contribuȚii la studiul reticuliteiscopul acestui studiu a fost de a evalua incidența și evoluția...
Post on 19-Feb-2020
14 Views
Preview:
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE
AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ
CLUJ – NAPOCA
FACULTATEA DE MEDICINĂ
VETERINARĂ
ȘCOALA DOCTORALĂ
Med. Vet. Mesteșanu Crinu
CONTRIBUȚII LA STUDIUL RETICULITEI
TRAUMATICE LA VACI DE LAPTE
(REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT)
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC
Prof. Univ. dr. Aurel Muste
Cluj- Napoca
2011
SCOPUL LUCRĂRII
Scopul acestui studiu a fost de a evalua incidența și evoluția reticulitei traumatice,
posibilitățile de diagnostic rapid și facil dar și de a găsi cele mai eficiente metode de
profilaxie şi tratament.
Reticulita traumatică rămâne o tehnopatie întâlnită la bovine datorată în general
managementului defectuoas atât al păşunilor cât şi al procesului tehnologic de furajare a
animalelor.
Pierderile economice se datorează atât scăderii producţiei de lapte, scăderii în
greutate, a fertilităţii, evoluției de durată mai ales dacă apariția și evoluția afecțiunii se
evidențiază prea târziu, cât şi datorită tratamentului care trebuie aplicat. Mai mult, în
cazuri avansate de boală se pot produce modificări morfopatologice grave la nivelul
organelor interne, modificări care fac improprie pentru consum carcasa rezultată în urma
sacrificării de necesitate.
În acest scop ne-am propus ca într-un areal cunoscut și cu tradiție în creșterea
vacilor de lapte să efectuăm un studiu cât mai complet asupra multiplelor aspecte pe care
le cunoaște această afecțiune iar în final să putem să recomandăm medicilor veterinari
practicieni câteva sfaturi utile pentru recuperarea exemplarelor bolnave și profilaxia
pentru celelalte animale.
CAPITOLUL V
INCIDENŢA RETICULITEI TRAUMATICE PE RAZA
CIRCUMSCRIPŢIEI SANTĂU
MATERIAL ŞI METODĂ
Studiul a fost realizat în perioada de 4 ani (mai 2006 – mai 2009) pe raza
circumscriptiei sanitare veterinare Santău, pe un număr de 1464 de bovine, de vârste
diferite, din rasele Holstein, Brună de Maramureş, Bălţată românească şi metişi ai
acestora.
Analiza epidemiologică a constat din investigarea factorilor intrinseci şi extrinseci
care intervin în producerea reticulitei traumatice, distribuţia spaţială şi temporală, studiul
retrospectiv şi prospectiv, factorii de risc.
REZULTATE PARŢIALE
Pe parcursul celor 4 ani de studiu, din totalul celor 1464 de bovine luate în
observaţie, 56 (3,82%) au prezentat simptomele reticulitei traumatice.
În funcţie de forma evolutivă cele 56 de bovine afectate au fost împărţite în trei
loturi, după cum urmează (fig. 1):
lotul A alcătuit din 29 (51,78%) cazuri care prezentau simptomele formei
evolutive acute a reticulitei traumatice.
lotul B alcătuit din 12 (21,42%) cazuri care prezentau simptomele formei acute
recidivante a reticulitei traumatice.
lotul C alcătuit din 15 (26,78%) cazuri care prezentau simptomele formei
evolutive cronice a reticulitei traumatice.
Fig. 1. Distribuţia procentuală a cazurilor de reticulită traumatică după
forma evolutivă
Percentage distribution of traumatic reticulitis cases by evolutionary type
12 (21.42%)
15 (26.78%)
29
cazuri cu evoluție acută
cases with acute avolution
cazuri cu evoluție acută recidivantă
cases with acute recurent evolution cazuri cu evoluție cronică
cases with cronic evolution
Distribuţia temporală a cazurilor de reticulită
Distribuţia temporală a cazurilor în cadrul studiului efectut este prezentată în
tabelul nr. 1 şi graficul din fig. nr. 2.
Tabel 1
Distribuţia temporală a cazurilor de reticulită
Temporal distribution of reticulitid cases
Total cazuri
Total cases
2006 2007 2008 2009
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
56 19 33,92 16 28,57 14 25,0 7 12,5
19
16
14
7
0
2
4
6
8
10
12
14
16
18
20
2006 2007 2008 2009
Fig. 2. Distribuţia anuală a cazurilor de reticulită traumatică
Annual distribution of traumatic reticulitis cases
Din analiza tabelului nr. 2.1 şi a fig. nr. 2.2 se poate consta o evoluţie
descrescătoare a numărului de cazuri. Astfel în 2006 s-a înregistrat cel mai mare număr
de cazuri, respectiv 19 (33,92%), pentru ca în anii următori numărul cazurilor să scadă
treptat, respectiv 16 (28,57%) în 2007, 14 (25,0%) în 2008 şi 7 (12,5%) în 2009.
Din analiza distribuţiei lunare a cazurilor de reticulită traumatică se poate constata
existenţa a două picuri, unul de primăvară-vară cu cea mai ridicată valoare în luna mai
(17,85%) şi cel de al doilea de toamnă cu cea mai ridicată valoare în luna octombrie
(23,21%).
Distribuţia spaţială a cazurilor de reticulită
În funcţie de localităţile în care s-au înregistrat cazuri se arată următoarea
distribuţie: localitatea Santău 31 (55,35%), localitatea Sudurău 17 (30,35%) şi în
localitatea Chereuşa 8 (14,28%). Distribuţia geografică pe localităţi este prezentată în
graficul din figura nr. 3.
%
Fig. 3. Frecvenţa cazurilor de reticulită traumatică pe localităţi
Frequency of traumatic reticulitis cases by localities
Evoluţia în funcţie de factorii intrinseci şi extrinseci
În contextul investigaţiilor din cadrul tezei, s-a procedat la analiza incidenţei
cazurilor în funcţie de următorii factori intrinseci: vârsta, starea fiziologică, starea de
întreţinere. Aspectele sunt prezentate în tabelele nr. 2, 3, 4.
Tabel 2
Incidenţa în funcţie de vârstă / Incidence by age
Categoria de vârstă (ani)
Age category (years) Total
0-1 1-4 4-8 > 8
Număr/Number 0 33 15 4 56
% 0 66,07 26,78 7,14 99,9
Din analiza distribuţiei cazurilor în funcţie de vârstă, se poate constata că acestea
au avut următorea incidenţă: 0 (0%) la categoria 0 la 1 an; 37 (66,07%) la categoria 1 la 4
ani; 15 (26,78%) la categoria 4 la 8 ani şi 4 (7,14%) la categoria de peste 8 ani.
Analiza incidenţei cazurilor în funcţie de rasă, ne permite să constatăm că se
înregistrează variabilitate destul de pronunţată. În funcţie de acest indicator se poate
evidenţia următoarea incidenţă, în ordinea descrescătoare a sensibilităţii: categoria metişi
26 (46,42%) cazuri, rasa Bălţată Românească 17 (30,35%) cazuri, rasa Brună de
Maramurş 11 (19,64%) şi rasa Holstein 7 (12,5%).
Tabel 3
17 (30,35%)
8 (14,28%)
31 (55,35)%
Santău
Sudurău
Chereușa
Incidenţa în funcţie de starea fiziologică
Incidence depending on the physiological state
Starea
fiziologică/
Physiological
state
Gestaţie/Gestation După
fătare/
After calving Total
Total 1-3 luni
1-3 months
4-6 luni
4-6 months
7-9 luni
7-9 months
Număr/
Number
26 11 0 19 56
% 46,42 19,64 0 33,92 99,9
În cazul gestaţiei, apare mai sensibilă perioada 1 la 3 luni când s-a înregistrat cel
mai mare număr de cazuri 26 (46,42%), urmată de perioada 4 la 6 luni cu 11 (19,64%)
cazuri şi lipsa cazurilor în perioada avansată de gestaţie, respectiv perioada 7 la 9 luni,
când nu s-a înregistrat nici un caz. După fătare până la montă, s-a constatat o incidenţă
sporită a cazurilor, respectiv 19 (33,92%), probabil involuţia uterină poate constitui un
factor favorizant, care crează condiţii favorabile mobilizării şi deplasării corpurilor
străine fixate în peretele reţelei.
