analiza procesului de evaziune fiscala specifica domeniului bancar

91
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Analiza procesului de evaziune fiscala specifica domeniului bancar EVAZIUNEA FISCALĂ Multitudinea obligaţiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor ca şi, sau mai ales, povara acestor obligaţii au făcut să stimuleze, în toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare a obliga-ţiilor fiscale. Evaziunea fiscală a fost întotdeauna în special activă şi ingenioasă pentru motivul că fiscul lovind in averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes: interesul bănesc. Evaziunea fiscală este capitolul cel mai studiat din dreptul fiscal atât de tehnicieni cât şi de teoreticieni, jurnalişti, etc. Cu toate acestea şi în profida a tot ceea ce se scrie despre cauzele, modalităţile, amploarea, controlul sau sancţiunile privitoare la evaziunea fiscală, cuvintele care desemnează acest fenomen sunt imprecise, iar domeniul pe care îl explorează este incert. Ca atare, evaziune fiscală, este o noţiune foarte dificil de precizat, iar, în plus, nu există o definiţie legală a fraudei fiscale (la noi ca şi în alte ţări, ex. Franţa). Pagina 1 din 91

Upload: lavitrifanhd

Post on 05-Jul-2015

152 views

Category:

Documents


11 download

TRANSCRIPT

Page 1: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Analiza procesului de evaziune fiscala specifica domeniului bancar

EVAZIUNEA FISCALĂ

Multitudinea obligaţiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor ca şi, sau mai

ales, povara acestor obligaţii au făcut să stimuleze, în toate timpurile, ingeniozitatea

contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare a obliga-ţiilor fiscale. Evaziunea

fiscală a fost întotdeauna în special activă şi ingenioasă pentru motivul că fiscul lovind in

averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes: interesul bănesc. Evaziunea fiscală este

capitolul cel mai studiat din dreptul fiscal atât de tehnicieni cât şi de teoreticieni, jurnalişti,

etc. Cu toate acestea şi în profida a tot ceea ce se scrie despre cauzele, modalităţile,

amploarea, controlul sau sancţiunile privitoare la evaziunea fiscală, cuvintele care

desemnează acest fenomen sunt imprecise, iar domeniul pe care îl explorează este incert. Ca

atare, evaziune fiscală, este o noţiune foarte dificil de precizat, iar, în plus, nu există o

definiţie legală a fraudei fiscale (la noi ca şi în alte ţări, ex. Franţa).

În România, în prezent, actul normativ cadru în materia evaziunii fiscale este legea

nr.87/1994. Faţă de complexitatea fenomenului evaziunii fiscale, este evident că Legea nr.

87/1994 prezintă o serie de imperfecţiuni, acestea fiind de altfel motivul pentru care se

lucrează la un proiect de modificare al acestui act normativ.

I.EVAZUNEA FISCALĂ

1.1.Cauze şi modalităţi de manifestare

Multitudinea de impozite şi taxe pe care trebuie să le suporte contribuabilii-persoane

fizice sau juridice, precum şi, mai ales, mărimea exagerată a acestora, a condus de-a lungul

Pagina 1 din 54

Page 2: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

timpului la găsire de subterfugii din partea acestora de a se eschiva de la plata către stat a

cotelor datorate.

Eschivarea vizează atât impozitele şi taxele directe cât şi cele indirecte şi se referă fie

la diminuarea sumelor ce trebuie achitate către stat, fie la neplata integrală a acestora.

Fenomenul de sustragere de la plata impozitelor şi taxelor către stat (înţelegând prin

stat toate bugetele precum şi fondurile speciale), deci al evaziunii fiscale este caracteristic cu

precădere unei economii libere, de piaţă şi mai puţin unei economii dirijate, centralizate,

etatiste.

Acest fenomen a luat amploare şi la noi după 1990, fiind necesară invenţia

legislativului care, prin Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale a căutat să

stopeze acest adevărat flagel pentru economia naţională.

Deşi pentru o perioadă relativ scurtă fenomenul a avut o tendinţă de diminuare el nu a

putut fi stopat, acesta continuând să existe şi după promulgarea legii pentru combaterea

evazuinii fiscale uneori şi în anumite domenii cu şi mai multă amploare. Ne referim la aşa-

zisa economie subterană din domeniile comerţului cu ţigări, alcool, cafea, petrol etc.

Sigur că în acest context se pune întrebarea: care este cauza amplorii acestui flagel, în

condiţiile în care avem instrumente de luptă împotriva lui? Este vorba de Legea 87/1994 şi

legile care reglementează diferite venituri fiscale în al căror cuprins se regăsesc prevederi

referitoare la sancţiuni, existenţa unei multitudini de organisme cu sarcini în combaterea

evaziunii fiscale.

Pagina 2 din 54

Page 3: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

CAUZE ALE EVAZIUNII FISCALE

Tendinţa de câştiguri uşoare din partea contribuabililor, mai ales în cazurile în care

nivelul impozitelor şi taxelor este foarte ridicat. Acest fenomen s-a observat în special în

domeniul producţiei, importului şi comercializării unor produse cu un nivel ridicat de accize.

Specularea unor prevederi legislative neclare sau interpretative, ceea ce dă naştere

unei aşa-zise ,,evaziuni legale”.

Acest lucru este posibil prin aranjarea de către contribuabilii evazionişti a unor

specialişti în domeniul financiar şi juridic, de multe ori chiar angajaţi ai instituţiilor

însărcinate cu aplicarea legilor. Aceşti consilieri ,,de taină” sunt adesea experţi care au

contribuit la elaborarea diferitelor acte normative ori norme de aplicare a actelor normative

(devenite în ultimul timp adevărate reglementări legale, substituindu-se uneori legiuitorului).

Există în străinătate, dar s-au creat şi la noi, specialişti (avocaţi, consultanţi financiari

experţi), în acordarea de asistenţă de specialitate pe problematica evitării plăţii impozitelor şi

taxelor ori diminuării cuantumului acestora fără a se încălca legislaţia fiscală. Sunt specialişti

în în evaziunea fiscală legală.

Coruperea unor funcţionari sau chiar magistraţi însărcinaţi cu aplicarea legilor din

domeniul fiscal. Sunt cunoscute astfel de exemple relatate în mass-media, cu precădere din

rândul funcţionarilor vamali, ai gărzii financiare, ai poliţiei etc.

Existenţa unor vicii în procedura de înfiinţare şi funcţionare a agenţilor economici. Ne

referim aici la înregistrarea unor firme în sedii fictive ori la posibili-tatea schimbării sediului

legal al firmei şi dispariţia fără urmă a acestora, fără a mai exista posibilitatea legală de

urmărire şi tragere la răspundere.

MOTIVELE care-i determină pe unii conducători de unităţi economice, în special din

cele aparţinând sectorului privat, de a încerca să disimuleze o parte a producţiei realizate şi a

veniturilor obţinute sunt foarte diverse.

În ţările a căror economie este în faza de tranziţie sau bazată pe relaţii de piaţă,

dorinţa unui profit cât mai mare este primul din aceste motive.

Penuria generală, masivă şi permanentă de bunuri şi sevicii, ce caracteri-zează şi în

prezent economiile bazate pe planificarea centralizată a producţiei şi repartiţiei determină o

anumită parte a populaţiei să exercite diverse activităţi nelegale sau să recurgă la diferite

tertipuri pentru a răspunde, cât de cât, nevoilor personale de prim ordin sau chiar celor

determinate de procesele de producţie.

Pagina 3 din 54

Page 4: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Sistemul economic este mult mai permisibil din punctul de vedere al realizării de

venituri noi ca şi al mărimii acestora, fapt ce antrenează şi o profundă transformare a

dimensiunii şi structurii economiei subterane; dacă unele din activităţile subterane, aşa zise

tradiţionale, dispar sau pierd din amploare, altele noi, determinate de legităţile economiei de

piaţă îşi fac apariţia, iar cele vechi capătă noi dimensiuni, mult mai semnificative.

Din multitudinea cauzelor existente, dezvoltarea explozivă a sectorului privat şi, odată

cu acesta, creşterea proporţională a delicvenţei- fenomen care a cuprins aproape toate

sectoarele vieţii economice – pot da o imagine sugestivă asupra creşterii şi transformării

structurale în timp a economiei subterane.

Dacă directorii fostelor unităţi economice de stat nu erau direct interesaţi de modul de

repartizare a beneficiilor sau a altor venituri realizate între întreprindere şi bugetul statului, nu

acelaşi lucru se întâmplă cu proprietarii societăţilor comerciale nou înfiinţate în cadrul cărora

ocupă, de cele mai multe ori, şi funcţiile de administratori.

Pentru obţinerea unui profit personal cât mai mare, o bună parte a acestora uzează de

toate mijloacele, legale sau mai puţin legale, pentru a reduce la minimum plăţile către stat,

oricare ar fi forma şi mărimea acestora, fie că este cazul impozitelor, taxelor sau al diferitelor

altor sarcini fiscale şi sociale.

Rezultă din cele expuse mai sus, că dezvoltarea sectorului privat creează şi noi

condiţii pentru disimularea unei părţi a rezultatelor financiare obţinute tocmai datorită

posibilităţilor de sporire, pe această cale, a veniturilor personale.

O altă caracteristică a tranziţiei, confirmată de starea actuală existentă în majoritatea

ţărilor aflate în această etapă de trecere la economia de piaţă, este deteriorarea economiilor

naţionale, inclusiv în plan social şi moral, fapt ce favori-zează proliferarea a numeroase

delicte şi activităţi ilegale care, în final, duc la dezordine economică.

Cauza acestei situaţii -una din ele- este faptul că la adăpostul privatizării sunt

constituite şi societăţi comerciale fictive prin care se derulează numeroase activităţi

frauduloase ce constituie principalele elemente ale creări şi dezvoltării economiei paralele,

subterane.

Raportul contribuabilului cu impozitul (sistemul fiscal) este înainte de toate o

problemă de percepţie în legătură cu întreaga prelevare pe care el trebuie să o achite. Această

percepţie este în mod evident caracterizată printr-un sentiment de constrângere, chiar de

opresiune, ceea ce explică permanenta opoziţie la impozite (respingere).

Când este vorba să se determine situaţia juridică a contribuabilului, prima idee care se

impune este aceea a subordonării stricte a acestuia legii fiscale. Faţă de fisc, contribuabilul se

Pagina 4 din 54

Page 5: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

află într-o situaţie legală şi reglementară. Acesta este funda-mentul statutului contibuabilului.

Contribuabilul nu participă la elaborarea regulilor fiscale. Acestea, de cele mai multe ori,

sunt, în plus în contradicţie cu ceea ce politicienii i-au promis atunci când i-a solicitat votul.

Ca atare el se simte în multe cazuri înşelat în aşteptări. În ultimă instanţă, “fundamentul

impozitului rezidă în suveranitatea statului”(E.Allix). La rândul său Trotabas exprima astfel

postulatul legalităţii impozitului: “Caracterul legal al impozitului determină natura

raporturilor juridice care există între contribuabili şi fisc, fixând statutul contribuabilului care

este de tip general şi impersonal”.1

Acest caracter legal al impozitului implică, totuşi, consecinţe şi pentru administraţie

care şi ea se află subordonată principiului fundamental şi rigid al legalităţii. Exprimarea

acestui fapt se face prin faptul că administraţia nu dispune, în principiu, decât de o

competenţă bine delimitată care, pentru contribualbil, constituie de asemenea garantarea

drepturilor sale. Aceasta înseamnă că impozitarea este unilaterală, dar nu este arbitrară. În

plus, în vremurile noastre, chiar şi în România de azi (spre deosebire, spre exemplu, de cea

din secolul trecut), contribuabilul, graţie înmulţiri cabinetelor de consiliere fiscală şi

experţilor contabili, graţie dezvoltării considerabile a surselor de documentare fiscală,

dispune de mijloace de informare fiscală la fel de abundente

L.Trotabas et J.M.Cotteret, “Droit fiscal”, Precos Dalloz,1990, pag.112

şi performante ca şi cele ale administraţiei. În plus, internaţionalizarea schimburilor şi

circulaţia capitalurilor au lărgit considerabil spaţiul de manevră al unui contribuabil

atotputernic: societăţile multinaţionale. Ca urmare, contribuabilul contemporan ia din ce în ce

mai mult parte la elaborarea şi punerea în practică a statutului său. Contribuabilul se asociază

destul de des, mai mult sau mai puţin direct, la elaborarea regulilor fiscale care îl privesc (de

la legi la circulare ale Ministerului de Finanţe, de la convenţii fiscale la simple măsuri de

ordin interior). Destul de des, guvernele se decid să participe la negocieri impuse de

reclamaţii ale contribuabillor ale căror activităţi economice sunt stânjenite (jenate ) de

distorsiunile rezultate din conflicte cu administraţiile fiscale.

În pofida acestor realităţi, cei mai conştiincioşi dintre contribuabili resimt în mod

necesar prelevarea fiscală ca pe o amputare injustă, sau cel puţin inoportună a avuţiei

personale. Cel mai adesea impozitul este perceput, deci, ca un sacrificiu. Pe lângă acest fapt,

problema se pune şi dacă nu, în afara sacrificiului material, contri-buabilul nu consimte şi la

un sacrificiu de ordin psihologic.

Pagina 5 din 54

Page 6: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Chiar în forma sa cea mai puţin conflictuală, impozitul este întotdeauna resimţit ca o

constrângere. O primă probă a acestei constrângeri pentru contribuabil o constituie

incontestabil cea a declaraţiei, corvoadă cu atât mai redutabilă cu cât contribuabilul se află

într-o situaţie complexă şi în faţa căreia el se află adesea dezarmat, chiar incapabil să facă

faţă dificultăţilor legate de obligaţiile ce îi revin. La aceasta se adaugă costurile psihologice

accesorii în cadrul cărora complexitatea şi instabilitatea textelor de lege ocupă un loc

important.

Nu este un secret pentru nimeni că o bună parte din caracterul dificil de suportat al

impozitului se află în complexitatea şi caracterul schimbător al legislaţiei fiscale. Această

complexitate este în mod evident datorată, în cea mai mare parte, imaginii multidimensionale

a societăţilor contemporane. Această complexitate, pe care înceacă să o surprindă sistemele

fiscale, este agravată de însăşi instabilitatea sistemului fiscal, datorată evoluţiilor economice

şi sociale rapide la care, în mod permanent, legislaţia fiscală trebuie să se adapteze. Or,

contribuabilii sunt în cea mai mare parte ataşaţi unei anumite securităţi juridice, mai ales

atunci când este vorba de impozit. Astfel se explică expresia englezească “A good tax is an

old tax”.

O altă cale care duce la resimţirea de către contribuabil a constrângerii fiscalităţii, o

constituie controalele fiscale. Pentru mulţi contribuabili, întreprinderi mici, comercianţi,

meşteşugari, profesii libere independente, verificarea este considerată un calvar. Această

situaţie este cu atât mai pregnantă în cazul ţării noastre, cu cât până în prezent nu există o

delimitare clară a atribuţiilor de control ale organelor din cadrul Ministerului de Finanţe, ceea

ce conduce la suprapuneri de controale cu impact asupra psihologiei şi comportamentului

contribuabililor.

Din această cauză, este necesară delimitarea clară şi precisă a atribuţiunilor de control

în domeniul fiscal ale organelor din cadrul Ministerului Finanţelor în vederea eliminării unor

presiuni evidente şi dăunătoare pentru contribuabili şi creşterii eficienţei muncii de control.

Nici structurile specializate ale noilor puteri publice şi administrative ale statului nu

sunt însă suficient de competente şi, din păcate, nici suficient de integre datorită, în primul

rând, salariilor mai mult decât modeste cu care sunt remunerate, comparativ cu sumele

manipulate prin activităţile subterane.

Deşi este cunoscut faptul că atât unităţile economice înregistrate cât şi cele fictive şi

deci nelegale omit să declare o anumită parte din veniturile realizate, autorităţile

guvernamentale nu au găsit încă proceduri eficace a căror aplicare să ducă, aşa cum s-a

precizat, dacă nu la eradicarea fenomenului, cel puţin la reduce-rea dimensiunilor sale.

Pagina 6 din 54

Page 7: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

În ţările aflate în etapa de tranziţie, în perioada în care unităţile economice aparţin

încă statului, supravegherea şi controlul activităţilor economice realizate de către acestea

sunt, în baza practicii moştenite de la vechiul sistem, în sarcina instituţiilor tutelare

(ministere, regii etc.).

Prin sistemul de raportări impuse, instituţiile tutelare solicită şi primesc în mod

periodic informaţii destul de precise asupra activităţii unităţilor din subordine, în special

asupra pierderilor de tot felul (din procesul de producţie, calamităţi, furtuni, degradări etc.),

ca şi asupra modului de recuperare a acestora.

