anuarul cercetĂrii - old.unitbv.roold.unitbv.ro/portals/0/studenti/anuar2016_170131.pdf · efectul...
TRANSCRIPT
Universitatea TRANSILVANIA din Braşov
ANUARUL CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE
STUDENŢEŞTI
LUCRĂRI PREMIATE LA SESIUNEA CERCURILOR ŞTIINŢIFICE
STUDENŢEŞTI 2016
2016
Președintele sesiunii:
Prof. univ. dr. ing. Ioan Vasile ABRUDAN
Rector
Comitetul editorial:
Prof. univ. dr. ing. Daniel MUNTEANU
Conf. univ. dr. Camelia TRUȚA
Prof. univ. dr. Marcela Rodica LUCA
Jr. Doina Ioana CHELARU
Coordonatorul volumului:
Conf. univ. dr. Camelia TRUȚA
Lucrările publicate în prezentul volum constituie proprietatea intelectuală a autorilor
şi sunt supuse legilor copyright-ului.
2
CUPRINS
Facultatea de Inginerie Mecanică
Proiectarea și realizarea dispozitivului pentru încercarea la forfecare a materialelor
compozite, bazat pe metoda Iosipescu
Adrian Nicolae BURLACU ............................................................................................................................... 6
Facultatea de Inginerie Tehnologică și Management Industrial
Metode neconvenționale de producere a energiei electrice. Studiu de caz: generator
termoelectric cu module Seebeck-Peltier
Mitruț Vasilică PURICIUC, Alexandru Nicolae PREDA ...................................................................... 10
Proiectarea tehnologiei de obținere a pieselor din tablă prin procedee de deformare
plastică la rece și analiza modurilor potențiale de defectare
Ciprian Daniel BALTAG ................................................................................................................................. 14
Proiectarea procesului tehnologic de fabricare a tamburului de frână din componența
autocamioanelor
Cristian DRĂGHICI .......................................................................................................................................... 18
Automatizarea unui strung vertical si integrarea acestuia într-un sistem inteligent de
fabricație
Cristian SILEA ................................................................................................................................................... 22
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor
Matriță modulară pentru obținerea tubulaturii din materiale compozite pentru
distribuția aerului condiționat în aeronave
Andreea PÎRVULESCU ................................................................................................................................... 28
Analiza statistică a calității semifabricatelor de alamă turnate centrifugal
Vlad Andrei GHICĂ .......................................................................................................................................... 32
Realizarea șuruburilor prin deformare plastică
Cătălin Nicolae NAN ....................................................................................................................................... 36
Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor
Robot v2.0
Dragoș BRATU .................................................................................................................................................. 40
Dezvoltarea și implementarea controlului unei drone utilizând un telefon mobil cu
sistem de oprerare Android
Mihail-Gabriel TIȘCĂ ....................................................................................................................................... 44
Securitatea în IT (IT security)
Dragoș-Vasile BRATU ..................................................................................................................................... 48
Studiu asupra fenomenului de imaginație în inteligența artificială
Silviu CONDRUZ ................................................................................................................................................ 51
Proiectarea și realizarea unui sistem de prehensiune antropomorf
Mihai-Florin VERGU ....................................................................................................................................... 54
Software for dynamic website with games
Andrei MILOIU ................................................................................................................................................... 60
3
Home Smart Meter
Sebastian NARGEA ........................................................................................................................................... 64
Monitorizarea calității aerului
Radu Constantin ANDREI .............................................................................................................................. 68
Controller pentru bicicletă electrică (E-Bike controller)
Florin DUMITRACHE ....................................................................................................................................... 72
Controlul electronic al monopostului de Formula Student
Vlad LUPU ............................................................................................................................................................ 76
Soluții moderne de comunicații în Internet integrate cu platforme de comutație software
Petruța BÎRLĂ , Ionela ONCERU ................................................................................................................. 80
Sistem eficient de control a răcirii motoarelor autovehiculelor
Ionuț DUMITRAȘCU ........................................................................................................................................ 84
Soluție completă de transmitere flux multimedia utilizând infrastructura HbbTV
Cristinel GAVRILĂ ............................................................................................................................................ 88
Facultatea de Construcții
Înregistrator de temperatură și umiditate cu Arduino
Irina BUCUR, Gabriel POSEA ....................................................................................................................... 92
Suprafețe și curbe plane aplicate în construcția unei Aule studențești
Lajos IMRE, Hunor KISS, Csongor TYIÁK, Constantin BOZ ............................................................ 96
Modelul şi analiza statică a unui arc din bolţari
Ioana AVĂTĂJI, Andrei RĂCĂŞAN, Ana-Maria TOANCHINĂ ....................................................... 100
Curbe tehnice și cuadrice aplicate în realizarea unei gări
Sós ELŐD, Ioniță BARNABÁS, Constantin Adrian BOZ ................................................................... 103
Facultatea de Design de Produs și Mediu
Proiectarea, implementarea şi testarea sistemului de orientare pv de tip pseudo-azimutal
Bogdan-Cosmin SÎNESCU ........................................................................................................................... 108
Proiectarea și realizarea unui manipulator pentru cărucioarele persoanelor cu
dizabilități
Lidia BIZU ......................................................................................................................................................... 112
Facultatea de Matematică și Informatică
eShop – sistem eficient de recomandare
Rareș SMEU ...................................................................................................................................................... 116
Aplicaţii ale metodelor de sumare
Alexandra Diana MELEŞTEU .................................................................................................................. 118
Facultatea de Științe Economice și Administrarea Afacerilor
Cercetarea de marketing, de la creion – hârtie la neuromarketing
Daniela FLOROIANU ..................................................................................................................................... 122
Afacerile verzi
Victor Andrei MURARIU ............................................................................................................................. 126
4
Impactul corupției, evaziunii fiscale și migrației asupra dezvoltării economice
Adrian-Daniel TUDOR, Mihaela-Daniela SAVU.................................................................................. 131
Raportarea integrată – de la un program pilot la o practică în dezvoltare
Ioana SOFIAN .................................................................................................................................................. 136
Importanţa mediului fizic al unei unităţi de restauraţie în asigurarea satisfacţiei
clienţilor
Radu CÎMPEAN ............................................................................................................................................... 140
Zona litorală versus Zona montană
Andreea Elena GĂLEȘANU, Violeta Mădălina TAȘCĂ .................................................................... 144
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Efectul stimulilor muzicali asupra performanţei de memorare într-o sarcină de
reactualizare serială
Mihai Alexandru CONSTANTIN, Cătălina BUNGHEZ, Delia DONCIU, Larisa CATRINOIU ... 148
Relația dintre strategii parentale percepute și starea de bine la vârsta adultă tânără.
reziliența eului ca mediator
Amalia-Ioana NOVAC (STANCU) ............................................................................................................. 153
Implicarea parentală în relație cu motivaţia intrinsecă pentru învăţare și reușita școlară
la elevii din ciclul primar
Felicia-Antonia ȚÎRDIA (VOICU) ............................................................................................................. 159
Influența frecventării anterioare a grădiniței asupra competențelor din sfera scris –
cititului și a calculului aritmetic la școlarul mic
Cristina POP (ANCUȚA) .............................................................................................................................. 167
Facultatea de Educație Fizică și Sporturi Montane
Recuperarea kinetică postoperatorie în maladia Dupuytren
Claudia ȘANDRU ............................................................................................................................................ 171
Rolul activităţilor de învăţare psihomotrică la formarea schemei corporale şi întărirea
stării de sănătate la copiii din Clasa 0
Anca AVRAM .................................................................................................................................................... 175
Studiul privind importanţa dezvoltării psihice în jocul de hochei pe gheaţă
Dennis DUMITRU ........................................................................................................................................... 178
Facultatea de Muzică
„O amore vieni a me” - analiză modulatorie și expresivă
Diana SUCIU ..................................................................................................................................................... 182
Costumul popular - ornamentica și cromatica din zona etnofolclorică Vâlcea
Gabriela GAGIU ............................................................................................................................................... 193
Analiza semantică a Baladei a treia Op. 47 de Frédéric Chopin
Maria Cristina IONESCU-MARIȚ .............................................................................................................. 197
Facultatea de Drept
Strategii în negocierea comercială internaţională
Maria Magdalena CARDIŞ .......................................................................................................................... 202
5
Anomalii în sistemul de asigurări sociale. Studiu de caz
Casian CIOBA ................................................................................................................................................... 206
Facultatea de Litere
Rumäniendeutsche kinder- und jugendliteratur in der zeit der diktatur: Der dialog zwischen
kjl und dem politischen kontext in Rumänien im zeitraum 1980-1989
Mădălina Elena MATEI ............................................................................................................................... 210
Cultural and linguistic outcomes of migration in the early history of England. The
Scandinavian influence
Alexandra ACHIM .......................................................................................................................................... 214
Poetry translation
Andrada-Erika BADIU .................................................................................................................................. 219 Investigating foreign language anxiety in the University classroom: A case study
Tünde DIMÉNY .............................................................................................................................................. 224
Producerea și receptarea discursului radiofonic
Inesa GRIGORIȚĂ .......................................................................................................................................... 228
Une analyse contrastive du langage de la programmation
Bianca-Georgiana JINGA ............................................................................................................................ 231
Emigranții. O narațiune despre memorie și uitare
Luciana LIA-SIMA ......................................................................................................................................... 236
Literatura lui Jonathan Safran Foer în contextul Noului Val American
Denisa-Elena PĂUN ..................................................................................................................................... 242
Sprechakte. Eine übersicht der theorie von John Langshaw Austin
Maria RAȚ ........................................................................................................................................................ 246
Traducerea expresiilor idiomatice din filmul artistic „Cu ce ți-am greșit noi Doamne?”
Răzvan-Nicolae TODORAN ....................................................................................................................... 249
Facultatea de Sociologie și Comunicare
Lactate Brădet – de la criză la oportunitate
Ruxandra-Elena CIOACĂ ........................................................................................................................... 252
Potențialul epistemologic al transdiciplinarității
Ana-Maria BAȘTIUREA .............................................................................................................................. 256
Facultatea de Ingineria Lemnului
Degradarea vs. îmbătrânirea lemnului din construcții. Studiu de caz pentru o grindă din
1733
Camelia COJOCARIU, Mirela MICHIU, Timea ORBÁN, Victor MARIN, Maria Cristina POP,
Răzvan DINU ................................................................................................................................................... 260
6
PROIECTAREA ȘI REALIZAREA DISPOZITIVULUI DE ÎNCERCARE LA FORFECARE A MATERIALELOR
COMPOZITE, BAZAT PE METODA IOSIPESCU
Nicolae Adrian BURLACU1
Coordonator științific: conf. univ. dr. ing. Camelia CERBU
Rezumat Lucrarea are ca obiectiv principal proiectarea, simularea și realizarea fizică a dispozitivului bazat pe procedeul Iosipescu, utilizat în încercarea de forfecare a materialelor compozite. În lucrare se prezintă: un scurt istoric privind ideea originară a metodei de încercare la forfecare pură, de tip Iosipescu; standardul ASTM D5379/D5379M/98 consultat în vederea proiectării dispozitivului; rezultatele modelării și simulării cu metoda elementelor finite a comportării mecanice a ansamblului dispozitiv-epruvetă sub acțiunea forței de încărcare; dispozitivul realizat practic; procesul tehnologic de realizare a acestuia. În final, se prezintă curbele forță-deplasare înregistrate pe mașina de testare în încercarea de forfecare cu dispozitivul proiectat.
Cuvinte cheie: material compozit, forfecare, proiectare, analiza cu elemente finite.
1. Introducere Materialele compozite au fost testate de-a lungul timpului la diferite solicitări mecanice precum tracțiune, compresiune, torsiune și încovoiere. Un aspect important în analiza materialelor compozite îl reprezintă testarea acestora la solicitarea de forfecare. Metoda Iosipescu de încercare a materialelor la solicitarea de forfecare, a fost studiată în câteva teze de doctorat sau masterat din întreaga lume. Figura 1 prezintă un scurt istoric referitor la autorii care au abordat metoda de forfecare a profesorului Iosipescu în lucrările publicate.
Fig. 1. Istoric al autorilor care au abordat metoda Iosipescu de testare la forfecare
1 Anul III, Facultatea de Inginerie Mecanică
7
2. Materiale testate. Metoda de lucru 2.1. Proiectarea CAD a dispozitivului de forfecare, conform stadardului de încercare
În scopul proiectării dispozitivului de forfecare pură, s-a consultat standardul american, ASTM D5379/D5379M/1998 ”Standard Test Method for Shear Properties of Composite Materials by the V-Notched Beam Method “[2] proprietate a societății ASTM, creat special pentru utilizarea metodei Iosipescu în cazul materialelor compozite. Conform acestui standard, epruveta din material compozit are forma unei benzi plate, dreptunghiulară, prevăzută cu două crestături în V, dispuse simetric (Fig.2). Schema de încărcare este prezentată în figura 3 în accord cu ASTM D5379/D5379M/1998 [2].
Modelul CAD al dispozitivului proiectat (Fig.4) în această lucrare s-a realizat pornind de la dimensiunile nominale ale epruvetei (Fig.2).
Fig. 2. Forma și dimensiunile epruvetei pentru
încercarea Iosipescu (ASTM D5379/D5379M/1998) (L=76 mm; d1=20 mm; d2=4 mm; w=12 mm; r=1.3
mm; h-în funcție de materialul testat)
Fig. 3. Schema de încărcare asociată încercării cu metoda Iosipescu
a. b. c.
Fig. 4. Modelul CAD al dispozitivului de forfecare piesele componente: a. Vedere izometrică cu prezentarea componentelor; b. Vedere frontală; c. Vedere laterală.
a.
b.
Fig. 5. Dispozitivul de forfecare realizat practic a. Componente; b. dimensiuni de gabariti: H=250 mm; L=185 mm; l=130 mm; m=8 kg.
8
Fig. 6. Dispozitivul realizat practic,
montat pe mașina de testare Fig. 7. Epruvetele testate cu dispozitivul proiectat: a. aluminiu
cu grosime h=2 mm; b. aluminiu cu grosime h=3mm; c. compozit stratificat, având orientarea straturilor la [0˚/ 45˚/
90˚/ 45˚]s
2.2. Realizarea practică a dispozitivului de forfecare a materialelor compozite
Dispozitivul (Fig. 5 și 6) a fost realizat dintr-un oțel aliat de înaltă calitate și anume 42CrMo4 care conferă dispozitivului o duritate și o rezistență ridicată. Tehnologia de fabricație a dispozitivului se bazează pe următoarele operații de prelucrare: debitarea cu laser, strunjirea longitudinală și frontală, frezarea, găurirea, filetarea, sablarea, sudarea.
2.3. Materiale testate cu dispozitivul de forfecare proiectat Epruvetele (Fig.7) s-au debitat pe mașină cu comandă numerică, în acord cu standardul [2]: două tipuri de epruvete din aluminiu de grosimi diferite și un alt tip din material compozit. 3. Rezultatele teoretice privind analiza cu elemente finite (FEA) a comportării
mecanice a dispozitivului de încercare la forfecare
În analiza cu metoda elementelor finite pentru a simula comportarea mecanică și stările de tensiune și deformație care apar atât în epruvetă cât și în componentele dispozitivului, s-au considerat trei modele de epruvetă care diferă prin materialul epruvetei: Model I - epruvetă din aluminiu (Fig. 8); Model II - epruvetă din material compozit stratificat in-epoxi (Fig. 9); Model III-epruvetă din compozit stratificat poliester armat cu fibre de sticlă.
a. b. c.
