analysis of quality management services industry in...
TRANSCRIPT
Manualul Distribuitorului în Asigurări
121
5. ASIGURĂRI GENERALE
5.1. Asigurări auto
5.2. Asigurări de bunuri
5.3. Asigurări de sănătate și de accidente
5.4. Asigurări de răspundere civilă
5.5. Alte tipuri de asigurări
5.1. ASIGURĂRI AUTO
5.1.1. Asigurarea de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse
terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie (RCA)
5.1.2. Asigurarea Carte Verde
5.1.3. Asigurări facultative de avarii și furt pentru autovehicule – CASCO
5.1.4. Asigurarea de răspundere a transportatorului pentru mărfurile
transportate (CMR)
Deși fac parte din clase de asigurări diferite (asigurări de răspundere
civilă, asigurări de bunuri), în acest material va fi tratată laolaltă întreaga
gamă de asigurări auto, datorită ponderii ridicate a acestora în portofoliul
asigurătorilor și a conexiunilor posibile dintre diferitele categorii de
asigurări (exemplu: asigurări tip ”buchet”).
Capitolul
5
Manualul Distribuitorului în Asigurări
122
Principalele asigurări auto se împart în 2 categorii:
- Obligatorii: asigurarea de răspundere civilă auto pentru prejudicii
produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie (RCA)
și asigurarea Carte Verde care, începând cu anul 2007 este inclusă în
asigurarea de răspundere civilă auto, asigurarea de frontieră.
- Facultative: Asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor (Casco)
și Asigurarea de răspundere a transportatorului pentru mărfurile transportate
(CMR).
5.1.1. Asigurarea de răspundere civilă auto pentru prejudicii
produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie
(RCA)
Contractul RCA se încheie în baza prevederilor legale în vigoare
aplicabile la momentul emiterii/încheierii: Codul Civil, Legea nr. 132/2017
și Norma A.S.F. nr. 20/2017 pentru vehiculele aflate în evidențele
autorităților de înregistrare sau înmatriculare, sau pentru cele aflate în curs
de înregistrare/înmatriculare în România, precum și pentru tramvaie. Sunt
exceptate de la obligativitatea încheierii contractului RCA persoanele fizice
și juridice care utilizează vehiculele exclusiv în scopul antrenamentelor,
curselor, întrecerilor sau raliurilor organizate legal. Riscurile ce decurg din
aceste activități pot fi transferate către asigurarea facultativă de către
proprietari sau de către organizatorii de evenimente.
Obiectul contractului RCA îl reprezintă acordarea de despăgubiri,
atât pentru pagubele materiale și vătămările corporale produse terților în
urma unui accident produs prin intermediul vehiculului precizat în
contractul de asigurare, cât și pentru cheltuielile făcute de terții păgubiți în
procesul civil, în conformitate cu nivelul impus de legislație. Persoana care
a suferit un prejudiciu (material, vătămare corporală sau nepatrimonial –
daune morale) în urma unui accident rutier („terţul prejudiciat”), are
dreptul ca acest prejudiciu să-i fie reparat în întregime de către persoana
responsabilă de producerea lui.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
123
Caracteristici ale asigurării RCA
Părțile contractului RCA includ:
- Proprietarul (asiguratul): reprezintă persoana fizică sau juridică
înscrisă în documentele de identitate ale vehiculului sau în alte înscrisuri
doveditoare ale dreptului de proprietate;
- Utilizatorul poate fi același cu asiguratul sau diferit în baza unei
relații contractuale; reprezintă persoana fizică sau juridică, căreia
proprietarul vehiculului îi acordă dreptul de folosință asupra acestuia, pe o
anumită perioadă, în baza unui contract de închiriere, contract de leasing
sau alt act întocmit în condițiile legii;
- Asigurătorul;
- Contractantul;
- Distribuitorul de asigurări;
- Beneficiarul nenominalizat al contractului este terțul prejudiciat. Limitele de despăgubire maxime sunt stabilite de reglementări ale
Uniunii Europene, transpuse în reglementările A.S.F. și în legislația
specifică în vigoare și sunt revizuite din 5 în 5 ani. În anul 2019, limitele de
despăgubire sunt:
- 1.220.000 euro, echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a
României, valabil la data producerii evenimentului pentru prejudicii
materiale;
- 6.070.000 euro, echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a
României valabil la data producerii evenimentului pentru vătămări
corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial
produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor
prejudiciate.
Limitele teritoriale ale contractului RCA cuprind:
a) teritoriul României;
b) teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, ale statelor părți
la Acordul privind Spațiul Economic European, denumite în continuare
state membre și teritoriul Confederației Elvețiene;
Manualul Distribuitorului în Asigurări
124
c) teritoriile statelor situate între două state membre ale Uniunii
Europene, în care nu există birou național auto;
d) teritoriile statelor în care sunt competente birourile naționale auto
care au semnat acordul multilateral.
Contractul RCA poate avea o perioadă de valabilitate cuprinsă
între o lună și 12 luni, multiplu de o lună, în funcție de opțiunea
asiguratului. Prin excepție, contractul RCA se poate încheia pe o perioadă
mai mică de o lună în următoarele situații:
a) pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în alte state
membre ale Spațiului Economic European și Confederației Elvețiene
pentru care se solicită asigurarea în vederea importului în România, pe o
perioadă de maximum 30 de zile de la data dobândirii proprietății,
dovedită cu documente justificative;
b) pentru vehiculele destinate exportului, pe o perioadă de
maximum 30 de zile;
c) pentru vehiculele care se autorizează provizoriu pentru
circulație, pe perioade de 30 de zile, dar cumulat nu mai mult de 90 de
zile.
Asigurătorii au obligația de a da acces asiguraților sau potențialilor
asigurați la modul de calcul al primei de asigurare și la criteriile care au
stat la baza stabilirii acesteia. Ei poartă răspunderea față de terți, indiferent
dacă polița de asigurare conține omisiuni sau erori. Dacă informațiile
furnizate de asigurat nu sunt reale la momentul încheierii contractului RCA,
asigurătorul recalculează și modifică prima de asigurare după notificarea
prealabilă a asiguratului. Dacă asiguratul acceptă modificările, polița
continuă; în caz contrar, asigurătorul poate denunța contractul RCA în
termen de 20 de zile de la data primirii notificării. Asiguratul trebuie să
furnizeze informațiile solicitate de asiguratorul RCA și să permită acestuia
accesul la istoricul lui de daune pentru evaluarea riscului și calculul primei
de asigurare.
Exemplu: dacă baza de date privind polițele RCA nu funcționează,
se emite oferta RCA cu clasa de Bonus-Malus B0. Asiguratul, în situația în
care nu a înregistrat evenimente în istoric, va prezenta un document (ultima
poliță care să ateste acest lucru) care să permită asigurătorului
recalcularea tarifului în funcție de clasa de Bonus-Malus. În situația în
care asiguratul are cunoștință de un istoric propriu cu evenimente
Manualul Distribuitorului în Asigurări
125
înregistrate, are obligația de a informa asigurătorul despre acest lucru, în
vederea calibrării tarifului la profilul de risc corespunzător. În cazul în
care acest lucru nu se întâmplă la emiterea poliței, polița emisă cu clasa B0
va fi reevaluată la momentul în care baza de date va funcționa și prima de
asigurare va fi ajustată cu procentul corespunzător clasei de Bonus-Malus
constatată.
Sistemul Bonus-Malus (BM)
Reprezintă un sistem de acordare a reducerilor (Bonus) și
penalizărilor (Malus) în funcție de istoricul de daune; conform acestui
sistem, primele de asigurare se ajustează în funcție de daunele plătite în
baza asigurării RCA în anii anteriori. În prezent20
, acest sistem este compus
din 17 clase:
- clasa de bază B0 corespunzătoare unui asigurat fără istoric de
daune în asigurări;
- 8 clase de Bonus care permit reducerea primei de asigurare cu
maxim 50%;
- 8 clase de Malus care permit majorarea primei cu maxim 180%.
În cazul persoanelor fizice, la stabilirea coeficientului claselor BM
se ia în considerație proprietarul, nu vehiculul - se aplică aceeași clasă de
Bonus, respectiv Malus, "cea mai favorabilă", pentru toate vehiculele pe
care le deține un proprietar. De exemplu, un proprietar persoană fizică
deține în proprietate 3 vehicule: 2 autoturisme și o motocicletă. La debutul
legislației actuale privind sistemul de acordare a claselor de Bonus-Malus,
erau situate în următoarele clase de Bonus-Malus:
- Vehiculul 1 – clasa de Bonus-Malus B6
- Vehiculul 2 – clasa de Bonus-Malus B8
- Vehiculul 3 – clasa de Bonus-Malus M4
La reînnoirea poliței pentru Vehiculul 3, se va lua în calcul clasa de
Bonus-Malus cea mai favorabilă din cele 3 înregistrate, respectiv B8. Ca
20
Conform Normei ASF nr. 20/2017
Manualul Distribuitorului în Asigurări
126
urmare, vehiculul 3 va parcurge 12 clase de Bonus-Malus, trecând de la
majorare de 40% (M4) la reducere 50% (B8).
Atenție: în momentul în care, toate polițele ajung în aceeași clasă
BM și urmează reînnoirea acestora, sistemul de acordare a clasei de
Bonus-Malus consideră că istoricul este comun pentru toate vehiculele: în
cazul unei daune la vehiculul 3 și una la vehiculul 2, acesta va deveni
istoricul de daună ce stabilește clasa finală de Bonus-Malus pentru toate 3
vehiculele, respectiv scădere cu 4 clase Bonus-Malus de la B8 la B4,
respectiv de la reducere de 50% la reducere de 20%.
La persoanele juridice, acordarea claselor de Bonus-Malus se face
în mod diferit față de persoane fizice. Astfel, clasele de Bonus-Malus sunt
individuale, pe fiecare vehicul (cuplul format din serie de șasiu și CUI), iar
modificarea acestora se poate face atât pe baza istoricului (pozitiv sau
negativ), cât și prin transfer, care se poate realiza pe baza unei solicitări
scrise adresată de către asigurat asigurătorului. Situațiile în care se poate
realiza transferul clasei de Bonus-Malus se referă la înstrăinarea sau
radierea unui vehicul și achiziția altuia nou.
Transferul clasei de Bonus-Malus se poate realiza într-o perioadă de
maximum un an de la data introducerii în asigurare a unui vehicul nou-
dobândit. Dacă vehiculul nou dobândit are o perioadă de peste 365 de zile
în asigurare, vehiculul dobândește propriul lui istoric de Bonus-Malus și nu
mai poate fi vorba de un transfer de clasă. Pe de alta parte, nu există
limitare în timp cu privire la data vânzării/radierii vehiculului a cărui clasă
este transferată.
Exemplu de transfer al clasei de Bonus-Malus la persoana juridică:
asiguratul, persoană juridică, vinde în luna martie 2018 un vehicul situat în
clasa de Bonus B6. Cumpără în septembrie un vehicul nou. Sistemul de
emitere va acorda vehiculului nou clasa de bonus B0 fiind un vehicul fără
istoric. Pentru transferul clasei de Bonus-Malus se prezintă asigurătorului
dovada radierii vehiculului vândut, precum și ultima poliță pe care acesta a
avut-o în vigoare și se solicită transferul clasei de bonus aferent mașinii
vândute. Așadar, polița emisă pentru vehiculul nou va fi modificată și va
beneficia de clasa de bonus aferentă vehiculului vândut, respectiv va
beneficia de B6 cu reducerea corespunzătoare pentru clasa de Bonus B6.
Principalele riscuri acoperite și excluderi
Manualul Distribuitorului în Asigurări
127
În cazul producerii unui accident în perioada de valabilitate a
contractului RCA, se acordă, în limitele de despăgubire prevăzute în
contractul de asigurare, despăgubiri pentru:
a) prejudicii materiale, inclusiv:
- cheltuieli dovedite cu documente emise în condițiile legii sau prin
sisteme specializate privind readucerea vehiculului persoanei prejudiciate la
starea avută înainte de producerea evenimentului asigurat;
- costuri de radiere și de înmatriculare, cheltuieli cu limitarea
prejudiciului, cu taxe de timbru, cheltuieli aferente diminuării valorii
vehiculului după reparații, dovedite cu acte sau expertiză.
b) vătămări corporale sau decese ale terțelor persoane prejudiciate,
inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;
c) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată
sau cheltuielile efectuate în situația soluționării alternative a litigiului, dacă
soluția este favorabilă persoanei prejudiciate; soluționarea alternativă se
referă la implicarea unei părți neutre (conciliator) care propune părților o
soluție sau convoacă părțile pentru a găsi împreună o variantă de
soluționare a litigiului într-un mod echilibrat și echidistant în vederea
evitării unui proces civil;
d) cheltuieli dovedite cu documente emise în condițiile legii făcute
de către persoana prejudiciată în urma lipsei de folosință a vehiculului
avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opțiunii
persoanei prejudiciate: închirierea de la entități autorizate a unui vehicul de
clasă similară sau inferioară, cheltuielile privind transportul zilnic, fără ca
acestea să depășească cheltuielile cu închirierea unui vehicul de clasă
similară sau inferioară;
e) prejudicii provocate terților, drept consecință a conducerii
vehiculului sub influența băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor;
f) prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului
asigurat, inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul
vehiculului:
- a condus vehiculul fără consimțământul expres sau prezumat al
asiguratului;
- nu este titularul unui permis care atestă dreptul să conducă
vehiculul respectiv;
Manualul Distribuitorului în Asigurări
128
- nu a respectat obligaţiile legale cu privire la starea şi siguranţa
vehiculului respectiv.
Nu se despăgubesc următoarele situații:
g) prejudiciile produse bunurilor aflate în proprietatea
conducătorului vehiculului care a produs accidentul, precum și cele produse
ca urmare a vătămării corporale sau a decesului acestuia, indiferent cine
solicită aceste despăgubiri;
h) prejudiciile produse unui bun, dacă bunul avariat și vehiculul
asigurat răspunzător de producerea evenimentului fac parte din patrimoniul
comun al soților sau au același proprietar;
i) prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada
valabilității asigurării RCA la data producerii evenimentului, sau
asigurătorul RCA nu are răspundere (Exemplu: contractul RCA este emis,
dar nu este intrat în valabilitate la data producerii accidentului);
j) partea din prejudiciu care depășește limitele de răspundere
stabilite prin contractul RCA, produs în unul și același accident, indiferent
de numărul persoanelor prejudiciate și de numărul persoanelor
răspunzătoare de producerea prejudiciului;
k) amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi
obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat,
răspunzător de producerea prejudiciului;
l) prejudiciile produse de dispozitivele sau instalațiile montate
pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje sau instalații de
lucru, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;
m) prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul
operațiunilor de încărcare-descărcare, acestea constituind riscuri ale
activității profesionale;
n) prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse
periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive,
combustibile, care au determinat sau au agravat producerea prejudiciului.
Clauze suplimentare
Manualul Distribuitorului în Asigurări
129
Asiguratul și asigurătorul RCA pot stabili anexarea unor clauze
suplimentare, fie la încheierea contractului RCA, fie pe parcursul derulării
acestuia:
- clauza privind răscumpărarea daunei: pentru menținerea clasei
de Bonus-Malus, prin contractul RCA părțile pot conveni asupra
posibilității de a răscumpăra suma reprezentând cuantumul despăgubirii
înainte ca asigurătorul să achite prejudiciul;
- clauza privind efectuarea reparației în orice unitate reparatoare
auto: nu are cost suplimentar și este un drept conferit prin Legea
132/2017; clauza de decontare directă: se încadrează ca activitate de
asigurare ce face parte din clasa de asigurare A3 (la fel ca și asigurările
facultative CASCO). Decontarea directă reprezintă un serviciu auxiliar de
gestionare a daunelor propriilor asigurați de către asigurătorii RCA.
Serviciul de decontare directă poate fi achiziționat, contra unui cost
suplimentar de la asigurătorul propriu care, în cazul producerii unui
eveniment, îl va despăgubi pe asiguratul său integral și în termenele legale,
atunci când este prejudiciat într-un eveniment rutier. În condițiile în care se
selectează emiterea contractului RCA cu clauza de Decontare Directă, se
vor printa și înmâna clientului și condițiile de asigurare aferente clauzei.
Decontarea directă între asigurătorii RCA este aplicabilă la
îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
- accidentele auto se produc pe teritoriul României;
- vehiculele implicate sunt înmatriculate/înregistrate în România;
- prejudiciile sunt produse exclusiv vehiculelor;
- ambele vehicule implicate în accidentul auto au asigurare RCA
valabilă la data evenimentului.
- prejudiciile exclud vătămările corporale.
