operatiunile insitutilor de credit
Post on 09-Jul-2015
829 Views
Preview:
TRANSCRIPT
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 1/70
UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE
CENTRUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ
PETROŞANI
2006
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 2/70
2
Cap.I. Sistemul bancar în economia de piaţă
1.1. Originea şi temeiurile existenţei băncilor ……………………….……………3
1.2. Rolul activităţii bancare în economie …………………………………………5
1.3. Conceptul de sistem bancar şi structura acestuia ………………………….7
1.4. Reforma sistemului bancar românesc ……………………………………….8
1.5. Întrebări recapitulative ………………………………………………………..11
Cap.II. Caracterizarea de ansamblu a activităţii unei bănci comerciale
2.1. Structura organizatorico-funcţională a băncilor comerciale ……………...142.2. Bilanţul şi operaţiuni derulate de băncile comerciale ……………………..18
2.3. Întrebări recapitulative ………………………………………………………..21
Cap.III. Operaţiuni de decontare intra- şi interbancare
3.1. Conţinutul economic al operaţiunilor de decontări ………………………..24
3.2. Mecanismul operaţiunilor de decontări reciproce între sedii
bancare (DRS) ………………………………………………………………...26
3.3. Mecanismul operaţiunilor de decontări interbancare ……………………..29
3.4. Întrebări recapitulative ………………………………………………………..35
Cap.IV. Operaţiuni de încasări şi plăţi prin conturi deschise clienţilor
4.1. Consideraţii generale privind operaţiunile de încasări şi plăţi prin conturi
deschise clienţilor ……………………………………………………………..39
4.2. Operaţiuni de decontare pe baza mijloacelor neasiguratorii de plată
(acceptarea) …………………………………………………………………...414.3. Operaţiuni de decontare pe baza mijloacelor asiguratorii de plată ……...50
4.4. Întrebări recapitulative ………………………………………………………..57
APLICAŢII PRACTICE…………………………………………………………………….61
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………70
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 3/70
3
1.1. Originea şi temeiurile existenţei băncilor
Referitor la originea băncilor, în literatura economică de specialitate se
întâlnesc diferite păreri şi opinii. Unii cercetători susţin că primii bancheri au fost cei
care efectuau schimbul de bani. Aceştia se numeau zarafi şi au fost primii preţuitori
ai monedelor şi intermediari ai circulaţiei monetare.
Alţi cercetători, asociază noţiunea de bancă momentului în care un grup de
persoane a avut ideea de a primi disponibilităţi băneşti sub formă de depozite, de la
cei care doreau să facă economii, şi a oferi împrumuturi celor care aveau nevoie de
fonduri suplimentare.
Primele dovezi ale unei activităţi bancare se regăsesc în Orientul Apropiat
(Babilon) şi Egiptul Antic. În acea perioadă, templele erau deopotrivă, loc de
rugăciune şi loc de păstrare a banilor şi tezaurelor. Babilonienii cunoşteau practica
de a încredinţa templelor depozite de valori, iar romanii efectuau în Forum operaţiuni
de acelaşi tip.Egiptenii, asirienii, fenicienii, grecii, ca popoare cu un anumit grad de
civilizaţie, derulau operaţiuni de comer ţ şi se ocupau şi cu schimbul de monede şi de
metale preţioase. Trapeziţii greci şi argintarii romani mijloceau schimbul de monede,
primeau depuneri de valori spre păstrare şi acordau împrumuturi.
Deţinătorii de monedă bătută aveau în aceasta un important sprijin în
realizarea schimburilor de bunuri şi produse, dar utilizarea banilor le crea şi multe
neajunsuri. Astfel, deplasarea banilor la locurile de utilizare implica costuri detransport şi genera riscuri de pierdere sau furt. De asemenea, pentru proprietarii de
monedă, simpla deţinere a acesteia nu le aducea nici un venit sau profit.
Pornind de la aceste neajunsuri, deţinătorii de capitaluri sub formă de monede
au început să încredinţeze aceste disponibilităţi unor intermediari (zarafi, trapeziţi,
argintari, etc.) în scopul unei păstr ări sigure şi al unei remuner ări sub formă de
dobândă, pe care o plătea intermediarul ca urmare a folosirii depozitului ca resursă
de împrumuturi ulterioare.
Astfel se eliminau neajunsurile deţinătorilor de capital monetar şi se creează
temeiul unei continue şi ample valorificări a capitalului monetar apar ţinând agenţilor
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 4/70
4
economici. Noii intermediari, satisfac nevoi şi cerinţe de mare utilitate pentru întreaga
viaţă economică şi socială, fiind în anumite limite un factor hotărâtor de progres.
După cum am mai ar ătat, unii autori consider ă zarafii, trapeziţii, argintarii, ca
fiind precursorii bancherilor, cei care au pus bazele apariţiei băncilor. Alţi autori
afirmă că operaţiunile de schimbare de monedă de către zarafi, ca şi cele deacordare de credite de către cămătari şi efectuarea de operaţiuni de păstrare de
valori nu sunt chiar o ilustrare a prezenţei activităţii bancare. Potrivit opiniei acestora,
apariţia băncilor moderne este strâns legată de dezvoltarea comer ţului şi acumularea
capitalului monetar pe această bază, ca urmare a dezvoltării producţiei
manufacturiere şi expansiunii generale a economiei.
Aceeaşi autori susţin că banca nu este emanaţia Antichităţii şi a Evului Mediu,
ci creaţia băncii este legată de punerea în circulaţie a unui tip de bani diferit de cel almonedei de metal, cu valoare intrinsecă, crearea monedei fiduciare. Cu toate că în
Evul Mediu au apărut o suită întreagă de bănci care au înlesnit operaţiunile de
transfer legate de intensele schimburi comerciale din bazinul mediteranean, mulţi
autori consider ă că despre activitate bancar ă se poate vorbi numai odată cu apariţia
băncilor care şi-au propus emisiunea de bilete de bancă.
Ca urmare a nevoilor de plată şi transferuri de fonduri, generate de
amplificarea schimburilor comerciale în secolele XII-XVI, au apărut multe organizaţii
bancare ca:
- Banca Veneţiei (1171),
- Banca din Barcelona (1341),
- Banca din Geneva (1407),
- Banca din Milano (1593).
Bănci autentice, moderne, care au reprezentat modele ale structurilor bancare
create ulterior, sunt considerate însă Banca din Amsterdam (1609), Banca din
Hamburg (1619), Banca din Stockholm (1650) şi, cu deosebire, Banca Angliei
(1694). În SUA prima bancă a fost creată în 1791 (The First Bank of the United
States) care a îmbinat rolul unei bănci centrale cu operaţiuni specifice băncilor
comerciale.
Până în secolul al XIX-lea, activitatea bancar ă s-a structurat pe trei domenii
specifice:
- bănci de emisiune care deţineau monopolul emisiunii monedei naţionale;
- bănci comerciale care activau ca instituţii de intermediere financiar ă;
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 5/70
5
- instituţii financiare specializate, cum ar fi casele de economii şi cooperativele
de credit.
În prezent, activitatea de intermediere financiar ă se derulează printr-o
diversitate de instituţii cum sunt: instituţiile de credit, societăţile de asigur ări, fondurile
de investiţii, societăţile de investiţii financiare, societăţile de leasing. Instituţia decredit reprezintă entitatea care desf ăşoar ă cu titlu profesional activitate de atragere
de depozite sau alte fonduri rambursabile şi de acordare de credite în cont propriu şi
entitatea emitentă de monedă electronică. Instituţiile de credit se pot constitui şi pot
funcţiona ca bănci, organizaţii cooperatiste de credit, instituţii emitente de monedă
electronică şi case de economii pentru domeniul locativ.
Prin întreaga lor activitate, prin serviciile pe care le prestează, băncile au un
rol hotărâtor în viaţa economică contemporană. Practic nu există domeniu al vieţiieconomice şi sociale care să nu aibă tangenţă cu activitatea bancar ă. Băncile sunt
indispensabile unei bune şi eficiente funcţionari a mecanismului economico-social,
practic, f ăr ă bănci, economia nu ar mai funcţiona la ora actuală, acestea fiind
principalul intermediar financiar în orice economie.
1.2. Rolul activităţii bancare în economie
Pe măsura dezvoltării economice şi a amplificării volumului şi structurii
schimburilor, locul zarafilor şi cămătarilor a fost luat de bănci, care preluau banii de la
deţinătorii de capitaluri pentru a-i păstra în siguranţă şi a-i remunera pe aceştia sub
formă de dobândă.
Activitatea bancar ă se încadrează în sectorul ter ţiar al economiei naţionale,
(denumit şi sectorul prestator de servicii) prin care se asigur ă intermedierea
financiar ă dintre persoanele fizice şi juridice care dispun de un surplus financiar, pe
de o parte, şi cele care au nevoie de fonduri băneşti, pe de altă parte.Astfel, activitatea principal ă a unei bănci constă în comer ţul cu bani. Banca
este intermediarul care:
- pe de o parte, “cumpăr ă” bani, suportând un cost sub forma dobânzii plătite;
- pe de altă parte, “vinde”, plasează banii sub forma creditelor acordate
obţinând venituri sub forma dobânzilor încasate;
- pe lângă aceste act., care constituie act. de bază, băncile prestează şi o gamă
largă de alte servicii (deschideri de conturi, efectuarea de plăti şi încasări,
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 6/70
6
transferuri de fonduri, schimburi valutare, servicii financiare, etc.) pentru care
încasează speze şi comisioane.
În accepţ iune modernă, băncile au apărut şi s-au consolidat, strâns legat de
dezvoltarea producţiei şi a comer ţului, respectiv ca urmare a acumulărilor de
capitaluri băneşti. Prin întreaga lor activitate, prin serviciile pe care le prestează,băncile au un rol hotărâtor în viaţa economică contemporană. Practic nu există
domeniu al vieţii economice şi sociale care să nu aibă tangenţă cu activitatea
bancar ă. Băncile sunt indispensabile unei bune şi eficiente funcţionări a
mecanismului economico-social. Băncile constituiau depozite pe baza cărora
acordau apoi credite celor care aveau nevoie de fonduri. Astfel, depozitele bancare
ce se constituiau pe seama depunerilor agenţilor nonbancari au stat la baza
procesului de redistribuire a capitalurilor băneşti ca surse de creditare, sub formacreditelor acordate de către bănci. În epoca actuală locul şi rolul băncilor în economie
sunt strâns legate de calitatea acestora de intermediari financiari principali în relaţia
economie-investiţii.
Mobilizarea de către bănci a economiilor pers. fizice şi juridice şi redistribuirea
lor ulterioar ă sub formă de credite celor dornici să întreprindă sau să investească,
constituie o premisă esenţială a dezvoltării economice.
Economia de piaţă presupune existenţa unui sistem bancar care să asigure
mobilizarea disponibil. monetare ale economiei şi orientarea lor spre desf ăşurarea
unor activităţi economice eficiente astfel încât sistemul bancar joacă un rol important
în economia oricărei ţări.
Eficienţa sistemului bancar şi a pieţelor financiare reprezintă un factor
determinant al creşterii durabile. Astfel, băncile reprezintă o componentă esenţială a
oricărei economii moderne, nu numai din punct de vedere al cifrei de afaceri, ci mai
ales prin aplicarea funcţiei de principal finanţator al economiei naţionale.
Sistemul bancar, considerat ca oglindă a creşterii economice, poate să
contribuie la dezvoltarea economică a ţării în cel puţin două moduri:
- direct , prin creşterea elementelor bilanţiere ale băncilor din sistem;
- indirect , prin finanţarea acordată.
În condiţiile economiei globale, este evidentă creşterea rolului activităţii
bancare în economie, având în vedere faptul că, în contextul acceler ării dezvoltării
sistemelor informatice şi de comunicaţie, asistăm la formarea unei reţele financiare
mondiale alcătuită din sistemele bancare regionale şi naţionale.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 7/70
7
1.3. Conceptul de sistem bancar şi structura acestuia
Sistemul bancar poate fi definit ca ansamblul instituţiilor autorizate să
efectueze op. bc. pe teritoriul unei ţări, precum şi a relaţiilor de colaborare dintre ele,
inclusiv relaţiile acestora cu ceilalţi agenţi economici din economia naţională care
reprezintă clientela bancar ă.
Structural sistemul bancar este organizat, în economia de piaţă, pe două
niveluri:
Banca central ă – este instituţia aflată în fruntea sistemului bancar care nu
lucrează direct cu publicul, ci doar cu băncile din sistem, implicându-se în
organizarea şi conducerea întregii activităţi bancare.
Într-o economie de piaţă, banca centrală îndeplineşte o serie de func ţ ii
specifice:
1. deţine monopolul emisiunii monetare;
2. stabileşte şi implementează politica monetar ă şi de credit;
3. reglementează şi supraveghează prudenţial întregul sector bancar;
4. refinanţează băncile şi asigur ă lichidităţi sistemului bancar;
5. acţionează ca agent al statului şi asigur ă fonduri necesare pentru stat;
6. stabileşte legături cu organizaţiile financiar-bancare internaţionale.
Ansamblul băncilor - instituţii de credit care se manifestă pe piaţă ca agenţi
economici autonomi, având ca obiect de activitate furnizarea de servicii bancare
în condiţii de profitabilitate.
Băncile:
- au calitatea de principali intermediari în relaţia dintre cei care economisesc şi cei
care investesc, mobilizând mijloacele băneşti disponibile, finanţând pers. fiz./jur.;
- au calitatea de intermediari monetari, având posibilitatea de a transforma active
nemonetare în monedă;- reprezentă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare.
Deşi structurile naţionale ale sistemelor bancare sunt diferite, totuşi în
majoritatea ţărilor se face o delimitare între băncile specializate şi băncile comerciale:
- bănci specializate sunt cele care dezvoltă preponderent operaţiuni bancare de un
anumit tip sau în anumite sectoare de activitate în care s-au specializat (bănci
ipotecare, de comer ţ exterior, de investiţii, agricole, de leasing, etc.);
- bănci comerciale sunt cele care efectuează toate tipurile de operaţiuni bancare,operaţiunea de bază fiind constituirea de depozite şi acordarea de credite.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 8/70
8
Din punct de vedere al organizării activităţii bancare şi al gradului de
specializare, este posibilă stabilirea unei distincţii între două tipuri de sisteme
bancare:
sisteme bancare care func ţ ioneaz ă după modelul european - predomină în
Europa continentă şi funcţionează după modelul băncii universale, fiind sistemebancar puţin specializate; acest model al băncii universale s-a impus în a 2-a
jumătate a sec. XIX, perioadă în care bancherii au angajat băncile în activităţi
diverse, în special în operaţiuni internaţionale;
sisteme bancare care func ţ ioneaz ă după modelul american, aplicat şi în Japonia,
sunt bazate pe principiul unei specializ ări stricte a băncilor; în S.U.A. principiul
băncii universale s-a aplicat până la reforma bancar ă din anii ’30 când s-a produs
o separare funcţională şi geografică a activităţii bancare; această specializare aantrenat o importantă fragmentare a sistemului bancar american caracterizat
printr-un număr foarte mare de instituţii de credit.
În ultima perioadă, se remarcă o tendinţă de universalizare a băncilor
comerciale, în sensul desf ăşur ării tuturor operaţiunilor bancare permise de lege, f ăr ă
limitarea act. la anumite sectoare. În Rom. Sistemul bancar este bazat pe principiul
universalităţii băncilor, astfel încât în ţara noastr ă societăţile bancare sunt, prin lege,
bănci universale.
Într-o economie de piaţă, băncile comerciale îndeplinesc, în general,
următoarele func ţ ii :
- func ţ ia de depozit (atragerea fondurilor), adică mobilizarea activelor monetare
disponibile în economie;
- func ţ ia de investi ţ ii (plasarea fondurilor) presupune utilizarea resurselor proprii şi
atrase prin acordarea de credite către clienţi;
- func ţ ia comercial ă permite decontări între titularii de cont, ca urmare a diverselor
activităţi desf ăşurate de agenţii economici.
1.4. Reforma sistemului bancar românesc
În ultimii ani, sistemele bancare mondiale au suferit o serie de schimbări
majore, constând în universalizarea şi dereglementarea activităţii bancare care au
permis băncilor să realizeze o varietate de operaţiuni, devenind din ce în ce mai
mari, concomitent punându-se însă şi problema competitivităţii lor şi a nivelului
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 9/70
9
eficienţei atinse. Pe măsura consolidării sistemului bancar, performanţele bancare s-
au îmbunătăţit simţitor.
În acest context, sistemul bancar din România a cunoscut în ultima perioadă o
dezvoltare continuă, având în vedere situaţia de la care s-a pornit în anul 1990,
caracterizată prin existenţa unui sistem bancar excesiv de centralizat, majoritateafuncţiilor bancare fiind concentrate de B.N.R.
După evenimentele din dec. 1989, activitatea bancar ă din România a fost
complet reorganizată, eliminând numeroasele neajunsuri care caracterizau sistemul
bancar românesc existent în perioada totalitar ă.
