grĂdiniŢa cu program prelungit nr.7, satu mare …gradinita7-satumare.ro/revista/mare.pdf · ne...
Post on 10-Sep-2019
14 Views
Preview:
TRANSCRIPT
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
PAGINA PĂRINŢILOR
O CLIPĂ DE MEDITAŢIE...
NEVERLAND, REGÂNDIREA PARADISULUI
Mai au copiii nevoie de poveşti?
Copiii secolului XXI sunt înzestraţi cu abilităţi digitale înnăscute, mânuiesc de la vârste fragede, cu o
rapiditate uimitoare, tabletele şi telefoanele, iar când ajung la vârsta de şcoală, ştiu deja să utilizeze
calculatorul şi cedează atracţiei imaginilor oferite de televizor, oricât de obosiţi ar fi.
În tot acest tumult de informaţii, la care sunt supuşi atât părinţii cât şi copiii, mai este oare timp
pentru spus şi ascultat poveşti? Obiceiul, care exista cândva şi se adresa în primul rând adulţilor şi nu
copiilor, s-a pierdut demult. Nevoia sufletească a rămas însă aceeaşi şi o vedem deghizată în succesul pe
care îl au poveştile moderne: „Stăpânul Inelelor” sau „Harry Potter”. Ea izvorăşte din acea parte esenţială
din noi înşine pe care Eric Berne o numea „starea eului copil”, o parte care conţine „intuiţiile,
spontaneitatea şi creativitatea” noastră. Mulţi părinţi vor susţine că basmele vor fi avut, poate, importanţa
lor în trecut, dar că în zilele noastre copiii ar trebui educaţi în contact cu realitatea tehnicii şi a conţinuturilor
acesteia. Lumea basmelor, vor spune ei, este o lume ireală, fantastică, care nu are nici o legătură cu lumea
exterioară. La o primă vedere, superficială, aceste afirmaţii nu pot fi contrazise. Însă, analizate în
profunzime, poveştile au legătură cu lumea interioară a oricărei fiinţe umane. Ele ne vorbesc simbolic despre
povestea fiecărei vieţi omeneşti, despre drumul pe care îl parcurgem fiecare, în felul nostru unic şi totuşi la
fel. Poveştile pot avea o influenţă subtilă asupra identităţii copiilor, dar şi a adulţilor. Ele nu oferă informaţii
folositoare despre lumea externă, ci despre procesele interioare care au loc într-un individ.
La vârsta copilăriei, poveştile şi desenul sunt principalele mijloace
de exprimare a vieţii afective a copilului. În această etapă de vârstă se
fixează principalele valori şi modele de viaţă, iar copilul se identifică cu
personajul care corespunde modelului educaţional existent. Personajele
din basme ne însoţesc în anii copilăriei şi ne oferă modele de urmat în
viaţa adultă.
În zilele noastre, părinţii preferă să cumpere un DVD sau să
permită accesul excesiv al copilului la televizor sau la calculator, în
detrimentul timpului alocat unei relaţii comune, în care ambii parteneri au
de câştigat: copilul se va dezvolta armonios şi va şti să-şi rezolve
conflictele, iar părintele va câştiga un timp preţios alături de propriul
copil, timp pe care altfel nu l-ar mai fi primit niciodată.
Prin lectură sunt deschise căi de înţelegere a lumii, cititorii sunt
puşi în contact cu mari gânditori şi personalităţi, înţeleg importanţa transmiterii valorilor de la o generaţie
la alta; spre deosebire de internet şi televiziune, care au ca spaţiu predilect cotidianul şi sunt tributare
modelor şi audienţei.
