antichizare de la buta

UNIVERSITATEA "TRANSILVANIA" BRAŞOVFACULTATEA DE IND. LEMNULUI

PROIECT DE DIPLOMĂ PAG.

5 TEHNICI DE ANTICHIZARE SI FINISARE UTILIZATE

5.1 CARACTERISTICILE SUPORTULUI LEMNOS

Cunoasterea particularitatilor suportului lemnos poate explica ,capriciile

comportarii acestuia si poate conduce la alegerea unor solutii corecte de finisare.

Lemnul este un material anizotrop,eterogen,poros.

Anizotropia explica tocmai variatiile mari ale proprietatilor fizico-mecanice,in

functie de directia de masurare.

Eterogenitatea compozitiei chimice sta la baza comportarii sale variate in

prezenta diferitelor materiale de finisare,iar cea din urma dar nu si cea mai putin

importanta proprietate,porozitatea,este punctul de plecare a multor greutati si

greseli.

Orice arbore este alcatuit din zone cu proprietati fizico-mecanice

diferite.Partea exterioara a cilindrului lemnos,are un continut mai mare de

apa,constituind alburnul.Alburnul este mai permeabil,mai putin rezistent si mai

deschis la culoare.

Partea centrala,lemnul matur,serveste la asigurarea rezistentei arborelui.La

multe specii lemnul matur are o culoare mai inchisa si se numeste duramen.

In cazul lemnului proprietatile fizico-mecanice difera nu numai in functie de

directia de masurare ci si de felul cum a fost obtinuta sectiunea: tangential sau

radial.

COMPOZITIA CHIMICA A LEMNULUI

Din punct de vedere chimic lemnul este o substanta eterogena,fiind format in

principal din celule alcatuite din celuloza,hemiceluloza si lignina.



Atat celuloza,hemiceluloza(totalul polizaharidelor din lemn) cat si lignina sunt

substante macromoleculare.

Cunoasterea chimiei lemnului si in special a substantelor din lemn care pot

deranja aspectul finisarii(substante care nu sunt principalii constituenti ai lemnului

ci substante chimice carecteristice anumitor specii,asa numitele substante

extractibile) conduc la cunoasterea tehnologiei de chimizare a lemnului.

Se numesc “substante extractibile” acele substante care pot fi extrase din

lemn cu ajutorul unor substante inerte,fara a se distruge structura lemnului.

Ca regula generala,substantele extractibile se gasesc in duramen,explicand

culoarea mai inchisa si rezistentele mai bune la intemperii si microorganisme.Sunt

exceptii in care aceste substante se gasesc si in alburn.

Aceste substante nu sunt uniform repartizate in lemn iar concentratia lor in

arbori depinde de conditiile de clima.

CLASELE DE SUBSTANTE EXTRACTIBILE cele mai des raspandite in

speciile lemnoase care intereseaza producatorul de mobile sunt urmatoarele:

a)Terpenele si derivatiile acestora

Terpenele sunt prezente in toate coniferele sub forma de uleiuri (de exemplu

terebentina) si de rasini nevolatile(de ex.colofoniul).Din punct de vedere al

finisajului, substantele rasinoase deranjeaza,fiind necesara inlaturarea lor prin

saponificare,cu alcooli sau spalare cu solventi.

b)Compusii fenolici,materii tanante

Compusii fenolici sunt raspanditi in diferite esente,sub forma de flavanone,

stilbenchinone,chinone,lignani si tannin.

Acesti compusi sunt cauza variatiilor de culoare in timp a unor specii.

Chimia substantelor colorate din lemn este foarte complexa si insuficient

cunoscuta.Acestea nu sunt total extractibile cu solventi si de aceea studiul lor este

dificil.



Din punct de vedere al tehnologiei intereseaza in primul rand efectul si mai

putin cauza.

Practica a dovedit ca reactiile de colorare si decolorare a lemnului sunt de

natura fotochimica si ca lungimea de unda a luminii este determinanta.

Lungimile de unda ultraviolete( mai ales intre 320-340mm) se absorb in lemn

si provoaca modificari de culoare ale acestuia.

c)Actiunea substantelor tanante in prezenta umiditatii si a fierului.

Substantele tanante fac parte tot din grupa fenolilor,fiind fenoli polivalenti cu

structuri foarte variate.

Esentele care se pateaza datorita continutului in tanin in prezenta fierului prin

formare de complecsi colorati in albastru sunt:stejarul,castanul dulce ,nucul.

Patarea are loc,mai ales la un pH al lemnului intre 5-7 in mediul alcalin

colorarea nu are loc aproape deloc, probabil din cauza ca fierul solubilizat este

imediat precipitat.

Petele de un albastru inchis pana la negru pot fi indepartate cu o solutie de

acid citric.

Lemnul care contine tanin se pateaza si in prezenta amoniacului in culoarea

gri-maronie.

d)Substante grase continute in lemn

Esentele exotice (teak) contin un anumit procent de substante grase care pot

deranja aspectul finisarii.

e)Substante minerale continute in lemn

Aceste substante se gasesc in cantitati mici in lemn,mai ales sub forma se

silice (sub 1 %).Ele nu pot fi extrase din lemn si de aceea pot produce greutati la

finisare,resturile minerale ramase in pori neputand fi colorate,aparand sub forma de

“pori albi’.

f)Aciditatea lemnului



Extractele apoase ale majoritatii esentelor lemnoase sunt acide.Se presupune

ca acizii continuti in intaritorii anumitor lacuri,venind in contact cu suportul pot

descompune acizii mai slabi si sarurile lor continute in lemn iar bioxidul de carbon

rezultat,nemaiputand fi eliberat in ritm cerut de uscarea lacului,pot produce

incluziuni de gaz in pelicula de lac.

PREGATIREA SUPORTULUI LEMNOS PENTRU FINISARE

SLEFUIREA SI DESPRAFUIREA SUPRAFETELOR CE URMEAZA A FI

FINISATE

Exista un proverb al mestesugarilor de altadata,care spune ca o slefuire buna

conduce la injumatatirea manoperei necesara la lacuire.

Cu toate ca slefuirea este si una din cele mai ieftine operatii la confectionarea

mobilei, aceasta reprezinta o faza tehnologica,care in majoritatea cazurilor este

tratata cu indiferenta.

Slefuirea necorespunzatoare este punctul de plecare a unor defecte de

suprafata greu de inlaturat dupa ce suportul a fost colorat si lacuit.

In general cand se vorbeste despre slefuire se insista intotdeauna asupra

calitatii hartiei de slefuit si nu se insista suficient asupra procesului de slefuire in

sine si al relatiei care trebuie sa existe intre natura suportului lemnos, numarul

slefuirilor necesare si felul finisarii ce se va aplica.