Ofertarea și încheierea contractului RCA
Dovada încheierii contractului de asigurare o constituie polița de
asigurare RCA emisă în sistem electronic împreună cu documentul
internațional Carte Verde. Contractul de asigurare conține o gamă de
informații care sunt furnizate automat de către sistemele electronice de
emitere ale polițelor RCA ale asigurătorilor.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
130
Documentele necesare emiterii contractului RCA includ o serie
de date despre:
asigurat:
- pentru persoane fizice: CNP și adresa asiguratului (proprietar
sau, după caz, utilizator). În acest sens, asiguratul prezintă cartea
de identitate (BI/CI) și/sau permisul de conducere;
- pentru persoane juridice: CUI, adresă sediu social și obiectul de
activitate principal, conform Certificatului de înregistrare emis
de Registrul Comerțului sau a altor documente de înregistrare.
vehiculul asigurat. Asiguratul va prezenta certificatul de
înmatriculare al vehiculului sau cartea de identitate a acestuia;
- în cazul vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în alte state
pentru care se solicită încheierea contractului RCA, în vederea
înmatriculării sau înregistrării permanente în România, după caz,
încheierea contractului este condiționată de prezentarea dovezii
înregistrării fiscale a vehiculului în România;
- pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în alte state membre,
pentru care se solicită asigurarea în vederea importului în
România, solicitantul va prezenta documentele justificative care
atesta dobândirea proprietății.
lista cu vehicule pentru care se dorește asigurarea în scopul emiterii
unor contracte de asigurare RCA pentru mai multe vehicule aparținând
aceluiași asigurat.
Oferta RCA este valabilă minim 10 zile lucrătoare și include
aceeași primă de asigurare de la un asigurător RCA, indiferent de canalul de
distribuție. Oferta asiguratorului trebuie să conțină următoarele informații:
- data până la care oferta este valabilă;
- prima de asigurare totală;
- clasa de bonus-malus;
- cheltuiala medie de vânzare directă;
- comisionul achitat intermediarului, exprimat atât în valoare
absolută, cât și ca procent aplicabil primei totale de asigurare;
- precizarea faptului că valoarea absolută a comisionului plătit
intermediarului se determină prin aplicarea procentului asupra
primei de asigurare totale și că acesta este inclus în prima totală;
Manualul Distribuitorului în Asigurări
131
- prima de asigurare aferentă clauzei de decontare directă;
- clauze și acoperiri suplimentare;
- mențiunea privind posibilitatea plății în rate.
Intermediarii și/sau asigurătorii trebuie să obțină acordul clientului
la încheierea contractului RCA, sau pe parcursul derulării acestuia, privind
canalul de comunicare utilizat pentru schimbul de informații în ceea ce
privește reînnoirea contractului RCA.
Intermediarii și/sau asiguratorii au obligația să informeze
asigurații/contractanții cu privire la încetarea contractului RCA și la
posibilitatea de reînnoire a acestuia cu 30 de zile înainte de încetarea
contractului RCA aflat în vigoare. Informarea trebuie să fie însoțită de
oferta de reînnoire a contractului RCA pentru o perioadă de 6 și 12 luni,
împreună cu recomandarea de a consulta și alte oferte similare în vederea
alegerii celei mai avantajoase oferte.
Asigurătorii autorizați să emită polițe RCA și distribuitorii de
asigurări nu au dreptul să acorde avantaje colaterale asiguraților la
încheierea contractului RCA (de exemplu, nu se pot acorda reduceri de
prime de asigurare sau alte avantaje bănești față de tarifele practicate de
către asigurătorii autorizați să încheie polițe RCA), cu excepția asigurărilor
facultative care acoperă riscuri asociate celor acoperite prin contractul
RCA. Exemple de astfel de asigurări facultative includ polița de accidente
persoane aflate în vehicule, polița de asigurare de asistența rutieră în caz
de accidente (tractare și mici reparații în vederea continuării călătoriei).
Răspunderea asigurătorului începe:
a) din ziua următoare celei în care expiră valabilitatea
contractului RCA anterior, pentru asiguratul care își îndeplinește
obligația încheierii asigurării RCA cel mai târziu în ultima zi de
valabilitate a acesteia;
b) din ziua următoare celei în care s-a încheiat contractul RCA,
pentru persoanele care nu aveau o asigurare RCA valabilă la momentul
încheierii noii asigurări;
c) din momentul eliberării contractului RCA, dar nu mai
devreme de data intrării în vigoare a autorizației provizorii de circulație
sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului, pentru vehiculele
comercializate care urmează să fie înmatriculate/înregistrate.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
132
Încetarea și suspendarea contractului de asigurare RCA
Valabilitatea contractului RCA încetează:
a) la data la care proprietarul vehiculului notifică asigurătorul RCA
referitor la transmiterea dreptului de proprietate asupra vehiculului,
însoțită de documente justificative. În situația în care, asiguratul a
achitat integral polița și a înstrăinat vehiculul pe parcursul
valabilității poliței, daca nu s-au înregistrat evenimente pe poliță,
calculul de restituire se efectuează proporțional cu perioada
neexpirată a contractului RCA începând cu data notificării
asiguratorului;
b) la data la care vehiculul este radiat din circulație;
c) la împlinirea termenului stabilit în contractul RCA;
d) la data rezilierii. În situația neplății ratelor de către asigurat,
asigurătorul are dreptul de a rezilia un astfel de contract RCA pentru
a nu mai produce efecte.
Contractul RCA poate fi suspendat la cererea asiguratului, cu
obligația depunerii plăcuțelor de înmatriculare/înregistrare la autoritatea
care le-a eliberat în următoarele cazuri: pe perioada imobilizării vehiculului
sau pe perioada suspendării dreptului de circulație al vehiculului conform
legii.
Modalități de avizare/plată despăgubiri
Terţii prejudiciaţi inițiază procesul de despăgubire astfel:
- avizează asigurătorul RCA emitent al poliței emisă pentru
vehiculul răspunzător de producerea accidentului;
- avizează propriul asigurător RCA în cazul utilizării decontării
directe;
- avizează BAAR, în calitatea acestuia de birou gestionar (în situația
în care accidentul rutier a fost provocat de un vehicul rămas neidentificat și
este soldat cu vătămări corporale sau decese, sau în situația în care
accidentul rutier a fost provocat de un vehicul fără asigurare RCA valabilă);
Manualul Distribuitorului în Asigurări
133
- avizează reprezentantul de despăgubiri din România al
asigurătorului vehiculului responsabil de producerea evenimentului într-o
țară din Spațiul Economic European (de exemplu, în cazul unui accident
produs în afara României).
Avizarea daunei se poate face doar în baza formularului de
Constatare amiabilă de accident (fără a mai fi necesară întocmirea
documentelor de constatare de către poliția rutieră) când:
- evenimentele produse au ca rezultat doar prejudicii materiale;
- sunt implicate doar două vehicule;
- ambele vehicule au asigurare RCA valabilă la data producerii
evenimentului;
- formularul de „Constatare amiabilă de accident” este completat și
semnat de către ambii conducători de vehicule implicați în accident.
La avizarea daunelor în legătură cu producerea unui eveniment
asigurat prin contractul RCA, asigurătorul emitent deschide dosarul de
daună procedând la:
a) efectuarea constatării prejudiciilor;
b) informarea în scris a părții prejudiciate cu privire la documentele
care trebuie depuse pentru soluționarea pretențiilor de despăgubire;
c) soluționarea cererii în termenul legal.
Asigurătorul RCA înregistrează toate documentele depuse la dosarul
de daună și efectuează constatarea prejudiciilor în termen de 3 zile
lucrătoare de la data notificării primite de la persoana prejudiciată, sau la o
data ulterioară convenită de părți, în condițiile în care persoana prejudiciată
permite accesul asigurătorului RCA la bunul avariat în vederea efectuării
constatării. După constatarea/evaluarea inițială a daunei, se eliberează
procesul-verbal de constatare/nota de constatare de către specialistul de
constatare daune.
Dacă se constată cu ocazia efectuării lucrărilor de reparație și alte
pagube produse ca urmare a riscului asigurat neconstatate inițial,
reconstatarea se va face la cererea scrisă a asiguratului sau a unității
reparatoare. În lipsa inițierii reconstatării, se despăgubesc numai pagubele
consemnate în nota de constatare.
În situația în care, la data producerii accidentului existau mai multe
contracte RCA valabile, plata despăgubirii se face integral de către
Manualul Distribuitorului în Asigurări
134
asigurătorul căruia s-a adresat persoana prejudiciată, urmând ca acesta să
recupereze prin acțiune în regres cota parte egală din cuantumul
despăgubirii achitate de la ceilalți asigurători. Cazul asigurării multiple
trebuie anunțat de către asigurat asigurătorilor emitenți, având posibilitatea
de a menține în vigoare prima poliță emisă.
5.1.2. Asigurarea Carte Verde
Sistemul Carte Verde este un mecanism de protecție pentru
victimele accidentelor rutiere transfrontaliere. Este format din 48 de țări
membre reprezentate de 47 de birouri naționale ale asigurătorilor. Se emite
electronic împreună cu polița RCA. Cartea Verde nu se folosește în
România, ci în afara granițelor ei, iar în cazul producerii unui accident
rutier, se respectă „legea locului”. De exemplu, conducătorul unui
autovehicul cu plăcuțe de înmatriculare românești, trebuie să respecte
legile țărilor pe care le tranzitează.
Asigurarea Carte Verde are drept obiective:
1. Trafic transfrontalier facil - pentru a evita necesitatea ca
autovehiculele să obțină acoperirea asigurărilor la fiecare dintre frontierele
celor 48 de țări membre. Astfel, nu mai este necesară achiziţia unei polițe
de răspundere civilă auto în fiecare țară tranzitată.
2. Facilitarea soluționării cererilor de despăgubire - în prezența
unei Cărți Verzi valabile, autoritățile statului tranzitat sunt sigure că în
cazul unei daune nu vor fi prejudiciați cetățenii şi bunurile acestora.
Scopul emiterii Cărţii Verzi este acela de a avea o poliță de
răspundere civilă auto (RCA) a unui asigurător din țara A, recunoscut în
țara B. Polița Carte Verde este de fapt o poliță de răspundere civilă auto
care produce efecte pe teritoriul țărilor nebifate/valide în condițiile în care
este reglementată de legislația locală.
Garanțiile prevăzute în sistem sunt condiționate de existența (pentru
vehiculul implicat în accident) a unei Cărți Verzi valabile emise de Biroul
Național al Asigurătorilor din țara vehiculului sau sub responsabilitatea
acestuia.
Documentul oferă, în același timp, o garanție țării vizitate B pe care
asigurătorul țării A o rambursează în conformitate cu legislația existentă și
Manualul Distribuitorului în Asigurări
135
limitele de garanție a asigurărilor din țara vizitată B. Garantorul este
Biroului Asigurătorilor Auto al țării emitente de Carte Verde.
Asigurarea de frontiera
Asigurarea de frontieră (reglementată prin Legea nr.132/2017) are
ca scop acoperirea prin asigurare a riscurilor de răspundere civilă pentru
vehiculele care sunt înmatriculate/înregistrate într-un stat terţ, care pătrund
pe teritoriul României fără a avea un contract RCA valabil sau al căror
contract RCA expiră pe perioada şederii în România.
Conducătorul auto al unui vehicul care este înmatriculat/înregistrat
într-un alt stat, cu excepţia aceluia care deţine o Carte Verde valabilă, emisă
sub autoritatea unui birou naţional competent, şi cu excepţia conducătorului
auto a cărui asigurare de răspundere civilă pe teritoriul statului membru de
reşedinţă este garantată de biroul naţional al acelui stat, încheie un contract
de asigurare de frontieră.
Asigurarea de frontieră se încheie la data intrării vehiculului pe
teritoriul României, sau cel târziu la data expirării documentului
internaţional de asigurare pentru prejudicii produse prin accidente de
vehicule valabil în România, pentru o perioadă de 30 de zile.
Pentru vehiculele care staţionează în mod obişnuit în alte state decât
cele aflate în aria de competenţă a unui birou naţional, asigurarea de
frontieră se poate prelungi pe noi perioade de câte 30 de zile.
La încheierea asigurării de frontieră, în baza unei prime de
asigurare, se emite conducătorului auto al vehiculului un document denumit
Asigurare de frontieră RC pentru vehicule cu valabilitate în toate statele
membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi în
Confederaţia Elveţiană.
5.1.3. Asigurări facultative de avarii și furt pentru autovehicule -
CASCO
Asigurarea de avarii și furt pentru autovehicule – CASCO se înscrie
în Clasa 3 – Asigurări de vehicule terestre, altele decât cele feroviare, din
categoria asigurări generale.
Asigurarea auto CASCO este cea mai răspândită dintre asigurările
facultative, date fiind utilizarea frecventă a autovehiculelor și incidența unei
Manualul Distribuitorului în Asigurări
136
varietăți de riscuri cu privire la avarierea sau furtul autovehiculelor, sau a
unor componente.
Caracteristici ale asigurării CASCO
Obiectul asigurării CASCO îl reprezintă vehiculele înmatriculate
în România, aparținând persoanelor fizice sau juridice, inclusiv remorcile și
semiremorcile tractate de acestea. Poate include suplimentar părți
componente ale acestora (accesorii suplimentare, echipamente auxiliare,
dotări ulterioare).
Suma asigurată pentru un autovehicul la data încheierii asigurării
CASCO se stabilește pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluarea
vehiculelor înmatriculate permanent în România avându-se în vedere
vechimea, numărul de kilometri parcurși, caracteristicile tehnice
(marca/model, motor, cutie viteze, caroserie), varianta de echipare, precum
și dotările suplimentare. Această sumă se stabilește de către asigurător și
reprezintă în principal valoarea rămasă la momentul evaluării prin
diminuarea valorii de nou a autovehiculului cu uzură.
Prima de asigurare se stabilește în funcție de riscurile cuprinse în
asigurare conform clauzelor generale, speciale și suplimentare agreate, de
caracteristicile autovehiculului asigurat, de modul în care este utilizat și de
istoricul daunelor la respectivul autovehicul, precum și de date statistice
agregate pe care asigurătorul le folosește în evaluările sale privind riscurile
specifice. O mențiune specială este de făcut cu privire la faptul că stabilirea
primei de asigurare ține cont și de condițiile comerciale concurențiale,
precum și de politicile interne ale asigurătorului.
Contractul de asigurare se poate încheia cu aplicarea unor franșize
deductibile per eveniment. De obicei, în cazul daunelor parțiale franșiza
este o sumă fixă per eveniment, eventual diferențiată în funcție de numărul
evenimentelor, iar în cazul daunelor totale este un procent din suma
asigurată, deductibilă din indemnizația cuvenită pentru dauna totală.
Despăgubirile se acordă pentru pagubele materiale produse în
principal de următoarele riscuri:
- Incendiu, explozie, fenomene naturale: inundație (inclusiv
daunele provocate de inundarea spațiului unde se afla parcat sau
staționat vehiculul asigurat, sau cazuri similare), furtună, uragan,
Manualul Distribuitorului în Asigurări
137
cutremur, prăbușire sau alunecare de teren, ploaie torențială,
grindină, trăsnet, greutatea stratului de zăpadă sau gheață,
avalanșă de zăpadă, acțiunea mecanică a apelor curgătoare sau a
obiectelor purtate de ape;
- Ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule, sau cu orice alte
corpuri mobile sau imobile aflate în afara autovehiculului
asigurat, zgârieri, căderi (căderi de corpuri pe autovehicul,
cădere în prăpastie, cădere în apă, cădere din cauza ruperii
podului, etc), derapări, răsturnări;
- Furtul total al vehiculului, furt parțial, respectiv furtul unor părți
componente sau piese montate pe vehicul; avarierea vehiculului
ca urmare a furtului sau tentativei de furt al vehiculului, a
componentelor acestuia ori a unor bunuri din vehicul.
De asemenea, este uzual să se acorde despăgubiri pentru cheltuieli
efectuate de către asigurat în legătură cu: transportul vehiculului avariat, ca
urmare a producerii unui risc asigurat, la cea mai apropiată unitate
reparatoare care este autorizată să efectueze reparația sau la domiciliul
asiguratului; pagubele produse vehiculului și cheltuielile aferente măsurilor
luate pentru salvarea vehiculului și/sau persoanelor imobilizate în vehicul
(descarcerare), după producerea unui risc asigurat; alte cheltuieli legate de
producerea unui risc asigurat prevăzute în condițiile de asigurare.
Principalele excluderi de la despăgubire se referă la pagubele
produse în cazuri de genul următoarelor:
- război, invazie sau acțiunea unui dușman extern, război civil,
revoluție, greve, tulburări civile, terorism; confiscare, expropriere,
naționalizare, rechiziționare, sechestrare, distrugere sau avariere din
ordinul oricărui guvern de drept sau de fapt sau oricărei autorități
publice; explozie atomică, radiații sau infestări radioactive ca
urmare a folosirii energiei atomice sau materialelor fisionabile;
poluare sau contaminare de orice natură și din orice cauză;
- evenimentul a fost produs cu intenție de asigurat/
contractant/beneficiar/utilizator, de persoanele numite legal să îl
reprezinte/de prepușii acestora sau de persoanele fizice înrudite;
- vehiculul a circulat fără documente de înmatriculare sau autorizație
de circulație valabile, sau era condus de o persoană fără drept de
conducere pentru categoria respectivă de vehicule;
Manualul Distribuitorului în Asigurări
138
- evenimentul a fost produs în timpul conducerii vehiculului sub
influența băuturilor alcoolice, a produselor/substanțelor stupefiante
sau a medicamentelor ce nu sunt compatibile cu dreptul de a
conduce, sau în timpul comiterii unor infracțiuni;
- vehiculul a fost furat și în interiorul acestuia au fost lăsate/ păstrate
documente de identificare ale vehiculului (certificat de
înmatriculare/carte de identitate/autorizație provizorie de circulație)
sau vehiculul a fost lăsat neîncuiat și/sau cu cheile/cardurile/
telecomenzile lăsate în interior și a fost furat;
- asiguratul/împuterniciții acestuia simulează producerea
evenimentului asigurat sau exagerează cuantumul pagubei, folosind
în acest scop mijloace sau documente mincinoase, frauduloase, sau
modifică ori alterează urmele sau rămășițele evenimentului asigurat,
facilitează agravarea pagubei sau întreprind orice alte fapte care au
ca scop inducerea în eroare a asigurătorului cu privire la valoarea
pagubei sau producerea evenimentului asigurat.
