Ana BLANDIANA - proiect intreaga opera literaraVizite: ? Nota: ?

 b3x9xtCu o metafora care placea =i lui Malherbe =i lui Paul Valéry, se poate spune ca in timp ce proza merge, poezia danseaza. Proza are un capat, merge spre o \inta, descrie, reprezinta, comunica o idee, poezia este un balet de cuvinte, o aventura a limbajului, o experien\a ce se are pe sine scop =i capat. Dansul cuvintelor comu nica, totu=i, ceva unic =i esen\ial despre fiin\a care, zice Sartre, se ridica in fa\a noastra „ca un turn de lini=te“. Mi-a venit in minte aceasta metafora recitind poezia Anei Blandiana (n. 1942), de laPersoana int`ia plural (1964), cartea de debut, p`na la poemele din Stea de prada (1985) ie=ite, cum singura spune, dintr-un „uter al spaimei’’. Poezia ei, cu adevarat, danseaza, are for\a =i gra\ie(o gra\ie a ideilor in primul r`nd), cauta, mai ales la inceput, materiile sonore =i transparente =i lasa impresia unui joc superior al spiritului.Blandiana vine de undeva din Transilvania, nu =tiu cu exactitate de unde, =i primele ei versuri au placut de la inceput prin nota lor delicat senzoriala. Debuteaza in acela=i an cu Ioan Alexandru=i la patru ani dupa primele car\i ale lui Nichita Stanescu =i CezarBaltag. Sorescu publicase parodiile lui in 1964. Cu an inainte debuteaza Constan\a Buzea. Cur`nd (1965) apare, cu Ultrasenti mente, =i Adrian Paunescu. Unele teme, obsesii, mituri sunt comu ne. Candoarea, jubila\ia in fa\a miracolului vie\ii, sentimentul de solidaritate cu universul =i toate celelalte fic\iuni ale adolescen\ei— cum le-am zis odata — intra =i in poemele din Persoana int`ia plural (titlul in sine vrea sa sugereze identificarea eului poetic cu destinul colectiv). Primul cuv`nt din volum este chiar candoarea(„candoarea mi-a-nflorit-o in ochi definitiv“), mai departe sunt ploile de soare, cerul care curge fierb`nd prin timp, s`ngele care coloreaza zarea de rasarit =i din nou cerul care devine s`nge, carnea „ins`ngerata de lumina“, rasfirarea fiin\ei in plante, pietre=i flori... O mica poetica a beatitudinii =i a comuniunii cu elemen tele se observa in insemnarile acestei adolescente care, gra\ioasa=i meditativa, coboara in poezie. O frenezie in candoare =i puritate, o jubila\ie a sim\urilor tinere =i caste surprindem in acest Dans in ploaie, cu vagi ecouri din vitalismul t`narului Blaga:„Lasa\i ploaia sa ma imbra\i=eze de la t`mple p`na la glezne,Iubi\ii mei, privi\i dansul acesta nou, nou, nou,Noaptea-=i ascunde ca pe-o patima v`ntul in bezne,Dansului meu i-e v`ntul ecou.De fr`nghiile ploii ma ca\ar, ma leg, ma apucSa fac legatura-ntre voi =i-ntre stele.+tiu, voi iubi\i parul meu grav =i nauc,Voua va plac flacarile t`mplelor mele.Privi\i p`na o sa vi se atinga privirea de v`ntBra\ele mele ca ni=te fulgere vii, jucau=e —Ochii mei n-au cautat niciodata-n pam`nt,Gleznele mele n-au purtat niciodata catu=e!Lasa\i ploaia sa ma imbra\i=eze =i destrame-ma v`ntul,

Iubi\i-mi liberul dans fluturat peste voi —Genunchii mei n-au sarutat niciodata pam`ntul,Parul meu nu s-a zbatut niciodata-n noroi!“Limbajul e purificat, metafora cauta mai totdeauna zoneleinsorite ale cuvintelor, rareori c`te o combina\ie mai indraznea\a agreseaza imponderabilele universului: „curcubeul trezirii coclite“,„vinul cerului“, „pisica moarta a ce\ii“, „coapsele zarii crude“,„c`rpa sufletului“ sau aceasta imagine antropomorfizanta, venita din direc\ia poeziei de avangarda: „Lunii nu i-am ciupit niciodata/S`nul mare =i portocaliu“... Pentru ca versul citat inainte folose=te un element anatomic, sa spunem ca Ana Blandiana cultiva =i ea, in spiritul genera\iei, o mitologie a trupului t`nar: „claviatura coap selor“, „co=ul pieptului de crengi“, aripi infipte in glezne, in umeri, in t`mple, in creier =i, din nou, coapsele zarii“, „aripile buzelor“, „maduva sur`sului“... +i, tot ca poe\ii din genera\ia sa, alterneaza poemele de medita\ie =i de reverie cu reportajele lirice, azi completamenteinvechite. Mai reu=ite sunt nota\iile despre singuratate (RobinsonCrusoe), cu acest splendid vers: „Ziua f`lf`ie ca un steag disperat“.Surprinde absen\a erosului in poezia acestei adolescente care desc`nta ploile feciorelnice =i se tavale=te prin iarba lor alba =iinalta. Sntr-un Post-scriptum, Blandiana cere iertare „nec`ntatei iubiri“ =i promite sa-i poarte intr-o zi mai fasta „diademele grele“.S-a \inut de cuv`nt mult mai repede dec`t avertizase ea: poemele din culegerile urmatoare (indeosebi in Octombrie, noiembrie, decembrie) cultiva o erotica spiritualizata foarte profunda.Calc`iul vulnerabil (1966) tulbura reveria luminoasa =i radicali zeaza limbajul poemului. Apare deja neincrederea in cuv`nt (tema pe care o regasim la to\i poe\ii genera\iei ’60), iar neincredereain cuvinte aduce in chip fatal neincrederea in Poezie ca literatura=i oroarea de mistifica\ie in ordine morala:„Doamne, c`ta literatura con\inem!Sentimentele — va aminti\i — le-am inva\at inca la =coala.Sn jurul patului celui ce moare ei pl`ng,Dar nu se contamineaza de moarte nici unul...“Poemul trebuie sa fie altceva: expresia unei op\iuni fundamen tale. Sn Intoleran\a mi se pare a se sugera mai bine dec`t oriunde aceasta radicalizare morala a poeziei, in\eleasa, acum, ca rigoare, iubire de geometrii pure =i culori esen\iale:„Vreau tonuri clare,Vreau cuvinte clare,Vreau mu=chii vorbelor sa-i simt cu palma,Vreau sa-n\eleg ce sunt, ce sunte\i,Delimit`nd perfect de r`s sudalma.Vreau tonuri clare+i culori in stare pura,Vreau sa-n\eleg, sa simt, sa vad,Prefer acestei fericiri ambigueSn tonul clar, ingrozitorul meu prapad.Vreau tonuri clare,Vreau sa spun «fara-ndoiala»