La slefuirea lemnului in alb, indiferent de tipul de finisare cerut,numarul

slefuirilor va fi de minimum 2.

In primul rand trebuie avut grija ca trecerea la granulatia urmatoare sa nu

reprezinte un salt prea mare,cunoscut fiind faptul ca rizurile prea grosiere nu

pot fi scoase in mod corespunzator si cu un randament suficient de o hartie

abraziva prea fina.

Prima slefuire se recomanda a se face cu hartie de granulatie 80.

Dupa aceasta slefuire urmeaza umezirea, care are mai multe scopuri:



-ajuta la revenirea la acelasi nivel a eventualelor imprimari survenite pe suport

in timpul presarii.

-prin umezire cu apa fierbinte se asigura umflarea resturilor de adeziv din

hartia gumata,ramase in porii lemnului si inlaturarea lor la urmatoarea slefuire.

Dupa uscarea suprafetelor se executa a doua slefuire cu granulatia 120.

In functie de natura finisarii se pot recomanda ca optiune urmatoarele

tehnologii de slefuire:

a)finisare cu pori inchisi cu lacuri nitrocelulozice

-slefuire grosiera cu granulatie 80 si 120

-slefuire fina cu granulatie 150 si unde este cazul si cu 240 si 320.

b)finisare cu pori deschisi

-ca la punctual a .Se recomanda in plus o slefuire transversala cu hartie de

granulatie 320-340.

DESPRAFUIREA dupa slefuire

Se recomanda desprafuirea combinata:periere si suflare cu aer.

DEFECTE CARE APAR DUPA SLEFUIREA IN ALB A LEMNULUI

PETE DE RASINA

La speciile rasinoase apar dupa slefuire exudatii de rasini care trebuie

indepartate inainte de colorare deoarece ele absorb neuniform diversii coloranti

folositi.

In cazul speciilor rasinoase se lucreaza foarte greu cu coloranti solubili in apa

deoarece acestia sunt respinsi complet de urmele de rasini.

Curatarea suportului de rasini se poate face astfel;

a)Saponificarea rasinii (in principal din grupa colofoniului).

Rasinile continute pot fi transformate in substante solubile in apa prin

saponificare.In mod practic se procedeaza astfel:se prepara o solutie de carbonat de

sodiu sau potasiu de 50g/l (apa fierbinte).Cu solutia fierbinte se periaza bine

suprafata.



Acest procedeu ajuta si la indepartarea resturilor de hartie gumata.

Dupa periere se neutralizeaza cu o solutie 10% acid acetic.

Metoda este destul de costisitoare in timp.

b)Dizolvarea rasinii cu tricloretilena.Prin aceasta metoda nu se indeparteaza

rasina ci se repartizeaza uniform pe toata suprafata.

c)Spalarea cu o solutie de apa cu sapun.Si prin aceasta metoda are loc o

repartizare uniforma a rasinii astfel incat absorbtia colorantilor se face mai

uniform.

STRAPUNGERI DE ADEZIV

Defectul este foarte des intalnit si o data aparut practic nu sunt metode de

remediere.

Adezivii pe baza de rasini ureo-formaldehidice pot conduce la aparitia acestui

defect cand ajung sa strapunga prin furnir.

Petele rezultate prin policondensarea acestor adezivi nu pot fi colorate.

Defectul se poate evita prin repartizarea uniforma si economica a adezivului.

PETE DE HARTIE GUMATA

Dupa presare,hartia gumata se indeparteaza prin slefuire.De multe ori raman

vizibile locurile in care a fost aplicata prin imprimari in furnir.

Pentru evidentierea defectului in momentul slefuirii in alb este necesara

umectarea cu ajutorul apei fierbinti,astfel producandu-se gonflarea resturilor de

adeziv si eliminarea lor mai usoara la ultima slefuire.

DECOLORAREA LEMNULUI

Decolorarea panourilor furniruite cat si a partilor din mobilier din lemn

masiv,este o faza tehnologica ce se practica din ce in ce mai mult in cadrul

operatiilor de infrumusetare a lemnului.

Decolorarea lemnului se aplica in doua cazuri principale:



-decolorarea energica(albirea lemnului) in scopul obtinerii unei finisari cu

lacuri transparente,incolore.fara tendinta de ingalbenire in timp.

-decolorarea unor panouri furniruite sau a unor parti din lemn masiv,care

prezinta neuniformitati de culoare datorate in principal zonelor de alburn si

duramen.

In acest caz nu se practica o decolorare energica ci o decolorare preferentiala a

zonelor mai inchise.

Aceasta operatie se practica mai ales in cazul urmatoarelor

specii:cires,nuc,stejar.

Pentru confectionarea partilor de mobilier din lemn masiv asortate este deseori

necesara si decolorarea fagului.

Odata cu decolorarea lemnului incepe de fapt cosmetica lemnului si ca orice

interventie cosmetica este reusita atunci cand ramane discreta.

Taninul continut in anumite specii in special la stejar,chiar fara a fi in contact

cu fierul provoaca o colorare spre galbui a suprafetelor.Decolorarea cu peroxizi si

mai ales in prezenta amoniacului nu conduce la nici un rezultat,culoarea persistand

sau virand in gri.

Taninul poate fi transformat intr-o combinatie solubila in apa prin tratare cu

anumiti acizi organici sau saruri ale lor(acidul tartric si tartratii).Un alt acid organic

des folosit este acidul oxalic in solutie de 3-5 %.Acesta produce eliberarea fierului

din combinatia sa complexa cu taninul.Deoarece acidul oxalic este o substanta

otravitoare poate fi inlocuit cu acidul citric dar este mult mai scump.

In chimie exista multe substanta care pot produce reactii de oxidare sau de

reducere.Pentru lemn se impune insa folosirea unor substante care se descompun

sau care pot fi indepartate usor de pe suprafete,dupa reactie.

Singura substanta care s-a impus este peroxidul de hydrogen,numit si

perhidrol.

Reactiile de oxidare pe lemn se pot produce in in mediul alcalin,motiv pentru

care este necesara adaugarea de substante alcaline pentru asigurarea descompunerii



cat si pentru neutralizarea acizilor stabilizatori(perhidrolul este stabilizat cu

cantitati mici de acid fosforic sau acid sulfuric).

Una din substantele alcaline cel mai des utilizata este amoniacul,dar el fiind

foarte volatil se evapora uneori inainte ca intreaga cantitate de perhidrol sa se fi

descompus.O alta solutie alcalina este solutia de hidroxid de sodiu sau potasiu dar

daca aceste substante sunt in exces provoaca o ingalbenire a lemnului.

Substanta alcalina cea mai usor de utilizat este solutia de bicarbonat de sodiu.

