ALAIN BESAN(:ON s-a nascut la 25 aprilie 1932, la Paris.A absolvit Institutul de Studii Politice In 1952 si a mai obti­

nut urmatoarele diplome: maftrise (Istorie, So;bona, 1954),agregation (Istorie, 1957), dostorat In istorie (Sorbona, 1967),doctorat In litere (doctorat d'Etat, 1977). Cercetator CN.R.S.(1959-1963), apoi profesor la Ecole des Hautes Etudes enSciences Sociales (1963-1992). Numeroase stagii ca profesor~i cercetator la Columbia University (1964), Rochester U ni­versity (1965), Wilson Center, Washington (1979), HooverInstitution, Stanford (1983), All Souls College, Oxford (1986),Academia de Stiinte a U.R.S.S.

Discipol allui 'Ray~ond Aron, Alain Besan<;:on este unul din­tre cei mai proeminenti specialisti In istoria rusa si sovietica- zona centrala a activ{ta~ii sale ;cademice ~ipubli~istice. Nu­meroasele sale lucrari ~tiin~ifice au fost publicate In toata lu­mea, Incepand cu prestigioasele periodice Daedalus, Journalof Contemporary History, Encounter, Survey Commentary,Policy Review, Annales, Contrepoint, Commentaire, Archiviodi Filosofia, Revista de Occidente. Din 1983, publica frecventcomentarii politice In L'Express. A fost tradus tarziu In ~arileEuropei de Est, dar a avut mereu 0 intensa circula~ie clandes­tina, In special In Polonia ~i U.R.s.s. (samizdat). AcademiaFranceza I-a distins cu Marele Premiu pentru Eseu (1984) ~iPremiul de Istorie.In 1996, a devenit membru In Academie des sciences morales

et politiques. Scrieri principale: Le tsarevitch immole (1967,1991); Entretiens sur le Grand siecle russe et ses prolongements(1n colaborare cu Wladimir ~ eidle ~i al~ii, 1971); Histoire etexperience du moi (1971); Education et societe en Russie(1974); L'Histoire psychanalytique, une anthologie (1974);Etre russe au XIX-e siecle (1974); Court traite de soviholo­gie a l'usage des autorites civiles, militaires et religieuses (1976);Les origines intellectuelles du leninisme (1977,1986; trad. rom.Humanitas, 1993,2007); La confusion des langues (1978; trad.rom. Humanitas, 1992); Present sovihique et Passe russe (1980,1986); Anatomie d'un spectre (1981; trad. rom. Humanitas,1992); Courrier Paris-Stanford (cu Jean Plumyene, 1984);La falsification du bien. Soloviev et Orwell (1985); Une

generation (1987); Vendredis (1990); L' Image interdite: unehistoire intellectuelle de l'iconoclasme (1994, 2000; trad. rom.Humanitas, 1996); Trois tentations dans l'Eglise (1996; trad.rom. Humanitas, 2001); Le Malheur du siecle (1998; trad. rom.Humanitas, 1999, 2007).

rI

ALAIN BESAN<;ON

NENOROCIREA SECOLULUIDespre comunism, nazism~iunicitatea ,,$oah "-ului

Traducere din franceza deMONA ANTOHI

•\'....iHUMANITAS

BUCURE~TI

Am vorbit despre distrugerea oamenilor in naturalor corporala, in natura lor morala de fiint:e rat:ionalecapabile sa discearna binele ~i raul. Trebuie sa vedemce urme a lasat ~i in natura lor politica, adica in capa­citatea lor de a stabili intre ei legaturi familiale, sociale,raporturi organizate intre guvernant:i ~iguvernat:i, ast­fel indit sa formeze 0 cetate, un stat.

Politica de distrugere a politicului

Inainte de a prelua puterea, ~i pentru a 0 prelua,partidele comuniste ~inaziste utilizeaza toate mijloa­cele politicii. Se instaleaza in jocul politic in vreme ceele insele, potrivit propriilor criterii ~i disciplinei lorinterne, au ie~it din joc. De exemplu, cand partidul bol­~evic pretinde pamant pentru t:arani ~i pacea imedia­ta, nu e pentru a se mult:umi cu sueeesul acestor douarevendicari. El dore~te sa-i atraga pe t:arani ~i pe sol­dat:i de partea sa ca sa declan~eze procesul revolut:io­nar. Odatii ce revolut:ia a fost infaptuita, t:aranului ise ia pamantul, iar razboiul este temeinic pregatit, faraca partidul sa vada in asta vreo contradiqie. Nici 0 ac­t:iune nu se termina odata eu atingerea obiectivului.