Separat, prin aparatul de control al statului se procedează, cu destulă regularitate, la

efectuarea de controale financiar-contabile efectuate atât de către lucrătorii Ministerului

Finanţelor, cât şi de alte instituţii cu sarcini de control (Curtea de Conturi, Ministerul de

Interne), ocazii cu care se constată o serie de abateri de natura utilizării nelegale a resurselor,

însuşirea sub diferite forme a bunurilor aparţinând colectivităţii, degradării şi deteriorării de

bunuri şi altele.

Rezultatele acestor informări şi acţiuni de control sunt benefice statului, deoarece

aduc importante corecţii asupra sumelor reprezentând veniturile fiscale care, din diferite

motive, unele menţionate mai sus, nu au putut fi realizate datorită faptului că nu erau incluse

în masa impozabilă.

În funcţie de rapiditatea depăşirii fazei de tranziţie, obligaţia de raportare către

instituţiile tutelare a propriei activităţi va dispărea treptat, pentru majorarea unităţilor

economice, cu excepţia instituţiilor bugetareşi a altor unităţi aprobate să rămână în sistemul

public.

Controlul statului, însă, în special controlul financiar, va rămâne principalul

instrument al acestuia în acţiunea de depistare a activităţilor de generare de economie

subterană şi după depăşirea fazei de tranziţie.

Dintre formele controlului financiar-contabil, controlul fiscal este cel care răspunde

mai bine, în această perioadă de tranziţie, cerinţelor crescânde de depistare a activităţilor ce

formează economia subterană.

Însă, pornind de la particularităţile economico-sociale ale tranziţiei, este necesar ca

sistemul de control fiscal să fie transformat şi adaptat noilor condiţii caracterizate prin

explozia numărului de agenţi economici, în special al celor cu capital privat, nou înfiinţaţi în

această perioadă, ca şi a multitudinii activităţilor desfăşurate de aceştia.

Cu toate că o partea acestor acţiuni au fost realizate în cadrul pro-

Pagina 7 din 54

Page 8: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

gramelor de reformă a fiscalităţii, fenomenul economia subterană capătă noi

dimensiuni, această situaţie fiind şi consecinţa faptului că numărul controlorilor fiscali este

încă insuficient faţă de volumul activităţilor economice ce se derulează în această perioadă,

iar pregătirea profesională a acestora este încă precară în raport cu dificultatea operaţiunilor,

ingeniozitatea şi versatilitatea noilor categorii de întreprinzători economici.

La toate aceste impedimente se mai adaugă unul, deloc neglijabil, şi anume lipsa de

motivaţie materială a controlorilor financiari, care, aşa cum am menţionat, este departe de a

constitui un stimulent în munca de depistare a activităţilor generatoare de economie

subterană.

Faptul că aceiaşi funcţionari publici care iniţiază legi sunt şi desemnaţi, prin sarcinile

de serviciu, să vegheze la respectarea acestora exercită în structurile agenţilor economici – în

calitate de membrii adunărilor generale ale acţionarilor (AGA), cenzori, membrii ai

consiliilor de administraţie – activităţi legale, dar şi nelegale, cum sunt cele privind

consilierea pe anumite teme economice, lucrări de contabilitate şi altele, pot constitui

premisele proliferării economiei subterane.

Pornind de la aceste câteva considerente de ordin teoretic, apreciem că pentru

abordarea fenomenului economia subterană, în vederea diminuării, dacă nu a eradicării sale,

se impun o serie de măsuri ferme atât la nivelul structurilor guvernamentale, cât şi la cel al

legislativului.

Dintre acestea cele mai importante sunt:

Instituţionalizarea unui sistem fiscal prin a cărui aplicare să se poată realiza cadrul

necesar înregistrării tuturor activităţilor economice şi depistarea celor care sunt potenţiale

creatoare de economie susterană.

O primă urgenţă, în acest sens, o considerăm introducerea impozitului pe venitul

global.

Crearea, în cadrul structurilor actuale guvernamentale, a unui corp de control foarte

bine pregătit din punct de vedere profesional şi motivat din punctul de vedere al salarizării.

MODALITĂŢI DE MANIFESTARE A EVAZIUNII FISCALE

1. Neînregistrarea sau înregistrarea parţială a surselor de venit.

Pagina 8 din 54

Page 9: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Această modalitate este practicată atât de societăţi comerciale cât şi de persoane fizice

autorizate sau neautorizate să exercite o profesie aducătoare de venituri. Exemplificăm astfel

de situaţii:

Pentru agenţii economici:

Din domeniul producţiei şi prestaţiilor de servicii: - neînregistrarea intrărilor (materii

prime, forţă de muncă, utilităţi) şi prin urmare, neînregistrarea ieşirilor – produse sau servicii

care se comercializează fără documente, astfel încât se încasează întreaga valoare obţinută

fără a fi reflectată ca venit. În astfel de situaţii, consecinţele evazioniste au impact asupra

următoarelor venituri ce se cuvin statului:

a) impozitul pe profitul aferent obţinut din valorificarea produselor obţinute şi

neînregistrate;

b) impozitul pe dividendele neînregistrate;

c) taxa pe valoarea adăugată aferentă venitului obţinut şi neînregistrat;

d)accizele aferente produselor valorificate (în cazul produselor purtătoare de accize);

e)contribuţia la asigurările sociale şi de sănătate aferente salariilor plătite

şi neevidenţiate;

f)contribuţia la fondul de pensii pentru agricultori, în cazul produselor alimentare.

Din domeniul comerţului:

-neînregistrarea facturilor aferente unor mărfuri achiziţionate ori achiziţionarea unor

mărfuri fără documente legale de livrare urmate de vânzarea acestor produse şi

neînregistrarea veniturilor obţinute. Consecinţele evazioniste sunt aproximativ aceleaşi cu

cele de mai sus.

Din domeniul importului de produse şi servicii:

-contrabanda cu produse din import neînregistrate la organele vamale şi valorificate

ulterior fără a se înregistra veniturile obţinute. În această situaţie, veniturile statului care nu se

realizează constau în:

taxa vamală neachitată;

taxa pe valoarea adăugată aferentă produselor introduse prin contrabandă;

comisionul vamal;

accizele în cazul produselor purtătoare de asemenea taxe;

impozitul pe profitul aferent, obţinut din valorificarea produselor introduse prin

contrabandă;

Pagina 9 din 54

Page 10: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

impozitul pe dividende;

g) taxa pentru drumuri în cazul importurilor de carburanţi şi mijloace auto;

-diminuarea valorii în vamă a produselor importate este o metodă des utilizată pentru

reducerea impozitelor şi taxelor datorate de importator.Această metodă constă în falsificarea

facturii originale a mărfii importate,iar procedeul este practicat fie de conivenţă cu

exportatorul,fie numai pe riscul importatorului.În această situaţie nu este vorba de o evaziune

fiscală totală ci de plata unor impozite şi taxe mai mici decât cele reale.

O situaţie care a apărut în asemenea cazuri este cea referitoare la modalitatea de plată

a preţului real cuvenit exportatorului. Procedeul practicat depinde de “colaborarea” dintre

exportator şi importator.

În cazul în care falsificarea facturii externe este făcută cu ştiinţa ex-portatorului,

atunci acesta va primi de la partenerul român o valoare mai mică pentru marfa exportată. În

această situaţie, pentru a-şi recupera diferenţa, exportatorul emite o a doua factură în care

obiectul acesteia îl constituie prestarea de diferite servicii, ştiut fiind că pentru acestea nu se

plăteşte vamă şi nici nu pot fi depistate de organele vamale, deoarece pentru serviciile

importante nu se întocmeşte declaraţie vamală de import. Astfel de servicii prestate se referă

la: finanţarea exportului, credite comerciale, consultanţă, asistenţă tehnică, management,

prospectarea pieţei etc.

În situaţia a doua, cînd falsificarea facturii nu se efectuează cu ştiinţa exportatorului ci

numai pe riscul importatorului, atunci recuperarea valorii reale a facturii se face de obicei

prin plata în cash, prin plata din conturi offshore - din afara ţării ori adesea prin compensarea

cu alte operaţiuni de export din România în care preţul este diminuat exact cu valoarea

datorată pentru importurile al căror preţ a fost falsificat.

Pagina 10 din 54

Page 11: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Pentru persoanele fizice

autorizate să exercite profesii aducătoare de venituri din domeniul producţiei,

comerţului şi serviciilor, consecinţele evazioniste sunt relativ identice cu cele pentru agenţii

economici;

autorizate să exercite o profesie liberă(avocaţi, notari, experţi, contabili, medici,

arhitecţi, profesori etc.) consecinţa evazionistă constă în neplata impozitulzui pe venitul

realizat şi neînregistrat şi în anumite cazuri contribuţia pentru sănătate şi pentru asistenţă

socială;

neautorizate. Expresia cea mai cunoscută pentru astfel de situaţii este aşa-zisa ”muncă

la negru”în cazul celor ce lucrează la o societate comercială, dar fără a avea forme legale de

angajare ori în cazul celor ce efectuază activităţi aducătoare de venit, dar fără a fi autorizată

legal să le efectueze. În principal, aici se regăsesc serviciile executate de meseriaşi

neautorizaţi, meditaţii, consultaţii medicale, consultanţa juridică, contabilă, financiară,

comercială etc. Principala consecinţă evazionistă o reprezintă neplata impozitului pe venit

(salarii), CAS, contribuţii pentru sănătate etc.

2. Firmele fantomă sau fictive sunt o altă modalitate de efectuare a evazunii fiscale.

Aceste firme înregistrate într-un sediu fictiv sau mutarea sediului real într-unul fictiv sunt

create special pentru practicarea evaziunii fiscale.

Deşi aparent sunt înregistrate legal, odată ce au documente de constituire, ştampilă,

cont în bancă etc.,el pot să procure de la unităţile specializate documente cu regim special

(facturi, chitanţe, avize de expediţie etc.) care ulterior, prin ascunderea sediului real, se pot

folosi fie în nume propriu, fie pot fi vândute, evident ştampilate cu ştampila firmei fictive.

Din practică a rezultat că asemenea firme se constituie de obicei pentru o singură

afacere de anvergură, după care dispar. Asociaţii sau actionarii adesea sunt cetăţeni străini

care folosesc curent pentru identificare documente false sau falsificate. Din experienţa

autorului a rezultat că la asemenea situaţie se ajunge prin înstrăinarea firmei de către

adevăratul proprietar unor persoane, de obicei străine, fără îndeplinirea formalităţilor de la

Registrul Comerţului şi la Ministerul Finanţelor, astfel că în evidenţele reale se găsesc foştii

proprietari (şi administratori) ai firmei şi nu cei adevăraţi. Aceştia din urmă aflându-se în

postură de anonimat vor utiliza documentele firmei dobândite în afaceri care nu se

înregistrează niciodată în contabilitate şi deci nu se plăteşte nici un impozit către autorităţi.

Pagina 11 din 54

Page 12: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Depistarea noilor proprietari ai firmei devine foarte greoaie, dacă nu chiar imposibilă,

mai ales că noii proprietari, după ce “au tras tunul”, părăsesc ţara, fie că sunt cetăţeni români,

fie cetăţeni străini.

3. Constituirea de firme offshore în ţări considerate ca paradisuri fiscale reprezintă o

modalitate mai elevată şi mai recentă a evaziunii fiscale.

Firmele offshore sunt firme constituite în ţări paradis fiscal şi care nu au voie să

efectueze tranzacţii decât cu străinătatea, deci nu pot să intre în contact cu agenţii economici

autohtoni. Principala caracteristică a paradisurilor fiscale o constituie neplata nici unui

impozit către autorităţile locale (în afara taxelor de autorizare), ori aceste impozite sunt

extrem de reduse. Această tentaţie surâde agenţilor economici din alte ţări cu o fiscalitate

ridicată.

Evazuinea fiscală prin intermediul firmelor offshore se practică după următorul

procedeu: un exportator, să zicem din România, efectuează un export în care preţul este

diminuat. Diferenţa reală de preţ este încasată în contul firmei offshore prin reexportul la

adevărata valoare. Această diferenţă nu este impozitată în nici un fel în ţara paparadis fiscal,

astfel că ea poate fi transferată în ţara exportatoare, în speţă în România, într-un cont personal

şi utilizată după bunul plac al titularului, fără a plăti nici un impozit pe venitul obţinut din

acest export. Aparent această schemă , des utilizată de altfel, se încadrează în aşa-numita

evaziune fiscală legală.

Pagina 12 din 54

Page 13: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

1.2. EVAZUINEA FISCALĂ

cu ajutorul conturilor bancare

Este cunoscut că prevederile legale în vigoare permit ca un agent economic cu capital

privat să aibă deschise două sau mai multe conturi , la bănci diferite. Legea nr. 87/1994

pentru combaterea evaziunii fiscale prevede, la articolul 3, că: “contribuabilii au obligaţia ca,

în termen de cinci zile de la înregistrare, să declare la organul fiscal pe a cărui rază teritorială

îşi au sediul, datele în legătură cu subunităţile constituite în sucursale, filiale, puncte de lucru,

depozite, magazine şi cu orice alte locuri în care se desfăşoară activităţi producătoare de

venituri, băncile şi conturile bancare în lei şi în valută, indiferent de locul unde funcţionează,

în ţară sau în străinătate.

Orice schimbare intervenită în legătură cu datele prevăzute la acest articol se va

comunica organelor fiscale competente, în termen de 15 zile de la data când a avut loc.”

În activitatea practică datorită amenzilor reduse pentru cei ce nu respectă prevederile

acestui articol (amendă de la 100.000 lei la 300.000 lei pentru persoana fizică şi de la 200.000

la 1.000.000 lei pentru persoana juridică) mulţi contribuabili nu reclamă, la organul fiscal,

conturile şi băncile la care şi-au mai deschis conturi.

De reţinut că, în baza legii bancare nr. 58/1998, organele fiscale, cele de poliţie şi

chiar cele ale curţii de conturi nu au acces la informaţii referitoare la conturile agenţilor

economici şi oeraţiunile derulate prin acestea. Accesul acestor organe la informaţii poate avea

loc fie cu acceptul scris al titularului de cont (accept pe care nu şi-l dau cei ce au săvârşit

nereguli), fie pe baza unui mandat emis de Parchet (care nu se emite în condiţiile în care nu

se face dovada săvârşirii unei infracţiuni de agentul economic respectiv).

Deschiderea contului la o bancă se face pe cât de simplu, pe atât de uşor: depunerea

unei cereri şi a documentelor din care să rezulte că societatea comercială este legal

constituită, certificatul de înregistrare de la Registrul Comerţului, dovada înregistrării la

Direcţia Financiară, codul fiscal, statutul şi contractul societăţii şi sentinţa civilă prin care s-a

dispus înfiinţarea societăţii comerciale. Închiderea contului se face printr-o simplă cerere din

partea agentului economic, banca urmărind la clientul său să nu aibă credite neachitate. Într-

un asemenea context legal, după părerea subsemnatului, unii agenţi economici pot săvârşi

acte de evaziune fiscală pe bază de documente “legal” întocmite, cu ajutorul conturilor

bancare.

Pe bază de exemple ipotetice, să urmărim modul în care un agent economic se poate

folosi de conturile bancare pentru săvârşirea unor acte de evaziune fiscale.

Pagina 13 din 54

Page 14: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

S.C. “Y” S.R.L. îşi deschide două conturi: unul la Banca Comercială (B.C.), acesta

fiind folosit numai pentru operaţiuni care sunt operate în evidenţa financiar-contabilă, corect

şi cronologic cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale în vigoare; al doilea cont îl

deschide la Banca Agricolă (B.A.). Cea mai mare parte a activităţii, de circa 60-70% se

derulează prin cel de-al doilea cont. Nici unul din documentele pe baza cărora se derulează

operaţunile din cel de-al doilea cont (facturi, dispoziţii de plată, extrase de cont, file cec cu

limită de sumă etc.) nu ajunge în contabilitatea societăţii comerciale (contabilul şi nici

altcineva din personalul unităţii nu au cunoştiinţă despre acest al doilea punct).

Să presupunem că S.C. “Y” S.R.L. depune în cel de-al doilea cont, deschis la B.A.,

100.000.000. lei în carnete cec cu limită de sumă. Cu carnetul cec merge la S.C. “Z” S.R.L. şi

se aprovizionează cu marfă în valoare de 100.000.000 lei, achitând marfa pe loc. Marfa este

livrată imediat la S.C. “V” S.R.L. care , la rândul său, achită marfa la primire tot cu filă cec.