Tabel 4
Incidenţa în corelaţie cu starea de întreţinere a animalelor
The incidence correlated with the maintenance status of animals
Starea de întreţinere a animalelor
Maintenance status of animals
Bună / Good Rea / Bad
Număr / Number 39 17
Procente / Percent 69,64 30,35
Din analiza datelor în relaţie cu starea de întreţinere a animalelor s-a constatat că
cele aflate în stare bună de întreţinere au făcut mai frecvent boala. Astfel din cele 56 de
cazuri, 39 (69,64%) s-au înregistrat la animalele în stare bună de întreţinere, iar 17
(30,35%) la cele cu o stare de întreţinere necorespunzătoare. Explicaţia ar putea consta în
faptul că animalele în stare bună de întreţinere, consumând o cantitate mai mare de
furaje, există şi riscul de a înghiţi un număr mai mare de corpi străini cauzatori de
reticulită traumatică.
CAPITOLUL VI
SIMPTOMATOLOGIA RETICULITEI TRAUMATICE
MATERIAL ŞI METODĂ
Pe parcursul celor patru ani în care s-a desfăşurat studiul, din totalul de 1464 de
bovine examinate, 56 (3,82%) au prezentat simptomele reticulitei traumatice. Cele 56 de
bovine au fost împărţite în trei loturi în funcţie de simptomatologia din forma evolutivă a
bolii după cum urmează:
lotul A a fost alcătuit din 29 (51,78%) de animale care prezentau simptomele
formei acute evolutive a reticulitei traumatice.
lotul B a fost alcătuit din 12 (21,42%) animale care prezentau simptomele formei
acute recidivante a reticulitei traumatice.
lotul C a fost alcătuit din 15 (26,78) animale care prezentau simptomele formei
cronice a reticulitei traumatice.
REZULTATE ŞI DISCUŢII PARŢIALE
Simptomele reticulitei traumatice se manifestă foarte divers în funcţie de natura,
forma şi lungimea corpului străin dar şi de starea fiziologică sau de întreţinerea
animalelor.
Simptomatologia reticulitei traumatice acute evolutive
Debutul bolii s-a manifestat prin inapetenţă sau chiar anorexie, oprirea rumegării,
bruxism, cifozare, horipilaţie şi gemete în special în expiraţie. Faciesul exprima o privire
tristă, abătută iar pereţii abdominali erau în tensiune, respiraţia fiind de tip costal
frecventă şi superficială (fig. 4).
Fig. 4. Contracţia pereţilor abdominali şi aparitia respiraţiei costale
The contraction of the abdominal wall and costal breathing appearance
În unele situaţii, animalul chiar dacă are intenţia de a se hrăni, evită prehensiunea
furajelor, retrăgându-se brusc odată ce ajunge la nivelul lor.
Poziția capului este caracteristică în sensul că animalul ţine capul şi gâtul în jos,
membrele anterioare sunt mai îndepărtate pentru a degaja zona reticulară (fig. 5) iar
respirația este superficială.
Fig. 5. Depărtarea membrelor în reticulita traumatică acută
Remoteness of the limbs in the acute traumaic reticulitis
La unele animale am observat pe lângă poziţia campată şi o îndepărtare a
olecranului stâng de peretele toracic (fig. 6).
Fig. 6. Îndepărtarea olecranului de regiunea toracică
Remoteness of olecranon from the chest region
În urma efectuării termometriei rectale, toate animalele au prezentat hipertermie
majoritatea acestor simptome sugerând instalarea sindromului febril.
Un aspect foarte important care se întâlneşte în această formă de boală este
scăderea producţiei de lapte fapt consemnat în urma efectuării anamnezei. Scăderea
producţiei de lapte s-a constatat încă din prima zi a apariţiei simptomelor şi a ajuns în
unele cazuri până la peste 50% din producţia iniţială.
Prezenta acestor simptome sugerează un proces inflamator acut datorat migrării
corpului străin prin peretele reticular.
Simptomatologia reticulitei traumatice acute recidivante
La inspecţie am pus în evidenţă colici de intensităţi diferite manifestate prin
nelinişte, adoptarea şi părăsirea decubitului în mod repetat, facies crispat care sugera o
suferinţă acută (fig. 7).
Apetitul animalelor bolnave era modificat ele având un apetit selectiv, capricios în
unele situaţii iar în altele animalele prezentau anorexie.
Durerea din regiunea reticulară s-a pus în evidenţă prin adoptarea unei poziţii
campate a membrelor anterioare. La unele animale, pe lângă campare am observat o
îndepărtarea accentuată a olecranului stâng de peretele costal (fig. 8)
Fig. 7. Bovină cu reticulită traumatică acută recidivantă
Cattle with acute relapsing traumatic reticulitis
Fig. 8. Îndepărtarea olecranului de peretele costal
Remoteness of olecranon from rib wall
Bovinele prezinta de obicei un păr hirsut fiind într-o stare de întreţinere de la bună,
mediocră până la rea (fig. 9).
Fig. 9. Hirsutism la bovinele cu reticulită traumatică acuta recidivantă
Hirsutism in cattle with traumatic acute relapsing reticulitis
În studiul nostru am întâlnit reticulită traumatică la 2 zile postpartum. Acest
exemplar a prezentat simptome digestive grave cu 5 luni în urmă (simptome tratate
simptomatic). Acest lucru s-a datorat perforării capsulei conjunctive în care corpul străin
a fost izolat, în urma contracţiilor abdominale necesare expulzării fătului.
Simptomatologia reticulitei traumatice cronice
Forma cronică de reticulită traumatică s-a manifestat prin simptome clinice de
obicei şterse şi rareori observate de îngrijitori.
Boala a evoluat insidios, apetitul a fost mai scăzut, producţia de lapte a scăzut iar
animalele au pierdut în greutate.
Din anamneză a reieşit faptul că într-o perioadă de 2-4 săptămâni tulburările
digestive uşoare au alternat cu perioade în care animalele nu au prezentat nici un
simptom de boală.
Pe acest fond, starea de întreţinere s-a înrăutăţit treptat, iar producţia de lapte a
scăzut. Animalele au ajuns într-o starea rea de întreţinere cu evidenţierea razelor osoase
(fig. 10.).
Fig. 10. Bovină cu reticulită traumatică cronică
Cattle with chronic traumatic reticulitis
CAPITOLUL VII
DIAGNOSTICUL RETICULITEI TRAUMATICE
MATERIAL ŞI METODĂ
Studiul a fost realizat în perioada mai 2006 – mai 2009 pe raza circumscriptiei
Santău pe un număr de 1464 de bovine de vârste diferite din rasele Holstein, Brună de
Maramureş, Balţată Românească şi metişi ai acestora. Pe parcursul celor patru ani, din
totalul de 1464 de bovine, 56 (3,82%) au prezentat simptomele reticulitei traumatice.
Cele 56 de bovine au fost împarţite în trei loturi în funcţie de forma evolutivă a bolii după
cum urmează:
lotul A a fost alcătuit din 29 (51,78%) de animale care prezentau simptomele
formei acute evolutive a reticulitei traumatice.
lotul B a fost alcătuit din 12 (21,42%) animale care prezentau simptomele formei
acute recidivante a reticulitei traumatice.
lotul C a fost alcătuit din 15 (26,78) animale care prezentau simptomele formei
cronice a reticulitei traumatice.
REZULTATE PARŢIALE
Examenul clinic general al animalului
Examenul clinic s-a efectuat prin inspecţie, ascultaţie şi termometrare. Inspecţia s-
a realizat atât de la distanţă cât şi din apropiere.
Pentru început am consemnat temperatura rectală, frecvenţa pulsului şi a
respiraţiei fiecărui animal. După aceasta am efectuat examenul clinic apreciind starea de
întreţinere a animalelor, modul în care se efectuează deplasarea, apetitul, prezenţa sau
absenţa gemetelor spontane şi prezenţa sau absenţa fasciculaţiilor la nivelul anconaţilor
(tab. 5.).
Tabelul 5.