Restructurarea sistemului bancar românesc a început în perioada de după 1
decembrie 1990 când B.N.R. a primit statutul de bancă centrală cu atribuţii exclusiv
monetare şi financiare, fiind degrevată de operaţiunile comerciale efectuate anterior care au fost preluate de Banca Comercială Română nou înfiinţată.
Procesul de restructurare a continuat conform prevederilor Legii nr.33/1991
privind activitatea bancar ă, şi, respectiv a Legii nr.34/1991 privind Statutul B.N.R.
Odată cu adoptarea celor două legi, s-a consfinţit crearea unui sistem bancar pe
dou ă niveluri, de tip occidental, bazat pe principiul universalit ăţ ii băncilor care
cuprinde:
Banca Naţ ional ă a României - banca centrală a ţării şi instituţia de emisiune
monetar ă a statului român, având un rol deosebit în menţinerea stabilităţii
monedei naţionale şi încrederii publicului în sistemul bancar;
băncile comerciale - pers. juridice având ca obiect principal de activitate atragerea
de fonduri de la pers. jur./fiz., sub formă de depozite şi plasarea fondurilor prin
acordarea de credite; se constituie ca societăţi comerciale pe acţiuni şi pot
funcţiona numai pe baza autorizaţiei eliberate de B.N.R.
În conformitate cu tendinţele mondiale în domeniul bancar şi cerinţele impuse
de U.E., a fost necesar ă actualizarea legislaţiei de bază din acest domeniu, astfel că
în 1998 au fost adoptate Legea bancar ă nr.58/1998 şi Legea nr.101/1998 privind
Statutul BNR. În prezent reglementarea domeniului bancar este asigurată de Legea
nr.58/1998 privind activitatea bancar ă, republicată în 2005 şi Legea nr.312/2004
privind Statutul BNR.
La data de 3.04.1995 a fost pus în funcţiune un sistem de pl ăţ i cu o
arhitectur ă piramidală, adecvat pentru dezvoltarea relaţiilor de schimb într-o
economie de piaţă care a fost modernizat prin introducerea unor instrumente
specifice cambia, biletul la ordin şi cecul. De asemenea, a fost înfiinţată Casa de
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 10/70
10
compensaţ ie interbancar ă prin care plăţile interbancare sunt intermediate de către
B.N.R. Pentru eliminarea riscului în procesul de decontări interbancare s-a instituit şi
funcţionează în cadrul B.N.R. Centrala Incidentelor de Pl ăţ i de la începutul anului
1997.
În cursul anului 1996, ca urmare a recomandărilor Uniunii Europene, s-a înfiinţat Fondul de garantare a depozitelor populaţiei în sistemul bancar, iar începând
cu anul 1998 s-a introdus în contabilitatea bancar ă un nou plan de conturi bazat pe
principii contabile moderne care corespunde legislaţiei comunitare în domeniu. În
anul 1999 a fost înfiinţat şi funcţionează la B.N.R. Centrala Riscurilor Bancare prin
care B.N.R. monitorizează riscul din sistemul bancar.
Alături de aceste evoluţii pozitive, sistemul bancar românesc s-a confruntat şi
cu o serie de aspecte negative. Astfel, în perioada 1995-1999 România a traversat ocriză bancar ă de propor ţii, cauza principală fiind acordarea f ăr ă discernământ a
creditelor, creditele neperformante depăşind de ordinul zecilor de ori capitalurile
proprii ale băncilor. Ca urmare, într-un interval de timp relativ scurt, sistemul bancar
românesc s-a confruntat cu o serie de falimente începând cu anul 1995, semnalul
fiind dat de băncile Dacia Felix şi Credit Bank, urmate apoi de Columna Bank, Banca
Albina, Bankcoop, Bancorex, Banca Internaţională a Religiilor, Banca Romană de
Scont, Banca Turco-Română şi Banca de Investiţii şi Dezvoltare.
Pe ansamblu, se poate afirma că sistemul bancar românesc a cunoscut o
dezvoltare continuă, pornind de la un nivel destul de scăzut. În prima parte a
perioadei, dezvoltarea sistemului bancar a fost obstrucţionată grav de ritmul lent al
reformei în acest domeniu şi de utilizarea inadecvată a băncilor din sectorul public
pentru subvenţionarea firmelor. Se poate afirma însă că sistemul bancar românesc
este mai avansat decât celelalte ramuri ale economiei naţionale.
Anul 2003 a marcat finalizarea procesului de asanare şi restructurare a
sistemului bancar românesc, operaţiunea de rezolvare a situaţiei băncilor problemă
s-a soldat cu eliminarea din sectorul bancar a entităţilor neviabile, sistemul bancar
românesc devenind compatibil cu cerinţele Uniunii Europene.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 11/70
11
1. Bănci autentice, moderne, care au reprezentat modele ale structurilor bancare
sunt considerate:1). Banca Veneţiei (1171)
2). Banca din Amsterdam (1609)
3). Banca din Hamburg (1619)
4). Banca din Barcelona (1341)
5). Banca din Stockholm (1650)
6). Banca Angliei (1694)
Este valabil ă combinaţ ia:
a). 1 + 3 + 5 + 6; c). 1 + 4 + 5 + 6;
b). 2 + 4 + 5 + 6; d). 2 + 3 + 5 + 6.
2. Unul dintre enunţurile de mai jos nu reprezintă funcţie îndeplinită de o bancă
comercială în cadrul economiei de piaţă:
a). transferul de fonduri între titularii de cont;
b). plasarea fondurilor;
c). stabilirea politicii monetare şi de credit;d). atragerea fondurilor.
3. Care dintre următoarele enunţuri nu caracterizează modelul băncii universale:
a). se bazează pe principiul unei specializări stricte a instituţiilor bancare;
b). predomină în Europa continentă;
c). ofer ă o gamă largă şi completă de servicii bancare;
d). s-a impus în a 2-a jumătate a sec. XIX.
4. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă:
a). băncilor reprezintă în economie principalii intermediari financiari în relaţia
economie-investiţii;
b). activitatea bancar ă se încadrează în sectorul primar al economiei
naţionale;
c). eficienţa sistemului bancar reprezintă un factor determinant al creşterii
economice;
d). băncile reprezintă o componentă esenţială a oricărei economii moderne.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 12/70
12
5. Într-o economie de piaţă, banca centrală îndeplineşte următoarele funcţii:
1). deţine monopolul emisiunii monetare;
2). stabileşte şi implementează politica monetar ă şi de credit;
3). reglementează şi supraveghează prudenţial întregul sector bancar;
4). refinanţează băncile şi asigur ă lichidităţi sistemului bancar;
5). mobilizează activele monetare disponibile în economie;
6). plasează sub formă de depozite resursele atrase de la populaţie.
Este valabil ă combinaţ ia:
a). 1 + 2 + 3 + 6; c). 1 + 2 + 3 + 4;
b). 2 + 3 + 4 + 5; d). 1 + 2 + 5 + 6.
6. Cauza principală a crizei bancare traversată de România în perioada 1995-1999a fost:
a). rigiditatea în orientarea activităţii bancare;
b). acordarea f ăr ă discernământ a creditelor de către bănci;
c). capacitatea limitată a băncilor de adaptare rapidă la cerinţele clienţilor;
d). influenţa deficienţelor mediului economic.
7. Falimentele cu care s-a confruntat sistemul bancar românesc în perioada 1995-
1999 au vizat:
1). Banca Columna; 4). Banca Transilvania;
2). Banca Albina; 5). Banca Comercială Română;
3). Bankcoop; 6). Banca Romană de Scont.
Este valabil ă combinaţ ia:
a). 1 + 2 + 3 + 6; c). 1 + 2 + 3 + 4;
b). 1 + 2 + 3 + 5; d). 3 + 4 + 5 + 6.
8. Sistemul bancar românesc este un sistem bancar:
a). structurat pe un singur nivel;
b). de tip occidental;
c). bazat pe principiul specializării băncilor;
d). care cuprinde B.N.R. şi băncile agricole.
9. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă:
a). băncile au calitatea de intermediari monetari, având posibilitatea de a
transforma active nemonetare în monedă;
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 13/70
13
b). băncile reprezentă principalul canal de transmisie în implementarea
politicii monetare;
c). băncile mobilizează mijloacele băneşti disponibile în economie sub formă
de depozite şi finanţează persoanele fizice şi juridice acordând acestora
credite;d). B.N.R. mobilizează mijloacele băneşti disponibile în economie sub formă
de depozite şi finanţează persoanele fizice şi juridice acordând acestora
credite.
10.Primii preţuitori ai monedelor şi intermediari ai circulaţiei monetare au fost:
a). băncile centrale;
b). băncile comerciale;
c). zarafii;
d). băncile specializate.
Răspuns corect:
1. d; 3. a; 5. c; 7. a; 9. d;
2. c; 4. b; 6. b; 8. b; 10. c.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 14/70
14
2.1. Structura organizatorico-funcţională a băncilor comerciale
Pentru a servi clientela, este necesar ca fiecare bancă să dispună de o
anumită organizare specifică activităţii sale. Modalitatea concretă prin care se
realizează acest deziderat este reprezentat de structura organizatorico-funcţională.
Aceasta trebuie privită nu numai ca un element tehnic ce ţine de organizarea şi
conducerea activităţii, ci şi ca expresie a felului în care se realizează administrarea,
gestiunea în bancă.
Prin intermediul structurii organizatorico–funcţionale practic se concep şi se
realizează conexiunile băncii cu mediul, se creează condiţiile de funcţionalitate a
mecanismului său. Structura organizatorico-funcţională a unei bănci se poate
defini ca ansamblul corelat al persoanelor şi compartimentelor func ţ ionale, distribuite
în spaţ iu printr-o configuraţ ie coerent ă, precum şi a relaţ iilor ce se stabilesc între ele,
cu scopul de a îndeplini obiective organizaţ ionale de baz ă.
Şi în cadrul băncilor se regăsesc în cadrul structurii organizatorico–funcţionale
cele 2 sisteme fundamentale specifice oricărui sistem activ: sistemul conducător şi
sistemul condus. Aceste elemente se află într-o dependenţă funcţională obiectiv
necesar ă.
Deşi, la fel ca la ceilalţi agenţi economici, avem de a face cu câteva elemente
definitorii comune (tipul organelor de conducere colectivă şi unipersonală, modul în
care se realizează gruparea activităţilor, în raport cu funcţiile îndeplinite de bănci îneconomie, cu modul specific de gestiune al activităţii bancare, tipul compartimentelor
de muncă şi legăturile structurale din interiorul acestora, precum şi conexiunile cu
celelalte compartimente şi cu ter ţii, nivelele ierarhice prin care se distribuie
autoritatea şi se deleagă competenţe, normele interne de structur ă a personalului şi
nivelul de calificare), în bănci apar particularităţi impuse, pe de o parte, de natura
activităţii bancare, iar pe de altă parte, de specificul relaţiei bancă-client.
Specific structurii organizatorice a societăţii bancare este dezvoltarea uneireţele de subunităţi în teritoriu care are în vedere împăr ţirea administrativ-teritorială a
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 15/70
15
ţării şi se concretizează în centrala băncii şi unităţile subordonate acesteia
(sucursale, agenţii). Astfel, există 2 niveluri de bază: centrala băncii şi reţeaua
teritorială a unităţilor operative.
1. Centrala unei bănci îndeplineşte, între altele, funcţiunea de cercetare-
dezvoltare a societăţii bancare ca sistem activ în structurile pieţei, de definire şiimplementare a strategiei de piaţă, de corelare a deciziilor strategice cu cele curente,
de programare, îndrumare, coordonare şi control a întregii activităţii în cadrul băncii.
Centrala nu efectuează operaţiuni nemijlocite cu clientela, rolul său limitându-
se la asigurarea aplicării corecte a tuturor actelor normative care guvernează sfera
bancar ă, sens în care elaborează norme specifice în sarcina unităţilor operative din
subordine.
Structura funcţională din cadrul centralei este organizată în mod specificpentru fiecare bancă în funcţie de activitatea desf ăşurată şi gama de operaţiuni
efectuate, în general, întâlnindu-se la nivelul centralei fiecărei societăţi bancare
departamente şi direcţii de specialitate.
2. Reţ eaua de unit ăţ i teritoriale reprezintă ansamblul unităţilor operative ale
societăţii bancare, dispuse în spaţiu, prin intermediul cărora se realizează gestiunea
relaţiilor stabilite între bancă şi clienţi. Structura organizatorică este astfel concepută
încât să asigure apropierea unităţilor operative de clientelă, practic de locul unde se
produc fenomene şi procese financiar-bancare, permiţând derularea activităţii în
condiţii de profitabilitate.
La nivelul sucursalelor judeţ ene, activitatea este organizată în cadrul a două
tipuri de compartimente, având în vedere dubla calitate atribuită acestora. Este vorba
de compartimentele de coordonare şi control pe ansamblul sucursalei şi
compartimentele operative. Sucursalele judeţene au autonomie operativă şi de
gestiune în limita competenţelor delegate de centrală, activitatea bancar ă
desf ăşurându-se în cadrul compartimentelor de: coordonare, control, trezorerie,
juridic, creditare, operaţiuni valutare, casierie, decontări intra- şi interbancare,
informatică, contabilitate, etc.
Celelalte unităţi teritoriale (sucursale, agenţ ii ) sunt înfiinţate pe baza criteriului
apropierii de clienţi, derulând un volum mare de operaţiuni, în general, de valori mai
mici. La nivelul acestora se întâlnesc numai compartimente operative care asigur ă
derularea efectivă a relaţiilor cu clienţii (credite, operaţiuni valutare, conturi şi
viramente, casierie).
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 16/70
16
Documentele de formalizare a structurii organizatorice în cadrul unei bănci
se materializează în:
regulamentul de organizare şi func ţ ionare - activitatea desf ăşurată într-o bancă
are la bază un regulament propriu de funcţionare, aprobat de organele statutare, prin
care sunt stabilite aspecte ce privesc: structura organizatorică; sistemul de controlintern; atribuţii, competenţe, responsabilităţi şi sarcini pt. manageri şi salariaţi;
organigrama - constituie instrumentul care permite reprezentarea grafică a
activităţii derulate în cadrul unei bănci, ilustrând principalele departamente, modul în
care sunt grupate posturile, relaţiile de subordonare de la cel mai jos nivel până la
treapta superioar ă a ierarhiei, canalele oficiale de căutare a informaţiei;
fi şa postului - are ca obiectiv prezentarea diferitelor posturi, fiind un instrument
deosebi de util şi eficient pentru determinarea structurii unui post.
2.2. Bilanţul şi operaţiuni derulate de băncile comerciale
Utilizarea termenului de bancă universală este frecvent înâlnită pentru a
desemna faptul că băncile respective efectuează totte tipurile de op.bc., desf ăşurând
o gamă diversificată de activităţi. Băncile comerciale joacă rolul de intermediar
îndeplinind funcţia:
- de mobilizare a activelor monetare disponibile în economie;
- de utilizare a resurselor proprii şi atrase;
- de transfer de fonduri între titularii de cont.
Pentru îndeplinirea acestor funcţii, băncile comerciale efectuează operaţiuni
bancare determinate de activităţile care se desf ăşoar ă în cadrul băncii:
- operaţ iuni pasive legate de mobilizarea resurselor;
- operaţ iuni active care privesc plasarea resurselor;
- operaţ iuni de comision legate de decontări intra- şi interbancare.Pentru a analiza aceste op.bc. este necesar ă cunoaşterea structurii bilanţului
unei bănci comerciale care reflectă în pasiv constituirea resurselor, iar în activ
utilizarea acestora.
În general, în structura bilanţului unei bănci comerciale se regăsesc
următoarele elemente:
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 17/70
17
Activ (utilizări) Pasiv (resurse)
1. Active imobilizate - corporale- necorporale
2. Active financiare - titluri de participaţie- titluri de portofoliu- titluri de plasament
3. Plasamente în credite - credite acordate băncilor - credite acordate clientelei
4. Disponibilit ăţ i băneşti - numerar
- disponibilităţi la banca centrală - disponibilităţi la bănci
5. Alte active
1. Fonduri proprii - capital propriu- capital suplimentar
2. Depozite- depozite de la bănci- depozite de la clienţi
3. Împrumuturi - împrumuturi de la banca centrală - împrumuturi de la alte bănci
4. Alte pasive
1. Operaţiunile pasive sunt cele de constituire a resurselor şi se refer ă la:
- formarea fondurilor proprii;
- constituirea depozitelor;
- operaţiuni de refinanţare.
a). Formarea fondurilor proprii . În conformitate cu prevederile Normei
B.N.R. nr.11/2003 fondurile proprii ale unei bănci sunt formate din:
- Capitalul propriu se compune din:
a) capital social;
b) fondul pentru riscuri bancare generale;
- Capitalul suplimentar se compune din:
a) rezerva generală pentru riscul de credit;
b) rezerve din reevaluarea patrimoniului;
c) datoria subordonată;
d). alte rezerve.