Fazele de lucru la decolorarea lemnului sunt lungi.Decolorarea se poate

executa optim numai cu 2,3 sau 4 umectari consecutive,cu cate 60-80 g/m2 amestec

de decolorare.

Dupa ultima umectare cu solutie cu perhidrol,se pastreaza obligatoriu un timp

de odihna de minimum 24 de ore,mai indicat este insa de 48 ore.

Ca regula generala dupa decolorare nu se slefuieste suprafata ci se netezeste

usor.

COLORAREA LEMNULUI

In functie de natura solventului sau a agentului de dispersie,baiturile sunt de

doua tipuri:

a)Baituri(coloranti) in solutii apoase- cei mai bine primiti de lemn,deoarece se

repartizeaza in toata masa lemnoasa.

b)Baituri(coloranti) pe baza de solventi organici – sunt respinsi de fibra

lemnoasa,colorarea facandu-se numai prin absorbtie capilara in pori si nu prin

gonflarea lemnului pe intreaga sa asuprafata si in adancime.

In trecut pentru colorarea lemnului au fost folosite mai multe tehnici de

colorare a lemnului.

In prezent pentru colorarea lemnului sunt folosite solutiile apoase a unor

coloranti organici- numiti coloranti azoici.

Din cele peste 4000 de nuante ce se pot obtine azi pe sintetica aproape toate

sunt foarte rezistente la lumina.



Grupa colorantilor bazici solubili in spirt nu prezinta rezistenta la lumina,ei

fiind folositi numai pentru retusuri pe suprafete mici.

TEHNICA COLORARII LEMNULUI IN CAZUL UTILIZARII

COLORANTILOR ORGANICI SINTETICI

Coloratia lemnului este de fapt alcatuita din culoarea naturala a lemnului

peste care se suprapune culoarea baitului.In mod teoretic se poate obtine o colorare

uniforma numai in cazul furnirelor cu nuanta uniforma.

In practica se intalnesc din ce in ce mai rar aceste cazuri.

Din aceasta cauza tehnica colorarii lemnului este asociata cu decolorarea

prealabila sau se practica o tehnica mixta de baituire si lacuire cu lacuri colorate

pentru uniformizare.

Prepararea solutiilor de baituri pe baza de coloranti organici este o operatie

simpla.Pentru a asigura stabilitatea solutiilor de coloranti trebuie respectate

anumite conditii:

-apa folosita sa nu fie impurificata cu microorganisme si sa nu aiba o

duritate mai mare de 10o d.

-trebuie utilizate vase de sticla,portelan sau tabla emailata iar amestecarea

nu trebuie facuta cu obiecte de metal.

-apa utilizata la preparare trebuie sa fie fierbinte

-inainte de utilizare solutia de colorant trebuie lasata sa se raceasca

-solutia de colorant utilizata pentru colorare prin imersare trebuie

improspatata la timp deoarece absorbtia in lemn se face selectiv iar piesele trebuie

sa fie desprafuite bine inainte de imersare.

Baituirea se poate face prin 3 metode:

-imersare

-aplicare cu peria,pensula sau buretele

-aplicare cu pistol de pulverizat



PREGATIREA SUPRAFETELOR PENTRU FINISARE.

Tot materialul din care este confectionata fiecare piesa trebuie sa aiba aceeasi

umiditate (8-12 %)

Slefuirea corespunzatoare ,cu umezire obligatorie inainte de ultima slefuire si

stivuirea lor cu fasii de blind de 3mm grosime intre panouri.

Evitarea excesului de apa pentru a nu favoriza curbarea.

Desprafuirea se face prin periere si prin suflare cu aer comprimat.

La pregatirea suprafetelor trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele:

-suprafata furniruita sa nu prezinte pete datorate fie patrunderilor de clei prin

furnir,urme de hartie gumata sau degradarea furnirului datorata proastei

manipulari.Posibilitati de a sesiza si a preveni la timp aceste defectiuni exista

printr-un control atent la observare si pipaire cat si prin examinarea atenta a

furnirelor la lampa de control.

-slefuirea corespunzatoare,asa cum s-a descris mai sus.

Nu se admit defecte ca: slefuiri penetrante,crapaturi sau zgarieri ale furnirului

datorate proastei manipulari,loviri sau urme presate.

Remedierea acestor defecte se face prin decolorare sau albire,umezire si

slefuire corecta,chituire cu chituri colorate identic culorii furnirului.



5.2 TEHNICI DE FINISARE SI ANTICHIZARE

5.2.1 TEHNICI DE FINISARE

La inceput a fost o simpla lustruire...

Ceara de albine si terebentina erau amestecate si se foloseau pentru

lustruit,pana la inceputul secolului al XVII lea,pentru a fi urmata de lac de

spirt,care oferea un aspect dur,rezistent si un aspect lucios.

In ateliere,multe dintre secretele mestesugului referitoare la lustruirea

suprafetelor erau bine pastrate,dar in opera sa „Cabinet Dictionary” din 1803

Sheraton a descris anumite procese; in legatura cu faptul ca pentru mobila de

calitate inferioara era lustruita numai partea din fata, spatele lasandu-se in stare

bruta.

Ceara de albine,unul dintre agentii principali,era aplicata cu bucati de

pluta,folosindu-se praf de caramida bine cernut.

Lustruirea in sine era facuta cu ceara fina amestecata cu un ulei rosu, pentru a

intensifica culoarea naturala a mahonului.

Oricum in mod obisnuit se aplica ulei de in si praf de caramida. Sheraton

accentua faptul ca este necesar ca uleiul sa fie lasat sa se absoarba...”daca lemnul

este dur uleiul trebuie lasat peste el timp de o saptamana; daca este moale, poate fi

lustruit in 2 zile”.

Praful de caramida si uleiul trebuie apoi frecate impreuna,ceea ce in scurt timp

va deveni un abraziv.

Acest tip de abraziv va asigura o lustruire deosebita prin frecare continua, iar

cel care lustruieste trebuie sa evite sub orice forma aplicarea de praf de caramida

nou( proaspat) prin care un neprofesionist isi va distruge munca in loc sa o

imbunatateasca.



Pentru a preveni necesitatea suplinirii cu praf de caramida,ar trebui sa

foloseasca o cantitate mare de la inceput, cernuta cu grija printr-o panza fina, si

trebuie sa observe daca uleiul este prea putin pe suprafata inainte de a incepe,

pentru ca in acest caz suprafata trebuie unsa din nou,incat sa se formeze o cantitate

suficienta de substanta pentru lustruit,care nu ar trebui sa fie modificata dupa ce se

incepe lustruirea, si care trebuie sa continue pana cand lemnul se incalzeste prin

frecare repetata ,moment in care se va obtine o lustruire stralucitoare,iar in final

este curatat cu tarate de grau.

