echipa de redacȚie · capăt al lumii printr-un singur click de internet, cu ajutorul telefoniei...
Post on 04-Jan-2020
6 Views
Preview:
TRANSCRIPT
ECHIPA DE REDACȚIE
COORDONATOR
Iliescu Claudia
REDACTORI
Pahonțu Ana Maria
Moraru Georgeta
Filip Virgil
Chirobocea Nicolae
Vădan Mirela
COLABORATORI
I.S.J. Prahova
CCD Prahova
Primăria Măgurele
ISSN: 2537- 4397 ISSN-L: 2537- 4397
Ianuarie 2017 – NR. 1
CUPRINS
I. Pedagogia viitorului 1. Prof. Baciu Roxana Luiziana, Rolul filmelor în predarea limbii engleze ca
limbă străină2. Prof. Iliescu Claudia, Educația interculturală și prezența sa în curriculum
școlar3. Prof. înv. primar Dobre Aurelia-Georgeta, Rolul celor șapte ani de acasă
II. Să învățăm ALTFEL! Activități educative1. Prof. Iliescu Claudia, Promovarea sănătății prin comunicare
Promoting Health through Communication2. Înv. Suciu Lorena-Nicoleta, Educație fără frontiere: relația grădiniță- școală-
familie – societate!3. Echipa de proiect ERASMUS+, Proiectul european ERASMUS+ Hărți pentru
a construi și a înțelege Europa4. Prof. înv. primar Dobre Aurelia, Mărțișorul, simbol al speranței
III. Corespondențe Trecut-Prezent-Viitor1. Prof. dr. Nicolae Mareș, Un steag de cultură!2. Prof. Iliescu Claudia, Cetățile dacice și rolul lor în istoria locală Ramidava - la
Gura Vitioarei?3. Prof. Stoica Cecilia, În unire stă puterea!
IV. Noi...despre Noi...cu Noi1. Pană Alexia-Claudia, O viață avem români… și-o cinste! Basarabia este
Romania!2. Petrescu Teodora, Republica de la Ploiești
1
ROLUL FILMELOR ÎN PREDAREA LIMBII ENGLEZE CA LIMBĂ STRĂINĂ
Prof. Roxana Luiziana Baciu Școala Gimnazială, Comuna Măgurele
Există numeroase motive pentru care studierea
unei limbi străine este extrem de importantă
(succes în viața profesională, accesul la
informații de pe Internet, călătorii sau
satisfacție personală), iar limba engleză este,
practic, peste tot: în meniurile calculatoarelor,
telefoanelor sau altor gadget-uri, în
instrucțiunile de folosire ale diverselor obiecte
casnice sau în comunicarea de zi cu zi, în care
întâlnim termeni împrumutați din această
limbă (shopping, selfie).
Limba engleză este, de departe, cea mai
predată limbă străină din lume. Adulții și
studenții învață limba engleză deoarece le este
folositoare la slujba lor, dar când vine vorba de
adolescenți sau copii, aceștia nu au de ales – ei
sunt constrânși de curriculum-ul școlar. Din
acest motiv, acestora le lipsește implicarea
șimotivația. Așadar, rolul profesorului este de
a găsi metode, tehnici și resurse noi și
interesante, astfel încât învățarea limbii
engleze să fie plăcută, dar și eficientă în
același timp.
În zilele noastre, filmul reprezintă o
sursă de distracție, bună dispoziție și
amuzament. Tuturor le plac filmele; ca urmare,
oamenii urmăresc filme online, la
cinematograf sau la televizor. Deci, acesta este
unul din motivele pentru care consider ca este
o idee bună să îmbin predarea limbii engleze
cu filmele. Filmele, de asemenea, le oferă
elevilor motivația de a învăța (filmele îi
captivează, încurajând interacțiunea,
implicarea și comunicarea), le prezintă
acestora situații și conversații din viața reală
(deoarece filmele sunt create pentru vorbitorii
nativi de limba engleză, limbajul este cu
accent și pronunție nativă, deci, autentic) și le
îmbunătățesc abilitățile de scris, citit, ascultat
și vorbit în limba engleză (elevii își
îmbunătățesc fluența în exprimare,
vocabularul, pronunția, etc.). Filmele îi fac pe
elevi să comunice, să gândească, să își
exprime ideile și părerile, să argumenteze și să
discute pe baza temelor acestora.
Un ”instrument” remarcabil folosit în
predarea limbii engleze este FILMUL SCURT
deoarece nu durează mai mult de 5 – 10
minute, poate fi folosit de mai multe ori în
timpul aceleiași ore de curs, le oferă elevilor
2
libertatea de a inventa dialoguri noi, este
asemănător unui mini-film (are un început, un
cuprins și un sfârșit), chiar dacă nu conține
dialog gesturile și imaginile creează sens
deoarece acestea fac parte din limbajul non-
verbal și, cu condiția ca filmul scurt să fie
accesibil, poate fi folosit pentru orice nivel de
studiu al limbii engleze. Totuși, profesorii ar
trebui să evite filmele cu o densitate verbală
mare, în care personajele vorbesc în același
timp sau folosesc limbaj tehnic, jargon, argou
sau accente specifice unei anumite
regiuni.Filmele reprezintă imagini în mișcare
și prin intermediul lor elevii pot observa ce
înseamnă contact vizual, expresii faciale,
limbajul corpului, pot vedea imagini de fundal
și pot auzi sunete.
Cu tehnologia din ziua de azi profesorii
care folosesc filmele pentru a preda limba
engleză ca limbă străină, pot face aproape
orice: pot derula la nesfârșit imaginile, pot opri
filmul la o anumită imagine, pot controla
volumul (cu / fără sunet, foarte tare sau foarte
încet), pot prezenta doar o anumită scenă sau
pot oferi subtitrare. Totuși, înainte de a folosi
tehnologia, profesorii trebuie să se
familiarizeze cu echipamentele electronice
(televizor, DVD player, laptop) pe care le
folosesc, să se asigure că acestea funcționează
corect, că știu să folosească comenzile, să
verifice dacă toți elevii văd ecranul, să verifice
dacă sunetul este clar și să aleagă filme
interesante, astfel încât elevilor să le placă
experiența.
Există numeroase tehnici care pot fi
folosite în utilizarea unui film ca modalitate de
predare a limbii engleze ca limbă
străină:vizionare normală (filmul rulează fără
pauze, elevii văd și ascultă tot în același timp),
stop cadru (filmul este oprit într-un anumit
punct pentru a verifica ce au înțeles elevii până
în acel moment sau să facă predicții legat de
ceea ce urmează să se întâmple), vizionare
silențioasă (elevii vizionează filmul fără sunet
și simultan descriu ceea ce văd sau anticipează
dialogul personajelor), ascultare fără imagini
(elevii nu văd imaginile și trebuie să ghicească
ce se întâmplă din ceea ce aud), vizionare la
viteză mare (presupune derularea filmului
înainte sau înapoi cu scopul de a face predicții
sau de a rezuma filmul vizionat) sauvizionare
împărțită (elevii sunt împărțiți în două grupe:
jumătate văd imaginile și aud sunetele, elevii
din cealaltă jumătate doar aud, ei fiind nevoiți
să comunice astfel încât să afle informații
despre film).
Activitățile utilizate când sunt folosite
filmele în predarea limbii engleze sunt variate
și pot avea loc înainte, în timpul sau după
vizionarea filmului: Ce se întâmplă în
continuare? (elevii speculează și prezic
continuarea filmului),
Caracterizează personajul?
(activitatea se referă la descrierea unui
personaj nu doar din punct de vedere fizic ci și
moral), Despre ce vorbesc ei? (este mai mult
un joc prin care elevii vizionează filmul fără
subtitrare sau sunet și încearcă să ghicească
3
dialogul personajelor), Film Karaoke (elevii
vizionează un film scurt cu subtitrare, sunet și
imagine, iar cu scenariul printat încearcă să
mimeze apoi să pronunțe replicile
personajelor), Dictare (profesorul extrage din
filmul scurt un dialog din care lipsesc cuvinte,
iar elevii trebuie să asculte și să vizioneze
filmul, completând în același timp dialogul cu
cuvintele care lipsesc) sau Schimbă finalul
(activitate prin care elevii inventează alt final
al filmului scurt vizionat).
Folosirea filmelor scurte în predarea
limbii engleze este atât în beneficiul elevilor
cât și al profesorului deoarece acestea
stimulează gândirea critică și creativă,
îmbunătățesc fluența în vorbire, citit și
exprimare, cresc dorința de comunicare,
optimizează munca în echipă sau pe perechi,
oferă o experiență pozitivă de învățare și o
atitudine pozitivă în ceea ce privește învățarea
limbii engleze.
BIBLIOGRAFIE:
1. Chan, D and C. Herrero. 2010. Using Film
to Teach Languages. A Teachers’ Toolkit
for Educators Wanting to Teach
Languages Using Film în the Classroom,
with a Particular Focus on Arabic,
Mandarin, Italian and Urdu. Cornerhouse.
2. Porcel, C. Learning English through
Films. Year 12; Issue 3; June 2010, ISSN
1755-9715, on
http://www.hltmag.co.uk/jun10/less02.ht
m (visited on August 15th, 2015).
3. Scrivener, J. 2005. Learning Teaching. A
Guidebook for English Teachers. Second
Edition. Macmillan Education.
4. Tankard, F. 2016. 7 ESL Video Activities
That Your Students Will Love.
http://www.fluentu.com/english/educator/
blog/esl-video-activities-lessons-clips/
(visited on September 11th, 2015)
5. Walker, C. Penguin Readers Teacher’s
Guide to Using Film and TV, 1999,
Pearson Education Limited
4
EDUCAȚIA INTERCULTURALĂ ȘI PREZENȚA SA
ÎN CURRICULUM ȘCOLAR
Prof. Claudia ILIESCU
Școala Gimnazială Măgurele
Dinamica socială a ultimelor decenii a
adus în fața lumii contemporane o serie de
provocări față de care domeniul educației nu
poate rămâne indiferent, odată cu schimbarea
accentelor de la predominanta
monoculturalității către deschiderea
interculturală. Așadar, educația interculturală
vizează o abordare a diferențelor culturale,
strategie prin care se iau în considerare
interacțiunile spirituale, beneficiile
schimburilor dintre culturi, într-un proces de
legitimizare a unei identități culturale deschise.
