beneficiile formarii profesionale - prima pagina · prezentate liniile generale ale...
Post on 11-Sep-2019
31 Views
Preview:
TRANSCRIPT
Investeşte în oameni!
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin
Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013
Axa prioritară 5: "Promovarea măsurilor active de ocupare"
Domeniului major de intervenţie 2 "Promovarea sustenabilităţii pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce
priveşte dezvoltarea resurselor umane şi ocuparea forţei de muncă".
Titlul proiectului: "Formare profesionala si antreprenoriat-sanse pentru dezvoltarea mediului rural!"
Cod Contract: POSDRU/135/5.2/S/129054
Beneficiar: Federatia AGROSTAR
BENEFICIILE FORMARII PROFESIONALE
din cadrul proiectului
"Formare profesionala si antreprenoriat-sanse pentru dezvoltarea mediului rural!"
POSDRU/135/5.2/S/129054
Scopul Proiectului
In prezent in România, perspectivele economice ale zonelor rurale, depind aproape in
intregime, de existenta activitatilor agricole. Aceasta situatie demonstreaza necesitatea crearii
de locuri de munca alternative, precum si a surselor de venituri aditionale din activitati non-
agricole, alaturi de reorientarea fortei de munca spre activitati non-agricole productive si
catre dezvoltarea serviciilor pentru populatia rurala.
Analiza mediului de afaceri din spatiul rural evidentiaza capacitatea redusa de a
raspunde necesitatii de a furniza locuri de munca pentru populatia din spatiul rural (o medie
mai mica de 3 locuri de munca/micro-intreprindere). In anul 2011, acestea reprezentau 15%
din numarul total de microintreprinderi la nivel national si aproximativ 4,5 micro-
intreprinderi/1000 locuitori. Micro-intreprinderile existente in spatiul rural acopera o gama
limitata de activitati productive si servicii si nu valorifica suficient resursele locale. Având in
vedere numarul mic al intreprinderilor in spatiul rural, se impune necesitatea crearii de noi
intreprinderi care vor revitaliza economia rurala prin crearea de locuri de munca pentru
populatia rurala in sectorul non-agricol si cresterea veniturilor acesteia.
Prin formarea profesionala a grupului tinta se doreste cresterea capacitatii persoanelor
ocupate in agricultura de subzistenta, persoanelor inactive, a persoanelor in cautarea unui loc
de munca si a somerilor din mediul rural aferent regiunior Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia si
Sud Est de a fi incluse pe piata muncii, prin dobandirea de abilitati si aptitudini cerute pe
piata muncii din Romania.
De asemenea, trebuie crescuta calitatea resurselor umane prin promovarea invatarii pe
tot parcursul vietii si reorientarea catre competente cerute pe piata muncii.
Pana in anul 2013 Romania beneficia de resurse importante din partea UE pentru
dezvoltarea afacerilor rurale (PNDR Axa 3 si Programul LEADER). Desi exista aceasta
oportunitatea gradul de absorbtie al acestui tip de program este foarte scazut mai ales ca lipsa
in spatiul rural a instrumentelor de comunicare/informare limiteaza accesul persoanelor din
mediul rural la informatie actualizata legata de sursele de finantare pentru afacerile rurale.
VALOAREA ADAUGATA este data de faptul ca proiectul propune un set de actiuni
integrate care sa puna in acord oportunitatile, punctele tari si punctele slabe cu necesitatile
grupului tinta si oportunitatile mediului de afaceri.
Mediul rural detine resurse valoaroase naturale, culturale ce pot fi usor orientate catre
organizarea unor activitati economice nonagricole, desi exista programe de finantare care
sprijina dezvoltarea si diversificarea economiei locale, exista capital uman cu expertiza in
anumite meserii nonagricole specifice, toate acestea nu sunt valorificate la adevarata lor
valoare.
Proiectul aduce valoare adaugata prin sprijinirea acestor puncte tari si crearea unei
interventii integrate ce aduce impreuna resursele locale cu cele umane si materiale. Proiectul
ofera solutia concreta, printr-un set de actiuni informare – constientizare –formare, care sa
orienteze comunitatile rurale catre preocuparea fata de dezvoltarea resurselor umane si
sustinerea initiativelor antreprenoriale ca suport pentru sustenabilitate.
In plus, avand in vedere desfasurarea activitatilor la nivelul mai multor regiuni in
acelasi timp si plecand de la experienta solicitantului in initiative similare, schimbul de bune
practici intre regiunile de desfasurare a proiectului constituie un alt aspect al valorii adaugate.
Cursurile de calificare si initiere vor oferi oportunitatea membrilor grupului tinta de a invata
noi meserii, acestea oferindu-le valoare adaugata in procesul de ocupare pe piata muncii.