Lectura stimulează gândirea şi creativitatea. Am lăsat la urmă acest argument, fără pretenţia de a le
fi enumerat pe toate, pentru că aici se ascunde şi o slăbiciune a cărţii: ea acţionează prin cuvânt. În
consecinţă, lectura presupune un efort de reprezentare. Citind, configurăm spaţii, personaje, cadre şi peisaje,
ne imaginăm situaţii, construim imagini într-un mod personal. Televiziunea şi jocul pe calculator scutesc
utilizatorul de efortul de imaginaţie, adăugând la cuvânt imaginea şi sunetul - pagini întregi de descriere sunt
înlocuite cu un singur cadru, personajele au chip gata determinat, au un timbru al vocii, coloana sonoră vine
şi ea să faciliteze efortul de înţelegere, lucrurile sunt pe jumătate procesate. Iar omul, prin natura sa, alege
calea minimului efort. Cu cât vârsta este mai fragedă, cu atât seducţia exercitată este mai mare.
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
Mai mult, jocurile pe calculator, din ce în ce mai evoluate, dau copilului posibilitatea să intervină
direct în cursul acţiunii. În povestea citită, el poate cel mult să se identifice cu un personaj, în joc el este
personajul dorit, poate să reia totul de la început, ori de câte ori vrea, şi să schimbe deznodământul.
Nu are rost să ne închipuim că, dacă îl vom pune pe copil să citească o carte, acesta, contaminat
brusc de plăcerea lecturii, va merge să ceară o alta de la bibliotecă. Este nevoie de lecturi comune, de
implicare din partea părinţilor, educatorilor, bibliotecarilor, prin acţiuni specifice, antrenarea în
dezbateri pe marginea celor citite, efort participativ. Exemplul personal al părinţilor, un mediu adecvat, chiar
dacă nu sunt condiţii obligatorii, ajută mult. Mai trebuie să existe şi un început de predispoziţie lăuntrică...
Încercăm să protejăm, prin această campanie, un mod de a fi şi valorile în spiritul cărora am trăit.
Dar, după cum am spus, lumea este într-o schimbare accelerată, iar direcţia în care se orientează este greu de
prevăzut. Deja se aud voci în sociologie care spun că utilizarea calculatorului dezvoltă abilităţile necesare
integrării în lumea care se configurează. Dacă această lume este mai bună, rămâne de văzut...
Să acordăm deci timp
copiilor noştri, să investim în
inteligenţa şi personalitatea lor!
Vă invităm, aşadar,
într-o călătorie în lumea
basmelor, a fanteziei, a jocului
neîngrădit de barierele realului, într-o
poveste în care eroii principali sunt chiar copiii
dumneavoastră. Vrem ca povestea noastră să fie
despre maturizare, despre ce înseamnă să devii responsabil
pentru cei din jurul tău. Sperăm ca cititorii să vadă în acest scenariu un argument
că putem creşte fără să ne pierdem neapărat toată inocenţa copilărească sau puterea de a
mai crede în minuni.
Cu stimă şi consideraţie, educatoarele grupei mari LICURICII,
LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
CAPITOLUL 1
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti...
Este, aşa cum n-a fost niciodată, o trupă de Licurici însetată de cunoaştere, de
neastâmpăr şi freamăt continuu pentru experienţe inedite, de dorinţa de a călători
spre locuri şi tărâmuri noi, de a lega prietenii în urma cărora înveţi ceva. Azi,
avem în faţă o provocare nouă: rolul de viitor şcolar. Aşa că, ne-am hotărât să
plecăm spre Oz, acolo unde este cea mai mare şcoală şi cel mai iscusit vrăjitor,
capabil să facă nişte vrăji şi descântece pentru a fi cei mai buni şi cei mai silitori.
Pentru a fi pregătiţi în faţa încercărilor, ne „înarmăm” cu toate accesoriile fermecate (ştiţi
voi, cele care ajută eroii din basme să treacă peste obstacole) şi ne îndreptăm spre
Neverland (Tărâmul de Nicăieri), la prietenii noştri Lost Boys (Băieţii pierduţi).
Bineînţeles că şi ei trebuie să devină şcolari, să înveţe să scrie şi să citească; altfel cum va
afla lumea întreagă de şotiile lor şi cum vor răspunde email-urilor primite de la toţi
năzdrăvanii?
