Manifestul de Suprarealism de

André Breton 1,924

[Este interesant de observat similitudinile această muncă de acţiuni, cu Arta de zgomot, un manifest propune o abordare cu totul nou la muzică. - LMC]

Atât de puternic este credinţa în viaţă, în ceea ce este cel mai fragil în viaţă - viaţa reală, vreau să spun - că, în cele din urmă această credinţă este pierdut. Omule, visător înrăit,

nemulţumirea de zi cu zi mai mult cu destinul său, are dificultăţi în evaluarea obiectele el a fost condus de a utiliza, obiecte care nepăsare sa a adus de calea lui, sau care le-a

câştigat prin eforturi proprii, aproape întotdeauna, prin eforturile sale , pentru că el a fost de acord să lucreze, cel puţin el nu a refuzat să îşi încerce norocul (sau ceea ce el numeşte norocul lui!). În acest moment se simte extrem de modeste: el stie ce femeile pe care le-a

avut, ce afacerile prostie el a fost implicat într; el este impresionat de averea sa sau de sărăcie, în acest sens, acesta este încă un prunc nou-născut şi, ca şi pentru aprobarea a

conştiinţei sale, mărturisesc că o va face foarte bine fără el. Dacă el încă mai păstrează o anumită luciditate, tot ce pot face este să se întoarcă spre copilărie care, totuşi, ghiduri si mentori gresita poate avea-o, încă loveşte-l ca într-un fel fermecătoare. Acolo, absenţa

oricărei restricţii cunoscute îi permite punctul de vedere al mai multor vieţi a trăit puţin o dată, această iluzie devine ferm înrădăcinate în el, acum el este interesat doar de

trecătoare, facilitatea de extremă a totul. Copiii porni în fiecare zi fără griji în lume. Totul este aproape la îndemână, cel mai rău condiţiile materiale sunt bine. Pădure sunt de

culoare albă sau neagră, una nu va dormi. Dar este adevărat că noi nu ar îndrăzni de risc până în prezent, acesta nu este doar o chestiune de distanţă. Ameninţare este îngrămădite la ameninţare, o randamentelor,

abandonează o parte din terenul care urmează să fie cucerit. Această imaginaţie care nu cunoaşte frontiere este de acum înainte, permisiunea de a fi exercitat doar în strictă

conformitate cu actele cu putere de o utilitate arbitrare, este incapabilă să-şi asume acest rol inferior pentru foarte mult timp şi, în imediata apropiere a anului XX-lea, în general,

preferă să renunţe la om la soarta lui lusterless. Deşi acesta poate încerca mai târziu pentru a trage el însuşi împreună la prilej, au simţit

că este pierderea de grade lent toate motiv pentru viata, incapabil ca el a devenit de a fi în măsură să naştere unor situaţii excepţionale, cum ar fi dragostea, el va reuşi cu greu.

Acest lucru este de acum înainte, pentru că el face parte din trup şi suflet la o necesitate imperioasă practice, care solicită atenţia sa constantă. Nici unul dintre gesturile sale vor fi

expansiv, nici una din ideile sale generoase sau de anvergură. În ochii mintii lui, evenimente reale sau imaginare va fi văzut numai în care se referă la un talmeş-balmeş de

evenimente similare, evenimente în care el nu a participat, evenimente avort. Ce ti-am spus: el va judeca le în relaţie cu una din aceste evenimente ale căror consecinţe sunt mai

liniştitoare decât celelalte. La nici un cont va el a le vizualiza ca salvarea lui.

Imaginaţia Beloved, ceea ce am dori cel mai mult în tine este calitatea dvs. de unsparing.

Acolo rămâne nebunie, "nebunia ca unul blochează sus", aşa cum a fost descrisă munţii. Această nebunie sau un alt .... Ştim cu toţii, de fapt, că nebun datorează incarcerarea lor la un număr mic de acte condamnabile din punct de vedere şi că, dacă nu pentru aceste acte libertatea lor (sau ceea ce vedem ca libertatea lor) nu ar fi ameninţată. Sunt dispus să admită că acestea sunt, într-o oarecare măsură, victime ale imaginaţiei lor, în măsura în care induce nu le să se acorde atenţie anumite norme - în afara de care specia se simte ameninţată - care suntem cu toţii ar trebui să cunoască şi să respecte . Dar, indiferenţa lor profund pentru modul în care ne judeca ei, şi chiar la pedepse diferite făceau afară de acestea, ne permite să presupunem că ei obţin o mare de confort şi consolare din imaginaţia lor, că se bucură de nebunia lor, suficient pentru a îndura crezut că valabilitatea sa nu se extinde dincolo de ei înşişi. Şi, într-adevăr, halucinaţii, iluzii, etc, nu sunt o sursă de neînsemnate placere. Cele mai bune controlată împărtăşeşte senzualitatea de el, şi ştiu că există multe seri când mi-ar bucuros că o parte destul de care, în timpul paginile ultima L'lui Taine Intelligence, indulges în unele nelegiuiri curios. Am putea petrece toata viata prying pierde secretele nebun. Aceşti oameni sunt cinstiţi la o vina, iar naivitatea lor nu are nici un egal, dar a mea. Christopher Columbus ar trebui să aibă stabilite de a descoperi America, cu o grămadă de nebuni. Forma şi modul în care această notă nebunie a luat, şi a îndurat.   Nu este teama de nebunie, care ne va obliga să părăsească pavilion al imaginaţiei furled. Cazul împotriva cererile atitudinea realistă pentru a fi examinate, după caz, faţă de atitudinea materialiste. Acesta din urmă, mai poetic, de fapt, decât prima, desigur presupune din partea omului un fel de mândrie monstruoase, care, desigur, este monstruos, dar nu o degradare noi şi mai complet. Acesta ar trebui să toate de mai sus să fie privit ca o reacţie de bun venit împotriva anumitor tendinţe ridicol de spiritism. În cele din urmă, nu este incompatibilă cu o anumită nobleţe de gândire. Prin contrast, atitudinea realistă, inspirat de pozitivismul, de la Saint Thomas Aquinas la Anatole France, în mod clar mi se pare a fi ostile la orice avansarea intelectuală sau morală. Detest-o, pentru că este formată din mediocritate, ură, vanitate şi plictisitoare. Acesta este această atitudine, care azi dă naştere la aceste cărţi ridicol, aceste piese jignitoare. Se hrăneşte în mod constant pe şi derivă puterea de la ziare şi stultifies atât stiinta si arta de asiduu măgulitor cel mai mic de gusturi; claritate vecină cu prostia, o viaţă de câine. Activitatea de cele mai strălucite minţi simte efectele acesteia; legea cel mai mic numitor comun în cele din urmă prevalează asupra lor aşa cum se întâmplă pe celelalte. Un rezultat amuzant al acestei stări de lucruri, în literatura de exemplu, este furnizarea generos de romane. Fiecare persoană adaugă cu caracter personal lui mic "observaţie" pentru a întregi. Ca un antidot curăţarea la toate acestea, M. Paul Valéry recent a sugerat ca o antologie fi elaborate în care cea mai mare număr posibil de deschidere pasaje din romanele fi oferite; nebuniei rezultate, el a prezis, ar fi o sursă de edificare considerabile. Autorii mai renumit ar fi incluse.

O astfel de deşi reflectă de credit minunat pe care Paul Valéry, ceva timp în urmă, vorbind de romane, ma asigurat că, în măsura în care el a fost în cauză,el va continua să se abţină de la scris: "Marquise ieşit la cinci." Dar el a ţinut de cuvânt? În cazul în care stilul pur informativ, din care doar teză citat este un prim exemplu, este practic regula, mai degrabă decât excepţia în forma roman, este pentru că, în toate corectitudine, ambiţia autorului este strict circumscris. Circumstanţiale, inutil de natura specifică a fiecărui de notatii lor duce mă face să cred că acestea sunt lansează o glumă pe seama mea. I am crutat nici măcar unul dintre Aşa se face că cea mai mică personajului: el va fi fairhaired? Care va fi numele lui? vom primul-l întâlnească pe timpul verii? Deci, multe întrebări rezolvate o dată pentru totdeauna, ca şansă dirijează; singura putere discreţionară ma lăsat este de a închide cartea, pe care am grijă să faci undeva în imediata apropiere a primei pagini. , Precum şi descrierile! Nu există nimic care să Vacuity lor pot fi comparate; ele nu sunt altceva decât atât de multe imagini suprapuse, luate de la unele stoc de marfuri, pe care autorul utilizează mai multe şi mai multe ori de câte ori el alege; el apucă posibilitatea de a-mi biletul de cărţi poştale, el încearcă să facă eu sunt de acord cu el despre cliseele:

Sala mică în care tânărul a fost demonstrat a fost acoperit cu tapet galben: s-au muscate la ferestre, care au fost acoperite cu perdele muselină; soarele setarea arunca o lumină aspră peste setarea intreaga .... Nu a fost nimic special cu privire la camera. De mobilier, din lemn galben, a fost tot foarte vechi. O canapea cu un spate inalt transformat în jos, un tabel de formă ovală vizavi de canapea, o masa de toaleta şi o oglindă în raport cu pierglass, unele scaune de-a lungul zidurilor, două sau trei gravuri de nici o valoare portretizarea unele fete germane cu păsările în mâini - -au fost astfel de mobilier. (Dostoievski, Crimă şi pedeapsă)

  I sînt în nici un chef să recunoască faptul că mintea este interesat de sine, care ocupă cu aceste probleme, chiar şi iute. Se poate argumenta că această şcoală-descriere Băiatul are locul său, şi că, în această conjunctură a cartii, autorul are motivele lui pentru impovareaza mine. Cu toate acestea, el este pierde timpul, pentru că refuză să intre în camera lui. Alţii "lene sau de oboseala, nu mă interesează. Eu am instabilă prea o noţiune de continuitatea de viaţă a egala sau a compara momentele mele de depresie sau slăbiciune cu momente de meu cel mai bun. Atunci când un încetează să se simtă, eu sunt de un aviz ar trebui să taci. Si mi-ar place la sine înţeles că eu nu sunt acuzându-l de condamnare sau de lipsa de originalitate ca atare. Eu spun doar că nu-mi iau act special, de momente gol din viaţa mea, că aceasta poate fi nedemn pentru orice om de a cristaliza cele care par să-l să fie aşa. I se, cu permisiunea dumneavoastră, ignora descrierea pe care camera de zi, şi mulţi mai place. Nu asa repede, acolo; Primesc în zona de psihologie, un subiect despre care voi fi atenţi să nu glumă. Autorul atacuri un caracter si, acest lucru fiind stabilit pe baza, parade eroul său încoace şi încolo în întreaga lume. Indiferent ce se întâmplă, acest erou, ale

căror acţiuni şi reacţii sunt admirabil previzibile, nu este obligat de a contracara sau suparata - chiar dacă el pare că el este - calculele de care este obiectul. Curenţii de viaţă poate apărea pentru a ridica-l, roll-l peste, arunca-l jos, el va aparţine în continuare la acest tip de readymade umane. Un simplu joc de şah, care nu mă interesează în cel mai puţin - om, oricine ar putea să fie, fiind pentru mine un adversar mediocre. Ceea ce eu nu pot suporta sunt cele discuţii mizerabil în raport cu astfel de şi o astfel de mutare, din moment ce câştiga sau a pierde nu este în cauză. Şi dacă jocul nu este în valoare de lumânare, în cazul în care motiv obiectiv are un loc de muncă îngrozitoare - într-adevăr, după cum o face - de a servi celui care solicită aceasta, nu este montarea şi bună pentru a evita orice contact cu aceste categorii? "Diversitatea este atât de mare ca fiecare sunet diferite de voce, fiecare pas, tuse, fiecare ştergeţi a nasului, fiecare Strănut ...."* (Pascal.) Dacă într-un cluster de struguri nu există doi la fel, de ce a face tu ca eu sa descrie acest struguri de altă parte, de către toate celelalte, de ce vrei sa faci o struguri gustoase? Creierele noastre sunt distrus de mania incurabile de care doresc să facă cunoscut necunoscut, clasificate. Dorinţa de analiză victorii pe mai sentimentele .** (Barres, Proust.) Rezultatul este declaraţiile de lungime nejustificate a căror putere convingătoare se datorează exclusiv insolitul lor şi care impresiona cititorul numai de calitatea abstractă a vocabularul lor, care, în plus este prost definit. În cazul în care idei generale care filosofia a ceea ce, prin urmare venit cu ca subiecte de discuţie evidenţiat prin însăşi natura lor incursiune lor definitiv într-o zonă mai larg sau mai general. Mi-ar fi primul care să salute vestea cu bucurie. Dar, până în prezent nu are nimic de fost, dar ripostă idle; flash-uri de spirit şi subtilităţile alte vie în disimularea de la noi crezut adevărat în căutare de sine, în loc de concentrarea pe obţinerea de succese. Mi se pare că fiecare act este justificare proprie, cel puţin pentru persoane care a fost capabil de a comite el, că este dotat cu o putere radiantă care cea mai mică şi luciul este sigur să scadă. Din cauza acestei luciu, chiar într-un sens încetează să se întâmple. Aceasta câştigurile nimic de-a fi, astfel, distinse. Eroii Stendhal sunt supuse la comentarii şi evaluări - evaluări, care sunt mai mult sau mai putin succes - făcută de către autor, care nu se adaugă un pic la gloria lor. În cazul în care noi într-adevãr a le găsi din nou, este de la punctul în care Stendahl le-a pierdut.   Suntem trăiesc încă sub domnia lui logica: aceasta, desigur, este ceea ce am fost la conducere. Dar, în această zi şi de vârstă metode logice sunt aplicabile numai la rezolvarea problemelor de interes secundar. Raţionalism absolută, care este încă în vogă ne permite să ia în considerare numai faptele legate direct de experienţa noastră. Se termină logic, dimpotrivă, ne scape. Este inutil să adăugăm că experienţa în sine a găsit în sine ce în ce mai circumscrisă. Aceasta paşi înainte şi înapoi, într-o cuşcă din care este mai mult şi mai dificil de a face emerge. Este prea se inclina pentru sprijinul pe ceea ce este cel mai necesar imediat, şi este protejat de santinele de bun-simţ. Sub pretextul de civilizaţie şi progres, am reuşit să alunge de la cont de faptul că tot ceea ce poate mod corect sau greşit fi denumit superstitie, sau de fantezie, este interzis orice fel de căutarea adevărului, care nu este în conformitatea cu practicile acceptate. A fost,

aparent, din întâmplare pură că o parte a lumii noastre mentale care nu am pretins a fi în cauză cu orice mai mult timp - şi, în opinia mea, de departe cea mai importantă parte - a fost adus înapoi la lumină. Pentru aceasta trebuie să dăm datorită descoperirilor de Sigmund Freud. Pe baza acestor descoperiri un curent de opinie se formează în final, prin care explorator umane va fi în măsură să efectueze ancheta sa mult mai departe, autorizate ca el va fi de acum înainte, nu să se limiteze numai la cele mai realităţile de sumar. Imaginatia este, probabil, pe punctul de a reafirmă în sine, de reclamarea drepturile sale. În cazul în adâncimi de mintea noastră să conţină în interiorul ei ciudat forţe capabile să sporind cele de pe suprafata, sau de a duce o luptă victorioasă împotriva lor, nu există toate motivele să profite de ele - în primul rând să profite de ele, apoi, dacă este nevoie, să-şi prezinte -le la controlul raţiunii noastre. Analistii înşişi au totul pentru a obţine de acesta. Dar, trebuie remarcat faptul că nici un mijloc a fost desemnat a priori, pentru realizarea acestui angajament, că până la noi aceasta poate fi interpretată ca fiind provincia de poeţi, precum şi savanţi, şi că succesul său nu este dependent de mai mult sau mai puţin căi capricios, care va fi urmat.   Freud, în mod foarte corect a adus facultăţilor sale critice să poarte asupra vis. Acesta este, de fapt, inadmisibil că această parte considerabilă a activităţii psihice (dat fiind că, cel puţin de la naştere a omului până la moartea sa, a crezut oferă nici o soluţie de continuitate, suma de momente de vis, din punctul de vedere al timpului, şi luând în considerare decât în momentul pur visezi, că este visele de somn, nu este inferior la suma de momente de realitate, sau, pentru a fi mai precis limitarea, momentele de veghe) a fost atât de astăzi încă extrem de neglijată . Întotdeauna am fost uimit la fel de observator obişnuit dă crezare atât de mult mai multe şi mai acordă o importanţă atât de mult mai mult pentru a veghe evenimente decât cele care apar în vise. Aceasta se datorează faptului că omul, atunci când acesta încetează să mai dormi, este mai presus de toate jucărie de memoria lui, şi în memoria sa stare normală face plăcere să reconstituie slab pentru el circumstanţele de vis, în stripare cu privire la orice importanţă reală, şi în respingând factor determinant numai din punctul în care el crede că a lăsat-o cu câteva ore înainte: această speranţă firmei, această preocupare. El este sub impresia a ceva continuă, care este valoros. Astfel, visul se află redus la o paranteza simplă, aşa cum este noapte. Şi, la fel ca noaptea, visele, în general, contribuie prea puţin la promovarea înţelegerii noastre. Această stare de lucruri curios mi se pare a face apel la anumite reflecţii: 1) În limitele în care funcţionează (sau sunt gândit să opereze), vise da la fiecare probă de a fi continuă şi prezintă semne de organizare. Memoria singura arrogates la sine dreptul de a extras de la vise, să ignore tranziţii, precum şi de a descrie pentru noi, mai degrabă o serie de vise decât vis în sine. De asemenea, la un moment dat avem doar o noţiune distinctă a realităţilor, a căror coordonare este o chestiune de voinţă .* (de cont trebuie să se ţină seama de adâncimea de vis. În cea mai mare partea I a păstra numai ceea ce am pot culege de la straturile sale cele mai superficiale. Ce-am bucura de cea mai contempla despre un vis este tot ceea ce chiuvete inapoi sub suprafaţa într-o stare veghe, tot ce mi-am uitat despre activităţile mele în cursul din ziua precedentă, frunze