Beneficiile pregatirii unui individ se vor rasfrange asupra comunitatii din care acesta face
parte, creandu-se astfel un efect multiplicator. Totodata, asistenta pentru initiativele
antreprenoriale va oferi sansa beneficiarilor de a isi exersa dezvoltarea unei afaceri si
posibilitatea generarii de venituri, inlocuind activitatile de subzistenta. Toate acestea vor avea
efecte multiplicatoare asupra comunitatilor rurale din care membrii grupului tinta fac parte,
acestia devenind vectori pentru dezvoltare prin intermediul cunostintelor si abilitatilor
dobandite. Proiectul are o viziune integrata asupra dezvoltarii resurselor umane si ocuparii
fortei de munca si foloseste principiile dezvoltarii sustenabile (resurse folosite in prezent, cu
accent pe impact si beneficii pe termen lung). Astfel, asistenta oferita in cadrul proiectului
pentru initiativele antreprenoriale va continua si dupa finalizarea activitatilor, beneficiarii de
asistenta putand integra si alti factori interesati de la nivel local astfel incat, pe termen lung,
pot genera dinamica economica si dezvoltare sociala (beneficiarii de asistenta putand deveni,
la randul lor, persoane resursa care ofera asistenta altor initiative sau care isi dezvolta ideile
antreprenoriale si contribuie la cresterea gradului de ocupare prin oferirea de oportunitati
profesionale altor membrii ai comunitatii). Proiectul va avea un impact structural asupra:
politicilor de instruire, formare si a celor sociale de informare, orientare, consiliere
profesionala si antreprenoriala in zonele rurale, avand ca obiect integrarea tuturor
beneficiarilor apartinand unor comunitati locale, intr-un efort complex de rezolvare a
problemelor comunitare ce tin de angajarea in munca, a competentelor si deprinderilor
individuale aferente unui loc de munca in spatiul rural; strategiilor de calificare a fortei de
munca la nivel local; strategiei de dezvoltare a serviciilor locale de masuri active pentru
combaterea somajului, prin utilizarea unor resurse parteneriale, in scopul atragerii de fonduri
in folosul persoanelor ce necesita imbunatatirea competentelor profesionale.
Obiectivul general al proiectului
Obiectivul general al proiectului este cresterea capacitatii persoanelor ocupate in
agricultura de subzistenta, persoanelor inactive, a persoanelor in cautarea unui loc de munca
si a somerilor din mediul rural aferent regiunior Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia si Sud Est
de a fi incluse pe piata muncii, prin dobandirea de abilitati si aptitudini cerute pe piata muncii
din Romania.
Obiectivele specifice ale proiectului
Proiectul vizeaza atingerea a 4 obiective specifice, dupa cum urmeaza:
Obiectiv specific (OS) 1: Cresterea nivelului de constientizare a 630 persoane din
mediul rural, persoane ocupate in agricultura de subzistenta, persoane inactive si persoane in
cautarea unui loc de munca, din 3 regiuni de dezvoltare ale Romaniei cu privire la
oportunitatile de dezvoltare locala (facilitarea accesului pe piata muncii si antreprenoriat)
oferite de proiect.
Obiectiv specific (OS) 2: Facilitarea insertiei pe piata muncii a persoanelor din
mediul rural, persoane ocupate in agricultura de subzistenta, persoane inactive si persoane in
cautarea unui loc de munca, din cele 3 regiuni din Romania, prin oferirea de servicii de
informare si consiliere profesionala si mediere pe piata muncii.
Obiectiv specific (OS) 3: Dezvoltarea competentelor profesionale pentru 525 de
persoane ocupate in agricultura de subzistenta, persoane inactive si persoane in cautarea unui
loc de munca, din mediul rural aferent celor 3 regiuni, prin furnizarea de programe de
formare profesionala.
Obiectiv specific (OS) 4: Stimularea dezvoltarii rurale sustenabile, prin furnizarea de
asistenta in dezvoltarea initiativelor antreprenoriale non-agricole catre 180 persoane din
mediul rural precum persoane ocupate in agricultura de subzistenta, persoane inactive si
persoane in cautarea unui loc de munca.
Grupul tinta
Grupul tinta al proiectului este format din 750 de persoane (inactive, in cautarea unui
loc de munca, ocupate in agricultura de subzistenta), care, dupa finalizarea proiectului vor
detine cunostintele si abilitatile necesare pentru a face fata, pe termen lung, disparitatilor
socio-economice dintre mediul urban si rural.
Perioada de desfasurare
Proiectul se implementeaza in perioada aprilie 2014 – octombrie 2015 cu o durata de
18 luni.
Context formarii profesionale in Romania
La nivelul Uniunii Europene, conform cercetărilor Eurostat, riscul de sărăcie şi de
excluziune socială este mult mai ridicat în zona statelor Europei de Est, comparativ cu media
UE sau cu media UE16. În România, din 2007 până în anul 2011 s-a înregistrat o scădere a
riscului de sărăcie şi de excluziune socială de la 45,9% în anul 2007 din populaţie până la
40,3% în anul 2011. În media U.E. procentul se ridicăpână la 24,4% în 2007 şi coboară cu un
procent până în 2010 (23,4)
Capitalul uman prezintă importanţă deosebită pentru dezvoltarea rurală. Dezvoltarea
rurală şi diversificarea economiei rurale depind de nivelul educaţiei, al cunoştinţelor şi
calificării. Deşi îmbunătăţirea şi menţinerea unui nivel adecvat al infrastructurii de bază este
un element important în dezvoltarea socio-economică a mediului rural, formarea profesională
reprezintă „motorul”, pentru o bună dezvoltare.
Educaţia şi formarea sunt esenţiale pentru comunităţile rurale, dar în ceea ce priveşte
infrastructura şcolară există discrepanţe evidente. Infrastructura şi facilităţile aferente
educaţiei profesionale şi educaţiei primare constituie instrumente importante pentru conversia
forţei de muncă agricole în forţă de muncă non-agricolă.
Structurile de învăţământ profesional şi primar sunt esenţiale pentru reconversia
profesională a lucrătorilor agricoli, deoarece majoritatea agricultorilor au doar cunoştinţe
elementare de mecanică sau din alte domenii tehnice.