Am uitat un detaliu: ne vor însoţi Anca Wendy şi Lia Wendy, dar nu ca accesorii importante, ci numai ca
ghizi...ştiţi voi, ca să nu ne pierdem...Pornim la drum spre Neverland cu ajutorul prietenului
nostru Peter Pan, al lui Tinkerbell şi al prafului de stele, dar în timpul zborului, din cauza
gps-ului luat la second şi cam uzat, greşim ruta şi ne întâlnim cu Albă ca Zăpada. Asta nu ne
supără şi petrecem puţin timp împreună.
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
Deoarece nu avem vase murdare în chiuvetă şi nici pânze de păianjen pe la colţuri, Albă ca Zăpada
are timp să cânte şi să danseze cu noi, în aşteptarea prinţului ei.
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
Cum călătorului îi şade bine cu drumul, pornim voioşi spre Neverland, dar o tornadă ivită
ca din senin ne schimbă traseul, praful de stele se pierde în vântul învolburat şi ajungem în
final pe tărâmul din Oz. Suntem încântaţi să o întâlnim cu Dorothy şi pe prietenii ei. După
ce facem cunoştinţă şi ne împrietenim cu toţii, ne dăm seama că fiecare se luptă cu
problemele lui şi că pare să aibă nevoie de ajutor.
Fetiţa dorea să stea într-un loc mai bun, „undeva sub curcubeu”, Sperie–Ciori, omul făcut din
paie, îşi dorea să aibă şi el puţină minte, Leul cel Laş dorea să devină şi el un leu curajos, iar
Omul Tinichea avea dorinţa ca în pieptul său să bată o inimă la fel cu a celorlalţi oameni
normali.
Tinkerbell a plecat să studieze fluctuaţiile pieţei pentru a face rost de praf de stele nou, la un
preţ cât mai avantajos, iar noi, ca să putem continua călătoria, am primit pantofi fermecaţi,
identici cu ai fetiţei, ceea ce demonstrează faptul că Dorothy este o adevărată prietenă şi are
un suflet bun. Pentru aceasta, noi am hotărât să o recompensăm pe ea şi pe prietenii săi.
Din povestirile noastre, Dorothy a aflat despre minunata viaţă a Licuricilor din grădiniţă, şi
din familie (locul nostru bun de sub curcubeu).
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
CAPITOLUL 2
Din povestirile noastre, Sperie-Ciori a învăţat despre bogăţiile toamnei, moduri de preparare
şi conservare ale fructelor şi legumelor, despre alimente sănătoase care ne fac puternici,
despre obiceiuri şi tradiţii pe care Licuricii trebuie să le ducă mai departe pentru a exista
tărâmul lor peste ani şi ani de zile. În toată această aventură au fost ajutaţi de Zânele Bune de
la Est, Vest, Sud şi Nord, precum şi de uneltele lor fermecate.
Dar s-o luăm de la început...Curtea grădiniţei este împodobită cu tot ce ne dă toamna mai bun, după un an de
trudă şi eforturi susţinute.
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
Zânele bune îşi pregătesc accesoriile fermecate şi împărtăşesc copiilor din experienţa lor.
Învăţăm să preparăm sandvişuri sănătoase şi să umplem clătite cu gem de casă. Sperăm că vom putea şi
gusta din ele spre sfârşit...
Începem să desluşim misterul din reţetele de prăjituri şi să înşirăm felii colorate de fructe pe beţe de frigărui.
Putem concura la Masterchef...numai să mai rămână cu ce...
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
Ca să ne luăm gândul (şi ochii) de la frigăruile cu fructe, cochetăm cu legumele şi le aşezăm frumos în
borcane: întregi, jumătăţi, golite de seminţe, tăiate felii sau răzălite. Oricum se vor certa între ele, „Ba eu
sunt mai dulce, ba eu mai gustoasă”, până când oţetul acru rău de tot le va mura şi le va amuţi pe toate...Ce
pot să mai spună? Că murătura-i pe masă şi-i straşnic de bună!