Sa nu ma indoiesc cu toate c-a= avea ragaz,Urasc tranzi\ia, mi se pare trivialaAdolescen\a stralucind de co=uri pe obraz.“Poezia nu mai este o imbra\i=are tinereasca a materiei in febra crea\iei, ci o deta=are de lucruri, o scrutare indelunga =i severa a lor. Darul de a c`nta este tragic, poezia e o vina, o ispa=ire =i poetul are soarta regelui Midas: tot ce atinge se preface in cuvinte. Se na=te, atunci, o poezie din medita\ia asupra posibilita\ilor Poeziei, din negarea ei — inca o data — ca literatura =i acceptarea Poeziei ca act de cunoa=tere. De aici vin, poate, =i refuzul de a mai face o lirica specific feminina, viscerala =i voin\a de a intelectualiza emo\ia. La Ana Blandiana aceasta trecere incepe printr-o reconsi derare a obiectului poeziei =i ocolirea sistematica a temelor tradi \ionale ale liricii feminine (poezia universului unic =i, dupa vorba rea a lui Paul Zarifopol, fantasmele lirismului obstetric). Universulinsu=i nu se mai prezinta ca o armonie de elemente muzicale, ci ca un echilibru precar de for\e divergente. Pe acestea poeta le cuprinde, acum, cu m`inile spiritului ei. Ochiului terorizat, Univer sul i se arata scuturat de convulsii teribile. Zapezile fac viermi, lumina curge murdara spre canale =i—ca la Ioan Alexandru — un complot al verminelor amenin\a frumosul infern care este pa m`ntul. Poezia cre=te in marginea acestei senza\ii colosale de spai ma. Modelul Blaga se simte in aceste versuri care i=i asuma, acum,=i temele lumii din afara. Blandiana are deja un stil al ei de a primi conceptele =i de a-=i implica micile drame existen\iale in mecanica mare a universului. Temeliile lumii ii apar amenin\ate de cuvinte=i spiritul are de ales intre tacere =i pacat. Nu poate alege, desigur, pacatul, dar nici sa taca nu poate. Poezia capata brusc un ton sever. Ea descopera existen\a tragicului: „E totul grav =i in\elegem totul“. Fata care desc`nta ploile =i c`nta ardoarea de a fi in lume descopera „drama de a muri de alb“ =i simte inconsisten\a =i oboseala universului:„Dar totul e fluid in jur. Eu caut+i-s obosit de moarte =i de mers,Silit sa port rigid in mine punctulDe sprijin pentru univers.“Spectaculoasa aceasta intoarcere a poeziei spre marile teme.Blandiana alege dintre mituri pe Orfeu =i Euridice, dar din c`ntecul ei dispar fervoarea =i orgoliul. C`ntecul cauta \ipatul („ce e destul de dureros sa \ip“) =i, in genere, poemul devine o indoiala de sine, o arhitectura de interoga\ii tagaduitoare:„Ce spune c`ntecul care-mbl`nze=te+i fiarele? Pot fi Orfeu,Dar ce sa-ngaim in fa\a lumii?Sunt =i Euridice eu.C`nt`nd incerc sa ies din moarte+i moartea totu=i nu se curma,Nu cred destul sa nu-ntorc ochiiCa sa ma vad venind din urma,+i-astfel ma pierd. Unde-i m`ndriaStrict necesara de a credeCa orice vorba-a mea rostitaDezlan\uie in cer planete?De ce aceasta renun\are

La fericitul somn comun,Daca nu pot din cel mai gravClopot al lumilor sa sun?“Punctul extrem al acestei poezii de asprimi expresioniste =i gra\ii, totu=i, prerafaelite, il aflam in poemul Vulcanii dedicat luiG. Calinescu. E o viziune severa a stingerii universului, notata intr un limbaj taios. Lipse=te imaginea romantica a mor\ii grandioase:„Va fi o v`rsta a pam`ntului in care+i carnea pietrelor se va usca =i va muri.Sn toamna-aceea a planetei, ca-n oricareToamna, padurile se vor ingalbeni,Dar galbenul va fi definitiv =i lentCa sa decada inspre gri culoarea,+i fara indoiala se va slei =i marea,+i cerul o sa fie aproape de ciment.Va fi o spaima-n lucruri diavoleascaSub ghea\a miliardelor de ani+i ultimele ierburi or sa creascaSn gurile raci\ilor vulcani.“Lirismul Blandianei e, aici =i in celelalte poeme, mai unitar =i se deschide fara complexe spre c`teva din motivele marii poezii.Trei sunt temele care se repeta: cuv`ntul mistificator (=i, fatal,Poezia), radicalitatea morala (etica poeziei =i etica existen\ei din afara poeziei) =i, sub influen\a lui Blaga, sentimentul de inserarein lume (revela\ia mor\ii). Pe cele dint`i le aflam =i la ceilal\i poe\i din genera\ia ’60. Blandiana reduce elementul ludic =i impinge estetica poeziei spre o morala a esteticii, pastr`nd mereu in poem accentul unei sentimentalita\i frumoase =i decente. Iata inceputul unui poem care anun\a o grava asceza:„Sunt slaba, probabil. +i ochii mi-s slabiNu deosebesc culorile intermediare.Pentru ca se lasa iubita de crabiMi-e sc`rba de mare.“=i altul care sugereaza o atmosfera crepusculara incheiata cu un blestem in nota mai suava:„Se face noapte in genunchiSe insereaza l`nga buze...Pe orice zare cel pu\in o stea+i zarile z`mbesc lehuze. . . . . . . . . . . .S-apuna ochii mei mode=ti,Sa mi se stinga-n jur paunii,Doar pl`nsul sterp sa nu mi-l rupDe marginea perfec\iunii...“Ve=nicia se na=te, =i pentru Ana Blandiana, tot la sat. Aici vorbele se identifica in chip normal cu lucrurile =i oamenii sunt purtatori de eresuri =i basme:„Vreau drumul parin\ilor mei sa-l intorc,Vreau satul cu sunetul lacrimii mele,