Nivelul scăzut de instruire se reflectă în calitatea forţei de muncă din mediul rural,
fiind un factor restrictiv pentru dezvoltarea economică din această zonă. Diversificarea
activităţilor economice nu este susţinută de lucrători cu formare sau experienţă specifică
diverselor tipuri de meserii, deoarece sistemul educaţional nu a fost adaptat cerinţelor
specifice din mediul rural.
Instituţiile de învăţământ din spaţiul rural, reprezentate de grădiniţe, unităţi primare şi
gimnaziale sunt slab dotate în ceea ce priveşte materialul tehnic şi didactic. Tehnologia IT şi
echipamentele hardware şi software sunt rar întâlnite în cadrul şcolilor din spaţiul rural în
timp ce echipamentul necesar formării profesionale sau pentru ucenici este învechit sau
lipseşte. O problemă suplimentară o constituie dificultatea de a atrage personal calificat în
zonele rurale.
În general, se poate spune că, în zonele rurale, educaţia este chiar mai slabă calitativ
decât în cele urbane, din cauza problemei permanente a finanţării.
Problema competitivităţii resurselor umane a fost repusă pe agenda de decizie ca
domeniu prioritar de intervenţie pe termen scurt în contextul eforturilor României de a
contracara efectele crizei economice mondiale. Deasemenea, contextul politicilor de formare
este marcat de demararea Programului Operaţional Sectorial în Domeniul Resurselor Umane
(POSDRU).
Acesta oferă, prin contribuţia fondurilor structurale europene şi a celor
guvernamentale, oportunităţi de finanţare fără precedent în această arie (buget total de 3,47
miliarde EURO pentru perioada 2007–2013), urmărind îndeplinirea obiectivelor comune la
nivel european în ceea ce priveşte participarea sporită pe piaţa muncii a unei forţe de muncă
înalt calificate şi adaptabile, îmbunătăţirea sistemului educaţional şi creşterea adaptabilităţii
acestuia la cererea pieţei muncii, promovarea educaţiei pe tot parcursul vieţii, creşterea
adaptabilităţii angajaţilor şi a întreprinderilor, asigurarea calificărilor şi cunoştinţelor necesare
integrării şi mobilităţii pe piaţa muncii şi facilitarea dezvoltării economice.
Materiale de referinta
In elaborarea prezentei strategii au fost studiate reglementările în domeniu, rapoarte şi
studii referitoare la formarea profesională continuă a angajaţilor din întreprinderi realizate de
Institutul Naţional de Statistică (INS), rapoartele Agenţiei Naţionale de Ocuparea Forţei de
Muncă (ANOFM), rapoartele Observatorului Naţional privind Impactul social al formării
profesionale continue şi Competenţele forţei de muncă şi politicile de formare în
întreprinderile din România etc.).
Reglementări privind formarea profesională continuă
Sistemul românesc de formare profesională continuă este proiectat şi organizat în
funcţie de un cadru legislativ specific, a cărui analiză constituie premisa unei eficiente
abordări a diferitelor aspecte ale formării continue şi a propunerii unor eventuale recomandări
în domeniu.
În Capitolul de faţă vor fi prezentate reglementările privind formarea profesională
continuă, atât cele existente la nivel comunitar, cât şi cele adoptate de ţara noastră. Vor fi
avute în vedere, reglementările programatice şi politicile referitoare la formarea profesională
a angajaților – fiind evidenţiate obiectivele centrale ale acestora –, iar pe de altă parte vor fi
prezentate liniile generale ale reglementărilor normative (legi, hotărâri de guvern, ordonanţe
ale guvernului etc.).
Reglementări programatice şi politici publice în domeniul formării profesionale
continue. Politici la nivelul Uniunii Europene
Politicile de la nivelul UE în domeniul formării profesionale constituie puncte de
reper pentru elaborarea, de către fiecare stat membru, a reglementărilor, politicilor şi
direcţiilor de acţiune specifice. Ce mai semnificative documente europene de politică în
domeniu vor fi sintetizate în cele ce urmează.
Declaraţia de la Lisabona (martie 2000) stabileşte o serie de obiective pentru statele
membre UE de a pune bazele unei societăţi şi economii bazate pe cunoaştere, care se pot
realiza doar prin adaptarea şi îmbunătăţirea sistemelor de educaţie şi formare profesională.
Memorandumul privind învăţarea pe tot parcursul vieţii al Comisiei Europene
(adoptat în octombrie 2000) formulează o serie de mesaje cheie cu rol de orientare a
acţiunilor viitoare în domeniu: garantarea accesului universal şi continuu la învăţare pentru
formarea şi îmbunătăţirea competenţelor; realizarea unor investiţii superioare în resurse
umane; încurajarea inovaţiei în predare şi învăţare; valorizarea învăţării non-formale şi
informale; regândirea orientării şi consilierii, cu focalizare pe accesul la informaţie de calitate
şi la consiliere privind oportunităţile de învăţare pe tot parcursul vieţii; apropierea învăţării de
domiciliu, oferirea de oportunităţi de învăţare continuă, cât mai aproape de beneficiari, în
propriile lor comunităţi şi sprijinită de echipamente TIC.
„Declaraţia de la Copenhaga” (Declaraţia miniştrilor europeni ai educaţiei şi formării
profesionale şi a Comisiei Europene, convenită în noiembrie 2002, cu privire la consolidarea
cooperării europene în formare profesională) stabileşte următoarele priorităţi în dezvoltarea
sistemelor de educaţie şi de formare profesională iniţială şi continuă: dimensiunea europeană,
transparenţă, informare şi consiliere, recunoaşterea competenţelor şi a calificărilor, asigurarea
calităţii în formare.
