anexa 5 arii protejate din judeŢul bistriŢa-nĂsĂud...- parcul naţional munţii rodnei, cu o...
TRANSCRIPT
A 5 -1
ANEXA 5 ARII PROTEJATE DIN JUDEŢUL BISTRIŢA-NĂSĂUD
Pe raza teritorială a judeţului Bistriţa-Năsăud se află două parcuri naţionale, încadrate
în categoria a II-a U.I.C.N:
- Parcul Naţional Munţii Rodnei, cu o suprafaţă de 46.399 ha, din care 37.429
în judeţul Bistriţa-Năsăud;
- Parcul Naţional Călimanii, cu o suprafaţă de 24.041 ha, din care în judeţul
Bistriţa-Năsăud 112 ha,
precum şi o serie de serie de rezervaţii naturale, monumente ale naturii, etc.
1. Parcul Naţional Munţii Rodnei
Parcul Naţional Munţii Rodnei este o arie naturală protejată înfiinţată prin Ordinul
ministrului nr. 7/1990 şi confirmată prin Legea 5/2000, privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului national- Sectiunea a III a - zone protejate - cu statutul de parc
naţional, pentru conservarea biodiversităţii şi a peisajului, protecţia speciilor rare şi
valoroase, pentru promovarea şi încurajarea turismului, conştientizarea şi educarea
publicului în spiritul ocrotirii naturii şi a valorilor sale.
Localizare
Parcul Naţional Munţii Rodnei este situat în nordul Carpaţilor Orientali,
suprapunându-se peste cea mai mare parte a ariei Munţilor Rodnei, pe raza judeţelor Bistriţa
Năsăud şi Maramureş. În interiorul parcului există o singură localitate (Valea Vinului – BN).
Din punct de vedere geografic se întinde între 47o25’54” şi 47o37’28” latitudine nordică şi
24o31’30” - 25o01’30” longitudine estică.
Suprafaţa parcului este de 46 399 ha, din care 36 974,0 ha (80%) în judeţul BN şi
9425,0 ha (20%) în judeţul MM, iar ca rezervaţie a biosferei sunt declarate 44 000 ha.
În ceea ce priveşte accesul în parc, linia ferată transmontană Salva - Vişeu (situată în
vestul masivului), respectiv linia ferată Salva - Rodna (situată în sudul masivului) înlesnesc
accesul în Munţii Rodnei din localităţile pe care le străbat: Telciu, Romuli, respectiv Năsăud,
Rebrişoara, Sângeorz-Băi, Anieş, Rodna etc. Căile ferate sunt dublate de drumuri care leagă
Transilvania de Maramureş (prin Pasul Şetref), respectiv de Moldova (prin Pasul Rotunda).
Accesul în masiv dinspre nord se face prin localitatea Borşa, iar din nord-est prin localitatea
Cârlibaba.
A 5 -2
A 5 -3
A 5 -4
A5-3
Căi de acces
Tabel nr.1. Căile de acces din partea nordică a parcului
PUNCTE DE INTRARE
DRUM DE ACCES (CATEGORIE; NUMĂR)
LOCALITATEA DE ACCES
Drum naţional DN 18
Rotunda
L lDrum forestier
Cârlibaba
Drum naţional DN 18 Pasul Prislop
Fântâna
Negoescu
Repedea
Pietroasa
Drum forestier Borşa
Iza Izvor Drum naţional DN 17.C
Drum forestier Moisei, Săcel
Pasul Şetref Drum naţional DN 17.C
Drum forestier Dealul Ştefăniţei, Săcel
Valea Strâmbei Drum naţional DN 17.C
Drum forestier Romuli
Valea Telcişor Drum naţional DN 17.C
Drum forestier Telciu
Tabel nr.2. Căile de acces din partea sudică a parcului
PUNCTE DE INTRARE
DRUM DE ACCES (CATEGORIE; NUMĂR)
LOCALITATEA DE INTERSECŢIE A DRUMURILOR
Valea Rebrei RebrişoaraCormaia Cormaia Valea Anieşului Anieş Valea Vinului Rodna Cobăşel
Drum naţional D.N 17.D
Drumuri forestiere Şanţ
A5-4
Tabel nr. 3 Accesul în P.N.M.R din staţiile de cale ferată
AccesStaţia de cale
ferată
Punct de intrare
în P.N.M.R Distanţă totală
(km)
Din care drum forestier (km)
Transport în comun
Vişeu de Jos Pietroasa 25 5 Agenţi economici locali. Vişeu de Jos Fântâna 37 1,5 Agenţi economici locali. Vişeu de Jos Şaua Ştiol
51 4
Neorganizat din loc. Borşa punctul Fântâna până în Pasul Prislop, Şaua Ştiol.
Dealul Ştefăniţei Pasul Şetref 4 - Neorganizat Romuli Valea Strâmbei 12,0 11,0 Neorganizat Telciu Valea Telcişor 10,0 10,0 Neorganizat Rebrişoara Valea Rebrei 30 10 Neorganizat Cormaia Valea Cormăii 7 2 Neorganizat Anieş Valea Anieşului 11 9 Neorganizat Rodna Valea Vinului 7 - Transport în comun
Tabel nr. 4 Drumurile forestiere în P.N.M.R
DENUMIRE DRUM CATEGORIA STAREA DRUMULUI
LUNGIME TOTALĂ (km.)