Mecanismul de funcționare a asigurării CASCO
În cazul producerii unui eveniment (risc) asigurat în timpul
valabilității asigurării, paguba este despăgubită conform condițiilor
contractuale. Asiguratul/utilizatorul vehiculului înștiințează asigurătorul
despre producerea evenimentului și solicită despăgubirea punând la
dispoziția acestuia o serie de documente și asigurând disponibilitatea
vehiculului pentru constatarea avariilor.
În cazul unor daune parțiale, modalitatea de despăgubire poate fi
aceea de aducere a vehiculului în starea anterioară evenimentului pe
cheltuiala asigurătorului, de obicei prin reparații efectuate la un service
agreat de asigurător, sau de plată a despăgubirii în bani, pe baza evaluării
prejudiciului, urmând ca asiguratul să se ocupe de reparații. În cazul
daunelor totale, fie datorate avarierii, fie furtului, despăgubirea va consta în
plata sumei de bani ce rezultă din aplicarea condițiilor contractuale pentru
riscul produs.
Modalități de subscriere
Manualul Distribuitorului în Asigurări
139
Încheierea contractului de asigurare CASCO presupune efectuarea
procedurii de subscriere, adică verificarea îndeplinirii condițiilor în care
asigurătorul este dispus să preia riscurile specifice pentru respectivul obiect
asigurabil, precum și evaluarea acestor riscuri de către asigurător pentru
stabilirea tarifului (primei de asigurare) și a sumei asigurate.
Procedura de subscriere se declanșează pe baza cererii de asigurare
formulate de client în formatul prestabilit de asigurător și care conține
datele clientului, datele vehiculului și riscurile pentru care se solicită
acoperire. Cererea de asigurare se însoțește de documentele privind datele
de identificare și de contact ale contractantului utilizatorului/beneficiarului
asigurării, precum și de documentele privind identificarea, proprietatea și
autorizarea pentru circulație a vehiculului.
Procedura de subscriere se realizează întotdeauna pe baza unei
inspecții de risc, al cărei conținut și mod concret de efectuare, consemnare
și raportare internă este definit de asigurător și care în general presupune
următoarele:
- verificarea datelor de identificare ale autovehiculului (atât pe
autovehicul, cât și în documentele originale de înmatriculare ale
acestuia);
- verificarea integrității autovehiculului (caroserie, suprafețe
vitrate, faruri, stopuri, bord, scaune, echipamente audio/video,
instrumente bord etc.);
- verificarea stării de întreținere a autovehiculului (interior-
exterior) și a numărului de kilometri parcurși (rulaj);
- verificarea dotărilor suplimentare existente (jante, echipament
audio/video, etc.);
- întocmirea Raportului Inspecției de risc.
De asemenea, inspecția de risc presupune efectuarea de fotografii de
ansamblu și de detaliu, conform unei specificații standardizate. Inspecția de
risc consemnează și existența unor avarii prezente la momentul inspecției
pentru excluderea lor din acoperire.
Modalități de administrare
Derularea contractului de asigurare presupune în principal:
Manualul Distribuitorului în Asigurări
140
plata primelor de asigurare la termenele stabilite și existența
documentelor ce atestă efectuarea plăților; un caz particular este cel
legat de neplata la termen a ratelor care poate duce la întârzieri peste o
perioadă de grație acceptată de asigurător, caz în care, se poate petrece
suspendarea sau chiar încetarea asigurării, iar soluționarea constă în
repunerea în vigoare pe baza efectuării tuturor plăților restante prin
acordul asigurătorului față de solicitarea scrisă, însoțită de dovada plății
(dacă este cazul, se face şi inspectie de risc);
comunicări scrise din partea asiguratului cu privire la
modificări ale unor date/situații privind asiguratul sau vehiculul asigurat,
cum ar fi: modificarea domiciliului sau proprietarului, modificarea
numărului de înmatriculare, pierderea sau furtul documentelor
vehiculului.
De asemenea, în administrarea contractului de asigurare se pot
exercita opțiuni cum ar fi:
încheierea unor suplimente de asigurare pentru acoperirea și
a altor riscuri decât cele cuprinse inițial în asigurare, de exemplu
includerea în asigurare a unor noi echipamente suplimentare, sau
extinderea teritorialității pentru riscul de furt la deplasări în afara țării;
denunțarea contractului, fie din motivul înstrăinării
vehiculului, fie din alte motive, cu restituirea primelor aferente perioadei
rămase până la expirarea contractului.
Modalități de avizare/plată a despăgubirilor
Procesul de despagubire se declanșează prin notificarea
asigurătorului privind producerea riscului asigurat, în termene ce sunt uzual
de maxim 3 zile lucrătoare de la producerea evenimentului, pentru situații
de avariere, iar în cazul furtului total al vehiculului de maxim 1 zi
lucrătoare de la constatarea acestuia.
Asiguratul/utilizatorul pune la dispoziția asigurătorului documentele
originale referitoare la cauzele și împrejurările producerii riscului asigurat,
identitatea persoanelor/vehiculele implicate, persoana responsabilă, cât și o
traducere legalizată a documentelor în cazul riscurilor asigurate produse în
afara teritoriului României, precum și o fotocopie a poliței de asigurare de
Manualul Distribuitorului în Asigurări
141
răspundere civilă a vehiculului vinovat, valabilă la data producerii
evenimentului (pentru dreptul de regres).
În cazul furtului total al vehiculului pe teritoriul Românei, în termen
de maxim 1 zi lucrătoare, de la constatarea acestuia, asiguratul trebuie să
depună la asigurător:
originalul certificatului de înmatriculare/înregistrare,
autorizației de circulație provizorie (în cazul vehiculelor autorizate să
circule provizoriu) și al cărții de identitate a vehiculului, emise înainte de
producerea furtului;
toate cheile/cardurile și toate telecomenzile pe care le-a avut
vehiculul la achiziționarea acestuia, care au fost declarate de către
asigurat la încheierea asigurării.
Stabilirea cauzelor și împrejurărilor producerii riscului asigurat și
evaluarea pagubelor se face în baza:
- notei de constatare, întocmite de către reprezentantul
asigurătorului;
- examinării vehiculului sau expertizei efectuate de/sau la cererea
asigurătorului, în prezența asiguratului sau împuterniciților
acestuia;
- documentației solicitate de asigurător.
În cazurile în care, cu ocazia efectuării lucrărilor de reparație, se
constată și alte pagube produse ca urmare a riscului asigurat, ce nu au putut
fi constatate inițial, reconstatarea se va face la cererea scrisă a asiguratului
sau a unității reparatoare. În lipsa reconstatării, se despăgubesc doar
pagubele consemnate în nota de constatare.
Asigurătorul soluționează pretențiile de despăgubire în termenul
prevăzut în condițiile de asigurare.
În caz de furt al vehiculului, asigurătorul soluționează cererile de
despăgubire după expirarea termenului de 60 zile calendaristice de la data
notificării evenimentului, perioadă în care, cazul este investigat de către
instituțiile abilitate, asigurătorul putând solicita documente referitoare la
stadiul cercetărilor. În caz de furt al pieselor și/sau părților componente,
despăgubirea se acordă numai după primirea de la poliție a unui document
care atestă reclamarea furtului de către asigurat, sau de către reprezentantul
asiguratului. Aceste termene uzuale pot fi prelungite până la 90 de zile, în
cazul în care sunt efectuate cercetări privind clarificarea aspectelor legate
Manualul Distribuitorului în Asigurări
142
de producerea evenimentului reclamat, iar dosarul de daună trebuie
completat cu răspunsuri la solicitările adresate unităților de poliție,
pompierilor, parchetului, experților etc.
5.1.4. Asigurarea de răspundere a transportatorului pentru
mărfurile transportate (CMR)
Asigurarea CMR21
este asigurarea de răspundere a transportatorului
pentru marfa transportată în calitate de cărăuș în trafic rutier. Baza legală a
răspunderii civile a cărăușului rutier este dată atât de legislația internă, cât și
de cea internațională. Din punct de vedere legislativ, asigurarea CMR este
o asigurare facultativă care se supune prevederilor Conventiei din 19 mai
1956, referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe
șosele, semnată la Geneva, denumită generic Convenția CMR.
Asigurarea CMR este un produs destinat asigurării răspunderii
transportatorului în calitate de cărăuș pentru pierderea fizică sau valorică,
totală sau parțială a mărfurilor transportate și depășirea termenului de
livrare ce decurge din contracte pentru transport de mărfuri contra cost,
încheiate de asigurat. Asigurarea este valabilă pentru transporturile de
mărfuri aparținând altor persoane, efectuate cu vehicule proprii, preluate în
leasing, închiriate sau împrumutate, în limitele despăgubirii specificate în
poliță. Acest tip de poliță de asigurare este încheiat în mod obișnuit de
companiile care au ca obiect de activitate transporturile în țară sau
străinătate. Convenția CMR nu se aplică: transporturilor efectuate pe baza
convențiilor poștale internaționale; transporturilor funerare; transporturilor
efectelor de strămutare.
Părțile contractante se obligă să nu aducă nicio modificare asupra
Convenției CMR prin acorduri speciale încheiate între două sau mai multe
dintre ele, putându-se totuși scoate de sub prevederile ei micul trafic de
frontieră, sau autorizarea folosirii scrisorii de trăsură reprezentative a mărfii
în transporturile efectuate exclusiv pe teritoriile lor.
21
CMR = “Convention Relative au Contrat de Transport International de Marchandises
par Route” (Convenţia privind contractul pentru transport internațional de mărfuri pe
șosele)
Manualul Distribuitorului în Asigurări
143
Principalele riscurile acoperite de asigurarea CMR sunt:
1. pagubele produse mărfurilor în urma transporturilor naționale și/sau
internaționale de mărfuri, așa cum sunt acestea definite în condițiile
de asigurare ale fiecărui asigurator. Asigurarea CMR acoperă
răspunderea asiguratului în calitate de transportator autorizat, pentru
mărfurile terților ce sunt transportate;
2. pierderea fizică sau valorică, totală sau parțială a mărfurilor sau
deteriorarea acestora și depășirea termenului de livrare, în limita
tarifului de transport, dacă acestea sunt în răspunderea
transportatorului, în conformitate cu prevederile contractului de
asigurare;
3. lovirea, ciocnirea, răsturnarea, căderea mărfurilor transportate în
timpul încărcării/descărcării acestora de către asigurat, dacă prin
contractul de transport s-a stabilit în mod expres că aceste
operațiuni cad în sarcina transportatorului;
4. riscul de furt a mărfurilor prin efracție și/sau acte de tâlhărie în
limitele de despăgubire stabilite pentru transportul național și
internațional de mărfuri, precum și pentru operațiunile de cabotaj,
dacă asiguratul a optat pentru cuprinderea acestora în asigurare
condiționat de constatare a culpei asiguratului;
5. pagube produse mărfurilor pentru care transportatorul este
răspunzător în urma transporturilor în cabotaj;
6. pagube produse prin avarierea mărfurilor perisabile ca urmare a
defectării, a funcționării defectuoase, a variațiilor de temperatură
sau a opririi instalațiilor frigorifice sau calorifice, inclusiv a
senzorilor de înregistrare a temperaturii cu care sunt dotate
vehiculele;
7. avarierea vehiculelor sau utilajelor transportate (noi sau second-
hand), ca și marfă, cu vehicule rutiere specializate. Pentru acest tip
de transport, asigurătorul acordă despăgubiri și în următoarele
situații:
a. pagubele provocate vehiculelor și/sau utilajelor transportate
de un incendiu produs vehiculului folosit pentru transport;
Manualul Distribuitorului în Asigurări
144
b. pagubele provocate vehiculelor și/sau utilajelor noi transportate
prin zgârieri, loviri pe timpul transportului.
Suplimentar, asigurătorul poate acorda despăgubiri și pentru
următoarele cheltuieli (de cele mai multe ori probate cu documente
justificative):
8. cheltuieli pentru limitarea prejudiciului;
9. cheltuieli efectuate în scopul depozitării mărfurilor și transportul
acestora la cea mai apropiată locație: depozit sau locul de destinație;
10. cheltuieli efectuate în scopul distrugerii mărfurilor avariate ca
urmare a producerii unui risc asigurat;
11. cheltuielile efectuate pentru paza mărfurilor rămase în urma
evenimentului asigurat, dacă acestea nu pot fi păstrate în condiții de
siguranță în vehicul
12. cheltuieli de transbordare.
Excluderile asigurării CMR includ:
- Excluderi prevăzute în cadrul Convenției CMR.
- Excluderile menționate în cadrul condițiilor de asigurare
aplicabile contractului de asigurare. Mai jos, sunt menționate principalele
excluderi întâlnite cel mai adesea în condițiile de asigurare aplicabile ale
fiecărui asigurător:
a. furtul total sau parțial al mărfurilor transportate dacă nu sunt
îndeplinite anumite condiții specifice menționate în condițiile de
asigurare ale contractului de asigurare (de exemplu, furtul nu a fost
avizat organelor de poliție de pe teritoriul statului în care acesta s-a
produs, la comiterea furtului a contribuit asiguratul și/sau prepușii
acestuia, vehiculele cu care a fost transportată marfa erau
descoperite în cazul în care nu necesită în mod expres transportul
cu vehicule descoperite conform documentelor eliberate de
expeditor etc);
b. pagube produse de umiditate, pagubele indirecte, ca de exemplu
scăderea prețurilor mărfurilor, pierderile ca urmare a nefolosirii
sau neexploatării mărfurilor sau altele asemănătoare;
c. pagube produse în perioada în care mărfurile au fost descărcate din
vehicul pe perioada transportului sau depozitate, dacă nu a fost
prevăzut altfel în contractul de asigurare;
Manualul Distribuitorului în Asigurări
145
d. pagube produse în urma avarierii containerului,
remorcilor/semiremorcilor tractate cu care sunt transportate
mărfurile, daca nu a fost prevăzut altfel în contractul de asigurare.
e. pagube produse în urma avarierii mărfurilor, în cazul în care
asiguratul nu este menționat în scrisoarea de trăsură în calitate de
transportator, sau transportatorul menționat în scrisoarea de trăsură
nu este asiguratul;
f. pagube produse mărfurilor transportate datorită lipsei sau defecțiunii
ambalajului pentru mărfurile expuse prin natura lor la stricăciuni,
sau vătămări, atunci când nu sunt ambalate sau sunt ambalate
necorespunzător;
g. pagube produse mărfurilor transportate datorită manipulării în
timpul încărcării și descărcării (dacă nu s-a atașat contractului de
asigurare clauza de încărcare-descărcare), precum și în timpul
deplasării mijlocului de transport ca urmare a nerespectării normelor
de ancorare;
h. transporturile de sume de bani, hârtii de valoare, bijuterii, pietre
scumpe, obiecte din metale prețioase.
Limitele de răspundere ale asigurării CMR
Limitele maxime ale despăgubirii acoperite prin asigurare se
stabilesc de comun acord de către asigurător și asigurat. Pe durata
asigurării, limitele despăgubirii pot fi majorate, cu plata corespunzătoare a
primelor de asigurare.
Bibliografie
1. Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere
civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de
vehicule și tramvaie - publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.
431 din 12.06.2017;
2. Norma A.S.F. nr. 20/2017 privind asigurările auto din România -
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 62 din 01.08.2017;
Manualul Distribuitorului în Asigurări
146
3. OUG 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice,
actualizată prin OUG nr. 63/2006;
4. Convenția din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport
internațional de mărfuri pe șosele semnată la Geneva.