Rezultatele examenului general
General examination results
Parametrul
studiat Stări/Valori Lotul A Lotul B Lotul C
Starea de
întreținere
Bună 20 animale 6 animale 0 animale
Mediocră 9 animale 6 animale 6 animale
Rea 0 animale 0 animale 9 animale
Temperatura
°C
37,5- 38,4 0 animale 0 animale 0 animale
38,5- 39,4 5 animale 5 animale 15 animale
> 39,4 24 animale 7 animale 0 animale
Puls. /min
40-70 3 animale 2 animale 15 animale
71-90 21 animale 8 animale 0 animale
>90 5 animale 2 animale 0 animale
Tabelul 5. continuare
Resp./ min
10-30 3 animale 8 animale 15 animale
31-40 26 animale 4 animale 0 animale
>40 0 animale 0 animale 0 animale
Efectuarea
deplasării
Ușoară 7 animale 6 animale 9 animale
Greoaie 15 animale 3 animale 6 animale
Imobilitate 7 animale 3 animale 0 animale
Apetit Prezent 5 animale 4 animale 15 animale
Absent 24 animale 8 animale 0 animale
Gemete Prezente 27 animale 6 animale 0 animale
Absente 2 animale 6 animale 15 animale
Fasciculații la
nivelul
anconaților
Prezente 11 animale 6 animale 4 animale
Absente 18 animale 6 animale 11 animale
Determinarea scăderii producţiei de lapte
Un alt aspect foarte important a fost aprecierea cantitativă a scăderii producţiei de
lapte la toate animalele din lotul A ţinând cont că literatura de specialitate specifică faptul
că acesta este primul simptom care apare în cazurile de reticulită traumatică acută.
Măsurarea acestui parametru a fost efectuată pe patru zile, ziua „0” reprezentând
ziua dinaintea exprimării simptomelor reticulitei traumatice acute (tab. 6.).
Tabelul 6.
Producţia de lapte/zi a animalelor din lotul A înainte şi după apariţia bolii
Milk production/day of animals from group A before and after the disease appearance
Nr. Anim. Ziua 0
(litri)
Day 0
(l)
Ziua 1
(litri)
Day 1
(l)
Ziua 2
(litri)
Day 2
(l)
Ziua 3
(litri)
Day 3
(l)
A1 24 14 12 13
A2 19 12 11 8
A3 23 11 13 12
A4 31 23 21 15
A5 27 26 12 11
A6 42 27 24 23
A7 32 17 14 11
A8 23 15 16 17
A9 35 26 21 22
A10 28 21 15 16
A11 36 24 21 20
A12 34 28 21 19
A13 46 34 23 19
A14 24 22 13 12
Tabelul 6. continuare
A15 38 22 23 19
A16 25 19 14 14
A17 27 23 21 17
A18 33 27 23 17
A19 39 23 21 19
A20 44 37 27 18
A21 28 23 19 14
A22 24 16 13 11
A23 26 18 17 14
A24 28 25 18 13
A25 37 32 24 20
A26 28 24 15 16
A27 20 16 12 8
A28 24 21 17 15
A29 42 32 28 23
Se observă că producţia de lapte scade la toate animalele lotului A începând din
prima zi în care apar simptomele reticulitei traumatice acute. Scăderea producţiei de lapte
în prima zi a avut valori cuprinse între 9,33% şi 52,7%. Scăderea producţiei de lapte a
avut o evoluţie constantă pe parcursul următoarelor două zile, în ziua a treia având valori
cuprinse între 37,03% şi 65,62 %.
Examenul extern al reţelei
Examenul fizic extern al reţelei a constat în utilizarea metodelor generale de
examinare: inspecţia, palpaţia, percuţia, ascultaţia, precum şi a unor metode speciale prin
intermediul cărora se pot obţine date de mare importanţă în diagnosticul reticulitei
traumatice.
Inspecţia directă
Inspecţia directă a reţelei nu oferă date deosebite, deoarece prin poziţia sa
anatomică organul este practic inaccesibil unei bune observaţii clinice.
În urma inspecţiei directe a reţelei nu au fost observate modificări la nici un
animal luat în studiu.
Palpaţia rețelei
Palpaţia a fost una profundă şi s-a realizat cu pumnul, apăsând în unghiul costo-
xifoidian în direcţie cranială, direct asupra reţelei.
În urma efectuării acestei manopere au răspuns pozitiv, 29 (100%) din animalele
din lotul A, 12 (100%) animale din lotul B şi 5 (33,33%) animale din lotul C (fig. 11).
Fig. 11. Repartiţia procentuală a rezultatelor palpaţiei profunde
Percentage distribution of deep palpation results
Percuţia rețelei
Percuţia directă s-a executat în scop palpator, pentru a evidenţia sensibilitatea
reţelei, a peritoneului sau a organelor învecinate.
La 27 (93,10%) de animalele din lotul A, 10 (83,33%) animalele de lotul B şi 3
(20%) animale din lotul C s-a obţinut pe zona xifoidiană un sunet cu rezonanţă “de
cutie”, o rezonanţă specială datorită formării la acest nivel a unui pneumoperitoneu şi a
contracturii musculaturii abdominale (fig. 12).
Fig. 12. Repartiţia procentuală a rezultatelor percuţiei indirecte
Percentage distribution of the results for the indirect percussion
Ascultaţia rețelei
La lotul A, în urma ascultaţiei reţelei, 24 de animale (72,41%) au prezentat,
hipotonie iar 5 animale (27,59%) atonie a acestor compartimente pregastrice.
La lotul B, 8 animale (66,66%) prezentau hipotonie, 2 (16,66%)prezentau atonie
iar 2 (16,665) hipertonie a acestor compartimente pregastrice.
La lotul C, 10 animale (66,66%) prezentau hipertonie, 4 animale (26,66%)
prezentau hipotonie iar unul (6,66%) prezenta atonie a rețelei.
Diagnosticul reticulitei prin metode speciale
Diagnosticul reticulitei traumatice prin probe
de presiune cu exprimarea durerii
Proba bastonului. Proba a constat în compresiunea abdominală, ventrală, între
apendicele xifoidian şi ombilic prin intermediul unei bare de lemn, de 1,80-2 m
lungime cu profil rotund, dispusă transversal pe linia mediană a abdomenului.
În cazul lotului A, 27 animale (93,1%) au răspuns pozitiv la această din lotul
B, 10 (83,33%) au răspuns pozitiv la această proba în timp ce în cazul lotului C, 3
animale (20%) au răspuns.
Proba planului înclinat.
Pentru această probă, animalele suspecte de reticulită au fost forţate să coboare
o pantă pe o lungime de aproximativ 25 de metri. La această probă au răspuns pozitiv
25 de animale (86,2%) din lotul A, 9 animale (75%) din lotul B şi 7 animale (46,66%)
din lotul C.
Proba chingii. Această probă s-a realizat prin strângerea moderată a unei chingi la
nivelul apendicelui xifoidian. La această probă au răspuns pozitiv toate animalele din
lotul A, toate animalele din lotul B şi 11 animale (73,33%) din lotul.
Diagnosticul reticulitei traumatice prin probe care se bazează pe
reflexele viscero-cutanate
Proba plierii pielii greabănului. Pentru această probă am recurs la plierea
pielii de la nivelul greabănului la toate animalele luate în studiu.
La această probă au răspuns pozitiv 28 de animale (96,55%) din lotul A, 11
animale (91,66%) din lotul B şi 10 animale (66,66%)din lotul C
Proba combinată a greabănului (proba Falke). Această probă este o combinaţie
între proba planului înclinat şi proba ciupirii grabănului.
La această probă au reacţionat pozitiv toate animalele din lotul A, 11 animale
(91,66%) din lotul B şi 8 animale (53,33%) din lotul C.
Diagnosticul paraclinic al reticulitei traumatice
Examenul lichidului rumenal
Lichidul rumenal a fost recoltat cu patru ore înaite de rumenotomie cu ajutorul
unei sonde la care s-a adaptat o seringă. Imediat după recoltare am măsurat pH-ul
probelor cu ajutorul pH - metrului portabil „Vario”.
Compararea valorilor obţinute s-a efectuat cu valori de referinţă (tab. 7).
După consemnarea pH - ului am analizat lichidul rumenal urmărind viabilitatea,
numărul de infuzori pe mililitru, procentul de acid acetic, procentul de acid butiric şi
procentul de acid lactic (tab. 8).
Tabelul 7.
Valorile normale ale parametrilor lichidului rumenal
Normal values of rumen fluid parameters
Parametrul
cercetat
Investigated
parameter
pH-ul Nr. Infuz.
/ml
Infuz. Nr./ml
Acid
acetic %
Acetic
acid %
Acid butiric
%
Butiric acid
%
Acid lactic
%
Lactic acid
%
Valoarea
normală
Normal value
6-6,5 40x104 –
70x104
60-65 15 10-40
Tabelul 8.