LUNGIMEA INCLUSĂ ÎN PARC
Rotunda Drum forestier Bună 2,9 2,0
Bila Drum forestier Bună 7,9 7,9
Lala Drum forestier Bună 8,8 8,8
Putredu Drum forestier Bună 6,3 3,0
Repedea Drum forestier Bună 6,0 1,5
Izvorul Dragoş Drum forestier Bună 6,7 2,3
Guşatu Drum forestier Bună 13 13
Rariştea Drum forestier Bună 1,4 1,4
Guşeţel Drum forestier Bună 4,4 4,4
Detunata Drum forestier Bună 2,4 2,4
Izvorul Pietrelor Drum forestier Bună 2,4 1,8
Valea Vinului Drum forestier Bună 4,7 1,5
Izvorul Mare Drum forestier Bună 2,5 2,5
Izvorul Băilor Drum forestier Bună 2,3 2,3
Izvorul Mare Drum forestier Bună 2,5 2,5
Izvorul Galaţi Drum forestier Bună 1,6 1,6
Mihăiasa Drum forestier Bună 2,5 2,5
Angreşe Drum forestier Bună 3,0 3,0
Anieşu Mic Drum forestier Bună 9,0 9,0
A5-5
Bujdee Drum forestier Bună 3,0 3,0
Valea Secii Drum forestier Bună 3,4 3,4
Anieşu Mare Drum forestier Bună 6,0 6,0
Valea Secii Drum forestier Bună 3,0 3,0
Izvorul Roşu Drum forestier Bună 2,1 2,1
Fluieroasa Drum forestier Bună 2,5 2,5
TOTAL KILOMETRI DRUMURI FORESTIERE PARC 93,4 Km.
TOTAL SUPRAFAŢĂ DRUMURI FORESTIERE PARC 37,36 ha.
DENSITATEA REŢELEI DE DRUMURI FORESTIERE ÎN PARC 2m/ha.
A5-6
Tabel nr. 5 Construcţiile existente pe raza parcului
Locul amplasarii Observatii
Primaria Denumirea constructiei
Folosinta actuala Proprietar Administrator
UP ua
Materialul din care este construita
Dimensiuni actuale
Starea actuala
Adăpost Adăpost
provizoriu provizoriu Consiliul Consiliul V Prislop
păstori păstori Local Local OS
Borşa lemn 10 mp Deteriorat
Buhăiescu Buhăiescu Romuli Romuli
115-
121
Mare Mare
Adăpost Adăpost
provizoriu provizoriu Consiliul Consiliul V Prislop
păstori păstori Local Local OS
Borsa lemn 10 mp Deteriorat
Buhăiescu Buhăiescu Romuli Romuli
115-
121
Mic Mic
Adăpost Adăpost Consiliul Consiliul
Romuli
provizoriu provizoriu Local Local VI
Prislop
54,
55,
56
lemn 10 mp Deteriorat
A5-7
păstori păstori Romuli Romuli OS
Borşa
Jneapăn Jneapăn
Adăpost Adăpost O.S.
muncitori muncitori RNP Cormaia
Anieş I 83 lemn 60 mp Deteriorat
Sângeorz
Băi
Urdeie Urdeie
Refugiul Primaria
Şaua Salvamont Comunei Salvamont lemn 48 mp Bună Rodna
Curăţel Rodna
Rebrişoara nu are
Adăpost Păşunat Primaria Primaria 74 lemn 40 mp Bună Zagra
Zagra Zagra
Salva nu are
Moisei Cabana Iza
Izvor
Cazare
turişti
SC
Complex
Bradul SA
Tomoiagă Ilie I Săcel 39 cărămidă 110 Buna
Refugiu Refugiu Comuna APNMR Şaua
Lalei 43 mp
Distrus de
avalanşă
montan montan Lunca lemn Lunca Ilvei
Lala Ilvei
Ilva Mică nu are
A5-8
Maieru Izvor Maieru lemn bună
Izvor Maieru lemn deteriorată
Cuptor
Cuptor
Poiana
Ilvei nu are
Adăpost Coşbuc Consiliul
Mesteacan animale local lemn 35 mp necesită
Coşbuc reparaţii
Adăpost Coşbuc Consiliul
Grumaz animale local lemn 35 mp necesită
Coşbuc reparaţii
Adăpost Coşbuc Consiliul
Intre Izvoare animale local lemn 35 mp necesită
Coşbuc reparaţii
Adăpost Coşbuc Consiliul saivan
Bujdei animale local lemn 160 mp necesită
Coşbuc colibă reparaţii
Coşbuc
35 mp
Nimigea nu are
Ilva Mare nu are
Rebra nu are
A5-9
A5-10
Arii protejate incluse în PNMR
În prezent, rezervaţiile ştiinţifice din parc sunt:
Pietrosul Mare (3300 ha),
Piatra Rea (309 ha)
Bila - Lala (1646,9 ha)
Corongiş (592,4 ha)
Zona de conservare specială mai include o serie de arii declarate rezervaţii prin
Legea 5/2000:
rezervaţia botanică „Poiana cu Narcise din Masivul Saca” (5 ha)
rezervaţia mixtă „Peştera şi Izbucul Izvorul Albastru al Izei” (100 ha)
rezervaţia speologică „Peştera Cobăşel” (1 ha)
rezervaţia mixtă „Izvoarele Mihăiesei” (50 ha)
rezervaţia mixtă Bila – Lala (2568 ha)
rezervaţia naturală Izvorul Bătrâna (0,5 ha)
rezervaţia Valea Cormaia (50 ha)
Descrierea unor areale de interes deosebit din zona de conservare specială
Turbăria Tăul Muced
Situat pe culmea principală a Munţilor Rodnei, la obârşia Văii Strâmba ce
coboară la Romuli, vărsându-se în Sălăuţa, Tăul Muced este o mlaştină oligotrofă izolată
la zeci de km de celelalte tinoave din regiune şi este situată la o altitudine de 1400 m.