5. OG 27/ 2011 privind transporturile rutiere.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
147
5.2. ASIGURĂRI DE BUNURI
5.2.1. Concepte specifice asigurărilor de bunuri
5.2.2. Asigurări de incendiu și calamități naturale (Property damage - PD)
5.2.3. Asigurări de locuințe și bunuri aflate în locuințe
5.2.4. Asigurarea de avarii accidentale ale mașinilor (Machinery
Breakdown)
5.2.5. Asigurarea autovehiculelor/vehiculelor, autospecialelor și utilajelor
de construcții, agricole sau altor utilaje speciale
5.2.6. Asigurarea valorilor
5.2.7. Asigurarea valorilor pentru cazurile de tâlhărie asupra curierilor
5.2.8. Asigurarea pentru toate riscurile a lucrărilor de construcții-montaj și
răspunderea constructorului/montorului
5.2.9. Asigurarea echipamentelor electronice
5.2.10. Asigurarea pierderilor financiare (Business Interruption - BI)
Asigurarea de bunuri este forma de asigurare prin care este
acoperită o gamă largă de riscuri, a căror producere ar putea determina
pagube materiale, cum ar fi: incendiu, evenimente catastrofale (de exemplu
cutremur, inundații, alunecări de teren), furt, inundații provocate din cauza
unor avarii la instalațiile de apă și altele. În categoria de bunuri asigurabile
sunt incluse clădiri cu destinații diverse (locuințe, birouri, producție,
depozitare etc.), bunurile aflate în clădiri/locuințe, echipamente electronice,
instalații, utilaje, opere de artă, lucrări de construcții, mașini, utilaje și alte
mijloace fixe.
Nu se pot asigura terenurile aferente clădirilor. Terenul nu reprezintă
un bun asigurabil.
Asigurările de bunuri pot fi regăsite în 2 clase de asigurare, și
anume:
- clasa 8 (Incendiu și calamități naturale, care acoperă daune sau
pierderi legate de bunuri, altele decât cele de la clasele 3-7)
- clasa 9 - Alte daune sau pierderi legate de alte bunuri (de
exemplu, asigurările agricole), decât cele menționate la clasele 3-7.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
148
Acest capitol detaliază tipurile de asigurare aparținând clasei 8 de
asigurare, clasa 9 fiind prezentată în secțiunea 5.5.
Asigurările de bunuri oferă o serie de beneficii pentru asigurat, cum
ar fi:
- Protecție financiară - indiferent de tipul activității
desfășurate sau de statutul asiguratului, riscul ca patrimoniul (averea)
acestuia să fie afectat din cauze independente de el apare oricând (De
exemplu: incendiu, furt, cutremur, explozie, avarii accidentale ale
instalațiilor).
- Respectarea cerințelor băncii. De exemplu, în cazul în care
un client solicită un împrumut în vederea cumpărării unui spațiu (indiferent
dacă este locuință, spațiu comercial, spațiu de depozitare, producție s.a),
sau a unui utilaj, acesta trebuie să încheie o poliță de asigurare care are ca
scop protecția bunului finanțat.
- Respectarea cerințelor unui partener contractual. De
exemplu, anumite societăți solicită, ca o condiție obligatorie pentru
semnarea contractului, o poliță de asigurare pentru bunurile deținute de
parteneri.
5.2.1 Concepte specifice asigurărilor de bunuri
Asigurările de bunuri pot fi încheiate în mai multe variante:
Poliță de asigurare standard – acoperire FLEXA (Fire,
Lightning, Explosion, Aircraft) cuprinde următoarele riscuri
asigurate: incendiu, trăsnet, explozie, căderi de corpuri aeriene.
Poliță de asigurare extinsă – pe lângă riscurile standard, acoperă
și riscuri acordate prin clauze adiționale, cum ar fi: alte riscuri
naturale, furtul prin efracție sau tâlhărie, vandalismul, apă de
conductă și refulare, bunuri casabile etc.
Poliță de asigurare de tip “All Risks”- acoperă toate riscurile,
mai puțin excluderile.
Suma asigurată menționată în poliță reprezintă valoarea pentru care
se încheie asigurarea și este maximul răspunderii asigurătorului, în cazul
producerii sau apariției unuia sau mai multor evenimente asigurate.
Polița de asigurare de bunuri poate include franșize deductibile (ce
pot fi exprimate ca procent din suma asigurată, procent din daună, valoare
Manualul Distribuitorului în Asigurări
149
absolută și sunt suportate de client, indiferent de valoarea daunei), sau
atinse (suportate de catre client doar dacă dauna nu depășeste o anumită
valoare).
Cotele de primă sunt afectate de o serie de factori, cum ar fi:
- Locația bunurilor;
- Tipul constructiv al clădirilor asigurate, respectiv al clădirilor unde
se află bunurile de natura conținutului, asigurate (beton, cărămidă,
lemn), anul construcției;
- Grupele de bunuri (echipamente, utilaje, instalații, stocuri, bunuri
casabile, mobilier, aparatură electronică și electrocasnică etc);
- Tipul bunurilor asigurate (în cazul asigurărilor pentru echipamente;
electronice, asigurarea pentru avarii accidentale, etc);
- Domeniul de activitate al asiguratului/Activitatea desfășurata la
locația unde se află bunurile asigurate,
- Riscurile asigurate;
- Clauzele suplimentare acordate;
- Istoricul daunelor.
De regulă, asigurările de bunuri se încheie pe o perioadă de 12 luni,
dar la cererea asiguratului, pot fi încheiate și pe perioade mai scurte sau mai
lungi de timp.
Inspecția de risc are ca principal obiectiv stabilirea și evaluarea
condițiilor de preluare în asigurare a anumitor obiective, prin identificarea
riscurilor asociate și specifice unei anumite activități, investigarea detaliată
la fața locului a obiectivului și activităților care se desfășoară la locația
respectivă. Persoana care efectuează inspecția de risc face fotografii locației
și solicită din partea asiguratului o serie de documente care validează buna
funcționare a obiectivului care urmează să fie asigurat.
În vederea evaluării cât mai corecte a riscului și, implicit, pentru
stabilirea termenilor și condițiilor de asigurare, la încheierea poliței,
asigurătorul solicită clientului completarea unui chestionar de asigurare
(include, de exemplu: întrebări cu privire la domeniul de activitate, cifra de
afaceri, istoricul daunelor, materialele de construcție etc.)
Pe parcursul perioadei asigurate, asigurătorul și asiguratul pot
conveni modificări ale termenilor și condițiilor de asigurare (de exemplu,
majorarea sumei asigurate datorată unor îmbunătățiri aduse bunurilor). În
Manualul Distribuitorului în Asigurări
150
astfel de cazuri, se emite un supliment de asigurare și se poate percepe, în
funcție de modificările solicitate, o primă suplimentară.
Constatarea daunelor se face de către asigurător sau împuterniciți
ai acestuia, împreună cu asiguratul sau împuternicitul său. Valoarea
despăgubirii nu poate depăși suma asigurată, sau valoarea daunei. În
cazurile în care există daune unde este necesară intervenția autorităților de
specialitate, acestea sunt anunțate primele la producerea evenimentului
asigurat, urmând ca după aceea să fie anunțată societatea de asigurări la
care este încheiată polița de asigurare. În restul cazurilor, se va anunța
asigurătorul.
5.2.2. Asigurări de incendiu și calamități naturale (Property
Damage - PD)
De regulă, bunurile ce se pot asigura, fac parte din următoarele
categorii: clădiri și alte construcții, mijloace fixe, inventar, stocuri, bani
numerar și/sau alte instrumente de plată (tichete de masă, cartele
telefonice).
Polița de asigurare de incendiu și calamități naturale poate include
clauze adiționale: spargerea sau crăparea bunurilor casabile, scurgerea
accidentală a apei din sprinklere, fenomene electrice, avarii accidentale ale
instalațiilor de apă, canal sau încălzire, inundarea cu apă provenită de la
vecini, furt prin efracție sau tâlhărie etc.
Bunurile excluse din asigurare: bunurile care, din cauza uzurii sau
deteriorării, nu mai pot fi folosite în conformitate cu destinația lor inițială
sau a căror stare de întreținere este necorespunzătoare, obiective pentru care
autoritățile au interzis construcția de imobile sau alte construcții, bunuri
aflate în mine subterane etc.
5.2.3.Asigurări de locuințe și bunuri aflate în locuințe
Bunurile asigurate prin acest tip de asigurare, sunt: locuința,
inclusiv dependințele, bunurile conținute (de exemplu, îmbrăcăminte,
mobilier, electronice/electrocasnice), la o valoare globală sau defalcată.
Adițional, asigurările de locuință pot conține, prin extindere, și alte
Manualul Distribuitorului în Asigurări
151
acoperiri suplimentare, cum ar fi “Răspundere civilă față de terți” sau
“Accidente persoane”.
Posibile riscuri acoperite: FLEXA (acoperire de bază -
obligatorie), riscuri de dezastre naturale (cutremur, inundații,
alunecare/prăbușire de teren), greve, revolte, tulburări civile, vandalism,
fenomene atmosferice (furtună, ploaie torențială, grindină), apă de
conductă, furt prin efracție sau tâlhărie etc.
Conform legii, asigurările de locuință sunt: obligatorii și facultative.
Asigurarea obligatorie a locuințelor se încheie potrivit
prevederilor Legii 260/2008 și normelor de aplicare aferente, cu
modificările și completările ulterioare, și este aplicabilă persoanelor fizice
și juridice, proprietare de imobile cu destinația de locuință din România, ca
o măsură de protecție obligatorie împotriva dezastrelor naturale.
Emiterea poliței de asigurare facultativă pentru locuință este
condiționată de existența unei Polițe de Asigurare împotriva Dezastrelor
(PAD) valabile, indiferent de societatea de asigurare emitentă. Această
poliță este acoperită de Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale
(PAID).
Riscurile acoperite prin polița obligatorie de tip PAD sunt:
cutremur, inundații, alunecare de teren.
Suma asigurată diferă în funcție de tipul locuinței asigurate:
- 20.000 euro, pentru locuința tip A (construcția cu structura de
rezistență din beton armat, metal ori lemn sau cu pereți exteriori
din piatră, cărămidă arsă, lemn ori din orice alte materiale
rezultate în urma unui tratament termic și/sau chimic);
- 10.000 euro, pentru locuința de tip B (construcția cu pereți
exteriori din cărămidă nearsă sau din orice alte materiale
nesupuse unui tratament termic și/sau chimic) – de exemplu
pentru locuințele din chirpici/ paiantă.
Corespunzător nivelului de sumă asigurată, prima de asigurare
pentru polița PAD este:
- 20 euro/an, pentru locuința de tip A;
- 10 euro/an, pentru locuința de tip B.
Bunurile excluse se referă la: bunuri de tipul clădirilor în curs de
construcție sau nefinalizate, construcții subterane, sere, solarii, cât și
Manualul Distribuitorului în Asigurări
152
anumite riscuri, de pildă: război, terorism, reacții nucleare, fapte săvârșite
din culpa asiguratului etc.
5.2.4. Asigurarea de avarii accidentale ale utilajelor (Machinery
Breakdown)
Bunurile asigurabile prin acest tip de asigurare, pot fi: mașinile,
utilajele și instalațiile menționate expres în poliță, cum ar fi: linii de
producție, centrale termice, generatoare de curent, transformatoare,
motoare, compresoare, pompe, mașini pentru prelucrarea metalelor,
instalații de răcire, de ventilație și încălzire, etc. - bunuri care să fi trecut cu
succes testele de punere în funcțiune.
Polița include următoarele riscuri acoperite: FLEXA, (acoperire
obligatorie, de bază); defecte de material, erori de: proiectare, fabricație,
montaj sau instalare, vibrații, scurtcircuit, supratensiune, dereglări,
dezechilibrări, descentrări, excentricitate (abatere de la coaxialitate), greșeli
de operare, lipsa de îndemânare, neglijența prepuşilor asiguratului, ungere
defectuoasă, pierderea unor piese/părți, sarcină/încărcare anormală,
oboseala materialelor, autoîncălzire, dezmembrare datorată forței centrifuge
etc.
Polița nu oferă acoperire pentru bunuri precum: mașini
experimentale, mașini aflate în conservare, mașini portabile, piese,
instrumente și aparatură de măsură, verificare și control, altele decât cele
care echipează mașina asigurată.
5.2.5. Asigurarea autovehiculelor/vehiculelor, autospecialelor și
utilajelor de construcții, agricole sau altor utilaje speciale
Bunurile asigurabile prin acest tip de asigurare sunt:
autovehicule/vehicule, autospeciale și utilaje speciale. De exemplu:
buldozere, excavatoare, macarale, betoniere, tractoare, combine,
autoutilitare, stivuitoare, vidanje etc., precum și accesoriile și
echipamentele suplimentare ale acestora.
Polița include următoarele riscuri acoperite: FLEXA, coliziuni
(ciocniri, loviri sau izbiri) cu alte corpuri mobile sau imobile, inclusiv
Manualul Distribuitorului în Asigurări
153
coliziunea bunului asigurat cu bunurile manipulate de acesta, căderi în
prăpastie sau în apă, răsturnări etc.
Posibile excluderi ar putea fi: bunuri înmatriculate/înregistrate în
străinătate, bunuri care nu sunt montate fix la autovehicul, altele decât
accesoriile și echipamentele suplimentare cuprinse în asigurare (De
exemplu, dispozitive GPS, stații emisie și/sau recepție, telefoane etc.),
piesele de rezervă, combustibili, lubrifianți, huse interioare și exterioare,
prelate, pături sau alte bunuri existente în bunul asigurat (cu excepția roților
de rezervă și sculelor livrate de producător ca dotare standard. De exemplu:
cric, cheie de roți, numai dacă acestea se aflau în bunul asigurat în
momentul producerii evenimentului asigurat).
5.2.6. Asigurarea valorilor
Bunurile asigurabile prin acest tip de asigurare sunt: bani, aur,
argint, bijuterii, ceasuri cu valoare deosebită, timbre fiscale și poștale,
cecuri, ordine de plată, scrisori de garanție etc.
Polița acoperă următoarele riscuri: FLEXA, calamități naturale
(cutremur, inundații, alunecare de teren), furt prin efracție sau tâlhărie etc.
Excluderi: prejudicii produse de neglijența asiguratului, pierderi
inexplicabile sau dispariții misterioase, prejudicii produse valorilor care nu
se află în incinte special amenajate, prejudicii provocate în timpul
transportului valorilor asigurate, război, terorism, reacții nucleare etc.
5.2.7. Asigurarea valorilor pentru cazurile de tâlhărie asupra
curierilor
Polița oferă protecție pentru valori monetare sau documente cu
regim special. Riscurile acoperite se referă la pagube produse prin tâlhărie,
asupra curierului. Excluderi: însușirea ilegală, falsificarea sau frauda
comise cu intenție de către asigurat, pierderi inexplicabile/dispariții
misterioase, furt simplu (fără efracție sau tâlhărie) sau furt prin înșelăciune.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
154
5.2.8. Asigurarea pentru toate riscurile a lucrărilor de
construcții-montaj și răspunderea constructorului/montorului
Este destinată persoanelor juridice: antreprenori construcții-montaj,
agenți economici cu activitate de construcții și/sau montare-instalare, în
calitate de subantreprenori. În polița de asigurare poate fi inclus, la cererea
asiguratului, și beneficiarul obiectivului de construcții, în calitate de
coasigurat, precum si alți subantreprenori/companii implicate în mod direct
în obiectivul de construcții asigurat. Pot fi asigurate atât lucrările de
construcții-montaj cât și utilajele constructorului și eventuale daune produse
terților, în perioada executării lucrărilor.
Bunurile asigurabile prin acest tip de asigurare de tipul „All-risks”
sunt: construcții civile (cu destinație de locuință, învățământ, artă, sport,
birouri etc), construcții industriale (ateliere, hale), construcții agricole
(pentru creșterea animalelor, sere); construcții speciale (poduri, drumuri, căi
ferate, baraje, coșuri de fum-răcire, tuneluri, alimentare apa-canal,
termoficare, transporturi, etc.); lucrări de montaj și instalare (centrale pentru
producerea curentului electric, stații de transformare, instalații și utilaje din
industria chimică și petrochimică, instalații și utilaje din industria
alimentară, morărit și panificație, instalații și utilaje pentru producția
maselor plastice, cauciucului, sticlei, materialelor de construcții, laminoare,
turnătorii) etc, precum și lucrări de reabilitare, consolidare, renovare a unor
construcții/ lucrări preexistente.
Perioada de asigurare a poliței se întinde pe durata lucrărilor și,
după caz, anumite riscuri sunt acoperite și pe perioada garanției lucrărilor.
Această poliță de asigurare include două secțiuni principale:
- Secțiunea 1 – Asigurarea de pagube materiale produse bunurilor
asigurate: incendiu, trăsnet, explozie, căderea aparatelor de zbor,
cutremur, inundații, furtună, uragan, grindină, furt prin efracție,
prăbușire și/ sau alunecare de teren, avalanșe de zăpadă și orice alte
cauze, mai puțin cele excluse explicit prin condițiile de asigurare.
În cadrul acestei secțiuni se pot acoperi și cheltuielile suplimentare
în caz de daună, spre exemplu: curățare resturi, proiectare, taxe
profesionale, intervenție pompieri, cheltuieli cu limitarea daunei.
- Secțiunea 2 – Asigurarea de răspundere civilă față de terți prin care
sunt acoperite prejudiciile pentru care asiguratul răspunde în fața
Manualul Distribuitorului în Asigurări
155
legii față de terțe persoane păgubite (vătămări corporale, accidentale
sau îmbolnăviri urmate sau nu de deces).
