/ -'{ffir,iNTaTI\

Oc$sliPg

ffir,iNrcOWPK

,4daptare de

Kenr SurHrnlexo

Dapd un scenariu de

Lrupe WoolvtnroN

Dupd romanal scris de

Lrwrs Cennoi,r,

@*

Ga[trffi,x]Ps

holog 5

Capitolul I.............. rr

Capitolul IL............ zS

Capitolul III ........... 39

Capitolul IV............ 5rCapitolulV

CapitolulM 73

CapitolulMl.............. 87

CapitolulMll ............ 99Capitolul IX............ ro7

Capitolulx............ rL1

Capitolulxl........... t29

Capitolul XII.......... t39

Capitolulxlll ........ r49

Capitolulxlv......... 16r

Capitolulxv.......... rZ3

CapitolulxW......... rB5

CapitoluIXWI ....... r93

Capitolul XUII .......r....;..... 2or

Capitolul XIX......... zo9Capitoluln.......... zz3

Capitolul )CKI .........

I,r'D , / -J--4'tJ a.tttl, /(zrtt. ,72,a,/. {e.a,7t./,

/o*/rt

INUNEA iNarmrAin amonte pe Tamisa, p5trun-

zAnd in inima Londrei. Pe maluri, fabrici

gi depozite erau ingrf,mldite ca niEte santinele, de-a

lungul fluviului, strdzile dintre ele rSsucindu-se pe dupa

colluri inguste.

Alice umbla incolo si incoace prin cabina clpitanului,

adunAndu-Ei lucrurile. igi vAri in buzunarul hainei ceasul

tatdlui ei, chiar dacl nu mai funcliona de o s5ptimAnS. De

la moartea tatllui ei, Alice ii purtase ceasul de buzunar

peste tot, aproape ca pe un talisman. Chiar dacl acele lui

incremeniser5, o fdcea sd se simtf, mai aproape de tatll ei.

Arunci o ultiml privire prin cabin5, dupl care ieEi Ei

vdzuMinuneo andocAnd de-a lungul unui chei. Multumitl

J/;" ;* fui Q/;*7o/,'

cI oamenii din echipajul ei ii indrumau corect pe mun-

citorii de pe doc si descarce inclrcitura prelioasi de pe

Minunea, iEiindrepti aten{ia spre cheiul de descf,rcare.

O siluetl sublire, imbrdcatd intr-o mantie gri, ii atrase

privirea. Alice icni de bucurie Ei lAgni pe rampa de acces

la bord.* Mam[! striglAlice, alergAnd spre ea.

O cuprinse cu bra{ele Ei o imbrSliq5 strAns. Helen

Kingsteigh ii rlspunse la imbr5liqare cu o atitudine ceva

mai rece, bitend-o uEor pe spate. Nu avea sI se obiqnu-

iascl niciodatl cu felul entuziast al fiicei sale mai mici de

a-gi manifesta afec{iunea, dar se bucura cI se intorsese

acas5. Grijile nu-i dlduserl pace nicio secundi cAt timp

Alice fusese plecat5.

-Iat5-te... in sfArEit! spuse Helen, fecend un pas

inapoi.Alice inspirl adAnc, gata sf, inceapf, s[-i povesteascl

isprlvile pe care le sivdrqise - avea atAtea sd ii spunl

mamei sale -, dar se opri numaidecAt cAnd un blrbat

necunoscut le abordS.

Era tAnf,r Ei chipeE. Avea plrul blond ondulat, pieptlnat

pe - o parte, Ei ochii de un albastru uimitor. Alice ii privi cu

atenlie costumul simplu, curat, qi observi insemnul de pe

serv'ieta pe carc o cdra in mAn5. Deci, era de la companie,

venise sd verif ice marfa.

/9

/ ''-/-'/ /Pa,fttelel anu

-Vd agteptlm de un an de zile, domniqoard Kingsleigh,

pe dumneat a Eipe Minuneo, spuse acesta.

