aethicus donares

COSMOGRAFII DE MARTIE

Cosmografii de martie

'iiiiiiijiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiii(2

Coperta: Floriana Pachia şi Liviu Curtuzan.Pe copertă, „faţa I“: un colaj din celebre tabouri murale de Sabin Bălaşa –Fresca legendelor şi istoriei Valahilor – de la Universitatea din Iaşi,tablouri fotografiate şi publicate de Dan Lupescu, în revista Lamura, nr.75–76–77 / ianuarie–februarie–martie, 2008, pp. 2 – 58; pe faţa a IV-a:chipurile cenacliştilor cenebişti de azi.

Realizatorul antologiei „Cosmografii de martie“,prof. dr. I. D. PACHIA,

mulţumeşte şi pe această cale:domnului director fondator al revistei „Lamura“, Dan Lupescu, pentru

aprobarea (din 20 martie 2009) de a folosi– fără „drepturi de autor“ –, fotografiile Frescei lui Sabin Bălaşa,

de la Universitatea din Iaşi, din colajul copertei noastre;doamnelor profesoare: Florica Maria Puşcaş,

directoarea Colegiului Naţional Bănăţean,Gabriela Pachia

şiMonica-Oana Vintilescu,

pentru ajutorul redacţional acordat,„de la dactilografiat“

şi „până la înrăzărirea prin tipar“;patronului Tipografiei Waldpress,

d-l ing. Liviu Curtuzan,pentru generozitatea întâmpinării prezentului act cultural

în aceste vremuri de „criză mondială“.


'iiiiiiijiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiii(3


ANTOLOGIE DIN CREAŢIILE MEMBRILORCENACLULUI AETHICUS

(1990 – 2009)ÎNTOCMITĂ DE PROF. DR. I. D. PACHIA

Cu un Cuvânt înainte de prof. dr. Brânduşa MURGUşi cu studiul introductiv despre personalitatea ce dă numele cenaclului

cenebist: Filosoful / exploratorul pelasgo-dac, Aethicus Donares (Ister),primul european care descoperă America, făcând ocolul Pământului

cu 1057 de ani înaintea lui Magelan,de prof. dr. Ion PACHIA-TATOMIRESCU

Editura AethicusTimişoara

2009


'iiiiiiijiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiii(4

Descierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiCENACLUL "AETHICUS" (Timişoara)

Cosmografii de martie : antologie din creaţiilemembrilor Cenaclului "Aethicus" (1990 – 2009) / alc. de:prof. dr. I. D. Pachia ; cuv. înainte: prof. dr. Brânduşa Murgu ;st. introd.: prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu. - Timişoara :Aethicus, 2009 Bibliogr. ISBN 978-973-85262-6-6

I. Pachia, Ion (antolog., pref.)II. Murgu, Brânduşa (pref.)

821.135.1-1(082)821.135.1-32(082)


'iiiiiiijiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiii(5

Cuvânt înainte

Cenaclul Aethicus a fost înfiinţat la Colegiul NaţionalBănăţean din Timişoara, joi, 11 octombrie, 1990, de prof. dr.I. D. Pachia (Ion Pachia-Tatomirescu).

Aniversarea a două decenii de activitate o facem şi prinantologia de faţă, Cosmografii de martie (Timişoara, EdituraAethicus, 2009), un buchet – mai ales – liric, al „debuturilor“,al „ghioceilor“, prin care se anunţă, fireşte, intrarea în ŢaraPoemului, buchet liric impus de superba vârstă „a Zeului-Copil“ şi a „Zeului-Adolescent“, buchet unde se văd şi câtevaînrămurări de proză, de critică, de grafică…

De la început, Cenaclul Aethicus a funcţionat cu zecedepartamente – secţii, sau „cercuri“, ori, mai exact spus, labo-ratoare de iniţiere şi creaţie / cercetare:

(1) Laboratorul de Poezie,(2) Laboratorul de Proză,(3) Laboratorul de Dramaturgie,(4) Laboratorul de Critică şi Istorie Literară,(5) Laboratorul de Estetică / Teorie Literară,(6) Laboratorul de Lingvistică,(7) Laboratorul de Grafică / Pictură,(8) Laboratorul de Etnografie / Folclor,(9) Laboratorul de Istoria Culturii / Civilizaţiei,

(10) Laboratorul de Muzică (instrumentală, ori pe textedin clasici / moderni),

(11) Laboratorul de Traduceri („tâlmăciri“, îndeosebi,în / din franceză, engleză etc.).

Activitatea celui de-al 11-lea cerc / laborator a debutatîn 12 octombrie 1995, nu numai „dintr-o oarecare necesitate“,cât, mai ales, „dintr-o anumită magie-22“, dintr-o sugestie de


'iiiiiiijiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiii(6

structurare „noiciană“ a antrenamentului, de vreme ce, pentrufiecare laborator, există numai doi „titulari“ – cu un numărnecondiţionat de „rezerve“ (provenind, la fiecare reuniune, dincelelalte laboratoare) –, aşadar, în total, 22 de membricenaclişti „titulari“, ce se pot împărţi („ca la fotbal“) mereu îndouă echipe de antrenament, de competiţie / „luptă“…

Dochiana, în viziunea lui Sabin Bălaşa(apud «Lamura», nr. 1–3 / 2008, p. 25)


'iiiiiiijiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiii(7

Reuniunile cenaclului, din 11 octombrie 1990 şi până în26 octombrie 2006, s-au desfăşurat, cu excepţii rarisime, joia,între orele 14 şi 16; începând din 4 noiembrie 2006, de cândCenaclul Aethicus şi Laboratoarele de Creaţie / Cercetare (Poe-zie, Proză, Dramaturgie, Critică / Istorie Literară, Estetică /Teoria Literaturii, Lingvistică, Etnografie / Folcloristică, Tra-duceri, Pictură, Muzică etc.) au căpătat statutul de „curs op-ţional“, reuniunile se derulează săptămânal, sâmbăta, întreorele 9 şi 11, după o programă / planificare interdisciplinară,ca, de pildă, cea din anul şcolar în curs, 2008 – 2009, pe care opublicăm mai jos:COLEGIUL NAŢIONAL BĂNĂŢEANCATEDRA DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂCENACLUL AETHICUS

PLANIFICARE CALENDARISTICĂAnul şcolar 2008 – 2009

Nrcrt

LABORATOR DE POEZIE,DE PROZĂ, DE DRAMATURGIE,

DE CRITICĂ / ISTORIE LITERARĂ,DE ESTETICĂ / TEORIE LITERARĂ,

DE LINGVISTICĂ, DE GRAFICĂ / PICTURĂ,DE ETNOGRAFIE / FOLCLOR,

DE ISTORIA CULTURII / CIVILIZAŢIEI,DE MUZICĂ (INSTRUMENTALĂ,

ORI PE TEXTE POETICE DIN CLASICIŞI MODERNI), DE TRADUCERI –

TEMA ORELOR(ACTIVITATEA-„PIVOT“ / ACTIVITATEA

„SECUNDARĂ“)

Nr.deore

Ter-men

calen-da-

ristic(sâm-băta,h. 9 –11)

Obs.

1 LABORATOR DE ESTETICĂ / TEORIELITERARĂ: Epitetul – TDelr, 137 – 140;Pastelul-meditaţie în starea de eu dintr-odialectică a timpului-fluviu, a timpului-cascadă, a timpului-havuz – TGrp, 182 – 185 LABORATOR DE GRAFICĂ: PORTRETUL ÎN

CREION

4

20IX

2008

27IX


'iiiiiiijiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiii(8

2 LABORATOR DE ESTETICĂ / TEORIELITERARĂ: Metafora, sinestezia – TDelr,263 – 266. Problema „mutaţiei“ în sferametaforei şi poezia ca „realitate suprapu-să“ – TGrp, 182 – 185 LABORATOR DE POEZIE

6 4 X,

11X,

18 X

3 LABORATOR DE ETNOGRAFIE /FOLCLOR: Rombul hierogamiei – dinorizontul falangăi de ecvideu de la Cuina(8175 î. H.) până pe costumele naţional-va-lahe din prezentLABORATOR DE POEZIE – Toamna bale-rinelor aurii

2 25 X

4 LABORATOR DE CULTURĂ /CIVILIZAŢIE: Balada «Pe-o Gură de Rai»(«Mioriţa») şi „statutul“ de nemuritor zal-moxian al protagonistului mioritic – AnMar-1,193 – 197LABORATOR DE PROZĂ (SCHIŢA) –pentru antologia COSMOGRAFII DE MARTIE

4

1 XI;

8 XI

5 LABORATOR DE CRITICĂ / ISTORIELITERARĂ: Dimensiunile resurecţiei po-etice dintre anii 1965 – 1970 (TGrp, 229 –259) LABORATOR DE TRADUCERI – pentru

antologia COSMOGRAFII DE MARTIE

6 15 XI;

22 XI;

29 XI6 LABORATOR DE CRITICĂ / ISTORIE

LITERARĂ: Diversificarea principiuluipoetic şi estetica paradoxismului – TGrp,259 – 262 LABORATOR DE POEZIE – antologia


2 6 XII

7 LABORATOR DE CRITICĂ / ISTORIELITERARĂ – Titu Maiorescu şi deschi-derile moderniste ale culturii / literaturii

2(2?)

13(20?)XII

?Lacere-rea


'iiiiiiijiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiii(9

române dintre 1867 şi 1917(cf. www.revistanoinu.com – noiembrie-

decembrie 2008 / Rost.) Recenzia – pentru antologia COSMOGRA-

FII DE MARTIE

2008 majo-rităţiicena-clişti-

lor

8 De la noua atitudine faţă de Cuvânt laNecuvânt (TGrp, 282 – 284) LABORATOR DE CRITICĂ LITERARĂ– antologia COSMOGRAFII DE MARTIE

4 10 I200917 I2009

9 LABORATOR DE CRITICĂ LITERARĂ

– antologiaCOSMOGRAFII

DEMARTIE

2(2?)

24(31?)

I2009

?Lacere-rea

majo-rităţiicena-clişti-

lor10 L

LABORATOR DE POEZIE– antologia

COSMOGRAFIIDE

MARTIE

4 14 II2009

11 LABORATOR DE POEZIE– antologia

COSMOGRAFIIDE

MARTIE(„Ghiocei“ pentru Aethicus)

4 21 II

28 II

12 LLABORATOR DE CRITICĂ

– antologia

COSMOGRAFIIDE

MARTIE

2 7 III

13 LABORATOR DE ESTETICĂ / TEORIELITERARĂ: Arte poetice – TDelr, 25 –

2 14III


'iiiiiiijiiiiiii+

)iiiiiiiiiiiiiiii(10

31; TGrp, 97 – 101 – 149– antologia

COSMOGRAFIIDE

MARTIE

14 LABORATOR DE ESTETICĂ / TEORIELITERARĂ: Arte poetice – TDelr, 25 –31; TGrp, 69 – 74 O

Ora de critică literară

2 21III

15 LABORATOR DE ESTETICĂ / TEORIELITERARĂ: Arte poetice – TDelr, 25 –31; SOF; TBomb; TSal etc. O

Ora de critică literară

2 28III

16 Marin Sorescu şi fundamentul paradoxis-mului – TGrp, 341 – 345; «

«Iona» – o dramă de întemeiere a para-doxismului L

LABORATOR DE DRAMATURGIEparadoxistă

4(2?)

4 IV

(11 ?)/ 25IV

17 LLABORATOR DE DRAMATURGIEPARADOXISTĂ:

Marin Sorescu şi câmpurile poematice aleparadoxismului cosmologic – Câmpul pro-funzimilor tragic-lirosofice şi „vecinăta-tea“ cancerosului proces de reificare alumii – TGrp, 351 sq.

2 9 V

18 Marin Sorescu şi câmpurile poematiceale paradoxismului cosmologic – Câm-pul realist-arhetipal, sau matriceal-sti-listic etnografic – TGrp, 352 – 356

2 16 V


'iiiiiiijiiiiiii+


LABORATOR DE POEZIE / GRAFICĂSORESCIANĂ

19 LABORATOR DE LINGVISTICĂ(LEXICOLOGIE):

Un toponim dacic: Arutela – Arudela –Arudeal – Ardeal Cf. TUndAr, 82 – 89. LABORATOR DE POEZIE

2 23 V

20 LABORATOR DE ISTORIACULTURII / CIVILIZAŢIEI:Memento mori de Mihai Eminescu

– TMEm

1 30 V

21 Holopoemul, TDelr, 206 – 208 Aspecte ale paradoxismului în holopo-

emul «Elegia a zecea» de Nichita Stă-nescu – TGrp, 272 – 275 / SOF, 67 – 71;TNSP, 42 – 58

LABORATOR DE POEZIE

2 6 VI

22 LABORATOR DE MUZICĂ –Holopoemul şi muzica sferelor – TGrp,272 – 275 / SOF, 67 – 71; TNSP, 42 – 58

LABORATOR DE POEZIE (în limbaromână şi în franceză / engleză – teme devară)

2 13VI

BIBLIOGRAFIA DE SUB SIGLE:

AnMar-1/-2/-3 = Anuarul de martie (editat de Colegiul Naţional Bănăţeandin Timişoara), nr. 1, 2006; nr. 2 / 2007; nr. 3 / 2008.

SOF = N. Stănescu, Omul-Fantă (antologie, note, studiu introductiv, tabelcronologic de prof. dr. Ion Pachia Tatomirescu), Timişoara, EdituraAethicus, 2004.


'iiiiiiijiiiiiii+


TBomb = Ion Pachia Tatomirescu, Bomba cu neuroni, Timişoara, EdituraAethicus, 1997.

TCer = Cereasca horă din carul cu doisprezece brebenei, plachetă cupoeme pentru copii, 40 pagini (A-5), Timişoara, Editura Aethicus, 2002.

TDelr = Ion Pachia Tatomirescu, Dicţionar estetico-literar, lingvistic,religios, de teoria comunicaţiei..., Timişoara, Editura Aethicus, 2003, 504pagini.

TDsr = Ion Pachia Tatomirescu, Dumnezeu între sălbatice roze, Timişoara,Editura Hestia, 1993.

TGrp = Ion Pachia Tatomirescu, Generaţia resurecţiei poetice (1965 –1970), Timişoara, Editura Augusta, 2005.

THai = Ion Pachia Tatomirescu, Haiku (volum ilustrat cu „foto-sculpturi“de Monique Deryckere, trilingv: în română, în franceză – versiuneaautorului – şi în neerlandeză – în traducerea poetului belgian, FlorimondVan de Velde), 48 pagini (A-5), Bruxelles / Porto, Editura FundaţieiFernando Pessoa, 1994.

TMEm = Ion Pachia Tatomirescu, Mihai Eminescu şi mitul etnogenezeidacoromâneşti, Timişoara, Editura Aethicus, 1996.

TNSP = Ion Pachia Tatomirescu, Nichita Stănescu şi paradoxismul –ediţia I: Timişoara, Editura Arutela, 1994; ediţia a II-a, augmentată,Timişoara, Editura Aethicus, 2000.

TSal = Ion Pachia Tatomirescu, Salmi / Salmes / Salms, distihurisuperparadoxiste, ediţie tetralingvă (română, franceză – în tălmăcirea luiDacian Bradua, engleză – în traducerea Gabrielei Pachia şi germană – întranslarea Mihaelei Gherasim), 64 pagini (A-5), Timişoara, EdituraAethicus, 2000.

TUndAr = Ion Pachia Tatomirescu, Un toponim pelasgo-thraco-dacic /valahic (dacoromânesc-arhaic): Arudela (Terra Aruteliensis /Arudeliensis) – Arudeal / Ardeal (Ţara Ardelenilor / Ţara Ardealului), înrevista Caietele Dacoromâniei, anul VI, nr. 19, 22 martie – 22 decembrie2001, pp. 1 – 14; Idem, Arutela / Arudela (Terra Aruteliensis /


'iiiiiiijiiiiiii+


Arudeliensis) – Arudeal / Ardeal (Ţara Ardelenilor / Ţara Ardealului), înrevista Transilvania (Sibiu), nr. 8, 9 / 2003, paginile 82 – 89.

BIBLIOGRAFIA FUNDAMENTALĂ:

Pachia-Tatomirescu, Ion, Dicţionar estetico-literar, lingvistic, religios, deteoria comunicaţiei..., Timişoara, Editura Aethicus, 2003, 504 pagini.

Pachia-Tatomirescu, Ion, Generaţia resurecţiei poetice (1965 – 1970),Timişoara, Editura Augusta, 2005.

Stănescu, Nichita, Omul-Fantă (antologie, note, studiu introductiv, tabelcronologic de prof. dr. Ion Pachia Tatomirescu), Timişoara, EdituraAethicus, 2004.

Alte cărţi de poezie, de proză, de teatru, de critică literară, de estetică,de mitologie, de filosofia culturii, de lingvistică, de lexicologie etc.,apărute în edituri prestigioase din ţară şi din străinătate.

Coordonarea activităţilor celor unsprezece laboratoareeste asigurată – din 1990 şi până în prezent – de prof. dr. I.D. Pachia / Ion Pachia-Tatomirescu (membru al UniuniiScriitorilor din România, din 1980, al Société LittéraireBelgique-Roumanie sous les auspices du Centre Internationalde la Poésie, din 1990, al Asociaţiei Istoricilor Bănăţeni, din1992, al Academiei Dacoromâne din Bucureşti, din 1995, alSociété des Poètes et des Artistes de France, din 1998, membrufondator al Cercului Lumina Honoris Causa din Panciova-Serbia, din 11 august 2006, posesor al Medaliei de Aur«Lumina» 1947 – 2007, din 15 decembrie 2007, Novi Sad /Serbia etc.), ajutat de un preşedinte şi de 11 secretari – câteun secretar la fiecare ramură, ales dintre liceenii cei mai activi,dintre cei mai talentaţi / destoinici…


'iiiiiiijiiiiiii+


După numai un an şi două luni de existenţă, ecouri aleactivităţilor din cele zece laboratoare-Aethicus au fost înre-gistrate prompt, mai întâi, prin ziarul timişorean, Renaştereabănăţeană, numărul din 19 decembrie 1991, graţie jurna-listului, prozatorului şi dramaturgului Ion Jurca Rovina, oas-pete în mai multe rânduri al reuniunilor cenaclului:

«La Colegiul Bănăţean din Timişoara fiinţează un cena-clu al elevilor, denumit Aethicus, cu profil complex — litera-tură, lingvistică, artă plastică, muzică, istorie. Colectivul deconducere este format din elevi — un preşedinte şi respon-sabilii celor 10 secţii. Coordonarea este asigurată de scriitorulşi profesorul de română, Ion Pachia Tatomirescu. La una dinşedinţele literare ale cenaclului am ascultat lecturile câtorvacreatori de poezie. Am descoperit cu bucurie că, într-adevăr,opţiunea filologică a liceenilor […] se asociază cu dragosteapentru limba română şi pentru creaţie. […] Cel puţin textele,unele dintre ele, pot fi o provocare pentru colegii lor, iar pentrucititori, sigur, o lectură reconfortantă. Şi o dovadă că vocilecelei mai tinere generaţii de creatori nu se lasă aşteptate.» (IonJurca Rovina, Dintre sute de catarge — voci din cenaclu, în«Renaşterea bănăţeană», 19 decembrie 1991, p. 11; cf. Opagină din „istoria“ Cenaclului Aethicus, în «Anuarul demartie», nr. 2, 2007, p. 476 sq.).

În afară de Renaşterea bănăţeană, cenacliştii de la Ae-thicus au fost întâmpinaţi cu generozitate, au fost susţinuţi sădebuteze, să se afirme, de o serie de reviste de cultură /literatură din ţară: Anotimpuri literare (Timişoara – redactor-şef: Mircea Şerbănescu), Lamura (Craiova – Dan Lupescu,director), Luceafărul (Bucureşti, cât a fost sub directoratul luiMarius Tupan), Lumina (Novi Sad – Serbia; redactor-şef: IoanBaba), Oglinda literară (Focşani – director: Gheorghe Neagu),Orient latin (Timişoara – director: Nina Ceranu, redactor-şef:


'iiiiiiijiiiiiii+


Ilie Chelariu), Rostirea românească (în prima serie: 1995 –2006; Sibiu / Timişoara – redactor-şef: Mircea Tomuş / AnghelDumbrăveanu) etc.

Înainte de-acest Cuvânt…, după cum ne atrăgea atenţiapoetul Ion Pachia Tatomirescu, prin dinamica unei excelentemetafore a generaţiilor de poeţi, «… spre noi, prin noi şi printrenoi, dincolo de noi, se reliefează sublime, irepresibile valuri deghiocei, plaiuri cu ghiocei, tornade de ghiocei…, pentrunestăvilita bucurie a Logosului de sub curcubeul din privelişteaFiinţei…». Şi în această bucurie cu ghiocei-poeţi, pe lângăîncorolarea poeţilor cenebişti din ultimele două decenii de exis-tenţă a Cenaclului Aethicus, prezenta antologie, Cosmografiide martie, permite totodată şi debutul celor „22 de titulari-cenaclişti“ din prezentul an şcolar, cât şi „debutul celor maitalentate rezerve“, inclusiv cele din „poezia gimnaziaştilor“...

Iar întru o mai bună cunoaştere a personalităţii de la careşi-a luat numele cenaclul cenebist, filosoful / „sofistul“,exploratorul pelasgo-dac, Aethicus Donares (Ister), întruiluminarea de martie a cenebiştilor şi a tuturor cititorilorantologiei noastre, rugăm pe domnul prof. dr. Ion PachiaTatomirescu să republice – în complementaritatea cuvântuluide faţă – un mai vechi studiu al domniei-sale, dedicat autoruluiCosmografiei, cel ce-a descoperit şi cercetat continentul Ame-rica pe la solstiţiul de vară al anului 396 d. H., deci maidevreme cu 1096 de ani decât „redescoperitorul“ (din 12 oc-tombrie 1492) Columb.

Pentru ediţia a doua, „revăzută şi augmentată“, a Cosmo-grafiilor de martie, de pe-acum invităm pe toţi cenacliştii-Ae-thicus ai tuturor anotimpurilor a ne încredinţa (direct dom-nului prof. dr. I. D. Pachia, până la 24 ianuarie 2011, la:[email protected], şi Direcţiunii C. N. B., după 11 oc-tombrie 2011, la: [email protected]):


'iiiiiiijiiiiiii+


1) o fotografie recentă;2) o notiţă biobibliografică (unde să se precizeze: anii de

licean cenebist şi cenaclist; debutul în revistă; revistele decultură / literatură, ori de specialitate, la care a colaborat saucolaborează; debutul editorial; lista lucrărilor de creaţie literară/ ştiinţifică publicate până la data întocmirii notiţei; referinţedespre operă etc.);

3) texte noi – pentru fiecare departament de creaţie / cer-cetare – spre a fi antologate;

4) diverse alte materiale interesante – ca, de pildă, cele încare se relatează cum s-au derulat întâlnirile cenacliştilor orga-nizate de IPT cu personalităţi de marcă ale vremii – poeţi, ro-mancieri, dramaturgi, critici / istorici literari, filosofi ai culturii,lingvişti, sociologi, istorici, traducători, editori, jurnalişti: IoanBaba – Novi Sad / Serbia, Vasile Barbu – Uzdin-Serbia, Mi-chel Bénard – Franţa, Nina Ceranu, Ana Corcea, Crişu Das-călu, Viorel Dogaru, Manolita Dragomir-Filimonescu, An-ghel Dumbrăveanu, Nicolae Georgescu, Dimitrie Grama –Danemarca, Vital Heurtebize – Franţa, Ion Jurca-Rovina,Johann Lippet – Heidelberg-Germania, Dan Lupescu, SilviaNegru, Dumitru Oprişor, Gabriela Pachia, Paul de România,Gligor Popi (n. 1919 – m. 31 ianuarie 2008, Vârşeţ-Serbia),Steva Perinaţ, Adam Puslojić – Belgrad-Serbia, Adrian DinuRachieru, Emil Şain, Cristea Sandu-Timoc, Ion Scorobete,Gheorghe Secheşan, Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936 – m.8 decembrie 1996), Efim Tarlapan – Chişinău-Basarabia /Republica Moldova, Vasile Tărâţeanu – Cernăuţi-Bucovina /Ukraina, Gh. I. Tohăneanu (n. 7 mai 1925 – m. 30 august2008), Marius Tupan (n. 18 aprilie 1945 – m. 7 decembrie2007), Marcel Turcu, Aurel Turcuş, Grigore Vieru (n. 14februarie 1935 – m. 18 ianuarie 2009; Chişinău-Basarabia /Republica Moldova) ş. a.

Prof. dr. Brânduşa MURGU


'iiiiiiijiiiiiii+


Filosoful / exploratorul pelasgo-dac,Aethicus Donares (Ister), primul european

care descoperă America, făcând ocolul Pământuluicu 1057 de ani înaintea lui Magelan

În cel de-al V-lea secol de la naşterea lui Iisus Hristos,alături de alţi conaţionali din Dacia „generaţiei de aur“ (avemîn vedere spaţiul Daciei lui Burebista / Regalian) – Niceta Re-mesianu (autorul imnului întregii Creştinătăţi, Te, Deum, lau-damus… / Pe Tine, Doamne, Te lăudăm…, sfânt pelasgo-dac/ valah ce se stinge în anul 416 d. H., în scaunul episcopal de laRemesiana, Dacia Sud-Dunăreană), Laurenţiu de Novae (au-torul celebrelor omilii – De poenitentia / Despre pocăinţă şiDe eleemosyna / Despre milostenie –, trecut la cele veşnice înscaunul episcopal de la Novae-Moesia, Dacia Sud-Dunăreană,în anul 418, după ce – la recomandarea epistolară a Papei Ino-cenţiu – stârpeşte erezia fotinian-arienistă ivită în eparhia sa),Auxenţiu Durostoreanu (episcopul de Durostor-Moesia, Da-cia Sud-Dunăreană, mort în anul 420, autor – în 383 d. H. – alScrisorii despre credinţa, viaţa şi moartea lui Ulfila / Epistulade fide, vita et obitu Ulfilae), Fericitul Ieronim de Stridon-Dacia (traducătorul Bibliei, din ebraică în latină, între anii 390şi 405, înălţat la cer în 30 septembrie 420), Ioan Cassian (autoral celebrelor Convorbiri duhovniceşti / Conlationes Sancto-rum Patrum, I – XXIV, sfânt pelasgo-dac / valah ce se odih-neşte întru Domnul din 23 iulie 435) ş. a. –, Aethicus Donares(Ister) a reprezentat – prin extraordinarul circuit al lucrării salecapitale, Cosmografia (din orizontul anului 466) – nu numaizorile universalismului umanist, ci şi cultura / spiritualitateacelui mai mare popor din Europa vremurilor antice, Poporul


'iiiiiiijiiiiiii+


Pelasgo-Daco-Thrac, mai exact spus, Poporul Valahilor (Daco-românilor)1.

Dintre marile cataclisme sociale produse de invaziilepopoarelor migratoare în Dacia, ori în Imperiul Roman, cel maicumplit şi îndelung cataclism, de-aproape două decenii, rămâ-ne, pentru secolul lui Aethicus Donares (Ister), cel reprezentatde hoardele hunilor lui Attila (433 – 453 d. H.), care au trecutprin foc şi sabie Eurasia, lăsând în urmă-le – după cum cer-tifică arheologii – un strat de cenuşă de-aproape o jumătate demetru. Iar cel ce pune capăt terorismului hunilor este generalulpelasgo-dac / valah, Aetius (născut şi format ca „războinic-ne-muritor“ în Dacia – provincia Scythia Minor –, la Durostor),ce, în bătălia de pe Câmpiile Catalaunice, din anul 451 d. H.,zdrobeşte armata terorist-hunică a lui Attila, scoţând hunii dinistorie pentru totdeauna (cf. CDCD, 182).

Pentru o mai mare limpiditate a sintagmei secolul luiAethicus Donares (Ister), precizăm că anii între care a trăitstrălucitul „filosof“ / „sofist“ de la Histria-Dacia (România),geograf, explorator, om de ştiinţă / cultură pelasgo-dac (valah),unul dintre ultimii epopţi ai Zalmoxianismului, unul dintre cu-noscătorii căii-spirală-planetară, aşa cum a rămas jalonată de elîn cele peste 40 de copii ale celebrei sale lucrări, Cosmografia,din orizontul anului 466 d. H., primul european ce-a descope-rit America, primul om ce-a ocolit Pământul etc., se aproxi-mează a fi – potrivit tradiţiei istoriografice – 421 şi 500 d. H.(cf. AvezM, 262 sqq.; AIC-W-1853; AIC-1966, 532 sqq.; CDCD, 136 –143 etc.).

Numele de familie: Donares („Dunăre“). Majoritateadocumentelor certifică faptul că numele de familie al filosofu-lui / exploratorului din Histria Daciei este Donares – onomas-ticul, ca şi hidronimul pelasgo-dac, oglindindu-se, în valahacontemporană, în Dunăre, cu -o- închizându-se-n vocala poste-


'iiiiiiijiiiiiii+


rioară -u-, cu -a- metamorfozându-se, prin secole, în -ă-, şi cuapocoparea consoanei finale, -s-, nume receptat şi tâlmăcit înlumea greacă / romană, drept Ister, sau Hister, până dincoacede Evul Mediu.

La origini, Donares > Dunăre este un hidronim pelas-go-thraco-dac, ce are ca elemente formante: Dun- /< Don„sfântă casă a celestelor ape / izvoare“ / „împărăţie“ (sau „bunţinut“ / „tărâm“) + -Ares – numele zeului pelasg al războiului.Suntem într-o Dacie politeistă, de dinaintea Reformei Zalmo-xianismului, din orizontul anului 1600 î. H., când pelasgii nuerau divizaţi religios în „dax“ / „daci“ („drepţii“ „nemuritoriiZalmoxianismului“) şi „thrax“ / „thraci“ („închinătorii la vechiiidoli ai Cogaionului“), pe când Donares însemna „bună /sfântă casă / împărăţie cerească a izvoarelor / apelor, mat-că“, „bunul spaţiu al zeului războaielor, Ares“.

Dincoace de anul Reformei Zalmoxianismului, 1600înainte de Iisus Hristos (infra, sigla: î. H.; după Hristos: d. H.),şi după ce Creştinismul substituie Zalmoxianismul în întreagaarie a Daciei, zeul pelasg, Ares, iese din semnificat (la daci),dar uită să mai iasă şi din semnificant (datorită thracilor, „în-chinători la vechii idoli / zei ai Cogaionului“), Donares > Du-nărea rămânând fluviul-cristelniţă din care pelasgo-dacii conti-nuă să se împărtăşească întotdeauna înainte de a porni la răz-boi, ca sufletele lor nemuritoare să meargă „direct“ la Atoate-creator, deoarece apele-i erau limpezi, albastre, aidoma cereş-tilor ape primordiale ce formează discul senin al cerului, discreprezentând Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei, Samoş,adică „Soarele-Moş“, sau „Zamoş“ / „Tatăl-Cer“. Din aceastăcredinţă fluviul Donares > Dunărea şi afluenţii săi „se conec-tează“ discului-cer-senin, Dumnezeului de peste Cogaion /Sarmizegetusa, de peste Dacia (Dachia), nemuririi.

Mai târziu, după descoperirea sacrului fluviu de cătregrecimea comerţului şi de către romanitatea imperială, însetate


'iiiiiiijiiiiiii+


de bogăţiile Daciei, care nu s-au lăsat integral-jefuite / prădate,în nenumăratele, cumplitele bătălii / războaie date pe aceastăcale fluvial-comercială europeană (pe-atunci, în întregime, ba-zinul dunărean aparţinea Daciei, cum, de altfel, şi PeninsulaBalcanică > Balachică > Valahică), grecii şi romanii au rebo-tezat Dunărea de Jos, în ignoranţa lor, zicându-i Istros / Ister,ceea ce înseamnă „apă furioasă, răsturnătoare de ordine“, „flu-viu isteric / ucigător, spinos, străpungător“ (în latineşte, hystri-cosus se tâlmăceşte prin „care caută să facă rău“, hysterica –prin „femeie isterică“; în greacă, hystera desemnează şi „uter“;în italiană, isterico, aidoma franţuzescului hystérique, păstrea-ză sensul de „războinicitor“, sau de „furios“). La romani seconstată şi o altă „rebotezare“, dar pentru Dunărea de Mijloc şide Sus, de pe când şi-au extins cuceririle în Dacia de Vest, cuun termen mai adaptat spiritului latin şi de mai mare fidelitatesemantică, Danubius (Danuvius).

Cu sensul de „bogăţie, bunăstare, abundenţă“, semna-lăm şi expresia pelasgo-dacă / valahă moştenită până azi, cuspecială referire la holde / lanuri: Dunăre de grâu…, Dunărede mei / porumb… etc.

În onomastica pelasgo-daco-thracă, Dunăre şi derivate-le-i desemnează pe cel „puternic“, „bogat“, „răboinic“ („îmbo-găţit prin război / luptă“), tot aşa înfăţişându-se şi azi, în inimaDaciei, România: Dunăre Brânduşa, Dunăre Oană, Dunărea-nu Mugur, Dunărinţu Marin etc., fără a mai ţine seama detoponimie: Dunărea – localitate din jud. Constanţa (siglă: CT),Dunărea Mică (MH), Dunărea Gară (IF), Dunăreni (CT, DJ)etc. (cf. MDGR-III, 277 – 297; CPLR, 39 etc.; pentru etimo-logii, vidi MDGR-III, p. 295 sqq.).

În concluzie, numele autentic de familie al filosofului /exploratorului din Histria Daciei este Donares, nu Ister, niciHister – cum era tâlmăcit, după un prost obicei grec / roman. ŞiDonares > Dunăre s-a moştenit la urmaşii dacilor din România


'iiiiiiijiiiiiii+


contemporană. De aceea nu există vreun temei pentru cei ceconsideră pe creatorul celebrei Cosmografii din orizontul anu-lui 466 d. H. drept „Anonimus“ Histriensis, Istricus, Danu-biensis etc. (PerLan, 277 sqq.; PerLac, 503 sqq.; VAeth etc.). Totuşi,datorită faptului că „marele circuit“ al numelui său pe lucrarea-iCosmografia a fost cel tâlmăcit pentru lumea greco-latină anti-că şi evmezică, alături de Donares, realul, pelasgo-dacicul săunume, păstrăm (în paranteză) şi „onomastic-traducerea“ Ister:aşadar îi rostim şi îi scriem numele de familie Donares (Ister).

Fig. 1. Harta Daciei Dunăreano-Pontice – dave (oraşe) anticedin provincia Dunogaetia > Dynogaetia, sau Scythia Minor, ori Dobrogea2.


'iiiiiiijiiiiiii+


Din motivele de mai sus, se resping şi variantele tardi-ve: Histricus (cf. VAeth), Scythicus (sugerând că exploratorule originar din provincia Scythia Minor, parte a Daciei înrobitede Imperiul Roman) etc. Scythia (Scitia), Scythicus – şi altederivate – sunt semănătoare de confuzii printre istorici, ţinândîn primul rând de strategiile anti-Dacia ale Romei (de la împă-ratul Traian începând) ce-a vrut – pentru că Donares / Ister eraun epopt al Zalmoxianismului – să-l şteargă / „marteleze“ dinmemoria istoriilor.

Fig. 2. Hartă antică: „Orbis Terrarum Secundum Pomponium Melam“,aprox. 44 d. H. (cf. VAeth).

Existenţa numelui provinciei Scythia Minor, cu popu-laţie pelasgo-dacă / thracă majoritară3 (majoritate ce, în anii deexil ai marelui poet antic, Ovidiu, la Tomis < Tamisia / Con-


'iiiiiiijiiiiiii+


stanţa-România, a determinat nu numai „deraieri“ de poeticăsimţire – în stihurile din ultimul său deceniu de viaţă –, ci şiimportante „deraieri lingvistice“ datorate permanentului contactcu limba pelasgo-dacă din dava-port amintită mai sus, noua-ireşedinţă de la Marea Neagră), a îngăduit multă vreme cronica-rilor antici greco-romani, ori evmezici, să vorbească – fără vre-un alt temei, în afara celui administrativ-teritorial-diocleţian –de o „naţiune scitică“ / „Natione Schitica“ (v. AethK-93, 244 /10), însă numai cu înţelesul de „provincie (dunăreano-pon-tică) din Dacia restituta“ (cf. CDCD, 74 sq. / TDR, 38) „(re)-integrată“ / administrată de Statul Imperial-Romanic.

Fig. 3. Cavaler Zalmoxian în sacră misiune de apărarea pământurilor Daciei (apud OTr).

Dar cum imperial-expansionistele visuri ale Romei dedincoace de anul 292 d. H. se focalizaseră în provincia ScythiaMinor, „cap de pod“ / „placă turnantă“ către Dacia Liberă (ne-


'iiiiiiijiiiiiii+


cucerită vreodată de Imperiul Roman), cu intenţia de a ştergedin memoria lumii antice orice amintire a eroicei şi bogatei Da-cii, dar cum, la scurt timp, visele papal-creştine ale unei Romeimperial-occidental-catolice încolţiseră şi ţinteau extinderea pu-terii în Dacia / Europa Răsăriteană, îndeosebi, după SchismaMică din anul 519 d. H., strategiile / politicile puterniciloracelor vremuri găsesc de cuviinţă – după multe secole de ladispariţia adevăraţilor sciţi, sau scoloţi, din istorii – să întreţinăideea că „răul cel mare al civilizaţiei“ vine de dincolo de DaciaDunăreano-Pontică / Dunogaetia, dintr-o imensă, apocalipticăşi nebuloasă „ţară“ ce, paradoxal, „poartă tot numele de Scy-thia“ (ficţiune dirijată – prin „cronicari imperiali“ – de Roma,de Atena, de Constantinopol, de Viena, de Budapesta, deMoscova etc.), lăsând a se deduce că-i vorba de „Scythia Mag-na“ / „Sciţia Mare“, întinsă de la Marea Baltică şi Oceanul În-gheţat de Nord, la Marea Neagră, la Marea Caspică şi, peste Si-beria, Mongolia, China, Japonia, la Oceanul Pacific – după cumse vede – şi dintr-o hartă datată în orizontul anului 44 d. H,„Orbis Terrarum Secundum Pomponium Melam“ (supra, fig. 2;cf. PeiAe-II, 54 sqq.; VAeth, 5 sqq.).

Este acest antidacism multimilenar tot atât de periculospentru întreaga umanitate ca şi antisemitismul, combaterea lor– şi a curentelor similare lor – dovedindu-se imperioasă…

De la astfel de confuzii semănate în multimilenarul an-tidacism al Romei, pleacă – evident, chiar în contemporaneita-tea imediată – tot soiul de teorii aberante, legate şi de origineaetnică a filosofului / sofistului, a marelui explorator, Donares(Ister), dându-se „apa la moară“ pseudocercetătorilor filogreci,filoromani, filoscythi (filosciţi), filoslavi etc., care-l consideră:ba că-i grec, ba că-i roman, ba că-i slav – rus, bulgar, sârb /croat etc. –, deşi documentele antice şi argumentele interneale Cosmografiei afirmă răspicat că-i pelasgo-dac din nor-dul Daciei Dunăreano-Pontice, din nordul provinciei Duno-


'iiiiiiijiiiiiii+


gaetia / Scythia Minor, mai exact spus, „din regiuneaHistriei“, adică a davei, a oraşului-port la Marea Neagră,Histria, şi a împrejurimilor ce ţineau de „parohia“ acestuiepopt în Zalmoxianism, cam de pe la râurile Casimcea şiTopolog şi până la Dunăre – braţul Chilia (aşadar, are «nati-one schitica / scythica», nu-i de la Marea Adriatică, din Pe-ninsula Istria, a fostei Dacii de Vest / Sighinia, parte a Impe-riului Roman – azi aparţinând Croaţiei –, în această Istrie nea-jungând vreodată sciţi / scoloţi, nici când le-a fost roirea / mi-graţia prin istorie, pe când nu exista vreun Imperiu Roman, nicidupă ivirea acestuia în istorii): «Aşadar, la acest Aethicus, so-fistul regiunii Histria, s-a lămurit ce-a zis în primele sale cărţidin Cosmografia şi am recunoscut că a spus lucruri nu mărun-te, ci grandioase, pe care le-a numit artă sofistă» (AethK-93,88); sau: «Cartea filosofului cosmograf Aeticus aduce lămuriridespre naţiunea-i scită cu neamul nobil al părinţilor săi, din acăror etică îşi trag izvoarele şi ceilalţi înţelepţi» (AethK-93,244). Această frază a fost scrisă în orizontul anului 763 d. H.,de prezbiterul „abreviator“ / cenzor, Ieronim de Freising-Bava-ria, în ultima pagină a Cosmografiei „prescurtate“. Într-alt loc,vrăjit de înalta artă donaresiană a „descrierii“ spaţiului helladic/ grecesc, „benedictinul“ dă, indirect, şi o informaţie care lasă ase înţelege că Aethicus Donares (Ister) n-a fost un grec, ci unpelasgo-dac, un veritabil „ethicus“, ca şi strămoşii săi, „cei maidrepţi“, „cei mai cinstiţi“, „cei mai viteji de pe faţa pămân-tului“, afirmaţie ce taie în orice anotimp respiraţia filogrecimii(ori trăncănelile filogrecizatoare). Dacă ar fi aparţinut cumvapoporului grec, i-ar fi lăudat – pe lângă peisaje / relief de Pa-radis (din spaţiul helladic) – şi faptele: « Şi astfel acelaşi înţe-lept le-a descris [peisajele / ţinuturile edenic-helladice] mai susîntr-un mod frumos. A omis însă poporul grec pentru că fu plinde toate ticăloşiile, de dezonoare, omucideri, depravări, lux şitoate spurcăciunile.» (AethK-93, 187 sq.).


'iiiiiiijiiiiiii+


„Prenumele“ filosofului (sofistului) dac şi InstituţiaZalmoxiană a Solului / Mesagerului Celest. Se observă cumultă uşurinţă că şi „prenumele“ / supranumele („re-numele“)Aethicus (Ethicus, „omul divinelor principii morale“) vrea atâlmăci pentru lumea greco-romană din orizontul anului 467, alînceputului marelui circuit al Cosmografiei lui Donares (Is-ter), o realitate instituţional-zalmoxiană specifică spaţiului spi-ritual antic al Daciei, o realitate instituţional-zalmoxiană careuimise chiar şi pe părintele Istoriilor, Herodot (484 – 425), cuaproape un mileniu mai înainte, dar despre care se face grăire,mai întâi, în Analele lui Suppiluliuma (unde sunt consemnatefaptele unui sol zalmoxian, un „om-zeu“ / „teşub“, Zalmas /Salmas, „un veritabil Aethicus“, pe calea-spirală-planetară în-tru Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei, şi ale celor o su-tă de cavaleri-lupachi însoţitori ai acestuia, angajaţi să readucăvestita cetate Amqua la supunere faţă de conducătorul hittit),datându-se în orizontul anului 1380 î. H., şi, în secundul rând,în Iliada lui Homer, unde găsim relatări despre o categorie de„aethicus-abioi“ din Dacia Răsăriteană, nu din Masageţia (cf.DZal, 7; TIrel-LVIII, 936), o elită sacerdotal-zalmoxiană (defactură-Aethicus), în orizontul anului 1194 î. H., pelasgo-da-co-thrac orizont, numai, căci etnogeneza grecească se va de-clanşa mai târziu, abia peste vreo şapte secole. Religia lucraseputernic la formarea omului de tip dac (sinonim cu get saumasaget, potrivit cronicilor carian-herodotice), adică tipul depelasg ce îmbrăţişase Zalmoxianismul ca religie fundamen-tală, monoteistă, a Daciei, încă de pe la anul 1600 î. H., dis-tingându-se prin atributele celei mai înalte morale / etici cu-noscute de antichitate: cel mai drept / cinstit, cel mai viteaz,socotindu-se nemuritor, spre a ne limita doar la cele menţio-nate în superlativ de Herodot, în Istoriile sale (IV / 93; HIst-I).

Instituţia Zalmoxiană a Solilor / Mesagerilor la Dumne-zeu („Soarele-Moş“ / „Tatăl-Cer“) şi a Cavalerilor Zalmoxieni


'iiiiiiijiiiiiii+


(„Călaci“ / „Călaţi“), ori Instituţia Salumoş („Omul SoareluiMoş“) > Alymoş („Sol / Soli – Al / Ai – Soarelui-Moş“), indis-cutabil şi incontestabil, a permis ivirea în istorie a categoriei, atipului de pelasgo-daci-„ethicus“, adică de inconfundabili oa-meni ai Daciei, cinstiţi, viteji şi nemuritori, pe un impresio-nant segment temporal, din orizontul anului 1380 î. H. (con-firmat de Analele lui Suppiluliuma) şi până dincoace de ori-zontul anului 466 d. H. (certificat de „ocolul Lumii“ din Cos-mografia lui Aethicus Donares / Ister).

Fig. 4. Histria: relief votiv având pe registrul superior Cavaler Zalmoxian„tot spre dreapta înaintător până la Dumnezeu…“, relief amplasatîn marginea aleii dintre Muzeul Histriei şi „casele arheologilor“

(foto: I. D. Pachia, 30 iulie 1995).

În popor, instituţia cogaionic-sarmizegetusană a Cava-lerilor Zalmoxianismului era respectată, sacralizată, fiecare re-prezentant fiind tratat, în timpul vieţii, ca rege-zeu-medic, ori,mai exact spus, ca rex histrianorum, iar postum, fiind hero-


'iiiiiiijiiiiiii+


izat / zeificat, după cum se certifică de către cele peste trei miide reliefuri votive şi funerare din spaţiul Daciei lui Burebista /Regalian. Mulţi istorici – între care şi Manfred Oppermann –consideră heroizarea / zeificarea Cavalerului Zalmoxian dreptexpresia unui monoteism arhaic, specific spaţiului pelasgo-dac(cf. OTr, 232 sqq.).