Tinovul apare ca un ochi de apă înconjurat de un arboret de molid. Iniţial a fost o
depresiune în substratul eocenic (conglomerat) care s-a umplut cu apă din precipitaţii.
În prezent mlaştina are două ochiuri de apă pe o suprafaţă de 1500 m2.
Sfagnetul a format un „lagg” care se întinde pe circa 2 ha, fiind situat la limita
judeţelor Bistriţa Năsăud şi Maramureş, slab dezvoltat înspre Maramureş din cauza
pantei accentuate, mai bine dezvoltat spre sud, pe o pantă mai lină. După sondaje
sumare, grosimea stratului de sfagnet în diferite stadii de turbificare ajunge la peste 4 m.
Pitorescul acestui tinov îl constituie cele două pâlcuri de pin montan prezente pe malul
apei.
Pe stratul de muşchi se găsesc plante reprezentative: Scheuchzeria palustris,
Eriophorum vaginatum, Carex pauciflora, Vaccinium myrtillus, Drosera rotundifolia
A5-11
(plantă carnivoră), Listera cordata, Homogyne alpina, Carex goodenowil, Dicranum
scoparium, Pleurozium schreberi, Polytrichum strictum, Bazzania trilobata, Sphagnum
robustum, S. amblyphyllum, S. magellanicum, S. acutifolium, S. cuspidatum etc.
Conform OM 552/2003, suprafaţa inclusă în conservare specială este de 0,5 ha,
cuprinzând numai luciul de apă şi mlaştina limitrofă. Având în vedere importanţa
ştiinţifică a turbăriei precum şi necesitatea protejării zonei, se impune extinderea
suprafeţei de conservare specială la 2 ha, care înconjoară acest tinov.
Peştera Izvorul Albastru al Izei Peştera a fost declarată rezervaţie prin L 5/2000, având o suprafaţă de protecţie
de 100 ha. Cea mai mare peşteră din judeţul Maramureş (2440 m), situată pe versantul
nordic al Vf. Bătrâna (1710 m), la cota 1250 m. Intrarea în peşteră e monumentală şi
impresionantă, apele ajungând pe fundul unei doline de circa 30 m adâncime.
Peştera are săli de 20-30 m înălţime, cascade înalte de până la 15 m, denivelare
de – 170 m, iar la 300 m de la intrare, apele ajung la baza calcarelor. La contactul cu
şisturile cristaline s-a format „argila de Iza”, un amestec de minerale argiloase (prezenţa
oxizilor de titan). Se dezvoltă în şisturi cristaline sericito-cloroase şi calcare sedimentare.
Importanţa peşterii este dată de geneza sa, determinată prin captarea în
subteran a unui pârâu şi constituirea unui dren carstic de mari dimensiuni pe contactul
dintre calcar şi şisturile cristaline, apoi prin situaţia stratigrafică, tectonică şi
hidrogeologică pe care o reflectă, precum şi prin prezenţa, geneza şi mineralogia
depozitelor de caolin. La importanţa ştiinţifică a peşterii se mai adaugă frumuseţea
galeriilor şi a cascadelor.
Face parte din conservare specială.
Izvorul Bătrâna (Ponorul Izei) Rezervaţie declarată prin L 5/2000 cu suprafaţa de 0,5 ha. Ponorul este o
insurgenţă în care apele pârâului pătrund în peştera Iza. Ponorul de la intrarea în
peştera Izei este o fostă dolină impresionantă, cu pereţii stâncoşi în care apele pârâului
Bătrâna pătrund printr-un mic canion cu cascade; fenomene endocarstice de excepţie,
monumentale, dezvoltate în calcare eocene.
Căi de acces: din Moisei (DN18) se urcă pe DF de pe Izvorul Dragoş 7 km, apoi
pe potecă, pe pârâul Sterpu (denumirea cursului inferior al V. Bătrâna) 4 km până la
ponor. Din Dealul Moiseiului (DN 17C) se urmează DF spre sud, pe V. Izei 7 km până la
A5-12
Izbucul Izei. De aici, încă 400 m km în amonte, apoi 2 km la stânga pe DF, de unde, pe
potecă nemarcată, cca. 1 oră până la peşteră.