Fig. 8. Rezultate teoretice (FEA) în cazul Modelului I: a.Distribuția tensiunilor echivalente σech (von Mises); b. Distribuția tensiunii tangențiale τxy în
planul epruvetei din aluminiu; c. Deplasarea verticală v=u2 în raport cu direcția axei Oy
a. b. c.
Fig. 9. Rezultate teoretice (FEA) în cazul Modelului II a. Distribuția tensiunilor echivalente σech (von Mises); b. Distribuția tensiunii tangențiale τxy în
planul epruvetei din stratificat in-epoxi ; c. Deplasarea verticală v=u2 în raport cu direcția axei Oy
9
Fig. 9. Grafic comparativ a materialelor simulate cu privire la valorile tensiunii echivalente și
a tensiunii de forfecare 4. Rezultate experimentale În urma testelor, s-au extras valorile numerice oferite de soft-ul mașinii de testare, realizându-se graficele forță-deplasare în două cazuri de epruvete testate (Fig. 10).
Fig. 10. Graficul forță-deplasare pentru cele
două tiputi de epruvete testate Fig. 11. Starea deformată a epruvetelor testate
5. Concluzii și direcții viitoare de cercetare Etapele necesare în realizarea fizică a acestui dispozitiv au inclus: proiectarea CAD; simularea comportării mecanice; realizarea fizică a dispozitivului; realizarea unor teste pentru a observa funcționalitatea structurii proiectate și pentru validarea acesteia. În proiectarea dispozitivului de încercare la forfecare pură s-a ținut cont de următoarele: schema de încărcare corespunzătoare solicitării de forfecare; geometria epruvetei impusă de standardul ASTM D5379/D5379M/98; toleranța lățimii epruvetei; centrarea epruvetei; asigurarea reglării rapide a dispozitivului la schimbarea epruvetei; modalitatea de fixare a părții fixe pe masa mașinii și a părții mobile de poansonul mașinii de încercare.
Analiza cu elemente finite s-a realizat pentru a simula comportarea sub sarcina exterioară aplicată static, atât a subansamblelor dispozitivului cât și a epruvetelor.
Ca direcții viitoare de cercetare, se dorește testarea materialelor compozite la forfecare cu dispozitivul proiectat și utilizarea mărcilor tensometrice pentru determinarea stării de deformație din zona epruvetei aflată între crestături și determinarea modulului de elasticitate transversal G. Bibliografie
1. Buzdugan, Gh. (1980). Rezisteța materialelor, Ediția XI revizuită, Editura Tehnică București. 2. ASTM D 5379 / D5379M (1998). Standard Test Method for Shear Properties of Composite
Materials by the V-Notched Beam Method, ASTM International. 3. Adams, D. (2009). A comparison of shear test methods, High-Performance Composites,
http://www.compositesworld.com/articles/a-comparison-of-shear-test-methods. 4. Cerbu, C., Popa, A. C. V. (2013). Modelarea structurilor mecanice, Editura Universității Transilvania Brașov, ISBN 978-606-19-0331-3.
5. Cerbu, C., Curtu, I., (2009). Mecanica şi rezistenţa materialelor compozite, Editura Universităţii Transilvania Braşov, ISBN 978-973-598-614-8.
0
2000
4000
0 2 4
Fo
rța
de
…
Deplasare v (mm)
Alu…
10
METODE NECONVENȚIONALE DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE
STUDIU DE CAZ: GENERATOR TERMOELECTRIC CU MODULE - SEEBECK-PELTIER
Mitruț Vasilică PURICIUC1, Alexandru Nicolae PREDA2
Coordonator științific: conf. univ. ec. dr. ing. Flavius Aurelian SÂRBU
Rezumat Lucrarea prezintă o soluție originală de realizare a sistemului de prindere a elementelor conductoare pe placa de bază a generatorului termoelectric cu module Seebeck-Peltier, variantă constructivă care permite majorarea temperaturii de expunere și implicit creșterea capacității calorice. Efectul Seebeck, sau „efect termoelectric direct”, descoperit de fizicianul Thomas Johann Seebeck, constă în apariția unei tensiuni termoelectromotoare într-un circuit compus din doi conductori/semiconductori ai căror contacte sunt menținute la temperaturi diferite. Cercetarea a fost finalizată cu realizarea practică a unui generator prezentat în cadrul „Sesiunii de Comunicări Științifice ale Studenților 2016” cât și în cadrul concursului „Absolvenți în fața Companiilor – AFCO 2016”. Cuvinte cheie: Efectul Seebeck, inovație, nepoluant, inepuizabil, modular.
1. Prezentarea conceptuală a „Efectului Seebeck”
Conversia termoelectrică a fost descoperită în anul 1821 și este cunoscută sub denumirea de ”efectul Seebeck”. Acesta constă în apariția unei tensiuni termoelectro-motoare într-un circuit format din două materiale diferite, ale căror contacte (suduri) sunt menținute la temperaturi diferite. Tensiunea termoelectromotoare (Seebeck) depinde de natura conductoarelor și de diferența de temperatură stabilită între cele două suduri. [1]
„În discutarea efectului Seebeck se pornește de la premisa că acesta este cauzat de cuplarea curenților de căldură și a celor de sarcină electrică. Trebuie avut în vedere și faptul că electronii sunt atât purtători de sarcină electrică cât și de căldură.”[4]
În sensul clasic, modelarea matematică punctuală a efectului Seebeck [1, 2], se realizează prin relațiile consacrate, după cum urmează:
E = α·(T1-T2) (1)
unde: α - coeficientul Seebeck,
T1 și T2 – temperaturile punctului de contact aferente celor două materiale (temperatura măsurată în punctul de contact, pe cele două materiale diferite).
Diferența de temperatură la suprafața punctului de contact, este calculată aplicând relația [1,2,3]:
ΔT=Tc-Tr (2)
unde: ∆T - diferența de temperatură, Tc - temperatura părții calde,
1 Anul IV, Facultatea de Inginerie Tehnologică și Management Industrial, E-mail: [email protected] 2 Anul IV, Facultatea de Inginerie Tehnologică și Management Industrial, E-mail: [email protected]
11
Tr – temperatura părții reci. Aplicând relațiile de mai sus, în cazul unui circuit realizat din două materiale conductoare,
notate generic A și B, coeficientul Seebeck poate fi definit ca tensiunea de mers în gol produsă între două puncte pe un conductor, în lungul căruia se găsește o distribuție uniformă de temperatură [3, 4, 5].
V=∫ (𝑆𝐵𝑥(𝑇) − 𝑆𝐴(𝑇)) · 𝑑𝑇𝑇2
𝑇1
(3)
unde: SA, SB – coeficienții Seebeck ai metalelor A și B, T1, T2 – temperaturile celor două părți ale joncțiunii.
Fig. 1. Reprezentare schematică [4]
În literatura de specialitate se face deseori referire la faptul că „în cele mai multe cazuri, pentru a obține o tensiune mare se vor alege două materiale a căror coeficienți Seebeck să aibă semne diferite. În timp ce valoarea coeficientului Seebeck pentru majoritatea metalelor se situează în domeniul 1-10 V/K, valorile obținute în cazul semiconductorilor sunt în jurul valorii de 1mV/K. Alegerea materialelor și a combinațiilor acestora se face în funcție de aplicația pentru care este gândit dispozitivul” [4].
În cazul particular al considerării coeficienților Seebeck de valoare constantă, invariantă în unitatea de timp, cu evidențierea diferențelor de temperatură determinate, relația de calcul a tensiunii electrice generate prin conversia energiei termice se poate scrie sub forma [5]:
V=(𝑆𝐵 − 𝑆𝐴) · (𝑇2 − 𝑇1) (4)
în care s-au păstrat notațiile anterioare. Valoarea tensiunii electrice, determinată convențional și modelată matematic prin relația de calcul (4) se dorește a fi maximizată, prin testarea în laborator a diverselor variante constructive de generatoare termoelectrice. 2. Concluzii sintetice asupra exploatării generatoarelor termoelectrice cu module
Seebeck-Peltier existente
Prin experimentele executate asupra diverselor modele pentru generatoarele existente, se pot evidenția problemele induse de o creștere exagerata a temperaturii, care în exploatare generează disfuncționalități majore sau chiar distrugerea dispozitivelor:
- o temperatură prea ridicată aplicată în punctul de contact va induce deformări
remanente ale componentelor, ajungându-se uneori chiar la topirea lor sau a
materialului de adaos (material prin care se efectuează îmbinarea nedemontabilă)
care va duce la întreruperea circuitului electric, dispozitivul devenind nefuncțional.
12
3. Evoluția cercetării privind diversele variantele constructive studiate
În toate reprezentările grafice (Fig. 2.), prezentate la nivel principial, este respectat următorul cod al culorilor:
- albastru – elementul rece, în cazul de fata element realizat din aluminiu - roșu – elementul cald, în cazul de fata element realizat din cupru - maro – element de legătură intermediar, de obicei material de adaos cu bună
aderență și conductivitate termica foarte buna - alb – placă suport, realizată dintr-un material cu inerție termică mare, de obicei din
ceramică
Fig. 2. Sistem clasic de prindere al elementelor
În aceasta lucrare, studiul efectuat este limitat la prezentarea succintă a fazelor care au dus în final la realizarea unei soluții constructive noi privind modul de prindere a elementelor care alcătuiesc generatorul termoelectric cu module Seebeck-Peltier.
În urma experimentelor făcute, la fel ca în literatura de specialitate [1, 2, 3], s-a constatat ca modul de îmbinare a acestor elemente constitutive limitează potențialul electric care poate fi obținut utilizând un generator termoelectric, deoarece, în cazul depășirii accidentale a temperaturii la care rezistă materialul de adaos folosit la îmbinarea nedemontabilă dintre elemente, întregul dispozitiv este deteriorat iremediabil (Fig. 3.).
Fig. 3. Generator distrus [1]
Începutul experimentului efectuat s-a materializat prin crearea unui generator
termoelectric propriu, cu elemente din cupru și aluminiu cu design specific dispuse pe o placa ceramica, pentru îmbinarea elementelor termoelectrice utilizându-se în modul clasic pasta de fludor. Această încercare a fost una nereușită deoarece contactul la lipirea elementelor de aluminiu cu pasta de fludor nu era perfect, legăturile cedau foarte repede, iar randamentul întregului dispozitiv astfel creat era scăzut (Fig. 4.).
Fig. 4. Generator termoelectric experimental
13
A doua încercare a presupus crearea unui nou generator cu elemente din grafit și aluminiu și abordarea unui nou mod de realizare a îmbinării dintre elemente. Noul mod de îmbinare a presupus eliminarea elementelor intermediare și a materialului de sudură, rezultând îmbinarea directă a elementelor termoelectrice. Soluția constructiva originală a presupus reproiectarea elementelor generatorului. Astfel, elementul de grafit a fost confecționat sub forma unui paralelipiped dreptunghic profilat, iar elementul de aluminiu a fost realizat sub forma unei benzi de tablă, de asemenea profilată corespunzător. Concret, elementul de grafit a fost teșit în cele două capete, iar banda de aluminiu a fost modelată după forma teșiturii pentru a se realiza o îmbinare optimă între cele două elemente (Fig. 5.a.).
Inconvenientele acestui generator sunt reprezentate de gradul mic de conversie a energiei termice (5-8%), de materialele existente și de tehnologia actuală.
Pentru că generatorul termoelectric nou creat necesită o temperatură de funcționare ridicată, proba practică a fost realizată pe câteva elemente încălzite la temperatura de aproximativ 6000C. Tensiunea termoelectromotoare generată la nivelul celor 40 de celule utilizate în experiment este de ordinul milivolților, principalul motiv fiind dat de lipsa unui sistem de răcire profesional adaptat, temperatura egalizându-se repede în punctele de joncțiune.
Pentru ridicarea randamentului, generatorului termoelectric nou creat i s-au atașat două schimbătoare de căldură: unul inferior pentru a capta căldura, iar cel superior pentru a facilita disiparea acesteia (Fig. 5.b.).
a b
Fig. 5. Modul de asamblare al elementelor în cazul celui de al doilea generator termoelectric
a) schema de principiu: albastru – aluminiu, roșu – grafit; b) realizarea practică
4. Concluzii finale
Experimentul, considerat încununat de succes, s-a realizat cu materiale convenționale avute la dispoziție, dar, pentru obținerea unui randament mai bun, se pot utiliza elemente realizate din aliaje care oferă o performanță mai ridicată și o conversie superioară a energiei calorice.
Noul mod de asamblare a elementelor constitutive a dus la evitarea distrugerii circuitului chiar și sub influența directă a flăcării, generatorul termoelectric astfel realizat rezistând multiplelor solicitări la temperaturi ridicate. Webografie
1. http://www.energielibera.net/Teste-si-verificari/generator-termoelectric-cu-module-seebeck-peltier.html
2. http://electronics.ucv.ro/mihaium/Materiale%20didactice/MATERIALE2013/MaterSubEx23.pdf
3. http://www.physics.pub.ro/Referate/BN119/Efectul_SEEBECK.pdf. 4. http://www.phys.ubbcluj.ro/~lucian.baia/courses/Efectul%20Seebeck2003.pdf
5. https://www.scribd.com/doc/46656173/Efecte-Termoelectrice
14
PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE OBȚINERE A PIESELOR DIN TABLĂ PRIN PROCEDEE DE
DEFORMARE PLASTICĂ LA RECE ȘI ANALIZA MODURILOR POTENȚIALE DE DEFECTARE
Ciprian-Daniel BALTAG1
Coordonatori științifici: conf. dr. ing. Ion NEAGOE,
conf. dr. ing. Adela DUMITRAȘCU
Rezumat În cadrul acestei lucrări s-a urmărit proiectarea unui proces tehnologic de prelucrare prin deformare plastică la rece și proiectarea unui dispozitiv combinat de decupare și ambutisare cu ajutorul mediului de proiectare 3D- Autodesk Inventor 2016. A doua parte a lucrării tratează aspecte ce țin de modurile potențiale de defectare aplicând metoda FMEA de proces și îmbunătățirea procesului de obținere a pieselor din tablă prin aducerea de acțiuni preventive/corective. Cuvinte cheie: deformare plastică, defecte, FMEA
1. Introducere Deformarea plastică la rece sau metodele de prelucrare prin presare la rece se bazează pe prelucrarea mecanică a pieselor prin presiuni și fără detașare de așchii, în starea rece a materialului, adică sub temperatura de recristalizare fazică.
Putem spune că în cadrul deformării plastice la rece eficiența economică este ridicată datorită gradului de utilizare al materialului dar și al numărului mare de piese obținute cu ajutorul preselor și al dispozitivelor specifice. În ciuda acestui fapt, dacă procesul nu este ținut sub control, apar o serie de neconformități materializate în defecte de suprafață, funcționale sau geometrice ce ne pot pune în pericol producția.
Aplicând metoda FMEA s-au determinat majoritatea modalităților potențiale de defectare și posibilitățile de evitare sau corectarea a acestora. 2. Proiectarea procesului tehnologic de prelucrare prin deformare plastică la rece
Fig. 1. Desen execuție piesă Fig. 2. Piesă finită 3D
1 Facultatea de Inginerie Tehnologică și Management Industrial
15
În cadrul acestei etape s-a plecat de la desenul de execuție al piesei finite, figura 1, și s-a stabilit succesiune de operații necesare obținerii acesteia fără a se depășii gradul de deformare admisibil al materialului, figura 3.