Interculturalitatea se impune în
învățământul modern ca o necesitate spre a
răspunde cerințelor de educație ale societății
contemporane, prin dezvoltarea interesului
elevilor față de aspecte interculturale, prin
dezvoltarea atitudinii de empatie culturală și
interculturală, ceea ce conduce la înțelegerea
alterității și a refuzului discriminării. Noul
curriculum încearcă să răspundă cerințelor de a
asigura în cadrul procesului educațional
orientarea către valori și credințe democratice,
cultivând respectul pentru diversitatea
culturală și pentru identitatea culturală proprie.
A vorbi despre comunicarea
interculturală în ziua de astăzi, când oamenii
pot fi în contact cu semenii lor din celălalt
capăt al lumii printr-un singur click de
internet, cu ajutorul telefoniei mobile sau al
mass-mediei, știrile circulând mult mai rapid
decât prin mijloacele tradiționale, înseamnă a
dori să îi cunoaștem mai bine pe semenii
noștri, să-i înțelegem și să-i acceptăm, și
comunicarea dintre noi să fie mai eficace.
5
Contactele din ce în ce mai numeroase cu
oamenii din alte țări ne fac să reflectăm în
primul rând asupra noastră, asupra eficienței
modului nostru de a comunica.
Globalizarea a făcut din comunicarea
interculturală un fapt inevitabil. Lumea de azi
este supusă unor schimbări rapide,
interacțiunea dintre oameni capătă noi
dimensiuni. Contactul și comunicarea cu alte
culturi sunt caracteristicile dominante ale vieții
moderne Toate aceste contacte cu ceilalți,
având scopuri fie economice, politice sau
culturale, ne îndrumă spre un mod de
comunicare mai deschis, spre o comunicare
interculturală.
Pentru a înțelege mai bine ceea ce
reprezintă interculturalitatea, trebuie să luăm
în considerare rolul important al contextului
(social, cultural și istoric) în relațiile intra- și
extra-culturale, legătura multilaterală între
cultură și comunicare, complexitatea și
tensiunile implicate în relațiile interculturale.
Comunicarea interculturală înseamnă
interacțiunea directă între oameni de diferite
culturi. Comunicarea interculturală implică
mult mai mult decât înțelegerea normelor unui
grup, ea presupune acceptarea și tolerarea
diferențelor.
O definiție atotcuprinzătoare asupra
interculturalității ne oferă Micheline Ray:
„Cine spune intercultural, spune în mod
necesar, plecând de la sensul plenar al
prefixului inter-, interacțiune, schimb,
deschidere, reciprocitate, solidaritate
obiectivă.”.
Relațiile interculturale reprezintă un
domeniu interdisciplinar, prin care se încearcă
să se identifice, cu ajutorul diferitelor științe
sociale, dar care împărtășesc un interes comun,
studiul interacțiunilor oamenilor aparținând
diverselor culturi. Studiile culturale pot fi
analizate din trei perspective: monoculturale
(studiul unei singure culturi face obiectul de
cercetare al antropologiei și sociologiei), cross
cultural (prin comparația caracteristicilor a
două sau mai multe culturi) și interculturale
(care se bazează pe interacțiunea a două sau
mai multe culturi, și încearcă să răspundă
întrebărilor referitoare la ce se întâmplă când
două sau mai multe culturi interacționează, la
nivel interpersonal, de grup sau internațional).
În ultimele decenii s-a pus accentul pe
rolul educației interculturale și al
managementului intercultural într-o lume în
care oamenii se află tot timpul în contact,
direct sau indirect, rolul dialogului
intercultural crescând.
Studiul problemelor interculturale nu
este un domeniu nou. Oamenii au interacționat
cu diferite culturi de-a lungul istoriei pline de
războaie, peregrinări și schimburi de bunuri.
Contactul intercultural a devenit o realitate a
vieții de zi cu zi. Dezvoltarea interdependenței
oamenilor și culturilor în societatea globală a
secolului XXI ne obligă să acordăm mai multă
atenție problemelor interculturale. Pentru a
putea trăi și funcționa în mediul multicultural
6
de astăzi, oamenii trebuie să fie competenți în
comunicarea interculturală.
Pentru a înțelege interculturalitatea
avem nevoie de planuri interdisciplinare și
multiculturale. Acest domeniu se dorește a fi
practic întrucât vine în întâmpinarea nevoilor
relațiilor interetnice și internaționale.
Comunicarea interculturală joacă un rol vital
întrucât previne neînțelegerile sau greșelile în
comunicare.
Identitatea europeană, în deplinătatea
sa, nu a fost rezultatul multiplicității aspectelor
sale istorice, culturale, sociale, politice și
economice, ci a fost considerată la început
doar un construct, așa cum a fost și ideea de
Uniune Europeană, dar toate elementele
constitutive ale acesteia se află într-o
permanentă transformare. Spiritul european
reprezintă mult mai mult decât unitatea
culturală, o piață economică unică și unirea
politică. Conceptul de Europă unită nu poate fi
complet desăvârșit, este nevoie de
transformări, remodificări, pentru a ajunge la
adevăratul spirit european, care dincolo de
diferențele lingvistice, sociale sau economice,
se ascunde în fiecare dintre noi și poate fi
redescoperit prin conștientizare, acceptare și
interculturalitate.
Sfârșitul secolului XX a demonstrat că
societatea se află într-un punct de criză, ce a
izbucnit în noi conflicte. Începutul noului
secol s-a dovedit a fi propice pentru o nouă
perspectivă a comunicării, cea a dialogului
intercultural.
Legăturile ce îi unesc pe oameni pot,
de asemenea, să îi separe. De aceea,
deschiderea către alte culturi și cunoașterea
moștenirii culturale comune stau la baza unei
adevărate comunicări interculturale.
Bibliografie
1.Abric, J.C., Psihologia comunicării, Iași, Ed.
Polirom, 2001
2. Birkenbihl, V., Antrenamentul comunicării
sau arta de a ne înțelege, București, Ed.
Gemma Pres, 1998.
3.Cozma, T., (coord.), O nouă provocare
pentru educație: interculturalitatea., Iași, Ed.
Polirom, 2001.
4. Cucoș, Constantin, Educația. Dimesiuni
culturale și interculturale., Iași, Ed. Polirom,
2000.
7
ROLUL CELOR ȘAPTE ANI DE ACASĂ
PROF. ÎNV. PRIMAR: DOBRE AURELIA-GEORGETA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ, COM. MĂGURELE
„Copilul nu este o jucărie, el este o cruce care trebuie
purtată cu bucuria jertfei asumate,și de felul în care părinții duc
această cruce, depinde calitatea de creștinadevărat a viitorului adult!”
Danion Vasile
Încă de la naștere, fiecare etapă din
viața copilului își pune amprenta asupra
dezvoltării sale afective, motrice și
intelectuale. Chiar dacă, aparent, lucrurile
decurg „de la sine”, există factori care pot
influența această dezvoltare, pe toate palierele
sale, iar o parte din acești factori țin strict de
mediul familial și de felul în care cei care intră
în contact cu copilul se raportează la lumea din
jur. Profesorul psiholog Adina Mesaroș a
explicat cum influențează primii ani din viață
comportamentul viitor al copilului și, nu în
puține cazuri, chiar a viitorului adult. Potrivit
psihologului, primul pas în dezvoltarea bună a
copilului, imediat după naștere, este
satisfacerea nevoilor imediate ale copilului.
„Copilul plânge pentru că are o nevoie - este
forma lui de comunicare la acea vârstă. Este
indicat să identificăm acea nevoie și să o
satisfacem. În momentul în care nu o
satisfacem, apar frustrările atât pentru mamă,
cât și pentru copil”, explică specialistul,
precizând că această satisfacere a nevoilor
bebelușului, în special de către mamă,
constituie baza unei bune relații ulterioare între
cei doi.
Când vorbim despre cei șapte ani de
acasă ne gândim la educația pe care copilul o
primește de la părinți, la formarea
personalitățiiși comportamentului copilului
până merge la școală. Când spunem că un
copil are cei șapte ani de acasă, ne gândim la
un copil bine crescut, care știe să salute, să
spună mulțumesc, te rog, care se comportă
cuviincios cu cei de vârsta lui și cu adulții.Cei
șapte ani de acasă“ ar trebui să fie anii în care
copilul capătă deprinderile șieducațianecesară
vieții în lume. E foarte firesc pentru părinți să-
și dorească să aibă copiifrumoși, sănătoși, bine
educați. Dacă frumusețeași sănătatea sunt
daruri de la Dumnezeu,în educația copiilor,
părinții sunt rânduiți de Dumnezeu să dețină
rolul principal.
Familia este o mică biserică numai
atunci când părințiiîși cresc copiii așa cum
trebuie, cu atenție și responsabilitate. Acest
mediu este cel în care copilul deprinde
8
principalele reguli de bună purtare, cel mai
adesea prin imitare decât printr-un
comportament conștient, iar vârsta primei
copilării este esențială în conturarea șiachiziția
normelor unui comportament social corect.
Școala și alte medii educaționale nu pot
ulterior decât să confirme și să consolideze
normele deja deprinse din familie.Unele
dintre acestea sunt:
-salutul – este prima normă de conduită
învățată în familie, începând de la etapa în
care copilul nu poate saluta decât prin
fluturarea mâinii și continuând pe urmă firesc
cu „bună ziua”.
-comportamentul în public- un copil „bine
crescut” știe să răspundă la întrebări și să
susțină, la rându-i, conversația, îșiașteaptă
rândul fără să întrerupă pe cel care vorbește.
-comportamentul cu prietenii- manierele nu
se demonstrează doar în preajma adulților.
Jocurile copiilor sunt experiențe care, pe lângă
că aduc destindere și voie bună, îi pregătesc
pe cei mici pentru rolul de adult. Tot jocurile
sunt ocazia de a învăța, exersa și testa
comportamente corecte.
-manierele la masă- o bună creștere
presupune folosirea eficientă a tacâmurilor,
respectul comesenilor
- recunoaștereagreșelilor- „Îmi pare rău”
este, la fel ca și „te rog”, o expresie magică.
Pentru a o folosi, un copil are nevoie să o
audă și din partea adulților din jurul lui.
Astfel, va învăța că recunoaștereagreșelilor și
sinceritatea exprimării regretului nu sunt un
semn de slăbiciune.