Fig. 5. Turişti pe urmele lui Aethicus Donares (Ister), în 30 iulie 1995,printre ruinele davei-port la Marea Neagră, Histria (foto: I. D. Pachia).

În concluzie, prenumele Aethicus – purtat de filosofulşi exploratorul pelasgo-dac Donares (Ister) – desemna (în His-tria secolului al V-lea d. H., dinspre Zalmoxianism, ceea ce în-semna Betranion / „arhiepiscopul“, în vremea împăratului Va-lens, la Tomis / Constanţa, ori Teotim I, în vremea terorismuluihunilor lui Attila, dar dinspre Creştinism) un rang / renumesacru, suprem-zonal, în instituţia arhaic-zalmoxiană: Mare-le-Conducător-Arhiepiscop-Judecător, adică Înţeleptul-Moş,purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu printre oameni, condu-cător-zeu-medic al provinciei, sau – potrivit administraţiei da-


'iiiiiiijiiiiiii+


cice – al „ţării de râuri / munţi“ (în acoperitor echivalent-se-mantic: rex histrianorum).

În orizontul anului în care Herodot4 scria cartea a IV-aa Istoriilor sale, exista deja o milenară tradiţie / instituţiezalmoxiană de tip Aethicus (Ethicus), veritabilul dac (get /masaget) demn de a purta supranumele / „prenumele“ Aethi-cus / Ethicus, fiind, fireşte, cel mai drept / cinstit, cel maiviteaz, dar şi nemuritor, diferenţiindu-se categoric de pelas-gul de tip thrac (thrax), adică tipul de pelasg netrecut la Zal-moxianism, ci rămas a se închina la idolii, la zeităţile vechi dinsacrul munte, Cogaion (sau „Kogaion“; ori, cu dublă sufixare,Cogaionon / Kogaionon – ca în Geografia lui Strabon).

Fig. 6. Templul lui Dumnezeu din Cogaion / Sarmizegetusa (construitîn vremea lui Burebista, 82 – 44 î. H., din andezit roşu).

De la clădirile cu potcoavă (absidă) din spaţiul Daci-ei, la Înalta Şcoală de Cavaleri Zalmoxieni din Histria. Du-pă cum se ştie (cf. TIrel-LXXXIV, 1096), clădirile rectangulare „cupotcoavă“ aparţineau Cavalerilor Zalmoxianismului, servindinstrucţiei / educaţiei, cadrului misteric / iniţiatic, ştiinţei pelas-go-dacului de a se face nemuritor. În clădirile absidate se for-mau şi se exercitau – „până la epopţie“ – tinerii Daciei, spre aurma calea-spirală planetară întru Dumnezeul Cogaionului /Sarmizegetusei, după cum s-a mai accentuat, fie în calitate deSol, sau Mesager Celest, fie în calitate de Cavaler Zalmoxian


'iiiiiiijiiiiiii+


(Thrac, Dunărean / Danubian, Cabir etc.), „însoţitor-de-Sol“ peteluric-celestele căi.

Fig. 7. Templul lui Dumnezeu de la Sarmizegetusa / Marele Sanctuar-Calendar Rotund cu Potcoavă – reconstituire (GIRC, 117).

Justiţiarii Cavaleri ai Zalmoxianismului erau pregătiţi încadru misteric / iniţiatic, în şcoli speciale, în dave care ofereaucondiţii aparte de studiu, de antrenament zilnic etc., toate clă-dirile destinate acestui scop având o arhitectură uraniană, sim-bolic-solară, cu obârşii multimilenare în Cultul „Soarelui-Moş“/ Tatălui-Cer, ori al Soarelui-Tânăr-Războinic (So-Ares), dinpanoul central de credinţe al Cogaionului, arhitectură moştenităde Zalmoxianism (din orizontul anului 1600 î. H.), excelând înridicarea clădirilor cu potcoavă / „absidă“ (legată, desigur, de„potcoava solară“ din Marele Templu Rotund de la Sarmize-getusa).

Nenumărate sunt ruinele unor astfel de clădiri cu pot-coavă din spaţiul Daciei (lui Burebista / Regalian), clădiri încare au funcţionat misterioasele Înalte Şcoli ale CavalerilorZalmoxianismului în mulţimea atâtor secole încât aproape căumplu două milenii, dacă se are în vedere, cel puţin, segmentul


'iiiiiiijiiiiiii+


temporal dintre orizontul anului 1380 î. H. – al Analelor luiSuppiluliuma – şi orizontul anului 466 d. H. – al Cosmografieilui Aethicus Donares (Ister).

Arhitectura dacică absidată a Zalmoxianismului (fărăfuncţiile iniţiatice / misterice şi fără simbolica ei din Dacia) afost moştenită de Creştinism, majoritatea clădirilor-biserici aleOrtodoxiei lumii preluând de la pelasgo-daci solara potcoavă.

Fig. 8. Edificiul „cu potcoavă“ al unei Şcoli a Cavalerilor Zalmoxienidin Dacia (România) – temeliile în ruină decopertate de arheologi (stânga)

şi reconstituirea (dreapta).

La Histria, în perioada în care Aethicus Donares (Is-ter) s-a format ca destoinic navigator maritim şi ca bărbat dearme, în care s-a pregătit pentru epopţie în Zalmoxianism şipentru misiunea de Sol / Mesager Celest, ori de „însoţitor deSol“, adică de „cavaler-lupac“, a funcţionat – după cum se a-testă arheologic – cel puţin o Înaltă Şcoală de Cavaleri Zal-moxieni.

Despre existenţa şcolilor de Cavaleri Zalmoxieni de laHistria grăiesc nu numai descoperirile arheologice ale ruinelordavei / oraşului-port, cu ziduri de clădiri absidate, ori cu templeale Soarelui-Tânăr / Războinic-Tămăduitor (medic / iatros) şiale Sorei-Soarelui (Luna, sau Zâna Utu, protectoarea Cavaleri-lor Zalmoxieni / Dunăreni), adică ale perechii sacre secundedin monoteismul tetradic al Zalmoxianismului, ci şi nenumăra-tele sculpturi / basoreliefuri ce reprezintă Cavaleri Zalmoxieni


'iiiiiiijiiiiiii+


– întotdeauna un călăreţ cu mantie, pe un cal psihopomp, îna-intând zalmoxian, tot la dreapta, spre Lumină / Soare, spreprincipiul energetic masculin Yang (fig. 3, 4, 10).

Fig. 9. Histria – ruinele zidurilor / temeliilor clădirii I cu „potcoavă“, aleÎnaltei Şcoli de Cavaleri ai Zalmoxianismului (MCA-8, 391).

Şi la Histria, ca peste tot în spaţiul Daciei lui Burebis-ta / Regalian, existenţa Cavalerilor Zalmoxieni este atestată nunumai de regalele lor morminte tumulare (MCA-8, 384), de re-liefurile votive, funerare etc., de piatră / marmură, reprezentând„oriunde şi întotdeauna“ numai „eroul galopând“, ori „cumurgul la pas“, cu pelerina prinsă de umeri, în fâlfâire fi-rească, şi înaintând mereu, numai la dreapta (spre Dumne-zeul Cogaionului / Sarmizegetusei), ci şi de ruinele unor edifi-cii absidate, destinate funcţionării înaltelor şcoli de Cavaleri aiZalmoxianismului.


'iiiiiiijiiiiiii+


Fig. 10. Cavaler Zalmoxian de la Pulpudava, provincia Thracia a DacieiSud-Dunărene – marmură, secolul al II-lea d. H.

Arheologii din a doua jumătate a secolului al XX-lea, înurma unei serii de săpături efectuate – până în 1959 – pe şanti-erul arheologic de la Histria, ne pun la dispoziţie o serie de datefoarte interesante, câteva privind chiar Înalta Şcoală de Cava-leri ai Zalmoxianismului, din vestita davă-port la Marea Nea-gră, mai mult ca sigur, frecventată şi de Aethicus Donares(Ister), între anii 441, 442 şi 443, căreia i-a devenit apoi di-rector / patron, chiar din anul 444 d. H., calitate în care şi-apregătit / antrenat (puţin mai târziu, între anii 456 şi 461, campână pe la echinocţiul de primăvară) echipajul pentru ocolulPământului, după cum ne relatează cu parcimonie chiar cen-zorul Ieronim de Freising-Bavaria: «Povesteşte că toate cele-lalte părţi ale lumii mărilor şi oceanelor colindatu-le-a a-companiat de discipolii săi, (făcând) muncă de cercetător mi-nuţios în vremurile prielnice, atât în insulele mari cât şi în insu-lele mici, de la miazăzi până la apus, de la Tabrobane (Ceylon /Sri Lanka), Sirtinice (Sumatra-Indonezia) şi Calaopa (Calapan-Philippines), până la Riakeon (Islanda), de aici până după Gade(până-n Ultra-Gade) şi Coloanele lui Hercule. Că, de fapt, aici(după Gade, mai exact spus, în Hibernia, şi în Orcade), a făcut


'iiiiiiijiiiiiii+


un popas de un an şi a dezbătut (traversarea Atlanticului) cu fi-losofii (din echipajul său) Aureliu şi Arbocrate, nefiind în staresă se desprindă de unele părţi ale misterelor Oceanului (aces-tuia)» (AethK-93, 111 sq.).

Pe şantierul arheologic de la Histria, săpăturile siste-matice efectuate în „campaniile“ din anii 1958 şi 1959 au scosla lumină şi două temelii absidate, dintre care, una aparţineÎnaltei Şcoli de Cavaleri ai Zalmoxianismului (fig. 9-I / 11-b),şi, cealaltă, unei bazilici (fig. 9-II / 11-c).

a) b) c)Fig. 11. Arhitectură zalmoxiană în evoluţie: a) Sarmizegetusa / Piatra Roşie,

în vremea lui Burebista (82 – 44 î. H.); b) Histria, în vremea lui AethicusDonares (Ister), 421 – 500 d. H.; c) Tropaeum Traiani / Histria, în vremea

împăratului valah, Iustinian I (527 – 565).

Temelia cu potcoavă a Înaltei Şcoli de Cavaleri ai Zal-moxianismului, frecventată şi de Aethicus Donares (Ister), sedatează chiar în orizontul secolului al V-lea d. H. şi este, maimult ca sigur, cea descoperită de arheologi în „sectorul PorţiiMari / Principale“, între „străzile A şi B“ (fig. 9), cealaltă te-melie – de peste drum –, „mai tânără cu un secol“, fiind aBazilicii Iustiniene, din colţul de nord al „străzii A“, stradă«orientată pe direcţia sud – nord, cu o foarte mică deviere sprenord-est, pornind din colţul nord-vest, al Bazilicii Justiniene»(MCA-8, 389).


'iiiiiiijiiiiiii+


Ca Sol / Mesager Celest, ori ca „însoţitor“ de Sol, nu-mai într-una dintre aceste două calităţi – şi numai în perioadade exercitare tutelară a Zalmoxianismului ca religie naţională,fireşte, în spaţiul Daciei – se făcea ocolul Pământului (pe uscatşi pe apă) de către Cavalerii Zalmoxianismului, după un scena-riu iniţiatic / misteric foarte complex.

Pe la 461 d. H., numai pe temeiuri social-religioase şieconomico-politice echilibrate, între vechea religie a Daciei(Libere şi din Imperiul Roman), Zalmoxianismul, şi noua reli-gie a Daciei (tot Libere şi din Imperiul Roman), Creştinismultot mai mult Ortodox şi Cosmic, Aethicus Donares (Ister) şiechipajul pregătit la Înalta Şcoală de Cavaleri Zalmoxieni dinHistria (căreia-i devenise director / patron, după cum se pare,în anul 444, tot director al educaţiei permanente rămânând şipe calea spirală planetară, 461 – 465, «instruindu-se împre-ună cu discipolii» / «erudiens discipulis suis» chiar şi în ex-tracţia metalelor nobile – AethK-93, 113) – se angajează în-tr-o atât de riscantă, de complexă şi de eroic-profundă acţiuneculturală / civilizatorie ca ocolul Pământului, reuşit drum-spira-lă planetară.

Data şi locul naşterii lui Aethicus Donares (Ister),«cum ille Histriam se exortum», nobilii lui părinţi. Dacă as-trologi şi cercetători-istorici „fixează“ ziua de naştere a vestitu-lui explorator, a cosmografului, ori, mai exact spus, a diploma-tului Cavaler Zalmoxian de cea mai înaltă morală / ethică, încâta uimit antichitatea greco-romană, determinând-o să-i dea su-pranumele de Aethicus, fireşte, la 25 ianuarie 421 d. H., în His-tria Daciei Dunăreano-Pontice, alţii consideră că a ar fi văzutlumina zilei, «pe la jumătatea secolului al IV-lea» (VAeth, 7),adică pe la anul 350 d. H. (cf. CDCD, 136), ceea ce-i o dată ne-bazată pe citirea integrală a textului latinesc – e adevărat, foarte


'iiiiiiijiiiiiii+


dificil – al Cosmografiei, singura „carte de identitate“ a sofis-tului, transmisă (cu trecere printr-o cumplită cenzură) până azi.

Textul Cosmografiei, trecut prin filtrele câlţoase alecenzorului (din interiorul dogmei Creştinismului), Ieronim deFreising-Bavaria, şi, imediat, pare-se, ale „ignoranţilor“ de laŞcoala Episcopală de Copiere a Manuscriselor de pe lângă Ca-tedrala Bavareză, din «vremea arhipăstoririi lui Arbeo (764 –784)», a păstrat – din originalul lucrării – informaţiile potrivitcărora Aethicus Donares (Ister) a fost contemporanul lui«Perozes I, Persarum Rex» (457 – 484), că marele explora-tor şi suita sa de Cavaleri ai Zalmoxianismului au fost pri-miţi cu toată cinstea la Curtea Regală Persană, în orizontulanului 465, prilej cu care marele rege sassanid ar fi intrat înposesia „celei mai valoroase perle din lume“ (după cum se ve-hiculează, „printre ştirile imperiale“, de la Procopius din Ceza-reea încoace), că, la achiziţionarea perlei-unicat – de la unuldintre Cavalerii Zalmoxianismului, din suită, ori, poate, chiarde la Aethicus Donares (Ister) –, regele Perozes I s-a bucuratatât de mult încât le-a arătat «palatele şi sufrageriile saledin aur şi pietre nestemate» (AethK-93, 235); totodată Cos-mografia a conservat (chiar dacă „nu s-a dorit“ – de către anti-dacişti – pentru posteritate) „declaraţia“ lui Aethicus Donares(Ister) din care rezultă că s-a născut la Histria; redăm mai josfraza din respectivul text cenzurat al Cosmografiei lui AethicusDonares (Ister) chiar din copia «care se păstrează până în zilelenoastre, în Biblioteca Publică a Universităţii din Leipzig»:«Noi, într-adevăr, nu criticăm, ci ne minunăm, fiindcă spicuimdestule aserţiuni de-ale filosofilor, dar nu pentru că [AethicusDonares (Ister)] a spus atâtea despre artele navale pe mări şi peoceane, printre insule inaccesibile, şi nici pentru că a subliniat– de vreme ce văzuse lumina zilei în (dava-port) Histria – căa plecat într-un atât de mare ocol al lumii, ci pentru că a scrisdespre tărâmurile acvilonului, având în vecinătate insule neum-


'iiiiiiijiiiiiii+


blate ca Meoparota, Biza, Orcada, şi (pentru că a scris) desprematerialele marinăreşti de incendiere, despre care aflaţi altăda-tă, pe ici pe colo, pe unde le narează în următorul volum»(AethK-93, 111).

Datele „interne“ ale Cosmografiei şi o verosimilă logi-că istorică îngăduie aproximarea naşterii lui Aethicus Donares(Ister) în orizontul anului 421 d. H., deoarece vestita-i lucrarese consideră că a fost redactată pe la anul 466 d. H. (cf. PeiAe-I,77 / PeiAe-II, ; PerLac, 503 sqq. / PerLan, 277 sqq.; VAeth, 19 etc.),imediat după izbândirea călătoriei spirală-planetară întru Dum-nezeu, de cinci ani (461 – 465 d. H.), cu „apogeu“ în vizitadelegaţiei exploratorului (făcută în orizontul de toamnă al anu-lui 465 d. H.) la Curtea Regală a Persiei lui Perozes I (457 –484), călătorie precedată de: alcătuirea şi antrenarea echipa-jului pentru ocolul Pământului la Înalta Şcoală de Cavaleri aiZalmoxianismului din Histria (456 – 461, echinocţiul de primă-vară), directoratul / patronatul Înaltei Şcoli de Cavaleri ai Zal-moxianismului, programele epopţiei şi călătoriile iniţiatice /misterice (444 – 455), cursurile tânărului Aethicus Donares (Is-ter) la Înalta Şcoală de Cavaleri Zalmoxieni de la Histria (441 –443), cursurile adolescentului Aethicus Donares (Ister) la Şcoa-la Medie de Cavaleri Zalmoxieni din Histria (437 – 440), frec-ventarea de către „zeul-copil“ / „adolescentul-zeu“, din nobilafamilie Donares, a Şcolii Obşteşti Histriene, a şcolilor de arte şimeserii din dava-port de la Marea Neagră – Şcoala de Cali-grafi, Şcoala de Desen / Pictură, Şcoala de Orfevrărie, Şcoalade Muzică Instrumentală, Şcoala de Armurărie, Şcoala de Edu-caţie Fizică şi Lupte Greco-Romane etc. (431 – 436), primirea„primelor lecţii“ – la palatul părintesc, de la dascăli vestiţi – decătre „copilul-zeu“ / „zeul-copil“ ce va deveni exploratorul /filosoful Aethicus Donares (425 – 430) şi frumoasa-i copilărie(421 – 424), într-o nobilă, într-o foarte bogată familie (fie prin„comerţul histrian de arme“ pentru oştirile angajate pe frontu-


'iiiiiiijiiiiiii+


rile dintre Zalmoxianism şi Creştinism, fie, mai degrabă, prinmoştenirile lăsate de înaintaşi, graţie aparteneţei la una dintre„castele“ nobiliar-zalmoxiene, ori ca descendent al uimitoareiDinastii a seriei de regi-arhiepiscopi-medici a Zalmoxienilor),copilărie cu instruite „bone“, cu dascăli de seamă ai vremii, fa-milie al cărei renume, a cărei aură păstratu-s-au chiar până din-coace de orizontul anului 763 d. H., când prezbiterul Ieronimde Freising-Bavaria certifică faptul că filosoful pelasgo-dacprovine din nobile prosapia parentum („părinţi de viţă nobi-lă“ – AethK-93, 244).

Fig. 12. Histria – Poarta Mare (apud PDac, pl. 80).

Începând din orizontul anului 467 d. H., an al intrăriiCosmografiei în circuitul lumii greco-romane şi creştine, înciuda antidacismului (datorită importanţei informaţiilor conţi-nute despre teritorii / popoare ale planetei pe unde nu ajunsese„picior de geograf greco-roman / creştin până în acel orizontantic), şi până în anul 500 (când i se aproximează încheiereamisiunii pe pământ dată de Dumnezeul Cogaionului / Sarmize-getusei şi trecerea-i în raiul conferit de Zalmoxianism, adică înŢara / Împărăţia-Tinereţii-fără-Bătrâneţe-şi-Vieţii-fără-Moarte),Aethicus Donares (Ister) a îndeplinit atât funcţia religioasă,de „arhiepiscop“-zalmoxian (de „înţelept“ / „moş“), în jumăta-tea de nord a Dunogeţiei (Dobrogei), adică a provinciei imperi-


'iiiiiiijiiiiiii+


al-romane Scithya Minor, de vreme ce documentele ajunse înzilele noastre certifică: «(Aethicus / Ethicus Donares / Ister)...Histriae / Istriae regione sophista…» (AethK-93, 88), cât şitradiţionalele funcţii cogaionic-sarmizegetusane (în regiunea /eparhia sa), de strateg, de „comandant-în-rezervă“ al garnizoa-nei Cavalerilor Zalmoxieni, ori de „mare medic“.

Fig. 13. Ocolul Pământului – dintre orizonturile anilor 461 şi 465 – făcut depelasgo-dacul (valahul) Aethicus Donares (Ister); pe hartă, între toponimele/ hidronimele de azi, sunt intercalate câteva din zilele lui Aethicus Donares(Ister) – unde-a fost cazul, chiar cele date de acest descoperitor pelasgo-dac.

Descoperirea / cercetarea de către Aethicus Donares(Ister) şi echipajul său de Cavaleri Zalmoxieni a Americiide Nord (Groenlanda, Canada, Alaska), a Oceanului Înghe-ţat / Arctic, a Oceanului Pacific şi realizarea primului ocolal Pământului dintre anii 461 şi 465. Cele 311 toponime, hi-dronime, oronime etc. din textul „abreviat“ al Cosmografiei luiAethicus Donares (Ister), lucrare enciclopedică datându-se înorizontul anului 466 d. H., potrivit copiilor făcute de şcolile de


'iiiiiiijiiiiiii+


scribi din abaţiile evmezice, atestă un „drum-spirală-planetară“al Cavalerilor Zalmoxianismului, incontestabili „eroi civiliza-tori“ (călătorie desfăşurată pe un segment temporal zalmoxiande-aproape 5 ani): Abidos (Abydos), Abyssus Magnus (Mari-anarum / Groapa Marianelor-Pacific, 11.033 m), Achaia, A-chas, Acheron, Acherasia Limfa (The Pacific Ring of Fire-Asia / Centura de foc a Pacificului Asiatic), Aegeus, Aegyp-tius (Aegyptus), Aeolus (Eulus), Aeonia (Eonia), Aerimantius(Erimantius), Aethiopia, Aethna (Ethna), Africa, AherasiaLimfa, Ahilon, Albania (de Caspica-Ural), Alfeu (fluviu /râu), Amfibronia, Anech, Anthia, Anthiopia, Anthiopolis,Antroha, Aquitania, Arabia, Aracusia, Araxes, Arbes, Ar-cadia (Archadia, denumită şi Sicyonia de către regele Sicione),Argivus, Armenia (Arminia, Armoenia), Armofista (Ermo-fista), Asia Minor, Asia, Assyria, Astrixis (Ararat, 5.165 m),Athenae, Athlans, Atlanticus (Mare5) Oceanus, Attica, Aus-tronothiu (munte în Indonezia, Puncak Jaya, 5.030 m, înpartea indoneziană a insulei Papua New Guinea), Babyllon,Babyllonia, Bactria, Baleares, Benangines, Beomaron, Be-toritita, Birricheus, Birrones, Bithinia (Bithynia), Biza, Boe-othia (Boecia), Bridinno, Britania (Insolas Brittanicas), Byr-renus, Byzantium, Caere, Calao, Calaopa (Calapan-Phi-lippines), Camilla (Chamilla), Canophea, Cantabria, Cap-padocia, Caria, Carpasius, Carpatus, Carphathos (Carpa-tos), Carthago (Cartago), Caspius (Caspia), Cassiopa, Cau-casus (El’brus-Caucaz, 5.642 m), Caucer(a), Caumina, Ce-bron, Celthi(a), Cephallenia (Cefalania), Chaldaea, Cham,Chanaan, Chaonia, Charybdis (Karibdis), Chelion, Chimae-ra (Cimera / Cymera), Chios (Cion), Chlochochomia (Cho-chothonica), Choa, Choatra, Chocira (munte care are în vârfaur şi la poale oraşul Trinachia), Cholcomida, Chollice,Choolisma, Chormacinata (Kamchatka), Chos (Cos), Chu-gni, Chus, Cicrobs, Cilicia, Cion (Chios), Cisalpinus, Col-


'iiiiiiijiiiiiii+


lone, Commagena (Conmagina), Constantinopolis, Conubio,Corsica, Creta, Cyclades, Cyprus, Cytheria, Dalmatia, De-los, Dimomorchae, Ebosus, Ebrus, Eden («terram Eden adOrientem…», Arhipelagul Malaysian / Philippinez), Elledes(Hellada / Grecia), Engaddi (Viile), Eonia, Eous Oceanus(Pacific Ocean), Euboea, Eufrates (Euphrates), Eulae Insolae(Volcano Islands, din Oc. Pacific), Europa, Euxinus (Pontus),Fasidon (Phassides), Fenicia (Phoenicia), Ferezis («Perozes /Ferozes I Persarum rex…», 457 – 484), Fons Edi, Frigia, Fri-sargica, Frosbodina Silva (pădure dintre Munţii Caspici / U-rali şi Marea Caspică), Gadarontae Insolae (ArhipelagulNipon / Japan), Gades, Gaditanus (Lacus), Gageni, Galacia(Galathia), Galilaea (Galilea), Gallia, Ganges, Gargania, Ge-nesar, Germania, Getulia, Gilo, Gogeta, Gomer, Guzan(«…et montem Guzan»), Haalus / Halys, Hebena, Helides,Helis, Hellespontus (Helispont), Hiarca, Hiberia, Hibernia(Irlanda), Hicarnia Silva («ab Hicarna silva, que inter Scithi-am et Asiam subiacet…»), Hierosolyma (Ierusalim), Hippo-damia, Hircania (Hicarnia / Hircana), Hispania, Hister / Is-ter (Donares / Dunăre), Histria (Istria), Honargia, Hume-rosus (Hymerosus / Umerosus) Mons, Icharia (Icaria), Illy-ricus, Inachus („fluviu cu sâmburi de aur“), India (Prima In-dia / India Magna), Indicus Oceanus, Indus, Ionia, Iordanis(fl.), Istifinsis, Italia, Iudaea, Karibdis (Charybdis), Lacede-monia, Lachonia, Lacus Humericus (Umericus), Leucius,Libanum, Liburnica (Insula), Lybia (Libia), Lydia, Mace-donia (Machedonia / Macedonia Magna), Magnus OceanusBorricus / Oceanus Magnus Hyperboreicus (Borricus / O-ceanul Îngheţat de Nord, Scythicus Oceanus, Borricus Oceanus= Arcticus Ocean), Maiorica, Mantua, Marathonius, MareNostrum, Mauretania, Media, Mela, Meoparia («ubi Meo-paras…»), Meotidus Lacus („Baicalul misterioasei sonorităţi /muzici“), Meotida („regiune mlăştinoasă“), Mesia (Moesia),


'iiiiiiijiiiiiii+


Mesopotamia, Metippa Prisca, Minervio, Minorica, MonsOlivarum, Morcholom, Morinos, Mosoc, Murgencen (Mur-gincen), Murginachius («Murginachius Lacus a parte Huma-ricas»), Nabathea, Narbonensis, Natabres, Naxon, Ninive,Noricum, Numidia, Ocrea, Olches, Olympus, Ophir, Orca-des (Orkney Is.), Oricia, Oscorum, Palastina (Palestina), Pal-marum Urbs, Pamphilia, Pannonia, Parnas, Parthia, Pen-tapolis, Persida (Magna Persida), Pharius, Phoenicia, Phry-gia, Phyros, Piaeria, Piericia-Lachonia, Pirreus, Raetia,Rhenus (Rhine), Rhodus, Riakeon (Reykjavik / Iceland), Ri-fargicae (Rifaricae / Riffarica – Faroe Islands), Rifei, Roma,Rubrum Mare, Saba, Salaria, Samaria, Samarita (Sarma-ita), Samius, Samos, Samula (Sammola), Sardinia, Saxo,Scylla (Scilla), Scythia (Scitia), Scythia Minor, Semois (Si-mois), Sicharia, Sicilia, Sicyonia (Arcadia), Sion, Sirtinice(Insulele Indoneziene), Sirtinicea de Nord (Sumatra-Indone-zia), Sirtinicea de Sud (Java – Indonesia), Sodoma, Sorech,Stoaecades, Syria, Tamisia (Tomis), Tanais, Taprobana (SriLanka), Tapsum, Taraconta, Tatiana, Taurus, Tegle (Tegal-Indonesia), Tema, Temiscerius, Termodon, Teucusia, Thafri(Dafri), Thebae, Thenedus, Thesalia (Magna Th.), Thracia,Thyle (Swalbard-Norwey), Tiberias, Tingitanus, Tiras, Tra-bundia, Trimarcia, Trinachia, Tripicia, Tripolis, Trogody-tae, Troia, Tuscia (Etruscia-Toscania), Tyrius, Vacetae, Va-fri, Valeria, Varri, Vassus, Venetia, Viarce, Vulcania (Vol-cano Is. – Japan), Ypperboreus Mons, Yron, Zeusis, Zhri-solida (Crisolida / Greenland) (311) etc.

Călătoria-cerc / spirală-planetară de cercetare şi iniţierede tip zalmoxian, întreprinsă între orizonturile anilor 461 şi465, de Echipajul Daco-Histrian de 101 Cavaleri ai Zalmoxia-nismului, circumscrie în chip admirabil spaţiile geografice de-semnate prin majoritatea celor 311 toponime, hidronime, oro-nime, ori sintagme ale spaţialităţii (unele cunoscute din anteri-


'iiiiiiijiiiiiii+


oare excursii de iniţiere / cercetare tradiţional-zalmoxiană) şidemonstrează – incontestabil – că pelasgo-dacul (valahul /dacoromânul arhaic) Aethicus Donares (Ister), plecat din Ma-rea Neagră (pe la 21 martie 461) şi străbătând (observând / ana-lizând cu atenţie) Marea Mediterană şi coastele european-atlan-tice de la Strâmtoarea Gibraltar până în Marea Nordului şi din-colo de Insulele Britanice, a traversat Oceanul Atlantic, des-coperind America – Groenlanda / Greenland – în orizontuldatei de 21 iunie 462 d. H., aşadar, cu 1030 de ani înaintearedescoperitorului Columb (12 octombrie 1492), înaintând pedirecţia: Insulele Orcade (Orkney Is.) – Insulele Rifarice – Ria-keon (Iceland) – Zhrisolida (Greenland); iar după cunoaşterearealităţilor polare de pe Groenlanda şi de pe droaia de insuledin jurul Polului Nord-Magnetic (prin iunie – iulie 462 d. H.),străbate iute mările arctice (Beaufort Sea, Chukchi Sea), pără-sind ţărmurile Alaskăi, intrând în Oceanul Pacific prin Strâm-toarea Bering, de unde înaintează spre Peninsula Chormaci-nata, ţinându-se mereu de coastele Asiei, explorând mările(Sea of Japan, East China Sea, Philippine Sea etc.) şi arhipe-lagurile pacifice (Nipon / Gadaronte, Vulcania / Volcanico,Filipinez, Indonezian etc. – din mulţimea cărora cenzura iero-nimiană n-a păstrat decât câteva „repere“, reverberând o incon-fundabilă „apartenenţă“ la spaţiile chinez, filipinez, indonezinetc.; în „mălaiul“ insular-pacific al Malaysiei / Micronesiei, depe Ecuator, câteva au nume pelasgice / valahice, de parcă le-arfi botezat Aethicus Donares / Ister), spre a ajunge în OceanulIndian, unde ia seama la coastele peninsulare Malaeziano-Thai-landeze (Malay Peninsula) şi bengaleze (ale Indiei „Secunde“),apoi la mirifica deltă a Gangelui, de unde pluteşte pe lângăcoasta estică a Indiei Prime, a Indiei Mari, nerezistând ispiteide a cunoaşte şi insula Taprobane (Sri Lanka), după care navi-ghează prin Marea Arabiei, prin Marea Roşie, prin Golful Su-ez, de unde transbordează totul, peste Istmul Suez, în Marea


'iiiiiiijiiiiiii+


Mediteraneană, luând-o „tot la dreapta“, pe lângă coastele Asi-ei Mici, printre Anatolia şi Cipru (Cyprus), prin Marea Egee,de-aici reîntorcându-se „acasă“ prin mările-i strămoşeşti, da-co-thracice – Marea Thraciei şi Marea Neagră / Getică –, în-conjurul lumii făcut de Aethicus Donares (Ister), închein-du-se în orizontul anului 465 d. H., ceea ce relevă lumii şti-inţifice că şi această realitate istorico-geografică s-a petre-cut cu 1057 de ani înaintea călătoriei în jurul Pământuluifăcută de Magelan şi echipajul său, tot într-o „perioadă de tipzalmoxian-marin“, între anii 1519 şi 1522 (Magelan moare înCebu-Philippine, la 27 aprilie 1521, câţiva membri ai echipa-jului său înconjurător de lume reuşind să se reîntoarcă în Euro-pa anului 1522).

În Cosmografia de Aethicus Donares (Ister), din ori-zontul anului 466 d. H., nu numai că se oglindeşte veridic în-conjurul planetei, dar se şi afirmă răspicat că el, autorul lu-crării, creierul / conducătorul expediţiei, şi grupul său de „dis-cipoli“ (pelasgo-daci, Cavaleri ai Zalmoxianismului) au făcut– pe mare – ocolul Lumii / Pământului, că au văzut „În-treaga Lume“: «După ocolul mării şi după ce am văzut(cercetat) întreaga lume, am lăsat la o parte pe cele care aufost mai întâi, pe care alţii nu le-au cunoscut, şi, prin mine în-sumi, cu o uriaşă şi preaistovitoare cercetare, purtat-am de grijăşi celor trecute cu vederea, şi orânduit-am şi pe cele descope-rite» (AethK-93, 233).

Acelaşi adevăr este certificat şi de către cenzorul bene-dictin, Ieronim de Freising-Bavaria, prin sintagme specifice la-tinei, din vremuri antice ca şi în orizontul anului 763 d. H.,„abreviind“ Cosmografia şi consultând totodată şi Catalo-gul lămuritor al ocolului lumii (o enciclopedie a lui AethicusDonares ce însuma învăţături „ştiute de la maeştrii săi“, ori„din cărţile înaintaşilor“: «Această [parte a lumii], în întregime,între naţiuni şi neamuri, şi pământuri, s-a ridicat prin propria-i


'iiiiiiijiiiiiii+


sudoare, încât [cunoaşterea / cercetarea ei] a fost cauza oco-lului oceanic al lumii, mai spune acelaşi sofist, nu ordinea na-vală cu care eram familiarizaţi, ce-a fost şi cu greutăţi, dar şi cufacilităţi de-a naviga. […] Şi aceste lucruri pe care le-a deprins– ştiute sau scrise în alte scripturi – le-a extras – pentru sine –într-un Catalog lămuritor» (AethK-93, 241 sq.).

Fig. 14. „Binomul“ Orcades (Orkney Is.) – Baetotiritae (AltOx, 55).

Aethicus Donares (Ister) între Orcade şi „Bătători-te“. Pe la începutul toamnei anului 461 d. H., Aethicus Dona-res (Ister) şi echipajul său se află în Arhipelagul Orcadelor.Tabăra exploratorului pelasgo-dac / valah se instalează în Or-cada cea mai mare din arhipelag, focalizându-şi cercetările atât(1) pe obţinerea de informaţii de la autohtoni, cu privire latraversarea Atlanticului, cât şi (2) pe bogăţiile subsolului –îndeosebi, metale neferoase şi pietre nestemate. Lucrarea do-naresiană, Cosmografia, evidenţiază faptul că Aethicus Dona-res (Ister) şi membrii echipajului său (alcătuit din Cavaleri aiZalmoxianismului) sunt primii descoperitori de mari zăcă-minte metalurgice din Orcade; ei extrag cupru şi zinc pentru


'iiiiiiijiiiiiii+


obţinerea alamei: «Acolo, în Orcade, [Aethicus Donares (Is-ter)] primul a găsit mari [zăcăminte] de metale şi mai multe, pecare înaintea-i nimeni nu le descoperise…» (AethK-93, 114).

Cel mai apropiat de Orcade, secundul arhipelag al „bi-nomului“ dintre Oceanul Atlantic şi Marea Nordului, încă nuavea vreun nume în orizontul anului 461 d. H., când este cerce-tat de echipajul autorului Cosmografiei, confundându-se frec-vent cu cele 70 de insule nord-scoţiene, fapt ce-l obligă pe ex-ploratorul pelasgo-dac / valah, Aethicus Donares (Ister), a-l bo-teza Insulele Baetotiritae („Bătătorite“), toponim ce a fostmetatezat de copiştii neatenţi (ori de „cenzorii“ interesaţi în aţine departe de ochii lumii descoperirile de noi teritorii / bo-găţii), fie în Betoritita, fie în Berotita.

Toponimul lui Aethicus Donares (Ister), Baetotiritae(„Bătătorite“), din orizontul anului 461, este format în limba-inatală, pelasgo-daca / valaha, din Dacia Dunăreano-Pontică, nuîn latină, deoarece, în limba Romei, de la battuo, nu existavreun termen mai apropiat semantic decât derivatul batt(u)ato-rium („bătător“ – cf. GDlr, 136 / DEX-98, 92), în vreme ce autorulCosmografiei, posesor al unui incandescent verb genial, derivăpe Baetotiritae („Bătătorite“) de la verbul a bătători, provenitdin substantivul autohton-dunărean, bătătură; aşadar, Baeto-tiritae desemnează insulele nord-orcadice, „bătătorite“ a-vând un relief bătătorit, arid (Shetland Is., de azi), ori, dupădicţionarul academic, privitor la un teren: «care a devenittare şi neted; bătut, bătucit, tasat» (DEX-98, 92; fig. 37).

Ne îndepărtăm de Insulele Orcade şi de Insulele Bătă-torite, atrăgând atenţia că în Cosmografia lui Aethicus Donares(Ister), scrisă în orizontul anului 466 d. H., cumplit cenzurată„din ordinul Romei“, prin 763 d. H., de Ieronim de Freising-Bavaria, mai există o interesantă frază despre arhipelagurile„din binom“: «În Insulele Orcade şi Baetotirite a găsit maimultă alamă, foarte bună şi foarte frumoasă» (AethK-93, 114).


'iiiiiiijiiiiiii+


Aethicus Donares (Ister) şi echipajul său în Rifari-cae Ins. / Faroe (Føroyar) Islands. Din „arhipelagurile-bi-nom“, Orcade – Baetotiritae, încă din orizontul toamnei lui461, exploratorul pelasgo-dac / valah, Aethicus Donares (Ister),având câteva informaţii vagi („de la gazdele“ din Orcada Mare)despre nişte insule misterioase, cu inabordabile maluri stâncoa-se, foarte înalte, fără nume, porneşte cu un grup de „cercetaşi“în vest, în Atlanticul „necunoscut şi nesigur“, unde, într-ade-văr, descoperă nişte insule cu ţărmuri „aproape inaccesibil derâpoase“, veritabile ziduri de fortăreaţă naturală, dar unde arebucuria de a cunoaşte „un neam nou“, admirabil în hărnicia lui.

Fig. 15. Ripharicae („Rîpoase“ / „Stâncoase“) Insule (Faroe Islands).

În jurnalul său de bord (Catalogul lămuritor), nou-des-coperitele pământuri stâncoase din Atlantic, „absolut necunos-cute“ până atunci lumii imperial-romanice, sunt botezate deAethicus Donares (Ister) cu numele de Insulele Rifarice /Rifaricae (rifaricae / ripharicae însemnând, „rîparice“ /„râpoase“, în pelasgo-dacă / valahă, unde-i format – din rad.Rîp- / Riph- + suf. prim -ar- + suf. secund -ică / -icae –, nu înlatina secolului al IV-lea, unde-i transferat). Cosmografia (cf.AethK-93, 105, 130, 160), prin inerentele greşeli făcute decopişti, mai înregistrează formele: Riffarrica şi – cu -c-schimbat în -g- şi metatezat – Rifargica.


'iiiiiiijiiiiiii+


Fig. 16. Rifaricae („Râpoasele“) / Faroe Islands (Den).

Toponimul donaresian, Insulele Rifarice / Rifaricae, înanii ce s-au scurs din 462 şi până în prezent, se înfăţişează (înlucrarea legilor limbii urmaşilor direcţi ai autohtonilor Rifari –Riphari / Rifaroi – din anotimpul descoperirii lor – de cătreAethicus Donares –, dar şi sub diversele influenţe ale „limbilorvecine“), prin aferezarea lui Ri-, în spiritul „legii economiei desemnificant“ (cf. TDelrc, 239), radicalul păstrând, din Riph- /Rif-, doar F-, lângă care se conservă perfect până azi -ar-, dinprima sufixare pelasgo-dacă / valahă, o dată cu apocoparea lui-ica, desigur, doar esenţialul Far- (cu sensul de rîpos / „stân-cos“), dintr-o impresionantă serie istoric-lingvistică: Føroyar(după cunoscătorii de limbă feroeză, pe radicalul Før-, cu sensde „râpe“ / „stânci“, s-a altoit un element formant secund,-oyar, cu înţelesul de „oi“; aşadar, toponimul feroez de azi,Føroyar, nu este „pleonastic, după cum zic unele „guri rele“,de vreme ce desemnează, etimologic-ştiinţific vorbind, Stânci-le / Râpele Oilor), Færøerne (în daneză), Faroe Island („Ar-hipelagul Stâncile / Râpele Oilor“) etc.

Fig. 17. Un pufin (Fratercula arctica) din Rifaricae / Faroe Islands.


'iiiiiiijiiiiiii+


În insulele Ripharicae („Rîpoase“ / „Stâncoase“), FaroeIslands, Aethicus Donares (Ister) şi echipajul său descoperă –pe lângă metale nobile (aur, argint etc.), pietre nestemate –, şitrăsături ale neamului autohton de Rifari / Riphari („râpari“ /„stâncoşi“), adică „Rifaroy“ / „Rifaroyezi“, asemănătoare cuale poporului său de Pelasgo-Daci cu ştiinţa de a se face ne-muritori: «…un neam îndrăzneţ, şi ager, şi neştiutor, de un pu-ternic caracter în răsturnarea oraşelor şi a cetăţilor deschise,foarte întreprinzător şi cu o fire caldă / plăcută cu ştiinţa / artameşteşugurilor» (AethK-93, 130).

Fig. 18. Mască de viking-minotaur-invadator.

Ordinea arhaică din Arhipelagul Ripharilor / Rifaroye-zilor – după cum aflăm din Cosmografia, de Aethicus Donares(Ister) –, în orizontul anului prim, 462 d. H. (al şederii Ca-valerilor Zalmoxianismului printre autohtoni), este tulburată decătre purtătorii măştilor de tauri, migratorii vikingi (fig. 18),fapt ce determină echipajul de Cavaleri Zalmoxieni să revinăperiodic la tabăra din Orcada Mare, ca să-şi pună la adăpost co-morile. Insulele Ripharicae („Rîpoase“ / „Stâncoase“), Faroe Is-lands, din 1948 şi în prezent, se constituie într-o regiune auto-nomă (de 1.399 km2) a regatului Danenarca, având 48.317locuitori, cu capitala la Torshavn.

Aethicus Donares (Ister) şi Riakeon (Iceland). Întreinformaţiile agreate de isteţii şi harnicii ripharoyezi (culese dela nişte rari corăbieri, „de demult, trecători tot din cinci în cinciani“, ce angajau şi semeni pricepuţi de-ai lor, din insule, pe


'iiiiiiijiiiiiii+


vase), se păstraseră şi câteva despre rude de-ale lor, călătorite –de voie, de nevoie, despre care nu se mai ştia nimic –, mai înadâncul Atlanticului, spre apus, unde se spune că nu ar duce-oprea rău, într-o insulă mai mare decât toate ale lor la un loc.

După împrimăvărarea din orizontul anului 462, Aethi-cus Donares (Ister) şi echipajul său de veritabili Cavaleri aiZalmoxianismului (dar netrecuţi încă „de proba de foc“ în cares-avântau chiar atunci), cu forţele refăcute, reîmprospătate întrecuta iarnă, pleacă din „halta“ Ripharicelor / Feroyelor, cutoate corăbiile lor, spre vest, în Oceanul Atlantic.

Fig. 19. Riakeon (aprox. 462 d. H., în primăvară / in spring) / Iceland –The Republic of Iceland (17 June 1944).

Într-adevăr, după ce străbat – înspre vest – 420 de kilo-metri de „mişcătoare cărări atlantice“, ajung la ţărmurile pu-ternic înfiordate ale „unei insule de gheaţă“, cu o suprafaţă de103.001 km2, ce are şi nenumărate golfuri cu ape „bine tem-perate“, cu maluri de unde ţâşnesc înalt, extraordinare izvoarecalde, fierbinţi, o minunăţie de gheizere oferitoare de priveliştiplăcute şi de aer fortifiant.

Fig. 20. Un răcon / riakon6 (crawfish) din capul Reykjanesta.


'iiiiiiijiiiiiii+


Este locul potrivit în care îşi aşează echipajul, tabăra decercetare, între puţinii oameni ai locului, alcătuind un blând po-por de pescari, hrănindu-se cu soiurile bune de peşte de Atlan-tic şi, mai ales, cu un soi de raci foarte mari, găsindu-se dinabundenţă lângă fiord.

Pentru că puţinii autohtoni încă nu dăduseră un numeaparte locului, spunându-i, totuşi, pur şi simplu, „insula noas-tră“, Aethicus Donares (Ister) – inspirat şi de mulţimea de crus-tacee, de droaia de răconi, din golf, dar mai ales de forma fior-durilor mărginitoare, asemănătoare cu nişte uriaşi cleşti de racetc. –, o botează, fireşte, cu un cuvânt pelasgo-dac, Riakeon(ceea ce înseamnă insula / tărâmul „Marele Rac“, ori, mai e-xact, „bucata de pământ asemănătoare cu un mare rac“ /„răcon“). Toponimul pelasgo-dac Riakeon6 este alcătuit dinradicalul riake- ( > reykja-), „rac“ („crawfish“) + augmentati-vul sufix, -on. Peste secole, „rebotezătorii“ au înregistrat-o nucu numele distinctiv dat de Aethicus Donares (Ister), ci cu nu-mele „sec“, englezesc, de Iceland („insula de gheaţă“). Totuşi,memoria ancestrală a preluat şi păstrat nealterat radicalul pe-lasg (valah), riake- / reykja-, „rac“ / „crawfish“, de la bote-zătorul explorator, Aethicus Donares (Ister), prin autohtonii dinorizontul anului 462 d. H. (ce l-au ajutat în cercetarea insuleiRiakeon şi la pregătirea echipajului pentru traversarea Atlanti-cului în America de Nord), radical ce se relevă încă foarte vi-guros, viu, într-o serie de nume de locuri (începând cu al capi-talei): Reykjavik, Reykjanesta etc.