întuneric, ramuri prost. În "realitate", de asemenea, prefer să nu cadă.) Ce este demn de remarcat este faptul că nimic nu ne permite să presupun o disipare mai mare a elementelor din care este constituit vis. Îmi pare rău că trebuie să vorbească despre ea în conformitate cu o formulă care, în principiu, exclude vis. Când va ne-am dormit logicieni, filosofi de dormit? Aş dori să dormi, pentru a mă predea la visători, modul de predare-am să mă cei care au citit-mă cu ochii larg deschise; în scopul de a opri, impunând, în acest tărâm, ritmul conştientă de gândire meu. Poate ca visul meu Rezultă de aici că ultima noapte de noapte înainte, şi va fi continuat în noaptea următoare, cu o stricteţe exemplară. Este foarte posibil, aşa cum se spune. Si din moment ce nu a fost dovedit în mai mică că, în acest sens, "realitatea", cu care am păstrat ocupat continuă să existe în stare de vis, că nu se scufunda înapoi în jos, în imemoriale, de ce ar trebui să nu acorde visele ceea ce am ocazional refuza realitatea, care este, această valoare de certitudine, în sine, care, în timp propriile sale, nu este deschis pentru a repudiere meu? De ce ar trebui să nu aştepta de la un semn de vis mai mult decât am aştepta de la un anumit grad de conştiinţă, care este mai acută de zi cu zi? Imposibil de vis, de asemenea, să fie utilizat în rezolvarea întrebările fundamentale ale vieţii? Sunt aceste întrebări la fel într-un caz ca şi în celelalte şi, în vis, a face aceste întrebări există deja? Este visul oricărui mai puţin restrictive sau punitive decât restul? Eu sunt tot mai vechi şi, mai mult decât ca realitatea la care cred că subiectul mine, aceasta este, probabil, visul, diferenţa cu care am trata vis, care ma face sa cresc vechi. 2) Să-mi revin din nou la starea de trezire. Nu am de ales, dar să ia în considerare este un fenomen de interferenţă. Nu numai de afişare mintea, în această stare, o tendinţă de ciudat de a pierde reperele (după cum reiese din aluneca şi greşelile secretele care încep doar pentru a fi dezvăluite la noi), dar, ceea ce este mai mult, nu pare că, atunci când mintea funcţionează în mod normal, într-adevăr un răspuns la ceva, dar sugestiile care vin la el de la adâncimi de întuneric în acea noapte la care Felicit-o. Cu toate acestea condiţionat, acesta poate fi, soldul acestuia este relativă. Ea abia îndrăzneşte exprima în sine şi, dacă nu, ea se limitează la a verifica dacă astfel şi o astfel de idee, sau cum şi o astfel de femeie, a făcut o impresie pe ea. Ce impresie că ar fi apăsat greu de spus, prin care se arată gradul de subiectivitate sale, şi nimic mai mult. Această idee, aceasta femeie, aceasta deranjează, acestea au tendinţa să devină mai puţin severă. Ceea ce fac ei este de a izola mintea timp de o secundă de la ei cu solvent şi spiritul se la cer, după cum frumos precipitatul se poate, că este. Când totul altceva nu reuşeşte, atunci solicită şansă, o divinitate chiar mai obscur decât alţii cărora li se atribuie toate aberaţiile sale. Cine poate spune pentru mine că unghiul prin care această idee, care afectează îi este oferit, că ceea ce îi place în ochi de femeie care nu este tocmai ceea ce link-uri este de a visa sale, se leagă-l la aceste fapte fundamentale care, din vina proprie , le-a pierdut? Şi dacă lucrurile au fost diferite, ceea ce ar putea ea să fie capabil să? Aş dori să îi furnizeze cu tasta de la acest coridor. 3) mintea omului care viseaza este pe deplin mulţumit de ceea ce se întâmplă cu el. Problema chinuitor de posibilitate nu mai este pertinentă. Kill, zbura mai repede, dragoste la conţinut inimii tale. Şi dacă ar trebui să mori, nu sunt anumite

reawaking printre cei morţi? Să vă fie efectuate de-a lungul, evenimente nu va tolera interferenţe dumneavoastră. Sunteţi fără nume. Uşor de tot ceea ce este de nepretuit. Ce motiv, vă întreb, un motiv atât de vast de mult decât celălalt, face ca visele par atât de naturale şi permite-mi să urez bun venit fără rezerve un talmeş-balmeş de episoade aşa de ciudat faptul că acestea ar putea confunda mine acum ca am scris? Şi totuşi, eu pot să cred că ochii, urechile mele; aceasta zi mare a sosit, aceasta bestie a vorbit. În cazul în care trezesc omului este mai greu, dacă se rupe vraja prea brusc, este pentru că el a fost condus de a face prea sărace pentru el o noţiune de ispăşire. 4) Din momentul în care acesta este supus unui examen metodic, atunci când, prin mijloace încă urmează a fi stabilite, vom reuşi în înregistrarea conţinutul visele în ansamblul lor (şi că presupune o disciplina de memorie care acoperă generaţii; dar cu toate acestea, începe să ne de luând act de faptele mai importante), atunci când graficul său se va extinde cu volumul de neegalat şi regularitatea, putem spera că misterele care de fapt nu se va da drumul spre mare mister. Eu cred în rezoluţia viitoare a acestor două state, vis si realitate, care sunt aparent atât de contradictorii, într-un fel de realitate absolută, o surreality, în cazul în care se poate vorbi aşa. Acesta este în căutare de acest surreality că eu am de gând, anumite nu să-l găsiţi, dar nu prea neatent de moartea mea pentru a calcula-o anumită măsură uşoară bucuriile de posesia sa. O poveste este de spus în conformitate cu care Saint-Pol-Roux, ori în trecut, utilizate pentru a avea un anunţ postat pe uşa de conac în Camaret lui, în fiecare seară înainte de a mers la culcare, care se va citi: POET ESTE DE LUCRU. Un mult mai mult ar putea fi spus, dar în trecere, am vrut doar sa atinga pe un subiect care, în sine, ar necesita o discuţie foarte lungă şi mult mai detaliate; Am să mă întorc la ea. În acest moment, intenţia mea a fost pur şi simplu pentru a marca un punct de notând ura de minunat care furie în anumite bărbaţi, această absurditate sub care încearcă să-şi îngroape ea. Să nu ne fileu de cuvinte: minunata este întotdeauna frumos, ceva minunat este frumos, de fapt, doar minunat este frumos.     În domeniul literaturii, doar minunat este de natură să fecundating lucrări care aparţin într-o categorie inferioară, cum ar fi roman, şi, în general vorbind, tot ce implică povestiri. Lewis "Calugarul este o dovadă a acestui admirabil. Acesta este perfuzat în întreaga cu prezenţa minunat. Cu mult înainte ca autorul a eliberat personajele sale principale de la toate constrângerile temporale, unul dintre ele se simte gata să acţioneze cu o mândrie fără precedent. Aceasta pasiune pentru eternitate, cu care acestea sunt în mod constant stârnit dă o intensitate de neuitat la chinuri lor, precum şi de a mea. Vreau să spun că această carte, de la început până la sfârşit, şi în cel mai pur mod imaginabil, exercită un efect de exaltarea numai la acea parte a minţii care aspiră să părăsească pământ şi că, deposedată de o parte nesemnificativă a parcelei sale, care face parte din perioada în care a fost scrisă, aceasta constituie un model de

precizie şi de grandoare nevinovat .* (Care este admirabil despre fantastic este că nu există nimic mai este fantastic: nu există decât real.) Mi se pare că nici unul mai bun a fost făcut, şi că personajul Mathilda, în special, este cel mai în mişcare crearea că se poate de credit la acest mod figurativ în literatura de specialitate. Ea este un personaj mai puţin decât o ispită continuă. Iar în cazul în care un personaj nu este o ispită, ceea ce este el? O ispită extremă, ea. În Calugarul nimic "este imposibil pentru el, care îndrăzneşte încercaţi să" îi dă plin sale, măsură convingătoare. Ghosts joacă un rol logic în carte, deoarece mintea critice nu profite de ele în scopul de a le litigiu. Pedeapsa Ambrosio este, de asemenea, tratate într-un mod legitim, din moment ce este în cele din urmă acceptată de către facultate critice ca deznodământul naturale. Poate parea arbitrar din partea mea, atunci când se discută minunata, de a alege acest model, de la care atât literaturile nordice si Literaturi orientale au împrumutat timp şi de timp, nu din nou, pentru a menţiona literaturile religioase din fiecare ţară. Acest lucru se datorează faptului că cele mai multe dintre exemplele pe care aceste literaturile ar fi putut să-mi mobilat cu sunt afectate de puerility, pentru simplul motiv că acestea sunt adresate copiilor. La o vârstă fragedă, copiii sunt înţărcaţi pe minunata, iar mai târziu aceştia nu reuşesc să se menţină un virginitatea suficient de spirit a se bucura de bine basme. Indiferent cât de fermecător ele pot fi, un om cultivat ar crede că el ar fi fost să reveniţi la copilărie prin hrănirea el însuşi în basme, şi eu sunt primul care admite că toate aceste poveşti nu sunt potrivite pentru el. Tesatura de improbabilităţi adorabil trebuie să se facă un fleac mai subtil mai mari ne dezvoltăm, iar noi suntem încă la vârsta de aşteptare pentru acest tip de paianjen .... Dar facultăţile nu se schimba radical. Frica, atragerea de neobişnuite, sansa, gustul pentru lucrurile extravagante sunt toate dispozitivele pe care le putem apela întotdeauna la fără teama de înşelăciune. Nu sunt basme care urmează să fie scrise pentru adulţi, basme încă aproape albastru. Minunat, nu este acelaşi în fiecare perioadă a istoriei: ea împărtăşeşte într-un fel obscur de un fel de revelaţie general numai fragmente din care vin la noi: sunt ruinele romantice, manechin moderne, sau orice alt simbol capabil să care afectează sensibilitatea uman pentru o perioadă de timp. În aceste domenii, care ne fac să zâmbet, nu există încă portretizat agitaţie incurabili umană, şi de aceea am să le ia în considerare şi de ce le-am judeca inseparabil de anumite producţii de geniu, care sunt, mai mult decât alţii, dureros de afectate de acestea. Ele sunt gibbets Villon a lui, greci a lui Racine, canapele lui Baudelaire. În care coincid cu o eclipsa de gust am făcut de a suporta, am noţiunea ale căror gust este imaginea unui spot mare. În mijlocul prostul gust din timpul meu mă străduiesc să meargă mai departe decât oricine altcineva. Ar fi fost eu, a avut-am trăit în 1820, I "calugarita sângerare," Eu, care nu ar fi ferite de acest viclean şi banal "Să ne ascunde" DREPT Cuisin parodică vorbeşte, acesta ar fi fost eu, eu, care ar fi reveled în metafore enorme, după cum spune el, toate fazele de disc de argint "." Pentru astazi ma gandesc la un castel, din care jumătate nu este neapărat în ruine; acest castel aparţine mine, am o poza intr-un cadru rustic, nu departe de Paris. Dependinţe sunt prea numeroase pentru a menţiona, şi, ca şi pentru interior, a fost îngrozitor de restaurat, în astfel încât să nu lasă nimic de

dorit din punctul de vedere al confortului. Automobile sunt parcate în faţa uşii, a ascuns de la umbra copacilor. Câteva dintre prietenii mei locuiesc aici, ca invitaţi permanenţi: nu există Louis Aragon lăsând; el doar are timp suficient pentru a te salut; Philippe Soupault se trezeste cu stele, şi Paul Eluard, Eluard marele nostru, încă nu a venit acasă. Există Robert Desnos şi Roger Vitrac pe motive poring peste un edict vechi pe duelling; Georges Auric, Jean Paulhan; Max Morise, care rânduri atât de bine, şi Benjamin Péret, ocupat cu ecuatiile lui cu păsări; şi Joseph Delteil; şi Jean Carrive; şi Georges Limbour, şi Georges Limbours (există o acoperire întreagă de Georges Limbours) şi Marcel Noll, nu există T. Fraenkel ondularea la noi de la balon captiv său, Georges Malkine, Antonin Artaud, Francis Gerard, Pierre Naville, J .- A. Boiffard, şi după ce le-Jacques Baron şi fratele său, frumos şi cordiale, şi atâţia alţii în afară, şi femei superbe, aş adăuga. Nimic nu este prea bun pentru aceşti oameni tineri, dorinţele lor sunt, ca de avere, atat de multe comenzi. Francis Picabia vine să ne plătească un apel, şi săptămâna trecută, în sala cu oglinzi retrovizoare, am primit o anumită Marcel Duchamp pe care nu am avut până acum cunoscute. Picasso a merge de vânătoare în cartier. Spiritul de demoralizare a ales domiciliul în castel, şi este cu aceasta avem de a face de fiecare dată când este vorba de o problemă de contact cu semenii noştri, dar uşile sunt mereu deschise, şi unul nu începe cu "mulţumesc" pe toată lumea, stii tu. Mai mult decât atât, singurătatea este vasta, noi nu avem a alerga de multe ori una în alta. Şi oricum, nu este ceea ce contează că am fi maestri de noi înşine, comandanţii de femei, precum şi de dragoste de asemenea?I se fi dovedit vinovat de necinste poetice: toată lumea va merge parada despre a spune că eu trăiesc pe rue Fontaine şi că el va avea nici una din apa care curge din acestea. Pentru a fi sigur! Dar este el sigur că acest castel în care am cordial invita el este o imagine? Ce se întâmplă dacă acest castel existat cu adevărat! My oaspeţii sunt acolo pentru a dovedi că nu; capriciu lor este luminos drumul care duce la ea. Suntem într-adevăr în direct de fanteziile noastre atunci când ne dau liber domniei lui pentru ei. Şi cum ar putea face ceea ce s-ar putea deranja de altă parte, acolo, în condiţii de siguranţă la adapost de urmărirea sentimentale şi la locul trysting de oportunităţi?     Omul propune si dispune. El şi numai El poate determina dacă acesta este complet stăpîn pe sine, adică, dacă îşi menţine corpul dorinţelor sale, de zi cu zi mai periculoasa, într-o stare de anarhie. Poezie învaţă să-l. Se poartă în ea însăşi de compensare perfect pentru nenorocirile am îndura. Acesta poate fi, de asemenea, un organizator, daca vreodata, ca rezultat al unei dezamăgire mai puţin intim, am contempla ia în serios. Că vine ceasul când acesta decretele sfârşitul de bani şi de la sine, va rupe pâine cerului pentru pământ! Nu va fi în continuare întruniri pe pieţe publice, şi mişcările niciodată nu îndrăznea să sperăm participe in alegeri Adio absurde, visele abis de întuneric, rivalităţi, răbdarea prelungit, de zbor ale anotimpurilor, ordinea artificială de idei, rampa de pericol, timp pentru tot! Mai trebuie doar să ia probleme de a practica poezie. Nu este oare revin noi, care locuiesc deja în afara acesteia, pentru a încerca şi să

impună ceea ce am apăsat pentru a fi cazul nostru, pentru a urma anchetei, a? Nu probleme dacă există o anumită disproporţie între această aparare si ilustrare care va urma. A fost o chestiune de a merge înapoi la sursele de imaginaţie poetică şi, ceea ce este mai mult, a rămas acolo. Nu că am pretenţia că a făcut acest lucru. Este nevoie de o mare de curaj pentru a încerca să creeze un al rămas în aceste regiuni îndepărtate în cazul în care totul pare la prima să fie atât de ciudat şi dificil, cu atât mai mult, dacă o vrea să încercaţi să vă luaţi pe cineva acolo. În plus, o nu este niciodată sigur de a fi într-adevăr acolo. Dacă unul se întâmplă la tot ce probleme, o s-ar putea precum şi opresc în altă parte. Fii ca, ea poate, este faptul că modul de a acestor regiuni este marcat în mod clar, şi că pentru a atinge obiectivul adevărat este acum doar o chestiune de capacitatea calatorilor de a îndura.     Suntem cu totii mai mult sau mai puţin conştient de drum călătorit. Am avut grijă să se refere, în cursul unui studiu de caz de Robert Desnos intitulat ENTREE DES medii, * (a se vedea Les Pas perdus, publicat de NRF) că am fost dus la "concentreze atenţia asupra mea mai mult sau mai puţin parţiale propoziţii, care, atunci când unul este destul de singur şi pe punctul de a adormi, devin perceptibile pentru minte, fără posibil său fiind de a descoperi ce provocat de ei. " Am avut apoi atunci chiar a încercat aventura poetice cu minimum de riscuri, care este, aspiraţiile mi-au fost aceleaşi ca şi în care sunt astăzi, dar am încredere în greoi de formulare să mă ţină de la persoanele de contact inutil, persoane de contact din care am complet dezaprobate. Această atitudine a implicat o modestie de gândire vestigii anumitor din care eu încă mai păstrează. La sfârşitul vieţii mele, am gestionează, fără îndoială, de a vorbi cu mare efort de modul în care oamenii vorbesc, să-mi cer scuze pentru vocea mea şi gesturile mele câteva rămase. Virtutea cuvântului vorbit (şi cuvântul scris cu atât mai mult), mi sa părut a deriva de la Facultatea de foreshortening într-un mod izbitor expoziţia (deoarece nu a fost expunere) de un număr mic de fapte, poetice sau de altă natură, de pe care am făcut eu însumi această substanţă. Am ajuns la concluzia că Rimbaud nu a procedat nici un mod diferit. Am fost compus, cu o preocupare pentru soi care merita mai bine, poezii final al Mont de Piete, care este, am reuşit să extragă de la liniile de martor al acestei cărţi un avantaj incredibil. Aceste linii au fost închise ochiul la operaţiunile de gandire pe care am crezut am fost obligat să păstreze ascunse de la cititor. Nu a fost minciunii din partea mea, dar dragostea mea de a şoca cititorul. Am avut iluzia unei complicitate posibil, pe care am avut mai multe şi mai multe dificultăţi în a renunţa. Am avut început să preţuim cuvinte excesiv pentru spaţiul pe care permit în jurul lor, pentru a tangencies lor cu nenumărate alte cuvinte pe care nu am rostesc. PADUREA poem BLACK derivă tocmai din această stare de spirit. Ea mi-a luat şase luni pentru a scrie, şi vă pot lua cuvântul meu pentru ea că nu am de repaus o singură zi. Dar acest lucru a derivat din avizul am avut de la mine în acele zile, care a fost ridicat, vă rugăm să nu mă judeci prea aspru. -Am bucura de aceste marturisiri prost. În acel punct cubiste pseudo-poezie a fost încercarea de a lua un punct de sprijin, dar au apărut lipsiţi de apărare din

creierul lui Picasso, şi am fost gândit pentru a fi la fel de plictisitor ca dishwater (şi încă mai am). Am avut o suspiciune ascuns, de altfel, că, din punct de vedere al poeziei am fost oprit pe drum greşit, dar am acoperit pariul meu cel mai bine cum am putut, lirismul sfidând cu salvos de definiţii şi formule (fenomene Dada aşteptau în aripi, gata să vină pe scenă) şi pretinde de a căuta o cerere de poezie de publicitate (am mers atât de departe încât să pretindă că la sfârşitul lumii, nu cu o carte buna, dar cu o reclama frumoasa pentru rai sau iad). În aceste zile, un om cel puţin la fel de plictisitor ca am, Pierre Reverdy, a fost scris: Imaginea este o creaţie pură a minţii. Ea nu poate fi nascut dintr-o comparaţie, dar dintr-o juxtapunere a două realităţi mai mult sau mai puţin îndepărtate. Mai mult relaţia dintre cele două realităţi juxtapuse este îndepărtate şi adevărat, cu atât mai puternic imaginea va fi - cu atât mai mare de putere sale emoţionale şi realitatea poetică ...* (Nord-Sud, martie 1918) Aceste cuvinte, cu toate acestea sibilinică pentru neiniţiaţi, au fost extrem de revelator, şi am meditat la ei pentru o perioadă lungă de timp. Dar, imaginea ocolit mine. Estetice Reverdy, un complet o estetică a posteriori, ma condus la greseala efectele pentru cauze. Acesta a fost în mijlocul tuturor acestor lucruri pe care am renunţat în mod irevocabil punctul meu de vedere.     Intr-o seara, de aceea, înainte de a-am adormit, am perceput, în mod clar articulat, aşa că era imposibil să schimbe un cuvânt, dar cu toate acestea scoase din sunet de orice voce, o expresie destul de ciudat, care a venit la mine, fără nici o relaţie aparent la evenimentele în care, în conştiinţa mea este de acord, am fost apoi implicat, o frază care mi sa părut insistent, o expresie, dacă pot fi atât de îndrăzneţ, care a fost să bată la fereastră. Am luat act sumare de aceasta şi pregătit să se deplaseze pe când caracterul sale organice atras atenţia mea. De fapt, această frază uimit mine: din păcate, nu pot să-l amintesc exact, dar a fost ceva de genul: "Nu este un om tăiat în două de către fereastra", dar nu putea fi vorba de ambiguitate, aşa cum a fost însoţit de către vizuală leşin image * (I Were un pictor, această descriere vizuale s-ar fi, fără îndoială, devenit mai importante pentru mine decât celălalt. Ea a fost cel mai sigur predispoziţiile mele anterioare, care a decis în cauză. Din acea zi, am avut ocazia să-şi concentreze atenţia mea în mod voluntar la similare apariţii, şi ştiu că sunt pe deplin clar ca fenomene auditive. Cu un creion si foaie albă de hârtie în mână, am putut urmări cu uşurinţă lor contururi. Aici, din nou nu este o chestiune de desen, dar pur şi simplu de a se identifica. aş putea, astfel înfăţişează un copac, un val, un instrument muzical, tot felul de lucruri de care sunt în prezent în incapacitate de a furniza chiar şi cele mai dure schita. Mi-ar cufunda în el, convins că voi găsi calea mea din nou, într-un labirint de linii care, la prima vedere, pare să fie merge nicăieri. şi, la deschiderea ochii mei, mi-ar lua impresie foarte puternică de ceva "vazut niciodata." dovada de ceea ce spun eu au fost furnizate de mai multe ori de către Robert Desnos: pentru a fi convins, o are numai pentru a frunzelor, prin paginile de numărul de emitere 36 din libres Feuilles care conţine mai multe

dintre desenele sale (Romeo şi Julieta, un bărbat a murit în această dimineaţă, etc), care au fost luate de către această revistă ca desenele de un nebun şi publicat ca atare.) a unui om de mers pe jos până la jumătatea tăiată de către o fereastră perpendicular pe axa corpului său. Dincolo de cea mai mică urmă de îndoială, ceea ce am vazut a fost simplu de reconstrucţie în spaţiu a unui om înclinat dintr-o fereastră. Dar această fereastră care au schimbat cu omul, am realizat ca am de-a face cu o imagine de un fel destul de rare, şi de tot ce am putut gândi a fost de a incorpora in materialul meu pentru construcţia poetică. Nu mai devreme a avut-am acordat această calitate decât a fost, de fapt, urmat de o serie întreagă de fraze, doar cu pauze scurte între ele, care ma surprins doar puţin mai puţin şi ma lăsat cu impresia de a fi gratuită a acestora, astfel ca am avut de control apoi exercitată asupra mine mi se părea iluzorie şi de tot ce am putut gândi a fost a pune capăt interminabile cearta furios în mine .* (Knut Hamsum atribuie acest fel de revelaţie la care am fost supus ce-i revin de foame, şi el nu poate fi greşit. (este de fapt nu am mânca în fiecare zi în această perioadă din viaţa mea) Cele mai multe. siguranţă manifestările pe care le descrie, în aceşti termeni sunt în mod clar la fel: "A doua zi m-am trezit la o oră mai devreme. Era încă întuneric. Ochii mei au fost deschise pentru o lungă perioadă de timp, când am auzit ceasul din apartamentul de mai sus greva de cinci. Am vrut să mă întorc la somn, dar nu am putut ; am fost largă treaz si o mie de ganduri au fost aglomerarea prin mintea mea. "Dintr-o data cateva fragmente bun venit în minte, destul de potrivite pentru a fi utilizate într-un proiect de dur, sau serializată, toate dintr-o dată am găsit, destul de întâmplător, fraze frumoase, fraze cum ar fi scris-am avut niciodată. Am repetat-le să mă încet, cuvânt cu cuvânt, au fost excelente. Şi nu erau încă mai vin. M-am trezit şi a luat un creion şi hârtie unii care au fost pe o masă în spatele patul meu. Era ca şi cum ar fi unele venă izbucni în mine, un cuvânt a urmat un alt, a găsit locul potrivit, adaptat la situaţia în sine, pe scena ingramadite scena, acţiunea sa desfăşurat, una după alta replica welled până în mintea mea, am fost eu bucură foarte mult. Gânduri a venit la mine atât de rapid şi a continuat să curgă atât de abundent că mi-am pierdut o întreagă serie de detalii delicate, pentru că creion mea nu a putut ţine pasul cu ei, şi totuşi m-am dus cât de repede am putut, mâna mea în mişcare constantă, nu am pierdut un minut. propoziţii a continuat să bine sus în mine, am fost însărcinată cu subiectul meu. "

Apollinaire a afirmat că picturile lui Chirico prima s-au făcut sub influenţa unor tulburări cenesthesic (migrene, colicile, etc).)   Complet ocupat aşa cum am mai fost cu Freud, la momentul respectiv, şi după cum am fost familiarizaţi cu metodele sale de examinare pe care am avut ocazia unele uşoară de a utiliza pe câţiva pacienţi în timpul războiului, am decis să obţină de la mine ceea ce noi am fost încercarea de a obţine de la ei, şi anume, un monolog vorbit cât mai rapid posibil, fără nicio intervenţie din partea facultăţilor critice, un monolog, prin urmare, unencumbered de către cea mai mică inhibiţie şi care a fost, cât mai atent posibil, asemănătoare cu gândit vorbite.

