filosofia mintii bun.doc
Post on 09-Jul-2016
218 Views
Preview:
TRANSCRIPT
Universitatea Titu MaiorescuFacultatea de Psihologie
REFERAT
Filosofia minţiiCine sunt eu ?
Student: Mihai Voievidca
ANUL 1
GRUPA V - ID
1
Bucureşti201
Prima şi ultima frontiera,cunoaşterea sublimului , a absolutului din noi ramane şi
azi o taina pe care puţini au înteles-o.
‘’CINE SUNT EU”? ,este kintesenţa spiritului filosofic oriental. De la marii
maeştrii indieni începând cu Ramana Maharshi până la ultimele curente filosofice
occidentale ale lui Jean Klein,toţi aceşti mari iluminaţi,au ajuns la un numitor comun in
aceasta problemă şi anume ‘’gândirea’’.
Ea este punctul de plecare al acestei cercetari. Ceea ce numim noi in general
gândire este un proces al memoriei.Este o proiecţie construită deja pe cunoscut,o
proiecţie din care se naşte ideea de sine,de ‘’EUL’,de ego.
Această noţiune de a fi cineva condiţionează toate celelalte ganduri.Creierul
tinde aici către o reprezentare constantă a tot ceea ce este cunoscut cu ajutorul memoriei
care ne creează imaginea în care simţim că suntem o entitate continuă.Din această
perspectivă putem considera că gandirea este o pavază împotriva morţii ‘’egoului’’.
Mergând mai departe în această cercetare a adevăratei noastre naturi şi a
identificării de sine,inevitabil apar intrebările.
- Cine eşti tu atunci când nu gandeşti ?
- Cine priveşte dincolo de gândire,unde eşti tu ?
Toate aceste gânduri, toate condiţionarile familiale,religioase,etnice nu sunt
adevarata noastra natura .
Ignoranţa de a ne întreba , şi de a continua să trăim într-o lume în care acţionăm
în semi-inconştientă căutând ‘’iluzia existentială” în scopuri mărunte şi iluzorii, ne duce
pe drumul a ceea ce de altfel încercăm să gasim – iluzia.
Esenţa ‘’adevăratului sine’’nu ne este permis să o descoperim.
Cu siguranţă ne gândim că ea este destinata doar celor iniţiati si aleşi ,că este un
lucru greu de obţinut şi iţi trebuie ani grei de perseverentă şi de cunoaştere a diverselor
forme ezoterice.
Adevărul este însă crud şi cutremurător : ea se află in noi.
2
Intrebarea este ce facem când ni se spune acest lucru,ce facem cand ni se
dezvăluie că in noi se afla o farâmă de divinitate,ca noi suntem punctul central al
universului ?
Ce facem ?
Incepem să gândim şi egoul nostru este orbit de simplitatea lucrurilor ;iar el nu
este interesat de lucruri simple.
Cum poate fii atat de simplu?
Oare nu ar trebui sa traversăm Everestul,să practicăm vippasana, să medităm şi
sa cunoaştem toate tehnicile yoghine ale Tibetului ?
Mintea noastra este prea limitată ca să cuprindă întregul.Egoul este fascinat de
lucruri ‘’importante,măreţe”, altfel cum ar mai putea exista, cum şi cu cine s-ar mai
identifica?
Oare nu avem nevoie de mituri pentru a supravietui, să ne apropiem de imaginea
lui Ghilgames sau a lui Hercule,care să ne facă să ne simţim
măreţi,importanţi,eroi,cuceritori ?
Mintea şi egoul au nevoie de imagini, de învăţători , de practici.
Condiţionările acumulate în timpul vieţii ,traiesc în noi prin imagini, prin
memorie şi noi le acceptăm şi ne comportăm ca atare.
CINE SUNT EU ? întrebare la care mintea poate răspunde simplu prin propria-i
identificare.Sunt X,am Y ani,am Z cunoştinţe,averi,prieteni etc.
Insă în spatele acestor lucruri, în spatele identificarii cu mintea şi corpul nostru
ce se afla cu adevărat ?
Oare câţi dintre noi au facut acest lucru, oare câţi dintre noi simţim cu adevărat
nevoia de a cunoaşte esenţa,de a ne depărta de imagini, de a ne opri pentru o clipa din
această mişcare continuă ?
Să ne oprim… ,să ne oprim pentru o clipă gândurile şi să ascultăm liniştea
dintre ele.