Fig. 3. Filmul operațiilor-Succesiunea operațiilor necesare obținerii piesei finale
La întocmirea acestei variante de proces tehnologic s-a aplicat principiul concentrării
operațiilor simple în operații combinate; cum sunt operațiile: Decupare și Ambutisare I, Tundere și Perforare.
3. Proiectarea dispozitivului de decupare și ambutisare I
În cadrul acestei etape s-a proiectat și realizat sub formă 3D dispozitivul combinat de decupare și ambutisare cu ajutorul mediul de proiectare Autodesk Inventor 2016, în urma calculelor organologice specifice.
Fig. 5. Subansamblu
superior
Fig. 6. Dispozitiv combinat Fig. 7. Subansamblul inferior
16
4. Analiza și identificarea modurilor potențiale de defectare
În cadrul procedeelor de deformare plastică la rece pot apărea și neconformități care ne pot pune in pericol producția și gradul de satisfacție a clientului așadar pentru a determina cauzele și a aduce acțiune preventive și/sau corective care să îndepărteze sau să prevină aceste neconformități s-a ales aplicarea metodei FMEA de identificare și analiză a principalelor moduri potențiale de defectare a produsului în cadrul etapelor prin care acesta trece pentru a ajunge la forma finală, conform desenului de execuție.
Deoarece se poate ca anumite moduri potențiale de defectare să apară în cadrul mai multor procedee de prelucrare s-a ales prezentarea lor sub următoare formă:
Tab.1. Modurile potențiale de defectare
Procesul analizat Modul potențial de defectare
Decuparea tablelor în benzi Benzi de tablă curbate Benzi de tablă cu bavură
Decupare, Perforare și Tundere
Piese cu bavură Piese cu ruptură pe suprafața laterală
Piese cu formă convexă(abateri de la planeitate Piese decupate incomplet
Ambutisare I,II, III, IV; Calibrare și Răsfrângerea marginilor.
Ruperea piesei în timpul procesului de deformare
Zgârieturi pe suprafața laterală Ondularea materialului flanșei piese
Piese cu înălțime neuniformă Abateri de formă a pieselor
Fig. 7. Moduri potențiale de defectare
17
În urma aplicării metodei FMEA și a stabilirii numărului prioritate risc (NPR)
corespunzător fiecărui mod potențial de defectare au rezultat două grafice corespunzătoare variantei inițiale și variante finale( după aplicarea acțiunilor preventive/corective):
Fig. 8. Histograma și diagrama Pareto corespunzătoare variantei inițiale și variantei finale
Bibliografie
1. Neagoe I. (2005), Proiectarea proceselor tehnologice și a dispozitivelor de presare la rece, Editura Lux Libris, Brașov.
2. Potential Failure Mode and Effects Analyses (FMEA), Reference Manual, Fourth Edition, June 2008, Chrysler LLC, Ford Motor Company, General Motors Corporation, ISBN 978-1-60534-136-1
3. BÂRSAN-PIPU N. – Modele FMEA: Analiza modului de defectare şi a efectelor
0.000%
10.000%
20.000%
30.000%
40.000%
50.000%
60.000%
70.000%
80.000%
90.000%
100.000%
0
100
200
300
400
500
600
700
800
An
izo
tro
pia
mat
eria
lulu
i
Forț
ă d
e re
țin
ere
pre
a m
are
Forț
ă d
e re
țin
ere
insu
fici
entă
Gh
idar
ea n
eco
resp
un
zăto
are
a b
en
zii
Ava
ns
nec
ore
spu
nză
tor
al b
enzi
i
Reț
ine
rea
neu
nif
orm
ă a
sem
ifab
rica
tulu
i
Așe
zare
a in
core
ctă
a se
mif
abri
catu
lui
Reț
ine
re n
eu
nif
orm
ă a
sem
ifab
rica
tulu
i
Def
ect
e d
e s
up
rafa
ță a
le s
em
ifab
rica
tulu
i
Raz
a p
lăci
i act
ive
pre
a m
are
Ru
gozi
tate
nec
ore
spu
nză
toar
e a
scu
lelo
r…
Folo
sire
a u
no
r sc
ule
uza
te
Folo
sire
a u
no
r sc
ule
uza
te
Ner
esp
ect
area
gra
du
lui d
e cu
rățe
nie
imp
us
Jocu
l pre
a m
are
din
tre
scu
lele
act
ive
Jocu
l pre
a m
are
din
tre
scu
lele
act
ive
Lip
sa lu
bri
fier
ii
Be
nzi
cu
lăți
me
pre
a m
ică
Un
ghi d
e în
clin
are
al c
uți
tulu
i mo
bil
pre
a …
Dep
ășir
ea v
alo
rii m
axim
e a
grad
ulu
i de
…
Jocu
l pre
a m
are
din
tre
scu
lele
act
ive
Jocu
l pre
a m
are
din
tre
scu
lele
act
ive
ale…
Jocu
l pre
a m
ic d
intr
e sc
ule
le a
ctiv
e
ANALIZA COMPARATIVĂ
NPR Initial NPR Final
18
PROIECTAREA PROCESULUI TEHNOLOGIC DE FABRICARE A TAMBURULUI DE FRÂNĂ DIN
COMPONENȚA AUTOCAMIOANELOR ¶ 16
Cristian DRĂGHICI1 ¶ 12 pt.
Coordonator științific: prof. univ. dr. ing. Gheorghe OANCEA ¶ 11 pt. ¶ 11pt.
Rezumat Lucrarea prezintă procesul tehnologic de fabricare a tamburului din componența sistemului de frânare al autocamioanelor. Se urmărește realizarea unui flux tehnologic optim pe baza datelor de precizie dimensionala și de calitate a suprafețelor înscrise pe desenul de execuție al tamburului. Pentru a putea decide care este varianta optimă a fluxului s-a folosind o centralizare a informațiilor in mediul Excel, graful tehnologic și programarea matematică liniară finalizată cu o interpretare geometrică. Pentru prelucrarea alezajelor prin burghiere se prezintă un dispozitiv de prindere original. Ca rezultatul final se obține fluxul tehnologic din care rezultă o piesă în concordanță cu exigențele clientului. ¶ 10 pt. Cuvinte cheie: sistem de frânare, tambur, variantă tehnologică, optimizare, programare liniară.
¶ 11 pt. ¶ 11 pt. 1. Introducere Este bine cunoscut că în producția actuală clientul este cel care, prin cerințe specifice, influențează producția de bunuri materiale. Pe baza acestor exigențe, și în industria constructoare de mașini, se proiectează și se fabrică produsele. Inginerul, în tehnică, este creatorul, responsabilul, cel care reușește să creeze puntea dintre ideile puse pe hârtie de client și realitate. După proiectarea constructivă, principala problemă cu care se confruntă inginerul tehnolog, în funcție de mașinile și echipamentele pe care le are la dispoziție, constă în realizarea unui flux tehnologic prin care să se fabrice produsul dorit, la un cost cât mai mic și cu o productivitate corespunzătoare cererii. 2. Proiectarea procesului tehnologic de fabricare a tamburului in cadrul sistemului
de frânare În cazul tamburului de frână prezentat în figura 1, s-au centralizat informațiile într-un document Excel(figura2) pentru o prelucrare ulterioară facilă a acestora. În acest document au fost înscrise informațiile legate de suprafețe (codificare, treaptă de precizie, rugozitate, grupare inițială pe operații), procedeele posibile prin care se pot obține suprafețele, mașinile-unelte de care este nevoie, sculele așchietoare, ajutătoare și instrumentele de control.
1 Anul IV, Facultatea de Inginerie Tehnologică și Management Industrial, E-mail: [email protected]
19
Fig. 1. Tamburul pentru care se proiectează procesul tehnologic
Fig. 2. Centralizarea informațiilor în Excel
După ce informațiile necesare au fost centralizate, se trece la faza de optmizare a
procesului de prelucrare care presupune parcurgerea a două etape: optimizarea fluxului folosind metoda grafului tehnologic; optimizarea regimurilor de așchiere folosind programarea liniară.
Optimizarea fluxului folosind metoda grafului tehnologic are rolul de a reduce numărul variantelor tehnologice posibile utilizate în procesul de prelucrare. Cu ajutorul acestui graf se poate alege procedeul de fabricație care să satisfacă cel mai bine calitatea suprafeței și constrângerile impuse pe desenul de execuție astfel încât să se obțină o productivitate corespunzătoare la un cost minim de prelucrare. Graful este alcătuit din noduri care reprezintă operațiile procesului de prelucare și din arce care reprezintă procedeul de prelucrare aplicat (frezare, strunjire, rabotare etc.) [1, 2, 3].
Fig. 3. Graful tehnologic asociat prelucrării tamburului
20
Suprafețele tamburului pot fi prelucrate prin două procedee, strunjire cu ax vertical - X1 sau cu ax orizontal - X2 și prin frezare - X3 . Deoarece prin ambele procedee se pot obține toleranțele și rugozitatea impusă, criteriul cu care se face departajarea este timpul de bază obținut la prelucrare. În final se adoptă ca și procedeu de prelucrare optim, procedeul de strunjire cu vertical (montarea/demontarea fiind mai ușoară).
Optimizarea regimurilor de așchiere folosind programarea liniară are rolul de obține un regim de așchiere care să conducă spre o productivitate maximă (sau timp de bază minim). Optimizarea s-a facut pe baza unui model matematic pentru parametrii regimurilor de așchiere de la burghiere. În cadrul modelului matematic, în funcție de condițiile concrete, s-a ținut cont de o serie de restricții [1, 2, 3]:
restricția puterii mașinii; restricția impusă de rezistența sculei; restricția impusă de stabilitatea sculei; restricția impusă de durabilitatea sculei; restricția încărcării maxime admise de mecanismul de avans; restricțiile aferente cinematicii mașinii; restricția avans și viteză admisibilă. În urma utilizării acestor restricții se obține un model matematic care, în urma liniarizării,
conduce la reprezentarea grafică din figura 4.
Fig. 4. Reprezentarea grafică a modelului matematic
Conform reprezentării din figura 4, punctul B reprezintă punctul optim. Acesta corespunde parametrilor de așchiere optimi. Conform acestuia valorile avansului și ale turației sunt:
𝑥 = 𝑥1 = 2.85 𝑑𝑎𝑟 𝑥1 = lg 𝑛 → 𝑛 = 102.85 = 707.95 [𝑟𝑜𝑡
𝑚𝑖𝑛]
𝑦 = 𝑥2 = 1.23 𝑑𝑎𝑟 𝑥2 = 𝑙𝑔100𝑠 → 𝑠 =101.23
100= 0.2 [
𝑚𝑚
𝑟𝑜𝑡]
Parametrii astfel determinați sunt limitați de durabiliatea sculei așchietoare (T=60 [min]). Dacă această durabilitate scade, parametrii se vor îmbunătății, rezultând un timp de bază mai scăzut, deci o productivitate mai ridicată.
21
3. Proiectarea unui dispozitiv utilizat în procesul de fabricare al tamburului Pentru a realiza piesa la cotele impuse de desenul de execuție este nevoie de o fixare corespunzătoare care să anuleze gradele de libertate necesare.
În cazul realizării alezajelor prin procedeul de burghiere este necesară anularea următoarele grade de libertate: tx, ty, rx, ry, rz. Anularea lor s-a realizat cu un dispozitiv special de prindere, care să faciliteze o montare simplă a semifabricatului. Dispozitivul a fost asfel proiectat încât să nu existe eroare în montare și să poată să fie deservit de un muncitor fără un grad mare de specializare.
Fig. 5. Dispozitiv de bazare-fixare pentru burghiere
Bazarea se face pe 2 elemente de formă conică la vârf (4) pentru a preveni rămânerea
așchiilor rezultate din procesul de așchiere. Dacă aceste așchii ar rămâne pe suprafața de bazare, axele alezajelor realizate la operația respectivă nu mai sunt perpendiculare pe suprafața principală. În cazul tamburului, dacă alezajele nu sunt realizate corespunzător, în angrenajul funcțional poate să apară o descentrare, iar sistemul de frânare să nu funcționeze corespunzator. Sistemul de poziționare (3) este format dintr-un corp conic, acționat de un arc. Când corpul intră in bosajul piesei, se activează un senzor care transmite sistemului de fixare (6) că prinderea poate să înceapă. Sistemul de ghidare (7) îl ajută pe muncitor în montajul semifabricatului și totodată protejează sistemul de fixare împotriva unei eventuale ciocniri între semifabricat și sistem.
Pentru fixarea semifabricatului s-au folosit 2 elemente principale: un cilindru pneumatic Festo și un element de fixare. Avantajul cilindrului pneumatic Festo este că are un interval mare de forțe de fixare, prin reglarea presiunii aerului. Deoarece are un preț ridicat, acesta se poate refolosi, după terminarea proiectului, și în construcția altor dispozitive. Bibliografie
1. Ivan, N.V., (2009) Sisteme CAD/CAM algoritmi si programe CAD-T. Editura Didactica și Pedagogică, Bucuresti, 2009.
2. Nedelcu, A., (2016) Suport de curs: Tehnologia construcțiilor de mașini. 3. Nedelcu, A., (2016) Suport de curs: Bazele optimizării proceselor tehnologice. 4. Ivan, N.V., Drăgoi, M.V., Păunescu, T., Oancea, Gh., Lancea, C.T., Ivan, M.C., Lupulescu, N.B.,
Nedelcu, A., Udroiu., R., (2002) Sisteme CAPP, Sisteme CAD/CAM şi optimizări tehnologice, aplicaţii în construcţia de maşini. Editura Universităţii Transilvania din Braşov, 2002.
22
AUTOMATIZAREA UNUI STRUNG VERTICAL ȘI INTEGRAREA ACESTUIA ÎNTR-UN SISTEM
INTELIGENT DE FABRICAȚIE
Cristian SILEA1
Coordonator ştiinţific: prof. univ. dr. ing. Adriana FLORESCU Rezumat Lucrarea prezintă o variantă de îmbunătățire, atât prin implementarea unui sistem automat de schimbare a sculelor dintr-un strung vertical CNC, cât și prin introducerea unui sistem care să permită alimentarea și evacuarea automată a semifabricatelor. Automatizarea are rolul de a spori semnificativ productivitatea și pentru a reduce costurile manoperei, dar și pentru a introduce mașina-unealtă în proiectul de viitor care poartă numele de Industrie 4.0. Termenul de Industrie 4.0 se referă la interconectarea digitală a tuturor entităților implicate într-un sistem, creând un sistem autonom, inteligent, ai cărui participanți funcționează individual și sunt legați la o rețea. Cuvinte cheie: mașini-unelte, strung vertical, automatizare, Industria 4.0.
1. Introducere Tema aleasă are la bază dorința de a automatiza un strung vertical cu conducere numerică pentru a ușura munca operatorilor, pentru a reduce costurile manoperei și manipulării materialelor, dar și de a crește simțitor productivitatea. Soluțiile alese vor putea fi utilizate și pe alte mașini-unelte, cu condiția ca acestea să aibă mese plane, verticale și cu prindere magnetică. O altă condiție ar fi ca mașinile-unelte să fie dotate cu echipamente de conducere numerică.