Ea a avut mi sa părut, şi încă mai are - modul în care fraza despre omul tăiat în două a venit la mine este o indicaţie a acesteia - că viteza de crezut ca nu este mai mare decât viteza de discurs, şi că crezut că nu are neapărat sfida limba, nici chiar pen-ul mişcă foarte repede. Acesta a fost în acest cadru de cont de faptul că Philippe Soupault - la care am avut mărturisit aceste concluzii iniţiale - şi am decis să cerni unele hârtie, cu un dispreţ demn de laudă pentru ceea ce ar putea rezulta dintr-un punct de vedere literar. Uşor de executare a făcut restul. Până la sfârşitul primei zile am fost capabili să citească faţă de noi înşine unele cincizeci sau atât de pagini obţinute în acest mod, şi începe pentru a compara rezultatele noastre. Toate în toate, paginile Soupault şi a mea s-au dovedit a fi extrem de asemănătoare: overconstruction acelaşi, deficienţe de natură similară, dar de asemenea, pe ambele părţi noastre, iluzia de o verva extraordinare, o mare emoţie, o alegere considerabilă de imagini de o calitate pe care noi nu ar fi fost capabil de a elabora un singur într-o scriere obişnuită, de o calitate foarte special şi de pitoresc, aici şi acolo, un puternic efect comic. Singura diferenţă dintre cele două texte mi sa părut să obţină, în esenţă, de la tempereaza noastre respective. Soupault fiind mai puţin statice decât a mea, şi, dacă el nu mintea mea, care oferă această critică o uşoară, de la faptul că el a făcut greşeala de a pune câteva cuvinte cu titlu de titluri din partea de sus de anumite pagini, presupun într-o spirit de mistificare. Pe de altă parte, eu trebuie să dea de credit în cazul în care creditul este datorată şi spune că el s-au opus în mod constant şi energic orice efort pentru a retuşa sau corecte, uşor cu toate acestea, orice trecerea de acest gen, care mi sa părut nefericită. In aceasta a fost, pentru a fi siguri, absolut dreapta .* (cred mai mult şi mai mult în infailibilitatea gîndirii mele cu privire la mine, iar acest lucru este prea corect. Cu toate acestea, cu acest gând-scris, în cazul în care una este la mila de distragere primul din afara, "ebullutions" poate avea loc. Ar fi de neiertat pentru noi de a pretinde în alt mod. Prin definiţie, gândire este puternică, şi incapabilă de recuperare a decalajului în sine, în eroare. vina pentru aceste deficienţe evidente trebuie să fie introduse pe sugestii care vin la acesta din afară.) Este, de fapt, destul de dificil de a aprecia diferitelor elemente prezente: se poate merge chiar atât de departe încât să spun că este imposibil să le aprecieze, la o primă lectură. Pentru tine care scriu, aceste elemente sunt, pe de o suprafaţă, la fel de ciudat la tine ca acestea sunt cu oricine altcineva, şi tu în mod natural se tem de ei. Poetic vorbind, ceea ce greve tu despre ei mai presus de toate este gradul lor extrem de absurditate imediate, calitatea acestui absurditate, la o mai atentă, fiind acela de a da drumul la tot admisibilă, totul legitim în lume: divulgarea unui anumit număr de proprietăţi precum şi de fapte obiective nu mai puţin, în ultimă analiză, decât altele. În omagiu adus Guillaume Apollinaire, care a avut tocmai a murit şi care, în mai multe rânduri, părea să-ne să fi urmat o disciplina de acest gen, fără însă au sacrificat pentru a se orice mijloace mediocre literare, Soupault şi am botezat noul mod de exprimare pură pe care am avut la dispoziţie noastre şi pe care ne-am dorit să treacă pe la prietenii noştri, cu numele de suprarealism. Eu cred că nu există nici un punct de astăzi în orice locuinţă suplimentare referitoare la acest cuvânt şi în sensul că am dat-o, iniţial a prevalat în general, pe sensul său Apollinarian. Pentru a fi chiar mai echitabil, am fi putut, probabil, preluat

SUPERNATURALISM cuvântul angajat de Gérard de Nerval, în dedicarea sa Filles de feu .* (Şi, de asemenea, de către Thomas Carlyle în Sartor Resartus ([Rezervă III] Capitolul VIII, "Natural Supernaturalism" ), 1833-34.), se pare, de fapt, că Nerval posedat la un tee spiritul cu care am pretinde o rudenie, Apollinaire care au posedat, dimpotrivă, dar zadarnic scrisoare, încă imperfectă, de suprarealism, care au arătat el însuşi fără putere de a da o idee valabilă teoretic de ea. Aici sunt două pasaje de Nerval, care mi se par a fi extrem de semnificative în acest sens: I sînt mergi la a explica pentru tine, draga mea Dumas, fenomenul de care aţi vorbit o scurtă perioadă de timp în urmă. Există, după cum ştiţi, povestitorii anumite care nu pot inventa fără a se identifica cu personajele imaginaţia lor a visat în sus. Vă amintiţi cât de convingător vechiul nostru prieten Nodier folosite pentru a spune cum aceasta ar fi fost nenorocire său în timpul Revoluţiei de a fi ghilotinat, unul a devenit atat de complet convins de ceea ce el a spus că unul a început să mă întreb cum a reuşit să aibă capul lui lipite spate pe. ... Si din moment ce ai fost destul de indiscret pentru a cita unul din sonetele compus din acest vis-SUPERNATURALISTIC de stat, ca germanii s-ar spune, va trebui să auzi pe toate. Le veţi găsi la sfârşitul volumului. Ele sunt aproape niciun obscur mai mult de metafizica lui Hegel sau memorabilia Swedenborg, şi-ar pierde farmecul lor, dacă acestea au fost explicate, în cazul în care ele au fost posibil; cel puţin recunosc în valoare de exprimare ....** (a se vedea, de asemenea, L'Idéoréalisme de Saint -Pol-Roux.) Cei care s-ar putea disputa dreptul nostru de a angaja suprarealismul termen în sens foarte speciale, care am înţeles că sunt extrem de necinstit, pentru a nu poate exista nici o îndoială că acest cuvânt nu a avut nici monedă înainte de am venit de-a lungul. De aceea, eu sunt definind-o o dată pentru totdeauna: Suprarealism, n. Automatismul psihic, în stare pură, prin care o propune să-şi exprime - verbal, prin cuvântul scris, sau în orice alt mod - modul de funcţionare efectivă a crezut. Îngrijorare dictate de crezut că, în absenţa oricărui control exercitat de motiv, scutite de orice estetice sau morale. Encyclopedia. Filosofie. Suprarealismul se bazează pe credinţa în realitatea superioară a anumitor forme de asociaţii anterior neglijate, în atotputernicia visului, în jocul dezinteresat de gândire. Se tinde de a ruina o dată pentru totdeauna toate alte mecanisme psihice şi să substituie acestora în rezolvarea tuturor problemelor principale ale vieţii. Următoarele-au efectuat acte de ABSOLUTE suprarealismului: d-nii Aragon, baronul, Boiffard, bretona, Carrive, Crevel, Delteil, Desnos, Eluard, Gérard, Limbour, Malkine, Morise, Naville, Noll, Péret, Picon, Soupault, Vitrac. Acestea par a fi, până în momentul de faţă, singurele, şi nu ar exista nici o ambiguitate despre ea au fost, nu pentru caz de Isidor Ducasse, despre care am lipsa de informare. Şi, bineînţeles, în cazul în care una este să le judecăm doar superficial prin rezultatele lor, un număr bun de poeţi ar putea trece de suprarealiştii, incepand cu Dante şi, în momente mai fine, lui Shakespeare. În cursul numeroase încercări de-am făcut pentru a reduce ceea ce este, prin abuz de incredere, numit geniu, am găsit nimic care, în analiza finală poate fi atribuită la orice altă metodă decât cea.

Nopţile lui Young sunt suprarealiste de la un capăt la altul;, din păcate, este vorba de un preot care este vorbind, un preot rău, fără îndoială, dar, totuşi, un preot. SWIFT este suprarealiste în răutate, Sade este suprarealiste în sadism. Chateaubriand este suprarealiste în exotismul. Constantă este suprarealiste în politică. Hugo este suprarealiste atunci când el nu este o prostie. Desbordes-Valmore este suprarealiste în dragoste. Bertrand este suprarealiste în trecut. Rabbe este suprarealiste în moarte. Poe este suprarealiste în aventură. Baudelaire este suprarealiste în moralitate. Rimbaud este suprarealiste, în felul în care a trăit, şi în altă parte. Mallarmé este suprarealiste atunci când el este demn de încredere. Jarry este suprarealiste în absint. Nouveau este suprarealiste în sărut. Saint-Pol-Roux este suprarealiste în utilizarea lui de simboluri. Fargue este suprarealiste în atmosferă. Vache este suprarealiste în mine. Reverdy este suprarealiste la domiciliu. Saint-Jean-Perse este suprarealiste la o distanta. Roussel este suprarealiste ca un povestitor. , Etc Aş dori să subliniez punct: acestea nu sunt întotdeauna suprarealiştii, în sensul că am discerne în fiecare dintre ele un anumit număr de idei preconcepute la care - foarte naiv! - Pe care le deţin. Ei apăsat pentru a ei, deoarece ei nu au auzit vocea suprarealiste, cel care continuă să predice în ajunul morţii şi furtunile de mai sus, pentru că ei nu au vrut să servească, pur şi simplu pentru a orchestra scor minunat. Ei au fost instrumente de prea plin de mândrie, şi acesta este motivul pentru care nu au întotdeauna produs un sunet armonios .* (am putea spune acelasi lucru de o serie de filosofi şi pictori, inclusiv, printre acestea din urmă, Uccello, de la pictori din trecut, şi, în epoca modernă, Seurat, Gustave Moreau, Matisse (în "la musique", de exemplu), Derain, Picasso, (de departe cea mai pură), Braque, Duchamp, Picabia, Chirico (atât de admirabil atât de mult timp), , Klee, Man Ray, Max Ernst, şi, una atât de aproape de noi, André Masson.) Dar noi, care au depus nici un efort pentru a un fel de filtru, care în lucrările noastre s-au făcut pe noi înşine în recipiente de simplu de atât de multe ecouri, instrumente de înregistrare modeste, care nu sunt fascinat de desene pe care le facem, poate că am servi o cauza chiar şi mai nobil. Astfel, avem a face cu integritate talent ",", care a fost împrumutat pentru noi. S-ar putea precum vorbesc de talentul acestui conducător platină, această oglindă, această uşă, şi a cerului, dacă doriţi. Noi nu avem nici un talent; cere Philippe Soupault: "Produse anatomice ale fabricaţie şi locuinţe cu venituri reduse va distruge cea

mai înaltă oraşe." Întrebaţi Roger Vitrac: "Nu mai devreme a avut-am chemat de marmură-amiral decât el sa întors pe călcîie ca un cal care se ridicǎ la vederea stele de Nord şi mi-a arătat, în planul său de două-amintit armat pălărie, o regiune în care am fost la petrec viaţa mea. " Întrebaţi Paul Eluard: "Aceasta este o poveste des-a spus că-i spun, un poem celebru pe care am recitit: am rezemat de un perete, cu urechile mele înverzit şi buzele mele ars la o crocante." Adresaţi-vă Max Morise: "Ursul de peşteri şi prietenul său baltă, vol-au-aerisire şi valetul său eoliene, cancelarul Domnul cu doamna lui, sperietoare pentru vrăbii şi complicele lui vrabia, tubul de testare şi fiica sa ac, acest Carnivore şi fratele său de carnaval, măturătoare şi monoclu lui, Mississippi şi câinele său puţin, corali şi cana de lapte, Miracle şi Domnul buna, s-ar putea la fel de bine du-te şi dispar de pe suprafaţa mării. " Adresaţi-vă Joseph Delteil: "Vai! Cred în virtutea de păsări. Şi o pană este tot ce trebuie să mă facă să mor râs." Întrebaţi Louis Aragon: "În timpul o scurtă pauză în partid, ca jucatorii se adunau in jurul un castron de punch in flacari, am întrebat pe un copac, dacă acesta mai avea încă panglică roşie." Şi mă întreabă, care nu a putut să ţină mine de la scris serpentine, distrag atenţia de linii de acest prefata. Întrebaţi Robert Desnos, el care, mai mult decât oricare dintre noi, are, probabil, cea mai apropiată de adevăr suprarealiste, el care, în operele sale încă nepublicate * (NOUVELLES Hebrides, DÉSORDRE formel, Deuil POUR Deuil.), Precum şi în cadrul numeroaselor experimente el a fost o parte, a justificat pe deplin speranţa-am plasat în suprarealism şi conduce mă face să cred că o mare vor mai veni inca de ea. Desnos vorbeşte suprarealiste în voie. Agilitate sale extraordinare pe cale orală, în următorul său este în valoare de crezut ca la fel de mult pentru noi ca orice număr de discursuri splendide, care sunt pierdute, Desnos care au lucruri mai bune de făcut decât să le înregistrează. Se citeşte pe sine ca o carte deschisă, şi nu face nimic pentru a păstra pagini, care să zboare în urma vânt din viaţa sa.   Secretele MAGICAL

Suprarealist ART

Scris compoziţia suprarealiste

sau

proiectul de prima şi ultima După ce s-au stabilit-te într-un loc cât mai favorabile posibil, pentru a concentraţia de mintea ta asupra ei însăşi, au scris materiale adus la tine. Pune-te în ca pasiv, sau receptiv, o stare de spirit cum puteţi. Uita de geniu dvs., talentele, cât şi pe talentele de toţi ceilalţi. Păstraţi amintindu-vă că literatura este unul dintre cel mai trist drumuri care duce la totul. Scrie rapid, fără nici un subiect preconcepute, suficient de rapid astfel incat sa nu va aduceţi aminte ce aţi scris şi trebuie să fie tentat să recitească ceea ce aţi scris. Prima teză va veni în mod spontan, atât de convingător este adevărul că, cu fiecare trece două există o propoziţie necunoscut pentru a conştiinţei noastre, care se plânge numai afară de a fi audiat. Este oarecum de o problemă pentru a forma o părere despre teza următoare; este, fără îndoială, împărtăşeşte atât al activităţii noastre conştient şi pe de altă parte, în cazul în care una este de acord că faptul de a fi scris prima presupune un minim de percepţie. Acest lucru ar trebui să fie nici o importanţă pentru tine, cu toate acestea, într-o mare măsură, aceasta este ceea ce este cel mai interesant şi interesant despre joc suprarealist. Faptul că rămâne în continuare semne de punctuaţie, fără îndoială, rezistă continuitatea absolută a debitului cu care ne priveşte, deşi poate părea ca este necesar ca regimul de noduri într-un cablu vibrator. Du-te pe atâta timp cât doriţi. Ai încredere în natura inepuizabile ale murmur. În cazul în care tăcerea ameninţă să se stabilească în cazul în care ar trebui să se întâmple vreodată pentru a face o greşeală - o greşeală, probabil din cauza dezinteres - rupe, fără ezitare, cu o linie prea clare. După un cuvânt a căror origine se pare suspect la tine, loc orice fel de scrisoare, litera "L", de exemplu, întotdeauna litera "L", şi să aducă înapoi arbitrar de a face această scrisoare prima cuvântul următor. Cum să nu fi plictisit nu mai atunci când cu alţii Acest lucru este foarte dificil. Nu sunt acasă pentru oricine, şi, ocazional, atunci când nimeni nu a forţat, în drumul său, va întrerupe în mijlocul activităţii tale suprarealiste, şi tu, de trecere a bratelor, spune: "Nu conteaza, există, fără îndoială, lucruri mai bune de făcut sau nu. Dobânda în viaţă este imposibil de apărat Simplitatea, ceea ce se întâmplă în interiorul mine, este încă obositoare pentru mine! " sau de o banalitate alte revoltător. Pentru a face discursuri Chiar înainte de alegeri, în prima ţară care consideră că este util să procedeze în acest tip de exprimare publică a opiniei, te-au pus pe buletinul de vot. Fiecare dintre noi are în el însuşi a potenţialului un orator: cârpe Cotlet multicolor, brelocuri din sticla de cuvinte. Prin Suprarealism el va lua disperare surprindere în sărăcie sale. Într-o noapte, pe o scenă, el va, de către el însuşi, sculptezi până cer veşnică, că Peau de l'a noastră. El va promite atât de mult încât nici o promisiune acesta să păstreze va fi o sursă de mirare şi disperare. Ca răspuns la pretenţiile unui întreg popor el va da un vot parţială şi ridicol. El va face mai aprigi duşmani participă din dorinţa de secrete care va arunca în aer ţări. Şi în acest el va reuşi, pur şi simplu, permiţându-se a fi mişcat de cuvânt imensă, care se dizolvă în milă şi se învîrte în ură. Incapabil de eşec, el va juca pe catifea de toate eşecurile. El va fi cu adevărat aleşi, şi femeile îl va iubi cu un tot-consumatoare de pasiune.