Să simţim minunata muzica a tăcerii,a linistii interioare în care dacă ramânem
conştienţi, fără efort vom descoperi adevărata natura a eului nostru.Este un loc fără
întrebări şi fără raspunsuri.Acolo este totul.
3
Iluminarea, eliberarea ,este în noi, ne naştem cu ea şi este darul nostru divin,
însă atâta timp cât incercăm să o cautăm pe tot cuprinsul lumii,încercând să ascultăm
sfaturile învăţătorilor,ne aflăm in iluzie, suntem în derivă.
Uităm practic să căutăm în singurul loc în care am putea-o gasi :-în NOI.
Insă pentru a o putea căuta trebuie mai întâi să îţi doreşti acest lucru şi o dată cu
asta să condamni la moarte acest‘’EU’’,această proiectie mentală pe care am construit-o
cu multă grijă atâţia ani.Trebuie să fi dispus să mergi până la capăt , să vrei cu adevărat să
‘’treci dincolo’’,dincolo de toate condiţionările,de toate imaginile , dincolo de minte.
Insă, câţi dintre noi suntem cu adevărat dispuşi să facem asta?
Câţi am fi capabili să renunţăm la ‘’EU’’?,şi poate renunţând vom descoperi ce
suntem. Unul dintre marii maeştrii spirituali ai Indiei,Jhiddu Khrisnamurti,aducea in
discuţii problema ‘’satisfacţiei’’şi a ‘’fericirii’’,a inţelegerii timpului, a dorinţei şi a
morţii.
Câţi oameni işi doresc cu adevarat fericirea şi caţi satisfacţia ? Şi câţi cunosc
diferenţa dintre ele? Insăşi principiul pe care se bazează dorinţa poate fi unul dintre
primele drumuri al cercetarii spre raspunsul la întrebarea ‘’Cine sunt eu?’.
A dori ceva înseamnă a-ţi lipsi ceva şi in primul rând dorinţa înseamnă
timp.Timpul care se scurge până la îndeplinirea dorinţei este timpul fizic.Insă mai este şi
un timp psihologic,al devenirii interioare.
Timpul este una din primele născociri ale minţii,este un partener fără de care
‘’egoul’’nostru nu poate trai,el are nevoie de timp.
Cum ar fi să întrebăm un urs ce zi este,sau o furnică în cât timp termină
lucrul,sau ce face miercuri seara?
Pentru toate celelalte vieţuitoare în afara omului, timpul nu există.Ele au o
existenţă plenară a acţiunii în timpul prezent.
Fără timp ,egoul nostru ar muri,de aceea mintea a creat tot felul de sisteme şi
ierarhii în care timpul fizic şi cel psihologic sunt cele mai importante.
Avem nevoie de timp şi de dorinte pentru a ‘’deveni’’, pentru a urma o imagine
pe care societatea sau familia ne-a condiţionat să o avem.
Toţi ne dorim să devenim ingineri, profesori, doctori etc uitând că noi deja
suntem ceea ce cu greu ne amintim.
4
Că noi deja suntem oameni. Acest gând al devenirii şi timpul în care el se
desfaşoară duc la conflicte interioare, la nemulţumiri, la reproşuri şi angoase pe care le
trăim fără să înţelegem de fapt ce ne dorim cu adevărat :-satisfacţia sau fericirea.
Toate dorinţele pe care noi oamenii le avem se află undeva în viitor, într-un timp
al devenirii.Totul se petrece în timp,pe o axă în care trecutul şi viitorul sunt parametrii cu
care lucrează mintea şi egol nostru.
Construcţiile noastre mentale se află în trecut sau in viitor, prea puţine aflându-
se în momentul cel mai adevărat şi autentic al existenţei noastre:- momentul
PREZENT,scăpând prezentul intrăm intr-o lume a iluziilor, a proiecţiilor mentale a ceea
ce a fost sau a ceea ce va fi.
Filosofia orientală spunea pe bună dreptate că ‘’trecutul este un cimitir al
faptelor trăite,a amintirilor şi viitorul un tărâm al iluziilor”.
Insă cât de dispuşi suntem să ne desparţim de ele, cât de dispuşi suntem să ne
eliberăm mintea de gânduri ,de ataşamentele şi amintirile noastre ?
Nu ele ne aduc alinarea şi satisfacţia de care avem atâta nevoie, nu gândurile şi
imaginile mentale pe care le creem ne fac să fim mai bucuroşi, mai optimişti, sa simtim
din nou speranţa ? – Ba da.