-tact șitoleranță – un copil „bine crescut”
învață de la părinți că a râde de slăbiciunea,
defectul fizic sau orice tip de dizabilitate a
cuiva ne descalifică în primul rând pe noi. Va
face diferența între râsul sănătos și spiritul de
glumă și râsul care jignește, care deschide
răni.
Toate acestea sunt rezultatul a ani de
experiențe, cu încercări, eșecurișireușite.
Șibineînțeles că există uneori devieri de la
tipul de comportament pe care dorim să-l
insuflăm copilului nostru, precum și zile în
care ni se pare că totul e în zadar și că toate
lecțiile pe care ne-am străduit să le predăm
copilului nostru au trecut pe lângă el fără să
lase urme semnificative. Probabil că soluția
este, la fel ca în cazul multor aspecte legate de
creșterea unui copil, perseverența. Și
exemplul personal, asta în primul rând. Iar
eforturile susținute nu vor întârzia să dea
roadele mult-așteptate, UN OM BUN!
BIBLIOGRAFIE
Cum să ne creștem copiii?, Danion Vasile,
Editura Sophia, București, 2012
Cei șapte ani de acasă, Michiela Poenaru,
Editura ePublishers, 2013
9
PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII PRIN COMUNICARE
Promoting Health through Communication
Prof. Claudia ILIESCU
Școala Gimnazială Măgurele- Prahova
The purpose of the present article is to
emphasize the relation established between the
issue of health and communication as a tool
used to promote positive strategies and to
deliver strong and persuasive messages.
Extremely different activities (such as
courses, support groups, media events, so on
and so forth)can represent contexts for the
dissemination of messages whose role is to
promote health. It has been proved that the
best alternative to communicate information
concerning health is the mixture of mass
media usage, interpersonal communication and
involvement în events. Among the several
types of communication aimed at highlighting
the health issues, one can identify the
persuasive or behavioral communication, the
education mediated by entertainment or the
interative communication for health.
Schools can take part în such a process
with the help of a curriculum în order to
encourage the students’s health. Depending on
the different needs of the young people, such a
curriculum can cover major themes as for
example those regarding issues such as
education with the view of preventing
violence, sexual education, the health of the
social environment or the mental health.
Este dificilă definirea stării de sănătate,
dar este îndeobște agreat că a fi sănătos este
mult mai mult decât „a nu fi bolnav”. Starea de
sănătate include, de asemenea, și “starea de
10
bine” și abilitatea persoanei de a-și atinge
potențialul. Organizația Mondială a Sănătății
definește promovarea sănătății ca: “procesul
care permite unei persoane să își controleze și
să își îmbunătățească starea de sănătate”.
Sănătatea este influențată de mai mulți
factori. Unii, precum stilul de viață și
comportamentul, pot fi controlați de către
individ, dar în general oamenii au puțin control
asupra unor probleme precum veniturile,
condițiile de locuit, rețelele de transport sau
calitatea aerului. Promovarea sănătății ia în
considerare și nevoia de a crea mediul
favorabil unor alegeri benefice pentru sănătate.
De asemenea, recunoaște și nevoia de a furniza
informații potrivite și la timp pentru a ajuta
oamenii să facă „alegeri sănătoase”.
Promovarea sănătății este diferită de
promovarea unor produse sau servicii
comerciale. „Sănătatea” nu este palpabilă la fel
cum este un produs comercial și beneficiile în
a urma îndemnul unui mesaj de sănătate nu
sunt, în multe cazuri, obținute imediat. În cazul
produselor și serviciilor comerciale beneficiile
vin imediat după ce publicului consumator i se
cere să acționeze într-un anumit fel.
O campanie implică furnizarea
coordonată de informații sau o serie de
evenimente și activități. Scopul unei campanii
de informare publică poate fi oricare dintre
următoarele, sau o combinație a lor:
-să schimbe credințe și atitudini;
-să furnizeze noi informații;
-să încurajeze adoptarea unor practici noi sau o
schimbare a stilului de viață.
Ideal este să comunici un mesaj simplu.
Este dificil să schimbi atitudini sau să
încurajezi oamenii să adopte comportamente
noi mai ales dacă asta implică un efort de
renunțare la comportamente curente care
produc satisfacții și bucurie. Este important, de
asemenea de ținut minte că un mesaj nu poate
fi transmis către populația generală. Asta
pentru că nici măcar un mesaj simplu nu poate
fi transmis eficient și înțeles de către un public
atât de divers ca vârste, nevoi și interese ca
populația generală. Un element cheie al
succesului unei campanii de informare publică
este definirea, cât se poate de restrâns, a celor
care se dorește să răspundă la respectiva
campanie.
Procesul de promovare a sănătății prin
diseminarea de mesaje prin intermediul mass
media, canalelor interpersonale sau a
evenimentelor poate include activități diverse
precum cursuri, grupuri de suport, transmiterea
de materiale prin poștă, campanii mass media
sau evenimente. Eforturile pot fi direcționate
către elevi, părinți, organizații, comunități.
Campaniile cuprinzătoare de
promovare a sănătății sunt:
-încercări cu scop clar de a informa sau motiva
o schimbare de comportament;
11
-se desfășoară pe o perioadă dată de timp de la
câteva săptămâni la mai mulți ani;
-sunt cele mai eficiente atunci când includ o
combinație de activități media, interpersonale
și evenimente;
-implică dezvoltarea unui set structurat de
activități de comunicare care să includă
minimum producerea și distribuirea de mesaje.
Folosirea canalelor de comunicare
pentru promovarea sănătății
S-a constatat că cea mai eficientă
modalitate de comunicare a unei informații de
sănătate este combinarea media cu
comunicarea interpersonală și cu
evenimentele. Cele trei tipuri de abordări se
potențează reciproc în mai multe feluri:
1. mass - media se utilizează numai pentru
anumite obiective de comunicare, dar nu
pentru toate. De exemplu, implicarea și
interacțiunea sunt posibile numai prin
media. Din acest motiv, o combinație de
media și comunicare interpersonală este
mai eficace.
2. comunicarea interpersonală permite o
participare mai mare acolo unde
interacțiunea și feedback-ul sunt necesare.
Poate fi mai eficientă prin utilizarea
materialelor tipărite, audio-video sau altor
mijloace multimedia,
3. evenimentele ar trebui să fie organizate în
așa fel, încât să stârnească interesul media
pentru a le reflecta. Din acest motiv,
reflectarea în media este un obiectiv cheie
și un indicator de succes al evenimentelor.
Tipuri de comunicare pentru
sănătate
1.Comunicare persuasivă sau
comportamentală. Aceasta include eforturile
de a persuada o audiență să adopte o idee sau o
practică. Include tehnicile de marketing social.
2.Advocacy prin media. Este folosirea
strategică a media pentru a promova o
inițiativă de politică publică.
3.Educația prin divertisment – edutainment.
Implică folosirea producțiilor de divertisment
precum show - urile TV, radio, benzile
desenate, teatrul etc pentru a transmite mesaje
persuasive și lecții despre probleme de
sănătate.
4.Comunicarea interactivă pentru sănătate.
5.Comunicarea participatorie. Aceasta
presupune implicarea populației țintă în
planificarea și implementarea unei campanii
de comunicare.
Sistemul de educație reprezintă o
posibilitate de a îmbunătăți starea de sănătate
atât a elevilor, cât și a profesorilor și părinților
lor. Esențială colaborarea cu comunitatea.
Promovarea sănătății elevilor
Șoala poate promovasănătatea elevilor
prin planificarea și utilizarea unei programe
(curiculă) de curs, care are o viziune globală
12
asupra sănătății, oferă profesorilor timp
suficient pentru a acoperi subiectele legate de
sănătate, încurajează un stil de viață sănătos și
folosește tehnici de predare adecvate.
Programa va avea un conținut diferit, în
funcție de nevoile tinerilor însă următoarele
teme pot fi comune pentru toți tinerii:
1. sănătatea – concept pozitiv;
2. sănătatea mediului social;
3. educația pentru prevenirea violenței și
primul ajutor;
4. relațiile interumane;
5. educația sexuală și sarcina nedorită;
6. educația consumatorilor;
7. sănătatea mintală;
8. forma fizică.
Tehnicile de predare a programei de
învățământ sunt la fel de importante ca și
conținutul său. Programa școlară de bazează
pe unor metode de predare participativă (joc
de roluri, discuții în grup mic, studiu de caz,
lucrul în grup, proiecte de acțiune comunitară).
Implicarea activă a tinerilor este esențială
pentru a-i încuraja să învețe unul de la celălalt
și să folosească activ limbajul în moduri care
le influențează pozitiv organizarea și
dezvoltarea gândirii lor. Trebuie subliniată
permanent necesitatea formării unor
deprinderi, cum ar fi, de exemplu, procesul de
luare a deciziilor, negocierea și rezolvarea
conflictelor, care este bine să constituie o parte
importantă a programei școlare din clasele cele
mai mici.
O școală care acționează eficient pentru
realizarea unei comunități școlare sănătoase
cooperează șicu alte sectoare și membri ai
comunității mai largi. Ea folosește resursele
comunitare pentru promovarea sănătății,
dezvoltă și face pledoarie pentru promovarea
sănătății în fața autorităților locale sau pentru
instituții ce interacționează cu școala.
Bibligrafie
1. Ghid pentru managementul
programelor de sănătate, A.Marcu, Gr.
Marcu, Bucuresti, 2000
2. Ghid de comunicare și marketing
social. Instrumente de promovare a
comunicarii în sanatate, Pana, B.;
Duta, I.; Chiriac, N.D; Moga, C.,
Bucuresti, 2003.
3. Sănătate publică și management
sanitar, Enăchescu D., Marcu M.,
Bucuresti, 2007.
13
EDUCAȚIE FĂRĂ FRONTIERE:
RELAȚIA GRADINIȚĂ- ȘCOALĂ-FAMILIE – SOCIETATE!
Înv: Suciu Lorena Nicoleta
Școala Gimnazială, Măgurele, Prahova
Învățământul românesc este, așa cum
toți considerăm firesc, o prioritate națională,
mai ales datorită rezultatelor deosebite
obținute de cadrele didactice și elevii din
sistem de-a lungul anilor.
De aceea, spunem că tradiția impune și
comportamentul de, iar seriozitatea trebuie să
ne fie în permanență în atenție, deoarece ne
pregătim pentru o societate modernă, în care
profesionalismul este singurul mod de a
izbândi. În acest sens, incluziunea socială,
eficiența managerială și calitate în educație, au
devenit prioritare în învățământul românesc.