Rezultatele examinării lichidului ruminal
Rumen fluid examination results
Parametrul cercetat
Investigated
parameter
Lotul A
Group A
Lotul B
Group B
Lotul C
Group C
pH-ul
pH 6,56 ± 1,15 6,71 ± 0,41 7,79 ± 0,64
Viabilitatea
Infuzorilor
Infusors viability
11 redusă 10 redusă 3 redusă
18 normală 2 normală 12 normală
Nr. infuz./ml
Infuz. Nr./ml 94100 ± 80900 91400 ± 59140 58025 ± 47575
Acid acetic %
Acetic acid % 15,5 ± 8,5 36,5 ± 10,5 41,5 ± 8,5
Acid butiric %
Buthiric acid % 21,5 ± 13,5 16,5 ± 7,5 29 ± 18
Acid lactic %
Lactic acid % 63,5 ± 15,5 38,5 ± 18,5 22 ± 16
Examenul hematologic
Sângele a fost recoltat în vacutainere sterile de la nivelul venelor jugulare in
dimineata premergatoare intervenţiei chirurgicale.
Profilul sanguin a fost realizat în maximum două ore de la recoltarea probelor la
laboratorul DSV Satu-Mare.
Profilul hematologic a fost efectuat pe loturi, şi a fost axat pe pe verificarea
hemogramei, a leucogramei si a plachetelor sanguine (tab. 9 - 12).
Tabelul 9
Leucograma
Leucograma
Parametrul cercetat
Investigated
parameter
Val. norm.
Norm. value
Lotul A
Group A
Lotul B
Group B
Lotul C
Group A
WBC (x103 /µl)
WBC (x103 /µl)
4 -12 17,12 ± 4,72 17,55 ± 4,01 10,15 ± 3,35
Neutrofile(%)
Neutrophils % 15 - 45 58,85 ± 6,25 52,4 ± 2,5 31,75 ± 5,85
Limfocite (%)
Limphocites % 45 - 75 37,2 ± 6,1 42,3 ± 2,5 54 ± 6,8
Monocite (%)
Monocites % 2 - 7 3,2 ± 2 3,75 ± 1,75 8,65 ± 1,25
Eozinofile (%)
Eosinofils % 2 - 12 1,1 ± 0,5 2,5 ± 1,4 2,75 ± 0,95
Bazofile (%)
Basofiles% 0 - 2 0,8 ± 0,5 0,65 ± 0,25 0,55 ± 0,35
Tabelul 10 Hemoleucograma
CBC
Parametrul
cercetat
Investigated
parameter
Val. norm.
Norm. value
Lotul A
Group A
Lotul B
Group B
Lotul C
Group C
RBC (x106 /µl) 5-10 7,92 ± 2,19 7,68 ± 1,77 4,12 ± 1,01
HGB (g/dl) 8-15 11,27 ± 2,93 8,54 ± 0,67 6,61 ± 1,27
HCT (%) 24-46 34,4 ± 8,63 29,18 ± 9,88 46,22 ± 5
VEM (fL) 40-60 47,93 ± 6,38 43,88 ± 2,56 40,96 ± 1,71
HEM (pg) 11-17 15,07 ± 3,84 12,89 ± 1,5 15,24 ± 1,68
CHEM (g/dl) 30-36 39,83 ± 6,31 33,41 ± 1,95 34,27 ± 2,16
RDW-SD (fL) 20-35 20,93 ± 2,61 18,43 ± 0,99 18,33 ± 1,1
Tabelul 11
Plachetele sanguine, fibrinogenul şi T Quick pentru lotul A
Platelets, fibrinogen and T Quick for A lot
Parametrul cercetat
Investigated
Val. norm.
Norm. value
Lotul A
Group A
Lotul B
Group B
Lotul C
Group B
parameter
PLT (x103/µl) 100-800 509 ± 273 459 ± 103,5 422 ± 77,5
MPV (fL) 3-7 6,45 ± 0,45 5,75 ± 0,55 5,4 ± 0,4
Fibrinogen (mg/dl) 100-600 749 ± 95,5 760 ± 178,5 1088,5 ± 154,4
T. Quick (s) 10-27 30,6 ± 2,5 25,7 ± 4,5 20,34 ± 3,15
Tabelul 12 Parametrii biochimici ai sângelul la lotul A
Blood biochemical parameters in group A
Parametrul cercetat
Investigated
parameter
Val. norm.
Norm. value
Lotul A
Group A
Lotul B
Group B
Lotul C
Group C
Glicemia (mg/dl) 35-55 42,5 ± 11,5 43 ± 8 34 ± 3
Calcemia (mg/dl) 14-40 34,4 ± 11,5 29,5 ± 9,4 20,45 ± 3,35
Proteine (g/l) 65-75 67,6 ± 3,1 72,35 ± 4,95 104,5 ± 16,8
Colesterol (mg/dl) 186-286 315 ± 97 245 ± 108 139 ± 72,5
Bilirubina totală
(µmol/l) 0,17-8,03 3,65 ± 2,75 3,5 ± 1,9 3,25 ± 2,45
Creatinină
(µmol/l) 35-280 59,85 ± 17,25 142,3 ± 53,1 229,7 ± 34,9
Examenul radiologic
Examenul radiologic poate oferi date foarte prețioase asupra poziției, formei și
mărimii corpilor străini de la nivelul rețelei
Examenul radiologic a fost efectuat cu o oră înainte de fiecare intervenţie
chirurgicală pentru a stabili prezenţa şi direcţia unor corpuri străine perforante sau
neperforante, radioopace de la nivelul reţelei.
În urma efectuării radiografiilor toţi corpii străini radioopaci au putut fi identificaţi
putându-se aprecia direcţia lor precum şi dacă ei sunt sau nu sunt perforanţi.
În cazul lotului A, 32 de corpuri străine din 47 erau perforante în timp ce 13 erau
libere la nivelul reţelei.
În cazul lotului B, din cele 23 de corpuri străine radioopace, 16 erau perforante în
timp ce 7 erau libere la nivelul reţelei.
În cazul lotului C, din cele 53 de corpuri radioopace, 32 erau perforante în timp ce
21 erau libere la nivelul reţelei.
Examenul cu feroscopul
Examinarea animalelor cu feroscopul (Ferroskop 3) s-a efectuat pe loturi într-o
încăpere fără zgomot şi cu o iluminare bună.
În urma examenului cu feroscopul la toate animalele luate în studiu am identificat
corpi străini metalici la nivelul rețelei. Inconvenientul acestei metode a fost că, doar pe
baza ei, nu am putut stabili numărul corpurilor metalice şi nici direcţia lor de deplasare.
Examenul ecografic al rețelei
Examinarea zonei perireticulare s-a efectuat cu o sondă sectorială de 5 MHz pe la
nivelul spaţiilor intercostale 5 şi 6 orientând sonda în aşa fel încât să fie acoperită toată
zona.
În urma efectuării ecografiei, atât la animalele din lotul a cât şi la cele din lotul B
nu s-au pus în evidenţă modificări iar corpurile perforante au fost identificate greu. În
schimb corpurile cu forma neregulată de genul pietrelor şi a sticlei au fost uşor
identificate ultrasonografic daca au dpasit 0,5 cm în diametru.
La animalele din lotul C s-au pus în evidenţă abcese de diferite dimensiuni care
înglobau în interiorul lor corpul perforant.
DISCUŢII PARŢIALE
În urma studiului efectuat în cadrul circumscripţiei Santău, dintr-un total de 1464
de bovine luate în studiu, 56 (3,82%) au prezentat reticulită traumatică. Procentul
îmbolnăvirilor este mult mai mic faţă de cel stabilit de Whitlock R.H. (1980) care
stabilește diagnostic de reticulită traumatică la 21% din totalul animalelor studiate de el.
În ceea ce priveşte semnele clinice, acestea confirmă datele din literatura de
specialitate cu menţiunea că în forma cronică a bolii se produce o slăbire extremă a
animalului care presupune stabilirea unui prognostic grav animalul nemaiputând fi
reintrodus în circuitul productiv deoarece nu este rentabil din punct de vedere financiar
(Maddy K. T., 1954; Mircean M., 2007 ; Muste A., 2009).
La animalele lotului A, scaderea productiei de lapte in prima zi a avut valori
cuprinse intre 9,33% si 52,7%. Scaderea productiei de lapte a avut o evolutie constanta pe
parcursul urmatoarelor doua zile, in ziua a treia avand valori cuprinse intre 37,03% si
65,62 %.
Inspecţia directă a reţelei nu a oferit nici un element de diagnostic neidentificându-
se nici o modificare în zona de proiecţie a reţelei.