Poteca din holde =tiuta din somn+i reintrarea vorbelor in lucruri.“Calc`iul vulnerabil este cartea care individualizeaza talentulAnei Blandiana =i-i arata disponibilita\ile pentru temele mari ale poeziei. +i chipul ei liric se modifica: adolescenta baie\oasa care se intorcea victorioasa cu arcul pe umeri, alaturi de prietenii sai,=i se lasa spalata de ploile tinere, laud`nd miracolul lumii =i bucuria simpla de a exista, descopera deodata complica\iile =i dedesubturile lumii. Chipul ei capata asprimi de stare\a t`nara =i spiritul renun\a la morala beatitudinii, opt`nd pentru o morala a ascezei =i a tonurilor clare. Din reveria candorii, poezia trece intr o reverie a suferin\ei =i a freneziei tragice.S-a spus ca elementul nou in A treia taina (1969), fa\a de poemele dinainte, ar fi intoarcerea la starea de puritate a copilariei. Obosita de ascetismul moral al poeziei, Ana Blandiana redescopera inocen\a lucrurilor. Sunt c`teva poeme (Pieta, Dorin\a) care pledeaza in favoarea acestei metamorfoze, insa nostalgia dupa inima pura a lucrurilor se vedea =i in poemele din Calc`iul vulnerabil. E greu a deduce, a=adar, un program liric din ni=te versuri ce-mi par a gravita in jurul altei idei: neputin\a de a alege, imposibilitatea cunoa=terii ca act, in primul r`nd, moral. Aceasta o exprima Ana Blandiana limpede in Hotarul:„Caut inceputul rauluiCum cautam in copilarie marginile ploii...Degeaba am crescut,Din toate puterileAlerg =i acum sa gasesc locul undeSa ma a=ez pe pam`nt =i sa contempluLinia care desparte raul de bine.Dar totdeauna raul inceteaza-nainteDe a-i descoperi hotarul+i reincepe-nainteDe-a =ti p`na unde e binele.“Sn acest album cu acuarele dam peste tot de o uimire, de o umilin\ain fa\a materiei, de, in fine, o contemplare ing`ndurata a proceselor vitale. Iata spaima de decizie (Nealegere), sentimentul, apoi, de complicitate =i suferin\a de a fi solidar cu Universul (Legaturi):„Totul este eu insumiDa\i-mi o frunza care sa nu-mi semeneAjuta\i-ma sa gasesc un animalCare sa nu geama cu glasul meu /.../Ma haituie=te Universul cu mii de fe\e ale mele+i nu pot sa ma apar dec`t lovind in mine.“Identitatea totala cu Universul ascunde totu=i orgoliul unei subiectivita\i dominatoare. Universul — vrea sa spuna poeta (inOchiul inchis), lu`nd o sugestie din Rilke — exista at`ta vreme c`t exista spiritul care sa-l contemple =i o simpla inchidere de pleoape poate arunca in neant totul:Nu indraznesc sa-nchid o clipa ochii de teama sa nu zdrobesc intre pleoape lumea sa n-o aud sfar`m`ndu-se cu zgomot ca o aluna intre din\i.C`t timp voi mai putea fura din somn?C`t timp o voi mai \ine-n via\a?

Privesc cu disperare+i mi-e c`ine=te milaDe Universul fara aparareCe va pieri in ochiul meu inchis.“Alte versuri trimit la Blaga (Batr`ni, Siha=trii, Alternativa) sauArghezi (Calatorie, Pieta). Ana Blandiana gloseaza aici in jurul unor mituri cunoscute, cum este acela al pustnicului sau alintoarcerii la starea de inocen\a a naturii. Nu sunt, fire=te, lucruri noi, numai surpriza de a le afla tratate in chipul unei confesiuni simple, fara afectarea marilor revela\ii, este noua =i intaritoare.Satana — ca sa luam un exemplu — este un principiu sine-qua non al existen\ei. Fara el, fara adica ideea de rau, de dezordine,Dumnezeu — perfec\iunea, binele — nu ar exista (Alternativa).Aceasta specula\ie s-a mai facut pentru a sugera ideea de dualitate, de echilibru in Univers. Ana Blandiana ii adauga o nuan\a de joc, de copilarie. Dumnezeu =i Satana stau pe c`te un capat al unei sc`nduri ce se balanseaza =i, pentru ca cel dint`i sa fie totdeauna sus, trebuie ca Satana sa ram`na totdeauna jos, o contrapondere necesara. Sa ram`nem in aceasta figura\ie biblica. Sngerii cad in pacat (Cadere) nu din gre=eala, ci din oboseala. Siha=trii fugi\i de lume au uitat sa mai urasca =i Dumnezeu se arata enervat de aceasta amnezie. Isus, fugit de pe cruce, solicita odihna, moartea, perspectiva invierii il deprima (Pieta).Aceste frumoase specula\iuni au cusurul de a atinge prea multe chestiuni grave, de a aglomera temele mari ale liricii intr-un spa\iu prea mic de medita\ie. De aici vine, probabil, impresia de afectare, de tratare cordiala, prea literara, a miturilor, pe care au avut-o comentatorii poeziei sale. Este de observat insa ca aceste spa\ii sunt— in A treia taina — asediate de peste tot de nota\ii pornite dintr-o percep\ie proaspata. Actul cunoa=terii se transforma, in fond, in poeziaAnei Blandiana, intr-o elegie pura =i inalta, ca in fermecatoarea Elegie:„Leaga-mi urechile cu fo=net de aripiSa uit mecanicul vuiet de zbor+i pentru a nu mai cauta sa-n\elegAcopera-mi ochii u=or.+i lasa ploaia sa curga pe trupulPrin care uimirea a trecut ca un plug.Sngaduie limbilor ro=ii-ale ierbiiSa ma suie pe rug.Sndura-te-apoi =i cheama ninsoareaSa cada nebuna, sa cada,Labele pasarilor sa-mi puna, pioase,Cruci pe zapada.“N-a disparut din poeme sentimentul de oboseala in lucruri, deinserare a fiin\ei =i, intr-o splendida ruga, Blandiana comunica dorin\a de a \ine universul in loc, de a impiedica marea tacere:„Lasa-mi, toamna, iarba, lasa-miFructele =i lasaUr=ii neadormi\i, berzele neduse,Ora luminoasa.Lasa-mi, toamna, ziua, nu mai