Nu uităm de musafirii puişori, care fac gălăgie pofticioşi la atâtea bunătăţi. Nu-i servim cu delicateţurile
noastre, dar le desfăcăm urgent nişte bobiţe, aşa ca să nu mai poftească la clătite şi prăjituri.
A sosit vremea recompensei! Nu uităm să ne rugăm şi să fim recunoscători pentru bunătăţile Zânei Toamna,
apoi, asemeni puişorilor la boabe, aşa şi noi la toate cele, mai că uităm şi regulile mestecatului cu guriţa
închisă. Dar azi toate se iartă pentru că am muncit din greu, am învăţat multe lucruri interesante şi utile, iar
pentru aceasta, le mulţumim foarte frumos zânelor noastre.
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
Iar tu, Sperie Ciori, poţi fi recunoscător cu asemenea prieteni alături de care ai trăit
experienţe utile creierului tău.
Vă mulţumin!
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
CAPITOLUL 3
Pe Sperie Ciori nu l-am putut sătura de clătite cu brânză, cu gem, dar mai ales, cu ciocolată.
Este înnebunit după ciocolată. Iar dl Willy Wonka, cel mai iscusit inventator din lume,
deschide porţile uimitoarei sale fabrici de ciocolată doar pentru Licurici. Bomboane care nu
se termină niciodată, caramele magice, acadele-lampadar şi un râu de ciocolată caldă,
încântătoare – Sperie Ciori are nevoie de un singur Bilet de Aur şi aceste dulciuri minunate
ar putea fi toate ale lui. Licuricii îl ajută cu Biletul de Aur, dar au un plan bine gândit...nu va
bea Sperie Ciori din râul cu ciocolată.
Aşadar, ne pregătim iar de drum. În zorii zilei suntem întâmpinaţi de dl. Wonka în faţa fabricii.
Apoi am intrat în fabrică şi am vizitat camera în care era râul de ciocolată. Acolo erau omuleţii Umpa-
Lumpa. Ei erau muncitori în fabrică. Wonka le-a spus copiilor să nu bea din râu.
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
...Dar că pot să guste...Uraaaaaaaaaa!!!!
O arcă din acadele ne-a dus de-a lungul râului şi am intrat in camera Invenţiilor. Acolo era un aparat care
făcea cutii de ciocolată.
Am aflat că de aici se aprovizionează Moş Crăciun, ca să nu mai transporte ciocolata din Laponia, ciocolată
la care renii râvnesc atât de mult.
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
Apoi am ajuns în faţa unei camere, unde nişte veveriţe separă alunele bune de cele rele. Vizitatorii nu au
voie să intre în acea cameră, deoarece veveriţele se sperie şi te aruncă în groapa de gunoi. Am văzut, totuşi,
rezultatul muncii lor... Am şi gustat...
...Am gustat chiar mai mult decât este permis...Ne-a molipsit Sperie Ciori...
Pentru că trebuie să-l învăţăm pe Sperie Ciori lucruri bune, i-am spus că ciocolata se consumă în cantităţi
mici şi nu în fiecare zi, fiind în partea de sus a Piramidei alimentaţiei, alături de toate dulciurile. Am vizitat
magazinul de prezentare al Fabricii de ciocolată şi ne-am făcut provizii pentru următoarele luni, pentru a nu
consuma toată ciocolata permisă pe timp de un an într-o zi.
La revedere d-le Willy Wonka, mulţumim pentru ospitalitate! Promitem că îţi vom asculta sfaturile!
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
Din povestirile noastre, Omul Tinichea nu înţelegea cum ciocolata poate face rău
organismului. Aşa a început călătoria misterioasă şi interesantă în tainele corpului uman.
Leul cel Laş a zburat în cosmos şi a aflat lucruri interesante despre sistemul nostru solar şi
planeta Pământ, despre continente, mări şi oceane, ţări şi oameni, porturi şi obiceiuri.
