analysis of quality management services industry in materials by method bcg...
TRANSCRIPT
Manualul Distribuitorului în Asigurări
41
2. PRINCIPII JURIDICE ÎN DISTRIBUŢIA
PRODUSELOR DE ASIGURARE ȘI/SAU
REASIGURARE
2.1. CONTRACTUL DE INTERMEDIERE ÎN ASIGURĂRI
2.1.1.Noţiune și reglementare
2.1.2.Părţile contractului de intermediere în asigurări
2.1.3 Obiectul contractului de intermediere în asigurări
2.1.4 Obligațiile distribuitorilor în asigurări
2.1.5 Încetarea contractului de intermediere în asigurări
2.2. PRINCIPALELE REGULI PRIVIND ÎNCHEIEREA
CONTRACTELOR DE ASIGURARE
2.2.1. Contractul de asigurare. Aspecte generale
2.2.2. Informațiile pe care distribuitorii de asigurări trebuie să le
furnizeze clienților sau potențialilor clienți
2.2.2.1. Cerințe de conduită. Principii și interdicții
2.2.2.2. Informații comune tuturor tipurilor de asigurări care
trebuie furnizate clienților sau potențialilor clienți anterior
încheierii unui contract de asigurare
2.2.2.3. Informații privind vânzarea combinată. Cerințe
suplimentare
Capitolul
2
Manualul Distribuitorului în Asigurări
42
2.2.2.4. Informații privind asigurările de viață. Cerințe
suplimentare
2.2.2.5. Informații privind produsele de investiții bazate pe
asigurări. Cerințe suplimentare
2.2.2.6. Excepții de la prezentarea informațiilor sau de la
acordarea consultanței
2.2.3 Condiţiile de formă privind informaţiile furnizate clienților sau
potențialilor clienți. Documente utilizate pentru furnizarea informațiilor
și acordarea consultanței.
2.2.3.1. Documente de informare
2.2.3.2. Formularul de analiză a cerințelor și necesităților
clientului (DNT - Demands and Needs Test)
2.2.4 Regulile speciale privind încheierea contractului de asigurare prin
mijloace electronice
2.2.5. Particularităţile încheierii contractului de asigurare la distanţă
2.2.6. Locul încheierii contractului de asigurare
2.2.7. Efectele juridice ale încheierii contractelor de asigurare prin
mijlocirea intermediarilor
2.1. CONTRACTUL DE DISTRIBUŢIE ÎN
ASIGURĂRI
2.1.1. Noţiune și reglementare
Contractul de distribuţie este contractul de colaborare în baza
căruia intermediarul principal, intermediarul secundar sau intermediarul
auxiliar îşi desfăşoară activitatea de distribuţie în asigurări, în una din
formele menţionate în cele ce urmează.
Reglementarea acestui tip de contract se regăsește în Legea nr.
236/2018 privind distribuția de asigurări și în Norma A.S.F. nr. 19/2018
privind distribuția de asigurări.
Contractul de distribuţie în asigurări este o formă a contractului de
mandat astfel cum este acesta reglementat de Codul civil, prin care o parte
se obligă să încheie unul sau mai multe contracte pe seama celeilalte părți.
În cazul contractului de distribuţie în asigurări, intermediarul este cel care
Manualul Distribuitorului în Asigurări
43
se obligă să încheie contracte de asigurare în numele asigurătorului sau ca
reprezentant al intermediarului principal. Din punct de vedere al
terminologiei, pe lângă termenul de mandat se folosește drept sinonim,
noțiunea de împuternicire.
În desfășurarea activității de distribuție, asigurătorii încheie
contracte de colaborare direct cu intermediarii principali care acționează în
interesul clienților proprii. Intermediarii principali mai sunt denumiți și
“canale de distribuție independente”. Contractele încheiate de asigurători cu
intermediarii principali au drept obiect distribuţia în asigurări, însă potrivit
prevederilor legale, compania de brokeraj şi instituţia de credit sau firmele
de investiţii acţionează în numele clientului, fiind reprezentantul acestuia în
relaţia cu asigurătorul. Părţile pot să prevadă că acest contract este
remunerat.
Astfel, sunt posibile următoarele tipuri de contracte:
1. mandat de brokeraj - contractul dintre un client (persoană
juridică/ persoană fizică) şi compania de brokeraj prin care clientul
încredinţează acesteia reprezentarea intereselor sale privind obţinerea şi
negocierea celor mai bune oferte în vederea încheierii contractelor de
asigurare şi/sau de reasigurare, acordarea de asistenţă înainte şi pe durata
gestionării contractelor. De exemplu, în cazul unei solicitări de despăgubiri
ca urmare a producerii unui eveniment asigurat (decesul, accidentul, etc.).
2. mandat de intermediere - contractul dintre un client (persoană
juridică/ persoană fizică) şi instituţia de credit sau firma de investiţii în
calitate de intermediar principal, prin care clientul încredinţează acesteia
reprezentarea intereselor sale privind obţinerea şi negocierea celor mai bune
oferte în vederea încheierii contractelor de asigurare, acordarea de asistenţă
înainte şi pe durata gestionării contractelor. De exemplu, în cazul unei
solicitări de despăgubiri ca urmare a producerii unui eveniment asigurat
(decesul, accidentul, etc.), instituţia de credit sau firma de investiţii poate
acţiona în numele clientului.
În plus, asigurătorii pot avea canale de distribuție proprii,
reprezentate de intermediarii secundari, care acționează numai în numele
și pe răspunderea asigurătorilor, sub răspunderea acestora. În această
situație sunt posibile următoarele tipuri de contracte:
1. contract de agent - contractul de colaborare încheiat de agenți cu
unul sau mai mulţi asigurători, în vederea desfășurării activității de
distribuție, în numele acesteia/acestora ;
Manualul Distribuitorului în Asigurări
44
2. contract de agent auxiliar - contractul de colaborare încheiat de
agenții auxiliari cu unul sau mai mulți asigurători, în vederea
desfășurării activității de distribuție de asigurări, în numele
acestuia/acestora;
3. contract de agent afiliat - contractul de colaborare încheiat de
agenții afiliați cu unul sau mai mulți asigurători, în vederea
desfășurării activității de distribuție de asigurări, în numele
acestuia/acestora.
Totodată, intermediarii principali încheie cu distribuitorii contracte
de colaborare, după cum urmează:
1. contract de asistent - contractul de colaborare încheiat de
intermediarii principali cu asistenții în vederea desfăşurării
activităţii de distribuţie;
2. contract de asistent auxiliar - contractul de colaborare încheiat de
intermediarii principali cu asistenții auxiliari, în vederea desfăşurării
activităţii de distribuţie.
2.1.2. Părţile contractului de distribuţie în asigurări
Un contract de distribuţie poate include cel puţin două din
următoarele categorii principale ale părților contractante:
asigurători;
intermediari principali;
intermediari secundari;
intermediari auxiliari.
Pentru clarificare, compania de brokeraj este brokerul de asigurări,
persoană juridică (diferit de brokerul de asigurare, angajat al unei
companii de brokeraj, deşi pot fi întâlnite sub aceeaşi denumire); instituţiile
de credit sunt, de regulă, băncile, firmele de investiţii - sunt persoanele
juridice a cărei ocupaţie sau activitate obişnuită constă în furnizarea unuia
sau mai multor servicii de investiţii în beneficiul unor terţe părţi şi/sau în
exercitarea uneia sau mai multor activităţi de investiţii cu titlu profesional.
Instituţiile de credit şi firmele de investiţii pot opta pentru una din
categoriile de intermediar principal sau secundar. Dacă optează pentru
categoria de intermediar secundar, atunci vor purta denumirea de agenţi
afiliați, acţionând sub răspunderea unuia sau mai multor asigurători,
Manualul Distribuitorului în Asigurări
45
încheind în numele acestora contracte de asigurare cu clienţii, conform
condiţiilor stipulate în contractul de colaborare încheiat.
Intermediarul auxiliar poate fi, de exemplu, o agenţie de turism
care are în pachetul de vacanţă inclusă o asigurare de călătorie.
De asemenea, atunci când distribuitorul acţionează în numele
clientului, parte din contractul de distribuţie în asigurări poate fi şi clientul,
persoană fizică sau juridică care doreşte să îi fie încheiată o asigurare
adaptată nevoilor sale.
Drepturile şi obligaţiile distribuitorilor sunt diferenţiate mai jos, în
funcţie de tipul de distribuitor:
Categoria
distribuitorului
Subcategoria Drepturi Obligaţii
Asigurător/
Reasigurător
N/A Creator de
produse
Distribuitor de
produse
Obligaţii de creare a
produselor în conformitate
cu regulile aplicabile (de
exemplu, să fie identificată
piaţa – ţintă, revizuirea
procesului de aprobare a
produsului să se facă
periodic, etc.)