Pl`nge-n soare fum.Snsereaza-ma pe mine,Ma-nserez oricum.“Ceea ce reprezinta pentru un pictor a picta aerul este pentru un poet a g`ndi timpul. Blandiana recurge la o ingenioasa analogie cu sens tragic: „Sunt / asemenea / nisipului clepsidrei / care / poate fi timp / numai / in cadere.“ Versuri memorabile, ca multe altele in poemele acestea care nu ezita sa rastoarne sensul miturilor mari.Caderea sacrului in existen\ial este un motiv care se repeta. Am citat mai inainte c`teva imagini comice ale transcendentului. Blandiana reia =i in alte forme tema caderii in lume, substituind ideii de pacat ideea de devitalizare a cerului. Sngerii cad pe pam`nt nu pentru ca au gre=it, ci pentru ca au obosit in eternitatea vazduhului. Imagine tragica a divinului:„S-au stins profe\ii in pustie,+i ingeri cu aripile-at`rn`ndSunt du=i incolona\i+i str`n=i in pie\e.Vor fi judeca\i in cur`nd.Vor fi intreba\i: ce pacatLe-a alungat fapturile din ceruri?Ce vina? Ce tradare? Ce gre=eala?Ei, cu o ultima iubire,Ne vor privi ince\o=a\i de somn+i n-or gasi draceasca indraznealaDe-a marturisi ca ingerii, cadNu din pacat, nu din pacat,Ci din oboseala.“Aceasta elegie a fiin\ei, care este, care a devenit poezia Blan dianei, cu accente din ce in ce mai profund metafizice, continuain cele zece poeme inedite din Cincizeci de poeme (1970), domi nate de o figura\ie sacra (Dumnezeu, Fiul) =i de simbolurile sf`r=i tului. Este mai int`i imaginea fiin\ei fragile =i speriate:„Stam at`rna\i de jilava icoanaCa lacrimile-n geana unor nesiguri zei,“ reluata =i in alte versuri scrise in tonalitatea grava a psalmilor.Somnul, v`ntul nefiin\ei, lini=tea prevestitoare a toamnei, lacrimile ce cad din cer („Cine pl`nge deasupra mea...?“), noaptea ce cade peste calendare, fratele „intru negasire“, fiul cuminte care esteDumnezeu, dar pe care noaptea-l cre=te =i-l face frate pentru a redeveni apoi parinte, „moartea in lumina“ =i sufletele goale care trag sa moara in iarba... sunt imaginile cele mai pregnante ale acestei elegii metafizice. Blandiana evita sa faca o poezie conce ptualizanta, livresca in marginea ideii de moarte. C`nd incearca,intr-un poem mai demonstrativ (Moarte in lumina) sa vorbeasca despre pacat =i sa compuna o viziune terifianta a nelini=tii mistice am impresia ca nu izbute=te.Sn Octombrie, Noiembrie, Decembrie (1972), Ana Blandiana se hotara=te, in fine, sa vorbeasca in chip mai sistematic in poezie despre eros. Dragostea este vazuta eminescian ca o bucuroasa disperare =i tot eminescian este sugerat =i momentul ei de extaz: somnul, adormirea:„Adormi, adormi,Cum stam cu ochii-nchi=i

Parem intin=i alaturiDoi tineri mor\i egali.Dupa ce somnoros pa=e=te soarelePrin ierbi uscate,Cerul e moale =i lasa pe degeteUn fel de polen.Peste fe\ele noastre se mutaUmbrele c`rdurilor de pasari,Mirosul strugurilor ne patrunde.Adormi,Nu te speria,Pletele noastre vecineRasfirate in iarbaAu inceput sa prinda radacini,Sn cur`nd frunzele ne vor inveliSn auriul omat.Niciodata n-am semanat mai mult,Aripile \i s-au afundat in \ar`na+i nu se mai vad.“Somnul nu este cu necesitate o prefigurare a mor\ii. E intoar cerea pentru o clipa la ritmul pur al materiei, in zona de lini=te =i de plenitudine a sim\urilor. Iubirea i=i regase=te in acest spa\iu chipul ei melancolic, suav, spiritualizat. Dealtfel, in poemele de dragoste ale Anei Blandiana lipse=te nuan\a temperamentala, carnala. Strigatul sim\urilor se pierde in tacerea medita\iei. Dra gostea inceteaza atunci sa mai fie o emo\ie incontrolabila, este o luare de cuno=tin\a, o sensibilizare a spiritului in fa\a problemelor existen\ei. Blaga a pus, la noi, poezia erotica in legatura cu miturile esen\iale, fac`nd din ea o forma de cunoa=tere. Bataia inimii ne pune in contact cu ritmul Universului. Dragostea, cultiv`nd inteli gen\a sim\urilor, deschide o cale spre in\elegerea condi\iei =i a pozi\iei noastre fa\a de lucruri. Aceasta idee nu-i departe de inche ierea ca numai indragosti\ii au acces la cunoa=tere, numai lor li se deschide impara\ia in\elegerii... Fara sa impinga poezia erotica spre pragul conceptelor, Ana Blandiana pune in poemele ei mai multe teme de reflec\ie, cum este aceea a devenirii. Sn pragul som nului hibernal, natura cunoa=te o explozie de vitalitate. Presim\irea agoniei se inso\e=te acum cu un fel de delir vegetal: iarba crapa de seva, pam`ntul se ascunde sub odajdii, arborii se infa=oara intr-o lumina moale, uleioasa, ingerii padurii umbla goi cu gura plina de afine =i arunca semin\e =i fructe in cuplul sortit sa nu inchege rod:„Pe unde calca,Talpa strive=te fruct+i-nseamnaSam`n\a destinata nerodirii,Ne pierdem printre ei —Acestei lumiCrepusculareNoi ii suntem mirii.O, mirii noroco=i ce niciodataSorti\i au fost sa nu inchege rod.Se mira ingerii ca nu port aripi

