criterii pentru intocmirea meniurilor
Post on 02-Dec-2015
809 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
riterii pentru intocmirea meniurilor - Alimentatia
Alimentatia sta la baza vietii si constituie un factor cu actiune permanenta, care determina desfasurarea proceselor metabolice, hrana fiind izvorul si regulatorul proceselor de schimb; se realizeaza prin consumarea zilnica a unor cantitati variate de alimente si produse alimentare, culinare sau de patiserie-cofetarie.Cantitatea de alimente si preparate ingerate, care satisfac cantitativ si calitativ cerintele nutritive si energetice ale organismului uman pe o perioada de 24 de ore, reprezinta necesarul alimentar.Intocmirea meniurilor trebuie sa aiba la baza urmatoarele principii :-asigurarea prin meniuri a necesruli fiziologic;-asocierea corecta a alimentelor si a preparatelor in structura meniurilor;-ordonatarea rationala a preparatelor in structura meniurilor;-ordonarea rationala a preparatelor in meniu si asocierea corespunzatoare cu bauturi;-asigurarea cerintelor privind varietatea, sezonalitatea si puterea de satietate a meniurilor.
1 Asigurarea prin meniuri a necesarului fiziological organismului uman
Nivelul caloric al meniului reprezinta numarul de calorii (cal) la componentelor din structura meniului.
1.2. Asocierea corecta a alimentelor si apreparatelor in structura meniurilor
Alimentatia corecta a omului sanatos trebuie alcatuita prin asocierea mai multor alimente ,pentru satisfacerea necesarului nutritiv zilnic.Alimentele sunt grupate, din punct de vedere nutritiv,in 7 (10) grupe.Proportiile considerate optime pentru fiecare grupa sunt urmatoarele :Alimentele care se gasesc permanent in hrana omului trebuie incadrate in meniu sub forma variata,iar modul de preparare sa difere de la o zi la alta ;Pentru alimentele a caror ratii zilnice sut insuficiente pentru a putea constitui o portie de mancare, ea va tine seama de valoarea ratiei saptamanale si de forma de preparare culinara a produselor respective (gustare, garnitura, preparat de baza etc.)
II. ORDONAREA PREPARATELOR IN MENIU SI ASOCIEREACORESPUNZATOARE CU BAUTURI
Ordonarea preparatelor in meniu se poate face in functie de gust, valoarea nutritive si efectul asupra digestiei:-In alcatuirea meniului, ordonarea preparatelor in functie de gust se face astfel: initial amar
sau acid, apoi sarat, in final, dulce.2.1. Asocierea bauturilor alcoolice cu preparateculinare si produse de cofetarie-patiserie
La gustari se servesc bauturi aperativ, fara aroma puternica si gust marcat, pentru nu a obosi organele de simt ale consumatorului inaintea de servirea preparatelor. La servirea preparatelor culinare lichide (supe, creme, ciorbe, borsuri) nu se recomanda bauturi.La servirea preparatelor din peste, crustacee, moluste,sunt recomandate vinuri albe, seci, spumoase si spumante din toate podgoriile tarii :Galbena,Aligote Riesling, Riesling italian etc., iar cu cat pestele este mai gras ,cu atat vinul trebuie sa fie mai acid (vinurile provenite din podgoriile Transilvaniei si din nordul Moldovei)La rasol si la peste prajit se recomanda un vin alb usor ;pentru pestele la gratar sau la cuptor, un vin de calitate superioara mai tare.La servirea preparatelor de baza vinurile recomandate sunt in functie de culoarea carnii si provenienta acesteia, astfel :la carnurile albe(curcan,gaina) vinurile albe seci, de calitate aleasa(Alba Iulia, Tarnave, Dragasani,Dealu Mare, Iasi) sau vinuri rosii usoare,buchetoase.La carnurilerosii, vinuri pline,puternice (Cabernet, Pinot Noir, Merlot,Babeasca, Feteasca neagra etc) ; la vanat, numai vinuri rosii seci, vechi de mare calitate ,mai fine la vanatul cu pene si mai tare la vantul cu par.Nu se potriveste un vin sec, aspru, la o mancare dulce.La servirea desertului (dulciuri de bucatarie, produse de patiserie-cofetarie) sunt recomandate vinurile dulci, aromate (Tamaioasa,Grasa,Chardonoy, Muscat-Ottonel).La deserturile din ciocolata si fructe nu se recomanda vinuri.Cafeaua se serveste cu un distilat vechi de vin (coniac de tipul Milcov, Dunarea, Tomis etc), rachiuri fine de fructe (cirese, piersici, caise) sau lichioruri.
La o masa pot fi servite trei vinuri, maximum patru, in functie de structura meniului :un vin alb sec,un vin rosu si un vin dulce.Cel de-al patrulea vin poate fi un vin alb sec (demisec) sau un vin rosu, in functie de meniu.
2.2. Asigurarea cerintelor privind varietatea sezonalitateasi puterea de satietate a meniurilor
Varietatea Meniurilor
Meniurile trebuie sa fie mai variate atat in ceea ce priveste preparatelor din structura acestuia, cat si modul de prezentare.Varietatea meniurilor atrage consumatorului, stimuleaza apetitul si declanseaza secretia sucurilor digestive, necesare asimilarii alimentelor.In structura unui meniu nu trebuie sa se intalneasca preparate care au la baza aceelasi componente, sau gust, culoare si procedeu tehnologic asemanator, ca de exemplu :-ciorba de perisoare si chiftelute marinate (tocatura) ;-supa de rosii umplute sau preparate cu sos de rosii ;-salata de vinete si musaca de vinete ;-borsuri si sarmale (ambele au gust acrisor) ;-pui cu smantana si conopida cu sos Marney (sosuri albe) ;
-doua preparate din carne rosie de macelarie (bovine si ovine) ;-doua preparate din carne alba (pasare si vitel) ;-doua preparate din vinat (iepure si fazan).In compnenta meniurilor se recomanda un singur preparat din carne, ceea ce asigura varietatea si posibilitatea servirii rapide.
