Alexandru AndrieşDe vină­i Ioana

Eram la pământ,Eram la podea:Într­o astfel de clipăA apărut ea.Ea mi­a zâmbit,Şi eu i­am zâmbit;I­am dat sufletul meu, Ea l­a mototolit,L­a aruncat pe jos... Te­ntreb: aşa ceva, cui i­a fost de folos?

L­am luat de jos,Am vrut să­l repar.Meşterul mi­a zis:"Te zbaţi în zadar!Uită­te la mine, Am păr alb în mustăţi:Sufletul tău e făcut bucăţi,Mai bine lasă­l jos!Te­ntreb: aşa bucăţi cui i­ar fi de folos?

L­am rugat frumos:"Nu mă lăsa aşa,E imposibil Să nu fie ceva!"El a zis: "Există,Da' e foarte dureros,Şi nici măcar nu ştiu dacă­i de vreun folos,Mai bine stai aşa,Şi­n loc de suflet îţi pun O bucată de tinichea!"