Sn felul lor st`ngaci, pu\in nerod;Copilaro=i, incearca sa-=i descheieSnsemnele puterii de pe omopla\i,Nereu=ind,Se-apleaca supara\i+i-ncep s-arunce in mineCu fructe =i semin\e.“Sn poemele acestea copilaroase, inchipuite ca desenele picto rilor mari care afecteaza uneori naivitatea, este vorba =i de moar tea adevarata, contemplata insa fara teroare, ca, de altfel, toate categoriile negative ale existen\ei care tind sa capete la Ana Blan diana o luminozitate stranie: disperarea este bucuroasa, suava, moartea — clara, bezna — tandra, curata, povara — dulce, spai mele — moi. Impresia este ca poeta filtreaza, estompeaza totul, luminile ca =i umbrele. De aceea lucrurile, chiar =i cele mai terifiante, impure, se privesc din nou in oglinzi clare, purificatoare, sf`r=ind prin a avea in jurul frun\ii lor cercuri de lumina. Obiectele tind, astfel, spre o stare — daca putem spune — de sfin\enie. Sfin\i ai lumii materiale. Snsa cercul de lumina este =i un cerc al mor\ii (in Clar de moarte), lucrurile traiesc intr-un regim crepuscular, tendin\a lor profunda este sa se retraga, sa se scufunde lent. Figura poetica aAnei Blandiana este, cred, stingerea, dar nu in sensul escatologiei romantice (unde intra =i nuan\a de spectacol), ci ca o insingurare luminoasa =i trista a elementelor, o cobor`re spre starea de inocen\a.Cu aceasta revenim la tema somnului, esen\iala in Octombrie,Noiembrie, Decembrie =i, de aici inainte, in toate poemele Blan dianei. Ea depa=e=te sugestia erotica, dorin\a de somn fiind generala. Nu =tim daca poeta a ordonat sau nu mi=carea fanteziei ei in acest sens, dar toate elementele evocate in versuri au un gest de recul, de inchidere, o fuga, s-ar putea zice, de starea lor normala. Sn primul poem din volum (S\i aduci aminte) este citata marea care „se-nchidea (s.n.) ca o pleoapa / peste ochiul in / care a=teptam“. Sn alt loc, femeia cere mirelui sa inchida ochii pentru ca florile pe care le prive=te sa nu se stinga (Dupa felul in care aluneca luna). Fericirea incepe, apoi, cu o senza\ie de somn: „e-at`ta fericire / c-aproape ca \i-e somn“. Somnul este, a=adar, o stare de gra\ie. Daca mirele i=i plimba prin somn m`na pe trupul femeii, cresc deodata frunze c`ntatoare (Nu-mi voi aminti). Culoarea somnului este intunericul, =i intunericul este rodnic, in regimul lui anotimpurile se inv`rt mai repede, iar indragosti\ii vad mai limpede:„Lasa-ma sa m-aprind de intunericul tauSn lumina feroceSnva\a-ma sa ard intunecat,Modeleaza dupa forma aripilorFlacara mea+i purific-o de orice culoare.Sau,+i mai bine,Da-mi o sam`n\a de intuneric.S-o ingrop in pam`nt /.../Un intuneric in careN-am mai fi frumo=i, nici buni,Ci doar singuri,+i nemaitrebuind sa privim

Snchiz`nd ochii am putea vedea.“Somnului afectiv ii corespunde =i un somn vegetal. Noiembrie este o luna onirica, timpul ei este incert, lucrurile ezita intre via\a=i moarte intr-o reculegere demna. Via\a materiei continua in ritmuri incetinite, elementele luneca spre o stare de iner\ie fabuloasa unde nu este nici g`nd, nici moarte:„R`uri mari trec in somnSpre oceanePurt`ndu-=i poe\ii adormi\i...“Zapada e punctul ultim al acestui proces. E simbolul incetarii totale de a mai trai exterior. Sn acest somn mineral indragosti\ii se refu giaza cu voluptate:„...Dar eu trec prin zapada adormind,Tu e=ti somnul din careNu vreau sa mai ies,Rar c`te-o privire mai mareDistrata, uituca, visez,Neaua moale, inghe\ata pe mine,Ma str`nge,Mi-e cald in somn =i bine+i =tiu c-o sa mor...“L`nga somn apare, ca tema complementara, tacerea. AnaBlandiana o inchipuie =i pe aceasta luminata, creatoare. Poezia este o floare care cre=te in tacerea somnului. Pentru ca lumina spiritului sa poata arde inauntru, trebuie ca lumina dinafara sa se stinga. Caci poezia nu comunica, nu exprima dec`t ceea ce nu exista:„Nimic din ceea ce ascund nu traie=teDincolo de hotarele mele.Niciodata, niciodata nu se va spargeEchilibrul perfectCare doarme-ntre lume+i sufletul meu?Numai pentru ca nu exista-n afaraSl vad in mine-at`t de limpede pe Dumnezeu?“De la pu\inele poeme inedite din volumul Poezii (1974) p`na la Ochiul de greier (1981) se intinde un teritoriu liric in careBlandiana reia =i i=i ad`nce=te temele intr-o medita\ie existen\iala din care nu a disparut cu totul nota de senzualitate. Visul, somnul=i somnul din somn, singuratatea ingereasca a fiin\ei, marea trecere, satul =i arhetipurile lui, zborul care este o cadere fara sf`r=it, beatitudinea in care cloce=te frica, cuvintele care nu =i-au v`ndut inca sufletul, extatica lumina crepusculara, sila de retori ca... sunt lucrurile care se repeta =i se observa in poemele acestea concentrate, de o remarcabila puritate. Blandiana =i-a construit o mitologie lirica =i o completeaza acum cu piese noi. Semnul ei originar ar fi oul care plute=te pe o mare de lumina =i care, divizat, a dat cerul =i pam`ntul =i a produs astfel singuratatea cosmica.Vine la r`nd, in aceasta \ara de miracole tragice, somnul care este un vestibul al mor\ii =i un spa\iu al viselor. Lumea insa=i se sprijina pe cineva care doarme =i viseaza =i noi to\i, oamenii, „suntem visa\i de cineva / visat la r`ndul sau de altul / care e visul unui vis anume“... O viziune asemanatoare are =i Grigore Hagiu in Sfera g`nditoare, in varianta insa a visului conceptualizant.