Întreaga operaţiune a durat patru zile, S.C. “Y” S.R.L. câştigând din această afacere

zeci de milioane lei. S-a lucrat “curat”, cu acte legale, iar din verificările făcute la fiecare din

cei trei agenţi economici, antrenaţi în această afacere, nu se poate ivi nici cea mai mică

suspiciune privind ilegalitatea unor operaţiuni. S.C. “Y” S.R.L. desfăşoară prin cel de.-al

doilea cont numai acele operaţiuni care privesc tranzacţiile cele mai mari, mai sigure şi mai

“curate” (fără încurcături, actele de vânzare – cumpărare având loc rapid şi sigur).

Agentul economic derulează circa 20-30% din cifra de afaceri prin B.C. şi are grijă să

respecte întocmai dispoziţiile legale în vigoare, să-şi achite integral şi în termen obligaţiile

fiscale. La verificările efectuate de organele de control se constată că S.C. “Y” S.R.L. este un

agent economic “fără probleme”, “model” chiar, având evidenţa financiar-contabilă ţinută

corect şi la zi, cu toate obligaţiile fiscale stabilite şi achitate conform prevederilor legale în

vigoare. Ca urmare, acest agent economic va fi tot mai rar verificat, fiind cunoscut că

verificările sunt mai frecvente la societăţi comerciale cu probleme, în special în condiţiile

actuale, când inspectorii financiari sunt sufocaţi de multitudinea şi complexitatea problemelor

pe care le au de rezolvat.

Să presupunem că un inspector financiar are unele INFORMAŢII conform cărora

S.C. “Y” S.R.L. ar fi avut ( sau are) un cont şi la Banca Agricolă, care nu este declarat la

organele fiscale şi prin care a derulat una sau mai multe operaţiuni, de valori mari pe care nu

le-a înregistrat în contabilitate. Practic în sistemul legislativ acual inspectorul nu are nici o

şansă de a descoperi un asemenea act de evaziune fiscală, întrucât la bancă nu i se va permite

accesul la asemenea informaţii, banca motivând acestea prin prevederile Legii bancare nr.

Pagina 14 din 54

Page 15: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

58/1998, care dispun clar, precis şi la modul imperativ asigurarea secretului operaţiunilor

bancare.

Pentru eliminarea unor asemenea fenomene se impun – după părerea noastră -

următoarele măsuri:

1.Prin lege să se prevadă ca un agent economic care are neachitate obligaţii de plată

către buget să nu poată să-şi deruleze operaţiunile bancare decât printr-un singur cont, deschis

la una din băncile din localitatea unde îşi are sediul societatea comercială, respectiv din

localitatea în care se află organul fiscal care o are în evidenţă şi care i-a acordat codul fiscal.

În condiţiile actuale, în care un agent economic are declarat la organul fiscal un singur

cont dar desfăşoară activitatea prin mai multe conturi, deschise la bănci diferite, organele

fiscale nu mai au posibilitatea de a trece la executarea silită a obligaţiilor fiscale pe care le are

către buget contribuabilul respectiv. În contul declarat la organul fiscal vor apărea – şi numai

când doreşte titularul acestuia – numai acele disponibilităţi băneşti pe care contribuabilul este

dispus să le folosească pentru virarea obligaţiilor fiscale. Pentru creanţele pe care le are de

încasat dar pe care agentul economic nu vrea să le folosească, pentru achitarea obligaţiilor se

vor folosi celelalte conturi nedeclarate la organul fiscal; aceasta pentru ca asupra

disponibilităţilor băneşti apărute în respectivele conturi să nu se poată trece nici la executarea

silită de către organele fiscale;

2. deschiderea şi funcţionarea conturilor bancare, pentru fiecare agent economic, se

vor face numai comunicarea şi înscrierea conturilor respective (luare în evidenţă) la organul

fiscal teritorial, care i-a emis codul fiscal, la care îşi are sediul şi unde depune bilanţul

contabil;

3. pentru bănci, prin lege trebui să se prevadă sancţiuni severe pentru fapta de a

deschide conturi agenţilor economici, fără ca aceştia să prezinte dovada de luare în evidenţă,

la organele fiscale, a conturilor respective. În dovada respectivă, organul fiscal va înscrie

obligatoriu, toate conturile şi băncile la care agentul economic respectiv mai are conturi

deschise;

4. fapta agentului economic de a nu declara organului fiscal fie şi numai un singur

cont şi banca la care este deschis trebuie încadrată prin lege, ca infracţiune. În acest sens este

necesar ca atât prin Legea privind combaterea evaziunii fiscale nr. 87/1994, cât şi prin

celelalte reglementări în materie să se prevadă încadrarea ei ca infracţiune a agentului

Pagina 15 din 54

Page 16: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

economic de deschide un cont bancar şi a nu-l declara organului fiscal în a cărui rază

teritorială îşi are sediul şi care i-a acordat codul fiscal;

5. cuplarea organului fiscal cu băncile comerciale printr-un program de calculator, cu

ajutorul căruia organul fiscal să poată şti în orice moment toate conturile şi băncile oricărui

agent economic şi operaţiunile derulate prin acestea. De reţinut că băncile, după ce aproape

10 ani au suferit numeroase şi grave prejudicii din partea unor clienţi (mai multe din acestea

falimentînd) şi-au instituit un sistem organizatoric şi informaţional în special după 1 februarie

2000, prin care sunt protejate, efectiv şi în mod real, împotriva oricăror tendinţe de

prejudiciere din partea clienţilor lor. Prin “Regulamentul nr. 3 din 13 mai 1996 privind

organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei Riscurilor Bancare “

publicat în M. Of.nr. 190/15.08.1996, în vigoare începând cu 1 noiembrie 1996 (conform art.

18 pct.4) s-a infiinţat “Centrala Incidentelor de Plăţi (C.I.P.). Prin “Regulamentul nr. 1 din 21

mai 1999 privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei

Riscurilor Bancare “, publicat în M.Of. nr. 614/16.12.1999, în vigoare începând cu 1

februarie 2000 (conform art. 16), s-a înfiinţat “Centrala Riscurilor Bancare “(C.R.B.).

“Centrala Riscurilor Bancare “(C.R.B.) are rolul de a preîntâmpina tentativa unui

agent economic de a mai contracta credite de la o bancă în condiţiile în care mai are credite

restante la una sau mai multe bănci din România (deocamdată numai pentru sume mai mari

de 200 milioane lei). Spre exemplu, un agent economic care are credite restante la Banca

Agricolă din Satu Mare nu mai poate deschide un alt cont la Banca Comercială din

Constanţa. Aceasta deoarece la depunerea de către agentul economic respectiv a cereri de

deschidere a contului la Banca Comercială din Constanţa, această bancă va trece întâi la

verificarea sistemului informaţional bancar, depistând uşor şi imediat că acest agent

economic mai are un cont deschis la Banca Agricolă din Satu Mare, la care are credite

restante .

“Centrala Incidentelor de Plăţi (C.I.P.) are rolul de a interzice agenţilor economici

care nu au achitat la scadenţă unul sau mai multe cecuri de decontare şi/sau bilete la ordin de

a mai emite alte cecuri şi/sau bilete la ordin. Spre exemplu, un agent economic care a emis un

cec şi/sau bilet la ordin la o bancă din Iaşi nu mai poate să emită alte cecuri şi/sau bilete la

ordin, chiar dacă îşi deschide alt cont la o bancă din Craiova. Aceasta deoarece odată cu

perfectarea documentelor de deschidere a contului, banca din Craiova va consulta fişierul

C.I.P. şi va constata că agentul economic respectiv figurează în acest fişier, adică a emis

instrumente de plată fără acoperire în cont. Banca din Craiova poate (fiind la latitudinea

Pagina 16 din 54

Page 17: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

acesteia) fie să nu-i mai deschidă cont acestui agent economic, fie să deschidă cont acestui

agent economic, fie să-i deschidă cont dar să nu-i atribuie carnete şi /sau bilet la ordin.

Aşa după cum am arătat, în condiţiile unui asemenea sistem organizatoric şi

informaţional se preîntâmpină posibilitatea ca o bancă să fie prejudiciată de unii din clienţii

săi. De reţinut că sistemul bancar din România a ajuns la un asemenea sistem organizatoric şi

informaţional numai şi numai după ce a trecut printr-o situaţie cu adevărat catastrofală. Ceea

ce s-a întâmplat în perioada 1990/1999 în sistemul bancar, sub aspectul numeroaselor şi

gravelor prejudicii suferite, se întâmplă în prezent cu veniturile bugetului de stat. Aşa după

cum este cunoscut, mai multe persoane care au deţinut sau deţin importante funcţii în stat au

afirmat – fiecare în mod independent – ca circa 40% din veniturile bugetului de stat sunt

sustrase prin acţiuni de evaziune şi/sau fraudă fiscală. În unele cazuri s-a avansat chiar cifra

de 60%. În condiţiile în care nu se vor întreprinde cât mai repede măsuri radicale pentru

reducerea substanţială a unor asemenea fenomene, se va ajunge în situaţia ca chiar în

condiţiile unei fiscalităţi deosebit de grele pentru marea majoritate a populaţiei, veniturile

bugetare să nu mai poată asigura îndeplinirea rolului şi funcţiilor statului.

LICHIDAREA unor asemenea grave fenomene din sistemul fiscal nu va putea fi

stopată atât timp cât nu se vor întreprinde măsuri RADICALE, similare celor introduse şi

definitivate până la 1 februarie 2000 în sistemul bancar. Considerăm că prin măsurile propuse

mai sus se va asigura şi o colaborare între organele financiare şi cele bancare în scopul

prevenirii şi lichidării gravelor fenomene de evazune fiscală săvârşite în prezent de unii

agenţi economici cu ajutorul conturilor bancare. Totodată, prin aplicarea în practică a

propunerilor de mai sus se va asigura posibilitatea şi pentru bănici de a se informa, prompt şi

mult mai bine, de la organele financiare asupra situaţiei unor agenţi economici, reducându-se

în mare parte riscul acordării unor credite neperformante. Trebuie înţeles că numai printr-o

REALĂ şi eficientă colaborare dintre bănci şi organele financiare se poate asigura atât o bună

colectare a veniturilor bugetare, cât şi recuperarea, într-o mai mare măsură, a creditelor

restante.

Pagina 17 din 54

Page 18: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

1.3 Plaga înşelăciunilor – Documente de plată

fără acoperire

Atacarea caselor de schimb valutar sau a unor vehicule care transportă valori se

produce destul de greu în România, dar stârneşte de fiecare dată multă emoţie şi se

comentează larg prin toate mijloacele de informare. În schimb fraudele băneşti care sunt

săvârşite sub o diversitate de forme – în general neviolente au luat amploare îngrijorătoare,

dar din păcate sunt încă insuficient analizate şi mediatizate.Tocmai din cauză că nu apar

suficiente avertismente asupra metodelor folosite de făptuitori există tot mai multe victime,

iar pagubele suferite urmează o curbă ascendentă, atingând cifre considerabile.

Spre exemplu, se ştie că a intrat în practica agenţilor economici să livreze mărfuri sau

să presteze servicii contra unor instrumente de plată emise de clienţi, fără verificarea

autenticităţii documentelor şi a existenţei unor disponibilităţi în cont acoperitoare. Dacă în

cazul unor parteneri bine cunoscuţi, cu care se fac în mod curent afaceri şi nu au apărut

niciodată probleme, asemenea precauţiilor pot fi considerate inutile, la prezentarea unui nou

client, o atitudine prudentă este întotdeauna necesară. În ultimi ani, numeroase societăţi

comerciale au suferit pierderi, uneori chiar de ordinul miliardelor de lei, numai din pricină că

au livrat cantităţi importante de mărfuri pe baza exemplarului verde al ordinului de plată pe

care era falsificată viza de primire la bancă. Având în vedere că măsluirea unei stampile

simple,ca şi a semnăturii funcţionarului de bancă nu ridică probleme nici măcar pentru

infractorii fără experienă în materie, verificarea începerii efective a operaţiunii de decontare,

precum şi a existenţei disponibilităţilor în cont trebui să fie o regulă strictă, mai ales că se

poate realiza destul de simplu şi rapid.

Tot astfel, livrarea de marfă ori prestarea de servicii contra unei file de cec înainte de

a fi întrebată banca plătitoare dacă există disponibil incumbă riscuri inutil de asumat ţinând

seama de numeroasele nereguli constatate la utilizarea acestei categorii de instrumente

monetare.

Din datele publicate de Centrala Incidentelor de Plăţi, care funcţionează în cadrul

B.N.R. rezultă că totalul cecurilor refuzate la plată de băncile comerciale în perioada

03.02.1997 (data începerii activităţii) – 31.12.1998 se ridică la 11.215, pentru ca la finele

anului 1999 să atingă 25.821; aşadar o creştere a numărului documentelor în neregulă cu

14.606 într-un an, ceea ce depăşeşte cu peste 30% totalul cumulat pe doi ani precedenţi. Între

01.01. şi 14.04.2000 s-au înregistrat 4218 cazuri, conturîndu-se perspectiva unei depăşiri,

până la sfârşitul anului, a “performanţei” din anul trecut. Iar totalul sumelor refuzate la plată

Pagina 18 din 54

Page 19: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

pentru cecuri cu neregularităţi a crescut de la circa 596 miliarde lei, cît era cumulat în

perioada 3.02.1997 – 31.12.1998, la o cifră în jur de 1.862 miliarde lei la sfârşitul anului

1999. La 14.04.2000 totalul cumulat se ridica la peste 2.162 miliarde lei, rezultând o

amplificare în decursul a 75 de zile lucrătoare din anul curent tot atât cât a fost media pe un

an întreg în perioada 1997-1998 .

O prudenţă maximă trebuie manifestată în special la primirea unor cecuri din carnete

eliberate de bănci având sediul în străinătate, de la care nu pot fi obţinute relaţii directe, aşa

cum este posibil la băncile care funcţionează în ţară. În general, procedura de încasare a

cecurilor trase asupra băncilor din străinătate este destul de îndelungată şi sumele se primesc

adesea la circa două luni şi chiar mai mult de la data remiterii efective la încasare printr-o

bancă din România.

O situaţie şi mai gravă prezintă biletele la ordin refuzate la plată, al căror număr a

crescut de la 12.303, cumulat în perioada 3.02.1997 – 31.12.1998, când valoric totaliza 1245

miliarde lei, la peste 70 mii la data de 14.04.2000, ajungîndu-se la o sumă globală de 5233

miliarde lei.

Dacă se face un total al cecurilor, cambiilor şi biletelor la ordin refuzate la plată (cel

mai frecvent pentru că au fost emise fără acoperire şi mai puţin pentru alte neregularităţi), de

la începutul activităţii Centralei Incidentelor de Plăţi şi până în prezent, se constată un număr

de peste 100.000 de incidente de plată, o valoare de 7.417 miliarde lei, cifră de la sine

grăitoare.

Este îngrijorător şi numărul titularilor de cont – persoane fizice şi juridice – care au

generat incidente de plată de la infiinţarea centralei respective şi până în luna aprilie în anul

curent: peste 19.300. Dintre acestea, mai mult de 9.300 se află în interdicţie bancară, adică nu

mai pot opera cu asemenea instrumente de plată, şi pe parcurs au fost speţe destul de

numeroase ajunse în faţa instanţelor de judecată.

Pagina 19 din 54

Page 20: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

1.4 Dificultăţi privind măsurarea

evaziunii fiscale

Mărimea economiei negre (black economy) este dificil de estimat, recunoaşte Alain

Anderton, dar în Marea Britanie estimaţiile variază de la 7 la 15% din produsul naţional brut.

Astfel de cifre variabile se avansează şi pentru cazul altor ţări. Acest lucru ilustrează faptul că

nu există instrumente şi posibilităţi sensibile şi eficiente de măsurare a acestui fenomen. În

statul fiscal al zilelor noastre acest fapt este, evident un paradox. Dar, în împletirea de opţiuni

politice vizînd evaziunea fiscală, pe de o parte , tendinţa, dacă nu de curmare a ei, măcar de

limitare semnuficativă a acesteia pornind de la caracterul nociv asupra mediului economico-

social, iar, pe de altă parte, o altă tendinţă, a folosirii evaziunii fiscale ca element pozitiv de

politică fiscală, este greu, şi, adesea nu există interes de a măsura amploarea evaziunii fiscale.

Nu este mai puţin adevărat, din contră, că, dată fiind amploarea fenomenului generalizat la

întreaga geografie politică a lumii, multitudinea modalităţilor concrete de manifestare,

caracterul neortodox al acestora, eforturile care le presupune strângerea datelor etc., şi din

punct de vedere tehnic operaţiunea măsurării evaziunii fiscale devine o întreprindere greu de

realizat. La toate acestea, în practică, se mai adaugă încă un element relevant: greutatea

efectivă în depistarea şi probarea unei evaziuni fiscale, în această direcţie intervenind factori

multipli: inconsistenţa legislativă, inventivitatea generală recunoscută a evazioniştilor,

caracterul limitat al surselor destinate combaterii fenomenului etc.