Scaunele sunt de obicei lustruite cu o compozitie mai dura de ceara frecata pe

o perie de lustruit, cu ajutorul careia fibra lemnoasa este impregnata cu aceasta

compozitie, si dupa aceea indepartata fara pulbere sau tarate.

Compozitia care se recomanda este urmatoarea: se ia ceara de albine si o

mica cantitate de terebentina intr-un vas de lut curat si se aseaza pe foc pana se

omogenizeaza compozitia,amestecand continuu ; se adauga o petala rosie bine

zdrobita cu o piatra,impreuna cu o cantitate mica de ocru de Oxford,pentru a aduce

amestecul la culoarea mahonului.In cele din urma,cand se ia de pe foc, se adauga

putin lac de lustruit in ea si se amesteca apoi se toarna continutul intr-un recipient

cu apa , si cat mai este cald se trece intr-un bol.

Cu putina ceara si o perie speciala folosita doar in acest scop , mobila poate

fi pastrata in stare buna.

FINISARE CU ULEIURI

Aplicarea uleiului presupune mai mult timp decat alt proces de lustruire.

Uleiul se aplica cald sau fierbinte si trebuie frecat in fibre timp indelungat.

Dar uleiul ramane un mod de lustruire foarte eficient prin abilitatea de a oferi

o finisare stralucitoare.



Finisarea cu ulei este usor sesizabila pentru un cunoscator ,dar pentru o

persoana care nu distinge o modalitate de alta nu va fi decat o suprafata frumos

lustruita,stralucitoare.

O examinare mai atenta demonstreaza o lucire bogata.Finisarea cu ulei nu este

benefica din punct de vedere comercial , pentru ca este nevoie de o perioada de la

cateva saptamani pana la un an pentru a obtine luciul dorit.

Dar aceasta modalitate este foarte importanta din punct de vedere al

conservarii lemnului,mai ales pentru colectionarii de mobila.

Un mare avantaj pentru acest timp de lustruire este acela ca se intretine mult

mai usor.Mobila nu va fi afectata de caldura iar apa nu patrunde in fibra.

Foarte folosit este uleiul de in , in forma nerafinata.Daca este folosit la

temperatura de fierbere,actiunea agentilor de uscare va fi una accelerata,in

detrimentul finisarii finale.

Pe de alta parte , daca finisarea trebuie grabita,se poate folosi un amestec de

ulei in stare bruta si ulei incins in proportie de 50/50 ,dar finisarea nu va mai fi la

fel de reusita.

Cele mai bune rezultate ale acestei metode se obtin pe suprafete intinse.Dar

exista si formule speciale care pot fi folosite cu succes si pentru suprefete mai

reduse.

Uleiul poate fi folosit si in combinatie cu terebentina.Acest amestec

actioneaza mai rapid decat uleiul necombinat si se foloseste in atelierele care

produc mobila cu scop comercial.

Amestecul nu se aplica la o temperatura ridicata,pentru ca terebentina se

evapora si poate actiona ca un intaritor.

Este potrivit pentru o mobila mai compexa,dar trebuie avut grija sa se

indeparteze orice surplus care va actiona mai tarziu ca o capcana pentru praf.

Daca se foloseste acest amestec este nevoie de 4 straturi,aplicate timp de 2

luni.Mobila va fi tratata insa in continuare,timp de un an in fiecare luna si apoi cel

putin o data pe an.



Lustruirea cu ulei poate fi accelerata adaugand o cantitate de pudra ponce

foarte fina si ulei mineral,cu care se freaca dupa aplicarea ultimului strat de ulei.

O alta metoda de reducere a timpului de lustruire este sa se inchida porii

lemnului cu un material de umplere potrivit, inainte de aplicarea uleiului.Acest

lucru reduce absorbtia si lasa o suprafata mai neteda.

FINISARE CU CERURI.

Pentru piata exista numeroase produse de finisare pe baza de ceara,dar ele nu

asigura o finisare propriu zisa.Putine ating calitatea care este posibila urmand

formula folosita in ateliere.

Unele produse moderne folosesc siliconul care ofera o stralucire deosebita si

imediata,dar acest lucru inseamna auto –distrugere ,pentru ca multe obiecte de

mobilier arata inestetic daca stralucesc ca niste oglinzi.

Ceara ofera o stralucire estompata pentru a da frumusete lemnului.

O trecere in revista a ingredientelor de diferite feluri ale produselor de finisare

din ceara va oferi posibilitatea intelegerii aplicarii si a efectului.

Cel mai important ingredient este insasi ceara de albine,care poate fi alba sau

galbena ,incalzita la o temperatura de 152o Farenheit. Exista si ceara braziliana

produsa de o specie de palmier,care este foarte fina si de un galben pal,care se

incalzeste la 185o Farenheit.

Este un ingredient de baza al produselor de lustruire a mobilei.Cea mai ieftina

este ceara de parafina, care se incalzeste la 131oFareiheit, dar folosirea ei este

limitata la lustruirea ambarcatiunilor.

Formula urmatoare se gaseste in cartile de „retete” ale numeroaselor

ateliere.Toate sunt foarte usor de facut si daca mai exista alte secrete

nedezvaluite,acestea se refera la metodele de aplicare.



Ceara antica. –se obtine adaugand o uncie (0,4536 kg) de tripoli la pinta

(0,568kg) de lichid carnauba si colorant maron de Vandyke. Aceasta este o ceara

folositoare pentru pastrarea stejarului sau mahonului.

Lustruirea cu ceara de albine- are deasemenea o aplicare generala si se obtine

dintr-un lb.(0,4506 kg) de ceara de albine alba sau galbena la care se adauga

jumatate de pinta de terebentina si se dizolva ceara intr-un cazan de fierbere dublu.

Lustruirea cu ceara alba – se obtine prin ceara de parafina rasa amestecata cu

terebentina si petrol in proportie de 50/50 si putin colorant alb de zinc.

Lustruirea cu carnauba – poate fi folosita pentru toate tipurile de lustruire cu

ceara.Este obtinuta din un lb.de carnauba,un lb.de cerezina si o pinta de

terebentina.

Exista numeroase tipuri de ceara care sunt folosite pentru imbogatirea

diferitelor tonuri ale lemnului.Ele se obtin usor,adaugand uleiuri colorate la un

amestec lichid,inainte de a amesteca ceara.

Aplicarea stratului de ceara presupune o baza bine pregatita inaintea lucrului

propriu-zis.Un efect mult mai bun este obtinut daca se aplica lemnului 2 straturi de

lac.

