abordarea pacientului critic in urgenta - · pdf fileefectuează compresiunea balonului de...
Embed Size (px)
TRANSCRIPT

RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE LA SUGAR ŞI
COPIL SVBP (PBLS)

Suport vital de bază (SVBP) - menţinerea deschisă a căilor aeriene, asigurarea respiraţiei şi a circulaţiei fără a folosi echipamente
Suport vital avansat (SVAP) - asigurarea căii aeriene, a respiraţiei şi a circulaţiei cu ajutorul echipamentelor
Suportul vital de bază în spital - diferenţa dintre BLS şi ALS nu este atât de netă, resuscitarea desfăşurându-se ca un proces continuu
Suportul vital de bază pediatric

Lanţul supravieţuirii pediatric
Anticiparea
Stopului
CR
resuscitare
de bază
Chemarea echipei de resuscitare
ALS
Diferenţa dintre SVBP şi SVAP nu este atât de netă
Resuscitarea imediată presupune folosirea adjuvanţilor căilor aeriene, oxigenoterapie, monitorizare, defibrilare, administrare de medicamente

Stopul cardio-respirator la
copil/sugar
rareori un eveniment brusc instalat
urmarea deteriorării progresive a funcţiei
respiratorii şi cardio-circulatorii
insuficienţa respiratorie şi cardio-circulatorie pot
debuta ca entităţi clinice distincte
tabloul clinic final în absenţa tratamentului
adecvat sau a răspunsului la tratament este de
insuficienţă cardio-respiratorie şi ulterior stop
cardio-respirator

Instalarea stopul cardio-respirator poate fi prevenită în cele mai multe cazuri
Stopul cardiac secundar apare în evoluţia şocului sau a insuficienţei respiratorii
Stopul cardiac primar apare în cazul malformaţiilor cardiace complexe, miocardită, cardiomiopatii
Ischemia multisistemică deja instalată → resuscitare fără succes

Epidemiologia stopului cardio-
respirator la copil/sugar
Cauze multiple
Insuficienţă Insuficienţă cardio-
respiratorie circulatorie (şoc)
Hipoxemie
Insuficienţă cardio-respiratorie Acidoză
STOP CARDIO-RESPIRATOR

Suportul vital de bază pediatric
Algoritme de resuscitare
Simple, uşor de învăţat
Aplicabile în majoritatea
circumstanţelor
Evalurea victimei – simplă şi rapidă
Inconştient/nu răspunde la
stimuli
Nu respiră normal

Suportul vital de bază pediatric
Deseori nu este aplicat - teama de a nu face
mai rău
SVBP – chiar dacă nu se cunoaşte
protocolul la copil
o Adult – predomină stopul cardiac primar
o Copil – stopul respirator este principala cauză
de deces

Suportul vital de bază pediatric
15 compresiuni toracice/2 ventilaţii
Este posibil şi 30 compresiuni/2
ventilaţii
1 resuscitator
Dificultăţi în trecerea de la
compresiuni la ventilaţii

Suportul vital de bază pediatric
Raportul compresiuni toracice/ventilaţii nu depinde de vârstă
Diferenţa dintre protocoalele la copil/adult se bazează pe diferenţele privind etiologia SCR
Vârsta – posibil să nu fie cunoscută la începerea resuscitării
Se va aplica protocolul considerat potrivit de către resuscitator
Trebuie diferenţiat doar sugarul de copil – tehnici diferite

Suportul vital de bază pediatric
Compresiunile toracice: în treimea inferioară
a sternului – aceeaşi zonă pentru sugar sau
copil
Defibrilatoarele automate externe
Padele şi programe adecvate pentru
copilul 1-8 ani
Copil >8 ani – aceleaşi ca la adult
Nu sunt avizate pentru sugar

Scopul suportului vital de bază
pediatric
Asigurarea substratului energetic la
nivel tisular – mai ales miocard şi creier
→ Aport de oxigen
→ Debit cardiac corespunzător

Salvatorul trebuie să fie capabil să asigure
- oxigenarea şi ventilaţia eficientă
- compresiuni toracice corecte
Hipoxia se instalează imediat după stopul
respirator şi la 4 - 6min după apariţia
fibrilaţiei ventriculare – atât ventilaţia cât şi
compresiunile sunt importante pentru
pacientul în stop cardiac