Educația este factorul strategic al dezvoltării
de perspectivă și privește modelarea
multidimensională și anticipativă a factorului
uman.
Calitatea și eficiența, echitatea,
deschiderea sistemului de educație către alte
sisteme (economic, social, cultural) au devenit
fundamente pentru educația din România, cu
scopul de a oferi tuturor cetățenilor
oportunități de a învăța oricând, oriunde și în
ce mod alege fiecare.
În acest sens, pentru promovarea
coeziunii sociale, o atenție deosebită trebuie
acordată creșterii gradului de ocupare a
grupurilor vulnerabile, implementării
măsurilor prin care se investește în dezvoltarea
competențelor personale, promovării
oportunităților egale și dezvoltării unui sistem
adecvat de protecție socială.
Identificarea și dezvoltarea
competențelor pe care o persoană le are, nu
poate duce decât la creșterea șanselor acesteia
de a-și îmbunătății condițiile de viață, de a-și
găsi un loc de muncă adecvat, care să-i asigure
un trai decent. Prin urmare, ”O viață mai
buna” și ”Un loc de muncă mai bine plătit” nu
se poate obține decât dacă individul are o
educație adecvată și un set de competențe
14
adecvate. Diminuarea abandonului școlar și
menținerea cât mai mult a indivizilor în
educație, dar și la adaptarea sistemului de
învățământ la cerințele pieței muncii, este
prioritatea reformei sistemului de educație
românesc.
Realizarea unui învățământ unitar
necesită respectarea unui obiectiv major,
continuitatea în întreaga activitate educațională
mai ales la nivelul ”claselor praguri”.
O asemenea continuitate va asigura o
mai rapidă adaptare a copiilor la
particularitățile muncii de învățare. H. Wallon
sublinia acest lucru arătând că este împotriva
naturii să tratăm copilul în mod fragmentar. Cu
fiecare perioada, el constituie un ansamblu
indisolubil și original. În succesiunea
perioadelor copilul rămâne una și aceeași ființă
în curs de metamorfozare. Aptitudinea de
școlaritate este o problema a educației
instituționalizate. Condiția esențială a atingerii
de către toți copii a gradului de dezvoltare și
adaptare cerut de o eficientă activitate școlară,
o reprezintă realizarea unei legături
funcționale de continuitate între activitatea
dintre grădiniță și scoală. Aceasta presupune
analiza atentă a principalelor componente ale
procesului de educație, obiective pedagogice,
conținut, forme de organizare a activității
metode și relații pedagogice.
Aptitudinea de școlaritate se raportează
pe lângă pregătirea intelectuală cognitivă a
copilului și la cea afectivă volițională și
socială. În acest sens se dezvoltă interesul de
cunoaștere a copilului ca suport al unei
motivații susținute în învățare, sociabilitatea
copilului care îl face apt de a-și regla
activitatea în funcție de cerințele adultului, ale
programului școlar, de a desfășura o activitate
în grup, un anumit grad de dezvoltare a
motricității. Realizarea acestor capacități
conduce la determinarea mai precisă a
obiectivelor specifice educației preșcolare în
relația lor cu cele ale școlii și conferă caracter
de sistem relației dintre grădinița șișcoala.
Legătura dintre acestea se realizează și
prin măsuri de ordin pedagogic, care
acționează în sfera tehnologiei didactice. Este
vorba de asigurarea continuității în folosirea
metodelor și procedeelor didactice, în
activitatea de învățare, precum și în lecții.
15
Proiectul european ERASMUS+
Hărți pentru a construi și a înțelege Europa
Proiectul european ERASMUS+ Hărți
pentru a construi și a înțelege Europa, pe
care școala noastră îl desfășoară în perioada
2016 – 2018 continuă... De această dată, vă
vom relata prima experiență transnațională din
cadrul proiectului în care au participat și elevi
ai școlilor partenere din România, Franța,
Italia și Portugalia.
În perioada 13 – 17 februarie 2017, 6
elevi ai școlii noastre – Costache Larisa (clasa
a VII-a), Simion Dariana (clasa a VIII-a),
Iancu Lavinia (clasa a VIII-a), Petrescu
Theodora (clasa a VIII-a), Moise Anamaria
(clasa a VIII-a) și Iacob Iulian (clasa a VIII-a),
însoțiți de prof. Pahonțu Ana-Matia și prof.
înv. primar Moraru Georgeta – au participat la
reuniunea transnațională din ITALIA. Pe
parcursul celor cinci zile de activități, echipa
noastră a participat la activitățile comune de
proiect alături de elevii și profesorii din
celelalte școli. Astfel, au fost prezentate
activitățile derulate în școală - Planul ilustrat
al așezărilor istorice din județul Prahova, sub
îndrumarea prof. Iliescu Claudia precum și
activitățile de învățare a limbilor străine
utilizând hărțile mentale, îndrumători prof.
limba engleza Filip Virgil și prof. limba
franceză Pahonțu Ana-Maria.
Un loc privilegiat în cadrul activităților
derulate l-a avut cunoașterea patrimoniului
regional al gazdelor, pe baza hărților, în
special a perimetrului delimitat de
împrejurimile lacului Trasimeno care domină
peisajul. Această participare a avut multiple
beneficii pentru fiecare participant. Vă
împărtășim mai jos câteva impresii din jurnalul
de proiect al elevilor participanți.
„În ziua în care a început proiectul
Erasmus+, școala DalmazioBirago ne-au
primit foarte frumos, ne-au pregătit nouă și
colegilor din Franța și Portugalia o festivitate
de bun venit, apoi ne-am plimbat de-a lungul
lacul Trasimeno și am vizitat localitatea
Passignano, iar seara gazdele ne-au oferit un
concert. Am învățat că este foarte important
16
săștii o limbă străină, care te poate ajuta să te
înțelegi cu cei din jurul tău”, ne mărturisește
Larisa Costache.
„În cea de-a doua zi, am mers la Școala
Secundară din Tuoro. Am fost plăcut surprinsă
de cum am fost întâmpinați de către acei copii.
Ei aveau în mână steagurile tuturor țărilor
implicate în acest proiect,au cântat imnul
fiecărei țări și au pregătit diferite scenete. Ceea
ce am observat este că profesorii au catalog
virtual. ” (Lavinia Iancu)
„Am avut ocazia de a cunoaște diferiți
oameni de diferite culturi, putând să
măîmprietenesc cu ei și săîmi fac amintiri de
neuitat. Am aflat multe despre istoria locurilor
putând să-mi îmbogățesc cunoștințele și
cultura, dar, cel mai important, am reușit să
îmi fac foarte mulți prieteni noi de care m-am
atașat și voi păstra legătura. ” (Iacob Iulian)
Acest proiect este finanțat de către
programul Erasmus+ al Comisiei Europene.
MĂRȚIȘORUL, SIMBOL AL SPERANȚEI
PROF. DOBRE AURELIA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ, COMUNA MĂGURELE
Mărțișorul, micul obiect bijuterie, simbol al
sosirii primăverii, aduce bucuria, speranța,
renașterea naturii. Șnurul acestuia, în
combinația de alb și roșu, completează
imaginea de fericire, noroc și belșug.
Originile sărbătorii mărțișorului nu
sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a
apărut pe vremea Imperiului Roman, când
Anul Nou era sărbătorit în prima zi a
primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era
17
numai zeul războiului, ci și al fertilității și al
vegetației. Această dualitate este remarcată în
culorile mărțișorului, albul însemnând pace,
iar roșul- război. Anul Nou a fost sărbătorit pe
1 martie până la începutul sec. VIII.
“La început, atunci când va fi fost
acest început, mărțișorul nu era mărțișor și
poate că nici nu se chema, dar fetele și
nevestele, care țineau la nevinovăția obrazului
încă înainte de acest început, au băgat de
seamă că vântul de primăvară le pătează pielea
și nu era nici un leac. Cărturăresele de pe
vremuri, după care au venit cărturarii, făcând
„farmece” și făcând și de dragoste, au învățat
fetele cu pistrui să-și încingă grumazul cu un
fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun
încât toate cucoaneledin mahala și centru
ieșeau în martie cu firul la gât.
Vântul ușurel de martie, care
împestrița pleoapele, nasul și bărbia, se numea
mărțișor și, ca să fie luat răul în pripă, șnurul
de mătase era pus la zinții de mart. Dacă mai
spunem că firul era și roșu, înțelegem că el
ferea și de vânt, dar și de deochi.”-Tudor
Arghezi, “Cu bastonul prin București.”
Arheologii au descoperit obiecte cu
o vechime de mii de ani care pot fi considerate
mărțișoare. Ele au forma unor mici pietre
vopsite în alb și roșu înșirate pe ață, pentru a fi
purtate la gât. Cele două culori sunt deschise
interpretărilor. Roșul poate semnifica
vitalitatea femeii, iar albul- înțelepciunea
bărbatului. Astfel, șnurul mărțișorului exprimă
împletirea inseparabilă a celor două principii.
Conform unui mit din Republica
Moldova, în prima zi a lunii martie, Zâna
Primăvara a ieșit la marginea pădurii și a
observat cum, într-o poiană, într-o tufă de
porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel.
Iarna a chemat vântul și gerul să distrugă
floarea și ghiocelul a înghețat, însă primăvara
a dat deoparte neaua, rănindu-se la un deget
din cauza mărăcinilor. O picătură de sânge
fierbinte a căzut pe floare, făcând-o să reînvie.
În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar
culorile mărțișorului fac trimitere la sângele
roșu de pe zăpada albă.
Unele tradiții spun că firul
mărțișorului, funie de 365 sau 366 zile, ar fi
tors de Baba Dochia, în timp ce urca turma la
munte. Asemănător ursitoarelor care torc firul
vieții copilului la naștere, Dochia torcea firul
anului primăvara, la nașterea timpului
calendaristic. De aceea, mărțișorul este numit
de etnologul Ion Ghinoiu „funia zilelor,
săptămânilor și lunilor anului, adunate într-un
șnur bicolor.”