TIPURI DE MENIURI
Meniurile se pot diferentia in functie de masa pentru care sunt alcatuite, categoria de consumatori si profitul unitatii,astfel :a) meniuri pentru principalele mese ale zilei (mic dejun, dejun si cina) ;b) meniuri pentru diferite categori de consumatori (copii, adolescenti, adulti, sporivi, turisti straini) ;c) meniuri dietetice ;d) meniuri pentru mesele speciale (cocteil, receptie, banchet, revelion) ;e) meniuri specifice unitatilor cu profil (local, pescaresc, vanatoresc).
Alimente cu putere de satietate redusa (usor digerabile) : paine, legumele consumate singure.Alimente cu putere de satietate mare (greu digerabile)-grasimile consumate in cantitate mare si mancarurile grase micsoreaza activitatea secreto-motorie a stomacului, prelungind timpul de evacuare ;Hipersecretia de acid clorhidric atrage dupa sine o puternica secretie pancreatica si intestinala pentru neutralitatea lui.;-impartirea cantitatii de hrana consumata zilnic pentru acoperirea necesarului fizologic in 3-4 mese pe zi, la intervale de 4-5 ore ;cantitatea consumata la o masa fiind mai mica, eficienta digestiei este mai buna si creste proportia de trofine absorbite de organism ;-reperatia raionala pe mese a necesarului caloric zilnic :mic dejun :20-25% sau 30%;gustare :10%;dejun :40-50% sau 50%;cina :20-25% sau 20%;
3.2. SEZONALITATEA MENIURILOR
Alimentatia sezonului rece se caracterizeaza prin :-aport normal de proteine (13- 14%)din care 60% de origine animala ;-cantitati crescute cu lipide (35-40%), predominand cele de origine animala ;-cantitatii usor de glucide (55%) si vitamine (in special vitaminele C si B)Necesarul sporit de calorii furnizate de alimentele bogate in glucide si lipide se explica prin consumul mare de calorii pentru mentinerea temperaturii normale a corpului omenesc.
IV. TEHNICA INTOCMIRII MENIURILOR CORECTE
DOCUMENTATIA NECESARA INTOCMIRII MENIURILOR
Intocmirea meniurilor impune, pe langa competenta profesionala, experienta, costiinciozitate si perseverenta celui care realizeaza aceasta activitate si existenta in unitate a documentatiei specifice.
-Tabele de compozitie a produselor alimentare existente in Retetarul tip pentru preparate culinare (extrase din Buletinul Ministerului Sanatatii)-Retetare, in functie de specificul unitatii.-Retete proprii.
Criterii pentru intocmirea meniurilor
Alimentatia sta la baza vietii si constituie un factor cu actiune permanenta, care determina desfasurarea proceselor metabolice, hrana fiind izvorul si regulatorul proceselor de schimb; se realizeaza prin consumarea zilnica a unor cantitati variate de alimente si produse alimentare, culinare sau de patiserie-cofetarie.
Cantitatea de alimente si preparate ingerate, care satisfac cantitativ si calitativ cerintele nutritive si energetice ale organismului uman pe o perioada de 24 de ore, reprezinta necesarul alimentar.
Grupand intr-o anumita ordinele alimentare si produsele consumate la o masa, sau intr-o zi, se alcatuieste un ansamblu de preparate denumit meniu. Meniul zilnic trebuie sa asigure necesarul alimentar pentru pentru 24 de ore, pe categorii de consumatori, in conformitate cu ceritele fizologice ale organismului.
Necesitatile nutritive variaza de la un individ la altul, depinzand de varsta, corpolenta, sex, felul si intensitatea activitatii, conditiile mediului ambiant.De aceea, pentru a se asigura o alimentatie judicioasa, trebuie sa se tina seama de aceste diferente si 818e47i sa se realizeze un permanent echilibru intre necesitatile fizologice ale organismului si cantitatiile de factori nutritivi aduse de alimente.Cand acest echilibru nu este pastrat alimentatia devine nerationla, avand efecte negative asupra cresterii, capacitatii de munca si a starii de sanatate.
In vederea alcatuirii unui meniu corect pentru o colectivitate,se impune cunoasterea necesarului fizologic de calorii si substante nutritive si a compozitiei chimice a fiecarui aliment care participa la alcatuirea unui preparat culinar.
Pentru a usura cunoasterea necesarului fizologic care trebuie asigurat prin meniurile zilnice in unitatiile de alimentatie publica si in unitatiile care se ocupa de alimentaia unor colectivitati (cantine), Ministerul Sanatatii a elaborat norme de alimentatie corecta, exprimare in alimente, calorii si factorii nutritivi calorigeni (proteine, lipide, glucide, vitamine etc.)
Intocmirea meniurilor trebuie sa aiba la baza urmatoarele principii :
-asigurarea prin meniuri a necesruli fiziologic;
-asocierea corecta a alimentelor si a preparatelor in structura meniurilor;
-ordonatarea rationala a preparatelor in structura meniurilor;
-ordonarea rationala a preparatelor in meniu si asocierea corespunzatoare cu bauturi;
-asigurarea cerintelor privind varietatea, sezonalitatea si puterea de satietate a meniurilor.
1.1 Asigurarea prin meniuri a necesarului fiziologic
al organismului uman
Transpunerea in practica a acestui principiu este asigurat printru-un meniu corect, caracterizat prin calitatii nutritive, sanitare si sezoriale.
Calitatea nutritiva a meniului reprezinta masura in care acesta satisface necesarul de calorii si substante nutritive, (proteine, lipide, glucide, vitamine si substante nutritive), conform cerintelor reale ale organismului, stabilite pa baze stiintifice.