Tema are totodată la bază introducerea strungului într-un proiect nou, care poartă numele de „Industrie 4.0”. Termenul de Industrie 4.0 (numită și producție inteligentă, sau a patra revoluție industrială) duce înapoi la un proiect care poartă același nume. Acesta se referă la interconectarea digitală a tuturor entităților implicate într-un sistem, creând un sistem autonom, inteligent, ai cărui participanți funcționează individual și care sunt legate la o rețea. Componentele sistemului pot fi programate, sau pot primi comenzi, chiar și wireless, dintr-un centru de comandă. Industria 4.0 prevede, printre altele, informatizarea echipamentelor de producție și logistică pentru comunicarea în timp real între mașini, dar și cu oamenii, cu ajutorul mai multor dispozitive care sunt conectate la Internet. Au fost introduse în industria 4.0 tehnologii ca de exemplu „Internetul Tuturor Lucrurilor” (în engleză „Internet of Things”) sau „Cloud Computing”, care să ușureze comunicarea om-mașină. Industria 4.0 este deci o strategie de modernizare high-tech a industriei, [2].
Strungul vertical trebuie să fie deci unul extrem de performant, pentru a face față cerințelor industriei 4.0. Acesta va trebuie să funcționeze autonom, iar operatorul uman să intervină doar dacă este cazul, ca de exemplu atunci când apare o defecțiune, sau când trebuie să schimbe pastilele sculelor. Pentru ca strungul să facă față cerințelor viitorului, sunt necesari o mulțime de senzori și de o conexiune a acestuia la Internet.
1 Anul IV, Facultatea de Inginerie Tehnologică și Management Industrial, E-mail: [email protected], (sau [email protected])
23
2. Prezentarea și funcționarea modelului propus Strungul automat are drept scop prelucrarea inelelor interioare și exterioare ale rulmenților de dimensiuni medii, al căror diametru exterior să nu depășească diametre mai mari de 500 mm, iar masa lor să nu depășească 50 kg. Strungul este dotat cu un platou magnetic rotativ, două capete revolver pe care se pot monta în parte șase scule diferite, două magazii de stocare a câte șase scule de rezervă, mai multe mecanisme transportoare de tip conveior pentru alimentarea și evacuarea semifabricatelor și o structură robotică de tip portal pentru schimbarea automată a sculelor, respectiv pentru depozitarea sculelor în magazia de scule, după ce au fost schimbate parțial (cazul în care sunt schimbate doar plăcuțele schimbabile), sau total (în cazul în care sunt schimbate sculele cu tot cu mecanismul portsculă). Vederile strungului sunt prezentate în figura de mai jos.
Se poate observa din cele trei vederi asupra strungului, că lipsește panoul de comandă.
Acesta a fost eliminat datorită faptului că strungul va fi comandat fără fir prin diferite dispozitive, ca de exemplu: tablete, telefoane mobile (smartphone-uri), laptop-uri, sau poate fi controlat și monitorizat dintr-un centru de comandă din interiorul fabricii.
Lipsesc de asemenea și benzile de evacuare a șpanului. Evacuarea se face în acest caz pe sub pământ prin niște canale speciale la care sunt conectate și alte mașinile-unelte din fabrică. În acest fel au fost reduse dimensiunile de gabarit ale strungului. 2.1. Modul de funcționare Semifabricatul care urmează să fie prelucrat (1) este adus pe platoul rotativ cu prindere magnetică (2), cu ajutorul sistemului de alimentare/evacuare (3), care se află pe transportorul cu bandă (4). Platoul strungului are o construcție specială din care ies patru motoare hidraulice liniare, la capătul cărora se află câte o roată conducătoare (sau condusă) pe care se află o bandă transportoare. Semifabricatul care a fost prelucrat (5) este evacuat în mod identic cu un sistem de alimentare/evacuare (3), care este montat tot pe un transportor cu bandă (4’). Acesta este transportat către următoarea mașină-unealtă, respectiv spre altă stație de lucru, unde va fi procesat mai departe.
Pentru ca mașina unealtă să nu se oprească cât timp este schimbată pastila uzată a sculei (6), scula este înlocuită cu una a cărei pastile nu este uzată din magazia de scule (7). În magazia de scule se află șase scule identice cu cele șase scule montate pe capul revolver (9) din stânga. După ce scula este înlocuită, structura robotică de tip portal (8) va aduce scula uzată în fața ușii (10), prin care operatorul uman va avea posibilitatea să schimbe pastila uzată. Prin apăsarea unui buton, robotul va primi confirmarea schimbării sculei și o va trimite în magazia de scule unde va sta până când va fi din nou folosită, respectiv până când se va uza și scula schimbată anterior. În același mod vor fi schimbate sculele montate pe capul revolver din dreapta, robotul translatând între capetele revolver și ușile mașinii de strunjit. Pentru
Fig. 1. Vederi asupra exteriorul strungului
Fig. 2. Părțile componente din zona de lucru
24
schimbarea pastilei se va folosi o ușă identică (10’). Operatorul uman va fi înștiințat în legătură cu schimbarea sculelor prin intermediul lămpilor de semnalizare (11), dar va primi și o notificare pe calculator, tabletă, sau smartphone, toate acestea fiind conectate la rețeaua fabricii.
Pentru a evita o coliziune între robotul industrial pe care se află scula care urmează a fi schimbată și oricare alt obiect care trece prin fața mașinii de strunjit, robotul va aștepta confirmarea de a ieși pe ușile (10) și (10’). Confirmarea ca acesta să iasă pe ușile respective se face prin simpla apăsare a unui buton, montat chiar lângă ușă. Dacă butoanele respective nu vor fi apăsate, robotul își va menține poziția. În cazul în care semifabricatul își termină ciclul, sau ciclul necesită o scula a cărei pastilă nu a fost schimbată, procesul se va opri până când se va schimba scula care este în așteptare. După ce scula a fost schimbată, ciclul se reia automat. 3. Structura robotică pentru schimbarea automată a sculelor Structura robotică aleasă va fi una de tip portal, care va avea trei cuple de translație (C1, C2, C3) și una de rotație (C4). Prima cuplă (C1) va translata transversal pe o distanță de 1070 mm, apropiind astfel prehensorul cu scula care urmează a fi schimbată. Cupla (C2) va translata longitudinal pe o distanță de 1710 mm, asigurând deplasarea prehensorului în partea opusă a strungului, respectiv în zona în care se află celalalt cap revolver a cărei sculă trebuie schimbată. Cupla a treia (C3) va translata în plan vertical pe o distanță de 150 mm, făcând posibilă astfel scoaterea și introducerea sculei din locașul capului revolver. A patra cuplă de rotație (C4) se va roti în jurul axei sale cu 180°, aducând astfel o nouă sculă, care a fost luată din magazia de scule, în locașul capului revolver. Mișcarea de rotație este transmisă direct de pe arborele motorului.
4. Sistemul de manipulare automată a materialelor Pentru a elimina timpii auxiliari de manipulare a pieselor de tip inele de rulmenți, se va folosi un echipament de tip conveior, pe care se vor afla sisteme de alimentare/evacuare a pieselor din strung, care au o construcție specială. Masa rotativă cu prindere magnetică a strungului va fi diferită față de una existentă (figura 5) numai prin frezările canalelor în care se introducere mecanismul de tip conveior, care permite alimentarea, respectiv evacuarea strungului cu piese. În aceste canale se vor afla și patru alezaje care să permită introducerea a patru motoare hidraulice liniare, acestea având funcția de a ridica, respectiv coborî inelele atunci când acestea se află în zona de lucru. Motoarele hidraulice liniare se vor ridica mereu după ce se va demagnetiza platoul magnetic, primind o comandă de la calculatorul strungului.
Fig. 3. Schema cinematică a robotului Fig. 4. Cuple de translație. Model 3D
25
Pe capetele motoarelor liniare hidraulice se va monta câte o roată de curea dințată, care este la rândul ei montată pe un suport. Suportul are o construcție specială care permite trecerea benzii și are un locaș special în care se montează un distanțator. Distanțatorul are rolul de a mări rigiditatea mecanismului, fiind legat între doi suporți ai roților conducătoare, care sunt paraleli unul față de celălalt. Ansamblul elementelor care sunt montate în platoul magnetic este prezentat în figura 7.
După ce semifabricatul de tip inel a fost ridicat de pe platoul magnetic, intervin sistemele de alimentare/evacuare (figura 8). Acestea au rolul de a scoate din zona de lucru inelul deja prelucrat și de a aduce un alt semifabricat în centrul platoului magnetic. Cele două sisteme de alimentare/evacuare sunt identice. Ele se vor cupla cu roțile conducătoare de pe capetele motoarelor hidraulice liniare folosind un electromagnet.
Mișcarea este transmisă de la motorul electric printr-un angrenaj cu raport de transmitere
ic = 1 către arborele din mijlocul sistemului, care transmite mai departe mișcarea către doi arbori identici din stânga și dreapta lui. De la cei doi arbori se transmite mișcarea de rotație cu aceeași viteză unghiulară tot prin două curele dințate mai scurte, către alți doi arbori mai scurți pe care sunt montate cuplele electromagnetice. Mișcarea este transmisă mai departe prin cuplajele electromagnetice către roțile de curea care fac parte din ansamblul elementelor montate în platoul magnetic.
Schimbarea sensului de rotație, respectiv a sensului de deplasare a pieselor de pe sistemul de alimentare/evacuare, se face direct din servomotor. Viteza unghiulară se reglează de asemenea direct din motor, acesta având un variator continuu de turație integrat.
În figura de mai jos sunt prezentate toate elementele aflate în poziția în care are loc transferul piesei de pe sistemul de alimentare către centrul platoului magnetic, respectiv transferul piesei prelucrate către sistemul de evacuare. Sistemele de alimentare/evacuare sunt apropiate de platoul magnetic pe câte o bandă transportoare, care se oprește în momentul în care electromagneții au intrat în contact cu roțile conducătoare de pe capătul motoarelor hidraulice liniare și își schimbă sensul de deplasare după ce electromagneții au fost dezactivați, asigurând astfel îndepărtarea sistemelor de alimentare/evacuare din zona de lucru.
Fig. 7. Ansamblul elementelor
montate în platoul magnetic.
Fig. 8. Structura sistemului de
alimentare/evacuare
Fig. 5. Platoul magnetic existent [1] Fig. 6. Platoul magnetic modificat
26
Fig. 9. Toate elementele aflate în poziția în care are loc transferul pieselor
5. Introducerea strungului într-un sistem inteligent de fabricație Strungul este reprezentat în figura alăturată ca fiind trapezul roșu (figura 10). Acesta va fi alimentat după ce piesele au fost rectificate plan de postul de lucru anterior. Operatorul de pe mașina de rectificat plan va centra semifabricatul pe sistemul de alimentare, după care va confirma fixarea prin apăsarea unui buton. După ce a făcut acest lucru, sistemul se va deplasa automat pe un conveior până va ajunge la postul de lucru următor, respectiv mașina de strunjit și își va continua ciclul automat descris anterior. Se poate automatiza însă și poziționarea piesei pe dispozitivul de alimentare/evacuare.
După ce a fost prelucrat semifabricatul, acesta este transferat automat către următorul post de lucru, care poate fi spre exemplu o mașină de rectificat care prelucrează calea de rulare a unui inel exterior de rulment.
În figura 10 este reprezentat modul de amplasare propus a unei fabrici producătoare de rulmenți. Impi și Impr, reprezintă intrările materiilor prime ale inelelor de rulmenți, respectiv a rolelor. Empfi+r reprezintă ieșirea produsului finit, rulmentul. Sunt reprezentate deci două hale: una pentru prelucrarea rolelor, iar cealaltă pentru producția de inele. Cercul albastru din mijloc este centrul ce comandă (CC) de unde este monitorizată toată activitatea pe fabrică. Au fost introduse și zonele de tratament termic (TT), de control final urmat de asamblare și o altă zonă în care sunt depozitate produsele finite, după care sunt exportate.
În imaginea din figura 11 este exemplificată funcționarea unei fabrici inteligente unde echipamentele comunică între ele, dar și cu muncitorii, fiind conectate la o rețea wireless.
6. Concluzii
Este în firea omului de a îmbunătăți și simplifica lucrurile pe cât de mult posibil. Având la dispoziție toată tehnologia din ziua de azi, aparent niciun lucru nu mai pare să fie imposibil. Industria 4.0 este în plină dezvoltare, aducând multe întrebări, nu numai de natură tehnică sau economică, ci și legate de viața socială. Unde se va ajunge dacă toate procesele vor fi automatizate? Cine va mai munci, dacă mașinile fac toată treaba? Lista de întrebări continuă,
Fig. 10. Modul de amplasarea propus într-o
fabrică inteligentă
Fig. 11. Exemplu de fabrică inteligentă
[3]
CC
27
dând de înțeles că fabricile inteligente vor avea înainte de toate un impact social foarte puternic. Webografie
1. http://www.remcar.ro/ro/produse/accesorii-si-dispozitive-masini-unelte/platouri-magnetice-circulare-235/ - 17.06.2016
2. https://de.wikipedia.org/wiki/Industrie_4.0 - 17.06.2016 3. http://www.slideshare.net/stefferber/business-ecosystems-in-the-factory-of-the-future -
17.06.2016
28
MATRIŢĂ MODULARĂ PENTRU OBŢINEREA TUBULATURII DIN MATERIALE COMPOZITE
PENTRU DISTRIBUŢIA AERULUI CONDIŢIONAT ÎN AERONAVE
Andreea PÎRVULESCU1
Coordonator ştiinţific: conf. dr. ing. Liana BALTEŞ
Rezumat Lucrarea are ca scop proiectarea matriţei pentru confecționarea tubulaturii de distribuţie a aerului condiţionat în aeronave. Având în vedere că tubulatura de aer condiţionat este executată din fibră de sticlă preimpregnată cu răşină şi este supusă unui tratament termic de polimerizare, este foarte importantă alegerea materialului pentru executarea matriţei astfel încât caracteristicile termice, fizico-chimice şi mecanice să îndeplinească cerinţele de calitate a procesului de producţie.
Cuvinte cheie: tubulatură de aer, fibră de sticlă, duraluminiu; matriţă
1. Introducere În prezent, majoritatea industriei aeronautice folosește ca materiale de bază pentru construcţia tubulaturilor de distribuire a aerului condiționat materialele compozite armate cu fibre de carbon sau fibre de sticlă. Deoarece tubulatura se obține prin laminarea manuală a ţesăturii pe cavităţile interioare ale unor matrițe preluând astfel forma dorită şi prin supunerea ţesăturii din matriță la un proces de polimerizare la temperaturi de 140 - 160°C am proiectat o matriță din duraluminiu în vederea obţinerii unei tubulaturi ramificate de distribuție a aerului condiționat în aeronave.
Tubulatura va fi executată dintr-un material compozit din fibră de sticlă preimpregnat cu rășină termorigidă a cărei compoziție este formată din: etanol (1-8%), formaldehidă (1-1.3%) şi fenol (0.1-4%).
Materialul preimpregnat este compus dintr-o folie de răşină flexibilă armată cu fibră de sticlă sub forma unei ţesături şi folii de protecţie din polietilenă colorată localizate pe ambele părţi ale materialului propriu-zis.
Materialul compozit preimpregnat este rulat, şi sigilat într-o punga de plastic şi trebuie păstrat la rece (minim -18°C), pentru că altfel are loc o călire chimică prin care materialul se întăreşte, pierzându-şi astfel flexibilitatea şi capacitatea de preluare a formei impuse.
2. Proiectarea tubulaturii de distribuţie a aerului condiţionat
Folosindu-mă de softul de proiectare SolidWorks 2013, am realizat proiectarea piesei finite în vederea obţinerii unei matriţe virtuale.