Capital social reprezintă partea investită de acţionari care, potrivit
reglementărilor bancare, trebuie vărsat integral în formă bănească, fiind obligatorie
menţinerea unui nivel minim al capitalului social stabilit de banca centrală. În ţara
noastr ă normele referitoare la capitalul minim al băncilor sunt actualizate periodic ca
urmare a procesului inflaţionist. În prezent, băncile trebuie să dispună la momentulautorizării de un nivel al capitalului iniţial de minimum 370 miliarde lei.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 18/70
18
b). Constituirea depozitelor. Depozitele bancare reprezintă principala sursă
de finanţare pentru o bancă şi îmbracă mai multe forme:
- Depozitele la vedere sunt constituite din disponibilităţile clienţilor aflate în
conturile curente, fiind destinate realizării operaţiunilor curente de încasări şi plăţi.
Acestea reprezintă resursa cea mai ieftină pentru bancă deoarece pentrudisponibilităţile aflate în aceste conturi, banca ofer ă, de obicei, o rată mai mică a
dobânzii sau nu ofer ă dobândă datorita volatilităţii lor.
- Depozitele la termen sunt sumele atrase la diverse perioade de la 7 zile la 12
luni şi chiar mai mari. În practica bancara cele mai frecvente depozite sunt la 3 şi 6
luni şi mai puţin la 9 şi 12 luni şi foarte rar peste acest termen. La depozitele la
termen de până la 12 luni se aplica, de regulă, dobândă variabilă, dar se poate folosi
şi dobânda fixă, iar la cele peste un an se foloseşte mai mult dobânda fixă.Retragerea depozitului înainte de termen duce la pierderea dobânzii pentru
depozite la termen şi primirea dobânzii pentru depozite la vedere, în acest fel băncile
recuperându-şi costurile pentru resursele care trebuie atrase imediat de pe piaţa.
Depozitele le termen cu formele lor derivate reprezintă cea mai importanta sursa
atrasa de bănci datorita stabilităţii pe perioade determinate.
- Depozitele colaterale reprezintă sume depuse într-un cont în vederea
garantării unor obligaţiuni contractuale ale clientului: deschiderea de acreditive,
emiterea de scrisori de garanţie bancar ă.
c). Operaţ iuni de refinanţ are. Băncile comerciale pot apela pentru
procurarea de resurse suplimentare şi la împrumuturi:
- Împrumuturile interbancare - obţinute de la alte bănci pe termen scurt şi
foarte scurt, rata dobânzii fiind negociată între păr ţi;
- Împrumuturile de refinanţ are care constituie împrumuturi obţinute de la banca
centrală pentru completarea resurselor. Acestea se obţin pe termen scurt, de regulă
de maxim 90 de zile, pentru acordarea cărora banca centrală solicită constituirea de
garanţii sub forma titlurilor de valoare.
Mecanismul de refinanţare practicat de B.N.R. are la bază:
- împrumutul de licitaţ ie – a fost introdus de B.N.R. în anul 1993, fiind principala
formă de refinanţare acordată societăţilor bancare pe o durată de cel mult 15 zile;
- împrumutul structural - este o formă de refinanţare pe care o societate bancar ă o
atrage succesiv în cadrul unui plafon stabilit de B.N.R. în perioada de acordare;
- împrumutul lombard (overdraft ) - este formă de finanţare ce se acordă societăţilor
bancare pentru asigurarea plăţilor zilnice ale acestora, fiind un credit „overnight”
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 19/70
19
acordat în vederea acoperirii nevoilor temporare de lichidităţi ale băncilor din
sistem;
- împrumutul special - este o formă excepţională de refinanţare acordată de B.N.R.
societăţilor bancare aflate în criză de lichidităţi. Se acordă pe o perioadă de
maxim 30 de zile, iar acordarea lui este condiţionată de existenţa unui programde redresare financiar ă agreat de B.N.R.
2. Operaţiunile active reprezintă pentru băncile comerciale operaţiunile de
utilizare a resurselor mobilizate de către instituţiile bancare sub forma atragerii de
depozite, a contractării de împrumuturi sau din alte surse în vederea îndeplinirii
funcţiilor specifice. Operaţiunile active se refer ă la:
- operaţiuni cu numerar;
- operaţiuni de creditare;- operaţiuni de plasament.
a). Operaţ iunile cu numerar reprezintă încasările şi plăţile în numerar, în lei
şi valută, efectuate la cererea clienţilor. Circuitul numerarului se desf ăşoar ă prin
bănci care dispun de personal specializat şi spaţii adecvate - casierii, tezaure,
echipamente de numărat, sortat şi verificat moneda.
b). Creditele bancare reprezintă portofoliul cel mai important de active pentru
o bancă comercială şi în acelaşi timp forma principală de folosire a resurselor.
Volumul creditelor acordate de bănci în cursul unui an este mult mai mare decât
soldul acestora la finele anului care apare în bilanţ.
În structur ă, creditele de trezorerie sunt cele mai solicitate şi reprezintă peste
50% din creditele neguvernamentale (bancare). Acestea se acordă pentru activitatea
curentă de exploatare sub forma creditelor globale de exploatare, liniilor de credite şi
creditelor pe obiect. Creditele pentru echipamente deţin cca. 25% din creditele
bancare şi se acordă pentru retehnologizare şi modernizare, importuri de maşini şi
utilaje, realizarea de noi capacităţi de producţie.
Din punct de vedere al beneficiarilor, peste 90% din credite se acordă
agenţilor economici, populaţia deţinând până la 10%. Dacă avem în vedere că
populaţia deţine ponderea principală la crearea resurselor de creditare apare un
fenomen de subcreditare a acesteia. Activitatea de retail încă insuficient dezvoltată,
precum şi faza incipientă în care se află creditul ipotecar fac ca volumul creditelor
pentru populaţie să se menţină la un nivel redus. Activitatea de creditare aduce
venituri importante băncilor prin dobânzi, comisioane şi alte speze bancare obţinute
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 20/70
20
din derularea creditelor, comisioane din serviciile bancare de cont curent, operaţiuni
cu numerar, carduri, plăţi electronice etc.
c). Operaţ iuni de plasament reprezintă un grup special de operaţiuni ale
băncilor comerciale. Ele privesc operaţiuni de achiziţii de titluri de valoare cu scopul
de a obţine profit, fie din dobânzi şi dividende, fie din diferenţele de curs. Portofoliulde titluri al băncilor se poate constitui prin scontarea cambiilor, primirea titlurilor în
garanţie pentru creditele acordate, achiziţionarea titlurilor de pe piaţa de capital.
Titlurile, cu excepţia celor guvernamentale, deţin o pondere destul de scăzută în
activul băncilor comerciale.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 21/70
21
1. Mecanismul de refinanţare practicat de B.N.R. are la bază:
1). împrumutul de licitaţie; 4). împrumutul lombard;
2). împrumutul structural; 5). împrumutul special;
3). împrumutul pentru echipamente; 6). împrumutul pentru finanţarea
stocurilor.
Este valabil ă combinaţ ia:
a). 1 + 3 + 5 + 6; b). 1 + 2 + 4 + 5; c). 1 + 2 + 4 + 6; d). 2 + 3 + 4 + 5.
2. Operaţiunile pasive ale unei bănci vizează:
a). operaţiunile de creditare;b). operaţiunile de plasament;
c). operaţiunile de refinanţare;
d). operaţiunile de decontare.
3. Bilanţul unei bănci comerciale cuprinde în activ următoarele elemente:
a). depozite de la bănci;
b). depozite de la clienţi;
c). împrumuturi de la banca centrală;
d). disponibilităţi la banca centrală.
4. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă:
a). operaţiunile pasive sunt operaţiunile de constituire a resurselor;
b). operaţiunile pasive reprezintă operaţiunile de utilizare a resurselor
mobilizate;
c). operaţiunile active reprezintă operaţiunile de utilizare a resurselor mobilizate;
d). operaţiuni active sunt operaţiuni care privesc plasarea resurselor.
5. Bilanţul unei bănci comerciale cuprinde în pasiv următoarele elemente:
1). capital propriu şi suplimentar;
2). disponibilităţi la banca centrală;
3). depozite de la bănci şi clienţi;
4). credite acordate băncilor şi clientelei;
5). împrumuturi de la alte bănci;
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 22/70
22
6). împrumuturi de la banca centrală.
Este valabil ă combinaţ ia:
a). 1 + 3 + 5 + 6; c). 1 + 3 + 4 + 5;
b). 1 + 2 + 5 + 6; d). 1 + 2 + 4 + 6.
6. Depozitele la vedere sunt:
a). constituite din disponibilităţile clienţilor aflate în conturile curente;
b). sumele atrase pe diverse perioade de la 7 zile la 12 luni;
c). fonduri mobilizate de bănci pe perioade mai mari de un an;
d). sume depuse într-un cont în vederea garantării unor obligaţii contractuale
pt. client.
7. Fondurile proprii ale unei bănci comerciale se compun din:1). plasamente în credite;
2). active financiare;
3). active imobilizate;
4). împrumuturi de la banca centrală;
5). capital propriu;
6). capital suplimentar.
Este valabil ă combinaţ ia:a). 1 + 2; b). 3 + 4; c). 5 + 6; d). 1 + 6.
8. Împrumuturile de refinanţare:
a). reprezintă un grup special de operaţiuni care privesc achiziţii de titluri de
valoare;
b). sunt obţinute de la alte bănci pe termen scurt şi foarte scurt;
c). sunt constituite din disponibilităţile clienţilor aflate în conturile curente;
d). constituie împrumuturi obţinute de la banca centrală pentru completarea
resurselor.
9. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:
a). la centrala bancar ă activitatea este organizată în cadrul compartimentelor
de coordonare şi control şi în cadrul compartimentelor operative;
b). sucursalelor judeţene ale băncii nu efectuează operaţiuni nemijlocite cu
clientela;c). sucursalele şi agenţiile bancare sunt înfiinţate pe baza criteriului apropierii
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 23/70
23
de clienţi ;
d). centrala reprezintă o unitate bancar ă operativă.
10.Documentele de formalizare a structurii organizatorice în cadrul băncii se
materializează în:
1). regulamentul de organizare şi funcţionare;
2). bilanţul contabil;
3). fişa postului;
4). contul de profit şi pierdere;
5). organigrama;
6). balanţa de verificare.
Este valabil ă combinaţ ia:
a). 1 + 2 + 3; b). 1 + 3 + 5; c). 2 + 4 + 6; d). 1 + 3 + 6.
Răspuns corect:
1. b; 3. d; 5. a; 7. c; 9. c;
2. c; 4. b; 6. a; 8. d; 10. b.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 24/70
24
3.1. Conţinutul economic al operaţiunilor de decontări
Relaţiile dintre bănci se pot împăr ţii în relaţii intrabancare şi relaţii interbancare.
Relaţiile intrabancare sunt relaţii ce au la bază operaţiuni desf ăşurate între unităţi ce
apar ţin aceleaşi bănci. Aceste relaţii se pot dezvolta în plan vertical între sucursale,
sucursale judeţene şi centrală sau în plan orizontal între diferite unităţi operative.
Relaţiile interbancare sunt relaţii dezvoltate între bănci diferite, privite ca persoane
juridice independente.
Relaţiile pe piaţă pot crea creanţe şi datorii, respectiv creditori şi debitori.
Aceste creanţe şi datorii dintre păr ţi se sting prin decontări bancare, adică prin
transferuri de mijloace băneşti dintr-un cont în altul, conturi apar ţinând persoanelor
fizice sau juridice.
Realizarea transferului de sume între parteneri implică cel puţin două
elemente:
- suportul tehnic care este reprezentat de contul bancar ;
- modalitatea de realizare care este reprezentat de viramentul bancar .
Contul bancar este un mecanism de constituire a resurselor şi de stingere a
obligaţiilor clienţilor în procesul economic, a reflectării circuitelor în sistemele
Principala utilizare a conturilor este aceea de înregistrare, la un anumit moment, prin
înscrierea unei sume intr-o parte a contului şi la un alt moment în cealaltă parte a
contului. Cele două păr ţi ale conturilor bancare reflecta drepturi (creanţe) şi obligaţii
(datorii) ale titularului de cont şi sunt denumite în contabilitate debit şi credit. În oricemoment, sumele cumulate (totalul) din debitul şi creditul contului se pot compensa şi
rezultă un sold care reflectă poziţia patrimonială, adică volumul de creanţe sau
obligaţii ale titularului. Contul organizat de o bancă se numeşte cont bancar.
Conturile care se pot deschide clienţilor se pot grupa în trei mari categorii: conturi
curente, conturi de depozite şi conturi de credit.
Conturile curente se deschid clienţilor, în general, pentru înregistrarea
operaţiunilor curente de încasări şi plăţi. Contul curent este cel mai utilizat contbancar întrucât prin el se desf ăşoar ă întreg fluxul bancar al clientului şi permite o
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 25/70
25
informare operativă asupra lichidităţii imediate a acestuia. Contul curent începe să
funcţioneze prin creditare, operaţiunea reprezentând depunerea unei sume în
numerar la casieria băncii de către titular, transferul unui fond de la altă bancă,
transferul din alt cont al titularului (retragere de depozit, creditare), bonificare de
dobândă etc. De regulă, contul curent are solduri creditoare la bănci, dar pot existasituaţii în care băncile dau posibilitatea efectuării unor plăţi mai mari decât
disponibilităţile existente în contul curent, caz în care contul curent apare cu sold
debitor la bancă. Pentru aceste solduri debitoare banca percepe dobândă superioar ă
celei bonificate pentru disponibilităţi.
Viramentul bancar reprezintă modalitatea tehnică prin care se stinge
obligaţia bănească a unui debitor prin transferarea de sume băneşti de către o bancă
din contul plătitorului în contul beneficiarului de sume. Rezultă de aici că într-oeconomie viramentul este realizat numai de către bănci, motiv pentru care poartă
denumirea de virament bancar. Clienţii băncii, fie ei plătitori (debitori), fie ei
beneficiari (creditori), sunt doar subiecţi care intervin, după caz, fie în iniţierea unui
virament bancar (printr-o dispoziţie scrisă dată în acest sens bănci sale), fie în
finalizarea acestuia.
Viramentul bancar presupune transferarea unei anumite sume de bani între
două conturi bancare deschise pe numele partenerilor implicaţi în tranzacţie.
Transferurile (viramentele) de fonduri pentru efectuarea plaţilor pot avea loc:
- între unităţile aceleiaşi bănci, caz în care se numesc transferuri intrabancare
(decontări reciproce între sedii);
- între bănci diferite, caz în care se numesc transferuri interbancare.
Transferurile intrabancare determină numai o mişcare internă de fonduri,
soldul de la agentul de decontare (banca) r ămânând nemodificat. Transferurile
interbancare modifică situaţia soldurilor din conturile de la banca agent de decontare,
deci o modificare patrimonială.
Viramentele intra- şi interbancare pot avea loc atât ca urmare a derulării
tranzacţiilor dintre agenţii economici, cât şi ca urmare a diverselor decontări între
unităţi bancare generate de diferite operaţiuni. Cele mai numeroase însă sunt
viramentele intra- şi interbancare dispuse de agenţii economici parteneri în tranzacţie.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 26/70
26
3.2. Mecanismul operaţiunilor de decontări reciproce
între sedii bancare (DRS)
Decontările intrabancare realizează stingerea obligaţiilor rezultate în urma
unor operaţiuni comerciale sau necomerciale, desf ăşurate între clienţii aceleaşi bănci
sau realizate de către unităţile operative ale băncii, în nume şi în cont propriu.
Operaţiunile de decontări intrabancare mai sunt cunoscute sub denumirea de
decant ări reciproce între sedii (DRS) sau operaţiuni între sedii (OIS) şi sunt reflectate
atât în contabilitatea unităţii plătitoare, cât şi a unităţii beneficiare a plăţii. Plata
reprezintă, de fapt, transferul de fonduri care are ca efect stingerea obligaţiunilor
financiare dintre păr ţile participante la o tranzacţie economică şi schimbul de
proprietate a activului.
Mecanismul de derulare al unei operaţiuni DRS depinde de unitatea bancar ă
la care au contul deschis cei doi parteneri implicaţi într-un schimb comercial:
a). Dacă plătitorul şi beneficiarul au conturi deschise la aceeaşi unitate
bancar ă, contul curent al plătitorului se debitează cu suma plătită, iar contul curent al
beneficiarului se va credita cu suma încasată, înregistrarea f ăcându-se în
contabilitatea unităţii bancare respective.