Un alt factor de determinare obiectivă a dificultăţii măsurării amplorii evaziunii

fiscale este acela că, în timp ce interesul imediat pentru limitarea acestuia înl poartă un singur

organism, Ministerul Finanţelor, reprezentant al statului în procurarea şi administrarea

bunului public, interesul în realizarea unei evaziuni fiscale îl are, practic, orice contribuabil al

unei ţări, mai ales când este confruntat cu o presiune fiscală excesivă. Din acest punct de

vedere evaziunea fiscală trebuie privită ca pe o refulare din partea oricărui contribuabil şi care

devine o certitudine atunci când momentul este prielnic realizării ei.

Deoarece semnificaţia mărimii evaziunii fiscale constă şi în determinarea factorilor

legislativi şi guvernamentali să întrprindă măsuri în consecinţă, folosirea chiar şi a unor

metode aproximative de estimare este conformă cu intenţiile specialiştilor.

Modul curent de exprimare a evaziunii fiscale este cel sub formă relativă, ca raport

între totalitatea veniturilor cuvenite statului estimate a fi sustrase de la această destinaţie şi

produsul intern brut (PIB) sau prin raportarea numărătorului definit mai sus la totalitatea

Pagina 20 din 54

Page 21: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

veniturilor fiscale cuprinse în bugetul de stat anual. Totuşi, evazuinea fiscală se exprimă şi în

cifre absolute, sau, mai frecvent, atât sub formă relativă cât şi absolută.

Pagina 21 din 54

Page 22: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

1.5 Combaterea pe plan naţional şi internaţional

a faptelor de evaziune fiscală

Eradicarea evaziunii fiscale este un ţel spre care tind autorităţile din toate statele. Dar

acest lucru este imposibil de obţinut, de aceea lupta împotriva evaziunii fiscale trebuie să aibă

ca ţel nu eradicarea, ci diminuarea într-un procent acceptabil pentru societate la un moment

dat. Ca orice rău este evident că pentru a avea succes în această luptă este mai eficientă

prevenirea acestui fenomen decât tragerea la răspundere a făptaşilor după ce acesta a avut loc.

Pe primul plan în ceea ce priveşte prevenirea evaziunii fiscale se află punerea la punct

a legislaţiei în domeniul fiscalităţii, în sensul eliminării ambiguităţilor ce lasă loc la

interpretări ce pot fi speculate de evazionişti. În legătură cu aspectul legislativ, o lacună

importantă ce face “jocul evazioniştilor” o constituie lipsa legislaţiei ce reglementează

impozitul global. În asemenea situaţie, orice contribuabil trebuie să justifice veniturile

obţinute şi, prin urmare, se diminuează posibilitatea obţinerii de venituri ilicite deoarece

apare o neconcordanţă între veniturile declarate şi cheltuielile efectuate de contribuabil.

În al doilea rând, trebuie intensificată lupta împotriva corupţiei din rândul factorilor

responsabili cu aplicarea legii, atât prin pedepsirea mai aspră a acestora, cât şi prin

perfecţionarea metodelor de urmărire a comportamentului şi a averilor acumulate de

funcţionarii respectivi.

Colaborarea dintre autorităţile de aplicare a legii în domeniu din ţara noastră şi alte

state (în special vecine) constituie o altă cale de reducere a evaziunii fiscale, ştiut fiind că, de

obicei, la un act de evaziune fiscală apare adesea şi un element de extraneitate (facturi false

de import şi de export, conturi sau firme personale în străinătate, adesea pe nume fictive,

internaţionalizarea legăturilor de tip mafiot etc.).

Trebuie avută în vedere reducerea treptată,pe măsura posibilităţilor bugetare, a

nivelului anumitor categorii de impozite şi taxe al căror cuantum este foarte ridicat, pentru a

diminua tentaţia contribuabililor de a nu plătii asemenea impozite, ştiut fiind că un buget se

alimentează mai bine cu impozite mici, dar plătite de o masă mai mare de contribuabili, decât

cu impozite mari dar plătite de un număr mai redus de contribuabili.

Referitor la fenomenul de evaziune fiscală internaţională se observă o tendinţă de

proliferare a unor entităţi fictive, înfiinţate cu scopul de a realiza mari sume de bani prin

fraudă. Prin înfiinţarea de grupuri de afaceri obscure aceste entităţii realizează , prin manevre

disimulatoare şi abilităţi operaţionale, importante profituri, producînd în acelaşi timp, mari

pierderi partenerilor de tranzacţie care nu sunt suficient de prudenţi.

Pagina 22 din 54

Page 23: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Modalitatea de fraudare începe, de regulă, prin creare în condiţii de ilegalitate a unor

societăţi comerciale cu aparenţe de soliditate şi profesionalism. Pentru a se evita verificări

prealabile prea exigente, sediul central al firmei se stabileşte în aşa numitele “paradisuri

fiscale”, unde regimul juridic, mai puţin restrictiv, oferă condiţii optime în disimularea

realităţii. Următoarea etapă este aceea a înfiinţării de filiale şi reprezentanţe în centre

internaţionale unde converg principalele relaţii comerciale mondiale. Deşi fondurile băneşti

ale unei asemenea societăţi sunt, de obicei, limitate, se deschid conturi la mai multe bănci

importante, conţinînd, însă, disponibilităţi moderate. Urmează o cuprinzătoare şi variată

corespondenţă de afaceri, fără o finalitate precisă, cu firme cunoscute în lumea întreagă,

pentru a fi creată, astfel, impresia unui standing deosebit. Se tipărersc pliante, formulare,

diverse documente cu titulatura şi activitatea societăţii, acordîndu-se o atenţie deosebită

reclamei prin publicaţii cu largă răspândire. Nu de puţine ori sunt atrase personalităţi cu

reputaţie din cercurile de afaceri sau din cele politice pentru a oferii garanţii morale

suplimentare unor combinaţii cunoscute de un număr foarte mic de iniţiaţi. Modalităţile de

înşelăciune a partenerilor de afaceri atraşi în tranzacţii sunt variate, putându-se folosi,

concomitent, mai multe formule şi scenarii.

Astfel, se cunosc mai multe cazuri în care reprezentaţii unor asfel de firme au depus la

banca însărcinată cu executarea acreditivului documente contrafăcute, începând cu factura de

livrare şi terminând cu documentele ce atestau încărcarea mărfurilor. Urmarea, au fost

încasate sume importante de bani pentru expediţii inexistente. Sistemul a fost continuat şi

după apariţia reclamaţiilor din partea importatorilor, importatori care erau temporizaţi

pretextându-se că s-au produs erori pe parcursul transportului. Uneori, operaţiunile şi

încasările frauduloase continuau până când partenerul sesiza existenţa unor ilegalităţi şi

declanşa un litigiu care se desfăşura fără a stingheri alte afaceri frauduloase în executare,

iniţiate de societatea fictivă în cauză.

O altă modalitate de a acţiona a unei societăţi fictive, o constituie încheierea de

contracte, pe temeiul obiectului de activitate al societăţii, prin documente contrafăcute să

determine livrarea mărfii pe credit ori cu plata prin incasso, fără să ofere partenerului nici o

garanţie. Pentru a se câştiga încrederea partenerului, acţiunea debutează prin preluarea unor

loturi mai mici de marfă, decontările făcându-se integral şi prompt. Abia după aceea se

solicită cantităţi mai mari de mărfuri, care sunt plasate imediat pe piaţă, fără a mai fi onorate

la termen obligaţiile de plată.

Pagina 23 din 54

Page 24: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Pentru a reveni la domeniul eludării legilor fiscale şi a mijloacelor folosite în practică,

ne vom referi la evaziunea fiscală generată de mecanismul legal de evaziune, precum şi

asupra modalităţilor prin care se manifestă acest mecanism.

Mecanismul evaziunii fiscale legale se realizează tot în acele spaţii fianciare denumite

“tax heavens” (paradisuri fiscale) unde există legislaţii superliberale, cu regim de impunere

fiscală deosebit de indulgent. Aceste “oaze fiscale” atrag marile capitaluri, precum şi

personalităţile din lumea financiară, politică, sportivă şi artistică. Profitîndu-se de existenţa

zonelor fiscale cu regimuri concesive – Panama, Insulele Bahamas, Antilele Olandeze,

Luxemburg, Liechtestein etc. – a apărut o întreagă practică de evitare a impunerilor fiscale şi

de eludare a controlului financiar. Din multitudinile modalităţilor imaginate de practicienii

lor, menţionăm câteva: profesorii americani preferă să predea la universităţile canadiene pe o

perioadă de doi ani şi să evite, atât impozitele din Canada cât şi cele din S.U.A., deoarece

rezidenţii americani care lucrează în străinătate mai mult de 18 luni beneficiază de scutiri de

impozite din partea autorităţilor respective; personalităţile lumii artistice şi sportive preferă

să-şi stabilească domiciliul în Monaco, Lichtestein sau Bahamas, deoarece impozitul pe venit

în aceste ţări este mai mic decât în S.U.A., Marea Britanie, Suedia etc.; milionarii americani

şi britanici preferă să-şi stabilească domiciliul într-un paradis al taxelor (Bahamas, Monaco,

Antilele Olandeze) pentru a evita impozitele deosebit de mari ce se impun în ţările lor de

origine.

O altă modalitate deseori utilizată de marile corporaţii internaţionale, este aceea a

preţurilor de transfer care le permite să realizeze importante economii prin mecanismul

evaziunii fiscale legale. Operaţiunea se desfăşoară după o formă deja cunoscută: o firmă

internaţională dintr-o ţară exporta mărfuri într-o altă ţară utilizând serviciile a două filiale ale

sale; de exemplu filiala din Germania a companiei cu baza în S.U.A. vinde mărfuri destinate

unui beneficiar din Anglia, însă nu direct, ci prin intermediul unei alte filiale situate în

Elveţia. Vânzarea către filiala din Elveţia se face la un preţ minim, filiala elveţiană revinde

marfa la un preţ real, mai mare, firmei engleze, însă va plăti impozite reduse, deoarece în

Elveţia fiscalitatea este mai mică decât în alte state. Procedându-se în acest mod, cea mai

mare parte a profitului apare realizată scriptic în cadrul filialelor din state cu nivel mai redus

al impozitelor, ceea ce înseamnă o reducere a sarcinilor fiscale a ansamblului corporaţiei.

Mărfurile nu vor ajunge niciodată pe piaţa statelor unde sunt amplasate filialele intermediare,

toate operaţiunile se efectuează în evidenţele contabile şi, deşi organele fiscale cunosc foarte

bine mecanismul, nu pot face nimic. Acţiunea organelor fiscale este blocată deoarece ele au

Pagina 24 din 54

Page 25: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

posibilitatea de a impune numai profiturile ce apar în bilanţuri, şi cum acestea sunt corect

înregistrate în documente, mecanismul evaziunii fiscale legale este perfect.

În ultimul deceniu, cazurile de evaziune fiscală legale şi frauduloase –cu care se

confruntă autorităţile de stat, au devenit extrem de frecvente, iar sumele de bani, care fac

obiectul acestor fapte , foarte mari.În faţa acestei situaţii, au fost gândite mijloace de sesizare

şi prevenire a operaţiunilor cu caracter fraudulos. Între mijloacele de combatere şi prevenire a

faptelor de evaziune şi fraudă fiscală menţionăm:

se impune prudenţă sporită la încheierea de contracte cu firme noi, agresive în afaceri,

dar fără legături tradiţionale.În aceste cazuri, va trebui să se solicite aprecieri din partea

băncii cu care se află în relaţii un asemenea client, deoarece numai aceasta poate evalua

capacitatea de plată a firmei şi, deci, seriozitatea acesteia;

este necesar să se cunoască, prin culegere de informaţii, dacă societatea cu care

urmează să se stabilească relaţii contractuale nu are în curs litigii pentru neonorarea

obligaţiilor de plată;

blocarea acţiunilor de livrare a mărfurilor la primul indiciu de întârziere nejustificată

ori de manevrare echivocă a decontării;

sesizarea imediată a justiţiei atunci când apar definite elementele unei operaţiuni

frauduloase.

Studiile şi rapoartele de activitate ale poliţiei criminale internaţionale -INTERPOL –

se opresc, pe larg, asupra activităţilor unor instituţii financiar – bancare fictive cu câmp de

acţiune pe plan internaţional.Asemenea instituţii bancare se ocupă de operaţiuni ilegale care

le aduc mari profituri, precum traficul de bani falsificaţi,cecuri contrafăcute, emiterea de

titluri de valoare false, finanţarea şi decontarea unor afaceri ilegale, comercializarea de

produse interzise.

Pagina 25 din 54

Page 26: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

II. PARADISURILE FISCALE

2.1 Ce este paradisul fiscal?

Termenul de “paradis fiscal” este vag definit şi include orice ţară care percepe zero

impozite sau impozite reduse pe toate sau doar pe unele caregorii de venituri, de un anumit

nivel de secret bancar sau comercial, cerinţe minime din partea băncii centrale şi nici un fel

de restricţii asupra schimburilor valutare.

De asemenea cele mai multe paradisuri fiscale au criterii relativ simple pentru

autorizarea şi funcţionarea băncilor şi a entităţilor economico-financiare.

Într-un sens strict, aproape fiecare ţară din lume poate fi considerată paradis fiscal

deoarece, într-o formă sau alta companiilor şi persoanelor fizice străine le sunt oferite o serie

de facilităţi pentru a încuraja investiţiile lor şi a promova astfel creşterea economică.

Orice stat poate servi ca paradis fiscal unor persoane în baza unor tratate de

impozitare care asigură un regim favorabil unor tipuri de venituri şi investiţii efectuate de

străini în ţara respectivă.

În acelaşi timp o ţară ca Panama, de exemplu, care este considerată ca una din primele

zece ţări paradisuri fiscale din lume, nu este considerată un paradis fiscal de către populaţia

locală, întrucât guvernul percepe impozite pe venituri, taxe vamale asupra importurilor şi

exporturilor, impozite asupra donaţiilor şi proprietăţilor imobiliare, taxe de înregistrare a

corporaţiilor, impozite asupra consumurilor şi diferite alte taxe asupra propriilor cetăţeni.

Un anumit grad de discreţie financiară şi bancară este o caracteristică atât a ţărilor

considerate paradisuri fiscale, cît şi a celora care nu intră în această categorie.

Aproape toate ţările impun un anumit nivel de protecţie pentru informaţiile bancare şi

comerciale, dar cele mai multe dintre ele nu vor ocroti aceste informaţii în cazul unei anchete

legitime desfăşurate de organele de aplicare a legii într-o ţară străină.

Totuşi unele ţări considerate paradisuri fiscale vor refuza aproape întotdeauna să-şi

calce propriile legi cu privire la secretul bancar, chiar şi atunci când ar putea fi vorba despre o

încălcare a legilor altei ţări.

Trebuie recunoscut dreptul oricărui contribuabil de a evita pe căi legitime plata

impozitelor, ceea ce presupune deseori recurgerea la paradisurile fiscale, dar în acelaşi timp

aceste paradisuri fiscale pot fi folosite pentru efectuarea unor operaţiuni care implică

evaziune fiscală.

Caracteristicile paradisurilor fiscale

Pagina 26 din 54

Page 27: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

MULTE ţări nu impun nici un impozit sau percep impozite foarte reduse pe toate sau

pe unele categorii de venituri şi oferă un anumit grad de secret bancar sau comercial. Dar, în

mod tipic, paradisurile fiscale au extins sau întărit legile lor cu privire la secretul bancar şi au

adoptat şi alte măsuri pentru a-şi îmbunătăţi poziţia în competiţia cu alte paradisuri fiscale.

Principalele caracteristici ale paradisurilor fiscale sunt următoarele:

Impozitele reduse

Majoritatea ţărilor considerate paradisuri fiscale nu impun nici un impozit pe venituri

sau impun impozite doar asupra unor categorii de venituri, fie impun un impozit redus, în

comparaţie cu impozitele impuse de ţările de origine ale celor care folosesc paradisurile

fiscale respective.

De exemplu, guvernele din Insulele Bahamas, Bermuda, Cayman şi altele nu impun

nici un impozit asupra veniturilor sau averii personale. În aceste cazuri, lipsa impozitelor pe

venituri face parte dintr-o politică de atragere a băncilor şi corporaţiilor economico-financiare

din străinătate, dar există de asemenea şi cazuri în care ţara respectivă a considerat că nu este

necesar sau practic să aplice un impozit asupra veniturilor.

Multe din paradisurile fiscale din regiunea Caraibilor sunt ţări mici, mai puţin

dezvoltate, ai căror locuitori sunt, în general săraci. Proporţia redusă a populaţiei cu un venit

superior nivelului de subzistenţă ar putea face ca un sistem de taxare să fie prea puţin practic.