Excluderi: lucrări contractuale de construcții și/sau montaj la
obiectivele construite în zone în care autoritățile au interzis această acțiune
prin acte publice, bunurile care, din cauza uzurii sau deteriorării, nu mai pot
fi folosite în conformitate cu destinația lor inițială.
5.2.9. Asigurarea echipamentelor electronice
Polița se adresează, în general, persoanelor juridice care își doresc să
asigure orice tip de echipament electronic destinat domeniului economico-
social.
Bunurile asigurabile prin această poliță de tipul „All-risks” sunt:
aparatură medicală, echipamente industriale, echipamente de birou (laptop,
PC, imprimantă, scanner), echipamente din domeniul comunicațiilor, media
(camere de filmat, videoproiectoare, echipamente foto etc.)
Această poliță de asigurare, conține, de regulă, trei secțiuni:
Secțiunea 1: Daune materiale ale echipamentelor electronice
Pot fi asigurate echipamentele: aflate în incinta/la locațiile descrise/
menționate în contractul de asigurare, în timpul mutării /transportării
oriunde în cadrul locațiilor menționate în contractul de asigurare, care în
momentul intrării în asigurare, funcționează sau sunt gata de funcționare
(procedurile de lucru au fost începute, sau pot fi începute în baza
certificatului privind încheierea cu succes a testelor de încercare/verificare).
Exemple de daune materiale: daune materiale cauzate de evenimente
FLEXA sau neglijență, manipulare, erori de proiectare.
Secțiunea 2: Date și suporturi externe de date
Riscurile acoperite: daunele produse suporturilor externe de date
(implicit datelor stocate pe acestea), dacă daunele au fost cauzate de
riscurile acoperite prin Secțiunea 1. De exemplu, date conținute în
fișiere/baze de date, aplicații create de asigurat sau obținute în urma
utilizării programelor de serie/cu licență, inclusiv programe cu licența
OEM. Nu se pot asigura: daunele produse de viruși, daunele provocate de
manipulare greșită de programe sau date, dispariții misterioase de date sau
suporturi de date.
Secțiunea 3: Cheltuieli suplimentare de operare
Manualul Distribuitorului în Asigurări
156
Sunt acoperite cheltuieli suplimentare care sunt efectuate după o
pierdere indemnizabilă a bunului asigurat, cauzată de un eveniment brusc și
neprevăzut, sau după o pierdere a bunului în urma furtului prin efracție sau
tâlhărie. Acestea pot fi cheltuieli cu închirierea temporară de bunuri
(substitute – altele decât cele asigurate) identice/similare celor
avariate/distruse, operarea acestora cu personal și alte operațiuni în legătură
cu acestea; cheltuieli dependente de factorul timp; cheltuieli independente
de factorul timp: (de) montare/instalare, transport, adaptare programe și alte
cheltuieli determinate de aplicarea planului de măsuri de urgență etc. De
exemplu, se acoperă cheltuielile suplimentare după producerea unei
pierderi sau avarieri cauzate de: neglijență, manevrare necorespunzătoare
sau efectuată de persoane neinstruite, eroare de operare, avariere
intenționată sau rea intenție a unei terțe persoane, furt prin efracție,
tâlhărie, incendii (cu sau fără flacără), toate tipurile de explozie, implozie,
acțiunea fulgerului, prăbușirea unui obiect.
5.2.10. Asigurarea pierderilor financiare (Business Interruption
- BI)
Polița de asigurare BI asigură pierderile din exploatare generate de
întreruperea activității ca urmare a următoarelor riscuri: FLEXA, calamități
naturale si alte riscuri asigurate în polița de asigurare de bază.
Dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare,
indemnizația pentru asigurarea împotriva riscului de pierderi financiare
cuprinde, atât pierderea de profit, cât și cheltuielile generale și cele
decurgând direct sau indirect din producerea riscului asigurat (conform
Legii nr. 71/2011). Indiferent de valoarea nominală a creanțelor pierdute,
indemnizația de asigurare acoperă și profiturile sau beneficiile nerealizate,
inclusiv cheltuielile făcute pentru evitarea sau limitarea riscurilor.
Bibliografie
1. Ciurel Violeta, Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practici
internaționale, Editura ALLBECK, București, 2000
Manualul Distribuitorului în Asigurări
157
2. ISF – Suport curs “Calificarea profesională a persoanelor care doresc să
lucreze în domeniul distribuţiei produselor de asigurare”, ediția 2016
3. Văcărel Iulian, Bercea Florian, Asigurări și reasigurări, ediția a II-a,
Editura Expert, București, 1998
Manualul Distribuitorului în Asigurări
158
5.3. ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE ȘI DE
ACCIDENTE
5.3.1. Asigurări de sănătate
5.3.1.1. Descrierea asigurărilor de sănătate
5.3.1.2. Riscuri asigurate și excluse
5.3.2. Asigurarea de accidente
5.3.2.1. Descrierea asigurărilor de accidente
5.3.2.2 Riscuri cuprinse în asigurarea de accidente
5.3.3. Mecanismul de funcționare a produselor de asigurare de sănătate/
accidente
5.3.3.1. Principii de subscriere și documente obligatorii
5.3.3.2. Principii de administrare
5.3.3.3. Principii de avizare/plată a despăgubirilor
5.3.1. Asigurări de sănătate
5.3.1.1. Descrierea asigurărilor de sănătate
Asigurarea de sănătate este un contract încheiat între un asigurător
și un contractant (care poate avea sau nu și calitatea de asigurat) și care
acoperă riscuri medicale în scopul prevenției deteriorării stării de sănătate a
asiguratului. În acest scop, asigurătorul încheie parteneriate cu furnizori de
servicii medicale. Astfel, un contract de asigurare de sănătate poate
beneficia de unul din următoarele tipuri de parteneriate: cu un singur sau
mai mulți furnizori de servicii medicale (Rețea medicală închisă), cu un
furnizor de platformă de sănătate care oferă acces la orice furnizor de
servicii medicale din aria geografică acoperită, cu decontare directă sau nu
(Rețea medicală deschisă).
Principalele tipuri de asigurări de sănătate sunt:
- Asigurări de grup – asigurări de sănătate achiziționate de
către o companie și în cadrul căreia asigurații sunt salariații
acesteia
Manualul Distribuitorului în Asigurări
159
- Asigurări individuale – asigurări de sănătate achiziționate
de către o persoană fizică în nume propriu sau pentru sine și
familia sa în calitate de asigurați
În raport cu serviciile medicale acoperite prin intermediul primei de
asigurare, asigurările de sănătate se clasifică în:
- Asigurări de tip complementar: suportă coplata datorată de
asigurat, în condițiile legii.
- Asigurări de tip suplimentar: suportă total sau parțial plata
pentru orice tip de servicii necuprinse în pachetul de servicii
medicale de bază (opțiunea pentru un anumit personal
medical, solicitarea unei a doua opinii medicale, condiții
hoteliere superioare, alte servicii medicale specificate în
polița de asigurare).
Conform regimului fiscal al asigurărilor de sănătate se oferă
deduceri pentru angajator în sumă maximă de 400 euro anual/ salariat, sumă
ce nu intră în baza de calcul a impozitului pe profit al companiei, ținând
cont de primele de asigurare de sănătate suportate de angajator pentru
angajații proprii.
De asemenea, în situația în care salariații suportă o parte din primele
de asigurare, aceste prime de asigurare de sănătate suportate de angajați se
deduc din venitul brut din salarii la locul unde se află funcția de bază, astfel
încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei al sumei de
400 euro/ salariat, sumă ce nu intră în baza de calcul a impozitului pe
veniturile din salarii și a contribuțiilor sociale obligatorii.
Acoperirea riscurilor poate începe odată cu activarea poliței de
asigurare, sau numai după o anumită perioadă de așteptare. Acoperirea
poate fi totală sau parțială a costurilor aferente riscului. În cazul acoperirii
parțiale este specificat clar modul de calcul al sumei despăgubite, acesta
putând fi exprimat fie în valoare absolută, fie în valoare procentuală din
suma totală asigurată pe categoria de risc. Suma despăgubită poate fi
stabilită și în funcție de gradul de afectare a integrității corporale a
asiguratului.
5.3.1.2. Riscuri asigurate și excluse
Principalele evenimente acoperite de polița de asigurare de
sănătate includ:
Manualul Distribuitorului în Asigurări
160
1. servicii de ambulatoriu;
2. servicii de spitalizare.
1. Categoria serviciilor de ambulatoriu reprezintă serviciile pentru
care nu este necesară spitalizarea și poate cuprinde diferite tipuri de servicii,
cu niveluri de acoperire diferite (mai multe formule):
a. Consultații medicale
Asigurătorul poate acoperi consultațiile medicale solicitate de
asigurat datorate unei necesități medicale. Accesul la consultații medicale
se realizează prin intermediul Call Center-ului dedicat (al asigurătorului sau
al rețelei medicale partenere). Lista consultațiilor medicale de specialitate
este detaliată în Termenii și Condițiile asigurării. Exemple de riscuri
acoperite: consultații de medicină generală, medicină internă, pediatrie,
medicină de familie, oftalmologie,etc.
b. Proceduri medicale și investigații
Asigurătorul poate acoperi procedurile medicale și investigațiile
solicitate de asigurat datorate unei necesități medicale accesate în baza
recomandării unui medic generalist/specialist. Accesul la procedurile
medicale și investigații se realizează prin intermediul Call Center-ului
dedicat (al asigurătorului sau al rețelei medicale partenere). Exemple de
riscuri acoperite:
- Obstetrică – Ginecologie: colposcopie, electrochirurgie etc.
- Oftalmologie: prescriere de ochelari/ lentile, examen fund de ochi,
test Schrimer, tonometrie non-contact etc.
- Dermatologie: proceduri dermatologice de patologie prin
cauterizare/ excizie cu laser, dermatoscopie, biopsie, examinare cu lampa
Wood etc.
- altele proceduri, conform condițiilor de asigurare.
c. Teste de laborator
Asigurătorul poate acoperi testele de laborator solicitate de asigurat
datorate unei necesități medicale accesate în baza recomandării unui medic
generalist/ specialist. Accesul la testele de laborator se realizează prin
intermediul Call Center-ului dedicat (al asigurătorului sau al rețelei
Manualul Distribuitorului în Asigurări
161
medicale partenere). Exemple de riscuri acoperite: seturi bacteriologie,
biochimie, electroforeză, electroliți, enzime, teste urină, etc.
Alte servicii de ambulatoriu ce pot fi acoperite sunt: servicii
stomatologice, servicii de imagistică, medicină de recuperare, vaccinuri,
reduceri la servicii medicale de ambulatoriu neacoperite în contractul de
asigurare, includerea în contract (cu aceleași riscuri acoperite) și a
persoanelor dependente (familia asiguratului).
2. Categoria serviciilor de spitalizare Costurile de spitalizare pot include medicația administrată, pierderi
financiare înregistrate în perioada de convalescență, investigații medicale
etc. Riscul poate fi acoperit doar dacă există o perioadă minimă de
spitalizare cauzată de același eveniment (de exemplu, minim 2 zile
consecutive). Ziua de spitalizare este clar definită în termenii și condițiile
asigurării (de exemplu, este considerată 1 zi spitalizarea pe o durată
minimă de 24 ore). În functie de produsele fiecărui asigurator, mai pot
exista: indemnizații acordate pentru intervenții chirurgicale și naștere.
Principalele excluderi ale asigurării de sănătate se referă la:
- participarea asiguratului la acțiuni hazardate (acțiuni periculoase sau
efectuate cu încălcarea prevederilor legale) sau activități recreative
(hobby-uri), care implică riscuri serioase, cum ar fi, dar fără a se
limita la acestea: parapantism, paraşutism, planorism,
deltaplanorism, rafting, zboruri cu avioane uşoare şi ultra-uşoare,
acrobație aeriană sau skydiving, yachting, echitație, înot cu sărituri
de la trambulină, vânătoare, sporturi cu motor (motociclism,
automobilism), speologie, scufundări la adâncimi mai mari de 40
metri, cascadorie, escaladă şi alpinism montan, sărituri cu coarda
elastică etc.;
- comiterea cu intenție de către asigurat a unei acțiuni pedepsite de
legea penală;
- încercări de sinucidere, auto-mutilare, expunere deliberată a
asiguratului la un pericol;
Manualul Distribuitorului în Asigurări
162
- orice acțiune a asiguratului sub influența alcoolului, drogurilor,
substanțelor toxice sau narcotice, administrarea medicamentelor fără
prescripția medicului (automedicația);
- orice afecțiune/ boală preexistentă, nedeclarată în chestionarul
medical din Cererea de asigurare și/sau neacceptată de Asigurător;
- alte situații, conform condițiilor de asigurare.
5.3.2. Asigurarea de accidente
5.3.2.1. Descrierea asigurării de accidente
Asigurarea de accidente are drept scop protejarea persoanelor fizice
împotriva unor evenimente care pot afecta sănătatea corporală, capacitatea
de muncă sau viaţa asiguratului și care se produc ca urmare a unui accident.
Accidentul reprezintă un eveniment datorat unei cauze neprevăzute,
externe, violente și independente de voința asiguratului şi care-i poate
provoaca acestuia răniri, vătămare corporală sau deces.
Asigurarea de accidente se poate încheia de către persoane cu vârsta
cuprinsă între 16 şi 70 de ani. Ea este diferită de asigurarea de viaţă prin
faptul că acoperă doar riscuri produse ca urmare a unui accident, riscul de
deces din accident reprezentând riscul de bază (este obligatoriu a fi acoperit
la încheierea polițelor de asigurare de acest tip). Asigurările de accidente se
încheie pe perioade mai scurte (de obicei un an sau chiar mai puţin), în timp
ce asigurările de viață se încheie pe termen mediu și lung, pot fi mai
complexe și pot combina partea de protecție financiară, în cazul producerii
riscului asigurat, cu partea de economisire sau investiție.
Acest tip de asigurare poate fi impus prin lege, pentru anumite
categorii de activităţi, sau prin politica de protejare a angajaţilor unei
companii a cărei activitate presupune riscuri semnificative (de exemplu, în
industria de transport, industria de construcții, minerit etc).
Tipurile de asigurare de accidente sunt:
- Asigurarea individuală - este destinată persoanelor fizice care
doresc să își asigure protecția financiară în cazul producerii unui
accident.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
163
- Asigurarea de grup - este destinată persoanelor juridice care
doresc asigurarea angajaților pentru riscurile de accident și
deces, ca un instrument de fidelizare a lor. Este o asigurare
colectivă, putând fi încheiată pentru fiecare angajat în parte,
pentru toți angajații care dețin o anumită poziție, pentru toți
angajații persoanei juridice, indiferent de profesie sau pentru un
număr limitat de angajați.
Asigurarea se încheie pentru angajații care au un contract de muncă
cu compania contractantă a poliței de asigurare; pentru persoanele numite în
funcţii de conducere care desfăşoară activitatea pe baza unui mandat din
partea persoanei juridice, pe perioada mandatului; pentru persoanele fizice
care au încheiat cu persoana juridică un contract de ucenicie la locul de
muncă, de formare profesională şi alte asemenea, valabilitatea poliței
încheindu-se la data expirării acestora sau la desfacerea contractului de
muncă.
Pot fi incluși în polița de asigurare angajați cu vârsta minimă de 16
ani la începerea valabilității poliței şi cu vârsta maximă de 70 ani la data
expirării poliței. Asigurarea acoperă evenimentele produse în timpul
programului de lucru (inclusiv drumul dus-întors la/de la locul de muncă), a
exercitării obligațiilor de serviciu atât la sediul firmei, sau la locul în care
asiguratul își desfășoară activitatea, cât și în timpul deplasărilor în interes
de serviciu, atât în ţară, cât și în străinătate. Majoritatea asigurătorilor pot
prelungi acoperirea poliței la 24 de ore, la cererea contractantului poliței.
5.3.2.2 Riscuri cuprinse în asigurarea de accidente
Riscurile acoperite de asigurarea de accidente sunt: deces din
accident, invaliditate permanentă din accident, fracturi, arsuri, degerături,
invaliditate temporară (spitalizare, convalescență ca urmare a unui
accident), intervenții chirurgicale, cheltuieli medicale sau incapacitate
temporară de muncă, produse ca urmare a:
- accidentelor de circulaţie;
- accidentelor rezultate din practicarea sporturilor;
- accidentelor provocate de funcţionarea maşinilor, aparatelor,
instalaţiilor;
Manualul Distribuitorului în Asigurări
164
- intoxicaţiei acute involuntară şi/sau asfixierii prin emanaţie de
gaze sau vapori, ori prin înec;
- prăbuşirilor de teren, fulgerului, trăsnetului, exploziilor;
- curentării, lovirii, tăierii, căderii, înțepării, alunecării, arsurilor;
- accidentelor produse ca urmare a acţiunii armelor de foc;
- efortului fizic excesiv şi subit determinat de cauze de forţă majoră
pentru salvarea vieţii;
- atacului unei alte persoane sau al animalelor.