67

NENOROCIREA SECOLULUI

Ea e inglobata intr-o mi~care nedefinita ~inu face decatsa mijloceasca 0 alta actiune situata dincolo de limitaproclamata.

In clipa cand ajunge la putere, politica partiduluieste mai mult ca oricand orientata spre distrugerea po­liticului. Formele organice ale vietii sociale, familia (dacaputerea are suficienti forta, de~iin acest sens ea a intampi­nat pretutindeni 0 oarecare rezistenta, chiar daca nu­deul familial s-a erodat ~is-a degradat), dasele, grupurilede interese, corpurile constituite sunt suprimate. Oa­menii, privati de acum incolo de orice drept de aso­ciere, de reuniune spontana, de reprezentare, redu~ila conditia de atomi, sunt impin~i intr-o noua orga­nizare. Aceasta organizare se modeleaza dupa cea carear trebui sa existe daca socialismul ar funqiona ca 0societate. Ea imprumuta atunci numele de soviete, uni­uni, comune. Cum socialismul nu are decat 0 existentavirtual a, aceasta organizare nu exista in realitate decatsub forma constrangerii. Oportunitatea politica de­cide daca noile organizatii trebuie sa exprime prin nu­mele lor socialismul virtual sau daca e mai potrivit sali se lase vechiul nume, pentru a da iluzia ca vechealume mai este inca, intr-o oarecare masura, actuala: Iise va atribui atunci numele de sindicate, academii, par­lamente, cooperative, omonimia putand fi "exploatatapolitic". Cate delegatii parlamentare sau municipalen-au fost astfel amagite pentru ca aveau impresia cafusesera primite de parlamentari ~ide edili, nu de func­tionari ai partidului care i~i luasera aceste nume!

Partidul nazist a imitat in mod sumar distrugereacomunista a politicului. EI a preluat de asemenea pu­terea ascunzand obiectivele reale,in~elandu-~ialiatiipro-

68

DISTRUGEREA POLITICULUI

vizorii (din dreapta conservatoare) pentru a-i zdrobi ul­

terior. EI a creat totodata organizatii noi ~i a inregi­mentat tineretul ~i "masele". Nu era necesar pentruplanul sau sa distruga vechile organizatii. S-a multumitdoar sa Ie neutralizeze ~i sa Ie aserveasca. A~adar, subnazism au continuat sa existe antreprenori, 0 econo­mie de piata, judecatori, funqionari de tip vechi rama~ila locullor, care n-au fost schimbati ~i care continuau

sa se calauzeasca dupa vechile reguli. A izbucnit apoirazboiul, care a accentuat ~i a accelerat influenta na­zista. Nu ~tim ce s-ar fi intamplat daca l-ar fi ca~tigat.

Relicvele politicului

Fiihrerprinzip era 0 pies a esentiala a intoarcerii lanatura a~a cum 0 concepea nazismul. Reteaua socialatrebuia sa se organizeze in jurul unei ierarhii de ~efiloiali, devotati Reichului, legati printr-un juramant,~i asta de la e~alonul inferior pana la ~eful suprem, acarui exaltare era coerenta cu spiritul sistemului.