Progresul civilizatiei a produs o serie de mutatii atat in activitatea productiva, cat si in viata cotidiana.Conform vietii curente, mecanizarea si automatizarea productiei diminueaza considerabil efortul fizic, creste sedentarismul, scazand, proportional, necesarul de calorii, ci prin aporturi suplimentare de alimente furnizoare de vitamine si substante minerale.
Nivelul caloric al meniului reprezinta numarul de calorii (cal) la componentelor din structura meniului.
Nivelul caloric mediu zilnic recomandat este de 2800-3000 cal/locuitor.
Nevoile de energie ale organismului sunt cele mai stringente, cele pe care organismul le cere in primul rand. In cazul in care necesarul energetic nu este acoperit prin aportul de alimente, organismul apeleaza la propriile tesuturi pe care la ‘arde’, pentru a obtine energia de care are nevoie.
Structura nutritiva a meniului reprezinta cantitatea de substante nutritive (proteine, lipide, glucide, vitamine si minerale) asigurate de componentele meniului si exprimate in grame, care trebuie sa se gaseasca ii proportii echilibrate.
Asigurarea aportului caloric, in lipsa unui anumit echilibru a substantelor nutritive calorigene, nu constituie o alimentatie pe baze stiintifice.
Calitatea sanitara a meniului (inocuitatea) sau aspectul salubru impune respectarea riguroasa a legislatiei in vigoare privind producerea, transportul, depozitarea, prelucrarea si desfacerea alimentelor, pentru a asigura starea de sanatate a consumatorilor.Preparatele din componenta meniurilor, neindeplinind conditia de inocuitate, se pot transforma din produse utile organismului in surse de imbolnavire a acestuia, constituind un real si grav pericol pentru consumator.
Calitatea sezoriala reprezinta insusirea meniului de a indeplini conditii de atractie sezoriala (sa fie placut).
Comportamentul alimentar al omului este determinat de un complex de factori externi si interni, in care motivatiile psihosenzoriale au un rol esential. Din aceste considerente preparatele din structura meniului trebuie sa fie montate estetic si servite intru-un cadru corespunzator,astfel incat sa impresioneze placut consumatorul.
1.2. Asocierea corecta a alimentelor si a
preparatelor in structura meniurilor
Alimentatia corecta a omului sanatos trebuie alcatuita prin asocierea mai multor alimente ,pentru satisfacerea necesarului nutritiv zilnic.
Alimentele sunt grupate, din punct de vedere nutritiv,in 7 (10) grupe.
Proportiile considerate optime pentru fiecare grupa sunt urmatoarele :
% (ADULTI %)
I Carne si produse din carne 4-8 8
II Lapte si derivate 3-35 12
III Oua 2-4 2
IV Grasimi 12-17 17
V Cereale si derivate 25-45 35
VI Legume si fructe 17-18 18
Fiecare grupa prezinta avantaje si dezavantaje nutritionale :De aceea ,se recomanda substituiri numai in cadrul aceleiasi grupe.In cadrul grupelor de alimente se pot face substituiri izocalorice sau izotrofinice care sa permita variatia corespunzatoare , fara a periclita valoarea nutritiva a meniului de ansamblu.
O alimentatie echilibrata se realizeaza, practic, sigurand in meniul zilei prezenta a cel putin a unui aliment din fiecare grupa.In acest fel se realizeaza, sub aspect calitativ, satisfacerea cerintelor esentiale ale organismului.
1.3. Recomandari privind asocierea alimentelor
si preparatelor din meniu
Pentru a asigura aportul tuturor factorilor nutritivi in proportii corespuzatoare necesarului fiziologic,se recomanda:
Asocierea produselor de origine animala cu cele de origine vegetala.
In acest mod se asigura un raport echilibrat intre :proteine, lipide, glucide, vitamine si substante minerale ;proteinele animale cu valoare biologica ridicata si cele vegetale cu valoare biologica medie ; grasimile animale,care contin in proporie mare acizi grasi saturati si cele vegetale continand acizi grasi nesaturati,esentiali pentru organism.De asemenea, se asigura in organism echilibrul acido-bazic si senzatia de satietate.
Exemple de asociere ratonala a grupelor de alimente :
-legumele si derivatele din cereale, leguminoasele uscate se pot asocia cu carne,lapte,oua ;
-grasimile se pot asocia cu alimente sarace in lipide,si anume legume, derivate, din cereale ;
Asocierea preparatelor culinare pregatite prin prelucrarea termica cu produse proaspete (fructe, salate), asigurand compensarea pierderilor de substante nutritive (vitamine si substante minerale) din cursul prelucrarii culinare si in aceelasi timp varietate meniurilor.
Alimentele care se gasesc permanent in hrana omului trebuie incadrate in meniu sub forma variata,iar modul de preparare sa difere de la o zi la alta ;
Pentru alimentele a caror ratii zilnice sut insuficiente pentru a putea constitui o portie de mancare, ea va tine seama de valoarea ratiei saptamanale si de forma de preparare culinara a produselor respective (gustare, garnitura, preparat de baza etc.)
II. ORDONAREA PREPARATELOR IN MENIU SI ASOCIEREA
CORESPUNZATOARE CU BAUTURI
Ordonarea preparatelor in meniu se poate face in functie de gust, valoarea nutritive si efectul asupra digestiei:
-In alcatuirea meniului, ordonarea preparatelor in functie de gust se face astfel: initial amar sau acid, apoi sarat, in final, dulce.
-Din punct de vedere al valorii nutritive,ordonarea preparatelor in meniu va fii urmatoarea: a) preparate usoare, mai putin consistente; b)preparate bogate in substante nutritive; c)preparate foarte bogate in substante nutritive (consistente); d) preparate usoare.