Principalele excluderi ale asigurării de accidente sunt:
- accidente cauzate de starea de ebrietate a asiguratului;
- intoxicaţii ca urmare a abuzului de alcool;
- intoxicații ca urmare a abuzului de medicamente şi droguri;
- accidente produse datorită acţiunilor proprii delictuale,
imprudente, neglijenţă;
- accidente prilejuite de orice formă de război, explozie atomică,
contaminare, poluare, sinucidere, vătămări produse de acţiunile proprii ale
asiguratului.
5.3.3. Mecanismul de funcționare a produselor de asigurare de
sănătate/accident
Pe parcursul unei vieți pot apărea o serie de factori ce pot conduce la
probleme de sănătate şi implicit, la investigații medicale ce presupun un
efort financiar. Evoluția stării de sănătate sau integritate fizică nu poate fi
prevăzută, ci doar influențată favorabil prin adoptarea unui stil de viață cât
mai sănătos. Apare necesitatea prevenției și asigurării unor posibile
cheltuieli în viitor în scopul menținerii unei stări de sănătate cât mai bune,
cu atât mai mult cu cât, odată cu înaintarea în vârstă, riscurile deteriorării
stării de sănătate cresc. În același timp, integritatea fizică, sănătatea,
capacitatea de muncă pot fi și ele afectate, ducând la imposibilitatea
desfășurării unei activități şi, deci, la lipsa unui venit, ceea ce determină un
impact secundar negativ asupra asiguratului şi vieții sale.
Conștientizarea şi manifestarea nevoii de protecție a oricărui om, ca
și decizia de a cumpăra o asigurare, ca demers individual și facultativ, sunt
determinate în mare măsură de:
Manualul Distribuitorului în Asigurări
165
- factori obiectivi – economico-financiari (posibilitatea de a folosi o
parte din venituri pentru aceasta), sociali, familiali, educaționali;
- factori subiectivi – experiențe anterioare, cunoașterea avantajelor
şi protecției oferite de asigurare.
5.3.3.1. Principii de subscriere şi documente obligatorii
Pentru încheierea Contractului de asigurare, asiguratul și, dacă este
cazul, contractantul completează şi semnează Cererea de asigurare cu toate
documentele solicitate de asigurător, iar contractantul sau asiguratul, după
caz, plăteşte prima de asigurare.
Pentru confirmarea Contractului de asigurare, asigurătorul evaluează
riscul asigurabil pentru fiecare asigurat în parte din punct de vedere
medical, ocupațional, hobby, sport și financiar, pe baza informațiilor din
Cererea de asigurare și documentele anexă.
Ca urmare a acestei evaluări, asigurătorul poate solicita asiguratului
să efectueze o examinare medicală la o clinică medicală agreată de
asigurător, caz în care, costurile examinărilor medicale sunt suportate de
asigurător.
În cazul unui risc prea mare, asigurătorul poate acorda asigurarea în
condiții individuale diferite de cele menționate în prezentarea contractului
de asigurare sau poate refuza preluarea în asigurare, situație în care prima
de asigurare plătită va fi returnată contractantului, fără a fi purtătoare de
dobândă.
Contractantul asigurării are obligația de a informa neîntârziat
asigurătorul despre orice schimbare intervenită în ocupația, sporturile şi
hobby-urile practicate de asigurat. Asigurătorul are dreptul de a modifica
unilateral, în consecință, condițiile de acoperire contractuală a riscului
producerii evenimentului asigurat sau de a elimina din contract asigurații al
căror risc ocupațional, sport/hobby este prea mare.
Înainte de încheierea unui contract de asigurare de sănătate,
asigurătorii sunt obligaţi să remită clienţilor documentele de asigurare care
trebuie să cuprindă un minim de informaţii despre asigurător şi despre
contractul de asigurare. Specific asigurărilor de sănătate şi accidente este
faptul că asigurătorul este obligat să transmită asiguratului o listă de
acoperiri şi, după caz, lista furnizorilor de servicii medicale.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
166
5.3.3.2. Principii de administrare
Contractul de asigurare de sănătate are o durată determinată de la
data intrării în vigoare a asigurării. Contractul de asigurare de sănătate este
considerat valabil pe perioada în care primele de asigurare sunt plătite la zi,
sau contractul se află în perioada de grație. În cazul în care contractul se
află în perioada de grație și primele nu au fost încă achitate la zi, dacă are
loc un eveniment asigurat, asiguratul este acoperit numai după ce sunt
achitate în totalitate primele scadente. Contractul se reînnoieşte după fiecare
an contractual de asigurare.
Contractantul este responsabil de efectuarea plății primelor de
asigurare până la datele scadente, în conformitate cu polița de asigurare și
informările de plată primite de la asigurător. Pot exista mai multe frecvențe
de plată, la alegerea contractantului: lunară, trimestrială, semestrială sau
anuală.
Primele de asigurare sunt diferite în funcție de categoriile
ocupaţionale, gradul de risc și nivelul sumelor asigurate.
In cazul producerii unuia dintre riscurile asigurate se plătesc sumele
asigurate stipulate în condițiile de asigurare care pot fi:
- sume forfetare (fixe) - reprezentând o indemnizaţie calculată
pentru zilele de spitalizare, o indemnizație pentru intervenţii chirurgicale
sau pentru incapacitate temporară de muncă;
- compensaţii (indemnizații) care reprezintă un anumit procent
din suma asigurată în funcție de gradul de afectare. De exemplu, pot fi
procente de 25%, 50%, 75% sau 100% din suma asigurată în funcție de
gradul de invaliditate. Situaţiile acoperite în caz de invaliditate permanentă
totală pot fi: pierderea completă a vederii ambilor ochi; pierderea unui
antebraţ sau a unui picior; pierderea funcţiunii ambelor braţe sau a ambelor
mâini; afecţiunea incurabilă traumatică sau post-traumatică a creierului;
paralizia totală şi permanentă.
Sumele asigurate sunt plătite de asigurător în urma unor investigaţii
pe care acesta le efectuează şi pe baza unor documente justificative,
inclusiv medicale.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
167
Pe durata derulării contractului, contractantul poate solicita
modificări (prin completarea și semnarea formularului de modificări
contractuale, contractant/asigurat) cum ar fi:
- adăugarea/excluderea de asigurați în/din contract;
- schimbarea formulei de acoperiri pentru asigurații existenți în
contract;
- schimbarea contractantului;
- actualizarea datelor personale;
- modificarea frecvenței de plată a primelor de asigurare;
- modificarea beneficiarului în caz de deces al asiguratului, pentru
asigurarile de accidente (acolo unde este cazul).
5.3.3.3. Principii de avizare/ plată a despăgubirilor
Despăgubirea reprezintă suma de bani plătită de asigurător
asiguratului sau, după caz, furnizorului de servicii medicale agreat prin
contract, corespunzătoare costului serviciilor medicale de care a beneficiat
asiguratul, în conformitate cu condițiile contractului de asigurare. În această
sumă nu se include nici un profit pentru asigurat.
În scopul plății indemnizației de asigurare, asiguratul va pune la
dispoziția asigurătorului toate documentele disponibile referitoare la riscul
asigurat produs, în conformitate cu mențiunile din contractul de asigurare.
Furnizarea de informații false, înșelătoare, incomplete sau incorecte
de către asigurat sau de către beneficiarii acestuia, ori prezentarea de
documente inexacte sau falsificate menite să schimbe data, împrejurările
sau consecințele riscurilor conduc la pierderea dreptului la indemnizație în
baza Contractului de Asigurare.
După primirea documentației, asigurătorul fie aprobă, fie respinge
plata Indemnizației de Asigurare solicitată, ori propune plata unei
Indemnizații de Asigurare diferite, în funcție de circumstanțele producerii
riscului asigurat ce face obiectul cererii de despăgubire.
În cazul în care decesul asiguratului are loc înainte de plata
indemnizației de asigurare, suma indemnizației este achitată beneficiarilor
asiguratului.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
168
Bibliografie
1. Badea Dumitru, Tudor Bogdan, Naghi Laura, Manualul agentului de
asigurări, Editura Economică, București, 2008
2. Ciurel Violeta, Asigurări şi reasigurări. O perspectivă globală,
Editura Rentrop&Straton, 2011
3. Sharon B. Allen, Mary C. Bickley, Dennis W. Goodwin, Jennifer
W. Herrod, Patsy Leeuwenburg, Life and Health insurance
Marketing, Third Edition, LOMA, Atlanta, GA, 2003
4. ISF – Suport curs “Calificarea profesională a persoanelor care
doresc să lucreze în domeniul distribuţiei produselor de asigurare”,
ediția 2016
Manualul Distribuitorului în Asigurări
169
5.4 ASIGURĂRI DE RĂSPUNDERE CIVILĂ
5.4.1. Aspecte generale
5.4.1.1. Asigurarea de răspundere civilă legală
5.4.1.2. Asigurarea de răspundere civilă profesională
5.4.1.3. Asigurarea de răspundere civilă a managerilor
5.4.2. Caracteristici ale asigurărilor de răspundere civilă
5.4.3. Mecanismul de funcționare a produsului de asigurare de răspundere
civilă
5.4.3.1. Modalităţi de subscriere şi administrare
5.4.3.2. Modalitați de avizare/ plată a despăgubirilor
5.4.1. Aspecte generale
Asigurarea de răspundere civilă este forma de asigurare prin care
se acoperă sumele pe care asiguratul este obligat conform legii să le
plătească pentru prejudiciile produse în mod neintenţionat terţilor de către
acesta sau de către persoanele, lucrurile (inclusiv clădirile sau edificiile) sau
animalele pentru care poartă răspundere. Atunci când este încălcată o astfel
de îndatorire, persoana care o încalcă este obligată să repare prejudiciile
cauzate.
Forme ale asigurării de răspundere civilă se regăsesc în 4 clase de
asigurare, astfel:
a) clasa 10 (asigurări de răspundere civilă auto, pentru utilizarea
vehiculelor auto, inclusiv răspunderea transportatorului);
b) clasa 11 (asigurări de răspundere civilă pentru utilizarea
aeronavelor, inclusiv răspunderea transportatorului);
c) clasa 12 (asigurări de răspundere civilă pentru utilizarea vaselor
maritime, lacustre și fluviale, inclusiv răspunderea
transportatorului);
d) clasa 13 (asigurări de răspundere civilă generală, excluzând cele
menționate la clasele 10-12).
Acest capitol prezintă în detaliu tipurile de asigurare de răspundere
civilă din clasa 13.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
170
Nevoile de asigurare care stau la baza asigurărilor de răspundere
civilă sunt:
- Protecţia financiară a asiguratului.
- Respectarea cerinţelor legiuitorului - de exemplu, respectarea
de către un avocat a cerinţei legiuitorului de a procura o poliţă
de asigurare de răspundere civilă profesională22
.
- Respectarea cerinţelor unui partener contractual: de exemplu,
anumite companii (beneficiari) solicită ca o condiţie obligatorie
pentru semnarea contractului cu diverşi prestatori de servicii
deţinerea de către prestatori a unor poliţe de asigurare de
răspundere civilă.
5.4.1.1. Asigurarea de răspundere civilă legală
Asigurarea de răspundere civilă legală (TPL)23
are ca rol plata unor
despăgubiri la care asiguratul este obligat prin încălcarea îndatoririi
generale reglementate de lege de a nu provoca prejudicii unor terţe
persoane.
Exemple de tipuri de asigurări şi de situaţii acoperite:
Asigurarea de răspundere civilă legală generală. De exemplu, o
companie al cărei angajat fumează într-un loc nepermis din incinta
acesteia şi cauzează un incendiu este chemată să compenseze proprietarul
terţ al imobilului din vecinătatea companiei, afectat de către incendiu. Se
despăgubesc costurile cu refacerea imobilului proprietarului terţ.
Asigurarea de răspundere civilă legală a producătorului:
acoperă prejudiciile cauzate de vicii ascunse, defecte de fabricație,
ambalare necorespunzătoare, instrucțiuni de folosire incorecte și
incomplete;
Asigurarea de răspundere civilă legală a angajatorului faţă de
proprii angajaţi: acoperă daune materiale și vătămări corporale/ deces,
22
Conform legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu
modificările și completările ulterioare 23
Acronim folosit în limbajul de specialitate: Third Party Liability Insurance
Manualul Distribuitorului în Asigurări
171
cauzate angajaților, din vina angajatorului (de exemplu, prin accidente de
muncă);
Asigurarea de răspundere civilă legală a prestatorului de servicii
(pentru servicii ce presupun muncă fizică, de exemplu, servicii de montaj
aparate aer condiţionat).
5.4.1.2. Asigurarea de răspundere civilă profesională
Asigurarea de răspundere civilă profesională (PI)24
are ca rol
despăgubirea celor ce suportă diverse pagube (materiale, financiare, legate
de integritatea corporală), din vina anumitor profesioniști.
Exemple de tipuri de asigurări și de situații acoperite:
Asigurarea de răspundere civilă profesională medicală (pentru
medici, asistenți medicali, personal medical din laboratoare etc.);
Asigurarea de răspundere civilă profesională a avocaților,
pentru prejudiciile apărute ca urmare a neîndeplinirii din culpă (neglijență,
imprudență, omisiune) a obligației de diligență asumate fata de clienți;
Asigurarea de răspundere civilă profesională pentru arhitecți și
ingineri proiectanți. De exemplu, calculele eronate referitoare la structura
de rezistență, efectuate de un proiectant, conduc la prăbușirea clădirii pe
care a proiectat-o la cerința clientului său. Se despăgubesc costurile
asociate reconstrucției clădirii;
Asigurarea de răspundere civilă profesională a brokerilor de
asigurare și agenților de asigurare.
5.4.1.3. Asigurarea de răspundere civilă a managerilor
Asigurarea de răspundere civilă a managerilor (D&O)25
acoperă
răspunderea directorilor și membrilor consiliilor de administrație pentru
erori cu privire la conducerea unei companii.
De exemplu, directorul unei companii al cărei domeniu de activitate
este de producție răspunde față de compania pe care o conduce pentru
24
Acronim folosit în limbajul de specialitate: Professional Indemnity Insurance 25
Acronim folosit în limbajul de specialitate: Directors & Officers Liability Insurance
Manualul Distribuitorului în Asigurări
172
faptul că a decis vânzarea într-o proporție semnificativă a produselor către
un client care a intrat în faliment și care, deci, nu mai poate efectua plata
prețului produselor. Eroarea în activitatea de conducere constă în faptul
că directorul nu a întreprins măsuri de verificare prealabilă a clientului
respectiv (daca ar fi făcut-o, ar fi putut constata situația financiară precară
a clientului).
Legislație specifică
În România, obligativitatea încheierii de polițe de asigurare PI este
stabilită, de regulă, prin legislația specifică fiecărei profesii. În ceea ce
privește D&O, legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale este cea care
prevede că administratorii și membrii directoratului sau al consiliului de
supraveghere al societății trebuie să încheie o poliță de asigurare de acest
tip.
În pofida faptului că aceste legislații impun încheierea poliței, ele nu
prevăd, de regulă, și condiții tehnice minime obligatorii (de exemplu: o
sumă asigurată minimă la care trebuie sa se încheie polița) pe care trebuie
sa le îndeplinească polițele respective. Excepțiile sunt reprezentate de
legislația specifică pentru autorizarea și funcționarea intermediarilor în
asigurări (de exemplu, polița pentru brokerii de asigurare trebuie sa fie
încheiată la o limita minimă de 1.250.000 EUR pe eveniment asigurat și
1.850.000 EUR pe an, să aibă franșiză 0 și să respecte cerințe specifice
legate de riscuri și excluderi) sau de situațiile în care organizațiile
profesionale completează prevederile legii în statutul profesiei cu astfel de
condiții minime (de exemplu, statutul profesiei de avocat prevede că pentru
avocații stagiari există o limită minimă a răspunderii de 3.000 EUR pe an,
iar pentru avocații definitivi de 6.000 EUR).
Referitor la polițele de asigurare TPL, legea nu prevede
obligativitatea încheierii lor.
5.4.2 Caracteristici ale asigurărilor de răspundere civilă
Obiectul asigurării este reprezentat de protecția patrimoniului
(averii) asiguratului, atunci când acesta este obligat de lege să plătească
Manualul Distribuitorului în Asigurări
173
despăgubiri pentru prejudicii de care răspunde în baza legii față de terțele
persoane păgubite.
Principalele riscuri / cheltuieli acoperite:
În ceea ce privește polițele de asigurare TPL, asigurătorul achită
sumele pe care asiguratul trebuie să le plătească terților pentru prejudicii de
tipul vătămări corporale sau pagube asupra bunurilor. În ceea ce privește
polițele de asigurare PI și D&O, asigurătorul achită sumele pe care
asiguratul trebuie să le plătească terților sau companiei (în cazul D&O)
pentru prejudicii de tipul pierderi financiare.
Pentru toate cele 3 tipuri de polițe, asigurătorul achită, de regulă,
inclusiv:
- cheltuielile pe care asiguratul le efectuează (cu acordul
asigurătorului) în scopul apărării, soluționării pe cale amiabilă sau în
instanță a faptelor asiguratului pe care terța persoană le reclamă că i-
au adus prejudicii (de exemplu, cheltuielile cu avocații pe care
asiguratul i-a angajat pentru a-i organiza apărarea în proces);
- cheltuielile de judecată pe care asiguratul și terța persoană
prejudiciată le-au suportat într-un eventual proces civil în urma
căruia asiguratul a fost găsit vinovat pentru prejudiciul produs terței
persoane și acoperit prin poliță.