Ţara respectivă ar putea obţine un venit mai considerabil cu un cost mai redus, prin

perceperea de taxe vamale, taxe de autorizaţii şi onorarii.

2.Secretul

Un anumit grad de secret bancar este o caracteristică comună atât ţărilor care sunt

considerate a fi paradisuri fiscale, cât şi celor care nu intră în această categorie.

Cele mai multe ţări asigură o anumită protecţie a informaţiilor bancare sau

comerciale.

Dar, în acelaşi timp, cele mai multe ţări nu vor proteja aceste informaţii în cazul unei

anchete legale din partea unui guvern străin, mai ales atunci când această anchetă este făcută

în baza unui tratat.

Paradisurile fiscale, însă refuză să spargă zidurile din jurul secretului bancar, chiar şi

atunci cînd poate fi vorba despre încărcarea legilor unei alte ţări.

Distincţia se face între o serie de reguli exagerat de restrictive cu privire la secretul

bancar, care pot înconjura comiterea unor infracţiuni fiscale şi legile care ţin seama cuvenită

Pagina 27 din 54

Page 28: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

de protecţia confidenţialităţii personale, dar care permit şi cercetările legitime în cazurile

corespunzătoare.

Gradul de secret şi amploarea restricţiilor variază de la ţară la ţară. Spre exemplu,

unele state menţin o distincţie între evaziunea fiscală şi alte activităţi criminale, cooperând

atunci când este vorba despre investigarea cazurilor infracţionale din afara sferei taxelor, dar

refuză să coopereze în cazurile de evaziune fiscală.

3.Încurajarea dezvoltării segmentului bancar

Activitatea bancară tinde să joace un rol mai important în economia unui paradis decît

în economia unei ţări care nu este considerata ca atare.

Cele mai multe ţări paradisuri fiscale urmează o politică de încurajare a activităţii

bancare din străinătate. Acest lucru se face prin introducerea unei distincţii între activitatea

bancară a locuitorilor ţării respective şi aceea a cetăţenilor străini.

În general, activitatea cetăţenilor străini nu este supusă unor cerinţe în ce priveşte

rezerva de fonduri, ea fiind impozitată în mod diferit (dacă va fi impozitată) şi nu va fi supusă

controalelor exercitate asupra schimburilor valutare sau altor controale.

În plus, această activitate se bucură de garanţiile relative la menţinerea secretului

bancar.

Paradisurile fiscale prosperă în largă măsură datorită prezenţei băncilor străine. Unul

din criteriile importanţei activităţii bancare pentru o economie este relaţia dintre volumul de

bunuri străine sub forma depunerilor bancare şi volumul comerţului exterior total al ţării

respective.

În comparaţie cu comerţul exterior, depunerile bancare din străinătate în paradisurile

fiscale sunt considerabil mai mari decât conturile bancare străine în ţările care nu sunt

paradisuri fiscale.

4.Mijloacele de comunicaţie moderne

Numeroase ţări considerate paradisuri fiscale posedă excelente instalaţii de

comunicare, îndeosebi servicii bune de telefoane, cablu şi telex, care le leagă de alte ţări.

Unele au, de aesmenea excelente servicii aeriene. De exemplu există curse aeriene zilnice

non-stop între S.U.A. şi Insulele Cayman.

Folosirea englezei ca limbă principală în ţările caraibiene şi apropierea lor geografică

de continentul american contribuie, de asemenea, la considerarea lor drept ţinte deosebit de

atrăgătoare pentru locuitorii Statelor Unite şi Canadei.

Pagina 28 din 54

Page 29: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

5. Lipsa de control asupra monedei

Controlul care se exercită în multe paradisuri fiscale este un control cu dublă monedă,

care face deosebire între localnici şi străini şi între moneda locală şi cea străină. Ca regulă

generală, locuitorii ţării sunt supuşi controalelor asupra monedei, dar nu şi cetăţenii străini. În

mod normal, însă, străinii sunt supuşi controalelor în ce priveşte moneda locală. O companie

creată într-o ţară paradis fiscal şi al cărei proprietar este un cetăţean străin care îşi desfăşoară

cea mai mare parte a activităţii în afara paradisului fiscal este, în general, considerată ca

entitate cu regim de străin în ce priveşte controlul asupra schimburilor valutare.

În consecinţă, un străin poate înfiinţa o companie într-un paradis fiscal pentru a-şi

desfăşura activitatea în alte jurisdicţii. În acest caz, compania nu va fi supusă controalelor

asupra schimburilor valutare în paradisul fiscal, atât timp cît activitatea ei se desfăşoară în

moneda altor jurisdicţii şi nu se angajează în tranzacţii în ţara paradis fiscal respectivă.

6. Publicitatea promoţională

Cele mai multe ţări paradisuri fiscale îşi fac singure publicitate pe această temă

datorită avantajelor pe care le prezintă atragerea investiţiilor străine.

Aceste ţări văd în activitatea financiară o sursă de venituri relativ stabilă şi caută să o

promoveze activ.

De exemplu, Insulele Barbados au adoptat o legislaţie de natură a le îmbunătăţi

poziţia de centru financiar. Insulele Bahamas au declanşat o puternică campanie publicitară

pentru a deveni un centru de elită al activităţii bancare, de asigurări şi înregistrări de nave.

Unele ţări paradisuri fiscale sunt activ promovate de diferite persoane şi companii din

alte state, care organizează seminarii în ţările lor. Ei favorizează interesele acelor investitori

interesaţi să-şi recicleze banii şi care nu vor să plătească impozite pe venit.

Aceşti promotori sunt specializaţi în vânzarea de licenţe de funcţionare în străinătate.

Astfel, pentru un preţ rezonabil, o persoană poate deveni proprietara unei bănci proprii, care

este de obicei adăpostită într-un birou cu o singură încăpere, alături de multe alte bănci, şi

constă dintr-o placă de alamă cu numele băncii, lipită pe o uşă şi un sistem de telex folosit în

comun.

Pagina 29 din 54

Page 30: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

2.2 Motivele de recurgere la paradisul

fiscal

CARACTERISTICILE paradisurilor fiscale prezentate mai înainte (impozitarea

redusă sau inexistentă, secretul şi uşurinţa de a obţine licenţe de funcţionare pentru bănci şi

corporaţii) fac folosirea paradisurilor fiscale atrăgătoare pentru evazioniştii fiscali.

Fundamental, un paradis fiscal este folosit de un evazionist fiscal pentru a complica şi

dejuca încercările de a documenta veniturile nedeclarate,de a analiza fluxul fondurilor şi a

demola argumentele de apărare prin invocarea surselor de fonduri neimpozabile. În plus,

paradisurile fiscale sunt folosite pentru a genera documente “cu aparenţe de legitimitate”.

Motivaţiile de ordin fiscal pentru folosirea paradisurilor fiscale pot fi clasificate în trei

categorii.

Tranzacţiile care sunt motivate din punct de vedere fiscal, consecvente cu litera şi

spiritul legii, sunt considerate a fi “planificare fiscală”

Tranzacţiile care profită de pe urma unor scăpări legale sau administrative

neintenţionate sunt considerate cazuri de “evitare a impozitelor”.

Tranzacţiile frauduloase care implică evaziunea fiscală.

În ultima vreme se constată o creştere a numărului persoanelor care profită de

avantajele financiar-bancare ale paradisurilor fiscale în sensul de a se sustrage în mod

fraudulos de la plata impozitelor şi taxelor prin ascunderea profiturilor.

Cei care recurg la paradisurile fiscale în scopuri ilegale se împart în două categorii

importante. Primul grup este alcăturit din cei al căror obiectiv este evaziunea fiscală. Al

doilea cuprinde pe cei care folosesc paradisurile fiscale pentru a ascunde profiturile rezultate

prin încălcarea legislaţiei fiscale ca urmare a primei activităţi.

Pagina 30 din 54

Page 31: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

2.3Ţări considerate paradisuri

fiscale

ÎN urma unor studii efectuate pe plan mondial au fost identificate mai multe ţărica

paradisuri fiscale, printre care se numără ANDORA

ANTIGUA

BAHAMAS

BAHRAIN

BARBADOS

BELIZE

BERMUDA

CAYMAN

COSTA RICA

ELVEŢIA

HONG KONG

LIBERIA

LIECHTENSTEIN

LUXEMBURG

MONACO

ANTILELE OLANDEZE

OLANDA

PANAMA

SINGAPORE

SF. VICENT

SRI LANKA

Pagina 31 din 54

Page 32: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

În ceea ce priveşte alegerea “celui mai bun” paradis fiscal, aceasta depinde de

obiectivul de bază al contribuabilului în ce priveşte utilizarea serviciilor unei jurisdicţii a

secretului financiar situată în afara ţării.

Aceasta se datorează amplei varietăţi de servicii oferite (bancare, crearea de companii

şi trusturi, companii de asigurări, înregistrări de nave etc.) şi faptului că unele paradisuri

fiscale sunt mai potrivite pentru anumite scopuri decât pentru altele.

Adevărul este că nu există un paradis fiscal perfect sau cel mai bun, pentru că într-o

asfel de situaţie toţi investitorii se vor năpusti în acel teritoriu, iar celelalte paradisuri fiscale

vor dispărea. S-au făcut încercări de a stabili un sistem cantitativ de ierarhizare, astfel încât să

se poată găsi cel mai bun paradis fiscal din toate punctele de vedere.

Iată cele câteva dintre principalele facilităţi oferite de următoarele ţări paradisuri

fiscale:

a)COMMONWEALTHUL INSULELOR BAHAMA este o colonie independentă a

Coroanei Britanice, cu puternice tradiţii britanice, situată în largul coastei de est a Floridei de

Sud. În lanţul insulelor Bahama există circa 700 de teritorii din care doar 30 sunt locuite.

Există curse aeriene frecvente către Statele Unite şi Europa, de la Nassau, capitala ţării,

situată pe insula Noua Providenţă. Miami se află la numai 30 de minute de zbor de Nassau.

Sistemul de telecomunicaţii al ţării este excelent. În insulele Bahama există peste 350 de

bănci diferite, inclusiv cele mai multe din cele mai importante bănci ale lumii.

Circa 95% din volumul total al tranzacţiilor financiare care se desfăşoară aici sunt

legate de tranzacţii internaţionale pentru străini. Conturile bancare sunt uşor de deschis şi pot

fi create chiar şi prin poştă. Secretul bancar este aplicat cu stricteţe de instituţiile bancare şi

guvernamentale care depind de ele pentru traiul lor. Nu există nici un fel de restricţii de ordin

monetar sau de schimb valutar asupra fondurilor străine, care pot fi transferate în şi din ţară

cu uşurinţă. Crearea de “companii” (corporaţii) este, de asemenea, uşoară, la preţuri

competitive şi în condiţii de maximă confidenţialitate asigurată.

b)BERMUDA este, de asemenea, o fostă colonie britanică, cu îndelungate tradiţii de

centru financiar internaţional. Se mândreşte cu o largă comunitate de profesionişti în

domeniul activităţii financiare (avocaţi, contabili, bancheri, agenţi de asigurări), cu experienţă

în domeniul relaţiilor cu investitorii străini. Establishmentul financiar din Bermuda este

vechi, stabil şi respectat în întreaga lume, în timp ce reţeaua de telecomunicaţii este modernă

Pagina 32 din 54

Page 33: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

şi eficientă. Grupul Insulelor Bermuda este situat la numai 350 de mile,în largul coastelor

Carolinei de Nord, se bucură de legături aeriene bune cu Statele Unite şi Europa. Aici nu

există nici un fel de control asupra schimburilor valutare şi orice cantităţi de bani pot fi

scoase sau introduse în ţară. Băncile din Bermuda oferă o largă varietate de conturi şi servicii

(conturi curente de economii, conturi de trust, management de investiţii servicii de brokerage,

servicii executorii, management şi administraţie de corporaţie, management de proprietăţi

imobiliare şi sergvicii de credite funciare). Nu există nici un cod de legi care să guverneze

secretul bancar în Bermuda, dar secretul bancar existent funcţionează ca o consecinţă a

dreptului comun britanic, care este respectat cu stricteţe de comunitatea bancară. Băncile din

Bermuda sunt ceva mai restrictive în ce priveşte acceptarea de noi clienţi, cel puţin în

comparaţie cu alte paradisuri fiscale din bazinul caraibian. În general, ele preferă ca noii

clienţi să fie recomandaţi de un membru al comunităţii profesionale. Cu toate acestea, cu

referinţe bancare şi acte de identitate corespunzătoare, oricine poate deschide un cont în nume

propriu. Legislaţia din Bermuda permite cu uşurinţă înfiinţarea şi funcţionarea aşa-numitelor

companii de asigurări “captive”. Este interesant de notat că în Bermuda există doar patru

bănci (The Bank of Bermuda, Bermuda National Bank, Bermuda Provident Bank şi The

Bank of N.T. Buterfield and Son) şi două firme de avocaţi majore care se ocupă de toate sau

de aproape toate tranzacţiile financiare legale din insulă. Toate aceste entităţi îşi au sediile în

capitale ţării, Hamilton.

c)INSULELE CAYMAN (Grand Cayman, Little Cayman şi Cayman Brac) sunt

situate la sud de Cuba şi sunt servite de mai multe companii aeriene majore, care efectuează

curse regulate de la Miami, Houston şi alte oraşe din Statele Unite al căror număr este în

rapidă creştere. Principala activitate de pe Insula Marelui Cayman este activitatea bancară

internaţională, în insulă existând circa o bancă la fiecare 30 de locuitori. Imaginea

Caymanului de stat paradis fiscal este viguros promovată de autorităţile guvernamentale şi

sectorul economic privat. Legislaţia şi reglementările în vigoare au fost în mod deliberat

elaborate pentru a asigura şi spori reputaţia ţării pentru secretul financiar şi corporativ. Legea

băncilor şi trusturilor, precum şi legea relaţiilor confidenţiale se numără printre cele mai

severe şi restrictive din întreaga lume. Nu numai că dezvăluirea informaţiilor este o crimă,

dar solicitarea de informaţii este împotriva legii. După cum ne putem aştepta, Cayman posedă

toate celelalte caracteristici ale unui paradis fiscal reuşit, printre care: un sistem de

telecomunicaţii superior, nici un fel de restricţii monetare sau de schimburi valutare,

reprezentarea tuturor marilor bănci internaţionale şi specialişti locali în domeniul impozittelor

internaţionale. Caymanul se mândreşte de asemenea, cu trusturile sale specializate în

Pagina 33 din 54

Page 34: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

înfiinţarea şi administrarea corporaţiilor străine şi activa promovare a băncilor “cu plăci de

alamă” clasa B, cu companiile de investiţii şi o varietate de alte entităţi, toate fără ca cineva

să întrebe ceva.

d)PANAMA a devenit rapid un major paradis fiscal şi centru bancar internaţional.

Două sunt legile care explică succesul ei ca jurisdicţie a secretului financiar. Legea

corporaţiilor, bazată pe codul corporaţiilor din statul Delaware din 1972, face ca înfiinţarea şi

operarea corporaţiilor să fie mai simplă ca oriunde în lume. Se estimează că în ultimi câţiva

ani au fost înfiinţate mai multe corporaţii în Panama (50.000) decât în toate celelalte

paradisuri fiscale din zona Caraibelor/America Centrală, luate la un loc. Legea înfiinţării

corporaţiilor din Panama ridică foarte puţine exigenţe. Cu excepţia unei taxe anuale de 100 de

dolari, nu există nici un fel de taxe asupra entităţilor străine, nici o cerinţă de a declara

veniturile şi nici o supraveghere din partea guvernului. Cei trei directori de corporaţie

prevăzuţi de lege pot funcţiona şi ca salariaţi ai companiei şi pot fi străini sau localnici. Dacă

cineva doreşte să nu acţioneze ca director sau funcţionar al propriei sale corporaţii, în Panama

există o întreagă industrie care va furniza profesionişti calificaţi ale căror nume vor apărea pe

toate documentele corporaţiei. Numele corporaţiilor din Panama pot fi în orice limbă, dar

trebuie să conţină una din următoarele desemnări care pot fi abreviate: Sociedad Anonima

(S.A.), Corporation, (Corp.) sau Incorporated (Inc.). Nu există nici o cerinţă pentru

menţinerea registrelor şi nici o stipulare în ce priveşte frecvenţa şi programarea întâlnirilor de

corporaţie, aşa cum nu este nici o nevoie de a indica localizarea oricărei evidenţe a

corporaţiei pe care cineva vrea să o ţină. La acest climat de laissez-faire corporatist, se

adaugă o lege specifică, care autorizează conturile bancare numerotate şi codificate.