Insă nu tot ele sunt cele care ne fac să ne simţim singuri, sa ne fie teamă,să urâm
viaţa, pe semenii noştrii şi pe noi înşine?
Oare ne-am întrebat vreodată de ce gândirea ocupă un loc atât de important în
vieţile noastre ?
Oare gândirea noastră este liberă de toate constrângerile acumulate?
Oare gândim corect? Atunci când privim fascinaţi un răsărit de soare,un munte
înzăpezit,o câmpie plină cu flori,în acele puţine momente în care este linişte,în care
rămânem tăcuţi şi nemişcaţi,unde sunt gândurile noastre ?
Atunci, în acel mic moment de linişte ne apropiem de sinele nostru,de acea
linişte care cuprinde totul,de acel tot care cuprinde esenţa,adevărul,divinul.
Egoul ,acest prieten şi duşman al nostru, ne împiedică se vedem adevărul.
Oare cine am mai fi noi dacă nu ne-am mai identifica cu aceeaşi imagine pe care
am construit-o înca din copilarie?
5
Oare cine aş fi eu dacă nu aş mai fi Mihai,dacă nu aş mai avea aceeaşi ochi,dacă
nu aş mai avea aceleaşi mâini,dacă nu aş mai avea aceleaşi amintiri,aceiaşi parinţi,sau
aceeaşi limbă?
Aş mai fi acelaşi?
In decursul vieţii oamenii se schimbă, însă datorită imaginilor mentale păstrate
în memorie avem sentimentul continuităţii,însă nu şi al realităţii.
Oare sunt eu acelaşi de acum 36 de ani când nu puteam să merg şi mă speriam
de o umbrelă ?
Oare sunt eu acela de acum 30 de ani cand nu ştiam tabla inmulţirii şi încă mai
credeam în Moş Crăciun? Oare sunt eu acela de acum 22 de ani care nu ştiam să merg cu
o maşină şi nu aş fi crezut că este vreodată posibil să vorbeşti la un telefon fără fir şi să
poţi face poze cu el? Logica ne face să spunem ca da, tot noi suntem însa la un alt nivel
de evoluţie şi de cunoaştere.
Dar asta ce ne spune ?
Că în fiecare perioadă a vieţii am trait puternic ancoraţi având o convingere a
propriului ‘’EU’’,în care acest ‘’Eu’’ avea dreptate şi cu care ne identificăm pe deplin.
Cunoscând toate aceste lucruri acum am fi capabili sa ne imaginăm că putem
trai fără să gândim?
Că putem atinge un nivel al întelegerii ,al iluminării încât să acţionăm doar în
timpul prezent în care acţiunea directă nu implică decât un soi de gândire ‘’de bază”.?
Sa ne imaginăm că putem opri gândurile,că ne depărtăm de aceasta imagine a
identificării cu propriul corp şi propria minte ?
Misticii descriu această stare meditativă ca fiind ‘’samadhi’’,o stare de linişte
deplină,de fericire şi armonie ,o stare în care te desprinzi de robia gândurilor şi a
identificării cu propriul ‘’eu’’.
Insă este o stare în care intri şi ieşi, ceea ce am putea numi ‘’satisfacţie’’.
Este o stare trecătoare ,în care după ce ieşim, suntem cuprinşi din nou de
avalansa gândurilor, se face din nou gălăgie în capul nostru,apar conflicte interioare,apare
din nou durerea,tristeţea.
6
Atunci ce este adevărata ‘’fericire’’? Unde şi cum o găsim ? Acea stare după
care tânjim şi care să nu dispară a doua zi.Cum găsim adevarul, pe Dumnezeu, adevăratul
nostru Sine? De unde începem căutarea?
Identificarea noastră cu propriul ‘’eu’’, de cele mai multe ori ne duce pe un
drum greşit,pe un drum în care în condiţionările nostre işi spun primele cuvantul.’’EU ‘’
sunt x, Eu am fost , Eu am făcut etc.
Dacă am renunţa la ‘’EU”, cine ar fi cel care întreabă şi cine ar fi cel care
răspunde? Oare observatorul este diferit de obiectul observaţiei ? Câţi dintre noi suntem
dispuşi să ducem această cercetare până la capăt, cât de mult ne dorim fericirea sau cât de
mult ne dorim satisfacţia ? Cât de mult suntem dispuşi să renunţăm la toate tipologiile
mentale pe care le-am ânregistrat până acum?
