pag eminescu fragmente n. petrascu.doc

7/23/2019 pag Eminescu fragmente N. Petrascu.doc

http://slidepdf.com/reader/full/pag-eminescu-fragmente-n-petrascudoc 1/1

Eminescu- fragmente -

Era într-o seară din toamna anului şcolar 1880—1881. Eminescu, pe care mi-1 arătaun student bucureştean, ieşea de la redacţia gazetei !impul", de la #ossel, trecu $odul%ogoşoaiei în faţa casei &teteleşanu, o luă prin piaţa !eatrului 'aţional, coborî spre strada

()mpineanu şi intră într-un birt din faţa $asagiului #om)n, unde se aşeză la o masă liberă, îşiscoase pălăria şi comanda ce*a c+elnerului.

rmărit de mine, luai şi eu loc la c)ţi*a paşi în apropiere de d)nsul şi putui să-i obser*în răgaz făptura şi trăsăturile capului aceluia, ale cărui poezii mă înc)ntară at)t de mult, anide-a r)ndul.

in ziua în care l-am *ăzut, Eminescu trăieşte în mintea mea în toată frumuseţea lui şiîn cele mai mici amănunte ale fiinţei sale, *ăzută cu oc+ii *)rstei aceleia fericite. n sala plinăera zgomot mare, fum de tutun, căldură. El părea absent, se g)ndea aiurea.

in c)nd în c)nd, aprindea o ţigară, arunc)nd pri*irea spre lăutarii din fund, caric)ntau, şi intra cu g)ndul iar în el însuşi. /-am pri*it aşa mai bine de o oră. $oetul a*ea, atunci*reo treizeci de ani şi scrisese cele mai multe din poeziile sale.

nfăţişarea lui, creştea poate în oc+ii mei, *ăzută sub aureola poetului, dar impresiamea era în mare parte ade*ărată, căci natura fusese darnica cu ei şi în pri*inţa aceasta. estatură deasupra milocie cu trupul bine legat, cu trăsăturile feţei regulate, părul negru, luciosşi cam lung, fruntea înaltă şi senină, de parcă se cobora din lumea unui *is, oc+ii negri umbriţişi ad)nci, pe care arareori ţi-i dădea să-i pri*eşti, căci *orbea cu el mai mult plecaţi în os,

 parcă de teamă de a nu părea că te obser*ă. n clipa însă în care ţi-i trecea pe  dinainte,surprindeai, în p)lp)itul unei lumini incandescente, ca un scăpărat al focului tainic ce-i ardeasufletul, z)mbetul mobil, *ariind în orice moment, fiind, întrebător, confirmati*, iertător,dispreţuitor, dureros, oglindindu-i oarecum mimica g)ndirii, nasul corect, mustaţa neagră,

 buzele armonioase, barba rasă, g)tul rotund şi larg, pieliţa obrazului albă, mată şi palidă, aerulfeţei pătrund de inspiraţie. i toate acestea, în*ăluite într-o modestie şi o timiditate ce-lînfrumuseţa mai tare. (eea ce caracteriza mai mult omul era o bl)ndeţe ad)ncă, o teamă de anu supăra pe nimeni. iscret, rezer*at, cu o delicateţe din fire faţă de toţi, simţindu-şisuperioritatea, dar de regulă tăc)nd şi ascult)nd pe alţii, cum am *ăzut mai t)rziu, el respectacon*ingerile fiecăruia,  iar laudele ce i se făceau în faţă păreau mai mult că-l supără. ntreoamenii de lume era enat, simţea că nu poate fi în felul şi pe placul lor şi se strecura c)t maicur)nd dintre ei. 2aţă cu femeile de asemenea3 el le ocolea.

upă alte peripeţii ale boalei lui, Eminescu *eni în 1888 la 4ucureşti.e astă data putui să-l *ad mai des. 5enea dimineaţa la mine, *enea c)teodată seara.

6ntra în cameră *eşnic îng)ndurat, se aşeza cu precauţiune pe scaun, pri*ea în urul lui cuatenţie, *orbea rar şi încet, reflecta ce *orbea, z)mbea cu nai*itate de g)ndurile ce-i treceau

 prin minte şi pe care nu le spunea. Era el şi era altul, era parcă umbra lui. l pri*eam cu unsentiment de respect şi de tristeţe ea pe o ruina a unui  accident neaşteptat, ca pe o bisericătrăsnită din pricina înălţimea ei. 7idurile erau în picioare, dar arsă nu se mai oficia în ea.

/-am dus de c)te*a ori la !eatrul 'aţional, unde el sta în fundul loii, liniştit şi cum)inile una într-alta, pri*ind ocul actorilor şi a*)nd aerul să-şi amintească de rătăcirile lui dincopilărie după trupe de teatru. e îmbrăca cu oarecare îngriire şi, deşi +ainele îi erau *ec+i, le

 păstra curat. e doua trei ori l-am dus după reprezentaţie la restaurantul 9ugues, peste drumde !eatrul 'aţional. El gusta şi bea cu măsură din ce îi ofeream.

ntr-o dimineaţă, pe la opt ceasuri aud băt)nd în uşă, încet. $resimţeam că eraEminescu, după oarecare foşnituri şi ezitări. 6ntră r)m)nd şi uit)ndu-se în os spre g+ete3 intrucu galoşii, zise el, mi-s botinele rupte: upă aceea, îmi arătă două numere din "2)nt)na

4landuziei", în care erau articole scrise de el.

Nicolae Petraşcu