Obligaţii de informare
client în faza
precontractuală
Obligaţii de analiză a
nevoilor în faza
precontractuală
Obligaţii de a oferi
consultanţă în faza
precontractuală şi la
vânzare în funcție de
produsele comercializate şi
conform solicitării
clientului
Obligaţii post-vânzare
(administrare contract, plata
despăgubirilor în cazul
producerii evenimentului
asigurat)
Intermediari
principali
Companii de
brokeraj
În principal
distributori –
Se autorizează la A.S.F. ca
intermediari principali
Manualul Distribuitorului în Asigurări
46
Categoria
distribuitorului
Subcategoria Drepturi Obligaţii
intermediari
Pot fi creatori de
produse prin
asociere cu un
asigurător
Obligaţii de informare
client în faza
precontractuală
Obligaţii de analiza
nevoilor în faza
precontractuală
Obligaţii de a oferi
consultanţă în faza
precontractuală şi la
vânzare in functie de
produsele comercializate şi
conform solicitării
clientului
Obligaţii ante şi post-
vânzare (asistenţă pentru
gestionarea şi derularea
contractelor, în special în
cazul unei solicitări de
despăgubiri, cum ar fi
instrumentare daune în
serviciul/beneficiul
clienţilor, negocierea cu
societăţile în vederea
obţinerii şi încheierii celor
mai bune contracte de
asigurare şi/sau reasigurare
pentru aceştia)
În măsura în care devin
creatori de produse, au
obligaţii aferente acestei
calităţi
Intermediari
principali
Instituţii de
credit şi
firme de
investiţii
Activitatea de
distribuţie în
asigurări va fi
activitate
secundară
Pot fi
intermediari
principali, dacă
Se avizează la A.S.F. ca
intermediari principali
Similar companiilor de
brokeraj
Manualul Distribuitorului în Asigurări
47
Categoria
distribuitorului
Subcategoria Drepturi Obligaţii
nu optează
pentru
desfăşurarea
activităţii în
calitate de
intermediar
secundar
Intermediari
secundari
Agenţi
(persoane
fizice sau
juridice)
Pot desfăşura
activitate pentru
unul sau mai
mulţi asigurători
Acţionează sub
răspunderea
totală a
asigurătorului
Sunt înregistraţi de
asigurător/asigurători, dar
menţin şi registre proprii
Respectă obligaţiile legale
privind distribuţia astfel
cum au fost stabilite prin
contractul de colaborare
încheiat cu asigurătorul
Nu pot fi creatori de
produse
Intermediari
secundari
Agenţi
afiliaţi
(persoane
juridice)
Pot desfăşura
activitate pentru
unul sau mai
mulţi asigurători
Acţionează sub
răspunderea
totală a
asigurătorului
Similar Agenţilor
Intermediari
secundari
Agenţi
auxiliari
persoane
fizice sau
juridice
Similar
Agentului şi
Agentului afiliat
Similar Agentului şi
Agentului afiliat
Intermediari
secundari
Asistenţi
persoane
fizice sau
Desfăşoară
activităţi pentru
un intermediar
Sunt înregistraţi de
intermediarul principal, dar
menţin şi registre proprii
Manualul Distribuitorului în Asigurări
48
Categoria
distribuitorului
Subcategoria Drepturi Obligaţii
juridice principal
Acţionează sub
răspunderea
totală a
intermediarului
principal
Respectă obligaţiile legale
privind distribuţia astfel
cum au fost stabilite prin
contractul de colaborare
încheiat cu intermediarul
principal
Nu pot fi creatori de
produse
Intermediari
secundari
Asistenţi
auxiliari,
persoane
fizice sau
juridice
Similar
Asistentului
Similar Asistentului
Exemplul 1. O companie de asigurări lansează produse prin angajaţi
proprii. Asigurătorul aflat în această situaţie, va fi atât cel care creează
produsul, cât şi cel care îl distribuie, întrucât distribuţia se va face prin
angajaţii proprii ai asigurătorului. In această calitate, asigurătorul va
respecta cerinţele legate de guvernanţă şi aprobarea produselor, precum şi
cele rezultate din distribuţia de asigurări, cum ar fi informarea
precontractuală, analizarea nevoilor şi necesităţilor, oferirea de
consultanţă.
Exemplul 2. Compania de brokeraj X (care este intermediar principal)
încheie un contract de colaborare cu un asigurător împreună cu care
creează un produs de asigurare, iar un client solicită respectivei companii
de brokeraj oferirea mai multor produse de asigurare care se potrivesc
cerinţelor şi nevoilor sale. Compania de brokeraj va avea o dublă calitate,
atât de creator de produse, în asociere cu asigurătorul, cât şi de
distribuitor, fiind mandatat de către client pentru negocierea celor mai
bune produse de asigurare. Va fi necesar, desigur, ca acest produs să
corespundă nevoilor şi intereselor clientului, brokerul reprezentând
interesele acestuia şi neintrând într-un conflict de interese cu propriile
interese (de exemplu, acela de a-şi vinde propriile produse, chiar dacă
Manualul Distribuitorului în Asigurări
49
acestea nu se potrivesc nevoilor clientului, în detrimentul intereselor
acestuia).
Exemplul 3: Un agent de asigurare, intermediar secundar, încheie contract
de colaborare cu un asigurator pentru distribuţia produselor de asigurare
ale acestuia. El nu va putea fi creator de produse, întrucât prevederile
legale nu îi permit, însă în calitate de distribuitor va trebui să respecte
obligaţiile de informare precontractuală, de analiza nevoilor şi
necesităţilor, de a acorda consultanţă clientului în vederea oferirii celui
mai potrivit produs din cele pe care agentul le are în portofoliu, făcând
însă cunoscut clientului că oferta lui de produse de asigurare este limitată
la produsele pe care asigurătorul cu care colaborează le deţine.
2.1.3. Obiectul contractului de distribuţie în asigurări
Obiectul contractului de distribuţie constă în mandatarea
distribuitorului în vederea negocierii şi încheierii contractului de asigurare.
În cadrul acestei activităţi, intermediarul sau asigurătorul (în cazul vânzării
directe), îi poate acorda clientului consultanţă cu privire la contractele de
asigurare, îi poate propune mai multe contracte sau poate să efectueze
acţiunile premergătoare în vederea încheierii contractului, sau încheie
contractul de asigurare în numele clientului. De asemenea, intermediarul
poate acorda asistenţă pentru gestionarea sau derularea contractului de
asigurare, de exemplu în cazul producerii unui eveniment asigurat. În
activitatea de distribuţie15
se încadrează şi furnizarea de informaţii oferite
clientului cu privire la unul sau mai multe contracte de asigurare în
conformitate cu criteriile selectate de clienţi pe un site sau prin alte mijloace
de comunicare şi alcătuirea unui clasament al produselor de asigurare,
inclusiv comparaţii de preţ şi de produse sau o reducere la o primă.
2.1.4. Obligațiile distribuitorilor în asigurări
15
Conform Legii nr. 237/ 2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare
și reasigurare
Manualul Distribuitorului în Asigurări
50
Contractele de distribuţie, atât cele încheiate de intermediarii
principali, cât şi cele încheiate de intermediarii secundari, sunt reglementate
din punct de vedere al conţinutului minim pe care trebuie să îl aibă. Aceste
cerinţe minime sunt necesare pentru protejarea clienţilor care trebuie să
deţină toate informaţiile necesare cu privire la intermediarul de asigurare
care negociază şi/sau încheie poliţa de asigurare.
Astfel, contractul de mandat de brokeraj şi cel de intermediere
trebuie să prevadă pentru distribuitori următoarele obligaţii:
- necesitatea respectării prevederilor din legislația asigurărilor-
reasigurărilor;
- menționarea datelor de identificare şi cele privind înregistrarea în
registrele deţinute de A.S.F.;
- menționarea expresă a serviciilor prestate conform obiectului de
activitate ;
- prezentarea opțiunii privind colaborarea și cu o altă companie de
brokeraj, sau cu alt intermediar principal, cu mențiunea că în
cazul în care activitățile sunt prestate în comun, răspund în
solidar pentru eventuale prejudicii cauzate clienților, iar în cazul
în care activitățile sunt distincte, fiecare companie de brokeraj,
respectiv fiecare intermediar principal poartă răspunderea pentru
activitatea desfășurată;
- informarea privind primirea unei remunerații din partea unuia sau
mai multor asigurători referitoare la colectarea primelor de
asigurare și emiterea notelor de acoperire în numele asigurătorilor
în vederea încheierii contractelor de asigurare;
- informarea privind modalitatea de rezolvare amiabilă a litigiilor,
cu menționarea dreptului clientului care se consideră prejudiciat
de modul în care se îndeplinește contractul încheiat de a solicita
modificarea prin înțelegere amiabilă a contractului sau în cazul în
care nu se ajunge la nici un acord, de a revoca mandatul.
În contractul de agent, agent afiliat și/sau agent auxiliar, pentru
persoane fizice și juridice, asigurătorii includ următoarele obligaţii:
- necesitatea respectării prevederilor din legislația asigurărilor-
reasigurărilor;
- precizarea că activitatea de intermediar secundar este
reglementată, supravegheată și controlată de A.S.F.;
Manualul Distribuitorului în Asigurări
51
- prezentarea la solicitarea A.S.F. a oricăror documente care
privesc activitatea desfășurată de intermediarul secundar
- obligativitatea facilitării accesului A.S.F. la sediile/domiciliul
intermediarilor secundari;
- prezentarea informațiilor despre identitatea intermediarilor
secundari și a societăților anterior ofertării produselor de
asigurare clienților, persoane fizice și juridice, în conformitate cu
prevederile legale;
- informarea privind modalitatea de rezolvare amiabilă a litigiilor;
- stipularea unui termen de maximum 5 zile pentru predarea
documentelor de asigurare încheiate cu clienții și a sumelor
încasate de la aceștia, după caz;
- înscrierea codului unic pe contractele de asigurare și pe chitanțele
eliberate de intermediarii secundari, în numele asigurătorului;
- obligativitatea desfășurării activității de distribuție numai în
spațiile autorizate, respectiv: sediile principale sau secundare ale
clienţilor ori ale potenţialilor clienţi persoane juridice; domiciliul
sau, după caz, reşedinţa clienţilor ori a potenţialilor clienţi
persoane fizice sau în alte locaţii agreate cu aceştia; sediile
principale şi/sau secundare ale acestora sau ale distribuitorilor cu
care aceştia colaborează
- obligativitatea menținerii și prezentării dovezii privind pregătirea
profesională a intermediarilor secundari;
- menționarea garanțiilor sau obligativitatea menținerii unei situații
financiare stabile, după caz, în cazul în care intermediarii
secundari încasează prime de asigurare în numele asigurătorilor;
- obligativitatea evidențierii unui cont separat pentru încasările și
plățile efectuate în numele clienților.
În contractul de asistent și asistent auxiliar, intermediarii principali
includ în contractul de colaborare prevederi similare celor de mai sus, cu
excepţia prevederii legat de termenul de 5 zile şi de necesitatea înscrierii
codului unic pe contractele de asigurare și pe chitanțele eliberate.
Întrucât cele menţionate anterior sunt clauze minimale, părţile pot să
prevadă şi alte clauze ale contractului de colaborare în funcţie de specificul
activităţii desfăşurate de către aceste părţi şi de relaţia comercială dintre ei.
Desigur, acestea nu pot să contravină clauzelor minimale şi nici să le
anihileze efectele.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
52
2.1.5. Încetarea contractului de distribuţie în asigurări
În privinţa încetării contractului de distribuţie sunt aplicabile atât
prevederile privind cazurile generale de încetare a contractelor, cât şi cele
din materia contractului de mandat.
Astfel, contractul de distribuţie încetează prin: îndeplinirea
obligaţiilor de către părţile contractului, acordul de voinţă al părţilor,
denunţare unilaterală, expirarea termenului, îndeplinirea sau, după caz,
prin: neîndeplinirea condiţiei, imposibilitate fortuită de executare, precum şi
din orice alte cauze prevăzute de lege sau de părţi în conţinutul contractului.
De exemplu, contractul de distribuţie poate înceta dacă intermediarul îşi
pierde autorizaţia primită din partea A.S.F..
Pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor, acest contract
poate înceta şi ca urmare a revocării mandatului acordat de către asigurător,
intermediarul principal sau client, ca urmare a renunţării intermediarului
principal sau secundar sau ca urmare a decesului, incapacităţii sau
falimentului oricărei părţi.
Bazat pe libertatea contractuală, părţile pot să prevadă şi alte situaţii
în care contractul de distribuţie să înceteze, în funcţie de specificul
activităţii lor. De exemplu, ca efect al neîndeplinirii corespunzătoare a
activităţii de intermediere, contractul poate înceta, urmând ca
intermediarul să repare eventualele prejudicii cauzate.
2.2. PRINCIPALELE REGULI PRIVIND
ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR DE ASIGURARE
DE CĂTRE INTERMEDIARII ÎN ASIGURĂRI
2.2.1 Contractul de asigurare. Aspecte generale
Potrivit Condului civil român, prin contractul de asigurare,
contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă
asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii
riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după caz, asiguratului,
beneficiarului asigurării sau terţului păgubit. Din această definiție rezultă
că părțile contractului de asigurare sunt: asigurătorul, asiguratul și, în
anumite cazuri, contractantul al asigurării, dacă este diferit de asigurat. Deși
nu sunt parte la contractul de asigurare, efectele acestuia se răsfrâng în ceea
Manualul Distribuitorului în Asigurări
53
ce privește indemnizarea (despăgubirea) și asupra unor terțe persoane care
fie sunt nominalizate expres sau determinate pe baza anumitor criterii (de
exemplu: moștenitorii legali), purtând denumirea de beneficiari, fie sunt
îndreptățite la despăgubiri pentru prejudiciile suferite în urma conduitei
negative a persoanelor asigurate – cazul asigurărilor de răspundere civilă -
purtând denumirea de terți păgubiți. 16
Pentru asigurători, contractul de asigurare reprezintă produsul prin
care se materializează activitatea de asigurare în toate componentele sale,
respectiv oferirea, distribuția, negocierea și încheierea contractului,
încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres și
recuperare.
Pentru asigurați/beneficiari/terți prejudiciați contractul de asigurare
reprezintă un mijloc de protecție pentru viața și/sau patrimoniul acestora
împotriva evenimentelor nedorite sau inerente care se produc dintr-o
multitudine de factori naturali, tehnici, ale activităților desfășurate, ale
conduitei umane etc. Aceste persoane sunt denumite generic de legislația
privind distribuția de asigurări clienți sau potențiali clienți, prin client fiind
avuți în vedere consumatorii (persoanele fizice și persoanele juridice).
În conformitate cu cerințele legale, pentru a putea fi dovedit,
contractul de asigurare se încheie în formă scrisă sub forma unui document
denumit poliță de asigurare sau certificat de asigurare emis și semnat de
asigurător ori prin nota de acoperire emisă și semnată de brokerul de
asigurare. Polița de asigurare trebuie să indice cel puțin:
a) numele sau denumirea, domiciliul ori sediul părţilor contractante,
precum şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este
parte în contract;
b) obiectul asigurării: bunul care se asigură, răspunderea civilă care se
asigură, viața asiguratului etc.
c) riscurile ce se asigură;
d) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului. De
regulă, răspunderea asigurătorului începe la momentul emiterii
poliței și încasării primei de asigurare, dar există cazuri, cum este,
de exemplu, cazul asigurărilor agricole, în care cele două momente
pot să nu concidă. Momentul încetării răspunderii asigurătorului
este acela consemnat în contractul de asigurare. În cazul în care
16
O. Ciobanu, op. cit.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
54
riscul asigurat s-a produs înainte ca obligația asigurătorului să
înceapă a produce efecte ori atunci când lipsește riscul asigurat,
răspunderea asigurătorului încetează ca urmare a desființării de
drept a contractului de asigurare.
e) prima de asigurare;
f) suma asigurată;
g) modalitatea şi termenele de plată a indemnizaţiilor de asigurare, a
sumelor de răscumpărare şi a sumelor asigurate;
h) excluderile din asigurare;
i) informaţii privind orice drepturi pe care le pot avea părţile de a
rezilia contractul înainte de termen sau unilateral, inclusiv orice
penalităţi impuse de contract în asemenea cazuri;
j) alte informaţii stabilite de A.S.F. prin norme.
Fără a intra în detalii asupra coordonatelor juridice ale contractului
de asigurare, două repere specifice acestuia predomină:
a) caracterul aleatoriu, aceasta semnificând faptul că niciuna dintre
părțile contractante nu cunoaște la încheierea contractului dacă va
avea un câștig sau va suferi o pierdere în perioada de asigurare,
câștigul sau pierderea depinzând de incertitudinea (dacă și/sau când)
producerii riscului asigurat.17
b) caracterul de adeziune, deoarece clauzele sale sunt prestabilite sau
redactate de către asigurător și propuse asiguratului/contractantului
asigurării, însă acesta are dreptul să nu fie de acord cu aceste clauze.
Este de reținut că acest caracter de adeziune al contractului de
asigurare s-a atenuat în timp ca o consecință a intervenției mai
multor factori: concurența dintre asigurători, diversificarea ofertelor
având ca obiect produse și servicii de asigurare, puterea de
negociere a potențialilor asigurați (mai ales cei corporate),
implicarea intermediarilor de asigurări, creșterea nivelului de
protecție oferit clienților prin legislația de drept comun privitoare la
acest domeniu, dar și prin actele normative speciale care
reglementează activitatea de asigurare și a distribuției de asigurări.
17
A se vedea și I. Sferrdian, op. cit.p.79
Manualul Distribuitorului în Asigurări
55
Obligațiile legale de informare, atât înainte cât și pe parcursul
derulării relațiilor contractuale, sunt în sarcina distribuitorilor de asigurări
dar şi a clienților sau potențialilor clienți.
În acest sens, Codul civil stabilește că persoana care contractează
asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de
asigurător și să declare la încheierea contractului orice informații sau
împrejurări pe care le cunoaște și care, de asemenea, sunt esențiale pentru
evaluarea riscului. De asemenea, în perioada contractuală, clientul este
obligat să anunțe asigurătorul despre modificările împrejurărilor esențiale
privind riscul. În caz de nerespectare a acestor obligații, legiuitorul a
prevăzut anumite consecințe asupra valabilității contractului de asigurare
mergând până la nulitatea acestuia în cazul în care clientul sau potențialul
client a fost de rea-credință în furnizarea informațiilor.
2.2.2 Informațiile pe care distribuitorii de asigurări trebuie să le
furnizeze clienților sau potențialilor clienți
În cele ce urmează sunt prezentate exigențele pe care legislația
specială privind distribuția de asigurări le stabilește în sarcina
distribuitorilor de asigurări în procesul de vânzare a produselor de
asigurare. Implementarea unei noi reglementări în domeniul distribuției de
asigurări începând cu anul 2018 în toate statele membre ale UE a fost
necesară pentru a garanta același nivel de protecție clienților, indiferent de
canalul de distribuție prin intermediul căruia aceștia își achiziționează
produsul de asigurare, fie direct de la asigurători, fie indirect printr-un
intermediar.
Pentru aceasta însă, în desfășurarea activității, distribuitorii de
asigurări trebuie să aibă o conduită care să respecte anumite principii și să
nu încalce interdicții expres prevăzute de lege.
2.2.2.1. Cerințe de conduită. Principii și interdicții
Scopul principal urmărit în distribuția de asigurări este acela de a
garanta oferirea de către distribuitori a unor produse și servicii care să
corespundă cel mai bine intereselor clienților. De aceea, distribuitorii au
obligația să acționeze întotdeauna în relația cu clienții în mod onest, corect
și profesionist.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
56
Pentru a materializa atributele de conduită enunțate anterior,
distribuitorii au obligația:
a) de a furniza clienților, inclusiv prin comunicări publice,
informații corecte, clare, neînșelătoare și ușor identificabile, în
conformitate cu dispozițiile legale care detaliază cazurile,
conținutul, forma și tipurile de informații care se adresează clienților
sau potențialilor clienți;
b) de a respecta anumite interdicții legale. Astfel, distribuitorilor
de asigurări le este interzis ca în activitatea lor:
(i) să fie remunerați, să își remunereze personalul și să îi
evalueze performanțele într-un mod care să contravină celor
mai bune interese ale clienților;
(ii) să adopte măsuri care, prin intermediul remunerării, al
obiectivelor de vânzări sau prin alte mijloace, constituie un
stimulent pentru a recomanda clienților un anumit produs în
detrimentul altuia mai corespunzător pentru nevoile
clienților respectivi.
(iii) să accepte sau să primească remunerație de la terți și
împuterniciții acestora în legătură cu distribuția produselor
de asigurare ori să acorde sau să plătească respectivelor
persoane remunerații pentru această activitate.
Prin remunerație se înțelege oricare din modalitățile următoare:
comision, onorariu, cost sau alt tip de plată, inclusiv beneficiu economic
sau alt avantaj ori stimulent financiar sau nefinanciar, oferit sau acordat
pentru activitățile de distribuție.
O interdicție suplimentară, specifică numai intermediarilor și
intermediarilor de asigurări auxiliare este aceea potrivit căreia acestor
persoane le este interzis să facă reclamă ori publicitate remunerată pentru
produsele, activitatea sau acțiunile de orice fel ale asigurătorilor.
2.2.2.2. Informații comune tuturor tipurilor de asigurări care trebuie
furnizate clienților sau potențialilor clienți anterior încheierii unui
contract de asigurare
Activitatea de distribuție de asigurări include 3 mari categorii de
operațiuni menţionate mai jos, la punctele 1-3, acestea fiind anterioare
încheierii unui contract de asigurare. Distribuitorii de asigurări sunt
obligați să le ofere clienților sau potențialilor clienți informații în etapa
Manualul Distribuitorului în Asigurări
57
precontractuală pentru toate tipurile de asigurări. De exemplu, pentru
produsele de asigurare care fac parte dintr-un pachet într-o vânzare
combinată, precum și pentru produsele de investiții bazate pe asigurări,
există și alte cerințe de informare, suplimentare celor comune tuturor
contractelor de asigurare.