Pentru a scrie romane fals Oricine ai fi, în cazul în care se mută spiritul vă inscripţionaţi o câteva frunze de laur şi, fără care doresc să tind acest foc slabă, veţi începe să scrie un roman. Suprarealism va va permite sa: tot ce trebuie să faceţi este să stabiliţi acul marcate cu "echitabil" la "acţiune", iar restul va urma în mod natural. Iată câteva personaje destul de diferite în aparenţă; numelor lor în scrisul de mână sunt o chestiune de litere majuscule, şi ei vor se comportă cu aceeaşi uşurinţă cu privire la verbe active ca nu pronume impersonal "IT" cu privire la cuvinte cum ar fi " este ploua "," este "," trebuie să ", etc Ei vor comanda ei, ca să spunem aşa, şi ori de câte ori de observare, reflecţie, şi Facultatea de generalizare se dovedesc a fi de nici un ajutor pentru tine, este posibil să fii sigur că acestea vor tu de credit cu o mie de intenţii ca nu ai avut. Astfel, dotat cu un număr mic de caracteristici fizice şi morale, aceste fiinţe care într-adevăr datorez atât de puţin, ulterior, nu se va abate de o frântură de la o anumită linie de conduită despre care tu nu trebuie să te privesc mai departe. Din aceasta va avea ca rezultat un teren de mai mult sau mai puţin inteligent în aparenţă, care să justifice acest punct cu punct în mişcare sau reconfortant deznodământul despre care nu aţi putut grijă mai puţin. Romanul dvs. de fals va simula într-un grad minunat un roman reală; vei fi bogat, şi toată lumea vor fi de acord că "ai într-adevăr o mulţime de curaj," din moment ce este, de asemenea, în această regiune ca acest ceva este situat. Desigur, printr-o metodă similară, şi cu condiţia să ignore ceea ce revizuirea, puteţi dedica cu succes sa critica false literare. Cum să prindă ochi de o femeie tu treci în stradă     Împotriva morţii Suprarealismul se va petrece la tine în moarte, care este o societate secretă. Acesta va manusa mana ta, îngropa în aceasta M profunde cu care începe cuvântul de memorie. Nu uitaţi să ia măsuri adecvate pentru a va ultima dumneavoastră şi testamentul: vorbind personal, mi se cere ca am fi dus la cimitir într-o furgonetă în mişcare. Mai prietenii mei distruge fiecare copie ultima imprimare a discursului cu privire la minimum de Realitatea.   Limba a fost dat la om, astfel încât acesta poate face suprarealiste folosi de ea. În măsura în care el este necesară pentru a face pe sine înţeles, care le gestionează, mai mult sau mai puţin pentru a exprima pe sine, şi prin aceasta să îndeplinească anumite funcţii culese din printre cele mai vulgar. Vorbit, citit-o scrisoare, să prezinte nici o problemă reală pentru el, cu condiţia ca, în acest sens, aceasta nu stabileşte el însuşi un obiectiv de mai sus înseamnă, că este, cu condiţia ca acesta se limitează la care desfăşoară o conversaţie (pentru placerea de a conversa) cu cineva. El nu este ingrijorat de cuvinte care vor să vină, nici despre teză, care va urma după ce teză el este doar de completare. La o întrebare foarte simplă, el va fi capabil de a face un trăsnet-ca răspuns. În absenţa unor ticuri minore dobândite prin contact cu alte persoane, el poate oferi

alte formalităţi fără nici un aviz cu privire la un număr limitat de subiecte, pentru că el nu are nevoie să "Count până la zece", înainte de a vorbi sau de a formula ceva înainte, indiferent de timp . Cine a fost în măsură să-l convingă că această facultate din proiectul de primul va face doar pe el un deserviciu atunci când el face până mintea lui de a stabili relaţii mai delicata? Nu există nici un subiect despre care el ar trebui să refuze să vorbească, pentru a scrie despre prolifically. Toate că rezultatele de la ascultarea de sine, de la o lectură ceea ce a scris, este suspendarea oculte, care ajută admirabil. Eu sunt în nici o grabă de a înţelege mine (Basta! I se înţeleg întotdeauna mine). În cazul în care astfel şi o astfel de teză de-a mea se dovedeşte a fi oarecum dezamăgitoare, cel puţin momentan, am încredere în locul meu în următoarea frază să răscumpere păcatele sale; am grijă să se abţină de la starting-o peste din nou sau lustruit-o. Singurul lucru care s-ar putea dovedi fatale pentru mine ar fi cea mai mică pierdere de impuls. Cuvinte, grupuri de cuvinte care urmează unul pe altul, manifesta între ele cea mai mare solidaritate. Nu este de până la mine să favorizeze un grup faţă de celălalt. Acesta este de până la un echivalent miraculos de intervenţie - şi să intervină it does. Nu numai că această limbă fără restricţii, pe care am încercat să facă pentru totdeauna valabile, care mi se pare a se adapta la toate împrejurările vieţii, nu numai că nu-mi această limbă priva de orice de mijloace meu, dimpotrivă, ea dă-mi un luciditate extraordinară, şi face acest lucru într-o zonă în care cel-am aşteptat-o. I se merge chiar atât de departe încât să susţin că aceasta dă instrucţiuni mine şi, într-adevăr, am avut ocazia de a utiliza surreally cuvinte a căror semnificaţie am uitat. Am fost, ulterior, în măsură să verifice faptul că modul în care am avut le-a folosit corespundea perfect cu definirea acestora. Acest lucru ar lăsa o să creadă că noi nu "invata, faptul că" toate vom mai face este "relearn." Exista se transformă fericită de discurs care le-am familiarizat cu astfel, eu însumi. Iar eu nu vorbesc despre conştiinţa poetică de obiecte pe care am fost în stare să achiziţioneze doar după un contact cu ei spirituală repetată de o mie de ori peste. Forme de limba suprarealiste se adapta cel mai bine la dialog. Aici, două gânduri confrunta unele pe altele; în timp ce una este în curs de livrate, cealaltă este ocupat cu acesta, dar modul în care este ocupat cu ea? Să se presupună că acesta incorporeaza acesta, în sine, ar echivala cu a recunoaşte că există un timp în care este posibil ca ea să trăiască complet de crezut că celelalte, care este foarte puţin probabil. Şi, de fapt, atenţia pe care o plăteşte este complet exterioare; nu are decât de timp suficient pentru a aproba sau respinge - în general, respinge - cu toate luarea în considerare a care omul este capabil. Acest mod de limbă, de altfel, nu permite esenţa problemei care urmează să fie plumbuite. Atenţia mea, pradă la o rugăminte care poate nu în toate decenţă respinge, tratează crezut că se opune ca un duşman; în conversaţie obişnuită, acesta "ia-l în sus", aproape întotdeauna pe cuvinte, figuri de stil, aceasta are, ci ma pune într-o poziţie de ao transforma în avantajul bun în răspunsul meu de denaturare a acestora. Acest lucru este valabil la o astfel de măsură, încât, în anumite state patologice de spirit, în cazul în care tulburări senzoriale ocupă atenţia pacientului complet, el însuşi limite, continuând în acelaşi timp pentru a

răspunde la întrebări, la sechestrarea ultimul cuvânt rostit în prezenţa acestuia sau pentru porţiunea ultima teză suprarealiste unele urme de pe care le găseşte în mintea lui. Q. "Cati ani ai?" A. "Tu". (Echolalia.) Q. "Care este numele tau?" A. "Patruzeci şi cinci de case." (Sindromul Ganser, sau pe lângă-point-răspunsurile.) Nu există nici o conversaţie în care unele urme de aceasta tulburare nu apare. Efortul de a fi social, care dictează o şi practica considerabile care le avem la aceasta sunt singurele lucruri care ne permit să-şi ascundă temporar. Este, de asemenea mare slăbiciune a cartea pe care acesta este în conflict constant cu cele mai bune sale, prin care mă refer la cele mai exigente, cititori. În foarte scurt dialog pe care am născocit de mai sus între medic şi nebun, a fost, de fapt, nebun care a luat mai bine de schimb. Pentru că, prin răspunsurile sale, el a obtrudes la cunoştinţa medicului examinator el - şi pentru că el nu este persoana care solicită întrebări. Înseamnă aceasta că sa gândit la acest punct este mai puternic? Probabil. El nu este liber să nu mai grijă despre varsta lui sau nume. Poetic suprarealism, care face obiectul acestui studiu, şi-a concentrat eforturile sale, până la acest punct de pe restabilirea dialog, într-adevăr absolută, prin eliberarea de ambii interlocutori de orice obligaţii şi de politeţe. Fiecare dintre ei pur şi simplu urmăreşte monolog său, fără a încerca să obţină nici o plăcere deosebită dialectic de la acesta şi fără a încerca să impună nimic, la fel de vecinul lui. Observaţii schimbate nu sunt, aşa cum se întâmplă în general, menirea de a dezvolta o serie de teze, cu toate acestea neimportant aceasta poate fi, ele sunt la fel de nemulţumit posibil. În ceea ce priveşte răspunsul pe care le obţine, este, în principiu, total indiferenţi faţă de orgoliul personal al persoanei vorbind. Cuvintele, imaginile sunt doar trambuline atât de multe pentru mintea ascultătorului. În magnétiques Les Champs, primul lucru pur suprarealiste, acesta este modul în care paginile grupate sub titlul Barrières trebuie să fie concepută - pagini unde Soupault şi cu mine ne arată a fi interlocutori imparţial.     Suprarealismul nu permite celor care se dedice la el să se lepede de aceasta ori de câte ori le place. Există toate motivele să credem că acesta acţionează asupra minţii foarte mult ca drogurile fac, cum ar fi droguri, acesta creează o anumită stare de nevoie şi poate împinge om să revolte îngrozitoare. De asemenea, este, dacă doriţi, un paradis artificial, precum şi un gust are pentru aceasta provine de la critica lui Baudelaire, din acelaşi motiv ca şi ceilalţi. Astfel, analiză a efectelor misterios şi plăcerile speciale, se poate produce - în multe privinţe, suprarealism apare ca un viciu noi, care nu pare necesar să se limiteze la câteva fericit; precum haşiş, acesta are capacitatea de a satisface tot felul de gusturi - o astfel de analiză trebuie să fie incluse în studiul de faţă. 1. Este adevărat de imagini suprarealiste, deoarece este de imagini opiu pe care omul nu le evoca, ci mai degrabă că "vin la el în mod spontan, despotic. El nu poate Chase-le departe, căci va este neputincioasă acum şi nu mai controlează facultăţi." * (Baudelaire.) Rămâne de văzut dacă imaginile au fost vreodată

"evocat". În cazul în care o acceptă, aşa cum am face, definiţia Reverdy lui, nu pare posibil să se reunească, în mod voluntar, ceea ce el numeşte "două realităţi îndepărtate." Juxtapunere se face sau nu face, şi că este lung şi scurt de ea. Personal, am absolut refuză să creadă că, în lucrarea lui Reverdy, imagini, cum ar fi În Brook, există o melodie pe care fluxurile de sau: Ziua desfăşurat ca o faţă de masă albă sau: Lumea merge înapoi într-un sac dezvăluie cel mai mic grad de premeditare. În opinia mea, este eronat să se pretindă că "mintea a înţeles relaţia" de două realităţi în prezenţa unul de celălalt. Mai întâi de toate, care le-a confiscat nimic conştient. Acesta este, aşa cum au fost, de la juxtapunere fortuit a doi termeni pe care-o lumină special a răsărit, ţinând seama de imagine, la care suntem infinit de sensibile. Valoarea a imaginii depinde de frumusetea scânteia obţinute; acesta este, prin urmare, o funcţie de diferenţa de potenţial între cele două conductoare. În cazul în care există o diferenţă doar uşor, ca într-o comparaţie, * (compară imaginea în opera lui Jules Renard.) Scânteie lipseşte. Acum, aceasta nu este în puterea omului, în ceea ce pot spune, pentru a efectua juxtapunere a două realităţi atât de departe una de cealaltă. Principiul de asociere de idei, cum ar fi am concepe din ea, militează împotriva ei. Sau, altfel ne-ar trebui să revină la o artă eliptice, care deplânge Reverdy fel de mult ca I. Prin urmare, suntem obligaţi să admită că un cei doi termeni a imaginii nu sunt deduse din alte prin minte în scopul specific de a produce scânteie, că acestea sunt produse de simultană a activităţii Fac apel suprarealiste, rolul motiv fiind limitată de a lua act de, şi apreciind, fenomenul luminos. Şi la fel ca lungime a creşte scânteia în măsura în care acesta apare în gaze rarefiate, atmosfera suprarealiste create de scriere automată, pe care am vrut să pună la îndemâna tuturor, este deosebit de favorabile pentru producţia de imagini cele mai frumoase . Se poate merge chiar atât de departe încât să spun că în această cursă ameţitoare imaginile apar ca guideposts numai a minţii. Prin grade lent mintea devine convins de realitatea suprem al acestor imagini. La început, limitarea sine pentru a depune la acestea, ea îşi dă seama imediat că acestea mai plat motiv sale, precum şi creşte nivelul de cunoştinţe în consecinţă. Mintea devine conştient de întinderi nelimitate unde dorinţele sale sunt făcute manifestă, în cazul în care argumentele pro şi contra sunt consumate în mod constant, în cazul în care obscuritatea sa nu trăda ea. Se merge mai departe, suportate de aceste imagini, care încânta aceasta, pe care abia lăsaţi-l în orice moment pentru a discredita pe foc în degetele sale. Aceasta este cea mai frumoasă noapte din toate, fulgerul-umplut noapte: zi, în comparaţie cu ea, este noapte. Nenumărate tipuri de imagini suprarealiste ar necesita o clasificare pe care eu nu intenţionează să facă astăzi. Pentru a le grup în funcţie de afinităţile lor special, ar duce-mă departe departe; ceea ce eu practic vreau să menţionez este virtutea lor comună. Pentru mine, cea mai mare virtutea lor, trebuie să mărturisesc, este

cea care este arbitrar la cel mai înalt grad, cel care are cea mai lungă de timp pentru a traduce în limba practice, fie pentru că acesta conţine o cantitate imensă de contradicţie aparenta sau din cauza unuia dintre ei termeni este ciudat de ascuns, sau pentru că, prezentându-se ca ceva senzaţional, se pare că până la sfârşitul slab (pentru că se închide brusc unghiul de sale Compass), sau pentru că provine de la sine o justificare ridicol formală, fie pentru că este de un tip halucinant , sau pentru ca este foarte natural, dă la abstracte masca de beton, sau invers, sau deoarece implică negarea unor bunuri elementare fizice, fie pentru că provoacă râs. Aici, în ordine, sunt câteva exemple de acesta: Rubin de sampanie. (Lautreamont) Frumos ca legea de dezvoltare arestat de sân la adulţi, tendinţa de a căror creştere nu este proporţional cu cantitatea de molecule care asimilează lor de organism. (Lautreamont) O biserica a fost orbitor ca un clopot. (Philippe SOUPAULT) În somn Rrose Sélavy, există un pitic emise de la o fântână care vine să mănânce pâine ei pe timp de noapte. (Robert Desnos) La podul de roua cu cap de pisică tigrată lulls sine pentru a dormi. (André Breton)

Un pic spre stânga, în prezis firmament mea, am See -, dar este, fără îndoială, dar o ceaţă de sânge şi de crimă - de sticlă lucitoare de tulburări de libertate a lui. (Louis Aragon) În flăcări pădure Lei au fost în stare proaspătă. (Robert VITRAC) Culoare de ciorapi unei femei nu este neapărat în asemănarea ochii ei, care a condus un filozof care este inutil să se menţioneze, de a spune: "Cefalopode au motive să-l urăsc mai mult decât a face progrese patrupedelor." (MAX MORISE) 1st. Fie că ne place sau nu, nu este de ajuns acolo pentru a satisface exigentele mai multe dintre minte. Toate aceste imagini par să ateste faptul că mintea este copt pentru ceva mai mult decât bucuriile benigne acesta permite în sine, în general. Aceasta este singura modalitate de a de a se transforma în avantajul propriu cantitatea ideala de evenimente, cu care îi sunt încredinţate .* (Să nu ne uităm că, în conformitate cu formula de Novalis "," există serie de evenimente care se desfăşoară în paralel cu evenimente reale . Bărbaţi şi împrejurări, în general, modifica trenul ideal de circumstanţe, astfel încât se pare imperfectă; şi consecinţele acestora sunt, de asemenea, la fel de imperfecte. Astfel, acesta a fost cu Reforma, în loc de protestantismului, ne-am luteranismul. ") Aceste imagini arată că gradul de acesteia de disipare ordinară şi dezavantajele pe care le ofera pentru ea. În analiza finală, nu este un astfel de lucru rău pentru aceste imagini ca să nu deranjeze minte, pentru ca să nu deranjeze mintea este de a pune-l în greşit. Propoziţii Citez să prevadă ample pentru acest lucru. Dar mintea care gustă din acestea le atrage convingerea că este pe drumul cel bun; pe cont propriu, mintea este incapabil de a găsi în sine vinovaţi de şicană, ea nu are nimic să se teamă, întrucât, în plus, încearcă să îmbrăţişeze totul. 2a. Minte, care aruncă în relives suprarealism cu emoţie stralucitoare cea mai bună parte a copilariei sale. Pentru o astfel de vedere, este similar cu certitudine cu care o persoană care este comentarii înec o dată mai mult, în spaţiul de mai

puţin de o secundă, toate momentele de netrecut al vieţii sale. Unii ar putea spune pentru mine că paralela nu este foarte încurajatoare. Dar eu nu au intenţia de a încuraja pe cei care-mi spui asta. De la amintiri din copilărie, şi de la alte câteva, nu emană un sentiment de a fi neintegrate, şi apoi mai târziu de a avea rătăceam, pe care am apăsat pentru a fi cele mai fertile care exista. Acesta este, probabil, din copilărie care este cel mai apropiat la una a lui "viaţa reală"; copilarie, dincolo de care omul are la dispoziţia sa, în afară de permise de liberă trecere lui, doar câteva bilete gratuită; copilărie în care totul conspires cu toate acestea, pentru a determina efectiv, lipsită de riscuri posesia de sine. Datorită suprarealism, se pare că bate posibilitatea de a doua oară. Este ca şi cum am fost difuzate în continuare, spre mântuirea noastră, sau a pierzării noastre. În umbra din nou, vom vedea o teroare preţioase. Multumesc lui Dumnezeu, este în continuare doar Purgatoriul. Cu un fior, am cruce ceea ce ocultisti de apel un teritoriu periculos. In trezeste-mea am ridica monştri, care sunt situate în wait; acestea nu sunt încă prea prost dispus faţă de mine, şi nu am pierdut, de vreme ce mă tem ei. Aici sunt "elefanţi cu şefii de femei şi Lions de zbor", care a folosit pentru a face Soupault şi-mi tremure în cizme nostru pentru a satisface, aici este de peşte ", solubil în apă", care încă mă sperie uşor. Poisson solubil, eu nu sunt de peşte solubil în apă, m-am născut sub semnul Pesti, şi omul este solubil în gîndirea lui! Flora şi fauna de suprarealism sunt inadmisibile. 3rd. Eu nu cred în stabilirea unui model convenţional suprarealiste orice moment, în viitorul apropiat. Caracteristici comune pentru toate textele de acest gen, inclusiv cele care am citat doar si multe altele care, singur-ar putea să ne ofere o analiză logică şi o analiză atentă gramatical, nu exclude o evoluţie anumite proza suprarealiste în timp. Venind pe urmele unui număr mare de eseuri-am scris în această venă în ultimii cinci ani, dintre care majoritatea sunt indulgentă suficient să credem ca sunt extrem de dezordonată, anecdotele scurt, care cuprind soldul de aceasta oferta volum-mi o dovadă flagrant de ceea ce spun eu. Nu judeca ca acestea să fie nici mai lipsit de valoare, din cauza că, în portretizarea pentru cititor beneficiile care contribuţia suprarealiste este susceptibil să facă pentru a conştiinţei sale. Metode de suprarealiste ar fi, de altfel, cererea de a fi auzit. Totul este valabil atunci când vine vorba de a obţine bruscheţe dorit din anumite asociaţii. Bucăţi de hârtie pe care Picasso şi Braque introduce în activitatea lor au aceeaşi valoare ca şi introducerea unui platitudine într-o analiză literară de acest fel cele mai riguroase. Este chiar permisă îndreptăţi POEM ceea ce am lua de la cele mai Asamblarea aleatoare posibile (observa, daca vreti, sintaxa), de titluri şi resturi de titluri tăiate din ziare:

POEM

A burst of laughter

of sapphire in the island of Ceylon

The most beautiful straws

HAVE A FADED COLOR

UNDER THE LOCKS

on an isolated farm

FROM DAY TO DAY

the pleasant

grows worse

coffee

preaches for its saint

THE DAILY ARTISAN OF YOUR BEAUTY

MADAM,

of silk stockings

is not

A leap into space

A STAG

Love above all

Everything could be worked out so well

PARIS IS A BIG VILLAGE

Watch out for

the fire that covers

THE PRAYER

of fair weather

Know that

The ultraviolet rays

have finished their task

short and sweet

THE FIRST WHITE PAPER

OF CHANCE

Red will be

The wandering singer

WHERE IS HE?

in memory

in his house

AT THE SUITORS’ BALL

I do

as I dance

What people did, what they’re going to do

 

 