Partidul comunist era ~i el ierarhizat, dar in prin­cipiu pe 0 baza democratica ~i electorala. De fapt, ori­ginalitatea partidului lui Lenin a fost ca inca de la

fondarea sa centrul ii desemna "bazei" pe cei care tre­buiau ale~i, astfel incat alegerea democratica deveneapur ~i simplu ocazia unui test al atotputerniciei cen­trului. Con~tiinta gnostica, cunoa~terea ~tiintifica fon­datoare a partidului, se concentra teoretic in organismulconducator ~ise difuza de la acest punct catre "baza",care, redireqionand puterea spre "centru", i~i mani­festa in acest mod progresul in asimilarea doctrinei ~i

69

NENOROCIREA SECOLULUI

a "liniei". S-a ajuns astfel, inca din timpullui Lenin,la escaladarea unui cult al conducatorului care a atins

apogeul sub Stalin. Cultul s-a mentinut, dar in perioadaregimului Brejnev idolul s-a vadit a fi gaunos. Cultulconducatorului este contrar doctrinei comuniste, iar

puri~tii trotki~ti il respingeau cu indignare. El repre­zinta insa 0 reafirmare a naturii reale intr-un sistem

bazat pe 0 supranatura ireala. Este mult mai firesc caomul sa-~i venereze seamanul decat corpul abstract aldoctrinei evident false.

Astfel, doar in masura in care puterea comunista~i nazista era incarnata de persoane reale, subzista unrest al politicului in sanul partidului, singura organi­zatie reala supravietuitoare. Politica se reducea la ceeace i~i imagina Montesquieu ca este seraiul otoman saupersan: un amestec de ura ~i de intriga intre persoane~iclanuri unite precar in vederea puterii personale, jus­tificat sau nu de 0 sehimbare a liniei in interiorul ace­

leia~i politici de ansamblu. Trotki, Buharin, Zinoviev,Stalin aveau in vedere aeela~iobiectiv: socialismul; darera nevoie ea unul dintre ei sa fie numarul unu. Tdda­

rile ~i asasinatele se succedau, a~adar, in acest spatiuizolat.

Utopia

Aetivitatea neobosita, abila, frenetica uneori a cen­trului conducator nu poate fi calificata drept politica,pentru ca ea este subordonata realizarii unei utopii.

Cele doua regimuri se raporteaza la un trecut mi­tic dupa care e modelat un viitor imaginar. Altadata,

70

DISTRUGEREA POLITICULUI

a existat 0 vreme a arienilor, cei mai buni potrivit na­turii: maine, germanii vor domni din nou - eei maipuri dintre ei. Comunismul insista mai putin asuprarestaurarii trecutului - eomuna primitiva - cat asu­pra reproducerii sale la un "nivel superior". De aceeaacorda mai mult spatiu vechii notiuni de progres, mo~­tenita de la Epoca Luminilor ~i dramatizata de Ro­mantism. Potrivit lui Raymond Aron, ideea lui Marxera sa mearga de la Rousseau la Rousseau, trecand prinSaint-Simon, adica prin progresul tehnic ~iindustrial.Hitlerismul este voluntarist: e opera demiurgica a voin­tei, singura care poate restabili jungla buna, in starede echilibru biologic. Leninismul mizeaza pe mi~careaautonoma a istoriei care duce la na~terea Arcadiei mo­derne (odata eu electrieitatea ~i abundenta), Aufhe­bung al Arcadiei primitive. Dar mi~carea autonomaproduce desigur Partidul care este instrumentul aces­tei na~teri. Voluntarismul e ~i el necesar, dar este de­opotriva exaltat ~i negat, de vreme ce numai partidulincarneaza eon~tiinta necesitatii, care se eonfunda(Lenin il invoca pe Spinoza!) cu libertatea.

Intre trecutul fabulos ~iviitorul ideal, prezentul nuare 0 valoare proprie. Arta politica, in masura in careconsta in organizarea prezentului prin administrareaatenta a mo~tenirii trecutului considerat pretios ~iviu,urmand previziunile pe termen scurt, ~ifad nici 0 pre­ten tie pe term en lung, ei bine, aceasta arta nu are niciun sens pentru 0 conducere de tip comunist sau na­zist. Trecutul apropiat reprezinta du~manul, prezen­tul e lipsit de importanta, totul e subordonat viitoruluieshatologic, telurilor supreme.