Aethicus Donares (Ister) descoperă Zhrisolida, adicăGreenland, primul pământ al Americii de Nord. După ce seangajează în traversarea Atlanticului, prin dreptul Insulei Ria-keon (Icelad), şi după ce parcurge 287 de kilometri mai în vest,Aethicus Donares (Ister) şi echipajul său de Cavaleri ai Zalmo-xianismului, descoperă – în ajunul solstiţiului de vară din


'iiiiiiijiiiiiii+


orizontul anului 462 – America de Nord, debarcând pe oimensă insulă (cu o suprafaţă de 2.166.086 de km2), cu superbefiorduri, unde muşchiul verzuriu, lichenii, iarba, chiar acum, lasolstiţiul de vară, luptă dramatic pentru existenţă, agăţându-şifiravele vase aproape transparente, de clorofilă, de orice bolo-van de gheaţă şi de stâncă, dând impresia că ai călca pe o duşu-mea de chrisolit, mai precis, de peridot / olivină, fiorduri princare trebuie să străbaţi zeci de kilometri pentru a da de urmă deautohton-Inuit, fiorduri dincolo de care se zăreşte o infinitatede munţi de gheaţă.

Fig. 21. Zhrisolida (Chrisolida) / Greenland (cf. AtlOx, 145).

Impresionat de transparenţa de peridot (olivină) a peisa-jului solstiţial-văratic nord-polar, Aethicus Donares (Ister) bo-tează această imensă insulă nord-americană Zhrisolida – dupăcum spuneau bijutierii din Dacia, din natala-i davă-port de laMarea Neagră a lumii răsăritene, Histria, la piatra nestematăverde-aurie, nu chrisolit, ci zhrisolit- (adică „olivină“), sub-stantiv pe care a altoit sufixul, destul de activ în acel anotimp,-ida. După sute de ani de la eveniment, pe la 763 d. H., cum-plitul cenzor al Cosmografiei lui Aethicus Donares (Ister),benedictinul Ieronim de Freising-Bavaria, „certifică“: «Hancinsolam […] Zhrisolidam nominat…» (AethK-93, 105) /«Numeşte această insulă […] Zhrisolida».


'iiiiiiijiiiiiii+


Aşadar, noul nume de botez, al primei şi imensei insuleamericane, dat de exploratorul pelasgo-dac / valah, AethicusDonares (Ister), Zhrisolida, se tălmăceşte în „insula / pământulca piatra nestemată verde-aurie, chrisolit / peridot“, ori „deforma / culoarea măslinei verzi, înmierată / îndulcită cu aurorăboreală“, adăugăm noi dinspre poet.

Fără consultarea autohton-Inuiţilor, „redescoperitorii“englezi au tradus numele Zhrisolida – dat de Aethicus Donares(Ister), în orizontul solstiţial-văratic al anului 462, în Green-land („pământ / insulă / tărâm verde“).

Fig. 22. Zhrisolida / Greenland – vară la Cercul Polar de Nord.

Cercetând fiordurile şi luându-şi informaţiile utile de laInuiţi (poate chiar de la cei din fiordul capitalei, Nuuk / God-thab, în 462 d. H.), Aethicus Donares (Ister) ajunge la conclu-zia că dacă, în vară, pentru foarte scurtă vreme, peisajul Zhri-solidei / Greenlandei este edenic, în schimb, în majoritatea zi-lelor dintr-un an, gerurile, viscolele, stihiile iernii polare, tem-peraturile extrem de scăzute etc. sunt cumplite, greu de supor-tat, dacă nu eşti autohton, Inuit, ceea ce îl determină să noteze,în Catalogul lămuritor (din 462 d. H.), de unde a transferat înCosmografia (din 466 d. H.), o frază nu tocmai încurajatoare,dar veridică, frază ce azi se constituie în primul document scrisdespre lumea din acest spaţiu: «În această insulă necunoscută[…], Zhirosolida [Greenland …], forţa de bici a vânturilor es-te atât de mare încât niciodată pe aceasta n-a putut creşte nimic


'iiiiiiijiiiiiii+


verde, nici înflori, de vreme ce [aici] nu rezistă ceva în faţastihiei îngheţului / încremenirii» (AethK-93, 105).

Astăzi, Zhrisolida / Greenland este o provincie auto-nomă din America de Nord, ce aparţine Regatului Danemarka(Kingdom of Denmark), având – în anul 2008 – 57.564 de lo-cuitori – majoritatea Inuiţi –, cu capitala în localitatea Nuuk(prin care a trecut şi exploratorul pelasgo-dac / valah, imediatdupă solstiţiulde vară din orizontul anului 462).

Din Zhrisolida / Greenland până-n Chormacinata /Kamchatka. Aethicus Donares (Ister) şi echipajul său părăsescZhrisolida, traversând Golful Baffin, în Arhipelagul CanadianExtrem-Nordic, pe coastele Eulecăi (> Eureka) / Ellesmere, dinimediata apropiere a magneticului pol „borric“ al panetei noas-tre, de unde-şi continuă cercetările şi prin fiordurile celorlalteinsule: Devon, Baffin, Victoria, Melville, Banks etc., ieşind înMarea Beaufort, înaintând în Oceanus Magnus Hyperboreicus(Borricus), sau Îngheţat de Nord, ţinându-se de ţărmul canadianşi de cel alaskan, până în Marea Chukchi, de unde, prin Strâm-toarea Bering, ajunge în Oceanul Pacific (în Scythicus / Bor-ricus Oc., ori Berring Sea), la ţărmurile Asiei, ţinând cont deizotermele zonei şi, astfel, croindu-şi cale tot pe lângă maluri„borrice“. Fie alaskane, fie nord-asiatice, ţărmurile – cele maimulte – erau foarte asemănătoare celor „de-acasă“, mai ales că,dincolo de ele, ţi se păreau a se legăna chiar „culmile“ Măcinu-lui, culmile din Dacia Dunăreano-Pontică. Odată ajuns la ţărmborrico-asiatic-peninsular, tangent la Cercul de Foc al Pacifi-cului Asiatic, face o haltă „mai mare“ într-un sat de pescari(amplasat frumos, pe un bot de deal stâncos, de vreme ros) dinsingurul golf – din nenumăratele, ale lungii peninsule – golf încare se varsă un frumuşel râu. Satul pescăresc şi râul – lângă acărui gură de vărsare în ocean îşi ducea veacurile – purtau ace-laşi nume, un nume greu de pronunţat în limba băştinaşilor, ce-


'iiiiiiijiiiiiii+


ea ce-l convinge pe Aethicus Donares (Ister) să le noteze – şilocalitatea, şi importanta apă curgătoare – în Catalogul lămu-ritor (ca şi pentru Cosmografia ce se plămădea în mintea-i) –tot cu un singur nume (dar amintind şi de Munţii Măcinului dinDacia / România), Chormacinata – căci, după cum se vede,toponimul are două elemente formante şi un sufix: (1) Chor- (<chorus), „cerc“ / „horă“ + (2) -macin- (< Măcin), „munte mă-cin-at“, „tocit de intemperii“ (v. a măcina < lat. machinari) +sufixul spaţial, -ata.

Se vede că Aethicus Donares (Ister) a colaborat foartebine cu autohtonii din satul Chormacinata (> Kamchatka),isteţii pescari, Chormacinataţii, ori, mai pe scurt, Chorii /Choriacii, de vreme ce au ajutat echipajul să obţină prompt in-formaţiile şi proviziile necesare continuării drumului planetarşi, totodată, să intre în Cercul de Foc al Pacificului Asiatic, înprimăvăraticul orizont al anului 463 d. H.

Poporul «poeziei senine», al micropoemului tanka,din Insulele Gadaronte / Arhipelagul Nipon. Din „halta bor-rică“ numită Chormacinata / Kamchatka, Aethicus Donares(Ister) ajunge cu echipajul său într-un arhipelag din margineade nord-est a lumii, situat în Cercul de Foc al Pacificului Asia-tic, arhipelag cuprinzând patru insule mari – Hokkaido, Hon-shu, Shikoku, Kyushu şi încă vreo câteva mii de insuliţe pelângă acestea, cu un relief muntos – cei mai mulţi munţi vulca-nici depăşind altitudinea de 3000 de metri –, cu puţine câmpiietc., locuit de numeroase neamuri gadarontice, sau „de marginede lume“ nord-estică, din care, cele cu mai numeroşi poporeniîşi spuneau deopotrivă şi Ainu, şi Nipponi – ori, mai exact,Nihoni, adică oamenii Zeiţei-Soare, Amaterasu-omi-kami –,constituindu-se într-un popor distinct, inteligent, talentat şi har-nic, cu credinţe religioase (în „panoul central“ cu Shintoismul)destul de asemănătoare celor din Dacia (Zalmoxianismul şi


'iiiiiiijiiiiiii+


Creştinismul), având chiar şi o viersuire a cărei atmosferă sfân-tă era ca a baladei Pe-o Gură de Rai, din Cogaion-Carpaţi.

Fig. 23. Gadarontae / Japan (cf. AtlOx, 96)

În darea acestui nume de loc – apelând la efectul unei„uşoare antiteze“ – inspiraţia provine din faptul că geografiidin Europa vremii sale n-aveau cum să poată concepe că Pă-mântul este rotund – ca Zalmoxienii –, restul europenilor (înafară de Daci) considerându-l o masă „dreptunghiulară“ /„paralelipipedică“, plutitoare pe Atlantic, având în colţul sud-vestic: Gades (sau Coloanele lui Hercule). Ducând diagonalaNE – SV a „dreptunghiului“ / „paralelipipedului“, din Gades(ca „margine a lumii“), Aethicus Donares (Ister) nu putea ajun-ge decât în Gadarontae Insolae / Insulele Gadaronte (Japan /Insulele Zeiţei-Soare, Amaterasu), toponimul donaresian evi-denţiind radicalul Gadar- „Gadeira“ / „Gades“ („Coloanele luiHercule“) + augmentativul sufix -onta(e), gândit şi format nuîn latină, ci, prin analogie, în pelasgo-dacă / valahă: -oanţă / (f.pl.) -oanţe – cf. -a->-o-; -o->-oa-; -t- >-ţ-; -a>-ă – : Catarontă/ Gadarontă – C- > G- – > Cotoroanţă / Gadaroanţă.

Prin transsimbolizare, mai exact spus, sintagma InsuleleGadaronte (lat. Insolae Gadarontae / ac. Insolas Gadaron-


'iiiiiiijiiiiiii+


tas) înseamnă superlativul absolut al răului cauzat de vulcani/ cutremure în insulele Japoniei.

Perioada în care ajunge în Gadaronta / Japonia (Japan)marele explorator pelasgo-dac / valah, Aethicus Donares (Is-ter), se numeşte Kofun (300 – 538 d. H.), împărat al majorităţiiinsulelor fiind Yüryaku (456 – 479), ce se relevă a fi (până înprezent) cel mai luminat dintre toţi conducătorii de popoare depe Pământ, pentru că este primul ce oficializează cultivarea ori-zontului cunoaşterii metaforice, baza tuturor revoluţiilor dinorizontul cunoaşterii ştiinţifice. Şi asta se atestă prin informaţiadin Catalogul lămuritor (din orizontul anului 463 d. H.), Cata-log… „transferat“ – în cea mai mare parte – în Cosmografia(alcătuită, pe baza Catalogului…, pe la anul 466 d. H.). Înciuda faptului că benedictinul cenzor, Ieronim de Freising-Ba-varia, „din ordinul Romei“ şi al altora, a amputat cu o uriaşăiresponsabilitate majoritatea paginilor privind Gadaronta / Ja-pan, taxându-le / haşurându-le (spre a nu fi în atenţia scribilor),neantizându-le, ca pe atâtea alte zeci / sute de pagini ale lucrăriidonaresiene, motivând „neutilitatea lor“ precum cartofii bava-rezi, totuşi, se subînţelege că Aethicus Donares (Ister) şi suitalui de Cavaleri ai Zalmoxianismului, din componenţa echipa-jului ce făcea ocolul Pământului, au avut o primire călduroa-să la Palatul Imperial al lui Yüryaku (în orizontul de vară alanului 463 d. H.), aşa cum fost-au primiţi peste un an şi ceva,când au ajuns în Golful Persic, şi la Curtea Regală a regeluipersan, Perozes I (cf. AethK-93, 235). Şi la Palatul împărătescal lui Yüryaku, europenii din Dacia asistă la un spectacol deînaltă ţinută, realizat / regizat de maeştri ai artelor / muzicii, încare se remarcă atât cântăreţii din fluiere „de aramă / alamă îm-podobite“, ritualic-shintoist, „cu frunze“ (fluierul fiind instru-ment-emblemă şi la Pelasgo-Daci / Valahi), cât şi poeţii / bar-zii, întrecându-se în poeme „promovate în masă / popor, îm-părăteşte“, încât determină pe Aethicus Donares (Ister) să no-


'iiiiiiijiiiiiii+


teze (în Catalogul lămuritor / Cosmografia): [În Gadaronta /Japonia se cultivă], «…în măiestria muzicii de fluiere de ara-mă, sau de alamă, scoase la paradă, împodobite cu frunze verzi,şi poezii necunoscute dincolo, de alte neamuri, în aşa fel, în-cât să promoveze în imensitate a lor mulţime de poeme se-nine» (AethK-93, 125).

După cum cum certifică istoriile literaturii nipone, pri-ma specie de poezie senină, tanka, se cultivă prin grijă împără-tească, din secolul al IV-lea încoace (avem în vedere aserţiunileistoricului / teoreticianului nipon, Sono Uchida – cf. VBPoe,61); forma fixă a acestui micropoem „de masă“ înseamnă tur-nare a materiei estetic-sensibile în tiparul a cinci versuri, nede-păşind, la însumare, 31 de silabe, respectând cu sfinţenie sche-ma: 5 – 7 – 5 – 7 – 7; din tanka, peste câteva secole, s-audesprins primele trei stihuri (5 – 7 – 5; suma obligatorie a sila-belor din tristih: 17), considerându-se un nou tip de poezie se-nină, micropoemul haiku.

Poeziile / poemele senine, tanka, despre care AethicusDonares (Ister) relatează că au puterea de a propulsa eternitateaclipei din suflete noastre în imensităţile cosmosului cotidian, seprezintă ca un fenomen al secolului al V-lea d. H., surprins atrece de la tradiţie la instituţionalizare, poate chiar prin decretal împăratului Gadarontei / Japoniei, Yüryaku (456 – 479), devreme ce, sub Egida Împărătească, până la împăratul Achihito,din zilele noastre, anual, sunt organizate în popor concursuri decreaţie de tanka / haiku, premiate mai totdeauna la Anul Nou(„nippon“). Mai mult, se spune că Gadaronta / Japonia ar fisingurul stat din lume care are şi un Minister al Poeziei.

Aethicus Donares (Ister) în Eulae Insolae, sau Vul-cania / Volcano Islands. Cunoaşterea Gadarontelor Nipone nuse putea încheia fără vizitarea insuliţelor Vulcaniei (VolcanoIslands) – Kita Iwo Jima / Insula Sulfuroasă de Nord, Iwo Jima


'iiiiiiijiiiiiii+


/ Insula Sulfuroasă, Minami Iwo Jima / Insula Sulfuroasă deSud etc. –, aflate în calea-i din Cercul de Foc al PacificuluiAsiatic, ţinându-se pe lângă Aheronul de Limfă / Lavă, totcătre ecuator.

Fig. 24. Gadaronta / Japan – Eulae Insolae / Vulcania .

În orizontul anului 466 d. H., când redactează Cosmo-grafia, pe baza însemnărilor din Catalogul lămuritor, AethicusDonares (Ister) compară „clocotul“ / „sfârâitul“ vulcanilor eu-ropeni (Ethna, Cimera etc.) cu cel al vulcanilor asiatici, dinInsulele Eule / Vulcania (Volcano Islands), mărturisind că ulti-mii sunt cu mult mai violenţi, că, dacă vulcanii Europei produc„groază“ / „frică“, vulcanii Aherasiei / Aherosiei exercită asu-pra individului uman, asupra „spectatorului“ la astfel de erup-ţii, cât de cât „în siguranţă“, precum era el, o presiune psihicăextrem de mare, infernală; lui stârnitu-i-au dureri de pânteceatât de mari de parcă ar fi fost o femeie apucată de „durerile fa-cerii“ („a fi apucat de durerile facerii“ este o expresie pelas-go-dacă / valahă, exprimând şi azi un superlativ absolut al du-rerii umane): «…Fluviul Acheron – de dincolo de Munţii Ume-roşi / Hymeroşi – fumegos, înceţoşat, ajunge la atât de mari di-mensiuni încât dimineaţa, şi pe parcursul zilei, până seara, deaceşti munţi nu îndrăzneşte să se apropie picior de om, decât,poate, numai pe la amiază, când rar se zăresc razele soarelui.Atunci, întra-devăr, se disting întru cercetare atentă furioaselevaluri care clocotesc aproape ca într-o oală, ori ca într-un ca-


'iiiiiiijiiiiiii+


zan. Cel ce inhalează din fumul acela, orbecăind după razele desoare, simte ceva pe nări şi în gură, de care nu-l mai poate vin-deca după aceea nici un medic, pentru că mereu se umflă de-oboală (moarte) crudă.» (AethK-93, 155 / 226).

.Aethicus Donares (Ister) şi Abyssus Magnus Maria-

narum / Groapa Marianelor (Northern Marianas). Înain-tând la sud de Vulcania Gadarontelor (Japan), Aethicus Donaresşi echipajul său ajung – prin decembrie 463 / ianuarie 464 – înInsulele Mariane (Northern Marianas – U. S.), un lanţ de 15insule mai importante (Agrihan, Aguijan, Alamagan, Anata-han, Asuncion, Farallon de Medinilla, Farallon de Pajaros,Guam, Guguan, Maug Islands, Pagan, Rota, Saipan, Sari-gan, Tinian), dintr-o regiune extrem de activă vulcanic / tec-tonic a Pacificului Asiatic, dispersate pe vreo 800 de kilometripătraţi ai Marelui Ocean / Eous Oceanus (Pacific Ocean), laaproximativ 2500 km, la est de Filipine / Philippines şi cam totla aceeaşi distanţă de Noua Guinee / Papua (Paua New Guinea– cf. AtlOx, 120 / D3).

Fig. 25. Marele Sorb al Pacificului – Abyssus / Sorbus MagnusMarianarum (Mariana Islands – U. S.), cu adâncimea de 11.033 m,

După cum se vede şi din foto-harta realizată graţie the-nicilor „de satelit“ (fig. 82), lângă Insulele Mariane se află celmai mare abis planetar, Groapa Marianelor / Abyssus Mag-


'iiiiiiijiiiiiii+


nus Marianarum, cu o adâncime de 11.033 de metri, desprecare Aethicus Donares (Ister) ne relatează în Cosmografia dinorizontul anului 466 d. H. (cu îngăduinţa cumplitului său cen-zor din 763, Ieronim de Freising-Bavaria, „abisul cosmogra-fiilor europene“, instituit de Roma): «Înaintez mai în sus [cătreEcuator], desigur, în adânc de chalaon [„mega-crater“] ce-adu-nă curenţi sulfuroşi cu bice la boate (codării) de sulf. Descopăr,neîndoielnic aflu ce-am căutat în acest Abis al Mării, că totuşiînaintez prin prăpastia de sulf, concavă, imensul scut de arşiţăal Marelui Abis [Abyssus Magnus Marianarum / „Groapa Ma-rianelor“], cu sorburi puturoase, vezicându-te prin droaia destropi ce-ţi năvălesc în cală, tăindu-ţi răsuflarea, până se poto-lesc, ori inundându-te de-a binelea, când îi treci pe deasupracentrului cu vânturi trimiţătoare de suflări toxice în toate direc-ţiile, ca şi de flăcări ale rugurilor în înalturi, readuse la moli-ciune, precum ceara răscoaptă, sau renăscute pietre zdrobi-toare, pe dată sfărâmate în sulf şi-n vipia foarte puternică, retri-miţând un alt mare suflu, cu atacul aburului mereu fumegând şitrosnind» (AethK-93, 226 sq.).

Aethicus Donares (Ister) în Insulele Filipine (Philip-pines), între marii vulcani, la Calapan. De lângă Marele A-bis al Pacificului, desigur, cu cea mai mare viteză posibilă a-tunci, echipajul comandat de Aethicus Donares (Ister) se în-dreaptă spre Insulele Filipine, stabilindu-se pentru o bună vre-me, la sud de Manila, mai exact, peste Verde Passage, în insulaMindoro, la Calaopa / Calapan.

Din Calapan, tabăra sa de cercetători face numeroaseexcursii de documentare în mările pacifice înconjurătoare.

Despre „momentul Philippines“ din ocolul Pământuluifăcut de Aethicus Donares (Ister) n-a rămas decât pomenireaprintr-un toponim – şi acela „deformat“ uşor – Calaopa (<Ca-lapan), într-o frază în care cenzorul vorbeşte despre extremi-


'iiiiiiijiiiiiii+


tăţile geografice din Atlanticul de Nord (Riakeon-Islanda) şiEous Oceanus (Calapan-Filipine), frază pe care o reluăm şi înacest nou context: «Povesteşte […] de la miazăzi până la apus,de la Tabrobane [Ceylon / Sri Lanka], Sirtinice [Sumatra-Indonezia] şi Calaopa [Calapan-Philippines], până laRiakeon [Islanda], de aici până după Gade [până-n Ultra-Gade]şi Coloanele lui Hercule.» (AethK-93, 111 sq.).

Calaopa se oglindeşte „planetar“ numai în toponimulfilipinez Calapan (cf. AethK-93, 111 / AtlOx, 112 / C2), fără adatora ceva „abreviatorului“ Ieronim de Freising-Bavaria, ori –ca de obicei – copiştilor neatenţi. O lucrare „europeană“ a legi-lor lingvistice în semnificant este exclusă („diftongarea lui -a-,în -oa-, „apocoparea“ lui -n), toponimul neavând circuit nici înpelasgo-dacă / valahă, nici în latină, nici în altă limbă europea-nă. În filipineză, asfel de lucrare nu-i exclusă, toponimul înre-gistrat de Aethicus Donares (Ister) fiind „exact“ la transliterare– Ca-la-o-pa –, poate, cu posibila „scăpare“ a finalei nazale,deoarece, potrivit legii economiei de semnificant, se observă oreducere firească a tetrasilabicului cuvânt, la trisilabicul Cala-pan (printr-o anihilare a hiatului prin diftongare şi, apoi, prin-tr-o neexclusă monoftongare, în mediul lingvistic filipinez, alui -ao- în -a-, fapt de certificat numai de lingviştii din Philip-pines Islands). N-are legătură cu toponimul spaniol Calpe. De-oarece Calpe nu desemnează un „cap de lume“ nici în extre-mitatea euro-africană a lumii din orizontul anilor 763 – 765,nici altundeva, pe când Calapan, ca şi alţi termeni din aceeaşicategorie şi situaţie, da.

Fig. 26. Tabăra lui Aethicus din Calapan între marii vulcani filipinezi.


'iiiiiiijiiiiiii+


Calapan ca loc de cercetare pentru tabăra pelasgo-dacă /valahă a fost bine ales, între marii vulcani ai Filipinelor: Pina-tubo, Taal, Mayon, Canlaon şi Ragang.

Aethicus Donares (Ister) în Sirtinice-Indonezia. Du-pă Filipine / Philippines, echipajul condus de Aethicus Donares(Ister) cercetează partea estică a Malaeziei (Malaysia), trecândîn imensul şi superbul spaţiu indonezian al insulelor Borneo şiCelebes, de unde se avântă pe Ecuator şi, mai ales, la sud deEcuator, tot printre insule cu «pământuri edenice» ale Paci-ficului Ecuatorial («insule născătoare chiar şi de aur, şi de pie-tre preţioase, şi de perle, şi de elefanţi, şi de hymeneone, decylicşi, şi de animale mici şi prea veninoase, de lei, de pantere,de epifari…» – AethK-93, 107), până dincolo de Papua-NouaGuinee. Din cauza insuportabilelor temperaturi ecuatoriale (ar-dorem validam solis – AethK-93, 111), din cauza furtunilorviolente, a cicloanelor / tornadelor («pilas maris gyrantis et ob-vallantes mirabiliter» – ibid.), renunţă să mai cerceteze cele-lalte insule de lângă filipinezo-malaeziano-indonezianul «pă-mânt-Eden» / «Terra-Eden» (ibid.) reîntorcându-se din MareaOrientală (Pacificul Ecuatorial-Asiatic – «in Mare Orientalemaccedere non possum» – ibid.), printre Insulele Solomon, tra-versând Marea de Corali (Coral Sea), printre Australia–CapulYork şi Capul Daru–Papua Noua Guinee (unde-i impresionatde struţi, de comportamentul acestor păsări uriaşe – cf. AethK-93, 118 / 234), în Marea Arafura (Arafura Sea) şi în Marea /Sea Band (din al cărei golf, din dreptul Insulei Aru, pe ţărmulindonezian al insulei Papua Noua Guinee, admiră cel mai maremunte insular-austral, Puncak Jaya, de 5.030 m, munte ce parea fi Austronothius – cf. AethK-93, 109 –, din Cosmografia,despre care Aethicus Donares scrie că-i asemănător munţilorArarat / Astrixis, de 5.165 m, şi El’brus-Caucaz, de 5.642 m;«atât de mare este înălţimea lui încât, dacă îl priveşti de jos


'iiiiiiijiiiiiii+


până mai sus, crezi că nourii sunt aşezaţi pe scăunaş» – AethK-93, 109), apoi, printre insulele Mării Flores (Flores Sea), înMarea Javei, între Marile Insule Sonde (Greater Sunda Islands– cf. AtlOx, 110 sq.), spre a face „o haltă“ mai mare pentrutabăra de cercetare, în insula Sirtinice de Sud / Java, chiar înportul Tegal: «Insula Sirtinice de Miazăzi / Sud (Java), de oînălţime mică, [se află] la ombilicul soarelui [Ecuator], înMarele Ocean [Pacific Ocean], cu păduri accesibile omuluidoar rar, dacă ambarcaţiunile fostu-le-au aruncate de furtuni celi s-au împotrivit cu vânturi turbate» (AethK-93, 108). Aethi-cus Donares (Ister) şi cei din echipaj reuşesc să colaboreze şisă-i cunoască destul de bine pe Tegalemi (sau Teglemi / Te-gleniţi), care – ca şi Murenii / Muroranii din Gadaronta /Japonia – sunt obişnuiţi cu stihiile Aherasiei – erupţiile vul-canice, taifunurile / cicloanele, tornadele, cutremurele etc. dinsegmentul Muroran-Hokkaido – Tegal-Java al Cercului deFoc al Pacificului Asiatic, încât răspunsul „cosmografic“ la in-terogaţia donareso-aethician-retorică se deduce a fi un „sino-nim sintagmatic“ la „putere de adaptare“ / „rezistenţa umană“:«Ce fac Mureni (Muroreni) şi Teglemi (Tegaleni / Tegleni),când Acheronul se-nvolburează din nord…?» (AethK-93, 157).

Fig. 27. Indonezia-Java: vedere din Tegal şi harta căilor tegaleme.

Cealaltă mare insulă cercetată de Aethicus Donares (Is-ter), în orizontul anului 464 d. H., este Sirtinice (de Nord), cu-


'iiiiiiijiiiiiii+


noscută eurolumii din ultimele două secole sub numele de Sa-motra / Sumatra, dar şi de Swarnadwīpa („Insula de Aur“).

Fig. 28. Sirtinice de Nord / Sumatra („Insula de Aur“)

Pământul-Eden al Sumatrei, traversat de ecuator, cu osuprafaţă de 473.000 km2, cu un relief variat, cu vulcani activi,dar şi cu munţi ce oferă privelişti de basm, cu seisme şi tsuna-mi, dar şi cu păduri ecuatoriale, are şi o extraordinară bogăţiede specii floral-faunistice (peste 5000 de specii).

Fig. 29. Indonezia-Sumatra: şarpe-velă în zbor prin pădurea ecuatorială.

Dacă destoinicii Cavaleri Zalmoxieni din echipajul luiAethicus Donares (Ister) mai văzuseră elefanţi, giboni, iguane,macaci, tapiri, tigri, tucani, urangutani şi altele, la cercetarea


'iiiiiiijiiiiiii+


Sirtinicei / Sumatrei, două fenomene au fost în stare să-i ulu-iască: o nemaipomenită, cumplită furtună, un tsunami, ce i-asurprins pe când făceau ocolul insulei, din care scăpat-au cuviaţă „printr-o minune dumnezeiască“ (deşi Aethicus «prevă-zuse / presimţise marele pericol» / «divinisse periculum mag-num», «mult-imensele valuri din furtuna mării» / «multas fluc-tuationes atque tempestates maris incurrisse» – AethK-93, 108),apoi, «o mulţime de şerpi-velă», şerpi zburători printre arboriiminunaţi ai pădurii ecuatoriale, arbori «înzestraţi cu atât de ma-re amărăciune» («mirices multae arboris tanta amaritudine prae-ditae» – AethK-93, 109).

Fig. 30. Insula Taprobana / Sri Lanka (ori Ceylon) ce avea o regiune,Samotra-Pedir, de unde vin şi confuziile cu Sumatra / Sirtinice de Nord.

Structurarea / redactarea «Cosmografiei» în orizon-tul anului 466 d. H. Indiscutabil, incontestabil rod de Suflet /Spirit pentru generaţiile din posteritatea lui Aethicus Donares(Ister), asimilând mai toate notele excursiilor („de grup, cu Ma-estrul“, de „supravieţuire solitară, iniţiatică / misterică“, de „ur-


'iiiiiiijiiiiiii+


mărire fidelă a traseului eroului-model, Alexandru Macedon“etc.), evident, anterioare perioadei 461 – 465 d. H., ori pe celedin Catalogul lămuritor şi din indispensabilele „pagini de jur-nal de bord“, de la ocolul Pământului pe mările / oceanele Lu-mii, este Cosmografia, redactată în orizontul anului 466 d. H.,mai întâi, în limba-i maternă, pelasgo-daca / valaha, apoi, în celpuţin, două traduceri făcute de autor în limbile pe care le stă-pânea foarte bine, greaca şi latina, lucrare structurată în maimulte „cărţi“ – după cum ne-a lăsat posibilitatea de a constatachiar „cumplitul cenzor“ al lucrării donaresiene, cenzor dupătrecerea a trei secole fără trei ani, benedictinul Ieronim de Frei-sing-Bavaria.

Sub un Incipit liber Ethico… / Incipit al cărţii lui Aethi-cus, structurarea „în decadă de aur zalmoxiană“ (în zece părţi)a lucrării donaresiene, datorită intervenţiei cenzorial-ieronimi-ene, devine „septadă creştină“: I) De ipsa statua ac massa (Deipsa massa ac statua) / Din aşternerea însăşi a materiei, II(din cartea a II-a, cumplitul cenzor, Ieronim de Freising-Ba-varia, nu ne-a lăsat vreo pagină, considerând – ca apărător almoralei creştine – că „strică“, „nu-i utilă tineretului creştin“etc.), III) De gentibus, quae Vetus Testamentum non habent /Despre neamurile ce nu au Vechiul Testament, IV (după nu-merotarea „haşuratorului“ / cenzorului: IIII) De artium pluri-marum instrumenta / Despre mijloacele celor mai multe arte,V) De navibus indagationem philosophus / Filosoful face ocercetare despre nave, VI) De insolis gentium plurimarum-que artium / Despre insulele popoarelor şi mulţimea meşteşu-gurilor / artelor, VII) De Terra et flatu ventorum venisque a-quarum parvam mentionem fecit / Aserţiuni despre Pământ,dinamica vânturilor şi vrerile apelor (după alte ediţii: De Ter-ra et aquarum decursu / Vel venis earum. De flatu vento / Rumet aqarum motione (Parvam mentionem fecit).


'iiiiiiijiiiiiii+


Există şi o structurare a Cosmografiei în zalmoxianădecadă de aur, de după un Incipiunt capitula libri Ethici…: I)Liber Ethico…, II) De informe materia, III) De orbe condita,IV) / IIII. De gentibus, quae Vetus Testamentum non habent,V) De artium plurimarum instrumenta, VI) De navibus igno-tis et earum argumenta, VII) De insulis gentium plurima-rumque arcium, VIII) De questionibus, quas alia scriptura nonnarrat, IX) / VIIII. De Terra et aquarum decursu vel venisaquarum, X) De flatu ventorum et aquarum motione.

Cenzorul Ieronim de Freising-Bavaria nu avea rafina-mentul limbii latine cunoscute de Aethicus Donares (Ister),autorul Cosmografiei.

Pelasgo-dacul / valahul Aethicus Donares (Ister) – în a-fara paginilor încifrate / codificate în pelasgo-dacă / valahă, gra-ţie alfabetului misteric / iniţiatic, însuşit la Înalta Şcoală de Ca-valeri ai Zalmoxianismului din Histria – a lăsat – în traducerealatinească făcută Cosmografiei sale – şi texte „cu cod“ (acce-sibile numai Cavalerilor Zalmoxianismului, stăpâni ai rafina-mentelor limbii Imperiilor Romane din epoca-i), rafinamente lacare nu puteau să ajungă „cenzorii“ din categoria benedicti-nului bavarez: «Unde parabolam enigmatibus suis adsumptamait: Terrorem terribilem, tot terrarum trivialis torghinavi Tri-marcem, turma tergiversantium titillat, turgentium titubatatela tandem trutinata, tritura toracem tacto mucronis. Trimar-cia, Thafros, Alces tumultuantes tantilla tenus turma tyronistemporum. Tura tantopere Tulchus triararum tonantium te-nit, Malancinorum titanstria tellora Murginum. Dilubra ama-ram gentium stulta et invia saltus.» (VAeth, 58 / AethK-93, 162 sq.)/ «După cum grăieşte o parabolă specifică misterelor sale: Cu oteamă teribilă, tot ţinându-şi corabia la răscrucea pământu-rilor, mulţimea celor care vor să scape măguleşte, cu triadaarmelor împleticite şi balansate ale celor umflaţi, cu ascu-ţişurile frecate de pântece. Trimarcia, Thafros, Alces agitaţi


'iiiiiiijiiiiiii+


doar în ceea ce priveşte puţina mulţime-a Tyronilor7 tim-purilor. Tura cu atât efort ţine tămâia celor trei tunete şiMurginus suspendă pământuri şi aştri titanici. Dilubra amarăsuportă prostia neamurilor şi locurile de năpătruns ale trecăto-rilor». Astfel de poeme hermetice se alcătuiau şi decodificau,indiscutabil, după un cod al Cogaionului / Sarmizegetusei.Textul subliniat – în latina Daciei din orizontul anului 466 d.H. – se citea de iniţiatul / epoptul în Zalmoxianism, mai multca sigur, în „codul“ Thothymos-18, al misiunii „jertfei zidirii“(Murgine / Genuniene) şi al rostului Cavalerilor Zalmoxianis-mului, necesitând o abordare specială, din unghiul franjelor se-mantic-sincretice de la «Tura tantopere Tulchus (,) triarum /triararum tonantium tenit, Malancinorum titanistria, tollora /tellora Murginum» etc.

Cenzorul Ieronim de Freising-Bavaria nu a tradus Cos-mografia lui Aethicus Donares (Ister) în limba latină; cenzoruldoar a „haşurat“ / „tăiat“ textul latinesc al Cosmografiei tra-duse de autor, de însuşi Aethicus Donares (Ister); a obscurizat /încâlţoşat textul limpid-latinesc, rafinat, al lui Aethicus Dona-res (Ister); cenzorul Ieronim de Freising-Bavaria şi-a tradus –în câlţoasa-i latină „dadaistă“ – numai rezumatele pe care le-afăcut capitolelor ciopârţite din Cosmografia, de Aethicus Do-nares (Ister). Furia ieronimiană – pentru că nu a putut să de-codifice acele pagini ale Cosmografiei şi ale Catalogului lă-muritor, de Aethicus Donares (Ister), scrise în alfabetul Cava-lerilor Zalmoxianismului din Dacia, pagini despre comorile (a-ur, argint, nestemate, perle etc.) „aflate“ / „cartografiate“ la o-colul Pământului – se vede din faptul că nu a lăsat vreo paginăscrisă în sacrul alfabet al Zalmoxianismului (cu excepţia celor23 de litere din alfabetul fonetic al limbii lui materne, limbapelasgo-dacă / valahă, înrudită / „soră“ cu latina – fig. 33), sevede din faptul că n-a rămas „vreo urmă / filă“ din Catalogullămuritor, se vede din intenţionata, căutata „câlţoşenie“ a „re-


'iiiiiiijiiiiiii+


zumatelor deturnatoare de receptor“, se vede din ura ieronimi-ană de „cenzor înfrânt“ de după scoaterea zâmbitoarei măştilaudative la adresa marelui explorator / „sofist“.

În orizontul anului 466 d. H., an al redactării Cosmo-grafiei (pe baza „jurnalelor de bord“ ale înconjorului lumii, pebaza însemnărilor din călătoriile / „excursiile“ pregătitoare, deantrenament, „cu grupul şi cu Maestrul-Epopt“, pe baza «Cata-logului lămuritor» despre care aminteşte prezbiterul Ieronim,catalog „făcut pierdut“ ca şi originalul Cosmografiei etc.), laun deceniu şi jumătate de la zdrobirea şi scoaterea hoardelorteroriste ale hunilor lui Attila din Valea Dunării şi din istorie,se poate spune că pe frontul religios de peste trei sute de ani,dintre Creştinism – tot mai Ortodox şi Cosmic totodată – şiZalmoxianism, se aşternuse deja „eterna pace“. În Dacia, IisusHristos – perceput în popor ca „răstignitul pe Cruce“ – biruie,substituie imaginea puternică a Solului (Mesagerului Celest) alSarmizegetusei, trimis periodic la Dumnezeu, prin scenariul –tot mai puţin credibil acum – al „aruncării în trei suliţe“. Con-freriile războinic religioase ale Cavalerilor Zalmoxianismului„pierd“ această cale de a obţine nemurirea în calitate de Sol /Făt-Frumos „reîntors“ din Cer („tot în al cincilea an“) şi in-stalat ca rege la Sarmizegetusa, „ca uns al lui Dumnezeu“, păs-trându-şi în continuare „secunda cale“, aceea de erou / răz-boinic sfârşindu-şi viaţa pe câmpul de luptă, în încleştarea cuduşmanul pângăritor al pământului Patriei / Daciei, până la ul-tima picătură de sânge („calea Fiului Masaget şi a lui Dece-bal“), obţinând, în schimb, Raiul Zalmoxianismului, sau Ţara(Împărăţia)-Tinereţii-fără-Bătrâneţe-şi-Vieţii-fără-Moarte. Tot-odată, din acest orizont al anului 466 d. H., există şi „dezle-garea de jurământ cu privire la transmiterea doar iniţiaţilor-zal-moxieni a secretului din „cataloage lămuritoare“, din scrieri /cărţi etc.“, dovadă fiind Cosmografia.


'iiiiiiijiiiiiii+


Alfabet iniţiatic / misteric al Cavalerilor Zalmoxia-nismului – bază a alfabetelor din scrierile Ortodoxiei depeste câteva secole: chirilic, bulgar, sârb, croat, rus etc. Însecolul al IX-lea, «vestitul benedictin de la Fulda, HrabanusMaurus», «după ce citează din Cosmografia» lui Aethicus Do-nares (VAeth, 12), menţionează cinci alfabete sacre ale aceluitimp: ebraic, grec, latin, dacic (mai exact spus, pelasgo-dac /valah) şi vechi-germanic (al lui Lupilă / Ulfila, utilizat în tra-ducerea Bibliei pentru goţi).

Alfabetul „misteric“ / „iniţiatic“, utilizat în scrierea pe-lasgo-dacă / valahă din vremea lui Aethicus Donares (Ister), înşcolile de Cavaleri ai Zalmoxianismului din toată aria Dacieilui Burebista / Regalian, folosindu-se clarul, exactul principiufonetic, avea 23 de litere: alamon, becah, cathu, delfoy, efo-thu, fomethu, garfou, hethmu, iosithu, kaithu, lethfu, mala-thy, nabaleth, ozechi, chorizech, phythyrin, salathy, întalech,thothymos, ăzăthot, reque, urchoni (yrchoni), zothychin. Întrecele 23 de litere ale alfabetului iniţiatic / misteric al CavalerilorZalmoxianismului, se află, fireşte, şi cele şapte litere ce repre-zintă sistemul vocalic al limbii pelasgo-dace / valahe, adică aldacoromânei arhaice şi de azi: alamon – A, efothu – E, iosithu– I, ozechi – O, înthalech – Â / Î, ăzăthot – Ă, urchoni /yrchoni – U. Pentru Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei,pentru Dumnezeirea Zalmoxiană, /Thothymos era simbolulliteral / mandalic conectat la „Sacrul Întreg Cosmic“ (Dum-nezeu ca „natură infinită“) în care Dacul este partea. Un numărde zece litere / Thothymos – sculptate în piatră – erau puse încele zece alveole din capul celor zece raze ale Soarelui-de-An-dezit, marcând o perioadă de zece zile, corespondentul săptă-mânii din calendarele de azi, căci Dumnezeul Cogaionului /Sarmizegetusei, Samos („Soare-Moş“ / „Zamosh“) avea întreatribute – ca Sacru Întreg Cosmic –, bineînţeles, şi temporali-tatea, dimensiune esenţială a cosmosului nostru cotidian.


'iiiiiiijiiiiiii+



'iiiiiiijiiiiiii+


Fig. 31. Alfabetul utilizat în scrierea iniţiatică / misterică din şcolile Dacieicare pregăteau Cavaleri ai Zalmoxianismului, transmis până în zilelenoastre prin copiile «Cosmografiei» lui Aethicus Donares (Ister), din

orizontul anului 466 d. H., bază a alfabetelor Ortodoxiei de peste câtevasecole: chirilic / slavon, bulgar, sârb, croat, rus etc.

Acest alfabet – transmis din orizontul anului 466 d. H.,graţie Cosmografiei lui Aethicus Donares – era folosit „sub ju-rământ“, după cum s-a mai subliniat, numai în şcolile Zalmo-xianismului şi numai de către Cavalerii Zalmoxianismului, înscrieri cu profund caracter secret, misteric / iniţiatic. În popor –„spre a nu se lenevi memoria colectivă“, „spre a nu muri cel ceînscriptează / scrie“ – era permisă / „recomandată“ doar scrie-rea ideografică – relevată de arheologie la Carpaţi / Dunăre, în


'iiiiiiijiiiiiii+


ceramica neoliticului, a antichităţii, a Pelasgilor > Belachilor >Blahilor > Vlahilor, permanent, din orizontul anului 8175 î. H.încoace.

Fig. 32. Litera Dumnezeului Dacic, Thotymoş („Totu-i-Moş“)

După secole de metamorfozare a Zalmoxianismului în„Creştinism Cosmic“ (M. Eliade – EDZG, 246 sq.), alfabetul atrecut în sfera sacră a scrierilor Creştinismului Ortodox, consti-tuindu-se în bază a alfabetelor: chirilic / slavon, bulgar, sârb,croat, rus etc.

Fig. 33. Şi Aethicus Donares (Ister) este un astfel de Dac de marmurăvişinie (de Vaşcău-Moneasa), ori de bronz…


'iiiiiiijiiiiiii+


Note:

1 Subliniem şi de această dată că etnonimul Pelasgi, desemnând„oamenii pământului / locului“ („arhaicii europeni“) în faţa migratoriloreuro-asiatici, de la Kurganieni încoace, Pelasgi divizaţi, după ReformaZalmoxianismului (desfăşurată în orizontul anului 1600 î. H.), în Dax(Daci, „monoteiştii-zalmoxieni“, „războinici-sfinţi“, „cei mai drepţi / cin-stiţi“) şi Thrax (Thraci, politeişti, „dhrax“ / „draci“, în accepţiunea de „în-chinători la zeităţile / idolii vechi“ din Cogaion-Sarmizegetusa), a evoluat(de la Herodot încoace) în Belagi / Belahi, Blachi, Valahi / Vlahi (etnonim„deformat“ după baza de articulare a celorlalte popoare ce şi-au aflat ogorde întemeiere în Dacia, sau pe lângă Dacia: Bolohi, Bolohoveni, Volohi,Olahi, Vladzi, Vlasi etc. – cf. BrPel, 8 / TIR, I, 122). Aşadar, divizarea înDax şi Thrax este religioasă, ţine de monoteismul Zalmoxianismului, desi-gur, în întregul lor spaţiu de etnogeneză, cu bazinul Dunării şi PeninsulaBalcanică în centru, mai exact, de la Marea Adriatică, Marea Mediterană /Egee / Tracică, Marea Getică / Neagră şi Marea Caspică (delimitatoare, laest, a Ţării Masageţilor / Masagaetia), până la Volga Mijlocie, până la iz-voarele fluviului Borysthene / Nipru, Pripet, Marea Baltică şi Alpi, un i-mens spaţiu în care – după cum confirmă şi Herodot –, deşi aveau aceeaşilimbă (pelasgo-daca), aceleaşi obiceiuri, purtau nume diferite după provin-ciile / regiunile („ţările de râuri / munţi“) locuite, aşa cum îi aflăm şi astăzi,în România (centrul, inima Daciei Antice), sub nume diferite: olteni (dinŢara Oltului > Alutus = Alutuania > Oltenia), munteni (din Muntenia), cri-şeni (din Ţara Crişurilor / Crissia), ardeleni (din Arutela > Arudela >Arudeal > Ardeal, sau Ţara Ardealului / Terra Arudeliensis), maramureşeni(din Ţara Maramureşului), moldoveni (din Ţara Moldadava > Moldova),basarabeni (< Bessarabia + suf. –eni; iar toponimul pelasgo-dac, Bess-Arabia, are ca elemente formante: bess-, „besi“ + -arabia, „Arabia“, desem-nând „Pustiul“ / „Arabia“ Bessilor, bessii, eroii ce-au rezistat în faţa mi-gratorilor-huni ai lui Attila, invadatori pe care i-au alungat din spaţiul lor,bessii care încearcă şi azi să ne vorbească din onomasticul Băsescu, bes-sii-pelasgi / valahi, locuitori ai Văii Dunării, de pe la Calafat, până la MareaNeagră, în stepele nord-pontice, de dincolo de Bug, numiţi astfel din vre-mea deşertizării ariei respective, prin secolul al V-lea de după Iisus Hristos,fenomen al deşertizării reapărut – până şi-n spiritualitate – după RevoluţiaAnticomunistă Valahă din Decembrie 1989, evident, nu numai datorită isto-ricilor „cumanizanţi“ din România, în majoritatea lor, scursori ale imperiilordin această parte de lume, ci şi distrugerii imensului sistem de irigaţii rea-


'iiiiiiijiiiiiii+


lizat în Dacia / România anilor 1965 – 1970, ori anihilării „metodice“ a sis-temului de învăţământ şi a altor sisteme sociale vitale) etc.