Potrvit mai multor cunoscuţi experţi în materie de planificare/consulting fiscal,care

oferă recomandări asupra selectării şi folosirii paradisurilor fiscale, legile secretului bancar şi

de corporaţie din Panama fac din această ţară un paradis fiscal.

e) ELVEŢIA nu este un paradis fiscal. Deşi cuvintele “cont bancar din Elveţia” au

devenit sinonime cu “cont bancar secret” şi deşi Elveţia este neîndoielnic locul cel mai stabil,

sigur şi pitoresc pentru a ţine banii în secret, fapt este că ea nu constituie un paradis fiscal.

Impozitele pentru băştinaşi sunt înalte, iar impozitele pe veniturile realizate de străini

în Elveţia se ridică la 35%. Bineînţeles, prin băncile elveţiene pot fi făcute aranjamente

pentru investiţii în afara ţării pentru a evita astfel impozitele ridicate din Elveţia, profiturile

respective fiind transferate apoi tot în conturi bancare elveţiene sigure. Băncile elveţiene

Pagina 34 din 54

Page 35: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

oferă o incredibilă gamă de servicii pe lângă serviciile bancare regulate, inclusiv acela de a

acţiona ca agenţii de brokerage, comercianţi în metale preţioase, administratori de investiţii şi

chiar agenţii de voiaj pentru clienţii lor. Secretul operaţiunilor bancare şi în toate tranzacţiile

comerciale sau economice este starea de lucruri normală în Elveţia. Legile cu privire la

secretul bancar fac parte din constituţia ţării şi sunt luate foarte în serios. Elveţienii fac toate

eforturile pentru a asigura confidenţialitatea operaţiunilor bancare ale clienţilor lor, mergând

până acolo încât să folosească plicuri fără antet, adrese de cutii poştale pe care le schimbă

frecvent, poşta prin mesageri personali şi expedierea corespondenţei pentru clienţii străini din

Franţa, Italia sau Germania, pentru a evita astfel ştampila poştei elveţiene.

Deşi legislaţia elveţiană a corporaţiilor asigură suficientă confidenţialitate pentru a

face faţă oricărui investitor extern, există prea multe locuri mai ieftine, mai accesibile şi mai

rapide pentru a înfiinţa corporaţii. Recent prin aplicarea unui tratat de asistenţă reciprocă

americano-elveţian, investigatorii care au lucrat folosind canalele adecvate din Ministerul

Justiţiei şi Departamentul de Stat au reuşit să dobândească date şi documentaţie asupra

conturilor din Elveţia ale unor infractori americani. Elveţienii înşişi se simt dezamăgiţi şi

jenaţi de abuzurile comise de infractorii străini prin sistemul lor bancar. Ei se tem, de

aesemenea, de ameninţarea potenţială pe care o ridică asupra integrităţii acestui sistem

milioanele de dolari în “bani uşor câştigaţi” care i-ar putea tenta pe salariaţii, altminteri

ireproşabili, din reţeaua bancară elveţiană. În mai 1984, a avut loc un referendum naţional

care propunea atenuarea secretului bancar pentru a permite oficialităţilor străine din domeniul

aplicării legii acces la documentele legate de infractorii străini. Referendumul nu a fost

aprobat, dar simplu fapt că o asemenea propunere a fost făcută şi supusă la vot a fost un pas

în direcţia justă.

f) LUXEMBURGUL formează împreună cu Belgia şi Olanda o uniune vamală şi

economică cunoscută sub denumirea de Benelux.

Infrastructura perfectă, confidenţialitatea operaţiunilor, precum şi poziţia sa în

structurile europene fac din Luxemburg un lider în domeniul financiar bancar.

Luxemburgul se adresează în special afacerilor mari şi instituţiilor financiar-bancare,

fiind cotat al şaptelea centru financiar-mondial.

Pentru a putea înregistra o companie în Luxemburg sunt necesare:

un capital minim de 1.250.000 franci luxemburghezi sau echivalent;

vărsarea întregului capital, dacă sunt emise acţiuni la purtător;

Pagina 35 din 54

Page 36: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

minim doi acţionari, persoane fizice sau juridice, care îşi vor declara numele, sediul şi

ocupaţia;

minim trei directori, persoane fizice sau juridice;

un auditor calificat;

statutul societăţii în limbile germană sau engleză;

sediul oficial în Luxemburg.

Este, de asemenea obligatoriu ca anual să se depună bilanţ contabil auditat; acesta

trebuie aprobat de adunarea generală a acţionarilor; de asemenea, este obligatorie formarea

unui fond de rezervă, din profitul obţinut, până la 10% din capitalul înscris.

g)UNGARIA. În prezent, Ungaria cunoaşte o dezvoltare economică deosebită, făcând

eforturi pentru realizarea unei infrastructuri necesare aderării cât mai rapide la Piaţa Comună.

Este foarte posibil ca în viitor Ungaria să devină nu numai o Elveţie a Europei de Est,

ci şi unul din cele mai importante centre financiar-bancare din lume. Stabilitatea socio-

politică împreună cu profesionalismul serviciilor financiare şi cu asigurarea confidenţialităţii

tranzacţiilor fac din sistemul bancar maghiar un mediu foarte atractiv pentru capitalurile de

pe întreg globul.

Pentru a putea înfiinţa companii offshore în Ungaria trebuie îndeplinite următoarele

condiţii:

societatea să fie deţinută în întregime de străini;

veniturile firmei să nu provină din Ungaria, ci numai din străinătate;

majoritatea angajaţilor şi directorilor să fie cetăţeni maghiari;

conturile firmelor offshore să fie deschise în bănci maghiare;

obţinerea unui permis pentru exceptarea de la controlul valutar.

Procedura deschideri unui cont este simplificată. O dată cu semnarea contractului de

cont, clientul specifică şi două cuvinte de cod cunoscute numai de el şi de ofiţerul de cont.

Aceste parole pot fi schimbate ori de câte ori clientul doreşte. Utilizarea acestor parole face

posibilă accesarea contului de la distanţă. Contul poate fi controlat prin transmiterea ordinelor

de plată prin fax sau prin internet.

Pagina 36 din 54

Page 37: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

III. MARILE MANEVRE EVAZIONISTE

Din statisticile prestigioasei publicaţii americane Fortune, rezultă faptul ca primele

cele mai puternice 1.000 de corporaţii americane plătesc impozite pe profit foarte mici sau nu

plătesc deloc. Această realitate contravine logicii “normale”, care nu poate fi de acord că în

S.U.A., ţară a profitului şi leagăn al capitalismului modern, cele mai mari corporaţii sunt

aproape sau complet neprofitabile. Atunci de ce mai cumpără investitorii acţiunile lor? Şi de

ce nu se prăbuşeşte bursa principală, New York Stock Exchange? Ce legătură poate exista

între cele de mai sus şi faptul că jumătate din primele 500 de corporaţii americane sunt

înregistrate în Delaware (un mini-stat american de pe Coasta de Est), ca de altfel şi 40%

dintre firmele listate la New York Exchange? De ce oare 80% din firmele americane care şi-

au schimbat sediul după 1966 s-au stabilit în Delaware, care a devenit centrul a 200.000 de

corporaţii, la o populaţie de 684.000 de locuitori?

La capitolul de evaziune fiscală avem un exemplu de anvergură, descoperit din

păcate, după decesul artizanului său. Este vorba de magnatul de presă Robert Maxwell,

supranumit după al doilea război mondial Captain Bob, de fapt emigrantul evreu de origine

cehă Ludvik Hoch. Încă din 1974, într-o investigaţie legată de compania sa, Pergamon Press,

Maxwell a fost catalogat de reprezentanţii Ministerului Comerţului şi Industriei din Marea

Britanie drept “o persoană care nu prezintă garanţii pentru conducerea unei societăţi cotate la

Bursă”.

Fost deputat laburist (conservatorii nu l-ar fi considerat niciodată un candidat demn de

încredere), rechin de presă, speculant pe pieţele bursiere şi valutare, om de afaceri cu un

deosebit gust al riscului, Maxwell a reprezentat pentru capitalismul britanic din anii ‘70-’80,

ceea ce reprezintă Charles Bronson acum - simbolul reuşitei prin eforturi proprii. În

portofoliul de acţiuni deţinut de Maxwell se înghesuiau nume ca: British Airways, Britsh

Aerospace, Rolls Royce, RoverBarclays Bank, Naţional Westminster Bank şi, desigur, MCC

(Maxwell Comunication Corporation), dar şi altele; totalul firmelor în care Maxwell deţinea

participaţiuni se ridica la 430. MCC, imens trust de presă, se dorea a fi un rival al imperiului

News Corporation deţinut de australianul Robert Murdoch, patronul reţelei britanice

Sky.Maxwell şi familia sa stăpâneau 79% din acţiunile MCC (evaluată la 1,5 miliarde de lire

sterline), deşi legislaţia britanică limitează la 75% cote pe care un individ şi familia sa o pot

deţine la o societate listată la Bursă. Printre alte funcţii, Maxwell era preşedintele canalului

CATV Premiere, al MTV Europe şi avea o participare importantă la postul francez TF1.

Pagina 37 din 54

Page 38: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Faţa ascunsă a afacerilor lui Maxwell putea fi descoperită la Vaduz, Liechtenstein, 5

Auelestrasse, unde activa Fundaţia Maxwell, paravan al manevrelor financiare secrete şi în

Gibraltar, unde câteva companii şi trusturi înfiinţate în numele lui Maxwell deţineau cea mai

mare parte a fondurilor şi acţiunilor din Marea Britanie, inclusiv companiile de asigurări

captive, care acumulau fondurile de pensii ale personalului britanic. Maxwell Foundation

deţinea acţiunile în:MCC, Mirror Group Newspapers (care edita tabloidul Daily Mirror),

Hollis plc, Pergamon Holdings, Pergamon Group şi Pergamon Media Trust, care la rândul ei

deţinea acţiunile TF1.

Mecanismul creat de Captain Bob a început să scârţâie odată cu preluarea ostilă a

editurii americane MacMillan, care s-a dovedit un peşte prea mare şi a zdruncinat iremediabil

finanţele imperiului MCC.În 1991, Maxwell a “împrumutat” aproape un miliard de dolari din

fondurile de pensie ale angajaţilor săi şi a intrat în vizorul autorităţilor fiscale britanice.

Moartea accidentală (sau sinuciderea) magnatului survenită la sfârşitul aceluiaşi an l-au scutit

de un lung şir de procese dezonorante. Acrobaţiile sale offshore s-au soldat cu imense

pierderi, atât pentru acţionari, cât şi pentru angajaţii care l-au ajutat să devină un important

om de afaceri.

Pagina 38 din 54

Page 39: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Refugiul lui Mark

Mark David Rich, născut în Antwerp, Belgia, la 11 sau 18 decembrie 1934, este unul

din cei mai căutaţi oameni din lume .Pe serverul Internet al Departamentului de Justiţie al

S.U.A., fişa lui Mark Rich (alias Mark Rich-Wang,Mark Wang) ocupă unul din primele

locuri în ceea ce priveşte fugarii pe capul cărora s-a pus un premiu, alături de criminali

odioşi, şefi ai mafiei ruseşti, terorişti arabi şi traficanţi de droguri columbieni.Până in 1980,

Mark Rich, cetăţean american (dar şi spaniol, belgian şi israelian) era un om de afaceri

respectat şi plin de succes, membru de vază al comunităţii, sponsor al Partidului Democrat şi

al cauzei evreieşti. În noiembrie 1979, rebelii invadează ambasada S.U.A. la Teheran şi îi iau

ostateci pe cei 43 de cetăţeni americani aflaţi în interior.Acest fapt declanşază un lung şir de

ostilităţi între cele două state şi duce, între altele, la instalarea embargoului comercial impus

de S.U.A. Iranului. Mark Rich este unul din cei ce au încălcat embargoul şi a fost prins.În

aprilie 1980, Mark Rich contracteaza 6 milioane de barili de petrol de la de la guvernul

iranian şi pune la cale o schemă prin care fondurile necesare plăţilor sunt scoase din S.U.A.

prin falsificarea actelor de plată. Un mare juriu federal reţine (la 19 septembrie 1983) în

contul lui Rich peste 50 de capete de acuzare, printre care evaziunea fiscală (2 capete de

acuzare pentru 48 de milioane de dolari), frauda poştală şi prin cablu (15 acuzaţii, legate de

transferul fondurilor ), contrabanda şi comerrţ cu inamicul.

În ziua pronunţării sentinţei, Rich se afla în Elveţia, şi acolo a rămas până în zilele

noastre.Adresa sa-Himmelrich 28, 63340 Barr,Zug, este cunoscută, ca de altfel şi vizitele sale

în Jamaica, Portugalia,Marea Britanie,Israel, ţările fostului bloc socialist (printre care şi

România).

Afacerile lui Mark Rich sunt tranzacţii pe picior mare cu materii prime, petrol şi

cereale şi au ca scenă întrega lume.Imediat după căderea lui Ceauşescu, Rich a încheiat un

contract de procesare a ţiţeiului cu rafinăria Petromidia.În perioada respectivă se bănuia că

acest contract a fost “recomandat” de primul-ministru Petre Roman.

March Rich este însoţit în permanenţă de doi bodyguarzi.Orice informaţie privitoare

la persoana sa poate fi comunicată ambasadelor şi consulatelor americane şi va fi analizată

păstrând confidenţialitatea autorului.Guvernul S.U.A oferă posibilitatea de a beneficia de

programul său de protecţie tuturor informatorilor care ajută la prinderea sa.

Pagina 39 din 54

Page 40: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

IV.STUDIU DE CAZ:

EVAZIUNEA FISCALĂ DIN ROMÂNIA

ÎN PERIOADA DE TRANZIŢIE

Recentele scandaluri economice din ţara noastră au dezvăluit iniţiaţilor câteva lucruri

interesante:

Firma Crescent, care s-a ocupat de comerţ exterior înainte de 1989, dar şi după aceea,

rampa de lansare a magnatului Dan Voiculescu, este înregistrată în Cipru, deşi operaţiunile

sale comerciale se desfăşurau cu precădere în România.

Navele româneşti închiriate spre utilizare diferitelor firme de management, inclusiv

cele implicate în scandalul Minerva, au fost înregistrate sub diferite pavilioane de

complezenţă (Cipru,Panama,Isle of Man).

În scandalul societăţii de asigurări Mondragon, presa a descoperit că mai bine de

70%din acţiunile firmei erau deţinute de o companie “pe hârtie” (fără activitate) cipriotă,

controlată de interpuşi de Ştefan Mandel, care dorea să rămână în umbră pentru a fi absolvit

de răspundere în cazul unui faliment gen Caritas

Plata comisioanelor în scandalul Puma s-a realizat prin canale offshore, folosindu-se

companii şi bănci din paradisuri fiscale (ca de exemplu Banque Internationale Luxemburg

(Asia) Ltd. şi companii înmatriculate în Insulele Canalului Mânecii).

Afacerile importatorului de ţigări Zaher Iskandarani s-au derulat prin Cipru, unde

mărfurile beneficiau de o importantă reducere de preţuri, reducere ce atrăgea o importantă

mişcare corespunzătoare a datoriilor fiscale din România; după ce mecanismul a

fostdemontat de organele de control, urmaşul lui Iskandarani, Mujea Marcelini a continuat

afacerea, dirijând-o prin alt paradis fiscal – Panama.

Sabina Product, o escrocherie cu ştaif, se baza pe asocierea cu un misterios partener

din Statele Unite, care nu era altceva decât o companie offshore de duzină, încorporată în

Delaware pentru mai puţin de o mie de dolari.

Unul dintre cei mai mari investitori străini în România este BritishVirgin Islands, o

ţară cu 12.000 de locuitori care a pompat 11 milioane dolari în economia românească.

Mai multe firme controlate de Sever Mureşan, care au beneficiat de importante credite

de la Banca Dacia Felix, provocând colapsul acesteia în 1996, sunt înregistrate în

Luxemburg, un paradis fiscal binecunoscut în mediile de afaceri.

Pagina 40 din 54

Page 41: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Acţionarul principal al Băncii Columna este o obscură firmă elveţiană/căsuţă poştală

(Manel Finanz A.G.) deţinută confidenţial de misterioşi cetăţeni români (Marius Ţârlea?).

Recent, banca a intrat în imposibilitate de plată. Banca Naţională a eliberat autorizaţia acestei

bănci, fără a verifica temeinic bonitatea acţionarului elveţian (o firmă cu un capital de câteva

zeci de mii de dolari) şi a tolerat publicitatea agresivă a acesteia până în ultimul moment, deşi

chiar conducerea Băncii Columna –în speţă, directorul Bostan – nu a îndeplinit de la bun

început condiţiile legale.

Câteva firme în care este implicat dubiosul om de afaceri Mircea Behler (arestat în

1994 pentru fraudă – peste 200 milioane lei, taxe vamale) sunt proprietatea altor companii,

domiciliate la căsuţe poştale din Liechtenstein, Elveţia şi British Virgin Islands.