Carstul din Dealul Popii Dealul Popii (1230 m) este situat la 1,5 km vest de Valea Vinului. Calcarele
cristaline aparţin seriei de Cimpoiasa (devonian – carbonifer). Cele 7 cavităţi cunoscute
în Dealul Popii (P. Baia lui Schneider, P Speranţei, P lui Mihai, P Rece, P Strâmtă, P cu
Puţ, Grota Baia lui Schneider) au aspecte destul de diferite, dar ceea ce frapează este
caracterul general descendent. Sunt cavităţi cu spaţii largi rezultate din modelarea
polifazică a unor diaclaze (Baia lui Schneider, P. lui Mihai) cât şi cavităţi strâmte şi joase
dezvoltate pe diaclaze de tracţiune gravitaţională (P. Rece, P. Strâmtă, P. cu Puţ). O
morfologie deosebită are P. Speranţei, cu galerii de dimensiuni reduse dar cu aspect
labirintic.
În peştera Baia lui Schneider s-au efectuat lucrări de exploatare a unui minereu
auro-argentifer oxidat denumit „brăuna”, lucrări care au încetat la începutul secolul XIX.
Peştera conţine o cantitate considerabilă de aragonit şi faună cavernicolă. Deşi s-au
scos cantităţi impresionante de aragonit din peşteră, aceasta mai păstrează zone încă
neatinse de dalta omului. Importanţa ştiinţifică este dată de mineralogia acesteia,
speleoteme de calcit şi aragonit, gradul lor de cristalizare şi recristalizare, fiind
excepţionale.
Din fauna cavernicolă identificată în Peştera Baia lui Schneider, P. lui Mihai, P.
Speranţei amintim: Pogonognathellus flavescens (colembol), Plutomurus unidentatus
(colembol), Deuteraphorura silvarius (colembol), Meta renardi (araneid), Lepthyphantes
sp. (araneid), Clubiona sp. (araneid), Kalaphorura tuberculata (colembol), Neanura
muscorum (colembol), Micrargus herbigradus (araneid) etc.
Peştera Cobăşel Declarată rezervaţie speologică prin L 5/2000, peştera este localizată în
versantul stâng al Văii Cobăşel, la circa 6 km de comuna Şanţ şi la 60 m amonte de P.
Râsului. Are o dezvoltare de 570 m şi o denivelare de – 30 m. Se dezvoltă în
formaţiunea carbonatică mediană a seriei de Rebra de vârstă precambriană şi este
constituită din formaţiuni terigene (micaşisturi, cuarţite) cu intercalaţii de gnaise şi
amfibolite. Formele de coroziune (septe parietale şi de tavan) sunt omniprezente.
A5-13
Cele mai frecvente speleoteme sunt cele datorate apelor de condensare,
formaţiuni parietale de tipul coralitelor (Galeria Diaclazei, Galeria Puţului). Formaţiunile
de prelingere (cruste parietale şi dom stalagmitic) sunt prezente la intersecţia Galeriei
Centrale cu Galeria Diaclazei. Cruste carbonatice tapisează etajul superior al Galeriei
Diaclazei.
Peştera Cobăşel, dezvoltată în calcare cristaline, poate fi considerată un model
pentru cavităţile formate din apele de infiltraţie, stagnante la contactul permeabil –
impermeabil. Golurile formate în regim freatic au frecvente cristalizări de tip coralitic,
rezultat al cristalizării din apa de condensare. Galeriile peşterii sunt astfel un excelent
laborator în care poate fi aprofundat modul de formare şi morfologia acestei categorii de
speleoteme.
Este inclusă în zona de conservare specială a PNMR.
Izvoarele Mihăiesei Sector montan din masivul Mihăiasa (1805 m) de pe versantul sudic al Munţilor
Rodnei, declarat rezervaţie prin L 5/2000 cu suprafaţa de 50 ha. În apropierea obârşiei
pârâului Mihăiasa se află Stânca Iedului şi în vecinătate Bujdeie, constituite din roci
cristaline, acoperite în cea mai mare parte de molid, mai rărit spre vârf, unde, locul
arborilor este preluat de arbuşti. Zona este importantă deoarece conservă o populaţie de
cocoş de mesteacăn (Tetrao tetrix).
Având în vedere importanţa ştiinţifică a zonei precum şi necesitatea protejării
acesteia, se impune includerea suprafeţei în regim de conservare specială.
Poiana cu narcise de pe Masivul Saca
Poiana cu narcise (Narcissus angustifolius) pe versantul estic al muntelui Saca,
la o altitudine de 1600 m, este declarată rezervaţie prin L 5/2000, cu o suprafaţă de 5
ha. În perioada de înflorire, poiana oferă o imagine inedită. Zona este caracterizată prin
soluri brune acide, pe alocuri brune acide litice şi soluri negre acide. Alături de narcise
se regăsesc plante ca: Festuca rubra, Trifolium repens, Phleum alpinum, Cerx leporina,
Potentilla anserina, Campanula abietina, Alchemilla hybrida, Veronica serpyllifolia,
Thymus pulcherrimus, Juncus conglomeratus etc (autor).