La Blan diana, visul este o no\iune existen\iala =i filozofica in accep\ia data de Blaga. Sn Somnul din somn (1977) =i Ochiul de greier =i in o buna parte din poemele din 1974, tot ce este in lume se petreceintr-o somnie situata intre voluptatea eminesciana a integrarii in ritmurile cosmice =i teroarea blagiana a sf`r=itului. Blandiana aduce o nota personala senzorial-intelectuala, un rasfa\ al spiritu lui angoasat de ideea mor\ii =i sedus, in acela=i timp, de viziunile crepusculare. „Mi-e frica de somn / =i ru=ine / a fi“ — scrie intr-un loc pentru ca intr-un poem mai incolo sa aduca imaginea implinirii=i a adormirii in aromele toamnei: „Mi-e somn a=a cum li-e somn/ fructelor toamna, / Mi-e somn =i mi-e bine /.../ Adorm / =i capulimi putreze=te de visuri, / Alcooluri dulci / se distileaza bl`nd, /La r`ndul lui un inger — vierme adoarme / =i-ncepe sa viseze / putrezind.“Este limpede ca a vorbi despre somn este a vorbi despre moarte,=i a vorbi despre moarte in poezie este totuna cu a vorbi despre frica existen\iala, despre timp, despre singuratate, despre natura=i, inainte de orice, inseamna a vorbi despre poezia care i=i asuma aceste subiecte. Blandiana are un fel inimitabil de a-=i implica bio grafia in aceste teme abstracte. O biografie a fiin\ei, mai pu\in(in aceste volume) o biografie sociala. Cu ce sa incep? Poezia ei este o tragedie in alb, un desen pe o frunza transparenta, un bocetintr-o cascada de lumina. Sa citez, int`i, imaginea unei singurata\i eminesciene inso\ita de ideea curgerii timpului: „Sn nop\i clinche titoare sa stau =i sa contemplu / Singuratatea lunii =i pl`nsul ei enorm / Reverberat in nouri ca-n murii unui templu / Pe c`nd via\a-mi trece =i turmele imi dorm“ =i, in continuare, aceea=i ideeintr-un pastel pe care Geo Bogza nu ezita sa-l puna alaturi de Sara pe deal. Blandiana folose=te dinadins, imi inchipui, verbul eminescian cura pentru a trimite la viziunea romantica a ireversibilita\ii =i a lini=tii cosmice. Poemul este, intr-adevar, splendid in clasicitatea lui:„Dealuri, dulci sfere-mpaduriteAscunse jumatate in pam`ntCa sa se poata bucura =i mor\iiDe carnea voastra rotunjita bl`nd,Poate un mort sta ca =i mine-acum,Asculta ve=niciile cum cura,S=i aminte=te vechi vie\i pe r`nd+i contempl`ndu-va murmura:Dealuri, dulci sfere-mpaduriteAscunse jumatate in vazduhCa sa se poata bucura =i viiiDe nesf`r=it de bl`ndul vostru duh...“+i, pentru ca e vorba de modele sa precizam ca satul are, in mito logia lirica a Blandianei, func\ia pe care i-a dat-o Blaga: locul in care se reveleaza eternitatea =i supravie\uiesc tiparele, miturile.„Cladit in alb“, satul din Somnul din somn =i celelalte poeme este un eden in care patrund semnele sf`r=itului:„Ce poate fi fericirea,Daca nu aceasta plutire,Printre fructe =i frunze,“

insa in aceste patriarhalita\i prafoase =i vrajite, in care fo=ne=te eternitatea, orele cad =i mor, iar cucul (pasarea prevestitoare aBlandianei) anun\a, c`nt`nd, sf`r=itul lumii:„Sn satul in care ma-ntorcCeasuri cu cuc sfarma vremea+i mari buca\i de tacereZac sparte in praful din drum.Acele se inv`rt cu harnicie,Arat`nd mereu ceva de neprivit.Orele au cazut de mult,Au murit,Numai acele alearga fara sf`r=it+i dezorientat, c`nd =i c`nd,Cucul apare =i-anun\aSf`r=itul lumii, c`nt`nd.“Bucolismul spiritualizat al Blandianei atinge =i asemenea sunete grave prin care patrunde, in poem, un sentiment obscur de teroare aproape mistica. Apare =i sentimentul de t`rziu in lume, de invraj bire a pa=nicei naturi. Iarna „ninge cu du=manie“, „ninge hidos“=i imaginea pam`ntului inve=m`ntat in alb (sclipitoare =i desfata toare la poe\ii de tipul Alecsandri) e, aici, apocaliptica. Borea lismul, poezia imacularii =i toate celelalte metafore ale purita\ii hibernale pier intr-un strigat existen\ial: „Am inghe\at / in singura tatea mea ingereasca“. De la poe\ii spiritualizan\i mai vechi (inclu siv de la Arghezi) vine, intr-un fermecator poem din Stea de prada, viziunea transcenden\ei in care ingerii s-au copt =i cad pe pam`nt ca poamele toamna:„...Din c`nd in c`ndUn pocnet infundatCa la cadereaUnui fruct in iarba.Cum trece timpul!S-au copt =i-au inceput sa cadaSngerii:S-a facut toamna =i-n cer...“Blandiana i=i regase=te in asemenea desene mai suave gra\ia=i credin\a ei intr-o religie a purita\ii. Satul redevine, in astfel de clipe, un topos al miraculoaselor impliniri (coaceri), cerul se lasa sub greutatea stelelor =i pe pam`nt cirezile se intorc de la pa=une in amurguri incendiate. Snsa in aceste pasteluri heliade=ti, caligrafiate fin, este mereu prezenta sugestia mor\ii spornice, harnice. Blandiana=i-a facut din aceasta idee axul poeziei sale. Simbolul acestei intrepa trunderi este, in afara somnului, toamna, anotimpul c`nd:„Voluptuos =i cu neru=inareVia\a =i moartea se intrepatrund.“Toamna este in aceasta viziune lirica o beatitudine corupta, o bucu rie a desav`r=irii amenin\ate de o moarte frageda. Sunt in poemele ultime ale Blandianei nesf`r=ite nuan\e ale acestei idei. Aleg una fermecatoare in ambiguitatea ei:„Sntr-o beatitudineUimita ea insa=i de sine;