-Succesiunea preparatelor la aceeasi masa exercita efecte importante asupra digestiei.Se recomanda ca mesele sa inceapa cu preparate care,prin proprietatile lor organoleptice, declanseaza psihic secretia si, dupa ingerare, prin actiunea lor exercita,intretin secretia sucurilor digestive (gustari,antreuri,preparate culinare lichide) : gustarile se servesc la inceputul mesei, constituind prologul dejunului ; antreurile se servesc dupa gustari, sau dupa preparate culinare lichide ; preparatele de baza din componenta meniurilor sunt cele mai consistente, asigurand proportia cea mai mare de calorii si de factori nutritivi (mancaruri din legume, din carne si legume,fripturi) ; meniul se incheie cu desert sau fructe.Ca desert se pot servi delciuri de bucatarie,produse de patiserie sau cofetarie.Se servesc la sfarsitul mesei, asigurand senzatia de satietate (datorita continutului ridicat de glucide).
In baza acestor considerente se stabilesc ordinea in care se prezinta si se servesc preparatele din meniu.
2.1. Asocierea bauturilor alcoolice cu preparate
culinare si produse de cofetarie-patiserie
Multitudinea de sortimente de bauturi existente astazi pentru satisfacerea pe deplin toate gusturile.Pentru alegerea si servirea bauturilor nu exista niste reguli absolute, dar trebuie sa se tina cont de unele recomandari privind asocierea acestora cu diverse preparate si de ordinea servirii lor.
La gustari se servesc bauturi aperativ, fara aroma puternica si gust marcat, pentru nu a obosi organele de simt ale consumatorului inaintea de servirea preparatelor. Se recomanda : tuica, slibovita, vodca, vinuri aromatizate (pelin, vermut, bitter) etc. Se mai pot servi, in cazuri de exceptie , vinuri spumate brute sau seci si vinuri albe seci, sau acide, din Podgoriile Dragasani, Odobesti, Panciu, Husi.
La servirea preparatelor culinare lichide (supe, creme, ciorbe, borsuri) nu se recomanda bauturi.
La servirea preparatelor din peste, crustacee, moluste,sunt recomandate vinuri albe, seci, spumoase si spumante din toate podgoriile tarii :Galbena,Aligote Riesling, Riesling italian etc., iar cu cat pestele este mai gras ,cu atat vinul trebuie sa fie mai acid (vinurile provenite din podgoriile Transilvaniei si din nordul Moldovei)
La rasol si la peste prajit se recomanda un vin alb usor ;pentru pestele la gratar sau la cuptor, un vin de calitate superioara mai tare.
La servirea antreurilor se recomanda vinuri albe demiseci si vinuri roze din toate podgoriile tari :Pinos gris, Perla, Feteasca regala, alba.
Ciupercile sunt insotite de vinuri albe demiseci, de inalta calitate (Cotnari,Alba-Iulia, Murfatlar, Pietrosele)
La servirea preparatelor de baza vinurile recomandate sunt in functie de culoarea carnii si provenienta acesteia, astfel :la carnurile albe(curcan,gaina) vinurile albe seci, de calitate aleasa(Alba Iulia, Tarnave, Dragasani,Dealu Mare, Iasi) sau vinuri rosii usoare,buchetoase.La carnurile
rosii, vinuri pline,puternice (Cabernet, Pinot Noir, Merlot,Babeasca, Feteasca neagra etc) ; la vanat, numai vinuri rosii seci, vechi de mare calitate ,mai fine la vanatul cu pene si mai tare la vantul cu par.
Nu se potriveste un vin sec, aspru, la o mancare dulce.
Branzeturile care premerg desertul se servesc cu vinuri rosii(se continua cu vinul de la preparatele de baza), exceptie facand telemeaua de oi, la care se por servi si vinuri albe.
La servirea desertului (dulciuri de bucatarie, produse de patiserie-cofetarie) sunt recomandate vinurile dulci, aromate (Tamaioasa,Grasa,Chardonoy, Muscat-Ottonel).
La deserturile din ciocolata si fructe nu se recomanda vinuri.
Cafeaua se serveste cu un distilat vechi de vin (coniac de tipul Milcov, Dunarea, Tomis etc), rachiuri fine de fructe (cirese, piersici, caise) sau lichioruri.
La alegere si recomandarea vinurilor trebuie sa se aiba in vedere si alte reguli, de exemplu :
-vinul alb sec inaintea celorlalte vinuri ;
-vinul rosu inaintea celui alb dulce ;
-vinul usor precede pe cel consistent ;
-vinul tanar precede vinul invechit ;
-vinul provenit dintr-un soi de struguri comun se serveste inaintea vinului rezultat dintru-un soi nobil, dintr-o regiune consacrate ;
-vinui usoare la preparate usoare ;
-vinuri consistente (tari, cu buchet bogat) la preparatele picante ;
-vinurile dulci, licoroase se servesc numai la desert, dupa care nu se mai serves alte vinuri ;
-diferentierea dintre doua vinuri de aceeasi culoare si provenite din aceiasi regiune, servite la aceeasi masa, trebuie sa fie destul de evidenta ;
-vinurile spumante se pot servi pe tot parcursul mesei.
La o masa pot fi servite trei vinuri, maximum patru, in functie de structura meniului :un vin alb sec,un vin rosu si un vin dulce.Cel de-al patrulea vin poate fi un vin alb sec (demisec) sau un vin rosu, in functie de meniu.
2.2. Asigurarea cerintelor privind varietatea sezonalitatea
si puterea de satietate a meniurilor
Varietatea Meniurilor
Meniurile trebuie sa fie mai variate atat in ceea ce priveste preparatelor din structura acestuia, cat si modul de prezentare.Varietatea meniurilor atrage consumatorului, stimuleaza apetitul si declanseaza secretia sucurilor digestive, necesare asimilarii alimentelor.
Meniurile se intocmesc pentru o masa, pentru o zi sau pentru o perioada mai indelungata (7-14 zile).Meniul unei mese poate cuprinde mai multe feluri de mancare, servite in portii mici.