Tot aici s-au găsit specii interesante de: enchitreide (Cernosvitoviella carpathica,
Achaeta camerani, A. eiseni, Fridericia bisetosa, F. paroniana, F. aurita, F. regularis, F.
hegemon, Henlea heleotropha, Enchytraeus bucholz, Marionina communis, M. filiformis,
A5-14
M. argentea, M. southerni), colembole (Folsomia quadrimaculata, F. inoculata,
Isotomiella minor, Onychiurus globatus, O. spectabilis, Tullbergia affinis, Isotomia
violacea, Hypogastrura succinea, Neanura muscorum, Tomocerus longicornis,
Orchesella spectabilis), lepidoptere (Catascia diludaria, Standfussiana lucernea, Pieris
bryoniae) etc.
Tăurile Buhăescului La sud de culmea Pietrei Albe, sub Vârfurile Buhăiescu se adaposteşte o salbă
de 4 lacuri glaciare alpine, Tăurile Buhăiescu, cunoscute de localnici sub denumirea de
,,ochiuri de mare”, sau Iezerele Buhăescu.
La o jumătate de oră de coborât din şaua Pietrosului se ajunge la primul lac
Buhăescu de forma mai alungită, care captează un pârâu ce izvorăşte din suprafaţa
luciului de apă. Pârâul care se revarsă ajunge in al doile ochi de lac care este şi cel mai
întins ca suprafaţă dintre Tăurile Buhăescu şi cel mai adânc (cel mai adânc dintre
lacurile glaciare alpine din Masivul Munţilor Rodnei (4,6 m).
In aceeaşi linie mai in aval este plasat următorul lac, iar ultimul este deviat in
direcţia sud, pe o poliţă alpină, după care şuvoiul de apă se revarsă în cascade spre
pajiştea alpină până în pr. Buhăescu Mare.
Creasta principală a Munţilor Rodnei Creasta principală a Munţilor Rodnei se include în totalitate în conservare
specială – vegetaţia existentă păstrând urmele glaciaţiunii de interes ştiinţific deosebit –
conform hotărârii membrilor Consiliului Ştiinţific al APNMR.
Pasul Pietrii (1196 m) – Vf. Bătrâna (1710 m) – Podu Bătrânei – Vf. Gropilor
(2063 m) – Vf. Rebra (2119 m) – Vf. Cormaia (2033 m) – Vf. Repedea (2074 m) –Vf.
Negoiasa Mare (2041 m) – Vf. Puzdrele (2188 m) – Vf. Anieşu Mare (2172 m) – Vf.
Laptelui (2145 m) – Vf. Galaţului (2048 m) – Şaua Galaţului (1822 m) – Şaua Gărgălău
(1907 m) – Vf. Gărgălău (2158 m) – Vf. Omului (2135 m) – Vf. Cişa (2139 m) – Tarniţa
Putredului (1960 m) – Vf. Inău (2279 m) – Şaua cu Lac (2140 m)– Vf. Inăuţ (2222 m).
• Zona de conservare durabilă (din afara conservării speciale)
În această categorie se încadrează restul suprafeţei care este limitată spre
exterior de limitele parcului naţional, şi spre interior de limitele zonei de conservare
specială.
A5-15
Zona este administrată în special pentru protecţia ecosistemelor şi pentru
recreere; în această zonă sunt permise activităţile tradiţionale de utilizare a resurselor
regenerabile din parc. În această suprafaţă se află Baia lui Schneider, Izvoarele
Mihăiesei.
Aici sunt permise activităţi de utilizare durabilă a resurselor naturale regenerabile
în conformitate cu PM, Regulamentul PNMR, legislaţia în vigoare. Include zone cu
infrastructură turistică, intravilan (localitatea Valea Vinulu, şi parţial localitatea Borşa),
pădure, fânaţe, păşuni.
Zone ecologice limitrofe PNMR - cu importanţă deosebită pentru specii de faună de interes pentru conservare
Sunt limitrofe parcului şi necesită anumite reglementări cu scopul evitării
fragmentării habitatelor unor specii de interes deosebit, încurajându-se menţinerea
coridoarelor ecologice (de circulaţie) dintre aceste areale şi cele din parc. Astfel se
încurajează păstrarea integrităţii reţelelor ecologice existente. În aceste areale se
recomandă utilizarea durabilă a resurselor naturale regenerabile.
De interes deosebit sunt: Căldarea Gagi, Preluca Măgurii, Vf. Măgurii, Complexul
carstic Tăuşoare – Zalion, Defileul Izei, Zăvoaiele Borcutului, Preluca de sub Piatră,
Poiana cu Bulbuci (Vf. Posuci).
Protejarea diverselor specii, habitate şi ecosisteme dincolo de limita parcului se
impune ca o necesitate, astfel:
Căldarea glaciară Gagi – zonă de creastă principală neinclusă în limitele PNMR,
reprezintă un refugiu important pentru o serie de mamifere mari (Rupicapra
rupicapra, Ursus arctos, Canis lupus, Cervus elaphus etc.), efectivele migrând
periodic în interiorul parcului, aşadar activitatea de vânătoare în această arie se
va sista. Se va urmări reglementarea, respectiv neavizarea cotelor de recoltă pe
raza de creastă neinculsă în parc, precum şi în această căldare glaciară.
Preluca şi Vf. Măgurii – zonă importantă din punct de vedere avifaunistic, de
asemenea cota de recoltă se va reglementa, aşa încât activitatea de vânătoare se
va sista.
A5-16
Complexul carstic Tăuşoare – Zalion – zonă carstică de interes deosebit, ce
necesită măsuri de protecţie a sistemului de ape subterane.