Consiliul European din martie 2005 a redefinit, ca prioritate fundamentală de acţiune
pentru UE şi fiecare stat membru, creşterea investiţiei în capitalul uman prin sisteme mai
bune de educaţie şi de formare şi adaptarea sistemelor de educaţie şi formare la noile cerinţe
de competenţe, iar ca linie directoare – creşterea şi îmbunătăţirea investiţiei în cercetare şi
dezvoltare în vederea formării Ariei Europene a Cunoaşterii.
Strategia Europeană pentru Ocupare (Luxemburg, noiembrie 1997 cu modificările ulterioare)
oferă orientare şi asigură coordonare a priorităţilor din domeniul politicilor de ocupare la
nivelul UE, însuşit de toate statele membre. Obiectivele globale ale strategiei sunt: atingerea,
până în anul 2010, a unei medii a ratei generale de ocupare de 70%; creşterea ratei de ocupare
în rândul femeilor până la 60%. Strategia stabileşte ca prioritate investiţia mai mare în
capitalul uman şi în învăţarea continuă, ceea ce presupune intervenţii ameliorative în
următoarele domenii: politici educaţionale specifice, costuri şi responsabilităţi, oferta de
formare, metode de învăţare şi formare profesională, dotări şi tehnologii, rate e participare la
învăţarea pe întreg parcursul vieţii.
Politici dezvoltate în România
Având ca premise politicile din domeniul formării profesionale continue de la nivelul
UE, România a elaborat strategii, politici şi direcţii de acţiune care sunt în concordanţă cu
acestea şi adaptate contextului socio- profesional particular din ţara noastră.
Strategia naţională pentru formare profesională continuă, elaborată în concordanţă cu
Strategia Europeană pentru Ocupare, stabileşte o serie de direcţii de acţiune, dintre care
menţionăm:
- elaborarea de politici de învăţare pe tot parcursul vieţii, în corelare cu evoluţiile şi
cerinţele pieţei muncii;
- dezvoltarea unui sistem structurat de formare profesională continuă, transparent şi
flexibil, cu un nivel adecvat de finanţare şi o puternică implicare a partenerilor sociali vizând
creşterea ocupabilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii forţei de muncă;
- creşterea nivelului de participare la procesul de învăţare pe tot parcursul vieţii până la
7% în 2010, pentru populaţia adultă (grupa de vârstă 25-64 ani);
- promovarea unei oferte de formare de calitate şi asigurarea, prin investiţia în formare,
de beneficii atât la nivel personal/ individual, cât şi social.
Strategia pe termen scurt şi mediu pentru formarea profesională continuă 2005-2010
(aprobată prin HG nr. 875/2005) vizează: susţinerea transformării forţei de muncă; facilitarea
mobilităţii între diferite sectoare de activitate; creşterea gradului de conştientizare a
importanţei învăţării continue, a gradului de motivare pentru lărgirea cunoştinţelor şi
dezvoltarea competenţelor persoanelor; implicarea tuturor actorilor sociali în procesul FPC.
Strategia stabileşte următoarele obiective strategice:
- creşterea participării la FPC şi facilitarea accesului pentru toate categoriile de
persoane din perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii – prin următoarele direcţii de acţiune:
conştientizarea de către persoane, angajatori şi alţi factori interesaţi a beneficiilor FPC;
- creşterea investiţiilor publice şi private în FPC şi eficientizarea lor; dezvoltarea unui
sistem de FPC flexibil şi transparent, bazat pe competenţe, integrat Cadrului Naţional al
Calificărilor; îmbunătăţirea reţelei de informare, consiliere şi orientare profesională;
asigurarea evaluării / validării şi recunoaşterii experienţei / învăţării anterioare, inclusiv a
competenţelor dobândite în contexte non-formale şi informale de învăţare;
- sporirea calităţii şi eficienţei sistemului de FPC printr-un management orientat spre
rezultate – prin: consolidarea structurilor instituţionale şi a parteneriatelor în FPC;
implementarea mecanismelor de asigurare a calităţii; realizarea de studii, analize şi statistici
pentru FPC; adaptarea cadrului legal pentru elaborarea şi implementarea noului sistem de
FPC.
Planul Naţional de Acţiune în domeniul Ocupării - PNAO (aprobat prin HG nr.
970/2006) stabileşte următoarele obiective:
- participarea adulţilor (25-64 de ani) la educaţie şi formare profesională;
- participarea şomerilor înregistraţi la cursuri de formare profesională;
- creşterea fondurilor pentru formarea profesională a şomerilor din bugetul asigurărilor
pentru şomaj.
Programul Naţional de Reforme 2006-2010 – PNR prevede obligativitatea includerii,
în contractele colective de muncă, a prevederilor privind formarea profesională, precum şi
creşterea participării la formare profesională continuă prin iniţierea unor măsuri menite să
schimbe cultura angajatorilor, în sensul orientării spre investiţii în resurse umane. PNR
urmăreşte furnizarea de suport financiar pentru programe de formare profesională continuă şi
creşterea disponibilităţii şanselor de şcolarizare a adulţilor din mediul rural. De asemenea, în
perioada 2008-2011, s-a derulat Programului naţional pentru promovarea ocupării lucrătorilor
vârstnici, vizând, printre altele, acordarea de şanse egale la educaţie şi formare profesională
continuă.
Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013 - PND stabileşte următoarele obiective cu
impact asupra formării profesionale: optimizarea corelării între calificări, nevoile pieţei
muncii şi ale sistemului de asigurare a calităţii în formarea profesională a adulţilor cu
modelul european; o mai bună dezvoltare a educaţiei antreprenoriale în formarea profesională
a adulţilor; asigurarea unui număr suficient de furnizori de programe de formare profesională;
o acoperire geografică optimă a ofertei de formare profesională (mediul urban şi rural);
creşterea gradului de incluziune pe piaţa muncii a grupurilor defavorizate.
Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013 - CSNR trasează direcţiile pentru
programarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune pentru ţara noastră, făcând legătura între
priorităţile naţionale de dezvoltare şi cele la nivel european. Unul dintre principalele elemente
ale CSNR vizează dezvoltarea resurselor umane, prin măsuri de intervenţie precum:
- sprijinirea sistemelor de învăţământ şi formare profesională, prin: creşterea
flexibilităţii, transformarea şcolilor în centre de educaţie continuă şi resurse, crearea de
oportunităţi noi şi mai complexe de învăţare pentru tineri şi adulţi;
- plasarea în centrul politicilor în domeniu a unor elemente precum: creşterea
adaptabilităţii, dezvoltarea spiritului antreprenorial, stimularea investiţiilor în capitalul uman
şi învăţarea pe parcursul întregii vieţi;
- combaterea excluziunii sociale şi promovarea incluziunii sociale a diferitelor grupuri
vulnerabile, categorii dezavantajate pe piaţa forţei de muncă (de exemplu, şomeri, persoane
care au părăsit prematur sistemul de educaţie);
- dezvoltarea sistemului de consiliere şi îndrumare în vederea participării la educaţia şi
formarea profesională continuă;
- realizarea educaţiei pe tot parcursul vieţii cu o rată de participare în programe de
instruire de 12,5% până în 2010 (de la 1,5% în 2004);
- elaborarea unor standarde de certificare a calităţii FPC şi a unui cadru naţional al
calificărilor; derularea unor acţiuni de creştere a profesionalismului şi statutului formatorilor.
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) elaborat
în contextul PND 2007-2013 şi în acord cu priorităţile CSNR, are ca obiectiv general
dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii, prin corelarea educaţiei şi învăţării
pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii şi asigurarea de oportunităţi sporite pentru participarea
viitoare pe o piaţă a muncii modernă, flexibilă şi incluzivă. În acest context, POSDRU
stabileşte axele prioritare şi domeniile majore de intervenţie ale României în domeniul
resurselor umane (în vederea implementării asistenţei financiare a UE prin intermediul FSE).
POSDRU stabileşte obiective specifice pentru următoarele axe prioritare:
- educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării
societăţii bazate pe cunoaştere;
- corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii;
- creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor; promovarea măsurilor
active de ocupare; promovarea incluziunii sociale.
Analiza politicilor europene şi naţionale privind formarea profesională continuă
permite identificarea unei coerenţe între reglementările programatice de la nivelul UE şi cele
adoptate de România. Reglementările europene au constituit cadrul şi sistemul de referinţă în
elaborarea direcţiilor de politică naţionale în domeniu formării profesionale, obiectivele şi
domeniile de acţiune stabilite la nivel european fiind adoptate şi contextualizate la nevoile şi
priorităţile româneşti.
Atât la nivel european, cât şi la nivel naţional, se remarcă importanţa din ce în
ce mai mare acordată formării profesionale continue. Aceasta nu este privită numai ca o
modalitate de dezvoltare personală a angajaţilor, ci devine o investiţie superioară în
dezvoltarea capitalului uman, cu impact asupra creşterii calităţii muncii şi a vieţii. În acest
context, priorităţile în domeniu vizează concepte precum: învăţarea continuă; valorizarea
învăţării non-formale şi informale; recunoaşterea competenţelor şi a calificărilor; asigurarea
calităţii în formare; creşterea adaptabilităţii şi facilitarea mobilităţii; implicarea tuturor
actorilor sociali; ameliorarea reţelei de informare, consiliere şi orientare profesională;
creşterea participării la formare; dezvoltarea pieţei furnizorilor de programe de formare
profesională continuă.
Cadrul instituţional al formării profesionale continue
În România, reglementările în domeniul formării profesionale continue sunt aplicate
prin intermediul următoarelor instituţii: Ministerul Muncii, Agenţia Naţională pentru
Ocuparea Forţei de Muncă şi agenţiile judeţene subordonate acesteia, Consiliul Naţional
pentru Formarea Profesională a Adulţilor – învestit cu rolul de Autoritate Naţională pentru
Calificări.
Ministerul Muncii (MM), prin Direcţia Programe şi Strategii Forţă de Muncă,
coordonează aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul forţei de muncă şi
formării profesionale, având atribuţii precum: elaborarea de politici, strategii, planuri şi
proiecte de acte normative şi intervenţie în domeniu; analiza, evaluarea şi monitorizarea
implementării Planului Naţional de Formare Profesională; colaborarea cu alte ministere şi
instituţii în elaborarea Cadrului naţional al calificărilor din România; actualizarea Clasificării
Ocupaţiilor din România şi a Nomenclatorului calificărilor pentru care se pot organiza
programe de formare profesională finalizate cu certificate de calificare; coordonarea
activităţii Observatorului Naţional al Ocupării şi Formării Profesionale a Forţei de Muncă (ce
furnizează expertiză în domeniul ocupării şi formării profesionale a forţei de muncă);
exercitarea controlului asupra modului în care sunt organizate şi se desfăşoară formarea
profesională continuă şi ucenicia la locul de muncă.