Fig. 34.Histria (Capul Viilor): pelasgo-dac (> valaho-dac) «ulcior din cimitirul deincineraţie şi înhumaţie (sec. VIII – IX)» (BarS-III, 56, fig. 21, 1), cu multimilenarul

motiv al Bradului Cerurilor – axis mundi, motiv cogaionic-zalmoxian circumscris„Creştinismului cosmic“ (EDZG, 246).

2 Provincia Daciei dintre Donares > Dunăre şi Marea Neagră, Du-nogaetia > Dynogaetia (-u- > -y-) a devenit placa turnantă a revoluţiilorspirituale din Europa Creştină a mileniului I d. H. (v. fig. 1, „Harta DaciaDunăreano-Pontică – dave / oraşe antice din provincia Dunogaetia…“). Întoponimul pelasgo-dac, Dunogaetia / Dynogaetia, se disting două elementeformante: primul element formant, Dun- > Dyno-, trimite la numele sacru-lui fluviu al Daciei, Dunărea, elementul („prefixoidul“) păstrând semnifi-caţia arhaică de „bună casă / împărăţie a izvoarelor / apelor celeste“,„tărâm / spaţiu vital“ (supra); secundul element formant este -gaetia, pro-venind din Gaetia (> Geţia), provincie („ţară de râuri / munţi) a Daciei An-tice, cuprinzând aria dintre Marea Neagră şi Dunărea de Jos, cu toate râu-rile-i şi pâraiele afluente, cu bălţile şi lacurile sacrului fluviu, cu delta etc.

Fig. 35. Zână / Zeiţă-Gaie (pictură rupestră dintre orizonturile anilor 10.000 şi 8175î. H., din Peştera Chindiei (Dacia-România).


'iiiiiiijiiiiiii+


Mai exact spus, Dunogaetia > Dynogaetia desemnează provinciaGaetia Dunării / Dunărea Gaetiei (> Geţiei) din Dacia Antică.

Elementul formant secund Gaetia (> Geţia), din Dunogaetia >Dynogaetia, ca şi toponimul Gaetia relevă derivări sufixale multimilenareîn limba pelasgă (pelasgo-thraco-dacă), adică valahă, încă din zorile istoriei,când, în bazinul sacrului fluviu dacic, Dunărea, exista un puternic cult alzeităţii-pasăre-psihopompă, Gaia (cf. TGae-I, 3 – 11; TGae-II, 3 – 7;TGae-III, 3 – 10), cu cele mai vechi atestări rupestre dintre orizonturile ani-lor 10.000 şi 8000 î. H., în Peştera Chindiei (sau „Gaura Chindiei“), mai înamonte cu câţiva kilometri de Dierna / Orşova-România: Gae- „gaie“ (A-quila heliaca), + suf. -et ( găiet: 1.„mulţime de găi“; 2. „credincios / adeptal cultului Zeiţei / Zânei-Gaie“) + suf. -ie ( -etie / -eţie ).

Fig. 36. Zeiţă-Gaie neolitică, înghiţind „pre-zalmoxian“ (pe la 6500 î. H.) capete deperechi umane (soţ – soţie) şi transportându-le în cer, la Samoş /

„Soarele-Moş“ („Tatăl-Cer“ / Dumnezeul unui Cogaion încă politeist,ori aproape „henoteist“), spre a le reîntrupa.

Gaetia (gaetie / „găieţie“) înseamnă spaţiu al credincioşilor înstrăvechiul cult al puterii teluric-celeste a Zeiţei-Gaie ca pasăre psihopom-pă şi a suratelor acesteia, adică tărâm / spaţiu, ţară sacră a Gaetilor >Geţilor (cf. TDGae-I, -II, -III, 7 – 11 sqq.).

Pe când strămoşii grecilor, Dorienii, traversau Dacia – ţinându-sede ţărmul Mării Getice / Negre, deci şi prin provincia Dunogaetia –, maiexact spus, în orizontul troian al anului 1194 î. H., aceştia au împrumutat dela pelasgo-daco-thraci şi numele Zeiţei-Gaie (din panteonul Cogaionului),dar numai cu sensul de „tărâm / pământ“, de Terra, aflată în puterea acesteizeităţi pelasgice.

Provincia Daciei cucerite de Imperiul Roman, Dunogaetia > Dy-nogaetia, este rebotezată la reforma administrativă imperial-romană a luiDiocleţian, din anul 292, cu numele de Scythia Minor. După dispariţia Im-


'iiiiiiijiiiiiii+


periului Roman de Răsărit (Bizantin), s-a revenit la dacica denumire a pro-vinciei: Dunogaetia.

Târziu, în Evul Mediu, cu câteva secole mai la vale de Schisma ceaMare, numele pelasgo-dac / valah al provinciei, cel de Dunogaetia > Dy-nogaetia a cunoscut slavizarea de cancelarie, o dată cu introducerea sla-vonei ca limbă oficială în Biserica Ortodoxă şi în statele valahe medievaleivite (prin voinţa imperiilor) în aria Daciei lui Burebista / Regalian.

Tâlmăcirea în slavonă s-a făcut ţinându-se seama de semnificaţiileelementelor formante din pelasgo-dacă:

primul element formant Dun- > Dyno-, cu semnificaţia de „bunăcasă / „tărâm / spaţiu vital“, a devenit Dobro-, din slavul dobrâi, „bun“;

secundul element formant, Gaetia / Gaia, cu semnificaţia deplaneta Terra („Pământ“), se relevă în -Gea.

3 Este arhicunoscut faptul că Ovidiu (Publius Ovidius Naso, Ro-ma, 43 î. H. – 17 d. H., Tomis-Dacia), marele poet antichităţii latine, a fostexilat în provincia Dunogaetia / Scuthia Minor, sau „Dacia Dunăreano-Pon-tică“ (v. harta / fig. 1, supra), în marele oraş-port de la Marea Neagră,Tomis (Constanţa, din România de azi), unde şi-a trăit ultimii ani ai vieţii,„printre războinicii geţi“, adică pelasgo-daci, a căror limbă, înrudită, darmai dură decât latina, l-a influenţat, deraindu-i „accentul de Roma“. Rea-mintim că provincia Dunogaetia a devenit Scythia Minor, din anul 292, dela reforma administrativ-teritorială a Imperiului făcută de Diocleţian. Prinslavizarea evmezică de cancelarie, care a tradus în slavonă toponimul pe-lasgo-dac, Dunogaetia, în Dobrogea, numele provinciei rămânănd astfelpână azi (supra, nota 2).

Ovidiu, în orizontul anului 15 d. H., în faţa presupuşilor receptoriai poemelor sale trimise la Roma, îşi justifica înrâuririle / influenţele lin-gvistico-lexicale asupra latinei din scrierile sale prin faptul că, în Tomis(Constanţa), trăia o subţire populaţie „imperial-romană“, într-o copleşitoaremajoritate pelasgo-dacă, sau pelasgo-getică, populaţie care, în ciuda perma-nentelor războiniciri cu migratorii nord-pontici, îşi făcea vreme şi pentru a-iasculta cu sfinţenie poemele-i „getice“ (fiindcă pelasgo-daca / geta era „so-ră“ cu latina, înţelegând-o fără prea mari eforturi).

4 «Pe mine unul – mărturiseşte Herodot – mă apucă râsul când vădcum mulţi descriu marginile pământului fără nici o noimă; aceştia dese-nează oceanul curgând jur-împrejurul pământului, care la rându-i este ro-tund de parcă ar fi strunjit, iar Asia o fac cât Europa de mare» (HIst, I, 324).


'iiiiiiijiiiiiii+


Râsul herodotic n-a ţinut decât până în Evul Mediu, când Magelan şi echi-pajul său supravieţuitor maritimului drum-spirală-planetară au demonstratîncă o dată că Pământul este rotund, aidoma Solului şi Cavalerilor Zalmo-xianismului, aidoma lui Aethicus Donares (Ister).

În mitologia valahă (dacoromână) contemporană, sacrul drum-spiralăzalmoxiană întru Absoluta Cunoaştere are proiecţie eroică, misterică / iniţi-atică, în basmele cu protagonistul Făt-Frumos, basm vectorizat în Ţara-Ti-nereţii-fără-Bătrâneţe-şi-Vieţii-fără-Moarte (Raiul conferit Cavalerilor Zal-moxianismului); tot o proiecţie a drumului-spirală-zalmoxiană este şi calea– pe care merge „tot înainte şi la dreapta” – Dalbul-de-Pribeag, între Ţa-ra-cu-Dor şi Ţara-fără-Dor.

În istoria spiritualităţii universale, Zalmoxianismul este prima reli-gie monoteistă din „oceanul“ politeismului, care s-a întemeiat pe „cultul celmai puternic“, al Soarelui-Moş / Tatălui-Cer (Samasua > Samos), reformân-du-se în orizontul anului 1600 î. H., prin valorificarea celor mai strălucitecunoştinţe multimilenare ale Pelasgilor > Valahilor, de la astrononmie şimatematică / geometrie, până la medicină şi arte.

5 Precizăm că sintagma Mare Oceanus, la Tacitus (aprox. 60 – 118d. H.), nu era pleonastică – aşa cum se înfăţişează nouă astăzi –, ci desemnaOceanul, mai exact spus, Oceanul Atlantic, «care, după credinţa celorvechi, înconjură Pământul ce pluteşte pe apele lui» (GDlr, 824; s. n.).

6 Termenul pelasgo-thraco-dac / valah, lax (lacs) > rac (cu sonantalichidă laterală foarte bine vibrantizată), augmentativat: răcon / riacheon /„ryakeon“, este atestat cu vreo 56 de ani înaintea războaielor decebalo-tra-ianice (când nu se poate vorbi de vreo influenţă latină, ori de alt soi, în spa-ţiul lingvistic al Daciei). Pentru lucrarea legilor lingvistice şi pentru sferasemantică pelasgă (> valahă) a termenului, a se vedea Zalmoxianismul şiplantele medicinale, vol. I, de Ion Pachia Tatomirescu, Timişoara, EdituraAethicus, pp. 160 – 163: (1) lax / rac – Astacus fluviatilis, (2) lax / rac –Polygonum bistorta, (3) *laxone / răcoane – Filipendula ulmaria etc. Întoponimia valahică din spaţiul Daciei (României), radicalul rac- apare înnumele câtorva sute de localităţi de azi: Raci (GJ), Raciu (DB), Racoş (BV),Racoşul de Sus (CV), Racova (MH), Racoviţa (AG), Răcăciuni (BC),Răcarii de Jos / Sus (DJ) etc. De asemenea, în hidronimie, onomastică etc.:Răcaru, Răcăreanu, Arăcăriţei, Răcăroiu, Răcărelul (pârâu), Răcărişte(gârlă) etc.


'iiiiiiijiiiiiii+


7 Tyronis / «tyronis temporum» – aluzie la vremea lui M. TulliusTiron, libertul, secretarul şi stenograful lui Cicero.

Bibliografia de sub sigle:

AethC-VIII, 42 = Cosmografia-Aethicus, ediţia Wuttke, Leipzig, 1853 /1854, pagina 42, după un manuscris din secolul al VIII-lea (apud VAeth, 58,Anexe). AethK-93 = Die Kosmographie des Aethicus, ediţia Otto Prinz, Mün-chen, Monumenta Germaniae Historica, 1993. AIC-W-1853 = Aethicus Ister, Cosmographia – Ed. H. Wuttke –Cosmographiam Aethici Istrici, Leipzig, 1853. AIC-1966 = Aethici Istrici Cosmographia Vergilio Salisburgensi rectiusadscripta. Codex Leidensis Scaligeranus 69 (Umbrae codicum occidentalium, X.),«Introduction» by T. A. M. Bishop, Amsterdam, North-Holland publishing Com-pany, 1966, pp. 532 – 535. AMar = Actele martirice (studiu introductiv, traducere şi note de preotprof. dr. Ioan Rămureanu), Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune alBisericii Ortodoxe Române, 1997. AtlOx = Concise Atlas of the World, Oxford – Melbourne – Toronto,Oxford University Press, 1995. AvezM = A. d’ Avezac, Mémoire sur Ethicus et sur les ouvrages cosmo-graphiques intitulés de ce nom, Paris 1852, pp. 262-263. BarS-III = Ion Barnea, Ştefan Ştefănescu, Din istoria Dobrogei, vol. III,Bizantini, români şi bulgari la Dunărea de Jos, col. Bibliotheca Historica Roma-niae, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1971. BrPel = Dacian Breianu, Pelasg (Pelasgia) – Vlah (Blachia / Valahia), înCaietele Dacoromâniei (Timişoara), anul II, nr. 5 / 22 septembrie – 22 decembrie1997, p. 8. CaiC = Earle E. Cairns, Creştinismul de-a lungul secolelor – o istorie aBisericii Creştine, Dallas-Illinois / Chişinău, Ed. Societatea Misionară Română,1992. Cas = Sfântul Ioan Casian, Scrieri alese – Aşezămintele mânăstireşti,Convorbiri duhovniceşti, Despre întruparea Domnului (prefaţă, studiu introductivşi note de profesor Nicolae Chiţescu; Despre întruparea Domnului are o intro-ducere semnată de pr. prof. dr. Ioan G. Coman; traducere de prof. Vasile Cojocaru şiprof. David Popescu), Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BisericiiOrtodoxe Române (colecţia «Părinţi şi scriitori bisericeşti», 57), 1990. CDCD = Sfântul Ioan Cassian, A douăzeci şi patra convorbire duhovni-cească (traducere / adaptare din limba latină de prof. univ. dr. Decebal Bucurescu;postfaţă: Zalmoxianism şi Creştinism în Dacoromânia, Patria sfântului IoanCassian de Ion Pachia Tatomirescu), Timişoara, Editura Aethicus, 1999.


'iiiiiiijiiiiiii+


CPatr = Ioan G. Coman, Patrologie, Bucureşti, Editura Institutului Biblicşi de Misiune Ortodoxă, 1956. CPLR = Codul poştal al localităţilor din R.S.R., Bucureşti, Ed. DirecţiaGenerală a Poştelor şi Telecomunicaţiilor, 1974. CS = Ion Horaţiu Crişan, Spiritualitatea Geto-Dacilor, Bucureşti, EdituraAlbatros, 1986. CSb = Ioan G. Coman, Scriitori bisericeşti din epoca străromână, Bucu-reşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1979. DEX-98 = Academia Română, Dicţionarul explicativ al limbii române,ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1998. DMID = Josif Constantin Drăgan, Mileniul imperial al Daciei, Bucureşti,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986. ECDrel = Mircea Eliade, Ioan P. Culianu, Dicţionar al religiilor (trad. deCezar Baltag), Bucureşti, Editura Humanitas, 1993. EDZG = Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-han – studii com-parative despre religiile şi folclorul Daciei şi Europei Orientale (traducere: MariaIvănescu şi Cezar Ivănescu), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980. DZal = Constantin Daniel, Când a trăit Zalmoxis?, în Almanul Coresi'85 (coord. Dan Tărchilă, V. Copilu-Cheatră, M. N. Rusu, N. Stoie), Braşov, Ed.Asociaţia Scriitorilor, 1985 (pp. 3 - 7). Fontes, II = Fontes Historiae Dacoromanae, II (ab anno CCC usque adannum M) / Izvoarele istoriei României, II (de la anul 300 până la anul 1000 —publicate de: Haralambie Mihăescu, Gheorghe Ştefan, Radu Hâncu, VladimirIliescu, Virgil C. Popescu), Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste Ro-mânia, 1970. GHT = Gândirea hittită în texte (studiu introductiv de Constantin Daniel,traducere, notiţe introductive şi note: Athanase Negoiţă), Bucureşti, Editura Ştiin-ţifică şi Enciclopedică, 1986. ITNM = G. D. Iscru, Traco-Geto-Dacii – naţiunea matcă din spaţiulcarpato-danubiano-balcanic, Bucureşti, Editura Nicolae Bălcescu, 1998. MCA-8 = Materiale şi cercetări arheologice, vol. VIII, Bucureşti, EdituraAcademiei Române, 1962. MDGR, III = George Ioan Lahovari, C. I. Brătianu, Grigore G. Tocilescu,Marele dicţionar geografic al României, volumul III, Bucureşti, Stab. Grafic J. V.Socecu, 1900. OTr = Manfred Oppermann, Tracii între arcul carpatic şi Marea Egee,Bucureşti, Editura Militară, 1988. PeiAe-I, PeiAe-II = Bojidar Peicev, Aethicus Philosophus Cosmogra-phus, în revista «Filosofska misăl», partea I, în nr. 2 / 1979, pp. 72 – 85, şi partea aII-a, în nr. 4 / 1979, pp. 54 – 65. PerLac = Vittorio Peri, La «Cosmographia» dell’Anonimo di Histria e ilsuo compendio del l’VIII secolo, in Vestigia. Studi in onore di Giuseppe Bil-lanovich, a cura di A. Avesani, M. Ferrari, T. Foffano, G. Frasso, A. Sottili (=Storia e Letteratura, 153 – 154), Roma, 1984, 503 – 558.


'iiiiiiijiiiiiii+


PerLan = Vittorio Peri, L’«Anonimo Danubiano»: Un esploratore emercante Del IV/V Secolo Oltre Il Mar Caspio, in Venezia e l’Oriente, Leo S.Olschki editore, 1987, pp. 277 – 305. PIB = Mircea Păcuraru, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. 1 (ediţiaa II-a), Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii OrtodoxeRomâne, 1991. PSIR = D. M. Pippidi, Studii de istorie a religiilor antice – texte şi in-terpretări, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1969. RDGIR = I. I. Russu, Daco-geţii în Imperiul Roman, Bucureşti, EdituraAcademiei Române, 1980. REl = I. I. Russu, Elemente traco-getice în Imperiul Roman şi în By-zantium, Bucureşti, Editura Academiei R. S. România, 1976. StrPR = Cristian Popişteanu, Gh. David, Strămoşii poporului Român,culegere de articole / studii apărute între anii 1967 şi 1980, în revista Magazinistoric, Bucureşti, Editura Politică, 1980. TDelrc = Ion Pachia Tatomirescu, Dicţionar estetico-literar, lingvistic, reli-

gios, de teoria comunicaţiei..., Timişoara, Editura Aethicus, 2003. TDR = Ion Pachia Tatomirescu, Dacia (Dacoromânia) lui Regalian / Re-galianus’ Dacia (Dacoromania) – The Independent State of Dacia / Dacoromania(258 – 270), Founded by Regalianus, the Great Grandson of the Hero-KingDecebalus (în română şi engleză; traducerea în limba engleză de Gabriela Pachia),Timişoara, Editura Aethicus, 1998. TDsr = Ion Pachia Tatomirescu, Dumnezeu între sălbatice roze, Timi-şoara, Editura Hestia, 1993. TIrel-LVIII, 936 = Ion Pachia Tatomirescu, Istoria religiilor (LVIII):Zalmoxianismul – scenariul trimiterii Solului…, în Renaşterea bănăţeană, nr.936, sâmbătă, 27 martie 1993. TIrel-LXXXIV, 1096 = Ion Pachia Tatomirescu, Istoria religiilor – Zal-moxianismul şi arhitectura: clădirile dacogetice rectangulare absidate şi celecirculare – baza a bazilicilor Creştinismului, în Renaşterea bănăţeană, nr. 1096, 2octombrie 1993, p. 9. TGae-I / -II / -III = Ion Pachia Taomirescu, De la Gaie şi Ghion, pânădincolo de Cogaion – o perpendiculară din mitologiadacoromână de azi, peorizontul cultural-rupestru al Peşterii Chindiei (România, 10.000 – 8175 î. H.), înrevista Caietele Dacoromâniei (Timişoara), anul V, nr. 16 / 22 iunie – 21 sep-tembrie, 2000, pp. 3 – 11; nr. 17 / 22 septembrie – 22 decembrie, 2000, pp. 3 – 7; nr.18 / 23 decembrie 2000 – 21 martie, 2001, pp. 3 – 10. TIR, I = Ion Pachia Tatomirescu, Istoria religiilor, vol. I (Din paleolitic /neolitic, prin Zalmoxianism, până în Creştinismul Cosmic al Valahilor / Dacoro-mânilor), Timişoara, Editura Aethicus, 2001. VAeth = Dr. Nestor Vornicescu, Un filosof străromân de la Histria do-brogeană – Aethicus Histricus – autorul unei «Cosmografii» şi al unui alfabet(sec. IV – V), Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 1986.


'iiiiiiijiiiiiii+


VBPoe = Florin Vasiliu, Camelia Başta, Poezia lirică japoneză – valoriestetice, Bucureşti, Editura Haiku, 2000. VMR = Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Bucureşti, Editura Aca-demiei Române, 1985. VSP = Nestor Vornicescu, Scrieri patristice în Biserica Ortodoxă Ro-mână până în sec. XVII (izvoare, traduceri, circulaţie), Craiova, Editura Mitro-poliei Olteniei, 1983. YM = Yuan Ke, Miturile Chinei antice, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, 1987.

Prof. dr. Ion PACHIA-TATOMIRESCU


'iiiiiiijiiiiiii+


METAFORE DE PRÂNZ

LABORATORULDE

POEZIEdin anul şcolar2008 – 2009

Coordonator: prof. dr. I. D. PACHIA


'iiiiiiijiiiiiii+



'iiiiiiijiiiiiii+


Denisa-Alexandra BOŞNEAG

Şoapte

Adieri de vânt parfumateSe resimt pe pielea-mi albă.Ritmuri haoticeMă dezgolesc în profunzimea sentimentelor.Rămân pudică,Neajutorată.Mă las dansată: în bătăile inimii,În unduirile muzicii –Sincronizări în marele vals al vieţii…

Prin prisma profundului galben matern…

Plouă cu frunze ruginite de vreme…

Baletul haotic al himerelor galbeneE înălţat migălos de dirijorul vânt,Asemenea unui joc pueril, inocent…

Concertul culorilor în nuanţe de galben


'iiiiiiijiiiiiii+


Sângerează adânc, la atingerea timpului…

Picături de lumină pătrundÎn întunericul dens,Dar toamna-l admirăPrin prisma profunduluiGalben matern…

Diamante

Privesc şi acel grafitcum mângâiecoala virgină – cum vibrează la atingerea sa…

O dezbracă suav, căutându-i imperfecţiuni, neştiind că, de fapt,el asambleazăpiesele ce-i lipseaupentru a lua viaţă...


'iiiiiiijiiiiiii+


Cristina-Carmen CIORTAN

Bunica – fiinţă înger…

Motto: «Dintre toate religiile,cea mai frumoasă este mama.»

(Grigore Vieru)

E noapte…Gândurile mă copleşescşi mă fac să întorc paginile vieţii,să-mi amintesc vrăbiile copilăriei,momentele-grădinipe care le îndrăgesc…Gândul meu se îndreaptăfireşte, spre fiinţa pe care o iubesccel mai mult pe lume –persoana pentru care aş da oricesă rămână veşnic, alături de mine…!Bunica, fiinţa-înger atât de dragă –nu am cuvinte să-i mulţumesc,vreau doar să-i spun cât o iubescvreau s-o ocrotesc de tot ce-i rău,de răul pământesc…!Ea m-a legănat pe braţe ziua şi-n puterea nopţii,până-n dimineaţă…


'iiiiiiijiiiiiii+


Când am făcut primii paşi,mi-a întins mâna, m-a sprijinit cu un zâmbetşi m-a îmbrăţişat cu căldură…Când lacrima curs-a pe-obrazul meu,a şters-o cu un sărut, cu o vorbă bună…Trecut-au anii, am crescut, sunt mare,deja plec prin zări, peste ceţuri,prin sărbători, ori tai ploi,dar nu-mi uit copilăria şi nici chipu-i –că şi pentru mine, bunica-i fiinţă-înger,mama-mare de aur,mai luminoasă decât lumea toată…

În satul meu din cumpăna…

În satul meu din cumpăna apelor,am rostit primul cuvânt,am făcut primul pas,mirându-mă de chipul blândşi drag,al Mamei…În satul meu din cumpănă muntoasă,am auzit pentru prima oarăvâjâitul crivăţului,am învăţat ce-i dragostea de semen,ce-i respectul,însoţindu-mă oriunde,-ntotdeauna,la orice pas…În satul meu, din cumpăna apelor,sunt rădăcinile mele de copac tânăr…


'iiiiiiijiiiiiii+


Mihaela-Andrada CUCUI

Fragranţe de-april’…

Parcă zbor pe-aleea-mpietrită,dar intru pe un coridorunde se lucrează de zor…O grindină de fluturi mătură totîn grădina Floriilor…Inima bateîn ploaia de petale, în orizontulce-aduce fragranţe de-april’...

Sigur, îl voi recunoaşte…

Zâmbesc şi simt pământulCare-mi zburdă sub picioare…Când plâng, mi-adun lacrimileÎn cutia cu vise…Când sper, atunci m-arunc


'iiiiiiijiiiiiii+


În marea plină de idei…Dansez şi nu contează nimic, fiindcăAjung într-o dezordine totală,Deschizându-mi inima,Chiar dacă mi-e greu…Găsesc florileCe nu s-au născut încă.Şi căutând, fără să ştiu cine-i,Sunt sigurăCă am să-l recunosc…

Fără oprire

Cuvintele ce altădată-mi curgeauPe buze, fără oprire,Sunt prinse-acumÎn cleşte de gânduri ciudate…Mă-ntrebDacă rândurile aparent goaleÎşi vor găsi rostul cândva…Mă-ntrebDacă-n clipa următoareIar îmi iau zborul…

Galben incert

Un galben plin se-ntinde-n zorişi-ncerc s-alerg, din zbor să prinddefinitivul frunzelor, plăcutul izce plânge după surâsul florilorpierite-n somn…Mi-e greu să simt parfumul toamneicând mă trezesc din vis, când ştiu


'iiiiiiijiiiiiii+


că vreau s-alerg, simţind sub tălpicum iarba fragedă se frânge-n dor…

Sertarul cu idei…

Sertarul cu idei a fost deschis…Mai multe-au fost sustrase, nu cât a fost permis…S-au compus, dar s-au stins…Cu fiecare idee, tot mai puţini puteaus-ajungă cu adevărat...Nu fiecare vis este o realizare…Unde totu-i permis… Încercaţişi treceţi de bariera memoriei,de bariera plângerii…

Intens

Din sacoşa nopţilor,scot şi despart culorile mate,deşi-s neîncepute, neclare şi reci…Mi-arată scuza vieţii fără de moarte,descojită de frig, de gânduri şi-amar,tremurând de frică…Şi cu greu,dau de pagina vieţiiserioasă, cu greutate-n privire,uitând ceea ce-mi făcea rău…

Plânsul dorului

Este liniştea sufletului,Este o fiinţă înzestrată de natură cu talent –


'iiiiiiijiiiiiii+


îşi transformă lacrimile în iubire,iar iubirea-n cuvinte scrise…Vorbele i se învălmăşesc în cuget,se-nghesuie să iasă la lumină,pline de crez şi simţire…Poetul le adună, le apără, le păstreazăcăci e mândru de ele –comoara de mărgăritarece luceşte într-o lacrimăcare-şi aşteaptă eliberatorul…

Zbor fără dor…

Zbor din greu cu aripile frânte…Plâng în zbor, aruncându-mi lacrimilecitite, cântate, urlate în mine…M-arunc să pot să cad deasupra ta…Aripile se mişcălegate-n aer, de grinzi, şi tot planez,şi încerc în zadar s-ajung,să pot lega două cuvinte…Dintr-odată se-ntâmplăun zâmbet nou pe tristul chipşi împăcată rămân:jos nu mai pot s-ajung,ci tot mai sus, neîncetat…


'iiiiiiijiiiiiii+


Andreea CUŢITAR

Ochean de lac

În jadul apei,în buzunarul de verde mătasă,printre lentiluţe de linte,pictez ghiozdanulrăcănelului cântat de Bashõ...

Abecedarul reavăn, sub creanga secundei,îşi încristalizează fila –şi eu scriu pentru tine,în zori de inimă,cu-argintul din rouă...

6 brumărel 2007

Când pâlpâie argintul…

Când pâlpâie argintul,în vreji de nori s-agaţă luna.Cu mâini tomnatice, culeg noapteaspre tine şi-adun surâsul.


'iiiiiiijiiiiiii+


Gura ta e strugure îngheţat,numai marginea lunii ar mai fi aşa de rece..De-aş putea să i-o sărut cu buza ta...În întuneric simt o pâlpâire de pleoape...Trupul de inrătăceşte pe „Strada sărutărilor de ieri“...Într-o lume de scrum, o clipă de tămâiepluteşte şi cade în somn veşnic…Pe frunza viei uscatesculptez mirajul – şi-ţi verşi trupulgol în iarbă…Îmbrăţişezi o buburuză şi nisipulfierbe…Un brotăcel c-o păpădie pe buze,aşteaptă fulgerul din caer furtunos…Scrijelesc umbra unui manuscris –şi sunt efemeră,şi sunt plină de scai… Am avutcâteva economii de stele şi le-am pierdutdintr-un buzunar de mango…Acum, nimicul mi-e amicşi câteodată luna...Cântecul cântărilor sângereazăspre sfârşit, căci veşnicul în beznăîl văd doar eu, în care, demonic, fiarastrăluceşte cu ochi rubinii…Când pâlpâie argintul răsăritului viu,clişeele de vis, ca nişte făclii stinse, gem…Cu ochi-copilandri,tu-mi răscoleşti tremurulce nu-şi mai află apoipacea…


'iiiiiiijiiiiiii+


Clipă strangulată…

Fărâmiţez cioburile vitraliilorşi ale clepsidrei…

Pierd printre degete sufletele gemelaredin prezent-viitor...

Mă sufoc în acelaşi vid perforat,acelaşi greu aer în spaţiu-timp efemerizat:ţin sclavă clipape care nu ştiu dacă o trăiesc de-adevărat...

Croitorul de propoziţii

Papiote – aţe cu personificărise încâlcesc…Un vers cârpit – silabe cu peteceşi buzunare atârnând – iesedin cămara croitorului de propoziţii...E bătrân şi el…Are mâinile împunsede acele epitetelor,de ruginitele degetare,de nodurile metaforelor…Ochii,bolnavi de cataracta „ars poetica“,nu mai potsă-mpungă cu firul comparaţiilor,nici să tivească gulerele catrenelor...Paltonul literar rămâne astfelun simplu material liric,în care sufletul,


'iiiiiiijiiiiiii+


întru catharsis,îşi croieşteînălţarea…

Doamna-în-Roşu-Sadic

Am întâlnit-o într-o seară...Eram beat şi traversam bulevardul...Ea, Doamna-în-Roşu-Sadic, sta în penumbră,vulgară precum un whisky ieftin,cu buze pline de roşu sadic,cu trup voluptos...M-a atras într-un fel bolnăviciosşi ne-am văzut în fiece noapte de-atunci,până-n aburii zorilor uneori,până ieri...

Am fost pe aceeaşi stradă umedă...

Ea n-a mai fost la fel...Era zbârcită şi nu-mi da fiori,eram scârbit de ea şi de grotesculdin mine...

Am plecat,rătăcind apoi spre neunde,fără umbra Doamnei-în-Roşu-Sadic...

Hoaţa adolescentă

Sunt oglinda visărilorîn care pulberile valsează în spectru păgân…Sufletu-mi otrăvit de nedragoste,


'iiiiiiijiiiiiii+


ochii-mi pustii de nevăzul tău ...Un pui de adolescenţămi se cuibăreşte în pânzeleşfichiuite de la hamacul inimii...Alerg spre tramvaiul văzduhurilor,vorbesc timid apusuluizugrăvit în plângerile de sfârşit, ale zilei,şi mă-nvălui în sclipirilestrăveziului...Decupez luna ca să m-ascundsub clopoţei de lăcrimioareşi să mă confundcu proiecţia-mi pe ochi de bufniţăsticloşi...Mă descopăr aceeaşi neînţeleasă hoaţăadolescentă ce-i fură libertăţiioul din cuib...

Pârgul soarelui ciopârţit

Ştiu că n-am trup,că nu gravitez,şi că exist în nicăieri...Am tăiat o crenguţădin raza soareluis-o pun altoi, să creascăşi roadele – excentricităţi cosmice –să dea în pârgul soarelui ciopârţit,unde sunt...Vreau să arunccioburi de chihlimbar,să nu mai revină...Să-mi fac un carusel de stele


'iiiiiiijiiiiiii+


şi să cârmuiesc soarele ciopârţit,să luminez copacul meu de focşi să-mi adun în buzunarecolecţii de arşiţe şi de-asfinţituri,de expresso fără lapte şi zahăr brun...

Tramvaiul 11

Ieri dimineaţă am ajunsprea târziu în staţie...Ca de obicei,tramvaiul 11 era plin...Prin geamul aburindal sufletului meu,curgeau – şiroaie – ploile reci,de primăvară crudă...Murmurul trăda nerăbdarea...Am privit lumea –când pestriţăşi sufocantă,când incolorăşi răzleaţă...În graba mondenă,m-amestec şi euşi nu mă mai regăsesc...

Atât de diferiţi,atât de avizi şi străini –ne atrage deşertăciuneaşi, staţie cu staţie,coborâm, continuândacelaşi drum monotonşi fără întoarcere...


'iiiiiiijiiiiiii+


Trup de cer singur

Mă ascund între aşchiide Pământ…Sunt o rămăşiţă în panoulcu sfere şi constelaţii –şi asta mă face să fiuun simplu aluat...Un întreg din făină de planete,apă de cer şi gălbenuş din traiectoriede meteorit…Sunt pestriţă,am pete de Carul Mic şi Mare,dar amşi luciri,şi contemplări,şi însuşi neantulcu boboci de nori, în mine…Cine s-ar fi gânditcă ne ascundem, precum hoţii,chipurile, în spatele luceferilor –că ne curge prin vine pulberede Calea Lactee,că suntem din oase de steleşi respiraţie de Lună,că avem ochi din reziduuri cosmiceşi trupuri de cer singur…

Vocalizele pustiului

Plecarea ta lasăcopacii fără paltonul frunzei…Şi fascicolul ploilor aburinde


'iiiiiiijiiiiiii+


cântă beznei a pustiire…

Citatul cu scrâşnet silabicreverberează-n sufletul stângaci…Filele înălţării mele se risipescpe bancă, lângă leandrul sângerând...

Cuşma brumei acoperă coculunui brad – şi semeţia-i cocârjităface reverenţe vocalizelorpustiului din mine…


'iiiiiiijiiiiiii+


Adina-Mihaela GAVRA

Buburuză

Vine – în zbor – la mine-o buburuzăşi lin mi se aşează pe bluză:

„Buburuză, mică,mică şi voinică,mai ca o furnică…!”

Pe degetu-mi se urcăşi, de pe unghie,-mi zboarăîn soarele-ţară:

„Ce-mi fu înnoratbrusc, s-a-nseninat…!“

M-aşez pe un nor

O stare de suflet nouămă-ncearcă…


'iiiiiiijiiiiiii+


O tristeţe a neliniştiişi-un ghimpe galbenmi-nţeapă lumina.

Nu mai plâng,nu mai sufăr,nici nu mai sunt ca un nufăr.

O clipă,să m-aşez pe un norşi, în ochii-mi de zbor,stele s-aprind…!

8 decembrie 2007, h. 11:35’


'iiiiiiijiiiiiii+


Laura-Maria ILIE

Scut de aramă

De veghe… Identitatea-n oglindă…Ochii goi, ori plini de minciună,citind rândurile tăcerii,în aşteptarea adevărului…

Nu ştiu de ce m-am pierdut,căutând dreptatea, în zadar…

Mi-era destul sufletul plin de suferinţăca al martirului scut de aramă…

Mi-era destulă obişnuita puterede-a merge mai departe…

Mi-era destulă răcoarea din sufletul meuce-alerga mereu către tine…

Ştiu, o să te înconjur cu palme colorate,cu priviri pictate în mov,cu flăcările sărutului,


'iiiiiiijiiiiiii+


cu corulîngerilor,cu noapteapetalelorsubtil parfumate…!

Altceva

Nori de cenuşă îmi mângâie trupul,ploaia mă inundă uşor…Urme de zâmbet pe feţele lor –ochii-mi trişti mă dau de gol…

Inima-mi devine o carte deschisă –degeaba alerg, degeaba sunt tristă…

Aştept acea căldură să-mi cuprindă fiinţa,să-mi trezească simţurile…

Aş vrea să fiu o pană să ating orizontul,să trec normalul, să stric obişnuitul,să-mi ating visul cu mânaiar, spre final, să pot striga: „Sunt altceva!“…

Eternitatea clipelor

Mi-a încremenit clipaîn pleoapa dorului de tine…Lacrimile-mi stau la poarta sufletului,aşteptându-te…Stau şi meditez pe marginea ferestrei,în care secunda se întinde spre-acea zareunde iubirea-şi scaldă buzele, zâmbetul,


'iiiiiiijiiiiiii+


iar tu mă ţii, în sfârşit, în braţe,mă alinţi şi mă priveşti…Cât de lungă-i eternitatea clipelorîn care eşti departe de mineşi cât de mult îmi dorescsă se oprească ticăitul infernaldin ceas, din clepsidră,şi eu să îmi aşez capul pe pieptul tău,unde inima-ţi pulsează,strigându-mă prin fiecare bătaie…Poate că greşesc şi eu,crezând în infinit,ştiind că orice lucruare şi-un sfârşit…

Curcubeu de frunze

E-o toamnă grea de rod,pe-aceste infinite cărări trase de vise,pe-aceste alei cu infinite frunzede octombrie galben, încâtsimt cum curcubeulmi se-arcuieşte-n suflet,tăindu-mi nou cercîn orizont împurpurat,hrănindu-mi cuvintele-n cuiburi,metaforele-ascunse-n toamnă…

Sâmbătă, 11 octombrie 2008, h. 11:26’


'iiiiiiijiiiiiii+


Diana MIHAI

Cromatic

Fiicele anului trec prin zodii de aur,nuanţe de galben îmbracă arboriicu murmure din visele apusei veri…Fiecare frunză are un vers,fiecare frunză scoate o melodie –Un galben este gelos pe verdele maturşi pe roşul ce-o să vină-n curând,spre-a ridica toţi arborii-n ceruri, la luceafăr.Parcă plouă galbenşi frunzele iau forma perfectă a picăturii,devin elemente,căci din pământ e naştereşi tot în pământ e-ntoarcere…

Sâmbătă, 11 octombrie 2008, h. 11:41.

Contur de primăvară

Ghiocelul Romeo cântăvioletei Julieta…


'iiiiiiijiiiiiii+


Dragostea lor vibreazăîn corzile fragile-ale harpei…Fac o plimbare – paşi de iubire –din alb-negru,-n color,şi timpul stagnează…

Luni, 9 februarie 2009.

Bucăţi de suflet

Am nevoie de răsăritul tău pentru a vibra culori.Nuanţe. Am desenat primele ore ale eternităţii.Începutul fără sfârşit. Împreună.Şi ţi-am mâzgălit trupul pe o foaieneagră ca un ideal. Perfect.Te-am cântat în triluri de păsări.În sunetul mării şi-n vântul munţilor.Mirosul tău într-o floare unică.Şi gustul în cel mai rafinat afrodiziac.Mă îmbată clipă după clipă.Am să te păstrez într-o amintire verde.Vei fi speranţa mea.Şi ne vom fuma sentimentele reciprocca să le învii. O continuare.Vei fi norul meupe care am să plutesc spre infinit.Şi nu avem nevoie de nimic.Tu. Eu. Eternitatea.Un sublim început fără final.

Posesie

Nu ştiu să definesc Raiul decât prin tine.Lasă-mă să te învăţ să iubeşti în felul meu,


'iiiiiiijiiiiiii+


pervers şi murdar,intens şi profund,raţional şi totuşi lipsit de sens.Lasă-mă să-ţi împletesc bucleleŞi vocea ta de ciocolată să-mi şopteascăIubire.Lasă-mă să te port pe norul meuTe va îmbrăţişa în sublim.Nu îţi va da drumul niciodată.

Şi împreună la cer ne vom înălţa.Până şi Luceafărul va fi gelos.Mare, munţi, totul va avea chipul tău.Universul să cânte...

Fericire

Infinit. Etern. Neschimbat.Nimic nu este de ajuns.Simple cuvinte, care vor exprima iubire.La fel cum mii de fluturi îmi scaldă visele.Seară de seară.Şi în mijloc eşti tu.Îmi place să mă pierd în aroma ta,Să facem schimb de mirosuri, dăruindu-ne unul celuilalt.Îmi place să ştiu că îmi aparţii,Că voi avea grijă pentru totdeauna de sufletul tău.

Ciudat. Eşti la mine în braţe şi mi-e dor de tine.Fericire când îmi asculţi gândurile incoerenteŞi mă înţelegi perfect. Drog.Eşti doar marea mea calmă în care îmi placesă-mi înec dinamismul.


'iiiiiiijiiiiiii+


Pată de iubire

M-ai furat.La început a fost nimicul,Poate un stâlp, o privire, un zâmbet.Şi doi ochi mari care priveau infinitul.Un univers colorat într-un timp adecvat,Potrivit pentru o clipă în care să fie perfect.Vei fi nemuritor în mine, căciSufletul l-ai luatPăstrându-l ca o cheie să deschizi uşa viitorului.Fii corbul care-mi ghidează calea,Şi aripile roşii care mă vor face unică.

Ignoră-mi degetele bolnave de cerneală,Iartă-mă că am să fiu a ta mereu.Voi rămâne să strig, să îţi caut mâna,Voi fi aici să plâng, să râd.Te iubesc. Acesta e ultimul meu vers.

Timpul

Culorile timpului se risipesc.Pe aceleaşi două culoare ale infinitului.E alb-negru. Trist. Pustiu.În cimitir bântuie timpulŞi morţii se uită la ceas.Aştept un tren ce nu mai vine,Într-o gară ce a murit de mult.M-am pierdut de tine şi am devenit un hoţ de ceaţăAvând o singură consolare...Lacrimile norilor de sus, gri, încărcaţi.


'iiiiiiijiiiiiii+


Astăzi... posibil să plouă, posibil să nu.Aer umed în mormânt oricum e destul.Privesc golul firelor vieţii tăiate...Alunecă timpul şi îşi ia premiul pretins –doar el a mai rămas...

Colorat

Anotimpuri nebune se amestecăŞi clopote de frunze uscate le scaldăÎn floarea zilelor de mâine.Mai am ascuns în suflet un parfum de primăvară...Muşcăm din timp împreunăCa iarna din natură...

Fumez sentimente

Pictez răsuflarea şi bătăile inimii...Mi-am părăsit sufletul, dar trăiesc veşnicia lui în tine...Îmi văd sentimentele arzând ca o frunză verde de tutunşi viaţa stingându-se cu ultimul fum – colorat curcubeuîn nuanţe de violet înserat cu bucăţi de suflet – şi fumezsentimente – le îngrop într-un caiet cu amintiri...Iar atâta timp cât voi mai putea alege,aleg să adorm durerea...


'iiiiiiijiiiiiii+


Anca MLADIN

Cuvânt

Mă doare atât de tareFiecare cuvânt grăit de tine,Mă răneşte…Cuvintele sunt ghiulele careStrăpung zidurile de apărareAle inimii mele…

Mă rog ca ploaia de durereŞi lacrimile de focSă înceteze…Soarele să răsarăIar sufletulsă-mi zâmbească din nou…

Nesiguranţă

Te uiţi atent în jur,Totul e ca un castel alb, de fum,Care uşor se clatinădin cauza nesiguranţei tale…Cu fiecare ezitare a ta,


'iiiiiiijiiiiiii+


Încă o caramidă pică…

Fii tare,Luptă pentru gândurile taleŞi, astfel, vei construi un castelCu mult mai mare…!