1 Anul IV, Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor, E-mail: [email protected].
Fig. 1. Structura materialului
compozit preimpregnat[3]
29
Fig. 2. Vedere de sus a tubulaturii de aer
Tubulatura de aer astfel proiectată, va avea:
Lungime de 996 mm; Diametrul tubului de 220 mm; Grosime de 1 mm; 2 guri de distribuţie cu
diametrul de 198 mm; Canal de îmbinare
3. Alegerea materialului În funcție de operațiile fluxului tehnologic pentru care este necesară utilizarea matriței, trebuie ales un material care să îndeplinească următoarele proprietăți:[1]
Rezistență crescută la uzură pentru păstrarea exactă a formei fizice; Rezistență la șoc în cazul unei manipulări accidentale defectuoase; Conductibilitate și rezistență termică pentru realizarea operației de tratament
termic (polimerizare la 140-180°C); Durată de viață crescută de aproximativ 3000 de cicluri de laminare; Greutate scăzută pentru o manipulare ușoară;
Ținând cont de aceste solicitări, pentru execuția acestui tip de matriță şi a capacelor de închidere a fost ales materialul Duraluminiu 6061 T 651, un aliaj format din aluminiu, magneziu și siliciu ce are în componență doar impurități naturale, iar pentru elementele funcţionale ale matriţei de fixare și de cuplare la aer comprimat C45, un oțel de calitate nealiat supus tratamentului termic de călire și revenire şi S 235JR un oţel de construcţie. [2]
4. Proiectarea matriţei Scopul proiectării matriței este de a obţine tubulatură de aer condiționat pentru aeronave. Proiectarea a fost facută în softul de proiectare SolidWorks 2013.
Prima fază a lucrării a fost reprezentată de proiectarea unei matrițe compuse din două semiforme mobile ce se îmbină prin elemente de fixare(şuruburi,piuliţe, coloane de ghidare şi bucşi) prin care se pot obține piese semifabricate din fibră de sticlă de dimenisuni fixe. A doua fază a proiectului a avut ca scop îmbunătățirea procesului de producție prin proiectarea unei matrițe modulare prin care se pot obține piese semifabricate (tubulaturi de aer condiționat) de același tip dar de dimensiuni (lungimi) diferite în funcție de dimensiunile elementului modular.
Fig. 3. Tubulatura de aer proiectata
30
Fig.4. Proiectarea matriţei compuse din două semiforme mobile 5. Elementele funcţionale ale matriţei Din punct de vedere al funcționalităţii, matrița de laminare trebuie să nu își modifice caracteristicile fizice în timpul procesului de producție pentru respectarea cerinţelor de calitate şi să prezinte siguranță în timpul exploatării cu scopul respectării normelor de securitate şi sănătate în muncă şi prevenirii accidentelor.
Astfel, în tabelul alăturat se pot observa atât cerinţele funcţionale ale matriţei cât şi măsurile luate pentru îndeplinirea lor.
6. Concluzie Pentru obţinerea ansamblului matriţei s-au proiectat următoarele: semiformele mobile ale matriţei, capacele de închidere,capacul cu racordul de aer, bucşile, ştifturile de ghidare, şuruburile şi piuliţele.
Fig.5. Proiectarea matriţei modulare
Tab. 1. Elemente funcționale ale matriței
31
Bibliografie
1. Şerban,C.E.;Popescu,R.M.;Luca M.A.,Ştiinţa şi ingineria materialelor, Editura LuxLibirs, Braşov,2012.
2. Balteş,L.,Stiinta şi ingineria materialelor- Curs 12; Universitatea Transilvania, Braşov Webografie
3. http://www.hexcel.com/fr/aprepregs
Fig. 6. Ansamblul matriţei şi elementele sale funcţionale
32
ANALIZA STATISTICĂ A CALITĂŢII SEMIFABRICATELOR DE ALAMĂ TURNATE
CENTRIFUGAL
Vlad Andrei GHIGĂ1
Coordonator științific: prof. dr. ing. Béla VARGA Rezumat Lucrarea analizează, prin determinarea frecvenţelor relative, repartizarea elementelor de aliere în alamele speciale folosite la turnarea centrifugală a tuburilor. Prelucrarea statistică a datelor din producţia curentă a permis determinarea relaţiilor de corelaţie pentru variaţia durităţii în funcţie de conţinutul real de zinc şi titlul fictiv de zinc. Cuvinte cheie: alame speciale, turnare centrifugală, titlul fictiv de zinc, analiză statistică, duritate
1. Alamele speciale Aliajele Cu-Zn sau alamele sunt materiale metalice folosite din cele mai îndepărtate timpuri, conform documentelor istorice alamele au fost produse întâia oară chiar pe teritoriul țării noastre de către stramoșii noștri[1]. Alama este un aliaj de cupru și zinc în care proporțiile celor două elemente variază în funcție de caracteristicile dorite. Culoarea aliajului este de un galben-auriu și variaza în funcție de conținutul de cupru sau de zinc adăugat. Alama este un aliaj maleabil, ductil, ușor de prelucrat, din acest motiv are numeroase întrebuințări în industrie.
Alamele se regăsesc în doua grupe și anume, alame binare care sunt alcătuite doar din cupru și zinc, respectiv alame complexe(speciale) care au în componența lor pe lângă cupru +zinc și alte elemente de aliere în scopul îmbunătăţirii unor proprietăţi, fără ca materialul metalic să-şi piardă caracterul său de alamă. În alamele speciale ca adaosuri se folosesc: aluminiu, staniu, nichel, mangan, fier, siliciu, plumb etc., care măresc rezistenţa, duritatea, rezistenţa la coroziune şi alte proprietăţi de exploatare, tehnologice şi de prelucrare ale aliajului. Deoarece conţinutul elementelor speciale de aliere este sub 5 % , aceste aliaje vor fi alcătuite, în general, din aceiaşi constituenţi structurali ca şi aliajele binare Cu-Zn. Prin introducerea elementelor de aliere se modifică raportul cantitativ al fazelor şi proprietăţile alamei. Dacă o parte din zinc este înlocuit de un alt element, raportul cantitativ între soluţiile solide α/β se schimbă, cu toate că s-a menţinut constant conţinutul de cupru. Această influenţă a elementelor speciale de aliere se caracterizează, aproximativ, cu ajutorul coeficientului de echivalenţă „k”, care ne arată că 1 % dintr-un element de aliere produce aceiaşi modificări structurale ca şi k % Zn, întreaga cantitate de aliaj fiind considerată 100 %, tabelul 1 [1,2].
Tab. 1. Coeficienții de echivalență pentru câteva elemente speciale de aliere ale alamelor
Element Si Al Sn Mg Pb Cd Fe Mn Ni Co Coeficientul de echivalenţã k
10.. 12 4 ..6 2 2 1 1 0,9 0,5 -1,3 -0,1...-1,5
1 Anul IV, Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor, E-mail: [email protected]
33
Fiecare din aceşti coeficienţi arată cît zinc poate să fie înlocuit de un procent din elementul special de aliere adăugat. Din punct de vedere al acţiunii asupra structurii, elementele speciale de aliere se pot clasifica în două mari categorii:
- elemente care îngustează domeniul soluţiei solide α, micşorând solubilitatea zincului în cupru (Si, Al, Fe, Mn etc.);
- elemente care lărgesc domeniul soluţiei solide α, mărind solubilitatea zincului în cupru (Ni, Co, Ag etc.).
Pentru caracterizarea alamelor speciale s-au introdus noţiunile de: conţinut aparent de cupru şi titlu fictiv de zinc.
Titlul fictiv de zinc se calculează cu relația: Zn f =
Zn k a
Zn Cu k a
i ii
n
i ii
n
1
1
100 %
unde: - [Cu]- conţinutul real de cupru al aliajului; - a- cantitatea de element special de aliere adăugat, în %; - [Zn]- conţinutul real de zinc al aliajului. Titlul fictiv de zinc reprezintă conţinutul aparent de zinc care determină constituenţii structurali ai aliajului, deci implicit proprietăţile. 2. Determinari experimentale Scopul lucrării este de a analiza structura și proprietățile alamei speciale, CuZn39Pb1Al, tabelul 2, în funcție de compoziția chimică a șarjelor elaborate. În acest sens am urmarit elaborarea a cincizeci de șarje.
Tab. 2. Compoziţia alamei speciale, CuZn39Pb1Al
Elemente de aliere, [%] Impuritati metalice, max [%]
Cu Pb Zn Al Fe Mn Ni Si Sn
57 - 61 1,5 - 2,5 rest 0,7 0,7 0,7 1,0 0,05 1,0
In fig. 1 se prezintă, în diagrama de echilibru termic, poziţia alamei complex aliate faţă de
poziţia alamei binare, cu acelaşi conţinut de zinc.
Fig.1. Diagrama de echilibru termic pentru sistemul Cu-Zn
34
Deci în alama complex aliată creşte proporţia fazei β, ceea ce determină durificare aliajului. În cazul alamelor binare variaţia proporţiei fazei β în funcţie de concentraţia zincului se prezintă în figura 2.
40 42 44 460
20
40
60
80
100
40 %
Faza
Pro
por
tia
faze
i [
%]
Zn [%]
Faza
60 %
Fig. 2. Proporţia fazelor în alamele bifazice
Durificarea alamelor binare datorită creşterii proporţiei fazei β este descrisă de relaţia:
HB = 4.[Zn]-60
Deoarece încărcătura la topire este formată în proporţii mari din deşeuri, tabelul 2, prezintă importanţă deosebită repartizarea concentraţiilor elementelor de aliere la şarjele examinate. Această analiză s-a realizat prin prelucrarea statistica [3] a datelor preluate din practica elaborării-turnării centrifugale a tuburilor de alamă.
Tab. 3. Proporţia materialelor de încarcare din şarjele analizate
Materiale de incarcare Șpan uscat Deșeu alamă Lichid Deșeu cupru Proporția [%] 38-76.1 53.7-10.35 4.13-10.96 4.13-2.55
Ca exemplificare sunt prezentate diagramele cu frecvenţele relative de repartizare a
concentraţiilor pentru plumb şi aluminiu, figura 3. La prelucrarea datelor experimentale, la realizarea diagramelor și calculelor s-a folosit programul ProOrigin 8.
0.40 0.42 0.44 0.46 0.48 0.50 0.52 0.540
2
4
6
8
10
12
14
16
18
fa
Intervalele de grupare
1.5 1.6 1.7 1.8 1.9 2.0 2.1 2.20
2
4
6
8
10
12
14
16
f a
Intervalele de grupare
Fig. 3. Frecvențele absolute pentru repartizarea conținuturilor de Pb ( a ) și de aluminiu ( b )
a b
35
După cum este cunoscut, plumbul are ca și efect creşterea prelucrabilităţii prin așchiere în cazul alamelor(α+β). Pentru ca prelucrabilitatea prin așchiere a materialului să fie căt mai ridicată se urmărește ca concentrația plumbului să fie spre limita superioară. Totuşi trebuie avut în vedere faptul că plumbul acționează negativ asupra proprietăților mecanice.
Aluminiul influențează pozitiv rezistența la coroziune și refractaritatea. Din acest punct de vedere este de dorit ca conținutul de aluminiu sa fie către limita superioară a intervalului.
Dar pentru a nu produce dificultăți la retopire(oxidarea sa duce la formarea aluminei care este o incluziune nemetalică) conținutul de aluminiu ar trebui redus astfel încât valorile sale să fie spre limita inferioara.
Pentru variaţia durităţii alamelor complex aliate în funcție de conținutul real și titlul fictiv de zinc, prin prelucrarea matematica a datelor experimentale, figura 4, au rezultat relaţiile de mai jos:
HBZn-real = 3,7.[Zn]real -38,6 HBZn-fictiv = 5,9.[Zn]Zn-fictiv -149,84
38 39 40 41 42 43
98
100
102
104
106
108
110
Du
rita
te H
B
Zn real: Zn fictiv
Fig. 4. Reprezentare pentru determinarea ecuaților de regresie
3. Concluzii
• La majoritatea elementelor de aliere concentrațiile întâlnite la șarjele analizate asigură valori maxime pentru proprietățile mecanice.
• Prin conținutul de plumb la majoritatea șarjelor se asigură condiții optime prelucrabilității prin așchiere.
• Deoarece se lucrează cu proporții mari de deșeuri (53% din masa topiturii) se recomandă micșorarea conținutului de aluminiu pentru a nu apărea dificultăți la retopire.
Bibliografie 1. Ienciu M. (1982). Elaborarea şi turnarea aliajelor neferoase, EDP-București. 2. Varga B. (1996). Bazele elaborării aliajelor neferoase, Universitatea Transilvania Brasov. 3. Taloi D, (1983). Optimizarea proceselor metalurgice. EDP-București.
36
REALIZAREA ŞURUBURILOR PRIN DEFORMARE PLASTICĂ
Cătălin-Nicolae NAN1
Coordonator științific: prof. dr. ing. Virgil GEAMĂN
Rezumat Şurubul este un organ de maşină in forma unei tije cu cap, care are o nervură elicoidală numită filet extern, utilizat la realizarea de fixări mecanice. Realizarea şuruburilor se face în deosebi prin deformare plastică, atât tija cât şi filetul. În lucrarea mea am pus în lumină cele două operaţii prin care se realizează filetare: rulare şi strunjire. Operaţia de rulare a filetelor este cea mai des folosită şi cea mai eficientă din toate punctele de vedere atât economice cât şi calitativ. Şurubul este un organ de asamblare are un domeniu larg de utilizare, astfel în lucrare am încercat să ating toate aspectele ce ţin de el. Cuvinte cheie: şurub, asmblare, deformare plastică, filet .
1. Introducere
Şurubul este un organ de asamblare în forma unei tije cu cap, care are o nervură elicoidală numită filet extern, utilizat la realizarea de fixări mecanice, de îmbinări demontabile a două ori a mai multor piese. Asamblările filetate sunt alcătuite, de regulă, dintr -un şurub şi o piuliţă având rolul strângerii anumitor piese. Asigurarea împotriva autodesfacerii, asamblarea este prevăzută cu un element de sigurantă, o şaibă. Deformabilitatea metalelor şi aliajelor caracterizează capacitatea acestora de a se deforma plastic. Mărimea gradului de deformare posibil de aplicat unui material dat fără ca să apară fisuri sau ruperea acestuia în timpul deformării, depinde de în condiţii de temperatură şi viteză de deformare impuse acestuia. 2. Materiale tehnologice Pentru solicitări reduse şi pentru utilizări de mică importanţă se recomandă:OL 37,OL 42 mai ales la prelucrarea prin rulare.În cazul solicitărilor medii-OL50 sau OL60 dar şi OLC 35, OLC 45 cu tratament termic de înbunătăţire.Pentru solicitări ridicate şi importanţă deosebită ,şuruburi pentru industria de aviaţie se folosesc oţeluri aliate 45Cr10, Mo Cr 11.
În cazul în care şuruburile sunt expuse coroziunii, respectiv temperaturilor înalte se utilizează oţeluri inoxidabile ca de exemplu 10Cr 130-90, respectiv 12 Ni Co Cr 250.