Compresiunile toracice – produc flux
sangvin prin
- Creşterea presiunii intratoracice
- Compresiunea cordului – cutie toracică
elastică la copil
Pot produce TAsist=60-80 mmHg, dar
Tadiast=scăzută
Flux sangvin mic, dar asigură oxigenarea
creierului şi a miocardului

• Creşterea numărului de compresiuni
toracice duce la scăderea timpului “mort”
dat de trecerea de la compresiuni la
ventilaţii
• Întreruperea compresiunilor toracice duce la
scăderea marcată a fluxului sangvin în
coronare,fluxul va reveni la acelaşi debit
după câteva compresiuni

Suportul vital de bază pediatric
1. Salvatorul cunoaşte doar protocolul de
SVB la adult
Utilizează protocolul de la adult, cu unele
modificări:
Efectuează iniţial 5 ventilaţii urmate de
protocolul de la adult
Efectuează 1 minut de RCP înainte de a
solicita ajutor

2. Salvatorul are ca şi responsabilitate
acordarea asistenţei medicale de urgenţă la
copil
Va utiliza protocolul de SVB pediatric:
5 ventilaţii iniţiale apoi
15 compresiuni/2 ventilaţii
Poate utiliza 30compresiuni/2 ventilaţii
dacă:
există un singur resuscitator şi
trecerea de la compresiuni la ventilaţii
se face cu dificultate

Suportul vital de bază pediatric
1. Se asigură securitatea salvatorului şi a
victimei
2. Se evaluează starea de conştienţă a
pacientului
Se mişcă uşor victima şi se vorbeşte cu
aceasta
Există mişcări active ale victimei? Plânge
sau respiră spontan?

a) Pacient conştient, dar cu stare generală
alterată:
Oxigenoterapie – pe mască
Copilul cu detresă respiratorie:
→sugarul se aşează în poziţie neutră
→copilul mic se lasă în braţele mamei
→ copilul mare va adopta spontan poziţia
în care căile aeriene au cel mai mare diametru
→ se lasă în poziţia care îi este cea mai
confortabilă
monitorizare ( SatO2, PP, FR, AV, TRC, TA,
t°C)
montarea unei linii venoase

b) Pacient inconştient
Se începe SVBP şi se continuă cu SVAP
Se aşează pacientul în decubit dorsal –
atenţie la pacienţii cu suspiciune de
traumatism cervical

3. Deschiderea căilor aeriene
Extensia capului
Ridicarea mandibulei
Subluxaţia mandibulei
La pacientul traumatizat – subluxaţia mandibulei
Sugar – poziţie neutră (sul sub umeri)

Extensia capului + ridicarea
mandibulei
Plasaţi o mână pe fruntea copilului şi
basculaţi uşor capul pe spate până ajunge
în poziţie neutră.
Hiperextensia capului produce obstrucţia
traheei
Plasaţi degetele celeilalte mâini ( cu
excepţia policelui ) sub bărbie şi ridicaţi
mandibula în sus şi în afară

Extensia capului + ridicarea
mandibulei
Aveţi grijă să nu închideţi gura victimei sau
să comprimaţi ţesuturile moi din regiunea
submentonieră
Dacă vedem - un corp străin
- secreţii se îndepărtează
- lichid de vărsătură




Nou-născut, sugar: extremitatea
cefalică este proeminentă → sul sub
umeri pentru a-l pune în poziţie neutră

La pacientul traumatizat – subluxaţia
mandibulei – poate fi completată cu uşoara
extensie a capului dacă un al doilea
resuscitator stabilizează coloana cervicală

Subluxaţia mandibulei
2-3 degete plasate sub unghiul
mandibulei - se ridică mandibula
Cu policele, bilateral, se deschide
cavitatea bucală
Palmele plasate pe cap menţin capul în
extensie


4. Verificarea respiraţiei
Căile aeriene se menţin deschise
Evaluarea se face în maxim 10 sec
Vezi - mişcările ritmice ale toracelui şi abdomenului
Auzi – zgomotele produse de victimă în expir la nivelul nasului şi cavităţii bucale
Simţi – aerul expirat pe obrazul salvatorului

4. Verificarea respiraţiei

a) Copilul respiră şi nu există suspiciune de
traumă:
→ Poziţia de siguranţă
Menţine căile aeriene deschise
Scade riscul de aspiraţie
Lichidele din cavitatea bucală drenează
liber
Stabilă
Nu se va aşeza nimic pe toracele
victimei pentru a nu împiedica respiraţia
Reevaluarea periodică a pacientului.