Şi ne-ar putea oferi multe exemple mult mai multe. Teatru, filosofie, ştiinţă, critica s-ar reuşi toate în găsirea de rulmenti lor de acolo. Mă grăbesc să adaug că în viitor tehnici suprarealiste nu mă interesează.   Mult mai grave, în opinia mea, * (Indiferent de rezervări I poate să li se permită să facă în ceea ce priveşte responsabilitatea, în general, şi medico-consideraţiile juridice care determină gradul unui individ de responsabilitate - responsabilitatea completă, iresponsabilitatea, cu răspundere limitată (sic) - cu toate acestea dificil ar putea fi pentru mine să accepte principiul de orice fel de responsabilitate, aş dori să ştiu cum infrac prima pedepsesc, caracterul suprarealiste de care va fi evident, vor fi judecaţi. Va acuzat fi achitaţi, sau va el pur şi simplu să li se acorde beneficiul îndoielii, deoarece de circumstanţe atenuante? Este o ruşine că încalcă legile care reglementează de presă este astăzi greu reprimate, pentru cazul în care nu s-au ne-ar vedea în curând un proces de acest gen: învinuitul a publicat o carte care este o crimă de a decenţei publice. Mai multe dintre "sale cele mai respectate şi cetăţenii de onoare", colegii au depus o plângere împotriva lui, iar el este de asemenea acuzat de calomnie şi calomnie. Există, de asemenea tot felul de alte taxe împotriva lui, cum ar fi insulta Denigrarea şi armata, care incită la crimă, viol, etc acuzat, de altfel, deşeuri de timp, în acord cu acuzatorii în "stigmatizing" cele mai multe dintre ideile exprimate. apărare pe

singurul Lui este pretinzând că el nu se consideră a fi el însuşi autor al cărţii sale, a declarat cartea fiind nici mai mult nici mai puţin decât o poveste născocită suprarealiste, care exclude orice chestiune de merit sau a lipsei de merit din partea persoanei care semnează ea; în continuare, că tot el a făcut este să copiaţi un document, fără a oferi nici un aviz în privinţa acestora, şi că el este cel puţin la fel de Externe a textului acuzat ca este preşedintele însuşi. Ceea ce este valabil şi pentru publicarea unei cărţi va organiza, de asemenea, valabil şi pentru o întreagă serie de alte acte legislative, cât mai curând metode suprarealiste încep să se bucure de favoarea pe scară largă. Atunci când acest lucru se întâmplă, o moralitate noi trebuie să fie înlocuită cu moralitatea predominant, sursa a tuturor studiilor noastre şi suferinţe.) - Eu am sugerat o suficient de des - sunt aplicaţiile de suprarealism la acţiune. Pentru a fi sigur, eu nu cred în natura profetică a cuvântului suprarealist. "Este Oracle, lucrurile pe care le-am spus." * (Rimbaud.) Da, la fel de mult cum îmi place, dar ceea ce a oracol în sine? ** (Totusi, STILL .... Trebuie să ne absolut la partea de jos a acest lucru astăzi., 8 iunie 1924, aproximativ o oră, şopti vocea la mine: "Béthune, Béthune." Ce înseamnă a făcut-o? Nu am fost niciodată la Béthune, şi au doar vagă noţiunea ca acolo unde este situat pe harta din Franţa. Béthune evocă nimic pentru mine, nici măcar o scenă dintr-trei muschetari. V-aş fi părăsit pentru Béthune, în cazul în care, probabil, nu a existat ceva aşteaptă-mă, că ar fi fost simplu, de fapt. Cineva mi-a spus că a citit într-o carte de Chesterton despre un detectiv care, pentru a găsi pe cineva el caută într-un anumit oraş, pur şi simplu scoured de la acoperiş, să pivniţă case, care, din exterior, părea cumva anormale la el, au fost doar în unele detalii uşoară. Acest sistem este la fel de bun ca oricare alta. În mod similar, în 1919, Soupault a intrat în orice număr de cladiri imposibil să întreb dacă concierge Philippe Soupault a făcut, de fapt, trăiesc acolo. El nu ar fi fost surprins, bănuiesc, de către un răspuns afirmativ. El ar fi mers şi a bătut la uşa lui.) Pietate Men's nu prost mine. De voce suprarealiste care au socat Cumae, Dodona şi Delphi este nimic mai mult decât vocea care dictează discursurile mele mai puţin irascibil pentru mine. Timpul meu nu trebuie să fie vremea ei, de ce ar trebui să această voce să mă ajute la soluţionarea problemei copilăresc al destinului meu? Mă prefac că, din păcate, să acţioneze într-o lume în care, în scopul de a lua în considerare sugestiile sale, mi-ar fi obligate să recurgă la două tipuri de interpreţi, unul pentru a traduce hotărârile sale pentru mine, de altă parte, imposibil de a găsi, de a transmite pentru oamenii mei colegi indiferent de sens aş putea să fac din ele. Această lume, în care am îndura ceea ce am îndura (nu te duci sa vezi), acest lumii moderne, vreau sa spun, ce diavolul vrei sa faci cu ea? Poate că vocea suprarealiste va fi stilled, am renunţat la încercarea de a ţine evidenţa celor care au dispărut. Eu nu mai pot intra în, cu toate acestea pe scurt, descrierea detaliată a minunat anii mei şi de zilele mele. I se place Nijinski, care a fost luat anul trecut la balet rusă şi nu a dat seama ce spectacol ce a fost el a fost văzut. Voi fi singur, foarte singur în mine însumi, indiferenţi faţă de balet din intreaga lume. Ceea ce am făcut, ceea ce am plecat contracarate, eu dau la tine.  

  Si de atunci am avut o mare dorinţă de a arăta îndurare la meditaţie ştiinţifice, cu toate acestea urât, în analiza finală, din toate punctele de vedere. Aparate radio? Amendă. Sifilis? Dacă vă place. Fotografie? Nu văd nici un motiv de ce nu. Cinema? Trei Noroc pentru camere întunecate. Război? Ne-a dat un bun râde. De telefon? Salut. De tineret? Charming părul alb. Încearcă să mă facă să spun mulţumesc: "Multumesc". Mulţumesc. În cazul în care omul are o opinie comună mare de lucruri pe care la drept vorbind fac parte din domeniul de laborator, aceasta se datorează faptului că o astfel de cercetare a dus la fabricarea a unei maşini sau descoperirea unor ser care omul de pe stradă ca opiniile care îl afectează în în mod direct. El este destul de sigur că acestea au fost încercarea de a îmbunătăţi lotul lui. Eu nu sunt destul de sigur în ce măsură savanţii sunt motivaţi prin scopurile umanitare, dar nu mi se par că acest factor constituie un grad foarte marcat de bunătate. Eu sunt, desigur, referindu-se la cărturari adevărat, şi nu la vulgarizers şi popularizatori de tot felul, care scoate patente. În acest taram ca în oricare altul, eu cred în bucuria pură suprarealistă a omului care, prevenit ca toţi ceilalţi în faţa lui au eşuat, refuză să recunoască înfrângerea, seturi de off de la orice punct de el alege, de-a lungul orice altă cale a salva unul rezonabil , şi el poate ajunge oriunde. O astfel şi o astfel de imagine, prin care el consideră că este oportun de a indica progresul său şi care ar putea rezulta, probabil, în Acclaim sa primesc publice, este pentru mine, eu trebuie să mărturisesc, o chestiune de indiferenţă complet. De asemenea, nu este materialul cu care acesta trebuie să Perforce încărca el însuşi; tuburi de sticlă sau sa-mi pene metalice ... În ceea ce priveşte metoda lui, eu sunt dispus să-i dea ca un credit de mult ca si mine a mea. Am văzut inventatorul plantară cutanate reflexul de la locul de muncă; el manipulat subiectele sale, fără răgaz, a fost mult mai mult decât o "examinare", el a fost angajarea; era evident că el a fost stabilit nici un plan de text. Aici şi acolo a formulat o observaţie, indepartate, cu toate acestea, fără a debarcare acul său, în timp ce lui ciocan nu a fost niciodată încă. El a părăsit pentru alţii sarcină inutilă a vindeca pacienţi. El a fost în totalitate consumate de către şi dedicată că pesta sacru.   Suprarealism, cum ar fi-am conceput-o, afirmă nonconformismul noastra completa destul de clar, astfel încât nu poate fi vorba de a traduce aceasta, la procesul de lumea reala, ca dovadă pentru aparare. S-ar putea, din contră, numai servi pentru a justifica starea completă a distrage atenţia pe care sperăm să realizeze aici de mai jos. Absentmindedness lui Kant, în ceea ce priveşte femeile, absentmindedness lui Pasteur despre "struguri," absentmindedness Curie cu ceea ce priveşte vehiculele, sunt în acest sens profund simptomatic. Această lume este numai foarte relativ, în ton cu gândirea, şi incidente de acest gen sunt doar episoade cel mai evident al unui război, în care sunt mândru să fie participante. "Ce n'est que très monde relativement à la mesure de la pensée et les incidente de gen ce ne sont que les episoade jusqu'ici marquants Les plus d'une guerre d'independenţă à laquelle je me fais gloire de participer." Suprarealismul este cu raze "invizibile", care va o zi ne permite să primeze asupra adversarilor noştri. "Tu nu mai sunt, tremurături, carcasei." În vara

aceasta trandafiri sunt albastru; lemnul este din sticlă. Pământ, drapat în mantie sa înverzit, astfel cum a face impresie puţin peste mine ca o fantomă. Este de viaţă şi de a stopa de a trăi, care sunt soluţii imaginar. Existenţa este în altă parte.

[manifest http://www.geocities.com/lmc2124/breton.html #] Ce este Suprarealism?

André Breton (Dat-o conferinţă, la Bruxelles, la 1 iunie 1934 la o întâlnire publică organizată de către suprarealiştii belgian, şi a emis ca un pamflet, imediat după aceea) ________________________________________ Tovarăşi: Activitatea de tovarăşii noştri suprarealist în Belgia este aliat în strânsă legătură cu activitatea noastră proprie, şi eu sunt fericit sa fiu in compania lor, în această seară. Magritte, Mesens, Nougé, Scutenaire şi Souris sunt printre cele revoluţionar va-afara de luarea în considerare a tuturor acordul sau dezacordul cu noi pe anumite puncte ale căror-a fost pentru noi de la Paris un motiv constant pentru gândindu-mă că proiectul suprarealist, dincolo de limitările de spaţiu şi timp, pot contribui la reîntregirea eficace a tuturor celor care nu disperaţi de transformare a lumii şi care doresc această transformare să fie cât mai radicale posibil. * La începutul războiului din 1870 (el a fost să moară patru luni mai târziu, în vârstă de douăzeci şi patru), autorul de cântări Maldoror şi de Poésies, Isidor Ducasse, mai bine cunoscut sub numele de Comte de Lautreamont, a crezut a cărui fost de foarte mare ajutor şi de încurajare pentru mine şi prietenii mei în întreaga cincisprezece ani în care am reuşit în desfăşurarea unei activităţi comune, a făcut următoarea remarcă, printre multe altele care au fost de a electriza ne cincizeci de ani mai târziu: "La ora în pe care le scriu, tremor noi se execută prin atmosfera intelectuală; este doar o chestiune de a avea curajul să se confrunte cu ei. " 1868/75: este imposibil, privind retrospectiv la trecut, de a percepe o epocă atât de poetic bogat, asa ca învingător, atât de revoluţionare şi astfel perceput la distanţă, cu sensul ca cel care se intinde de la data publicării separată a Cântarea Premier Maldoror de la introducerea într-o scrisoare Ernest Delahaye a poemului lui Rimbaud trecut, Rêve, care nu a fost până în prezent inclus în operele sale complete. Aceasta nu este o speranţă pentru a mers în gol doresc să vadă lucrările de Lautreamont şi Rimbaud readus la mediul lor corecta istorică: următor şi rezultate imediate ale războiului din anul 1870. Cataclisme Alte similare şi nu a putut nu au reuşit să se ridice din acest cataclism militare şi sociale episod al cărui final a fost să fie atroce zdrobirea Comunei din Paris; ultima data prins multi dintre noi, la vârstă foarte când Lautreamont şi Rimbaud s-au găsit aruncate într-un precedent, şi cu titlu de răzbunare a avut drept consecinţă sale şi acest lucru este faptul noi şi importante-triumful revoluţiei

bolşevice. Eu ar trebui să spun că la oameni social şi politic needucati ca ne-au fost atunci noi, cei care, pe de o parte, a venit în cea mai mare parte, de la petite-burgheziei, şi pe de altă parte, au fost toate prin vocaţie posedat, cu dorinta de a interveni asupra plan artistic-zile ale lunii octombrie, care doar trecerea anilor şi apariţia ulterioară a unui număr mare de lucrări în îndemâna tuturor urmau să lumineze pe deplin, nu a putut acolo şi apoi au apărut astfel încât să transforme decisiv o pagină în istoria . Noi am fost, repet, pregătite necorespunzător şi de prost informat. Mai presus de toate, am fost exclusiv preocupat cu o campanie de refuz sistematic, exasperat de condiţiile în care, într-o astfel de vârstă, am fost obligaţi să trăiască. Dar refuzul nostru nu a oprit aici; a fost lacom şi nu cunoştea limite. În afară de prostia incredibil de argumente care a încercat să legitima participarea noastră la o întreprindere, cum ar fi războiul, problema a căror ne-a lăsat indiferenţi complet, acest refuz a fost regizat-şi care au fost aduse într-o astfel de şcoală, nu sunt capabile de a schimba atât de mult încât nu mai este atât de-îndreptate împotriva serie întreagă de obligaţii intelectuale, morale şi sociale care continuu şi din toate părţile se cântăreşte în jos, la om şi-l zdrobi. Raţionalism intelectual, a fost vulgar şi Cotlet de logica faptului că mai mult decât orice altceva format cauzele de groază noastre şi impulsul nostru de distrugere; punct de vedere moral, a fost toate taxele: religioase, civice şi de familie; social, a fost locul de muncă (nu a spus Rimbaud : "Jamais je ne travaillerai, ô FLOTS de feu!" şi, de asemenea: "La vaut principală Un nor la charrue principal à. Quel Sursă de siècle à! Je n'aurai Jamais ma principal!" [Niciodată nu voi locul de muncă, torente O din flacără! mână care scrie este în valoare de o parte faptul că pluguri! Ce un secol de maini! Niciodată nu va ridica mâna mea!]). Cred că mai multe despre el, am devenit mai sigur că nimic nu a fost de a mintile noastre în valoare de salvare, cu excepţia cazului în care a fost ... excepţia cazului în care a fost, la ultima "L'Amour la Poesie", pentru a ţine luminos şi tremurând titlul de una dintre cărţile lui Paul Eluard, "L'Amour la Poesie", considerate ca fiind inseparabile în esenţa lor şi în calitate de bună unic. Între negare a acestui bun, o negaţie adus la punctul culminant sale de război, şi afirmarea sa completă şi totală ( "Poezia ar trebui să fie făcute de toate, nu unul"), domeniul nu a fost, în mintea noastră, deschis la orice, dar Revoluţia un adevărat extins în toate domeniile, improbabil radicale, la cel mai înalt grad practică şi, tragic distruge în ea însăşi tot timpul sentimentul că acesta a adus cu ea atât de oportunitatea şi de absurd. Multi dintre voi, fără îndoială, aceasta s-ar pune în jos la o anumită exaltare tineresc şi la sălbăticie generale din timp, eu trebuie, totuşi, insistă pe această atitudine, comun pentru bărbaţi special, şi se manifestă la perioade de aproape o jumătate de secol de la distanţă unul pe altul. Eu ar trebui să afirme că, în ignoranta a acestei atitudini, se poate forma nici o idee de ceea ce reprezintă cu adevărat suprarealismului. Această atitudine poate singur cont, şi foarte suficient de puţin că, pentru toate excesele care pot fi atribuite la noi, dar care nu pot fi deplâns excepţia cazului în care una abuzivă presupune că am fi putut pornit de la orice alt punct. Prost observaţii de sondare, care sunt imputate pentru noi, aşa-numitele atacuri nechibzuit, insultele, certurile, scandalurile, toate lucrurile pe

care noi suntem atât de mult îi reproşa cu-întors pe acelaşi drum ca şi poeziile suprarealist. Inca de la inceput, atitudinea suprarealist a avut faptul că, în comun cu Lautreamont şi Rimbaud, care o dată pentru totdeauna se leagă lotul nostru de a lor, şi că este timpul războiului defetism. Eu nu-e teamă să spun că acest defetism pare a fi mai relevantă decât oricând. "Tremor noi sunt difuzate prin atmosfera intelectuală; este doar o chestiune de a avea curajul să se confrunte cu ei." Ele sunt, de fapt, întotdeauna, care trece prin atmosfera intelectuală: problema de propagare şi interpretarea lor rămâne acelaşi şi, în ceea ce ne priveşte, rămâne să fie rezolvată. Dar, Lautreamont parafrazând, nu pot să se abţină de la adăugând că, la oră, în care vorbesc, vechi şi muritoare shivers încearcă să substituie ei înşişi pentru cei care sunt foarte shivers de cunoaştere şi de viaţă. Ei vin pentru a anunţa o boală îngrozitoare, o boală urmată de privarea de toate drepturile, ea este doar o chestiune de a avea curajul să se confrunte cu ele, de asemenea. Aceasta boala se numeste fascismului. Să ne fie de azi aveţi grijă să nu subestimeze pericolul: umbra a avansat foarte mult în Europa de curând. Hitler, Dolfuss şi Mussolini, fie au înecat în sânge sau supus la tot ceea ce caporal umilire, care a format efortul de a generaţiilor strecurat spre o mai tolerabil şi mai demn formă de existenţă. În alte zile am observat pe prima pagina a unui ziar la Paris o fotografie a împrejurimile minei Lambrechies pe a doua zi după catastrofa. Aceasta fotografie a ilustrat un articol intitulat, în ghilimele, 'Doar noastra Chagrin Remains ". Pe aceeaşi pagină a fost o altă fotografie-o pe asta a şomerilor a ţării în picioare în faţa unui bordei în zone' pariziene "săraci dvs. cu legenda Sărăcia nu este o crimă. "Cum incantatoare!" Mi-am spus, uite de la o imagine la alta. Astfel, publicul burghez în Franţa este capabil de a se consola cu cunoştinţele pe care minerii din ţara dvs. nu au fost neapărat infractori doar pentru că au ajuns ele însele ucis pentru 35 de franci pe zi. Şi, fără îndoială, mineri, tovarăşi noastre, va fi fericit să afle că în cadrul Comitetului belgian cărbune Asociaţia intenţionează să amâne până a doua zi după mâine de aplicare a reduce salariul stabilit pentru 20 mai. În societatea capitalistă, ipocrizie şi cinism şi-au pierdut, acum, toate simţul proporţiei şi devin tot mai scandalos în fiecare zi. Fără a face sacrificii exagerat la umanitarism, care implică întotdeauna reconcilieri imposibil şi truces în avantajul celui mai puternic, eu ar trebui să spun că, în această atmosferă, gândit nu poate considera lumea exterioară, fără un fior imediată. Tot ceea ce stim despre fascismul arată că tocmai confirmare a acestei stări de lucruri, agravate la punctul său de mai departe a demisiei de durată care urmăreşte să obţină de la cei care suferă. Nu este rolul evidente ale fascismului să restabilească, pentru moment, suprematia şovăitor de finanţe-de capital? Un astfel de rol este, în sine, suficient pentru a face vrednic de toate ură noastre, vom continua să ia în considerare această demisia fals ca fiind unul dintre cele mai mari rele care pot fi, eventual, la fiinţe cauzat de acest tip noastre, şi cei care s-ar aduce o merită, în nostru opinie, pentru a fi bătut ca câini. Cu toate acestea, este imposibil să se ascundă faptul că acest pericol imens este acolo, ascuns la uşile noastre, pe care le-a făcut apariţia sa în termen de zidurile noastre, şi că bizantinism ar fi pur la diferend prea mult timp, ca şi în Germania, peste alegerea bariera care