Palpaţia directă a reţelei este o probă foarte fidelă în forma acuta evolutivă şi acută
recidivantă fiind pozitivă în 100% din cazuri şi mai puţin fidelă în cazurile cronice atunci
când ea este pozitivă în aproximativ 33% din cazuri. Răspunsul foarte slab la această
probă în forma cronică a bolii se datorează încapsulării corpului vulnerant, acesta
nemaiputând fi deplasat prin palpaţie profundă.
În ceea ce priveşte percuţia indirectă, aceasta are o sensibilitate maximă în forma
acută evolutivă a bolii când s-au înregistrat aproximativ 93% de răspunsuri pozitive faţă
de 20% înregistrate în forma cronică. Scăderea sensibilităţii probei în cazurile cronice se
datorează pe de o parte limitării procesului infecţios iar pe de altă parte dispariţiei
contracturii abdominale.
La ascultaţie s-a observat o reducere a activităţii reticulare la aproximativ 72% din
animalele care prezentau forma acută evolutivă a bolii şi o hipotonie la aproximativ 28
din animale. În cazul lotului B, atonia s-a observat în aproximativ 17% din cazuri,
hipotonia la aproximativ 66% din cazuri în timp ce hipertonia s-a identificat în
aproximativ 17% din cazuri. La lotul C, atonia prestomacelor a fost întâlnită în 7% din
cazuri, hipotonia în 27%, în timp ce hipertonia în aproximativ 66% din cazuri. Această
creştere a hipertoniei prestomacelor pe măsura ce boala se cronicizează se datorează
modificărilor pH-ului rumenal cu apariţia indigestiilor pe de o parte iar pe de altă parte
datorită toxinelor care se acumulează odată cu înmulţirea bacteriilor rezistente la un pH
acid.
În cazul probei bastonului, cele mai bune rezultate s-au obţinut în cazul formei
acute a bolii atunci când au răspuns pozitiv aproximativ 91% din animalele lotului A,
sensibiliatatea probei scăzaând odată cu cronicizarea afecţiunii.
Proba planului înclinat a fost mai puţin sensibilă decât proba bastonului la
animalele cu formă acută, aceastea reacţionand pozitiv în 86% din cazuri pentru lotul A
şi 75% în cazul lotului B. În cazul lotului C rezultate pozitive s-au înregistrat în 46% din
cazuri. Această probă nu este o probă sigură deoarece se bazează foarte mult pe gradul de
plenitudine al prestomacelor.
Proba chingii este o probă foarte fidelă deoarece se aplică o forţă constantă asupra
reţelei eliminându-se astfel rezultatele fals negative. Nu toate animalele din lotul C au
răspuns pozitiv la această probă probabil datorită unei bune încapsulari a corpului străin
sau probabil datorită faptului că chinga nu exercită presiunea direct asupra corpului
vulnerant.
În ceea ce priveşte rezultatele probelor de diagnosticare a reticulitei traumatice
bazate pe reflexele viscero-cutanate s-a observat că acestea sunt foarte precise în cazul
formelor acute de boală pierzându-şi sensibilitatea odată cu cronicizarea bolii. Cu toate
acestea, scăderea sensibilităţii acestei probe nu este atât de drastică în cazurile cronice ea
păstrându-şi fidelitatea într-un procent destul de mare (53-66%). Dintre aceste probe, cea
mai puţin fidelă este proba Solomatin a cărei precizie nu depăşeşte 35% la niciunul dintre
loturile luate în studiu.
În urma examenului conţinutului rumenal am observat diferenţe marcante între
loturi în ceea ce priveşte pH – ul, numărul de infuzori şi viabilitatea lor precum şi în ceea
ce priveşte concentraţia acizilor care se găsesc la nivel rumenal.
La lotul A, pH-ul este cuprins între 5,42 şi 7,71 cu o medie a valorilor situată
undeva la 6,5. Această valoare a pH- ului arată că exudatul inflamator încă nu a produs o
scădere a valorii lui şi că deocamdată el se află în jurul valorilor normale. În ceea ce
priveşte infuzorii rumenali se constată atât o scădere a numărului acestora cât şi o
viabilitate scăzută a lor probabil datorită uşoarei schimbări de pH de la nivelul
prestomacelor. În ceea ce priveşte concentraţia acizilor graşi de la nivel rumenal s-a
constatat o creştere importantă a acidului lactic care a avut valori cuprinse între 55% şi
71%. Acest lucru confirmă faptul că la un pH scăzut are loc o multiplicare intensă a
bacteriilor producătoare de acid lactic care-i măresc concentraţia rumenală. Concentraţia
acidului butiric s-a aflat în limite normale însă s-a înregistrat o scădere a concentraţiei
acidului acetic care a ajuns până la valori cuprinse între 8% şi 24%.
La lotul B, valoarea pH- ului scade şi mai mult datorită creşterii concentraţiei de
acizi rumenali iar animalul prezintă acidoză rumenală subacută. De asemenea numărul
infuzorilor scade şi el iar viabilitatea lor este în mare parte foarte redusă. În ceea ce
priveşte concentraţia acizilor graşi de la nivel rumenal, s-a constatat aceeaşi creştere a
valorii acidului lactic dar valorile sale nu au depăşit valoarea de 57%. În schimb, valoarea
acidului acetic şi a celui butiric a avut tendinţa să se apropie de limitele sale normale.
În ceea ce priveşte lotul C, s-a constatat o creştere a valorii pH-ului peste valoare
de 7,15 unităţi cu scăderea dramatică a numărului de infuzori.
Cu toate că infuzorii se prezintă într-un număr foarte mic aceştia prezintă o
viabilitate normală datorată acomodării lor în timp la un pH crescut. În ceea ce priveşte
concentraţia acizilor graşi de la nivel rumenal, s-a constatat o creştere importantă a
concentraţiei acidului butiric care a ajuns la valoarea de 47%. Concomitent cu aceasta,
valoarea celorlalţi acizi a scăzut sub limita normală.
În urma examenul hematologic, leucograma a evidenţiat la lotul A o creştere a
numărului de neutrofile şi de limfocite fapt caracteristic unei inflamaţii acute. La lotul B,
numărul de neutrofile prezintă o uşoară scădere faţă de lotul A, menţinându-se totuşi
peste limita normală. La lotul C, numărul de neutrofile ajunge la limite normale, de
asemenea şi cel de limfocite dar are loc creşterea numărului de monocite, fapt
caracteristic cronicizării unui proces inflamator.
În ceea ce priveşte hemograma, în cazul lotului A, s-a observat o uşoară scădere a
tuturor parametrilor hematologici. La lotul B, această scădere a parametrilor hematologici
se accentuează pentru ca la lotul C aceştia să se situeze cu mult sub limitele normale. O
diferenţă se constată la lotul C şi se caracterizează prin creşterea hematocritului peste
limita normală. Aceasta se datorează unei hemoconcentraţii consecutiv exicozei.
Scăderea numărului de hematii la toate animalele aparţinând celor trei loturi nu se
datorează unei hemodepleţii ci datorită incapacităţii maduvei hematogene de a le mai
produce în cantitatea necesară.
În ceea ce priveşte plachetele sangvine se observă o uşoară scădere a numărului
acestora pe masură ce boala se cronicizează. În schimb, nivelul fibrinogenului creşte
foarte mult la toate loturile luate în studiu. Astfel dacă la loturile A şi B, el are valori
cuprinse între 582 şi 934 mg/dl, la lotul C valoarea lui depaşeşte 1000 de mg/dl.
Creşterea drastică a valorii fibrinogenului sugerează existenţa unui proces inflamator
întins la nivelul organismului. Această creştere a fibrinogenului se asociază şi cu
creşterea valorii parametrului T Quick.
Dintre parametrii biochimici cercetaţi, cea mai mare creştere au înregistrat-o
proteinele totale la toate loturile luate în studiu fapt normal din moment ce fibrinogenul
plasmatic are o valoare atât de crescută.
Glicemia, deşi se încadrează în limite normale atât la lotul A cât şi la lotul B, a
înregistrat o scădere în cazul lotului C. Acest lucru se explică prin faptul că în urma
cronicizării bolii, capacitatea organismului de a menţine glicemia în limite normale este
îngreunată pe de o parte de încetinirea gluconeogenezei dar şi a glicogenolizei iar pe de
altă parte de apetitul capricios şi selectiv pe care îl prezintă aceşti pacienţi.