Contul curent al
Plătitorului
D CSuma
plătită
Contul curent al
Beneficiarului
D CSuma încasată
2511 Conturi curente / P = 2511 Conturi curente / B
Prin urmare, în acest caz, mecanismul derulării unei operaţiuni DRS poate fi
sintetizată după următoarea schemă:
1. furnizorul (beneficiarul plăţii) livrează mărfurile cumpăr ătorului (plătitorul);
2. plătitorul dispune băncii iniţierea viramentului bancar, pentru a-şi stinge obligaţia
faţă de partener, prin intermediul unui ordin de plată având caracter de dispoziţie
Plătitor (P) Beneficiar (B)
Unitate bancar ă
1
mf.
OP 2 3 ext.ct. + OP2
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 27/70
27
dată băncii de a efectua transferul de sume;
3. banca va debita contul curent al plătitorului (2511/P), diminuându-i disponibilităţile
existente în cont cu suma transferată şi va credita contul curent al beneficiarului
(2511/B), stingându-se în acest fel obligaţia de plată existentă între cei doi
parteneri.b). Dacă plătitorul şi beneficiarul au conturi deschise la unit ăţ i bancare
diferite apar ţ inând aceleaşi bănci , va interveni un cont bifuncţional de decontări
intrabancare (341) care se creditează cu sumele virate către clienţii altor unităţi
bancare (apar ţinând aceleaşi bănci) şi se debitează cu sumele primite de la aceşti
clienţi.
Ct. crt. / PD C
Suma Ct. op. DRSD CSuma
Ct. op. DRSD CSuma
Ct. crt. / BD C
Suma
Unitatea bancar ă a plătitorului Unitatea bancar ă a beneficiarului
Înregistrarea operaţiunii DRS se efectuează în contabilitatea ambelor unităţi
bancare:
- în contabilitate unităţii bancare a plătitorului se face următoarea înregistrare:2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare
- în contabilitate unităţii bancare a beneficiarului se face următoarea înregistrare:
341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B
Prin urmare, în acest caz, mecanismul derulării unei operaţiuni DRS poate fi
sintetizată după următoarea schemă:
1. furnizorul (beneficiarul plăţii) livrează mărfurile cumpăr ătorului (plătitorul);
2. plătitorul dispune unităţii bancare (la care are deschis contul curent - unit.bc./P)
iniţierea viramentului bancar, în vederea efectuării plăţii, prin intermediul unui
ordin de plată având caracter de dispoziţie dată băncii de a efectua transferul de
sume;
3. unitatea bancar ă a plătitorului va debita contul curent al plătitorului (2511/P),
1
mf.
3
OP + doc.DRS
4 ext.ct. + OP2 OP 2
Plătitor (P) Beneficiar (B)
Unit. bc. / P Unit. bc. / B
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 28/70
28
diminuându-i disponibilităţile existente în cont cu suma transferată şi va credita
contul de decontări intrabancare (341);
4. unitatea bancar ă a beneficiarului (unit.bc./B) va debita contul de decontări
intrabancare (341) şi va credita contul curent al beneficiarului (2511/B),
stingându-se în acest fel obligaţia de plată existentă între cei doi parteneri.Aşadar, în acest al doilea caz, în derularea unei operaţiuni DRS intervin două
sedii apar ţ inând aceleaşi bănci :
- unitatea bancar ă care iniţiază operaţiunea DRS se numeşte unitate bancar ă
ini ţ iatoare şi se notează convenţional sediul A;
- unitatea bancar ă care confirmă şi execută operaţiunea DRS dispusă de sediul
partener, denumită unitate bancar ă destinatar ă, care se notează convenţional
sediul B.Sediile partenere, care intervin în înf ăptuirea transferului de sume, îndeplinesc
anumite atribuţii specifice:
atribu ţ iile îndeplinite de sediul A:
- primeşte documentele operative primare (ex. ordine de plată - OP) de la clienţi pe
baza cărora se dă dispoziţia de plată;
- efectuează controlul de formă şi fond asupra acestor documente care sunt
admise apoi în circuitul bancar;
- face înregistr ări în conturile analitice ale clienţilor, în baza acestor documente,
realizându-se astfel operaţiunea dispusă de client;
- sortează documentele operative primare pe sedii bancare destinatare şi
întocmeşte în baza lor documentele specifice DRS;
- înregistrează în contul propriu de evidenţă a operaţiunilor DRS toate documentele
DRS emise;
- remite sediului bancar partener originalul documentului DRS, însoţit obligatoriu de
exemplarele documentelor operative primare care le-au generat, păstrând copii
ale documentului DRS în vederea exercitării ulterioare a controlului.
atribu ţ iile îndeplinite de sediul B:
- recepţionează documentele DRS şi documentele operative primare însoţitoare;
- efectuează controlul de formă şi fond asupra acestor documente care sunt
admise apoi în circuitul bancar;
- înregistrează în contul propriu de evidenţă a operaţiunilor DRS toate documentele
DRS primite;
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 29/70
29
- face înregistr ări în conturile analitice ale clienţilor, în baza documentelor operative
primare însoţitoare, executând în acest fel operaţiunea dispusă de sediul bancar
partener.
Pentru derularea operaţiunilor DRS se utilizează documente specifice,
denumite documente operative DRS , care îndeplinesc rolul de:- suport tehnic de informaţ ii cu ajutorul căruia se comunică între unităţile bancare
partenere implicate în derularea unei operaţiuni DRS;
- document de înregistrare în contabilitatea sediilor bancare partenere;
- document justificativ cu ajutorul căruia se face dovada că operaţiunea bancar ă în
cauză s-a executat;
- instrument de exercitare a controlului bancar curent şi postoperativ, servind
urmăririi modului în care s-au respectat reglementările legale în domeniu. Aceste documente sunt specifice numai băncilor, având caracterul unor
documente cu regim special, şi circulă numai între sediile bancare partenere. Sunt
întotdeauna întocmite de sediul A, cel care are obligaţia iniţierii operaţiunii DRS,
având ca justificare documentele operative primare, generate de transferuri de sume
între sedii bancare.
Din punct de vedere contabil, documentele operative DRS se împart în două
grupe:
- documente DRS de creditare - în baza cărora sediul A creditează contul propriu
de evidenţă al operaţiunii DRS, iar sediul B creditează contul curent analitic al
clientului său;
- documente DRS de debitoare - în baza cărora sediul A debitează contul propriu
de evidenţă al operaţiunii DRS, iar sediul B debitează contul curent analitic al
clientului său.
3.3. Mecanismul operaţiunilor de decontări interbancare
Decontările interbancare reprezintă plăţi f ăr ă numerar efectuate de unităţile
bancare apar ţinând unor bănci diferite pentru clienţii lor sau în nume propriu.
Decontarea interbancar ă reprezintă transferul de fonduri între bănci şi încărcarea-
descărcarea de gestiune a băncilor participante la transfer, precum şi finalizarea
plăţii prin descărcarea de gestiune a plătitorului (debitorul) faţă de beneficiarul plăţii
(creditorul). Activele care circulă în sistemul de plăţi sunt cunoscute sub denumirea
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 30/70
30
generica de mijloace de decontare, denumire folosită mai ales în activitatea de
analiză a activităţii bancare.
Viramentele interbancare prezintă următoarele caracteristici:
- determină modificări de patrimoniu pentru băncile implicate;
- necesită înfiinţarea şi funcţionarea Casei de compensaţ ie în cadrul căreia se înf ăptuieşte compensarea multilaterală interbancar ă a plăţilor, drepturile şi
obligaţiile partenerilor stingându-se per sold şi nu pentru fiecare document
operativ în parte.
Compensarea înseamnă stingerea obligaţiilor de plată către o bancă cu
drepturile de creanţă pe care le are de încasat de la aceiaşi bancă şi stabilirea unui
sold care se decontează prin casa de compensaţie. Casele de compensaţii sunt
instituţii specializate în asemenea operaţiuni şi pot fi de stat sau particulare, dar subcontrolul băncii centrale.
În sistemul centralizat exista o singura casa de compensaţii care organizează
decontarea în mod centralizat pe baza soldurilor nete ale băncilor participante iar
decontarea se face prin banca centrala. În sistemele descentralizate exista mai multe
case de compensare care calculează poziţia neta a doua sau mai multe bănci, iar
decontarea se face prin alte bănci, de regula bănci de prim rang agreate de banca
centrala. Indiferent de sistem, casele de compensaţii se numesc agenţ i de
compensare iar băncile care asigur ă decontarea, agenţ i de decontare.
Sistemul de plăţi din România a fost creat în anul 1995 de banca centrală şi
ca o componentă a acestuia s-a organizat sistemul de compensare la nivel naţional.
Înainte de 1995 compensările se f ăceau în sistem bilateral prin intermediul conturilor
de corespondent care se ţineau la sediul central al băncilor. În funcţie de resursele
existente şi de posibilităţile de completare a deficitelor se efectua transmiterea
plaţilor, unele prin intermediul sucursalelor băncii centrale iar altele, direct, prin
relaţiile de corespondent dintre bănci.
Datorită lipsei unor standarde de timp, decontările întârziau destul de mult,
sursele atrase devenind pentru bănci o componentă importantă a resurselor în
detrimentul pieţei interbancare şi a interesului pentru atragerea de depozite. Acest
sistem a creat numeroase nemulţumiri clienţilor care trebuiau să aştepte perioade
destul de mari, şi chiar băncilor care lucrau mai operativ dar intrau în relaţii cu altele
cu un sistem de operare mai lent. Ca urmare, începând cu anul 1995 s-a organizat
Casa de compensaţii în cadrul băncii centrale pe două paliere: casa de compensaţii
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 31/70
31
interbancar ă la nivel central; 41 de case de compensaţii interbancare la nivel
judeţean.
Continuându-se reforma în sistemul bancar, casa de compensaţii s-a
transformat în 2001 dintr-o instituţie publică într-o instituţie a sistemului bancar,
denumită TransFonD (Societatea Naţională de Transfer de Fonduri şi Decontări) lacare B.N.R. deţine 33% din capital şi restul celelalte bănci din sistem în cote egale.
TransFonD are un sediu central în Bucureşti şi 41 de sucursale în ţar ă (câte una în
fiecare judeţ) şi funcţionează ca agent de compensare al băncii centrale pentru
operaţiunile interbancare, cu excepţia transferurilor de fonduri privind trezoreria
statului, operaţiunile cu numerar, piaţa valutar ă, piaţa monetar ă, piaţa secundar ă a
titlurilor.
În perioada 1996–2004 prin TransFonD s-a efectuat compensareamultilateral ă a pl ăţ ilor de mică valoare (sub 500 mil. ROL = 50 mii RON) bazate pe
instrumente de plată pe suport hârtie (ordinul de plata, cecul barat, cambia şi biletul
la ordin). Compensarea se desf ăşura în cadrul TransFonD pe doua nivele:
- primul la nivel judeţean al TransFonD la care participau unităţile băncilor
comerciale unde în urma compensării se stabileau soldurile creditoare sau
debitoare pentru fiecare banca care apoi erau transmise, intr-un interval de timp
fixat, la sediul central al casei de compensare;
- al doilea nivel, îl reprezenta compensarea de la sediul central al TransFonD când,
pe baza soldurilor de la nivel judeţean, se stabilea soldul final pentru fiecare din
băncile participante. Băncile debitoare trebuiau să vireze sumele datorate casei
de compensaţii din disponibilităţile aflate în contul curent de la banca centrală.
Compensarea se considera încheiata atunci când totalul soldurilor creditoare era
egal cu totalul soldurilor debitoare. Soldurile erau transmise băncii centrale, care
în calitate de agent de decontare, f ăcea transferurile de fonduri în conturile
băncilor participante. În acest moment, plata se considera finala şi irevocabila.
Sistemul era complex, deoarece la nivel judeţean:
- în prima parte a şedinţei de compensare se procesau instrumentele de credit şi
de debit (schimbul de instrumente de plată pe suport hârtie între unităţile bancare,
verificarea formală a acestora şi confruntarea cu dispoziţiile de plată/încasare
centralizatoare);
- în a doua parte a şedinţei se introduceau eventualele corecturi în urma refuzurilor
de instrumente şi se f ăcea compensarea care se încheia când totalul soldurilor
creditoare era egal cu totalul sumelor debitoare;
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 32/70
32
- la finalul şedinţei instrumentele de plată de debit erau transmise la acceptare şi
se compensau a doua zi.
Soldurile băncilor participante erau transmise sucursalei băncii centrale pentru
a fi operate în conturi. Pentru a se putea realiza compensarea era necesar ca băncile
ambilor parteneri sa fie în acelaşi judeţ, în caz contrar instrumentele erau transmiseintrabancar în judeţul unde ambele bănci erau reprezentate. În acest sistem, circuitul
standard al unui ordin de plata era de 2-5 zile iar al cecului barat de 5-8 zile în funcţie
de cum erau plasate băncile partenerilor.
Astfel, metodologia de derulare a operaţiunilor de decontări interbancare
impunea delimitarea viramentelor interbancare în două categorii: decontări
interbancare pe plan local, înţelese ca fiind în cadrul aceluiaşi judeţ şi decontări
interbancare pe plan nelocal, care presupuneau transfer de sume în judeţe diferite.Tehnologiile moderne au permis trecerea de la compensarea bazată pe două
nivele la compensarea automat ă pe un singur nivel prin circuite electronice directe
ale băncilor cu casa de compensaţii, ceea ce creşte foarte mult operativitatea şi
simplifică procedurile. În acelaşi timp, se creează posibilitatea realizării mai multor
compensări pe zi urgentând decontările în avantajul ambilor parteneri. Compensarea
automată presupune însă funcţionarea unui sistem de plăţi în timp real pentru a se
putea efectua decontarea între băncile participante.
Casa de Compensaţ ii Automate ( Automated Clearing House – ACH ) este un
sistem electronic de compensare care are următoarele funcţii:
- administrează schimbul de instrucţiuni de plată între participanţi;
- efectuează compensarea, adică calcularea poziţiilor nete ale participanţilor în
raport cu casa de compensaţie;
- iniţiază decontarea prin transmiterea către sistemul de plăţi a rezultatelor
compensării;
- administrează garanţiile aferente decontării poziţiilor nete ale participanţilor;
- informează participanţii;
- asigur ă monitorizarea compensării de către autoritatea de compensare etc.
În România, instituţia abilitată să administreze acest sistem este TransFonD
care dispune de o reţea electronică ce asigur ă legătura cu toţi participanţii: banca
centrală, băncile comerciale, trezoreria statului, casele centrale ale cooperativelor de
credit; TransFonD ca proprietar şi operator al sistemului. Fiecare participant se
conectează la sistem printr-un punct unic de acces, respectiv unitatea centrală a
participantului. Spre deosebire de compensarea documentelor de plată pe suport
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 33/70
33
hârtie care avea loc mai întâi la sucursalele teritoriale ale TransFonD şi apoi la
centrală, compensarea prin ACH se realizează numai la nivel central, mesajele de
plată circulând de la unitatea bancar ă plătitoare la centrala băncii plătitoare care le
introduce în compensare, fiind apoi preluate de centrala băncii beneficiare care le
retransmite unităţii bancare beneficiare.Având la bază acest sistem, decontărilor interbancare se derulează, în general,
după următoarea schemă:
1. furnizorul (beneficiarul plăţii) livrează mărfurile cumpăr ătorului (plătitorul);2. plătitorul emite un ordin de plată (OP) pe suport hârtie prin care dispune unităţii
sale bancare (Unit.bc./P) transferul de sume;
3. unitatea bancar ă a păltiorului debitează contul curent al plătitorului şi transmite
OP pe suport electronic (mesajul OP) centralei sale (Centrala bc./P);
2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare
4. centrala băncii plătitorului iniţiază compensarea în vederea efectuării plăţii;
341 Decontă
ri intrabancare = 111 Cont curent la BNR
5. casa de compensaţii transmite băncii centrale soldul net pentru decontare;
6. banca centrală (BNR) realizează transferul de fonduri din contul curent al băncii
plătitorului (care se debitează) în contul curent al băncii beneficiarului (care de
creditează);
Cont curent / Bc. P = Cont curent / Bc. B
7. casa de compensaţii transfer ă fişierele centralei băncii beneficiarului (Centrala
bc./B);
8. centrala băncii beneficiarului încasează prin compensare sumele şi le decontează
unităţii bancare a beneficiarului (Unit.bc./B);
1
8
5
4
3
92
Plătitor P Beneficiar B
Unit. bc. / P
7
Centrala bc. / P
Unit. bc. / B
Centrala bc. / B
Banca centrală Ct.crt. Bc. P → Ct.crt. Bc. B
6
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 34/70
34
111 Cont curent la BNR = 341 Decontări intrabancare
9. unitatea bancar ă a beneficiarului creditează contul curent al acestuia şi emite
acestuia extrasul de cont care atestă încasarea de către beneficiar a sumelor
cuvenite.
341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B În ceea ce priveşte decontarea interbancar ă iniţiată de beneficiar, sistemul de
compensare se bazează pe aceleaşi principii, cu deosebirea că circuitul începe de la
beneficiar către plătitor. În acest tip de transfer, circuitul se derulează tot prin casa de
compensaţie, dar implică acceptarea din partea băncii plătitorului.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 35/70
35
1. Operaţiunile de decontări intrabancare mai sunt cunoscute sub denumirea de:
1). decantări reciproce între sedii;
2). decontări reciproce interbancare;
3). viramente interbancare;
4). operaţiuni între sedii;
5). operaţiuni de compensare;
6). operaţiuni pasive.