Pentru evitarea monotoniei prin repetarea zilnica a aceluiasi preparat timp mai indelungat, este necesar ca meniul as fie stabilit pentru minimum o saptamana.Acest procedeu are si avantajul ca ofera timpul necesar procurarii alimentelor incluse in meniu.Meniul se intocmeste in functie de anotimp, avand in vedere posibilitati de aprovizionare.
Includerea in meniuri a alimentelor de sezon contribuie la realizarea dezideratului placut si nutritiv, caracteristici care stau la baza intocmirii unor meniuri corespunzatoare.
In structura unui meniu nu trebuie sa se intalneasca preparate care au la baza aceelasi componente, sau gust, culoare si procedeu tehnologic asemanator, ca de exemplu :
-ciorba de perisoare si chiftelute marinate (tocatura) ;
-supa de rosii umplute sau preparate cu sos de rosii ;
-salata de vinete si musaca de vinete ;
-borsuri si sarmale (ambele au gust acrisor) ;
-pui cu smantana si conopida cu sos Marney (sosuri albe) ;
-doua preparate din carne rosie de macelarie (bovine si ovine) ;
-doua preparate din carne alba (pasare si vitel) ;
-doua preparate din vinat (iepure si fazan).
In compnenta meniurilor se recomanda un singur preparat din carne, ceea ce asigura varietatea si posibilitatea servirii rapide.
-respectarea temperaturii la care trebuie sa se serveasca preparatele si anume : 34-40 grade C pentru preparatele care se servesc calde si 10-12 grade C pentru cele care se servesc reci ;consumarea preparatelor foarte reci sau foarte calde diminueaza absortia facorilor nutritivi din continutul acestora.
III. TIPURI DE MENIURI
Meniurile se pot diferentia in functie de masa pentru care sunt alcatuite, categoria de consumatori si profitul unitatii,astfel :
a) meniuri pentru principalele mese ale zilei (mic dejun, dejun si cina) ;
b) meniuri pentru diferite categori de consumatori (copii, adolescenti, adulti, sporivi, turisti straini) ;
c) meniuri dietetice ;
d) meniuri pentru mesele speciale (cocteil, receptie, banchet, revelion) ;
e) meniuri specifice unitatilor cu profil (local, pescaresc, vanatoresc).
3.1. MICUL DEJUN
La noi in tara micul dejun constituie prima masa a zilei, care se serveste intre orele 6 si 9, asigurand rezervele nutritive si energetice ale organismului, reprezentand 25-35% din valoarea calorica a necesarului zilnic.
In cazul servirii gustarii la ora 10, valoarea calorica a micului dejun se diminueaza cu 5-10%.
Meniurile destinate micului dejun pot fi simple sau consistente.
Meniurile simple.Pot avea in structura :
-bauturi calde:ceai simplu, cu lamaie, cu rom, cu lapte ; cacao simpla sau cu lapte ; cafea naturala, simpla, cu lapte, sau frisca ; lapte simplu etc.
-produse lactate acide :iaurt, sana, lapte batut etc.
-produse de panificatie si patiserie :paine, chifle, cornuri, pateuri, cozonac, briose, placinte, etc.
Meniurile simple pot fi comletate prin servirea gustarilor de la ora 10.
Meniuri consitente.Au in structura componentele meniurilor simple,completate cu :
-minuturi din oua :oua ochiuri, omlete, oua fierte ;
-minuturi din branzeturi :cascaval la capac, cascaval pane, cascaval sufle ;
-branzeturi :branza proaspata de vaci, branza telemea, branzeturi naturale, cascaval, etc.
-produse din carne :salamuri, pate de ficat etc ;
-cruditati :rosii, ardei gras, castraveti ;
-bauturi racoritoare :apa minerala, sucuri de fructe, de legume(industriale sau preparate in unitate) care raman mai mult timp in stomac, sau provoaca efecte secretorii intense, sunt scotite greu digerabile, cu mare putere de satietate.
Alimente cu putere de satietate redusa (usor digerabile) : paine, legumele consumate singure.
Alimente cu putere de satietate mare (greu digerabile)
-grasimile consumate in cantitate mare si mancarurile grase micsoreaza activitatea secreto-motorie a stomacului, prelungind timpul de evacuare ;
Hipersecretia de acid clorhidric atrage dupa sine o puternica secretie pancreatica si intestinala pentru neutralitatea lui.
Recomandare pentru asigurarea puterii de satietate corespunzatoare a meniurilor :
-asocierea alimentelor care au putere de satietate mica cu cele cu putere de satietate mare ;
-marirea puterii de satietate a painii si a legumelor prin asocierea cu grasimi sau carne (paine cu unt, salam, legume sote, salate cu ulei, legume cu carne etc.)
-consumarea dulciurilor de bucatarie la sfarsitul mesei, deoarece prelungesc timpul de evacuare a stomaculului, marind puterea de satietate a meniului.
-evitarea folosirii mai multor produse concentrate, cu valoare nutritiva mare
sau grea digerabile la pregatirea unui preparat.
-alimentele fade se vor asocia cu cele gustoase, cele tari cu cele moi ;
-materialul fibros trebuie sa reprezinte circa 30 de g in 24 de ore, pentru un adult cu un necesar de 2700 cal ;
-pentru obtinerea satietatii, mancarurile consumate trebuiesc sa aiba un anumi volum, mai mare pentru persoanele deprinse cu alimentatie preponderenta vegetariana si mai mic pentru cele obisnuite cu o hrana bogata in alimente de origine animala sau care consuma produse alimentare rafinate si concentrate ;
-impartirea cantitatii de hrana consumata zilnic pentru acoperirea necesarului fizologic in 3-4 mese pe zi, la intervale de 4-5 ore ;cantitatea consumata la o masa fiind mai mica, eficienta digestiei este mai buna si creste proportia de trofine absorbite de organism ;
-reperatia raionala pe mese a necesarului caloric zilnic :
mic dejun :20-25% sau 30%;
gustare :10%;
dejun :40-50% sau 50%;
cina :20-25% sau 20%;
-respectarea ordinii de consumare a preparatelor din structura unei mese a meniului, in functie de efectul acestora asupra digestiei.