Poziţia de siguranţă la copilul mare
(identică cu a adultului)
Salvatorul se aşează de o parte a pacientului
Se întind picioarele pacientului
Braţul pacientului (cel de lângă salvator) – în
unghi drept faţă de trunchi, cotul la 90°,
palma în sus
Celălalt braţ al pacientului se aduce peste
torace, aşezând palma acestuia lângă
obrazul lui, de partea salvatorului

Poziţia de siguranţă
O mână a salvatorului ţine mâna
pacientului pe obrazul acestuia
Cealaltă mână a salvatorului, aşezată sub
genunchiul pacientului, ridică piciorul
acestuia situat de partea opusă
salvatorului, menţinând însă talpa pe sol
Se roteşte pacientul uşor spre salvator
aşezând-o în poziţie laterală

Poziţia de siguranţă
Poziţia piciorului de deasupra se modifică
astfel încât atât şoldul cât şi genunchiul să
fie în unghi drept
Capul se împinge uşor pe spate pentru a
menţine deschise căile aeriene
Repoziţionaţi, la nevoie, mâna de sub
obrazul pacientului pentru a rămâne capul în
extensie

Poziţia de siguranţă
Verificaţi periodic respiraţiile
Modificaţi poziţia (pe cealaltă parte)
după maxim 30 min pentru a reduce
presiunea exercitată asupra membrului
inferior


Poziţia trebuie să fie stabilă
Necesită un suport (pătură sau scutec rulat)
aşezat în spatele sugarului pentru a-şi putea
menţine poziţia
Poziţia de siguranţă la sugar

b) Copilul nu respiră sau prezintă gasp-uri
Se menţin deschise căile aeriene
Se aspiră secreţiile din cavitatea bucală
Se îndepărtează corpii străini vizibili din
cavitatea bucală
Se utilizează adjuvanţi ai căilor aeriene
Se efectuează 5 ventilaţii iniţiale
Ventilaţiile produc reflex de vărsătură sau
tuse?

ASPIRAREA SECREŢIILOR DE LA NIVELUL
CAVITĂŢII BUCALE
→ Cu sondă de aspiraţie
rigidă Yankauer –
permite aspirarea
rapidă a secreţiilor
vâscoase, sânge,
lichid de vărsătură
care pot obstrua calea
aeriană

Îndepărtarea corpilor străini vizibili –
pensa Magill

Adjuvanţi ai căilor aeriene
Canula orofaringiană
Doar la pacientul inconştient
Ridică limba de pe peretele posterior al faringelui menţinând deschise căile aeriene
Dimensiunea = cu distanţa dintre comisura bucală şi unghiul mandibulei
Poziţionare – se introduce în cavitatea bucală în poziţia definitivă, cu convexitatea în sus urmând convexitatea palatului
Permite aspirarea secreţiilor – cu sonda flexibilă

Canule Guedel

Canule Berman

Alegerea dimensiunii corecte a canulei oro-
faringiene

Montarea canulei oro-faringiene la copilul
mare

Montarea canulei oro-faringiene la copilul
mare

Complicaţiile alegerii unei dimensiuni
greşite a canulei oro-faringiene

Adjuvanţi ai căilor aeriene
●Canula nazo-faringiană: Dimensiunea se calculează măsurând distanţa narină-tragus

Montarea canulei nazofaringiene

5. Verificarea respiraţiei → 10 sec
Vezi – ridicările cutiei toracice
Auzi – zgomotele produse de respiraţie la nivelul căilor aeriene
Simţi – fluxul de aer al pacientului, pe obrazul salvatorului
1. Pacientul respiră normal
2. Pacientul nu respiră/respiraţii anormale – gasp-uri, respiraţie neregulată, rară : semn de instalare a SCR, se consideră semn al absenţei circulaţiei sangvine

Verificarea respiraţiei
1. Pacientul respiră normal (este inconştient)
Poziţie de siguranţă
Oxigenoterapie pe mască
Monitorizare: SatO2, PP, FR, AV, TRC,
TA, t°C
Linie venoasă
2. Pacientul nu respiră/gasping
5 ventilaţii pe mască şi balon

Ventilaţia cu balon şi mască facială
Eficientă şi sigură pt. a asista ventilaţia pe o perioadă scurtă de timp în prespital/departamentul de urgenţă.
Permite ventilarea în urgenţă fără a avea nevoie de o sursă de oxigen
Prevăzut cu rezervor de oxigen şi sursă de oxigen permite ventilarea cu concentraţii mari de oxigen (până la 90-95 %).
Balonul folosit pentru ventilaţie trebuie să aibă un volum apropiat de capacitatea vitală a pacientului, altfel existând riscul de barotraumă.