Toţi şi-au exprimat dorinţa de a cunoaşte şi alte locuri şi tărâmuri înainte de a ajunge la vrăjitor. Dar, din
cauza pantofilor tociţi de atâta drum şi zbenguială, nu mai puteam face un pas. Dovedindu-şi unele calităţi
manageriale pentru excursii şi călătorii (fără de care nu-şi va putea înfiinţa niciodată visata firmă de turism
Adventure Travel sau Călătorii Fantastice), Tinkerbell a apărut în timp util cu noul praf de stele şi am pornit
cu noii prieteni spre Neverland.
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
CAPITOLUL 4
Ajungem la Băieţii pierduţi (The Lost Boys) şi le facem cunoştinţă
cu noii prieteni. Copiii se împrietenesc mult mai repede decât
adulţii, barierele sunt inexistente indiferent de limba vorbită,
aspectul fizic, mediul şi locul în care au crescut. Vă daţi seama de
rapiditatea cu care s-au înnodat noi legături, s-au împletit poveşti şi
experienţe de viaţă.
Sperie Ciori a înţeles că aceşti copii nu au familie, protecţie şi educaţie. Leul cel Laş îşi făcea deja strategii
pentru lupta cu piraţii lui Hook. Omul Tinichea îi mângâia şi îmbrăţişările lui păreau că doresc să
înlocuiască dragostea unui cămin părintesc.
Licuricii îi învaţă despre drepturile copiilor, drepturi care ar trebui să fie valabile pentru copiii de
pretutindeni (din orice galaxie, de pe orice tărâm).
Orice copil are dreptul la nume, naţionalitate, familie.
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
Orice copil are dreptul la protecţie, sănătate şi educaţie.
Toţi copiii lumii sunt egali.
Orice copil are dreptul la viaţă, joacă, libertate, de a fi ascultat.
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
Am vizitat eroi curajoşi care apără drepturile copiilor şi ale adulţilor.
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
Ne gândim şi la cei nevoiaşi.
Cum toţi sunt dornici să afle mai multe lucruri despre locurile minunate din care vin Licuricii, aceştia le
descriu ţara lor, România, şi cea mai frumoasă sărbătoare a copiilor de pe Pământ, Crăciunul.
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
CAPITOLUL 5
Nu există copil care să nu cunoască semnificaţia zilei de 6 decembrie. Atunci este Sfântul
Nicolae, una dintre cele mai fericite zile pentru copiii cuminţi. Este ziua în care Moş
Nicolae îşi scutură barba pentru a aduce prima zăpadă şi, totodată, ziua în care copiii care
au fost neascultători tot anul, primesc drept răsplată o nuieluşă. Se spune că, în noaptea de
5 spre 6 decembrie, un moş cu barba albă, pe care nu l-a văzut nimeni niciodată, vine pe
la ferestre şi, după informaţii numai de el ştiute, pune în cizmuliţe diferite daruri: pentru
copiii cuminţi el are în desagă dulciuri, fructe şi jucării, iar pentru cei năzdrăvani o
mulţime de nuieluşe.
Seara ne pregătim conştiincios ghetuţele şi le lăsăm la uşă sau la
geam, în aşteptarea lui Moş Nicolae. Oricât tragem de pleoape să nu
adormim pentru a-l vedea măcar o dată pe Moşul, acest lucru nu ne
reuşeşte, deoarece, chiar în clipa în care aţipim, el vine şi lasă darurile
cuvenite. Dimineaţa, mirosul dulciurilor şi al portocalelor proaspăt
stoarse ne trezesc şi ne îndreaptă teleghidat către ghetuţe, iar în aceste
momente ne încearcă un sentiment de bucurie, amestecat cu unul de
ciudă că nici anul acesta nu l-am văzut pe Moş Nicolae. Apoi, gustând
cu plăcere din darurile primite, ne promitem în mod solemn că anul viitor vom fi şi mai cuminţi, pentru a
primi şi mai multe daruri. Aceste amintiri ne îndreptăţesc să ducem legenda mai departe şi să o povestim la
rândul nostru şi prietenilor noştri.