71

NENOROCIREA SECOLULUI

Telurile nelimitate ale nazismului

Trebuie sa ne 'intrebam 'in ce masura campul de ex­

pansiune ~ide ac~iune al nazismului se putea limit a sauera nelimitat prin 'insa~inatura sa. Politica'impaciuitoarepromovata de Chamberlain, precum ~i,pana la un anu­mit punct, politica de 'impar~ire teritoriala urmaritii deStalin 'in 1940 porneau de la ipoteza d Hitler putea fisatisfacut cu ceea ce ob~inuse deja. Oare nu anulase Tra­tatul de la Versailles, nu dobandise suficiente "paman­turi 'in Est" ca sa nu dud lipsa de ocupa~ie vreme de

ca~iva ani? Dupa ce a reorganizat Germania, dupa cei-a eliminat pe handicapa~i, evrei ~ialte fiin~einferioare,a trebuit sa mearga 'insa mai departe. Ca sa cucereasdPolonia, ~i-a asumat riscul unui razboi 'in vest. Apoi,~i-a asumat riscul unui razboi mondial. Probabil d nu~i-a imaginat unde 0 sa-l poarte planul sau. Dar i-a ac­ceptat consecin~ele,ca ~icum ar fi fost manat de un des­tin superior, ~i a relansat ne'incetat jocul. Singurulpartener cu care ar fi putut ajunge la 0 'impar~ire dura­bila a lumii era Stalin, care, atribuindu-i lui Hitler 0 10­

gid asemanatoare cu a sa ~i con~tient de legatura denatura dintre cele doua regimuri, avea pe buna drep­tate 'incredere 'in aceasta alian~a. Dar Hitler l-a tradat,

~i Stalin n-a 'in~eles niciodata de ceoApoi, cu 0 u~u­rin~a iresponsabila, a declarat razboi Statelor Unite. Dinacea clipa, era angajat'intr-o partida care putea sa-i adu­d fie victoria ~idomina~ia asupra'intregii lumi, fie 'in­

frar;gerea ~i distrugerea completa a Germaniei.In acest razbbi, nazismul'i~i dezvaluia siqi voca­

~ia de a extermina, bucata cu bucata, toata omenirea.Pe masura ce lumea 'ii rezista, polaritatea arian-evreudevenea tot mai evidenta. Evreul aparea ca indicele de

72

DISTRUGEREA POLITICULUI

rezisten~a impotriva 'infaptuirii marelui plan. El pac­tiza cu bol~evismul, care devenise un iudeo-bol~evism,cu capitalismul, devenit un iudeo-capitalism. Evreulreu~ise deci sa corupa 'intreaga lume, murdarind totul,"evreizand" totul. Trebuia purificata - deci extermi­nata - toata umanitatea. Asa cum a aratat Sebastien

Haffner, ultimul efort allui Hitler a fost sa dirijezeinevitabila 'infrangere astfel'incat ea sa sfaqeasd prina distruge Germania.1 Ofensiva din Ardeni a avut dreptscop, conform acestei interpretari, sa incetineasca'inaintarea americanilor pentru a preda ~ara 'in mainilesovieticilor. "Ordinele de distrugere emise de Hitler,Ia 18 ~i 19 martie 1945, nu vizau 0 Iupta finala eroicii,asa cum fusese cazul'in toamna anului 1944. Pentru

0' asemenea Iupta, n-ar fi servit Ia nimic ca sute de miide germani sa fie mana~i pe drumul mor~ii, spre inte­riorul ~arii, nici sa fie distrus simultan tot ceea ce arfi putut ajuta Ia 0 umila supravie~uire. Acest ultim ge­nocid allui Hitler, indreptat de asta data 'impotrivaGermaniei, avea doar menirea sa-i pedepseasca pe ger­mani pentru ca refuzasera sa se 'inroleze voluntar 'intr-oIupta finala eroica, sa joace rolul pe care li-l rezerva­se Hitler. In ochii Fiihrerului, aceasta constituia - ~iconstituise dintotdeauna - 0 crima pasibila de pe­deapsa cu moartea. Un popor care nu-~i asuma rolulce-i fusese atribuit trebuia sa moara."