Este valabil ă combinaţ ia:
a). 1 + 4; b). 2 + 5; c). 3 + 6; d). 1 + 6.
2. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă:
a). transferurile intrabancare determină numai o mişcare internă de fonduri;
b). transferurile interbancare determină numai o mişcare internă de fonduri;
c). transferurile interbancare determină o modificare patrimonială;
d). cele mai numeroase viramentele intra- şi interbancare sunt dispuse de
agenţii economici parteneri în tranzacţie.
3. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:
a). contul organizat de un agent economic se numeşte cont bancar;
b). contul de credit se deschid clienţilor pentru înregistrarea operaţiunilor
curente de încasări şi plăţi;
c). contul de depozit se deschid clienţilor pentru înregistrarea operaţiunilor
curente de încasări şi plăţi;
d). contul curent se deschid clienţilor pentru înregistrarea operaţiunilor curente
de încasări şi plăţi.
4. Viramentul bancar:
a). reprezintă suportul tehnic pentru realizarea unei decontări bancare;
b). reprezintă modalitatea de realizare a unei decontări bancare;
c). se poate realiza numai între unităţile apar ţinând aceleaşi bănci;
d). se poate realiza numai între unităţile apar ţinând unor bănci diferite.
5. Unitatea bancar ă care iniţiază operaţiunea DRS:
1). se numeşte unitate bancar ă iniţiatoare;
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 36/70
36
2). se numeşte unitate bancar ă destinatar ă;
3). se notează convenţional sediul A;
4). se numeşte centrală bancar ă;
5). se numeşte bancă centrală;
6). se notează convenţional sediul B.Este valabil ă combinaţ ia:
a). 1 + 2; b). 1 + 3; c). 1 + 4; d). 1 + 5.
6. Cont bifuncţional de decontări intrabancare (341) intervine în realizarea unui
virament intrabancar dacă plătitorul şi beneficiarul au conturi deschise la:
a). aceeaşi unitate bancar ă;
b). unităţi bancare apar ţinând băncii centrale;
c). unităţi bancare diferite apar ţinând aceleaşi bănci;
d). centrala aceleaşi bănci.
7. Documente operative DRS, care îndeplinesc rolul de:
1). document de înregistrare în contabilitatea a operaţiunii DRS;
2). document justificativ al executării operaţiunii DRS;
3). document de formalizare a structurii organizatorice;
4). document operativ primar;5). suport tehnic de informaţii cu ajutorul căruia se comunică între sediile bancare
partenere;
6). document de prezentare a diferitelor posturi într-o bancă.
Este valabil ă combinaţ ia:
a). 1 + 2 + 5; b). 1 + 2 + 3; c). 1 + 2 + 4; d). 1 + 2 + 6.
8. Atribuţiile îndeplinite de sediul B (unitate bancar ă destinatar ă într-o operaţiune
DRS) sunt:
a). întocmeşte documentele specifice DRS;
b). iniţiază operaţiunea DRS;
c). remite sediului bancar partener originalul documentului DRS;
d). recepţionează documentele DRS şi documentele operative primare
însoţitoare.
9. Decontările interbancare reprezintă:a). plăţi f ăr ă numerar efectuate de unităţile bancare apar ţinând unor bănci
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 37/70
37
diferite;
b). plăţi cu numerar efectuate de unităţile bancare apar ţinând unor bănci
diferite;
c). plăţi f ăr ă numerar efectuate de unităţile bancare apar ţinând aceleaşi bănci;
d). plăţi cu numerar efectuate de unităţile bancare apar ţinând aceleaşi bănci.
10.Casa de Compensaţii Automate (ACH) este un sistem electronic de compensare
care are următoarele funcţii:
1). iniţiază decontarea prin transmiterea către sistemul de plăţi a rezultatelor
compensării;
2). informează participanţii la compensare;
3). iniţiază operaţiunea DRS;
4). asigur ă monitorizarea compensării de către autoritatea de compensare;
5). confirmă şi execută operaţiunea DRS;
6). efectuează compensarea, adică calcularea poziţiilor nete ale participanţilor în
raport cu casa de compensaţie.
Este valabil ă combinaţ ia:
a). 1 + 2 + 3 + 4; c). 1 + 2 + 4 + 6;
b). 1 + 2 + 3 + 5; d). 1 + 2 + 4 + 5.
11.Viramentele interbancare nu prezintă următoarele caracteristici:
a). determină modificări de patrimoniu pentru băncile implicate;
b). necesită înfiinţarea şi funcţionarea casei de compensaţie;
c). determină numai o mişcare internă de fonduri;
d). sunt dispuse, în general, de agenţii economici parteneri în tranzacţie.
12. Într-o decontare intrabancar ă intervin următorii participanţi:
1). plătitorul;
2). casa de compensaţii;
3). unitatea bancar ă a beneficiarului;
4). unitatea bancar ă a plătitorului;
5). banca centrală;
6). beneficiarul.
Este valabil ă combinaţ ia:
a). 1 + 2 + 3 + 6; c). 2 + 3 + 4 + 6;
b). 1 + 3 + 4 + 6; d). 1 + 3 + 5 + 6.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 38/70
38
13.Casele de compensaţii:
a). se numesc agenţi de decontare;
b). pot fi numai particulare şi nu necesită controlul băncii centrale;
c). sunt instituţii specializate în derularea operaţiunilor DRS;
d). se numesc agenţi de compensare.
14. Înainte de 1995 compensările se f ăceau în România:
a). prin intermediul conturilor de corespondent care se ţineau la sediul central
al băncilor;
b). prin intermediul casei de compensaţii organizată în cadrul băncii centrale;
c). prin compensare automată;
d). prin viramente între diferite bănci centrale.
15.Care dintre următoarele afirmaţii este falsă:
a). în România casa de compensaţii s-a transformat în 2001 dintr-o instituţie
publică într-o instituţie a sistemului bancar;
b). în România casa de compensaţii s-a transformat în 2005 dintr-o instituţie
publică într-o instituţie a sistemului bancar;
c). în România casa de compensaţii este denumită TransFonD;
d). în România decontările interbancare se realizează prin compensare
automată.
Răspuns corect:
1. a; 4. b; 7. a; 10. c; 13. d;
2. b; 5. b; 8. d; 11. c; 14. a;
3. d; 6. c; 9. a; 12. b; 15. b.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 39/70
39
4.1. Consideraţii generale privind operaţiunile de încasări şi plăţi
prin conturi deschise clienţilor
Dezvoltarea economică şi apariţia băncilor a condus la extinderea masei
monetare şi la introducerea unui nou sistem de plăţi cunoscut sub denumirea de pl ăţ i
f ăr ă numerar care a reprezentat un salt calitativ foarte mare în finalizarea financiar ă a
tranzacţiilor dintre participanţi.
În sistemul bancar, plăţile f ăr ă numerar (interbancare sau intrabancare) se mai
numesc şi decontări f ăr ă numerar, datorită faptului că implică încărcarea şi
descărcarea de gestiune a unităţilor bancare prin care se realizează transferul de
fonduri. Acest sistem se bazează pe diverse procedee şi instrumente de plată, unele
generate de debitor (plătitor), iar altele de creditor (beneficiar).
În România, sunt conturate două forme de decontare:
1. Decontarea pe baza mijloacelor neasiguratorii de plat ă (acceptarea) –
acceptarea este acea formă de decontare potrivit căreia stingerea obligaţiei băneşti
se poate realiza de bancă numai dacă debitorul şi-a dat consimţământul la plată. În
acest context, banca nu va putea efectua viramentul dacă nu a primit o dispoziţie
expresă din partea clientului său în acest sens.
Din punct de vedere economic, acceptarea prezintă câteva avantaje şi
dezavantaje.
Principalele avantaje vizează următoarele aspecte:- plătitorul (debitorul) poate realiza un control eficient asupra modului în care
partenerul său şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale deoarece, practic, fluxul
bănesc de stingere a obligaţiei are loc numai după ce s-a înf ăptuit fluxul material;
- acceptarea nu presupune blocări de sume în prealabil sub forma unor
disponibilităţi băneşti constituite în depozite cu destinaţie specială pentru a se
asigura cu anticipaţie sumele de plată.
Principalele dezavantaje al acceptării constau din următoarele:
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 40/70
40
- furnizorul nu are certitudine că î şi va încasa drepturile băneşti la termen şi în
sumele stabilite;
- datorită multiplicatorului care acţionează în economie, un blocaj financiar datorat
unor clienţi însemnaţi de pe piaţă, poate determina un blocaj financiar generalizat,
cu efecte nefaste asupra economiei.2. Decontarea pe baza mijloacelor asiguratorii de plat ă – presupune, din punct
de vedere tehnic, constituirea cu anticipaţie a unor depozite bancare cărora li se
atribuie o destinaţie precisă, aceea de a se efectua pe baza lor plăţi în favoarea
beneficiarului (furnizorului). Astfel, furnizorul are certitudinea că î şi va încasa
drepturile ce i se cuvin, iar plătitorul că va avea ritmicitate în derularea procesului său
de aprovizionare.
Pe lângă acest avantaj, această formă de decontare prezintă dezavantajul că presupune pentru plătitor blocări de sume ca urmare a scoaterii lor din circuitul
financiar, de unde rezultă o încetinire a vitezei de rotaţie a banilor în economie, o
rigiditate în gestionarea disponibilităţilor necesare efectuării plăţilor.
Practica a demonstrat că acceptarea este forma de decontare mai agreată şi
se poate folosi cu efecte benefice în cazul tranzacţiilor între parteneri care se cunosc
reciproc, dezvoltă relaţii de afaceri pe încredere pentru perioade de timp mai
îndelungate. Decontarea pe baza mijloacelor asiguratorii de plată se practică cu
precădere între parteneri care nu se cunosc, intr ă în afaceri întâmplătoare care
manifestă mai puţină credibilitate din partea partenerilor. Această formă de decontare
este preponderentă în relaţiile de plăţi externe, prin folosirea sa evitându-se riscul de
neîncasare la termen pentru beneficiar.
În ceea ce priveşte modalit ăţ ile de decontare, acestea se pot delimita doar
în cadrul acceptării şi prezintă o importanţă deosebită pentru înf ăptuirea viramentului.
În funcţie de modalitatea de decontare aleasă se stabileşte de fapt fluxul
informaţional după care se realizează viramentul bancar, circulaţia documentelor,
fluxul bănesc, controlul asupra acestora.
Există două modalităţi de decontare:
- decontarea din ini ţ iativa debitorului (pl ătitorului) - care, din punct de vedere
tehnic, presupune faptul că iniţiativa în realizarea viramentului bancar îi apar ţine
plătitorului; el este cel căruia îi revine responsabilitatea de a dispune băncii
efectuarea plăţilor pentru sumele datorate; ca instrument specific de lucru, în
acest caz, se foloseşte ordinul de plată (OP);
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 41/70
41
- decontarea din ini ţ iativa creditorului (beneficiarului) - situaţie în care
responsabilitatea de a dispune efectuarea viramentului bancar apar ţine
beneficiarului sumei; acesta, printr-o dispoziţie scrisă, dispune băncii sale să
procedeze la încasarea drepturilor ce i se cuvin din contul partenerului său de
afaceri; ca instrument specific de lucru, în acest caz, se foloseşte ordinul de încasare (OÎ).
Dintre cele două modalităţi de decontare, practica a demonstrat că cea mai
eficientă este decontarea din iniţiativa debitorului (plătitorului) deoarece tehnica după
care se derulează presupune un circuit simplificat al viramentului şi necesită o
perioadă mai scurtă de timp pentru realizarea transferului de sume. În acest fel se
contribuie la accelerarea vitezei de rotaţie a banilor în economie, utilizarea acestei
modalităţi de decontare devenind un factor de eficienţă.
4.2. Operaţiuni de decontare pe baza mijloacelor neasiguratorii de plată
(acceptarea)
4.2.1. Decontarea din iniţiativa debitorului (plătitorului)
A. Ordinul de plată (OP) - este o dispoziţie necondiţionată, dată de emitentul
acesteia unei bănci de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani.Ordinul de plată este instrumentul efectiv care circulă între emitent şi beneficiar, prin
intermediul sistemului bancar, fiind purtătorul transferului de fonduri între cei doi
parteneri.
În legislaţia românească, ordinul de plata pe suport hârtie este reglementat
prin Regulamentul B.N.R. nr.8/1994 şi se editează de banca centrală sau băncile
comerciale potrivit unor standarde stabilite de banca centrală (dimensiunile
blanchetei, calitatea hârtiei, înscrisurile obligatorii, organizarea textului numai peorizontală etc.). Pe fata formularului, informaţiile sunt grupate în mai multe zone care
cuprind un anumit număr de câmpuri (spaţii pentru informaţii), iar pe verso sunt
rezervate spaţii pentru băncile intermediare privind confirmarea acceptării.
Pe un ordin de plată este obligatorie înscrierea următoarelor menţiuni:
denumirea instrumentului “ordin de plată”; data emiterii; ordinul necondiţionat de a
plăti; moneda şi suma de bani; numele plătitorului şi codul IBAN; numele
beneficiarului şi codul IBAN; banca plătitorului; banca beneficiarului; semnătura
emitentului; referinţe privind conţinutul economic al plăţii.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 42/70
42
Ordinele de plată se emit pe suport hârtie sau electronic având structuri
diferite, respectiv cele pe suport hârtie au un format standard tipărit (formular), în
timp ce modelele electronice se prezintă sub forma unor mesaje codificate. Structura
unui ordin de plată pe suport hârtie este cea prezentată în schema de mai jos:
Ordinul de plată este o modalitate de decontare neasiguratorie a plăţii, este
iniţiată de debitor (plătitor) şi reprezintă o dispoziţie dată băncii de a plăti o anumită
sumă de bani unui beneficiar pentru stingerea obligaţiei băneşti rezultate din relaţia
directă dintre aceştia generată de un schimb comercial sau necomercial.
Plata propriu-zisă se desf ăşoar ă prin virament bancar, păr ţile participante
fiind:
- plătitorul - emitentul ordinului de plată care iniţiază plata, stabileşte condiţiile
acesteia, putând revoca plata în orice moment până la executarea sa efectivă;
- banca plătitorului (emitentă) - căreia clientul îi dă dispoziţia de efectuare a plăţii;
- banca beneficiarului (colectoare/destinatar ă) - achită clientului său suma
reprezentând drepturile sale băneşti;
- beneficiarul (furnizorul) - în favoarea căruia se efectuează plata.
Mecanismul viramentului bancar realizat pe baza ordinului de plată difer ă în
funcţie de tipul viramentului efectuat (intrabancar sau interbancar):
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 43/70
43
1. în cazul unui transfer intrabancar , tehnica decontării prin utilizarea OP
presupune parcurgerea următoarelor etape1:
1. furnizorul livrează mărfurile respectând clauzele şi condiţiile prevăzute în
contract;
2. plătitorul emite ordinul de plată şi dispune efectuarea plăţii;
3. unitatea bancar ă a plătitorului remite unităţii bancare a beneficiarului ordinul
de plată şi debitează contul curent al clientului său, onorând în acest fel plata;
2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare
4. unitatea bancar ă a beneficiarului confirmă operaţiunea între sedii şi creditează
contul curent al beneficiarului (2511/B), stingându-se în acest fel obligaţia de
plată existentă între cei doi parteneri.
341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B
2. în cazul unui transfer interbancar , tehnica decontării prin utilizarea OP
presupune parcurgerea următoarelor etape2:
1. furnizorul (beneficiarul plăţii) livrează mărfurile cumpăr ătorului (plătitorul);
2. plătitorul emite un ordin de plată (OP) pe suport hârtie prin care dispune unităţii
sale bancare (Unit.bc./P) transferul de sume;
3. unitatea bancar ă a păltiorului debitează contul curent al plătitorului şi transmite
OP pe suport electronic (mesajul OP) centralei sale (Centrala bc./P);
2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare
4. centrala băncii plătitorului iniţiază compensarea în vederea efectuării plăţii;
341 Decontări intrabancare = 111 Cont curent la BNR
5. casa de compensaţii transmite băncii centrale soldul net pentru decontare;
1 unitatea bancar ă a plătitorului şi a beneficiarului apar ţin aceleaşi bănci, fapt pentru care viramentuleste unul intrabancar 2 unitatea bancar ă a plătitorului şi a beneficiarului apar ţin unor bănci diferite, fapt pentru careviramentul este unul interbancar şi se realizează prin compensare
1
mf.