Aliajele speciale Am 58, Al-Mg sunt potrivite pentru şuruburi care sunt utilizate la aparatură electrotehnică. Tehnologia şuruburilor este aleasă în funcţie de seria de fabricaţie şi de precizia necesară asamblarii. 3. Realizarea şuruburilor prin deformare plastică Şuruburile realizate prin deformare plastică, au avantajul că atât capul, cât şi filetul obţinute au un fibraj continuu. Se pot realiza din tije din oţel (OLC45,OL50) sau oţeluri aliate. Pregătirea semifabricatului se face prin încălzire în cuptor pentru mărirea gradului de deformabilitate şi curăţarea în baie de soluţie acidă pentru eliminarea de impurităţi
1 Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor
37
sau oxizi. Bucăţile de tijă sunt deformate plastic, cu ajutorul unei prese cu 3 etape diferite. La prima presare se realizează o bombare a capatului tijei, în a doua presare capul şurubului ajunge la o formă rotundă, ultima presare executa hexagonul şurubului. Filetul şurubului se poate realiza prin strunjire sau rulare.
Fig. 1. Maşină de deformat capul hexagonal al şurubului-vedere 4. Realizarea filetului prin rulare Filetarea prin rulare, constă în refularea parţială la suprafaţă a materialului semifabricatului. Se folosesc role din oţel sau bacuri cu rol de matriţe care au ca profil negativul filetului.
Procesul este utilizat pentru loturi mari în vederea realizării filetului pentru piese cilindrice.
Ungerea în procesele de filetare este foarte importantă, datorită diminuării forţelor mari de frecare care iau naştere in timpul rulării. Reglarea adăncimii filetului se face prin apropierea sau depărtarea matriţelor sau rolelor. Variantele acestor tehnologii sunt redate în figurile 2-6.
Fig. 2. Principiul de rulare cu 2 bacuri
(1) Startul procesului; (2) Finalul procesului.
38
Fig. 3. Rularea cu două bacuri ambele mobile
Fig. 4. Maşină de filetat cu două role - vedere
Fig. 5. Etapele curgerii materialului în timpul Fig. 6. Maşină de rulat filete rulării filetului
39
5. Realizarea filetelor prin strunjire Filetarea pe strung se poate realiza cu cuţite normale sau cu cuţite disc circulare care pot avea unul sau mai multe vârfuri active. Filetare prin frezare se poate face cu freze disc sau freze pieptene. Fiind foarte productivă se foloseşte pentru degroşarea filetelor adânci la care urmează finisarea pe strung.
Pe maşina de frezat, finisarea ar fi imprecisă datorită vibraţiilor. Prin filetarea pe strung sau freze disc din semifabricat se aşchiează materialul astfel fibrajul oţelului este tăiat, fapt ce duce la diminuarea rezistenţei mecanice a filetului, lucru care nu se întâmplă la filetele rulate unde liniile de curgere sunt continui. Câteva elemente specifice sunt redate în figura 7.
Fig. 7. Comparaţii între tehnologiile de strunjire şi rulare
6. Concluzii
Realizarea filetului şurubului cât şi a capului acestuia este recomandată şi eficientă a fi executate prin deformare plastică. Avantajele realizării şuruburilor prin deformare plastică: Productivitate mare; Mentenanţă eficientă a utilajelor; Filet cu duritate mai mare şi rezistenţă mai mare la oboseală; Costuri de producţie mai reduse; O bună automatizare a liniei de producţie; Precizie mai mare de execuţie.
Bibliografie
1. Organe de maşini, (1968). Colecţia de standarde Vol. I, Editura tehnică, Bucureşti. 2. Miriţă E. ,Cicone T. ,Dobre G. (1998). Sisteme cu şuruburi de mişcare; Îndrumar de
proiecte; Editura Printed Bucureşti. 3. Performance of Internal Thread Rolling Head and the Mechanical Properties of Rolled
Thread –International Advanced Tehnologies Symposium 18 May 2011. 4. Constantin V., Palade V. - Organe de maşini şi mecanisme.
Webografie
5. *** www.chunzu.tw, accesat in 28.05.2016.
40
ROBOT V2.0
Dragoș-Vasile BRATU1
Coordonator științific: prof. univ. dr. ing. Florin MOLDOVEANU
Rezumat Lucrarea de față își propune să trateze o problemă clasică în Automatică și anume Controlul unui robot ce se comporta ca un pendul invers și încearcă să își mențină echilibrul. Totodată acest proiect după cum sugerează și numele este la versiunea a doua această versiune având fată de prima multe alte îmbunătățiri cum ar fi controlul vocal prin intermediul unei aplicații pentru sistemul Android OS. O altă îmbunătățire majoră este aceea că poate acum efectua comenzi de mișcare.
Cuvinte cheie: pendul invers, robot, echilibru, procesare semnal
1. Introducere Pendulul gravitațional reprezintă un sistem fizic, format dintr-un corp de masă m suspendat
de un punct fix printr-un fir de lungime l, care efectuează o mișcare oscilatorie sub acțiunea
forței gravitaționale. Acesta a fost studiat pentru prima dată în profunzime de savantul italian Galileo Galilei și aplicat în studierea mișcării corpurilor. După cum se știe, un pendul gravitațional are două puncte de echilibru: unul stabil, atârnând în lungul verticalei, sub punctul de fixare, iar celălalt, instabil, în poziție inversă. Această din urmă poziție, mai poartă numele de "pendul invers", fiind într-o stare stabilă foarte puțin timp, orice deviație oricât de mică este suficientă pentru a schimba starea sistemului într-una instabilă. Starea de echilibru a pendulului invers poate fi atinsă în două moduri: fie prin mișcarea punctului pivotant în direcție orizontală care in funcție de bucla de reglare efectuează mișcarea fie într-un sens fie în celălalt sens, fie prin oscilarea punctului pivotant vertical. Acest fenomen neintuitiv este cunoscut sub denumirea de "stabilizare dinamică", pendulul invers având o multitudine de aplicații ce includ roboti autonomi ce se deplasează cu viteze impresionante sau chiar automobile pe două roți ce își mențin echilibrul (Segway) fără ca utilizatorul să trebuiască să își țină echilibrul cum este în cazul clasic al bicicletei. Cel mai simplu exemplu întâlnit în viața reală este acela când se dorește să se țină în echilibru un creion pe deget sau dacă se încearcă să se țină o tijă in echilibru pe o suprafață plană cum este palma.
Pendulul invers este o problemă clasică în domeniul Automaticii și teoria controlului și este folosit, în acest domeniu, mai ales la testarea diferiților algoritmi de control cum ar fi controlerele PID(Proporţional Integrativ Derivativ), Fuzzy, reprezentarea în spațiul stărilor etc. Pendulul invers este folosit și în domenii precum ghidarea rachetelor unde centrul de greutate este situat in spate si cauzează instabilitate aerodinamică.
2. Descrierea aplicației Ansamblul este alcătuit din două motoare de curent continuu ce conțin cutie de viteze cu raportul 30:1 și sunt echipate cu traductoare de poziție, driver de motoare performant pentru
1 Anul I Master, Facultatea Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor, Programul de studii Sisteme Avansate în Automatică și Tehnologii Informatice, E-mail: [email protected]
41
acționarea celor două motoare cu un curent de vârf ce poate ajunge pana la 30A pe canal, un senzor IMU GY521 ce conține atât un giroscop cât si un accelerometru pentru o precizie cat mai bună a poziției, o placă de dezvoltarea făcută personal cu un chip ATMEGA328 cu un programator FTDI(Future Technology Devices International) pentru a încărca codul pe chip și de asemenea un modul Bluetooth pentru o comunicare mai ușoară între PC și robot. Totodată, acest proiect constă și în realizarea unei aplicații pentru telefonul inteligent deci controlul robotului o să devină cât mai simplu.
Pentru alimentare inițial s-a folosit un adaptor de 1000mA si după anumite teste s-a folosit o baterie Li-Po (Litiu-Polimer) de 3800mA deoarece este cunoscut faptul ca bateriile după un număr de reîncărcări își pierd din capacitatea inițială.
Principul de funcționare este următorul: cu ajutorul datelor primite de la giroscop și accelerometru, după o anumită filtrare a semnalului, „robotul” calculează poziția actuală a iar dacă detectează o anumită deviație se va controla prin PWM cu ajutorul driverului de motoare cele două motoare astfel încât sistemul să stea de unul singur in echilibru. Acest lucru se face cu ajutorul unui controller PID care încearcă a fi imun la perturbații la un unghi de până la 15 grade. Totodată, prin intermediul aplicației mobile se poate controla robotul atât prin comenzi vocale cât și prin comenzi de butoane.
Plăcuța de dezvoltare s-a realizat în mai mulţi paşi după cum urmează: pe o bucata de PCB care este placată cu Cupru se va imprima cu ajutorul unui fier de călcat o foaie fotografică pe care mai înainte a fost printat circuitul iar apoi circuitul va rămâne pe cupru. Apoi se aplică procedeul cu Clorură de Fier peste plăcuţă.
Următorul pas este acela să se dea găurile in PCB pentru ca mai târziu să se poată monta piesele. Conexiunile la plăcuță s-au realizat după cum urmează: pentru driverul de motoare se conectează VIN la 12V, pinul 5V la 5V al plăcuței microcontrolerului, pinii OUT se vor conecta la motorul din stânga pentru A si motorul din dreapta pentru B.
Pinii de PWM vor fi legați direct la plăcuță la porturile generatoare de PWM conform datasheetu-lui iar pinii de Enable vor seta atât sensul cât și ce motor va fi acționat.
Senzorul IMU este unul digital așa că el va avea doar două fire ce vor duce la plăcuță unul pentru date si unul pentru ceas, ceilalți pini fiind doar pentru alimentare respectiv întreruperi.
Specificații plăcuță: 6 pini analogici 14 intrări / ieșiri digitale dintre care 6 PWM Microcontroler: ATmega328 Tensiune de lucru: 5V Tensiune de intrare (recomandat): 7-12V Intensitate de ieșire pe pini: 40 mA Flash Memory: 32 KB (ATmega328) 0.5 KB pentru bootloader SRAM: 2 KB (ATmega328) EEPROM: 1 KB (ATmega328) Clock Speed: 16 MHz
Modulul Bluetooth este unul simplu ce funcționează cu orice dispozitiv de comunicație. Are doi pini Tx și Rx ce vor fi legați la pinii corespunzători ai microcontrolerului.
După cum a zis datele de la IMU sunt ”zgomotoase” așa că aceste semnale trebuie să fie filtrate în vreun fel. Aceasta filtrare poate fi făcută prin metode clasice cum ar fi cu filtru trece sus (FTS) și filtru trece jos (FTJ) însă după o anumită cercetare a altor lucrări s-a dovedit că pentru acest proiect ar fi mult mai bună o filtrare cu un filtru Kalman clasic.
42
Fig. 1. Schema de funcționare
De menționat este ca pentru acest proiect s-au realizat tot felul de filtrări și se pot schimba după bunul plac, cu schimbul unui flag software. Cele mai bune performanțe rămân după cum am afirmat și mai sus filtrul Kalman dar și filtrul pe bază de cuaternion.
Filtrul Kalman este un instrument matematic puternic care joacă un rol important în buclele de control.
Fig. 2. Performanțele filtrului Kalman
O caracteristică deosebită a unui filtru Kalman este faptul că pentru descrierea sa matematică se utilizează conceptul de spațiu a stărilor. O altă trăsătură care deosebește filtrul Kalman de filtrul optimal linear este faptul că soluția sa se calculează recursiv. În particular, fiecare nouă estimare a stării se calculează pe baza estimării anterioare și a noii valori a mărimii de intrare, astfel încât numai ultima estimare trebuie memorată. Pe lângă faptul că elimină necesitatea de a memora toate datele de intrare anterioare, un filtru Kalman este mai eficient din punctul de vedere a efortului de calcul decât algoritmii care realizează la fiecare recursie estimarea directă din toate datele observate anterior. Aceste caracteristici reduc volumul de calcul necesar implementării filtrului Kalman pe un calculator. Filtrul Kalman este în esență un set de ecuații matematice, care implementează un estimator de tip predictor/corector.
O altă parte destul de importantă a acestei lucrări reprezintă aplicaţia mobilă. Această aplicație a fost dezvoltată utilizând platforma mobilă a celor de MIT (Massachusetts Institute of Technology) denumită App Inventor V2.
Aplicația constă în o interfață între robot și utilizator și are trei funcții principale: butoane, comanda serială şi comenzile vocale.
Prin intermediul comenzilor aflate pe butoane se pot efectua comenzi precum înainte,
43
înapoi, balansează, stop. O altă caracteristică de menționat este butonul de Debug care atunci când este apăsat
motoarele sunt oprite iar pe serială încep să se transmită date pentru a vederea starea reală a robotului și pentru a putea să se facă debug.
Prin intermediul comenzii seriale se pot transmite comenzi de diverse feluri, deci acum nu mai suntem limitați doar la butoanele de pe ecran.
Pentru comenzile vocale acesta folosește sintetizatorul de voce de la Google deci poate funcționa în orice limbă. Se pot transmite tot felul de comenzi de la balansează până la stop motoare.
O altă caracteristică ce trebuie neapărat de menționat este aceea că acum robotul poate sta în echilibru și în plan înclinat ceea ce în tema anterioară “Robot ce are ca principiu de funcționare pendulul invers” era imposibil de realizat. Un alt aspect este faptul că acest robot a fost creat experimental și la o înălțime de un metru funcționând fără probleme.
Fig. 3. - Aplicație mobilă
3. Concluzii Au fost îndeplinite toate obiectivele propuse inițial, cu mici dificultăți cum au fost specificate mai sus însă termenul final nu a fost depășit. Pe viitor se dorește a se aduce anumite îmbunătățiri ce constă în:
adăugarea unor senzori sau a unei camere video ce împreună cu instrumentul OpenCV robotul să se deplaseze într-un mediu pe care nu l-a mai întâlnit și să ajungă la un punct determinat prin intermediul unui modul GPS.
Implementarea unui alt algoritm de reglare dar acest lucru presupune un alt microcontroler cu putere mai mare.
Această lucrare a fost premiată, totodată, în concursuri internaţionale precum ROBOTEC dar şi alte concursuri de aceeași anvergură. Bibliografie
1. Ooi, R.C., Balancing a Two-Wheeled Autonomous Robot, Final Year Thesis, The University of Western Australia, 2003.
2. Ashish, S.K., Optimal State-Feedback and Output-Feedback Controllers for the Wheeled Invert Pendulum System, A Thesis Presented to The Academic Faculty, School of Electrical and Computer Engineering Georgia Institute of Technology, S.U.A., 2010.
3. Björn, C., Örbäck, P., Control of an Unstable Process Using Open Source Real-Time Operating System, Master of Science Thesis, Chalmers University of Technology, Sweden, 2009.
4. Bageant, M.R. , Balancing a two-wheeled Segway robot, Massachusetts Institute of Technology, S.U.A., 2011.
5. Castro, A., Modeling and Dynamic Analysis of a Two-Wheeled Invert-Pendulum, Georgia Institute of Technology, U.S.A., 2012.
44
DEZVOLTAREA ȘI IMPLEMENTAREA CONTROLULUI UNEI DRONE UTILIZÂND UN TELEFON MOBIL CU
SISTEM DE OPRERARE ANDROID
Mihail-Gabriel TIȘCĂ1
Coordonator ştiinţific: șef. lucr. dr. ing. Gigel MĂCEȘANU
Rezumat În ultima perioadă a început să se acorde un interes din ce în ce mai mare utilizării dronelor, atât în domeniul militar, cât și în rândul populației civile. Scopul lucrării de față este de a proiecta o dronă, de a dezvolta și implementa controlul acesteia utilizând un telefon mobil cu sistem de operare Android. S-a dorit încă de la început dezvoltarea unei aplicații mobile atât pentru a controla un aeromodel cu ajutorul telefonului mobil și a tehnologiei Bluetooth, cât și pentru a crea un modul de depanare și observare în timp real a informațiilor primite de la senzorii aflați la bordul dronei. Un punct forte al aplicației Android create este că poate controla de la elicoptere, până la aeromodele cu opt motoare, acest lucru fiind posibil datorită protocolului serial de comunicații MultiWii. Cuvinte cheie: dronă, control prin Android, MultiWii, Bluetooth, senzori de mișcare.