Alice rogi cu un aer vinovat, chiar dacd simli o urmlde iritare pentru cI birbatul nu i se adresase cu apela-

tivul ,,C5pitane". Era suplrltor pentru ea sI se intoarci

in Anglia, unde pozilia ei declzuse dintr-odatf, in cea

de tdndrd neclsitoriti. in toate porfurile din strlinitate

fusese intdmpinatl cu mult mai mult respect.

iEi indrepti umerii Ei se intoarse spre strlin.

-Am avut parte de... unele complicalii, spuse ea.

Se indoia cI altcineva ar fi reuqit ceea ce izbutise ea Ei

era convinsd cI LordulAscot avea sI fie incAntat de des-

- Indriznesc sI spun cI inclrcdtura va compensa

intdrzierea, rlspunse repede blrbatul, observAnd atitu-

dinea ferml a luiAlice. Eu sunt james Harcourt, doamn5.

Func{ionar in cadrul companiei.

ii itttitt*" mAna, iar Alice i-o strAnse, imbunAndu-s'e

pulin cAnd James iqi plecl respectuos capul.

- Mi-ar pl5cea sf, il v5d pe Lordul Ascot, spuse Alice,

in timp ce func{ionarul le conduse pe ea Ei pe mama ei

cdtre o birja.

James se opri lAngI portiera birjei qi o privi solemn.

-Vai, imi pare rdu sivi anun! cd LordulAscot a decedat

cAttimp a{i fost pe mare!

/3

J/,;, ;* %:fr Q/,*7,/,"

Alice se intoarse uluiti spre mama ei, care ii confirmi

incuviin{dnd triste din cap. Alice simli apisarea pierderii

suferite. Lordul Ascot fusese un blrbat unic. Nu existau

prea mulli preEedinli englezi de companii de transport

maritim care i-ar fi acordat o Eansf,. Dar el fusese un patron

foarte generos; fusese prieten cu tatll ei gi cu ea.

- Titlul a fost moEtenit de fiul lui, continul James.

- Hamish? spuse Alice, strlduindu-se sd iEi ascundl

uimirea.* intocmai. Dumnealui este acum gi preEedintele con-

siliului, continui James.

Alice era mai uluitl decAt dacd l-ar fi vlzut pe func-

lionar c5ldrAndu-se pe birj5 gi urldnd din rlrunchi

,,Dumnezeu s-o salveze pe regind". Nu Ei-l putea inchi-

pui pe Hamish - Hamish cel obosit - responsabil de

ceva, cu atAt mai pulin de compania infiin{at5 de tatlllui. Se urc[ in birj5, cugetAnd la veEtile primite.

Era firesc ca titlul Ei acliunile companiei si fie moE-

tenite de Hamish, dar acesta fusese intotdeauna atAt de

dezinteresat de chestiuni de afaceri, incdt tatil lui nici

mdcar nu mai incercase si il implice. Hamish era mai

preocupat de a-Ei perfecliona cel mai la modl pas de dans

sau de a gdsi solia perfectl cu care sd defileze pretutin-

deni. Slav5 Domnului cdAlice il refuzase! Ar fi format un

cuplu ingrozitor! Spera sI poatl lucra impreunS. Poate cI

//

// t't/ .tPaf tlole/ ama

se schimbase in anii din urmd. Poate cd se maturizase.

Spera cI mlcar nu avea sI ii stea in cale in timp ce ea avea

sI ertindl rutele comerciale ale companiei.

AdAnciti in gdnduri, nu observl fluturele albastru ce

se strlduia si se {in5 dupa birj5.

CAnd ajunserl lAngi casa in care copilirise, Alice se

aplecl in fa!5. Casa de la oras, din clrimizi rosii era exact

aEa cum qi-o amintea ea, chiar Ei dupl o absen!5 de treiani. iEi urmi mama in cas5.

Uqa de la intrare se inchise cu zgomot, chiar inainte

ca fluturele albastru si ajungl la ea. Fiptura piru cA bate

mdnioasd din aripi la uEa din lemn masiv, dupi care zburlspre o fereastrS. Lovi linigtit cu aripile in geam.

Alice rdmase inhol, pulin dezamigitS. Chiar daci exte-

riorul nu se schimbase, interiorul era intunecos Ei rece.

