedere: conceptualizarea ipostazelor de răspunscorelate / comparate şi ierarhia / configuraţia criteriilor derăspuns.

Ipostazele de răspuns sunt cele din proba de empatiep r e d i c t i v ă D y m o n d care nu au fost explorate pentru scopul eifundamental - prelevarea scorului de empatie predictivă.

Astfel, n e - a u rămas, întâi, comparaţiile dint re cele două ti p ur i

de subiecţi în cadrul fiecărei ipostaze a opţiunilor de răspuns(,,Eu despre mine", „Eu despre partenerul meu" ... etc.),precum şi configuraţia criteriilor de opţiune (alese, a n t e r i o r ,

în varianta aplicată de S. Marcus, Doina Săucan şi R u x a n d r aG h e r g h i n e s c u , autori citaţi în prezentarea metodei de cer-cetare), în modalităţile de analiză descriptivă şi integrativă.

Cele patru e s t i m ă r i / predicţii sau ipostaze ale evaluării,

anume imaginea de sine (A), imaginea de sine a partenerului(B), autoproiecţia i n t e r m e d i a t ă de imaginea cea mai proba-

bilă a partenerului (C) şi proiecţia de sine a partenerului în viziunea mea - subiectul respondent (D), au impus câtevacaracteristici ale p r e d i c t i v i t ă ţ i i empatice:

- P s i h o t e r a p e u t u l îşi evaluează imaginea de sine (A)p r i n t r - o intensitate (proporţie) foarte ridicată în ambelemodalităţi de analiză - prin t r ă s ă t u r i - c r i t e r i i (descriptiv), caşi prin factori-criterii (integrativ), afişând în top referenţialiide judecată care implică o evidentă saturaţie cognitivă

161



( c o o p e r a r e , d e c i z i e ş i r e l a x a r e , r e s p e c t i v , i m p l i c a r e , a d e c v a r eş i î n c r e d e r e ) , a l ă t u r i d e s p e r a n ţ a î n r e z u l t a t e l e p s i h o t e r a p i e ! .P a c i e n t u l r e c u r g e , p e n t r u a c e l a ş i t i p d e j u d e c a t ă , l a i n t e n s i t ă ţ im e d i i ( l a t r ă s ă t u r i - c r i t e r i i ) ş i m e d i i - î n a l t e (la f a c t o r i - c r i t e r i i ) ,

a f i ş â n d î n t o p c o m b i n a ţ i i d e c r i t e r i i s a t u r a t e c o g n i t i v ş i/ s a us a t u r a t e e m o ţ i o n a l ( c o o p e r a r e , g e n e r o z i t a t e , r e s p e c t i v ,s p e r a n ţ ă î n r e z u l t a t e , i m p l i c a r e , a d e c v a r e ) .

I n t e r p r e t ă m c o n c l u z i v a c e s t r e z u l t a t c a o d i f e r e n ţ i e r e d em o d s a u s t i l d e p r e d i c ţ i e . u n u l a l c ă t u i t p e c o r e l a t i v i t a t e as p e c i a l ă a t r ă s ă t u r i l o r ş i / s a u f a c t o r i l o r - c r i t e r i i c u c e r t ă s a t u -r a ţ i e c o g n i t i v ă ( p r e d i c t i v ă ) , p r o p r i u p s i h o t e r a p e u t u l u i , i a r a l t u l pe o .formula' c o m p o z i t ă de c r i t e r i i c o g n i t i v e şi a f e c -t iv e , p r o p r i u p a c i e n t u l u i .

- P s i h o t e r a p e u t u l e s t i m e a z ă i m a g i n e a d e s i n e a p a r t e -n e r u l u i s ă u d e r e l a ţ i e ( B ) c u i n t e n s i t ă ţ i ( p r o p o r ţ i i ) m o d e r a t e ,plas ând în to p, d int re t r ă s ă t u r i l e - c r i t e r i i , u n a s a t u r a t ă c o g n i t i v( c o o pe rare a) ş i una s a turată a f e c t iv ( s i m p a t i a ) , i a r d i n t r ef a c t o r i i - c r i t e r i i , d o i c u s a t u r a ţ i e c o g n i t i v ă ( a d e c v a r e a ş i i m p l i -

c a r e a ) ş i u n u l c u s a t u r a ţ i e a f e c t i v ă ( a g r e a b i l i t a t e a ) . P a c i e n t u le s t i m e a z ă i m a g i n e a d e s i n e a p s i h o t e r a p e u t u l u i î n t r - u n m o dd i f e r i t , î n a n s a m b l u ş i s u r p r i n z ă t o r î n d e t a l i u : i n t e n s i t a t e a

( pro po rţ ia) la c are s e o pe re ază j ud e c ăţ i le e s te f o ar te r i d i c a t ă ,iar topica, pract ic, poate f i c u gre u i n d e n t i f i c a t ă , î n s e n s u l c ăa p r o a p e t o t a l i t a t e a c r i t e r i i l o r - p r e p o n d e r e n t c o g n i t i v e s a upre po nd e re nt a f e c t ive , e s te „convocata" l a c a l i f i c a r e a s u p e r -l a t iv ă a i m a g i n i i p s i h o t e r a p e u t u l u i .

F i r e ş t e , e s t i m a r e a i m a g i n i i a l t u i a , î n p r i m e l e m o m e n t ea l e r e l a ţ i e i p s i h o t e r a p e u t i c e , a d i c ă a p a c i e n t u l u i ( d e c ă t r ep s i h o t e r a p e u t ) ş i a p s i h o t e r a p e u t u l u i ( d e c ă t r e p a c i e n t ) , e s t e o

o p e r a ţ i e d i f i c i l ă ş i î n c ă r c a t ă d e i n c e r t i t u d i n e . I n t e r p r e t ă mm o d a l i t a t e a j u d e c ă r i i p a c i e n t u l u i d e c ă t r e p s i h o t e r a p e u t c a od i s p o z i ţ i e b a z a t ă p e c r i t e r i i m a i r a ţ i o n a l e , f ă r ă a e x c l u d e

î n s u ş i r i e m o ţ i o n a l e ( c a a g r e a b i l i t a t e a ) . M o d a l i t a t e a j u d e c ă r i it e r a p e u t u l u i d e c ă t r e p a c i e n t o i n t e r p r e t ă m c a p r e v a l e n t ă a

162



— In ultima ipostază a p r e d i c t ! v i t ă ţ i i (D) -(„Cum creaeu că se vede partenerul de relaţie pe sine " ) , p s i h o t e r a p e u t u ioperează cu intensităţi (proporţii) medii şi medii ridicate(expresie posibilă a unei norme de conduită care trimite

la p r u d e n ţ ă ? ! ) , alegând în top tră săt uri- crite rii precum coope-rarea şi blândeţea şi f a c t o r i - c r i t e r i i precum adecvanţa. im p l U

carea şi speranţa în rezultatele t e r a p i e i ) , adică un acelaşi modconsecvent de estimare. Pacientul operează cu intensităţi(proporţii) foarte ridicate, făcând ca ierahia t r ă s ă t u r i l o r -criterii şi f a c t o r i l o r - c r i t e r i i să f i e superflua (şi, totuşi, se poateremarca o tendinţă de plasare în primele rânduri a trăsăturilor şi factorilor-criterii cu saturaţie cognitivă c e r t ă , odată cu

dificultatea de a decela o„formula'

s t i l i s t icai n d u b i t a b i l ă ) ,

înorice caz, şi de această dată, pacientul încearcă să constru-iască pentru partenerul său de relaţie o imagine cu aer festiv.

o g r a t i f i c a r e „motivată" excesiv emoţional a p s i h o t e r a -p e u t u l u i .

- Concomitent cu sinteza de mai înainte, au fost obţinuteşi unele elemente-argument pentru susţinerea realităţii cslor

două modalităţi de abordare a predictivităţii e m p a t i c e -unadescriptivă (prin i n t e r m e d i u l t r ă s ă t u r i l o r - c r i t e r i i ) şi unaintegrativă (prin intermediul factorilor-criterii). în mare, sepoate conchide că examinarea datelor în modalitatea descrip-tivă este mai simplă şi aparent mai precisă. Operarea cu elese soldează cu intensităţi (proporţii) în general mai nicidecât în cazul factorilor-criterii, iar î n t r - u n caz ( i p o s t a z a D)chiar medii şi submedii, ceea ce poate f i interpretat a unindiciu de nesiguranţă (vezi, de e x e m p l u , p r o i e c t j r e aimaginii de sine a pacientului în ipostaza A ), în revanşa, înmodalitatea de abordare integrativă, există o „ p e r m i s i v i t i t e "sau deschidere inerentă a operării cu criterii-factori î'1

m i c r o - c â m p u l factorilor de prim plan sunt convocaţi constant

164



şi factori saturaţi afectiv, într-o „perfecta' congruenţă cu ceiintelectivi. în acest caz, registrul explicaţiei este mai amplu,iar definirea operatorilor de conceptualizare mai clară.