Cercetările poliţiei au descoperit că încasările valutare din exporturile întreprinderii de

stat Rulmentul Braşov erau întârziate prin parcarea lor în bănci intermediare din

Liechtenstein.

“Ingineriile” din spatele afacerilor lui Viorel Cataramă se bazează pe cel puţin o firmă

înmatriculată în Vaduz, Liechtenstein, al cărei împuternicit în România (proprietar?) este

chiar…Viorel Cataramă.

La începutul anului 1990 economia românească se afla într-o situaţie particulară

generată de efortul imens derulat pe tot parcursul anilor ’80 pentru plata datoriei externe şi

realizarea concomitentă a unui plan investiţional exagerat, dar şi de modul violent în care a

avut loc schimbarea de sistem.

Astfel, după 1980, s-au diminuat drastic importurile limitându-se numai la materiile

prime necesare funcţionării unor ramuri industriale, eliminându-se cele din sfera bunurilor de

consum, deşi piaţa internă nu era pregătită să le producă; s-a orientat producţia exclusiv către

export, indiferent de condiţiile economice – rentabilitate, eficienţă, curs de revenire.

Investiţiile au fost dirijate către sectoare în care amortizarea presupune perioade foarte

lungi de timp, iar finanţarea acestora nu era asigurată, bazându-se în multe cazuri exclusiv pe

munca nesalarizată.

În mod similar s-au petrecut lucrurile şi în agricultură, unde baza a constituit-o forţa

de muncă îmbătrânită şi unde elementele de progres tehnic au fost o prezenţă sporadică.

Toate acestea au condus la izolarea economică, chiar şi în cadrul sistemului socialist,

unde România se remarca prin lipsa totală de transparenţă, dialog şi deschidere spre realităţi

economice şi sociale evidente.

Pagina 41 din 54

Page 42: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Dacă în celelalte ţări din această zonă a Europei desprinderea de sistemul socialist a

avut loc practic în etape şi fără manifestări violente, în România ruptura de sistem a fost

violentă,pe fondul unei crize economice generale, al uzurii şi oboselii întregii societăţi.

Izolarea internaţională autoimpusă, lipsa de colaborare pe toate planurile au avut drept

consecinţă amplificarea dezordinii economice şi sociale.

În această situaţie, multe din măsurile economice propuse imediat după începutul

anului 1990 au fost arbitrare, contradictorii sau, datorită necunoaşterii mecanismelor de

funcţionare a economiei de piaţă, aplicarea lor a fost secvenţială şi lipsită de eficienţă.

Eroarea principală a constat, în opinia noastră, în falsa convingere că desfiinţarea

planificării centralizate, liberarizarea comerţului, a preţurilor sunt condiţii suficiente pentru

apariţia unui sistem de piaţă care să conducă automat la realizarea bunăstării.

Realitatea s-a dovedit mult mai complexă, mai dură, demonstrând că introducerea

mecanismului pieţei este posibil numai paralel cu construcţia unui context socio-economic

favorabil.

Lipsa cronică de pe piaţă a unor produse de strictă necesitate, criterii şi metode

aberante de planificare a vânzării etc. au generat şi dezvoltat o piaţă paralelă de dimensiuni

considerabile. Deşi nu pot fi prezentate statistici, este important de subliniat că în ultimi ani ai

deceniului opt s-a renunţat practic la importul de cafea şi ţigări cu filtru, piaţa acestor produse

fiind cedată conştient economiei paralele.

Prezentarea acestor aspecte poate părea un detaliu nesemnificativ, dar trebuie ţinut

cont că prin sistemul de taxe şi impozite aceste produse acoperă peste 15 procente din

veniturile bugetului unui stat.

De asemenea, trebuie amintită importanţa pieţei paralele în asigurarea unor produse

de uz cosmetic-igienic, apoi textile şi chiar bunuri electrocasnice.

Periodic, pe parcursul deceniului IX s-au înregistrat crize foarte puternice de produse

de strictă necesitate: ulei, zahăr, diferite legume, detergenţi etc.

Motivaţia clasică, respectiv producţia insuficientă, lipsa de materii prime, dezinteresul

şi incompetenţa unor factori de decizie nu poate fi negată, dar, analizând post factum cele

prezentate, reiese că o parte importantă a tuturor acestor situaţii a fost provocată conştient şi a

căpătat dimensiuni amplificate, fiind generatoare de importante câştiguri ilicite pentru

anumite structuri profesionale care prin aceste activităţi au făcut trecerea de la modesta piaţă

paralelă la structurile orgaizate ale economiei subterane, acumulând importante venituri

ilicite.

Pagina 42 din 54

Page 43: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Această evoluţie a fost stimulată de haosul legislativ care a caracterizat perioada

imediat următoare momentului 1989, când, în spatele unor îndelungi şi repetate teorii despre

echitate şi corectitudine, s-au derulat importante operaţiuni necontrolate.

Astfel, legislaţia economică a apărut cu întârziere, neadaptată realităţii, încercând cu

stângăcie să împace concomitent şi imensul aparat birocratic de stat, dar să şi promoveze

măsuri de stimulare a iniţiativei private.

În fapt, rezultatul acelor măsuri s-a concretizat în blocarea întregului sistem

economic, respingerea potenţialilor mari investitori, scurgerea fără control a avuţiei naţionale

şi concentrarea artificială a unor imporante valori materiale şi băneşti în mâinile câtorva

oameni de afaceri.

Adăugând la aceste elemente necunoaşterea de către funcţionarii aparatului de stat a

principiilor de funcţionare a economiei de piaţă, precum şi corupţia ce a cuprins aceste

categorii profesionale, a rezultat mediul economico-social favorizant pentru economia

subterană.

În evoluţia sa, pe parcursul ultimului deceniu, se pot distinge din punct de vedere a

modului de organizare trei etape: formarea structurilor subterane, dezvoltarea reţelelor şi

concentrarea deciziei.

Din punct de vedere al sferei de manifestare, pot fi delimitate activităţile frauduloase,

cuprinzând şi partea cea mai mare a muncii la negru, de activităţile criminale ce şi-au făcut

simţită prezenţa într-o etapă ulterioară.

Pe fondul situaţiei economico-sociale, anterior prezentată,începând cu primele zile ale

anului 1990, s-au creat grupuri de interese specializate în operaţiuni de contrabandă atât

pentru export, cât şi pentru import, în operaţiuni de speculă cu produse deficitare, în prestarea

unor servicii de transport, alimentaţie publică etc.

Astfel, profitându-se de preţurile scăzute la care se găseau pe piaţa internă o serie de

produse industriale, precum: scule, dispozitive, aparate electrice, dar şi bunuri de consum, au

fost achiziţionate şi, fără a exista autorizaţii, fără a se plăti taxe, mărfurile au fost vândute pe

pieţele din ţările apropriate, obţinându-se sume importante care, în funcţie de anumite

oportunităţi, au fost tezaurizate sau folosite pentru dezvoltarea activităţii.

Într-un mod asemănător s-au derulat şi operaţiuni de “import”, piaţa românească fiind

invadată de mărfuri slab calitative, dar cu forme şi utilităţi dorite de populaţie.

În acelaşi timp au apărut activităţi particulare de transport-taxi, apoi comercializarea

în regim de alimentaţie publică a unor produse de calitate îndoielnică, mici tonete, puncte

Pagina 43 din 54

Page 44: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

volante sau preluarea din depozitele statului la preţuri modice a unor mărfuri deficitare şi

comecializarea lor imediată la preţuri de speculă.

Toate aceste activităţi s-au desfăşurat practic fără nici o restricţie în primul semestru

al anului 1990, momentul apariţiei primelor reglementări privind activitatea economică

privată fiind astfel categoric depăşit de reacţia mult mai rapidă a unor categorii profesionale

în formare.

Veniturile realizate au fost în multe cazuri importante şi, alături de sumele provenite

din activităţile desfăşurate clandestin anterior anului 1990, au constituit capitalul pentru

iniţierea unor afaceri legal organizate.

Desigur, dezvoltarea termenului de “afaceri”- activităţi comerciale legale – presupune

îndeplinirea concomitentă a două obiective: existenţa cadrului general organizatoric,

respectiv cadrul juridic pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea respectivelor afaceri, şi

existenţa prevederilor financiare, fiscale, respectiv a încadrării stricte a entităţilor astfel

înfiinţate în prevederile acestor reglementări.

Activitatea practică desfăşurată în această etapă a demonstrat că în cele mai multe

cazuri a fost vorba doar de o încadrare formală în prevederile legale activitatea multor agenţi

economici având evidente trăsături subterane.

1.Începând cu anul 1991, au fost înfiinţate în număr considerabil de societăţi

comerciale private, o pondere importantă având-o societăţile cu participare de capital străin.

Apariţia sub acestă formă a iniţiativei private şi mai ales participarea capitalului străin

au constituit în mod evident un semnal economic privind orientarea economiei către piaţă.

Dar, trebuie precizat că peste 90% din societăţile cu capital străin s-au limitat la investirea

unui capital sub1000 dolari S.U.A., cunoscute fiind o multitudine de situaţii în care aportul s-

a limitat la cele câteva zeci de dolari cât a fost suma minimă necesară pentru înfiinţarea

societăţii comerciale.

Majoritatea din aceste “investiţii au provenit din ţările din Orientul Mijlociu şi

Apropiat, organizat după regului proprii, pe principiul piramidal, astfel încât în scurt timp au

construit reţele proprii de interese.

Obiectul de activitate al acestor mici firme a fost în exclusivitate comerţul cu bunuri

importate din ţările de origine ale asociaţilor.

Astfel, piaţa românescă a fost invadată de produse alimentare, băuturi ţigări, cafea,

produse textile, încălţăminte, de o calitate îndoielnică, dar la preţuri care au atras populaţia cu

venituri modeste.

Pagina 44 din 54

Page 45: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Caracteristică pentru perioada aceasta a fost implicarea directă a importatorilor în

distribuţia mărfii, situaţie justificată de cantităţile relativ mici de mărfuri rulate, dorinţa de a

controla preţurile, pe fondul necunoaşterii şi neîncrederii în comercianţii autohtoni.

Sumele obţinute au fost imediat utilizate pentru achiziţia de pe piaţa românească a

unor mărfuri industriale sau agricole la preţuri favorabile şi exportarea lor.

Astfel, îngrăşăminte, produse metalurgice neprelucrate, animale vii, cherestea au

constituit obiectivul principal pentru aceşti comercianţi.

Deşi toate aceste activităţi au fost aducătoare de venituri, în fapt prin metode de

evitare sau pur şi simplu prin distrugerea evidenţelor respectivilor comercianţi, statul român

nu a beneficiat de impozitele şi taxele cuvenite.

Aceasta a fost prima formă de manifestare evidentă a economiei subterane organizate

în ţara noastră.

2.În aceeaşi etapă, dar în cele mai multe cazuri separat, a început înfiinţarea unor

societăţi cu răspundere limitată a unor rezidenţi, a căror activitate a fost orientată spre

valorificarea producţiei obţinute de întreprinderile de stat.

Aspectul negativ al acestei activităţi a constat în faptul că, utilizându-se practic

infrastructura şi forţa de muncă a respectivelor întreprinderi, acestea au livrat mărfurile cel

mult la nivelul costurilor, transferând astfel profitul, fără nici o justificare, în sectorul privat.

3.În mod asemănător s-au petrecut faptele şi în comerţul exterior, unde relaţiile

tradiţionale au fost transferate spre administrare unor societăţi private fără experienţă şi fără

interesul asumării unei responsabilităţi complexe.

În cazul acestor activităţi comerciale derulate de rezidenţi s-au înregistrat sustrageri

masive de la plata impozitelor către bugetul statului, iar întreprinderile de stat angajate în

aceste tranzacţii au înregistrat pierderi, au fost în imposibilitatea realizării unor investiţii

necesare pentru menţinerea în stare de funcţionare.

Faptele de această natură, desfăşurate cu repetabilitate, implicarea cu bună ştiinţă de

către unii factori de decizie în asemenea activităţi au condus la formarea unor structuri

subterane.

Fără a avea o pondere importantă în această etapă, analizând din punct de vedere al

economiei subterane, trebuie amintiţi şi micii comercianţi autohtoni care au urmărit

specularea unor momente prielnice pentru realizarea unor achiziţii de mărfuri, au organizat

mici puncte de vânzare cu evitarea sau sustragerea de la plata impozitelor.

Pagina 45 din 54

Page 46: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Concluzionând, putem spune că, în perioada 1990-1993, principala formă de

manifestare a economiei subterane a fost frauda fiscală, iar elementul care a favorizat

dezvoltarea sa a fost lipsa cadrului legislativ adecvat.

Evoluţia ulterioară a economiei subterane a fost marcată pentru anii 1993-1995 în

principal de cristalizarea unui sistem legislativ economic, dar şi coercitiv, precum şi de

concurenţa între participanţi, situaţie care a impus schimbarea modului de operare şi lărgirea

sferei de cuprindere a activităţii ilegale.

Astfel apariţia legislaţiei privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale şi

a cadrului instituţional adecvat, respectiv a Camerei de Comerţ şi a Registrului Comerţului,

organizat pe principii unitare, cu un sistem de evidenţă informatizat, a permis cunoaşterea

evoluţiei numărului de agenţi economici, a obiectului de activitate declarat şi structurii

acţionarilor sau asociaţilor.

Legislaţia fiscală a căpătat contur, prin reglementarea impozitului pe profit, a taxelor

vamale şi mai ales prin introducerea taxei pe valoarea adăugată, sistem de impozitare

modern, aliniat standardelor internaţionale.

Importante au fost şi privilegiile legale ce au acordat facilităţi fiscale unor categorii de

investitori, funcţie de volumul afacerilor şi ramura de activitate.

De asemenea, au fost reorganizate organele de control ale statului şi au fost înfiinţate

instituţii noi menite să urmărească respectarea legislaţiei în acest domeniu.

Înfiinţarea în cadrul Ministerului Finanţelor a Gărzii Financiare, reînfiinţarea Curţii de

Conturi, reorganizarea unor sectoare ale poliţiei funcţie de evoluţia fenomenului de

criminalitate economică a constituit realizări evidente.

Completând acest cadru cu prevederile legale privind privatizarea unor societăţi

comerciale aparţinând statului, se poate concluziona atât din punct de vedere legislativ, cât şi

instituţional, dincolo de evidente necorelări, imperfecţiuni şi inconsecvenţe, s-a reuşit

orientarea ireversibilă a societăţii spre economia de piaţă.

Încercând a face o scurtă apreciere concomitent din punct de vedere economic şi

social, putem spune că, anterior anului 1993, societatea românească s-a aflat într-o perioadă

de căutare a propriei identităţi şi, pe acest fond, de acumulare primitivă a capitalului.

Desigur, există o anumită inerţie la nivelul societăţii, şi simpla adoptare a unei reguli

nu poate determina imediat rezultate deosebite, dar refuzul permanent al unor participanţi la

activitatea economică, încercarea lor de amâna aplicarea în practică a unor dispoziţii legale,

concomitent cu organizarea pe principii subterane a activităţii şi săvârşirea unor fapte cu

Pagina 46 din 54

Page 47: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

caracter infracţional de natură să lovească în siguranţa economică nu pot fi subestimate sau

justificate superficial.

Astfel, activitatea economică subterană a căpătat noi dimensiuni, având câteva ţinte

precise; acapararea pieţei pentru produsele de larg consum şi obţinerea de fonduri pentru

achiziţionarea unor importante active comerciale şi industriale.

Pentru atingerea acestor obiective au fost utilizate mijloace şi procedee foarte diverse,

precum formarea unor lanţuri de firme fantomă, jocurile piramidale, obţinerea unor credite în

condiţii nelegale, penetrarea sistemului bancar, corupţia etc.

Firmele fantomă au reprezentat cel mai utilizat mijloc de manifestare a economiei

subterane pentru această etapă, atât din punctul de vedere al momentului apariţiei lor, cât mai

ales al consecinţelor economice negative generate.

Acţiunile de contrabandă, de distribuire pe piaţă a unor produse cu origine şi calitate

îndoielnică, evaziunea fiscală, sustragerea de la taxele vamale, solicitarea unor rambursări

necuvenite de la bugetul statului au fost săvârşite în principal prin utilizarea acestor firme.

Din punct de vedere al modului de decontare, trebuie subliniat că toate aceste

tranzacţii au utilizat numerarul, generând disfuncţii importante pentru circuitul monedei

naţionale.

Astfel, în cele mai multe cazuri decontările în cadrul lanţului de firme implicate în

tranzacţii s-au efectuat direct între furnizorul-importator şi cel ce a distribuit marfa spre

reţeaua cu amănuntul, blocându-se importante sume în numerar în afara circuitului bancar.