Ventilaţia cu balon şi mască facială

Ventilaţia cu balon şi mască facială
Dimensiunile balonului de ventilaţie în funcţie de
vârstă
Vârsta Volumul balonului (litri)
Peste 5 ani 3
1-5 ani 1
Nou-născut-sugar 0,5

Ventilaţia cu balon şi mască facială
Balonul trebuie să fie pe adecvat vârstei
pacientului.
Trebuie selectată masca ce asigură un
etanşietate maximă la nivelul feţei.
Trebuie folosite ambele mâini:
mâna dominantă comprimă balonul de
ventilaţie.
cealaltă mână ţine masca aplicată cât mai
etanş pe faţa pacientului

Compresiuni lente ale balonului de ventilaţie (1 – 1 ½ s pentru fiecare compresiune).
Între compresiuni să permitem distensia completă a balonului.
Presiunea şi volumul adecvate pentru aceste ventilaţii sunt acelea care determină ridicarea toracelui.
Ritmul este de 20/min (1 ventilaţie la 3 secunde)
Tehnica ventilaţiei pe mască şi balon

Ventilaţia pe mască şi balon

Se efectuează de 2 persoane în caz de:
Obstrucţie severă a căilor aeriene
Complianţă pulmonară scăzută
Dificultate în realizarea unei bune etanşeizări a măştii pe faţă
Un resuscitator - cu ambele mâini
Menţine deschise căile aeriene
Fixează masca pe faţa pacientului
Celălalt resuscitator
Efectuează compresiunea balonului de resuscitare
Ambii resuscitatori trebuie să urmărească expansiunile toracice
Tehnica ventilaţiei pe mască şi balon

Ventilaţia pe mască şi balon

Ventilaţia pe mască şi balon
Ventilaţiile sunt eficiente dacă
expansiunile toracelui pacientului sunt
egale cu cele din timpul respiraţiilor
normale ale pacientului

La reluarea ventilaţiei spontane eficiente
Până când pacientul este intubat oro-
traheal.
Nici vreun alt motiv nu justifică întreruperea
sau sistarea temporară a ventilaţiei cu
balonul.
Când se întrerupe ventilaţia pe mască şi
balon

Ventilaţia pe mască şi balon
Dacă ventilaţiile nu sunt eficiente:
Se deschide gura pacientului şi se
îndepărtează doar corpii străini vizibili,
se aspiră
Se redeschid căile aeriene – atenţie la
hiperextensia capului (produce
obstrucţie)
Se repetă 5 ventilaţii pe mască şi balon –
dacă nu sunt eficiente se trece la
compresiunile toracice

Ventilaţia pe mască şi balon
Precauţii: Se evită hiperventilaţia deoarece:
Creşte presiunea intratoracică scade întoarcerea venoasă – scade debitul cardiac, scade debitul cerebral, scade perfuzia coronară
Air-trapping şi baroraumă la pacienţii cu obstrucţie a căilor aeriene mici
Creşte riscul de regurgitare şi aspiraţie de conţinut gastric
Risc de inflaţie gastrică – evitat prin manevra Sellick ( este necesar să fie 2 resuscitatori)

Ventilaţia de pe mască şi balon
Manevra Sellick → presiunea pe cartilajul
cricoid; deplasează traheea posterior
comprimând esofagul pe coloana vertebrală
Previne distensia gastrică
Reduce riscul de aspiraţie de conţinut gastric
Realizată doar de persoane cu pregătire
medicală
Doar dacă sunt prezenţi 2 resuscitatori

Manevra Sellick
Doar la victima inconştientă
Presiunea excesivă pe cartilajul cricoid
poate duce la obstrucţia traheei

6. Verificarea circulaţiei → 10sec
Personal medical antrenat – palpează pulsul
la:
artera brahială(sugar)
artera femurală
artera carotidă (copil)
Monitorizare: SatO2, PP, FR, AV, TRC, TA,
t°C
Linie venoasă periferică