T otu~i, structura conducerii naziste, care subordo­neaza totul deciziei ~efului, confera istoriei sale 0 aluraaleatorie. T eoretic, ar fi putut 'incheia un pact cu An­glia'in 1939 ~i s-ar fi putut mul~umi cu ceea ce 'ii ofe-

1 Sebastien Haffner, Un certain Adolf Hitler, Grasset, Paris,1979, p. 242.

73

NENOROCIREA SECOLULUI

rise Stalin. Nu s-a intamplat a~a; a refuzat sa constru­iasd "nazismulintr-o singura tad." . Tot asdel, par­tidul nazist ~i imperiul SS nu aveau nevoie sa sesubstituie centrelor de initiativa normale ale industrieigermane, care se supuneau in mod disciplinat. Au pusmana totu~i pe dispozitivele de comanda, fapt care aintrodus 0 dezordine de tip sovietic extrem de dau­natoare efortului de razboi al Reichului.

Reamenajarea lumii se putea face in etape succesive,iar distrugerile concomitente se derulau in ordine. In­tr-adevar, nazi~tii au practicat "tactica salamului" (dupaexpresia atribuita lui Rikosi), de vreme ce "rasa" cru­tata initial constata d-i vine ~i ei randul. Dar foarterepede mi~carea a degenerat intr-un masacru general.Ei nu puteau, a~acum a facut Stalin, sa-i promita Ucrai­nei independenta, urmand sa-~i regleze conturile cuea dupa victorie: a fost nevoie sa 0 ext ermine nein­tarziat, ceea ce i-a determ inat pe ucraineni sa se ridiceimpotriva lor. Estetismul doctrinei este probabil ca­uza acelui ruinator "totul deodata". Hitler se credeaartist ~i marcat ca atare de estetica romantid a geniu­lui. "Geniulinsu~i, scria Kant, nu poate descrie sauindica ~tiintific modulin care creeaza produsul sau,ci el ca natura prescrie reguli. In consecinta, creato­rul unui produs datorat geniului nu ~tie cum s-au nas­cut in el ideile operei; de asemenea, el nu poate sa Ieinventeze dupa plac sau conform unui plan ~isa Ie co­munice altora in prescriptii a dror respectare sa con­dud la produse similare."'" In virtute a acestui fapt,

,',Kant, Critica facultdtii de judecare, trad. rom. de Vasile Dem.Zamfirescu ~i Alexandru Surdu, Ed. ~tiintifica ~i Enciclopedica,Bucure~ti, 1981, par. 46, p. 203. (N.t.)

74

DISTRUGEREA POLITICULUI

Hitler nu ~tia prea bine ce face, nici de unde-i veneauinspiratia ~i deciziile pe care Ie lua. Se considera unfel de demiurg prometeic, ~i aceasta bqie se transmi­sese in oarecare masura poporului sau. Credea d estevehiculul genial al Volksgeist-ului ~i d ordinele sale,la inceput chibzuite, apoi demente, veneau de undeva

de sus. De unde nerabdarea ~iprecipitarea naziste pecare Stalin nu Ie putea intelege. De unde irationalita­tea mersului razboiului. Citeva decizii, dorite de re­

marcabilii sai generali, ar fi putut, dad nu sa-l ca~tige,cel putin sa-l opreasd la un meci nul, cu conditia _neindeplinita - ca razboiul sa-~i fi propus ni~te telurilimitate, in loc sa fie, din vina lui Hitler ~i a wagne­rismului sau dezlantuit, pierdut.

Telurile nelimitate ale comunismului

Proiectul comunist este de la bun inceput total. Elvizeaza in extindere revolutia mondiala ~iin cuprin­dere 0 mutatie radicala a societatii, a culturii, a insesi' , ,fiintei umane. Dar autorizeaza angajarea un or mijloacerationale pentru a obtine ni~te scopuri straine ratiu­nii. In timpul razboiului, Lenin era un visator hime­ric care grefa pe realitatea lumii entitatile abstracte alecapitalismului, imperialismului, oportunismului, stan­gismului ~i ale multor altor "isme" care, in opinia lui,explicau totul. Elle aplica deopotriva Elvetiei, Ger­maniei ~iRusiei, ~i,cand s-a intors in Rusia, nimic n-afost mai riguros "politic", in sensul machiavelic al cu­vantului, decat felulin care a cucerit puterea.