Masa se va incepe cu preparate care prin proprietatile lor organoleptice declanseaza psihic secretia si dupa consumare, prin actiunea lor exercitata, intretine secretia sucurilor digestive, preparate care contin o cantitate mai mare de substante extractive (supe, ciorbe) ;
3.2. SEZONALITATEA MENIURILOR
Conditiile climatice influenteaza necesarul fiziologic al organismului uman si, ca urmare, alimentatia va fi diferentiala in functie de anotimp.
Alimentatia sezonului estival se caracterizeaza prin :
-aport normal de proteine (13-16%) ;
-consum majorat de glucide (55-65%) ;
-consum scazut de lipide (20-30%) ;
-consum majorat de lichide ;
In sezonul cald alimentatia este bogata in legume si fructe proaspete, care contin cantitati importante de vitamine si saruri minerale.Diversitatea poduselor alimentare permite pregatirea unor meniuri variate si complexe.
Se vor evita alimentele si preparatele grase, deoarece temperatura ridicata scade secretiile digestive, iar daca o alimentatie este bogata in grasimi, digerarea lor se face foarte greu.De asemenea, se vor evita conservele de legume sau fructe.
Aportul de lichide (apa, apa minerala, sucuri de fructe) trebuie sa asigure echilibrul hidric al organismului.De aceea este necesar sa se consume cel putin un litru de lichid pe zi, dupa un timp de la consumarea preparatelor,pentru a nu dilua sucurile digestive.Dintre bauturi doar apa este indispensabila, temperatura recomandata fiind de 14-16 grade C ; apa mai rece poate produce tulburari gastro-intestinale.
Alimentatia sezonului rece se caracterizeaza prin :
-aport normal de proteine (13- 14%)din care 60% de origine animala ;
-cantitati crescute cu lipide (35-40%), predominand cele de origine animala ;
-cantitatii usor de glucide (55%) si vitamine (in special vitaminele C si B)
Necesarul sporit de calorii furnizate de alimentele bogate in glucide si lipide se explica prin consumul mare de calorii pentru mentinerea temperaturii normale a corpului omenesc.
Preparate romanesti de sezon :
Iarna :sarmlute cu mamaliguta, piftie, carnati, caltebosi, toba etc.
Primavara :miel (la tava, la frigaruie), preparate din spanac, urzici, ceapa si usturoi verde, salata verde etc.
Vara :mancaruri cu legume proaspete :fasole verde, mazare verde, rosii etc.
Toamna :pastrama (de oaie, de capra, de piept de gasca), must dulce.
3.3. Dejunul
Este considerata masa principala a zilei care se serveste intre orele 12 si 16.
Meniurile pentru dejun sunt consistente, asigurand 40-50% din valoarea calorica a necesarului alimentar zilnic.
In cazul in care structura meniului zilnic cuprinde si gustari, acest procedeu se reduce cu 5-10%.Structura meniului pentru dejun este determinata de categoria de consumatori, specificul unitatii, ocazia servirii mesei (obisnuita, festive, speciala etc), anotimp, cerintele alimentatiei stiintifice.In functie de acesti factori, meniurile pentru dejun por fi :
-simple : preparate culinare lichide, preparate de baza (mancaruri), desert ;
-consistente : gustari, antreuri, preparate culinare lichide, prerarate din peste, preparate de baza, fripturi asociate cu garnituri si salate, desert ;
In timpul mesei se pot servi bauturi nealcoolice sau alcoolice (la gusturi : bauturi aperitiv ; la preparatele din peste ;vinuri albe seci ; la fripturi : vinuri albe seci ; la fripturi : vinuri albe sau rosii, in functie de provenienta carnii)
3.4. Cina
Se serveste intre orele 18-21 (cu 2-3 ore inainte de culcare, adica timpul necesar digestiei).
Meniurile pentru cina vor cuprinde preparate mai usor digerabile si in cantitatii mai mici, aportul lor in necesarul alimenatar zilnic fiind de 20-25% din valoarea calorica a acestuia.
Nu se recomanda includerea in meniurile pentru cina a supelor,
ciorbelor, borsurilor, si a mancarilor cu sos. Ele pot cuprinde :gustari ,antreuri, salate de cruditati, consomeuri, supe-creme, preparate din peste pregatit pentru rasol sau la gratar, fripturi obisnuite sau specialitati la gratar sau frigare insotite de garituri asortate si salate de sezon, dulciuri de bucatarie (budinci, sufeuri) sau de cofetarie, branzeturi, fructe.
Bauturile pot insoti aceste preparate sunt asociate dupa aceleasi reguli ca la dejun.
IV. TEHNICA INTOCMIRII MENIURILOR CORECTE
DOCUMENTATIA NECESARA INTOCMIRII MENIURILOR
Intocmirea meniurilor impune, pe langa competenta profesionala, experienta, costiinciozitate si perseverenta celui care realizeaza aceasta activitate si existenta in unitate a documentatiei specifice.
Documentatia minima necesara cuprinde:
-“ Norme orientative de alimentatie corecta “, elaborate de Ministerul Sanatatii.
-Tabele de compozitie a produselor alimentare existente in Retetarul tip pentru preparate culinare (extrase din Buletinul Ministerului Sanatatii)
-Retetare, in functie de specificul unitatii.
-Retete proprii.
ETAPELE INTOCMIRII MENIURILOR
PENTRU O ANUMITA CATEGORIE DE CONSUMATORI
1) Stabilirea nivelului caloric si a structurii nutritive a meniurilor in functie de necesarul fiziologic al categoriei de consumatori, pe baza normelor orientative ale alimentatiei corecte (calorii, cantitatea de proteine, lipide si glucide)
2) Analiza caracteristicilor alimentatiei categoriei de consumatori ( numar de mese, preparate recomandate etc) si a preparatelor acestora.
