Animale si plante ocrotite de lege

Plante pe cale de disparitie

Drete ( nuferi )

Nuferii sunt rar plante anuale, ci marea majoritate a lor sunt plante perene, care trăiesc în bălţi lacuri ape curgătoare. Ele au tulpini lungi (rizomi) înfipte în mâl. Frunzele se pot clasifica în două tipuri: un tip de frunze subacvatice şi frunzele plutitoare de la suprafaţa apei cu camere cu aer, în formă de inimă şi cu un peţiol lung. Florile sunt frecvent aromate, au petalele de culori diferite aşezate pe mai multe rânduri.

Plante pe cale de dispariţie

Floarea de colt

Aceasta planta, in traditia populara reprzinta un simbol al dragostei si se spune ca barbatii isi demonstrau dragostea, indemanrea si curajul, culegand o floare de colt de pe stancile ascutite al muntilor si oferind-o iubitelor.La noi in tara, Floarea de coltoate fi intalnita in Muntii,Maramuresului,Vrancei,Bucegi, Capatanii, Tarcu, Retezat, Bihorului, Fagarasului ,Cozia,, Ceahlau, Godeanu

Animale pe cale de dispariţie

DROPIA

Dropia (Otis tarda) este o pasăre de stepă specifică stepelor din familia Otididae care trăieşte în sud-estul Europei şi zonelor cu climă temperată din Asia. În România s-a găsit până acum câteva decenii în Bărăgan, în prezent mai apare regulat pe teritoriul administrativ al oraşului Salonta, judeţul Bihor respectiv al comunei Beba Veche, judeţul Timiş. Aceste populaţii sunt comune cu cele de la Kis-Sárrét, Parcul Naţional Körös-Maros, Ungaria, respectiv Mokrin, Voivodina, Serbia.

O altă poveste spune că lalelele au devenit pestriţe de la amarul lacrimilor deoarece se crede că localnicii din Frătăuţii Noi care erau uniţii, au plâns soarta bucovinească, au căutat alinare în şoaptele codrului, pe potecile naturii, în locurile unde au crescut aceste flori.Nici pănă astăzi nu s-a definitivat care este originea acestei minunăţii şi cum a apărut ea.Aşadar toate poveştile legate de această floare sunt unele mai măreţe ca altele. Ceea ce ar trebui să ştie toată lumea este că laleaua pestriţă este o specie introdusă în Cartea Roşie şi ocrotită de stat.

Pelicanul face parte din familia păsărilor acvatice care cuprinde 8 specii. Păsările au talie mare, fiind răspândite în regiunile temperate şi tropicale. Ele se caracterizează printr-un cioc lung, care pe partea inferioară are un sac de piele care se poate dilata. Păsările nu se pot scufunda, ci plonjează în apă pentru a vâna peştii care se află la o adâncime mică. Sosesc in Romania la inceputul lunii martie si pleaca toamna, spre Delta Nilului, Regiunea Golfului sau coastele Asiei. In România trăiesc în delta Dunării două specii de pelicani

Plante pe cale de dispariţie

Zimbrul este o specie de bizon care se găseşte în Europa. Animalul a fost descris prima dată în literatura ştiinţifică de Carl Linné în 1758. A fost clasificat în 1996 ca specie în pericol.

Rasul

Râşii sau lincşii este un grup al celor patru specii de feline sălbătice de mărime medie. Toate sunt considerate să facă parte din genul Lynx, dar unele autorităţi le clasifică să facă parte din genul Felis[1], cărui îi aparţine pisică sălbatică şi pisică de casă. Caracalul, numit uneori râsul african sau râsul persian este considerat facând parte din genul Felis[2].

Capra neagra Desi dupa denumire ne-am astepta ca blana sa fie de culoare neagra, in realitate aceasta poate varia de la cenusiu la ruginiu sau brun, in functie de anotimp, in timp ce fruntea, barbia si pieptul au o pata de culoare alba. Mai inchisa la culoare este insa coama ce pleaca de la crestetul capului pe sira spinarii pana spre coada. Coarnele negre reprezinta practic trofeul, ele fiind de fapt cele admirate in expozitii. Cu ele sunt inzestrate atat femelele cat si masculii, ale acestora din urma fiind insa mai groase. Cu cat exemplarul este mai inaintat in varsta, cu atat coarnele sunt mai lungi.

GAROFIŢA PIETREI CRAIULUI

Garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus) se găseşte în munşii al căror nume îl poartă - M-ţii Piatra Craiului. Este unică în ţara noastră, fiind descoperită acum mai bine de 100 de ani.

• Sângele voinicului sau bobuşorul are denumirea ştiinţifică Lathyrus tuberosus.

Este o plantă perenă, rizomul fiind plin de tuberozităţi, de unde şi numele speciei. Florile sunt roşii- purpurii. Este o plantă răspândită în semănături şi fâneţe.

SÂNGELE VOINICULUI

BUJORUL DE MUNTE sau SMÂRDARUL• Smârdarul sau bujorul de

munte (Rhododendron Kotschyi) creşte spontan în tufe pitice în zona alpină.

• Este o plantă care nu tolerează transplantări, lucru care face imposibilă cultivarea în grădini.

• Frumuseţea florilor sale – care emană un miros şi o aromă asemănătoare vişinilor- face ca smârdarul să fie o plantă ocrotită şi protejată în perimetrul Parcului Naţional Bucegi. Bujorul de munte este peren şi îşi păstrează frunzele verzi tot timpul anului.

VULTURUL BĂRBOS• Gypaetus barbatus,

vulturul bărbos, este o specie de vultur mare, cu penajul negru-cenuşiu pe spate, coadă şi aripi, alb-gălbui pe cap, gât şi partea ventrală şi cu pene negre în formă de barbă sau cioc.

Din păcate, această superbă specie care popula Munţii Ciucaş a fost vânată până la dispariţie.

COCOŞUL DE MUNTE

• Cocoşul de munte (Tetrao urogallus) este o specie de păsări din familia fazanului. Este o pasăre foarte sperioasă, care se poate vedea rar în natură.

• Arealul lui de răspândire este frecvent Europa Centrală, unde poate fi întâlnit numai în regiunile de munte împădurite, puţin circulate. Ţările unde poate fi întâlnit cocoşul de munte sunt: Austria, Elveţia, Slovenia, România şi Germania. Cocoşul de munte trăieşte mai mult în luminişurile pădurilor de foioase sau de conifere cu vegetaţie abundentă, în munţii Alpi şi Carpaţi din Europa, ca şi în taigaua din Asia de Nord. Se apreciază populaţia cocoşilor de munte între 1,5 şi 2 milioane de exemplare.