Agenţiile Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) au ca principale
atribuţii – exercitate prin intermediul celor 41 de agenţii judeţene şi al Agenţiei Municipiului
Bucureşti şi prin cele 88 de agenţii locale şi 156 puncte de lucru – următoarele aspecte:
implementarea la nivel naţional, judeţean şi local a strategiilor şi politicilor în domeniul
ocupării şi formării profesionale, organizarea, finanţarea şi prestarea serviciilor de formare
profesională şi a celor de informare, consiliere şi orientare profesională adresate persoanelor
aflate în căutarea unui loc de muncă sau organizate în vederea prevenirii şomajului. ANOFM
organizează programe de formare profesională pentru angajaţi, precum şi programe de
formare profesională gratuite pentru şomeri. Acestea se organizează
- prin centrele proprii de formare profesională;
- prin centrele regionale de formare profesională pentru adulţi;
- prin furnizorii de formare profesională autorizaţi în condiţiile legii.
ANOFM mai organizează, prin centrele judeţene, bursa locurilor de muncă pentru
tipuri specifice de beneficiari (absolvenţi de studii universitare, profesionale etc., persoane
private de libertate, alte categorii socio-profesionale). De asemenea, reprezentanţii ANOFM
fac parte din comisiile de autorizare a furnizorilor de servicii profesionale.
Agentia Nationala de Calificare (ANC), înfiinţat prin Legea nr. 132/1999, este
organismul cu roluri majore în definirea şi asigurarea funcţionării formării continue a
adulţilor. CNFPA are rol consultativ în fundamentarea şi promovarea politicilor şi strategiilor
de formare profesională a adulţilor, îndeplinind, de asemenea, rolul de autoritate naţională
pentru calificări (cf. Legea nr.559/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 132/1999
republicată).
În acest sens, are următoarele responsabilităţi:
- elaborarea standardelor ocupaţionale şi a celor de calificare;
- realizarea registrului naţional al calificărilor;
- certificarea competenţelor şi a calificărilor (cu principii comune pentru formarea
iniţială şi cea continuă, pentru contextul formal, non-formal şi informal de pregătire
profesională);
- asigurarea calităţii sistemului de FPC;
- coordonarea autorizării furnizorilor de formare profesională;
- consolidarea comitetelor sectoriale şi a pregătirii membrilor acestora.
Analiza cadrului instituţional al formării continue a angajaţilor evidenţiază varietatea
instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu, la nivel central, regional şi local, precum şi
tendinţa de descentralizare a rolurilor de decizie cu privire la proiectarea, organizarea,
desfăşurarea, monitorizarea şi evaluarea programelor de formare continuă, fapt care
reprezintă premisa pentru o mai bună adaptare a ofertei de formare la nevoile diferitelor
grupuri ţintă.
Furnizori de formare profesională continuă
Reglementările în vigoare definesc furnizorul de formare profesională ca prestator al
serviciilor de formare profesională, persoană juridică de drept public sau privat ori persoană
fizică care a prevăzut în actul de înfiinţare sau în autorizaţia pentru desfăşurarea unor
activităţi independente, activităţi de formare profesionala conform codului CAEN. Un
furnizor autorizat de formare profesională este furnizorul ale cărui programe se finalizează cu
certificate de calificare sau absolvire cu recunoaştere naţională.
Furnizori din sectorul public
Centre Regionale de Formarea Profesională a Adulţilor – în prezent funcţionează şase
astfel de centre (încă două fiind în stadiu de finalizare), care analizează nevoile regionale de
formare şi propun programe de formare adecvate acestora; centre de pregătire specifice
anumitor domenii de activitate, cu finanţare publică (de exemplu, Academia Română de
Aviaţie, Centrul Naţional al Cinematografiei, Centrul de Pregătire şi Perfecţionare a
Grefierilor, Institutul Naţional de Administraţie etc.) – asigură iniţierea şi derularea
programelor de formare în domenii de specialitate;
Şcolile Populare de Arte – funcţionează cu personalitate juridică proprie şi în
subordinea Ministerului Culturii sau coordonate şi finanţate de consiliile locale, în subordinea
Caselor de Cultură; funcţionează la nivel judeţean şi asigură o varietate de cursuri teoretice şi
practice în diferite domenii.
Furnizori din sectorul privat
- asociaţii culturale sau religioase;
- sindicate şi organizaţii aparţinând sindicatelor;
- organizaţii non-guvernamentale;
- partidele politice – prin departamente şi fundaţii de educaţie, desfăşurând la nivel
naţional, regional şi local activităţi specifice de educaţie politică, civică, precum şi unele
cursuri de formare profesională;
- agenţi economici specializaţi în domeniul formării;
- asociaţii profesionale sau patronale (de exemplu, Asociaţia Română a Agenţiilor
Imobiliare; Institutul Bancar Român; Şcoala Româna de Afaceri a Camerelor de Comerţ şi
Industrie din România, prin 35 de filiale judeţene şi în municipiul Bucureşti; reţeaua de
formare în administraţie publică din România).
Aceste instituţii oferă formare specifică (calificare, perfecţionare) pentru anumite
domenii de activitate precum şi o serie de cursuri de calificare/perfecţionare pentru publicul
larg, în domenii conexe (diplome ECDL, cursuri de limbi străine, management etc.). De
asemenea, unele dintre acestea au rol în instituirea unor standarde de calitate în formarea
profesională continuă.