3) Fixarea materiilor prime specifice anotimpului, corelate cu posibilitatile de aprovizionare.
4) Stabilirea structurii de ansamblu a meniului, prin nominalizarea alimentelor si a preparatelor pentru fiecare masa ( mic dejun, gustare, dejun, cina), cu precizarea gramajului portiei si a continutului in calorii si factori nutritivi.
Continutul in calorii si factori nutritivi al alimentelor din componenta meniului se vor calcula pe baza tabelelor de compozitie a produselor alimentare. Pentru preparatele culinare, continutul de calorii si factori nutritivi ai portiei se vor extrage din retetarele respective.
In situatia in care preparatele nominalizate in meniu sunt preluate din retetare care nu contin cantitatea de calorii si facori nutritivi calorigeni pentru fiecare preparat, se va proceda astfel:
-se stabileste structura de ansamblu a meniului numai prin nominalizarea preparatelor si a gramajului portiei;
-se calculeaza caloriile si continutul in factori nutritivi pentru fiecare preparat nominalizat in structura meniului;
-se trec valorile obtinute in tabelul cu structura meniului.
ARGUMENTPosibilitatea de a alege este unul dintre atributele societăţii moderne. Racordându-se la cerinţele actuale, industria serviciilor de restauraţie ţine să se diversifice permanent, pentru a oferi o gamă variată de localuri, meniuri, preţuri, facilităţi, conform aşteptărilor, cerinţelor, gusturilor, preferinţelor şi posibilităţilor diferitelor categorii de clienţi.Istoria dezvoltării industriei de restauraţie prezintă o evoluţie complicată, lentă, dar sigură. Primele atestări ale ospitalităţii datează din antichitate şi sunt legate de activizarea comerţului şi a călătoriilor, care au făcut necesară existenţaunor localuri pentru cazarea călătorilor.În Evul Mediu, odată cu crearea ghildei profesionale a bucătarilor, ospitalitatea a început să se contureze mai bine. Multe dintre valorile instaurate în industria de restauraţie de la iniţierea acesteia au rămas actuale şi în ziua de azi (deservirea amicală, crearea unei atmosfere plăcute şi un meniu bogat). Primele instituţii care ofereau mese şi adăpost au apărut în Orientul Mijlociu, fiind construite de-a lungul drumurilor caravanelor şi erau numite caravanserai - hanuri cu curţi mari pentru opriri peste noapte. Alte unităţi care ofereau mese şi adăpost erau poştele.În Europa Medievală de Vest, mănăstirile, castelele şi casele de vacanţă ale lorzilor, de asemenea, ofereau servicii de ospitalitate călătorilor. Acestea au cunoscut un declin spre mijlocul sec. XVI. Aproximativ în acelaşi timp, Henry VIII a dizolvat mănăstirile. Aceste două evenimente au dat un impuls dezvoltării unităţilor de restauraţie comerciale şi prin decret regal hanurile au fost clasificate şi licenţiate. În sec. XVI au apărut două băuturi exotice – ceaiul şi cafeaua. Cafenelele au devenit cele mai populare localuri pentru comunicare şi au contribuit la revitalizarea vechiului continent. Revoluţia franceză a contribuit şi ea la dezvoltarea artei culinare. În a doua jumătate a sec. XVIII călătoria cu trăsura şi caii a dus la intensificarea comerţului şi a industriei. Hanurile erau unităţi de o importanţă majoră în oraşele mari. Secolul XIX a adus cu sine apariţia meniurilor a-la-carte, perfecţionarea alimentaţieipublice, descoperirea metodei conservării alimentelor şi apariţia culturii de a merge în restaurante cu diverse ocazii. În sec. XX s-a intensificat dezvoltarea industriei de ospitalitate. Hotelurile şi restaurantele erau necesare în oraşe mari pentru oameni de afaceri, precum şi în centre de odihnă şi agrement. Au început să apară lanţuri mari hoteliere şi de restaurante, cu reprezentanţe în capitalele ţărilor lumii. Aceste iniţiative au avut un impact semnificativ asupra economiilor ţărilor în curs de dezvoltare, prin crearea locurilor de muncă şi atragerea turiştilor în ţară. Lumea modernă, caracterizată printr-o dezvoltare intensă a tehnicii şi a ştiinţei, a oferitnumeroase posibilităţi de perfecţionare a industriei serviciilor de restauraţie şi de apariţie a unor noi metode şi posibilităţi de satisfacere a aşteptărilor clienţilor. Odata cu creşterea numărului populaţiei, ridicarea nivelului veniturilor, creşterea duratei timpului liber, urbanizarea şi democratizarea, se impune necesitatea pregătirii şi perfecţionării unor manageri care ar reacţiona prompt şi corect la condiţiile schimbătoare ale pieţei. O administrare profitabilă a restaurantelor necesită nu numai o cunoaştere a operaţiunilor şi a procesului tehnologic din cadrul acestora, ci şi a celor mai moderne şi mai noi concepte şi tehnici de management. Într-un restaurant toate aspectele afacerii (marketing, standarde operaţionale şi buget, rentabilitatea preparatelor culinare şi a băuturilor, politica de preţuri şi controlul) urmază a fi combinate într-un mod dinamic şi orientate spre profit. Oferta unor produse şi servicii competitive, de o calitate înaltă, conform cerinţelor pieţei a devenit imperativă pentru restauratori.