-Tot din fluxul concluziilor anterioare se degajă şirăspunsul la o întrebare care se precizează treptat până înfi n al ul inter pretă rilor: Cât de raţion ale sun t (sau pot apărea înperspectiva acestei cercetări) psihoterapiile de orientarecomportamentală? Pretextul sau motivul pentru această

întrebare ar putea f i chiar şi numai rezultatul că, p s i h o -terapeutul face apel în special la criterii de alegere / predicţie

saturate cognitiv? într-adevăr, în ipostazele variate de pre-dicţie, s-a constatat că trăsăturile sau f a c t o r i i - c r i t e r i i de top(cu proporţii de prim rang) au fost tocmai cele saturatecognitiv. Interpretarea acestor rezultate intră, după opinianoastră, în ordinea firescului. In principiu, acolo unde indiciide empatie, în general şi indicii de predictivitate, în parti-cular, sunt mai bogaţi şi mai clar delimitaţi conceptual, şansa

descifrării unei împrejurări de viaţă prin care a trecutpacientul este netăgăduit mai mare. Aşa ne-am putea explicatrebuinţa şi predilecţia p s i h o t e r a p e u t u l u i de orientare com-portamentală pentru operatori saturaţi i n t e l e c t i v . Evident,

însă, că de aici şi până la neglijarea t r ă s ă t u r i l o r şi factorilor-c r i t e r i i de factură prevalent emoţională este cale lungă. Ampus în evidenţă sinergia criteriilor cognitive şi afective în

alegerile şi predicţiile psihoterapeuţilor, iar o înclinaţie sau opredilecţie pentru criterii prevalent cognitive nu apare decâtca ceva natural. Mai mult, unele trăsături şi unii f a c t o r i -c r i t e r i i , calificaţi ca fiind saturaţi cognitiv (vezi încrederea.Implicarea, cooperarea, generozitatea) se bucură de o impli-caţie indubitabilă a afectului, sub forma nedetectabilă de laprima vedere numită atitudine afectivă. Predilecţia pentru

criterii cognitive nu anulează relaţia acestora cu trăirileemoţionale pe care, u n e o r i . Ie organizează inteiectiv.

165



3.4. Perspectiva inteligenţei emoţionale. Premise. M. Roco(2001, p. 140-143) consiederă ca s-au conturat trei maridirecţii în ceea ce priveşte definirea inteligenţei emoţionale.direcţii reprezentate de orientările şi cercetările unor cunos-

cuţi specialişti: a) J. D. Mayer şi P. S a l o v e y ; b) R e u v e n Bar-On; c) D. Goleman.

a) Prima definiţie clară a c o r d a t ă inteligenţei emoţionalea fost oferită de Mayer şi Salovey (1990) care. în vedereaevidenţierii intercondiţionărilor pozitive dintre emoţie şigândire, consideră că inteligenţa emoţională trebuie definită

în funcţie de abilităţile pe care le implică şi anume: p e r c e -perea cât mai corectă a emoţiilor şi exprimarea lor. accederea

la sau generarea de sentimente atunci când acestea faciliteazăgândirea, cunoaşterea şi înţelegerea trăirilor afective şiregularizarea lor în vederea promovării dezvoltării emo-ţionale şi intelectuale.

b) Studiile realizate de Reuven B a r - O n , de-a lungul a d o u adecenii, au stabilit recent următoarele cinci componente aleintelegenţei emoţionale: componenta inlrapersonală - con-ştientizarea propriilor emoţii, optimism ( a s e r t i v i t a t e ) , respect(consideraţie pentru propria persoană), a u t o r e a l i z a r e . inde-pendenţă; componenta inierpersonală - e m p a t i e , relaţ i i i n t e r -personale, responsabilitate socială; adaptabilitatea - rezol-

varea problemelor, testarea realităţii, flexibilitate; controlul

stresului - toleranţa la stres, controlul i m p u l s u r i l o r ; dispo-

ziţia generală - fericire, optimism.c) A treia mare direcţie este reprezentată de D. Goleman

(2001) care a oferit o definiţie extinsă inteligenţei emo-ţionale, identificând următorii factori: conştiinţa propriilor

emoţii, controlul („managerizared") emoţiilor, motivareapersonală (utilizarea emoţiilor în mod productiv), empalia,

aptitudinile sociale. In această perspectivă , psih otera pia esteprivită drept o educaţie emoţională necesară în contextul

166



actual al scăderii continue a nivelului nostru de competenţăemoţională. Acest „analfabetism emoţiona/" prezent tot maimult în societatea contemporană, se traduce prin: izolarea şiproblemele sociale cu care ne confruntăm (preferinţa de a f i

singuri, sentimentul de nefericire, dependenţa exagerată);stări de anxietate şi depresie; tulburări de atenţie şi de gândire.

Trăsături comune în definirea empatiei emoţionale.

Regăsim în cercetările actuale următorii factori care suntcomun i în definirea inteligenţei emoţ ionale:

- conştiinţa de sine a propriilor emoţii: introspecţia,observarea şi recunoaşterea unui sentiment în funcţie demodul în care ia naştere;

- stăpânirea emoţiilor: conştientizarea elementelor carestau în spatele s e n t i m e n t e l o r , a f l a r e a unor metode de a facefaţă an xiet ăţ ii, depresiei;

-motivarea interioară: canalizarea emoţiilor şi sentimen-

telor în vederea atingerii unui anumit scop, însoţită de controlulemoţional, care presupune capacitatea de a reprima impulsurileşi de a amâna obţinerea recompenselor şi a gratificaţi i lor;

-empatia: definită de a u t o r i i inteligenţei emoţionaledrept abilitatea de a ne raporta la sentimentele şi la nevoilecelorlalţi, fără a renunţa la propria noastră experienţă emo-ţională (J. Segal, 1999);

- conducerea (dirijarea) relaţiilor interumane: com-petenţa şi aptitudinile sociale, persoana fiind în stare săcunoască, să analizeze şi să controleze emoţiile altora.

Empatia ~ trăsătură a inteligenţei emoţionale. Din per-spectiva autorilor inteligenţei emoţionale, empatia este

văzută ca o trăsătură definitorie a inteligenţei e m o ţ i o n a l e , înacest sens, două direcţii majore vizează definirea empatiei ş i

anume, una care consideră empatia un factor determinant alcomportamentului altruist, alta care se referă la „citirea

emoţiilor celuilalt".

167



A . M e h r a b i a n , j u d e c â n d d u p ă u n e l e s e n s u r i i n c l u s e î np r o b a c a r e î i p o a r t ă n u m e l e , a c c e n t u e a z ă l e g ă t u r a d i n t r ee m p a t i e ş i a l t r u i s m , a f i r m â n d c ă e m p a t i a i n f l u e n ţ e a z ă c o m -p o r t a m e n t u l a l t r u i s t p r i n i n t e r m e d i u l a t r e i v a r i a b i l e : a b i l i -

t a t e a d e a d i s c r i m i n a ş i c l a s i f i c a s t ă r i l e a f e c t i v e a l e a l t o r a ,a b i l i t a t e a d e a e v a l u a i p o t e t i c m o d u l d e c o m p o r t a r e ş i p e r s -pectiva altei persoane (ceea ce constituie chintesenţa predic-

tivităţii empatice, de care ne ocupăm noi), impresiona- b i l i t a t e a e m o ţ i o n a l ă ( c a p a c i t a t e a d e a u n i f i c a , d e a a s o c i ap r o p r i i l e s i m ţ ă m i n t e c u a l e a l t u i a ) .

C e a d e - a d o u a d e f i n i ţ i e a p a r ţ i n e l u i D . G o l e m a n ( 2001 ,p . 1 2 4 ) c a r e c o n s i d e r ă c ă e m p a t i a i n c l u d e v i r t u ţ i p r e c u m : a f i

c a p a b i l s ă p r i v e ş t i d i n p e r s p e c t i v a c e l u i l a l t , af i

c a p a b i l s ă înve ţ i s ă î i a s c u l ţ i pe c e i l a l ţ i , a- ţ i îmbunătă ţ i s e ns i b i l i ta te a l as e n t i m e n t e l e c e l o r l a l ţ i .

A ş a d a r , î n c e l e d o u ă d e f i n i ţ i i d e m a i s u s a s u p r a e m p a t i e i ,p r i m e l e d o u ă v a r i a b i l e s u n t d e f a c t u r ă p r e p o n d e r e n t c o g -n i t i v ă , c e a d e a t r e i a f i i n d d e n a t u r ă p r e p o n d e r e n t a f e c t i v ă .C e i d o i f a c t o r i - p r o c e s e ş i a p t i t u d i n i , î n a c e l a ş i t i m p - î n d i s o c i a b i l i î n f u n c ţ i o n a r e a e m p a t i c ă , d a r s u b o r d o n a ţ i u n e in o r m e d e i n t e r a c ţ i u n e c a r e i n c l u d e p r e v a l e n t a r e l a t i v ă a

f i e c ă r u i a f a ţ ă d e c e l ă l a l t , î n d e p e n d e n ţ ă d e v a r i a t e i n f l u e n ţ e ,l ă u n t r i c e ş i e x t e r i o a r e , a l c ă t u i e s c m e c a n i s m u l i n t e r i o r d e

b a z ă p e n t r u c o n d u i t a e m p a t i c ă . E s t e m a i m u l t d e c â t p r o b a b i lc ă , î n t r - o v i z i u n e i n t e r a c ţ i o n i s t ă m a i c u p r i n z ă t o a r e , c o - a c -ţ i u n e a c u s u b s i s t e m u l m o t i v a t i o n a l ş i c u c e l e x p r e s i v / c o m -p o r t a m e n t a l a r p u t e a s ă e x p l i c e m a i n u a n ţ a t ş i m a i p r o f u n d î nc e m o d , e m p a t i a p r e d i c t i v ă , î n a n s a m b l u ş i p r e d i c t i v i t a t e ae m p a t i c ă ( a p s i h o t e r a p e u t u l u i ) , î n s p e c i a l , s e c o s t i t u i e î n

c o m p o n e n t ă n e c e s a r ă a i n t e l i g e n ţ e i e m o ţ i o n a l e . A s o c i e r e a p e c a r e a m p r o d u s - o ş i i n f e r e n ţ a e n u n ţ a t ă ( î n b u n ă m ă s u r ă s u b s e m n u l i p o t e z e i ) p r o f i l e a z ă , p o a t e , m a ic u r â n d o d e s c h i d e r e c e r t ă p e n t r u o c e r c e t a r e î n p e r s p e c t i v ă .