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
Moş Nicolae este Moşul pentru care cei mici sunt în stare să facă unul dintre cele mai neplăcute
lucruri: curăţatul ghetuţelor. Poate este prima responsabilitate din viaţa lui: să aibă ghetele curate pentru ca
Moşul să fie impresionat şi să pună în ele multe dulciuri. Aşa că... la treabă: cu perie, cârpuşoare, cremă de
ghete, cu seriozitate şi entuziasm, copilaşul se apucă de trebăluit. Cu limba scoasă de concentrare maximă,
chiar reuşeşte să cureţe ghetele. Ce fericire!!
De ce să punem ghetuţele la fereastră sau la uşă? Ca să vadă Moşul cât sunt de
curate şi frumoase. Ca să avem o explicaţie că Moşul nu intră în casă şi ca să vadă
toată lumea cât de cuminte şi de harnic e copilul. Da, fereastra şi uşa sunt legăturile
cu ceilalţi! Apoi, ce e mai frumos decât un copil pe jumătate adormit, în pijamale
curate, mângâind ghetuţele proaspăt curăţate şi aşteptându-l la fereastră pe... Moşul!!!
Moş Nicolae nu e foarte bogat, nici atât de spectaculos precum Moş Crăciun, dar este
cel care nu uită, de mii şi mii de ani, să dăruiască ceva, cât de mic, fiecărui copil. Este
cel care îl pune la treabă pe micuţ, pentru că, nu-i aşa, toţi trebuie să facem ceva, cât
de puţin, ca familia să fie mulţumită, unită şi FERICITĂ! Aşa că, lustruiţi-vă ghetuţele, fiţi ascultători
şi aşteptaţi-l pe... Moşul!
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
Crăciunul înseamnă mai mult „a dărui“ decât „a primi“. Părinţii şi educatorii noştri ne-au
învăţat că "sărbătoarea de Crăciun" nu se referă doar la a primi lucruri noi, jucării
sofisticate, ci şi la a împărtăşi dragostea cu alţii. Încercăm să înţelegem diferenţa dintre
fericirea de moment, care dispare într-o clipă, imediat ce la tv apare o reclamă cu o
jucărie nouă, şi bucuria care durează, "procurată" prin actul dăruirii altruiste şi al
ajutorării aproapelui. Aşa avem "sărbători fericite" şi descoperim secretul prin care întotdeauna vom şti unde
să căutăm bucuria.
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
În fiecare an, în liniştea nopţii din ajunul Crăciunului, cete de colindători de
toate vârstele, merg din casă în casă şi vestesc Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos.
Bucuria colindului este nemărginită. De cum se lasă seara, copiii se adună şi pornesc
colinda. Chiar dacă ninge sau este ger de crapă pietrele, micuţii se adună în cete şi
pornesc pe uliţele satului sau pe străzile oraşului ca să vestească Naşterea
Mântuitorului. Gazdele care îşi primesc colindătorii îşi deschid atât porţile sufletului,
cât şi porţile caselor din care ne îmbie un miros dulce de mere, colaci calzi şi
bomboane... precum şi mirosul bradului proaspăt împodobit.
Colindatul, atât la ţară cât şi la oraş, a rămas o sărbătoare a comunităţii, a copiilor şi tinerilor care
colindă, ca şi a celor care primesc colindători, răsplătindu-i cu daruri şi contribuind astfel la păstrarea
datinilor străvechi.
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.7, SATU MARE REVISTA LICURICILOR
REALIZATORI LIANA ACHIM ŞI ANCA IOANA DUMITRU 2005 GRUPA MARE
Aşa s-a încheiat prima parte a călătoriei noastre spre Oz. Din aventurile noastre
am învăţat că, dacă ai credinţă în tine, poţi să ajungi la orice vrei. Dorothy, fetiţa cea
orfană, şi-a găsit o familie frumoasă în cuibul grădiniţei noastre, iar Licuricii sunt fraţii
ei de cruce.