De obicei prima aplicare se face cu miscari circulare.Stratul de ceara aplicat

nu trebuie sa fie prea gros.In acest sens, testul se face cu degetul pe suprafata

lemnului, la 15 minute dupa aplicare.Daca raman urme,stratul a fost prea gros, si se

va indeparta surplusul cu un material textil curat.

Pe mesele vechi ,apar adesea cercuri albe datorate vaselor ,farfuriilor incinse.

Un tratament sigur in acest caz este o pasta fina alcatuita din ceara si

terebentina care se aplica pe aceste portiuni.

O problema delicata chiar si pentru cei mai experimentati este relustruirea

(reconditionarea) mobilei de stejar.Tratamentul consta in aplicare preliminara a

lacului,fiecare urmata de o noua aplicare de lac care se lasa sa se usuce.La final se

lustruieste cu ceara.



Secretul consta in timpul acordat acestei operatii.Intotdeauna trebuie sa se tina

seama de felul lemnului.

Substantele de lustruit din ceara, numite si „creme” de lustruit sunt amestecuri

chimice complexe care adesea folosesc si silicon.Ele au o actiune multipla,oferind

si curatirea si lustruirea suprafetei printr-o singura operatie.

Anumite ateliere de mobila au incercat sa creeze o „piata medie” oferind

mobila cu un design diferit.In acest sens au dezvoltat o gama larga de produse de

lustruit din ceara, bazate pe formule vechi, dar care contin si silicon pentru o mai

buna „pastrare in timp”.

Siliconul este de fapt un simplu intaritor, care nu are deloc puteri magice, dar

ceara, in schimb, isi are magia ei.

5.2.2 TEHNICI DE ANTICHIZARE PRIN PELICULA

IMITATIA MARMUREI

Obiceiul de a face lemnul sa imite marmura a aparut in secolul XVIII lea , ca

o nevoie de decorare arhitecturala si datorita faptului ca era imposibil sa se faca

placi din marmura care sa se fixeze in mobilier si acesta sa reziste la asemenea

tensiuni.

O alta cauza ar fi fost pretul prea ridicat.Astfel au fost imitate o variata gama

de marmura de la gri la nuante de verde,iar la sfarsitul secolului XVIII lea a aparut

o adevarata moda de imitatia marmurei.

Cel mai frecvent procedeu de imitare a marmurei s-a aplicat placilor de mese,

prima oara intr-un mod inestetic,dar ulterior,graduant s-a trecut la o perfectionare

ajungandu-se la suprefete de un inalt rafinament.

Tehnica de baza, in general, foloseste doar 3 culori.Prima se aplica pe

suprafata apoi se lasa sa se intareasca,apoi se aplica cu ajutorul unei perii moi a



doua culoare,iar a treia culoare trebuie aplicata cu o perie dura,cat timp al doilea

strat nu este inca intarit.

Reusita acestei metode depinde in cea mai mare parte de duritatea periilor si

de asemenea de contrastul de culoare dintre al doilea si al treilea strat de vopsea.

Metoda este eficienta pentru acoperirea unor suprafete mari.

O alta metoda consta in folosirea unei perii uzate,in aplicarea celei de a doua

si a treia culoare.

Culoarea se aplica cu marginea penei iar „linia” marmurei se defineste prin

realizarea de linii diferite ca grosime si in zig-zaguri

Ideala este o pana de aproximativ 15 cm cu o fata mai „zdruncinata” decat

cealalta pentru a obtine diferite efecte.

Este necesar un container destul de mare pentru obiectul care urmeaza a fi

finisat.Containerul de umple cu apa rece.Se introduce emailul,care a fost diluat in

prealabil si care va pluti la suprafata apei.Obiectul este apoi introdus incet in apa,

de unde va prelua emailul si se va realiza un efect de marmorare a suprafetei.

Emailul se va usca foarte repede cand obiectul va fi scos din apa.

In apa pot fi introduse cate culori sunt necesare si pot fi aranjate modele

folosind un bat sau o spatula.

Daca prima cufundare nu a fost satisfacatoare, se poate lasa sa se usuce

emailul si apoi cufundat din nou.

Ultima finisare pentru un efect de marmorare este un luciu cu shellac alb,

diluat,care se aplica in 2 straturi.

UMBRIREA

Ambele metode sunt des utilizate in antichizare,chiar si ca metoda de a

antichiza mobila noua.Ambele metode cer indemanarea si abilitatea de a sti cand se

opreste procesul, pentru a putea incadra mobila intr-o anumita perioada.



O piesa de mobila veche va prezenta mari suprafete in care culoarea a fost

„stearsa” ,lasand unele zone mai decolorate decat altele, aceasta calitate se numeste

patina si este cauzata de trecerea timpului.

Cea mai utilizata cale de a umbri este de a folosi vopsea de culoare ivorie

(fildes).Pe intraga suprafata se aplica vopsea si se lasa la uscat, dupa care se freaca

cu lut ocru.Lutul ocru va intra in crapaturi( lovituri, adancimi) in timp ce

suprafetele se vor curata.

O metoda mai sofisticata este aceea de a lucra direct pe lemn aplicand o

umbrire mai deschisa, urmata de una mai inchisa, realizand astfel si un contrast.

O varianta a acestei metode de umbrire se obtine prin aplicarea unui bait cat se

poate de puternic, direct pe lemn,intr-o pelicula uniforma,si dupa uscare se

slefuieste ,in locurile unde se doreste o decolorare, cu lana de otel fina.

Altii prefera sa foloseasca un pistol de pulverizare pentru a crea diferentele de

nuanta.

Multi sunt de parere ca antichizarea presupune doar maltratarea fizica a

lemnului prin tesirea canturilor, lovirea suprafetelor cu ciocanul sau lant,dar cel

mai mare aport il are „stratul antic”.

Un strat antic se poate realiza prin: 3 linguri de terebentina amestecate cu o

jumatate de lingura de ulei de in fierbinte si o lingura de lut ocru.Un efect diferit se

obtine prin eliminarea lutului.Culoarea neagra da un efect autentic de imbatranire,

dar se lucreaza dificil.

Dupa ce se realizeaza acest amestec , se aplica pe unele portiuni ale

mobilei,iar apoi inlaturat inainte de a se usca,cu panza de bumbac.

Daca se doreste imitatia de zgarieturi,acesta se face cu o perie rigida.Zonele

profilate se sterg cu o carpa si terebentina cat timp amestecul nu s-a uscat.

Exista multe alte variante, inclusiv folosirea de substrat verde , lustruit cu

vopsea aurie in locurile profilate, astfel incat sa ramana doar niste urme.



Pentru finisarile cu pori deschisi ,specii ca mahon,stejar, nuc ,piesa trebuie

baituita.Apoi se amesteca un material de umplere pana cand devine cremos si se

foloseste o pauza pentru aplicare.