1. Introducere UAV (Unmanned Aerial Vehicle) în traducere însemnând aeronavă fără pilot, în mod popular denumită și dronă, este un aparat de zbor căruia îi lipsește pilotul uman, fiind ghidat fie autonom, fie prin telecomandă de la un centru de control[2]. Înițial dronele au fost folosite în domeniul militar ca unelte de recunoaștere, supraveghere, spionaj sau chiar în scop combativ. Astăzi pe lângă domeniul militar dronele se folosesc și în rândul populației civile pentru diferite activități: fotografiere, filmare de peisaje, curse de drone, cartografiere etc. Lucrarea de față are următoarele obiective:
- proiectarea unei drone având în vedere compatibilitatea dintre piese și caracteristicile acestora;
- proiectarea și realizarea plăcii de dezvoltare pentru controller-ul de bord; - dezvoltarea și implementarea unei aplicații Android pentru controlul și depanarea
dronei. Aplicația Android dezvoltată este proiectată în așa fel încât să ruleze pe orice smartphone care dispune de un modul de comunicație Bluetooth și are o versiune Android mai mare decât Android 4.2.2.
2. Conţinutul lucrării
Lucrarea de față are drept scop implementarea controlului unei drone utilizată pentru diferite hobby-uri. Acest lucru se face utilizând un telefon mobil cu sistem de operare Android, astfel fiind eliminat controlul tradițional printr-o telecomandă radio, care necesită costuri de achiziție și întreținere mult mai mari. Premisa de la care s-a plecat, a fost că aproape oricine dispune de o dronă, implicit dispune și de un telefon mobil. După un studiu al pieței, s-a remarcat că topul sistemelor de operare în domeniul telefoniei mobile este ocupat pe prima
1 Anul IV licenţă, Facultatea de Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor, Specializarea Automatică și Informatică Aplicată, E-mail: [email protected]
45
poziție, cu un procentaj de peste 80%, de sistemul de operare dezvoltat de Google Inc și anume Android. De asemenea, s-a constat ca la ora actuală pe piață există foarte puține aplicații mobile care permit controlul sau depanarea unei drone direct cu telefonul personal. 2.1. Arhitectura hardware a sistemului Atunci când se proiectează o dronă, ca și în cazul oricărui circuit electronic, trebuie avute în vedere atât constrângerile sistemului, cât și compatibilitatea dintre componente. Pentru drona construită în lucrarea de față s-a folosit următoarea structură hardware (fig. 1):
Fig. 1. Structura hardware a circuitului de control
Controller-ul astfel construit este capabil să stabilizeze drona pe baza informațiilor primite de la senzorul de mișcare și pe baza informațiilor primite de la telefonul mobil. Senzorul de mișcare folosit în această lucrare este un senzor IMU (Inertial Measurement Unit) MPU 9150 cu 9 grade de libertate, compus dintr-un accelerometru, un giroscop și un magnetometru. Cu ajutorul accelerometrului cu 3 grade de libertate se poate obține accelerația corpului pe care acesta este montat și implicit viteza și direcția pe care acesta se deplasează. Dezavantajul utilizării unui accelerometru pe o dronă este acela că este foarte sensibil la vibrațiile produse de motoare și de elice, deci trebuie să se facă o filtrare a semnalelor provenite de la senzor. În această lucrare filtrarea semnalelor s-a făcut utilizându-se un filtru trece-jos. Spre deosebire de accelerometru, giroscopul se folosește pentru a obține orientarea dronei, mai exact poziția unghiulară, față de o poziție inițială obținută atunci când senzorul a fost calibrat. Magnetometrul, cu 3 grade de libertate, este folosit pentru a implementa noi moduri de zbor pentru dronă. Aceste moduri de zbor constau în două acţiuni. Prima este aceea de menținere a dronei pe o anumită direcție, fără să devieze de la traseul dorit. Cea de a doua acţiune, este aceea de a rotii drona automat în jurul axei Z. Astfel, utilizatorul nu mai trebuie să își pună problema menținerii unei anumite direcții pentru aparatul de zbor, singurul lucru de care trebuie să ţină cont acum este menținerea controlului pe axa X și Y (roll și pitch). 2.2. Prezentarea programului software Placa de dezvoltare care formează controller-ul de zbor de pe dronă, are ca unitate centrală de control un microcontroller Atmega 328p. Memoria microcontroller-ului a fost încărcată cu
46
un bootloader Arduino, pentru a putea scrie codul într-un mod mai elegant cu ajutorul unui FTDI (Future Technology Devices International). Microcontroller-ul Atmega primește și furnizează comenzi pe baza software-ului MultiWii, scris în prealabil în memoria acestuia. Software-ul MultiWii este un software open-source, dezvoltat inițial pentru a implementa noi senzori de mișcare pentru o consolă NintendoWii. Acest program este unul foarte flexibil și are următoarele caracteristici:
- este capabil să controleze 1 - 8 motoare; - se poate utiliza de la elicoptere până la octocoptere; - poate suporta diferite configurații de zbor: quadX, quadY, hexaX, hexaH etc. ; - oferă o interfață grafică pe: Mac, Linux, Windows; - folosește pentru stabilizare un regulator PID; - face filtrarea semnalelor utilizând un filtru trece-jos.[5]
Pentru a funcționa în configurația aleasă în această lucrare, software-ul MultiWii a fost îmbunătățit prin adăugarea suportului pentru senzorul IMU ales, senzor care nu era suportat în configurația standard. Comunicația dintre microcontroller și telefonul mobil se face prin intermediul comunicației Bluetooth, utilizând protocolul de comunicație serială MultiWii care are forma mesajului în felul următor:
<preambul>,<direcție>,<dimensiune>,<comandă>,<crc> Pentru a putea comunica cu microcontroller-ul, pentru a putea transmite și primi mesaje fără erori s-au definit o serie de comenzi în aplicația Android sub următoarea formă (fig. 2.):
Fig. 2. Model de mesaj al protocolului serial MultiWii
Dezvoltarea aplicației Android a fost făcută utilizându-se mediul de dezvoltare Android SDK oferit de compania Google. Pentru a putea funcționa pe mai multe tipuri de dispozitive mobile, imaginile folosite în aplicație au fost create pe mai multe dimensiuni, utilizându-se programul de editare Photoshop. Având în vedere aceste lucruri și utilizând un telefon care dispune de modul de comunicație bluetooth, precum și un modul de locație GPS, aplicația poate rula de la dispozitive cu Android 4.2.2 cu ecran cu diagonala de 4.1”, până la dispozitive cu sistem de operare Android 6.0 și diagonală de 7”. Aplicația Android dezvoltată se numește „M.G. Drone”(fig. 3.) și permite utilizatorului să controleze și să depaneze orice controller de zbor care are scris în memoria sa programul MultiWii. Acest lucru este posibil utilizându-se comunicația bluetooth, ale cărei caracteristici se pot regla dintr-un meniu special al aplicației. Astfel, se pot regla numărul de date transmise prin comunicația serială, versiunea codului MultiWii scris pe microcontroller, rata de împrospătare etc.
47
Fig. 3. Meniuri ale aplicației dezvoltate
Două din meniurile principale ale aplicației sunt destinate exclusiv depanării dronei și vizualizării datelor de la senzori. Astfel se poate vedea în timp real înclinația dronei pe toate axele, modurile de zbor disponibile, cât durează ca microcontroller să execute codul scris în memoria sa, mărimea semnalului PWM transmisă motoarelor, precum și anumite grafice care permit vizualizarea perturbațiilor ce acționează asupra senzorilor. Controlul dronei este implementat într-un meniu special al aplicației și este compus din utilizarea a două joystick-uri și cinci butoane menite să simuleze și să înlocuiască o telecomandă radio. Cu unul dintre joystick-uri se reglează turația transmisă motoarelor (throttle) și reglarea poziției dronei pe axa Y (Yaw), iar cu celalalt joystick se reglează înclinația pe axa X (Roll) și pe axa Y (Pitch). Cele cinci butoane aflate în acest meniu se folosesc pentru activarea a diferite moduri de zbor sau pentru oprirea în caz de urgență. Un meniu foarte util în controlul dronei este meniul „Setări control” de unde se poate face o ajustare a parametrilor regulatorului PID în timp real, nefiind necesare alte conexiuni sau comenzi. De asemenea în acest meniu se găsește un submeniu de unde se pot activa diferitele moduri de zbor, în funcție de senzorii de care se dispune și de asemenea, mai este disponibil un submeniu de unde se pot calibra senzorii. 3. Concluzii Proiectul prezentat a fost construit avându-se în vedere o gamă largă de domenii diferite de la mecanică și electronică, până la programare și trigonometrie. Principalul său obiectiv a fost de a construi o dronă pentru utilizarea în diferite activități, de către o persoană fără o pregătire specifică și construirea controlului acesteia utilizându-se telefonul personal. Astfel sunt eliminate mai multe neajunsuri, cum ar fi: costul de achiziție al unei telecomenzi radio, problemele de întreținere și inconfortul dat de utilizarea acesteia. Principalul avantaj al aplicației este flexibilitatea la adăugarea de noi module sau funcţionalităţi și disponibilitatea acesteia pentru a fi suportată pe mai multe dispozitive mobile, cu acelaşi sistem de operare. Bibliografie
1. Blakelock, J.H., 1991. Automatic Control of Aircraft and Missiles 2nd ed., Wiley-Interscience. Webografie
2. www.wikipedia.com 3. www.stackoverflow.com 4. www.developer.android.com 5. www.multiwii.com
48
SECURITATEA ÎN IT (IT SECURITY)
Dragoș-Vasile BRATU1
Coordonator științific: prof. univ. dr. ing. Sorin MORARU
Rezumat Această temă foloseşte o serie de tehnologii de programare şi numai cum ar fi Embedded C, C++, PowerShell, Batch Scripting dar şi cunoştinţe de electronică. Pe scurt, aplicaţia hardware constă dintr-un microcontroler de tipul AVR de dimensiuni foarte mici ce a fost folosit atât pe un mouse cât şi pe o tastatură pentru a crea un virus hardware de nedetectat de orice antivirus şi ce poate opera pe orice sistem de operare ce acceptă periferice de intrare cum ar fi o tastatură şi un mouse. Totodată această temă îşi propune câteva mijloace de combatere a acestor viruşi hardware printre care enumerăm crearea unui filtru hardware similar din punct de vedere software cu un firewall dar şi crearea unui algoritm ce foloseşte inteligenţa artificială pentru a detecta prezenţa umană dar mai ales non-umană. Lucrarea de faţă este una amplă însă se va încerca să pună în evidență câteva dintre cele mai importante aspecte. Cuvinte cheie: Securitate, virus hardware, algoritm de detecţie al prezenței umane
1. Introducere Lucrarea de faţă din punct de vedere hardware este alcătuită din două părţi şi anume o tastatură de tipul PS2 dar şi un mouse pe USB. Ambele periferice sunt modificate astfel încât tot ce este scris pe tastatură poate fi înregistrat din punct de vedere hardware iar mouse-ul este modificat şi este pus în paralel cu un microcontroler AVR de dimensiuni foarte mici. Mouse-ul în schimb, se comportă ca un dispozitiv de intrare şi poate controla sistemul informatic comportându-se ca o tastatură şi totodată un mouse. Cele doua microcontrolere (cel de pe mouse şi cel de pe tastatură ) pot comunica între ele prin Bluetooth sau pot detecta când nu se mai face nicio activitate sau pot fi activate prin telefon, tot prin Bluetooth. Din punct de vedere software, dispozitivul pentru tastatură este situat între periferic şi calculator având ca rol principal interpretarea semnalelor electronice primite de la tastatură şi totodată transmiterea lor către calculator. Partea software a mouse-ului constă în crearea unui soft ce trimite calculatorului un anumit cod, acest cod fiind interpretat de calculator ca o anumita tastă a fost apăsată. Totodată prin imbricarea acestor semnale se pot transmite cuvinte, se pot rula comenzi, deschide aplicaţii accesul la orice din calculator fiind nelimitat, singura limitare rămâne imaginaţia creatorului.
2. Descrierea aplicației Această problemă de securitate în IT nu este foarte abordată în lumea largă. Acest lucru se întâmplă deoarece aceşti viruşi hardware sunt foarte greu de detectat software, singurele metode prin care se încearcă prevenirea acestor viruşi hardware este prin blocarea porturilor USB. De exemplu, în atomocentrale şi în alte medii cu risc ridicat de pericol se interzic inserarea dispozitivelor de tip USB dar deoarece acest lucru nu este suficient datorită
1 Anul I master, Facultatea de Inginerie Electrică și Ştiinţa Calculatoarelor, Specializarea Sisteme Avansate în Automatică și Tehnologia Informației, E-mail: [email protected]
49
factorului uman, porturile USB sunt scoase hardware (dezlipite de pe placă) sau sunt blocate cu un adeziv puternic. Cazuri recente de furt al informaţiei, în care s-au folosit viruşi hardware, s-au întâlnit în gadget-uri ieftine chinezeşti, camere video provenind din China sau chiar folosite de serviciile secrete de spionaj cum ar fi NSA (National Securit Agency).
Fig. 1. Schema bloc de funcţionare a dispozitivului cu protecţie
Iniţial proiectul prezentat a fost creat cu un alt scop, însă prin acel proiect practic s-au descoperit breşe în securitate, autorul acestei lucrări realizând că furtul de informaţie poate fi la orice pas şi trebuie cumva prevenit.
Cel mai mare impediment al acestei lucrări a fost reprezentat de faptul că informaţiile despre acest domeniu sunt aproape inexistente pe internet sau în alte cărţi de specialitate acesta fiind un domeniu relativ nou. Totodată, partea financiara a fost un dezavantaj întrucât nu s-au putut folosi dispozitive hardware performate cum ar fi o tastatură wireless, mouse performant sau microcontrolere mai performante. Un alt impediment a fost reprezentat şi de faptul că multe dintre componente nu se găsesc în România la un preţ acceptabil iar durata îndelungată între comandă şi livrare a afectat într-o oarecare măsură proiectul.
De menţionat, însă, este şi faptul că deocamdată nicio companie software ce produce antivirus nu ia în calcul această metodă iar găsirea cel puţin unei metode de prevenire a fost o sarcină destul de dificilă.