Peştera Izvorul Tăuşoarelor este rezervaţie declarată prin Legea 5/2000
cu suprafaţa de 71 ha, situată pe Izvorul Tăuşoarelor, afluent de stânga al Văii
Gersa, în apropiere de limita vestică a Parcului. Descoperită de învăţătorul Leon
Bîrte in anul 1915, peştera are o dezvoltare de peste 16 km, fiind un carst în
calcare sedimentare puternic tectonizate, de vârstă eocenă.
Valoarea ştiinţifică poate fi rezumată la enumerarea câtorva fenomene şi
factori: morfologia peşterii prin excelenţă tectonică; dimensiunea şi denivelarea ei
(adâncime de peste –470 m), fiind una dintre cele mai adânci peşteri din
România; peştera adăposteşte un mineral foarte rar – mirabilitul (Na2SO4 x 10
H2O); în Sala Bilelor au fost descoperite peste 40 bile de calcar, noduli
singenetici, fenomen nedescris în altă peşteră; aici trăieşte diplopodul troglobiont
Romanosoma bârtei, specie endemică pentru Munţii Rodnei, denumire care
cinsteşte numele descoperitorului – Bîrte Leon; în Galeria Gipsului se găsesc
cele mei frumoase cristale de ghips din peşterile României (I. Viehmann), fiind
vorba despre cristale de selenit curbate ce imită morfologic o floare (antodite);
oase de Ursus spelaeus.
Peştera Jgheabul lui Zalion este considerată afluent al carstului subteran
de la Tăuşoare, sau o „galerie laterală” a P. Tăuşoare. Această peşteră are o
lungime de 2121 m cu o denivelare de – 226 m, fiind dezvoltată în lungul unei
diaclaze strâmte şi prevăzută cu 20 de cascade.
Defileul Izei – este o zonă de interes peisagistic deosebit, cu ihtiofaună
reprezentativă, şi peisaje spectaculoase prin amploarea pereţilor de calcar care
străjuiesc cursul superior al Văii Iza de la Poiana Izei până la ieşirea acesteia (6
km) din fondul forestier. Ncesită restricţionarea activităţii de pescuit şi încadrarea
suprafeţelor forestiere în categorii de protecţie a solului şi peisajului.
Creasta principală: la vest – Pasul Şetref (817 m) – Capul Muntelui (1194 m) –
Vf. Muncelu (Piatra Gheroasă, 1703 m); la est – Prelucile Gajei – Pasul Rotunda.
A5-17
Zăvoaiele Borcutului Depunere de travertin şi tuf calcaros din care ies la suprafaţă ape
minerale şi CO2 liber, rezervaţie situată la limita parcului, la poalele sud-vestice ale
Masivului Bătrâna, la confluenţa P. Bârloaia cu Izvorul Pietrei, care alcătuiesc
Valea Strâmbă, afluent al Văii Sălăuţa.
Aceste izvoare au fost declarate rezervaţie prin L 5/2000 cu suprafaţa de 1 ha.
Apele minerale de pe V. Strâmba pot fi încadrate în categoria apelor feruginoase,
bicarbonate, sodice, calcice, magneziene, carbogazoase, fiind situate pe un con
de travertin ce ocupă o suprafaţă de circa 800 m2 şi este acoperit de o pădure de
conifere. Izvorul din pârâul afluent de dreapta al pârâului Bârloaia este captat
într-o fântână, are debit de 3500 l /24 ore şi o apă feruginoasă, bicarbonatată,
calcică, magneziană şi cu emanaţii puternice de CO2.
Un al doilea izvor cu debit apropiat de primul, apare ca o fântâniţă în
travertin, iar în apropierea lui se găsesc celelalte izvoare, care datorită obturării
canalelor de ieşire înspre suprafaţă au debite scăzute, dar degajă puternic CO2
(mofetă). Mineralizarea apelor de pe V. Strâmba este cuprinsă între 4850 – 5254
mg/l, elementele predominante fiind CO2, Ca, Na, Fe, Mg.
Poiana cu bulbuci (Trollius europaeus) din Vf. Posuci Situată la limita vestică a parcului şi la limita judeţelor Maramureş şi Bistriţa
Năsăud, are o suprafaţă de 2 ha, în zona Vf. Posuci, ajungându-se uşor din
Pasul Şetref, într-o jumătate de oră pe traseu de creastă. Poiana cu bulbuci
constituie un peisaj încântător în perioada de înflorire, aici găsindu-se şi multe
specii de orhidee, Arnica montana, molidul candelabru etc.
Piatra Ţibăului Reprezintă un uriaş bloc de dolomite cristaline, evidenţiindu-se in peisaj prin
grandoare lânga DN 18. Se află la 4 km în aval de limita NE a PNMR, lângă
confluenţa pârâului Ţibău cu Bistriţa Aurie. Prin L. 5/2000 a fost declarată
rezervaţie botanică cu suprafaţa de 20 ha. Importanţa ştiinţifică reprezintă unele
specii rare sau endemice pentru ţara noastră: Silene dubia, Silene zawadzkii,
Dianthus tenuifolius, Antilis macrocephala, Melampyrum saxosum, Campanula
carpatica etc. (Gh. Coldea, Gh. Pânzariu, 1987).