Preluarea puterii de dtre un partid comunist estepregatita de 0 lupta pur politid in interiorul unei

75

NENOROCIREA SECOLULUI

societa~i normale din punet de vedere politic; Acestae terenul unde l~i testeaza practicile pe care le puneIn aplicare dupa victoria partidului. De pilda, a~a-nu­mita tactid a salamului consta In a lncheia alian~e cufor~e politice necomuniste, astfellrtcat aliatul sa fieconstrans sa participe la eliminarea adversarilor sai:mai lntii "extrema dreapta", cu ajutorullntregii stan­gi; apoi frac~iunea moderata a acestei sdngi ~iap maideparte pana la ultima "felie" care trebuie sa se supuna~i sa "fuzioneze", riscand altminteri sa fie eliminatala randul ei. Acest profesionalism, care include vicle­nia, rabdarea, ra~ionalitatea scopului vizat, confera superioritate leninismului. Dar nu poate fi yorba decatde distrugere; orice construqie e imposibila, fiinddacest scop e lipsit de sens.

Devenit un soi de dictator, dar fara sa fie con~tientde asta, Lenin continua sa grefeze pe situa~iile cele maiinstabile ni~te categorii fantomatice ~i deciziile saleerau luate In consecin~a.Practica comunista nu urmeazao inspira~ie estetid, ci este, In fiecare clipa, rezultatulunei deliberari ,,~tiin~ifice".Falsa ~tiin~almprumuta dela ~tiin~aadevarata alura sa demonstrativa ~iprocede­ele sale logice. Ea face astfel ~i mai dement lntreguldemers, ~i mai implacabila decizia, ~i mai anevoioasacoreqia, fiindd falsa~tiin~a,care nu este empirid, lmpie­did sa se cons tate rezultatele experien~ei.

Treptat, distrugerea se extinde ~idevine totala, ega­land, pentru a relua expresia lui Bakunin, voin~a decrea~ie. Ea a trecut In Rusia prin urmatoarele etape.

Mai lntai, distrugerea adversarului politic: organeleguvernului, ale vechii administra~ii. T otul s-a fkut catai clipi din ochi, imediat dupa puciul din octombrie.

76

DISTRUGEREA POLITICULUI

Apoi, distrugerea formelor de rezistenta sociala realesau potentiale: corpurile organizate, partidele, armata,sindicatele, cooperativele; organismele culturale, uni­versitatea, ~coala, academia, Biserica, editurile, presa.

T otu~i, partidull~i da seama ca socialismullnca nu

exista ca societate libera ~i autoreglata ~i ca de faptconstrangerea e mai necesara ca oricand pentru a ob­tine scopul dorit. Or, doctrina prevede ca nu existadecat doua realitati, socialismul ~icapitalismul. Rezultaca realitatea se confunda cu capitalismul ~ica e nevoie,lntr-o a treia etapa, sa fie distrusa lntreaga realitate:satul, familia, rama~itele educatiei burgheze, limbarusa. Trebuie extins controlul asupra fiecarui individlnsingurat ~i dezarmat de distrugerea cadrului sau deviata, lmpins lntr-un cadru nou unde va fi reeducat,reconditionat. In fine, trebuie eliminati dusmanii as-' , ,cun~I.

E~ecul constructiei socialismului In interior vine dela mediul ostil exterior. Prin lnsasi existenta sa, el re-, ,prezinta 0 amenintare, oricate ar fi culorile acestui

spectru ostil: democratie burgheza, social-democratie,fascism. Trebuie deci, In a patra etapa, sa se cr-eeze Infiecare tara organizatii de tip bol~evic, partidele co­muniste, cu un organism central care sa Ie coordoneze~isa Ie adapteze modelului central, Cominternul. Cand

circumstantele au favorizat extinderea comunismului,noile zone ata~ate "lagarului socialist" au cunoscut etapeasemanatoare de distrugere.