Fructe senzuale cu viermiSn carnurile dulci de ru=ine“...Exista in poemele acestea cu lumini taioase (sa le spunem astfel) un fel de a cuprinde lucrurile =i un fel meticulos de a organiza poemul. Blandiana are predilec\ie, in ce prive=te lumea materiala, pentru un spa\iu situat, cum am precizat mai inainte,intre doua realita\i care ar trebui sa se respinga. E linia sub\ire care separa plinul de gol, purul de impur, fiin\a de nefiin\a. Acest fraged hotar „intre doua lumi care se devora“ este cel mai des invocat in poeme: „aceasta triumfatoare / \ara a nimanui / dintre via\a =i moarte“, in fine, misterul locuie=te „in valea dintre suferin\a =i moarte“. Toamna este, ea insa=i, un fraged hotar. Poeta detesta „ar=i\a lubrica a verii“ =i are oroare — s-a putut constata— de frig =i de ghe\uri. Sn genere, respinge excesul, preaplinul, aglomerarile, materiile prea consistente sau materiile care fierb sub puterea unei mari energii. E semnificativ, in acest sens, scurtul poem Ora= oriental:„Ora= oriental de c`mpieCu seva prelinsa pe strazi,Cu soarele fara ru=ineSorbindu-=i sordidele prazi,Ora= lichefiat, r`u fierbinte,+i cr`ncene-arome urc`ndSpre cerul de fructe in careSe strica ultimul g`nd.“ unde se vede limpede oroarea de obiectele lichefiate de caldura.Chiar lumina, elementul pur, imaterial, produce prin extensie, dila tare, o alarma a fiin\ei, o panica existen\iala teribila:„Mi-e frica de-at`ta lumina,De prea multe flori imi e frigMi-e somn de iubirea deplina+i nu =tiu pe cine sa strigSa stinga in mineCereasca gradina,Sa sparga din calea oceanului negruExtaticul dig.“Culoarea favorita a Blandianei este „albul fara margini“, iar dintre calita\ile materiei cea dint`i este fragezimea. Dam in poemele ei peste o veritabila reverie a fragedului. De la inger la vierme, obiec tele poetice ating in momentele lor de gra\ie sublimul fragezimii:„ingeri umili =i fragezi“, „st`lp fraged“, „fragede moa=te“, „fragedul vierme“, „frageda moarte“, „frageda forma a crengilor ude“. Dupa fraged, vine umbra. Lucrurile tind sa se dematerializeze pe masura ce patrund in acest spa\iu de sublimita\i corupte care este poezia.Starea lor ultima e starea de umbra: „umbra de buburuza urc`nd/ chinuitor / o umbra de iarba“. Am lasat la urma adormirea =i somnul spre care tind toate lucrurile din poezia Blandianei.Soarele, ingerii, norii, poamele, zeul batr`n, viermele, pam`ntul— toate traiesc intr-un regim hipnotic =i t`njesc spre starea de adormire: „crucea cuprinsa de somn“, „pam`nt apus in somn“,Avram Iancu e „invinsul crai al adormirii noastre“, „pam`ntul nostru pustiit de somn“, „roi somnoros de albine“, norii care„adorm pe ceruri“, „ritmul somnatic de unda“ etc... O treapta spre adormire este picotirea =i un

echivalent al somnului, in lumea cos mica, este picurarea: „soarele picotitor“, „vazduhul cum picurainspre amiaza“, turme de picotitori miei trec prin c`mpiile poemu lui =i pe cer sta imobil un „soare picotitor“... Sensul acestei ador miri, picotiri generale este desigur curgerea, trecerea lenta a frage dului hotar imaginata de Ana Blandiana ca o transhuman\a sf`nta(„=i-n transhuman\a sf`nta sa curgem impreuna“), ca o pregatireinceata de moarte (marea trecere).Primind aceasta viziune grava, poezia Blandianei nu renun\a la o anumita dorin\a de seduc\ie. Ea nu se hotara=te sa paraseasca valea care desparte tar`murile =i nu-=i refuza, vorbind de moarte, o anumita gra\ie a jocului. Poemele sunt taiate in materii pure, gra\ioase =i fragile ca ni=te balerine pe o scena vasta. Este greu sa determini temele acestei poezii =i sa-i analizezi ideile care au, uneori, o bataie foarte lunga =i razbat in alte planuri. Vagul simbo list =i nelini=tea moderna, starea de reverie =i con=tiin\a unei teri bile complicita\i a lucrurilor in univers se unesc =i se aproximeazain aceste medita\ii lirice delicate =i grave. Nu-i o poezie de cunoa= tere in sensul vechi al conceptului, de=i cunoa=terea poetica consti tuie o tema de care Blandiana se apropie des. Cunoa=terea se orga nizeaza in acest caz ca o arhitectura de intrebari. E o for\are a limitelor, o incercare de a cuprinde cu mijloacele de in\elegere ale poeziei ceea ce se situeaza, adesea, dincolo de in\elegere: „De ce nu se-amesteca totul?/De ce nu se-acopera / Pielea lucioasa a pam`ntului cu blana?/De ce nu rasare iarba verde =i frageda / Pe spinarea fierbinte a fiarelor din paduri?/De ce nu le cresc pomilor aripi / +i pasarilor radacini?/De ce nu ciripesc pietricelele fericite?De ce marginea r`ului?/Eu de ce nu inva\ sa urasc?/Eu de ce?/— O, Doamne, ce copil obositor, / Ofteaza ingerul.“Este limpede ca poetul cauta altfel dec`t filozoful. Filozoful nu se apuca sa caute p`na n-a gasit deja. Poetul cauta nu ca sa afle, el infa\i=eaza doar aventura cautarii, pune intrebari fara raspuns=i incearca u=i care nu se deschid niciodata. E un provocator al haosului =i un expert al necuprinsului. C`nd se int`mpla sa gaseas ca, e nelini=tit =i pune, in continuare, alt r`nd de interoga\ii. Cum scrie Blandiana intr-un frumos poem: „Mi s-a spus sa te caut / +i eu insami nu voiam dec`t cautarea. / Nici macar nu ma g`ndisem/ Ce m-a= face cu tine / Daca te-a= gasi. / Te-a= pune in pam`nt ca pe-o sam`n\a? / Te-a= hrani ca pe-un animal domestic / Soco tindu-\i foloasele blanii =i carnii, / L`nii =i laptelui? / Sau, dimpo triva, m-a= lasa eu devorata / Ca de o fiara? / Sau ca printr-o padure / M-a= rataci cu spaima prin tine? / Sau ca intr-o prapastie/ M-a= lasa sa cad nebanuind ad`ncimea? / Sau ca intr-o mare /M-a= inmorm`nta in pe=ti?/Mi s-a spus sa te caut, /Nu sa te gasesc.“Poezia din Stea de prada (1985) oscileaza intre doua spa\ii imaginare =i intre doua stari de spirit. Ordinea lor ar trebui sa fie, probabil, alta. Sn poezie insa ele se confunda =i ceea ce ieseint`i in fa\a este un tar`m ciudat de lumina =i intuneric, de gra\ie=i spaima. Sa vedem, int`i, ad`ncimile gra\iei in aceste ing`ndu rate reverii. Aleg poemul Pe cer: un desen cu linii sub\iri, oincercare de a transcrie ceea ce nu are, in fond, contur =i durata.O poezie de-o admirabila puritate =i acurate\e a gra\iosului =i inefabilului: „Treceau clipe mari zdren\uite pe cer, / Mi=c`nd pe zapada umbre-abia colorate, / Le priveam cum rasar, cum v`slesc=i cum pier / Sn lumina din care izvor`sera toate. // Vinovate de-a fi doar at`t se-oglindeau / Snmul\indu-=i himera in omatul com plice, / Ca =i cum s-ar scuza ca-s prea ginga=e sau / Ca =i