ArgumentMeniurile pe care le cunoaştem astǎzi îşi au originea în obiceiul oamenilor însǎ din cele mai vechi
timpuri, de a servi diferite preparate şi bǎuturi, în cele mai diverse ocazii într-un cadru restrâns sau cu participare mai numeroasǎ.Elaborarea unor meniuri bine construite pentru grupuri organizate sau consumatori individuali, în funcţie de ocazia meselor, reprezintǎ o ştiinţǎ care dobândeşte printr-o experienţǎ şi o pregǎtire profesionalǎ în domeniu, deosebitǎ prin cunoaşterea obiceiurilor culinare a consumatorilor, conţinutul în valori nutritive ale alimentelor, tehnologia de preparare a preparatelor culinare şi bǎuturilor precum şi a digestibilitǎţii acestora în organism.Prin meniu se înţelege asocierea unor preparate culinare, deserturi, bǎuturi pentru principalele mese ale zileiUn element important în aprecierea gradului de sadisfacere a necesarului fiziologic de cǎtre un meniu zilnic este determinat de influenţa operaţiilor de prelucrare primarǎ asupra valorii nutritive iniţiale a materiilor prime prelucrate. Tratamentele termice au ca efect o creştere a digestibilitǎţii principalele componente şi reducerea riscului transmiterii unor boli infecţioase sau parazitare.Ştiinţa nutriţiei este încǎ de la începuturi, dar existǎ în mod limpede, puţine boli pe care o alimentaţie corectǎ şi sǎnǎtoasǎ sǎ nu le poatǎ preveni, vindeca sau mǎcar face mai uşor de suportat. Pe lângǎ rolul important pe care-l joacǎ alimentaţie în lupta împotriva bolilor de inimǎ, a cancerului şi a artritei, ea poate contribui şi la înlǎturarea stresului şi a insomniei.S-au scris multe lucruri despre alimentaţie, alimentaţia raţionalǎ fiind baza unei sǎnǎtǎţi de fier, multe lucruri fiind chiar în contradictoriu, batându-se cap în cap de la subiecte privind consumul de carne pânǎ la metodele de preparare a diverselor alimente, dar cea mai grea bǎtǎlie a nutriţioniştilor se dǎ cu vitrinele viu colorate şi reclamele de televiziune ale unor produse pe cât de indigeste, pe atât de apetisante, gata preparate sau semipreparate, care vin în ajutorul gospodinelor veşnic în crizǎ de timp. S-au scris multe despre necesitatea exerciţiului fizic şi a sportului în menţinerea sǎnǎtǎţii, dar puţine dintre mesaje fiind purtǎtoare ale unei motivaţii puternice, fǎrǎ de care activitatea cotidianǎ a multor oameni rǎmâne în continuare centratǎ în deosebi pe canalele de televiziune. Progresul ştiinţei, dezvoltarea tehnologicǎ, au produs o devalorizare a muncii şi au creat societatea de consum de astǎzi. Aceasta ne impune nevoia de consum apǎsând butoanele emoţionale ale individului, produce divizarea individului care dǎ naştere conflictelor şi tensiunilor interioare.Considerând ca o necesitate profesionalǎ am conceput acest proiect despre alcǎtuirea meniurilor considerând cǎ schimbǎrile minore în deprinderile alimentare pot avea ca rezultat schimbǎri majore în starea noastrǎ de sǎnǎtate. Ceea ce mâncǎm nu ne afecteazǎ numai sǎnǎtatea la momentul respectiv, ci determinǎ în bunǎ mǎsurǎ calitatea, ba chear şi durata vieţii noastre.În capitolul I al acestui proiect am vorbit despre importanţa alimentaţiei raţionale sǎnǎtoase, fiind preocuparea de bazǎ a omului şi am amintit factorii care perturbǎ alimentaţia zilnicǎ.În partea a doua a proiectului m-am axat pe modul de întocmire a meniurilor cu definirea , tipurile şi criteriile de întocmire a meniurilor.Tipurile de meniuri se regǎsesc în partea a treia a proiectului cu descrierea celor trei mese principale ale zilei( mic dejun, dejun şi cinǎ) şi despre meniurile necorespunzǎtoare unei alimentaţii raţionale.În final vom gǎsi un studiu de caz de la castelul Cavalerul Medieval şi meniul de la acesta.Capitolul I.Importanţa alimentaţiei raţionale sǎnǎtoaseI.1. Alimentaţia sǎnǎtoasǎ- preocuparea de bazǎ a omuluiBazele teoretice ale unei alimentaţii raţonale pentru omul sǎnǎtos sunt astǎzi stabilite, totuşi ele sunt incǎ prea fragile pentru a se putea impune modificarea radicalǎ a unor obiceiuri alimentare. Trebuie reţinut ca un regim alimentar normocaloric- fixat in raport de sex, vârstǎ, muncǎ şi greutate idealǎ- este necesar sǎ cuprindǎ intre 25- 30 % grǎsimi alimentare, 11- 13% proteine şi între 55- 62 % glucide.În naturǎ principiile alimentare se gǎsesc in alimente. Alimentele aduc organismului toate principiile necesare, dacǎ sunt respectate proporţiile considerate astǎzi optime pentru alimentaţia raţionalǎ:• Carne şi produse din carne între 4-8%• Lapte şi derivate între 3-35%
• Ouǎ între 3-4%• Grǎsimi între 12-17%• Legume şi fructe între 17-18%• Zahǎr şi produse zaharoase între 7-8%• Bǎuturi nealcoolice ¬între 2-3%Alimentele nu se consumǎ ca atare.asocierea lor sub formǎ de diverse produse culninare se face pe baza unei gastrotehnii corecte, moderne care înlaturǎ prepararea dǎunǎoare.Repartizarea meselor pe zi are de asemenea o mare importanţǎ în alimentaţia raţionalǎ astfel, se indicǎ sǎ se consume 15-20% din cantitatea caloricǎ alimentatǎ; 5-10% la gustarea de la ora 11; 35-40% la masa de prânz, iar restul la masa de searǎ.Alimentaţia raţionalǎ presupune nu numai sadisfacerea nevoilor integrale ale trebuinţelor nutritive, ci şi asigurarea unor produse alimentare salubre. Alimentele pot fi purtǎtoarele unor nocovitǎţi, consecinţa nerespectǎrii normelor de igienǎ în obţinerea, prelucrarea, pǎstrarea şi comercializarea lor.
top related