Așadar, înainte de încheierea unui contract de asigurare, toți
distribuitorii de asigurări, iar, în anumite cazuri, fie numai asigurătorii, fie
numai intermediarii de asigurări, prezintă în timp util mai multe tipuri de
informații, după cum urmează :
1. Informații generale despre asigurător/intermediar:
a) identitatea și adresa acestora;
b) calitatea de intermediar sau de asigurător deținută, după caz;
c) dacă oferă consultanță pentru produsele comercializate. Prin
consultanță, în sensul legislației privind distribuția de asigurări, se înțelege
furnizarea unei recomandări personalizate unui client sau potențial client,
la cererea acestuia sau la inițiativa distribuitorului de asigurări, în
legătură cu unul sau mai multe contracte de asigurare;
d) procedurile de reclamații/petiționare și informații privind
procedurile de soluționare alternativă a litigiilor, fără excluderea dreptului
clienților de a se adresa instanțelor.
Suplimentar, intermediarii de asigurări trebuie să informeze
clientul sau potențialul client în legătură cu: (i) registrul în care sunt înscriși
și cum pot verifica acest aspect; (ii) dacă reprezintă clientul sau acționează
pentru și în numele unui asigurător.
2. Informații privind conflictul de interese:
a) participațiile calificate deținute de intermediari în cadrul
asigurătorilor și de asigurători sau societățile mamă ale acestora în cadrul
intermediarilor;
b) în legătură cu contractul de asigurare, intermediarii de
asigurări, trebuie să informeze clientul sau potențialul client:
i. dacă oferă consultanță bazată pe o analiză imparțială și
personală;
ii. dacă are obligația contractuală de a lucra doar cu unul sau
mai mulți asigurători și care sunt aceștia;
iii. denumirea asigurătorului cu care lucrează în cazul în care
nu lucrează decât cu unul singur;
Manualul Distribuitorului în Asigurări
58
c) natura remunerației primită. În legătură cu remunerația primită,
intermediarii de asigurări furnizează clienților sau potențialilor clienți
mai multe informații, în funcție de tipul de remunerație și plătitorul
acesteia: onorariul plătit de client – cuantum sau metoda de calcul a
acestuia; comisionul inclus în prima de asigurare; orice beneficiu economic
de orice natură oferit sau primit de intermediar în legătură cu respectivul
contract de asigurare; sau combinație a tipurilor de remunerații menționate
anterior.
Asigurătorii furnizează clienților sau potențialilor clienți informații
asupra naturii remunerației pe care o primesc angajații pentru contractul de
asigurare respectiv.
În cursul executării unui contract de asigurare, ori de câte ori clienții
efectuează plăți, altele decât primele și plățile programate la încheierea
contractului, distribuitorii de asigurări trebuie să prezinte aceleași informații
ca cele enunțate mai sus la punctul 2.
3. Acordarea consultanței
Prima etapă a procesului de consultanță constă în evaluarea
cerințelor și necesităților clienților, pe baza informațiilor oferite de aceștia,
pentru a le putea oferi un produs de asigurare în concordanță cu informațiile
primite, respectiv:
a. pentru analizarea cerințelor se solicită:
- datele personale ale clienților în limitele necesare scopului
pentru care sunt solicitate;
- opțiunea pentru acordarea sau nu a consultanței și tipul de
produs de asigurare dorit;
- alte informații pentru acele produse de asigurare care au o
reglementare legală specială - cazul asigurărilor RCA, PAD,
asigurări de răspunderi profesionale;
b. pentru identificarea necesităților, în funcție de tipul produsului
de asigurare dorit se solicită informații privind:
- situația familială și financiară a clienților;
- obiectivele financiare ale clienților.
Pe baza evaluării efectuate, distribuitorii furnizează clienților
informații obiective și ușor de înțeles despre produsul de asigurare propus,
iar, în cazul unui contract de asigurare specific, motivul adecvării acelui
contract la cerințele și nevoile clienților va trebui să fie documentat.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
59
Pentru a adapta de o manieră corespunzătoare recomandarea,
consultanța ține seama atât de complexitatea produsului de asigurare
propus – una este complexitatea asigurării RCA și alta a asigurării de
pierderi financiare sau a asigurării voluntare de sănătate -, cât și de tipul
de client căruia i se adresează – persoană fizică sau persoană juridică,
persoană fizică având studii medii sau persoană fizică având studii
superioare etc. De asemenea, în cazul în care consultanța este oferită de
intermediar, aceasta va fi adaptată tipului de intermediar din care face parte
entitatea care o oferă.
În situația în care consultanța se realizează pe baza unei analize
imparțiale și personale, intermediarii de asigurări analizează în prealabil un
număr suficient de mare de contracte de asigurare disponibile pe piață,
astfel încât recomandarea personalizată să fie efectuată pe baza unor criterii
profesionale și contractul de asigurare să răspundă cel mai bine necesităților
clienților. Prin excepție, în cazul în care o asemenea analiză nu poate fi
realizată, deoarece nu există decât un produs de asigurare, chiar aparținând
unei singure clase sau oferit de un singur asigurător, distribuitorul poate
acorda consultanță prin evaluarea caracterului adecvat al acelui unic produs,
informând clientul în prealabil că nu oferă o consultanță bazată pe o analiză
imparțială și personală.
Legea 236/2018 prevede obligativitatea consultanţei numai pentru
produsele cu componentă investiţională, însă Norma 19/2018 prevede că de
la obligativitatea furnizării consultanței sunt exceptate în mod excepţional
numai următoarele asigurări: în cazul asigurărilor de răspundere civilă,
asigurării obligatorii a locuințelor, asigurărilor medicale de călătorii în
străinătate, precum și a altor asigurări impuse de legislația în vigoare, dar
numai dacă clienții nu au optat pentru consultanță. Prin urmare, cu
excepția produselor de asigurare enumerate anterior și numai dacă
potențialul client nu dorește consultanță, pentru toate celelalte produse de
asigurare indiferent dacă sunt asigurări generale sau de viață,
distribuitorii de asigurări sunt obligați să acorde consultanță.
2.2.2.3. Informații privind vânzarea combinată. Cerințe suplimentare
Vânzarea combinată se referă la furnizarea unui produs de
asigurare împreună cu un serviciu sau un produs auxiliar care nu este o
asigurare și care compun același pachet sau același acord. De exemplu, un
pachet de servicii turistice în care este inclusă și asigurarea medicală de
Manualul Distribuitorului în Asigurări
60
călătorii în străinătatea sau un contract de leasing auto care are atașat și
un contract de asigurare pentru avarii și furt (CASCO).
Nu fac obiectul cerințelor de informații privind vânzarea combinată
produsele de asigurare auxiliare unui serviciu sau activități de investiții,
contract de credit sau servicii aferente conturilor de plăți.
De asemenea, vânzarea combinată nu vizează distribuția de produse
de asigurare multi risc care acoperă mai multe tipuri de riscuri. De exemplu,
o asigurare de construcții montaj prin care se acoperă riscul de incendiu și
alte calamități la construcție în curs de realizare, dar și răspunderea civilă
a antreprenorului/proprietarului nu face obiect al cerințelor de informație
privind vânzarea combinată.
În cazul vânzării combinate, distribuitorii de asigurări sunt obligați
să-i informeze pe clienți sau potențialii clienți dacă au posibilitatea să
cumpere separat diferitele componente ale pachetului sau acordului, iar în
caz afirmativ, au obligația de a furniza:
a) o evidență separată a costurilor și cheltuielilor pe fiecare
componentă;
b) descrierea adecvată a diferitelor componente ale acordului sau
pachetului, modul în care interacțiunea dintre acestea modifică
riscul sau acoperirea asigurării ca o componenta a pachetului sau
acordului față de asigurare luată ca un produs separat.
2.2.2.4. Informații privind asigurările de viață. Cerințe suplimentare
Datorită complexității, caracteristicilor, perioadei de asigurare mai
îndelungate, faptului că vizează viața oamenilor și/sau incapacitatea
rezultată din boală, vătămare ori invaliditatea acestora, legiuitorul a
prevăzut pentru asigurările de viață cerințe suplimentare de informare care
să ofere o protecție corespunzătoare clienților unor asemenea produse de
asigurare.
În acest sens, înainte de încheierea unui contract de asigurare,
distribuitorii au obligația să furnizeze, pe lângă identitatea și adresa
asigurătorilor, iar, după caz, și pe cele ale intermediarilor, modalitatea în
care clientul va putea avea un acces facil la raportul anual privind
solvabilitatea și stabilitatea financiară a asigurătorului.
De asemenea, clienții sau potențialii clienți au dreptul legal de a le fi
comunicate o serie de informații despre contractul de asigurare de viață
propus constând în funcționalități și caracteristici ale produsului.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
61
Pe întreaga durată a contractului, distribuitorii de asigurări comunică
clienților orice schimbare referitoare la datele de identificare și/sau forma
juridică ale asigurătorului, condițiile de asigurare, precum și a altor
elemente prezentate anterior încheierii contractului de asigurare de viață.
Anual, distribuitorii informează clienții privind situația beneficiilor, dacă
sunt incluse în contractul de asigurare.
2.2.2.5. Informații privind produsele de investiții bazate pe asigurări.
Cerințe suplimentare
Produsele de investiții bazate pe asigurări sunt acele produse de
asigurări de viață cuprinse în Secțiunea C din Anexa nr.1 la Legea
nr.237/2015 (Solvabilitate II) care oferă o valoare la scadență sau o valoare
de răscumpărare expusă parțial sau integral, direct sau indirect, fluctuațiilor
pieței și nu includ:
- produsele de asigurare generală;
- contractele de asigurare de viață în baza cărora se plătesc numai
beneficii în caz de deces sau incapacitate rezultată din boală,
vătămare ori invaliditate;
- produsele de pensii obligatorii și facultative;
- pensiile ocupaționale;
- produse de pensii în care contribuția este suportată de angajator,
iar angajatorul și angajatul nu pot alege produsul sau furnizorul.
Produsele de investiții bazate pe asigurări fac parte alături de
produsele de investiții individuale structurate18
sau PRIP- din categoria
produselor financiare generic intitulate produse de investiții individuale
structurate și bazate pe asigurări (PRIIP).