Omul Tinichea a scăpat de rugină deoarece nu a stat locului nici măcar o secundă (poate am uitat să
vă spunem că noi suntem plini de neastâmpăr şi freamăt continuu; cine ni se alătură nu mai ştie ce este
odihna sau plictiseala, iar Marius, preparatorul nostru fizic, este foarte atent la mobilitatea şi flexibilitatea
corpului nostru). Dragostea cu care i-a învăluit pe Băieţii Pierduţi, grija pentru viaţa şi educaţia lor, pentru
respectarea drepturilor lor, i-a demonstrat Omului Tinichea existenţa inimii în pieptul său, chiar dacă nu a
fost conştient de acest lucru. Şi era o inimă care bătea chiar foarte repede la emoţiile nenumărate pe care le-
am trăit împreună, o inimă care vibra alături de noi şi ne încânta cu sensibilitatea ei.
Sperie Ciori a învăţat nenumărate lucruri de la Licurici: a pătruns în tainele naturii, ale literelor şi
cifrelor, ale spaţiului şi Pământului, ale corpului uman, şi câte şi mai câte...Mihaela a avut grijă să ne înveţe
şi engleza, să ne putem înţelege cu Peter Pan şi prietenii lui, iar Omul de Paie mai că ne-a întrecut. Pare că
va fi un bun lingvist. El avea un creier, dar era puţin ruginit de prea multă odihnă, iar noi am avut grijă "să-l
ungem" şi să-i dăm de lucru. Mai are puţin şi ne ajunge, că de întrecut nu are cum, noi suntem invincibili.
Dar cel mai mult ne-a impresionat Leul cel Laş, mă rog, care se credea fricos şi laş. Când am văzut
cum a gândit strategii de salvare a Neverland-ului de piraţii fioroşi ai lui Hook, cum se străduia să ducă la
final orice acţiune începută, cu curaj şi perseverenţă, am înţeles că nu curajul îi lipsea, ci puţină încredere în
forţele proprii. Am avut noi grijă să-i oferim cu îmbelşugare acest lucru şi să-l sprijinim în planurile sale. Iar
Toto, căţelul lui Dorothy, ne-a păzit conştiincios tot drumul, ne-a atenţionat pe parcurs, pentru că el nu se
înşeală niciodată şi prevede pericolele mult mai bine.
Această călătorie este o poveste despre depăşirea defectelor şi a neajunsurilor personale prin
deschiderea către ceilalţi şi prin acceptarea lor aşa cum sunt. Toţi avem nevoie de puţină minte în plus, de un
dram de dragoste de oferit, dar de foarte, foarte mult curaj. Am înţeles că tot de ce ai nevoie este încrederea
în tine. Nu există nicio fiinţă vie care să nu se teamă atunci când stă faţă în faţă cu un pericol. Adevăratul
curaj înseamnă să înfrunţi pericolul atunci când ţi-e frică. Noi toţi împreună am dovedit că astfel de curaj
avem îndeajuns. La fel, minte, suflet, dragoste de oameni...Şi vrem să le împărţim cu voi...
Am sta să share-uim împreună, dar se apropie vacanţa şi avem de trebăluit prin case. Ne vom
reîntâlni în minunata aventură a călătoriei spre Oz, unde vom împărtăşi toate experienţele noastre cu voi,
dragi cititori. Asta mai spre vară, când va fi cald şi bine. Până atunci, aveţi grijă de voi...că noi vom avea...
Dacă doriţi să vedeţi aspecte din culisele poveştii, accesaţi cu încredere link-urile de mai jos.
Fisa cunoasterea mediului
Fisa estetic si creativ
Fisa limba si comunicare
Fisa matematica
top related