În prezent, mărțișorul este purtat
întreaga lună martie, după care este prins de
ramurile unui pom fructifer. Se crede că acesta
va aduce belșug în casele oamenilor. Se
18
presupune că dacă cineva își pune o dorință în
timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va
împlini. La începutul lui aprilie, într-o mare
parte a satelor României și Moldovei, pomii
sunt împodobiți de mărțișoare. În Transilvania,
mărțișoarele se atârnă de uși, ferestre, de
coarnele animalelor domestice, întrucât se
consideră că astfel se vor speria duhurile rele.
Astăzi, valoarea mărțișorului pare a
fi mai mult de creație artistică. Mult mai
încântați decât adulții sunt, însă, copiii.
Fetițele așteaptă cu nerăbdare data de 1 martie
pentru a primi mica bijuterie. De mare preț
sunt mărțișoarele lucrate manual, folosind
diverse tehnici: quilling, împletituri, ștampile
și perforatoare cu modele etc. Copiii sunt
încântați să lucreze mărțișoarele pentru a le
oferi mamelor și bunicilor cu mare drag.
Astfel, ziua de 1 martie semnifică
recăpătarea speranței, a optimismului, a
încrederii în propriile forțe. Acest triumf al
învierii și al regenerării este invocat prin
mărțișorul pe care îl dăruim celor dragi, ca mic
semn că dorim să le aducă fericire și noroc!
Bibliografie:
Ion Ghinoiu –“Obiceiuri populare de peste an”
Elena Niculiță-Voroncea - “Datinile și
credințele poporului român”
Tudor Arghezi - “Cu bastonul prin București”
Simion Florea - Marian - “Sărbătorile la
români”
19
UN STEAG DE CULTURĂ!
Prof. dr. Nicolae MAREȘ
Scriitor-publicist
fost diplomat
Așa cum a dovedit-
o,deschidereaCentrului Cultural din
Măgurele s-a constituit într-un veritabil
eveniment pentru această localitate istorică, aș
spune-o, pe un plan mai larg, pentru Valea
Teleajenului, în ansamblu. Nu sunt multe
asemenea Instituții în zonă, cu un program de
activitate atât de ambițios și bine articulat
pentru a face față cerințelor educaționale de
azi. Centrul este pe calea de a deveni, ar fi
spus fi spus Dascălul Neamului, Nicolae Iorga:
un steag de cultură.
Îl evocăm pe Nicolae Iorga, deoarece
El a fost Cel care, în perioada edificării Școlii
primare din Măgurele, la rându-i inaugura
Cursurile Universtității de Vară de la Vălenii
de Munte. N-a fost Nicolae Iorga, viitorul
ministru al învățământului și Prim Ministru al
României Mari, Cel care a făcut istorie în
cultura românească, și care inaugurase la
numai câțiva kilometri de Măgurele o Instituție
devenită istorică pe plan național și pentru
zona balcanică? Nu făcuse Iorga din
Universitatea la care invita cărturari din toată
țara și din toată Europa, dar mai ales pe tinerii
intelectuali români din țările vecine, ajutându-i
să cunoască nemijlocit, an de an, în luna
august, realitățile românești, dar mai ales ca ei
să se adape din cultura neamului.
Se petrecea totul într-o arie de mai
puțin de șapte opt kilometri de Măgurele.
Spiritul marelui istoric, megieș al
măgurenarilor de atunci, se perpetuează, vrem
să credem, prin deschiderea Centrului Cultural
al acestei comune, acum de 5.000 de locuitori.
Cel care a
20
umblat și a cercetat vestigiile trecutului
românesc pretutindeni în lume, Cel care a citit
și pisania Bisericii de vis a vis de școală, și
despre care amintește în scrierile sale, s-ar fi
bucurat, cu siguranțăvăzând că Centrului
Cultural din Măgurele, după regulile și
principiile lui Spiru Haret, un alt mare Dascăl
al neamului, își îndeplinește, în continuare,
menirea de a pregăti și cizela aptitudinele
artistice ale tinerilor din sat, în epoca
computerului.
Centrului Cultural din Măgurele îsi
îndeplineste cu prisosință misiunea de factor
educațional și civilizator nu numai pentru satul
Măgurele, dar și pentru localitățile vecine.
Zecile de tineri pe care i-am admirat îmbrăcați
în frumoase costume populare și care s-au
întrecut în diferite activități culturale, au
dovedit cu prisosință că deschid file noi în
Carta de istorie a Comunii Măgurele.
Împreună cu dascălii care îi pregătesc și
îndrumează copiii prezenți și generațiile care
vor urma vor reuși să arate ceea ce Iorga le
cerea românilor de pretutindeni: să dovedească
că au un steag de cultură. Dascălul Neamului
spunea răspicat că: Fără steag de cultură, un
popor e o gloată nu o oaste.
Fie ca Centrului Cultural din
Măgurelesă dea roadele așteptate, ca printr-o
pregătire mai bună, să cultive aptitudinile și
sensibilitățile artistice ale tineretului din
localitate.
CETĂȚILE DACICE ȘI ROLUL LOR ÎN ISTORIA LOCALĂ
RAMIDAVA - LA GURA VITIOAREI?
Prof. Claudia ILIESCU
Școala Gimnaziala Măgurele
Începutul locuirii pe aceste plaiuri încă din
vremuri străvechi este confirmat de însăși
legenda unor toponime ca ,,Movila” sau
,,Gorganul”, unde au fost cetăți ale dacilor.
Geto-dacii din zona Carpaților de Curbură au
beneficiat de condiții prielnice de locuire-peste
70 de situri cu descoperiri din a doua epocă a
fierului, s-au dovedit a fi davae, ce aveau o
importanță politică-economică, fie cetăți cu
rost militar sau așezări nefortificate. Profesorul
Gh.Petrescu-Sava și Ion Nestor au dat de
urmele unei așezări preistorice pe platoul
Movilei-atestată de resturi de ceramică ce
aparțin epocii bronzului și celei de-a doua
21
epoci a fierului (Latene) încă din 1937-1938 și
1940.Din satul Gura Vitioarei, pe malul de
răsărit al râului Teleajen, potecile ne duc, cam
1km de la punte, spre piscul Movila, spre care
urcă ,,în coastă tare”-un drum de care, ocolind-
o pe la sud și est.
Movila, cota 414, este un pinten în formă
de con trunchiat, pe care îl trimit dealurile
înalte de la est asupra Teleajenului. Ramidava,
ca centru organizatoric al tribului dac al
Contensilor, este în bazinul superior al râului
Teleajen (anticul Ordissus)-așa cum a fost
mentionat de Ptolomaeus Claudius Castronom-
matematician și geograf grec (imediat dupa
cucerirea Daciei de catre romani). În
,,Îndreptar Geografic”, în cartea a III-a sunt
prezentate Dacia și Moesia. Hotarele Daciei
indicate de Ptolomaeus depășesc hotarele
Daciei romane sau ale Daciei lui Decebal, ele
corespunzând datelor unor autori mai vechi.
Prezentând un tablou datând de imediat de
după cucerire, cu un număr relativ mic de
orașe romane, păstreazăîn schimb numelor
unor localități dacice dispărute, iar localizarea
pe teren este foarte dificilă pentru cele al căror
nume n-a fost atestat și de alte izvoare.
Dicționarul Enciclopedic roman-vol. IV,
Editura politica București 1966, menționează
faptul că Ramidava a fost situata de
Ptolomaeus în sudul Moldovei. Autorii
,,Dicționarului de istorie veche a României”,
conduși de prof. D.M.Pippidi (editat în 1976)
considera ca Ramidava a fost localizată la
Drajna de Sus, desigur ipotetic, potrivit
coordonatelor date de Ptolemaeus. Dar pentru
că cercetările arheologice nu au adus încă
dovezile clare, ipotetic, Ramidava se poate să
fi fost pe Movila de la Gura Vitioarei.
Din satul Gura Vitioarei, pe malul de
răsărit al râului Teleajen, potecile ne duc,cam
1km de la punte, spre piscul Movila, spre care
urcă ,,în coastă tare”-un drum de care, ocolind-
o pe la sud și est. Stațiunea preistorică se
găsește pe retezătura conului, un mic platou de
formă triunghiulară, cu baza de cca. 35 m. la
vest și înălțimea de 60 m, în suprafață de cca.
1000 m2. Platoul este ridicat cu 114 m față de
prundul Teleajenului, ușor înclinat spre Est și
terminat, prin prăpăstii înalte de peste 100 m,
spre nord asupra apei de izvor Valea Donciului
și spre Nord-Vest, asupra apei cu maluri de
22
iaz-Vitioara (care se varsă în Teleajen la mică
distanță spre Sud). Numele Movila îi vine de
la un tumul de natură stâncoasă, aflat în colțul
de S-V al platoului. Resturi de ceramică se
găsesc și pe terasele înalte de la S-V de
piciorul pintenului. Din spusele oamenilor ele
au fost surpate din platou și apoi cărate de ape.
DOVEZILE CULTURII MONTEORU
Cioburile adunate pe Movila de la Gura
Vitioarei, studiate de arheologi, au fost
încadrate în cultura epocii bronzului Monteoru
ca și cea descoperită și studiată din ,,Cetățuia”
de la Homorâciu. Caracterele specifice
ceramicii de tip Monteoru sunt ușor de
deosebit: -este lucrată de mână; forme
specifice: gâtul evazat în formă de pâlnie și cu
buza răsfrântă, mai îngust sau mai larg în
afară. Exclusiv pentru această cultură: -vasele
mari cu gâtul în pâlnie, cu două ,,etaje”și cu
partea inferioară în formă de con cu vârful în
jos având ,,fundul”ascuțit. Astfel de vase erau
și bogat ornamentate și serveau ca vase
funerare, se găsesc aproape în fiecare
mormânt.
Un alt tip de vas din inventarul obligatoriu
de forme al culturii Monteoru-sunt ceștile cu
gâtul scund, pântecul globular și cu una sau
două torți ridicate deasupra gurii vasului.
Cioburile găsite au decoruri incizate, adică
zgâriat în pasta moale și formate din zigzag-uri
din grupuri de mai multe linii (2-3) combinat
cu ornament în formă de ,,ramură de brad” sau
alveole.
23
ÎN UNIRE STĂ PUTEREA!
Prof. Stoica Cecilia
Școala Gimnazială Lipănești
Ca în fiecare an, Școala Gimnaziala
Măgurele”, sub coordonarea prof. Iliescu
Claudia, a organizat manifestări omagiale
dedicate sărbătoririi Unirii Principatelor
Române, de la 24 ianuarie 1859 sub egida
“În unire stă puterea!”