Având în vedere că PRIIP sunt complexe și greu de înțeles, este
dreptul clienților sau potențialilor clienți de a le fi explicate astfel încât să le
înțeleagă și să fie în deplină cunoștință de cauză atunci când aleg un astfel
de produs cu privire la natura, caracteristicile, riscurile, costurile, câștigurile
și pierderile potențiale care derivă din acesta. Astfel, distribuitorii de
18
PRIP reprezintă un produs de investiţie al unui investitor individual la care cuantumul
plătibil acestuia este expus fluctuaţiilor ca urmare a expunerii la valori de referinţă sau la
performanţa unuia sau mai multor active care nu sunt cumpărate direct de investitorul
individual
Manualul Distribuitorului în Asigurări
62
produse de investiții bazate pe asigurări au cerințe de informare
suplimentare în relația cu clienții, după cum urmează:
1. Informații privind conflictele de interese
Înainte de furnizarea unui produs de investiții bazat pe asigurări și
dacă asigurătorii și intermediarii nu pot garanta într-o măsură suficientă că
riscul de a aduce atingere intereselor clienților poate fi evitat, atunci au
obligația de a le comunica în mod clar clienților în timp util natura sau sursa
unor posibile conflicte de interese. Pot exista conflicte de interese între
clienți și distribuitorii de asigurări sau managerii/angajații acestora ori alte
persoane legate de distribuitorii de asigurări printr-o relație de control.
Informarea privind potențialul conflict de interese se furnizează pe
un suport durabil – hârtie sau orice alt instrument care permite stocarea și
reproducerea exactă a informațiilor adresate personal clientului – și cu
suficiente detalii care să-i permită acestuia luarea unei decizii în cunoștință
de cauză.
2. Informații obligatorii indiferent dacă se acordă sau nu consultanță
Clienții sau potențialii clienți sunt informați în timp util, înainte de
încheierea unui contract de asigurare de tip PRIIP, într-o formă ușor de
înțeles, care să le permită să înțeleagă natura și riscurile produsului oferit, în
vederea luării unei decizii în cunoștință de cauză, asupra:
a) informațiilor adecvate privind distribuția de produse de investiții
bazate pe asigurări, iar în cazul în care se oferă consultanță cu
opțiunea pentru distribuitori de a prezenta clientului o evaluare
periodică a adecvării produselor recomandate acestuia;
b) costurilor și cheltuielilor conexe cum ar fi costul global, costul
produsului recomandat, costul eventualei consultanțe, costurile cu
terții, efectul costurilor asupra rentabilității investiției. Aceste
informații se furnizează periodic clientului, cel puțin anual.
3. Consultanța privind produsele de investiții bazate pe asigurări
La recomandarea către un client sau potențial client a unui produs de
investiții bazat pe asigurări, pentru a putea evalua caracterul adecvat și
corespunzător al produsului sau produselor de asigurare ce pot fi oferite,
distribuitorii de asigurări solicită de la respectivul client sau potențial client
următoarele informații:
Manualul Distribuitorului în Asigurări
63
a) cunoștințele și experiența în domeniul investițiilor, relevant pentru
tipul respectiv de produs sau serviciu;
b) situația financiară, inclusiv capacitatea de a suporta pierderi;
c) obiectivele privind investițiile, inclusiv toleranța la risc.
Recomandarea adecvată a unui produs trebuie să vizeze toleranța la
risc și capacitatea clientului sau potențialului client de a suporta
pierderi financiare ca urmare a achiziționării respectivului produs.
Asigurătorii și intermediarii în asigurări au obligația de a-i avertiza pe
clienți sau potențialii clienți dacă, în funcție de informațiile pe care le-au
comunicat, produsul nu este corespunzător. De asemenea, distribuitorii de
asigurări au obligația de a-i avertiza pe clienți sau potențialii clienți despre
faptul că netransmiterea informațiilor solicitate, necesare evaluării este de
natură a-i pune în imposibilitatea de a determina dacă produsul vizat este
corespunzător.
Nu este necesară evaluarea caracterului adecvat și corespunzător la
cerințele și nevoile clientului sau potențialului client dacă sunt îndeplinite
cumulativ 4 condiții, respectiv:
a) produsul implică expunerea investițiilor clientului la instrumente
financiare care nu sunt considerate complexe;
b) activitatea de distribuție are loc la inițiativa clienților sau
potențialilor clienți;
c) clienții sunt informați că distribuitorii sunt exceptați de la obligația
de a evalua produsul și, de asemenea, că nu beneficiază de protecția
normelor privind conduita profesională a distribuitorilor de
asigurări;
d) distribuitorii de asigurări au luat măsuri organizatorice și
administrative pentru identificarea și evitarea conflictelor de
interese.
Pe perioada de derulare a contractului de asigurare, distribuitorii de
asigurări furnizează pe suport durabil clienților: (i) rapoarte adecvate
privind serviciul furnizat cuprinzând comunicări periodice în funcție de
tipul și complexitatea produsului de investiții bazat pe asigurări și natura
serviciului furnizat; (ii) costurile asociate tranzacțiilor și serviciilor
efectuate pentru client. De exemplu, în cazul contractelor cu participare la
profit contractanții sunt informați anual în scris în legătură cu situația
drepturilor lor și participarea la profit, precum și cu diferența dintre
previziunile de la încheierea contractului și evoluția reală.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
64
2.2.2.6. Excepții de la prezentarea informațiilor sau de la acordarea
consultanței
Distribuitorii de asigurări care desfășoară activități de distribuție de
asigurări de riscuri majore nu au obligația de a furniza informații despre
asigurător, respectiv intermediarul de asigurări cu care se va încheia
contractul, informații privind conflictul de interese sau consultanță. Sunt
riscuri majore acele riscuri definite ca atare de Legea nr.237/2015 cum ar fi
riscurile clasificate în clasele 4, 5, 6, 7, 11 și 12 din anexa nr. 1 secțiunea A;
riscurile clasificate în clasele 14 și 15 din anexa nr. 1 secțiunea A, în cazul
în care contractantul desfășoară din punct de vedere profesional o activitate
industrială, comercială sau liberală, iar riscul se referă la această activitate;
riscurile clasificate în clasele 3, 8, 9, 10, 13 și 16 din anexa nr. 1 secțiunea
A, în măsura în care clientul depășește anumiți indicatori tehnico-financiari
specificați de lege sau este o asociație profesională.
Sunt exceptați de la obligația de informare sau de consultanță,
inclusiv distribuitorii de produse de investiții bazate pe asigurări, dacă se
adresează unor clienți profesionali. Prin clienți profesionali se înțelege
instituții de credit, firme de investiții și alte instituții financiare
reglementate, societăți de asigurare, organisme de plasament colectiv și
administratorii acestora, fonduri de pensii, alți investitori instituționali, mari
întreprinderi care îndeplinesc anumite criterii valorice, guverne, instituții
internaționale, alți clienți care renunță la protecție și care îndeplinesc
anumite criterii și cerințe prevăzute de lege.
2.2.3 Condițiile de formă privind informațiile furnizate clienților
sau potențialilor clienți. Documente utilizate pentru furnizarea
informațiilor și acordarea consultanței.
Informațiile furnizate clienților sau potențialilor se transmit:
a) pe hârtie;
b) cu claritate și precizie;
c) în limba oficială a statului membru unde este situat riscul sau
reședința ori sediul clientului/potențialului client, dacă părțile nu
agreează altfel. De exemplu, în cazul unui risc situat în România
sau dacă clientul este rezident în România, regula este ca
distribuitorii să furnizeze informațiile în limba română;
Manualul Distribuitorului în Asigurări
65
d) gratuit.
Distribuitorii pot furniza informațiile și prin intermediul:
a) unui alt tip de suport durabil decât hârtia, dacă această modalitate
este adecvată în activitatea dintre distribuitor și client, iar clientul a optat în
acest sens. De exemplu, un tip de suport durabil poate fi e-mailul.
b) unui site dacă:
(i) această modalitate este adecvată în activitatea dintre distribuitor și
client;
(ii) clientul este de acord;
(iii) se transmite clientului pe cale electronică (email) adresa site-ului
și a locului unde pot fi accesate informațiile furnizate;
(iv) informațiile respective rămân accesibile o perioadă rezonabilă
care să permită clientului o consultare corespunzătoare.
Pentru ca o modalitate de transmitere prin intermediul altui suport
durabil decât hârtia sau unui site să fie considerată adecvată este necesar să
existe dovezi că respectivii clienți au acces la internet. Furnizarea de către
client a unei adrese de e-mail este considerată o astfel de dovadă.
Pentru produsele de investiții bazate pe asigurări la care s-a oferit
consultanță, aceasta se materializează printr-o declarație de adecvare
furnizată clienților pe suport durabil. Declarația de adecvare se realizează
astfel încât să corespundă preferințelor, obiectivelor și celorlalte
caracteristici ale clienților.
În vederea încheierii unui contract de asigurare, în așa-numita etapă
precontractuală care se poate finaliza cu încheierea propriu-zisă a
contractului de asigurare, trebuie puse la dispoziția clientului, în una din
modalitățile descrise anterior, o serie de documente, în funcție de tipul de
distribuitor care oferă produsul, de tipul produsului de asigurare oferit, dacă
se acordă sau nu consultanță.
Documentele precontractuale se compun din: (i) document de
informare specific tipului de produs de asigurare vizat; (ii) document în
baza căruia se analizează cerințele și necesitățile clienților și evaluarea
caracterului adecvat și corespunzător al produsului de asigurare
recomandat, utilizat atunci când se acordă consultanță; (iii) alte documente
suplimentare, în situația în care sunt prevăzute de lege.
Dacă prin dispoziții legale exprese nu se prevede altfel, documentele
precontractuale, contractele de asigurare și condițiile de asigurare se
redactează în scris, vizibil și ușor de citit, cu o mărime a fontului utilizat de
Manualul Distribuitorului în Asigurări
66
minim 10, pe hârtie sau pe alt suport durabil, utilizând o culoare de fond în
contrast cu culoarea fontului.
Pentru contractele de asigurare încheiate la distanță, documentele
menționate în alineatul precedent se comunică la cererea clienților în timp
util înainte ca aceștia să aibă obligații rezultate din contract sau din
acceptarea unei oferte de asigurare la distanță.
Reglementările în vigoare impun o standardizare a formei și
conținutului documentelor de informare din faza precontractuală. Indiferent
de distribuitorul de asigurări și de statul membru în care sunt furnizate
produsele și serviciile de asigurare și în funcție de produsul oferit, aceste
documente trebuie să conțină doar informații esențiale referitoare la natura
și caracteristicile produsului într-o formă concisă și ușor de înțeles de către
client pentru a-i fi cu adevărat utile și pentru a fi în măsură să valorifice
informațiile primite.