168



4. Relaţia empatie emoţională - empatie cognitivă, înprincipiu, ne-am putea aştepta la o interacţiune semnificativă,

eventual ridicată, între cele două modalităţi ale e m p a t i e i . înfapt, însă, am putut constata o interacţiune cu o semnificaţiede tip tendenţial, ţinând seama de coeficienţii de i n t e r -corelaţie aflaţi în imediata proximitate a valorii de limităminimă (tendinţă de corelaţie = -0,20, p< 0.05). Chiar şifaptul că găsim, totuşi, un coeficient de corelaţie ( n e g a t i v ! ) .

în cazul pacientului, între empatia emoţională şi empatia

predictivă (în m o d a l i t a t e a de analiză descriptivă, adică printrasături-criterii), coeficientul de corelaţie de limită inferioarăse înscrie în interpretarea de mai înainte. Interpretarea care seimpune în acest caz este aceea că cele două modalităţi deempatie sunt în acelaşi timp concludent distincte şi suficientde c o - a c t i v e , în principiu, pentru ca ele să poată fi investigate în cadrul aceluiaşi design e x p e r i e m e n t a l . Poate, totuşi, am

avea un minim argument să c o n c h i d e m , i p o t e t i c , că interac-ţiunea celor d o u ă modalităţi ale empatiei poate fi mai slabă în cazul pacientului faţă de cel al p s i h o t e r a p e u t u l u i .

5. Progresul în relaţia psihoterapeutică. Atingereascopului major al relaţiei psihoterapeutice - ameliorarea,dacă nu atenuarea până la zero a simptomatologiei mani-

festate de pacient - este, în fapt. un traseu de paşi care pot f i„măsuraţi"" î n t r - o ... anumită măsură. Reducerea semnifica-tivă a numărului de s i m p t o m e f inale ale pacientului devineargument nemijlocit al verosimilităţii conceptuale şi al vala- b i l i t ă ţ i i (validită ţii) metodologice a m ode lul ui p s i h o t e r a p e u t i c ,cu extrapolare asupra modelului experimental aplicat celor doiprotagonişti ai relaţiei: psihoterapeut şi pacient.

6. Deschideri pentru cercetări posibile. C o n s e c u t i vproiectării secvenţei privitoare la predictivitatea e m p a t i c ă a

169



p s i h o t e r a p e u t u l u i , s u b - t e m ă c ă r e i a i s - a d e d i c a t o t r a t a r eextensivă, n e - a m gândit că, în revanşă, pentru a păstra una n u m i t e c h i l i b r u , c e l p u ţ i n c a n t i t a t i v , a l p ă r ţ i l o r c o n s t i t u t i v ea l e l u c r ă r i i , e r a l o c p e n t r u o s u b - t e m ă d e d i c a t ă i n v e s t i g ă r i i

u n o r t r ă s ă t u r i ş i s i m p t o m e f r e c v e n t e a l e p a c i e n t u l u i , a n u m esugestibilitatea şi, r e s p e c t i v , anxietatea şi depresia. Dea c e e a , r e ţ i n e m p e n t r u c e r c e t a r e a d e fa ţ ă a s p e c t e l e c a r ec o n s t i t u i e d e s c h i d e r i d e p e r s p e c t i v e p e n t r u a l t e s t u d i i ş i c a r er e c l a m ă , f i e c a r e , o î n c a d r a r e t e o r e t i c o - m e t o d o l o g i c ă m a il a r g ă ş i , î n t o t c a z u l , a u t o n o m ă . N e v o m m ă r g i n i s ă c o n s e m -n ă m i m p l i c a ţ i i l e d e b a z ă p r i l e j u i t e d e i n v e s t i g a r e a r e l a ţ i e ip s i h o t e r a p e u t i c e .

S u g e s t i b i l i t a t e a . P e n t r u i n v e s t i g a r e a s u g e s t i b i l i t ă ţ i i p a c i -enţilor s-a utilizat scala de „imaginaţie creatoare" W i l s o n -B a r b e r . R e ţ i n e m f a p t u l c ă s - a o b ţ i n u t p e l o t u l d e s u b i e c ţ ii n v e s t i g a ţ i o m e d i e d e 2 3 , 0 7 , v a l o a r e î n s c r i s a î n t r e p t e l em e d i u s p r e î n a l t d e s u g e s t i b i l i t a t e , s i t u a ţ i e c a r e c o n f i r m ă , d ea l t f e l , d a t e l e d i n l i t e r a t u r a d e s p e c i a l i t a t e , î n p r i v i n ţ a c o r e -l a ţ i e i d i n t r e s u g e s t i b i l i t a t e ş i e m p a t i e e m o ţ i o n a l ă , s - a s t a b i l i to c o r e l a ţ i e p o z i t i v ă r i d i c a t ă ( 0 , 5 5 , p < 0 , 0 1 ) î n t r e c e l e d o u ă v a r i a b i l e .

A n x i e t a t e a ş i d e p r e s i a . P e n t r u c a l c u l a r e a g r a d u l u i d ea n x i e t a t e ş i d e p r e s i e a l p a c i e n ţ i l o r a u f o s t u t i l i z a t e s c a l e l ec l i n i c e d e a n x i e t a t e H a m i l t o n ( H . A . S ) ş i d e d e p r e s i e B e c k (B.D.I), scale aplicate la începutul şi la încheierea trata-m e n t u l u i p s i h o t e r a p e u t i c . î n p r i v i n ţ a a n x i e t ă ţ i i , d a c ă l ad e b u t u l p s i h o t e r a p i e ! , 9 5 % d i n p a c i e n ţ i a u î n r e g i s t r a t oa n x i e t a t e m o d e r a t ă ş i s e v e r ă , î n f i n a l u l p r o g r a m u l u it e r a p e u t i c s i t u a ţ i a s - a m o d i f i c a t s u b s t a n ţ i a l : m a j o r i t a t e ap a c i e n ţ i l o r (61%) s e s i t u e a z ă î n l i m i t e l e u n e i a n x i e t ă ţ i n o r -

m a l e ş i u ş o a r e , r e s t u l o c u p â n d c l a s e l e c o r e s p u n z ă t o a r e u n e ia n x i e t ă ţ i m o d e r a t e ş i s e v e r e , î n p r i v i n ţ a d e p r e s i e i , d a c ă l a

î n c e p u t u l p s i h o t e r a p i e ! 8 6 % d i n p a c i e n ţ i s e s i t u e a z ă î n

170



clasele corespunzătoare unei depresii moderate şi severe. în final, doar 13% se mai găsesc în aceste clase de intensitate

a depresiei.P u t e m c o n c h i d e c ă p s i h o t e r a p i i l e d e o r i e n t a r e c o m p o r -t a m e n t a l ă s e d o v e d e s c a f i e f i c i e n t e î n t r a t a m e n t u l t u l b u -r ă r i l o r a n x i o a s e ş i d e p r e s i v e , î n a c e s t m od, p ş i h o t e r a p e u t u l

î ş i v a l i d e a z ă c o m p e t e n ţ a d e d e ţ i n ă t o r a l u n e i a p t i t u d i n is p e c i a l e - p r e d i c t i v i t a t e a e m p a t i c ă , i a r p a c i e n j j j ] m a n i f e s t ău n p o t e n ţ i a l r e l a ţ i o n a l i n c o n t e s t a b i l , î n s ă c on c r e t a p l ic a t l a

s i t u a ţ i a t e r a p e u t i c ă d a t ă , p o t e n ţ i a l a c t i v a b i l 'n d i r e c ţ i ap r o p r i e i s a l e î n s ă n ă t o ş i r i .

P e n t r u e v e n t u a l e a r g u m e n t e d e d e t a l i u p r i v i n d a c e s t ed e s c h i d e r i p o s i b i l e , u r m e a z ă a s e c o n s u l t a t e x t u l ş i d a t e l esumare din anexa nr. 2.

171



wX



ANEXA

Date statistice privind proporţiile acordate de subiecţila ipostazele probei Dymond

P s i h o t e r a p e u ţ i : m o d a l i t a t e a d e a n a l i z ă d e s c r i p t i v a p r i nt r ă s ă t u r i - c r i t e r i i .

Tabel nr. l

A: Eu (T) despre mine

o

cac.

'7; -! o

<S

N " • 1 0 0

Medie 4.06M e d i a n ă 4 . 0 0

Mod 4

i c ;' 53; -y ;

: _ Lo ^~

I IIS < S 5

100443

4 . 5 0

3

^ î*

.— l ' 'f. ':.

3:

0X -?3 rt03 u

10 04 . 1 44 00

5

"ÔO.—. :

'-> ip ' J - J ;

l i :

< 2 E

1003 . 95400

4

.—

U

3^O i

< s i100

3.8840 0

4

y.