Verificarea pulsului
La artera brahială
Pe faţa medială a braţului
Se palpează cu indexul şi mediusul
La artera carotidă
Localizaţi cartilajul tiroid cu 2 degete
Deplasaţi uşor degetele lateral
Artera carotidă se palpează în şanţul dintre
trahee şi muşchiul sternocleidomastoidian

Se caută semnele prezenţei circulaţiei:
mişcări active prezente
respiraţie normală
tuse declanşată de tentativa de ventilaţie

Verificarea circulaţiei
Dacă nu există puls – se efectuează compresiuni toracice
Dacă există dubii în ceea ce priveşte prezenţa pulsului şi nu există semne ale prezenţei circulaţiei – se continuă resuscitarea cu compresiunile toracice
Absenţa pulsului sau puls<60/min cu semne clinice de perfuzie deficitară –iniţierea compresiunilor toracice

Se localizează unghiul dintre apendicele xifoid şi ultima coastă
Compresiunile se efectuează pe stern, la 1 deget deasupra acestui reper (se evita compresiunile la nivelul abdomenului)
În 1/3 inferioară a sternului
Frecvenţa = 100/min
Profunzimea compresiunilor = 1/3 din înălţimea toracelui
Între compresiuni, toracele trebuie să revină la poziţia iniţială
Compresiunile toracice

Compresiunile toracice
Copilul trebuie poziţionat în decubit
dorsal, pe o suprafaţă tare şi plană
Alte suprafeţe de compresiune:
Antebraţul şi palma resuscitatorului
(capul copilului este lăsat să cadă puţin
pe spate deschizând căile aeriene)
Degetele resuscitatorului de la ambele
mâini

Compresiunile toracice la sugar
Compresiunea cu 2 degete – 1
resuscitator
În 1/3 inferioară a sternului → sub linia
intermamelonară

Compresiunile toracice la sugar, 1 resuscitator

Compresiunile toracice la sugar, 1 resuscitator

Compresiunile toracice la sugar,
2 resuscitatori Se cuprinde toracele cu ambele mâini astfel
încât:
Policele ambelor mâini, unul lângă celălalt, cu
degetele îndreptate spre cap, comprimă
toracele
Celelalte degete, situate pe toracele posterior
constituie planul dur pe care se efectuează
compresiunile
Manopera produce o perfuzie coronară mai
bună decât cea cu 2 degete
Profunzimea şi forţa compresiunilor este mai
mare

Compresiunile toracice la sugar, 2 resuscitatori

Compresiunile toracice la copil
Cu podul unei palme, cu braţele întinse
vertical, perpendicular pe toracele
pacientului
Se folosesc una sau două mâini
suprapuse, indiferent de vârstă
Profunzimea compresiunilor → 1/3 din
înălţimea toracelui

Compresiunile toracice la copil
Toracele trebuie să revină la dimensiunile
iniţiale după fiecare compresiune - asigură
întoarcerea venoasă
Revenirea incompletă a toracelui este
asociată cu:
Presiune intratoracică crescută
Scăderea perfuziei coronare
Scăderea perfuziei cerebrale

Compresiunile toracice la copil
Întreruperea compresiunilor toracice trebuie
să fie minimă deoarece:
Este asociată cu scăderea presiunii de perfuzie
în arterele coronare
Nu trebuie să fie mai mare de 10 sec – pentru
evaluare

Compresiunile toracice la copil
Frecvenţa compresiunilor → 100/min
Oboseala resuscitatorului este urmată de:
Scăderea frecvenţei compresiunilor
Scăderea profunzimii acestora
2 resuscitatori – vor schimba rolurile la 2 min,
schimbul se va face în maxim 5 sec. şi este mai
facil dacă aceştia stau de o parte şi de alta a victimei

Compresiunile toracice la copil

Compresiunile toracice la copil

Compresiunile toracice la copil

Compresiunile toracice la copil

Raportul compresiuni/ventilaţii
15 compresiuni : 2 ventilaţii
1 resuscitator - posibil şi 30:2
2 resuscitatori – unul asigură ventilaţiile, celălalt compresiunile, rolurile se schimbă după 2 min, 15:2
Ventilaţia pe mască şi balon nu se efectuează în acelaşi timp cu compresiunile toracice

Se continuă RCP 15:2 timp de 1 min, apoi se reevaluează
Continuă RCP 15:2 până la instituirea suportului vital avansat pediatric
Monitorizare SatO2, PP, FR, AV, TRC, TA, t°C
Linie venoasă periferică