Daca materialul de umplere este aplicat mai putin in unele zone decat in altele,

se poate realiza un efect de contrast.Procesul continua cu aplicarea unui strat de

shellac si dupa aceea lustruit cu ceara de albine galbena.

Daca se folosesc substante pe baza de ceara in care s-a adaugat pigmenti se

pot obtine efecte mai bune si intr-un timp mai scurt.

Una din cele mai comune metode de imbatranire este aceea de a turna acid

acetic pe suprafetele nelustruite ale meselor de bucatarie.

La aceasta metoda se poate adauga si efectul de „pete (murdarie de musca)”.

Se foloseste un loc colorat maro si o pensula foarte dura ,iar apoi cu ajutorul

unei bucati de lemn care se deplaseaza pe suprafata mesei se stropeste cu pensula.

IMITAREA TEXTURII

Texturarea a capatat o proasta reputatie si acest lucru datorita faptului ca de

obicei s-a realizat intr-un mod nesatisfacator.

Totusi cand este executata cum trebuie, de un expert, texturarea poate deveni

una dintre cele mai atragatoare forme ale unei suprafete slefuite pentru multe din

caracteristicile, trasaturile unei case,incluzand tabliile de usa,bufetele de bucatarie

si alte piese de mobila.Bineanteles ca este un fals ,executat cu grija, deoarece

ignora orice urma de frumusete pe care lemnul de baza o poate oferi si continua sa

o inlocuiasca cu o interpretare idealista a cum ar putea arata.

In cazul stejarului ,de exemplu, o pinta (o,568 l) de vopsea alba de plumb este

amestecata cu jumatate de pinta de ocru auriu,impreuna cu ulei de in fiert sau ulei

de in nerafinat.

Pentru mesteacan,pe de alta parte,siena neprelucrata este inlocuitor pentru

ocru.Se aplica stratul de baza si se lasa sa se usuce.



Texturarea se face cu un amestec de siena ( culoare) si lac, care se aplica prin

trecerea pe suprafata cu o perie de texturat, in direactia fibrelor.Prin aceasta se

modifica (ridica) stratul de lac in asa fel incat sa simuleze textura lemnului.

Piaptanul modern de texturat cu dinti de lungimi variate pentru efecte de

contrast.Este realizat din cauciuc , se foloseste si se curata usor.

Dupa ce se usuca modelul texturat se aplica 2 sau 3 straturi de lac

poliuretanic.Texturarea se aplica la lemn de calitate inferioara.

FINISAREA PRIN ARDERE CU FLACARA

Arderea cu flacara se foloseste de obicei la produsele de mobila realizate din

rasinoase.Produsele,dupa ce au fost asamblate, avand suprafetele slefuite fin,sunt

supuse actiunii unei flacari produse de o lampa de benzina,cu ajutorul buteliei de

aragaz sau gazului metan.

Flacara se tine concentrata asupra fetei lemnului,.atat cat se carbonizeaza usor

lemnul de vara.Dupa terminarea operatiei de ardere se trece la o slefuire fina a

suprafetelor.Apoi,acestea se ceruiesc.Se obtine astfel o pronuntare a desenului

lemnului; la debitarea tangentiala a lemnului de rasinoase desenul este foarte

bogat.

Acest sistem de finisare se aplica mai mult mobilierului realizat in atelierele

taranesti.

FUMIGARE SI PATINA

Fumigarea a aparut in anii 1890.Timp de cativa ani s-a considerat ca mobila

nu este indeajuns finisata daca este si supusa fumigarii

In zilele noastre fumigarea se practica in special in atelierele de restaurare a

mobilei in care este necesar ca zonele de lemn restaurate sa se potriveasca din

punct de vedere a nuantei cu zonele vechi.



Fumigarea este un procedeu usor de controlat, foarte ieftin si cu putine

resurse.Fumigarea consta in tratarea cu amoniac a lemnelor bogate in tanin si duce

la obtinerea unor nuante gri-brun specifice lemnului vechi.

Pentru fumigare exista 2 metode: prima pentru piesele de mobila mare,iar a

doua se refera la piesele de mic mobilier.

Pentru piesele mari de mobila este recomandabil sa se foloseasca o camera de

fumigat cu inaltime de 4 m si lungimea de 8m, si cu geamuri de sticla , pentru a

permite inspectarea din toate unghiurile.

Operatia de fumigare in camera este foarte simpla.Piesa de mobilier fara

accesoriile de alama se aseaza in camera.Pe podea se aseaza la distante egale 6

pana la 12 farfurioare cu „spirt de amoniac”.

De indata ce piesa este scoasa din camera,culoarea mai inchisa pe care o

capata va incepe sa scada din intensitate.Daca este lasata prea mult,piesa va reveni

la culoarea originala.Aceasta inseamna ca trebuie finisata imediat dupa scoaterea ei

din camera.

Finisarea se face pe baza de uleiuri.Daca unele portiuni sunt mai inchise la

culoare,atunci acestea se pot lasa nefinisate pana cand culoarea ajunge la aceiasi

nuanta.

A doua metoda- pentru piesele mici.Acestea se aseaza pe o bucata de pasla si

o singura farfurioara de amoniac langa ea.Peste aceasta se pune o cutie de carton

cu muchiile sigilate.

O a treia metoda, folosind materiale moderne consta in fabricarea unui cort

transparent din polietilena .Procedeul este asemanator cu cel de la camera de

fumigat.Foile de polietilena se pot lipi intre ele cu banda adeziva.

PATINA

Aspectul de vechi concretizat in principal in modificarile de culoare, luciu si

tuseu, ca rezultat al fenomenelor de imbatranire naturala sub influenta luminii si



aerului a lemnului precum si a altor materiale din alcatuirea unei piese de mobilier,

constituie in mare masura farmecul acesteia si face parte din viata si istoria piesei

respective.

Patina naturala trebuie deosebita de „patina artificiala” sau falsa, produsa

intentionat pentru a crea impresia de vechi in diferite scopuri: pur estetic, pentru

armonizarea cu contextul in cazul unor completari, pentru a falsifica un obiect.

Patinarea artificiala (antichizarea) suprafetelor noi se bazeaza pe efectul

coloristic si efectul de accentuare si evidentiere a texturii.Efectul de accentuare si

evidentiere a texturii are drept scop reliefarea zonelor cu pori sau a diferentelor

dintre lemnul timpuriu si cel tarziu(denivelarea suprafetei).Efectul coloristic se

poate obtine pe cale fizica prin colorare cu coloranti solubili in apa sau alcool sau

pe cale chimica prin efectul unor reactanti asupra compusilor chimici ai lemnului.