_>

"5 "

§" -

< -1

I D O

4. 3 24 00

4

C l a s e (%)

C r i t e r i i

s i m p a t i c - a n t i p a t i c

c o o p é r a n t - d i s t a n t

r e l a x a t - t e n s i o n a t

g e n e r o s - e g o i s t


d e u s - m d e c i s

5 ( f o a r t e m u l t )

27

! 50 j

4 4 j

27

27

43

4 ( m u l t )

52

4 3 •

3 9 ^4 1

41

48

3 ( m e d i u )

2 1

7

9

32

25

7

2 ( p u ţ i n )0 ' '

0

3 ;

0

7

2

1 ( d e l o c )

0

0

5

0

0

0

174



C , OX l "O

O

io . — ; t o'

o ^ to ' o— B te ra p e u t

simpatie- antipatic

-t.O

•• ^ i B t e rapeu t!°; c o o p e ra n t- d i s t a n t

y l ! ~J : — ! B te ra p e u t r e la x a t -

O î -J O . >

o [ 4- - ; o t e n s io n a t

o *.o -j

; B te ra p e u t generos -! egoist

o ioo -^

B t e r a p e u t b l â n d -agres iv

o . oo , o,

— ; B te ra p e u t d e c i s -



1I I

1

C: Cum cred eu

j : ţ

l i .yi a

i j f i j u . yi ! S c.

; i U c / 5

1 N i 1 0 0

: M edie 3.99

1 M e d i a n ă : 4.00

Mod 4

1

C r i t e r i i

s i m p a t i c - a n t i p a t i c

' c o o p é r a n t - d i s t a n t

r e l a x a t - t e n s i o n a t

g e n e r o s - e g o i s l


d e c i s - i n d c c i s

176

(T) că mă vede pacientul pe mine

1

i î « _ S

! ^'-3 ; 'g „'§, ' _ §

i i i a i 1 . ! î I f j

: S o " S3 î 3 = - .H JlU • _> U H U M i . O S

100 100 . 100 100

4.13 4.19 3.83 3.86

4.00 5.00 : 4.00 ' 4.00

4 5 : 4 4

Clase (%)

5 4 3 ?(foarte m u l t ) ( m u l t ) ( m e d i u ) ( p u ţ i n )

26 47 ; 27 0

2 9 5 6 . 1 4 : 1

52 23 19 : 4

19 48 30 3

29 35 29 : 7

44 41 14 1

3

• o

w ^^ 'Si

5- ë; 100

; 4.28

4.00

5

1( d e l o c )

0

: 0

2

0

0

0



D: Cum cred eu (T) că se vede pacientul pe sine

„1 (U O i OJ E

î - \ a£ 0S! \ «3 C3 C <3 U

1 ! Ï3 g- S3 g-

! ! G1l QS; î

; • 'r,— „, . . . .,..

;N ' 100 100

: Medie 3.36 j 3.57; ..L-,

: Mediană ; 3.00 ! 4.00

' M o d j 3 ! 4

i j

: Criterii i ,„ .:

(foarte mul

s i m p a t i c - a n t i p a t i c 1 1

c o o p é r a n t - d i s t a n t 16

relaxat-tensionat • 9

generos-egoist j 12

b l â n d - a g r e s i v ; 1 1 j

deci s - i ndeci s 1 1

• v °: u v à a

l c. J, . c. j5 ; o. «J C 3 rf 03 g rt „L

f _ O ^ O ^ 1J C

| G1QEGS

- f — " ' - - i

J 100|100 100

l 3.00 1 3.52 3.50

j 3.00 J 4.00 4.00

| 3 J" 4 4

Clase (%)

4 j 3 2

) ( m u l t ) ( m e d i u ) ( p u ţ i n )

T :34 j 38 14

43 25 14

19 37 33

42 34 j 10

~ " i "43 | 33 11

— ;

27 36 ; 22

D. =S '12 " SQ-S

100

3 . 1 9I

3.00

3

1

1 {( d e l o c ) j

3 l

2 1

2

2 I

T !4 i

jauo,jfc^aj*âS&â&«««i ^ ^

177



Psihoterapeuţi: modalitatea de analiză integrativă

prin factori-criterii

Tabel nr. 2

A: Eu (T) despre mine

; f

i 1

\ ^• s n: S U

P ! sO i N

% l SE f < £

ë i.c

H ; g 5

: s .: O f): o

1 c.

\ ~: ied' -^ N

=§

B. re ' Cu re . D- » 5; g J= S M i S H

.: i

g - ; a g.5 : <S

N " " l 100 100

Medie ' 4 2 5 4 1 4Mediar ïa~T 4.00 . 4.00

Mod 4 4

C r i t e r i i

: imp l i ca r e -n e imp l i c a r e

încr ezător -' neîncr ezăto r\ progresează-; nu progre se az ă

p s i h o t e r a p i e• a d e c v a t ă -; n e a d e c v a t ă

( foar te mult)

39

30,

19

31

J ii^; < o .

1003.80™4.00"

4

.2§" s

1 ărO^ -od. S

i § 1; 2>•J 3o

j < T i

100l " 4.15; 4 . 0 0," " 4

Clase (%)

T " " ~ " 4 "y 3 "i ( m u l t ) ( m e d i u )

1 4 9i

\ 5 7

; 45

;

\ 5 4i

10

10

33j™™.™,., ,.. „.-...

14

.î .s;

re ^câ s^N- '-)

Ss

2 H<re

B

1003.98400

4

2( p u ţ i n )

2

3

3

1

C2

'""^

C .« jCC«

D- 'S

U U

' sio ^^* s< ci

1004 15400

4

T r ( d e l o c )

i °

: 0

: 0

0

p s i h o t e r a p i e i • \

', agreabi lă -: d e z a g r e a b i l ăs p e r a n ţ ă în

r e z u l t a t e - l i p s ăde speranţă

19

34

S 6 0

i' 48

21

1 7

0

1

0

; o

178



&3"¥M c S•d — p"S" -Sg0"S"

p< —' "^T3

oo

O

O B T3O tfQ w

W3 §0

?5 E; £ ţjP pa i SSt ' "o

-J

OlK)

!

g S . " S g " Sg. R jjr.-u ,go» < 2. - 3 s

i le

i8i-sl

N»

VD UJ

1

j

• Ş

{J* i LD ? O

o = -S 3'!

q Sli;(-p £3< = £-; pi ;

N rT • O ""* -

P" i ; 03 •c" ' ^ P? ""-I î ;

\ \

\ \

-—- "1

VO | KO

i1 !îi

-i ! ui— i ^J

!

§.

»*v „w:

o1

È 3

<T < O :

3

S

3

C **

/*>

K)-J

10

oro00

g; ; ^ ; 2 i 2: i

î P i n

J±J_

*" ^— B terapeuto i oo o . '

implicare- n c imp l i c a r e

to

* - 1 è ^ l s iB t e r a

pe u t

; o ş --j ţ o ; încrezător- neîncrezător

4-

*•: Oi— B t e r a p e u t°i p r o g r e s e a z ă - nu progresează

f- l u) ,„î g terapeut psihoterapieo oi o adecvată- neadecvată

3u

o ^ terapeut psihoterapieo a g r e a b i l ă - d e z a g r e a h i l ă

„^~ B terapeut speranţă

o ; o i° în rezultate- lipsă de speranţă



C: Cum cred eu (T) că mă vede pacientul pe mine

!I a ' . o l

1 1 a ' >« '

1 i ~ 1 « ii i c - i b ?

1 i 1 'i l

1 1 — Ţ ' *j .' -: * 13 U ' 3 o: : 0" U2

• C- rt CX c3: ca .y ca

N .^ o j ~0 a j s-

i ) • =• — 0

i ; 0 .5 0,H

: N 100 100 ;

i Medie 4.20 ; 4.28

; Mediană • 4.00 i 4.00M o d 1 4 î 4 i

C rit er ii ... ...(toarte mult)

: imp licare- j ,.

i n e i m p l i c a r e | încrezător- ;n e î n c r e z ă t o r '•progresează- fg

nu progresează i; psihoterapie :'

:ade c vată- \ 30

j neadecvată jpsihoterapie j

: agreabilă- ' 2 1

dezagreabilă ;

speranţă în ;} r e z u l t a t e - l i p s ă i 31'', de speranţă •

0 î 0 '- > ,_

ob v 'S. «3 ; '5-r=S ] S "S i 2 -S& ; % S ; -^ Hg j rS-S i £ c^>^ ^ Cui ^ ; PL, O

^_ . N| ^_C î "?

00 ) y > = 2 i 0 —

O , ? ? 1 0. rt C L '^ r£ £ f ; 2 > 2 "S"J^ ' -J 'î> 0

— O — ' > — ' i— î— ,É X3 : - Oj

100 . 100:

100

3.95 j 4.14 3.99

4.00 j 4.00 4.00

4 f 4 4

Clase (%)

4 : 3 ; 2

( m u l t ) ( m e d i u ) ( p u ţ i n )

55 8 3

50 8 2

60 21 1

55 14:

1

.

57 i22 \ 0

\ ' ':

™ Ţ " ™ " j54 | 15 ! 0

c.o

H' -C 3

o --

— ' - Hd -2

5 ^j O

0 , =10 0

4.16

; 4.00

4

1( d e l o c )

0

0

0

0

0

0

180



Pacienţi: modalitatea de analiză descriptivăprin trăsături-criterii

Tabel nr . 3

A ': Eu (P) despre mine

j*

j o; Cd

2"

E g

i . c •' '0 "J a

; â g-

j < - KÎ N 1 0 0

Medie j 3.42

; Mediană 3.00

' Mod ' 3t

r,__.