2.2.3.1. Documente de informare
Documentele de informare trebuie să conțină informații esențiale
denumite și informații-cheie în funcție de încadrarea produselor în clasele
de asigurare prevăzute la secțiunile A, B și C din anexa nr.1 la Legea
nr.237/2015, astfel:
a) document de informare standardizat, denumit PID (Insurance
Product Information Document), în cazul în care produsul este încadrat în
clasele de asigurări generale;
b) document de informare standardizat, denumit KID (Key Information
Document), în cazul în care produsul este încadrat în clasele de asigurări de
viață următoare:
(i) asigurări de supraviețuire la termen, asigurări de deces, asigurări
de viaţă cu restituirea primelor, asigurări mixte, inclusiv cele legate
de fonduri de investiții;
(ii) anuităţi, inclusiv cele legate de fonduri de investiții;
(iii) asigurări suplimentare, asigurări de vătămări corporale, inclusiv
pentru incapacitate de muncă, deces cauzat de accidente şi
invaliditate cauzată de accidente sau boli.
c) document de informare privind produsul de asigurare, în cazul în
care produsul este o asigurare de căsătorie sau de naștere ori este încadrat în
clasele de asigurări de viaţă altele decât cele prevăzute la lit. b).
Manualul Distribuitorului în Asigurări
67
Toate tipurile de documente de informare trebuie să conțină
informații despre identitatea creatorilor de produse și a distribuitorilor,
precum și următoarele:
a) în cazul intermediarilor secundari: clasele de asigurări pentru care
intermediază contracte de asigurare, denumirea asigurătorilor pentru
care sunt autorizați să intermedieze fiecare clasă de asigurare;
b) în cazul intermediarilor principali:
(i) faptul că pot emite contracte de asigurare/reasigurare și/sau pot
colecta prime de asigurare/reasigurare în numele societăților, în
cazul în care primesc împuterniciri din partea acestora;
(ii) consultanța este oferită după analizarea unui număr suficient de
mare de contracte de asigurare disponibile pe piață, astfel încât
recomandarea personalizată să fie efectuată pe baza unor criterii
profesionale și contractul de asigurare să răspundă cel mai bine
cerințelor și necesităților clientului (contractantului).
Documentul de informare standardizat PID
PID se elaborează de creatorul produsului de asigurare generală:
a) în limba română, într-un limbaj simplu, astfel încât potențialul client să îi
înțeleagă mai ușor conținutul, și cuprinde informațiile esențiale de care
potențialul client are nevoie pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză;
b) pe două pagini de foaie A4 dacă documentul se prezintă potențialului
client pe format de hârtie. În mod excepțional, dacă prezentarea
produsului necesită mai mult spațiu, pot fi utilizate 3 pagini. În cazul în care
documentul este prezentat pe un alt suport durabil de date diferit de
hârtie, dimensiunea componentelor așezării în pagină poate fi modificată,
cu condiția să se păstreze așezarea în pagină, titlurile și ordinea rubricilor
din formatul standard de prezentare, proeminența și dimensiunea aferente
diferitelor elemente. De asemenea, în prezentarea digitală, informațiile
vor fi prezentate în corpul principal al documentului de informare fără ca
atenția consumatorului să fie distrasă de utilizarea de ferestre suprapuse și
ferestre pop-up și fără ca aceste instrumente să conțină materiale de
marketing sau publicitate;
c) cu informațiile structurate și așezate pe rubrici, conform unui format
standard prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 1.469/2017, cu fontul utilizat
având înălțimea literelor mici de cel puțin 1,2 mm. Informațiile despre
Manualul Distribuitorului în Asigurări
68
eventualele asigurări suplimentare și acoperiri opționale nu trebuie să fie
precedate de bife, cruci în X sau semne ale exclamării.
PID cuprinde, pe lângă informațiile despre identitatea creatorilor de
produse și a distribuitorilor, următoarele informații:
a) tipul de asigurare;
b) un rezumat al acoperirii asigurării cuprinzând:
(i) principalele riscuri;
(ii) suma asigurată;
(iii) acoperirea geografică, dacă este cazul;
(iv) rezumatul riscurilor excluse, dacă este cazul;
c) metodele de plată a primelor și frecvența plăților;
d) principalele excluderi pentru care nu se pot face solicitări de
despăgubiri;
e) obligații la începutul contractului;
f) obligații pe durata contractului;
g) obligații în cazul solicitării de despăgubiri;
h) durata contractului, inclusiv data de începere și de încheiere a
acestuia;
i) metode de încetare a contractului.
Documentul de informare standardizat KID
KID se elaborează de creatorul PRIIP și se furnizează:
a) în limba română, nu mai lung de trei pagini format A4 atunci când este
imprimat, cu informații precontractuale esențiale precise, concise, corecte,
clare, inteligibile, neechivoce, consecvente cu toate documentele
contractuale cu caracter obligatoriu, cu părțile relevante ale documentelor
de ofertă și cu termenii și condițiile PRIIP;
b) prezentat și aranjat în pagină astfel încât să fie ușor de citit, cu caractere
de dimensiuni lizibile. Culorile folosite pentru document nu trebuie să
diminueze inteligibilitatea informațiilor dacă documentul este imprimat sau
fotocopiat în alb/negru.
c) separat în mod clar de materialele de marketing și fără trimiteri la
acestea. KID poate conține trimiteri la alte documente, inclusiv la prospect,
dacă este cazul și numai atunci când trimiterea are legătură cu informații
care trebuie incluse în documentul cu informații esențiale. Dacă produsul
PRIIP oferă opțiuni de investiții, documentul KID furnizează cel puțin o
Manualul Distribuitorului în Asigurări
69
descriere generală a opțiunilor de investiții și precizează locul și modul în
care se pot găsi informații precontractuale mai detaliate despre acestea.
d) eventuala marcă sau logo al creatorului de PRIIP sau al grupului căruia
acesta îi aparține, dar fără să distragă atenția investitorului individual de la
informațiile cuprinse în document sau să ascundă textul.
KID cuprinde, pe lângă informații despre identitatea creatorilor de
produse și a distribuitorilor, informațiile următoare:
a) titlul "Document cu informații esențiale" (KID) în partea de sus a primei
pagini a documentului și denumirea de PRIIP.
b) sub titlul KID o declarație explicativă cu următorul conținut:
"Prezentul document conține informații esențiale referitoare la acest
produs de investiții. Acesta nu reprezintă un material de marketing.
Informațiile vă sunt oferite în virtutea unei obligații legale, pentru a vă
ajuta să înțelegeți natura, riscurile, costurile, câștigurile și pierderile
potențiale care derivă din acest produs și pentru a vă ajuta să îl comparați
cu alte produse.";
c) informații despre autoritatea competentă a creatorului de PRIIP și data
documentului;
d) dacă este cazul, o alertă de inteligibilitate: "Sunteți pe cale să
achiziționați un produs care nu este simplu și poate fi dificil de înțeles.";
e) natura și principalele caracteristici ale PRIIP:
(i) tipul de PRIIP;
(ii) obiectivele acestuia și mijloacele pentru atingerea lor, descrierea
instrumentelor-suport sau a valorilor de referință, menționarea
piețelor pe care investește PRIIP;
(iii) o descriere a tipului de investitor individual pentru care PRIIP
este destinat să fie tranzacționat;
(iv) detaliile beneficiilor de asigurare, inclusiv circumstanțele în
care acestea s-ar realiza;
(v) termenul (durata) PRIIP, dacă este cunoscut.
f) o scurtă descriere a profilului de risc și de randament cuprinzând
următoarele elemente:
(i) un indicator de risc sintetic, precum și o explicație a riscurilor
relevante pentru PRIIP;
(ii) pierderea maximă posibilă a capitalului investit, inclusiv
posibilitatea ca investitorul să piardă întregul capital investit;
(iii) scenarii adecvate privind performanța și ipotezele aflate la baza
lor;
Manualul Distribuitorului în Asigurări
70
(iv) după caz, informații privind condițiile de randament pentru
investitorii individuali sau praguri de performanță integrate;
(v) o declarație conform căreia legislația fiscală a statului membru
de origine al investitorului individual poate avea un impact asupra
remunerării reale.
g) informații despre Fondul de Garantare a Asiguraților;
h) costurile aferente unei investiții în PRIIP, cuprinzând costurile directe și
indirecte care trebuie suportate de investitorul individual, costurile
distribuției și, pentru a asigura comparabilitatea, costurile totale cumulate
exprimate în termeni monetari și procentuali;
i) informații despre cât timp ar trebui să păstreze și în ce condiții poate
retrage banii anticipat clientul din care să rezulte:
(i) dacă există o perioadă în care este posibilă renunțarea la contract
fără penalizări sau anularea;
(ii) o mențiune a perioadei minime de deținere recomandate și, după
caz, obligatorii;
(iii) posibilitatea de a dezinvesti înainte de scadență și condițiile
aferente, inclusiv toate tarifele și penalitățile aplicabile;
(iv) consecințele potențiale ale retragerii investiției înainte de finalul
termenului sau al perioadei de deținere recomandate.
j) informații despre modul și locul în care un investitor individual poate
depune o reclamație referitoare la produs sau la comportamentul creatorului
de PRIIP sau al unei persoane care oferă consultanță cu privire la produs
sau care îl vinde;
k) o precizare sumară a tuturor documentelor de informare suplimentare
care trebuie puse la dispoziția investitorului individual în etapa
precontractuală și/sau în etapa post contractuală, cu excepția oricărui
material de marketing.
Documentul de informare privind produsul de asigurare
Acest document de informare se utilizează în toate cazurile în care
produsele de asigurare nu fac obiectul aplicării prevederilor legale speciale
care impun formatul PID sau KID. În această categorie de asigurări intră în
principal produsele de asigurare de viață care nu sunt produse de investiții
bazate pe asigurări.
Informațiile care trebuie furnizate sunt relativ aceleași cu
informațiile conținute în PID și KID, evident cu particularitățile specifice
Manualul Distribuitorului în Asigurări
71
acestui tip de produse. Astfel, distribuitorii de asigurări sunt obligați să
pună la dispoziția potențialilor clienți informații despre:
a) evenimentele (riscurile) asigurate;
b) excluderile din asigurare;
c) momentul începerii și cel al încetării contractului de asigurare;
d) modalitățile de executare, suspendare, reziliere sau încetare a
contractului de asigurare, inclusiv orice penalități impuse de
contract în astfel de cazuri;
e) modalitatea prin care se plătesc primele și termenele de plată a
primelor de asigurare;
f) indemnizațiile de asigurare, modalitățile și termenele de plată a
acestora, a sumelor de răscumpărare și a sumelor asigurate;
g) informațiile despre primele aferente fiecărui beneficiu, atât cele
principale, cât și cele suplimentare, după caz;
h) informațiile despre perioada de grație;
i) modalitățile de calcul și de distribuție a bonusurilor;
j) indicarea valorii de răscumpărare totale, inclusiv când este 0, a
sumelor asigurate reduse, precum și a nivelului până la care acestea
sunt garantate pentru fiecare an de asigurare din cadrul perioadei de
asigurare acoperite prin contractul de asigurare;
k) procedurile de soluționare pe cale amiabilă sau prin proceduri
alternative eventualelor litigii rezultate din executarea contractului,
acestea neconstituind o restrângere a dreptului clientului de a
recurge la procedurile judiciare legale;
l) informații generale privind deducerile prevăzute de legislația fiscală
aplicabilă contractelor de asigurare;
m) legea aplicabilă contractului de asigurare;
n) existența Fondului de garantare a asiguraților.