Or, pe toata lntinderea lagarului, partidul (prin vo­cea lui Stalin) constata ca In realitate "capitalismul emai puternic ca niciodata". EI se infiltreaza ~icuprindepartidullnsu~i, care-~i pierde astfel virtu tea. Apdar,

77

II

I

NENOROCIREA SECOLULUI

~efului partidului ii revine - ~i numai lui - sarcinade a distruge partidul (etapa a cincea), pentru a recreaunul complet nou. Aceasta opera~ie periculoasa pre­tinde 0 cre~tere a carismei ~efului care ilinrude~te cuFiihrerul nazist. Odata ce a concentrat in persoanasa spiritul istoriei, a~a cum celalalt a concentrat spi­ritul "rasei", i~i poate permite, intr-o splendida izo­lare ~iintr-un raport "direct" cu masele, sa-llichidezepe dlaullor colectiv. Stalin a fkut acest lucru 0 data,nu fara a-I imita pe Hitler ~i "noaptea cu~itelor lungi".Se pre gate a sa 0 fad a doua oara (~i sa deportezeintreaga masa a evreilor), dar a fost surprins de moarte.Mao Tzedun a procedat astfel de doua ori, in momen­tul "Marelui Salt inainte" ~i, ind ~i mai tranpnt, cuprilejul Revolu~iei culturale.

Uzura ~iautodistrugere

Logica pura a celor doua sisteme, impinsa la limi­ta, cuprinde exterminarea intregii popula~ii a globu­lui. Or, aceasta logid nu se aplid ~inu se poate aplicapana la cap at.

Principiul comunismului este de a subordona to­tul preluarii ~ipastrarii puterii, de vreme ce puterii iirevine sarcina de a realiza proiectul. Pentru a pastraputerea, trebuie cru~at ceea ce e necesar subzisten~eisale.

Uneori, distrugerile provoad stridciuni arat de mariin cat puterea partidului risd nu sa infrunte 0 revoltageneral a, fiindea ~tie sa 0 previna, ci sa vada cum dis­pare materia umana asupra dreia se exercita. Este ceea

78

DISTRUGEREA POLITICULUI

ce s-a intamplat la sfar~itul "comunismului de razboi":Rusia era pe punctul de a se topi, de a se lichefia, candLenin a decretat pauza NEP-ului.

Atata timp cat revolu~ia nu a invins la scara mon­diala, lumea exterioara, chiar dad ar fi redusa la 0 in­sula minuscula, reprezinta 0 amenin~are de moarte.

Prin insa~i existen~a sa, ea risd sa fad sa explodezebalonul de sapun al fic~iunii socialiste; pu~in conteazadad e intr-adevar ostila, a~acum s-a intamplat in fondo singura data, sub Hitler, sau dad nu vrea decat li­

ni~tea ~istatu-quo-ul, a~acum a dorit Occidentul dupainfrangerea nazismului. Pentru a ~ine lumea reala ladistan~a, pentru a 0 distruge, eventual, partidul tre­buie sa dispuna de 0 foqa reala, ~i aceasta nu poate fiob~inuta decat din realitatea pe care 0 controleaza. EIare nevoie de un minimum de economie reala ca sa

hraneasd popula~ia, de un minimum de tehnologie ~ide industrie ca sa echipeze armata. Mai subzista deci

ca~ivaprodudtori, tehnicieni, savan~i.Partidul nu poateface ca tot ce exista sa tread de cealalta parte a oglinzii,dci ar fi elinsu~i inghi~it de neantul pe care-l produce.

In fine, ultima etapa, distrugerea partidului insu~i,se love~te de reflexele Vitale ale supravie~uirii. Dupamarile epurari ale lui Stalin ~iMao, partiduli~i ia pro­priile masuri de proteqie ~ide conservare. Comuni~­tii nu se mai ucid intre ei, cad doar in dizgra~ie.

In Rusia, acest fenomen a antrenat dedderea sis­

temului. Partidulimbatrane~te, deoarece pastrarea pu­terii se identifiea in cele din urma cu men~inereaposturilor ~i locurilor din ierarhie. T acticile puse lapunct in perioadele framantate nu mai servesc decat

acestui scop. Brejnev putreze~te incet in jil~ul supremo

79

NENOROCIREA SECOLULUI

Partidul devine corupt: nu se mai dedica obiective­lor comunismului, ci vrea sa se bucure de putere ~i saprofite de bogatiile acumulate. lese din irealitate ~ire­vine in realitatea devastata din ordinul sau, unde ga­se~te din abundenta doar bunuri primitive, lipsite derafinament - votca, datcha ~ima~ini impunatoare. Oitdespre popor, el vegeteaza in portiunea de realitatecare i-a fost intotdeauna ingaduita, 0 amenajeaza cumpoate, se dezintereseaza de regimul care nu-i mai oferanici macar consolarea caderii celor mari ~iprilejul de-aIe lua locul. Degradarea generala atinge un punct cul­minant. Cind un bobarnac aleatoriu face sa se naruie

castelul din carti de joe, care s-ar fi putut surpa multmai devreme sau mult mai tiirziu, descoperim peisa­jul postcomunist: mafioti ~i semivagabonzi care numai au energie nici macar sa-~i aminteasca.