, j

! C r i t e r i i(f

r... . . . . . . . . . . . . . . . „ . , . . . , „ . . , „ . . . ^

i simpatic- \

j a n t i p a t i c • •

. coopérant-distant!- — — — 4 —' r e l a x a t - t e n s i o n a t

j generos-egoist

j b l â n d - a g r e s i v! ;Ţ " " " " " p™,,-

decis-indecis l i

c|

" t r t i*O i

c c 1

y o > ;â g - l< 8 j100

3 . 7 1

4.00

4 î

—

53arte mult)

14

23

1 1

18 i|

1 8 1\

13

^_,

C

.9*- cc oy " c d

< 1100

3.09

3.00

3

4( m u l t )

29

38

22

43

26

43

iy.

:

wcu !

S c 'y :

t 'u g• n. g •

< a :t o o

3.68

400

"« 4

Clase (%)

j ( m e d i u )" " " { " "" " " ~ "~

1 45

T 2 8 :~ \ —

j 38

! 29\ ;T

i 4 1 ;\

"""""",

21

>

dOJjrt

-ac

3

c

'oa.

<

10(1

3.45

4 . 0 0

4

2( p u ţ i n )

9

9

23

9

14

22

: V.

] =

'0

j 13; c

! '5

i S-

; <

: 10 0

3.46

3.00

3

._„

1

( d e l o c )

3

i 2—; —

i 6

1

1

1

182



r e z ul t a t e -l i p s ă

d esp

an

ă

s p e r a n

ţ ă

î n

D.ft

: N

rt

c 5 <

p s i h o t e r a pi e

a g r e a b i l ă -

a d e c v a t ă -

n

â

5*oÎ"?

3

p

o

e

e

n

p

o

e

e

n e i n c r e z ă t or

în

e

o

n

mp

c

e

imp

c

e

n

n

o n , na. g- fr

'

t x

si

a

l i 5! B ' p a c i e n to ' — • o • i m p l i c a r e - n e i m p l i c a r e

êI 5! 5 !B ' i130'^11

o ! to • cj : î n c re ză t o r- ne î ncr e z ăt o r

• 3

n

ă ?

£ - — B 1 pacient

i o î K) ; o : progresează- nu progresează

*• > bgj B ' p a c i e n t psihoterapieo j ad e c vat ă - n e ad e c v at â

.•^ . ~ B' p a c i e n t p s i h o t e r a p i eo oj o a g r e a b i l ă - d e z a g r e a h i l ă

ooU)

u. *" • o '• ^' Pac'ent s p e r a n ţ ă în

; o l *. j o<

re zu l t a t e - l i p s a d e s p e ran ţă



CV Cum cred eu (P) că mă vede terapeutul pe mine

*— ' O

Ûa

I N _ _ l o o

Medie > 3.32

ŞMed i a n â l 3.00

Mod 3

o.oo

UTD

100

3 . 4 1

3.50

'OU

U S ,

JO O

2.93

3.00

3

a.

û

100

3.00

3

c,

L)

100

3.40

3.00

4

100

3.01

3 .OU

î Criterii

! simpatic-an tipatic :

i coopérant-distant ;

i re l a xa t - t ens iona t ]

l generos -egoist !

! b l ând -ag r e s i v l

' dec i s - i ndec i s '

Clase (%)

~I " " " • " " " 4 "Ţ~" " J • " 2 i(foarte mul t) (mult) j (me diu) (p uţ in ) (deloc)

10

1 1

7

8

17

29

39

2 1

38

32

22

1 48

"11 3 3

j~

j 3 8

Ş 3 9

T "

1 3 !

1 4 3

9

1 4

26

1 3

1 4

2 9

184



3

exCT QO

ON —

O0

"an

n

, -b N>

— i ~ î "O

UJ OJ i, U, ! .b. i -t- Ui j ţi .>o v o | o o î < y i i o : . u . | E . + M

F — ': Q: & 3

OJ w • • L*t ; -t ? -b î < - r \ { o . , :V O ^O j 00 . < J> ' O J^ | O-w^

i E' .' = "

o ; — ijiKJ !

00

b

•— i § l B' p a c i e n t simpatic- antipa tic

*• - — i*• b ; L o • g l D ' pacient cooperant- distant

4 i — lk • £ * o jo i o ; D' pacient relaxat- tensionat

j V j . l

J *• o j — i g ; D' pacient generos- egoist

I " j - ' ff l

I *• o : ^o g ; D ' pacient blând- agresiv

•P ' - . ' : >

< t t-i > 4 . __ '

^ o L /, o i ^ ) 1pacient decis- indecis

!§ -

l



CLO

V)T3Q

ftî

3-'p

...,.,,

rczulate-1-a'U503<

^

fXîrt>

& j<

3

:

a- es T3 i 3 o s "aCD f/o ţ/î j: ft C X «

1||||||

pT 3'| ^

!

~~~1;

Ê î NJ

j

I

1

pr o gr e s e a

n u pr o gr e

1 » •&

UJ

o

înc

ez

toi

n ei n cr ez ă

o '

.„_ _ ,

$ >

2. 3

•o !?

?Ea

ri '

„,.._ ,__

O\O

r

r

—~

s5

p«3pţ*

-g ~

Co

00

na

v, Si] S: B ' p a c i e n to — o , i m p l i c a r e - n e i m p l i c a r e

•"- -1- — : B' p a c i e n tC UJ Oi ',

î n c r e z ăto r - n e î n c r e z ă t o r

•"" *• — B' p a c i e n t p s i h o t e r a p i eo c°; adecvată- neadecv ată

j_ ^ — i B' pacient psihoterapieo 'i o a g r e a b i l ă - d e / a g r e a b i i ă

•^ -^ — - B' pacient speranţă în

c -i- o re/.ul late- l i p să d e sp e r an ţ ă

. 4^ j- „ R ' p a c i e n t ! SkOOO: ' ;

ţV

o t o, - progresează-nu progresează S



d- '"î c /3 ' CL p3 T3 ^ 3O fţ "O =. tT ) Cf Q W Io

n H IU! 1i ils!|P§!i1 pi .— ^ j â "S. 1 i»* P > ?* " 11 i|,0j -

î 1

i !- -j-£ S ! S !

"* ' i

1 « „,,1 __ i«. „ ,|, ..,, ww™ , ^ „~

1

? !, K> i 4 . sj K > i w ;

r ^

f ";

t if 0 to !

v. ;

î

i — - o*? i

P T3 ; 3 -0 ;D s* 3 :r^a - ^ i t r ^ i r t ^ ^ r u ^

§ fi-g^ 1 gi j 3u1 l c g § i sl^S Sr|. 8 6 l * i S » î" ţa i ~ * i

N îC3<

fî

ï 1

! "1

j |f

y 1 5 a ! K ™ "3

j C_

0 ij ij|Ï4 IC_ *•

^~. . ^ \ ^ ^

i :!

310 ; OJ i io : to nO ^J ; -t» ; O B-

: c

! '5'

- : w ' S -§.^3

' '

;

i . ! D.

0 : 10 _ i 0!——

i O j J i °

n&9Wî<D

9~s

oO ^ O i OpŞD-

!

O-

J- o -O 'Ji

oo :

;~i C" pacien to| implicare- n e imp l i c a r e

~ C' pacient

o încrezător- neîncrezător

i ~: C' pacient< ij :

: o : progresează- nu progresează

*~ *• l ~i C' pacient psihoterapieo vi { o j adecvată- neadecvată

•*~Ij';~

O:

O:

C " p a c i e n t p s i h o t e r a p i ea g r e a h i l ă - d e z a g r e a b i l ă

C" pacien t speranţă înrezultate- lipsă d e s p e r a n ţ a

TO

K

Oa <

TO-

TO

SS 'TO



"O OO N

_S Co

L. CS -Ç3r/q w

g r e

•!- S> f b"c o < ia-a

3»T3O Ci. c/lD3 (T*"a. o =fo <: S2 £ o a t ă

: o o; (TG f/o

S 3

ri =i —n lCu O

*.*._. p1pacient

•** iO ^>-> '"o -i o i m p l i c a r e - n c i m p l i c a r e

P3oTO

a,

o'p

o 5D ' P a c i e n to : -~ 4 i o încrezător - neîncrezător

| —

^ — D ' paciento ^j ~ progresează- nu progresează

riTO

" , i .*• | ^". ' D ' pa ci e nt ps i hot er a p i e i s;r o ' o o a d e c va t ă - n e a d e c v a t ă 5

"" """" " ' TO. t c<

•** ** — D ' p a c i e n t p s i h o t e r a p i e i s-

o — c a g re a b i l ă - d c /. a g rc a b i l ă ; ^>

(X

D-

Ç2-O

u, j_ _ ţy pacjent speranţă ino— 5 r ez u l t a t e- l i p s ă de sper a nţ ă



ANEXA 2

Sugestibilitate, anxietate şi depresie (pacienţi)

a. Sugestibilitatea în fapt , sca l a l a care am recu rs ş i care a fos t descr i să în

c a p i t o l u l d e s p r e m e t o d a d e c e r c e t a r e , p o a r t ă n u m e l e d e s c a l ăde „imaginaţie creatoare" Wilson-Barber. Această scalăt e s t e a z ă d i s p o n i b i l i t ă ţ i l e i m a g i n a t i v e a l e s u b i e c ţ i l o r î n s t a r ed e v e g h e , a n u m e d i s p o n i b i l i t ă ţ i l e a f l a t e l a b a z a s u g e s t i -

b i l i t ă ţ i i . S c a l a c u p r i n d e 1 0 s i t u a ţ i i - s u g e s t i v e c a r e s u n tp r ez e n ta te p a c i e n ţ i l o r î n t r - o m a n i e r ă n o n a u t o r i t a r ă ş i a u r o l u l

d e l e g h i d a i m a g i n a ţ i a , î n f i n a l , p s i h o t e r a p e u t u l v e r i f i c ăgradul în care subiectul reuşeşte să se transpună efectiv îns i t u a ţ i i l e c o n c r e t e s u g e r a t e . A d o p t ă m d e f i n i ţ i a p r o p u s ă d ec e r c e t ă t o r u l r o m â n V . A . G h e o r g h i u ( 1 9 8 2 ) c o n f o r m c ă r e i asugestia sau situ aţia-s uges tie reprezintă o „incitaţie suscep-

tibilă să declanşeze reacţii spontane, nemediate de instanţelereflexive ale gândirii". I n d i v i d u l c o n f r u n t a t cu a c e a s t ăi n c i t a ţ i e ( v e n i t ă d i n a f a r a s a u d i n ă u n t r u l s ă u ) t r e b u i e s ăd i s p u n ă t o t d e a u n a , î n p r i n c i p i u , a t â t d e p o s i b i l i t a t e a d e a s e

c o n f o r m a , c â t ş i d e a c e e a d e a n u s e c o n f o r m a m e s a j u l u ii n c i t a ţ i e i . D a c ă a l t e r n a t i v a n o n - r e a c ţ i e i l i p s e ş t e , n u m a i e s t e v o r b a d e s u g e s t i e , c i d e u n c o m p o r t a m e n t f o r ţ a t .

S i n t e t i z ă m d a t e l e o b ţ i n u t e p r i n a p l i c a r e a s c a l e i W i l s o n - B a r - b e r l a l o t u l d e s u b i e c ţ i i n v e s t i g a ţ i (v e z i t a b e l e l e nr . 5 şi nr. 6).

- M e d i a d e S u g e s t i b i l i t a t e p e l o t u l d e p a c i e n ţ i n e v r o t i c ie s t e d e 2 3 , 0 7 , v a l o a r e î n s c r i s ă î n l i m i t e l e n i v e l u l u i m e d i us p r e î n a l t d e S u g e s t i b i l i t a t e . A c e a s t ă s i t u a ţ i e c o n f i r m ă , d ea l t f e l , d a t e l e d i n l i t e r a t u r a d e s p e c i a l i t a t e , î n m o d i n d i r e c t ,

p r i n m ă s u r a r e a s u g e s t i b i l i t ă ţ i i a f o s t e v a l u a t ă c a p a c i t a t e ap a c i e n ţ i l o r d e a i n t r a î n s t a r e d e r e l a x a r e ( c o n s i d e r a t u np r e d i c t o r a l p r o g r e s u l u i t e r a p e u t i c î n p s i h o t e r a p i i l e d e o r i e n -t a r e c o m p o r t a m e n t a l ă ) .

190



-Nu s e c o n s t a t ă o c o r e l a ţ i e s e m n i f i c a t i v ă d i n p u n c t d e ve de r e s t a t i s t ic î n t r e e m p a t i a p r e d i c t i v ă ş i s u g e s t i b i l i t a t e ap a c i e n ţ i l o r . D a t e l e s u n t s i n t e t i z a t e î n t a b e l u l n r . 5 .

Tabel 5

Corelaţia dintre empatie predictivă şi sugestibilitate (pacienţi)

; \ N

Core laţie Dymond l ;( t r ă s ă t u r i - c r i t e r i i ) p a c i e n t i 100& grad de sugestibilitale ;

C o r e l a ţ i e D y m o n d 2 ;

; ( f a c t o r i - c r i t e r i i ) p a c i e n t & : 1 00(grad d e s u g e s t i b i l i t a t e

-0,10 0.31

tI n d i c e d e î S e m n i f i c a ţ i a i n d i c e l u ic o r e l a ţ i e • de corelaţie (p)

\ i

-0.16 i 0,09 ; 2 1 , 3 6 •

1 7 , 1 1

- In schimb, se constată o corelaţie poz itiva ridicată( 0 , 5 5 . p < 0 , 0 1 ) î n t r e d o u ă v a r i a b i l e d e n a t u r ă p r e c u m p ă n i t o r

e m o ţ i o n a l ă ( c e e a c e n u e s t e t o t u n a c u e l i m i n a r e a s u b -c o m p o n e n t e i c o g n i t i v e , a c e a s t a d i n u r m ă c o n s e r v â n d u - s eî n t r - o f o r m ă d i s c r e t ă ) . D a t e l e s u n t s i n t e t i z a t e î n t a b e l u l n r . 6 .D in p ă c a t e , n u p u t e m in f e r a a s u p r a a c e l e ia ş i c or e l a ţ i i i ap s i h o t e r a p e u t , î n t r u c â t i n v e s t i g a r e a s u g e s t i b i l i t ă ţ i i a c e s t u i ad in u r m ă n u a c on s t i t u i t o n e c e s i t a t e r e a l ă de c e r c e t a r e î nc o n t e x t u l l u c r ă r i i d e f a ţ ă .

Tabel 6

Corelaţia dintre empatia emoţio nală şi gradul de sugestibi l itatea l p a c i e n ţ i l o r

: e m p a t i ee m o ţ i o n a l ăp a c i e n t & g r a d u l:de sugestibililate 100

I n d i c e d e ; S e m n i f i c a ţ i a i n d i c e l u i d ecorelaţie corelaţ ie ( p )

0,55 ' p<0,01 12,93

1 9 1



- S u g e s t i b i l it a t e a m a i p r e z i n t ă o c o r e la ţ ie m i n i m a ls e m n i f i c a t i v ă cu depresia f i n a l ă a p a c i e n t u l u i (-0,22,p < 0 , 0 5 ) . Ţ i n â n d s e a m a d e f a p t u l c ă s u g e s t i b i l i t a t e a e s t e o

v a r i a b i l ă p r e c u m p ă n i t o r a f e c t i v ă ş i d e f a p t u l c ă d e p r e s i a e s t eo v a r i a b i l ă d e a c e e a ş i n a t u r ă , a t u n c i c o r e l a ţ i a l o r m i n i m a l ăs u g e r e a z ă o t e n d i n ţ ă d e i n t e r a c ţ i e f i r e as c ă, n o r m a l ă . D e s i g u r ,a c e s t e i n t e r a c ţ i u n i t r e b u i e j u d e c a t e ş i s p e c i a l c e r c e t a t e î nc o n t e x t e m a i l a r g i , î n f u n c ţ i e d e d i v e r s i t a t e a s i m p t o -m a t o l o g i e i p a c i e n ţ i l o r .

b . Anxietatea şi depresia

Prin calcularea mediilor la probele de anxietate