Polița de asigurare de răspundere exclude următoarele riscuri /
cheltuieli:
- prejudicii proprii ale asiguratului;
- prejudicii provocate în mod intenționat de asigurat;
- prejudicii ce sunt rezultatul neexecutării sau executării
necorespunzătoare a unui contract încheiat între asigurat și persoana
prejudiciată (de exemplu, penalitățile contractuale nu sunt acoperite
de poliță);
- prejudicii ce sunt acoperite prin alte polițe specifice (de exemplu,
prejudiciile ce decurg dintr-o asigurare obligatorie de răspundere
civilă în legătură cu folosirea de autovehicule (RCA) sunt excluse);
- prejudicii ce decurg din insolvența sau falimentul asiguratului.
Noțiunile și definițiile specifice folosite în legătură cu acest tip de
asigurare sunt:
Manualul Distribuitorului în Asigurări
174
Terțul este orice persoană fizică sau juridică, alta decât asiguratul
(sau persoanele pentru care acesta poartă răspundere) sau asigurătorul. În
piața asigurărilor din România, noțiunea are un sens mai restrâns, respectiv
partenerii contractuali ai asiguratului nu au statutul de terț în înțelesul
poliței.
Acoperirea în timp („triggerˮ, în limbajul de specialitate): definește
momentul în care se declanșează acoperirea poliței și se raportează la:
Comiterea faptei culpabile: momentul în care asiguratul a săvârșit o
faptă ce a generat prejudicii unui terț;
Producerea daunei: momentul în care un eveniment asigurat a avut
loc sau s-a manifestat pentru prima dată;
Primirea cererii de despăgubire: momentul în care terțul a formulat
împotriva asiguratului o cerere de despăgubire;
Notificarea asigurătorului: momentul în care asiguratul a raportat
asigurătorului cererea respectivă de despăgubire.
Evenimentul asigurat se referă la înregistrarea unui prejudiciu, în
timpul perioadei de asigurare, prin care este afectat un terț. Prejudiciul
acoperit în cazul polițelor TPL este de tipul: avarierii sau distrugerii de
bunuri care aparțin terțului; vătămării corporale sau decesului terțului.
Primirea de către asigurat în timpul perioadei asigurate a unei solicitări de
despăgubire formulată de către persoana prejudiciată împotriva sa, în
legătură cu fapte săvârșite de asigurat și care sunt acoperite prin poliță
(erori profesionale – în cazul polițelor PI –, respectiv erori în activitatea de
administrare sau conducere – în cazul polițelor D&O).
Limita de răspundere (sau limita răspunderii) reprezintă suma
maximă ce poate fi plătită de asigurător în cazul producerii unui eveniment
asigurat. Această sumă poate fi stabilită pentru fiecare eveniment asigurat,
sau pe întreaga perioadă de asigurare. Cele mai uzuale criterii pe baza
cărora este dimensionată limita răspunderii au în vedere:
- prevederi explicite cerute de lege ;
- prevederi explicite cerute de beneficiarul serviciilor profesionistului;
- analiza făcută de asigurat cu privire la nivelul prejudiciilor pe care le
poate produce.
Pentru a beneficia de despăgubire este necesar ca persoana
prejudiciată (terțul) să dovedească, de regulă, următoarele:
Manualul Distribuitorului în Asigurări
175
1. asiguratul să fi comis ceea ce se cheamă faptă culpabilă (de
exemplu, faptul că asiguratul nu a întreținut corespunzător fațada
clădirii în care își desfășoară activitatea);
2. existența prejudiciului suferit de terța persoană (de exemplu, costul
cu reparația automobilului avariat al cărui proprietar este terța
persoană și care staționa în vecinătatea clădirii asiguratului);
3. raportul cauză-efect dintre fapta culpabilă și prejudiciu (de exemplu,
faptul că neîntreţinerea corespunzătoare a fațadei a condus la
desprinderea unei bucăți de tencuială - cauza ce a generat în cădere
avarierea automobilului -efect);
4. existența vinovăției asiguratului (pentru exemplu dat, vinovăția
asiguratului este implicită, fiind dată de calitatea sa de proprietar
al clădirii, lucru ce atrage răspunderea sa de a preîntâmpina
producerea unor prejudicii de către clădire).
Asigurătorul este răspunzător să achite despăgubirea numai în
cuantumul sumei asigurate la care se încheie polița. Cu alte cuvinte, dacă
valoarea prejudiciului efectiv pe care îl suferă terța persoană este mai mare
decât limita răspunderii, diferența ce depășește limita răspunderii rămâne în
sarcina asiguratului.
Polițele de asigurare se pot încheia pentru întreaga activitate
desfășurată de asigurat în timpul perioadei asigurate sau pentru activitatea
desfășurată în cadrul unui contract anume încheiat cu un singur beneficiar.
În primul caz (poliță încheiată pentru întreaga activitate), perioada asigurată
este, în mod uzual, 12 luni. În cea de-a doua situație (poliță încheiată pentru
activitatea desfășurată în cadrul unui singur contract), perioada asigurată
poate fi chiar și subanuală sau multianuală.
Polițele de asigurare se încheie în cele mai multe cazuri cu o
franșiză. Rolurile franșizei sunt de a-l responsabiliza pe asigurat în a
preveni producerea unui eveniment asigurat (producere în cazul căreia
asiguratul ar urma să contribuie în compensarea prejudiciului prin plata
franșizei) și de a preîntâmpina activarea poliței pentru prejudicii de valoare
mică și cu probabilitate mare de apariție.
Prima de asigurare se stabilește în funcție de următoarele criterii
principale: tipul și volumul activității desfășurate de asigurat, nivelul limitei
de răspundere , durata perioadei de asigurare, istoricul daunelor.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
176
5.4.3 Mecanismul de funcționare a produsului de asigurare de
răspundere civilă
Unul dintre cele mai importante elemente ale mecanismului de
funcționare este acoperirea în timp. În piața asigurărilor din România,
asigurătorii care practică astfel de tipuri de asigurare folosesc cel mai
frecvent două categorii de sisteme de acoperire în timp: sistemul „claims
made” şi sistemul „loss-occurrenceˮ26
.
Sistemul „claims made” este specific polițelor de asigurare de
răspundere civilă profesională și de răspundere civilă a managerilor și
presupune că polița de asigurare este activă pentru solicitările de
despăgubire care respectă toate criteriile de mai jos:
- sunt primite de către asigurat din partea clienților săi sau a
terților în timpul perioadei de asigurare;
- sunt raportate de către asigurat asigurătorului în timpul
perioadei de asigurare, sau într-o perioadă extinsă de
raportare a daunelor (dacă o astfel de perioadă a fost
acordată prin condițiile de asigurare);
- sunt în legătură cu fapte pe care asiguratul le-a comis în
timpul perioadei de asigurare, sau într-o perioadă de
anterioritate (dacă o astfel de perioadă a fost acordată prin
condițiile de asigurare).
Sistemul „loss-occurrence” este specific polițelor de asigurare de
răspundere civilă legală și presupune că polița de asigurare răspunde pentru
solicitările de despăgubire care respectă amândouă criteriile de mai jos:
1. sunt primite de către asigurat din partea terților în perioada pe care
legiuitorul o permite terților pentru a-și exercita dreptul la
despăgubire (această perioadă este, de regulă, 36 de luni de la data
la care terțul a cunoscut sau trebuia să cunoască înregistrarea unui
26
Terminologia din limba engleză este cea mai potrivit a fi folosită în privinţa acestor
noţiuni, fiind singura întâlnită în industrie atât pe plan local, cât şi internaţional.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
177
prejudiciu și pe cel răspunzător de producerea acestuia – în cazul de
față, asiguratul);
2. sunt în legătură cu evenimente petrecute în timpul perioadei de
asigurare.
5.4.3.1. Modalități de subscriere și administrare
În vederea evaluării cât mai corecte a riscului și implicit pentru
stabilirea termenilor de asigurare, asigurătorul solicită clientului
completarea unui chestionar de asigurare (care conține întrebări cu privire
la, de exemplu, domeniul de activitate, cifra de afaceri, istoricul daunelor
clientului).
Acest chestionar este, de regulă, singurul document în baza căruia se
încheie polița. Totuși, există situații particulare când, pe lângă chestionar,
asigurătorii mai pot solicita și alte documente adiționale. De exemplu, în
cazul polițelor de asigurare de răspundere civilă profesională care se încheie
pentru activitatea desfășurată de asigurat în cadrul unui singur contract,
asigurătorii pot solicita și un draft al contractului respectiv, deoarece
prevederile din contract (de exemplu, legislația aplicabilă în caz de dispute
între asigurat și beneficiarul serviciilor sale) pot influența expunerea la
risc.
În baza chestionarului de asigurare, se încheie contractul de
asigurare, din care fac parte poliţa, eventualele anexe, condiţiile de
asigurare şi eventualele clauze suplimentare. Pe parcursul perioadei
asigurate, asigurătorul și asiguratul pot conveni modificări ale termenilor și
condițiilor de asigurare (de exemplu, majorarea limitei răspunderii). În
astfel de cazuri, se emite un supliment de asigurare.
5.4.3.2. Modalități de avizare/ plată despăgubiri
În situația în care un eveniment asigurat are loc, asiguratul trebuie să
avizeze asigurătorul, punând la dispoziția acestuia o înștiințare care să
descrie împrejurările în care evenimentul a avut loc și prejudiciul rezultat.
Înștiințarea este însoțită de notificarea primită de asigurat din partea celui
care reclamă prejudiciul (terța persoană prejudiciată) și de răspunsul
Manualul Distribuitorului în Asigurări
178
asiguratului la notificarea respectivă (răspuns în care prezintă punctul său
de vedere cu privire la situația reclamată).
Constatarea și evaluarea prejudiciilor se fac de către asigurător,
împreună cu asiguratul. Cuantumul despăgubirilor se stabilește fie pe baza
înțelegerii amiabile dintre cele trei părți implicate (asigurător, asigurat și
terța persoana prejudiciată), fie prin hotărâre judecătorească definitivă.
Asigurătorul plătește despăgubirea terței persoane prejudiciate sau
asiguratului (dacă asiguratul a achitat despăgubirea terței persoane
prejudiciate).
Bibliografie
1. Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de
avocat, cu modificările și completările ulterioare
2. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu
modificările și completările ulterioare
3. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și
completările ulterioare
4. Legea nr. 236/2018 privind distribuția de asigurări
Manualul Distribuitorului în Asigurări
179
5.5. ALTE TIPURI DE ASIGURĂRI
5.5.1. Asigurarea agricolă și de animale
5.5.2. Asigurarea de aviație
5.5.3. Asigurări CARGO
5.5.4. Asigurări maritime și de transport
5.5.5. Asigurarea de risc financiar
5.5.1. Asigurarea agricolă și de animale (clasa 9 de asigurări)
Asigurarea agricolă reprezintă o formă de asigurare prin care este
acoperită o gamă largă de riscuri, a căror producere ar putea determina
pagube materiale legate de culturile agricole, culturile de legume, rodul
viilor și pomilor.
Culturile agricole sunt expuse unor riscuri climatice care nu pot fi
anticipate ori controlate, de natură să le afecteze major și să genereze
pierderi semnificative pentru asigurați. Ele sunt investiții ce trebuie
protejate financiar. Activitățile zootehnice sunt supuse unor riscuri
deosebite, principala lor resursă fiind animalele vii, cum ar fi: bovinele și
bubalinele, cabalinele și catârii, ovinele și caprinele, porcinele etc.
Obiectul asigurării în cazul asigurărilor agricole este reprezentat de
culturile de cereale (de exemplu: grâu, triticale, secară, orz, orzoaică, ovăz,
porumb și sorg), leguminoase (de exemplu: cartofi, sfeclă de zahăr,
mazăre, fasole și soia) și plante oleaginoase (floarea-soarelui, rapiță,
altele).
Riscuri asigurate în cazul asigurărilor agricole sunt:
Riscuri generale: incendiu, ploi torențiale, furtună cu viteză a
vântului, grindină, alunecare/ prăbușire/ surpare de teren, îngheț
timpuriu de toamnă, îngheț târziu de primăvară.
Riscuri specifice, acceptate specific și cu acceptul reasiguratorilor,
prin derogare de la condițiile de asigurare pe bază de specificități și
cotații (prime) de asigurare suplimentare.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
180
Principalele excluderi în cazul asigurărilor agricole sunt: inundația
și seceta, temperaturile, sub valoarea de zero grade Celsius, înregistrate în
intervalul 1 noiembrie – 20 aprilie, întârzierea recoltatului, față de perioada
optimă a fiecărei culturi; vânt puternic cu viteza mai mare de 80 km/oră,
stratul gros de zăpadă care conduce la fenomenul de A.S.F.ixie a culturilor,
ploile abundente și de durată (peste 30 litri / 24 ore, pentru o perioadă de
minim 2 zile consecutive).
Asigurarea animalelor reprezintă o formă de asigurare prin care se
pot asigura animalele, aparținând persoanelor fizice și juridice, animalele
primite în folosință de persoanele juridice și care aparțin altor persoane
juridice, precum și animalele primite spre creștere sau îngrășare de persoane
fizice și juridice, pe bază de contracte încheiate cu persoane juridice.
Obiectul asigurării în cazul asigurărilor de animale îl reprezintă
animalele pentru care asiguratul (persoană juridică) are un interes
patrimonial în calitate de proprietar, administrator, custode sau alte calități
dovedite cu acte. În asigurare pot fi cuprinse animale grupate pe categorii,
în funcție de specie, rasă și performanței productive (clase de calitate),
grupe de vârstă sau condiții de exploatare.
Riscurile asigurate în cazul asigurărilor de animale pot fi riscuri
generale care pot conduce la accidentarea sau moartea animalelor, cum ar
fi grindina, furtuna sau furtul sau riscuri de accidente cum ar fi intoxicația
subită cu ierburi sau atacul animalelor sălbatice, precum și boli.
Principalele excluderi în cazul asigurărilor de animale sunt: moartea
animalelor de bătrânețe, moartea animalelor ca urmare a unor tratamente
empirice, evenimente datorate furajării necorespunzătoare; îmbarcarea/
debarcarea și transportul animalelor, cu orice mijloace de transport, boli
infecto-contagioase sau parazitare.
Noțiuni și definiţii Suma asigurată. Suma asigurată în asigurarea culturilor reprezintă
nivelul cheltuielilor tehnologice directe de producţie sau la valoarea
producţiei.
Pentru asigurarea animalelor, suma asigurată este dată de valori
declarate de asigurat și agreate de asigurător și poate fi:
Manualul Distribuitorului în Asigurări
181
- globală (include tot efectivul),
- diferențiată (cu sume egale/cap de animal, în cazul unui
efectiv variat, cu animale de valori diferite),
- specifică, în cazul unor valori individuale.
Franșiza. În cazul asigurărilor agricole, contractul de asigurare se
încheie cu aplicarea unor franșize deductibile per eveniment, stabilite ca
procent din suma asigurată, se scad din cuantumul despăgubirii, se aplică
pentru fiecare suprafață (bloc fizic, parcelă, solă) sau se aplică pentru
fiecare eveniment produs.
Prima de asigurare. În cazul asigurărilor agricole, există
flexibilitate în stabilirea primei de asigurare și efectuarea plății. Prima de
asigurare se stabilește în funcție de factori cum ar fi: sensibilitatea
culturii la factorii de risc asigurați, frecvența manifestării factorilor de risc,
localizarea culturilor asigurabile pe județe, mărimea sumei asigurate, care
reprezintă nivelul cheltuielilor tehnologice directe de producție, nivelul
cheltuielilor tehnologice directe de producție sau valoarea producției.
Perioada de asigurare pentru culturi este sezonul agricol
corespunzător ciclului de vegetație caracteristic fiecărui soi de cultură
cultivată.
5.5.2. Asigurarea de aviație
Asigurarea de aviație se adresează, în principal, liniilor aeriene,
aeroporturilor, operatorilor aerieni care efectuează operațiuni de lucru
aerian, sau de aviație generala (conform Codului aerian), fabricanților de
aeronave sau de componente de aeronavă, aerocluburilor, unităților militare
de aviație și persoanelor fizice sau juridice care dețin aeronave pentru
transport privat.
Asigurările de aviație cuprind următoarele clase :
- Asigurarea aparatelor de zbor – clasa 5
- Asigurarea de răspundere civilă în aviație – clasa 11.
Cumpărătorii asigurărilor de aviație pot fi companiile de transport
aerian, proprietarii unor avioane companii sau persoane fizice, cluburi
aeronautice care ar suferi pierderi financiare în situația în care ar fi avariate
Manualul Distribuitorului în Asigurări
182
aeronave, instalațiile și/sau echipamentele montate pe acestea, dacă ar
trebui să răspundă pentru faptele sau situațiile ce conduc la înregistrarea
unor prejudicii de către terți, pasageri, bagajele sau bunurile personale ale
acestora din urmă sau dacă au loc accidente ale echipajelor, personalului de
la sol.