Tratarea cu solutii diluate de acizi(HNO3 1:4 ,HCl 1:3)a lemnului

conduce,functie de specie,durata tratarii,temperatura, la diferite nuante de galben,

portocaliu, pana la brun, nuante ce apar si sub influenta luminii in timp.

Solutia de tratare se aplica cu un tampon textil si suprafetele se incalzesc apoi

cu ajutorul unui foen.Dupa obtinerea nuantei dorite se impune neutralizarea

suprafetelor cu solutie de saturata de clorura de sodiu si clatirea cu apa calda,

excesul de acid fiind daunator lemnului si imbinarilor incleiate.In final suprafetele

se usuca natural minim 24 ore.

Tratarea cu solutie de K2Cr2O7 a lemnelor bogate in tanin (stejar, mahon ,nuc)

permite obtinerea nuantelor corespunzatoare de lemn imbatranit.

Tratarea cu solutii de saruri de fier are un efect coloristic de imbatranire in

nuante de gri cenusiu pentru speciile bogate in tanin.Tehnologia este asemanatoare

celei de tratare cu acizi, cu specificarea ca se foloseste o solutie pe baza de fier

preparata prin dizolvare de lana sau span de otel in acid acetic 30%.

Suprafetele se neutralizeaza cu solutie saturata de sare de bucatarie si se

clatesc cu apa.In cazul unor colorari prea puternice se poate face o decolorare

partiala cu solutie de acid oxalic.



Efectul de „accentuare se evidentiere a texturii” are drept scop reliefarea

zonelor cu pori sau a diferentelor dintre lemnul timpuriu si cel tarziu(denivelarea

suprafetei).

Tratarea cu solutii de acizi sau baze in scop coloristic a suprafetei lemnului

poate fi asociata unui tratament mecanic de periere ce va duce la evidentierea

dintre zonele de lemn timpuriu si lemn tarziu, sau deschiderea porilor.

Tratarea cu pasta de var stins( 1,5 kg.var umed / 3,5 l apa ) a lemnului de

stejar urmata de perierea dupa uscare a surplusului permite obtinerea unor

suprafete gri-brun cu pori albi.Suprafetele se pot finisa ulterior cu ceruri.

5.2.3TEHNICI DE ANTICHIZARE MECANICA

Antichizarea mecanica cuprinde o serie de metode prin care se urmareste

maltratarea fizica a lemnului.Acestea sunt antichizari prin tesirea muchiilor,

colturilor si aplicarea loviturilor,imitatii in carii etc.Aceasta tehnica se practica

atunci cand dorim sa dam mobilei un aspect foarte vechi,uzat,lovit.

Operatiile de tesire a muchiilor se fac in alb,cu hartie de slefuit de granulatie

150 iar loviturile se aplica cu instrumente speciale,in functie de aspectul pe care

dorim sa-l obtinem.

Dupa aceste operatii suprafetele se netezesc cu hartie de granulatie 150 si se

desprafuiesc foarte bine

1.Zgarierea lemnului.

Un procedeu de antichizare mecanica este zgarierea lemnului.Acest procedeu

vrea sa imite craparea in timp a panourilor.

Zgarierea se aplica in general tabliilor din structurile rama cu tablie sau

placilor superioare in corpul comodelor si mobilierului de mici dimensiuni .

Zgarierea se va face cu ajutorul unei unelte ascutite (ex. cui) cu ajutorul careia

se va trasa o dunga paralela cu fibra lemnului pe centrul placilor superioare.



La placile superioare si placile de masa bordurate se vor marca bordurile

aplicate.

La suprafetele furniruite se acorda o atentie deosebita la zgariere pentru a

evita patrunderea excesiva a baitului si exfolierea furnirului.

2.Lovirea lemnului.

Scopul lovirii lemnului este acela de a imita loviturile si zgarieturile ce apar la

o piesa de mobilier vechi,sau chiar de a imita gaurile produse de carii in lemn.

Pentru imitarea loviturilor de la mobilierul vechi se foloseste o unealta

ascutita,sau chiar o piatra colturoasa.

Pentru imitarea gaurilor de carii se foloseste o unealta realizata dintr-un arbore

pe care este montata cu joc o bucsa.Pe bucsa sunt sudate diferite capete ascutite

(ex.capete de surubelnita,de cuie etc.)

Gaurile se realizeaza prin rostogolirea uneltei pe suprafata de antichizat.

Pe imitarea loviturilor de pe canturile mobilierului vechi se foloseste o

“rindea”.

Cu rindeaua se lovesc toate canturile si profilele vizibile.

Dupa lovire corpurile se slefuiesc pe suprafetele antichizate cu hartie abraziva

de granulatie 150 ,usor fara a distruge antichizarea.

3.Slefuirea.

Prin slefuire se urmareste imitarea uzurii canturilor si a colturilor.

Se slefuiesc usor canturile profilelor tabliilor ,colturile usilor si fetelor de

sertar,colturile placilor superioare.

De asemenea se sflefuiesc canturilor montantilor si a traverselor de la usi,

peretii laterali, picioare de masa etc.

Slefuirea se face usor, cu hartie abraziva se granulatie 150 si se insista in

locurile unde se doreste imitarea uzurii.



5.3TEHNICI DE ANTICHIZARE LA PROGRAMUL PROPUS, SI

REALIZATE PE ESANTIOANE

Antichizarea este o faza tehnologica ce se practica uneori,cu scopul de a da

mobilei un aspect vechi,patinat.Exista mai multe tehnici de antichizare,in functie

de aspectul final pe care dorim sa-l obtinem.

1.Tehnica antichizarii prin colorare in degrade.(Umbrire)

Aceasta tehnica se practica atunci cand dorim sa obtinem efectul de vechi,

“afumat” , “murdar”. Aceasta operatie de antichizare se practica dupa 2-3

straturi de grund, bine slefuite si desprafuite.

Patinarea se realizeaza prin pulverizarea ,cu pistolul de pulverizat special

pentru antichizare,de obicei cu coloranti solubili in solventi organici(diluant,spirt).

1.Esantion 1.-care s-a ales si pentru programul de mobilier.

S-a realizat prin lovirea pe suprafata si a sipcii profilate.

Tehnologia de finisare.

Baituirea

Se realizeaza prin pulverizare dupa reteta :

Fulgi de nuc 10 g.

Galben 1150 20 g.

Portocaliu 123 10 g.

Apa 8 litri.

Prin pulverizare se doreste obtinerea degradeului.

Lacuirea

Se aplica doua straturi de grund nitrocelulozic G 002 si cu vascozitate 20-22

sec CF 4 mm.

Slefuirea fiecarui strat cu grund se face cu hartie de granulatie 240.