Bilirubina totală se încadrează în limite normale ceea ce confirmă faptul că
numărul scăzut de hematii nu se datorează unei depleţii masive de hematii ci datorită unei
producţii scăzute.
În urma efectuării examenului radiologic am identificat toate corpurile străine
radioopace existente la nivel reticular. De asemenea am putut stabili numărul de corpuri
străine precum şi dacă sunt sau nu sunt perforante.
Examinarea animalelor cu feroscopul deşi foarte eficientă în identificarea
corpurilor străine metalice nu ne oferă informaţii cu privire la numărul lor şi nici la
direcţia lor de implantare. De asemenea în urma examenului cu feroscopul nu se poate
stabili dacă corpurile metalice sunt perforante sau sunt libere la nivel reticular.
Examenul ecografic deşi foarte eficient în identificarea abceselor, a pericarditei şi
a pleuritei nu poate identifica corpurile străine mai ales daca acestea sunt reprezentate de
sârmă şi cuie. Prin ecografie se pot identifica corpurile străine libere de genul pietrelor
care sunt libere la nivelul reţelei.
CAPITOLUL VIII
PROFILAXIA ŞI TRATAMENTUL RETICULITEI TRAUMATICE
MATERIAL ŞI METODĂ
Studiul a fost realizat în perioada mai 2006 – mai 2009 pe raza circumscripţiei
Santău pe un număr de 1464 de bovine de vârste diferite din rasele Holstein, Brună de
Maramureş, Balţată Românească şi metişi ai acestora.
Pe parcursul celor patru ani, din totalul de 1464 de bovine, 56 (3,82%) au fost
diagnosticate cu reticulită traumatică şi au fost supuse tratamentului.
În decursul celor patru ani în care s-a realizat studiul, pe lângă identificarea şi
tratarea cazurilor de reticulită traumatică un loc aparte în preocupările noastre a ocupat
profilaxia acestei boli.
REZULTATE PARŢIALE
Profilaxia reticulitei traumatice
Profilaxia reticulitei traumatice a fost îndreptată în trei direcţii. În primul rând am
efectuat instruirea fermierilor cu privire la depozitarea materialelor metalice ascuţite de
genul cuielor şi sârmelor după efectuarea reparaţiilor la nivelul adăposturilor de animale.
O a doua metodă de prevenire a reticulitei traumatice a fost aplicarea de magneţi
intrareticulari care au rolul de a capta eventualii corpi străini metalici. Această metodă de
profilaxie am aplicat-o în primii doi ani ai studiului deoarece rezultatele obţinute nu au
fost satisfăcătoare. După aplicarea magneţilor, majoritatea animalelor au prezentat
simptome digestive cu slăbire progresivă şi scăderea producţiilor.
În al treilea rând am efectuat periodic examenul cu feroscopul la toate bovinele
adulte, în timpul acţiunilor de tuberculinare sau la cererea proprietarilor.
Din totalul de 1408 cazuri examinate care nu prezentau simptome de reticulită
traumatică am identificat corpi străini metalici la de 983 de animale ceea ce reprezintă un
procent foarte mare.
Animalele care au răspuns pozitiv la examenul cu feroscopul au fost supuse unei
manopere de recuperare a corpurilor străne matalice cu ajutorul unei sonde magnetice.
La 945 de animale, extragerea corpilor străini metalici s-a realizat din prima
încercare iar la 29 de animale aceasta s-a realizat din a doua încercare.
Nouă dintre animalele care au răspuns pozitiv la examenul cu feroscopul au fost
supuse dietei alimentare timp de 48 de ore deoarece corpul străin metalic nu a putut fi
scos nici după a doua încercare. După dietă, am reuşit să extragem corpurile străine
metalice şi de la cele nouă animale.
Tratamentul conservativ al reticulitei traumatice
Datorită faptului că extragerea corpilor străini cu sonda magnetică a avut rezultate
foarte bune în cazul animalelor care nu prezentau simptome de reticulită dar posedau
corpuri metalice intrareticular am încercat să o aplicăm ca metodă conservativă de
tratament în cazul tuturor animalelor care prezentau simptome de reticulită traumatică
acută şi reticulită traumatică acută recidivantă.
Cele 41 de bovine care se încadrau în aceste două categorii au fost supuse iniţial
unei diete de 48 de ore pentru vidarea cât mai completă a cavităţii reticulare. După
aceasta, am încercat să extragem corpurile metalice străine cu ajutorul sondei magnetice.
De la toate cele 41 de animale am reuşit să extragem corpuri străine metalice de la
nivel reticular dar doar de la unul dintre aceastea am reuşit să le extragem pe toate fapt
confirmat prin examenul cu feroscopul şi prin faptul că starea generală a animalului s-a
îmbunătăţit vizibil.
Cele 40 de animale rămase din loturile A şi B au fost supuse unui tratament
conservativ combinat timp de 14 zile.
Tratamentul conservativ a început prin supunerea animalelor bolnave unei diete
alimentare timp de două zile. După aceasta, pentru următoarele 12 zile raţia furajeră a
fost redusă la jumătate şi îmbunătăţită din punct de vedere calitativ. Toate animalele au
fost plasate pe planuri înclinate astfel încât trenul anterior să fie cu 20 de cm mai ridicat
decât trenul posterior.
Concomitent cu aceste proceduri am instituit antibiotico-terapia pe cale generală
timp de 7 zile cu antibiotice cu spectru larg. În ziua 5 şi 10 a protocolului terapeutic am
insuflat intraabdominal, la fiecare animal, doi litri de oxigen. Concomitent cu această
procedură am injectat intraabdominal alfachemotripsină (20 ml diluat în 200 ml ser fiziologic
călduț) pentru a preveni formarea eventualelor aderenţe.
În urma acesui protocol terapeutic am obţinut vindecări la 28 de animale în timp ce la 12
starea generală nu s-a imbunătăţit ele fiind supuse ulterior intervenţiei chirurgicale.
Tratamentul chirurgical în reticulita traumatică
Tratamentul chirurgical a fost efectuat pe un număr de 27 de animale (15 capete
din lotul C, şi 12 animale care nu au răspuns la tratamentul conservativ).
Tratamentul chirurgical s-a făcut prin rumenotomie.
Pregătirea animalelor pentru intervenţia chirurgicală
Animalele au fost supuse unei diete alimentare timp de 48 de ore înainte de
intervenţia chirurgicală.
Tranchilizarea animalelor a fost efectuată cu xilazină (0,05 mg/ kc) iar analgezia
centrala a fost efectuata cu butorfanol (25-30mg/ animal) administrarea făcându-se
intramuscular sau intravenos la nivelul venelor coccigiene (2.60).
După instalarea neuroplegiei, am efectuat anestezia paralombară în spaţiile
intervertebrale 2, 3, 4, cu procaină 2% (5-8 ml în fiecare punct).
Tehnica chirurgicală
a) Laparatomia
Laparatomia a fost efectuată în flancul stâng la 3-4 cm înapoia ultimei coaste şi
paralel cu ea, prin incizia pielii pe o lungime de aproximativ 20-25 de cm (fig. 13).
Fig. 13. Incizia pielii
Skin incision
După incizia pielii am fixat marginile plăgii cu pense pe care două ajutoare le-au
îndepartat prin tracţionare usoară în vederea secţionării celorlalte straturi anatomice (fig.
14)
Fig. 14. Evidenţierea straturilor subcutanate
Highlighting the subcutaneous layer
Am prins peritoneul în portiunea lui superioară cu o pensă hemostatică iar, la
sfârşitul perioadei de expiraţie am efectuat o butonieră la nivelul lui.
După aceasta, având grijă să nu perforăm rumenul, am prelungit incizia
peritoneului până în porţiunea declivă a plăgii operatorii evidenţiind rumenul (fig. 15.).
Fig. 15. Evidenţierea rumenului
Highlighting the rumen
b) Explorarea cavităţii abdominale
Explorarea cavităţii abdominale este obligatorie deoarece oferă posibilitatea
constatării eventualelor aderenţe, abcese peritoneale, splenice, hepatice sau apariţia
peritonitei.
La patru bovine am identificat abcese localizate atât pe peretele reticular (3
abcese) cât şi pe faţa viscerală a diafragmei (2 abcese) în imediata proximitate a reţelei şi
am efectuat drenarea lor chirurgicală.
c) Exteriorizarea rumenului
Exteriorizarea lui s-a facut in vederea prevenirii revărsării conţinutului rumenal în
cavitatea abdominală şi s-a realizat prin tracţiuni uşoare cu mâinile.