Raze de soare

E aşa frumos să stai şi să priveştiUn apus de soare.Raze ca săbii curbate, înroşite de foc,Se plimbă uşor pe bolta cerului –Cârd de lebede-mpurpurate…

Lumină aurie pluteşte-n văzduh –Verde şi plin de viaţă, găzduieşteO mulţime de vieţi…Zâmbeşte uşor, la apus frumos,Strălucind în cer…Mister…

Nu vreau…

Frigul, vântul, soarele adormit,Toate îşi fac prezenţa…Nu vreau să fiu din nou răpită de vântŞi dusă în închisoarea iernii…Codiţa mi s-a uscat deja.La fiecare pas făcut de vânt,Tot mai tare mă desprind.Încep să ţip, să urlu după soare,Dar el doarme sub plapuma de nori…


'iiiiiiijiiiiiii+


Căutare

Mă uit în ochii tăi, dar nu mă pierd.Urmez drumul spre inima ta.Nu îl caut, îl ştiu deja,Îl ştiu chiar foarte bine.Iubirea mea l-a găsit din prima privire.Mi te-ai deschis ca o floareCe iubeşte soarele.Iar pentru tine, soarele sunt eu.Aş vrea ca norii să nu mă înlăture,Să mă acopere, să mă stingă.Dragostea pe care ţi-o portMă va hrăni ca să-i alung…

Muntele iubirii

Cine eşti? Cine ai fost?Nici dacă aş vrea nu pot să te recunosc.Te-ai jucat, da, se pare c-ai câştigat,Ai fost mai bun în războiul sentimentelor.Iar eu…?Eu am rămas cu rănileProvocate de gloanţele iubirii tale,Care au făcut cratere clocotitoareÎn inima mea.Aştept ploaia fericirii,Să ajungă în interiorul lorŞi să le stingă…Iar eu să pot urcaPe vârful muntelui iubirii…


'iiiiiiijiiiiiii+


Vântul

Se strecoarăprin pereţii ciuruiţiai sufletului meu.Mă învăluie,mă cuprinde cu putere,mă face să zbor.Îl simt uşorcum mă ridică,tot mai sus –iarapoiun fulger de durere...Simtrealul crud şi receîn care am căzut...

Vis

Pe fereastră văd,Un prezent ce ieri nu exista.Copacii, acumsunt îmbrăcaţi în bulgări –parcă ar fi de nea.Printre nămeţii de mireasmănoii locatari –vrăbiuţe, turturele, toatese bucurăde grăbita primăvară...


'iiiiiiijiiiiiii+


Andreea OARA

Corabia cu fluturii visării

O corabie plină cu fluturi de visecârmeşte spre Marea de-Adevăr –pe infinite razede soare, pluteşte…

De-odată,Marea de-Adevărnăvăleşte nemiloasă asupră-mi,spulberându-mi toţi fluturiisub curcubeuşi-amintindu-mide viaţa visată…

Iubesc…

Iubesc cu ardoare,dar nu ştiu dacă-s la fel de mult-iubită.

Privesc în adânc de mareşi-mi văd inima voal de pustiu.


'iiiiiiijiiiiiii+


M-avânt pe podul ce duce în cerpână văd nemurirea…

Dragostea este-o comoarăbine ascunsă-n inima zileide-un înger alb, al depărtării…

Iubesc cu ardoareo floare de gheaţă de pe sticla-cer…

Urc în corabia ultimului norşi cercetez cerul stingher,văzându-te numai pe tine…


'iiiiiiijiiiiiii+


Laura-Alexandra POPA

Mi-mpletesc părul din razele...

Mi-mpletesc părul din razele soarelui…Privesc printre stele, adânc, în ochi de-univers…El mă zăreşte sub romanticul clar de lună…Cu-o stea căzătoare, fulgerător, mă sărută...Ploaia de aur trimisă din cer mângâie sufletul...Vântul şopteşte: ,,Eşti atât de frumoasă!“...Tu îi răspunzi: „Câtă durere poate ascundeun chip frumos...!“

Un vis

Privesc pe fereastră un norŞi gândul sprinţar mă îmbieSă-mi pun o dorinţă albastră...M-aş face pasăre, să zborCu vântul, la trântă să mă iau…Un ocean de impresii abundă:„Ce mică şi grea este lumea!“De-aici, dintre nori, eu sunt euŞi liniştea mă strânge suav…


'iiiiiiijiiiiiii+


E bine, dar cad violentşi uşa din colţ se trânteşte...A fost doar un vis,Dar norul, de sus, mă priveşte...

E un soare...

Soare galben, plictisit...Ziua, leneş, a venit...

Lumea asta prea secată,De iubire-i săturată…

Un pion de şah, stingher,Pe o tablă fără cer...

Totul cade împrejur,Nici chiar albul nu e pur...

E o viaţă, numai una,E un soare, nu e luna...

De ce ?...

De ce s-ascunde soareleÎn firavii nori tăcuţi…?De ce nu-nvie lunaAtunci când mă săruţi…?

De ce toţi pomii tacCând tu mă iei în braţe…?De ce inima frântăÎmi dă încă speranţe…?


'iiiiiiijiiiiiii+


De ce un munte de apăSe cască în ochii tăi…?De ce Terra priveşteCu umbre-ascunse-n văi…?

…Iubire, cu vântul…

E atât de pustie tăcerea,Încât fiecare secundă care o pătrundeÎşi aude ecoul nesăturat de şoapte...Aş vrea să te închid în colivia inimii mele, iubire,Şi să nu te mai las niciodatăSă cutreieri tăcerea aceea atât de dureroasă…Ai trecut de atâtea ori pe lângă mine, iubire,Dar n-ai îndrăznit să-mi calci pragul înstrăinat de clipeŞi de tăcere, şi de durere…Te aseamăn, iubire, cu vântul,Căci vii şi izbeşti cu putere în mine,Până când fiecare colţişor al sufletului meuE răscolit de tine...Prin fiecare venă a mea pulsează fericireŞi fiecare secundă mi se pare o veşnicie...Vreau să te am mereu alături de mine,Să simt că te ţin strâns în pumnul meu…

Furtună de gânduri

E iarnă, ca şi în inima mea...Crivăţul nemilos suflă puternic prin sufletul meu,Ţurţuri roşii în el se adună,Amintirile tale încă mă bântuieCa nişte fantasme flămânde ce-şi caută trupul...


'iiiiiiijiiiiiii+


Încerc să scap, dar suntCa pasărea-n colivia neuitării...Mă transform încet într-o nălucăÎmbătată de lacrimi…Şi deşi încerc să scap, îmi dau seamaCă nimeni nu mai ştieDacă stelele căzătoare aterizează vreodată...

Tu şi iarna

Uită că afară e iarnă.Ignoră frigul ce te străpunge până la oase.Dă la o parte fulgii ce dansează uşor prin aer.Nu băga în seamă norii ce nu mai vor să plece.Încearcă să mă vezi.Sunt aici. Aceeaşi. Diferită.Ştiu că amintirile te bântuie,Ştiu că e teribil de dificil,Dar uită! Iartă! Vino la mine!Sufletul meu e mai cald decât jarul din rug...Inima mea e mai agitată decât furtuna...Dragostea mea e mai pură decât râul...Te aştept, dar nu vii...Te caut în altcineva, dar...Numele tău..., peste tot...Faţa ta – ochii mei doar pe ea o văd...De ce traversezi tot timpul gândul meu,de ce-mi bântui visele, dacă tu tot nu vii …?


'iiiiiiijiiiiiii+


Patricia PURAPeste deal…

Peste deal, la răsărit,astăzi, tocmai am zăritlacul de cer cristalin,în puf de zeu galben, fin...

Şi din stuful cu flori creţeies zeiţe-dimineţe,sfere albe, mogâldeţe...

Ars poetica

Scriupoezie „din necesitate“,dar sunt slabă,fără inspiraţie –e ca şi cumaş desenafără creion,fără o aripă,


'iiiiiiijiiiiiii+


fără o panăde aur...

Este ca şi cumaş plagia un arbore,este ca şi cumaş plagia o culoare,un sunet,un peisaj sur...

Simt capulmai gol decât de obicei,uşor, greu, dar, oricum,...gol ca un ventricul...

Am emoţiişi nu ştiusă vomitrealităţile zilnice...Nu ştiu să scriu,nu ştiusă exprim...

14 ianuarie 2008


'iiiiiiijiiiiiii+


Alexandra RUS

Tăcere...

Tăcere...Mă plimb pe lespezi reci,De marmură...Simt răceala sau...Îmi îngheaţă sufletul.Totul este alb în jur.Mă aflu într-o cetate...Dată uitării...Văd lumina care...Pătrunde subtil printre lespezi...Acolo este ieşirea.

Un fragment de umbră

Un fragment de umbră rătăceştePrin ungherele fiecărei rugăciuniAle copacilor anotimpului timpuriu,


'iiiiiiijiiiiiii+


Iar noi căutăm refugiiÎn umbra umbrelorŞi ne rugăm –Priviri dăruite veşnicieiCa să răsune mai puternicÎn necântata strigare.

Şi eşti în mine, tu...

Şi eşti în mine, tu,Precum lumile...Înstrăinată şi târzieDeznădejde...Şi cât de mult îşi doreştePrivirea-miSă supunăÎntunericul, funerarul...

Şi eşti în mine, tu,Precum luminile...

Pe umerii pământului

Pe umerii pământuluiSe lasă cerulIar liniştea îşi caută oamenii potriviţi,Dar nu-i găseşte...

S-a pierdut şi ea,Liniştea,Precum iarna copaculuiCăutând frunze...Ploile se odihnesc în prag...


'iiiiiiijiiiiiii+


Liniştea, precum gândul,Îşi cautăPerechea suletului...

Nu cunosc

Nu cunoscLiniştea subterană,Nici tulburareaCerurilor dispărute...Nu cunosc frazeleCu care pot îndupleca iubireaŞi cu ajutorul cărora să rămânUn suflet nemuritor...Nu cunosc nici măcar copilăriaÎndepărtată de gândurile mele,Precum începutul de la capătul drumului,În schimb, cunosc toate întrebărileDe care s-au temutÎnţelepţii vremii trecute...Cunosc bucuria împliniriiŞi buzele careMurmură încet şi rar:„Nu ştim nimic, nimic...!“

Speranţa

Pe malul necunoscutuluiAşteaptă stingheră şi speriatăSperanţa, cea care moare ultima...Sperând, îţi dai seama că...Speranţa moare deodată cu tine,Dar, deseori,


'iiiiiiijiiiiiii+


Ea se stinge înaintea ta, deoareceNecunoscutul nu are margini...Când va avea,Speranţa va muri ultima...

Tu…pui râurile să cânte…

Tu eşti vocea nopţiiCe vrea să spulbere întunericul...Poate cuvântul tău este steauaCare luminează calea prietenilor tăiŞi-şi sfinţeşte locul pe cer...Poate tu eşti boarea zorilor de ziuă...Poate tu dregi glasul păsărilorŞi pui râurile să susure prin lunci...Poate tu eşti curcubeulCare, după fiecare ploaie,Îşi tăinuieşte în sufletToată tristeţea de după potop...Poate tu eşti soareleCare scânteiază înaltul cerului...Poate tu eşti bucuria careCu pânzele ei înţesează aerulPeste care ninge cu frunze...Poate tu eşti cântareaCare mă trezeşte fiecare dimineaţăSpre a-mi lumina ziua –Ziua care-ncepe cu tine...


'iiiiiiijiiiiiii+


Marius SIMONESCU

Concert

Mă plimb printre rânduri, buimac,Încercând să găsesc armonia,Mă loveşte sunetul strident al trompetei,Mă răneşte sunetul de fier al fagotului,Se plimbă brutal notele grave ale contrabasului...Vioara ţanţoşă se ridică-n picioare,Sunetul cristalin al notei LaEste purtat pe fiecare instrument...Melodia începe sub atingerea calmăA arcuşurilor, corzile vibrează, în aer pluteşte-armonia,Bucuria renaşte pe chipuri, se-nfrăţesc sunete grave cu celeAcute, melodia zboară de la suflet la suflet,Înfingându-şi aripa ei dulce în inimi de piatră,Ploaie de lacrimi inundă sala – Melodie...

9 februarie 2009

Timpul şi-nfige săgeata rece…

Mi-e dor de privirea ştrengară a jocului,Mi-e dor de zilele şăgalnice de vară,


'iiiiiiijiiiiiii+


Mi-e dor de eternitatea de a fi copil...Mi-e dor de jucăriileCare odinioară-mi zâmbeau,Îndemnându-mă să le îmbrăţişez –Acum, un praf nemilos le-acoperă,Obligându-le la tăcerea veşnică...Simt cum TimpulŞi-nfige săgeata rece în toate...

Lumina veselă vreau s-o adun...

Lumina veselă vreau s-o adun, s-o ţin strâns, într-un pumn,s-o pun în sufletul meu, să-i lumineze colţurile-ascuţite,să se reflecte-n ochii mei, să-nrăzărească faţa mea,zâmbetul meu, mereu să-i poarte pecetea,s-o pot dărui celor ce mi-o cer...Dar ca un abur, ea se pierde printre degetele mele lacome,lăsând în urmă întunericul metalic al nopţii...

O partitură pentru tine...

Aş vrea să scriu o partiturăLa sfârşitul căreia să rămână doar frumuseţea,O partitură pentru suflete zdrobite, zbuciumate, rănite,O partitură cu note de aur, din care să iasă viaţa,O partitură în gama bucuriei, o partitură pentru vioară,Cântată pe strunele dragostei, cu-armonia bunătăţii,O partitură pentru tine...

11 februarie 2009


'iiiiiiijiiiiiii+


Ruxandra ŞTEFAN

** * *

Cald întuneric...linişte deplină.Simt parc-o mângâiere lină,Un vag parfum cândva ştiut...Eşti oare tu, cel din trecut…Şi totuşi, cum să te ating…Nu te iubesc, încă nu, cel puţin…Ca un orb mă cauţi şi mă doreştiÎn gânduri, în cuvinte…În universul tău eşti prea departeŞi nu te-aştept – căci timpul ne desparte;Chiar dac-aş vrea în braţe-mi să te strâng,Adorm plângând cu tine doar în gând…

** * *

De ce mai avem ochi să ne privim,Să contemplăm pe cer aştrii stingheriCând, cu aceiaşi ochi, lacrimi vărsăm…?


'iiiiiiijiiiiiii+


De ce cuvinte tandre mai avem,Să ne jurăm pe veci iubire,Dacă tot ele, transformate-n bici,Pot provoca adesea răni adânci…?De ce să mai visămCând dimineaţa ne regăseşte la fel de stingheri,De ce ne mai avem unul pe altulCând, de fapt, suntem singuri, efemeri…?

** * *

Totul a-nceput cu un surâs:Privirile s-au întâlnitŞi, astfel, sufletele-au înţeles…A continuat cu o atingere,Apoi, cu o mângâiere,Şi-a culminat cu un sărut…

Dar, de atunci, a dispărut surâsul,Ochii nu s-au mai privitŞi sufletele au uitat…De-atunci, nici o atingere,nici o mângâiereşi singura amintire a sărutului îmbătător…


'iiiiiiijiiiiiii+


Teodora UDRESCU

Cuvintele-i sunt galbene…

Ea îşi aşterne-n uitare, galbenulfrunzelor, rece, de floare,şi tălpile ploiiîi calcă pe tăcere…

Împietrite,cuvintele-i răsar galbene,cu soarele,-n amiază,cu soarele-timp…

Când amurgul doare,îşi găseşte respiraţiaîn ochii căpruiai vântului…

Haină de toamnă peste umerii mei…

Când se apucăsă tot plouă,în douăpicături de rouă


'iiiiiiijiiiiiii+


mi se-mbracă –veşmânt de toamnă nouă...

În trupul meu,coboară-un zeuateuşi nu se simtece minte…

Cu voce de soare,îşi caută singuro cărare,pe care să fiesuflet-răsuflet…

În arcuirea buzelor …

Nu cred că mi se schimbăprivirea, singură…

Şi nici ochii nu-i ridicmai mult, mai sus…

Cum nici o arcuire-a buzelorînspre direcţia-soarenu citeşte-o rază-n mine…

Nici plopul meunu-şi schimbă o rădăcină –şi frunzele-i bătrâne-sdoar uscături…


'iiiiiiijiiiiiii+


Şi, singură,o tâmplă-mi zvâcneştecuvinte…

Şi, toate asteanu-s nimic pe cândmarea-şi pierde valul,soarele – lumina…

Când e rece,te-mbraci în toamnăşi în iarnă,şi în vid…

Ia-mi inima…!

Ia totul !ia-o toată ! Nu mai am nevoie de nimic.Plimbă-ţi mâinile prin eaşi simte-i impurităţile de tip durere.Plimbă-ţi mâinile în structura-ica într-un nisip, de pe malul mării.Unul fără urme.Priveşte-o şi-ai să vezică nu pot minţi.Ai să vezi cum nu e nimicMai fără de urmă,mai fără de nume.Ia-mi inima,şi-ai să vezi în ea lumea toată.fără greşeală, fără păcat.


'iiiiiiijiiiiiii+


Cu mii de cuvinte pe carenimeni nu le-a rostitpână acum.Cu mii de întrebărila care nu va găsi nicicândUn răspuns.

Teodora Udrescu – creion de R. Holban


'iiiiiiijiiiiiii+


Andreea UNGUREANU

Pe curând

Vântul ne suflă sub gene…Sunetul neobosit al valurilorspune povestea mării,neîntrerupt…Mingea de foc e-ntr-o continuă-nălţarepe sublima boltă cerescă...Eu – Lună, tu – Soare...Ies din tiparul de zi cu zi...Parcurgem labirinturile dinspre fericire –aceea, pe care o găsim în orice lucru mărunt,aceea, prin care ne definim...Şi încă ascult sunetul neobosit al valurilor –picături de soare încep să se reverse câte puţincând marea-şi anunţă aşa-zisul somnal neadormirii eterne...

Mai fericită cu un răsărit...

Acolo. O idee. O noţiune. Un sentiment. Un cuvânt.Un ideal urmărit de fiecare... Cele mai arzătoare dorinţedin aria lucrurilor simple – cele ce dau culoare, cele ce


'iiiiiiijiiiiiii+


conturează viaţa... Sunt mai fericită cu un răsăritdin mare...

Indiferenţă

Ceru-nstelat şi-ncepe jocul –misterele nopţii reci sunt tot mai apăsătoare,lupta pentru descoperire e tot mai mare,capete-ncep să cadă – tot mai multe...Se crapă de ziuă – sunete melodioase ale paşilorprind contururi, frunzele foşnesc cu putereîn spatele trecătorilor, spre-o nouă zi...

Joia fericiţilor...

Ninge...Este-n decembre-bacovian...Vântu-i mai mare-n puteredecât de-obicei – transformă rapid fulgiide nea în viscol...

Nu modelez în lut,doar desenezpe fundalul unei coloane sonore şi contemplumirificul meteorologic ivit complementar,între noi, fericiţii, şi restul lumii…


'iiiiiiijiiiiiii+


Andra Adina VLĂDOI

** * *

Copil plin de steleargintii – de-aş descoperi tainaizvorului de raze…

Cele bătrâne s-ascund dincolo,cu lumile ştiuteşi neştiute…

Infinitul ca univers,umbraşi frigul negru…

Singurătate

În colţ de lume trist, pustiu,vin inimi împăienjenite…Şi pânza de păianjen e tot mai deasă,roiesc pe lângă ea minuscule fiinţe,


'iiiiiiijiiiiiii+


dar toate-au un suflet otrăvit…

Nici azi nu înţeleg galbenul venin al fiinţelor mărunte …

Viaţă de gheaţă

E frig,peste tot numai lacrimi de-argint –iar gerul albastru aleargă de zorşi iarna-i în diamante lucioase…!

Departe,departe sunt eu de-a mea casă –nu-i nici o făpturăpe pământul de sticlă…!

Mă cuprind frigurişi dorul de casă,în albul ce inima-mi îngheaţă,în lumea asta eternă, de gheaţă…

Şi nici o făpturăpe pământul de sticlă…!

Mister

Privesc albastra marece-ascunde doar uitare…Profundă, fără linişte,o-atinge ploaia străvezie…

Încet, un murmur de cleştarse-aude acum din zare:un legământ etern,


'iiiiiiijiiiiiii+


suav, mă înconjoară…

Mister e peste tot,inimi de diamant,priviri de smaraldşi-un suflet împietrit…

Iar ploaia de cristallin sărută marea –inimi de diamant,priviri ca sareade smarald…

Spital

Pereţi de piatră,coridoare lungi,văruite,mă-nfioară…

Cadaverici cu ochii-nfriguraţise târăscpe coridorulverde-alb…

Formolul alungăviermii speranţeiîn pereţii de piatră,cu-aceiaşi ochiînfriguraţi de eternitate…

Cărţile

Paginile lor sunt suflete,sunt fluturii multicolori


'iiiiiiijiiiiiii+


ce-nalţă visul şi credinţacă iubirea şi bunătatean-au dispărutpe-al nostru vechi pământ…

Trebuie să iubim cărţile,să citim şi să cinstimcărţile sfinţilor noştri valahi,ce-şi deschid sufletulpaginilor de aur,ce ne vindecă de grijişi ne dezleagă mistere…!

Munţii de smarald

Albastrul cer de varăîn privighetori…

Munţii de smarald mă cheamăsă mă sărute cu ozonuldintre ramurile brazilor…

N-am ştiut când izvoareleau devenit de sânge…

N-am văzut copila-nveşmântată-n abanosCe-a furat smaraldul munţilor mei…

Luni, 9 februarie 2009, h. 8:33’


'iiiiiiijiiiiiii+


Iulia Daira ZAHARIE

Baladă roză…

Negrul recene îndeamnăsă pătrundem a sa vrajă…Aşteptămbalada rozăcare pe martiri încântă,vocea Geniuluice-ndeamnădoar spre viaţade sub coajă,dar şi-Apocalipsa ierniide la sărbătoarea sfântă…

Secret ştiut…

Te văd, tresar, dar şi ascund:Nu vreau să ştii cât de profund,Încă din stea, mi te iubesc;Mă doare că nu recunoştiCă-n sfântul areal ceresc,Pe unde-Adami şi Eve cresc,


'iiiiiiijiiiiiii+


Tu tot din steauă mă iubeşti;Dar ţi-necaşi destule oşti,De când tu porţi subtile măşti,Cu cauciuc şi fier de căşti…Mi-e dor de tine, recunosc…Să-ţi spun întâi eu, nu mă îndur –Că mi-ai răspunde-n grai cu mosc,Ori cu-adevărul dur, obscur,Chiar din planeta Harbabur…!

Sub duna mea din fulgi de vise…

Pânz’-albastră de corabiedeasupra mea se-ntinde.Vată gri împodobeştea sa lucire-nviorătoare.Mari şi gârboviţi bătrânimă feresc de ploaia rece.Puţine frunze, încă vii,sub stropi greoi se şi desprind.Un lac se-ntinde-n faţa mea –Un lac al junglei de beton,Un lac în care ploaia-adunăgânduri, vise şi-aspiraţii.Se lasă frig pe drumul greu,de tăciune. Omuleţi albi, moi,mă-ndeamnă să mă-ntorcsub duna mea din fulgi de vise…

Visez la mama

Fior de gheaţă pe spinare,Aştept la geam, mă-ntristez,


'iiiiiiijiiiiiii+


Ochii-mi o caută fără-ncetare,Cu-nrăzăriri, mărunte-speranţe:Visez mâinile calde-ale Mamei,Visez fruntea de cer a Mamei,Visez cocorii din ochii Mamei,Visez primăverile din sufletul Mamei,Visez sărbătorile din copilărieCu Mama…

La Mama-Înger ...

Cu ochi de smarald mă priveşti,Tu, Mamă,Îmi povesteşti al vieţii drum…Cu nepăsare-ascult,Dar observ cum Te frămânţi…Mi-atragi atenţia asupra lucrurilor bune,Asupra făptuirilor benefice,Spre vise mari Tu mă îndrepţi,Mă-ndemni mereu să iau aminteLa tot ce spui, căci Tu ştii bineÎn astă junglă ce m-aşteaptă…De sar în cercuri mari de foc,La îngerul din Tine,Vin, Mamă, cu ochi umezi…

Iubire între stele…

Durere cruntă, val de fumîmi pătrund în suflet…Privire-nceţoşatăde-o pierdere de cuget…Gândesc la când erai


'iiiiiiijiiiiiii+


şi mă ţineai de suflet…Gândesc la fulgerul ce mi te-a luat,făcându-mă să-ţi caut ochii între stele…

Minciuni cu profit

Te iubesc,Dar tu m-arunci ca pe-un gunoi.Mă priveşti,De parcă ochii ţi i-aş deranja.Îmi vorbeşti,Doar când ai foloase de pe urma mea.Prietenă, soră,Suflet-pereche îmi spui,Dar eu ştiu că totul e minciună.Minciuni cu profit sub un văl impenetrabilpentru ochii lumii…Uită de mine, lasă-mă să trec,Să trec de sumbra poveste, ce mereu ne-a-nvăluit…!


'iiiiiiijiiiiiii+


Andreea ZIMŢA

Metamorfoză

Se aude un zgomot în deal.Şi, deodată, un bulgăreAruncat,Rotund,Îmbrăcat în promoroacă,Împodobit cu argint…Se rostogoleşte…Se măreşte…Se loveşte…Se toceşte…Şi, deodată, nu mai este…Dar jos, în vale,Un mare lacRăsare…

Creator şi creaţie

Oceanul picăturii l-a asuprit…La început, atomii vibrânzi ai sufletului


'iiiiiiijiiiiiii+


I-au călăuzit fiecare celulăSpre infinita cale a sapienţei…În anii ce au urmat,Din nebuloasa internă,S-a născut steaua…Dar… steauaS-a înghiţit,Luând cu eaTot sistemul planetelorŞi sateliţilor…N-a mai ramas decâtAmintirea unui geniu pierdutÎn propriu-i univers…

Orizont

Luminoasa umbră albastrăMă vegheză mereu,Dar ferestrele casei melePrivesc doar cenuşiul covor…

Fiorul iernii

Pomii cerniţi străjuiesc străziile.Fulgi de nea cad asupra lor.Privesc jos:Se întinde cerul gri, mohorât,Cu nori verzi…Privesc sus:Se conturează un mare lac,Îngheţat din loc în loc…Un fior de răcoare mă învăluie –E ultima emoţie


'iiiiiiijiiiiiii+


A reginei, înainteDe a se arunca în flăcări…

Afrodita înflăcărată

Înecată în fascicule de lumină,Respirarea-mi parfumată,Răcorosul început,Primăvăraticul sfârşit,Magma scursăÎn miez de zi,Amintesc de o Afrodităîncununată cu cocoriţe…

Nuanţe

Râul timpuluiÎmi conturează polivalenţaDe suflet de oxigen…

Existenţă

Un foc în marea ruginie…O picătură în văpaie…Voi fi stinsă, ori evaporată,Dar voi fi existândă...


'iiiiiiijiiiiiii+


COLEGIUL NAŢIONAL BĂNĂŢEAN DIN TIMIŞOARAAnul şcolar 2008 – 2009CENACLUL AETHICUS

CEI 22 DE MEMBRI AI LABORATOARELOR DE CREAŢIE LITERARĂ(„clasa“ profesorului dr. I. D. Pachia / Ion Pachia Tatomirescu)

Nr.crt.

Numele şi prenumele Clasa Note /mediesemes-trială

Absenţe Obs

1 BândaMircea-Eugen

a X-aSN-1

│││

│││

2 BoşneagDenisa-Alexandra

a X-aStS

│││

│││

® CiortanCristina-Carmen

a X-aStS

│││

│││

3 CucuiMihaela-Andrada

a X-aSN-1

│││

│││

4 CuţitarAndreea

a XI-aF-2

│││

│││

5 GavraAdina-Mihaela

a X-aStS

│││

│││

6 HagimăAdina

a XII-aSN-1

│││

│││

7 IlieLaura-Maria

a X-aStS

│││

│││


'iiiiiiijiiiiiii+


8 MihaiDiana

a X-aStS

│││

│││

9 MladinAnca

a X-aSN-1

│││

│││

10 OaraAndreea

a X-aSN-1

│││

│││

11 PopaLaura-Alexandra

a X-aSN-1

│││

│││

12 PuraPatricia

a XI-aF-2

│││

│││

13 RusAlexandra

a X-aStS

│││

│││

14 SabăuAndreea

a X-aStS

│││

│││

15 SandoşaIoana

a XII-aSN-1

│││

│││

16 SimonescuMarius

a X-aSN-1

│││

│││

17 ŞtefanRuxandra

a XII-aF-2

│││

│││

18 UdrescuTeodora

a IX-aF-1

││

││


'iiiiiiijiiiiiii+


│ │19 Ungureanu

Andreeaa X-aSN-1

│││

│││

20 VlădoiAndraAdina

a XII-aSN-1

│││

│││

21 ZaharieIuliaDaira

a X-aSN-1

│││

│││

22 ZimţaAndreea

a XII-aSN-1

│││

│││


'iiiiiiijiiiiiii+


CERCUL LITERAR „GHIOCEI“–AETHICUS

LABORATORULDE

POEZIE „GIMNAZIASTĂ“din anul şcolar2008 – 2009

Profesoara Monica-Oana Vintilescu, coordonatoarea activităţii„ghioceilor“, desenată de Patricia Pura, la 3 martie 2009.


'iiiiiiijiiiiiii+


Ioana BIHOLAR

O altă zi

Cortina se ridicăşi-mi asum toată vina;noaptea metamorfozează luminaşi rânjeşte asupră-mi...

Aceeaşi cameră seacăse trezeştecu sentimentul că nimeni nu mai ştiecine este Aseară,ori Azi,dar, mai ales, alesul Mâine,cel atât de-ndrăgostitde Niciodată...

Strada de vorbenu mai contează,e pierdută printre frumoasele talevorbe apuse,printre atâtea minciunidin mine însămi...

Seara din urmă din nou a venit,


'iiiiiiijiiiiiii+


trebuie să fugunde nu mă poate ajungecortina ce se-strânge-n umbra mea.

Schimbare

O inimă rănită,Un suflet părăsit,O flacără

oprită,Un nedorit sfârşit.

În faţa mea,Când te-am văzut,Nu existaVreun început.

Erai schimbatCând mă priveai,Prea încruntat –Nu mă iubeai…

Am ascultat –Nu mi-ai vorbit...Prea greumarcatŞi folosit.

N-am mai crezutCă se putea,Să fi-nceputUn vis, aşa…


'iiiiiiijiiiiiii+


Durere

M-aş înălţa acum,dar m-ai uitat în noapteşi-aştept ca un nebunîntre ecouri coapte…Nu vreau să-mi amintescapusul ce simţeam –sub dor dumnezeiesc,doar omul-amalgam…Amară irosirespre mine-ai asmuţit –lăsatu-ai să-nşiredurerea-n asfinţitde taină, gânduri arse,prăpăstii de bazalt,pe urma unei farseşi-un ultim gol înalt…


'iiiiiiijiiiiiii+


Aida OALĂ

Basm

Spiriduşi la sfat susurat –o tânără broascătatuează pe norchipul noului necunoscut,cel de-al o mielea sărutatşi, încă negăsit,broscoiul predestinat...

Alfabetizare

Am amanetat totul,Până la ultima literăDin alfabetarul de ceaţă...Nu mi-am îngăduit nici măcarUn ultim glas,Am dat totul.Eram un animal ghiduş,Îmbrăcat în frac de trecut,Ori un simplu corb,Eram o grădină,Sau numai o lacrimă pară-impară,Cratimă roşie...


'iiiiiiijiiiiiii+


Am amanetat totul,Până la ultima literă,Până... la ultimul mine.

Durerea se răspândeşte peste tot.Furnică ververiţe fugarnice,isteţeşte gânduri,mă-mbrăţişează-n prăpastiacelor o mie de suliţi...

Melodia resusciteazăfiecare nuanţă a apei.Deasupra mea zboară delfini,se preschimbă dintr-odatăîn oameni noi.Într-un albastru care a uitat să fie tandru,o bomboană-scoică,un albatros lipicios.Un oarecare mâine...


'iiiiiiijiiiiiii+


Cristina ONEŢ

Fagure cântător

Un anotimp prescris pentru ţările caldese plimbă cu tine de mână,pe cheia-sol a vântului de nord,în vreme ce tu, atoateneştiutor,ţii crengile de jos în croială de streaşină,pe cele mijlocii, în buzunare de privighetori,iar crengile-creştet străbat albe lanuri,cirus, cumulus şi nimbus...Înserarea cultivă-n sererăzmeriţe de dor în urma ta...

Haine vechi

Primăvara deschide larguşile magazinului ei de haine vechi;trecătorii îşi turtesc nasul de vitrine,tânjind la propriul reflex –nu mai au cu ce să-l cumperenici pe-acesta...Primăvara deschid larg


'iiiiiiijiiiiiii+


uşile magazinului de haine vechi,în care tocmai mi-am amanetatcea mai preţioasă dintre tăceri...

Alter ego

Fiecare oglindă îmi întoarce un alt semn de-ntrebare,fiecare bucurie – un alt destin.Inimile locuiesc în colţurile unei dimineţi rotunde,cu păr dezacordat şi mâini de pianină.„Ascultă-ţi inima!” îmi strigă privirea nu ştiu cui –,dar fiecare inimă îmi întoarce o altă oglindă...


'iiiiiiijiiiiiii+


Alexandra POP*

* * *

Broasca tăcerii –sânge cristalizat în şarpe,gură împletităpe ochi scrobit...Ce am ajuns,ce mi-au făcut ?...Sunt fluture-pulbere –sub sărutrisipi-m-aş...

** * *

Nu mai ascultiarba cum bate,nici coasa măriicu aripi de velă...Toate m-au uitat...Sunt liberă.


'iiiiiiijiiiiiii+


Curcubeie ale vântului...

Curcubeie ale vântului suntem –oamenii mirajului,trandafiri cu pielea neagră,reflux de gândpân’la os de stâncă;silabe de argilă,remixăm do, re, micu sol de-aprilcu si de stea...Doar sângelecare-mi bate la poartă-i târziu,ostenit...Stinge lumina...!


'iiiiiiijiiiiiii+


Adriana SIMION

Chipul tău

O mare de poveşti...

Chipul tău străbateundele străverzi,adâncul mării respirăgerul din privirea ta...

Obiceiuri apun,gândul meuvăluritîmbrăţişeazăcuriozitatea,dar nu mai ştiu de multce sunt –aripa unei crengi,ori, poate, o speranţă şomeră,alergând fără surâsîn noaptea unui strigăt:„Iubitul meu...!“


'iiiiiiijiiiiiii+


Preţ pe-al iubirii cap...

Printr-o insulă neagrătrece calea spre sufletul tău...Un monstru aşteaptă la vamă,ori, poate, un călău,un preţ care trebuie întotdeauna plătit...Nu există antidotîncă...„Te voi răsplăti cum se cuvine“,i-am promis,ştiind prea bine că nu voi puteasă-mi ţin cuvântulşi nici firea...„Şi voi avea grija de tine!“minţea tabla de şah,când alb, când negru...Iar el a venit cu mine...


'iiiiiiijiiiiiii+


Ioana ZARCULA

Definiţia…

EsteIubireaO culoare anumeDupă care tânjeşteUniversul,Sau o frunzăPe tendonulLui Ahile –Ce areSă ne-aştearnăGloriaLa picioare…?EsteAcel minusculNu-se-ştie-ce,PuternicŞi fantastic,FragilŞi dur,


'iiiiiiijiiiiiii+


Care pulsează-nVerdeŞi ne va nemuri…

Mereu a noastră…

Învăluie-mă-ngraţia ta,Unicul meuNemuritor,Nu te-ndoi nicicând,Te rog –Lumea meaPoate respiraDoar dacă tuLocuieştiLa fiecare etaj al său.

Fără să fi adormitVreodată pe deplin,Tu trezeşte-măDin nou,Prinţul meu străin…!


'iiiiiiijiiiiiii+


CENACLUL AETHICUS

METAFORE DE-APRIL’

LABORATORULDE

POEZIE

1990 – 2008



'iiiiiiijiiiiiii+


Carmina ABIASTRELA(SUBU-BOSICA)

Dor

Mi-e dor de ziuăşi mi-e dor de noapte –fără hotare...

(Cu acest trisalm debutează în Caietele Dacoromâniei,anul III, nr. 9 / 22 septembrie – 22 decembrie 1998, p. 17)

Codruţa ANCĂU

** * *

Ghiocei, rândunici,seara privighetoriimă-ncearcă iarăşi...

(Cu acest trisalm debutează în Caietele Dacoromâniei,anul III, nr. 9 / 22 septembrie – 22 decembrie 1998, p. 16)


'iiiiiiijiiiiiii+


Caietele Dacoromâniei, anul III, nr. 9 / 22 septembrie – 22 decembrie 1998,revistă de cultură / civilizaţie dacică / valahică şi de educaţie a duhului naţional


'iiiiiiijiiiiiii+


Diana ANTONHaiku

Mi-aprind sufletul –jertfă de primăvarăsub zarzării ninşi...

(Cu acest „haiku“ debutează în Caietele Dacoromâniei,anul III, nr. 9 / 22 septembrie – 22 decembrie 1998, p. 16)

Beatrice ARNICA(ZORNEK)

Radiografie cu pronume

Spicele-sentimente...Sunt întoarsă pe dos...Totul merge invers...Nu mai ştiu ce se-ntâmplă:nevinovatul e închis,criminalul e liber,victima e pedepsită –victima sunt eu, eşti tu,


'iiiiiiijiiiiiii+


suntem noi –suntem noi nişte cai,suntem nişte oaseîn praful timpului...?!?

Căutare...

În cântecul de lebădă,te-am căutat,în vălurirea norilor...Am ascultat ecoulgândului către tine...Nu te-am găsitdecât în infinit...

Gaudeamus

Apocalipsaa venitneanunţată.Mă izolez de minecu şiroaie-lacrimi-rubine,la cascada irişilor...Umbra ta lunecăpe imaginea de sticlăa spiritelor...

(Cu cele trei poeme de mai sus, Beatrice Arnica debuteazăîn Caietele Dacoromâniei, anul III,

nr. 9 / 22 septembrie – 22 decembrie 1998, pp. 16 – 18)


'iiiiiiijiiiiiii+


Caietele Dacoromâniei, anul III, nr. 9 / 22 septembrie – 22 decembrie 1998,revistă de cultură / civilizaţie dacică / valahică şi de educaţie a duhului naţional,

pagina a 16-a, a rubricii de Debut, acordată Cenaclului Aethicus.


'iiiiiiijiiiiiii+


Valentina BRÂNDUŞ

Valurile...

Privesc marea, durerea ei,dragostea ei...valurile se reped, se izbescde stânci, se contopesc –mâini ale copiilor,mâini mici, transparente,firave, mângâind stânca...

Gândurile...

Păsări călătoare – gândurilede lumină, de inimă,de cetate, de soare,de strigăt, de buze,de ochi-deochi, de sărut,de amar, de fereastră,de vocală, de pas încerbat...Într-o seară, purpuriu,gândul meu de suflet...e pustiu...!

** * *

Aerulcu limbi de foc,


'iiiiiiijiiiiiii+


în singurătateanopţii,mi-apasă umerii goi –de data asta,eu sunt aleasa,mireasa...

(Cu cele trei poeme de mai sus, Valentina Bânduş debuteazăîn Caietele Dacoromâniei, anul III,

nr. 9 / 22 septembrie – 22 decembrie 1998, pp. 16 – 18)

Silvana BREIANU(Paşici)

** * *

Eu sunt ca o harpă –lacrima zâmbetuluicade-ntre corzişi cântecul trecemuntele de venin...

(Cu micropoemul de mai sus debutează în Caietele Dacoromâniei,anul III, nr. 9 / 22 septembrie – 22 decembrie 1998, p.18)


'iiiiiiijiiiiiii+





'iiiiiiijiiiiiii+


Loredana CHIFAN

** * *

Lacrimi pe frunzeAlungă noaptea cea greaCu năpârci de fier.

** * *

În creierul meu, steleleSe aprind; drumulLor – arc voltaic.

Aşteptare

Pe malul măriide spume-albită,ca pe un îngereu te aştept


'iiiiiiijiiiiiii+


în orizontulfără margini...Aştept,cu sufletu-mice-ar vrea să cânte,cu valurile-n glasul lor…

(Cu cele trei micropoeme de mai sus, Loredana Chifan debutează înRenaşterea bănăţeană, numărul din 19 decembrie 1991, p. 11, la rubrica

„Dintre sute de catarge“, îngrijită de prozatorul Ion Jurca Rovina)


'iiiiiiijiiiiiii+


Nicoleta DRAGOMIR

Sfârşit de drum

Ai rătăcit iluziiCa-ntr-un poem ascuns…Ai răsărit,Ai apus…

Vis rătăcit

Sub cupola amurgului,Freamătărăsăritul apus –De viaţă târzie…În umbra seninului,Luna despicăizvoare de piatră…Lumina-şidestramă fuiorulŞi firu-ise pierde-ntre astre,În vise albastre…


'iiiiiiijiiiiiii+


Se scutură teiul…

Se scutură teiul,Se-alungă cocorii:Privesc în urmă – pustiu,Privesc în faţă – tăcere,Nori negri – umbre pe suflet,Rugina – pe pleoape, în ochi…Toamnă cărămizie, toamnă…

(Cu cele trei micropoeme de mai sus, Nicoleta Dragomir debutează înRenaşterea bănăţeană, numărul din 19 decembrie 1991, p. 11, la rubrica



'iiiiiiijiiiiiii+


Andreea Maria DUDĂ

Şi bat la uşi

Şi plâng perdelele de focCe-au ars Sodoma şi Gomora,În univers, nu-mi aflu loc,Cum nimeni nu şi l-a aflat,Şi bat la uşi ce nu mi se deschidAsemeni râului ce trece peste pietre...Şi mai aştept o umbră să desfidGlas de izvoare înecate-n vreme...

Asemeni nopţii

Asemeni nopţii prelinse din cuţit,Asemeni zilei scurse din ocean spre soare,Ori clopotelor ce bat fără-ncetare,Hazardului mereu nestăpânit...

...Asemeni celor ce-ai citit,Nu mă voi stinge din zenit...


'iiiiiiijiiiiiii+


Setea – nesfârşire

Doresc să cresc şi să rodesc natura,să-i fiu regină-n nemurire;

doresc s-ating în miez nimiculşi să-l preschimb în neoprire;

doresc s-adun secole de chinşi-n temniţă de aur să le ţin;

şi mai doresc râuri de speranţă,să-mi atingă setea nesfârşită.

(Cu cele trei poeme de mai sus, Andreea Maria Dudă debuteazăîn Rostirea românească, anul al X-lea,

nr. 7 – 12 / iulie – decembrie, 2004, p 161).

Aprecieri critice:«În placheta de debut, Un dar de suflet, de Andreea

Dudă (Drobeta-Turnu Severin, Editura Decebal, 2005; paginiA-5: 48), se întâlnesc „fireşti“ poeme ale înfiorării adolescen-tine, cu nebănuite înrăzăriri pe tobogane de gresie, ori de curcu-beu din priveliştile cotidiene ale fiinţei. În ars poetica dinfruntea plachetei, Andreea Dudă vorbeşte despre un interesanterou „legat de presiunea siguranţei“, petrecându-şi „treptele“departe de „treapta scrisă“, trăind pentru „descendenţă“, «pier-dut în matriţă / de timbre care şi-au decis / doar preţul, nu va-loarea» (Singurătatea poetului). La tânăra poetă, timpul – „pă-cătuind în afara camerei“ – este un „pierzător“ (nu „pierde-va-ră“) de suflet, determinând eroina lirică să nu mai caute «răs-punsuri în ceruri», ci să coboare «pe vârful lumii» cu speranţacă, într-adevăr, «cerul se va colora de realitate»; „defăimarea


'iiiiiiijiiiiiii+


simbolului“ se face cu scopul posibilei „adaptări“ a eliberării«după schiţa neîncetării evolutive» (În adoraţia părinţilor);„cortina anotimpului“ e grea, deşertul are „armonie velină“,utopia e trezită «printr-un foşnet» (Furtună). După modelhyperionic-eminescian, goneşte cu gândul «tot mai aproape /de originea lumilor», ba chiar fiind „haosul-mumă“, ori „nefi-indul“ (Vorbind tăcerea...). Eroina lirică mai plânge şi „per-delele de foc“ ale Sodomei / Gomorei, când noaptea este „pre-linsă din cuţit“, când întâmplarea „se trezeşte“ «în mijlocul /influenţelor luminoase / a(le) celor trei lumi de înţelepciune, /construind precizia / filosofului / de la fereastră», într-o «plas-mă a societăţii...», «cântată de fluturii / ieşind / din biserică»(Înflorirea) etc. Se anunţă prin „darul de suflet“ al AndreeiDudă încă o primăvară cu o admirabilă generaţie de înfloriţi şiautohtoni zarzări / cireşi, benefic reamintindu-şi că trebuie sătrăiască în cogaionica „dreptăţie“ a brazilor din strămoşia ozo-nată a Zalmoxianismului.» (Ion Pachia Tatomirescu, O poetăşi „un dar de suflet“, în revista «Rostirea Românească», anulXII, nr. 4-5-6 / aprilie-mai-iunie, 2006, p. 63).