Hamilton (H.A.S) şi depresie Beck (B.D.I) aplicate pacien-ţilor la debutul şi în finalul programului psihoterapeutic,

s-au obţinut următoarele rezultate sintetizate in tabelul demai jos:

Tabel 7

I n d i c i l a p r ob e l e d e a n x i e t a t e s i d e p r e s i e ob ţ i n u t e d e p a c i e n ţ i

' ' TI N r . s u b i e c ţ i ;....

I D O Ţ "

A n x i e t a t e

Iniţ ial _ _ ; F i n a l253)2 T 9,94

D e p r e s i e

I n i ţ i a l F i n a l' 17,76" " " " " î 7,02'

D e f a l c a t , r e z u l t a t e l e o b ţ i n u t e d e p a c i e n ţ i l a c e l e d o u ăs c a l e c l i n i c e s e p r e z i n t ă î n t a b e l u l 8 .

S e c o n s t a t ă f a p t u l c ă l a î n c e p u t u l p r o g r a m u l u i p s i h o -t e r a p e u t i c , m a j o r i t a t e a p a c i e n ţ i l o r ( 7 5 % ) s e s i t u e a z ă î n c l a s a4 d e a n x i e t a t e ( c o r e s p u n z ă t o a r e a n x i e t ă ţ i i s e v e r e ) . 2 0 % î n

c l as a 3 (anx i e ta te mo d e r ată) ş i d o ar 5% în c l as a 2 (anx i e ta teu ş o a r ă ) . I n f i n a l u l p s i h o t e r a p i e i , s i t u a ţ i a s e m o d i f i c ăs u b s t a n ţ i a l , î n s e n s u l c ă m a j o r i t a t e a p a c i e n ţ i l o r ( 6 1 % ) s es i t u e a z ă î n z o n a u n e i a n x i e t ă ţ i n o r m a l e ş i u ş o a r e , f a p t c a r e

192



indică progresul semnificativ al acestora obţinut de-a lungult r a t a m e n t u l u i .

Tabel 8

Distribuţia procentuală a pacienţilor la scala de anxietate aplicatăla începutu l p s i h o t e r a p i e !

j In ter va le de anxietate\ i n i ţ i a l ă

; _ . . : A n x i e t a t e

i Clasa 1 : ,.: normala

i „, » AnxietateClasa 2

uşoara

'' ,, A n x i e t a t eClasa 3 : ,t.

: moderata:

01 , i AnxietateClasa 4severa

:

Total

Nr. subiecţi !

r~ •

o !C ;

20 |

75 |

_ r.. .100

Procentaj

0%

5%

20%

75%

100%

i

l1

\i

1

f

!

Distribuţia procentuală a pacienţilor Ia scala de anxietateaplicată în finalul psihoterapie!

i In ter va le de anxietate finală

i Clasa 1 ; Anxieta te norm alăr\ Clasa 2

1 Clasa 3

j Clasa 4

Anxietate

Anxietate

Anxietate

uşoară

moderată

severă

: Total

Nr. subiecţ i j

i o !5 1 j

2S

Procentaj

10%

5 1%

28%

11 i 11%

10 0 ' 100%

193



Tabel IO

Distribuţia procentuală a pacienţilor la scala de depresie aplicatăla începutul p s i ho t e r a p i e !

IntervaleClasa 1

C l a s a 2

Clasa 3

Clasa 4

de depresie ini ţial ăDepresie mi nim ă

Depresie uşoară

Depresiemoderată

Depresie severă

Total

"T"N r. subiecţi

:

1

13 ;

29

5 7 ;

100

Procentaj1%

13%

29%

57%

100%

Intensitatea / severitatea depresiei pacienţilor a fost împărţită în următoarele clase, potrivit cotelor metrologiceale testului: clasa l - depresie minimă (valori cuprinse

între 0-4), clasa 2 - depresie uşoară ( v a l o r i cuprinse între5-7), clasa 3 - depresie moderată (valori cuprinse între 8 - 1 5 ) ,clasa 4 - depresie severa (valori peste 16).

Autorii acestei scale de depresie (Beck, Ward, Men-d e l s o n , Mock şi E r b a u g h , 1 9 6 1 ) atrag atenţia asupra faptului

că nu se exclude posibilitatea ca o parte din pacienţiiinvestigaţi să îşi exagereze simptomatologia depresivă înmomentul completării iniţiale a scalei, în acest mod. dorindsă atragă atenţia terapeutului asupra propriei lor stări desuferinţă.

Dacă la începutul programului p s i h o t e r a p e u t i c , majo-ritatea pacienţilor (57%) se situează în clasa 4 de depresie(corespunzătoare depresiei severe), în finalul terapiei, 69% se

înscriu în limitele unei depresii uşoare, un progres substanţial

care poate fi pus pe seama, în primul rând, a eficacităţiipsihoterapiilor de orientare comportamentală în tratamentultul bur ări lor depresive.

194



Tabel 11

D i s t r i b u ţ i a p r o c en t ua l ă a p a c i enţ i lo r la s ca la de dep r es i ea p l i c a t ă î n f i n a l u l p s i h o t e r a p i e !

I n t e r v a l e d e d e p r e s i e f i n a l ă

C l a s a l | D e p r e s i e m i n i m ă: "" »".—.••.-p.-

C la sa 2 i D e pr e s i e u ş o a r ă~ T '

Clasa 3 j Depresie moderată •

C la sa 4 j D e p r e s i e se ve r ă

T o t a l

N r. s u b i e c ţ i

18

69

13

0

100

l P r o c e n t a j

| 18%

i 6 9 %

13%

0%

100%

P r o g r e s u l p s i h o t e r a p e u t i c a l p a c i enţ i lo r a f o s t ca lcu la t p r i nd i f e r e n ţ a o b ţ i n u t ă î n t r e n u m ă r u l s i m p t o m e l o r i n i ţ i a l e ş inumărul s imptomelor f ina le (anxioase ş i depres ive) . Cu câta cea s t ă d i f e r enţa e s t e m a i m a r e , cu a t â t p r o g r es u l p s i h o -t e r a p e u t i c e s t e m a i s e m n i f i c a t i v . A u f o s t s t a b i l i t e u r m ă t o a r e l e

i n t e r v a l e d e p r o g r e s î n p s i h o t e r a p i e : p r o g r e s m i n i m ( v a l o r ic u p r i n s e î n t r e 1 - 5 ) ş i c a r e r e p r e z i n t ă s i m p t o m e n e i n f l u e n ţ a t ede t ra tament, progres uşor (va lor i cupr inse între 6-9) , progresm e d i u ( v a l o r i c u p r i n s e î n t r e 1 0 - 1 4 ) , e c h i v a l e n t c u o r e m i s i u n eparţială a simptomelor şi progres supramediu (valori peste 15),e c h i v a l e n t c u a n x i e ta t e / d e p r e s ie în r e m i s i u n e .

T i p u r i l e d e p r o g r e s o b ţ i n u t e î n f i n a l u l p r o g r a m u l u ip s i h o t e r a p e u t i c s u n t s i n t e t i z a t e î n t a b e l u l d e m a i j o s :

Tabel 12

D i s t r i b u ţ i a p r o c e n t u a l ă a t i p u l u i d e p r o g r e s p s i h o t e r a p e u t i c

j I n t e r v a l e de p r og r es -• r e d u ce r ea a n x i e t ă ţ i iC l a s a l P r o g i e s m i n i mC l a s a 2 P i o g i e - ~ u ş o r

C l a s a 3 P i o g i e s m e d i uC l a s a 4 P r o g r e s s u p r a m e d i uT o t a l

I n t e r v a l e d e p r o g r e s -P r o c e n t a j , . -- r e d u c e r e a d e p r e s i e i

1 1 % C l a s a i P r o g r e s m i n i m 24° <2 1 % C l a s ă 2 P i o g i e s u ş o r 26" a

1 7 % C la s a 3 Pr o g r e s m e d i u 25° o5 1 % C l a s a 4 P r o g re s s u p r a m e d i u 2 5 " »Y O O % ' TotaT 100%

195



Metodologic vorbind, proporţia (semnificativ ridicată)prin care se exprimă progresul p s i h o t e r a p e u t i c argumenteazăideea-apreciere că, tipul de psihoterapie (orientarea metodeipracticate, anume psihoterapiile de orientare compor-tamentală) este unul incontestabil productiv, deci validantpentru sensul rezultatelor experimentale discutate. In modimplicit, se dovedeşte ipoteza conform căreia procesul psiho-terapeutic este ghidat de un veritabil specialist care îşi validează competenţa de deţinător al unei aptitudini speciale- predictivitatea empatică. Această aptitudine este îndrep-tată în direcţia modificării comportamentale dezirabile ap a c i e n t u l u i .

In privinţa pacientului, din perspectiva dispoziţiei sale

interacţioniste. se poate spune că el manifestă un potenţialrelaţional incontestabil, însă concret aplicat la situaţiap s i h o m e d i c a l ă d a t ă , p o t e n ţ i a l a c t i v a b i l î n f o l o s u l p r o p r i e isale însă nătoşiri.

196



BIBLIOGRAFIE

J. C. A B R I C , Psihologia comunicării. Teorii şi metode. Iaşi, EdituraP o l i r o m , 2002.

R. R. C A R K H U F F , Beyond Counseling and Therapy, New York,Holt, R i n e h a r t a n d Winston Inc., 1967.

G. COREY, Theory and Practice of Counseling and Psychotherapy,4th ed. B r o o k s / Cole Publishing Company, Pacific Grove.C a l i f o r n i a , 1 9 9 1 .

S. DUCK, Relaţiile interpersonal. A gândi, a simţi, a interactions,

Iaşi, Editura Polirom, 2000.J. FISCHER, Effective Casework Practice - an eclectic approach,

McGr aw-Hi ll Book Com pany , 1978. V. A. G H E O R G H I U , I. C I O F U , Sugestie şi sugestibilitate, Bucureşti.

Editura Academiei, 1982.RUXANDRA G H E R G H I N E S C U , Empatia şi eroarea de atribuire.

Rolul şi locul empatiei inter- şi intra-grupale şi al atribuirii in

structura competenţei didactice. Teza de d o c t o r a t . I n s t i t u t u l deF i l o z o f i e şi Psihologie, Bucureşti, 1 9 9 6 .

D. GOLEMAN, Inteligenţa emoţională. Bucureşti, Editura Curtea Veche. 2001.

IRINA H O L D E V I C I , Elemente de psihoterapie, Bucureşti, EdituraA I I , 1996.