cum, uluite, ar cerca sa explice // Ve=niciei fiorul impacat =i intens / Al fapturii lor lungi, de nor auster. / Caci, scapate istoriei =i curate de sens, / Treceau clipe mari zdren\uite pe cer.“Imagina\ia opereaza, aici, cu imponderabile =i se intinde, nes tingherita, lene=a pe c`mpuri vaste de suavita\i. Ea antreneaza o poezie a reveriilor calme =i luminoase, caligrafiata fin =i oprita — cum s-a vazut — inainte de a se explica. Ram`ne totdeauna o umbra, un nein\eles pe care cititorul trebuie sa-l lamureasca fara sa-l epuizeze.+i umbra, nein\elesul din poem depa=esc rela\iile obi=nuite intre obiecte. Poezia Blandianei nu ocole=te, chiar in aceasta ipostaza mai lini=tita, t`lcul rela\iilor ce ne scapa. Sn fervoarea ei patrunde un \ipat stins care tulbura spiritul inc`ntat de miracole.Sn celalalt capat al imaginarului se afla un spa\iu mai agitat =i mai pu\in armonios. Cartea de acum a Anei Blandiana este, in fapt, acaparata de aceasta latura, mai tulbure =i mai angoasata, a sensibilita\ii (imagina\iei) sale. Poeta starilor de reverie poate (=i este cu adevarat) taioasa =i profetica, ochiul ei vede nu numai ceea ce este delicat =i sublim in lume, vede =i derizoriul, co=marul existen\ei. Fiin\a nu-i numai un turn de tacere, este =i un turn de spaima. Blandiana gase=te intr-un poem (Gemenii) o imagine extraordinara pentru a sugera aceasta intui\ie a sensibilita\ii ei.Iat-o: „Gemeni in uterul spaimei, / Locuitori ai aceleia=i celule, /Orbi =i mu\i / Sn bezna sonorizata salbatic / Numai de pulsul hranitor, / Smulg`ndu-ne din nevertebrate, / Din pe=ti =i din pasari, din fiare, /Ca sa ne poata na=te / Dupa chipul =i asema narea Ei. / Fara drept de apel / Condamna\i la na=tere, / Singuri=i neputincio=i in fa\a / Cre=terii noastre-nvelite / Sn trupul ei crescator / Ca-ntr-un morm`nt ce dospe=te via\a viitoare. / Noi doi, / Gemeni in uterul spaimei.“Poem aspru, scris in alta tonalitate =i cu alte mijloace stilistice dec`t acelea ale poeziei senzoriale, mai vechi. Tema vinova\iei =i a complicita\ii (care mi se pare esen\iala in poezia Anei Blandiana) leapada aici inveli=urile obi=nuite, nota\ia este mai febrila =i ritmurile versului mai iu\i. Apare, in poemele astfel g`ndite =i in acest fel scrise, senza\ia de destramare in lume. Cerul i=i arata viscerele, lumina putreze=te, universul este un pustiu vegheat de o stea de prada: „E prea t`rziu: /Celula insa=i se destrama, / Nu mai recunosc nici un pact — / Apusul de soare e r`nced / +i rasaritul trucat. / O stea de prada p`nde=te / Clipa lucirii supreme/ Pe cerul acid ca un sc`ncet / Care dizolva blesteme; / Dar raza se face prafoasa / +i v`ntul o spulbera scurt, / Gramezi de nisip luminos / Se troienesc prin unghere. / E prea t`rziu: / Seninul, de este, e doar furt, / C`nd norii etaleaza / Cere=tile viscere //Cu o neru=inare exorciz`nd iubiri. / Indiferenta sie=i, celula se destrama, / Lumina se usuca de propria ei putere / Asupra universului pustiu, / C`nd \ipatul e moarte, / Tacerea e infama /+i bezna are radacini sub\iri / Sn prea t`rziu.“Nu-i o viziune inedita in poezie. De la romantici incoace, to\i marii poe\i au dat asemenea imagini ale sf`r=itului =i au sugerat dimensiunea metafizica a fiin\ei. Arghezi =i Blaga au impus, in aceasta privin\a, doua modele lirice. Blandiana traduce in felul ei aceasta tema cople=itoare: o implicare, int`i, discreta a subiecti vita\ii, o imprecizie, apoi, calculata a obiectului =i mai multe straturi de aluzii =i umbre care lasa intredeschisa in\elegerea simbolului grav. Poema devine, in cele din urma, o mica fabula din care a fost eliminata morala de la urma. Morala =i-o imagi neaza singur cititorul nevoit, astfel, sa ciocaneasca de mai multe ori pere\ii versurilor =i sa descopere miezul unor propozi\iiindoielnice. Aleg, aproape la int`mplare, din volumul Stea de prada un poem construit ca o dantela de incertitudini, foarte sugestiv =i de mare for\a lirica: „Ce nenorocire sa =tiu / Ca nu exi=ti dec`t in mine, /Sa nu te simt in nici un fel / +i totu=i sa nu ma indoiesc /

Ca e=ti acolo! / Dar daca, totu=i, m-ai parasit / +i eu ingrijesc cu supunere / +i ridicol devotament / Frumo=ii pere\i ai statuii /Goale pe dinauntru — / Fara nici o fisura / Prin care sa se poata zari ceva — / Sntreb`nd incet, cu spaima, din c`nd in c`nd, /«E=ti acolo?» / De=i =tiu ca tu nu raspunzi / Din principiu...“Trebuie sa ne schimbam impresia pe care am avut-o p`na acum despre poezia Anei Blandiana. Caligrafia impresionista, senzoriala de inceput a evoluat spre o poezie cu implica\ii metafizice =i sociale. O poezie din ce in ce mai mult (ii folosesc o imagine) gravida de idei. Dansul nu este numai un joc. Este =i o g`ndire a jocului