«Apartenenţa liricii Andreei Duda la generaţia încă foartetânără (la generaţia 2000), în devenire, este evidentă, atât prinaspiraţiile ei estetice, cât şi prin inevitabilele (şi fermecătoa-rele, încă) inconstanţe. „Declar o spărtură / în blue-jeanşii tra-diţionali”, afirmă autoarea, într-una din primele piese ale volu-mului. Modelele, nu neapărat cele mai şocante, recuperate dinatmosfera post-modernistă, conferă discursului o alură abstrac-tă, acordată, programatic, la o retorică a entropiei, sinuoasă orisacadată. Temele, încifrate într-un fel specific, sunt, şi ele, ale


'iiiiiiijiiiiiii+


aceluiaşi moment: decelăm, astfel, sentimentul înstrăinării derealitate, o realitate, care, de altfel, nu este întotdeauna accepta-bilă, clamarea unor stări difuze, evocarea unor idealuri, rămaseundeva în straturile întunecate ale conştiinţei, sau căutarea ar-moniei pierdute. Contemplarea e împinsă dinspre exterior(„Reprim la infinit originalul peisaj”), acolo unde viaţa mus-teşte euforică („să-mi resemnez euforia prin temere şi vină”),spre zonele aride ale raţiunii, unde poeta nădăjduieşte să gă-sească „armonia velină a deşertului”. Este un motiv generos, pecare Andreea Duda îl descoperă aproape inevitabil, dată fiindaplecarea ei spre conceptual. […] Interesant mi se pare, apoi,modul în care autoarea reuşeşte să surprindă în obiectiv efortulde a se smulge din logica prestabilită a exprimării figurate. Cualte cuvinte, strădania de a distruge eşafodajul (tradiţional, săspunem) al figurii poetice şi de a oferi, în loc, o construcţiemozaicată, compusă din notaţii disparate. Aşa se face că versulpendulează, adesea, de la alcătuiri de tipul: „Viaţa ta e la fel. /Precum patul de stâncă tăioasă / perna de mărăcini / şi plapomade gânduri cenuşii / Înspre scopul final, / Abandonul”, undeexpunerea e cursivă, la altele, cum ar fi: „ne-am aflat mereu /în capătul podului / îngust / spre înţelepciune. // Nu am pututlăsa / bagajele de căutare ale umanităţii – estetica / munţilorprăbuşiţi / în văile destinului // pentru ca urcarea să îşi pretindă/ învingători”. În cele mai reuşite texte, această formulă elipticăeste, cu adevărat, expresivă, anunţând un poet nu doar dotat cusensibilitate, ci şi capabil să focalizeze, în derularea amalga-mată a discursului, punctul de plecare al inspiraţiei: „Luceafă-rul de dimineaţă / Fascinat / de aripile seducătoare / ale păsă-rilor / în diafan”. Un dar de suflet este volumul unui autor înformare, aflat, s-ar zice, într-o direcţie bună. Constant în capa-citatea de a se scruta critic, de a-şi tatona şansele şi de a se re-lansa, textul Andreei Duda confirmă încrederea acordată de


'iiiiiiijiiiiiii+


către editor.» (Olimpia Berca, Provincia literară, Timişoara,Editura Eubeea, 2008, p 116 – 122).

Coperta volumului de debut, Un dar de suflet,de Andreea Dudă (2005)


'iiiiiiijiiiiiii+


Daciana DUMITRU*

* * *Frunză galbenă…Amintirile din visÎn vântul rece…

** * *

Valuri şi lacrimiÎmbrăţişază ţărmul –

Foca dansează…

** * *

Toamnă cu soare,În parc – şi vorbele cad,Frunze-n rugină…

(Cu cele trei micropoeme-haiku, de mai sus, Daciana Dumitru debutează înRenaşterea bănăţeană, numărul din 19 decembrie 1991, p. 11, la rubrica



'iiiiiiijiiiiiii+


Renaşterea bănăţeană din 19 decembrie 1991, prima jumătate din paginacu „voci din Cenaclul Aethicus“: Raluca Popeţi, Loredana Chifan

şi Daciana Dumitru.


'iiiiiiijiiiiiii+


Veronica FIBIŞAN

Tatuaj

S-a tatuat oraşul cu şine de tramvaice tremură în lacrimi despletite...Sub ţărâna ochilor noştri, galopeazăscheletele de cai...Arborii fragezi au injectat oraşulşi fantome de mii de anicerşesc smerite un colţ de lumină...Noaptea prin parcuri, statui ancestralezbiară haotic...Clocoteşte maronieapa în canaleiar amurgulmuşcă de ceafă, din nou,amintirea dispărutului ecou...

Asemănare

Noaptea a căzut,acum sunt puţin cenuşie...Mă confund cu universuldisperării şi al viselor goale...

Din frunze de argint,mi-am făurit aripi –dacă voi ajunge în zborla Axis Mundi,


'iiiiiiijiiiiiii+


îl voi uda, cu lacrimi –şi el va creşte,iar eu voi seca...

Nemurire

Un apus auriu de soare.Noaptea aşteaptă să vină.

Bătăia de aripi – tăcută,ochii de sticlă – stinşi.

Ne-ncetat aşteaptă sfârşitul,făptura cu chip de înger.

Fluturele nu ştie să plângă,dar moare-ntr-o singură zi,trăindu-şi viaţa nătângă.

Pasărea vrea gheara s-o înfigăîn piatra mormântului gol.Nu auzi cum strigă ?

Părea nesfârşit.Două focuri s-au aprins în ochii lui căprui.De fiecare dată când venea,îmi aducea o mână de frunze uscate.Obişnuia să-mi stingă setea cu ploaieşi să învăluie fiecare zi în ceaţă.Câteodată tristeţea lui mă săruta,spărgându-mi speranţele,ca şi foşnetul frunzelor uscate.Când dormea,suflarea lui era viforulce se arunca


'iiiiiiijiiiiiii+


în propriile mele vise uitate.În seri târzii, de vară,puteam să-l simtcum se furişează.Atât de fin mă atingeacu o frunza uscată în formă de inimă.Atât de pătimaş mă făcea să visez,că nu se va sfârşi niciodată...

Rătăcire

Mă pierd în cuvinte,în raiul fierbinte.

Dar focul îngheaţăo altă prefaţă.

Alb de ninsoaree-n visele mele –bate vântul,prin rime vuieşte,versul se zbate,zboară cât poate,să-l văd căzând…

Umbră

Abandonată în ocean,sper că nu e târziusă mă joc cu fluturii.În mine fiecare vis e orfan,o umbră va distrugeperfecţiunea, iar iadule sclipire de ţigară.


'iiiiiiijiiiiiii+


Rostirea românească, nr. 4 – 9 / 2005, unde au debutat cinci membri aiCenaclului Aethicus: Cristian Sorin Goţia, Sânziana Nadina Popa, Ioana

Bianca Miulescu şi Iulia Semenescu.


'iiiiiiijiiiiiii+


Cristian Sorin GOŢIA

Inspiraţie

Ai venit parcă să-mi spuiMetafora dimineţilor portocalii,Eu am întins mânaÎn soarele cleios, luminos,Ca un ou fiert.

Îl adoram cu fervoareaUnui păgân printre primăveri,Într-un sanctuar de calcar,Răstignit în propria-i concepţieDespre metamorfozele mugurilor.

Iată-mă, plutesc!În aura de coajă,În care rotirea miezului galben,Îmi spune poezii.

Revoltă

Eu sunt ura cărnii împotriva sângelui –Ce puţină libertate avem!Printre păpădiile primăverii,Am găsit o singură imagine:Imaginea verdelui pur.Restul e deşertăciune...


'iiiiiiijiiiiiii+


Eternitatea toamnei mi-a spus că e virgină,Lemnul m-apasă crunt în coapsă.

Ce păcat că suntem singuriŞi fără culori,Printre pasteluri trecătoare.

Zburătorul

Iubita mea cu şolduri de lut şi tălpi de bronz,Ţi-a înflorit un cer pe umărDin care s-au scursFulgerele de piatră albă.

Te voi privi din culoareaCe aduce noaptea...

Retragere

A căzut liniştea peste soare,iar când a ochit copacii,am început să coborpe trepte de lut,ducând cu mine ultimele frunze galbene;acum, zăpada îşi înfige degetele în pământ –pesemne că scormoneştedupă mine...

Nu mă mai privi,Pictură de piatră...!Am spus peşterii cu oase de urs.


'iiiiiiijiiiiiii+


Unui prieten

De ce mai zăboveşti sub pomul cu flori arse ?Pietrele cu oase sunt atât de reci...Din zarea cu ceţuri,O să salte un cerbCălăuzitor, prin zăpada uscată,Din creierii munţilor.

Repede...! A-nceput să fumegeDin rănile moşilor-sfinţiŞi vine un îngerCu măsele de lut...

(Cu cele cinci poeme de mai sus, Cristian Sorin Goţia debutează înRostirea românească, anul XI,

nr. 4 – 9 / aprilie – sepembrie, 2005, p. 136 sq.)


'iiiiiiijiiiiiii+


Nicoleta LINTE

Arşiţă

Se topesc pietrele –Curg printre firile de iarbă.O albină s-a sufocatÎn vârful unei margarete.Câinele ciobănaşului a turbat:Oile îşi smulg lâna…Soarele îşi trimiteSuliţele ucigătoare.Fulger în floareŞi roiuri de fluturi beţi.Doar o vrabie a disecat cerul.A început să picure.

Cunoaştere

S-a lăsat întunericulŞi, o dată cu bufniţa,El a bătut la poarta tăcerii.De multe ori a încercatSă pătrundă-n palatul fermecat,


'iiiiiiijiiiiiii+


Ferecat cu uşile durerii,În întuneric.Şi el a invocat îngerii,Dar bufniţa a ţipat,Închizându-i-se pentru totdeaunaPoarta tăcerii.

Mireasa lumiiToarce caierul nostru

E întuneric…

Ochii

Ochii tăi sunt atât de verziÎncât o albină a venitSă se odihnească în ei.Un greier cântă o serenadăÎn iarba crudă a ochilor tăi…Oare de ce curg izvoareleÎn oglinda ochilor tăi ?Râzi, o clipă, măcar,Să înflorescăTrandafirul !

Lebăda albastrăBrăzdează cerulŢesut cu nuferi.

(Cu cele trei poeme de mai sus, Nicoleta Linte debutează în Renaştereabănăţeană, numărul din 19 decembrie 1991, p. 11, la rubrica „Dintre sutede catarge“, îngrijită de prozatorul Ion Jurca Rovina; cele trei poeme ce

urmează – infra – au fost publicate în Renaşterea bănăţeană, din 13septembrie 1993, suplimentul «Paralela 45», p. 5)


'iiiiiiijiiiiiii+


Noi înşine

E noapte multăÎn fiinţa noastră.Ne încăpăţânămSă credemCă există totuşi iubire…Şi avem nevoieDe acea razăCa de noi înşine.

Meciul

Majorare şi convulsii,Pensii, stradă şi spitale,Public antrenat,Valoare, confruntare,Indexare –Totu-i haos şi stupoare,Gazon, scoruri zdrobitoare,Pregătiri, programe, ziare,Ambulanţe, tribunale…E-un antrenament cu public,E un meci continuu, pudic.

Târziu

În suflet,Cad lacrimi ruginii…Pe muc de lumânareStins, uriaş,Se târăsc ruginii ore…Şi plouă în suflet…Şi-i toamnă, târziu…


'iiiiiiijiiiiiii+


Ioana Bianca MIULESCU

Ultimul nufăr

Stau la coada de nuferi: şi peste tot, în juru-mi, vezi sălcii;Pe faţa mea e mânjită chemarea,Sunet al nerăbdării nu încetează din strigăt,Iar liniştea celor din faţă e surdă...Ecoul produs plimbă nuferii şi sălciile se ridică,Se termină...Şi ultimul nufăr împins e al meu...

Din gol simbol

Gândul odată era agitat –acum stă, în relaxată visare sufletească,golul din inimă dă a plin,nimic pare adânc în mine pus,spre somn mă trimite şi cadîn visul câmpiei albe, ce ascunde sub ea deşert,iar dincolo,trezirea se face în mult negru.

(Cu cele două poeme de mai sus, Ioana Bianca Miulescu debutează înRostirea românească, anul XI, nr. 4 – 9 / aprilie – sepembrie, 2005, p. 152)


'iiiiiiijiiiiiii+


Păuniţa MIULESCUDuel

Un dur răspuns,dăruirea bobului de piatrăexistăca şi acest duelîntre Pacific şi Atlantic,din care mai rezultăcorali şi fum…

Salm(1)

Muzăcu ventuză…

Adâncul

Durere-ncinsăîn adânculinimii –el priveştecu dimineaţaochiuluiadânculşi se implică…


'iiiiiiijiiiiiii+


Salm(2)

Mască –Ochi de broască…

Şi eu, şi căpătâiul…

Încercare de corecţie…Cultură la pachet occidental-european…Ei râdpână li se inflamează amigdalele –şi dintre dinţi,frăguţele de Spaniacadîn pliscul de fabulăal corbului …

Trisalm(1)

Dumbrava arsă…Cocorii-militari trec –corpuri pe zare…

Dar şi-n broasca-tăciune…

Amintirea mi-atârnăde-un fir de aţă,colierul de cireşe,la gât,se leagănă iambic,după nesiguranţa


'iiiiiiijiiiiiii+


pilotului-furtună –doar cercurile melemaroniianalizeazăcuvântulcu sufletulîn cuc şi-n ceas,dar şi-n broasca-tăciune…

Trisalm(2)

Zeul-Pacific …Pe-acoperiş creponatbriza-i rostogol…


'iiiiiiijiiiiiii+


Floriana PACHIA

Biblioteca…

Biblioteca scrie haiku-uri,cărţile-şi împrumută silabe,versuri,să umple goluriledin creierul înmiresmat…

Versul

Fuge versul din ochi,fuge versul din ureche,fuge versul din inimă…

Am obosit, mă culc…Mă scol – nu mă lasăversul neterminat…Îl fac, adăugând ochiul ideii,silabele parfumate.


'iiiiiiijiiiiiii+


Versul refuzăsă fie scris cu cernealăroşie – vrea să fieun domn al minţii,vrea să-l scriu, să-l imprimpe foaia de prună.Sunt o fiinţă, altfel de fiinţă,diferită, diferită,sunt un vers, o prostiepentru cei ce n-au mintesub creierul verde…

Animalele se-mpacă…

Începe primăvara…Urşii-n glasul lor :Mor-mor ! Mor-mor !Mor-mor-mor!Cucul nu cântă încă –doarme-n pace, departe,e foarte obosit…Căprioara-şi alintă puiul :«Prinţul»… !Şi multe lucrurise întâmplă :animalele fug, sar,se duc după mâncare ;lupii hotărâţi îşi spun :«Nu mai mâncăm carne !Mânca-vom legume… !Suntem vegetarieni… !»Animalele


'iiiiiiijiiiiiii+


se-mpacă-ntre elemereu…

Joc pe-o tablă de şah

Furnica urcă pe tabla de şah :fură din turn grăunţele-idei –regele scoate sabia năstruşnică,regina ţipă idei de frică,pionii agită lăncile, luptă,împinşi de furnici,de grăunţe-idei ;calul nechează idei…

Început de primăvară…

Dragul meu Ghiocel,te dăruieşti mereuînceputului galben,de primăvară, soareluistrălucitor, parfumuluiacestor ochi de martie… !Ne bucurăm de ghiocei –voi, printre babe, ne zâmbiţi,dăruindu-ne parfumatecoroniţe de soare… !

(Cu cele cinci poeme de mai sus, Floriana Pachia debutează în CaieteleDacoromâniei, anul III, nr. 9 / 22 septembrie – 22 decembrie 1998,

pp. 16 – 18, pe când era elevă în cl. a IV-a, profilul engleză, de la ColegiulNaţional Bănăţean; în prezent este studentă la Facultatea de Medicină; maijos, îi publicăm 11 poeme din ultima vreme, datând din anii 2003 – 2006)


'iiiiiiijiiiiiii+


Poetul care n-a dansat niciodată cu o lebădă

Tatălui meu

A fost mare ! A fost un visător !Tip nerealist, puf de lebădă prin buzunare !De realitate a avut parte, ce se tot plânge ?I s-a dat o existenţă grea, consistentă, nedegresată,un sac de cuvinte să-l poarte la urechile altora,ceva boli cât poate duce cu nevasta sa, cu copiii săi,nişte cifre pe brăţări de plumb, cam încurcate,din care să închege pardoseala istoriei naţionale,dicţionarul de rime, ediţie lux, copertată,privirea panoramică – trei lei intrarea –din coiful dacic până-n timpul mare,circumferinţa de aur, compartimentată ergonomic,şi apoi drumul, Patria, caisul, barda,ura tribului pigmeu – câine de pazăla uşa rabatabilă a imaginaţiei –,şi gâtul lebedei, nu-i puţin lucru,şi aripile, vederea în culori,inima în formă de suflet,scăriţa vocalelor şi a consoanelor,fraza bipedă…E prea mult !Luaţi-i nevasta !Nu ! Nu ! Cotrobăiţi-i prin buzunare !Luaţi-i albul şi lăsaţi-i negrul !Mai bine luaţi-i lebăda !

12 martie 2003


'iiiiiiijiiiiiii+


Mă ţine departe…

Stradade casă,Oraşulde sat,Firulde păianjen,Visulde realitate,Grijade ziua de mâine,Culoareade culoare,Tulpinade floare,Anulde zi,Căldurade apă,Frigulde sămânţă,Ploaiade cer,Gândulde stradă.

Voi face un pas înainte.Va durea…

12 martie 2003


'iiiiiiijiiiiiii+


Grefă

Peste o inimă de roşuSe toarnă acid de galben.Dacă se formează pustule,Altoiţi-o pe-o ramură de piersic,Să absoarbă o clipă de clorofilă.Dacă se învineţeşte,Luaţi tablete de ginseng,Câte două pentru fiecareSistolă şi diastolăPierdută în eter.Dacă se înnegreşte,E nevoie de transplant.Întrebare : Cine poate neutraliza galbenul ?Răspuns : Albastrul de libertate.Întrebare : Câte transplanturi se pot face Într-un salon supraaglomerat de maci ?Răspuns : Un singur transplant alb.Întrebare : Câte laboratoare mai produc galben ?Răspuns : Toate, în afară de inima mea de roşu.

Martie 2004

Era o vreme

Era o vreme când salcâmiiAveau gust de rai...Era o vreme când ploileCădeau la temperatura camerei...Era o vreme când viseleSe-mprieteneau cu genele...Era o vreme când floarea


'iiiiiiijiiiiiii+


Crescuse până la înălţimea speranţei...Era o vreme când privireaMergea la culcare după ce visa...Era o vreme când dimineaţaAvea culoarea parfumului...Era o vreme când secundaSe odihnea înainte de a trece...Era o vreme…Era…

12 martie 2003

Laudă cercului

Dacă decupaţi un cerc din aura sfinţilorŞi îl mulaţi pe biosferă,Veţi observa, dragi muritori,Cum coarda se face orizont,Raza împunge privire ageră,Cum sectorul de cerc s-a născutÎn zodia Săgetătorului(Notă 1 : Trasaţi tangentele doar dacăTristeţea este insuportabilă !),Cum unghiul la centruSe naşte în templul cordului(Notă 2 : Nu folosiţi compasul tocmai azi !),Cum două cercuri concentrice auAritmetica medie a circumferinţelorEgală cu durata iubirii,Cum sfera-ou ocheşte invidioasăPrecum broasca din fabulă,Cum aria discului e superioarăBanalei curbe închise


'iiiiiiijiiiiiii+


Şi include, în ordine alfabetică,Arbori, andezite, clorofilă, H2O,Sprinţarul sistem periodic al elementelor.Dacă inversaţi Polul-Pământ cu Polul-Cer,Printr-o simplă rotire a săgeţilor ceasornicului,Puteţi urca pe scăriţa de diamant, π,Spre Lună şi Soare,Până când marginea voastră se suprapuneCu portretul sfinţilor părinţi.Urcaţi acolo unde temperatura TerreiEste egală cu aria Paradisului.Cerinţă : Calculaţi aria paradisuluiDacă de pe Terra au zburatŞase miliarde de cercuri !

Februarie 2004

Umbra

Cântecul mă urmăreşteca o umbră...

Când mă opresc la colţul altei melodii,notele se rostogolesc de pe portativîntr-o aversă de vară.

Când întâlnesc o ciocârlie,visez acrobaţii ca să prindinelele plecate pe drumul spiraleicătre magnetul Soarelui...

Când îmi şterg ochii de lacrimi,mai pierd câte un fa,


'iiiiiiijiiiiiii+


care, oricum, vine după mine fugindpentru că n-are cheia de la intrare.

Când priveşte reflectoarele,vocea mea se îmbracă elegant,în triolete cu paiete,în bemoli cu dungă la pantaloni,în trei pătrimi cu dantele de crini,în triluri alunecând pe niluri,în octave supraetajate-n arhitrave...

Nu ştiu cum se face,dar umbra mea îl are pe vino-ncoaceşi, cu nonşalanţă, pleacă de la spectacolînaintea mea...

Aprilie 2005

În frunze

Îmi număr anii în fluturiroind printre coroleîntr-un mozaicpe care frunzele nu-l pot acoperi niciodată...

Îmi număr anii în albinevalsând cu florile de zarzărîntr-o spiralăpe care frunzele n-o pot urca niciodată...

Îmi număr anii în soriatârnând inele peste cerul albastruîntr-o salbă


'iiiiiiijiiiiiii+


pe care frunzele nu pot fi iederă niciodată...

Îmi număr anii în seminţezorind printre bulgării de pământîntr-o holdăpe care frunzele n-o pot gusta niciodată...

Îmi număr anii în frunze,zdrobindu-se printre bocancii timpului,într-o coroană de spini,pe care fluturii îşi vor aşterne, cândva, mozaicul...

Aprilie 2005

Versuri răzleţe

Scriu un poemcu versuri răzleţe –creţe impresiidin zile cu serbede feţe.

O mie de poemeîn mine-şi dau bineţe.Greşite jocuri de beţe ?Un suflet de-o stranie largheţe ?

Poemul se scrie pe-ndelete –întâlnire barbară de terne cetecu degete de-o albă fineţe –,versuri răzleţe cu margini tot mai creţe.

Martie 2005


'iiiiiiijiiiiiii+


Parcarea interzisă !

Nu staţionaţi la poarta mea !Pe-aici ţâşnesc euroneuroniiîn căutarea gândului magic,rătăcit la periferia amintirilor...Este un du-te-vino de nuanţe galacticede la ultimele lansări de stele...Este tura-vura de fotografii digitale,mândre că nu vor avea colţuriroase de moliile timpului...Este un talmeş-balmeş de danteleşi măşti de pe vremeacând uriaşe vise îmi erau prietene...Este un treacă-meargă de sentimenteinterzise, zâmbete în colţul gurii,priviri spre cumpenele veacului trecut,negi ghemuiţi, presimţind bisturiulla următoarea invazie a raţiunii...Nu blocaţi intrarea !În curând va sosi vorba albă,în inel de ciocârlii,colorându-mi aleile sufletului !

Iunie 2007

Pe furiş

Cu-n ochi înlăcrimat de versul psaltirilor,Cu celălalt – laser prin somnul văduvelor –,Cronicarul scrie o samă de cuvinte...Caii timpului, nechezând vocabule străine, trec înainte…

Pletele vremii se-ncolăcesc pe umerii limbii române...


'iiiiiiijiiiiiii+


Strânsura de oşti prin puste pleacă şi vine,În ureche sună goarna, în inimă răsună hora,Din stupi pribegi, timidă, picură lumina...

Se-acoperă-n sidef rotund mărgăritărele,Se-ncruntă balada şi fabule rebele,Ţâşneşte coama sângelui în nuvele,Se scriu povestiri tot mai grele...

Iubirea clipeşte-n petale de veronică,Pentru-ndoiala divină e pagina prea mică,Secunda înalţă, oftând, câte-un înger.Cum, deja nu mai avem loc în cer ?

Poieni năpădite de verbe,Pândite de cătuşe acerbe...Poetul leagă noduri şi semneSă nu-şi uite brazda-ntre lemne...

Vâslind în cochilie pe-o plută de lacrimi,Mai aproape sau mai departe de paltini,Printre hornuri albind ancestral în suiş,Literatura română se scrie... pe furiş...

Aprilie 2005

Lacrimile Dragonului

Sub cerul galben-verde-roşu-albastru şi pustiu,În şerpuiri galante înfăşurând destinul prea târziu,Dragonu-mi curge, zboară, plânge-n valuri fără nume,Solzii de flori-exotice au mâncat tăciune.

Din mările-n balans, apa se mută-n jgheaburi,Eternitatea se odihneşte din veac în veac pe praguri.Norii de vise oftează, prăbuşiţi în văi,


'iiiiiiijiiiiiii+


Omătul piramidelor celeste fuge-n anii răi.

În bulgării de lut ulciorul este trudă,Singurătatea atomilor bolnavi de dor mi-e rudă.Sclipirea metalului în scorburile dintre noiTaie adânc ţărmuri între pământ şi ploi.

Sunt un Dragon din bucla timpului, ţepoasă,Aproape asimetric cu vopseaua malului, vâscoasă,O carapace înmuiată, secret, în curcubeu,Panglici pe trup de leu, în suflet – scarabeu de zeu...

Mai 2006


'iiiiiiijiiiiiii+


Aprecieri critice: «Biblioteca Municipală Lugoj, Festi-valul de Poezie „Lucian Blaga“ editează în anul 2005 un intere-sant volum de versuri, Mirabila sămânţă (16 – 19 ani), de fapt,o antologie de poeme premiate atât de instituţia patronatoare,cât şi de revista de cultură / literatură, Banat, ori de ziarele lu-gojene Actualitatea şi Redeşteptarea – bineînţeles, graţie stră-daniei unui juriu, reunind poeţi şi critici de marcă, juriu ai căruimembri, din păcate, nu sunt menţionaţi în vreo pagină a volu-mului aflat şi sub curiozitatea întru primeniri lirice a lupeinoastre.

Marele Premiu a fost acordat tinerei poete, FlorianaPachia (elevă în clasa a X-a – profilul de filologie – de laColegiul Naţional Bănăţean din Timişoara), pentru nouă poeme– Adâncuri, Faţă în faţă, Umbra, În frunze, Popas, Antonimpentru iubire, Emisfere, Versuri răzleţe şi Pe furiş –, poemece arată că autoarea lor de numai 17 ani are bogăţie de lecturiasimilate într-un excepţional fond de sensibilitate adolescenti-nă, cu fireşti, mature irizări, până în subtile armonii ale unuicurcubeu parcă de genial suflet labişian. Eroul său liric – unOrfeu, poate, un Făt-Frumos – coboară «în peşteri, / pe scări detimp, / udate de ploile anului»; poeta – eul liric – îi ia urma dinlabirintul existenţial: «şi uneori alunec, / şi pietrele chicotesc –/ mi-au rănit memoria. / Mi-e teamă de ţinuturile necunoscute, /dar drumul către tine / poartă aburi de flori neîmplinite...» (A-dâncuri). Mai impresionează prin elogiul sacrei perechi, prinraportarea la multiplii numărului doi, prin contemplarea prive-liştii cu «căzătoarele stele» ale unei interioare Căi Lactee (ca înpoemul Faţă în faţă), ori prin apolinicul avânt («Când întâl-nesc o ciocârlie, / visez acrobaţii ca să prind / inelele plecate pedrumul spiralei / către magnetul soarelui» – Umbra), prin plas-ticizanta numărare a anilor «în fluturi / roind printre corole /într-un mozaic / pe care frunzele nu-l pot acoperi niciodată... //Îmi număr anii în albine, / valsând cu florile de zarzăr...» – În


'iiiiiiijiiiiiii+


frunze), printr-un «pumn de seminţe de singurătate» ca «ato-nim pentru iubire» etc. Credem că avalanşa rimelor în -eţe, dinVersuri răzleţe («Scriu un poem / cu versuri răzleţe – / creţeimpresii / din zile cu serbede feţe. // O mie de poeme / în mine-şi dau bineţe. / Greşite jocuri de beţe ? / Un suflet de-o stranielargheţe ? // Poemul se scrie pe-ndelete – / o-ntâlnire barbarăde cete / cu degete de-o albă fineţe – / versuri răzleţe cumargini tot mai creţe.»), vrea să antreneze „antimanelistic“ –sub pecetea ironic-oximoronică a întâlnirii „barbarelor cete“ cu„alb-marmoreeana fineţe“ romantică a degetelor, dar şi cu fran-jurile, ori cu cearşafurile lirico-textelor având «margini tot maicreţe» – o admirabilă, distanţatoare ars poetica. […] Singură,talentata poetă Floriana Pachia ar fi meritat ca pentru marelepremiu al Festivalului „Lucian Blaga“ să-i fi fost publicată oplachetă de debut, versurile ei aflându-se parcă pe calea care adus la spiritul Poemelor luminii…» (Mugurel Breianu, Un rodal Festivalului de Poezie „Lucian Blaga“ din Lugoj – ediţia2005, în revista «Rostirea Românească», anul XII, nr. 4 – 6 /aprilie – iunie, 2006, paginile 99 sq.).


'iiiiiiijiiiiiii+





'iiiiiiijiiiiiii+


Mihai PACHIA

Arca suflată de îngeri

Umbră albă,pânză neagră –cortul ceruluie-mpachetat şi dusîn aburoasa corabiesuflată de îngeri...

** * *

Cu un fir de colbmăsor ochii visului...

Gândulvorbeşte stelelor...

Măreţ, luminos...

(Cu cele două poeme de mai sus, Mihai Pachia debutează în CaieteleDacoromâniei, anul III, nr. 9 / 22 septembrie – 22 decembrie 1998, paginile

16 şi 18, pe când era elev în cl. a VIII-a E, de la C. N. B.; din 2008, esteabsolvent al Facultăţii de Automatică şi Calculatoare )


'iiiiiiijiiiiiii+


Renaşterea bănăţeană din 19 decembrie 1991, secunda jumătate din paginacu „voci din Cenaclul Aethicus“: Nicoleta Linte, Alina Sbiera şi Nicoleta

Dragomir.


'iiiiiiijiiiiiii+


Ioana PALICICA-BRADUA

Percheziţie

Perechi vulgare, zâmbete prelinse –Sclipesc doi dinţi de aur într-o gură.Am fost înştiinţaţi că se şi fură,Şi că miroase-a sărutări aprinse.

Înjurături şi-ncăierări se-mbină,Curg de pe feţe hâde farduri proaste,Miroase a petrol şi-a pene arse,Nu mai găseşti pe-aici nici o virgină.

S-a atestat un drept la goliciune,Descoperim unde se duc toţi banii,E un amestec de mirosuri stranii,Dar, cel mai mult, miroase-a mortăciune.

Ego

Joc teatru – dar nu sunt actriţă,Mă descurc încurcând orice iţă,Vorbesc şi iubesc în cuvinte,Deţin kilograme de minte,Am inima până-n călcâi,Sufletul l-am atârnat în cui,L-am spânzurat şi-l las să se prelingă…

(Cu cele două poeme, Ioana Palicica Bradua debutează în Renaştereabănăţeană, numărul din 13 septembrie 1993, suplimentul «Paralela 45», p.5, la rubrica „Numele poetului“, îngrijită de prozatorul Ion Jurca Rovina)


'iiiiiiijiiiiiii+


Ciprian POPA

Haiku

Păianjeni-cristalse caţără pe casăşi sparg geamul...

(Cu „haiku-ul“ de mai sus, C. Popa debutează în Caietele Dacoromâniei,anul III, nr. 9 / 22 septembrie – 22 decembrie 1998, p. 18)

Sânziana Nadina POPA

O societate a lalelelor

Invazie de lalelede biete şi bete lalele.În undele vântului se pierd.Lalele – bietele şi betele lalele.Un evantai adie.O moară macină.Un evantai şi-o moarăGhidate de-o sfoarăde care atârnă marionete,


'iiiiiiijiiiiiii+


cu etichete:bietele şi betele lalele!

Incertitudine

Seninătatea mă orbeşte,Înghit paradisul.Simt fluctuaţii omogene,Totul mă străpunge spiralat...De ce îmi este datSă trăiesc în iluzia iluziei mele?!

Moartea

Amurgul o sărută tandruO umbră se proiectează pe-un leandru.Pluteşte în agonia infinitului vid,Îngerul iluziei trecut prin zid.

(Cu cele trei poeme de mai sus, Sânziana Nadina Popa debutează înRostirea românească, anul XI, nr. 4 – 9 / aprilie – septembrie, 2005, p. 151)


'iiiiiiijiiiiiii+


Raluca POPEŢI

** * *

Dangăt de clopot printre frunze albastre…Praf şi pânză de păianjen acoperăAmintiri ce ar trebui să fie proaspete.Şi visele sunt din ce în ce mai fierbinţi…Nu mai e durere, nu mai e iubire…Doar tristeţi agăţate-n cuier,Undeva, într-o casă bântuită.Trec umbrele zilelor şi scârţâie uşa.Fantasme cenuşiiDansează o muzică bizară,Creând monotoniaNopţilor ce mă-nconjoară.Ascult forţa mărilor interioareŞi simt haosul.Mă plimb ca într-o imagine răsturnată,Când mii de oglinzi îmi reflectăÎntunericul…


'iiiiiiijiiiiiii+


** * *

Pentru tot ce a fostFruct copt de durere şi nelinişti.Aplecaţi în genunchi,Îngerii unei conştiinţe regăsiteSe roagăSub umbra unui soare de esenţăDivină.Şopârle îşi pierd coada firesc……Şi înspăimântător de firesc…Luciu de ochi înverziţi de mirareCad în admiraţie.Vinovatul îşi freacă tâmpleleDe crima sărutului gol…E nud, dureros de nud,Ca o rană deschisă,Mereu deschisăDe cuvinte…

Toamnă în suflet…

Risipite de stele, raze se-mprăştie,Formând coloane colorate de praf.Risipite de tine,Lacrimile meleNu mai au cuvinte să explice.Risipite de tine, de oameni,Cuvintele pierŞi renasc pe fiecare buză.Buzelor tale le stau cel mai bine tăcerile.Risipeşte-le de mii şi mii de ori


'iiiiiiijiiiiiii+


– doar pentru mine –Şi învaţă-ţi buzele să sărute ceea ce iubesc.Sau, mai bine, uită-te,Uită-te aici !Nu-ţi mai aduce niciodată aminteDe-a fi tu…!Da, e vrajă şi nu e şarpe.Risipeşte-te de-acumŞi lacrimile vor fi de fericire…!

(Cu cele trei poeme de mai sus, Raluca Popeţi debutează în Renaştereabănăţeană, numărul din 19 decembrie 1991, p. 11, la rubrica „Dintre sutede catarge“, îngrijită de prozatorul Ion Jurca Rovina; cele trei poeme, demai jos, i-au fost publicate în Renaşterea bănăţeană, din 13 septembrie

1993, suplimentul «Paralela 45», p. 5)

Voinţă

Poate dincolo de iubire,Sau înaintea ei,Nu mai există decâtPloaia;Ploaie de suflete înmărmuriteÎntr-o minunată imagine.Pierdutele speranţe ale pietrei…E prea mult oare ?O evadare, o năruireA timpului în noi…

Frică

Corabia a fugit o dată cu soarele,Goală, a crescut în umbra lui…Şi mi-e atât de frică


'iiiiiiijiiiiiii+


De vacile japoneze;Mi-a pierit până şi ţara piticilor…Tot ce a rămasE remuşcare.De suflet, de tot…

Întoarcere

Prăpăstii îmi înfloresc sub picioareŞi uzi îmi sunt umerii goi.Chiar pasărea în mine mă doareDe zborul dorit înapoi.

Îmi pierd arabescu-n colinde,Mă-ntorc spre cuvântul dintâi,Cu păsări închise-n morminteŞi umbre ce-mi urlă: „Rămâi !“

Să sper că odată, din soare,Voi rupe şi eu un hectarCu păsări ce pot să mai zboareSpre mine, sau poate-n zadar…


'iiiiiiijiiiiiii+


Cristian RĂDUCĂ

** * *

Trec şi aceşti anica râul peste pietre –

răsare marea...

(Cu trisalmul de mai sus, Cristian Răducă debutează în CaieteleDacoromâniei, anul III, nr. 9 / 22 septembrie – 22 decembrie 1998, p. 17)


'iiiiiiijiiiiiii+


Alina SBIERA

În faţa Mării-Mumă

Stăpână a nisipurilor sub valuri –Şi voaluri de meduze:Atât de frumoasă !Dimineaţa mă îndeamnă…Simt totul, auzindu-te şi văzându-te…Val de val se izbeşte de unica stâncă…Şi apa se sparge în durere,Cade din nou…

Să îmbrăţişez ţărmul speranţei

Ca apa, ca valul…Eu cu fiorulÎn faţa Mării-Mumă…!Visul morţiiÎn ochiul tălpii mele,Dar bufniţa-şerpoaicăAr strânge a mea carne…


'iiiiiiijiiiiiii+


Păstrează-a vieţii frazăÎnchisă în genune,Croită-n scrum şi-n brumă…!

Noapte de mai

Caleaşcă-ncărcată custele. Luna se

înmiresmează…

(Cu cele trei poeme de mai sus, Alina Sbiera debutează în Renaştereabănăţeană, numărul din 19 decembrie 1991, p. 11, la rubrica



'iiiiiiijiiiiiii+


Iulia SEMENESCU

Lumi paralele

Într-o lume nebunăEu sunt doar o fărâmăSuflată de vânt,Căzând pe pământ.

Într-o lume amară,Eu sunt doar o petalăRuptă dintr-o floareCăzută în mare.

Într-o lume albastrăEu sunt doar o fereastrăDeschisă spre steleÎnchisă în ele.

Într-o lume mareSunt o rază de soare,Un strop de luminăÎntr-o privire senină.

Şi-n oricare lumePot primi un nume,Dar în cea mai ciudatăRămân doar o fată.


'iiiiiiijiiiiiii+


Toate trec

Un minut, o oră, o secundă,Toate trec şi trec mereu la fel.Cine poate, oare, să se-ascundă,Să nu treacă anii peste el?

Un minut, o oră sau o zi,Toate vin, dar repede mai pleacă.Cine, oare, ar putea opriTimpul, peste noi să nu mai treacă?

O oră, o zi sau o lună,Toate trec ca repezile ploi.Cine, oare, ar putea să spunăCă nu îşi vrea anii înapoi?

(Cu cele două poeme de mai sus debutează în Rostirea românească,anul XI, nr. 4 – 9 / aprilie – septembrie, 2005, p. 153; Iulia Semenescu adebutat editorial cu un roman, Trandafirul albastru, Timişoara, Editura

Mirton, 2005; pagini A-5: 236; infra).

Aprecieri critice:«Romanul de debut, Trandafirul albastru, de Iulia Se-

menescu (Timişoara, Editura Mirton, 2005; pagini A-5: 236),în afară de „cotitura“ dinspre lirism spre epicitate, mai anunţăşi propensiunea desfăşurării cu superbie adolescentină în „pre-ponderent-onirice“ arii / spaţii care stau sub pecetea epitetuluicromatic al rosei canina, fie ea şi cu sineală de seră, desigur,fără ambiţia de a atinge – deocamdată – culoarea eternităţilor„de operare“ din Zalmoxianism, dar cu o bună funcţionare averosimilului (antrenat de eroi din „irealul“ „realităţii imedi-ate“ – Aida, Crina, Laura, Marius, Oana, Victor ş. a., în „aventu-


'iiiiiiijiiiiiii+


ra“ de la „imensa cameră“ cu „pluralitate de uşi“, la „CastelulTrandafirilor“ etc., mereu cu Trandafirul Albastru în suflet), cuangajarea lăudabilă de a depăşi „modelul“ negruzzian-filimo-nesc, cu efortul admirabil al adecvării la un lexic al opulenţeinuanţelor epicităţii, cu o cât mai interesantă „arhitecturare“ înplanuri naratologice, dincolo de altitudinile marcate de roman-cierii „clanului“ de „muşchetari“, „cireşari“, „lampadofori“,„ciberiazi-solarieni“ etc. […] Şi Iuliei Semenescu, ca la maitoţi debutanţii din ultimele anotimpuri, i se recomandă impe-rios înteţirea eforturilor întru intrarea în posesia „cristalului /diamantului“ Sfintei Limbi Valahe / Române“ (că dacă stăpâni-rea / cunoaşterea limbii materne nu e, atunci nici gândire – me-taforică / ştiinţifică – nu mai e !), continuarea strategică a „fi-şelor de lectură“ în „bibliotecile fundamentale“ (ale universi-tăţilor / familiilor), dovedindu-se că şi în România de azi, „lu-mea veritabilei intelectualităţi“ nu este bolnavă de autorlâcită,ci mai mult citeşte decât scrie, cum e normal, însuşirea „lecţi-ei“ privind „maladiile textului contemporan“, eliminarea ur-gentă a cacofonitei / ligamentitei («pentru că aceasta...», p. 13/ 104; simţi că ceva rece o atinge pe spate», p. 82 / 87; vorbe şipaşi..., p. 194) etc.» (Ion Pachia Tatomirescu, Prozatoare cu„trandafir albastru“, în revista Rostirea românească, anulXII, nr. 4-5-6 / aprilie-mai-iunie, 2006, p. 64).


'iiiiiiijiiiiiii+


Rostirea românească, nr. 7 – 12 / 2004, unde au debutat doi membri ai CenacluluiAethicus, poeta Andreea Maria Dudă şi prozatorul Vlad Totolici.


'iiiiiiijiiiiiii+


CENACLUL AETHICUS

ISTORIOAREPENTRUCIREŞAR

(jurnal, povestire, reportaj, „roman“, schiţă etc.)

LABORATORULDE

PROZĂ

1990 – 2009



'iiiiiiijiiiiiii+



'iiiiiiijiiiiiii+


Mircea-Eugen BÂNDA

În 2045, pe Lună

(file rătăcite de jurnal)

E a doua zi din anul 2045… Bineînţeles, ieri sărbătoriiAnul Nou pe Lună, pentru a doua oară... Rămân un vizitatorfidel, un selenaut…

Tehnologia avansează rapid… Legăturile dintre Pământşi Lună sunt facilitate, sunt asigurate de vestitele şi confor-tabilele autobuze spaţiale Zarevlahia şi Ko-Gaion… Roboţisupradotaţi execută o multitudine de servicii, de la vânzarea detichete, până la înregistrarea pasagerilor, înregistrarea coordo-natelor traiectoriilor de deplasare în ambele sensuri etc.

Drumul spaţial are nelipsite poveşti, ori explicaţii dintrecele mai bizare, care continuă să fascineze...

Călătorii nu au o limită de vârstă... În recenta călătorie,îmi amintesc că „ăl mai tânăr turist“ înregistrat fost-a un be-beluş pe nume Pluto, de doar patru luni şi jumătate, iar cel maiîn etate – o bătrânică, o Sfântă Vineri de numai 102 ani...Semenii mei rămân curioşi, temerari... Şi riscul nu-i sperie...


'iiiiiiijiiiiiii+


Dimpotrivă,-i ambiţionează... Sunt vizitatori ai celor mai straniilocaţii...

Un drum intergalactic, în timpul săptămânii, este maiieftin decât cel din weekend...

Drumul rapid, confortabil, printre ploile de stele şi, une-ori, atingând traiectoria cozii unei stele căzătoare, mă aduce înpragul melancoliei, la timpurile trăite de bunici, cu toate obice-iurile şi superstiţiile locale... Ca pe un pursânge în cursa pentruvictorie... Şi mirajul ce învăluie ca o plasă fină, fină, a mareluipăianjen galactic...

Prin hublou, Luna plină îmi mângâie cu lumina-i blân-dă, obrajii îmbujoraţi...

Să păşeşti pe Lună e ceva fantastic...! Locuinţele se aflăsub imense clopote transparente, sidefii... Panorama se aşterneîn faţa ochilor, te atrage ca un magnet, în fundal...

În culori vii, Pământul... Iar în jur, infinitul...Furnica din manşeta pantalonilor mei a îndrăznit să vină

în Lună... E bine şi-n armonia furnicilor...Chiar dacă a devenit „cunoscuta Lună“, totuşi, se păs-

trează, intact, un anume mister...2009, făurar.


'iiiiiiijiiiiiii+


Adina HAGIMĂ

Stogul-de-Piatră

Şi dimineaţa-i cumplit de călduroasă-n acest mijloc deiulie...! Tata şi Simona, verişoara mea, se decid, totuşi, să pro-fităm de-astă bună dimineaţă strălucitoare şi să ne aventurămîntr-o mică drumeţie către Stogul-de-Piatră, o stâncă pe caretatăl meu n-o mai vizitase din tinereţe…

Merg la bunica să o anunţ despre plecarea noastră. Eane pune cele necesare într-un rucsac şi ne binecuvânteazădrumul…

Ne avântăm în aerul puternic şi curat de munte, în stră-lucirea orbitoare a soarelui...