Se aplica apoi doua straturi de lac nitrocelulozic L N I -2137 mat.



Slefuirea intre straturi cu hartie abraziva cu granutatie 320.

La suprafetele interioare se aplica un strat de grund nitrocelulozic si un strat

de lac nitrocelulozic.

Patinarea

Se aplica prin pulverizator inainte de ultima finisare cu lac nitrocelulozic.

Surplusul se inlatura prin stergere cu carpa de bumbac.Stergerea patinei se

face cu atentie in lungul fibrei,astfel incat sa ramana numai in profile.

Patina se prepara dupa reteta :

Patina Cii 946 1 parte

White spirit 2 parti

2 Tehnica antichizarii prin pastare cu paste solubile in apa.

Aceasta tehnica se practica atunci cand dorim sa obtinem un aspect de “foarte

vechi” al finisajului,in general la mobila care a fost antichizata in alb prin lovire.

Aceasta pasta patrunde in loviturile aplicate in alb,rezultand un efect de “vechi

si murdar”.

Aceasta tehnica este foarte mult practicata de mestesugarii italieni iar

rezultatele sunt remarcabile.

Pasta se prepara cu baituri foarte concentrate si se aplica cu pensula pe toata

suprafata exterioara a mobilei. Surplusul se inlatura dupa uscarea pastei cu scoth-

brite sau lana de otel.

Esantion 2

Tehnologia de finisare

Se realizeaza fara baituire.

Tehnologia este asemanatoare esantionului 1.Se aplica tot doua straturi de

grund nitrocelulozic si doua straturi de lac nitrocelulozic.

Patinarea

Patinele sunt solubile in apa. Patinele sunt paste cu coloranti

naturali :”Mordente noce” (sau Tera maro,Tera verde,Tera nero, Tera gialo).



3 Tehnica antichizarii prin pastare cu paste solubile in solventi organici

(white-spirit).Aceasta tehnica de antichizare se practica atunci cand dorim sa

obtinem un finisaj cu aspect de “vechi”.

De obicei antichizarea se face prin diluarea pastei de antichizare cu white-spirt

si aplicarea acesteia prin pulverizare pe toata suprafata exterioara.Dupa aplicarea

acestei paste,surplusul se indeparteaza prin stergere cu material textile,din

bumbac,astfel incat sa ramana numai in profile si eventualele lovituri(care au fost

aplicate in alb).

Esantion 3

Tehnologia se finisare.

Lacuirea este aceeasi cu a esantioanelor precedente.

Patinarea

Patina se aplica prin pulverizare inainte de ultima finisare cu lac

nitrocelulozic.

Patina se prepara dupa reteta :

Patina CPI 501 1 parte


4 Tehnica antichizarii pentru obtinerea aspectului “strat peste strat”.

Aceasta tehnica se practica atunci cand dorim sa obtinem un efect bicolor

(strat peste strat).

Piesele se baituiesc,apoi se aplica 2-3 straturi de grund. Dupa slefuirea

ultimului strat de grund se aplica o patina cu uscare rapida,de obicei in culori

pastelate,pe toata suprafata exterioara.

Dupa aplicarea patinei aceasta se slefuieste in anumite zone indepartandu-se

total,astfel incat sa apara culoarea baitului.

Aceste zone slefuite insistent sunt de obicei : mijlocul tabliilor,colturi,muchii

etc.Efectul final este acela de “mobila revopsita si uzata”.



Dupa terminarea acestor operatii se aplica stratul de lac final, care fixeaza

aspectul final.

Esantion 4

Tehologia de finisare.

Lacuirea tehnologica este identica cu cele anterioare.

Patina cu uscare rapida : Cii 531 alba + CTE 500 g ( colorant albastru)

Consum specific 0,150 kg?m2 .

5 Tehnica antichizarii prin obtinerea efectului de pelicula crapata.

Acest aspect de “pelicula crapata” se obtine prin folosirea unor lacuri speciale

dar se poate obtine acelasi efect prin aplicarea de patine cu uscare foarte rapida pe

pelicule insuficient uscate.

Esantion P4


Lacuirea

Se face cu lac nitrocelulozic auriu in doua straturi ,apoi se aplica un strat de

lac nitrocelulozic incolor.

Slefuirea intre straturi se face cu hartie abraziva cu granulatie 240.

Patinare

Se foloseste patina Cii 531 alba.

Patina se aplica atunci cand lacul nitrocelulozic incolor este in stadiu de

gelifiere.

Datorita faptului ca patina este cu intarire rapida, atunci cand stratul de lac

nitrocelulozic incolor se intareste, pelicula de patina incepe sa crape.

Dupa crapare se aplica ultimul strat de lac nitrocelulozic incolor.

Alte esantioane:



Esantion P1

Este o antichizare doar de pelicula.


Este un finisaj opac si prin urmare nu necesita baituire.

Lacuirea

Se aplica doua straturi de Duco bej (grund nitro cu pigment).

Slefuirea se face cu hartie de granulatie 240.

Se aplica un strat de lac nitrocelulozic G 40.

Patinarea

Se face cu patina CPI 501 ,solubila in solventi organici dupa reteta:

Patina CPI 501 1 parte


La consumuri specifice :

Patina CPI 501 0,0375 kg/ m2

White spirit 0,0750Kg/ m2

Esantion P 2

Se realizeaza identic cu esantionul 1 cu singura diferenta ca se foloseste Duco

verde.

Esantion P3

Utilizeaza tehnica “strat peste strat”.


Lacuirea – pentru lacuire se folosescte un lac nitrocelulozic auriu “ORO

DUCATO” care se aplica in doua straturi.

Slefuirea intre straturi se realizeaza cu hartie abraziva granulatie 240.

Lac nitro G 40 pentru ultimul strat de lac ce se aplica dupa patinare.

Patinarea.



Se realizeaza cu patina Cii 531 alba . Consum specific 0,150 kg/m2. care se

aplica prin pensulare.

Este o patina cu uscare rapida care se aplica doar dupa ce straturile de lac

nitrocelulozic auriu s-au uscat complet.

Dupa uscare patina se slefuieste ca lana de otel (0,003 kg./m2), dupa care se

aplica ultimul strat de lac nitrocelulozic.

Esantion P5

Este supus lovirilor pentru a imita gaurile de carii.


Baituire

Se aplica un strat de bait de nuc.

Lacuire

Se aplica doua straturi de grund nitrocelulizic urmate de un strat de lac

nitrocelulozic incolor.

Slefuirea intre straturi se face cu hartie abraziva.

Patinarea

Se foloseste o patina sub forma de pasta solubila in apa : “Tera maro”

Ultimul strat este unul de lac nitrocelulozic incolor.

antichizare de la buta

Documents