În domeniul formării profesionale continue se remarcă varietatea furnizărilor de
formare, atât din sectorul public, cât şi din cel privat, care oferă game diverse de programe de
formare continuă, în funcţie de: nivelul la care funcţionează, scopurile pentru care au fost
înfiinţate şi responsabilităţile în planul formării continue, accesul la resurse financiare publice
etc.
Caracteristici generale ale programelor / ofertei de formare
Schimbările apărute în cadrul structurii ocupaţionale a populaţiei reprezintă una dintre
variabilele care au afectat semnificativ modificarea cererii de forţă de muncă şi implicit
potenţiala schimbare a ofertei de formare profesională. În acest context, Capitolul prezent va
încerca să evidenţieze principalele tendinţe înregistrate de oferta actuală de formare
continuă.
Studii recente evidenţiază faptul că schimbările prin care a trecut economia
românească în contextul tranziţiei, al aderării la Uniunea Europeană, precum re-
tehnologizarea sau reorganizarea unor ramuri de activitate economică au determinat
modificări substanţiale în cererea de forţă de muncă – în special în ceea ce priveşte nivelul de
calificare al angajaţilor şi competenţele deţinute de aceştia.
În acest context, se relevă o creştere semnificativă a importanţei unor grupe de
activităţi:
- interacţiunea şi comunicarea (de exemplu, activităţi de coordonare, organizare,
management, administrare, monitorizare etc.);
- activitate intelectuală (de exemplu, activităţi de inovare, identificare şi soluţionare de
probleme etc.);
- activităţi fizice (de exemplu, operarea cu computere, control şi monitorizare a
funcţionării noilor echipamente tehnice etc.).
Deasemenea, principalele competenţe asociate acestor schimbări ale structurii
ocupaţionale cerute pe piaţa forţei de muncă sunt specifice sau trans-sectoriale şi fac referire
la:
- lucrul cu computerul,
- rezolvarea de probleme,
- managementul resurselor,
- comunicare,
- cunoaşterea unei limbi străine.
Noile tipuri de competenţe sunt solicitate, în principal, categoriilor de angajaţi cu un
nivel înalt de specializare (specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice, tehnicieni, maiştri
şi asimilaţi, conducători de unităţi economico-sociale). Constatarea poate fi considerată ca
fiind determinată de nivelul aşteptărilor pe care angajatorii îl au faţă de formarea iniţială ca
modalitate de dezvoltare a unor astfel de competenţe, acest aspect nefiind privit ca
responsabilitate sau obligaţie a companiei prin susţinerea programelor de formare
profesională continuă a angajaţilor.
Potrivit Strategiei pe termen scurt şi mediu privind formarea profesională continuă
2005–2010, furnizorii de formare profesională sunt, în general, instituţii mici, nespecializate,
care îşi adaptează rapid oferta de formare la nevoile imediate ale pieţei. În general, aceştia
oferă programe pentru calificări de nivelul 2, programe de iniţiere pentru utilizarea
calculatorului sau pentru dobândirea de competenţe de limbi străine.
Potrivit datelor oferite de INS, doar aproximativ 50% dintre întreprinderile care oferă
formare profesională pentru angajaţi declară că folosesc furnizori de formare externi, apelând
la oferta de formare a unor instituţii specializate în acest tip de activităţi; dintre acestea, cel
mai des solicitate sunt instituţii private specializate în formare, urmate de instituţiile publice
specializate şi de organizaţiile patronale.
Oferta de formare profesională tinde să se concentreze pe programe pentru calificări
complete sau pe programe pentru dezvoltarea competenţelor generale. Există o listă de opt
astfel de competenţe generale:
- comunicare în limba oficială,
- comunicare în limbi străine,
- competenţe de bază în matematică, ştiinţă, tehnologie,
- competenţe informatice,
- competenţa de a învăţa,
- competenţe sociale şi civice,
- competenţe antreprenoriale,
- competenţa de exprimare culturală.
Programele de formare continuă care vizează dezvoltarea aceste competenţe
transversale deţin o pondere semnificativă în oferta actuală:
- pe de o parte, pentru că acestea sunt necesare pentru fundamentarea şi susţinerea unei
pregătiri de specialitate de calitate şi constituie o premisă pentru mobilitatea pe piaţa muncii;
- pe de altă parte, pentru că procedura de autorizare a unor astfel de programe este mai
facilă, în condiţiile în care CNFPA a recunoscut prin reglementări legislative14 aceste
competenţe şi a stabilit că nu sunt solicitate standarde ocupaţionale la autorizarea
programelor.
ANOFM organizează două tipuri de programe de formare profesională continuă:
- programe de formare profesională pentru angajaţii întreprinderilor / firmelor,
- programele de formare profesională la cererea / în funcţie de nevoile pieţei muncii
(cursuri în diverse meserii şi calificări),
- programe de formare profesională pentru şomeri (persoane aflate în căutarea unui loc
de muncă). Oferta este gratuită pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă şi
pentru persoanele angajate, la cerere şi cu acordul / solicitarea angajatorului (în anumite
condiţii).
În afară de cursurile de formare propriu-zise mai există şi alte tipuri de formare
profesională continuă. Între acestea, cele mai des întâlnite sunt instruirea la locul de muncă,
participarea la târguri, seminarii, conferinţe şi cercurile de pregătire.
Cea mai eficientă formă de corelare a conţinutului formării cu nevoile pieţei muncii se
realizează atunci când formarea are loc la cererea agenţilor economici, iar practica se
desfăşoară în condiţii reale de muncă sau când furnizorii de formare cooperează strâns cu
agenţii economici din anumite sectoare de activitate.