IRINA HOLDEVICI, Tendinţe moderne in psihoterapie, în :P. P o p e s c u - N e v e a n u , C. Voicu, G h . Neacşu, Gh. l o s i f ,S. Marcus (sub. red.), , , S t u d i i şi sinteze de psihologie con-temporană", Bucureşti, Editura Academiei Române, 2002.

J. M. LEWIS, To be a Therapist: The Theaching and Learning, New York, B r u n n e r / M a z e l , 1978, p. 31-57.

S. MARCUS, Empatie şi personalitate, Bucureşti, Editura Atos, 1997.S. MARCUS, Note definitorii ale tipului empatic de personalitate,

în : „Revista de Psihologie", 1-2, tomul 37, 1991.

197



S. MARCUS. GH. N E A C Ş U . R U X A N D R A GHERGHINESCU,DOINA SĂUCAN. Relaţia dintre empatie şi orientarea« helping » m structura competenţei didactice, în : „Revista dePsihologie", nr. 2, 1994.

A. MARCUS-BOLOHAN, între empatie şi detaşare în relaţia medic-

pacient, în : „Revista de Psi hol ogie" , nr. 2, p. 125-132, 19 91.D. MCQUAIL, Comunicarea, Iaşi, Institutul European, 1999.

A. MUCCHIELLI, Noua Psihologie, Editura Ş t i i n ţ i f i c ă , Bucureşti,1996, p. 101-112.

GH. NEACŞU, Transpunere şi expresivitate scenica. Bucureşt i ,Editura Academiei, 1971,

GH. NEACŞU, S. MARCUS, Creativitatea artistică, în: Al. Roşeaş . a . ( C o o r d . ) , . . P r o b e m e fundamentale ale p s i h o l o g i e i " .Bucureşti, Editura Academiei, î 981.

GH. NEACŞU, Procesul de creaţie artistică (IV). Conduita creativă

( S i n t eză l şi 2), în: „Revista de Psihologie", 1-2 şi 3-4, 2000. V. PAVELCU, Elogiul prostiei. Psihologie aplicată la viaţa

cotidiană, Iaşi, Editura P o l i r o m , 1999, p. 232- 248.J. PIAGET, Psihologia inteligenţei, Bucureşti, Editura Ştiinţifică.

1965. p. 58-59.M I H A E L A ROCO, Creativitate si inteligenţă emoţională, Iaşi,

E d i t u r a P o l i r o m , 2 0 0 1 .C. R. ROGERS. Le développement de la personne. Paris, Bordas,

1968, p. 237-245.P. SARY, La strategie de la Programmation Neuro-Linguistique dans

l'Entreprise, Paris, Edit. R e t z . , 1990, p. 1 1 3 - 1 4 4 .DOINA SĂUCAN, Valenţe aptitudinale ale comunicativităţii

didactice. Expresivitate şi stil, Teza de d o c t o r a t . I n s t i t u t u l deFilozofie şi Psihologie, Bucureşti, 1 9 9 9 .

C. SCHAAP, I. B E N N U N , L. SCHINDLER, K. H O O G D U I N ,The therapeutic relationship in behavioural psychotherapy,New York. John Wiley & Sons, 1 9 9 6 .

P. W A T Z L A W I C K , J. BEAVIN, D. JACKSON, Une logique de lacommunication, Paris, Editions du Seuil, collections Points,1972.

J. K. Z E I G , The Evolution of Psychotherapy, New York, B r u n n e r /M a z e l Inc., 1987.

J. K. ZEIG, The Evolution of Psychotherapy. The second Conference.

New York, B r u n n e r / Mazel Inc.. 1 992 .

198



Sumar

Cuvânt înainte 5

PARTEA I

PROBLEME GENERALE ALE EMPATIEI

Capitol l

Conceptualizări a le empatiei 81. Premise terminologice 82. Defini ţii ale empatiei 93. Direcţii de cercetare a empatiei 1 1

3 . 1 . Direcţia de cercetare p s i h o f i z i o l o g i c ă 13

3.2. Direcţia de cercetare psihologică 143.3. Direcţia de elaborare şi validare a testelor şi scalelor deempatie 15

3.4. Empatia din perspectiva m u l t i c u l t u r a l i s m u l u i 164. Empatia-trăsătură înnăscută sau dobândită? 205. Empatia ca trăsătură de personali tate 226. Empatia în relaţie cu alte variabile de personalitate 25

6.1. Relaţia e m p a t i e - s i m p a t i e 256.2. Relaţia e m p a t i e - o r i e n t a r e „helping" 266.3. R e l a ţ i a e m p a t i e - c u n o a ş t e r e i n t e r p e r s o n a l ă 26

Capitol 2

Raportul empatiei cu psihoterapia 28

1 . Mecanismul p s i h o l o g i c al empatiei p s i h o t e r a p e u t u l u i 282. Empatia în perspectiva diverselor şcoli p s i h o t e r a p e u t i c e 30

3. Fu nc ţii le emp atiei psih oterapeutului 334. Deprinderile de detaşare ale ps ih ote rap eut ulu i 35

4 . 1 . Identificarea ternelor majore din discursul p a c i e n t u l u i . . 35

199



4.2. Identificarea mecanism elor de apărare 364.3. Descifrarea comportamentului nonverbal al pacientulu i 374.4. Construirea obiectivelor şi ipotezelor terapeutice 38

5. Rezistenţe f a ţ a d e empatie 38

6. Tendinţe actuale de cercetare a e m p a t i e i în psihoterapie 436 . 1 . C o n c e p t u a l i z ă r i tradiţionale 436.2. Limite ale conceptualizărilor tradiţionale. Perspectiva

m u l t i c u l t u r a l i s m u l u i 4 46.3. Persp ectiva etn ografică 46

Sinteză 48

Capitol 3

Modalităţi de antrenare a disponibilităţilor de comunicare

ale viitor ilor psihoterapeuţi 491. M a n i f e s t a r e a r e s p e c t u l u i , c ă l d u r i i , a u t e n t i c i t ă ţ i i 4 92. Manifestarea a u t o d e z v ă l u i r i i 53

2.1. Natura obiect ivelor psiho terapeutice 552.2. Natura autod ezv ăluir ii 552.3. Con textul 57

3. Monit orizare a proc esului de int erac ţiun e terapeutică 573.1. I m p a c t u l terapeutului asupra relaţiei 57

3 . 1 . 1 . C a de n ţa 5 8

3 . 1 . 2 . Profunzimea explorării 593.1.3 . Distanţa interp erson ală 603.2. Concentrarea pe di alo gu l t e r a p e u t - p a c i e n t 623.3. Ech ili bru l de forţe în relaţia terapeutică 623.4. Negocierea în legătură cu găsirea celei mai bune

soluţii terapeutice 623.5. încura jarea autonomiei pacientului 633.6. Estimarea dim en siun ii afective a inte racţiun ii 63

4. Aplicarea interven ţiilor terapeutice 64

4 . 1 . Confruntarea 644.2. Clarif icarea 664.3. Interpretarea 664.4. R e s e m n i f i c a r e a 67

200



PARTEA a II-a

INSERŢIA EMPATIEI ÎN ACTUL P S I H O T E R A P E U T I C

CERCETAREEXPERIMENTALĂ

Capitol 4

Un model experimental posibil de cercetare a empat ie i înpsihoterapie 72

1. Obiective, ipoteze, su biecţi 721. 1. Obiectivele cercetării 72

1.2. Ipoteze de lucru 731.3. Eşantioane de investigaţie 742. Metoda de cercetare 76

2.1 . Metode de inv est igaţ ie 762.1.1. Chestionar de măsurare a empatiei emoţionale

(Q.M.E.E.) 762.1.2. Proba de e m p a t i e predictivă (R. D y m o n d ) 772 . 1 . 3 . Scala de d e p r e s i e Beck ( B . D . I ) 79

2. l .4. Scala de anxietate H am ilt on ( H . A . S ) 802. 1 . 5. Scala de imagin aţie creatoare Wilson-Barber 82

2.2. Procedee de prelucrare 842.3. Procedee de ver ificare / interpretare 852.4. Proceduri de evaluare a progresului p s i h o t e r a p e u t i c 86

Capitol 5

Empatia emoţion ală 881. Empatie emoţională - disponibilitate a competenţei p s i h o -

t e r a p e u t i c e 882. Empatie emoţională - d i s p o n i b i l i t a t e valorizatoare a trata-

m e n t u l u i psihoterapeutic 913. Aspecte dife ren ţia le de empatie emoţion ală între psiho-

terapeuţi şi pacienţ i 924. Cercetări rom âneşti cu ajuto rul QMEE - rezultate com-

parative 94Sinteză 96

201



Capitol 6Empat i a predictivă 98

1. Prem ise 982. Predict ivi ta tea e m p a t i c ă a p s i h o t e r a p e u t u l u i 100

2 , l . A b o r d a r e d e s c r i p t i v ă ( p r i m u l se t d e c r i t e ri i-t r ă s ă t u r i l e ) 100

2.2. Abordare integrativă (al doilea set de criteri i -f a c t o r i i ) 1133. Pred ict ivi ta tea empatică a pac ientu lu i 122

3 . 1 . A b o r d a r e d e s c r ip t i v ă ( p r i m u l s e t d e c r i t e r i i -t r ă să t u r i l e ) 12 23 . 2. A b o r d a r e i n t e g r a t i v ă ( a l d o i l e a s e t d e c r i t e r i i - f a c t o r i i ) 129

4. P r e d i c t i v i t a t e a e m p a t i c ă -a p t i t u d i n e sp e c i f i c ă p s i ho t e r a -p e u t u l u i 13 6

4 . 1 . R e p e r u l m o d a l i t ă ţ i l o r d e a n a l i z ă - m o d a l i t a t e a d e s -cr ipt ivă (pr in t r ă s ă t u r i - c r i t e r i i ) 138

4.2. Reperul modal i tă ţ i lor de analiză - m o d a l i t a t e a inte-g r a t i vă ( p r i n f a c t o r i - c r i t e r i i ) 147

5 . A sp e c t e c o r e l a ţ i o n a l e între e m p a t i e e m o ţ i o n a l ă ş i e m p a t i ep r e d i c t i vă 15 1

Sinteză 154

C o n c l u z i i 15 5

Anexa nr. l -Date sta t i s t ice pr ivind proporţ i i le acordate desu b i e c ţ i l a ip o s t a z e l e p r o be i D y m o n d 17 4

Anexa nr. 2 - S u g e s t i b i l i t a t e , anx ietate şi depre sie (pacienţi) 190

B i b l i o g r a f i e 1 9 7

202

6492859 odette dimitriu empatia in pie

Documents