După ce a fost adus în plaga operatorie acesta s-a fixat cu ajutorul unor pense
ovale pentru a evita zdrobirea ţesuturilor şi s-a izolat cu câmpuri sterile de jur împrejur
(fig. 16.).
Fig. 16. Exteriorizarea rumenului şi fixarea lui cu pense ovale
Externalizing the rumen and fixation with oval forceps
d) Incizia rumenului
Deschiderea rumenului s-a efectuat în mijlocul porţiunii sale bine exteriorizate
printr-o incizie de 15-20 cm lungime, pentru a permite trecerea lejeră a mâinii,
antebraţului şi braţului chirurgului (fig. 17).
Fig. 17. Incizia rumenului
Rumen incision
După definitivarea hemostazei, cu ajutorul a două pense ovale am prins buzele
rănii rumenale şi le-am răsfrânt peste peretele flancului evidenţiind conţinutul rumenal.
Daca in rumen s-a pus în evidenţă un conţinut abundent care facea dificilă
pătrunderea mâinii chirurgului în reţea s-a efectuat golirea lui parţială.
După ce rumenul a fost parţial golit de furaje am examinat minuțios reaţeaua
identificând şi extrăgând toţi corpii străini (fig. 18) inclusiv magneţii (la animalele care
aveau magneţi intrareticulari).
Fig. 18. Corpi străini extrași de la nivelulrețelei
Foreign bodies extracted from reticulum
e) Închiderea rumenului
Sutura rumenului s-a efectuat de jos în sus pentru a asigura o bună etanşeizare a
inciziei rumenale în porţiunea ei declivă. Pentru început am aplicat o sutură perforantă în
surjet care a interesat întregul perete al rumenului cu fir de sutură neresorbabil.
După aceasta am aplicat o sutură de înfundare de tip Lambert folosind fire de
sutură sintetice polifilamentoase resorbabile.
f) Închiderea peretelui abdominal
Peritoneul şi primul strat de muşchi s-a suturat în puncte separate cu fir resorbabil
(fig. 19).
Al doilea strat de muşchi l-am suturat tot în puncte separate cu fir resorbabil
evitând formarea buzunarelor în care s-ar putea acumula exudate (fig. 20).
Sutura pielii s-a efectuat în puncte separate cu fir gros de matăse de sus în jos
pentru a lăsa loc de dren în partea inferioară.
Fig. 19. Sutura peritoneului şi a muşchiului oblic intern
Suture of peritoneum and internal oblique muscle
Fig. 20. Sutura muşchiului oblic extern
Suture of the external oblique muscle
Tratamentul postoperator
Tratamentul postoperator a constat în prevenirea peritonitei prin administrarea de
antibiotice retard (PenStrep, Duphapen) intramuscular timp de 3 zile. Pentru prevenirea
aderenţelor am efectuat două administrări de alfachemotripsină intraperitoneal la interval
de trei zile.
DISCUŢII PARȚIALE
Profilaxia prin aplicarea magnţilor intrareticulari a avut rezultate modeste ţinând
cont de evoluţia stării generale a animalelor după aplicare.
O metodă foarte eficientă de profilaxie a reticulitei traumatice a fost examinarea
periodică a animalelor cu feroscopul şi extragerea precoce a corpurilor străine metalice
înainte de apariţia simptomelor bolii.
În ceea ce priveşte tratamentul conservativ al reticulitei traumatice am început cu
extragerea corpurilor metalice active folosind sonda magnetică la toate vacile care
prezentau simptome de reticulită traumatică acută evolutivă şi reticulită traumatică acută
recidivantă.
Înregistrarea unui procent de doar 3% de vindecări folosind această metodă de
extragere a corpilor străini a fost pusă pe bază faptului că majoritatea corpurilor străine
metalice erau corpuri active care au fost sechestrate parţial la nivelul peretelui reticular.
Tratamentul conservativ combinat aplicat de noi la un numar de 40 de animale a
înregistrat succes în 70% dintre cazuri, 30 % dintre ele necesitând intervenţie
chirurgicală. Rezultatele obţinute sunt bune în comparaţie cu datele regăsite în literatura
de specialitate care încadrează rata de succes a metodelor conservative între 30% şi 60%.
La sfârşitul studiului, din totalul celor 27 de animale care au fost supuse
intervenţiei chirurgicale prin rumenotomie, 25 de animale au fost declarate sănătoase.
Diferența a fost diferită în sensul că am înregistrat un singur insucces terapeutic la un
animal la care corpul străin a trecut prin peretele reticular nemaiputând fi identificat la
timp (fig. 21).
Fig. 21. Repartiţia procentuală a rezultatelor examenului chirurgical
Percentage distribution of surgical examination results
Cel de-al doilea caz a fost direcţionat spre sacrificare, rumenotomia sistându-se
deoarece după efectuarea laparatomiei s-au pus în evidenţă modificări morfopatologice
grave.
Rezultatele descrise mai sus confirmă importanţa tratamentului chirurgical în cazul
reticulitei traumatice, în urma aplicării lui fiind posibilă extragerea tuturor corpilor străini
penetranți şi examinarea întregii cavităţi abdominale.
CAPITOLUL IX
EVALUAREA CORPILOR STRĂINI EXTRAŞI
MATERIAL ŞI METODĂ
În perioada celor patru ani în care s-a desfăşurat studiul am inventariat toţi corpii
străini extraşi de la bovinele de pe raza circumscripţiei Santau.
Extragerea corpilor străini s-a efectuat în urma controlului periodic cu feroscopul
la animalele care au răspuns pozitiv la acest examen, în urma intervenţiei chirurgicale de
rumenotomie (27 de cazuri) precum şi din prestomacele a 8 bovine operate şi sacrificate
ulterior din diferite motive care nu ţin de evoluţia lor postoperatorie.
REZULTATE ŞI DISCUŢII PARŢIALE
a) Extragerea corpilor străini cu sonda magnetică
De la cele 983 de animale am extras un număr de 2356 de corpi străini metalici
(sârme şi cuie) de diferite forme şi dimensiuni pe care i-am împărţit în funcţie de lungime
în trei categorii şi anume corpi cu lungimea de până la 5 cm, corpi cu lungime cuprinsă
între 5 şi 7 cm şi corpi cu lungimea de peste 7 cm (tab. 13).
Tabel 13
Corpii străini melalici extraşi cu sonda magnetică
Metalic foreign bodies extracted with magnetic probe
Natura corpului
străin
Nature of foreign
body
Lungimea < 5 cm
Length <5 cm
Lungimea 5-7 cm
Length 5-7 cm
Lungimea > 7 cm
Length > 7 cm
Sârmă
Wire
1432 78 6
Cuie
Nails
782 56 2
b) Extragerea corpilor străini prin rumenotomie
Corpii străini metalici au fost reprezentaţi de sârme, cuie şi tablă de diferite forme
şi dimensiuni. La 4 cazuri am identificat şi materiale din plastic reprezentate de porţiuni
de nylon.
De la cele 27 de animale supuse intervenţiei chirurgicale am extras 167 de corpi
străini metalici. Dintre aceştia, 32 (19%) erau reprezentaţi de corpi străini activi care
perforau în diferite grade peretele retelei în timp ce 135 (81%) erau corpi inactivi, liberi
la nivelul cavităţii reticulare.
Corpii straini nemetalici (fig. 14) prezenţi la nivel reticular şi extraşi în urma
rumenotomiei au fost în număr de 123 fiind reprezentaţi în principal de pietre şi sticlă de
dimensiuni mici (fig. 22).
Tabelul 14
Numărul corpilor străini nemetalici extraşi de la nivel reticular
Number of non-metallic foreign body extracted from the reticulum
Natura corpului
străin
Nature of foreign
Lungimea < 5 cm
Length <5 cm
Lungimea 5-7 cm
Length 5-7 cm
Lungimea > 7 cm
Length > 7 cm
body
Pietre
Stones
68 0 0
Sticlă
Glass
32 0 0
Sfoară
Rope
0 4 11
Plastic
Plastic
8 0 0
Fig. 22. Corpi străini reprezentaţi de pietre
Foreign bodies represented by stones
c) Recoltarea corpilor străini de la animalele sacrificate
În urma examinării minuţioase a peretelui reţelei am pus în evidenţă, în trei cazuri,
existenţa unor corpi străini metalici fixaţi la nivelul mucoasei. Menţionăm faptul că
animalele inainte de sacrificare nu prezentau simptome de reticulită traumatică,
sacrificarea efectuându-se din alte motive.