2.2.3.2. Formularul de analiză a cerințelor și necesităților clientului
(DNT - Demands and Needs Test)
Formularul de analiză a cerințelor și necesităților clientului,
denumit de legiuitor DNT, se utilizează înainte de și în scopul acordării
consultanței în legătură cu un anumit produs de asigurare. În urma obținerii
informațiilor solicitate în baza acestui document, distribuitorul de asigurări
poate analiza cerințele și necesitățile clientului fiind în măsură să realizeze
Manualul Distribuitorului în Asigurări
72
o evaluare adecvată a acestora și să formuleze o recomandare personalizată
clientului.
Anterior prezentării unor produse de asigurare și propunerii de
încheiere a contractului de asigurare, distribuitorul de asigurări redactează
DNT în două exemplare, unul pentru sine și unul pentru potențialul client
(contractant).
În cazul în care clientul sau potențialul client optează pentru
neacordarea consultanței, acesta este avertizat că distribuitorul nu va evalua
dacă contractul corespunde DNT. Distribuitorului îi este interzisă
influențarea clientului sau potențialului client în sensul renunțării la
consultanță.
Refuzul potențialilor clienți de a furniza informațiile solicitate în
DNT este documentat de către distribuitori care au obligația de a-i avertiza
pe clienții sau potențialii clienți cu privire la imposibilitatea de a le prezenta
un produs de asigurare personalizat.
Se acordă consultanță și pentru tipurile de asigurări exceptate
(asigurări de răspundere civilă, asigurări obligatorii a locuințelor, asigurări
medicale de călătorii în străinătate sau alte asigurări impuse de legislația în
vigoare) dacă potențialii clienții și-au exprimat opțiunea în acest sens în
DNT.
În ceea ce privește produsele de investiții bazate pe asigurări,
suplimentar furnizării KID, distribuitorii de asigurări prezintă potențialilor
clienți sau clienților o proiecție a contractului de asigurare de viață în două
exemplare semnate de ambele părți, câte unul pentru fiecare parte, care va
cuprinde următoarele informații:
a) informații din DNT referitoare la situația personală a potențialului
client;
b) informații referitoare la contractul de asigurare precum tip, durată,
frecvență de plată;
c) evoluția sumei asigurate și a primelor plătite;
d) evoluția valorii contului, pentru polițele de tip unit-linked, sau
evoluția contului de participare la profit, pentru polițele tradiționale;
e) evoluția valorii de răscumpărare și a sumei asigurate reduse;
f) costurile de administrare, prezentate separat dacă structura costurilor
permite acest lucru;
g) în afara scenariului cu 0% randament, valoarea unităților constantă,
prezentarea simultană a încă două scenarii de performanță a
Manualul Distribuitorului în Asigurări
73
randamentelor fondurilor de investiții, unul pesimist și unul
optimist;
h) o declinare a responsabilității referitoare la garantarea evoluției
contractului de asigurare conform proiecției prezentate, în cazul în
care nu există garanții.
Distribuitorii de asigurări sunt obligați să comunice clienților
periodic orice modificare care intervine în documentele precontractuale.
2.2.4 Regulile speciale privind încheierea contractului de
asigurare prin mijloace electronice
Dezvoltarea domeniului IT și accesul mai multor categorii de
persoane la serviciile de web/internet a impus și în domeniul asigurărilor
luarea din partea asigurătorilor și intermediarilor de asigurări de măsuri
tehnice, organizatorice, de marketing pentru a-și dezvolta afacerea și pentru
a oferi acestor persoane posibilitatea de a beneficia de produse de asigurare
prin intermediul mijloacelor de comercializare electronică. În acest context,
a fost adoptată o reglementare specială a acestui tip de vânzare menită să
asigurare o protecție similară vânzării clasice.
Astfel, comercializarea electronică a produselor de asigurare
reprezintă activitatea de distribuție de asigurări efectuată fie la distanță prin
utilizarea mediului on-line, fie prin utilizarea altor mijloace electronice,
indiferent de dispozitivul de accesare a acestora, fix sau mobil. Mijloacele
de comercializare electronică includ pe lângă servicii web, soluții
informatice și echipamente hardware. Soluțiile informatice sunt aplicații
on-line sau pe terminale mobile, destinate comercializării electronice,
dezvoltate în numele asigurătorilor sau intermediarilor principali.
Intermediarii secundari și cei neînregistrați pot comercializa
electronic produse de asigurare numai prin platformele asigurătorilor sau
intermediarilor principali.
Soluțiile informatice prin care sunt prezentate sau comercializate
electronic contractele de asigurare trebuie să conțină minim următoarele
secțiuni în legătură cu furnizorul acestor contracte:
a) ”Despre noi” cuprinde identitatea și adresa distribuitorului de
asigurări, calitatea de intermediar sau de asigurător a acestuia,
dacă oferă consultanță pentru produsele comercializate,
Manualul Distribuitorului în Asigurări
74
experiența în asigurări, date din registrul comerțului sau un
registru public similar;
b) ”Contact” care cuprinde adresa sediului social, a punctelor de
lucru, telefon, fax, e-mail;
c) ”Produsele/ Serviciile noastre” care conține documentele
precontractuale;
d) ”Termeni și condiții” conține cel puțin informații referitoare la
eventuale modificări sau anulări ale contractelor de asigurare,
informații privind denunțarea unilaterală în cazul contractelor
încheiate la distanță, informații privind actualizarea datelor
publicate prin comercializarea electronica a contractelor de
asigurare;
e) ”Politica de prelucrare a datelor cu caracter personal”;
f) ”Petiții” cuprinzând procedurile de reclamații/petiționare,
inclusiv la A.S.F., și informații privind procedurile de
soluționare alternativă a litigiilor, fără excluderea dreptului
clienților de a se adresa instanțelor.
De asemenea, comercializarea electronică se organizează, în funcție
de destinatar, pe două secțiuni distincte și clar delimitate cu acces securizat,
(i) o secțiune destinată personalului asigurătorilor și intermediarilor
principali și/sau intermediarilor secundari/personalului acestora cu cod
RAF și (ii) o a doua secțiune destinată potențialilor clienți care permite
înaintarea de oferte, comparații, înregistrări de cereri de ofertă și sau
emitere de comenzi, emiterea contractelor de asigurare la distanță, cu
condiția existenței unor tehnici de autentificare a potențialilor clienți
securizată
În vederea transmiterii de informații pentru potențialii clienți
(contractanți), similare cu acelea furnizate prin intermediul unui suport de
hârtie, soluțiile informatice sunt realizate cu respectarea cerințelor de
informare corectă și transparentă, cuprinzând minimul de informații
enunțate în Anexa nr.20 lit. C din Norma A.S.F. nr. 19/2018.
Informațiile se prezintă sub forma unor ferestre distincte sau prin
legături distincte către pagini care conțin aceste informații, înainte ca
potențialul client să finalizeze etapele comenzii. Înainte de finalizarea
comenzii, clientul confirmă prin bifarea căsuței corespunzătoare faptul că a
înțeles, a acceptat termenii și condițiile contractului de asigurare, drepturile
și obligațiile ce îi revin și este de acord cu emiterea poliței de asigurare.
Pentru a avea garanția parcurgerii informațiilor și a documentelor
Manualul Distribuitorului în Asigurări
75
produsului de asigurare, căsuța de acceptare a condițiilor sau de închidere a
ferestrei este vizibilă numai după parcurgerea întregului text al acestor
informații și documente.
Înainte de încheierea unui contract de asigurare comercializat prin
mijloace electronice, potențialii clienți bifează o declarație pe proprie
răspundere că sunt majori, au completat și înțeles DNT, că datele și
informațiile furnizate de ei sunt reale la momentul bifării. Aceste date se
înregistrează și stochează de distribuitorii de asigurări care utilizează
mijloace electronice de comercializare a contractelor minim un an
suplimentar față de perioada asigurată.
Oferta generată și înaintată de distribuitorul de asigurări conține mai
multe date și informații și anume:
a) datele de identificare ale bunului de asigurat și/sau
proprietarului/clientului/ potențialului client;
b) întrebările distribuitorului de asigurări necesare încadrării în clase
de risc, după caz;
c) răspunsurile potențialului client la întrebările distribuitorului;
d) sumele asigurate;
e) franșize, dacă este cazul, cu precizarea clară a cuantumului
acestora, a cazurilor în care se aplică și asupra sumelor la care se
aplică (dacă sunt exprimate procentual);
f) perioada asigurată;
g) riscurile asigurate;
h) excluderile;
i) acoperirea teritorială a riscurilor;
j) prețul total pe care potențialul client îl are de plătit, cu
evidențierea distinctă pe categorii de costuri, taxe și oricărui cost
suplimentar, precum și informații privind modalitățile de plată
aferente;
k) comisionul intermediarului/intermediarilor, în cazul polițelor
RCA;
j) clasa Bonus/Malus, în cazul polițelor RCA sau oricând se aplică;
m) perioada valabilității ofertei și codul unic de confirmare a
acesteia;
n) necesitatea de efectuare sau nu a unei inspecții de risc;
o) eventualele documente solicitate în vederea semnării contractului
de asigurare;
Manualul Distribuitorului în Asigurări
76
p) informații privind existența sau inexistența dreptului de denunțare
unilaterală a contractului de asigurare încheiat la distanță;
r) informațiile privind existența sau inexistența dreptului
asigurătorului/asiguratului de a rezilia contractul înainte de termen,
drepturile, obligațiile și eventualele penalități impuse ori care decurg
din aceasta;
s) informații privind legislația aplicabilă și/sau instanța competentă
cu soluționarea eventualelor litigii între părți;
ș) existența și datele de contact ale Fondului de Garantare a
Asiguraților;
t) alte informații, conform prevederilor legale.