urmează să fie instituit împotriva sa, atunci când toate în timp ce, sub mai multe aspecte, este târâtor mai aproape şi mai aproape de noi. În cursul de a lua măsuri diferite, cu scopul de a contribui, în măsura în care I sînt capabil, la organizarea la Paris a luptei anti-fasciste, am observat că deja o îndoială anumit s-au majorat în cercurile intelectuale de stânga cu privire la posibilitatea de a lupta împotriva fascismului cu succes, un dubiu care a infectat, din păcate, chiar şi acele elemente care unul ar fi crezut că este posibil să se bazeze pe şi care au venit în prim-plan în această luptă. Unii dintre ei au început chiar să găsim scuze pentru pierderea bătăliei deja. Dispositions Astfel mi se par a fi atât de dismaying că nu ar trebui să am grijă să fie vorbind aici fără să fi făcut clară poziţia mea în legătură cu ele, sau fără anticipând o serie întreagă de observaţii, care sunt de urmat, care să reiasă că astăzi, mai mult decât oricând înainte, de eliberare a minţii, cereri ce starea primară, în opinia suprarealişti, scopul expres al suprarealismului, eliberarea de om, ceea ce implică faptul că trebuie să ne luptăm cu cătuşe noastre cu toata energia de disperare; că astăzi mai multe mult decât oricând înainte de suprarealişti se bazează în întregime pentru realizarea de eliberare a omului asupra revolutiei proletare. Eu acum nu ezitaţi să apeleze la obiectul acestui pamflet, care este de a încerca să explice ceea ce este de suprarealism. O anumită ambiguitate imediate cuprinse în suprarealismul cuvânt, este, de fapt, capabile de a conduce o să presupunem că îl desemnează eu nu ştiu ce atitudine transcendental, în timp ce, dimpotrivă care o exprimă şi-a exprimat întotdeauna pentru noi, dorinta de a aprofunda bazele reale, pentru a crea o chiar şi mai clară şi, în acelaşi timp tot mai multe pasionat constiinta a lumii percepute de simţurile. Intreaga evolutie a suprarealismului, de la origini până în prezent, pe care am cam vederea urmăririi, arată că dorinţa noastră neîncetată, tot mai multe şi mai urgentă de la o zi la alta, a fost la toate costurile pentru a evita în vedere un sistem de gândire ca un refugiu, de a continua investigaţiile noastre cu ochii larg deschise pentru a consecinţelor lor în afara, şi pentru a ne asigura că rezultatele acestor investigaţii ar fi de natură să cu care se confruntă suflarea de pe strada. La limitele, de mai mulţi ani din trecut sau mai exact, de la încheierea a ceea ce se poate pe termen epoca pur intuitivă a suprarealismului (1919-25)-la limita, spun, am încercat să prezinte realitatea interioare si exterioare realitate ca două elemente în procesul de unificare, sau în cele din urmă devenind unul. Această unificare finală este scopul suprem al suprarealismului: realităţii interioare şi exterioare realitate fiind, în forma actuală a societăţii, în contradicţie (şi, în această contradicţie vedem cauza foarte de nefericire a omului, dar şi sursa de mişcarea sa), am au alocat pentru a ne sarcina de a acestor două realităţi cu care se confruntă cu una pe alta în orice ocazie este posibil, de a refuza să permită preeminenţa una peste alta, nu au fost încă de a acţiona pe de o parte şi pe de altă parte, atât la o dată, pentru care ar trebuie să presupunem că acestea sunt mai puţin în afară de una de alta decât sunt (şi cred că cei care pretind că acţionează pe ambele simultan, se înşeală, fie noi sau sunt o pradă o iluzie neliniştitor), din care acţionează în aceste două realităţi nu atât la o dată, atunci, dar unul după altul, într-un mod sistematic, permitandu-ne sa respecte atragerea lor reciproce şi întrepătrunderea şi să acorde la această interacţiune a tuturor forţelor extinderea necesare pentru

evoluţia acestor două realităţi adiacente pentru a deveni unul şi acelaşi lucru. Aşa cum am menţionat doar în trecere, consider că se pot distinge două epoci în mişcarea suprarealistă, cu o durată egală, de la originile sale (1919, an de la publicarea de magnétiques Champs) până în prezent; o epocă pur intuitiv, şi un raţionament epocă. Prima poate fi caracterizat de sumar de a exprimat convingerea în această perioadă, în toate-powerfulness de gândire, considerate capabile de a elibera sine, prin intermediul unor resurse proprii. Această credinţă martori la o vizualizare predominante pe care am privi astăzi ca fiind extrem de greşită, consideră că crezut că este suprem peste materie. Definiţia suprarealismului care a trecut în dicţionar, o definiţie luate din Manifestul din 1924, ia în considerare numai de această dispoziţie în întregime şi idealistă (din motive de simplificare şi voluntară amplificare destinate pentru a influenţa în mintea mea viitorul acestei definiţii) nu acest lucru în termeni care sugerează că eu am înşelat în momentul în pledând utilizarea unui gând automată nu numai îndepărtate de pe toate controlului exercitat de motiv, dar, de asemenea, decuplată de la "toate preocupările estetice sau morale." Aceasta ar trebui să fi fost, cel puţin, a declarat: preocuparile estetice conştient sau morale. În perioada analizată, în lipsa, desigur, de toate serios descurajează evenimentele exterioare, activitatea suprarealistă a rămas limitată strict la premisa primele sale teoretice, continuând în tot acest timp pentru a fi vehicul din acest total "non-conformismul", care, după cum am văzut, a fost caracteristica obligatoriu în împreună venirea celor care au luat parte la acesta, precum şi cauza, în timpul primilor ani de după război, de o serie neîntreruptă de adeziuni. Nr atitudine coerentă politice sau sociale, cu toate acestea, a făcut apariţia până în 1925, adică (şi este important de subliniat acest lucru), până la izbucnirea războiului din Maroc, care, re-suscită în noi ostilitate nostru special la modul de conflicte armate afectează omul, brusc, plasate înainte de a ne necesitatea de a face un protest public. Acest semn de protest, care, sub titlul la Revolution d'abord et Toujours (octombrie 1925 [Revoluţia Now and Forever]), s-au alăturat numele suprarealişti corespunzătoare cu cele de treizeci de alţi intelectuali, a fost, fără îndoială, mai degrabă confuză punct de vedere ideologic, ea nu mai puţin marcat de rupere la distanţă de un întreg mod de a gândi, ea nu mai puţin a creat un precedent care a fost de a determina direcţia întreaga viitoare a mişcării. Activitatea suprarealiste, cu care se confruntă cu o brutală, revoltător, fapt de neconceput, a fost nevoit să ceară în sine ceea ce s-au resursele sale corespunzătoare şi pentru a determina limitele; aceasta a fost obligată să adopte o atitudine precisă, exterioare la sine, pentru a continua să se confrunte cu oricare ar fi depăşit aceste limite. Suprarealiste de activitate în acest moment a intrat în faza de raţionamentul său. Este dintr-o dată cu experienţă necesitatea de trecere peste decalajul care separă idealismul absolut de la materialismul dialectic. Această necesitate a făcut apariţia într-un mod atât de urgentă pe care am avut de a lua în considerare problema în lumina mai clar posibil, astfel că, pentru câteva luni, am acordat o atenţie întregul nostru la mijloacele de a aduce despre această schimbare pe partea din faţă, o dată şi pentru totdeauna. Dacă eu nu simt nici o jenă de astăzi a posteriori, în care explică această schimbare, că este pentru că

mi se pare destul de firesc ca crezut suprarealist, înainte de a ajunge la odihnă în materialismului dialectic şi insistând, aşa cum astăzi, pe supremaţia litigiu asupra minţii, ar trebui să aibă a fost condamnat să treacă, în câţiva ani, prin dezvoltarea întregii istorică a gîndirii moderne. Ea a venit în mod normal, la Marx prin intermediul lui Hegel, la fel cum a venit în mod normal, la Hegel prin Berkeley şi Hume. Aceste influenţe din urmă oferă o anumită particularitate în sensul că, spre deosebire de anumite influenţe poetică fost supus în acelaşi mod, şi adăpostite cu cele ale materialiştii francez din secolul al XVIII-lea, au dat un reziduu de acţiuni practice. Pentru a încerca şi ascunde aceste influenţe ar fi contrar dorinţa mea de a arăta că suprarealismul nu a fost elaborat ca un sistem abstract, adică, garantat împotriva tuturor contradicţii. De asemenea, este dorinţa mea de a arăta cât de activitate suprarealist, condus, după cum am spus, de a cere în sine ceea ce s-au resurse corespunzătoare a acestuia, a avut într-un fel sau altul, pentru a reflecta asupra ei însăşi realizarea ei, în 1925, de insuficienţă sa relativă; cum suprarealist de activitate a trebuit să înceteze conţinutul fiind cu rezultate (texte automată, recital de vise, improvizate discursuri, poezii spontan, desene şi acţiuni), care a avut planificat iniţial, şi modul în care a venit să ia în considerare aceste rezultate ca fiind primul material de simplu atât de mult, incepand de la care problema de cunoştinţe în mod inevitabil, a apărut din nou sub o formă destul de nou. Ca o mişcare de viaţă, adică o mişcare trece printr-un proces constant de a deveni, şi, ceea ce este mai mult, solid bazându-se pe fapte concrete, suprarealismul a adus împreună şi se aduce încă împreună temperamente divers în mod individual sau ascultarea de reziste la o varietate de bents. Factor determinant al apartenenţei lor de durată sau de scurtă durată, nu este de a fi considerat ca o concesie orb la un stoc inert de idei a avut loc în comun, ci ca pe o secvenţă continuă de acte, care, de propulsie făcătorul de a mai mult sau mai puţin îndepărtate puncte, forţele de el pentru fiecare nou început pentru a reveni la plecare aceeaşi linie. Aceste exerciţii de a nu fi fără pericol, un singur om poate rupe un membru sau pentru care nu există nici un precedent-cap, altul poate scufunda paşnic el însuşi într-o mlaştină sau raport el însuşi pe moarte de oboseală. Imposibil ca încă pentru a trata-se la o ambulanta, suprarealism, pur şi simplu frunze de aceşti indivizi de către marginea drumului. Cei care continuă în rândurile sunt conştienţi de curs de victime lasat in urma lor. Dar ceea ce din ea? Esenţială este întotdeauna să privească înainte, să rămână sigur că unul nu a pierde dorinţa arzătoare pentru frumos, adevăr şi dreptate, toilingly pentru a merge începând spre descoperire, una cate una, de peisaje proaspete, şi să continue a face acest lucru la nesfârşit şi fără a coerciţie până la sfârşit, că alţii ar putea călători după aceea acelaşi drum spiritual, nestingherită şi în toate de securitate. Penetrare, pentru a fi sigur, nu a fost atât de adânci ca ar fi fost de dorit. Poetic vorbind, un sălbatic puţine, sau vom spune fermecător, animale a căror strigăte umple aerul şi bara de acces la un domeniu până în prezent numai bănuiau, sunt încă departe de a fi exorcized. Dar pentru toate acestea, perforarea de desiş ar fi procedat mai puţin cotiş, şi cei care sunt faceţi de pionierat s-ar fi achitat-se cu unabating tenacitate în serviciul cauzei, în cazul în care, între începutul şi sfârşitul spectacolului pe care le prevăd pentru ele însele

şi ar fi bucuros să prevadă ca alte persoane, o schimbare nu ar fi avut loc. În 1934, mai mult ca oricând înainte, suprarealismul datoreaza în sine de a apăra postulatul de necesitatea de a schimba. Este amuzant, într-adevăr, pentru a vedea cât mai plin de ură şi prostie de adversarii noştri de a afecta triumful ori de câte ori se face un pas greşit pe unele declaraţii vechi am putea-au făcut şi care sună acum mai mult sau mai puţin discordantly în mijlocul altora destinate să facă uşor de înţeles prezentului nostru conduită. Această manevră insidioasă, care este calculată pentru a arunca o îndoială asupra credinţei noastre de bună, sau cel puţin cu privire la autenticitatea principiile noastre, poate fi uşor de învins. Dezvoltarea suprarealismului în întreaga deceniu de existenţă este, vom lua-o, în funcţie de derulare a realităţilor istorice, astfel cum acestea pot fi accelerat dintre perioada de relief care urmează încheierea unei păci şi izbucnirea proaspătă de război. Acesta este, de asemenea, o funcţie a procesului de a căuta după valori noi pentru a confirma sau invalida pe cele existente. Faptul că unele dintre participanţii la prima activitate suprarealist-au aruncat în burete şi au fost aruncate a adus cu privire la retras din circulaţie a unor moduri de a gândi şi de punerea în circulaţie a altora, în care s-au implicite dissents anumite generale cu privire la un de mână şi a anumitor assents general, pe de altă parte. Aşadar, aceasta este faptul că această activitate a fost confectionate de evenimente. La momentul de faţă, contrar zvonurilor curent părtinitoare în conformitate cu care suprarealismul în sine se presupune că, în cruzimea sa de dispoziţie, pentru a fi sacrificat aproape toate sânge prima vivifying aceasta, este încurajator pentru a putea să subliniez faptul că niciodată nu a încetat să prevala de lucru în echipă perfectă a René Crevel, Paul Eluard, Max Ernst, Benjamin Péret, Man Ray, Tristan Tzara, şi scriitorul prezent, toţi aceştia pot să ateste că de la începutul mişcării, care este, de asemenea, de la data noastre înrolarea în el-până în prezent, principiul iniţială a legământului lor nu a fost niciodată încălcate. Dacă există diferenţe au avut loc în anumite puncte, a fost, în esenţă, în domeniul de aplicare ritmică a întregului integrantă, în sine, un element de valoare cel puţin discutabilă obiectiv. Altele, ei care am nu mai îndeplinesc, poate spun ei la fel de mult? Ele nu pot, pentru simplul motiv că, de când au despărţit de la noi au fost incapabile de a realiza o singură acţiune concertată care a avut nici o formă definitivă a propriei sale, şi ei s-au limitat, în schimb, la o reacţie împotriva suprarealismului cu cea mai mare risipă de a ei înşişi-o soartă întotdeauna depăşire cei care merg înapoi pe trecutul lor. Istoria de apostazie lor şi negări în cele din urmă va fi citit în temniţă mare de deficienţe umane, fără de profit pentru orice observator-ideal de ieri, de azi-real, dar care, chemat să se pronunţe, va decide dacă acestea sau ne-au adus mai multe eforturi semnificative să le suporte, la o soluţie raţională a suprarealismului multe probleme de-a promulgate. Deşi nu poate fi vorba aici de a merge prin istoria mişcării suprarealiste-istoriei sale a fost spus de multe ori şi, uneori, a spus destul de bine, in plus, eu prefer să transmită cât mai repede posibil la expunerea de atitudinea sa actuală - Cred că ar trebui să amintim pe scurt, în beneficiul cei dintre voi care au fost constient de faptul, că nu există nici o îndoială că, înainte de mişcarea suprarealistă propriu-zise, exista printre promotori ai mişcării şi a altor persoane care mai

târziu sa raliat rotund aceasta dispositions, foarte activ, nu doar divergente, dar, de asemenea, antagoniste, care, între 1915 şi 1920, au fost dispuşi să se alinieze sub panou de Dada. Post-tulburări de război, o stare de spirit, în esenţă, că, anarhice ghidat că manifestările ciclul de multe, un refuz deliberat de a judeca-pentru lipsa, a fost spus, a criteriilor de-a calificărilor reale ale persoanelor fizice, şi, poate, în ultimă instanţă, un anumite spiritul de negaţie, care a fost ea însăşi face vizibil, a adus cu sine o dizolvare a grupului încă incipient, se poate spune, din cauza sale dispersate şi caracterul eterogen, un grup a cărei forţă Nirvana a fost totuşi decisiv şi, de autorizaţia generală din prezenta criticilor de o zi, a influenţat foarte mult cursul de idei. Aceasta poate fi corectă înainte de a trece rapid, ca-I trebuie să-a lungul acestei perioade, pentru a repartiza de departe cea mai frumoasă parts la Marcel Duchamp (tablouri si obiecte de sticlă încă să fie văzută în New York), pentru a Francis Picabia (Comentarii "291" si " 391 "), Jacques Vache (Lettres de Guerre) şi Tristan Tzara (Douăzeci şi cinci de Poezii, Dada Manifestul 1918). Destul de ciudat, a fost rotund o descoperire de limbă că nu a fost încercarea de a se organiza, în 1920, ceea ce-încă pe o bază de schimb confidenţiale-a asumat numele de suprarealism, un cuvânt căzut de pe buzele Apollinaire, pe care am avut deturnate de la conotaţie destul de generală şi foarte confuz el a dat-o. Ce-a fost la început nu mai mult de o noua metoda de a scrie poetice s-au despărţit după mai mulţi ani de la teze mult prea generale care au ajuns să fie expus în Manifestul suprarealiste-Fish solubile, 1924, Manifestul a doua adăugarea pe alţii să le, prin care ansamblu a fost ridicată la un vast plan ideologice, şi deci nu a trebuit să fie de revizuire. Într-un articol, "Enter the Medii", publicat în Littérature, 1922, retipărit în Les Pas Perdus, 1924, şi, ulterior, în Manifest suprarealiste, I-am explicat împrejurarea că a pus iniţial noi, prietenii mei şi pe mine, pe pista de activitatea de suprarealist noi încă mai urmează şi pentru care suntem plini de speranţă de a obţine noi aderenţi tot mai numeroase în scopul de a fi prelungit mai mult decât ne-am reuşit până acum în a face. Ea spune: Acesta a fost în 1919, în singurătate completă şi la abordarea de somn, că atenţia mea a fost arestat de fraze mai mult sau mai puţin complete, care a devenit perceptibile în mintea mea, fără a putea meu fiind acela de a descoperi (chiar şi de analiză foarte meticulos) orice volitiv posibil precedent efort. Într-o seară, în special, aşa cum am fost pe cale să adorm, am devenit conştient de o propoziţie articulat în mod clar la un punct cu excepţia tuturor posibilitatea de a modificarea şi deposedată de toate calitatea sunetului voce; un fel curios de teză, care a venit la mine ţinând-in - adevărul gol-goluţ, nu-o urmă de orice relaţie, indiferent la orice incidente I poate la acea dată au fost implicate în; o teză insistent, mi se părea, o propoziţie aş putea spune, că a bătut la fereastră. Am fost de acord să plătească nici o atenţie în continuare la acesta când caracterul organic al pedepsei deţinuţi mine. Am fost foarte derutat. Din păcate, I sînt incapabil să-şi amintească teză, exact la această distanţă, dar ea a fugit de aproximativ aşa: "Un om este tăiat în jumătate de către fereastră." Ce a făcut-o plainer a fost faptul că a fost însoţită de o slabă reprezentare vizuală a unui om în procesul de mers pe jos, dar inaltimea lui despicată, la jumătate, de către o

fereastră perpendicular pe axa corpului său. Categoric, nu a fost forma, re-ridicat împotriva spaţiu, de un om sprijinit printr-o fereastră. Dar urmatoarea fereastra locomoţie omului, am înţeles că am de-a face cu o imagine de mare raritate. Instantaneu ideea a venit la mine să-l utilizaţi ca material de construcţie poetică. Nu am avut nici mai devreme investit-o cu această calitate, decât a dat loc la o succesiune de toate, dar propoziţii intermitentă, care a lasat-ma uimit, nu mai puţin, dar într-o stare, aş spune, de desprindere extreme. Preocupat aşa cum am mai fost la acel moment, cu Freud, şi familiarizaţi cu metodele sale de investigaţie, pe care am avut practicată ocazional, la bolnavi în timpul războiului, am decis să obţină de la mine ceea ce se încearcă să obţină de la pacienţi, şi anume un monolog revărsat cât mai curând posibil, peste care facultate al subiectului critice nu are nici un control-obiectul însuşi aruncare reticenţă la East-şi care cât mai mult posibil, reprezintă vorbit crezut. Se părea că şi încă mi se pare că viteza de crezut ca nu este mai mare decât cea a cuvintelor, şi, prin urmare nu depăşeşte fluxul fie a limbii sau un stilou. A fost în astfel de situaţii care, împreună cu Philippe Soupault, pe care am avut-a spus despre ideile prima mea pe această temă, am început să acopere foi de hârtie, cu scris, senzaţie de un dispret demn de laudă pentru literare, indiferent de rezultat ar putea fi. Uşor de realizare a adus cu privire la restul. Până la sfârşitul primei zile a experimentului, am reuşit să citesc una de alta despre paginile cincizeci obţinute în acest mod şi de a compara rezultatele ne-am atins. Asemănarea izbitoare a fost pe ansamblu. Au fost greşeli de construcţie similară, aceeaşi manieră ezitantă şi, de asemenea, în ambele cazuri, o iluzie de verva extraordinare, emoţie de mult, o gamă considerabilă de imagini de o calitate, cum ar fi noi nu ar fi trebuit să poată obţine, în mod normal de scris, un sens foarte special de pitoresc, şi, aici şi acolo, câteva bucăţi de afară şi în afara bufonerie. Diferenţele doar texte pe care cele două prezentate aparut mi se datorează, în esenţă, la temperamente noastre respective, Soupault lui fiind mai puţin statice decât a mea, şi, în cazul în care acesta va permite-mi să fac această critică uşoară, de a lui care au risipit cu privire la partea de sus a anumitor pagini, fără îndoială, într-un spirit de mistificare-diferitele cuvinte sub masca de titluri. Eu trebuie să-i dau de credit, pe de altă parte, pentru că întotdeauna s-au opus cu forţa de cel de corecţie cu privire la orice trecere pe care nu mi se par a fi destul de lucru. În faptul că el a fost cu siguranţă cel mai dreapta. Desigur, este dificil, în aceste cazuri, de a aprecia la valoarea lor doar diferitelor elemente din rezultatul obţinut; se poate spune chiar că este imposibil să se aprecieze în întregime le la o primă lectură. Pentru voi, care poate fi scris-le, aceste elemente sunt, în aparenţă, la fel de ciudat ca la oricine altcineva, iar tu eşti te natural bănuitor dintre ele. Poetic vorbind, ele se disting în principal printr-un grad foarte ridicat de absurditate imediate, de calitate specific acestui absurditate a fi, pe de examinare atentă, se poate obţine lor de a tot ceea ce este cel mai admisibilă şi legitim în lume: divulgare a unui anumit număr de fapte şi proprietăţi pe ansamblu, nu mai puţin contestabile decât celelalte. Cuvântul "suprarealism", consecinţă a devenit descriptiv al întreprinderii generalizable la care am avut consacrat pe noi înşine, m-am gândit că este