Nimeni nu flcuse focul pentru a le intdmpina, iar aerul

plrea prifuit.

-Unde e Mary? intreblAlice.

-Am renunlat la Mary. Sunt foarte capabild sI ingri-jesc singuri casa, r[spunse Helen.

Se intinse spre geanta lui Alice, aEa cum ar fi ficutM"ry, sd i-o care sus in camer5, darAlice o opri. Nu putea

permite ca mama ei sd fie servitoare.

Cuprinsl de un usor fior, Alice se indrepti spre salon,

cu gAndul sl aprindl singuri focul, dar inmlrmuri cAnd

/5

J/oon i- ?;; Q/;-7;/.o

vlzu odaia. Jumitate din mobil5 lipsea, inclusiv canapeaua

mare roqie gi fotoliul din catifea care ii pl5cuse dintot-

deauna. Lipsea chiar Ei bufeful, singurul semn care trdda

existenla acestuia fiind conturul lSsat pe podea.

Mama ei zAmbi stingheritl cAnd vdzu nedumerirea

de pe chipul lui Alice Ei se indreptd spre demisol.

- Mereu e mai cald aici, jos, spuse ea.

DupI ce intrf, in bucltlria de la demisol, Helen lu5 niste

ceEti cu farfurioare din dulap Ei le aqezi pentru a servi

ceaiul. Alice observ5 chipul mamei sale mai increlit de

riduri Ei Euvile inclrunlite in plrul ei. Se incruntS qi o privi

mai atent. Helen, zveltl de felul ei, plrea mai slabl decAt

inainte, iar mdinile ii tremurari uEor cAnd ridici ibricul

aburind de pe sob5. Se plrea cI timpul isi cerea rlsplata

in privinla ei.

- Deci, spuse Helen, rupdnd tdcerea. Mi-ai scris atAt

de rar. Abia dacl Etiu pe unde ai umblat in tot acest timp.

- Oh, mamS! Minunea a adus o sutl de sortimente de

ceai din China! incepuAlice nerlbdltoare, uitAnd o cliplde ingrijorarea pentru mama ei. Si mltisuri de culori

nemaivlzute pAnd acum. Am intalnit implrali Ei cerEe-

tori... asce{i... gi pirali!

Lui Helen ii pieri zdmbetul.

- Nu !i-a fost teami deloc? intrebl ea ingrijorat5.

Turn5 apa fierbinte intr-un ceainic.

/6

/-f ob/-/ **-

- CAnd imi era, md gAndeam la tata, spuse Alice.

Se aEezd pe un scaun de lemn lAng5 sob5.

- Semeni cu el. Ar fi foarte mdndru de tine. Dar, draga

mea, un an in plus? i1i dal seama cI, la vdrsta mea, timpule un stipAn nemilos.

Alice isi trecu absentl degetele peste ceasul de buzu-

nar al tatilui ei.

- Siunho!, pe deasupra, murmurl ea amlrdti. Timpul

nu era deloc prietenul ei, intrucAt ii furase tatdl mult prea

devreme. Cei mai buni sunt luali cei dintAi.

Atenlia lui Helen reveni asupra ceaiului.

- Iar scursurile sunt l5sate in urm5, sd inleleg? bom-

blni ea ca pentru sine. Clatinl din cap Ei ridicd tava cu

ceai, hotirAtl sI fie veseli. Am in{eles cd familia Ascot

sirbltoreste moEtenirea lui Hamish disearl, mai spuse,

cufunddndu-se intr-un fotoliu din fala fiicei sale.

- Perfect. Ar trebui sI mergem, spuse Alice.

Trebuia si stabileasci rela{ia de munci pe care urma

si o aibl cu Hamish, Ei acum era cel mai bun prilej.

- FIre invitalie? spuse Helen, clipind des Ei incrun-

tAndu-se la fiica sa.

- LadyAscot a spus odatl clvom fi mereu bine-venite

la ei, repliclAlice, fluturAndu-Ei nongalant mAna.

- Dar, Alice... didu si zicd mama ei.

/2