3
OP + doc.DRS
4 ext.ct. + OP2 OP 2
Plătitor (P) Beneficiar (B)
Unit. bc. / P Unit. bc. / B
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 44/70
44
6. banca centrală (BNR) realizează transferul de fonduri din contul curent al băncii
plătitorului (care se debitează) în contul curent al băncii beneficiarului (care de
creditează);
Cont curent / Bc. P = Cont curent / Bc. B
7. casa de compensaţii transfer ă fişierele centralei băncii beneficiarului (Centrala
bc./B);
8. centrala băncii beneficiarului încasează prin compensare sumele şi le decontează unităţii bancare a beneficiarului (Unit.bc./B);
111 Cont curent la BNR = 341 Decontări intrabancare
9. unitatea bancar ă a beneficiarului creditează contul curent al acestuia şi emite
acestuia extrasul de cont care atestă încasarea de către beneficiar a sumelor
cuvenite.
341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B
Dispoziţia de plată a emitentului dată prin emiterea OP trebuie să fienecondiţionată de anumite restricţii (ex. prezentarea la banca a unor documente) şi
nici nu poate prevede ca plată să se facă la cererea beneficiarului. O particularitate
importantă o constituie faptul că ordinul de plată este revocabil de către emitent până
în momentul acceptării lui de către banca beneficiarului, numită şi bancă colectoare
sau destinatar ă. Această caracteristică reprezintă o facilitate pentru emitent, dar
ridică suspiciuni pentru beneficiar cu privire la capacitatea de plată a partenerului. În
practica bancar ă, instrumentele de plată revocabile sunt considerate de rang inferior şi, drept urmare, se recomandă utilizarea lor în combinaţie cu alte forme de
1
8
5
4
3
92
Plătitor (P) Beneficiar B
Unit. bc. / P
Casa de com ensa ii7
Centrala bc. / P
Unit. bc. / B
Centrala bc. / B
Banca centrală Ct.crt. Bc. P → Ct.crt. Bc. B
6
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 45/70
45
decontare pentru a putea evita prejudiciile ce pot fi determinate de revocarea lor de
către plătitor. Astfel, ordinul de plată se utilizează, în principal, în operaţiuni auxiliare
contractului comercial propriu-zis (plata de comisioane, cheltuieli de transport etc.).
B. Standing order (SO) - este o modalitate de decontare care presupune
încheierea unei convenţii între client (plătitor) şi banca sa, potrivit căruia banca
plătitorului acceptă să plătească, la anumite date (decadal, chenzinal etc.) o sumă
fixă în favoarea unui (ter ţ) furnizor, potrivit contractului încheiat de parteneri, f ăr ă a
mai fi necesare instrucţiuni de plată exprese.
În acest sens, între bancă şi debitor se încheie un contract de mandat
(convenţia de SO) în vederea executării unor instrucţiuni date în prealabil de plătitor.
Prin mandat, banca este autorizată să constituie disponibilităţile necesare de fonduri
sau să asigure creditele care se impun pentru satisfacerea volumului de plăţi, ceea
ce echivalează cu un cash management. Mecanismul de derulare a SO difer ă în
funcţie de tipul viramentului efectuat (intrabancar sau interbancar):
1. în cazul unui transfer intrabancar , tehnica decontării prin utilizarea SO
presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. se încheie un contract între plătitor şi furnizor (beneficiar) prin care se prevede
plata unor sume fixe la date fixe;
2. se încheie o convenţie de SO între plătitor şi banca sa (Unit.bc. / P) prin care
plătitorul mandatează banca să onoreze obligaţiile sale de plată la datele şi în
sumele convenite; astfel banca va emite periodic, în numele clientului său,
ordine de plată f ăr ă a i se mai solicita clientului consimţământul la plată;
3. la termenele fixate, unitatea bancar ă a plătitorului emite OP şi debitează
contul curent al clientului său cu suma stabilită;
2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare
4. unitatea bancar ă a beneficiarului confirmă operaţiunea între sedii şi creditează contul curent al beneficiarului.
1
3
OP+doc. DRS
4 ext.ct.+OP2C.SO 2
Plătitor (P) Beneficiar (B)
Unit. bc. / P Unit. bc. / B
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 46/70
46
341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B
2. în cazul unui transfer interbancar , tehnica decontării prin utilizarea SO
presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. se încheie un contract între plătitor şi furnizor (beneficiar) prin care se prevede
plata unor sume fixe la date fixe;
2. se încheie o convenţie de SO între plătitor şi banca sa (Unit.bc. / P) prin care
plătitorul mandatează banca să onoreze obligaţiile sale de plată la datele şi în
sumele convenite;
3. la termenele fixate, unitatea bancar ă a plătitorului emite OP şi debitează contul
curent al clientului său cu suma stabilită şi transmite OP pe suport electronic
(mesajul OP) centralei sale bancare (Centrala bc./P);
2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare4. centrala băncii plătitorului iniţiază compensarea în vederea efectuării plăţii;
341 Decontări intrabancare = 111 Cont curent la BNR
5. casa de compensaţii transmite băncii centrale soldul net pentru decontare;
6. banca centrală (B.N.R.) realizează transferul de fonduri din contul curent al băncii
plătitorului (care se debitează) în contul curent al băncii beneficiarului (care de
creditează);
Cont curent / Bc. P = Cont curent / Bc. B
7. casa de compensaţii transfer ă fişierele centralei băncii beneficiarului (Centrala
bc./B);
1
8
5
4
3
9C.SO 2
Plătitor (P) Beneficiar B
Unit. bc. / P
Casa de com ensa ii7
Centrala bc. / P
Unit. bc. / B
Centrala bc. / B
Banca centrală
Ct.crt. Bc. P → Ct.crt. Bc. B6
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 47/70
47
8. centrala băncii beneficiarului încasează prin compensare sumele şi le decontează
unităţii bancare a beneficiarului (Unit.bc./B);
111 Cont curent la BNR = 341 Decontări intrabancare
9. unitatea bancar ă a beneficiarului creditează contul curent al acestuia şi emite
acestuia extrasul de cont care atestă încasarea de către beneficiar a sumelor cuvenite.
341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B
Deosebirea faţă de direct debit o constituie faptul că plata este iniţiată de
plătitor f ăr ă intervenţia furnizorului, urmând ca la finele lunii să se facă regularizarea
între cei doi parteneri. Un astfel de procedeu se practică, de regulă, în cazurile în
care sunt livr ări zilnice de materii prime şi într-un volum relativ constant sau pentru
plăţi repetabile şi regulate (abonamente TV, chirii, pensii de întreţinere etc.).
C. Direct debit (DD) - este o modalitate de plată prin care băncile sunt
autorizate de clienţii plătitori să efectueze automat decontarea serviciilor din conturile
lor la cererea furnizorilor şi de transfer a sumelor la băncile acestora. Seamănă cu
standing order cu deosebirea că banca plătitorului va emite OP, în numele clientului
său (în baza mandatului încredinţat de acesta), în favoarea beneficiarului, numai pe
baza facturilor remise de beneficiar.
Între furnizor (beneficiar) şi debitor (plătitor) se încheie o convenţie privind
dreptul furnizorului de a iniţia plata f ăr ă acordul prealabil al plătitorului. Între plătitor şi
banca acestuia se încheie o convenţie de direct debit (C.DD) privind acceptul
plătitorului pentru plată din contul său f ăr ă ordinul expres al acestuia. Între banca
plătitorului şi beneficiar se încheie un angajament privind efectuarea plăţilor în sistem
direct debit.
Din punct de vedere operaţional, relaţiile de decontare se stabilesc între banca
furnizorului şi banca plătitorului unde are contul curent. În România, decontarea prindirect debit are o anumită particularitate, în sensul că ambii parteneri trebuie să aibă
conturile deschise la aceiaşi bancă. Schema unei astfel de decontări se prezintă mai
jos.
1. partenerii încheie mai întâi o convenţie de plată prin debit direct;
2. plătitorul încheie cu unitatea sa bancar ă convenţia (mandatul) de direct debit,
3. între unitatea bancar ă a plătitorului şi beneficiar se încheie un angajament
privind efectuarea plăţii în sistem direct debit;
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 48/70
48
4. beneficiarul emite factura la data convenită, precizând suma de plată;
5. unitatea bancar ă a plătitorului emite OP (debitând contul plătitorului) şi iniţiază
operaţiunea DRS;
2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare
6. unitatea bancar ă a beneficiarului confirmă operaţiunea între sedii şi creditează contul clientului său.
341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B
Ambii parteneri au avantaje substanţiale prin utilizarea acestei modalităţi de
plată, în sensul că furnizorii î şi pot încasa creanţele la termen, iar plătitorii dispun de
o modalitate destul de comodă de descărcare de obligaţie pentru serviciile primite.
Dezavantajul îl constituie posibilitatea apariţiei unor debite nereale care se
decontează automat înainte de clarificarea acestora. În practica s-a adoptat
procedeul ca decontarea să aibă loc la un anumit interval de la facturare, perioadă în
care eventualele neconcordanţe să se clarifice.
Un astfel de procedeu este aplicabil în situaţiile în care tranzacţiile dintre
plătitor şi beneficiar presupun plăţi la termene convenite, dar pentru care suma de
plată variază în funcţie de prestaţia furnizorului (ex. plata facturilor telefonice, energie
electrică, apă, gaz etc.).
4.2.2. Decontarea din iniţiativa creditorului (beneficiarului)
Incasso-ul bancar reprezintă o altă modalitate de decontare frecvent folosită,
fiind utilizată însă doar atunci când există o încredere deplină între parteneri, pentru
că în acest caz, spre deosebire de acreditivul documentar, băncile nu se angajează
la plată, având doar rolul de gestionare a documentelor.
Incasso-ul bancar este acea modalitate de decontare pe baza căreia
beneficiarul transmite băncii sale documentele care atestă îndeplinirea obligaţiilor
1
5OP+doc. DRS
3
C.DD 2
Plătitor (P) Beneficiar (B)
Unit. bc. / P Unit. bc. / B
6 ext.ct.+OP2
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 49/70
49
sale contractuale, solicitând acesteia să le remită spre încasare plătitorului prin
banca acestuia.
Păr ţile implicate în derularea incasso-ului bancar sunt:
- beneficiarul (ordonatorul) - iniţiază această formă de decontare, fiind numit şi
tr ăgător;- banca beneficiarului - căreia furnizorul îi încredinţează operaţiunea de încasare a
drepturilor sale băneşti;
- banca plătitorului - implicată în procesul de încasare;
- plătitorul - numit şi tras.
Incasso-ul, cunoscut şi sub numele de dispoziţie de încasare, este un document
standardizat sub formă de mesaj care cuprinde: numele şi adresa ordonatorului,
numele şi adresa trasului, băncile implicate, documentele comerciale şi financiare,detalii privind transportul şi livrarea, condiţiile de plată, modalitatea de transmitere a
fondurilor şi contul bancar al ordonatorului.
Derularea operaţiunilor de incasso bancar presupune parcurgerea mai multor
etapelor 1:
1. între furnizor (beneficiar) şi plătitor se contractul de vânzare-cumpărare în care
se precizează faptul că stingerea obligaţiilor băneşti se realizează prin incasso
bancar;
2. furnizorul livrează mărfurile respectând clauzele şi condiţiile din contract;
3. furnizorul (beneficiarul) remite băncii documentele ce atestă îndeplinirea
obligaţiilor sale (factur ă - f) împreună cu un ordin de încasare (OÎ) prin care
dispune operaţiunea de incasso bancar;
4. unitatea bancar ă a beneficiarului verifică documentele şi, dacă sunt complete
şi corect întocmite, le remite băncii plătitorului, iniţiind operaţiunea de incasso;
5. unitatea bancar ă a plătitorului î şi vizează clientul de sosirea documentelor,
acţionând corespunzător instrucţiunilor formulate în cadrul ordinului de
încasare (avizarea la plată);
6. plătitorul confruntă documentele privind recepţia mărfurilor cu documentele de
plată şi verifică corecta determinare a sumei pretinse de beneficiar
(acceptarea plăţii);
7. unitatea bancar ă a plătitorului efectuează plata, debitând contul curent al
plătitorului (onorarea plăţii);
1 presupune că unităţile bancare ale beneficiarului şi plătitorului apar ţin aceleaşi bănci, fiind vorba deun virament intrabancar; în cazul în care unităţile bancare ale partenerilor apar ţin unor bănci diferite,viramentul va fi interbancar, decontarea realizându-se prin compensare.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 50/70
50
1
2
Plătitor
6 OÎ 5 83
OÎ+f
7OÎ2+doc.DRS
OÎ+f 4
Unit.bc./P Unit.bc./B
Beneficiar
2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare
8. unitatea bancar ă a beneficiarului va credita contul clientului său cu sumele
încasate şi îl notifică pe acesta de încasarea drepturilor sale băneşti
(confirmarea şi executarea operaţiunii DRS).
341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B
Băncile îndeplinesc rolul unor prestatori de servicii pentru care percep
comisioane care, de regulă, se suportă de beneficiar. Băncile nu au nici un fel de
responsabilitate în caz de neacceptare sau de neplată şi nu au obligaţia de a urmări
încasarea decât în limita instrucţiunilor exprese ale ordonatorului. Băncile au
obligaţia de a gestiona în bune condiţii documentele încredinţate şi să execute
întocmai şi f ăr ă întârziere instrucţiunile primite. În cazul în care apar unele probleme(documente lipsă, informaţii neclare sau insuficiente etc.) băncile trebuie să
informeze imediat ordonatorul.
Incasso-ul bancar, ca modalitate de decontare, este mai puţin sigur ă pentru
beneficiar pentru că el livrează mărfurile pe adresa plătitorului f ăr ă a avea vreo
garanţie privind încasarea contravalorii acestora. Un astfel de neajuns poate fi însă
eliminat prin solicitarea de către beneficiar a unei scrisori de garanţie bancar ă,
întocmirea unor documente de asigurare de către plătitor, plata unor sume în avansetc.
4.3. Operaţiuni de decontare pe baza mijloacelor asiguratorii de plată
A. Acreditivul - este o modalitate de decontare care confer ă maximul de
siguranţă pentru ambele păr ţi: furnizorul (beneficiarul) nu mai depinde de posibilităţile
de plată ale plătitorului, având garanţia că va fi plătit de către bancă, iar plătitorul
este asigurat că nu va trebui să plătească marfa comandată decât atunci când
aceasta a fost efectiv expediată.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 51/70
51
Acreditivul reprezintă un angajament prin care o bancă, acţionând la cererea
şi în conformitate cu instrucţiunile clientului său, se obligă să efectueze o plată către
o persoană, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate sau a serviciilor prestate
pentru care aceasta a f ăcut dovada livr ării mărfurilor sau prestării serviciilor conform
prevederilor contractuale prin intermediul anumitor documente.Păr ţile implicate în derularea acreditivului sunt:
- ordonatorul (plătitorul) - iniţiază această modalitate de decontare prin
instrucţiunile date băncii sale cu privire la deschiderea acreditivului pe baza
condiţiilor stabilite în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu beneficiarul;
- banca plătitorului (banca ordonatoare) - deschide acreditivul la solicitarea
clientului;
- banca beneficiarului - înştiinţează clientul său despre deschiderea acreditivuluitransmiţându-i o copie a scrisorii de deschidere a acreditivului;
- beneficiarul (furnizorul) - expediază mărfurile şi apoi depune la banca sa
documentele întocmite conform condiţiilor prevăzute în acreditiv.
Acreditivul este procedeu de decontare prin care plăţile se efectuează pe
măsura livr ării mărfurilor/prestării serviciilor dintr-o sumă transferată de plătitor la o
unitate bancar ă (banca beneficiarului, în majoritatea cazurilor). Iniţierea deschiderii
acreditivului se face de către banca plătitorului, pe baza unei cereri a acestuia în care
se menţionează: suma acreditivului, denumirea furnizorului, sediul acestuia şi
unitatea bancara la care are deschis contul; felul şi cantitatea mărfurilor/serviciilor
prevăzute în contract; documentele pe care furnizorul trebuie sa le prezinte la banca
sa pentru decontare; perioada de valabilitate a acreditivului; eventual alte condiţii
prevăzute în contract.