Principalele tipuri de asigurări de aviație sunt:
- Asigurarea aeronavei pentru pierdere totală,
- Asigurarea de răspundere față de terți, inclusiv sau exclusiv pentru
pasageri, mărfuri și poștă,
- Asigurarea de răspundere față de pasageri, mărfuri și poștă,
- Asigurarea aeronavei pentru riscul de război,
- Asigurarea de accidente persoane,
- Avarii la motorul aeronavei,
- Asigurarea de răspundere a aeroportului, companiilor de
aprovizionare cu combustibil și trafic aerian.
Riscurile acoperite în asigurarea de aviație sunt:
a) riscurile pentru pierderea sau avarierea accidentală a aeronavei;
b) riscurile de răspundere pentru deces, vătămare corporală, pagube
materiale produse terților (alții decât pasagerii)
c) riscul de răspundere pentru deces, vătămare corporală, pagube
materiale produse pasagerilor;
d) asigurarea mărfii;
e) riscuri de accidente care pot afecta echipajul aeronavei și pasagerii;
f) riscul de răspundere a producătorului sau reparatorului aeronavei, ce
rezultă din proiectarea sau producerea defectuoasă a aeronavei,
g) riscul de pierdere a licenței pentru personalul aeronavei.
De regulă, o poliță completă cuprinde acoperirea aeronavei însăși
(corpul aeronavei) și răspunderea față de terți.
Obiectul asigurării. Sunt asigurate navele aeriene aparținând
companiilor aeriene de transport și asociațiilor sportive, pentru pierderea
sau avarierea aeronavei, răspunderea față de pasageri și pentru bagajele
acestora, precum și pentru mărfurile transportate, răspunderea civilă legală
față de terți.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
183
Excluderi. La asigurarea aeronavelor nu sunt acoperite situații, cum
ar fi: pierderea suferită ca urmare a folosirii pistelor și a terenurilor de
aterizare neautorizate, cu excepția cazurilor de forță majoră; pierderile
provocate de transportul de pasageri și mărfuri peste numărul de locuri și
greutatea admisă de capacitatea de transport a aeronavei; pierderile
provocate de acțiunea intenționată sau de culpă gravă a asiguratului sau a
reprezentanților săi; pierderea suferită ca urmare a folosirii aeronavei în alt
scop decât transportul de pasageri și de mărfuri.
Franșiza este în general diferențiată. De regulă, ea reprezintă un
procent din valoarea aeronavei noi și se aplică fiecărei daune produse în
timpul zborului sau evoluției la sol, procentul respectiv fiind mai scăzut
dacă dauna apare pe durata în care aeronava este garată. Franșizele sunt mai
mari pentru aeronavele vechi și elicoptere.
Suma asigurată. Aeronavele se asigură la sumele declarate de
asigurat și agreate de asigurator și care nu trebuie să depășească valoarea de
înlocuire a aeronavei la data încheierii asigurării. Răspunderile se asigură la
sumele declarate de asigurat pentru pasageri, bagaje și pentru mărfurile
transportate, precum și pentru terți, în limitele prevăzute de legislația din
România, în convențiile internaționale la care România este parte sau în
acordurile încheiate de asigurat cu partenerii externi.
Despăgubirile. În caz de pierdere fizică directă sau de dispariție,
asiguratul este despăgubit cu suma asigurată, iar dacă aeronava poate fi
reparată, despăgubirea este reprezentată de costul reparațiilor necesare, din
care se scade valoarea reperelor ce se mai pot întrebuința sau valorifica.
Perioada asigurată. Asigurarea aeronavelor se poate încheia fie
pentru o perioadă de timp, fie pentru o călătorie determinată.
5.5.3. Asigurări CARGO
Asigurarea CARGO (clasa 7 de asigurări) este forma de asigurare
prin care se asigură bunurile care fac obiectul transportului terestru,
maritim, fluvial și aerian (CARGO). Asigurarea tip CARGO cuprinde
bunurile care fac obiectul transportului intern si internațional și se încheie
pentru valoarea bunurilor respective, inclusiv cheltuielile de transport, vamale și
alte cheltuieli.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
184
Acest tip de asigurare vizează despăgubirea daunelor produse ca
urmare directă a riscurilor întâmplătoare ale transportului și se incheie cu
proprietarul mărfurilor transportate (nu cu transportatorul, care are
răspundere CMR).
Polița de asigurare CARGO poate fi încheiată:
a. pentru un singur transport - poliță CARGO
b. pentru toate transporturile efectuate într-o perioadă de timp -
poliță CARGO abonament.
În practica internațională, se aplică condițiile de asigurare A, B și
C, care se diferențiază prin riscurile acoperite:
1. Condiția A are cea mai largă sferă de cuprindere, oferindu-se
protecție pentru toate riscurile de pierdere și avarie a bunului
asigurat, cu excepția unor grupe de riscuri prezentate separat.
2. Condiția B acoperă pierderea și avaria la bunul asigurat cauzate de
anumite riscuri cum ar fi: eșuarea, scufundarea sau răsturnarea
navei/ambarcațiunii sau coliziunea sau contactul navei,
ambarcațiunii sau mijlocului de transport cu un obiect exterior, altul
decât apa;
3. Condiția C este cea mai puțin cuprinzătoare în raport cu A și B,
acoperă pierderea și avaria la bunul asigurat cauzate de un număr
mai redus de riscuri.
Pe lângă asigurarea impusă de una din condițiile A, B sau C,
contractul de asigurare tip CARGO poate să mai prevadă suplimentar
următoarele condiții: „riscuri de război” și „riscuri de greve”.
Excluderile se găsesc la toate cele trei condiții și sunt grupate în trei
categorii: pierderea, avaria și cheltuiala rezultând din sau provocate de
comportarea necorespunzătoare voită a asiguratului; scurgerea ordinară -
pierderea uzuală în greutate sau volum, uzura normală a bunului asigurat;
ambalarea și pregătirea insuficientă sau necorespunzătoare a bunului
asigurat sau viciu propriu sau natura bunului asigurat.
Suma asigurată este valoarea declarată a mărfurilor înscrisă în
poliță pentru un singur transport și reprezintă limita maximă a despăgubirii
ce se poate acorda în caz de daună. Suma asigurată maximă pe transport
înscrisă în polița abonament este valoarea maximă estimată pe un transport.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
185
Prima de asigurare este cotația de primă aplicabilă la suma
asigurată sau valoarea traficului de marfă (polița abonament).
5.5.4. Asigurări maritime și de transport
Asigurarea maritimă este prima formă de asigurare, începutul ei
datând încă din antichitate. Cercetările istorice au demonstrat că primele
forme de dispersie a riscurilor și ulterior de asigurare, își au originea pe
timpul chinezilor și mai târziu, al fenicienilor, grecilor și romanilor,
cunoscute ca popoare care practicau comerțul pe mare. Apariția asigurărilor
maritime ca prima formă de asigurare este explicată prin legătura strânsă
între comerț și navigația maritimă, descoperindu-se că navele, mărfurile,
navlul și viețile omenești erau expuse riscurilor mării.
În timpurile noastre, există o diferențiere a persoanelor interesate în
proprietatea asupra mărfurilor și navelor și, deci, există două forme de
asigurare în funcție de acest interes:
- asigurarea navelor (CASCO sau HULL) - se referă la asigurarea
navelor și a încărcăturii acestora; prin navă se înțelege orice tip de
vapoare, corăbii, iahturi, nave petroliere etc. (încadrată în clasa 6);
- asigurarea de răspundere a armatorilor navei - Protection &
Indemnity (P&I); acoperă inclusiv răspunderea pentru marfa
transportată (încadrată în clasa 12).
Asigurarea navelor oferă protecție armatorilor. Navele reprezintă
obiectul asigurării maritime în timpul călătoriei, în perioada de construcție,
reparație sau staționarea în port.
Polița de asigurare maritimă se clasifică după mai multe criterii:
1. În funcție de interesul asigurabil (de exemplu, se asigură
doar suma plătită pentru transportul mărfurilor, tariful sau chiria
pentru nava sau se asigură nava și echipamentele);
2. În funcție de durată (de exemplu, anumite polițe sunt
valabile pe o anumită călătorie din portul de expediere, în portul de
destinație).
Manualul Distribuitorului în Asigurări
186
Suma asigurată reprezintă limita răspunderii asiguratorului, ea
neputând depăși valoarea daunelor ce pot fi suportate de asigurat.
Dimensiunea maximă are legătură cu valoarea asigurabilă. În general,
valoarea asigurabilă se determină pe baza reglementărilor diferitelor țări sau
pe baza uzanțelor în materie.
Prima de asigurare se stabilește pe baza unor calcule actuariale
care țin seama de o serie de factori generali și specifici fiecărui tip de
protecție, printre care tipul și dimensiunea riscurilor, frecvența producerii
lor, condiția de asigurare, natura mărfii și felul ambalajului, voiajul și nava
care îl efectuează, statistica pierderilor anterior încheierii asigurării
(istoricul daunelor), zona geografică pentru care se oferă protecție etc.
Asigurarea maritimă presupune, pe lângă asigurarea navei,
mărfurilor, navlului, persoanelor aflate la bordul navei, și asigurarea
răspunderii pe care nava o are față de cei cărora le poate provoca pierderi
materiale sau suferințe.
În mod tradițional, asigurătorii implicați în asigurarea maritimă
oferă asigurări pe bază de contract (poliță) de asigurare pentru navă, marfă,
avarie comună etc, în timp ce răspunderile se asigură printr-o formă
specifică pe bază de reciprocitate (P&I).
În asigurarea maritimă există două forme distincte de protecție
împotriva riscurilor:
- asigurarea de tip contractual, care are la bază contractul încheiat
între asigurător și asigurat;
- asigurarea de tip mutual sau reciprocă, prin care asigurații contribuie
prin cotizații la un fond comun administrat de o asociație mutuală,
numită pe scurt Club P&I (asociatie non-profit a armatorilor). Acest
club este destinat acoperirii daunelor suferite de membrii asociației
respective, fie că sunt determinate de răspundere civilă, fie că sunt
rezultate din exploatarea navei.
5.5.5. Asigurarea de risc financiar
Un comerciant care vinde produse sau furnizează servicii cu plata la
termen către alte companii este expus riscului de neplată. Asigurarea de risc
financiar (clasele nr. 14, 15 şi 16 de asigurări) permite unei companii să
Manualul Distribuitorului în Asigurări
187
minimizeze riscul de neplată a facturilor către clienții săi, prin colectarea și
analiza informațiilor despre aceștia, să recupereze debite sau să primească
despăgubiri în cazul în care debitorii nu își mai plătesc datoriile.
În mecanismul acestei asigurări sunt implicate trei părți: asiguratul
(creditor), cumpărătorul (debitor) și asigurătorul (garant), iar răspunderea
privind rambursarea creditului revine debitorului. Răspunderea
asigurătorului (în calitatea de garant) este în plan secund, acesta devenind
răspunzător numai dacă primul nu-și îndeplinește obligația de plată.
Asigurarea de risc financiar cuprinde trei clase de risc:
1. Asigurarea de credite (clasa 14) are în vedere: creditele interne,
creditele de export, ratele de credit, ratele de leasing, creditele de
investiții;
2. Asigurarea de garanție/cauțiune/fidelitate (clasa 15);
3. Asigurarea de pierderi financiare (clasa 16).
Asigurarea de credite se poate clasifica în:
- Asigurarea creditului comercial - acoperă dauna pe care o
suportă vânzătorul unei mărfi, în situația în care cumpărătorul nu
achită parțial sau total suma facturată.
- Asigurarea creditului de export - acoperă dauna pe care o
suportă furnizorul în activitatea de comerț exterior din aceleași
cauze ca cele enumerate anterior.
- Asigurarea creditului de cumpărare cu plata în rate sau leasing
acoperă pierderea pe care o suportă dealerul sau instituția
finanțatoare ca rezultat al neplății ratelor datorate de către
cumpărător.
Asigurarea de garanție/cauțiune/fidelitate
Termenul de cauțiune/garanție definește un contract prin care o
persoană numită fidejusor se obligă față de creditorul altei persoane să
execute obligația celui pentru care garantează, dacă acesta nu o execută.
Asiguratul poate fi orice agent economic care:
- în contractele de creditare bancară încheiate are calitatea de
debitor, calitate care îl obligă la plata unor anumite sume de bani către
creditor, la o anumită scadență;
Manualul Distribuitorului în Asigurări
188
- în contractele comerciale de lucrari, livrare de bunuri sau prestare
de servicii încheiate este parte cu drepturi și obligații printre care și
constituirea de garanții privind îndeplinirea obligațiilor contractuale.
Obiectul asigurării îl constituie:
- fie obligația asiguratului-debitor de a plăti o sumă de bani la
scadență, conform prevederilor contractului de credit, dacă acesta se
află în imposibilitate temporară de plată;
- fie obligatia asiguratului – executant/furnizor/prestator de a-și
îndeplini obligațiile asumate prin contractul comercial
Asigurătorul acţionează în calitate de garant, angajându-se faţă de
beneficiarul garanţiei, în limita sumei asigurate și în schimbul primei de
asigurare plătite de asigurat, să acopere pierderile înregistrate de beneficiar
ca urmare a producerii evenimentelor asigurate în perioada asigurată, sub
rezerva recuperării de la asigurat a sumelor plătite în locul acestuia în baza
unei acțiuni subrogatorii.
Ca mijloc de transmitere a obligațiilor, subrogația constă în
înlocuirea creditorului dintr-un raport juridic obligațional (creditor inițial)
cu o altă persoană care, plătind datoria debitorului, devine creditor al
acestuia din urmă (subrogat, solvens sau creditor prin subrogaţie),
dobândind toate drepturile creditorului plătit (art. 1593 și art. 1597 Cod
Civil)
Asigurarea acoperă fie riscul neachitării de către asigurat a sumelor
de plată scadente la creditele bancare, fie riscul neexecutarii sau executarii
necorespunzatoare a obligaţiilor stipulate în contractele comerciale
incheiate, din cauza lipsei temporare de disponibilități în cont, asigurătorul
achitând creditorului/beneficiarului sumele datorate de asigurat.
Asigurările de garanții se pot împărți în două tipuri principale:
- asigurările de cauțiune;
- asigurările de fidelitate, denumite și asigurări ale daunelor de
încredere.
Dintre asigurările de garanție/cauțiune cele mai des întâlnite forme
în practică sunt: garanții pentru participări la licitații, garanții de restituire a
sumelor plătite cu titlu de avans, garanții de bună execuție a lucrărilor ori
serviciilor stipulate în contract. Asigurarile de garanții contractuale (clasa
Manualul Distribuitorului în Asigurări
189
15) se supun legislației specifice achizițiilor publice, în cazurile în care
beneficiarii sunt autorități.
Sectorul în care sunt solicitate cel mai mult aceste asigurări este
sectorul de construcții, în care beneficiarul lucrării este acoperit în cazul în
care antreprenorii nu își îndeplinesc obligațiile asumate prin contract, ori le
îndeplinesc într-un mod defectuos.
Asigurarea de fidelitate
Prin acest tip de asigurare, asigurătorul oferă protecție unei
companii, în calitate de asigurat împotriva unor prejudicii aduse activelor
sale, ca urmare a actelor necinstite sau frauduloase ale personalului (de
exemplu, casierul care sustrage bani din casieria societății, vânzătorii care
sustrag sau deteriorează marfa din magazine etc.).
Constatarea daunelor
Constatarea daunelor pentru asigurările menționate se face de către
asigurător sau împuterniciți ai acestuia, împreună cu asiguratul sau
împuternicitul/ împuterniciții respectivi. În cazurile în care, există daune
unde este necesară intervenția autorităților de specialitate, acestea sunt
anunțate primele la producerea evenimentului asigurat, urmând ca după
aceea să fie anunțată societatea de asigurări la care este încheiată polița de
asigurare. În restul cazurilor se va anunța mai întâi asigurătorul.
Modalități de subscriere și administrare
În vederea evaluării cât mai corecte a riscului și, implicit, pentru
stabilirea termenilor de asigurare, la încheierea poliței asigurătorul solicită
clientului completarea unor chestionare de asigurare.
Totuși, există situații când, pe lângă chestionare, asigurătorii mai pot
solicita și alte documente adiționale. În baza chestionarului de asigurare, se
încheie contractul de asigurare, din care fac parte următoarele documente:
polița, eventualele anexe, condițiile de asigurare și eventualele clauze
suplimentare.
Bibliografie
1. Badea Dumitru, Tudor Bogdan, Naghi Laura Manualul agentului de
asigurări, Editura Economică, București, 2008
Manualul Distribuitorului în Asigurări
190
2. Ciurel Violeta, Asigurări şi reasigurări. O perspectivă globală,
Editura Rentrop&Straton, 2011
3. ISF – Suport curs “Calificarea profesională a persoanelor care
doresc să lucreze în domeniul distribuţiei produselor de asigurare”,
ediția 2016