Drumul, totul, se-arată tot mai frumos…!Munţii falnici îşi îndeplinesc sârguincioşi datoria de ve-

ghetori asupra comunei Zemeş… Şi alţi oameni sunt la plim-bare, se bucură de-această zi… Mai ales, copiii se joacă fericiţiîn micul parc înconjurat de blocuri, în vreme ce Tazlăul cris-talin îşi vede liniştit de lungul lui traseu. Drumul nostru-iurmează cu fidelitate malul… Ca şi bătrânul meu ceas ce-arată


'iiiiiiijiiiiiii+


că ne apropiem de ora prânzului… Priveliştea veselă a Zeme-şului se pierde-n urmă-ne şi ne apropiem de celălalt sat, undeneapărat face-vom un scurt popas…

La intrarea-n acest sat, drumul se bifurcă: unu-i cel pecare am venit lin, pe malul Tazlăului; celălalt urcă şerpuind, pepieptul muntos, către mânăstire… Vine şi aşteptatul popas du-pă vreo cinci minute de mers pe drumul nostru tazlăuzitor…Ne oprim în faţa unui mic magazin ce are în faţă nişte bănci.Amabilă, vânzătoarea ne oferă zâmbind răcoritoarele solici-tate… Tata ne spune că trebuie să traversăm Tazlăul deoarecedrumul nostru se continuă pe celălalt mal. Tazlăul nu este pe-aici prea adânc… Traversarea lui este ca o binecuvântare pen-tru picioarele noastre care s-au încins mai mult decât am fidorit noi vreodată…

Urcăm pieptiş către Stogul-de-Piatră, prin vipie de iu-lie…

Tata are un moment de dezorientare datorită treceriitimpului ce făcuse parcă mai impenetrabilă pădurea…

Facem şi-al doilea popas, lângă o stâncă mai mică... Nehrănim trupurile vlăguite… Sufletele ni-s inundate de măreţiapeisajului… Stânca mică de-aici parcă ne-anunţă Stogul-de-Piatră… Tata ne-anunţă că trebuie să ne ridicăm şi ne con-tinuăm drumul pe lângă Peşteră. Odată ajunşi în dreptul Peş-terii, ne dăm seama că e imposibil să continuăm… Cărareaştiută de tata în tinereţe este năpădită de arboretul crescut întretimp… Tocmai când dăm să ne întoarcem, din Peşteră s-audnişte zgomote ce par a fi oarecum… umane. Ne hotărâm săverificăm Peştera, pentru orice eventualitate. Tata şi Simonadecid ca eu să rămân afară ca, în caz de se-ntâmplă ceva rău…Scot lanterna din rucsac şi o înmânez lui tata. Intră în Peşteră,fireşte, puţin speriaţi, dar destul de hotărâţi să vadă ce se aflăacolo. Aştept cam vreo zece minute până Simona îmi strigă săcaut nişe atele pentru piciorul rănit al unui tânăr ce s-aven-


'iiiiiiijiiiiiii+


turase în Peşteră… Găsesc destul de repede ceea ce caut…Tata şi Simona îl aduc pe rănit. E un tânăr cam cu vreo doi animai mare ca mine. Faţa lui arată cât e de speriat, dar şi fericitcă l-am găsit… Este puţin deshidratat… Scot sticla cu apă şi-idau să bea… După ce bea cu poftă, îmi mulţumeşte şi-apoi în-cepe să ne relateze păţania lui… Venise-n pădure după ciu-perci, dar intrase în peşteră, căzuse, izbindu-şi piciorul de obucată de stâncă şi luxându-şi-l foarte rău…După ce-i punematelele la picior, hotărâm că trebuie să-l ducem cât mai repedeîn sat pentru a primi ajutor specializat. Tata îl ia de sub braţ, euiau rucsacul şi verişoara mea îi cară plasa cu ciuperci… Înce-pem să coborâm de la Peşteră… Întoarcerea e mai dificilă…Cu greu ajungem în sat… La prima casă îl aşezăm şi sunăm săvină Salvarea… După ce-l încredinţăm Salvării, pornim sprecasa noastră...

Ajungem puţin după lăsarea întunericului. Bunica ne-n-tâmpină cu bucurie, ne pune cina şi ne îndeamnă să-i povestimcum a fost drumul până la Peşteră…

După sfatul, după îndemnul Bunicii, trebuie să ne odih-nim bine, ca mâine, dis-de-dimineaţă, să putem urca şi la Sto-gul-de-Piatră, dar pe celălalt drum, drumul ce trece pe laMănăstire…

2009


'iiiiiiijiiiiiii+


Veronica FIBIŞAN

Şi e clar

Îmi place sunetul clar al ploii, atât de cristalin… Cadeîn pământ.

Văd fiecare strop, îl contemplu. În el se ascund atâtealucruri minunate, trebuie doar să ştii să priveşti.

...M-am văzut mergând, eram pe o stradă pustie. Eratoamnă şi frunzele uscate se jucau cu vântul. Atâtea culori zbu-rau, cădeau, se ridicau din nou. Crengile, pe jumătate goale, selăsau mângâiate de toamnă. Clădiri părăsite, solemne – martorităcuţi ai tristului anotimp. Trist? Şi totuşi, nu... Doar de o fru-museţe prea profundă pentru a putea fi vreodată fericită...

Şi frunzele uscate s-au preschimbat în frunze verzi, şiera vară, natura înviase. Căldura mă îmbrăţişa.

O musculiţă zumzăia în zbor. Trecu nepăsătoare pe lân-gă mine, pierzându-se în zare. În adierea uşoară de vânt, m-amaşezat pe o bancă şi am început să număr furnicile, obosind,dintr-un muşuroi. Atât de mici, atât de grăbite...

Învolburate, frunzele s-au retras cu o grabă calmă înramurile din care izbucniseră.

Uscăturile de pe jos au urcat în copaci, făcându-se pros-peţime pe ramurile acestora...

2007


'iiiiiiijiiiiiii+


Andreea SABĂU

Prizonierul drogurilor

Nu credeam niciodată că am să ajung să aud povesteavieţii unui om furat de droguri chiar de la el însuşi. Aşa se facecă într-o seară răcoroasă de august (era spre sfârşitul vacanţei),când ne-am adunat toţi la o bună prietenă acasă, pe terasă, la oţigară, şi-a făcut apariţia şi el, căruia îi vom spune Dudy, pen-tru a-i proteja identitatea.

Din vorbă-n vorbă, am ajuns să discut doar eu cu el şiastfel l-am întrebat cum a început să fumeze (întrebare aparentstupidă, dar pe care o pun de fiecare dată când cunosc un ,,fu-mător nou“). Amuzat, mi-a spus că asta nu e nimic pe lângă cea mai încercat şi înainte.

Dudy provenea dintr-o familie destrămată, abandonaseşcoala după zece clase şi de atunci lucrase pe unde a putut,inclusiv în străinătate, pe bani de nimic. Cu stupoare am aflatcă totul a început în clasa a şasea, când, pasionat de chimie şibiologie, s-a apucat să studieze drogurile, proprietăţile lor chi-mice şi efectele asupra omului. Chiar a şi descoperit reţeta uno-ra dintre ele, astfel încât, de la un timp, le prepara singur. A


'iiiiiiijiiiiiii+


spus că nu a fost influenţat de anturaj, aşa cum se întâmplă înmajoritatea cazurilor. El ştia de la început la ce riscuri se su-pune.

Aflasem despre el că înainte era un băiat deştept… Şiacest lucru l-am putut remarca şi eu cât am stat de vorbă cu el,din felul în care se exprima, fluent şi folosind câteodată ex-presii de-a dreptul poetice.

De asemenea am auzit că ştie să cânte excepţional lachitară… Dar ar fi gata oricând să abandoneze aceasta pasiunepentru droguri…

Eu stăteam şi îl ascultam stupefiată, nemaiputând să zicceva, preferând să-l las pe el să-şi termine povestea…

Dudy avea o privire limpede acuma, cât nu era sub in-fluenţa stupefiantelor, chiar blândă, dar se putea observa că erauna tristă. Adevărul este că nu puteai şti niciodată cu exactitatece se ascunde în spatele ochilor albaştri, vopsiţi cu negru dejur-împrejur. Aşa-zişii lui prieteni îl tratau mai tot timpul ca peun nimic, crezând că dacă este drogat, sigur va uita până mâinetot ce au zis despre el. Însă se înşelau amarnic. Dudy mi-a măr-turisit că, deşi pare că nu pune la suflet vorbele celorlaţi, aceas-ta era doar o mască în spatele căreia ascundea ruşinea şi deza-măgirea. Puterea cuvântului este foarte mare şi orice om reacţi-onează într-un anumit fel dacă îi este adresat un cuvânt frumossau unul urât, chiar dacă pe moment nu îşi exteriorizează tră-irile… Aceste trăiri erau exprimate pe corpul lui Dudy… Maiexact, pe mâini şi pe spate…, pe toată suprafaţa mâinilor şi aspatelui…, sub forma unor tatuaje… Mi-a explicat el ce în-seamnă fiecare, dar am uitat…

Ceea ce m-a impresionat şi mai mult a fost faptul căDudy ştia că drogurile nu îi fac bine, a fost conştient de acestfapt încă de la început şi, cu toate astea, el nu voia să se o-prească. Nu acum, cel puţin …! N-am putut şi nu ştiu dacă voiputea înţelege vreodată această atitudine… E ca şi cum te-ai


'iiiiiiijiiiiiii+


omorî încet… Locul de muncă îi era periclitat de aceste mi-zerii, că nu ştiu cum să le mai numesc, familie nu mai avea, iarmajoritatea prietenilor se îndepărtase de el. Viaţa lui se îm-părţea în două: partea când era treaz – şi atunci tot timpul îşicăuta un nou loc de muncă – şi partea când era drogat, adicămai tot timpul…

Era deja spre dimineaţă… Fiecare începea să plece pela casa lui… Şi aici s-a încheiat şi discuţia mea cu Dudy...Evident, eu rămăsesem profund marcată, deoarece era ceva noupentru mine. Am făcut şi schimb de numere de telefon, asigu-rându-l că se poate baza pe sprijinul meu necondiţionat oricândare nevoie. Îmi pare chiar rău că nu suntem din acelaşi oraş…Şi aşa, de la depărtare, îmi va fi mai greu să-l ajut… Dar cândvoi putea, o voi face…

Şi nu pot să nu mă gândesc că, dacă nu ar fi apucataceastă cale, acum era în drum către un viitor strălucit, ar fifost o valoare, nu un parazit aşa cum îl consideră toţi…


'iiiiiiijiiiiiii+


Ioana SANDOŞA

Sentimente bântuitoare

Este o dimineaţă superbă... Orele au trecut în zbor... Purşi simplu, nu-mi vine să cred că a sosit şi această zi...! Am aş-teptat-o atât de mult, dar când mă văd în faţa ei, nu ştiu cum săreacţionez...!

Totul e pregătit... Arunc o ultimă privire în bagaj; înmod surprinzător nu se lasă uitat nimic. Un ciocănit la uşă... Etata... Vine mai devreme de la servici pentru a mă conduce laaeroport... Îmi iau haina şi rucsacul... Celălalt bagaj mi-l ducetata... Îmi iau rămas bun de la bunica şi de la căţel. Zâmbete,îmbrăţişări calde, lacrimi sincere şi uşa se deschide...

Ajunsă în aerogară, tata este nevoit să se despartă demine, pleacă, dar nu înainte de a-mi spune să am grijă mare...Rămân singură... Parcă înving teama de aeroport, frica de zbor,de formalităţile de dinaintea decolării... Pentru că totul pare a fiîn ordine pentru zboru-mi: Timişoara–Frankfurt, ora 11:40’.Mai am de aşteptat aproape o oră... Mă aşez şi încep să citescpoeme din primul ciclu al volumului Bomba cu neuroni de Ion


'iiiiiiijiiiiiii+


Pachia Tatomirescu... pe care mi-am pus-o-n rucsac mai ales ca„leac la răul de cer“... Pe ecranul zborului meu apare un noumesaj: întârziere 30 de minute din cauza „condiţiilor meteo“...Continui să citesc... Inclusiv amplul poem anticeauşist şiîmpotriva oricărei dictaturi cosmice, Noul Turn Babel...Decolez la ora 12:10’... Dispare ceaţa, trec peste o pătură denori; undeva, în stânga mea, străluceşte soarele; am unsentiment ciudat, căci simt căldura soarelui pătrunzând prinhublou, deşi ştiu c-afară-i aproximativ –40˚C... Cu privire ladestinaţie, mă copleşesc gânduri, imagini, din vara trecută:locurile, oamenii, practica de la birou, muntele din sfârşiturilede săptămână etc.

Peste o oră şi jumătate iată-mă-n minunatul oraş pe carenu l-am mai văzut de-astă vară...! Nu-mi vine să cred...!Timpul, pur si simplu, e-n stoluri de secunde... Revăd, regăsescaeroportul din Frankfurt cu bucurie..., chiar dacă începe să plo-uă... Mă-ndrept spre banda rulantă a aerogării, îmi recuperezbagajul şi-mi croiesc drum spre ieşire... În mulţimea de oamenireuşesc s-o zăresc pe Alice... Ne îmbrăţişăm cu mult drag şi-micer scuze pentru întârzierea de dinaintea decolării avionului...Ne îndeptăm spre casă... Odată ajunsă în camera mea de laAlice, îmi scot câteva haine potrivite din rucsac, schimbându-lepe cele de drum...

Plecăm – eu şi Alice – după soţul ei, la birou... Urmea-ză să ne petrecem sfârşitul de săptămână la munte. În confor-tabilul autoturism condus de Alice, cedez în faţa oboselii şiadorm... Sunt trezită după aproape două ore de mers, lângă ca-sa de vacanţă din Unterschonau. Sâmbăta ne-o petrecem laOberhof, unde totu-i acoperit de zăpadă... Parcă intrăm într-unvis de zăpadă... Parc-ar fi trebuit să opresc timpul... Dar n-amputerea asta...

Din nou, în Frankfurt... Noaptea dinspre duminică spreluni... Rătăcesc încă printre amintiri... Într-un final, reuşesc să


'iiiiiiijiiiiiii+


adorm, dar nu pentru mult timp... Sună ceasul... Soneria lui îmiinundă urechile... E timpul...

Şi e luni-dimineaţă..., revenirea în birouri... Inclusiv amea... Oare de data aceasta cum are să fie? Sunt bântuită deîntrebări, de gânduri, la care cu cât încerc să găsesc un răspunscu atât „mai pierdută în spaţiu“ mă simt...

Biroul meu... Reîntoarcere... Simt ceva ciudat, am im-presia că duc un nod în gât care refuză să mă părăsească... Maicred că în drum spre birou mă voi linişti... Dar nu-i deloc aşa...Din contră, cu cât mă apropii mai mult, cu atât simt că noduldevine din ce în ce mai mare... Sunt copleşită de emoţii şi nuîmi pot explica de ce... Pierdută între gânduri, mă trezesc înfaţa biroului... Sunt întâmpinată cu zâmbete şi multă căldură...Îngrijorările mele fără sens... Mă liniştesc...

Rătăcesc prin arhivă şi printre planuri... Primele ziletrec, aripile timpului prind contur, sunt într-un vis, într-o micăvrajă din nou, ca de sfârşit de săptămână... La gândul că măreîntorc la munte, în basmul cu zăpadă...

De data aceasta, parcă-i mai mare surpriza... Am impre-sia că peste câţiva paşi întâlnesc pe buna Crăiasă a Zăpezii,parcă-i simt prezenţa în spatele brazilor...

Intrată în basm, zăresc pe drum ruina – obsesie a veriitrecute... Până în momentul când ajung la ea... E la fel de im-punătoare, e acolo din anul 1200, şi, probabil, multe generaţii ovor găsi tot acolo... Vin în amintire şi castelul din Schmal-kalden, şi Biblia lui Luther...

Întoarsă din basm în real, constat că mai am doar câtevazile de vacanţă... Şi sfârşitul acestei săptămâni trece...

Din nou, în Frankfurt...E o altă zi de luni, e altfel...Dimineaţă de birou...Dar după-amiaza îmi rezervă o surpriză...


'iiiiiiijiiiiiii+


Urmează să merg singură în centru...Am nevoie de o plimbare...Trec Main-ul pe un pod destinat pietonilor si ajung în

zona centrală. E pe acelaşi drum pe care am fost şi astă-vară...E ca şi cum m-aş întoarce în timp... Dar acum sunt singură şinu plouă, din contră, am soarele de partea mea... O iau printrestrăduţe şi ajung în faţa Domului Sfântului Bartolomeu, o con-strucţie gotică, ridicată prin secolul al XIV-lea... Pentru a douaoară mă impresionează imensa orgă din interior... Ajung şi-nfaţa Primăriei, ajung şi-n Goethe Platz... Dar timpul nu-i departea mea, aşa că mă-ntorc la birou... Dar respir fericită...

Marţi... O mare surpriză... În calitate de practicantă,particip la o sedinţă de proiect... Nimic neobişnuit, doar călocul de desfăşurare era la Crematoriu... Mânată de curiozitate,accept... Găsesc o clădire veche, care arată foarte bine... Dacăpoţi ignora plăcuţa de pe una din uşile de la intrare pe carescrie Hala cu morţi. În cadrul sedinţei aflu noi date tehnice...La sfârşit, primesc aprobarea de a vizita crematoriul... Nu e atâtde înfricoşător... De fapt, văd camera unde sunt ţinute sicrielela rece, văd camera cuptoarelor... Văd încă o cameră, cea păs-trătoare de urne.

E joi, ultima mea zi la birou... Plec mai devreme, pentrua-mi face bagajul... Îmi iau rămas bun, mulţumesc pentrumodul în care s-au purtat cu mine...

Povestea se repetă, doar că de data asta urmează să măîntorc, desigur, acasă la mine... Sunt alte sentimente, altegânduri, dar şi o altă stare de tristeţe...

E ziua reîntoarcerii... Simt că-i o zi plină..., încărcatăpeste măsură... Şi nu mă înşel...

Avionul decolează la 9:05’ din Frankfurt spre Mün-chen; la 11:50’ trebuie să iau alt avion, de la Munchen până laTimişoara. De data asta, mă sperie escala...


'iiiiiiijiiiiiii+


Era ora 9:05’... Suntem gata de decolare... Însă voceacăpitanului de zbor ne informează că pentru următoarele 40 deminute rămânem la sol, datorită condiţiilor meteo... Printr-oironie a sorţii, un zbor de treizeci de minute are o întârziere depatruzeci de minute. Îmi e teamă să nu pierd avionul spre casă.Dar nu este-aşa, nu pierd avionul de Timişoara, pentru că, prin-tr-o altă ironie a sorţii, şi acesta a întârziat suficient...

În avion, spre casă... Mintea mi-e inundată de gânduri,de amintiri...

Cum a început totul?Cu o simplă invitaţie în vacanţă, primită în primăvara

anului trecut...Cum a început practica?Din dorinţa de a ajuta şi din curiozitatea care m-a făcut

să uit de teama de necunoscut.Un joc al sorţii care s-a transformat în realitate, care m-

a condus pe un drum al maturizării şi al independenţei....Un drum care te ajută să realizezi cât de mult iubeşti

ceea ce ai, cât de mult îţi pot lipsi unele lucruri simple şi că,oricât de negru şi de trist pare a fi perimetrul din jurul nostru,întotdeauna există o speranţă, fie ea chiar şi cât o furnică, dân-du-ne puterea de a continua.

Scopul? Doar împlinirea viselor...Adevărata fericire...? Probabil, în lucrurile simple: în

razele soarelui, în lumina lunii, într-un fulg de nea, într-unzâmbet, într-o privire sau pur şi simplu într-un gând...

E o parte din mine pe care o voi regăsi-o la vară, cândvoi fi din nou pe drumul gândurilor, al deciziilor...

Nu e un adio, e doar o pauză, până mă voi reîntoarce...


'iiiiiiijiiiiiii+


Enola STOICADin anul 2006, Enola Andra Stoica este absolvetă a Facultăţii de

Sociologie şi Psihologie – Secţia de Antropologie. Din 2008, lucrează la un„roman istoric“, avându-l ca protagonist pe „fratele lui Dracula“…

Monstrul

Totul era cufundat în întuneric şi o linişte bizară pluteaîn jur. Nu-şi amintea dacă dormise… când se trezise? Îşi simţeatrupul înţepenit. Încercă să-şi amintească de cât timp fixa cuiuldin faţa lui. Prin întunericul din cameră treceau doar câtevaraze gălbuie de lumină şi una dintre ele cădea exact pe cuiul cupricina… sau poate de acolo iradia? Îşi aminti că, atunci cândîncepuse să privească bucăţica de metal înfiptă în perete, defapt încerca să-şi dea seama de unde izvorăşte fasciculul de lu-mină… dar când se întâmplase asta? Acum o oră, acum o se-cundă? Începu să simtă cum mâinile i se dezmorţesc. Degeteleîi tresăltau involuntar şi furnicăturile din ele i se răspândirărapid în tot trupul. Pe măsură ce ameţeala grea se topea, gân-duri tot mai clare i se năşteau în minte. Oare unde se afla? Eramort? Murise? Panica iscată de gândul ăsta îl cuprinse ful-gerător…„Sunt mort?…Nu!… Cum să… dar cine sunt? Sau ci-ne am fost? Ce se întâmplă?” Bătăile inimii i se înteţiră pom-pându-i sângele în tâmple, care începuseră să se zbată de du-rere. Totul se precipită în mintea lui. Parcă groaza care îl nă-


'iiiiiiijiiiiiii+


pădise îi încolăcea gândurile aşa încât fiecare gând era doar oaltă întrebare fără răspuns.

Era întins pe podeaua de lemn, cu ceafa sprijinită deperete. Încet, încercă să se ridice şi locul se învârti odată cu elcând se întoarse sprijinindu-se pe palme şi genunchi. Încercă săse liniştească, să-şi limpezească mintea înfierbântată. Respirăadânc de câteva ori, clipi des şi parcă începu să distingă ceva înjur. Era o cameră cu ferestrele acoperite de obloane. Ghidat derazele subţiri ce tăiau negura, găsi o uşă. Rămase lângă ea pânăsimţi că nu se mai clatină. Apăsă pe clanţă, împinse… degeaba.Uşa nu se clinti. Îşi rezemă umărul de ea şi mai împinse o dată,lăsându-se cu toată greutatea lui pe lemnul tare. Nimic. Era în-cuiat acolo! Îşi luă avânt izbind-o de câteva ori, până cânddurerea ascuţită ce-i cuprinse umărul îl făcu să se oprească.Uşa însă era departe de a se deschide sau a se sparge. Durerearisipise de tot ameţeala. Strigase după ajutor în timp ce loveauşa. Mai strigă de câteva ori şi după aceea şi nimeni nurăspunse. Spaima creştea în el tot mai vertiginos cu fiecare se-cundă. Se chinuia să-şi amintească… şi de cum ajunsese acolo?Oare fusese răpit? Uşa era încuiată… se izbise de ea din nou,tot fără rezultat. Striga cât îl ţineau plămânii, dar în zadar. Îlustura gâtul deja şi răguşise, îl dureau pumnii cu care loviselemnul tare. Vlăguit şi disperat, se lăsă pe vine cu spatelesprijinit de uşa păcătoasă care îl ţinea prizonier şi ajuns pepodea, îşi îngropă faţa în palme şi începu să plângă dedisperare şi nervi. „Trebuie să mă calmez… O să vină cinevapână la urmă… Şi atunci poate reuşesc să fug cumva…“ Seridică de lângă uşă, îşi şterse lacrimile şi respiră adânc decâteva ori. Ochii îi erau obişnuiţi cu semiîntunericul şi vedeadestul de bine obiectele din jur. Era şi un pat…, dar el setrezise pe podea… nu înţelegea de ce nu-l aşezaseră pe pat ceicare îl încuiaseră acolo. Pe peretele opus distinse o altă uşă!Cum de n-o văzuse până atunci? Poate cedează mai uşor! Se


'iiiiiiijiiiiiii+


repezi cu năduf spre nou-descoperita cale de scăpare. Spremarea lui mirare, uşa nici nu fusese încuiată şi era din placajsubţire care cedase imediat, deschizându-se cu un scârţâit pre-lung şi izbindu-se de perete. Se trezi prin urmare expulzat depropria inerţie în încăperea alăturată. Era ceva mai multă lu-mină acolo şi se auzea în surdină o muzică bizară, când foarteritmată, când exagerat de lentă. Siluete subţiri şi îmbrăcate cuhaine largi din voaluri negre se mişcau încolo şi încoace cupaşi ritmaţi… dansau. Un dans foarte bizar… cu mişcări încerc, coordonate şi haotice în acelaşi timp. Hainele lor foşneau,picioarele lor loveau podeaua… i se păru chiar că paşii lor pro-duceau de fapt muzica. Deodată începură să murmure… in-cantaţiile erau hipnotice. Purtau măşti. Se apropie încet, dar seopri brusc lângă perete şi abia se abţinu să nu urle. Chipurilelor erau hidoase! Măştile erau transparente şi, sub ele, uniipăreau descărnaţi, alţii arşi…, poate chiar topiţi. Nu putuse să-iprivească suficient ca să-şi dea seama în ce fel erau pociţi.Ochii! Ochii lor care luceau cu răutate însă îi văzuse. Şi chiaraşa, lipit de perete, cu ochii strâns închişi, mintea îi era bântuităde imaginile abia văzute. „Nu se poate! Am halucinaţii! Maibine rămâneam în camera aia…“ Îşi făcu curaj să-i mai pri-vească o dată. De data asta îşi acoperi gura cu ambele mâini casă oprească potopul de urlete care îi urcase în gâtlej de cum îiprivise. Şi dansau! Nu se mai opreau! Se mişcau încontinuu cuhainele alea care făceau cel mai sinistru fâşâit. Inima îi băteafrenetic şi i se urcase în gât. O greaţă intensă îi pusese stăpânirepe stomac. Trebuia să iasă de acolo imediat, înainte ca spaimaşi scârba să-l învingă, să-l facă să leşine. Dacă l-ar fi văzut,oare cum ar fi reacţionat la prezenţa lui? Încercă să găseascădin priviri o ieşire, dar chiar şi uşa prin care trecuse maidevreme dispăruse. Hotărî că cel mai sănătos era să nu fie vă-zut. Se strecură pe lângă perete, încet, străduindu-se să nu facăzgomot.


'iiiiiiijiiiiiii+


I se părură o eternitate secundele care îi fură necesare sătraverseze camera. Mergea cu spatele lipit de zid şi se opreades pentru a se lupta cu senzaţia de sufocare ce îl chinuia.Ameţise din nou şi siluetele monstruoase dansau acum încercuri. Trebuia să treacă printre ei… zidul de care se sprijineaîşi pierdea conturul. Uşa pe care el o socotea ieşirea era pezidul opus şi un corp de mobilă îl împiedica să mai meargă pelângă perete. Era nevoit să treacă printre siluetele care semişcau în cercuri, umplând cu paşii lor toată încăperea. Intră înjoc încercând să nu facă notă distonantă. Dansatorii începură săse învârtă tot mai repede. Ameţeala îl cuprinse din nou şi odatăcu ea se întoarse şi durerea ascuţită, zvâcnindă, din tâmple.Toţi se învârteau în jurul lui, iar murmurul se transformase înţipete. Ce aşteptau oare de la el? Măcar ştiau că e şi el acolo? Îlvedeau… îl simţeau? Nu se putea concentra deloc şi simţeapământul fugindu-i de sub picioare. În pragul leşinului, maifăcu un ultim efort ca să ajungă la ieşire. Se prăbuşi însă şiparcă toţi dansatorii se năpustiseră asupra lui… şi nu numai ei,dar şi zidurile, chiar şi podeaua pe care era întins.

Când deschise ochii din nou, era ghemuit pe o bancă.Era ziuă. Privi în jur nedumerit. Nu recunoştea clădirile din jur,nici parcul…fântâna la care se adunaseră vrăbiile îi era completstrăină. Pe măsură ce se dezmeticea începea să perceapăzgomotele străzii… huruitul tramvaiului, motoarele maşinilor.Oamenii treceau pe lângă el în grabă. I se păru că de dupăcopacul de peste drum fluturase pentru câteva clipe o bucată devoal negru. Fusese cineva acolo! Cineva care îl pândise! Cine-va în haine largi şi negre. Îşi aminti dansatorii halucinanţi şimişcările lor bizare. Se ridică în capul oaselor. Dar cum ajun-sese în parc? Cine îl salvase de demonii mascaţi?

Încercă să-şi concentreze atenţia asupra propriei minţi.Doar acolo va găsi răspunsurile. Zgomotul tramvaiului caretrecea în viteză spre următoarea staţie îl distrase. Se grăbeşte


'iiiiiiijiiiiiii+


doar ca să se oprească… şi apoi iar să pornească şi să se o-prească iar… şi iar şi iar! Gândul ăsta devenise insuportabil.Inutilitatea situaţiei îl înfuria. Cum adică să se oprească doar casă pornească iar şi invers?! Se repezi în urma tramvaiului şi seopri brusc. Ce voise să facă? Să-l prindă din urmă?... De fapt serepezise fără să vrea… el nu voise să sară de pe bancă… nuavusese nici un motiv. “Pentru ce am luat-o la fugă? Eu nu amvrut să fac asta…Cine m-a pus? Cine?!” Cineva îl împinsese săfacă gestul ăsta! Cineva voia să-l ucidă!

Cineva îl pândise şi voia să-l ucidă! Cineva în negru…În batjocură purta negru! Se înveşmântase în straie de doliu casă-l batjocorească. Să-l sperie.

Îl apucă de mână pe cel care trecea pe lângă el în clipaaceea ţipând cât îl ţinea gura.

Ajutor! Vor să mă omoare! Omul îşi smulse braţul şigrăbi pasul. Nu înţelegeţi? Mă vor mort! Să mă ajute cineva!De ce nu mă ascultaţi?… Sunteţi…de partea lor… Ultimelecuvinte le rosti aproape în şoaptă. Se refugie rapid după uncopac. Se ghemui la pământ râzând înfundat. V-am dibuit eu!Nu sunt prost! V-am văzut!

Cu spatele lipit de copac, respira rar încercând să secalmeze. Trecătorii înveşmântaţi în haine negre purtau toţimăşti. Se prefăceau a fi oameni ca el, dar nu erau şi el ştia. Ve-dea prin măştile lor. “Am ajuns în iad!… De ce nu-mi potaminti?”

Uitaţi-l! e lângă pomu’ ăla! Se auzi o voce şi trei mas-caţi se repeziră spre el.

Nu mă las eu aşa uşor! gândi el şi o rupse la fugă. Să-l oprească cineva! Lăsaţi-mă în pace!O luă la fugă de-a lungul şinelor de tramvai. Monştrii

însă îl urmau îndeaproape şi le cereau trecătorilor să-loprească. Se feri de vreo doi, dar în final se opri în braţele celui


'iiiiiiijiiiiiii+


de-al treilea şi încercând să se întoarcă pe călcâie, se împleticiîn propriile picioare şi se prăbuşi. Cei trei care îl fugăriseră îlridicară şi îl târâră după ei, în timp ce el se zbătea nebuneşte săscape. Striga din toată puterea rărunchilor, dar nu-l lua nimeniîn seamă. Toţi ceilalţi îl priveau pur şi simplu indiferenţi lafaptul că cei trei îl cărau în braţe. Toţi ce din jur purtau măşti…măşti care nu exprimau nimic, iar dedesubt aveau chipurilepocite de indiferenţă.

Îl înghesuiră într-o maşină şi demarară în viteză. „Tre-buie să-mi păstrez forţele… când deschid portiera am să-i îm-ping cât pot de tare şi o iau la fugă… Dacă pot…, dar dacă suntmai puternici decât mine? Mă vor omorî oricum. Sigur astavor…, dar atunci de ce nu au făcut-o? Vor să mă chinuie? Vorsă mă… Nu contează! Trebuie să scap! Trebuie!”

Închise ochii o clipă ca să nu-i mai vadă. Erau atât deurâţi…Apoi se strădui să-i privească. Trebuia. Curiozitatea îlîmpingea să-şi fixeze privirea asupra lor. Să vadă ce fac…Darei nu-l băgau în seamă. Unul era la volan şi celălalt citea unziar. Nici nu se sinchiseau de el. Când maşina se opri, simţicum stomacul îi urcă în gât şi îşi încordă toţi muşchii. Era gatade atac. Portiera se deschise şi el se repezi ca o fiară izbind cupumnul pieptul celui care o deschisese. Îl lovise destul de tareca să-l facă să-şi piardă echilibrul. Se lovi de portieră în încer-carea lui de a ieşi cât mai repede şi celălalt îl lovi peste umericu un baston de cauciuc.

Îi luară amprentele, îi puseră o serie de întrebări la careel nu ştia răspunsul şi apoi îl împinseră într-o celulă mică şimurdară. Se urcă în pat şi sprijinindu-se de perete îşi cuprinsegenunchii cu braţele şi rămase aşa.

Îl cuprinse un nou val de greaţă privindu-i pe cei dincelulele alăturate. Parcă dintr-o dată cutia toracică deveniseprea mică şi plămânii lui ameninţau cu fiecare respiraţie să-ispargă pieptul ca să scape din strânsoare. Se gândi că ar fi bine


'iiiiiiijiiiiiii+


să se odihnească, să doarmă. Da! Avea nevoie de somn să-şicalmeze nervii. Dacă ar fi vrut să-l ucidă ar fi făcut-o deja. Nuputea înţelege ce voiau de la el. Oare ce se întâmplase şi el nu-şi putea aminti? Poate aveau de gând să-l tortureze… Încercăsă-şi golească mintea pentru a adormi… dar nu reuşea. Groazai se strecurase în carne şi nu putea să o mai oprească. Puneastăpânire pe el cu forţa unei avalanşe. Îi era frică să închidăochii, dar în acelaşi timp nu mai suporta să-i privească…ochiilor luceau de cruzime, privirile pline până la refuz de indiferen-ţă, nepăsare…, lipsă de conştiinţă! Fiecare dintre ei părea întru-chiparea unei forme distincte de răutate şi spaimă. Îşi simţeaproprii ochi invadaţi de urâţenie. Îl durea coşul pieptului dincauza efortului de a nu privi. Nu găsea nici un punct pe caresă-l fixeze şi astfel să scape de chin. Ameţeala îl învârtea încercuri tot mai înguste. Îi venea să urle, dar nu voia să atragăatenţia asupra sa. Dar ce bine ar fi fost să poată descărca toatătensiunea.

Dacă ar fi putut măcar să-şi amintească ceva despresine. Poate măcar ce nume avea, ce-i plăcea, ce-l enerva… Înlumea asta sucită în care se trezise nu reuşea să simtă nimic înafară de groază şi silă. Hotărî că nu are nimic de pierdut.Trebuia să scape de acolo, ori îşi pierdea minţile. Nici un riscnu mai părea prea mare. Oricare ar fi fost represaliile, trebuiasă încerce să-i facă să-i dea drumul. Poate dacă făcea pe nebu-nul, vor considera că nu au ce să afle de la el şi îl vor elibera…într-un fel sau altul. Se repezi la gratii şi zgâlţâindu-le din răs-puteri începu să urle.

Lăsaţi-mă să plec! Heeeei! Nu pot să mai stau aici! Taci odată, dementule! se răsti la el cel din celula ală-

turată. Ba tu să taci! Lăsaţi-mă! Vreau să ies de aici!Veni unul dintre cei care îl aduseseră însoţit de alţi trei.

Când îi văzu apropiindu-se, sări în lături repezindu-se în perete


'iiiiiiijiiiiiii+


şi acoperindu-şi ochii. Simţi mâna celui care venise pe umeriilui. Îşi înghiţi ţipătul şi se lăsă întors. Îşi ţinea însă ochii în-chişi.

Linişteşte-te. O să-ţi fie bine.Printre gene văzu uşa celulei întredeschisă şi trăgând

aer în piept se smuci alergând într-acolo. Inima-i bătea cu furie.Nu ştia pe unde să alerge pentru a ajunge afară. Între timp,monştrii se alarmaseră şi se mobilizaseră pentru a-l prinde. Oriîncotro privea îi vedea doar pe ei. Simţea că îi ard creierii. Unlichid amar îi urcă pe gâtlej umplându-i gura. Stomacul îl dureaşi avea impresia că toracele îi zdrobea plămânii.

Se prăbuşi în braţele unuia dintre gardienii care îl ajun-seseră din urmă.

Bine că l-aţi prins! N-am mai văzut pe nimeni să sepoarte aşa!

A venit salvarea… L-aţi prins? Nici nu ştiu dacă-l duc la spital sau direct la casa de

nebuni… Eu l-aş duce la nebuni. I-aţi anunţat familia? Da. Le-am spus că îl vom trimite la spital, să meargă

direct acolo. Părea drogat puştiu’… Fii serios, ce droguri? E nebun sadea!

** * *

Nici nu ştiu ce să-ţi spun! Doctorul a spus că cică evorba de un drog… nu ştiu ce plantă… nici ei nu ştiu exact.Zicea că nu a mai văzut aşa ceva niciodată.

Şi îşi revine? Da. Azi mă duc să-l aduc acasă… şi dacă nu i-aş fi zis

să nu se ducă la cheful ăla! Doctorul a spus că deja s-a eliminat


'iiiiiiijiiiiiii+


drogul din corpul lui… a fost nevoie de două zile! Îţi dai seamacât de puternic a fost?!

Păi şi cum o să ştii că s-a eliminat? Dacă nu mai strigă la mine că sunt un monstru scâr-

bos şi nu se mai urcă pe pereţi când intru la el în salon, atuncis-a vindecat.

Femeia puse receptorul în furcă şi mai aruncă o privireîn oglindă înainte să iasă din casă. Nu-şi mai văzuse soţul înasemenea stare niciodată… când intrase la el şi o întâmpinasecu urlete disperate… se speriase. Acum însă se îndrepta liniş-tită spre spital. Doctorul o asigurase că totul revenise la nor-mal. Se apropie totuşi cu băgare de seamă de el. Părea obosit,stors de vlagă. Venea spre ea cu paşi nesiguri, de parcă doarvoinţa l-ar fi făcut să se apropie. Îi întinse mâna şi el o apucăcu ezitări.

Ce ţi s-a întâmplat? Nimic.După ce doctorul o reasigură că drogul fusese într-ade-

văr eliminat din organismul lui, se urcă în maşină lângă el şiporni.

Ce ai făcut la… chermeza aia? Nu ţi-am spus să nu teduci?

Nu-mi amintesc… Cine a adus porcării acolo? Ştiai că or să fie d-astea?

D-aia n-ai vrut să mă iei cu tine?Nu mai răspunse la întrebări. Se hotărâse să o ignore. Îşi

amintise despre petrecere, totul până în momentul când i sefăcuse rău. Apoi, îl asigurase doctorul, fusese pradă unorhalucinaţii. Ar fi putut s-o liniştească, dar nu avea nici un chefsă dea explicaţii. Iar ea ar fi putut să amâne puţininterogatoriul! Părea neobosită. Şi dacă ar fi vrut să răspundă,n-ar fi avut unde să strecoare un cuvinţel.

Taci odată! Mă scoţi din sărite!


'iiiiiiijiiiiiii+


Ia auzi la el! mai bombăni ea, apoi tăcu în sfârşit.Oboseala cedă după baia caldă şi se simţi revigorat. Ea

aştepta pe canapea, fără să spună nimic, dar puteai citi pechipul ei curiozitatea. Se gândi să n-o facă să aştepte până di-mineaţă. Se aşeză lângă ea trecându-şi braţul pe după umerii ei.

Doamne, ce m-ai speriat! Ştiu că n-a fost o idee bună. Ea se străduia să nu-l

bată la cap… deşi îşi dorea enorm să-l descoase. Hai să-ţi spunce-mi amintesc, zise el, iar ochii ei sclipiră. Miki mi-a spus dechefu’ ăsta. A venit seara, m-a luat cu maşina şi duşi am fost.N-a vrut să-mi spună unde mergem. Am văzut că ieşise dinoraş. Dar am adormit. Ştii că eram obosit, cu lucrul şi cuşcoala… Când m-am trezit, ajunseserăm deja. Era o vilă cudouă etaje. Totul era bine, distracţia era în toi. Erau tot felul deindivizi acolo, se întâmplau şi chestii pe sub masă… dar nu măinteresa. Aveau un vin excelent. Ţin minte că am băut… dupăce l-am găsit. Îl pitiseră la subsol. Am luat sticla şi m-am as-cuns într-o altă cameră… şi am băut-o pe toată.

Şi drogurile? Nu am luat nici un drog. Ţi-am spus, erau nişte in-

divizi mai dubioşi pe acolo, dar eu am băut doar vinu’ ăsta decare ţi-am zis.

Or fi pus ceva în băutură! D-aia o ţineau ascunsă! Posibil… oricum, n-am mai ieşit din camera aia. Mi

s-a făcut rău, am adormit… şi după ce m-am trezit deja nu maivedeam bine. Doctoru’ zicea că am avut halucinaţii…

Ce halucinaţii? Mi se părea aşa că feţele oamenilor sunt transparente

şi pe dedesubt, le vedeam feţele adevărate. Erau toţi monştri. Şinu-mi aminteam de nimic… a fost groaznic. Mă mir că n-amînnebunit.

Şi pe mine m-ai văzut monstru… ai ţipat la mine cândam intrat în salon.


'iiiiiiijiiiiiii+


Aveam halucinaţii… Cum m-ai văzut? Nu mai ţin minte… minţi el. Ştia foarte bine ce vă-

zuse pe chipul ei… perfidie! Văzuse minciuna înflorind pegura ei şi făţărnicia umplându-i ochii.

Acum mă vezi normal, nu? Da. Să te înveţi minte, altădată să nu mai mergi singur pe

la d-astea. Eu aş fi ştiut imediat că ceva nu-i în ordine şi nu s-arfi întâmplat nimic.

Somnul întârzia să-i inunde pleoapele. Ea dormea dejade o bună bucată de vreme. Nu reuşea nicicum să-şi scoată dinminte chipurile hâde… ea se întorcea pe toate părţile trăgândpătura sub ea, ca de obicei. Becul de pe stradă lumina exact peperina ei. Uitaseră jaluzelele ridicate. Cu o ultimă întoarcere,ea ajunse chiar în lumina becului. O privea încercând să-şiscoată din minte caricatura pe care o văzuse sub efectul ciuda-tului vin. Deodată i se păru mai palidă ca de obicei… obrajii eipăreau… transparenţi! Dumnezeule! Vedea prin ei! Vedea subpielea ca o mască adevăratul chip! Stomacul îi urcă în gât. Serepezi în baie. Trebuia să-şi umezească fruntea… Abia apucăsă se aplece peste colacul veceului. Se înecă şi tuşi de mai mul-te ori. Gâtul îl ustura, iritat de efort. Încercă să se linişteascăspunându-şi că doar din cauză că îşi amintise monştri, o văzusepe ea din nou aşa. Dar nu se putea minţi…dacă doctorul îlminţise… dacă toţi erau în continuare monştri şi îi făcuserăceva ca să nu-i mai vadă! „Hai că totul începe să semene cu unS.F. de proastă calitate! Am ajuns într-o lume ciudată undetoţi sunt monştri şi m-au făcut să cred că sunt oameni, şi vorceva de la mine…“ Râse în sinea lui. Povestea cu drogurile dinvin şi halucinaţiile era plauzibilă. Oricum mai realistă decâtideile despre monştri care îl ţin prizonier şi îi manipuleazămintea. „Poate nu mi s-a curăţat de tot organismul de drog…“


'iiiiiiijiiiiiii+


Trase apa şi îşi spălă faţa. Se îndreptă apoi cu gând să se bărbi-erească. Îi plăcea să facă asta. Era cel mai intim ritual pentru el.Se simţea bine în timp ce-şi trecea cu lama subţire peste obraji.Dar când ochii lui se îndreptară spre oglindă, scăpă pămătufuldin mână şi se lipi de perete. Privea îngrozit chipul din oglindă.Pielea lui era la fel de transparentă ca a celorlalţi! O mascătransparentă de piele ce ascundea… ochii lui păreau sparţi, cio-biţi… toate gândurile pline de răutate, invidie, perversitate careîi trecuseră vreodată prin cap se înghesuiseră sub pielea lui şiacum le vedea îngrozit. Simţea că se sufocă. Închise ochii, spe-rând să nu mai vadă nimic urât când îi va redeschide. În zadar!Monstrul din oglindă stătea lipit de peretele din oglindă şi-l pri-vea printre gene.

Sunt un monstru… între monştri… şopti el ca pentrusine. Începu să râdă…iar râsul lui isteric umplu baia micuţă.Hohotele se potoliră în lacrimi. Apucă săpunul cu frenezie şiîncepu să-şi frece obrajii. Se zgârie în încercarea de a îndepărtamasca pentru ca apoi să poată spăla urâţenia de sub ea. Dartoată murdăria adunată în timp rămânea neclintită şi parcă îlbatjocorea cu prezenţa ei. Se rănise şi îl ustura faţa din cauzasăpunului. Se opri într-un târziu, epuizat şi cu sufletul plin dedezgust şi groază… Nu suporta să se mai vadă…nici pe ceilalţinu voia să-i mai vadă! Nu voia să ştie ce ascund ei sub chi-purile lor. Cu mâinile tremurânde căută forfecuţa ei… durereaera chiar plăcută. Sângele cald ce şiroi din ochii lui stăpunşi îilinişti sufletul torturat.

Ea se trezise şi alarmată de zgomot intrase…ţipă îngro-zită de chipul lui acoperit de sânge.