Corpii străini au fost clasificaţi în funcţie de natura lor în corpi străini metalici şi
corpi străini nemetalici.
Corpii străini metalici au fost în număr de 15 şi au fost reprezentaţi de cuie, sârmă
şi tablă (tab. 15) în timp ce corpii străini nemetalici au fost în număr de 47 şi au fost
reprezentaţi de pietre, sticlă, plastic şi sfoară (tab. 16.).
Tabel 15
Corpii străini metalici prezenți la animalele sacrificate
Metallic foreign bodies present in slaughtered animals
Natura corpului
străin
Nature of foreign
body
Lungimea < 5 cm
Length <5 cm
Lungimea 5-7 cm
Length 5-7 cm
Lungimea > 7 cm
Length > 7 cm
Cuie/Nails 5 1 0
Sarma/Wire 2 4 1
Tabla/Metal sheet 2 0 0
Tabel 16
Corpii străini nemetalici prezenți la animalele sacrificate
Non-metallic foreign bodies present in slaughtered animals
Natura corpului
străin
Nature of foreign
body
Lungimea < 5 cm
Length < 5 cm
Lungimea 5-7 cm
Length 5-7 cm
Lungimea > 7 cm
Length > 7 cm
Pietre/Stones 30 0 0
Sticla/Glass 9 0 0
Plastic/Plastic 2 0 0
Sfoara/Rope 3 0 3
Prezenţa corpilor străini intrareticulari la animalele care au suferit intervenţie
chirurgicală de rumenotomie denotă faptul că ingerarea lor s-a realizat postoperator. Deşi
numărul corpilor străini a fost mic, aceştia au provocat leziuni care puteau duce la
simptomele reticulitei traumatice.
CAPITOLUL X
MODIFICĂRI MORFOPATOLOGICE
MATERIAL ŞI METODĂ
Pentru examenul histologic, au fost recoltate conform protocolului de lucru, probe
(compartimente pregastrice şi biopsii tisulare din rumen şi reţea) provenite de la 8 bovine
după rumenotomie, sacrificate în puncte de abatorizare. Preparatele histologice au fost
efectuate la disciplina de Anatomie Patologică a Facultăţii de Medicină Veterinară, Cluj-
Napoca.
REZULTATE ŞI DISCUŢII PARŢIALE
În cazul tuturor prestomacelor examinate, am pus în evidenţă cicatricea rumenală
postoperatorie (fig. 23). Cicatricile postoperatorii au fost formate din ţesut conjunctiv în
cantitate mare şi au fost caracterizate prin lipsa mucoasei rumenale de de nivelul lor.
Fig. 23. Aspectul cicatricei rumenale post-operator. Bovină BR, 11 ani, F.
The appearance of rumen scar post-operatively. BR Cattle, 11 years, F.
Tot în urma examenului histopatologic am pus în evidenţă lipsa epiteliului de la
nivelul cicatricii rumenale (fig. 24.).
În figura 25 (chenar negru) se poate evidenţia ţesut de granulaţie care se află în
stadiu inţial cu proliferare fibroblastică, vase de neoformaţie şi infiltrat inflamator intens
cu limfocite, macrofage, plasmocite şi rare eozinofile. Spre periferia zonei centrale
(chenar albastru sus) se poate observa ţesut conjunctiv fibros cu fibrocite, fibre de
colagen şi infiltrat inflamator redus.
Fig. 24. Cicatrizare rumenală. Proliferare conjunctivă fibroasă, lipsa epiteliului (săgeată),
TM x 200. Bovină BR, 11 ani, F.
Rumen healing. Fibrous connective proliferation, lack of epithelium (arrow), TM x 200.
BR Cattle, 11years, F.
Fig. 25. Cicatrizare reticulară. HE x 200. Bovină BR, 11 ani, F.
Reticular healing. HE x 200. BR Cattle, 11 years, F.
În figura 26 şi figura 27 se observă un proces de cicatrizare mai avansat,
caracterizat prin apariţia unui ţesut de granulaţie, proliferare fibroblastică, rare fibre de
colagen şi puţine vase de neoformaţie, infiltrat inflamator cu mononucleare şi rare
eozinofile.
Fig. 26. Cicatrizare reticulară.HE x 400. Bovină BR, 11 ani, F.
Reticular healing. HE x 200. BR Cattle, 11 years, F.
Fig. 27. Cicatrizare reticulară. HE x 200. Bovină BR, 11 ani, F.
Reticular healing. HE x 200. BR Cattle, 11 years, F.
CONCLUZII GENERALE
Studiul epidemiologic a fost efectuat în perioada 2006–2009, pe raza
circumscripţiei sanitar veterinare Santău, pe un număr de 1464 bovine, aparținând
unor ferme de creștere a vacilor de lapte și gospodăriilor populației, fiind
diagnosticate cu reticulită traumatică 56 de animale ceea ce reprezintă (3,82%) din
totalui efectivului examinat.
Din analiza distribuţiei cazurilor în funcţie de vârstă, se poate constata că boala a
avut următorea incidenţă: 0 (0%) la categoria 0 la 1 an; 37 (66,07%) la categoria 1
la 4 ani; 15 (26,78%) la categoria 4 la 8 ani şi 4 (7,14%) la categoria de peste 8
ani.
În relaţie cu starea de întreţinere a animalelor s-a constatat că cele aflate în stare
bună de întreţinere au făcut mai frecvent boala. Astfel din cele 56 de cazuri, 39
(69,64%) s-au înregistrat la animalele în stare bună de întreţinere, iar 17 (30,35%)
la cele cu o stare de întreţinere necorespunzătoare.
În forma acută evolutivă a reticulitei traumatice toate constantele fiziologice sunt
mărite peste limita normală întâlnindu-se hipertermie, tahicardie şi tahipnee în
timp ce în forma acută recidivantă creşterea acelorași constante fiziologice nu este
atât de mare
Scăderea producţiei de lapte în forma acută evolutivă a reticulitei traumatice se
produce la toate animalele încă din prima zi a apariţiei semnelor clinice.
Reticulita traumatică acută recidivantă poate apare în primele zile postpartum
datorită decapsulării corpului străin, urmare a contracţiilor abdominale necesare
expulzării fătului iar semnele clinice fiind caracteristice şi altor boli digestive sunt
necesare investigaţii complexe pentru un diagnostic de certitudine.
Metodele speciale de diagnosticare a reticulitei traumatice sunt foarte precise mai
ales în formele acute de boală ele pierzându-şi fidelitatea odată cu cronicizarea
procesului.
Examinarea lichidului rumenal ne oferă informaţii suplimentare, pe baza lui
putându-se stabili foarte precis forma evolutiva în care a ajuns boala și ne poate
orienta în vederea pregătirii din timp a îngrijirilor postoperatorii.
Examenul radiologic este cel mai precis examen paraclinic în identificarea
corpurilor străine radioopace. Neajunsul lui este că nu putem identifica corpurile
străine neradioopace.
Examinarea animalelor cu feroscopul deşi foarte eficientă în identificarea
corpurilor străine metalice nu ne oferă informaţii cu privire la numărul lor şi nici la
direcţia lor de implantare.
Examenul ecografic, deşi util în identificarea abceselor, pericarditei şi pleuritei nu
este eficient în identificarea corpurilor străine subţiri şi lungi.
În urma măsurilor de profilaxie pentru limitarea reticulitei traumatice aplicate pe
raza circumscripţiei Santău procentul de îmbolnaviri a scazut pana la 3,82 %.
Profilaxia reticulitei traumatice prin aplicarea magneţilor intrareticulari, metodă
foarte agreată cu cățiva ani în urmă, are rezultate limitate putând duce la apariţia
simptomelor de reticulită datorate magnetului.
Cea mai bună metodă de profilaxie este utilizarea feroscopiei asociată cu
extragerea corpurilor metalice cu sonda megnetică cu precizarea ca este ineficientă
în captarea şi extragerea corpurilor metalice active.
Tratamentul conservativ combinat a avut o rată de succes de 70 % iar tratamentul
chirurgical a avut o rată de succes de 93 %. Practicarea rumenotomiei nu numai că
prezintă avantajul extragerii corpului strain dar oferă şi posibilitatea explorării
cavităţii abdominale şi astfel exprimarea unui prognostic obiectiv.
Din totalul animalelor care nu prezentau simptomele reticulitei traumatice, 69,81%
prezentau intrareticular corpuri străine metalice.
top related