Acreditivul se deschide din disponibilităţile aflate în contul plătitorului sau din
credite bancare, iar suma se virează la banca furnizorului împreună cu un exemplar
din ordinul de plată şi o copie după cererea de deschidere a acreditivului (un set
similar de documente se trimite şi furnizorului). După livrarea produselor, furnizorul
prezintă băncii sale documentele de livrare prevăzute în acreditiv pe baza cărora se
va efectua decontarea. Banca beneficiarului are obligaţia de a verifica dacă
documentele corespund cu condiţiile din cererea de deschidere a acreditivului şi
transfer ă suma în contul furnizorului.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 52/70
52
Decontarea prin utilizarea acreditivului presupune parcurgerea mai multor
etape1:
1. între plătitor şi beneficiar se încheie contractul de vânzare-cumpărare în
conţinutul căruia se precizează că modalitatea de decontare va fi acreditivul;
2. plătitorul dă unităţii sale bancare dispoziţia de deschidere a acreditivului şi înacest sens întocmeşte un OP;
3. unitatea bancar ă a plătitorului analizează oportunitatea utilizării acreditivului,
admite cererea clientului şi dispune deschiderea acreditivului iniţiind
operaţiunea DRS;
2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare
4. unitatea bancar ă corespondentă confirmă operaţiunea DRS, procedează ladeschiderea acreditivului şi comunică clientului său toate datele cu privire la
modul de utilizare a acreditivului;
341 Decontări intrabancare = 25331 Dep. pt. deschiderea de acreditiv
5. beneficiarul livrează mărfurile;
6. beneficiarul depune la unitatea sa bancar ă documentele cerute prin acreditiv
care atestă îndeplinirea obligaţiilor sale contractuale;
7. unitatea bancar ă a beneficiarului verifică concordanţa documentelor cu
prevederile acreditivului şi efectuează plata;
25331 Dep. pt. deschiderea de acreditiv = 2511 Conturi curente / B
8. unitatea bancar ă a beneficiarului remite documentele unităţii bancare a
plătitorului;
9. unitatea bancar ă a plătitorului remite clientului său documentele privind
mărfurile, acesta obţinând astfel dreptul de proprietate asupra mărfurilor
cumpărate.
1 presupune că unităţile bancare ale beneficiarului şi plătitorului apar ţin aceleaşi bănci, fiind vorba deun virament intrabancar; în cazul în care unităţile bancare ale partenerilor apar ţin unor bănci diferite,viramentul va fi interbancar, decontarea realizându-se prin compensare.
5
1
Plătitor Beneficiar
2 OP
6doc.doc.
9 4 7 ext.ct.+OP2
8
3
OP+doc.DRSUnit.bc./P Unit.bc./B
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 53/70
53
Acreditivul poate fi revocat, modificat din punct de vedere al sumei, al
termenului de valabilitate şi al condiţiilor de utilizare numai cu acordul păr ţilor
contractante şi al băncii emitente.
După diverse criterii, acreditivele se pot clasifica în mai multe categorii:
1. Din punct de vedere operaţ ional , putem vorbi de : - acreditivul revocabil poate fi modificat sau anulat în orice moment, indiferent
de termenul de valabilitate al acestuia, dar până la prezentarea documentelor de
livrare a mărfii la banca desemnată ca executor al acreditivului (de obicei banca
beneficiarului). Deoarece un asemenea acreditiv nu generează nici o r ăspundere
juridică între bancă şi beneficiar, el nu poate constitui o bază care să asigure o livrare
viitoare şi se recomandă agenţilor economici să nu încheie contracte care să
prevadă ca modalitate de decontare acreditivul revocabil;- acreditivul irevocabil este singura formă de acreditiv care, prin baza sa
juridică şi prin natura angajamentului pe care îl conţine, constituie o garanţie că plata
se va efectua contra documente întocmite în concordanţă cu clauzele şi condiţiile
prevăzute de acreditiv. Acreditivul irevocabil nu poate fi modificat sau anulat în timpul
valabilităţii lui decât cu acordul păr ţilor contractuale.
2. Din punctul de vedere al momentului pl ăţ ii există:
- acreditivul pl ătibil la vedere asigur ă plata sumei după ce documentele au fost
prezentate la bancă şi verificate de aceasta, funcţie şi de domicilierea acreditivului.
Plata la vedere se face la 4-5 zile din momentul depunerii documentelor, acest timp
fiind necesar băncilor pentru a putea efectua controlul asupra respectării termenelor
şi condiţiilor stipulate în acreditiv şi pentru a putea dispune transferul valutei
respective;
- acreditivul pl ătibil la termen este un acreditiv în care plata nu este iniţiată
imediat după prezentarea documentelor, ci numai după o perioadă de timp
specificată în acreditiv. Plata la termen permite plătitorului să beneficieze de o
perioadă de graţie şi asigur ă beneficiarul că plata se va face la o dată fixă, numită
scadenţă şi care este independentă de data expir ării valabilităţii acreditivului.
3. Din practica bancar ă, în derularea acreditivelor au rezultat situaţii care
reprezintă cazuri particulare şi din care s-au desprins mai multe tipuri de acreditive.
Astfel, au apărut:
- acreditivul transferabil este folosit în situaţia în care beneficiarul exprimă
dreptul său de a cere băncii să transfere acreditivul, par ţial sau total, unui al doilea
beneficiar. Această formă este utilizată atunci când primul beneficiar este un
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 54/70
54
comisionar şi doreşte să transfere o parte sau totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ce
decurg din acreditiv furnizorului care devine al doilea beneficiar;
- acreditivul back to back prezintă un caz particular al acreditivului transferabil,
în situaţia în care beneficiarul trebuie să cumpere marfa de la un furnizor, iar
acreditivul deschis în favoarea sa nu poartă menţiunea „transferabil”. În acest caz, seva deschide un al doilea acreditiv din ordinul beneficiarului în favoarea furnizorului
său, beneficiarul devenind astfel un intermediar, iar primul acreditiv sursă de plată
pentru al doilea. Trebuie reţinut că băncile nu agreează folosirea acestui tip de
acreditiv datorită riscului mare pe care îl comportă prin nerespectarea obligaţiilor de
livrare de către păr ţile contractante;
- acreditivul stand-by are o funcţiune similar ă unei agenţii bancare şi serveşte
la asigurarea plăţii în caz de neîndeplinire a condiţiilor din contract. Aceste acreditivepot fi folosite pentru a garanta, de exemplu, rambursarea unor credite, realizarea
unor contracte, livrarea unor mărfuri în condiţiile contractului;
- acreditivul revolving este o formă de acreditiv prin care suma este repetată
automat, f ăr ă o modificare specială a acreditivului. Acest tip de acreditiv este folosit
în cazul în care se prevede un contract de vânzare-cumpărare pe o perioadă de timp
mai îndelungată şi, evident, cu livr ări par ţiale admise,
- acreditivul red clause reprezintă o formă de acreditiv cu o clauză specială
(scrisă iniţial cu cerneală roşie) care permite băncii să acorde avansuri beneficiarului
înainte de prezentarea documentelor cerute de acreditiv. Banca beneficiarului care,
în acest fel, acordă un împrumut clientului său, va recupera acest împrumut, inclusiv
dobânzile aferente, în momentul în care va depune la bancă documentele care
atestă livrarea mărfurilor. În situaţia în care beneficiarul nu î şi va respecta obligaţiile,
banca sa are dreptul să cear ă băncii plătitorului recuperarea împrumutului acordat,
plus dobânzile.
B. Scrisoarea de garanţie bancar ă (SGB) - reprezintă un înscris pe care o
bancă comercială o eliberează, la cererea expresă a clientului său aflat în calitate de
plătitor, obligându-se să onoreze la plată documentele introduse de beneficiar, dacă
la scadenţă plătitorul nu dispune de disponibilităţi de plată.
Scrisoarea de garanţie bancar ă joacă rolul unui factor de siguranţă în
derularea viramentului bancar deoarece, atunci când partenerii se cunosc mai pu ţin,
ofer ă credibilitate, prin emiterea SGB banca î şi asumă practic responsabilitatea de asprijini derularea tranzacţiei clientului său (plătitorul).
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 55/70
55
4
1
23
Plătitor
5
Beneficiar
Unit.bc./P Unit.bc./B
89 6 11
7
10
Această modalitate de plată se utilizează pe scar ă largă (mai ales în relaţiile
externe) şi garantează beneficiarului încasarea contravalorii mărfurilor livrate sau
serviciilor prestate. Derularea operaţiunilor prin folosirea scrisorii de garanţie bancar ă
presupune parcurgerea unor etape1:
1. între plătitor şi beneficiar se încheie contractul de vânzare-cumpărare;2. plătitorul solicită unităţii sale bancare eliberarea unei SGB;
3. unitatea bancar ă a plătitorului eliberează clientului său SGB;
4. plătitorul remite partenerului său SGB;
5. beneficiarul livrează mărfurile respectând clauzele şi condiţiile din contract;
6. beneficiarul remite unităţii sale bancare documentele împreună cu SGB şi un
ordin de încasare (OÎ) prin care dispune operaţiunea de incasso;
7. unitatea bancar ă a beneficiarului remite documentele, SGB şi ordinul de încasare unităţii bancare partenere;
8. unitatea bancar ă a plătitorului î şi vizează clientul de sosirea documentelor,
acţionând corespunzător instrucţiunilor formulate în cadrul ordinului de
încasare (avizarea la plată);
9. plătitorul verifică concordanţa dintre documentele privind recepţia mărfurilor cu
documentele de plată şi verifică corecta determinare a sumei pretinse de
exportator (acceptarea plăţii);
10. unitatea bancar ă a plătitorului debitează contul curent al clientului său şi
iniţiază operaţiunea DRS (onorarea plăţii);
2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare
1 presupune că unităţile bancare ale beneficiarului şi plătitorului apar ţin aceleaşi bănci, fiind vorba deun virament intrabancar; în cazul în care unităţile bancare ale partenerilor apar ţin unor bănci diferite,viramentul va fi interbancar, decontarea realizându-se prin compensare.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 56/70
56
11. unitatea bancar ă a beneficiarului confirmă operaţiunea DRS şi transfer ă suma
în contul curent al beneficiarului; notifică clientul de încasarea contravalorii
mărfurilor.
341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B
Scrisorile de garanţie bancar ă pot fi revocate şi modificate în privinţa sumelor şi a termenelor de valabilitate, dar acest lucru se face numai cu acordul păr ţilor
implicate şi cu acordul băncii emitente a scrisorii de garanţie bancar ă.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 57/70
57
1. Care dintre următoarele modalităţi de decontare ofer ă furnizorului certitudinea că
î şi va încasa drepturile băneşti la termen şi în sumele stabilite:
1). ordinul de plată;
2). acreditivul;
3). direct debit;
4; standing order;
5). scrisoarea de garanţie bancar ă;
6). incasso-ul bancar.
Este valabil ă combinaţ ia:
a). 1 + 3; b). 4 + 5; c). 2 + 5; d). 5 + 6.
2. Principalul dezavantaj al acceptării, ca formă de decontare, vizează faptul că:
a). acceptarea nu presupune blocări de sume în prealabil;
b). acceptarea presupune blocări de sume în prealabil;
c). plătitorul poate realiza un control eficient asupra modului în care partenerul
său şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;
d). furnizorul nu are certitudine că
î şi va încasa drepturile b
ăne
şti.
3. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:
a). în decontarea din iniţiativa plătitorului se foloseşte ordinul de încasare;
b). în decontarea din iniţiativa plătitorului se foloseşte ordinul de plată;
c). în decontarea din iniţiativa beneficiarului se foloseşte ordinul de plată;
d). în decontarea din iniţiativa plătitorului responsabilitatea de a dispune
efectuarea viramentului bancar apar ţine beneficiarului.
4. Practica bancar ă a demonstrat că cea mai eficientă este decontarea din iniţiativa
plătitorului deoarece:
a). tehnica după care se derulează presupune un circuit simplificat al
viramentului;
b). necesită o perioadă mai scurtă de timp pentru realizarea transferului de
sume;
c). contribuie la accelerarea vitezei de rotaţie a banilor în economie;
d). toate r ăspunsurile de mai sus sunt corecte.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 58/70
58
5. Care este înregistrare contabilă care arată iniţierea unui virament intrabancar:
a). 2511 Conturi curente / P = 111 Cont curent la BNR;
b). 111 Cont curent la BNR = 2511 Conturi curente / B;
c). 2511 Conturi curente / P = 341 Decontări intrabancare;
d). 341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / B.
6. Modalitatea de decontare „Standing Order” se practică, de regulă, pentru:
a). plăţi repetabile şi regulate care vizează sume fixe;
b). plăţi ocazionale;
c). plăţi la termene convenite, dar pentru care suma de plată variază;
d). plata facturilor telefonice, energie electrică, apă, gaz.
7. Derularea operaţiunilor de incasso bancar se realizează din iniţiativa:a). plătitorului;
b). beneficiarului;
c). Casei de compensaţii;
d). băncii centrale.
8. Care modalitate de decontare confer ă maximul de siguranţă pentru beneficiarul
sumei de plată:
a). ordinul de plată;
b). incasso-ul bancar;
c). direct debit;
d). acreditivul.
9. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă:
a). acceptarea nu presupune blocări de sume în prealabil;
b). acceptarea presupune pentru plă
titor blocări de sume;
c). decontarea pe baza mijloacelor asiguratorii de plată se practică cu
precădere între parteneri care nu se cunosc;
d). acceptarea se poate folosi cu efecte benefice în cazul tranzacţiilor între
parteneri care se cunosc reciproc.
10. Scrisoarea de garanţie bancar ă reprezintă:
1). un înscris pe care o bancă comercială o eliberează, la cererea expresă a
clientului său aflat în calitate de plătitor;
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 59/70
59
2). o modalitate de decontare care se foloseşte mai ales când partenerii se cunosc
foarte bine şi au încredere reciprocă;
3). un factor de siguranţă în derularea viramentului bancar;
4). acea modalitate de decontare în care banca emitentă a SGB nu î şi asumă nici o
responsabilitate în ceea ce priveşte asigurarea plăţii;5). acea modalitate de decontare care nu garantează beneficiarului încasarea
contravalorii mărfurilor livrate;
6). o modalitate de decontare care garantează plata.
Este valabil ă combinaţ ia:
a). 1 + 2 + 3; b). 1 + 3 + 6; c). 2 + 4 + 6; d). 1 + 5 + 6.
11. Ordinul de plată:
a). este o modalitate de decontare asiguratorie a plăţii;
b). este o modalitate de decontare neasiguratorie a plăţii;
c). este o modalitate de decontare iniţiată de beneficiarul sumei de plată;
d). nu este o modalitate de decontare.
12. Standing order este o modalitate de decontare:
1). potrivit căruia banca plătitorului acceptă să plătească, la anumite date o sumă fixă
în favoarea unui furnizor;2). iniţiată de beneficiarul sumei de plată;
3). care garantează beneficiarului efectuarea plăţii ;
4). care se practică, de regulă, pentru plata unor sume fixe la date fixe;
5). care se foloseşte în situaţii când plata vizează sume variabile;
6). iniţiată de plătitor f ăr ă intervenţia furnizorului.
Este valabil ă combinaţ ia:
a). 1 + 2 + 3; b). 1 + 3 + 5; c). 1 + 4 + 6; d). 2 + 3 + 6.
13. Incasso-ul bancar reprezintă o altă modalitate de decontare:
a). utilizată doar atunci când există o încredere deplină între parteneri;
b). iniţiată de plătitor;
c). care garantează beneficiarului efectuarea plăţii;
d). cunoscută şi sub denumirea de „standing order”.
14. Modalitatea de decontare „Direct debit” presupune:
a). emiterea OP de banca plătitorului, în numele clientului său, în favoarea
beneficiarului, numai pe baza facturilor remise de beneficiar;
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 60/70
60
b). iniţierea plăţii f ăr ă intervenţia furnizorului;
c). plăţi la termene fixe şi în sume fixe;
d). plăţi ocazionale şi în sume variabile.
15. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate:
1). ordinul de plată reprezintă o dispoziţie a plătitorului dată băncii sale de a plăti o
anumită sumă de bani unui beneficiar;
2). scrisoarea de garanţie bancar ă joacă rolul unui factor de siguranţă în derularea
viramentului bancar;
3). acreditivul se deschide din disponibilităţile aflate în contul beneficiarului;
4). incasso-ul bancar, ca modalitate de decontare, garantează beneficiarului
încasarea contravalorii mărfurilor livrate;
5). prin încheierea convenţiei de „direct debit” banca este autorizată de plătitor să
efectueze automat decontarea serviciilor din contul său la cererea furnizorului;
6). modalitatea de decontare „standing order” presupune plăţi la termene convenite,
dar pentru care suma de plată variază în funcţie de prestaţia furnizorului.
Este valabil ă combinaţ ia:
a). 1 + 2 + 3; b). 2 + 3 + 4; c). 3 + 4 + 5; d). 1 + 2 + 5.
Răspuns corect:1. c; 4. d; 7. b; 10. b; 13. a;
2. d; 5. c; 8. d; 11. b; 14. a;
3. b; 6. a; 9. b; 12. c; 15. d.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 61/70
61
1. Calculul dobânzii în cont curent
Metodele de evidenţă a capitalului în contul curent şi de calcul a dobânzii sunt:
1. Metoda direct ă - presupune parcurgerea succesivă a următoarelor etape:
a). înregistrarea operaţiunilor în cont;
b). determinarea numărului de zile cuprinse în intervalul dintre momentul efectuării
operaţiunii şi momentul închiderii contului (Nz);
c). calculul numerelor de dobânzi (N);
d). determinarea totalului numerelor debitoare şi creditoare (TND, TNC); dacă rata
dobânzii este unică, se calculează soldul numerelor de dobânzi (SN);
e). calculul valorii divizorului fix (Dfix);
f). calculul dobânzii şi înregistrarea sa în cont (D).