Ce dracu’ te-a apucat?! Eşti nebun!El o îmbrăţişă… dar după câteva secunde o împinse în-

fiorat. Ştia! De acum nu mai putea să uite chipul ei adevărat…îl vedea parcă şi mai bine, acum că era orb. Pentru că acum îlsimţea… urâţenia ei, a lui, a tuturor se transformase într-un fel


'iiiiiiijiiiiiii+


de pânză care îl învăluia şi îl sufoca. Ea continua să ţipe şi sătragă de el cu disperare, iar el ştia că nu din cauza iubirii pecare i-ar fi purtat-o făcea asta. Era disperată pentru că nuînţelegea motivele „nebuniei“ lui. O speria sângele, violenţacomportării lui… nu se încadra în nici un tipar de normalitatefamiliar ei. Îl scârbea… îl teroriza prezenţa ei, dar mai alespropria prezenţă. Se eliberă de mâinile ei… se izbi de pereţiiapartamentului încercând să iasă. Ajunse la uşă… ea alergasedupă el, întrebând într-una ce avea de gând…, unde mergea…,de ce nu voia să stea de vorbă cu ea…, chiar şi vocea ei eraacum sinistră…, urcă bezmetic treptele până la ultimul etaj. Seluptă cu ea şi cu trapa ce ducea spre acoperiş. Singurul gândera să scape…, ea încercase să-l oprească până în ultima clipă.Se aruncă în gol…, vâjâitul aerului în jurul lui îi umplu ure-chile. Cădea în gol…, realiză că va muri…, că salvareaînsemna moarte…, se zbătu nebuneşte să se agaţe de ceva, cuochii lui orbi larg deschişi…

(Din volumul Hainele răului, de Enola Stoica,Ed. Eubeea, 2004, pp. 110 – 121)

Aprecieri critice: «Volumul de debut, Hainele răului,de Enola Stoica (Timişoara, Editura Eubeea, 2004), înmănun-chează douăsprezece interesante povestiri ale perspectivării„paradoxist-realiste“ a maladivului urban ivit de sub „dodeca-gonul“ unei ingenioase „umbrele onirice“ (Colaj, Confesiune,Demult, Inocenţii, Graniţa, Hainele răului, Mani, Mântuire,Mirajul, Monstrul, Visul din zori şi Un lucru bun). În panoulnaratologic-central din fiecare povestire, este admirabil decu-pată şi proiectată (pro-jetată) o „scenă-limită“ din „realitateaimediată“, cu „cazul“ cel mai grăitor, cu un „protagonist“ maitotdeauna „abătut“, „deviat uşor“ de la normalitate, „devierea“înregistrându-se ca „molipsire blândă“ şi la ceilalţi eroi cu care


'iiiiiiijiiiiiii+


vine în contact, mai totdeauna în nişte banale „haine“ ale „ră-ului“ şi la apreciabilă distanţă de „înfloritul rău“ baudelairean,dincolo de care se relevă, în ultimă instanţă, „tardiv“, sau „preatardiv“, e drept, o posibilă „îmbumbire a binelui“, chiar o„floare a binelui“ zdrobită de şenilele unei societăţi ce nu maipoate vedea vreo „axă temporală“ pentru „iedera dinspre polulplus“ şi care nu mai poate arata în vreun chip „răbdare“. Ceidoisprezece vectori naratoriali ai volumului Enolei Stoicaţintesc / evidenţiază veşnica tragedie a ens-ului dintr-un „spa-ţiu-capcană“, din acel „pântece de chit“ al zbaterilor unui Ionádin zilele noastre, pe lângă care trecem buimaci. Povestirile seimpun printr-o „lucrare a eroilor“ între incitanţă – desemnândo „locaţie“ a conflictului, ori „un terminal“ al unei reţele-Kirchhoff a intrigii – şi paradox, ori, mai exact spus, situaţieparadoxală / paradoxistă. Prima dimensiune naratologică decare vorbim, incitanţa, mai totdeauna aparţine deschiderii prin„limită“; constatăm un tip de incitanţă pseudo-onirică, adezbuimăcirii / îmbuimăcirii: «Agatha se ridică într-al oaselorcap, amorţită, speriată. (...) Revăzu fragmente din vis... frag-mente sacadate sub pleoapele închise...» (Graniţa); «Totul eracufundat în întuneric şi o linişte bizară plutea în jur. Nu-şiamintea dacă dormise. Când se trezise ?» (Monstrul) etc. Un aldoilea tip este ilustrat de incitanţa dramatică a spaţiului-cap-cană: «Celula în care o lăsaseră peste noapte era răcoroasă.(...) şi fereastra dădea în curtea interioară a penitenciarului...»(Hainele răului); «...camera era scufundată în beznă.» (Mani);«Maşina luă curba spre strada ei şi Alina îşi rezemă tâmpla degeamul rece...» (Mirajul); etc. A doua dimensiune narato-logică, plonjarea în paradox, în mlaştina, în balta parado-xurilor, permite angajarea suspens-ului „în cheie clasică“, ori„paradoxist-soresciană“ – ca în romanul Trei dinţi din faţă: ofrumoasă asistentă medicală, de care se îndrăgosteşte eroulcentral (Paul Vornescu), din Colaj, se dovedeşte a fi un Adonis


'iiiiiiijiiiiiii+


(adolescentul Cristian Drăghici) ce, într-o încăierare cu „devi-ata“ Adela, iubita-i rămasă gravidă şi refuzând avortul, îi îm-plântă un cuţit în gât, ucigându-se şi el apoi («...„şi ce tânăr eraCristian Drăghici !...“ mai gândi Mihaela coborând pe peron» –Colaj); etc.

Enola Stoica, Hainele răului, 2004,coperta volumului de debut.

Povestirea Un lucru bun, din închiderea volumuluiHainele răului, de Enola Stoica, lămureşte şi opţiunea proza-toarei pentru titlul „întregului“ prezentat ca „debut de incon-fundabil timbru“, din „cotul mileniului al treilea“, cu irepre-


'iiiiiiijiiiiiii+


sibili paşi întru afirmarea voinţei naratologice, din interior, de-acasă, dintre jalonul-Caragiale – pentru arta dialogului – şidintre naratologicul jalon Eminescu-Eliade – pentru desfăşu-rarea registrelor ideatice. Şi în finalul povestirii finale, Unlucru bun, la procesiunea funerară, la mormântul „protago-nistului naratologic“, Alexandru, chiar Personajul-Destin vineşi priveşte «din spatele unui copac»; iar când se îndepărteazătoţi, Personajul-Destin – ce arată că Enola Stoica şi-a însuşitîntr-o expresionistă măsură lecţia eminesciană despre „filoso-ficul raport“ dintre binele şi răul din lume – glosează în sensulcelor subliniate: «De ce pentru un lucru bun e nevoie de atâtasuferinţă (...) ? Universul nu poate funcţiona fără rău... Unde earmonia în care credem ? Unde e perfecţiunea binelui (...) ?Armonia şi perfecţiunea şi binele nu există ! (...) Avem toatăEternitatea să ne regăsim... / !» În ultimă instanţă, volumul depovestiri al Enolei Stoica, Hainele răului, luând distanţă faţăde tipologia maladivului papadat-bengescian, anunţă un intere-sant viitor naratologic al spaţiului bănăţean, pare-se, într-o di-recţie arătată – în a doua jumătate a secolului al XX-lea – demarele prozator Sorin Titel.» (Ion Pachia Tatomirescu, Întreincitanţă şi paradox, în revista Orient latin, anul al XIII-lea,nr. 1 / 48, martie, 2006, p. 33. Revista în care Enola Stoica adebutat cu povestirea «Mani» este Orient latin, anul IX, nr. 2 /2002, pp. 21 – 23).


'iiiiiiijiiiiiii+


Vlad TOTOLICI

Teoria existenţială a nimicului

0 – nimicul. Dar cum poate fi acest nimic un nimiccând el este ceva? El este frontiera dintre pozitiv şi negativ.Atunci înseamnă că există ceva, care, de fapt, este nimic.Opusul lui. Paradoxul nimicului: cum poate fi nimic atuncicând e ceva? Dacă 0 (nimicul) nu e nimic, ce, de fapt, e ceva,atunci înseamnă că există ceva, care, de fapt, e nimic. Spreexemplu, numerele 1, 2, 3, care sunt doar nişte simple numere.Ele nu au nimic deosebit. Doar 0 (singurul, absolutul) efrontiera dintre pozitiv şi negativ. Binele şi răul. Să transpunemîn lumea umană (şi nu cea numerică) valoarea nimicului. Săpresupunem că el este echilibrul dintre pozitiv şi negativ, bineşi rău, echilibrul spiritual uman, absolutul, fiinţa perfectă dinpunct de vedere moral. 0 e compus dintr-un număr negativadunat cu inversul lui (spre exemplu, -1 + 1 = 0). Cum de launii oameni predomină partea pozitivă sau partea negativă?Înseamnă că absolutul, perfectul, nu poate fi ajuns, nu poate fidobândit. Nu în viaţa materială, cel puţin.

0 – absolutul, starea supremă a existenţei umane.Nimicul paradoxal care e ceva. Un om, oricât de bun creştin arfi, nu poate fi perfect din acest punct de vedere. El are calităţi,dar şi defecte. Calităţile şi defectele ar trebui să fie într-unechilibru perfect, echilibru pe care îl putem regăsi doar în 0. Înnimic, deoarece el nu există. Nu în lumea materială, cel puţin.El poate fi dobândit doar prin moarte, în viaţa spirituală, atunci


'iiiiiiijiiiiiii+


când devii una cu universul, cu materia primordială care te-acreat – 0.

(Cu două texte – unul dintre acestea fiind cel reprodus mai sus – , VladTotolici debutează în Rostirea românească, anul X,

nr. 7 – 12 / iulie – decembrie, 2004, p 162 sq.).


'iiiiiiijiiiiiii+


Andreea ZIMŢA

Solid şi lichid

Cortina este lăsată… Întuneric… Apoi, degetelestăvezii ale unui nou-născut mă salută… Îl zăresc prin sticlaferestrei mele…

Copilul creşte şi se înalţă… Tot mai sus, tot mai sus…Pe muntele vieţii… Uşor, ajunge în vârf… Aceeaşi mână măsalută mai viu ca oricând…

Pe-aceeaşi fereastră privesc…Deasupra mea un tânăr cu ochii de foc priveşte întreaga

lume…De acolo, de sus, se poate lupta cu Terra, care încearcă

să-l coboare – pentru a-i fi aproape… Săgeţi de foc curg de susşi-s gata să distrugă adversara.

Deodată, mândrul tânăr se înroşeşte…În propriu-i foc se mistuie…Cu ultimele puteri răspândeşte unde de foc în tot ce-l

înconjoară…Scara se topeşte…Cade în neant…


'iiiiiiijiiiiiii+


În veşnicie este amintit o clipă… Că-n doar o clipă astrălucit… Ea, statornică, mereu în scaun de aur, trăieşteveşnicia, amintindu-şi de-o clipă…


'iiiiiiijiiiiiii+


CENACLUL AETHICUS

OCHIUL CRITICULUI ÎN MAI

LABORATORULDE

CRITICĂ LITERARĂ

1990 – 2009



'iiiiiiijiiiiiii+



'iiiiiiijiiiiiii+


Mihaela-Andrada CUCUI

Poetul-medic şi misterioasele spaţii ale cuvântului

Până în anul 2006, Dimitrie Grama (n. 25 octombrie1947, Reşiţa; în prezent, medic în Danemarca) a publicat zecevolume de versuri: Făptura cuvântului (2000), Pasărea me-lancoliei (2000), Vânătoare de umbre (2001), Elegiile depăr-tării (2001), Neguţătorul de imagini (2002), Suflete atârnatede catarge (2002), Voi lua cu mine noaptea – poeme din Al-bion (2003), Dă-mi mâna ta, străine – 100 de poezii de iubireşi alte 100 (2004), „Bastian” şi alte confidenţe – poemele „co-tidianului mistic” (2005) şi Obsesii comune (2006), volumedin care, cu deosebită parcimonie, alcătuieşte şi publică, înanul 2007, o substanţială, definitorie, antologie de autor, Cu-loarea vântului, tâlmăcită de poeta şi anglicista Gabriela Pa-chia la cele mai înalte cote valoric-estetice ale limbii lui Shake-speare, evident, sub titlul The Colour of the Wind. Aceastăadmirabilă carte europeană bilingvă este postfaţată de londo-neza Kirsten Thomson (Afterword, pp. 193 – 196) şi însoţită deprefaţa Metaforele „realităţii suprapuse“ şi curcubeul para-doxist din Logos / The Metaphors of “the Multilayered Real-ity” and the Paradoxist Rainbow Within the Logos (pp. 5 –16), semnată de prof. dr. Ion Pachia Tatomirescu, prefaţă încare este radiografiat un teritoriu poetic inconfundabil, prefaţă


'iiiiiiijiiiiiii+


unde sunt evidenţiate coordonatele autenticului teritoriu poetical lui Dimitrie Grama, prefaţă din care cerem îngăduinţa de areproduce doar cinci fraze esenţiale cuprinzătoare de maximăfidelitate a întregului relief gramascian: «Aceste zece volumede versuri îl propulsează şi îl ancorează definitiv pe poet lafilonul de aur al paradoxismului bine temperat. Mai întâi,pentru că Dimitrie Grama, deşi aparţine spaţiului „sudic”, du-năreano-mediteranean, cultivă o poezie a înfiorărilor teluric-ce-leste, de sub soarele metafizic al fiordurilor, aşadar, oglindit înbrumele unui nord supercristalizat, cu o admirabilă ştiinţă abuclării spatiotemporalităţii la sărbătoarea prilejuită de Auroră,întotdeauna mai intens-luminoasă lăuntric, şi mai riguroasă, cuglobul de fotoni conectat puternic, deopotrivă miezului inimiişi mijlocului nopţii, aşa cum stă bine şi „genial”, oricărui poetautentic, născut, nu făcut, cerut (şi nu „de expulzat”) de Înţe-leapta Cetate a „Realităţii Suprapuse”, de care s-a apropiat, însecolul trecut, cel mai mult, A. E. Baconsky, Cetatea cea cuMinister / Ministru al Holon-Metaforei, spre a-şi asigura „dina-mitarea” şi, apoi, „propulsarea” de orizont întru cunoaştere, înlumea guvernată de cele cinci elemente – Apă, Aer, Foc,Lemn, Pământ –, sub a căror pecete inconfundabilă ne aflămdin zorii istoriilor, cu tot eul nostru cosmic-diseminat într-unmirabil câmp de forţă meridianat-magnetică... Şi în secundulrând, pentru că, mai „în amonte” de „modalitatea lui de a semenţine ancorat în limba română (Patria originară) şi într-oanumită ecuaţie afectivă“ (E. Nicolae), în obiectivul liricii luiDimitrie Grama s-a aflat făptura Cuvântului / Logosului, maiexact spus, Făptuirea de Univers a Dumnezeului Nostru prinCuvânt, după cum Biblia ne grăieşte dinspre Geneză şi Evan-ghelii, chiar dacă într-o frază aparent încriptată: La început afost Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeuera Cuvântul, ori, poate, chiar de la mitemele păstrate în fol-clorul popoarelor cercului polar de nord, îndeosebi, al alaska-


'iiiiiiijiiiiiii+


nilor: În acele vremuri adânci, / (...) / Cuvântul aveaneasemuite, magice puteri. / (...) / Un cuvânt aruncat la-n-tâmplare / ciudate urmări putea să aibă. / Dintr-odată,devenea viu, / se-ntrupa, după vrerea rostitorului – / şi tot ceaveai de făcut / era să rosteşti Cuvântul… Dimitrie Gramasondează acest spaţiu misterios al Logosului pentru „îndumne-zeirea” poeziei, a curcubeului sinesteziei expresionist-parado-xiste: ...mai ales la început... / De partea cealaltă, am simţit,parcă, / un alt Dumnezeu. // Pipăia şi el întunericul. / Printrecrăpături, am simţit / o grămadă de alte mâini, / pipăindîntunericul... / Aveau sânii tari şi gurile fierbinţi / mai ales laînceput... // Mi-au spus: „E aici, / e Dumnezeu, e bine...!“(«De partea cealaltă»). Mai mult, fiind tangent la „îndumne-zeirea Cuvântului“, înstăpânindu-se în oximoronizarea lumii,Dimitrie Grama face şi următorul pas „mare”, al esenţializării,al înlămurării paradoxiste a poeticului text, nu numai ca „reali-tate suprapusă” (ca în Masca nelegiuitului de Bertolt Brecht,ori ca în accepţiunea lui A. E. Baconsky), ci şi ca semnificantnăscător de semnificat, evident, după noua estetică a genera-ţiei resurecţional-poetice antiproletcultiste din România anilor1965 – 1970: Este adevărat / Că fiecare / Crucificare / Este o /Înălţare / Din carne / În lut... („Credinţa“)» (p. 7 sq.).

Într-adevăr, frazarea poematică a lui Dimitrie Gramaare o remarcabilă rezistenţă şi o stabilitate brechtian-bacon-skyană: Peretele de care-mi sprijin viaţa / s-a subţiat îndreptul sufletului – / şi-o mână mi-a trecut de partea cealaltă,/ pipăind întunericul... («De partea cealaltă», p. 18). Lirismulgramascian este profund, cu înfiorări întru catharsis, reverbe-rând temele acceleratei şi ireversibilei treceri a timpului, oritemele însingurării, ale Sorţii / Destinului, ale Erosului: Te-ascult, eternitate, / te ţin în palmă, / să-ţi pierd răsuflarea /printre degete... («Timp ucis», p. 88), sau: Te mângâi / cupleoapele timide, / cu bătăi de inimă, / cu gând din gând.


'iiiiiiijiiiiiii+


(«Elegie II», p. 52). Parcă se realizează o comunicare cu o altăeternitate: Siluete mari, de piatră, / macină încet, încet, /susurul albiei eterne... (p. 22).

Majoritatea elementelor poetice are o valoare simbo-lică, efemerul îşi revendică obârşiile în etern, monotonia vieţiieste raportată la „durată“, frica sartreană traversează ca o vulpearămie structurile poetice, efortul cunoaşterii metaforice, con-diţia umană, şi, astfel, poetul – cu efialtica putere a Andro-ginului – reuşeşte să transfere mitemele cu prospeţimi seman-tic-sincretice, din sfera expresionistă de mister, între parado-xalele lucruri ascunse şi nemărtusirite: Nu aveam cuvinte laîndemână / şi aş fi vrut să-ţi spun, / în vis şamanic, / cuvântulacela, descântat... / Nu am putut.../ Miraj depăşit, / singur şilucid, / acum îl repet mereu... («Grădinarii cosmosului», p.24); Zbor / fără corp, / substanţă vie, / pre-sărată / în timp... //Am fost, odată, / acolo, / împreună, / amintire... («Androginie»,p. 38).

Cartea de versuri, Culoarea vântului / The Colour ofthe Wind, de Dimitrie Grama (Timişoara, Editura Aethicus,2007; pagini A-5: 204), se relevă drept un indiscutabil şi incon-fundabil întreg de poezie de aur, o „operă completă“, având caautor o puternică personalitate, nu numai de lirism dacoromâ-nesc, ci şi de poemosofie (cum ar zice prefaţatorul IPT) deoriginală talie europeană.


'iiiiiiijiiiiiii+


Cornelia MIRCEA

Idei profunde în metaforice frăgezimi

Placheta bilingvă, Aforismele Apei / Aphorismes del’Eau, de Ion Pachia Tatomirescu (Timişoara, Editura Aethi-cus, 1999), abordează, în „formula dictonului“, ori în registrulideilor „gingaşe“, în nebănuite frăgezimi metaforic-simbolice,Apa, unul dintre cele cinci „elemente“ mitic-primordiale alecosmosului / universului nostru (alături de Aer, Foc, Pământ şi– în mitologiile asiatice – Lemn / Mu), relevând mustul înţe-lepciunii şi acele profunzimi filosofice ale „rocilor neuronale“din zestrea noastră genetică. Autorului i se datorează şi turna-rea aurului ideatic din aforismele apei în tiparele lingvistic-sti-listice ale limbii lui Victor Hugo.

În plachetă sunt 29 de aforisme ale Apei şi un aforismal Focului. După mărturisirea autorului, aceste aforisme s-auivit după ce a citit – în revista Inédit (La Hulpe / Belgia), nr.123 / Juin 1998 – despre un «…Concours d’aphorismesorganisé dans le prolongement de l’exposition Paul Colinet duCentre de l’Eau, à Seneffe. Thème: l’Eau. Il se sont mis à troisadministrations pour cela: la Province du Hainaut, la Com-munauté française (de Belgique) et l’administration commu-nale de Seneffe. Délai: 30 novembre 98 pour 29 aphorismes.Prix de FB 50.000, et publication en tout ou en partie.».Trimiţându-le la respectivul concurs, organizatorii – MinisterulCulturii pentru Comunitatea Franceză din Belgia, Direcţia


'iiiiiiijiiiiiii+


Generală a Afacerilor Culturale a provinciei Hainaut şi Admi-nistraţia Comunală Seneffe i-au răspuns că nu are dreptul deintrare în competiţie, nefiind cetăţean belgian, ori rezident înBelgia.

În aceste circumstanţe a luat hotărârea de a le edita bi-lingv. Placheta a fost trimisă în primăvara anului 1999, în Bel-gia, Administraţiei Provinciale Hainaut, la Louvière, partici-pând astfel la sărbătorile / festivităţile Apei...

Aforismele lui Ion Pachia Tatomirescu ne dezvăluie cuo impresionantă autenticitate treizeci de mirabile chipuri aleapei: ca parte a Mării Primordiale, ca simbol astral, ca „dimen-siune ecologică fundamentală a existenţei“ etc. În câteva rân-duri, autorul apelează şi la paremiologia pelasgo-daco-thracică,sau valahică / dacoromânească arhaică («a nu fi în apele lui»,«apa trece, pietrele rămân», «a-i suna apa-n cap», «a da apă lamoară» etc.), dovedind o gândire profund-scormonitoare şi ex-trăgând minereul aurifer „inedit“ al cugetării / ontologiei.

Arhicunoscuta formulă chimică a apei, H2O, i-a prile-juit o surprinzătoare cugetare „autobiografic-paradoxistă“ şitotodată o fulgerătoare „privire în ereditate“, în spirala mira-culoasă a acidului dezoxiribonucleic, unde-i „cheia sol“ a exis-tenţei umanităţii: «Tatăl meu – Hidrogenul, mama mea –Oxigenul; eu – fiul Apei, Vărsătorul... / Mon père – le Hy-drogène, ma mère – l’Oxygène; moi – je suis le fils de l’Eau, leVerseau...» (autorul „exploatând“ aici şi „întâmplarea“ naşteriisale la 16 februarie 1947, în zodia Vărsătorului).

În afară de „reuniunea elementelor apei“ din tabelulmendeleevian, Ion Pachia Tatomirescu mai abordează temaapei ca „lichid amniotic“, „apă tare“ (= acid azotic), ori învalenţele cromatice mitologice: „albă“, „neagră“, „vie“, „moar-tă“ etc., sau mitic-arhitectonic-tradiţionale („acoperişul în patruape“).


'iiiiiiijiiiiiii+


Într-alt aforism, pentru planeta Pământ, apa este văzutăca element purtător de suflu vital aidoma sângelui din orga-nismul nostru: Apa e sângele pământului... Fii atent la «răz-bunarea sângelui»...! Metafora „răzbunarea sângelui“ seconectează, indiscutabil, în simbolica potopului pedepsitor al„crimelor ecologice ale lumii“. În viziunea tatomirescian-para-doxistă, omul devine „centru“ al cosmosului, având menirea„pacificării“ stihialului: Elementele tot patru sânt: Apă, Aer,Foc, Pământ; şi eu, în mijlocul lor, împăcându-le...! Şi dinaceastă perspectivă, Cine cunoaşte tainele Apei – ca elementfundamental al Fiinţei – devine stăpânul universului...

Placheta bilingvă, Aforismele Apei / Aphorismes del’Eau, de Ion Pachia Tatomirescu, impresionează în primul rândprin densitatea profundelor idei dintre nebănuite frăgezimi me-taforice: «Fulgii sunt visele Apei, vise transformate în rea-litate... / Les flocons sont les ręves de l’Eau..., transformés enréalité...»; ori: «Apa este dimensiunea ecologică fundamentalăa existenţei: / Meuza / îşi leagănă meduza, / Rinul / îşi mângâievecinul; / întinzându-şi pânzele, Dunărea / îşi leapădă pulbe-rea; / în arca lui Noe, chiar şi Eufratul / suie Araratul; / laumbra piramidei, Nilul / îşi plimbă crocodilul; / Amazonul / ca-ră ozonul... »«L’Eau est la dimension fondamentale de l’e-xistence: / la Meuse / berce sa méduse, / le Rhin / caresse sonvoisin; / le Danube – en mettant à la voile légère – / devient laroute sans poussière; / dans l’arche de Noë, l’Euphrate / es-calade la montagne Ararate; / à l’ombre de la pyramide, le Nil /promène son crocodile; / l’Amasone / charrie l’ozone ...»; sau:«Sufletul nostru sălăşluieşte într-un corp în care, peste 90 lasută, se află Apa, compuşii Apei. Aşadar, datorită corpului, noisuntem mugurii Apei, o ramură a Apei.

Dintotdeauna, mitologiile / mitosofiile (Cosmogeneze-le) ne relevă Apa râului (Lethe, Styx etc.), la hotarul dintreLumea Asta şi Lumea de Dincolo, dintre Ţara-cu-Dor şi Ţa-


'iiiiiiijiiiiiii+


ra-fără-Dor. De aceea, în finalul aforismului, permiteţi-mi săinvoc Apa, aidoma Poetului, să psalmodiez Apei-mugure: Pe-o creangă de Apă, / sufletul îmi scapă – / şi-alerg după el /tras printr-un inel / până ilumină / fructul din grădină, /curcubeu-n umăr, / soarele-ntr-un număr...!»«Notre âmehabite un corps humain, oů il y a – outre 90 pour cent de l’Eau,les composés de l’Eau. Par conséquent, grâce au corps, noussommes les bourgeons d’Eau, une branche d’Eau. Depuistoujours, les mythologies / mythosophies (les Cosmogèneses)nous relèvent l’Eau de la Rivière (Lethe, Styx etc.) à lafrontière d’entre le Monde Terrestre et l’Autre Monde, d’entrele Pays-du-Souhait et le Pays-sans-Souhait. Voilà pourquoi, àla fin d’aphorisme, donnez-moi la permission d’invoquer l’Eau,comme le Poète, de psalmodier à l’Eau-bourgeon:

Sur une branche d’Eau,mon âme m’echappe –et je cours après elle,attiré par un anneau

jusqu’à illuminerle fruit dans le jardin,

l’Arc-en-Ciel dans l’épaule,le Soleil dans un nombre...!

(Cu cronica de mai sus, Cornelia Mircea debutează în Caietele Da-coromâniei, anul IV, nr. 12 / 22 iunie – 21 septembrie, 1999, pp. 18 – 20)


'iiiiiiijiiiiiii+


CENACLUL AETHICUS

LASERULDIN OCHIUL DE CERB

LABORATORULDE

ARTE PLASTICE

2008 – 2009



'iiiiiiijiiiiiii+


Debut: Patricia PURACu firesc şi admirabil avânt adolescentin, Patricia Pura

explorează reliefurile de sublim, de catharsis, atât din Ţara Poe-mului cât şi din Ţara Culorilor de sub curcubeul celebrei Daciia strămoşilor noştri Pelasgi / Valahi cu ştiinţa de a se face ne-muritori. Indiscutabilul talent cu care a hărăzit-o Dumnezeu,într-un foarte apropiat viitor, va înclina balanţa afirmării / rea-lizării depline – evident, prin cultivare permanent-sisifică –dinspre fabuloasa zare a cunoaşterii metaforice a Poemului (su-pra) către fascinantul orizont al Graficii / Picturii (infra).

Debutul Patriciei Pura, ca grafician, deja s-a produs în2008, atât prin publicarea, în Anuarul de martie, nr. 3 (editatde Colegiul Naţional Bănăţean din Timişoara, colegiu unde es-te liceancă, în clasa a XI-a, la profilul de filologie), a unuiportret în creion, făcut subsemnatului (în 15 octombrie 2007),pentru care îi mulţumesc şi pe această cale, dorindu-i din toatăinima un viitor de aur, cât şi prin vernisarea Galeriei Cene-biştilor (expoziţie din care publicăm mai jos unsprezece por-trete în creion ale colegilor ei de clasă), în cadrul sărbătoresc alZilelor Colegiului Naţional Bănăţean, din 23, 24 şi 25 mai(2008), deschizându-se astfel „cale“ şi celorlalte „galerii“ („Ga-

leria Sfinţilor Valahi“, „Galeria Profesorilor“ etc.)…Prof. dr. I. D. Pachia


'iiiiiiijiiiiiii+


Din „Galeria Sfinţilor Valahi”

Sfântul Valah Niceta Remesianu (340 – 416 aprox.),desen în creion de Patricia Pura, datând din 5 mai 2008.


'iiiiiiijiiiiiii+


Din „Galeria Sfinţilor Valahi”

Sfântul Valah Ioan Cassian (29 februarie 360 – 23 iulie 435),desen în creion de Patricia Pura, datând din 12 mai 2008.


'iiiiiiijiiiiiii+


Din „Galeria profesorilor”

Prof. dr. Ion Pachia Tatomirescu la 15 brumar 2007,desen în creion, publicat în Anuarul de martie, nr. 3 / 2008, p. 127,

şi reprezentând debutul Patriciei Pura ca grafician.


'iiiiiiijiiiiiii+


Din „Galeria profesorilor”

Profesoara, poeta, anglicista, Gabriela Pachia, în toamna anului 2007,desen în creion de Patricia Pura, publicat în web-revista Agero (Stuttgart),

numărul săptămânii 9 – 15 martie 2008 (cf. www.agero-stuttgart.de).


'iiiiiiijiiiiiii+


Din „Galeria Cenebiştilor”

David Alb – 22 noiembrie 2007, creion de Patricia Pura.

Bianca Antal – 24 noiembrie 2007, creion de Patricia Pura.


'iiiiiiijiiiiiii+



Vlad Bărboi – 23 noiembrie 2007, creion de Patricia Pura.

Atena Blacioti – 21 noiembrie 2007, creion de Patricia Pura.


'iiiiiiijiiiiiii+



Cosmin Cristescu – 19 septembrie 2007, creion de Patricia Pura.

Bianca Giurgiev – 13 ianuarie 2008, creion de Patricia Pura.


'iiiiiiijiiiiiii+



Adriana Haiduc – 25 septembrie 2007, creion de Patricia Pura.

Răzvan Lupaşcu – 13 ianuarie 2008, creion de Patricia Pura.


'iiiiiiijiiiiiii+



Rebeca Mândru – 27 septembrie 2007, creion de Patricia Pura.

Raluca Oschanitzky-Cetea – 22 septembrie 2007, creion de Patricia Pura.


'iiiiiiijiiiiiii+



Alina Vîrvoreanu – 3 ianuarie 2007, creion de Patricia Pura.


'iiiiiiijiiiiiii+


C U P R I N SCuvânt înainte, de prof. dr. Brânduşa MURGU ….…….. / 5

Filosoful / exploratorul pelasgo-dac,Aethicus Donares (Ister), primul europeancare descoperă America, făcând ocolul Pământuluicu 1057 de ani înaintea lui Magelande prof. dr. Ion PACHIA-TATOMIRESCU ………...… / 17

METAFORE DE PRÂNZLABORATORUL DE POEZIE

(Coordonator: prof. dr. I. D. Pachia)

Denisa-Alexandra BOŞNEAGŞoapte ……………………………………………….….…. / 87Prin prisma profundului galben matern… ………….…..…. / 87Diamante …………………………………………..……… / 88

Cristina-Carmen CIORTANBunica – fiinţă înger… ……………………….…….….….. / 89În satul meu din cumpăna… ………………………….…… / 90

Mihaela-Andrada CUCUIFragranţe de-april’… ……………………………..……….. / 91Sigur, îl voi recunoaşte… ………………….…….….…….. / 91Fără oprire ……………………………………….…….….. / 92Galben incert ………………………….…………………... / 92Sertarul cu idei… ……………………………………....….. / 93Intens …………………………………………………...…. / 93Plânsul dorului ……………………………….……...….…. / 93


'iiiiiiijiiiiiii+


Zbor fără dor… ……………………………….……..….…. / 94

Andreea CUŢITAROchean de lac ....................................................................... / 95Când pâlpâie argintul… ……………………..……………. / 95Clipă strangulată… ……………………..…………....……. / 97Croitorul de propoziţii ……………………………….....….. / 97Doamna-în-Roşu-Sadic ........................................................ / 98Hoaţa adolescentă ................................................................. / 98Pârgul soarelui ciopârţit ........................................................ / 99Tramvaiul 11 ....................................................................... /100Trup de cer singur ………………………….…………..…. /101Vocalizele pustiului ............................................................. /101

Adina-Mihaela GAVRABuburuză …………………………………………………. /103M-aşez pe un nor ……………………………………….… /103

Laura-Maria ILIEScut de aramă ………………….…………………...…….. /105Altceva ……………………………………………...……. /106Eternitatea clipelor …………………………………….…. /106Curcubeu de frunze …………………………….……...…. /107

Diana MIHAICromatic ………………………………………….………. /108Contur de primăvară …………………….…………….….. /108Bucăţi de suflet .................................................................... /109Posesie ................................................................................. /109Fericire ................................................................................ /110Pată de iubire ....................................................................... /111Timpul ................................................................................. /111Colorat ................................................................................. /112


'iiiiiiijiiiiiii+


Fumez sentimente ............................................................... /112

Anca MLADINCuvânt …………………………………..……….……….. /113Nesiguranţă …………………..…………………….…….. /113Raze de soare ……………………………………….…….. /114Nu vreau… ……………………………….…………….… /114Căutare ................................................................................. /115Muntele iubirii ……………………….………………...…. /115Vântul .................................................................................. /116Vis ....................................................................................... /116

Andreea OARACorabia cu fluturii visării …………………………...…… /117Iubesc… …………………………………….……….…… /117

Laura-Alexandra POPAMi-mpletesc părul din rarele... …………………..……….. /119Un vis .................................................................................. /119E un soare... ......................................................................... /120De ce ?... .............................................................................. /120Iubire, cu vântul… …………………..………………..….. /121Furtună de gânduri .............................................................. /121Tu şi iarna ........................................................................... /123

Patricia PURAPeste deal… …………………………….……………..…. /123Ars poetica .......................................................................... /123

Alexandra RUSTăcere... ............................................................................... /125Un fragment de umbră ........................................................ /125Şi eşti în mine, tu... .............................................................. /126


'iiiiiiijiiiiiii+


Pe umerii pământului ........................................................... /126Nu cunosc ……………………….…………………..……. /127Speranţa ............................................................................... /127Tu…pui râurile să cânte… …………….…………………. /128

Marius SIMONESCUConcert …………………………….………….………….. /129Timpul şi-nfige săgeata rece… ……………………...…… /129Lumina veselă vreau s-o adun... .......................................... /130O partitură pentru tine... ...................................................... /130

Ruxandra ŞTEFAN* * * (Cald întuneric...linişte deplină) ………………....…. /131* * * (De ce mai avem ochi să ne privim) ……..…...….…. /131* * * (Totul a-nceput cu un surâs) ………………….....…. /132

Teodora UDRESCUCuvintele-i sunt galbene… ………………………….….… /133Haină de toamnă peste umerii mei… ………..………..….. /133În arcuirea buzelor … ……………………….……………. /134Ia-mi inima…! …………………………….…….………,.. /135

Andreea UNGUREANUPe curând ……………………………………….……...…. /137Mai fericită cu un răsărit... .................................................. /137Indiferenţă ........................................................................... /138Joia fericiţilor... ................................................................... /138

Andra Adina VLĂDOI* * * (Copil plin de stele) ……………………………...…. /139Singurătate ………………………..……………..…….….. /139Viaţă de gheaţă ……………………………………...……. /140


'iiiiiiijiiiiiii+


Mister …………………………………………..…..…….. /140Spital …………………………………………………....… /141Cărţile ……………………………………….………...….. /141Munţii de smarald ………………….………………..…… /142

Iulia Daira ZAHARIEBaladă roză… ………………..……………………...….… /143Secret ştiut… ……………………….………………….…. /143Sub duna mea din fulgi de vise… …….………………….. /144Visez la mama ..................................................................... /144La Mama-Înger ... ……………………………………....… /145Iubire între stele… ………………………………….…..… /145Minciuni cu profit ……………………………………..…. /146

Andreea ZIMŢAMetamorfoză ……………………….…………………….. /147Creator şi creaţie …………………….…………………… /147Orizont …………………………………..……………….. /148Fiorul iernii …………………………………………...….. /148Afrodita înflăcărată ……………………….…………...…. /149Nuanţe …………………………………………….…...…. /149Existenţă …………………………………..…………....… /149

CENACLUL AETHICUS – CEI 22 DE MEMBRIAI LABORATOARELOR DE CREAŢIE LITERARĂ(„clasa“ profesorului dr. I. D. Pachia) ………………...….. /150

CERCUL LITERAR „GHIOCEI“–AETHICUSLABORATORUL DE POEZIE „GIMNAZIASTĂ“

(Coordonator: prof. Monica-Oana Vintilescu)

Ioana BIHOLARO altă zi ............................................................................... /154Schimbare ............................................................................ /155


'iiiiiiijiiiiiii+


Durere ………………………….……………..…….…….. /156

Aida OALĂBasm .................................................................................... /157Alfabetizare ......................................................................... /157

Cristina ONEŢFagure cântător .................................................................... /159Haine vechi .......................................................................... /159Alter ego .............................................................................. /160

Alexandra POP* * * (Broasca tăcerii) ......................................................... /161* * * (Nu mai ascult ) .......................................................... /161Curcubeie ale vântului... ..................................................... /162

Adriana SIMIONChipul tău ............................................................................ /163Preţ pe-al iubirii cap... ......................................................... /164

Ioana ZARCULADefiniţia… …………………………….…………….…… /165Mereu a noastră… ………………………….…….………. /166

METAFORE DE-APRIL’LABORATORUL DE POEZIE

(1990 – 2008; coordonator: prof. dr. I. D. Pachia)

Carmina ABIASTRELA(Subu-Bosica)Dor ………………………………………………….……. /168

Codruţa ANCĂU


'iiiiiiijiiiiiii+


* * * (Ghiocei, rândunici) ………………………….…… /168

Diana ANTONHaiku ………………………………………………..……. /170

Beatrice ARNICA(Zornek)Radiografie cu pronume ………………………………….. /170Căutare... ……………………………………………....….. /171Gaudeamus …………………………..………………...…. /171

Valentina BRÂNDUŞValurile... ……………………………………...……….…. /173Gândurile... ……………………………………………….. /173* * * (Aerul) ……………………………….……………. /173

Silvana BREIANU(Paşici)* * * (Eu sunt ca o harpă) ……………………….….….…. /174

Loredana CHIFAN* * * (Lacrimi pe frunze) ……………………..………..… /176* * * (În creierul meu, stelele) ……………….………..…. /176Aşteptare ……………………………………………….… /176

Nicoleta DRAGOMIRSfârşit de drum ……………………………...…….……… /178Vis rătăcit ………………………….…………...………… /178Se scutură teiul… ………………………………..……….. /179

Andreea Maria DUDĂŞi bat la uşi .......................................................................... /180Asemeni nopţii .................................................................... /180


'iiiiiiijiiiiiii+


Setea – nesfârşire ................................................................. /181Aprecieri critice:Ion Pachia Tatomirescu, O poetă şi „un dar de suflet“ ….. /181Olimpia Berca, Provincia literară …………………….…. /182

Daciana DUMITRU* * * (Frunză galbenă) ………………………..………….. /185* * * (Valuri şi lacrimi) ……………………..………….… /185* * * (Toamnă cu soare) …………………………….….… /185

Veronica FIBIŞANTatuaj ……………………………………….……………. /187Asemănare ........................................................................... /187Nemurire ……………………………………...………….. /188Rătăcire ............................................................................... /189Umbră .................................................................................. /189

Cristian Sorin GOŢIAInspiraţie ............................................................................. /191Revoltă ................................................................................ /191Zburătorul ........................................................................... /192Retragere ............................................................................. /192Unui prieten ......................................................................... /193

Nicoleta LINTEArşiţă ………………………………………………..……. /194Cunoaştere …………………………………..………...….. /194Ochii ……………………………………………..……….. /195Noi înşine ……………………………………………….... /196Meciul ………………………………………………….… /196Târziu ……………………………………………..…..….. /196


'iiiiiiijiiiiiii+


Ioana Bianca MIULESCUUltimul nufăr ....................................................................... /197Din gol simbol ..................................................................... /197

Păuniţa MIULESCUDuel …………………………………………….…...……. /198Salm (1) ………………………………………………..…. /198Adâncul …………………………………………….…….. /198Salm (2) ………………………………………………..…. /199Şi eu, şi căpătâiul… …………………………………...…. /199Trisalm (1) ……………………………………..…...….…. /199Dar şi-n broasca-tăciune… ………………....……...….….. /199Trisalm (2) …………………………………………....…... /200

Floriana PACHIABiblioteca… ……………………………………..….……. /201Versul …………………………………………………..… /201Animalele se-mpacă… …………………………….…...… /202Joc pe-o tablă de şah ……………………………………... /203Început de primăvară… ………………………………...… /203Poetul care n-a dansat niciodată cu o lebădă …………...… /204Mă ţine departe… ……………………………….…….….. /205Grefă …………………………………………..………..… /206Era o vreme ………………………………………...…….. /206Laudă cercului …………………………………....………. /207Umbra …………………………………………..……..….. /208În frunze …………………………………………...…..…. /209Versuri răzleţe …………………………………...…..…… /210Parcarea interzisă ! ……………………………..…...……. /211Pe furiş ………………………………………………..….. /211Lacrimile Dragonului ……………………………....…….. /212Aprecieri critice:Mugurel Breianu, Un rod al Festivalului de Poezie


'iiiiiiijiiiiiii+


„Lucian Blaga“ din Lugoj – ediţia 2005 …….........…...… /214

Mihai PACHIAArca suflată de îngeri ………………………..………..….. /217* * * (Cu un fir de colb) ……………………..………..… /217

Ioana PALICICA-BRADUAPercheziţie ………………………………..………………. /219Ego ………………………..........................................……. /219

Ciprian POPAHaiku ………………………………………………...…… /220

Sânziana Nadina POPAO societate a lalelelor ......................................................... /220Incertitudine ........................................................................ /221Moartea ............................................................................... /221

Raluca POPEŢI* * * (Dangăt de clopot printre frunze albastre) ………..... /222* * * (Pentru tot ce a fost) …………………….………….. /223Toamnă în suflet… …………………………………...….. /223Voinţă ………………………………………….…………. /224Frică …………………………………………………..….. /224Întoarcere ……………………………………..………..…. /225

Cristian RĂDUCĂ* * * (Trec şi aceşti ani) …………………………...……. /226

Alina SBIERAÎn faţa Mării-Mumă ………………………………….…… /227Să îmbrăţişez ţărmul speranţei ……………….…...……… /227


'iiiiiiijiiiiiii+


Noapte de mai ……………………………………...…….. /228

Iulia SEMENESCULumi paralele ...................................................................... /229Toate trec ............................................................................. /230Aprecieri critice:Ion Pachia Tatomirescu, Prozatoarecu „trandafir albastru“ …………………………..……… /230

ISTORIOARE PENTRU CIREŞARLABORATORUL DE PROZĂ


Mircea-Eugen BÂNDAÎn 2045, pe Lună …………………………….…………… /235

Adina HAGIMĂStogul-de-Piatră ……………………………………….…. /237

Veronica FIBIŞANŞi e clar ………………………………….………………... /240

Andreea SABĂUPrizonierul drogurilor ……………………………….……. /241

Ioana SANDOŞASentimente bântuitoare ........................................................ /244

Enola STOICAMonstrul …………………………………..……….…….. /249Aprecieri critice:Ion Pachia Tatomirescu, Între incitanţă şi paradox …....... /261


'iiiiiiijiiiiiii+


Vlad TOTOLICITeoria existenţială a nimicului ............................................ /265

Andreea ZIMŢASolid şi lichid ……………………………….…...……….. /267

OCHIUL CRITICULUI ÎN MAILABORATORUL DE CRITICĂ LITERARĂ


Mihaela-Andrada CUCUIPoetul-medic şi misterioasele spaţii ale cuvântului(cronică literară la Culoarea vântului / The Colourof the Wind de Dimitrie Grama) .......................................... /271

Cornelia MIRCEAIdei profunde în metaforice frăgezimi (cronică literarăla Aforismele Apei / Aphorismes de l’Eau, de Ion Pachia Tatomirescu) ……………...……. /275

LASERUL DIN OCHIUL DE CERBLABORATORUL DE ARTE PLASTICE


Prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu,Debut: Patricia PURA ………………………………..….. /280

Patricia PURA,Din „Galeria Sfinţilor Valahi”:Sfântul Valah Niceta Remesianu (340 – 416 aprox.),desen în creion de Patricia Pura,datând din 5 mai 2008 ………………………………...….. /281Sfântul Valah Ioan Cassian


'iiiiiiijiiiiiii+


(29 februarie 360 – 23 iulie 435),desen în creion de Patricia Pura,datând din 12 mai 2008 …………………………...……… /282

Din „Galeria profesorilor“Prof. dr. Ion Pachia Tatomirescu la 15 brumar 2007,desen în creion, de Patricia Pura ………………………… /283Profesoara, poeta, anglicista, Gabriela Pachia, în toamnaanului 2007, desen în creion de Patricia Pura …………..... /284

Din „Galeria Cenebiştilor“David Alb – 22 noiembrie 2007,creion de Patricia Pura ……………………….……….….. /285Bianca Antal – 24 noiembrie 2007,creion de Patricia Pura …………………………………… /285Vlad Bărboi – 23 noiembrie 2007,creion de Patricia Pura …………………………………… /286Atena Blacioti – 21 noiembrie 2007,creion de Patricia Pura …………………………......…….. /286Cosmin Cristescu – 19 septembrie 2007,creion de Patricia Pura ………………………………….... /287Bianca Giurgiev – 13 ianuarie 2008,creion de Patricia Pura ………………………………...…. /287Adriana Haiduc – 25 septembrie 2007,creion de Patricia Pura …………………………………… /288Răzvan Lupaşcu – 13 ianuarie 2008,creion de Patricia Pura ……………………………...……. /288Rebeca Mândru – 27 septembrie 2007,creion de Patricia Pura …………………………………… /289Raluca Oschanitzky-Cetea – 22 septembrie 2007,

creion de Patricia Pura ………………………..…………. /289Alina Vîrvoreanu – 3 ianuarie 2007,creion de Patricia Pura ………………………………….... /290


'iiiiiiijiiiiiii+


ISBN 978–973–85262–6–6Editura AETHICUS

Consilier editorial: I. D. Breianu.Lector: Sarmis Porduma.

Culegere / paginare: S. c. Aethicus s. r. l.Bun de tipar: 16 martie 2009.

Apărut: 30 aprilie, 2009.

Tiparul executat la Tipografia WALDPRESSstr. Brânduşei, nr. 17,

Timişoara,Dacia.

aethicus donares

Documents