indispensabilă, în 1924, pentru a defini acest cuvânt, o dată şi pentru toţi: Suprarealism, n. Pur automatismul psihic, prin care se intenţionează să-şi exprime, verbal, în scris, sau prin alte mijloace, real proces de gândire. Gândire lui dictare, în absenţa tuturor controlului exercitat de raţiune şi în afara tuturor estetice sau morale preocupari. ENCYCL. Philos. Suprarealismul se bazează, în credinţa în realitatea superioară a anumitor forme de asociere neglijate heretofore; în atotputernicia vis şi în jocul dezinteresat de gândire. Aceasta tinde cu siguranta de a face away cu toate celelalte mecanisme psihice şi să înlocuiască în sine pentru ei în soluţionarea problemelor principale ale vieţii. Au profesat Suprarealism absolută: d-nii Aragon, baronul, Boiffard, bretona, Carrive, Crevel, Delteil, Desnos, Eluard, Gérard, Limbour, Malkine, Morise, Naville, Noll, Péret, Picon, Soupault, Vitrac. Aceste până acum par a fi singurele .... Au fost o să ia în considerare producţia lor doar superficial, un număr frumos de poeţi s-ar putea să fi trecut de suprarealişti, începând cu Dante şi Shakespeare, la cele mai bune lui. În cursul mai multe incercari am făcut faţă de o analiză a ceea ce, în conformitate cu pretenţiile false, este numit geniu, am găsit nimic care ar putea în cele din urmă să fie atribuite prin orice alt procedeu decât acest lucru. Au urmat o enumerare care va câştiga, cred eu, prin a fi stabilite în mod clar, astfel: Noaptea lui Young gândurile sunt suprarealiste din scoarţă în scoarţă. Din păcate, acesta este un preot care vorbeşte; un preot rău, pentru a fi sigur, încă un preot. Heraclit este suprarealist în dialectica. Lully este suprarealist în definiţie. Flamel este suprarealist, în noaptea de aur. SWIFT este suprarealist în răutate. Sade este suprarealist în sadism. Transportatorul este suprarealist în înec. Monk Lewis este suprarealist in frumusetea răului. Achim von Arnim este absolut suprarealist, în spaţiu şi timp Rabbe este suprarealist în moarte. Baudelaire este suprarealist în bunele moravuri. Rimbaud este suprarealist în viaţă şi în altă parte. Hervey Saint-Denys este suprarealist în vis îndreptate. Carroll este suprarealist în nonsens. Huysmans este suprarealist în pesimism. Seurat este suprarealist in design. Picasso este suprarealist în cubism. Vache este suprarealist în mine. Roussel este suprarealist în anecdotă. , Etc Ei nu au fost întotdeauna suprarealişti-pe acest insist-în sensul că se poate descurca în fiecare dintre ele un număr de noţiuni preconcepute la care-naivitate foarte!-Ei au fost împreună. Şi au agăţat de ei, astfel că ei nu au auzit vocea suprarealist, voce care îndeamnă în ajunul morţii şi în furtună hohotitor, şi pentru că acestea au fost dispuse sa se dedice sarcina de a nu mai mult de

orchestrarea scorul plin cu lucruri minunate. Ei au fost instrumente de mandri, de unde şi sunetele le-au produs au fost sunete nu sunt întotdeauna armonioase. Noi, dimpotrivă, care nu ne-au dat la procese de filtrare, care prin intermediul muncii noastre au fost de conţinut pentru a fi recipientelor tăcut aşa de multe ecouri, modest maşini de înregistrare care nu sunt hipnotizat de modelul pe care le urmă, noi suntem de servire, probabil, un motiv încă mult mai nobil. Aşa că am cinstit da înapoi talentul împrumutate pentru noi. Aveţi dreptul să vorbeşti de talent "de această curte de platină, de această oglindă, de această uşă şi ale prezentului cer, dacă doriţi. Nu avem nici un talent ... Manifestul conţine, de asemenea, un anumit număr de retete practice, intitulat: "Secretele de suprarealiste Magic Art", cum ar fi următoarele: Scris suprarealiste Componenţa sau prima şi ultima Proiect de Având în stabilit, în unele faţa locului, cea mai potrivită pentru concentrarea minţii asupra ei însăşi, pentru a scris materialul care urmează să fie adus la tine. Să starea dumneavoastră de spirit să fie cât mai pasiv şi receptiv posibil. Uită de geniu dvs., talentele, precum şi de geniu şi de talente ale altora. Repetaţi-te la tine că literatura este destul de bine sorriest drumul care duce la peste tot. Scrie rapid, fără nici un subiect ales anterior, suficient de repede, nu să mă opresc asupra, şi nu ca să fie ispitit de a citi peste, ceea ce aţi scris. Prima teză va veni, în sine, şi acest lucru este, evident, auto-adevărat, pentru că acolo nu este niciodată un moment, dar unii teză străin de clamours noastră conştientă crezut pentru perfecţionare exprimare. Este destul de greu să vorbească despre teză, să urmeze, deoarece, fără îndoială, vine într-o parte a activităţii noastre conştiente şi aşa sentinţe altă parte, în cazul în care este admis faptul că a scris prima teză trebuie să fi implicat chiar şi un minim de conştiinţă. Dar asta ar trebui, în această problemă pe termen lung puţin, pentru că tocmai acolo se află cel mai mare interes în exercitarea suprarealist. Semne de punctuaţie, desigur, în mod necesar împiedică fluxul de continuitate absolută, care ne preocupă. Dar ar trebui să neîncredere în special în şoaptă prompting. În cazul în care printr-un defect vreodata acest lucru fără importanţă există un presentiment de tăcere să vină, o greşeală să spunem, de lipsă de concentrare, rupe fără a ezita linie care a devenit prea lucid. După cuvântul ale căror origine se pare suspect pe care il ar trebui să pună o scrisoare, orice scrisoare, l, de exemplu, intotdeauna l scrisoare, şi de a restaura de flux arbitrar de a face că scrisoarea iniţială a cuvântului să urmeze. Eu trebuie să treacă peste consideraţiile de mai mult sau mai puţin corelat care Manifestul discutate în poartă lor cu privire la posibilităţile de exprimare plastica, în suprarealism. Aceste considerente nu îşi asume un rândul său, relativ dogmatică cu mine până după aceea în suprarealism şi Pictura (1928). Eu cred că interesul real al Manifestului-nu a existat o lipsa de oameni care au fost suficient de bun să cedeze interes, pentru care nu se datorează de credit special pentru mine, deoarece nu am nici o expresie mai mult de dat la sentimente împărtăşite cu prietenii, prezent şi fostul subordinately-se bazează numai pe formula de mai sus dat. Este mai degrabă de confirmare a unui rândul său, de gândire care, de bine sau de rău, este ciudat distinctiv al timpului nostru.

De apărare iniţial tentativă de care se dovedesc de gândire pare încă valabil la mine în cele ce urmează: Noi încă mai trăiesc sub domnia lui logica ... Dar metodele de logica sunt aplicate în prezent doar la rezolvarea unor probleme de interes secundar. Raţionalism absolută, care este încă de moda nu permite luarea în considerare a orice fapte, dar cele strict relevante pentru experienţa noastră. Se termină logice, pe de altă parte, ne scape. Inutil să spun că, chiar şi experienţa a avut limite atribuite. Aceasta se învîrte într-o cuşcă de la care devine tot mai dificil pentru ao elibera. Chiar şi experienţa este dependentă de utilitate imediată, şi în sens comun, este deţinător sale. În conformitate cu culoare de civilizaţie, sub pretextul de progres, tot ce mod corect sau greşit pot fi considerate fantezie sau superstiţie a fost izgonit din minte, toate uncustomary căutarea adevărului după ce a fost interzise. Este doar prin ceea ce trebuie să se părea pur noroc că nu a fost recent scos la iveală un aspect al vieţii psihice-la părerea mea, de departe, cel mai important cu care se presupune că noi nu mai avea nici un motiv de îngrijorare. Toate de credit pentru aceste descoperiri trebuie să meargă la Freud. Pe baza acestor descoperiri un curent de opinie se formează, care va permite explorator al mintii umane pentru a continua investigaţiile sale, justificată, deoarece el va fi în a lua în considerare mai mult de realităţile rezumat simpla. Imaginatia este, probabil, pe punctul de a reclamarea drepturilor sale. În cazul în adâncimi de mintile noastre port ciudat forţe capabile de a creşte cele de pe suprafata, sau de succes confruntă cu ei, atunci totul este in interesul nostru sa le canaliza, pentru a canaliza pe ei primul în scopul de a le prezinte mai târziu, dacă este necesar, pentru a de control al raţiunii. Analiştii ei înşişi nu au nimic de pierdut de un astfel de proceduri. Dar ar trebui să se observe că nu există mijloace destinate a priori, pentru realizarea unei astfel de întreprinderi, că până la venirea noii ordini s-ar putea la fel de bine să fie luate în considerare afacere de poeţi şi oameni de ştiinţă, şi că succesul său nu va depind de mijloace mai mult sau mai puţin capricios, care va fi angajat. Sunt rezolvate pentru a face faţă grav cu ura de minunat, care este atât de agresiv în rândul anumite persoane, care ridicol la care sunt atât de dornici de a expune acesta. Să ne vorbească în mod clar: minunat este întotdeauna frumos, minunat orice este frumos, într-adevăr, nimic dar minunat este frumos. Ce este admirabil despre fantastic este că nu mai există un fantastic, nu există decât real. Interesante într-un mod diferit faţă de viitorul de technica suprarealiste (de teatru, filozofice, ştiinţifice, critic) pare să-mi punerea în aplicare a suprarealism la acţiune. Indiferent de rezervări-ar putea să fi înclinat să faceţi cu privire la responsabilitate, în general, aş mai ales destul de dori să ştiu cum delictele prima cărui caracter suprarealist este indubitabil va fi judecat. Atunci când metodele de suprarealist extinde de la scris la acţiune, nu va apărea cu siguranţă nevoie de o moralitate noi să ia locul celei actuale, cauza tuturor woes noastre. Manifestul de suprarealism sa îmbunătăţit pe principiul Rimbaud că poetul trebuie să se întoarcă văzător. Omul, în general, va fi chemat să se manifeste prin viaţa aceste sentimente noi care darul de vizibilitate vor atât de brusc au plasat în apropierea lui:

Suprarealism, după cum am lua în considerare că, afirmă nonconformismul noastră absolută atât de clar că nu poate fi vorba de a pretinde ca martor în cazul în care lumea reală a veni sus pentru a fi judecaţi. Dimpotrivă, el poate depune mărturie, ci la starea completă a distrage atenţia pe care sperăm să atingă aici de mai jos ... Suprarealismul este cu raze "invizibile", care trebuie să permită ne-o zi pentru a triumfa asupra inamicilor noştri. "Tu nu mai tremura, carcasei." În vara aceasta trandafiri sunt albastru; lemnul este din sticla. Pământ înfăşurat în frunzele sale are ca efect redus asupra mea ca o fantomă. Condiţii de viaţă şi de a stopa de a trăi sunt soluţii imaginar. Existenţa se află în altă parte. Suprarealism apoi a fost asigurarea expresie în toată puritatea şi vigoare. Libertatea de care dispune este o libertate perfectă, în sensul că ea recunoaşte nici limitări exterioare la sine. Aşa cum sa spus pe coperta din prima emisiune a la Revolution Surréaliste, ", va fi necesar să se întocmească o nouă declaraţie a drepturilor omului." Conceptul de surreality, certuri cu privire la care au fost solicitată cu noi în mod repetat şi care a fost încercat să transforme într-o funie metafizic sau mistic să fie introduse ulterior rotunde gât noastre, se pretează să nu mai interpretare greşită, nicăieri nu se declară ea însăşi spre deosebire de nevoie de transformare a lumii, care de acum înainte se vor mai mult şi mai mult cu siguranta randament la ea. Aşa cum am spus în Manifestul Eu cred în transmutarea viitorul acestor două state aparent contradictorii, vis şi realitate, într-un fel de realitate absolută, de surreality, ca să spunem aşa. Aştept cu nerăbdare să perfecţie sale, sigur că eu nu sunt parte din ea, dar moartea ar conta prea puţin pentru mine ar putea I, dar gustul bucuria aceasta va aduce în cele din urmă. Aragon exprimat foarte mult de el însuşi, în acelaşi mod în Une Vague Reves de (1924): Ar trebui să se înţeleagă că real este o relatie ca oricare altul; esenta lucrurilor nu este deloc legate de realitatea lor, nu există alte relaţii în afară de realitate, care mintea este capabil să sesiza şi care, de asemenea, sunt primar, ca şansă, iluzie, fantastic, vis. Aceste grupuri diferite sunt uniţi şi a adus în armonie într-o singură comandă unică, surreality ... Acest surreality-o relaţie în care toate notiunile sunt îmbinate-se orizontul comun al religiilor, magie, poezie, intoxicaţii, precum şi a tuturor viata care este smerit-vă că tremurând caprifoi consideră suficientă pentru a popula cerul cu pentru noi. Şi Rene Creval, în L'Esprit contre la raison (1928): Poetul nu pune animalele sălbatice să doarmă în scopul de a juca Tamer, dar, în cuşti larg deschisă, cheile de aruncat la Northwest, el a călătoriilor de mai departe, un călător care crede că nu de el însuşi, ci al călătoriei, plaje de vis , păduri de mâini, suflet-dotat animale, toate surreality de netăgăduit. Am fost Pentru a rezuma la ideea de suprarealism şi Pictura (1928): Tot ceea ce iubesc, tot ce cred şi mă simt înclină spre o filosofie special de imanenţă în conformitate cu care surreality vor locui în realitate în sine şi nu va fi nici superioare exterioare, nici la acesta. Şi invers, pentru că containerului trebuie să fie, de asemenea, incluse. S-ar putea spune aproape că aceasta va fi un vas

de comunicare plasate între container şi conţinute. Adică, am rezistat cu toate ispitele tăria mea, care, în pictură şi literatură, ar putea avea tendinţa de a se retrage imediat gândit la viaţă, precum şi de viaţă loc sub egida de gândire. După ani de eforturi şi nedumeriri, atunci când o varietate de opinii au contestat între ele pe direcţia de ambarcaţiuni în care un număr de persoane de capacitatea inegală şi diferite puteri de rezistenţă sa angajat iniţial împreună, ideea suprarealist recuperate în Manifest al doilea toate sclipire de evenimente care au avut conspirat in zadar sa despuia ea. Ar trebui subliniat faptul că Manifestul întâi din 1924 nu a făcut mai mult decât suma pe baza concluziilor trase în timpul am avut ceea ce se poate numi epoca eroică a suprarealismului, care se intinde 1919 - 1923. Elaborarea concertată a textelor prima lectură nostru automat şi excitat dintre acestea, primele rezultate obţinute de Max Ernst în domeniul "colaj" si de pictura, practica suprarealist "a vorbi" în timpul experimentelor hipnotic introdus printre noi de René Crevel şi se repetă în fiecare seară de peste un an, uncontrovertibly marca etapele decisiv de explorare suprarealist în această primă fază. După aceea, până în luarea în considerare a dimensiunii sociale a problemei cu privire la runda 1925 (deşi nu în mod formal sancţionat până în 1930), suprarealismul a început să găsească sine o pradă wranglings caracteristice. Aceste wranglings seama foarte clar pentru ordinele de expulzare şi bilete-de-concediu, care, după cum ne-am dus de-a lungul, am avut de a face afară la unele din tovarăşii noastre de oră prima şi a doua. Unii oameni au ajuns la concluzia destul de gratuit din aceasta că suntem apt de a supraestima întrebări personale. În ultimii zece ani, aproape fără încetare suprarealismul a fost obligat să se apere împotriva abaterile de la dreapta şi la stânga. Pe de o parte le-am avut la lupta împotriva voinţei celor care s-ar menţine la un nivel suprarealismului pur speculative şi treasonably de transfer pe la un plan artistice şi literare (Artaud, Desnos, Ribemont-Dessaignes, Vitrac) la costul tuturor speranţă pentru acţiuni subversive care le-am pus in ea, pe de altă parte, împotriva voinţei celor care ar pune-o pe o bază pur practic, disponibile în orice moment să fie sacrificat la un prost concepute militantismul politic (Naville, Aragon)-la costul, de această dată, a ceea ce constituie originalitatea şi realitatea sale cercetări, la costul riscului autonome care le-a să fie difuzat. Agitat dacă a fost, epoca care separă manifeste doi a fost totuşi una bogata, din moment ce a văzut la publicarea de lucrări atât de multe în care principiile vitale ale suprarealismului au fost amplu reprezentat. Este suficient să amintim în special Le Paysan de la Paris şi stil du Traité de Aragon, L'Esprit Contre la raison şi êtes-vous fous de René Creval, Deuil pour Deuil de Desnos, Capitale de la douleur şi L'Amour de la Poesie Eluard, La Femme 100 têtes de Ernst, la Revolution et les intellectuels de Naville, Le Grand Jeu de Péret, şi Nadja propria mea. Activitatea poetică a Tzara, cu toate că susţinând pana in 1930 nici o legătură cu suprarealismul, este în acord perfect cu al nostru. Am fost forţaţi să fie de acord cu Pierre Naville atunci când a scris:Suprarealismul se află la intersecţia de gândire de mai multe mişcări. Presupunem că aceasta îşi afirmă posibilitatea de a o reajustare anumită constantă de scădere a raţionale minţii (şi nu doar conştientă) faţă de activitatea