In China, supravietuitorii epurarilor maoiste au apu­cat-o pe 0 cale diferita. Necesitatile puterii pure s-auamestecat cu preocuparea de a dezvolta puterea Chineica atare, iar comunismul mort a fost infiltrat de un na­

tionalism viu. Contemporani cu decaderea sovietis­mului, ei au regretat ca au urmat un model gre~it dedezvoltare, in vreme ce alte parti ale lumii chineze ~iperichineze urmasera in mod eficient unul mai bun.De aici caracterul ambiguu al Chinei actuale, in plinadezvoltare, dar fara ca partidul sa-~islabeasca stransoa­rea ~i fara sa se ~tie prea bine daca acest partid a ra­mas comunist. Circumstantele au facut sa nu mai existedecat un singur regim comunist pur, care, pana in ziuade azi, a preferat logica autodistrugerii - Coreea deNord.

80

DISTRUGEREA POLITICULUI

Nu ~tim cum ar fi evoluat nazismul. EI nu ~i-a atinsapogeul. A fost rasturnat de la primele incercari de ex­

pansiune. Ordinul de marime al distrugerilor sale nueste comparabil cu eel antrenat de comunismul sovie­tic. S-a orientat spre realitatea externa inainte de a fiterminat cu societatea germana. In vreme ce Uniunea

Sovietica prefera subversiunea organizata, descurajareaprogramata a du~manului "extern", Armata Ro~iepunandu-~i doar pecetea pe victoria politica, nazismula recurs imediat la razboi. Razboiul a accelerat enorm

programul nazist, suscitand insa 0 rezistenta mondialain scurt timp victorioasa.

Partea de neprevazut caracteristica nazismului ne

permite sa ne imaginam ca Hitler ar fi putut sa ajungala 0 pace de compromis care i-ar fi lasat 0 arie vasta

~i stabila. In acest caz, odata ce Hitler ar fi murit, re­gimul s-ar fi deteriorat, urmand 0 traiectorie asema­natoare ce1eia regimului leninist. Leszek Kolakowski

a scris chiar 0 mica fabula pe aceasta tema. EI ~i-a ima­ginat un articol din New York Times, redactat in anii

'80, in stilul articole1or pe care acest ziar Ie publica laacea vreme despre URSS-ullui Brejnev. Ziaristul se

bucura de imblanzirea moravurilor politice ~ide pro­grese1e evidente pretutindeni ale nazismului cu fataumana. Desigur, erau deplorate excese1e de altadata,indeosebi soarta foarte severa rezervata evreilor. Dar

toate astea apartineau unui trecut deja foarte indepar­tat ~i nu trebuiau sa umbreasca realizarile stralucitedatorate unui regim pe cale de normalizare ...

81

1111

11II

I:"

NENOROCIREA SECOLULUI

In uzura ~iqecul regimurilor totalitare, factorul ex­tern are 0 importanta inegala. El a fost decisiv in cazulGermaniei naziste, zdrobita de numeroasele arm ate

aliate impotriva sa. In schimb, rareori lumea "capita­lista" a constituit un pericol pentru regimurile comu­niste. Nazismul a sporit legitimitatea comunismului inochii Occidentului. In epoca ap-numitului "razboirece", politica de roll back a fost imediat abandonatain favoarea unui containment. Aceasta optiune nu aimpiedicat vaste extensii comuniste in Asia, Africa sauchiar America. In cele din urma, singurulloc de pepamant unde comunismul a fost rasturnat la fel ca na­zismul, printr-o invazie masiva in toata legea, e drept,in mijlocul unui cor de proteste ale catorva puterinecomuniste, a fost minuscula insula Grenada.