Evenimentul de la 24 ianuarie 1859 are
o semnificație aparte pentru toți românii chiar
și la 158 de ani de la unificare! Ca orice român
care își respectă trecutul și istoria, elevii,
cadrele didactice și comunitatea locala au
evocat acest eveniment, de mare însemnătate
istorică, în cadrul activității “În unire stă
puterea”.
Unire, Unire, totdeauna Unire. Aceasta
va fi salvarea noastră, aceasta va fi fericirea
patriei noastre comune, spunea în 1859 Mihail
Kogălniceanu. De atunci au trecut 158 de ani.
Dar nu ne oprește nimeni să ne aducem
aminte, acum de 24 Ianuarie de acest popular
domnitor despre care copil fiind am știut “că
era domnitorul cu reformele”, “începutul
României moderne” dar cel mai important este
sa nu uitam ca aceasta unire e cheia boltei fără
de care s-ar prăbuși tot edificiul național, și
mai ales faptul ca istoria trebuie înțeleasă și nu
uitată!
Am acceptat invitația unei prietene de a
ne petrece ziua de 24 ianuarie la Focșani, în
Piața Unirii. O invitație pe care am primit-o ca
pe ceva normal, dar care s-a transformat într-o
mare bucurie, într-o experiență inedită. În
istoria romanilor, unirea Principatelor, la 1859,
a fost o împlinire multiseculară. Am retrăit, la
nivel de poveste, pașii făcuți de strămoși
pentru tot ce înseamnă astăzi Romania. E
datoria noastră de români de a cinsti aceasta zi,
de a ne simțimândri ca suntem urmașii daco-
24
romanilor, a celor care au luptat pentru
neatârnarea, demnitatea și unitatea romanilor.
Împreună cu prietena mea, Claudia
Iliescu, profesor-director la Școala Gimnazială
Măgurele, cu alți prieteni dragi: profesorii
Diana Haidei, Alina Grigore, Natalia Necula,
Anisoara Alexe, Catalina Chiva, Sorin Iovan,
am vizitat Mausoleul de la Mărășești- panteon
al eroilor neamului, un simbol al eroismului
poporului român, Muzeul Unirii de la Focșani
și am participat, în Piața Unirii din acest oraș
vrâncean, la manifestările dedicate celor 158
de ani de la unirea Moldovei cu Țara
Românească.
Noi, prahovenii, am dat tonul
Horei Unirii, în care s-au prins oameni
cunoscuți și necunoscuți, tineri și vârstnici, toți
uniți în cuget și simțiri. Istoria dovedește că
Unirea a fost "visul de aur al românilor"
25
O VIAȚĂ AVEM ROMÂNI… ȘI-O CINSTE!
Basarabia este Romania!
A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominației rusești. Numele "Basarab"
și "Basarabeni" există cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume
singur este o istorie întreagă.
Mihai Eminescu
’’Basarabia este România’’, un mesaj
care răsuna în inimile tuturor în fiecare zi și pe
care îl vedem la tot pasul.Acesta reprezintă
iubirea oamenilor pentru patrie.Două state
vecine,situate pe teritorii diferite dar care bat
în ritmul aceleași inimi,au același
trecut,aceleași bucurii dar și suferințe.
Barbu Ștefănescu Delavrancea afirma
ca:,,Romania este patria noastrăși a tuturor
românilor.E Romania celor de demult și-a
celor de mai apoi.E patria celor dispăruți și a
celor ce va să vie.’’
La data de 27 martie 1918 Sfatul Țării
a votat unirea Basarabiei cu România,
Basarabia fiind astfel prima dintre provinciile
26
istorice care s-a unit cu România. Au urmat
apoi și altele:Ardealul, Crișana, Banatul,
Maramureșul și Bucovina .Din nefericire
pentru poporul român,efectele Unirii au fost
anulate la 28 iunie 1940, când Rusia a anexat
din nou Basarabia, în baza unui pact secret.
Lupta de eliberare naționala a luat
amploare în aprilie 1917 odată cu constituirea
Partidului Național Moldovenesc.La 27 martie
1918, Sfatul Țării, care cuprindea
reprezentanți ai tuturor naționalităților, a votat
în favoarea Unirii Republicii Democratice
Moldovenești (Basarabiei) cu România.Citirea
rezultatului a fost însoțită de aplauze
furtunoase și strigăte entuziaste „Trăiască
Unirea cu România!” Despre acest eveniment,
Anton Mărgărit spunea că „fără dorința,
energia și voința basarabenilor, această unire
ar fi fost imposibilă”
În numele poporului Basarabiei, Sfatul
Țării declară: Republica Democratică
Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei
dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și
vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia
acum o sută și mai bine de ani, din trupul
vechii Moldove
Această Unire se face pe următoarele
condiții:
- Basarabia își păstrează autonomia
provincială, având un Sfat al Țării ales pe
viitor prin vot universal, egal, direct
- Respectarea drepturilor minorităților din
Basarabia.
- Basarabia va trimite în Parlamentul Român
un număr de reprezentanți proporțional cu
populația, aleși pe baza votului universal, egal,
direct și secret.
-Libertatea personală, libertatea tiparului, a
cuvântului, a credinței, a adunărilor vor fi
garantate prin Constituție.
Timp de 22 da ani, Unirea cu România
a ferit Basarabia de războiul civil rus.
,,Într-o țară așa de frumoasă, cu un trecut
așa de glorios,în mijlocul unui popor atât de
deștept cum să nu fie o adevărata religie
iubirea de patrie și cum să nu-ți ridici fruntea,
ca falnicii strămoși de odinioară,
27
mândru că poți spune: ,,Sunt
român’’(Alexandru Vlahuță)
,,Suntem moldoveni, fii ai vechii
Moldove, însă facem parte din marele popor
român, așezat în România, Transilvania,
Bucovina. Frații noștri își zic români. Așa să
ne zicem și noi.“
Astfel,Basarabia, se unește ca fiică cu Mama
sa România!Trăiască Unirea Basarabiei cu
România, de-a pururea și pentru totdeauna!
Pană Alexia Claudia
Clasa a VII-a
REPUBLICA DE LA PLOIESTI
Petrescu Teodora Clasa a VIII- a B
Acțiunea din august 1870 a fost numită
în derâdere „Republica de la Ploiești”, fiind
obiectul multor umoriști, și mai ales al
scriitorului I. L. Caragiale. În realitate,
Candiano Popescu nu a proclamat republica la
Ploiești și niciun document semnat de el nu
menționează cuvântul republică.
Singura gazetă care a caracterizat
acțiunea de la Ploiești ca fiind republicană a
fost „Trompeta Carpaților”. Republica de la
Ploiești este denumirea unei mișcări
antimonarhice din data de 8 august
1870 cunoscută în presa cotidiană sub
numele de tulburările de la Ploiești,
evenimente pe care I.L. Caragiale le tratează
cu ironia lui caracteristică în nuvela Boborul și
în comedia Conu Leonida față cu
reacțiunea numindu-le intrigi boierești.
Formarea acestei mișcări conspirative este
determinată de dezamăgirea unor oameni
politici ai vremii care sperau ca prin supunerea
față de o dinastie străină să fie realizată o
relaxare, o liniște între partidele politice
deoarece primii ani de domnie ai lui Carol I s-
au caracterizat printr-o mare agitație politică și
o continuă instabilitate guvernamentală. Între
11 mai 1866 și 7 august 1871 au avut loc nu
mai puțin de nouă schimbări de guverne,
(durata medie sub 7 luni).
28
În apropierea zilei de 8 august 1870 s-
au întrunit două organizații conspirative având
la conducere
pe C.T.
Grigorescu
respectiv pe
Radu
Stănian. Din
aceste
organizații
mai făceau
parte Candia
no Popescu, Stan Popescu, preotul Nicolae
Ioachimescu, locotenentul Comiano, Mitică
Călinescu, Titu Bălăceanu, Petre Apostolescu,
Guță Andronescu-Grădinaru. La această
adunare conspirativă se împart sarcinile
fiecărui membru al organizației și se face
cunoscut că totul este organizat, domnitorul va
fi detronat, conducerea va fi preluată de o
regență, se va ocupa telegraful, armata și unele
orașe mari vor solidariza cu mișcarea
conspirativă. Se înlătură temerile unora de o
intervenție străină, se confecționează steagul
nou, stabilindu-se semnale ca tragerea
clopotelor și sunarea trâmbițelor gărzii
naționale.
Liberalii radicali au pus la cale o
acțiune de înlăturare a domnitorului,
organizând mai multe centre din care să
pornească mișcarea: București, Ploiești,
Craiova, Pitești, Buzău, precum și din tabăra
militară de la Furceni. Principalii conspiratori
erau C. A. Rosetti, Ion C. Brătianu, Eugeniu
Carada - colaborator apropiat al lui Ion C.
Brătianu, prim redactor al ziarului „Românul”
condus de C. A. Rosetti, Constantin Ciocârlan
– fost prefect al Poliției Capitalei, maiorul C.
Pilat (ginerele lui C. A. Rosetti), Alexandru
Candiano-Popescu și dr. D. Sergiu. Acțiunea a
fost planificată pentru noaptea de 7/8 august
1870, dar ofițerii de la Furceni au propus
amânarea acesteia pentru a se vedea rezultatul
războiului dintre Franța și Prusia, care a
generat un val de simpatie pentru Franța, fapt
ce a amplificat curentul ostil lui Carol, care nu
ezita să-și manifeste încrederea în victoria țării
sale de origine.
Unul dintre conspiratori, Candiano
Popescu de la Ploiești, nu a acceptat această
amânare. El avea să explice că a procedat
astfel din două motive:
1) Primul, de ordin intern, fiind hotărât
să dea „o lecție de protestare energică” contra
înclinărilor domnitorului străin și a regimului
inaugurat de dânsul prin care voia „să pună
persoana sa mai presus de ființa statului
român“;
2) Al doilea se datora situației
internaționale. El era convins că Franța va fi
biruitoare și se temea că la încheierea tratatului
de pace aceasta să „găsească pe tronul
României un Hohenzollern“.
