Universitatea de Vest, Timisoara Facultatea de Sociologie si Psihologie Sectia Psihologie

Sindroame genetice. Anomalii cromosomice

Anomaliile cromosomice constituie o cauza majora a bolilor genetice, fiind responsabile de aparitia sindroamelor cromosomice, a unui procent important de esecuri in reproducere, retardului mental si a altor probleme in viata individului. Studiul cariotipului la embrioni si feti avortati a relevat ca peste 50% din avorturile spontane din primul trimistru de sarcina prezinta anomalii cromosomice; asta inseana ca anomaliile cromosomice (in special cele ale cromosomilor mari) impedica dezvoltarea produsului de conceptie si viabilitatea acestuia. In avorturile spontane care au loc dupa 12 saptamani de sarcina, procentul aberatiilor cromosomice este mai mic 20%. Anomaliile cromosomice se imaprt, in functie de tipul cromosomului implicat, in anomalii numerice si de structura. Anomaliile cromosomiale numerice prezinta un numar deviat de cromosomi fata de cel normal si sunt denumita aneuploidii. In aceasta categorie intra trisomiile (existata unui cromosom suplimentar), monosomiile (absenta unui cromosom) si mozaicismul. Daca trisomia, respectiv monosomia, sunt prezente in toate celulele organismului, ele sunt omogene, pe cand daca este sunt prezente numai la un anumit procent din celule se vorbeste de trisomie in mozaicism, respectiv monosomie in mozaicism. Anomaliile structurale ale cromosomilor reprezinta rupereta unui fragmet al cromosomului, urmata de pierderea portiunii sau realipirea sa intr-o configuratie anormala. Ca si anomaliile numerice, cele structurale pot fi prezente in toate celulele organismului (omogen) sau in forma sa moziacata. Frecventa anomaliilor structurale este mai scazuta decat a celor numerice. Aceste anomalii pot fi balansale (daca nu exista pierdere sau surplus de material genetic), caz in care ele nu produc tulburari fenotipice, adica persoanele sunt aparent sanatoase si nebalansate (daca o parte din materialul cromosomic este in plus sau lipseste), ele fiind de data aceasta insotite de tulburari fenotipice. Anomaliile de structura balansate sunt: inversiile ruperea unui fragment de cromosom si reatasarea lui inversat si translocatiile schimbul de fragmente cromosomice intre cromosomi neomologi. Aceste anomalii balansate nu determina schimbari la persoana afectata, insa cresc riscul ca o nondisjunctie sa aiba loc in meioza si astfel persoana are un risc mai mare de a da nastere unor copii cu anomalii cromosomiale (care se vor si manifesta fenotipic). Anomaliile structurale cromosomice nebalansate produc probleme in functiile genetice, iar gravitatea tulburarilor fenotipice depinde de tipul cromosomului afectat si de intinderea aberatiei.

Universitatea de Vest, Timisoara Facultatea de Sociologie si Psihologie Sectia Psihologie

Printre aceste anomalii nebalansate se numara deletia reprezinta pierderea unui segemnt cromosomic; duplicatia ruperea unui fragment cromosomic in timpul meiozei si migrarea acestuia intr-unul din gameti (rezultand o trisomie la respectivul gamet); izocromosomi reprezinta pierderea unui brat cromosomic si reduplicarea celui ramas (astfel incat acest cromozom va prezenta o injumatatire a materialului genetic); cromosomi dicentrici (cu 2 centromeri); cromosomi acentrici (fragmente de cromosom fara centromer).