de crezut ca mai absolut coerente, indiferent din ce direcţie crezut că poate să ia, adică, pe care le propune, sau ar cel puţin dori să propună, o nouă soluţie a tuturor problemelor, dar mai ales morală. În acest sens, într-adevăr, acesta este epocal. De aceea, una pot exprima caracteristica esenţială a suprarealismului, spunând că acesta urmăreşte pentru a calcula raportul dintre inconştient de către conştient. Acesta ar trebui să se sublinieze că revoluţia într-o serie de declaraţii în La et les Intellectuels. Que peuvent faire les surréalistes? (1926), [Pierre Naville] a demonstrat vanitatea totală a bickerings intelectuale în faţa exploatării umane, care rezultă din sistemul de salarizare-earning. Aceste declaraţii au dat naştere printre noi pentru a anxietate considerabile şi, la tentant pentru prima dată, pentru a justifica suprarealismul implicaţiile sociale, am dorit să pună capăt la ea în Défense legitime. Această broşură stabilit pentru a demonstra că nu există nici o antinomie fundamentală în baza suprarealist gândire. În realitate, noi se confruntă cu două probleme, dintre care unul este problema ridicată, la începutul secolului al XX-lea, de descoperirea a relaţiilor dintre conştient şi inconştient. Acesta a fost modul în care problema a ales să se prezinte la noi. Noi am fost primii care se aplică în vedere Rezoluţia sa-o metodă specială, pe care noi nu au încetat să ia în considerare atât cele mai potrivite şi cele mai susceptibile de a fi adus la perfectiune, nu există niciun motiv de ce ar trebui să renunţe la el. Altă problemă se confruntă cu noi este cea a acţiunii sociale ar trebui să ne urmărească. Considerăm că această acţiune a metodei sale proprii în materialismul dialectic, şi putem cu atât mai puţin permite să ignore această acţiune, deoarece, repet, am apăsat de eliberare a omului de a fi condiţie sine qua non de eliberare a minţii, şi ne putem aştepta la această eliberare a omului de a rezultat numai de la revoluţia proletară. Aceste două probleme sunt, în esenţă, distincte şi deplângem lor devenind confuz prin faptul că nu rămase aşa. Există motive, apoi, să ia o poziţie împotriva tuturor încercărilor de a sudură le împreună şi, mai ales, împotriva îndemne să abandoneze toate astfel de cercetari ca a noastră, în scopul de a dedica noi înşine pentru a poezie şi arta de propagandă. Suprarealism, care a fost obiectul unor citaţii brutală şi repetate în acest sens, acum se simte nevoia de a face un fel de contra-atac. Permiteţi-mi să reamintesc faptul că definiţia sa, consideră că acesta trebuie să scape, în manifestările sale scrise, sau orice alte persoane, din toate controlul exercitat de raţiune. În afară de puerility de care doresc să introducă un control presupune marxist să poarte pe aspectul imediată a astfel de manifestari, acest control nu poate fi avută în vedere, în principiu. Şi cât de prost boding face acest lucru pare neîncrederea, venind aşa cum se întâmplă de la oameni care se declara marxişti, adică posedată nu numai de o linie stricte în materie de revoluţionar, dar şi de o minte deschisă şi un minunat curiozitate insatiabila! Aceasta ne aduce la ajunul Manifestului a doua. Aceste obiecţii a trebuit să se pună capăt, iar în acest scop era indispensabil ca noi ar trebui să procedeze la lichideze anumite elemente individualiste printre noi, mai mult sau mai puţin făţiş ostilă una de alta, ale cărei intenţii nu au, în analiza finală, apar ca ireprosabila, nici lor de motive ca dezinteresate, cum ar fi putut fi dorit. O parte importantă a

lucrărilor a fost dedicată o declaraţie cu privire la motivele care sa mutat suprarealism să renunţe pentru viitor, cu anumite colaboratori. Acesta a fost încercat, cu aceeaşi ocazie, pentru a finaliza metoda specifică de creare a propus şase ani mai devreme, şi, după cum bine posibil, pentru a seta idei suprarealist în ordine. În ciuda special cursuri, urmată de aderenţi fostul sau actuale de suprarealism, toată lumea trebuie să recunosc că derivă de suprarealism are întotdeauna şi în principal a fost spre o criză generală şi categoric în conştiinţă şi că numai în măsura în care acest lucru este sau nu este realizată poate decide succesul sau eşecul istoric al mişcării. Din punct de vedere intelectual, a fost şi încă mai este o chestiune de expunere prin toate mijloacele disponibile, precum şi de a învăţa la toate costurile pentru a identifica, caracterul facticious de antinomii vechi ipocrit calculat de a împiedica orice agitaţie neobişnuită din partea omului, au fost doar o înţelegere slabă a mijloacelor de care sa dispocal şi de a inspira-l să se elibereze oarecum de la cătuşe universale. Groază de moarte, de dincolo de pantomima, naufragiul de motivul cel mai frumos în somn, cortina copleşitoare a viitorului, turnuri Babel, oglinzi de inconsecvenţă, zidul de netrecut argint stropi cu creierul, toate aceste imagini uimitoare de catastrofe umane sunt, probabil, la urma urmei, nu mai mult de imagini. Totul duce la convingerea că există un anumit punct al minţii în care viaţă şi moarte, real şi imaginar, trecut şi viitor, transmisibile şi incomunicabil, a ridicat şi a celor slab, nu sunt percepute ca contradicţii. Ar fi zadarnic să se atribuie la suprarealismul nici un motiv, altul decât speranţa de a stabili acest punct. Este clar, de altfel, că ar fi absurd să atribuim suprarealismul fie un pur distructive sau un caracter pur constructiv-punctul de a fi în discuţie exact acest lucru: că, de construcţie şi distrugere nu mai poate fi brandished unul împotriva celuilalt. Devine clar, de asemenea, că suprarealismul nu este deloc interesat în a lua în considerare ceea ce trece alături de ea sub pretextul de artă sau chiar antiarta, de filosofie sau antiphilosophy, de nimic, într-un cuvânt, care nu are pentru sfârşitul său final de conversie de fiind într-o bijuterie, interne şi credul, cu un suflet care nu este nici de gheata, nici de foc. Ceea ce, într-adevăr, acestea ar putea aştepta de suprarealism, care sunt încă îngrijoraţi de poziţia pe care pot ocupa? Pe acest plan mentale, din care o poate pentru sine singur demara primejdioase, dar, credem noi, recunoaştere-suprem pe acest plan pe urmele celor care vin sau du-te nu mai sunt de nici o importanţă, pentru că aceşti paşi să apară într-o regiune în care , prin definiţie, suprarealismul posedă nici o ureche de ascultare. Nu este de dorit ca suprarealismul ar trebui să depindă de bunul plac al acestui sau grup de persoane. În cazul în care se declară de natură să smulgerea crezut ca de la o iobăgiei ce în ce mai crude, de a aduce-o înapoi la calea de înţelegere totală, de restabilire a purităţii sale originale, este într-adevăr nu mai mult de dreapta că ar trebui să fie judecate doar prin ceea ce a făcut precum şi prin ceea ce are de făcut în îndeplinirea promisiunii sale ... Din 1930 pana astazi istorie a suprarealismului este aceea de a eforturilor de succes pentru a restaura la acesta corespunzătoare acesteia devenind treptat prin eliminarea de la ea orice urmă, atât de oportunism politic şi de oportunism

artistice. Revizuire la Revolution Surréaliste, (12 probleme) a fost urmat de un altul, Le Surréalisme au Service de la Revolution (6 probleme). Datorită în special pentru a influenţe pe care o aduc elemente noi, suprarealist experimente. care a avut prea mult timp a fost neregulat, fără rezerve, a fost reluată; perspectivelor acesteia şi obiectivele sale au fost făcute foarte clar, am putea spune că nu a încetat să se desfăşoare într-o manieră continuă şi entuziast. Acest experimentare a redobândit impuls în cadrul Master-impuls dat la ea de Salvador Dali, de interior ale căror excepţionale "fierbere" a fost pentru suprarealism, pe tot parcursul acestei perioade, un ferment nepreţuit. După cum Guy Mangeot foarte bună dreptate, a subliniat, în Istoria lui de suprarealism, publicat recent de către René Henríquez, Dali suprarealismul a înzestrat cu un instrument de primă importanţă, în special, metoda paranoic-critice, care a demonstrat imediat sine, să poată fi aplicate cu egală succes pictură, poezie, la cinematograf, la construcţia de obiecte suprarealiste tipice, la moda, la sculptură şi chiar, dacă este necesar, la tot felul de exegeză. El a anunţat primul convingerilor sale la noi, în La Femme zilei (1930): Cred că acest moment este la îndemână atunci când, cu un avans de paranoic şi activ al minţii, va fi posibil (simultan cu automatismul şi alte state pasivă) de a sistematiza confuzie şi, astfel, pentru a ajuta pentru a discredita complet lume a realităţii. În scopul de a reduce scurt toate neînţelegerile care este posibil, ar trebui să fie, probabil, a declarat: "imediat" realitate. Paranoia foloseste lumea externă, pentru a-şi afirma ideea sa domine si are caracteristica de a cauza o perturbare de a face altora accepte realitatea această idee a lui. Realitatea lumii externe, este utilizat pentru ilustrare, precum şi dovada, şi aşa mai vine să servească realitatea mintea cuiva. În special "suprarealiste de intervenţie" numărul de documente 34, sub titlul "provocări filosofica", Dali se angajează astăzi pentru a da sa crezut că un viraj didactice. Toate incertitudine cu privire la intenţiile sale reale mi se pare a fi măturat de aceste definiţii: Paranoia: Delir de interpretare care poartă o structură sistematică. Paranoic-critice de activitate: metoda spontan de "cunoaşterii iraţionale", bazat pe obiectivizarea critice şi sistematică a asociaţiilor delirant şi interpretări. Pictura: Handmade culoare "fotografie" de "iraţionalitate beton" si a lumii, în general, imaginativ. Sculptura: Modelarea de mână de "iraţionalitate beton" si a lumii, în general, imaginativ. Etc .. În scopul de a forma o idee concisă a întreprinderii Dali, unul trebuie să ţină cont de proprietate de a deveni neîntreruptă a oricărui obiect de activitate paranoic, cu alte cuvinte de ultra-activitatea de confuz în creştere de pe ideea obsedat. Acest lucru permite neîntreruptă a deveni paranoic, care este martor să ia în considerare imagini ale lumii externe instabile şi tranzitorii, sau suspecte, şi ceea ce este atât de îngrijorător este faptul că el este capabil să facă alte persoane cred în realitatea de impresii sale. Un aspect, de exemplu, a imaginii multiplu de ocupaţie atenţia noastră fiind un măgar putrefied, "putrefacţie crude" a măgar

poate fi considerat ca "Flash greu şi orbitoare de pietre noi". Aici ne aflam in fata printr-o nouă afirmare, însoţite de dovezi formale, de atotputernicia dorinţa, care a rămas, inca de la inceput, suprarealismul lui act unic de credinţă. La punctul în care suprarealismul a preluat problema, ghidul de doar a fost pronunţarea lui Rimbaud sibilinică: "Eu spun că unul trebuie să fie un vizionar, trebuie să facă un vizionar tine însuţi". După cum ştiţi, acest lucru a fost înseamnă a lui Rimbaud doar de a ajunge la necunoscut. Suprarealismul se poate flata sine, astăzi, că a descoperit şi a făcut mai multe moduri posibile care să conducă la necunoscut. Abandonare a impulsurilor verbale sau grafice şi recurg la activitatea de paranoic-critice, care nu sunt singurii, si se poate spune că, în ultimii patru ani de activitate suprarealist, mulţi alţii care au făcut apariţia lor ne permite să afirmăm că automatism de la care am început şi la care ne-am întors unfailingly nu constituie, de fapt, răscruce de drumuri în cazul în care aceste căi diferite întâlni. Printre cei care le-am explorat parţial, şi pe care suntem doar la început pentru a vedea în perspectivă, ar trebui să am un singur afară de simulare a bolilor mintale (manie acută, paralizie generală, praecox dementa), care Paul Eluard şi am practicat în Neprihănita Zămislire (1930 ), angajamentul de a dovedi că omul obişnuit pot avea acces la locurile provisorily condamnat a mintii umane; fabricarea de obiecte de funcţionare simbolic, a început în 1931 de către foarte special, şi destul de emoţie noi trezit de obiectul Giocometti's 'Ora de TRACES " ; analiza întrepătrunderea a stărilor de somn si veghe, care tinde să le facă depindă în întregime de un altul şi chiar condiţia unul pe altul, în anumite state afectiv, pe care am angajat în vasele de comunicat; şi, în final, luarea în considerare a cercetări recente şcolii Marburg (la care am atras atenţia într-un articol publicat în Minotaure, "mesaj automat"), al cărui scop este de a cultiva dispozitiilor remarcabile senzoriale ale copiilor, care să le permită de a schimba orice obiect, indiferent, în indiferent ce, pur şi simplu uitându-te la ea stabil. Nimic nu ar putea fi mai coerent, mai sistematice sau mai bogat obţinerii de rezultate, decât această ultimă fază de activitate suprarealist, care a văzut producţia de două filme de Luis Bunuel şi Salvador Dali, Un Chien Andalou şi L'Age d'Or; poezii de René Char; approximatif L'Homme, où les Loups boivent şi L'Antitête de Tristan Tzara; Le Clavecin de Diderot şi Les pieds dans le plat de René Crevel; La Vie imediată de către Eluard; comentariile foarte preţios vizuale de Valentine Hugo cu privire la lucrări de Arnim şi Rimbaud, partea cea mai intensă a operei lui Yves Tanguy; sculptura inspirat de Alberto Giocometti; venirea împreună de Georges Hugnet, Gui Rosey, Pierre Yoyotte, Roger Caillois, Victor Brauner şi Balthus. Niciodată nu a precise deci o va comună unite noi. Cred că pot exprima cel mai clar acest lucru va prin a spune că astăzi se aplică în sine de a "aduce cu privire la starea în care distincţia dintre subiectiv si obiectiv pierde necesitatea şi de valoarea sa". Suprarealism, incepand de cincisprezece ani în urmă, cu o descoperire care părea să implice numai limbajului poetic, sa răspândit rapid, pe urmărirea cursului său, nu numai în artă, ci în viaţă. Aceasta a provocat noi state de conştiinţă şi răsturnat dincolo de zidurile care acesta a fost immemorially trebuia să fie imposibil de a vedea, le-a-ca este mai mult şi, mai general recunoscute-a modificat sensibilitate, şi a luat un pas decisiv spre unificarea personalităţii , care

a constatat ameninţate de o disociere ce în ce mai profundă. Fără a încerca să judece ce direcţie se va lua în cele din urmă, pentru terenurile acesta fertilizes, deoarece fluxurile sunt cele de surpriză în sine, aş dori să vă atrag atenţia asupra faptului că avansul său cel mai recent este produce o criză fundamentală a obiectului ". " Acesta este, în esenţă, la obiect care suprarealismul a aruncat cele mai uşoare, în ultimii ani. Numai examinarea foarte aproape de a speculaţiilor multe recentă la care obiectul a dat naştere public (obiectul oneiric, obiectul de funcţionare simbolic, obiect real şi virtual, dar care se deplasează obiect tăcut, obiectul fantomă, obiectul descoperit, etc ), poate da o unei cunoaşteri adecvate a experimente care suprarealismul este angajată în prezent. În scopul de a continua să înţeleagă de circulaţie, este indispensabil să-şi concentreze atenţia cuiva asupra acestui punct. * Eu trebuie să îşi doresc indulgenta dvs. pentru a vorbi atât de punct de vedere tehnic, din interior. Dar nu putea fi vorba de a ascunde nici un aspect al convingeri la care suprarealismul a fost şi este încă expuse. Eu spun că există un element liric, care condiţiile pentru o parte structura psihologică şi morală a societăţii umane, care a conditionat aceasta în orice moment şi că va continua să starea aceasta. Acest element liric are pana acum, chiar dacă, în ciuda acestora, a rămas fapt şi Simplul fapt de specialişti. În stare de tensiune extremă la care antagonismele de clasă au condus societatea din care facem parte şi pe care tindem cu toată puterea noastră de a respinge, este firesc şi este predestinat că această solicitare ar trebui să continue, că ar trebui să îşi asume pentru noi o mie de se confruntă, implorînd, tentante si dornici prin rotaţie. Nu este în puterea noastră, ar fi nedemn de rolul nostru istoric pentru a da mod de a prezenta solicitare. Prin suprarealismul ne propunem a ţine cont de nimic mai puţin decât la modul în care este posibil în prezent să facă uz de moştenirea spirituală magnific şi copleşitor, care a fost predat la noi. Am acceptat această moştenire din trecut, şi suprarealism de bine pot spune că utilizarea la care a fost pus a fost la rândul său, acesta la ruta de societatea capitalistă. Consider că în acest scop a fost şi încă mai este necesară pentru noi să stea unde suntem, să ai grijă faţă de rupere firul nostru de cercetari si de continuare a acestor cercetari, nu ca oamenii literare şi artişti, cu siguranţă, ci mai degrabă ca şi chimişti diverse alte tipuri de tehnicieni. Pentru a trece pe la poezie şi arta numit (fără îndoială, în anticiparea) proletar: Nu forţele am putut să reunească şi care, timp de cincisprezece ani nu am mai găsit lipsesc, au ajuns la un anumit punct de aplicare: întrebarea este nu ştiu dacă acest punct de aplicare este cel mai bun, ci pur şi simplu pentru a sublinia faptul că punerea în aplicare a forţelor noastre în acest moment ne-a oferit până la o activitate care sa dovedit a fi în sine valoroase şi fructuoase cu privire la planul pe care a fost întreprinse şi a , de asemenea, a fost de natură să ne angaja mai mult şi mai mult pe plan revoluţionar. Ceea ce este esenţial să se realizeze este că nici o altă activitate ar fi putut produce rezultate bogate, cum ar, nici nu ar putea orice alte activităţi similare au fost atât de eficientă în combaterea forma actuală a societăţii. Cu privire la acest punct ne-am istoria de partea noastră.

Un camarad, Claude Cahun, într-un pamflet izbitor publicat recent: Les Paris Sont ouverts, un pamflet că încercările de a prezice viitorul poeziei prin luarea în considerare atât a propriei legislaţii şi a bazelor sociale ale existenţei sale, ia Aragon la răspundere pentru lipsa de rigoare în poziţia lui de acum (nu cred că oricine poate contesta faptul că poezia lui Aragon a slăbit perceptibilă, deoarece el a abandonat suprarealism şi-au angajat să-i locul de sine, direct de la serviciu din cauza proletar, care conduce o să presupunem că o astfel o întreprindere a învins pe el şi este proporţional mai mult sau mai puţin defavorabilă ).... Revoluţia Este de interes special, faptul că autorul Les Paris Sont ouverts a avut posibilitatea de a se exprima de la "istorice" punctul de vedere. Aprecierea lui este după cum urmează: Experimentul cele mai revoluţionare în poezie sub regimul capitalist, care au fost incontestabil, pentru Franţa şi, probabil, pentru Europa dadaiste-experimentul suprarealist, în sensul că are tendinţa de a distruge toate miturile despre arta care timp de secole au permis ideologic, precum şi exploatarea economică de pictură, sculptură, literatura, etc (de exemplu, frottages de Max Ernst, care, printre altele, au fost capabile să perturbe scara de valori de arta-critici şi experţi, valori bazează în principal pe perfecţiunea tehnică, notă personală şi durabilitate a materialelor de angajaţi), acest experiment poate şi ar trebui să servească cauza eliberare a proletariatului. Acesta este doar atunci când a proletariatului a devenit conştient de mituri pe care cultura capitaliste depinde, atunci când acestea au devenit conştienţi de ceea ce aceste mituri şi de această cultură înseamnă pentru ei şi le-au distrus, că vor fi în măsură să treacă pe la propriile lor corectă dezvoltare. Lecţie pozitiv al acestui experiment anulând, adică transfuzia în rândul proletariatului, constituie numai de propagandă valabil revoluţionar poetică. Suprarealismul nu a putut cere ceva mai bine. Odată ce cauza mişcării este de înţeles, nu este, probabil, unii speră că, pe planul de militantismul revoluţionar corespunzătoare, turbulenta noastră, capacitatea noastră de mic pentru adaptare, până în prezent, de la normele necesare unui partid (care anumite persoane au crezut adecvate Pentru a apela blanquism noastre ""), poate fi scuzat noi. Este doar prea sigur că o astfel de activitate ca a noastră, ca urmare a amănunţită sale, nu poate fi urmărit în limitele uneia dintre organizaţiile existente revoluţionare: ar fi obligat să vină să se oprească la pragul extrem al acestei organizaţii. Dacă suntem de acord că o astfel de activitate are mai presus de toate tendinţa de a detaşa creatorul intelectuale de la iluzii cu care societatea burgheză a încercat să-l înconjoare, I, pentru partea mea pot vedea numai în acest tendinţă un motiv în plus pentru continuarea activităţii noastre. Nici unul mai puţin, dreptul pe care le cerere şi dorinţa noastră de a face uz de ea depinde, aşa cum am spus la început, pe măsură noastre rămase pentru a continua investigaţiile noastre fără să calculeze, ca şi pentru ultimele câteva luni am avut de a face , cu un atac brusc de la forţele de imbecilitate penale. Lăsaţi-o să fie clar înţeles că pentru noi, suprarealiştii, interesele de gândire nu poate înceta să meargă mână în mână cu interesele clasei muncitoare, şi că toate atacurile asupra libertăţii, toate cătuşele pe emancipare a clasei muncitoare şi a tuturor armate atacuri pe ea nu poate să nu fi considerate de noi ca atacurile

asupra gândit la fel. Repet, pericolul este departe de a fi eliminate. Suprarealiştii nu poate fi acuzat de a fi fost lent să recunoască faptul, întrucât, pe a doua zi după lovitura de stat prima fasciste în Franţa, a fost printre ele cercurile intelectuale care au avut onoarea de a lua iniţiativa de a trimite un A Appel la Lutte [un apel la luptă], care a apărut pe 10 februarie 1934, mobilate cu douăzeci şi patru de semnături. Aveţi dreptul să fiţi siguri, tovarăşi, că nu vor să se limiteze, că deja ei nu s-au limitat, la acest act unic.