29
În
noaptea de
7/8 august,
Candiano
Popescu și
grupul său de
conspiratori
au ocupat
prefectura și
telegraful din
Ploiești. Încă din zori, clopotele bisericilor au
început să bată, iar populația s-a adunat în
centrul orașului. Aici, în fața mulțimii,
Candiano Popescu a citit o telegramă, pe care
ar fi primit-o de la Ion C. Brătianu, prin care se
comunica:
„Vă fac cunoscut că principele Carol I
a fost detronat astă noapte”, a fost numită o
Regență în frunte cu generalul Nicolae
Golescu și s-a constituit un nou guvern, având
la ministerul de Război pe Ion C. Brătianu.”
Participanții au aplaudat și au început
să strige: „Ura! Am scăpat de neamț”. Apoi,
mulțimea – estimată la „trei mii de oameni” –
în frunte cu „noul prefect” a pornit spre
cazarma dorobanților, unde sergentul de la
depozitul de muniție a primit ordin „să împartă
arme la popor”.
Candiano Popescu i-a prezenat
maiorului Polizu, comandantul unității, o
telegramă „semnată” de Ion C. Brătianu –
ministrul de Război și Manolache Costache
Epureanu – ministrul de Interne, cu următorul
continut:
„Vă fac cunoscut că prințul Carol s-a
detronat astă noapte de către popor. În numele
guvernului provizoriu vă ordon a lua comanda
garnizoanei și pe dată a supune armata la
jurământ pentru noul guvern. Totodată vă veți
pune la ordinul prefectului Alexandru
Candiano Popescu, veți menține ordinea, iar
de urmare veți raporta pe dată”.
Maiorul Polizu nu a dat crezare
telegramei și a declarat că va apăra cazarma.
Fără să intre în discuții contradictorii cu
respectivul maior, Candiano Popescu s-a
deplasat la închisoarea orașului unde a eliberat
„un număr de arestați”.De asemenea, a
expediat o telegramă căpitanului Georgescu,
comandantul grănicerilor de la Predeal:
„Principele Carol răsturnat, guvernul
provizoriu instalat, având de cap pe generalul
N. Golescu ca regent. Sunt prefectul
districtului, numit de guvernul
provizoriu.Concentrați imediat grănicerii și în
24 de ore, dacă se poate, să fiți la
Ploiești.Aștept de la patriotismul
Dumneavoastră și de la energia
30
Dumneavoastră acest serviciu”.Pentru a face
cunoscută acțiunea pe plan internațional,
„prefectul” a expediat ziarului românesc
„Adevărul”, care apărea la Pesta, următoarea
telegramă:
„Principele Carol răsturnat, guvernul
provizoriu înființat sub titlul de Regență. În
Ploiești mare entuziasm”.
Șeful stației telegrafice din Predeal,
Iuliu Filipescu, s-a arătat circumspect, a oprit
cele două telegrame și a anunțat guvernul de la
București. Îndată ce a aflat despre „rebeliune”,
guvernul condus de Manolache Costache
Epureanu a trecut la arestarea suspecților, în
frunte cu Eugeniu Carada, Ion C. Brătianu și
generalul Nicolae Golescu.
La Ploiești, armata a ridicat în noaptea
de 8/9 august „peste 400 de cetățeni de la
locuințele lor pentru a-i arunca în închisoare”.
Neputând organiza rezistența, Candiano
Popescu a părăsit orașul, dar a fost prins la
Buzău. În mod sigur, acțiunea ar fi avut toate
șansele de reușită. La Pitești, Craiova,
București sau Iași erau destui nemulțumiți care
ar fi răspuns chemării la revoltă. Planul ar fi
reușit, chiar și cu graba lui Candiano. Ceea ce
n-au putut controla revoluționarii ploieșteni a
fost tocmai tehnologia adusă de modernitate:
telegraful. Se spune că acela care stăpânește
tehnologia și informația câștigă o confruntare.
Candiano cunoștea acest lucru. De aceea,
prima acțiune a fost aceea a ocupării
telegrafului. I-au lipsit însă oamenii care să
controleze tehnologia, telegrafiștii. Iar oamenii
pe care i-a pus acolo, Guță Grădinarul și Ilie
Trăsnea, s-au apucat să sărbătorească victoria
în maniera specifică orașului lui „Ce bei?”.
Aceasta a fost, de altfel, singura
petrecere a mișcării (Caragiale a exagerat
punând în spinarea celorlalte acțiuni
responsabilitățile bahice). Dar, din păcate
pentru actorii ei, petrecerea s-a desfășurat în
cel mai important loc, cel în care se controla și
transmitea informația. Telegrafiștii au profitat
de această scăpare și au anunțat autoritățile,
care au avut timp să ia măsuri, și nu au mai
trimis mesajele lui Candiano către celelalte
orașe implicate în complot. Când a venit în
Ploiești, la jumătatea zilei, Eugeniu Carada a
intrat la telegraf și a înțeles totul. A părăsit
orașul în goană. Cauza era pierdută.
Domnitorul Carol i-a decorat și primit în
audiență, la câteva zile după eveniment, pe
telegrafiștii din Ploiești, tocmai ca pe o
recunoaștere a importanței faptelor lor.
31
32
IRINA SĂVUŢĂ "Toate lucrurile profunde sunt cântec.
Se pare că, cumva, partea esenţială a noastră cântă, ca şi cum restul fiinţei noastre ar fi doar o
cusătură ascunsă sau un înveliş fără mare valoare."
Thomas Carlyle
INTRODUCERE
Nu, nu e o greşeală, nu e istoria muzicii, ci Muzica istoriei, un produs educaţional ce îşi propune să te întoarcă înapoi în timp prin intermediul sunetelor, dar nu doar a lor, să explice importanţa acestui limbaj universal care este muzica în desfăşurarea evenimentului istoric. „Muzicile” acestea nu explică doar un context istoric, ci o stare de spirit fără de care evoluţia umană ar fi fost dacă nu imposibilă, sigur, încetinită.
Vom încerca să explicăm importanţa educării valorilor prin şi în ora de istorie, pentru că dincolo de competenţele pe care ni le impune programa şcolară, atitudinile şi valorile sunt poate mai importante în educarea unei personalităţi a secolului XXI. Doar că secolul XXI înseamna tehnologie, doar că tehnologia fără repere clare umane şi morale poate fi un pericol extrem pentru evoluţia speciei umane…
“Experienţa trecutului şi realitatea prezentului ne demonstreză fără posibilitate de tăgadă că istoria joacă şi va continua să joace un rol important în dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilorsecolului XXI…trezeşte şi cultivă sentimente, crează acele stări raţionale şi afective de care are nevoie orice fiinţă umană pentru a trăi, de a-şi valida capacităţile creatoare în conformitate cu cerinţeleprogresului şi cu interesele societăţii. Istoria este o latură a educaţieiprin care sunt rezolvate unele probleme pe care omul le întâlneşte în plan existential…căci istoria e viaţa omenească, problemele de odinioară sunt acum, în altă formă, cu alţi oameni…”N. Iorga”. În didactica modernă se pune tot mai mult accent pe funcţia formativă a procesului de învăţământ. Ca atare, profesorul de istorie are rolul de a prezenta o imagine corectă, ce respectă cu exactitate derularea proceselor istorice, tocmai pentru a evita o receptare şi o înţelegeregreşită din partea elevilor a trecutului istoric care ar putea genera consecinţe grave pentru societate-atitudini xenofobe, de intoleranţă.Intrând în contact direct cu spiritul epocii, cu documentele autentice, elevul nu mai este doar un simplu receptor, ci şi emiţător de păreri proprii. Sunt vizate deopotrivă sursele istorice, terminologia, vocabularul de specialitate, înţelegerea, reprezentarea şi interpretarea timpului, spaţiului, a faptelor şi proceselor istorice, formarea de atitudini şi valori. 1
Din punct de vedere istoric educaţia valorilor şi atitudinilor este un subiect ce ţine de preocuparea fiecărui grup social, fiecărei societăţi şi epoci istorice de a formula matricea unui sistem de valori care să-i confere identitate, rezistenţă şi soliditate. Pornind de aicivom observa că modelul de societate dezvoltat în lumea românească până la 1989, dar şi după aceea, a rămas unul predominant autoritar. Dacă ne amintim doar sondajele de opinie din anii ’90, potrivit cărora armata şi biserica sunt instituţiile de cea mai mare încredere la români, vom constata că ambele sunt instituţii autoritare prin excelenţă şi că preferinţa societăţii româneşti pentru astfel de modele este expresia unui ansamblu foarte consistent de valori atitudini şicomportamente de tip autoritar. Ţinta educaţiei pentru valori, atitudini şi comportamente democratice este aşadar stabilită. Drumurile de urmat în sistemul educaţional sunt însă puţin cunoscute. Este o dificultate imensă să transformi un sistem de învăţământ ale cărui influenţe educative au fost concepute astfel încât individul să se considere o parte neînsemnată a unui organism – partid, popor, colectivul fabricii – şi nu o personalitate autonomă, înzestrată culibertate şi gândire critică. Educaţia bazată pe cuvânt, încărcată de conformism şi de emoţie, lipsită de o integrare semnificativă a
experienţei umane în planul personalităţii individuale, plină de constrângeri de comportament şi refuzuri intelectuale sunt termenii în care se mişcă astăzi, nu atât sistemul de învăţământ, cât resursele umane care îl populează. Tratamentul ştiinţific de care se bucură educaţia pentru valori şi atitudini este departe de a oferi date empirice suficiente pentru formularea unor teorii satisfăcătoare.2
Este importantă muzica în educarea valorilor, are ea un rolesenţial în educaţia elevului secolului XXI? Plecând pe firul istoriei, răspunsul este categoric afirmativ. În Originea şi funcţia muzicii (The Origin and function of Music – 1881), filosoful englez Herbert Spencer (1820-1903) analizeazăprocesul naşterii muzicii şi al constituirii limbajului său, explicând relaţiile sonore ca reprezentări muzicale ale diferitelor stări tensionate. Dominat de un sentiment, de o pasiune, omul este incapabil de a exprima prin cuvinte ceea ce simte, emiţând sunete prelungi şi modulate. Şi-a creat, astfel, un nou limbaj sonor, mai direct, fără intermediul noţiunii plastice, în stare a sugera emoţiile sale. El explică apariţia muzicii pe baza modulării impulsului emoţiei,a intonaţiilor vorbirii.În Essai sur l’origine des langues (cap. XII – Originea muzicii şi raporturile sale), Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) susţinenaşterea simultană a muzicii şi a poeziei, ambele arte fiind expresii imediate ale unor stări afective. Deşi în Dicţionarul său de muzică dă
urechii”, în capitolul XIII – Despre armonie (din lucrarea citată), elarată că forţa muzicii asupra ascultătorului nu este opera sunetelor, ci a pasiunilor exprimate. 3 Pentru grecii antici, muzica face parte din educaţia tradiţională ateniană: muzica, artele şi literele pentru spirit, gimnastica, adică igiena şi educaţia fizică pentru corp.