A5-18
2. Parcul Naţional Călimani Parcul acoperă în întregime masivul muntos Călimani care este situat în partea
nord-vestică a grupei centrale a Carpaţilor Orientali, între cursul superior al Mureşului şi
Depresiunea Dornelor. Administrativ, se află pe teritoriul judeţelor Suceava, Mureş,
Harghita şi Bistriţa Năsăud.
Craterele acestor munţi au erupt ultima dată în Cuaternarul inferior, adică în
urmă cu circa 2-5 milioane de ani. Masivul Călimani, aparţinând arcului andezitic, este
format din lave alternate cu cenuşi vulcanice. Călimani Izvor, Voivodeasa, Răchitiş,
Pietrosul constituie zona de maximă frământare geologică, având un diametru de
aproximativ de 10 km; acest perimetru este de un pitoresc aparte. Potcoava Călimanilor,
adică crestele cu altitudinea medie de 2000 m, reprezintă marginea vechii caldeire, iar
platourile exterioare – curgerile de lavă din crater. Grotele Luanei, cu stalactite şi
stalagmite metalice, au luat fiinţă din aglomeratele şi tufurile vulcanice din caldeira
A5-19
Călimanilor. Valea Neagră, cu o diferenţă de nivel de aproximativ 1 km faţă de creasta
principală, dovadă a puternicei eroziuni care a permis succesiunea scurgerilor de lavă, a
străpuns craterul şi se prezintă ca o depresiune în care se îngrămădesc o succesiune de
culmi. Între Călimani Izvor şi Călimanul Cerbului se găseşte un crater vulcanic cu
diametrul de circa 1 km.
Deşi Călimanii se numără printre cei mai puţin populaţi munţi din România, ei nu
sunt feriţi de ameninţarea omului: exploatările de sulf au distrus definitiv ecosistemele
montane din zonă.
Geologie şi morfologie. Munţii Călimani sunt cei mai înalţi (2.102 m în Vf.
Pietrosul) şi masivi din cadrul lanţului vulcanic românesc şi sunt alcătuiţi în special din
andezite, rezultate în urma a două faze eruptive majore. Acestea au imprimat trăsăturile
de bază ale masivului: un platou vulcanic dominat de caldera Călimani, cu vizibile urme
ale vechilor cratere.
În urma proceselor de îngheţ – dezgheţ au apărut la baza unor versanţi
adevărate “mări de pietre”. Gheţarii montani si-au lăsat amprenta prin forme mai puţin
expressive: fenomene periglaciare, pe versantul Nordic al Reţiţişului, Pietrosului şi pe
flancul vestic al Bistriciorului.
Prin eroziune diferenţiată au luat naştere forme de relief interesante: stâncile
uriaşe „Pietrele Roşii” şi „12 Apostoli”, stâncile din jurul vârfurilor Tihu (Nefertiti) şi
Ciungetu.
Vulcanocarstul este present atât prin forme de suprafaţă (lapiezuri, alveole etc.),
cât şi prin forme de interior (Grotele Luanei, Palatul de Ciocolată cu forme de scurgere
limonotice), dar care au fost complet distruse prin exploatarea sulfului în carieră (în
Muntele Negoiul Românesc).
Rezervaţia geologică 12 Apostoli este situată pe creasta ce leagă Neagra
Şarului de Vârful Tămău şi Vârful Pietrele Roşii. Aici, o privelişte fascinantă, uluitoare ni
se deschide înaintea ochilor, transpunându-se parcă într-o lume mitologică, populată de
personaje fantastice: Guşterul, Moşul, Dragonii, Nefertiti, Cămila, Cei 40 de Mucenici, 12
Apostoli. Aceste ciudate forme de piatră par a fi modelate de zei. Rezervaţia este uşor
accesibilă dinspre localitatea Gura Haitii. Formaţiunile sunt înconjurate de jnepenişuri
dense, foarte îndrăgite de cocoşul de mesteacăn.
În Călimani există şi o Rezervaţie forestieră de jnepeniş şi zimbru, cu o
suprafaţă de aproximativ 384 ha, inclusă în Legea 9/1973 privind protecţia mediului.
A5-20
Aceasta cuprinde pădurile şi jnepenişurile situate în perimetrul dintre izvorul pârâului
Neagra Şarului şi Vârful Răchitiş. Amestecul de molid şi zâmbru de aici este unic în
România, interesantă fiind şi prezenţa arinului (Alunus viridis), cu rol deosebit în fixarea
solului, şi scoruşului (Sorbus aucuparia), prezenţi până pe la 1800 m altitudine; mai
întâlnim rododendron şi ciuboţica – cucului. Pe teritoriul acestei rezervaţii se găseşte o
curiozitate speologică – Grotele Luanei, descoperite în anul 1961 de către geologul Emil
Butnaru.