2. Metoda în scar ă (hamburghez ă ) - presupune parcurgerea următoarelor
etape:
a). înregistrarea operaţiunilor în cont;
b). calculul soldului contului curent la sfâr şitul zilei (Sdz);
c). determinarea nr. de zile aferente perioadei în care soldul contului r ămâne
nemodificat (Nz);
d). calculul numerelor de dobânzi (N);
e). determinarea totalului numerelor debitoare şi creditoare (TND, TNC);
e). calculul valorii divizorului fix (Dfix);
f). calculul dobânzii şi înregistrarea sa în cont (D).
Formule: z N C N ⋅= ;
d
fixr
D100360 ⋅
= ; fix
N
D
S D = .
unde: C – credit sau disponibil; Dfix – divizor fix;
Nz – număr de zile; r d – rata dobânzii;
N – număr de dobânzi; SN – soldul numerelor
D – dobânda; de dobânzi.
Aplicaţ ia nr.1. Un agent economic î şi deschide cont curent la bancă în data
de 5 iun., moment în care efectuează o depunere iniţială de 100.000 u.m. La 10 iun.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 62/70
62
încasează un cec în sumă de 70.000 u.m.; în 20 iun. depune la bancă numerar
rezultat din vânzări în magazin propriu în valoare de 100.000 u.m.; în 24 iun. depune
un ordin de plată pentru achitarea facturii privind materialele achiziţionate în sumă de
200.000 u.m., iar în 28 iun. achită impozite către bugetul de stat în valoare de 50.000
u.m.Ştiind că banca utilizează o rată anuală a dobânzii unică de 10%, se cere să
se stabilească dobânda aferentă lunii iunie şi soldul final al contului curent, utilizând
metoda directă.
Rezolvare:
5.06 10.06 20.06 24.06 28.06 30.06 Nz 1 = 30 – 5 = 25Nz 2 = 30 – 10 = 20Nz 3 = 30 – 20 = 10
Nz 4 = 30 – 24 = 6 Nz 5 = 30 – 28 = 2
N1 = C1 · Nz 1 = 100.000 · 25 = 2.500.000
N2 = C2 · Nz 2 = 70.000 · 20 = 1.400.000
N3 = C3 · Nz 3 = 100.000 · 10 = 1.000.000
N4 = C4 · Nz 4 = 200.000 · 6 = 1.200.000
N5 = C5 · Nz 5 = 50.000 · 2 = 100.000
D Plăţi ÎncasăriC24.06: 200.000 · 6 = 1.200.000
28.06: 50.000 · 2 = 100.000
5.06: 100.000 · 25 = 2.500.000
10.06: 70.000 · 20 = 1.400.000
20.06: 100.000 · 10 = 1.000.000
TND = 1.300.000 TNC = 4.900.000
SNC = 3.600.000
30.06: 1.000
SC = 21.000
600.310
100360100360=
⋅=
⋅=
d
fixr
D
000.1600.3
000.600.3===
fix
N
D
S D dobândă creditoare bonificată
Aplicaţ ia nr.2. Soldul iniţial al contului unui agent economic în data de 1 iun.
reflectă un disponibil în sumă de 20.000 u.m. În 3 iun. se achită factura de energie
electrică în valoare de 140.000 u.m.; în 7 iun. agentul economic depune la bancă
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 63/70
63
numerar reprezentând salarii neridicate în sumă de 70.000 u.m.; în 17 iun. se
încasează 50.000 u.m. şi se lichidează un debitor (încasare) în sumă de 40.000 u.m.
În 27 iun. se depune un cec spre încasare în valoare de 50.000 u.m. şi se achită
impozit în sumă de 80.000 u.m.
Ştiind că banca utilizează o rată anuală a dobânzii debitoare de 12% şicreditoare de 10%, se cere să se determine dobânda aferentă lunii iunie şi soldul
final al contului, folosind metoda în scar ă.
Rezolvare:
1.06 3.06 7.06 17.06 27.06 30.06
Nz 1 = 3* Nz 2 = 4
Nz 3= 10 Nz 4= 10Nz 5 = 3
Data Suma (C)Nr. zile
(Nz)N = C · Nz D / C
1.06 20.000 3 20.000 · 3 = 60.000 C
3.06140.000120.000
4 120.000 · 4 = 480.000 D
7.0670.00050.000 10 50.000 · 10 = 500.000 D
17.0650.00040.00040.000
10 40.000 · 10 = 400.000 C
27.0650.00080.00010.000
3 10.000 · 3 = 300.000 C
30.06 190,55 - - D
Sold 9.809,45 - - C
000.980000.500000.480 =+= NDT
000.312
100360100360=
⋅=
⋅=
Dd D fix
r D
66,326000.3
000.980===
D fix
ND
D D
T D
000.490000.30000.400000.60 =++= NC T
600.310
100360100360=
⋅=
⋅=
C d C fix
r D
11,136600.3
000.490===
C fix
NC
C D
T D
D = DC – DD = 136,11 – 326,66 = - 190,55 u.m. (dobândă percepută)* Nz 1 = 3 pentru că avem în 1 iun. sold iniţial creditor banca bonifică dobândă pentru 31 mai + 1 iun.+ 2 iun.
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 64/70
64
D Cont curent C
20.000 1.063.06 140.000
120.00070.000 7.06
50.00050.000 17.06
40.000 17.06
40.00027.06 80.000 50.000 27.06
10.00030.06 190,55
9.809,45
2. Ordinul de plată
Aplicaţ ia nr.3. S.C. “Y” din Sibiu, având cont curent la B.C.R. Sucursala Sibiu,
vinde mărfuri în valoare totală de 20.000 RON societăţii comerciale “X” din Petroşani,
având cont curent la B.C.R. Sucursala Petroşani. Plata se efectuează pe bază de
ordin de plată.
Se cere să se prezinte mecanismul de decontare şi să se efectueze
înregistr ările în contabilitatea sediilor bancare partenere.
Rezolvare:
În contabilitatea sediilor bancare partenere se fac următoarele înregistr ări:- la B.C.R. Sucursala Petroşani:
2511 Conturi curente / S.C. “X” = 341 Decontări intrabancare 20.000 RON
- la B.C.R. Sucursala Sibiu:
341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / S.C. “Y” 20.000 RON
Aplicaţ ia nr.4. S.C. “Gama” din Arad, având cont curent la B.R.D. Sucursala
Arad, vinde mărfuri în valoare totală de 10.000 RON societăţii comerciale “Alfa” din
1
mf.
3
OP + doc.DRS
4 ext.ct. + OP2 OP 2
S.C. “X” S.C. “Y”
B.C.R.Suc. Petro ani
B.C.R.Suc. Sibiu
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 65/70
65
Cluj, având cont curent la B.C.R. Sucursala Cluj. Plata se efectuează pe bază de
ordin de plată.
Se cere să se prezinte mecanismul de decontare şi să se efectueze
înregistr ările în contabilitatea sediilor bancare care intervin în derularea viramentului.
Rezolvare:
În contabilitatea sediilor bancare partenere se fac următoarele înregistr ări:
- la B.C.R. Sucursala Cluj:
2511 Conturi curente / S.C. Alfa = 341 Decontări intrabancare 10.000 RON
- la Centrala B.C.R.:
341 Decontări intrabancare = 111 Cont curent la BNR 10.000 RON
- la banca centrală (B.N.R.):
Cont curent / B.C.R. = Cont curent / B.R.D. 10.000 RON
- la Centrala B.R.D.:
111 Cont curent la BNR = 341 Decontări intrabancare 10.000 RON
- la B.R.D. Sucursala Arad:
341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / S.C. Gama 10.000 RON
3. Standing order
Aplicaţ ia nr.5. Pop Ion din Turda, care dispune de un cont curent la Banca
Transilvania Sucursala Turda, a încheiat cu Societatea de Asigur ări şi Reasigur ări X,
care are contul deschis la Banca Transilvania Sucursala Cluj, o asigurare de bunuri
pe o perioadă de 10 ani. Primele de asigurare se plătesc lunar (în data de 25 a lunii)
şi au o valoare de 100 RON. Plăţile se efectuează pe baza unei convenţii de
standing order.
1
8
5
4
3
92
S.C. Alfa S.C. Gama
B.C.R. Suc. Cluj
Casa de com ensa ii 7
Centrala B.C.R.
B.R.D. Suc. Arad
Centrala B.R.D.
Banca centrală (B.N.R.)Ct.crt. Bc. P → Ct.crt. Bc. B
6
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 66/70
66
Se cere să se prezinte mecanismul de decontare şi să se efectueze
înregistr ările în contabilitatea sediilor bancare partenere.
Rezolvare:
În contabilitatea sediilor bancare partenere se fac următoarele înregistr ări:
- la Banca Transilvania Sucursala Turda:
2511 Conturi curente / Pop Ion = 341 Decontări intrabancare 100 RON- la Banca Transilvania Sucursala Cluj:
341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / S.A.R. X 100 RON
Aplicaţ ia nr.6. Între S.C. ABC din Cluj, cu cont curent la B.C.R. Sucursala
Cluj, şi Societatea de Asigur ări şi Reasigur ări Y, cu contul deschis la B.R.D.
Sucursala Cluj, s-a încheiat un contract de asigurare de bunuri pe o perioadă de 15
ani. Primele de asigurare se plătesc trimestrial (în data de 20 a ultimei luni din
trimestru) şi au o valoare de 1.500 RON. Plăţile se efectuează pe baza unei convenţii
de standing order.
Se cere să se prezinte mecanismul de decontare şi să se efectueze
înregistr ările în contabilitatea sediilor bancare care intervin în derularea viramentului.
Rezolvare:
1
3
OP+doc. DRS
4 ext.ct.+OP2C.SO 2
Pop Ion S.A.R. X
Bc.TransilvaniaSuc. Turda
Bc.TransilvaniaSuc. Cluj
1
8
5
4
3
9C.SO 2
S.C. ABC S.A.R. Y
B.C.R. Suc. Cluj
Casa de com ensa ii7
Centrala B.C.R.
B.R.D. Suc. Cluj
Centrala B.R.D.
Banca centrală (B.N.R.)Ct.crt. Bc. P → Ct.crt. Bc. B
6
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 67/70
67
În contabilitatea sediilor bancare partenere se fac următoarele înregistr ări:
- la B.C.R. Sucursala Cluj:
2511 Conturi curente / S.C. ABC = 341 Decontări intrabancare 1.500 RON
- la Centrala B.C.R.:341 Decontări intrabancare = 111 Cont curent la BNR 1.500 RON
- la banca centrală (B.N.R.):
Cont curent / B.C.R. = Cont curent / B.R.D. 1.500 RON
- la Centrala B.R.D.:
111 Cont curent la BNR = 341 Decontări intrabancare 1.500 RON
- la B.R.D. Sucursala Cluj:
341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / S.A.R. Y 1.500 RON
4. Direct debit
Aplicaţ ia nr.7. Renel, cu contul la B.C.R. Sucursala Cluj facturează servicii
prestate S.C. „Z” din Turda, cu cont deschis la B.C.R Sucursala Turda, în valoare de
500 RON. Plata se face pe baza unei convenţii de direct debit.
Se cere să se prezinte mecanismul de decontare şi să se efectueze
înregistr ările în contabilitatea sediilor bancare partenere.
Rezolvare:
În contabilitatea sediilor bancare partenere se fac următoarele înregistr ări:
- la B.C.R. Sucursala Turda:
2511 Conturi curente / S.C. “Z” = 341 Decontări intrabancare 500 RON
- la B.C.R. Sucursala Sibiu:
341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / Renel 500 RON
5. Incasso-ul bancar
Aplicaţ ia nr.8. S.C. “Flacăra” din Cluj, având cont curent la B.R.D. Sucursala
Cluj, se aprovizionează cu materiale în valoare totală de 1.000 RON de la S.C.
1
5
OP+doc. DRS
3
C.DD 2
S.C. „Z” Renel
B.C.R. Suc. Turda B.C.R. Suc. Cluj
4 6 ext.ct.+OP2
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 68/70
68
1
2
S.C. “Flacăra”
6 OÎ 5 83
OÎ+f
7OÎ2+doc.DRS
OÎ+f 4B.R.D. Suc.Cluj B.R.D. Suc.Baia Mare
S.C. “Maratex”
“Maratex”din Baia Mare, având cont curent la B.R.D. Sucursala Baia Mare. Plata se
efectuează pe bază de incasso bancar.
Se cere să se prezinte mecanismul de decontare şi să se efectueze
înregistr ările în contabilitatea sediilor bancare partenere.
Rezolvare:
În contabilitatea sediilor bancare partenere se fac următoarele înregistr ări:
- la B.R.D. Sucursala Cluj:
2511 Conturi curente / S.C. “P” = 341 Decontări intrabancare 1.000 RON
- la B.R.D. Sucursala Baia Mare:
341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / S.C. “B” 1.000 RON
6. Acreditivul documentar
Aplicaţ ia nr.9. S.C. “Sanex” din Arad, având cont curent la B.C.R. Sucursala
Arad, vinde mărfuri în valoare totală de 2.000 RON societăţii comerciale “Mara” din
Iaşi, având cont curent la B.C.R. Sucursala Iaşi. Plata se efectuează pe bază de
acreditiv.
Se cere să se prezinte mecanismul de decontare şi să se efectueze
înregistr ările în contabilitatea sediilor bancare partenere.
Rezolvare:
5
1S.C. “Mara” S.C. “Sanex”
2 OP
6doc.doc.
9 4 7 ext.ct.+OP2
8
3
OP+doc.DRSB.C.R. Suc. Iaşi B.C.R. Suc. Arad
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 69/70
69
4
1
23
S.C. “Z”
5
S.C. “W”
B.R.D. Suc.Oradea
B.R.D. Suc.Braşov
89 6 11
7
10
În contabilitatea sediilor bancare partenere se fac următoarele înregistr ări:
- la B.C.R. Sucursala Iaşi:
2511 Conturi curente / S.C. “Mara” = 341 Decontări intrabancare 2.000 RON
- la B.C.R. Sucursala Iaşi:
341 Decontări intrabancare = 25331 Dep. pt. deschiderea de acreditiv 2.000 RON
25331 Dep. pt. deschiderea = 2511 Conturi curente / S.C. “Sanex” 2.000 RONde acreditiv
7. Scrisoarea de garanţie bancar ă
Aplicaţ ia nr.10. S.C. “Z” din Oradea, având cont curent la B.R.D. Sucursala
Oradea, achiziţionează mărfuri în valoare totală de 1.200 RON de la S.C. “W” din
Braşov, având cont curent la B.R.D. Sucursala Braşov. Plata se efectuează utilizândscrisoarea de garanţie bancar ă.
Se cere să se prezinte mecanismul de decontare şi să se efectueze
înregistr ările în contabilitatea sediilor bancare partenere.
Rezolvare:
În contabilitatea sediilor bancare partenere se fac următoarele înregistr ări:
- la B.R.D. Sucursala Oradea:
2511 Conturi curente / S.C. “Z” = 341 Decontări intrabancare 1.200 RON
- la B.R.D. Sucursala Braşov:
341 Decontări intrabancare = 2511 Conturi curente / S.C. “W” 1.200 RON
5/10/2018 Operatiunile Insitutilor de Credit - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/operatiunile-insitutilor-de-credit 70/70
70
1. Basno, C. (coordonator) - Moned ă, credit, bănci , Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2001
2. Basno, C.; Dardac, N. - Operaţ iuni bancare. Instrumente şi tehnici de plat ă,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001
3. Basno, C.; Dardac, N. - Sisteme de pl ăţ i, compensări şi decont ări , Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003
4. Costică, I.; Lăzărescu, A. - Politici şi tehnici bancare, Editura ASE, Bucureşti,
20045. Dedu, V; Enciu, A. - Contabilitate bancar ă, Editura Economică, Bucureşti, 2001
6. Gheorghe, S. - Sistemul pl ăţ ilor interbancare, Editura ASE, Bucureşti, 2005
7. Mihai, I. - Tehnica şi managementul operaţ iunilor bancare, Editura Expert,
Bucureşti, 2003
8. Preoteasa, V.; Filipescu, C., Hartescu, G. - Instrumente şi tehnici de plat ă,
Institutul Bancar Român, Bucureşti, 2000
9. Temeş, I.; Mureşan, N. - Contabilitatea societ ăţ ilor bancare, Editura Napoca Star,Cluj-Napoca, 1998
10. Trena, I. - Tehnic ă bancar ă, Editura Casa Căr ţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2006
11. Trenca, I. - Metode şi tehnici bancare, Editura Casa Căr ţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,
2002
12. * * * - Legea bancar ă nr.58/1988 , republicată în M.Of. nr.78/24.01.2005
13. * * * - Legea nr.312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, M.Of.
nr.582 /30.06.200414. * * * - Manual privind compensarea automat ă, 2005
top related