Prețurile afișate prin mijloacele electronice de comercializare a
contractelor de asigurare nu pot fi diferite de sumele încasate/plătite de
clienți și înscrise în contractul de asigurare/chitanța fiscală/ordinul de
plată/confirmarea de plată.
Ofertele finalizate cu emiterea contractului de asigurare/poliței prin
mijloace electronice de comercializare a contractelor se înregistrează
automat în software-ul de gestiune și evidență al asigurătorului/
intermediarului principal emitent. Emiterea polițelor on-line se poate
realiza numai după plata primei de asigurare de către client.
Distribuitorii de asigurări sunt responsabili pentru toate erorile,
greșelile apărute la înaintarea ofertelor/contractelor de asigurare prin
utilizarea soluțiilor informatice.
Asigurătorii și intermediarii principali mențin o evidență securizată
a persoanelor care au acces în aplicația de emitere a contractelor de
asigurare, inclusiv a persoanelor cu drept de acces din partea furnizorului
extern al soluției și/sau aplicației.
În cazul în care soluțiile informatice permit realizarea de oferte
comparative pentru minimum două contracte de asigurare, elementele
minime de comparație utilizate sunt:
a) tipul poliței, dacă este de tip "toate riscurile" sau de tip "riscuri
nominalizate";
b) sumele asigurate, diferențiate pe riscuri acoperite, dacă este
cazul, și condițiile aplicabile acestora conform condițiilor de
asigurare;
c) acoperirile și durata acestora, excluderile;
d) limita/limitele de despăgubire, dacă există;
Manualul Distribuitorului în Asigurări
77
e) franșizele și detalierea acestora;
f) informațiile privind prima de asigurare, modalitățile și frecvența
de plată și de realizare a acesteia;
g) taxele de emitere, de administrare și de reziliere;
h) garanțiile produsului;
i) denumirea asigurătorului emitent.
2.2.5. Particularităţile încheierii contractului de asigurare la
distanță
Contractul de asigurare încheiat la distanță este acel contract de
asigurare încheiat între un distribuitor de asigurări și un potențial client, în
cadrul unui sistem de vânzare la distanță sau al unui sistem de furnizare de
servicii organizat de către distribuitor care utilizează în mod exclusiv,
înainte și la încheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de
comunicare la distanță - de exemplu, un mijloc de comercializare
electronică sau telefonul.
Astfel, încheierea contractelor de asigurare la distanță este supusă
atât dispozițiilor legale privind comercializarea electronică a produselor de
asigurare cât și dispozițiilor legale aplicabile comercializării la distanță a
serviciilor financiare pentru consumatori în măsura în care acestea din urmă
nu contravin primelor.
În cazul contractelor de asigurare încheiate la distanță, dacă
potențialul client a solicitat comunicarea condițiilor și prevederilor
contractuale în scris, acestea i se comunică în timp util înainte ca el să aibă
obligații rezultate din contract sau din acceptarea unei oferte de asigurare la
distanță. În cazul vânzării prin telefon, dacă transmiterea în prealabil a
documentelor și informațiilor nu este posibilă, iar potențialul client a cerut
expres încheierea contractului în această modalitate distribuitorul de
asigurări îi transmite condițiilor și prevederilor contractuale pe suport
durabil , imediat după încheierea contractului la distanță.
Pentru contractele de asigurare reprezentând produse de investiții
bazate pe asigurări încheiate prin mijloace de comunicare la distanță care nu
fac posibilă transmiterea în prealabil a declarației de adecvare, se
furnizează ulterior încheierii contractului pe suport durabil dacă clienții sunt
de acord cu acest lucru și au fost informații că pot întârzia încheierea
acestuia până la primirea declarației.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
78
Contractul la distanță se consideră încheiat în momentul primirii
mesajului de confirmare de către consumator (asigurat), referitor la
comanda sa. Clientul are dreptul de a denunța unilateral contractul pe
parcursul unei perioade de 14 zile calendaristice, fără penalități și fără a fi
necesară invocarea vreunui motiv. Excepție fac asigurările de viață pentru
care perioada de exercitare a dreptului de denunțare unilaterală de către
client este de 30 de zile calendaristice, dar și asigurările RCA cărora li se
aplică reglementările specifice. Dreptul de denunțare unilaterală a
contractului nu se aplică contractelor de asigurare de călătorie și pentru
bagaje sau altor contracte de asigurare cu o durată de cel mult o lună
calendaristică.
Termenul de denunțare începe să curgă:
a) din ziua încheierii contractului la distanță, cu excepția
contractelor de asigurare de viață pentru care acesta va începe să curgă de la
data când clientul este informat că s-a încheiat contractul la distanță;
b) din ziua în care clientul, la cererea sa, a primit informațiile,
condițiile și prevederile contractuale, dacă această dată este ulterioară datei
la care se face referire la lit. a).
2.2.6. Locul încheierii contractului de asigurare
Locul încheierii contractului de asigurare diferă în funcție de modul
încheierii: între prezenţi sau prin mijloace de comunicare la distanță.
Atunci când contractul se încheie între prezenţi, locul încheierii este
acela în care se găsesc părţile, respectiv distribuitorul de asigurări și
clientul. Potrivit dispozițiilor legale un astfel de loc poate fi:
a) sediul principal sau secundar al distribuitorului de asigurări
principal sau secundar;
b) sediul principal sau secundar al clientului sau potențialului client
persoană juridică;
c) domiciliul sau, după caz, reședința clientului sau potențialului
client persoană fizică sau altă locație agreată cu acesta.
În cazul în care contractul se încheie la distanță, inclusiv prin
mijloace electronice, locul încheierii acestuia va fi locul unde își are sediul
ofertantul contractului, așadar sediul distribuitorului de asigurări la
momentul când se primește acceptarea ofertei din partea clientului.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
79
Locul încheierii contractului poate fi în România sau într-un stat
membru al UE, ori într-un alt stat în care clientul își are
reședința/domiciliul, în cazul comercializării produselor de asigurări în baza
libertății de prestare a serviciilor. Locul nu determină în mod automat legea
aplicabilă contractului de asigurare.
Prin urmare, locul încheierii contractului poate să determine legea
aplicabilă contractului de asigurare dacă în contract nu se prevede altfel sau
dacă nu intervin alți factori cum ar fi locul producerii riscului, calitatea de
distribuitor emitent al produsului de asigurare, categoria din care face parte
distribuitorul de asigurare cu care se încheie contractul.
Distribuitorii de asigurări au obligația informării potențialilor clienți
asupra legii aplicabile contractului de asigurare și, după caz, eventuala,
posibilitate de a opta pentru legea aplicabilă. Pentru astfel de situații, legea
aplicabilă este cea prevăzută în contractul de asigurare, părțile având
posibilitatea să aleagă dintre: legea clientului, legea asigurătorului, legea
locului încheierii contractului, legea locului producerii riscurilor asigurate,
legea statului unde este situat riscul sau o altă lege.
De regulă locul (statul) încheierii contractului și statul în care este
situat riscul reprezintă factorii cei mai relevanți care determină sau în baza
cărora se stabilește legea aplicabilă, cu observația că există diferențe de
tratament legislativ în situația în care intervin aspecte extra comunitare în
legătură cu contractul (de exemplu, încheierea unei asigurări de bunuri de
către un asigurător român pentru un activ al unei persoane juridice
române situat în Ucraina).
Statul în care este situat riscul este acel stat în care: (i) este situată
proprietatea cum ar fi bunuri imobile – construcții, terenuri; (ii) este
înregistrat sau înmatriculat un vehicul; (iii) este încheiat contractul de
asigurare de călătorii în străinătate pe o perioadă de maxim 4 luni; (iv) se
află reședința obișnuită a clientului persoană fizică sau sediul principal ori
secundar al clientului persoană juridică.
2.2.7. Efectele juridice ale încheierii contractelor de asigurare
prin mijlocirea intermediarilor
Un contract de asigurare încheiat direct de o societate de asigurări
sau prin mijlocirea unui distribuitor de asigurări produce direct efecte între
societatea de asigurări și client.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
80
Mai mult, prin dispozițiile normative speciale privind distribuția de
asigurări se oferă o garanție suplimentară clienților că drepturile lor,
izvorâte din contractul de asigurare, sunt protejate. În acest sens, societățile
de asigurări și intermediarii principali sunt răspunzători pentru toate
acțiunile sau omisiunile angajaților proprii și ale intermediarilor secundari
în desfășurarea activității de distribuție, inclusiv în încheierea contractului
de asigurare.
Odată încheiat contractul și respectate obligațiile de către
contractantul asigurării și/sau asigurat, societatea de asigurări este obligată
să plătească despăgubirea sau indemnizația, în cazul producerii
evenimentului asigurat, în limitele clauzelor, fără a fi îndreptățită să refuze
plata despăgubirilor, invocând anumite acțiuni sau omisiuni săvârșite de
intermediari cu prilejul încheierii contractului de asigurare.
Clienții care beneficiază de produsele de asigurare sunt protejați și în
cazul plății primelor de asigurare prin intermediar, respectiv încasării
despăgubirilor/sumelor asigurate de la asigurător prin mijlocirea
intermediarului.
Astfel, în cazul în care:
- intermediarul colectează prime de asigurare de la clienți, acestea
se consideră transferate societății de asigurare atunci când clientul a
efectuat plata către intermediar;
- despăgubirile sau sumele asigurate se plătesc de către societatea de
asigurare prin intermediar, aceste despăgubiri/sume asigurate se consideră
ca fiind transferate clienților numai în momentul încasării efective de către
aceștia a sumelor sau despăgubirilor respective.
În practică, sunt cazuri în care compania de brokeraj sau agentul de
asigurare nu depun la asigurător sumele încasate cu titlu de prime de
asigurare, polițele de asigurare sau alte documente și se produc riscurile
acoperite prin contractele încheiate. În astfel de împrejurări, asigurătorul
este obligat să plătească indemnizația asiguratului sau, după caz,
despăgubirea terțului păgubit, deoarece asiguratul sau terțul nu au nici o
culpă pentru situațiile arătate.
Manualul Distribuitorului în Asigurări
81
Bibliografie
1. Nemeș, Vasile, Dreptul asigurărilor-curs universitar, ediția a II-a,
Editura Universul Juridic, București, 2011.
2. Sferdian, Irina, Dreptul asigurărilor, ediția a II-a, Editura C.H. Beck,
București, 2009.