Pentru reluarea circuitului, sumele în lei astfel obţinute au fost schimbate în valută,

operaţiunea fiind controlată de aceleaşi persoane, fiecare nouă reluare a circuitului generând

devalorizarea leului.

Prin aceste operaţiuni care au evitat circuitul bancar s-a consolidat o piaţă

valutară paralelă puternică şi în afara oricărui control.

Se constată astfel că, în această perioadă, persoanele implicate în activitatea firmelor

fantomă nu au apelat în mod deosebit la sistemul bancar.

Motivele sunt probabil foarte variate, fiind vorba de o lipsă d3e încredere atât din

partea băncilor, care solicitau anumite garanţii, cât şi din partea „investitorilor”, care evitau

documentele scrise.

Excepţie au făcut în mod permanent cumpărările de valută, operaţiuni pe care inclusiv

comercianţii implicaţi în activitatea firmelor fantomă le-au urmărit în mod constant.

Cele prezentate demonstrează că, prin deformarea unor fluxuri financiare, prin

blocarea numerarului, prin nerepatrierea valutei aferente exporturilor şi prin organizarea unor

Pagina 47 din 54

Page 48: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

reţele subterane de schimb valutar, firmele fantomă au afectat sistemul bancar, chiar dacă

relaţiile directe nu au avut amploare deosebită.

În aceeaşi sferă de activitate, trebuie amintite şi jocurile piramidale de tip CARITAS.

Aceste activităţi direct legate de economia subterană au cunoscut în intervalul analizat

o dezvoltare puternică, speculând naivitatea, neştiinţa şi dorinţa de îmbogăţire imediată.

Trebuie remarcat ca în aceste activităţi au fost implicaţi rezidenţi şi, dincolo de

schemele pur teoretice care încercau să demonstreze viabilitatea sistemului în fapt, s-au atras

sume imense, care, chiar dacă juridic nu s-a demonstrat, au fost utilizate în operaţiuni

comerciale ilicite precum: importuri, achiziţii de active industriale, plasamente bancare etc.,

reuşindu-se în timp pierderea originilor.

Aceste operaţiuni au generat profituri înregistrate, au subminat sistemul bancar şi au

determinat presiuni necontrolate asupra monedei naţionale.

Există şi alte forme de manifestare a economiei subterane, respectiv obţinerea unor

credite garantate cu bunuri fără valoare, utilizarea creditelor în alte scopuri decât cele

declarate etc.

Analizând fiecare tip de operaţiune în parte, se constată că, pe lângă elementele

ajutătoare deja prezentate, respectiv necorelările şi contradicţiile legislative, multe din acţiuni

au fost posibile datorită fenomenului de corupţie.

Prin dimensiunea şi caracterul organizat, se poate afirma că facilitarea unor operaţiuni

nelegale în scopul obţinerii unor foloase necuvenite de către diferite categorii de funcţionari a

devenit, în anii 1993-1995, o piedică evidentă în funcţionarea instituţiilor statului, s-a

deformat iremediabil sensul şi scopul anumitor decizii macroeconomice.

În concluzie în intervalul analizat, economia subterană a căpătat dimensiuni

considerabile şi a cristalizat reţele specializate.

Sfera de activitate a cuprins, pe lângă evaziune fiscală şi munca la negru, elemente

certe ale crimei organizate.

Trebuie subliniat că în continuare s-a menţinut o anumită demarcaţie între activităţile

în care au fost implicaţi cetăţeni străini, respectiv import-exportul unor bunuri de larg

consum, controlul pieţei valutare, şi cele în care au fost implicat rezidenţii.

Activitatea criminală a căpătat contur atât prin întrepătrunderea cu activităţile

comerciale, cât şi prin forme directe de manifestare- furturi şi vânzări auto, prostituţie, trafic

de droguri.

În toată evoluţia sa, economia subterană a speculat orice oportunitate generată de

desincronizări şi indecizii, urmărind infiltrarea în orice spaţiu lăsat liber de economia oficială.

Pagina 48 din 54

Page 49: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Astfel, economia subterană a evoluat de la forme de manifestare complet descoperită

la activitatea disimulată, într-un interval relativ scurt, trecându-se de la traficul de frontieră

făcut cu mărfuri ce nu depăşau volumul unui portbagaj auto la contrabanda cu cantităţi

vagonabile de produse petroliere, alcool, cherestea.

În procesul de formare a structurilor subterane şi, ulterior, în faza de dezvoltare şi

consolidare a reţelelor pe fondul unor delimitări tacite a zonelor de acţiune, grupurile de

interese implicate au avut puţine momente de reală concurenţă sau conflicte majore de

interese.

Situaţia s-a schimbat evident după anul 1995, motivaţia fiind complexă.

Pe de o parte, realizarea unui cadru legislativ şi instituţional având drept scop

combaterea economiei subterane, apoi consolidarea poziţiei pe piaţă a unor investitori oneşti

reprezentanţi ai unor mărci comerciale recunoscute au condus în timp la reorganizarea

activităţii economici subterane.

Astfel specific acestei etape este în principal orientarea către noi activităţi, concurenţa

între grupurile de interese, toate pe fondul realei profesionalizări a activităţii criminale

desfăşurate.

Situaţia existentă în spaţiul fostei Iugoslavii a dus la crearea unor puternice reţele de

contrabandă cu produse petroliere, activitatea efectivă fiind complexă şi pornind de la

aducerea în ţară prin diferite metode infracţionale a materiei prime, apoi prelucrarea şi

livrarea în exterior. Prejudiciile cauzate economiei româneşti au fost însemnate, deoarece în

cele mai multe cazuri tarifele combinatelor producătoare nu au acoperit nivelul real al

costurilor iar taxele de import şi export au fost eludate, la toate acestea adăugându-se

poluarea mediului, fapt total neglijat de autorităţi.

Trebuie remarcat în acest cadru că asemenea operaţiuni nu ar fi fost posibile fără

conexarea la reţelele internaţionale implicate în traficul cu produse petroliere şi în decontări

bancare nelegale.

A continuat contrabanda cu un tutun în cantităţi mari, utilizându-se, de asemenea,

reţelele crimei organizate, şi după aceleaşi procedee s-au derulat şi tranzacţii cu cafea, alcool

etc.

Dacă în etapele anterioare, în cele mai multe cazuri, operaţiunile vizau un traseu

simplu, introducerea mărfii în ţară şi imediat comercializată, ulterior s-au organizat acţiuni

complexe în care materia primă a fost prelucrată clandestin sau în condiţii formale legale în

spaţiile de producţie ale unor întreprinderi inclusiv cu capital de stat.

Pagina 49 din 54

Page 50: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Cu această ocazie au fost utilizate variate procedee de eludare a impozitelor, situaţia

în care multe din facilităţile fiscale ce urmăreau consolidarea activităţii investiţionale au

degenerat în evidente fapte de fraudă fiscală.

Aspectul de ansamblu al pieţei a cunoscut în decursul ultimilor ani mutaţii evidente,

oferta de mărfuri s-a diversificat, cererea, deşi afectată de nenumărate disfuncţii, a devenit

compatibilă cu cea din ţările dezvoltate şi, în consecinţă, începând cu forma de prezentare a

mărfurilor, spaţiile comerciale, publicitatea şi până la managementul afacerilor, a urmat un

proces continuu de modernizare.

Aceste tendinţe au fost sesizate şi de cei mai implicaţi în structurile economiei

subterane, reacţia fiind diversificată, inclusiv de implicare în noile activităţi.

Este important de subliniat că în activitatea de reclamă-publicitate se consumă

importante sume de bani, iar „urmele” lăsate sunt de scurtă durată.

Profitându-se de aceste posibilităţi, precum şi de facilităţile fiscale oferite de

legislaţie, importante sume au fost concentrate în sfera publicităţii şi, sub motivarea

importului de servicii, au fost virate în exterior fără nici o justificare economică.

Implicarea în marile afaceri, tranzacţionarea unor sume importante, conexarea cu

circuitele internaţionale ale crimei organizate au presupus concomitent câteva condiţii,

respectiv implicarea unor profesionişti, concentrarea valorilor tranzacţionate, eliminarea

concurenţei prin metode specifice şi, în consecinţă, concentrarea deciziei.

Pagina 50 din 54

Page 51: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

V. CONCLUZIE:

EVAZIUNEA FISCALĂ

-ÎNTRE RĂU EVIDENT ŞI RĂU NECESAR-

Discursul politic de la noi sau din alte ţări, condamnă unanim evaziunea (frauda)

fiscală. Cu toate acestea, perspectivele privind acest fenomen nu s-au schimbat în decursul

timpului.El persistă în toate ţările şi în toate perioadele, în ciuda sancţiunilor. Mai mult, el

lasă indiferente convingerile multor oameni. Astfel, un sondaj naţional efectuat în Franţa, în

anul 1982, releva că aproape 20% din contribuabili estimau frauda fiscală puţin sau deloc

condamnabilă. Acest fapt nu poate minimiza repercursiunile negative ale evaziunii fiscale

asupra veniturilor bugetului de stat, asupra politicii bugetare a puterilor publice şi chiar,

asupra climatului social. Serviciul venitului intern din SUA (The Internal Revenue Service)

aprecia, spre exemplu, că evaziunea fiscală poate reduce veniturile din impozitul pe veniturile

personale din această ţară cu 20%.

Economia subterană sau „economia neagră” (black economy) ca formă de manifestare

a evaziunii fiscale (munca la negru, vânzarea ilegală de droguri, prostituţie, jocuri de noroc

etc.) este estimată a fii 8% din produsul naţional brut în Marea Britanie, 13% în Suedia, 12%

în Belgia, 11,5% în Italia, 9% în Franţa, Olanda, Canada şi Germania, 8,5% în SUA, 5% în

Japonia.

În SUA răufăcătorii privează, anual, economia americană de peste 18 miliarde de

dolari, inducând în eroare fiscul, eliminând concurenţa, sporind preţurile cu amănuntul,

controlând diverse sectoare. Alt exemplu: „…90% din numărul bancnotelor verzi tipărite în

Statele Unite nu sunt utilizate în circulaţia monetară internă, ci sunt folosite în străinătate, în

primul rând pentru nevoile economiilor paralele şi mai cu seamă în traficul de droguri ce

evită tranzitarea prin conturi bancare”.

Semnificaţia problemei este mai mare în ţări mai puţin dezvoltate unde guvernele pot

întâmpina mari dificultăţi în supravegherea tranzacţiilor care au loc în economie. N. Kaldor

estima frauda fiscală în ţările lumii a treia, între 4/5 şi 9/10 din încasările fiscale prevăzute

(cifrele nu sunt după părerea noastră exagerate nici în ce priveşte România acestor ani).

Evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico-sociale complexe de maximă

importanţă cu care statele de astăzi se confruntă şi ale cărui consecinţe nedorite caută să le

limiteze cât mai mult, eradicarea fiind, practic, imposibilă. Efectele evaziunii fiscale se

repercutează direct asupra nivelurilor veniturilor fiscale, conduce la distorsiuni în

Pagina 51 din 54

Page 52: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

mecanismul pieţii şi poate contribuii la inechităţi (mărirea lor) sociale datorate „accesului” şi

„înclinaţiei” diferite la evaziunea fiscală din partea contribuabililor. Dacă nu ar fi decât aceste

„rele” aduse la evaziunea fiscală, (dar ele nu se rezumă la atât), şi statul ar trebui să se ocupe

sistematic şi eficient de preîntâmpinarea şi limitarea fenomenului evaziunii fiscale.

Cu toate acestea, statul prin puterile publice, poate şi să incite la evaziune fiscală

urmărind, în principal, două scopuri:

un scop „pozitiv” argumentat de dorinţa (intenţia) de a stimula formarea capitalului şi

un scop „negativ” reflectat în sprijinirea unor grupuri de interese, de multe ori de tip

mafiot, cu tot cortegiul de consecinţe.

De aici rezultă chiar rolul evaziunii fiscale ca element, dorit sau nu, al politicii fiscale

decurgând direct din cel al fiscalităţii, în general. „Unul din secretele japonezilor în ce

priveşte formarea capitalului este evaziunea fiscală care este încurajată oficial. În mod legal

un japonez adult este scutit de taxe pentru un cont de economii medii. Japonia are de cinci ori

mai multe conturi de acest fel decât numărul populaţiei, inclusiv copiii. Din această cauză au

rata cea mai mare de formare a capitalului”. Pe această bază autorul citat, Peter Drucker în

„ Inovaţia şi sistemul antreprenorial” contuinuă cu prescrierea următoarei reţete: „orice ţară

care vrea să fie competitivă într-o eră antreprenorială trebuie să-şi construiască un sistem de

impozite de tipul celui japonez care, printr-o atitudine de ipocrizie semioficială, încurajază

formarea capitalului”.

Din alt punct de vedere, referindu-se la unele măsuri guvernamentale în vederea

modificării repartizării veniturilor în SUA, Milton Friedman, în momentul analizei sale (anii

*60), arată că efectul cotelor înalte şi puternic progresive au dispărut şi ca urmare a faptului

că „ele au stimulat apariţia prevederilor legale şi a altora ce sprijină evaziunea fiscală, în

speţă, aşa, numitele portiţe legale, ce permit reducerea procentuală a cotelor de impozit…

Drept efect, cotele reale de impunere au fost mult mai mici decât cotele nominale şi ceea ce

este foarte important, incidenţa impozitelor a dobândit un caracter capricios şi inegal.

Persoanele au aceeaşi situaţie economică plătesc impozite foarte diferite, în funcţie de

caracterul întâmplător al sursei lor de venituri şi de ocaziile pe care le au de a realiza o

evaziune fiscală”1. Concluzia apreciatului economist este: „ocolirea impozitării ar putea să fi

fost, deci, esenţială pentru bunăstarea economică. Dacă lucrurile ar fi stat aşa, câştigul a fost

obţinut cu preţul unei mari risipe de resurse şi prin introducerea unei inechităţi larg

răspândite”2.

„Intervenţia” statului în menţinerea unui anumit grad de evaziune fiscală, în scopurile

arătate, trebuie analizată prin prisma raportului dintre efect (formarea capitalului) şi eforturi

Pagina 52 din 54

Page 53: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

(o mare risipă de resurse, bugetare sau nu, crearea de inechitate în veniturile disponibile ale

contribuabililor etc.). De asemenea, trebuie să se ţină seama că „Efectul benefic al

intervenţiei statului, în special subraportul legislativ, este direct, imediat şi vizibil, în timp ce

efectele ei nefaste sunt treptate şi indirecte, neperceptibile”3 după cum zice M.Friedman în

„Capitalism şi Libertate”. Unul din aceste efecte este fenomenul corupţiei care este practic

inevitabil însoţitor al evaziunii fiscale.

„Ce-i drept, nu se ştie care sunt efectele fraudei. Probabil chiar frauda fiscală este

şansa sistemelor fiscale ca ele să devină viabile.

În această privinţă, contrar ideii prea simple care consideră frauda un comportament

antidemocratic, aceasta este mai curând singurul mijloc modest al expresie directe de

încuviinţare a sa din partea contribuabilului.

Departe de a fi contrară democraţiei, frauda fiscală nu este, din contră, decât

manifestarea brută a vitalităţii sale” (J.C.Martinez).

„Noi nu suntem de altă părere în ce priveşte considerarea evaziunii fiscale a nu fi

contrară democraţiei, dar subliniem contradicţiile pe care acest fenomen le induce, mai ales

într-un sistem democratic, în viaţa economico-socială (între nevoia generală de resurse

financiare din impozite şi sustragerea ilegală de la plata acestora; între majoritatea

contribuabililor care înţeleg să nu „fugă” din faţa impozitelor şi ca cei care urmăresc acest

lucru cu ostentaţie ceea ce măreşte contribuţia celor dintâi la acoperirea nevoilor generale şi

conduce la mărirea ecartului dintre veniturile disponibile ale primilor şi a celor din urmă etc.).

De aceea, tocmai în interesul democraţiei, este necesară o „luptă” permanentă şi bine condusă

pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale,”(N. Hoanţă şi George Popa „Evaziune

Fiscală”).

După numeroasele incursiuni în intimităţile evaziunii fiscale, ne vom întreba ce se

poate spune în plus?

„Sistemul actual de colectare a impozitelor funcţionează foarte bine atunci când este

vorba despre contribuabilul sărac, proprietar al unui apartament insalubru sau al unei

GIOARSE pe patru roţi, dar are „motoarele gripate” când este vorba de marii rechini ai

evaziunii”.

(„Adevărul”,15 septembrie 2000)

subiectul este mult prea generos în reflecţii, astfel încât chiar şi atunci când vom fi

scris totul în mod cert am uitat ceva!

Pagina 53 din 54

Page 54: Analiza Procesului de Evaziune Fiscala Specifica Domeniului Bancar

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Pagina 54 din 54