Câti dintre noi ne-am întrebat atunci când suntem criticaţi sau jigniţi de ce ne
simţim afectaţi? Oare cine se simte jignit , nu propria noastră imagine despre un sine fals
construit în timp,nu imaginea noastră ,ceea ce reprezentăm noi pentru sine şi pentru alţii
este afectată?
Intrebarea ‘’Cine sunt eu?’’este o lovitură puternică dată la temelia egoului.
Marele maestru indian Ramana Maharshi a considerat această întrebare capitală
şi singura care este suficient de puternică să stârpească rădăcinile propriului ego,propriei
identificări. De altfel Maharshi a şi adoptat această întrebare ca pe o tehnică de meditaţie
cu care a şi atins iluminarea.El spunea că’’ atunci cand nu mai primeşti nici un raspuns şi
nu mai ai de ce să pui această intrebare ţi-ai descoperit adevărata esenţa , adevăratul
sine.’’ Atunci nu mai rămâne de cât linişte si bucurie, trăind viaţa într-un mod direct şi
contemplativ fără să fie nevoie să te retragi în munţi sau să duci o viaţa de sihastru. El
spunea că meditaţia trebuie să fie în natura lucrurilor şi trebuie să traieşti meditativ
indiferent de situaţiile vieţii tale.Viaţa este ca o meditaţie, ea trebuie să fie ca o bucurie,
să fie plină de inţelegerea deplină a lucrurilor.Insă toate aceste lucruri trebuie să fie
obţinute prin înţelegerea propriei esenţe, prin înţelegerea propriului sine,a
propriului‘’Eu’’.
Angrenajul emoţional al acestei cercetări este imens,deoarece trebuie să fim
dispuşi să restructurăm întregul nostru câmp de cunoaştere,întreaga structură a ceea ce
am fost şi a ceea ce suntem.
7
Inseamnă practic o desparţire definitivă a tot ceea ce am creat ca imagine
mentală despre sine.Despre acest sine fals, creat şi condiţionat în cea mai mare parte fără
ca noi să putem să intervenim.
Sună destul de şocant şi scandalos când ni se spune acest lucru.
Cum ‘’EU’’ să nu particip la propria mea concepţie de viaţa?
Cum să nu ştiu ceea ce imi place sau nu?
Cum să ma fi condiţionat cineva ? Este imposibil ‘’Eu ‘’ştiu exact ce vreau şi
ştiu exact de ce acţionez aşa.’’Eu ‘’mă cunosc.
Este oare aşa ? Să ne gândim !
Dacă am fi fost crescuţi pe insula în Pacific si am fi fost învăţaţi să mâncăm
muşte şi insecte şi să omorâm orice găină,porc sau vacă pe care o întâlnim şi să le
aruncăm,am fi considerat că este un mod de viaţă normal.Condiţionarea noastră era să
mâncăm insecte. Revenind din acest joc imaginar la ceea ce suntem azi, ce condiţionări
avem? Să mâncăm carne de găină,de vacă sau de porc şi să omorâm insectele pe care le
întalnim şi să le aruncăm. Unde se află adevarul? Aceasta poate reprezenta doar o mică
demonstraţie a ceea ce înseamnă modul în care am fost condiţionaţi de societate,de
familie,de religie etc. Puterea noastră de ‘’a alege’’ intervine mult mai tarziu.Atunci când
putem să comparăm , să facem uz de ‘’gândire’’.
Insă atunci gândirea noastră este una liberă? Avem noi capacitatea de a acţiona
fără să ne lăsăm influenţaţi de condiţionări ?
CINE SUNT EU ?
Reprezintă piatra filozofală a cunoaşterii de sine ,a tot ceea ce se află in spatele
minţii , a gândurilor şi a ‘’Eului’’.
Mintea este limitată şi de aceea nu poate cuprinde întregul.Universul, nu este
creat de gândire. El este.Este impersonal,fără să fi fost şi fără să devină,fără timp fără
dorinţe, fără identificare de sine.El este,adevarul, este Dumnezeu ,este dincolo de toate
proiecţiile noastre mentale şi mai presus de toate, este în noi.
Răspunsul la această întrebare nu se află în cuvinte,în concepte, în carţi, este o
stare ce nu poate aparţine minţii, căci tot ceea ce este minte,este memorie,este cunoaştere.
8
Renunţând la identificarea cu falsul sine putem merge pe calea căutării
spirituale,acolo unde putem găsi răspunsul ,acolo unde mintea nu poate pătrunde,acolo
unde nu este nimic de văzut,nimic de auzit şi nimic de demonstrat.
Voi continua să mă întreb ‘’Cine sunt eu ?”
9
top related