De ce muzica? Întrucât acest limbaj universal este unul dintre cele mai puternice mijloace de expresie. Prin intermediul său poate fi transmisă întreaga gamă a sentimentelor umane. Totodata, induce omului diferite trăiri reflectate în acţiunea sa, şi aici cel mai sugestiv exemplu îl poate constitui celebrul imn al Franţei, Marseillesa “Ziua de 25 aprilie 1792 devine deci o zi memorabilă, căci ştafetele aduc de la Paris la Strasbourg ştirea că războiul a fost declarat. Fără zăbavă, din toate străzile şi casele, poporul năvăleşte în pieţele publice; întreaga garnizoană defilează, gata de luptă, un regiment după altul, ca pentru o ultimă paradă. În piaţa principală, primarul Dietrich îi aşteaptă, încins cu eşarfa tricoloră şi cocardă la pălăria pe care oflutură salutând trecerea soldaţilor. Apoi răsună trompetele şi duduie tobele, impunând asistenţei liniştea. Cu voce puternică, citeşte Dietrich, în această piaţă publică, apoi şi în celelalte, în limba franceză şi germană, textul declaraţiei de război. După ultimele lui cuvinte, muzica militară atacă primul cântec de luptă, imnul provizoriu al revoluţiei, „Ca ira“, de fapt mai curând o arie de dans, veselă, ironică, antrenantă, căreia pasul zornăitor şi tunător al regimentelor ce pleacă îi dau o cadenţă marţială. Apoi mulţimea se risipeşte, ducând cu ea pe străzi şi-n case o atmosferă de entuziasm;în cafenele şi cluburi se ţin discursuri înflăcărate şi se impart proclamaţii: „Aux armes, cítoyens! L’etendard de la guerre est deployé ! Le singnal est donné !“ (La arme, cetăţeni! Stindardul luptei a fost desfăşurat! Semnalul a fost dat!); cu astfel de chemări şicu altele asemănătoare, încep peste tot cuvântările, afişele şi apelurile din ziare; aceste sloganuri, ritmate, pline de forţă combativă, sunt apoi
o definiţie hedonistă, ca „arta de a combina sunetele în mod plăcut
repetate de toţi : „Aux armes, citoyens! Qu’ils tremblent, donc, les despotes couronnés! Marchons, enfants de la liberté! (La arme, cetăţeni! Să tremure, deci, despoţii încoronaţi! Să pornim, copii ai libertăţii!) Şi de fiecare dată mulţimea izbucneste, la auzul acestor cuvinte înflăcărate, în urale.”4 Ce bine poate ilustra acest fragment idea de muzică:”compozitorul nu seexprimă numai pe sine. Exprimând ceea ce îl frământă, el generalizează felul de a simţi şi a gândi al unei întregi categorii de oamnei. Şi cu cât înzestrarea artistică a compozitorului e mai mare, cu atât este mai larg cercul acelor oameni ale căror gânduri şi sentimente el le generalizează. Dacă muzica n-ar avea o asemenea bază spiritual obiectivă, n-ar fi posibil ca oamenii să se entuziasmeze în mod deosebit pentru anumite opera, iar unele dintre acestea să atragă simpatia şi interesul omenirii întregi, timp de secole. Înseamna că oamenii au găsit în mesajul cutărui sau cutărui compositor ceva din ceea ce frământă propriul suflet.5
Muzica istoriei este structurată, momentan, în şase titluri, dedicate unor evenimente esenţiale, atât ale istoriei universale, cât şi ale celei naţionale: Ţările Române între diplomaţie şi conflict, Revoluţia franceză, Revoluţia americană, Unirea Principatelor, Marea Unire, Revenirea la democraţie. Fiecare lecţie este însoţită de “coloana sonoră” a evenimentului, harta conceptuală, axa cronologică imagistică şi animată, documentele emise în timpul evenimentelor şi un test de evaluare a cunoştinţelor dobândite prin parcurgerea lecţiei. Imbinarea mijloacelor utilizate permite elevului să intre în atmosfera evenimentului, să perceapă la nivel emoţional epoca şi contextul istoric al faptelor studiate.
Ne-am propus sa realizăm un produs educaţional care să ușureze învățarea, care să contribuie la educarea atitudinilor şi valorilor prin cunoașterea obiectivă a faptului istoric prin hărți conceptuale, axe cronologice animate, documente prezentate, dar si emoțională prin transmiterea unei stări de spirit specifică timpului respectiv. Cunoașterea în totalitate a contextului istoric, permite elevului să tragă concluzii asupra evenimentului fără intervenția în interpretare a unui factor extern, în unele cazuri poate subiectiv. Constatăm ca toate evenimentele istorice importante au fost însoțite de marșuri sau cântece mobilizatoare care au contribuit într-o mare măsura la derularea evenimentului într-un anumit sens, într-o anume direcţie. Este evident că acesta a fost rolul lor, de mobilizare a unor energii latente specific umane. Am putea să le considerăm, într-un anumit sens, manipulatoare. Ele au acționat în cadrul şi în cazul unor mari mase de oameni, care este clar au făcut istoria. Este greu să ne amintim de Revoluția franceză şi să nu ne ducă gândul la Marseillesa, este greu să ne închipuim Marea Unire fără a îngâna, undeva, în gand, Treceţi batalioane române Carpații, va fi greu să vorbim despre comunism fără a ne gândi la Internaționala, de mișcarea naționala italiană fără a ne aminti de Verdi, sau la Napoleon în absenţa lui Beethoven. Şi exemplele noastre ar putea continua. Nu credem că exista eveniment istoric fără o "coloana sonoră" a sa. Şi atunci se pune întrebarea, Muzica istoriei sau Istoria muzicii?
Nu ne-am propus să rezolvăm acest incitant demers, ci ne-am propus ca prin mijloace moderne să ne întoarcem în timp, oferind însă un tablou complet al evenimentelor, si acest lucru nu putea fi făcut fara sunetele din spatele scenei.
Am utilizat pentru completarea demersului nostru hărți conceptuale, tehnică de reprezentare vizuală a conceptelor și a legăturilor dintre ele, ce favorizează o învățare activa si asumată. Reprezentarea grafică uşurează învăţarea, organizarea lecţiei în jurul unor termini cheie permite înţelegerea mai profundă a fenomenului. Prezentarea schematizată a cunoştinţelor ajută la o mai bună structurare a lor, precum şi la o consolidare mult mai eficientă a acestora. Utilizarea ei facilitează memorarea mai rapidă şi mai eficientă a informaţiei, dezvoltarea gândirii logice şi a abilităţilor de învăţare,, este un mod de lucru ordonat şi construit cu imaginaţie şi simţ artistic.
Axele cronologice au scopul de a permite orientarea elevului în timp, de altfel, aceasta fiind şi una dintre competenţele de bază ale disciplinei. Datele înscrise în axe sunt însoțite de imagini relevante pentru eveniment, ceea ce permite elevului să cunoască epoca şi prin intermediul altor elemente, arhitectura, vestimentație, armament, etc.
Documentele prezentate au rolul de a permite elevului să analizeze surse istorice cu caracter obiectiv, să -si formuleze propriile întrebari, dar în acelaşi timp să-şi construiască competenţa de comunicare, esențială în procesul actual de educație.
Evaluare propusă are la baza un set de teste ce utilizează itemi din toate categoriile: obiectivi, semiobiectivi, subiectivi, incluzând întrebari cu varianta unică de raspuns, text lacunar, întrebare structurată, fishmap. Feedback-ul este asigurat imediat pentru itemi obiectivi, şi va fi asigurat de către profesor pentru itemi semiobiectivi si subiectivi, aplicația folosindu-se de oportunitățile GoogleDocs.
Produsul are în componenţă şi elemente de multimedia preluate din sursele actuale de comunicare, Youtube, etc. Pentru istoria recenta, constituindu-se ele însele ca adevărate surse istorice, reflectând opiniile participanților la evenimente, ne gândim aici la Revoluția din 1989, revenirea la democrație, convulsiile unei societăți ce-şi făcea trecerea de la un sistem totalitar la unul democratic.
De ce ne considerăm produsul unul de calitate? De ce poate fi considerat un exemplu de bune practici? Pentru că îmbină obiectivul cu subiectivul, cognitivul cu emoţionalul, pentru că propune un mod de învăţare asumat participativ şi conştient. Pentru că oferă elevului un tablou complet al epocii prin îmbinarea a două limbaje universale, muzica şi istoria. Pentru că dă răspuns unei grave probleme a umanităţii, pierderea umanului din noi prin “tocirea sensibilităţii” în faţa dificultăţilor timpurilor moderne şi a asaltului tehnologic. Pentru că “îmblânzeşte” tehnologia, pentru că dezvoltă elevului atitudini şi cultivă valori necesare unei societăţi evoluate din punct de vedere spiritual. Nu o să negăm, încercarea de a educa spiritul civic, dar mai ales, patriotic, însă dorinţa de a nu utiliza clişeee şi aceea searbădă limbă de lemn, ne vor face să ne oprim aici.
1F. Adăscăliţei, M. Bercea, D. Dumitrescu, L.Lazăr, M. Manea, M. Popescu, Elemente de didactică a istoriei, Editura Nomina, Bucureşti 2010, p.5-9 2 Laura Căpiţă Carol Căpiţă Mihai Stamatescu, Didactica istoriei 2, 2006, p.137 3file:///C:/Users/Irina/Desktop/muz%20ist/Lec%C5%A3ia%201%20%E2%80%93%20INTRODUCERE%20%C2%AB12%20lectii%20de%20istoria%20muzicii%2012%20lectii%20de%20istoria%20muzicii.html accesat 6.02.2017 4https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/08/07/geniul-unei-nopti-cum-a-fost-compus-imnul-national-al-frantei/#more-24248, accesat 6.02.2017 5 Bălan George, Muzica şi lumea ideilor, Editura Muzicală, Bucureşti, 1973, p. 11
top related