Sindroame cromosomice autosoamle si gonosomale In functie de tipul cromosomului afectat, anomaliile cromosomice se impart in: autosomale si gonosomale. Anomaliile cromosomice autosomale sunt mai grave si mai complexe decat cele gonosoamle. Monosomia totala la oricare dintre perechile de cromosomi autosomi este incompatibila cu viata si trisomiile totale autosomale ale cromosomilor mari si mijlocii (de la perechea 1 pana la perechea 13 de cromosomi autosomoi) au aceasi repercusiune. Exista insa si numeroase situatii in care anomaliile crosmomice autosomale sunt compatibile cu viata post-natala (cu limita de supravietuire care variaza), acestea fiind bine definite. Sunt catalogate, pana in prezent, peste 70 de sindroame genetice. Acestea pot fi cu anomalii numerice: trisomie 21 (sindrom Down), trisomie 18 (sindrom Edwards), trisomie 13 (sindrom Patau), trisomie 8 (numai in mozaicism, cea omogena fiind intalnita numai la embrionii avortati spontan), dar si cu anomalii structurale: sindrom Wolf (deletia bratului p la cromosomul 4), sindrom Lejeune (sau cri du chat, deletia bratului p la cromosomul 5), deletia 18p, deletia 21q sau 21r, sindromul Cat-eye (prezenta unui cromosom acrocentric supranumerar), sindrom Pader-Willi (microdeletie pe bratul q al cromosomului 15, mostenita de la tata), sindrom Angelman (microdeletie pe dratul q al cromosomului 15, mostenita de la mama), sindrom Rubienstein-Taybi, sindrom Langer-Giedion, sindrom BrckwithWiedemann, sindrom Williams, sindrom Smith-Magenis, sindrom Miller-Dieker. Anomaliile cromosomice gonosomale se deosebesc de cele autosomale. Ele sunt compatibile cu viata in monosomie totala X, in trisomie si chiar in tetra sau pentasomie gonosomala. Ca si cele ale cromosomilor autosomi, pot fi structurale sau numerice, respectiv omogene sau in mozaicism. Fenotipul asociat acestor anomalii este mai putin sever decat al celor autosomale, mai mult decat atat, exista indivizi aflati in limita normalului din punct de vedere fenotipic, dar care au totusi aberatii gonosomale. Principalele semne clinice din sindroamele cu anomalii ale cromosomilor sexuali includ afectarea starii genitale, absenta sau dezvoltarea intarziata a carcaterelor sexuale secundare, sterilitare sau infertilitate. Starea de mozaicism este mai frecventa la anomaliile gonosoale decat la cele autosomale. In aceasta categorie de anomalii intra sindromul Turner, triplu x, tetrasomia, pentasomia- pentru anomalii gonosomale cu fenotip feminin- iar Klinefelter, trisomia XYY, sindromul Noonan-pentru anomalii gonosomale cu fenotip masculin.

Universitatea de Vest, Timisoara Facultatea de Sociologie si Psihologie Sectia Psihologie

Sindromul cri-du-chat, cunoscut si ca sindromul 5p- sau monosomia 5p este cauzat de o anomalie de structura cromozomiala: lipsa unui fragment din bratul scurt al cromozomului 5 (deletie 5p). Dimensiunile acestui fragment difera de la un individ afectat la altul, cu cat fragmentul este mai mare, cu atat boala este mai severa. Semnele si simptomele bolii sunt determinate de pierderea mai multor gene localizate pe fragmentul cromozomial care lipseste. Se pare ca absenta genei CTNND 2 este asociata cu retardul mental sever. Cercetatorii cauta si alte gene ale acestei regiuni cromozomiale care sa poata explica trasaturile caracteristice acestei boli. Majoritatea cazurilor nu sunt mostenite. Deletia 5p apare ca eveniment intamplator in timpul formarii celulelor reproductive (spermatozoizi sau ovule) sau in timpul vietii embrionare precoce. Cauzele nu sunt cunoscute, iar boala nu poate fi prevenita. Tabloul clinic al acestui sindrom variaza de la un individ la altul: sugar: - dismorfie craniofaciala - greutate mica la nastere si dezvoltare fizica intarziata - microcefalie (cap mic) - fata rotunda - hipertelorism (ochi indepartati) - epicantus (pliu cutanat suplimentar in unghiul intern al ochiului) - micrognatie (barbie mica) - urechi jos inserate si cu malformatii - hipotonie - hipoplazia laringelui (determina un plans caracteristic) Dupa varsta de 2 ani: -dispare plansul carcteristic -unele semne se atenueaza -retard mental sever -frecvent apar malformatii cardiace si genito-urinare Evolutia depinde de severitatea retardului mental si anomaliilor fizice. Jumatate din copii invata sa vorbeasca suficient cat sa poata comunica. Unii invata sa foloseasca propozitii scurte, altii doar cuvinte si gesturi (limbajul semnelor).

Universitatea de Vest, Timisoara Facultatea de Sociologie si Psihologie Sectia Psihologie

Acest sindrom a fost descris pentru prima data de Jerome Lejeune in 1963 si are o incidenta de 1: 50 000 nasteri, fiind mai des intalnit la femei decat la barbati. In concluzie, exista numeroase probleme care pot aparea datorita anomaliilor genetice, probleme care depinde de numerosi factori, iar eu consider ca, desi cercetarea in genetica a cunoscut o evolutie spectaculoasa in ultima perioada, acesta este doar un inceput.

Bibliografie

Universitatea de Vest, Timisoara Facultatea de Sociologie si Psihologie Sectia Psihologie

Ilie diculesc, Doina Oinicescu, Gheorghe Benga, Laurentiu M. Popescu, Biologie celulara, 1983, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti. Minerva Muraru, Maria Anton, Genetica si patologie, 1999, Editura All, Bucuresti. Olimpia Tudose, Valerica Belengeanu, Maria Puiu, Dorina Stoicanescu, Mirela Moga, Cristina Gug, 2000, Genetica medicala, Editura Orizonturi Universitare Timisoara. Petre Raicu, 1991, Genetica editia a V-a, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti. Articol: Lejeune J, Lafourcade J, Berger R, et al. (1963). "[3 Cases of partial deletion of the short arm of chromosome 5]"