Trasee turistice marcate din Munţii Călimani:
- traseul 1: Vatra Dornei – Poiana Spânzului – Buza Şerbii – Apa Rece –
Neagra Şarului
- traseul 2: Neagra Şarului – 12 Apostoli – Vârful Tămău – Şaua Negoiului
– Vârful Răchitiş – Iezerul Călimanului – Gura Haitii
- traseul 3: Gura Haitii – Valea Panacului – Vârful Pietrele Roşii – sat
Dornişoara
- traseul 4: Gura Haitii – Poiana Izvoarele – Vârful Pietrosu
- traseul 5: Gura Haitii – 12 Apostoli – Poiana Negri
- traseul 6: Vârful Bistriciorul – Şaua Gruiului – Vârful Pietrosu – Vârful
Negoiul Unguresc – Vârful Răchitiş – Vârful Bradul Ciont – Şaua
Voivodeasa
- traseul 7: exploatarea minieră Călimani – Vârful Răchitiş – staţia şi
cabana meteo
În Munţii Călimani se poate practica şi turismul de aventură, de la rafting, pe
Valea Bistriţei, la parapantă, alpinism, schi. Pentru cursele de mountainbike există un
traseu care porneşte din Gura Haitii spre Vârful Răchitiş şi un altul în zona Lacului
Colibiţa. În zona fostelor exploataţii de neferoase şi forestiere de sub Răchitiş, spre Gura
Haitii, şi dinspre Munţii Suhard sau Rarău – Giumalău se poate practica off road, ATV
sau Quad. Firme specializate în Team Building organizează în Munţii Călimani Eco
Challenge cu o durată de mai multe zile. Se înnoptează la cort sau la tradiţionalele
stâne, propunându-se, ca divertisment, traversări de râuri cu pluta ori partide de pescuit
cu undiţe improvizate. Se mai practică iarna snowmobile, canioning, dirt track, hipism, tir
cu arcul, paintball, ture de munte şi alpinism, iar vara – sporturi nautice. Există
posibilitatea de a participa la partide interesante de vânătoare sau de pescuit sportive pe
Lacurile Izvorul Muntelui sau Colibiţa.
A5-21
3. Parcul dendrologic de la Arcalia La 17 km vest de Bistriţa, lângă satul Arcalia, comuna Şieu Măgheruş, se află
unul din cele mai frumoase parcuri dendrologice din ţară (16 ha), amenajat de Bethlen
Balasz. Aici cresc aproximativ 150 de specii de arbori şi arbuşti din diferite zone ale
globului: molid caucazian, brad argintiu, salcâm japonez.
În fiecare an, în periaoda august – septembrie, la Centrul Regional de
Francofonie Arcalia (din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj – Napoca), care
funcţionează în vechiul şi frumosul castel al contelui Bethlen, se organizează Tabăra
internaţională de pictură, grafică şi sculptură Arcalia.
4. La sărătură În satul Blăjenii de Jos, comuna Şintereag, există o rezervaţie botanică „La
sărătură” cu o fântână cu apă sărată, plante specifice sărăriilor, izvoare sărate, mici bălţi
şi nămol sărat.
O suprafaţă de aproximativ 22 ha, arie naturală protejată de interes naţional, La
sărătura, este propusă ca sit de importanţă comunitară (sit Natura 2000) şi se află în
procedura de verificare şi validare la Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor.
Obiectul ocrotirii îl constituie specia Armeria maritima Willd, plantă baltic-central
europeană, fiind una din puţinele locaţii din România unde se găseşte. Habitatul format
de această specie este considerat un habitat prioritar, la nivelul Uniunii Europene, 1340*
Inland salt meadows – Pajişti sărăturate continentale, necesitând declararea de arii
speciale.
Acest sit reprezintă cea mai bine conservată zonă sărăturată din judeţul Bistriţa –
Năsăud. Zona cunoscută de localnici sub denumirea de „La Sărătura” este inundată
puternic primăvara având un pronunţat caracter mlăştinos, în această perioadă.
Vegetaţia este săracă fiind reprezentată în principal de specii halofile:
- Armeria maritima
- Salicornia europaea
- Scorzonera cana
- Aster tripolium etc.
Specii de păsări:
A5-22
- Ciconia ciconia (barza)
- Accipiter gentilis (uliu porumbar)
- Accipiter nisus (uliu păsărar)
- Corvus corax (corbul)
- Falco tinnunculus (vânturel roşu)
- Gallinula chloropus (găinuşa de baltă)
- Motacilla alba (codobatura albă)
Amfibieni şi reptile:
- Bombina variegata (buhai de baltă cu burta galbenă)
- Triturus cristatus (triton cu creastă).
5. Masivul de sare de la Sărăţel – comuna Şieu Măgheruş
Rezervaţie geologică (la 12 km sud-vest de Bistriţa), unde s-a amenajat un bazin
cu apă sărată pentru tratarea reumatismului (proprietăţi techirghiol).
6. Râpa cu păpuşi de lângă Domneşti
Rezervaţie geologică ce cuprinde un microrelief sculptat de natură de-a lungul
erelor geologice.
7. Râpa Mare de lângă Budacul de Sus (la 20 km sud-est de Bistriţa),
rezervaţie paleontologică.
8. Pădurea din Şes de la Orheiul Bistriţei – arbori de 60-80 ani, sol
mlăştinos favorabil prezenţei lalelei pestriţe – unică în lume.
9. Vulcanii noroioşi de la Monor, la ieşirea înspre Batoş în zona
mlăştinoasă “La gloduri” – locul unde “bolboroseşte şi te ceartă pământul”, cum spun
bătrânii satului – rezervaţie geologică.