Oferta de formare continuă cuprinde o varietate de tipuri de cursuri şi forme de
organizare, fapt care asigură o anume flexibilitate a sistemului de formare continuă şi
posibilităţi crescute de adaptare a acesteia la nevoile diferitelor categorii ţintă. Analiza acestei
oferte remarcă o serie de domenii prioritare de formare şi teme de interes pentru o pondere
semnificativă din categoriile luate în analiză, determinate, pe de o parte, de schimbările
implementate la locul de muncă sau la nivel general pe piaţa muncii şi, pe de altă parte, de
nevoile de dezvoltare personală a acestora.
Ce este formarea profesionala?
Formarea profesionala poate fi definite ca fiind o procedura prin care o pers
dobandeste o calificare atestata printr0un certificate sau o diploma, eliberate conform
legislatiei in vigoare.
De asemenea, formarea profesionala trebuie inteleasa ca o activitate prin care o
persoana, avand deja o calificare ori o profesie, dobandeste noi competente cognitive si
functionale.
Formarea profesionala se organizeaza pentru ocupatii, meserii, specialitati si profesii
cuprinse in “Clasificarea Ocupatia din romania” – COR, pe baza standardelor ocupationale si
a clasificarilor elaborate de comitetele sectoriale.
Avantajele formarii profesionale in general
Orientarea catre o societate bazata pe cunoastere presupune investitii in dezvoltarea
resurselor umane cu scopul de a incuraja angajatii sa dobandeasca noi competente. In acelasi
timp, este important sa se asigure relevata acesteia in raport cu abilitatile, cunostintele si
nevoile persoanei prin dezvoltarea unui set de aptitudini, toate necesare pentru realizarea in
conditii de eficienta a cerintelor unei profesii.
In acest context, invatarea pe tot parcursul vietii trebuie abordata ca o necessitate
obiectiva impusa de tranzactia catre o economie si o societate bazata pe cunoastere.
Majoritatea ocupatiilor au inregistrat schimbari in continutul muncii. Factorii
cauzatori de schimbare in continutul activitatilor sunt:
- adaptarea la nevoile clientilor,
- cresterea competitiei
- retehnologizarile.
La nivel personal, indivizii vor trebui, si ei, sa se adapteze noilor schimbari. Vor
devein din ce in ce mai apreciati pentru calitatile native: creativitate, spontaneitate, rapiditate
in luarea deciziilor.
Principalele competente associate schimbarilor din continutul muncii sunt: lucrul cu
computerul si tehnologiile informationale, rezolvarea problemelor aparute, managementul
resurselor si comunicarea. Apare astfel necesarul de formare – nevoia de actualizare a
competentelor fortei de munca prin formare continua.
Printre avantajele aduse de un program de formare profesionala amintim:
- oamenii isi dezvolta in permanenta capacitatea de a crea rezultatele pe care le doresc
cu adevarat,
- sunt protejate si stimulate modelele de gandire inedited si exploratorii,
- aspiratia colectiva este libera,
- oamenii invata tot timpul cum sa lucreze impreuna,
- duce la reducerea costurilor,
- creste randamentul investitiilor,
- stabilirea unui nivel la care se raporteaza cunostintele pentru noii angajati
- conduce la cresterea productivitatii
- confirma faptul ca un angajat sau un canditat pentru un post in cadrul companiei are
cunostinte de baza in operarea computerului,
- asigura o folosire eficienta a resurselor alocate instruirii personalului, in conditiile
stipulate de noul Cod al Muncii
- constituie o baza solida de cunostinte pentru specializarile ulterioare,
- reprezinta o armonizare intre nevoile angajatorilor si abilitatile angajatilor,
- certifica acelasi standard de competenta indiferent de nationalitate, rezidenta,
educatie, varsta sau sex.
Pentru munti, aceste noi cunostinte deschid si alte orizonturi, asigurand integritatea
individului in economia bazata pe cunoastere.
In urma celor spuse mai sus mentionam ca beneficiarul Federatia Nationala A
Sindicatelor Din Agricultura, Alimentatie, Tutun Domenii Si Servicii Conexe Agrostar
organizează în cadrul proiectul: „Formare profesionala si antreprenoriat – sanse pentru
dezvoltarea mediului rural“ - POSDRU/135/5.2/S/129054 următoarele cursuri:
1. Frizer calificare nivel I 360 h - cod N.C.-5141.1.3
2. Manichiurist – pedichiurist calificare nivel I 360 h - cod N.C. -5141.1.3
3. Tamplar manual calificare nivel I 360 h
4. Modelator ceramica calificare nivel I 360 h - cod N.C.- 7321.1.1
5. Competente Informatice - Initiere 60 h
6. Competente Antreprenoriale Initiere 60 h
Programul Operational Sectorial de Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Investeste in oameni!
„Formare profesionala si antreprenoriat – sanse pentru dezvoltarea mediului rural“
POSDRU/135/5.2/S/129054
Beneficiar: FEDERATIA NATIONALA A SINDICATELOR DIN
AGRICULTURA, ALIMENTATIE, TUTUN DOMENII SI SERVICII CONEXE
AGROSTAR
Partener 1: ASOCIATIA LEGUM – RO FRUCT SUD VEST OLTENIA
Partener 2: ASOCIATIA „AFACERI, COMUNITATI OAMENI DIN ROMANIA„
(ACOR)
Continutul acestui material nu reprezinta obligatoriu pozitia oficiala a Uniunii Europene
sau a Guvernului Romaniei
Stefan Niculae
Expert comunicare si diseminare
Ianuarie 2015
top related