50
Fig. 2. Schema bloc de funcţionare a dispozitivului cu protecţie
3. Concluzii În concluzie, ce se poate face pentru ca să se poată preveni aceste atacuri? Se pot angaja oameni de specialitate care înainte de a folosi un dispozitiv hardware într-o companie să analizeze minuţios orice componentă hardware şi să o testeze. Această alternativă este de asemenea valabilă însă ridică costuri în plus pentru o companie. O altă metodă de prevenire ar fi folosirea unor dispozitive din surse de încredere ce sunt certificate de o autoritate globală însă de asemenea acest mijloc poate ridica costuri suplimentare, iar perifericele ieftine din ţări precum China nu ar mai putea fi folosite. Bineînțeles, soluţia 100% garantată ca nimic nu vor fi scurgeri de informaţii este să nu se mai folosească astfel de dispozitive însă deoarece acestea sunt indispensabile unei afaceri sau companie acest lucru este imposibil. O alternativă ar putea fi metodele propuse în lucrarea de faţă şi anume crearea unui algoritm ce identifică o persoană în detrimentul unui virus hardware sau crearea unui dispozitiv hardware de filtrare. Deci, aceşti viruşi pot reprezenta un mijloc de a fura informaţii importante dar mai ales confidenţiale din cadrul unei companii şi nu numai iar metodele propuse în această tema sunt unele ce pot fi realizate fără prea multe resurse materiale sau băneşti. Webografie
1. Why the Security of USB Is Fundamentally Broken https://www.wired.com/2014/07/usb-security/
2. Proof That Military Chips From China Are Infected? http://www.defensetech.org/2012/05/30/smoking-gun-proof-that-military-chips-from-china-are-infected/
3. Chinese-made laptops’ latest feature: Pre-installed viruses https://www.rt.com/news/nitol-microsoft-malware-pre-installed-laptops-054/
51
STUDIU ASUPRA FENOMENULUI DE IMAGINAȚIE ÎN INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ
Silviu CONDRUZ1
Coordonator ştiinţific: prof. dr. ing. Sorin Aurel MORARU
Rezumat În dezvoltarea algoritmilor bazați pe învățarea artificială de modele, conceptul de generare de modele ca operațiune inversă a clasificării a apărul relativ rapid. Posibilitatea de a reproduce un model studiat a priori aduce după sine o serie vastă de experimente și intrebuințări. Această lucrare are ca scop un studiu asupra acestui efect secundar al învățării de modele folosind rețele neuronale artificiale. Interesant este că, pentru a obține un sistem minim de generare de modele, antrenamentul necesar pentru o rețea neuronală este mult mai succint, comparativ cu antrenamentul pentru clasificare. Cuvinte cheie: inteligența artificială, generare de modele, rețele neuronale artificiale
1. Introducere Învațarea artificială de modele a devenit o sarcină uzuală recent, datorita creșterii puterii de procesare, dar și datorită apariției unor seturi de date din ce în ce mai mari. Anumite modele de învățare, permit ca funcționalitatea lor uzuală să fie inversată, astfel încât, în loc să clasifice modele, ele pot genera acele modele pe baza claselor cerute.
Unul din cele mai bune modele în acest sens este Mașina Boltzmann Restrânsă (Restricted Boltzmann Machine prescurtată RBM). Algoritmul de funcționare al RBM este bazat pe probabilitatea de activare a neuronilor și nu pe o activare neuronală standard sigmoidală.
Fig. 1. Structura mașinii Boltzmann restrânse
Ponderile folosite în majoritatea cazurilor de calcul neuronal sunt văzute aici ca probabilități de activare a unui neuron. Activarea unui neuron se poate face fie binar, cu valori din domeniul hi , vj ∈0,1, fie continu hi , vj ∈(0,1), folosindu-se probabilitățile de activare ca valori de activare.
Pentru a antrena o R.B.M. se folosește algoritmul de Contrastive Divergence (C.D.). Acesta presupune determinarea unor ponderi care sa permită reconstrucția datelor de intrare din stările neuronilor ascunși activați de acele date. Pentru asta, prin rulări si reconstrucții succesive se măresc probabilitățile de activare a neuronilor care s-au activat împreuna si la etapa de calcul inițial si la etapa de reconstrucție iar probabilitățile celor ce s-au activat diferit sunt scăzute.
1 Anul I master, Facultatea de Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor, Specializarea Sisteme Avansate în Automatică și Tehnologia Informației, E-mail: [email protected]
52
Astfel mașina Boltzmann restrânsă se bazează pe abilitatea, nu doar de a învața modele, ci mai ales pe abilitatea de a le reproduce.
În această lucrare vom explora abilitatea mașinilor Boltzmann restrânse de a produce exemple ale claselor învățate a priori și vom studia timpul necesar de antrenare. Subiectul studiat este abilitatea de a genera imagini ale cifrelor din setul de date MNIST.
Pentru implementarea practică a RBM, s-a folosit limbajul Python (versiunea 2.7) și librăria Numpy (librărie utilitară pentru operațiuni numerice). De asemenea, implementarea încearcă sa păstreze cât mai mult lizibilitatea formulelor matematice, făcând rabat la performanță. Activarea neuronilor se va face binar, în ambele sensuri.
Pentru generarea de modele, se pornește de la o stare inițială aleatorie a neuronilor ascunși, și se generează stratul vizibil. Stratul vizibil este salvat, apoi un strat ascuns nou este generat și ciclul se reia prin generarea stratului vizibil. Toate straturile vizibile salvate sunt apoi afișate si studiate manual pentru a determina calitatea imaginii generate. O imagine, ca să fie luată în considerare ca validă din punct de vedere calitativ, trebuie să reprezinte o cifră scrisă, lizibilă și completă (să nu existe discontinuități în elementele din care este formată, cu excepția cifrei 5 a carei parte superioară poate fi uneori deplasată față de restul cifrei)
2. Experimente Experimentul 1. Timp pt convergență pentru model antrenat pentru a genera cifra 3 Rețeaua este alcătuită dintr-o singură mașina Boltzmann restrânsă cu 784 neuroni vizibili aferenți imaginilor de antrenament de 28 de pixeli lungime și 28 de pixeli lățime. Activarea neuronilor se face într-un spațiu binar 0,1.
Setul de antrenament conține 200 de imagini ale cifrei 3 scrisă in diverse forme. Pentru această configurație timpul de antrenament observat a fost de 59.163 secunde.
Aplicația de antrenament a rulat pe un singur fir de procesare, pe un procesor cu frecvența de 3.5 GHz, arhitectură AMD.
Eroarea măsurată în timpul antrenării este eroarea medie de reconstrucție, și se calculează ca media erorii de reconstrucție pentru fiecare imagine. Prin eroare de reconstrucție per imagine înțelegem suma elementelor unei matrice formată din diferența dintre imaginea originală și cea reconstruită.
Pe parcursul experimentelor, dinamica erorii a fost una uzuală pentru orice sistem de învățare artificială, caracterizată printr-o eroare inițială mare, apoi o scădere bruscă a erorii în primele 20 de iterații după care o scădere lentă a erorii per iterație.
Fig 2. Evoluția erorii pentru fiecare iterație
53
Rezultatul antrenamentului este un model care se stabilizează de la starea aleatoare introdusă inițial în decurs de 10 iterații (în medie) într-o stare care produce repetat cifra 3, fără interferențe.
Fig. 3. Exemplu generat de rețeata neuronală
3. Concluzie Abilitatea mașinilor Boltzmann restrânse de a genera modele este cunoscută, dar ceea ce iese în evidență este viteza mare de antrenament necesară pentru a obține modele bune. Aceasta permite ca astfel de sisteme să fie pregătite cu viteze foarte mari, chiar în contexte Web.
Exemplul prezentat poate fi folosit cu ușurință pentru a crea un sistem transformare a textului digital în text scris ”manual”, dat fiind faptul că fiecare caracter este generat individual. Bibliografie
1. Condruz S. (2015). Sistem de clasificare a datelor folosind inteligența artificială, pp. 11-13. 2. Ackley, D., Hinton, G., and Sejnowski, T. A (1985). Learning Algorithm for Boltzmann
Machines. Cognitive Science, 9(1): pp. 147-169. Webografie
3. Programul demonstrativ https://github.com/5ilviu/demo_unitbv, accesat la 28,05,2016
54
PROIECTAREA ȘI REALIZAREA UNUI SISTEM DE PREHENSIUNE ANTROPOMORF
Mihai-Florin VERGU1
Coordonator ştiinţific: prof. univ. dr. ing. Claudiu POZNA
Rezumat În această lucrare se vor prezenta aspecte ale proiectării și realizării unui robot de tip antebraț uman. Se va prezenta stadiului actual urmat de proiectarea sistemului mecanic și electric, de proiectarea codului și a controlului, de generare a codului și etapele de testare a fiecărui capitol. În final se va prezenta testarea întregului sistem, etapă care confirmă validarea funcțiilor sistemului.
Cuvinte cheie: antropomorf, interfață, wireless.
1. Stadiul actual În acest capitol sunt prezentate sisteme de prehensiune existente, care au fost analizate și care au condus la obiectivele lucrării. Au fost comparate diferite sisteme de prehensiune în funcție de gradele de libertate, complexitate, eficiența prehensării, dexteritate și numărul de bacuri controlate independent (Tab.1.) prehensorului antropomorf care va fi realizat. Rezultatele analizei constă în definirea proprietăților.
Tab. 1. Analiza comparativă a sistemelor de prehensiune
Nr. Crt.
DENUMIREA DISPOZITIVULUI
GRADE DE LIBERTATE
COM-PLEXI-TATE
EFICIENȚA PREHENSĂRII
DEXTE-RITATE
NUMĂR BACURI
INDEPEN-DENTE
1 Mână robotică tactilă cu mușchi
pneumatici 24 6 10 9 5
2 Shadow Dexterous
Hand 20 8 10 8 5
3 ELU-1 Hand 9 7 9 10 5 4 NASA-Robonaut 1 14 9 10 10 5 5 Lara Hand 5 5 7 4 5 6 Delft Hand 6 4 5 4 3 7 MechaTE Hand 5 2 6 3 5 8 MAC-HAND 12 7 9 9 4 9 IH1 Azzurra Hand 15 9 9 8 5
10 Elu2-Arm 7 9 9 9 - 11 Kinova Jaco 6 8 7 10 3 12 MLR Hand 24 9 10 10 5 *În dreptul celulelor COMPLEXITATE, EFICIENȚA PREHENSĂRII și DEXTERITATE s-au trecut calificative cuprinse între 1 și 10 (10 fiind cel mai semnificativ).
În urma analizei am stabilit următoarele obiective:
1 Anul IV, Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor, Specializarea Robotică, E-mail: [email protected]
55
Proiectarea și realizarea unui braț robotic de tip antropomorf care să modeleze mișcarea brațului uman;
Obținerea unei soluții constructive în practică (complexitate mică); Dimensiuni cât mai apropiate cu cele ale unui braț uman; Costuri scăzute; Control în timp real prin intermediul unei interfețe; Control la distanță (wireless). Acest sistem este proiectat pentru a realiza mișcările elementare ale brațului uman.
Funcțiile sistemului vor fi verificate prin intermediul unor scenarii. Acesta va putea realiza mișcări fidele datorită materialelor și componentelor utilizate. Ne referim la următoarele mișcări:
Extensie și flexie; Supinație și pronație; Mișcarea independentă a fiecărui deget.
2. Proiectarea sistemului mecanic și electric
Din dorința de a obține un model cu o acuratețe ridicată s-a utilizat softul CATIA (Fig.1.).
Fig.1. Modelul CAD al prehensorului.
Utilizând modulul menționat a fost posibilă simularea acestuia în diferite condiții de lucru. Fapt care ne-a permis proiectarea organologică a fiecărui element.
Etapa de proiectare a indus și calculul cinematicii directe (utilizând formalismul Denavid-Hartemberg. Fig.2.) și a celui invers (utilizând Jacobian-ul).
56
Fig. 2. Cinematica directă a sistemului
Sistemul electric a fost proiectat și simulat în Proteus ISIS (Fig.3.). Componente electrice folosite: Arduino Uno R3, modul Bluetooth HC-05, Servo-motor:
HC90 și Mg996R, senzor de îndoire.
Fig. 3. Schema electrică
57
Alături de sistemul mecanic și de cel electric etapa de proiectare conține și calibrarea senzorului flexibil-senzitiv.
În figura 4 este reprezentată caracteristica rezistivă a senzorului.
Fig. 4. Reprezentarea grafică a rezistivității senzorului
3. Proiectarea codului și a controlului Proiectarea codului și a sistemului de control a pornit de la diagrama UML (Unified Modeling Language) (Fig.5.).
Fig. 5. Diagrama funcțională a sistemului.
0
100
200
300
400
500
600
0 5 10 15 20 25 30 35 40
Val
oar
e re
zist
iva
Număr valori
Flex senzor valoare medie
Trendline
58
4. Generarea codului
Ultimul capitol este reprezentat de generarea codului. În cadrul acestui capitol a fost construită interfața cu utilizatorul. Această interfață este disponibilă pe două platforme: Widows și Android.
Interfața realizată pe platforma Windows a fost concepută în programul Processing (Fig.6.) ce are la bază limbajul Java , iar cea realizată pe platforma Android a fost concepută în programul MIT Invertor 2 (Fig. 7.) ce are la bază programarea pe blocuri.
Fig. 6. Interfața pe platforma Windows
Fig. 7. Interfața pe platforma Android
5. Concluzii
Funcțiile impuse sistemului au fost realizate. Funcțiie de flexie, extensie, pronație și supinație se încadrează în limitele de mișcare impuse. Pe viitor se propune proiectarea și realizarea unui întreg braț antropomorf ce conține în fiecare cuplă elemente de feedback.
59
Bibliografie 1. Monkman, G. J., Hesse, S., Steinmann, R., Schunk H.- Robot Grippers. WILEY-VCH Verlag
GmbH & Co. KGaA, Weinheim, 2007, ISBN: 978-3-527-40619-7. 2. Țârliman Doina – Cercetări privind sistemele de prehensiune ale roboților industriali
acționate cu ajutorul mușchilor pneumatici, Brașov, 2014. 3. Drimer D.A., Oprea, Al. Dorin - Roboţi industriali şi manipulatoare, Ed. Tehnicã 1985. 4. Dănuț Bucur, Contribuții în controlul mișcării sistemelor de prehensiune pentu roboți și
mâini umanoide inteligente, Rezumatul tezei de doctorat, Institutul de Mecanica Solidelor al Academiei Române, București 2014.
5. Alexandru Mihail Itu, Contribuții la strategii de prehensiune în medii reale și virtuale folosind un prehensor antropomorf cu trei degete, Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Inginerie Tehnologică, Catedra de Design de Produs și Robotică, Brașov 2010.
6. Claudiu Pozna, Fritz Troster, Autovehiculul Autonom, Editura Universității TRANSILVANIA Brașov 2006.
Webografie
7. http://www.robotnik.eu/robotics-arms/kinova-jaco-arm/ 8. http://mindtrans.narod.ru/hands/hands
60
SOFTWARE FOR DYNAMIC WEBSITE WITH GAMES
Andrei MILOIU 1
Coordonator ştiinţific: șef lucr. dr. ing. Carmen LUNGOCI
Rezumat Scopul proiectul este acela de a arăta utilizatorului ce soft-uri au fost dezvoltate utilizând mai multe limbaje de programare. Site-ul, per ansamblu, este împărțit în trei părți: o parte principală (sub formă de prezentare) și două părți secundare: Australia și încă ceva, și Prezentare de jocuri realizate în HTML5. Partea principală este cea introductivă, permițând utilizatorului să descopere noutăți legate de animații în Javascript și CSS3. Partea cu Australia cuprinde atât noțiuni de cultură generală despre această țară (orașe mari, state, poze și documentare), cât și unelte care să vină în ajutorul utilizatorului: formular de înscriere (pentru rezervare de bilete) și câteva chestionare cu lucruri specifice acestei țări. A treia parte conține jocuri făcute în HTML5. Cuvinte cheie: Australia, jocuri, HTML5, pagini dinamice.
1. Introducere Site-ul are rolul de a arăta ce soft-uri au fost creeate utilizând mai multe limbaje de programare: HTML (pentru conținutul propriu-zis), XML (ca link pentru marcaje), Javascript (folosit în mai multe scopuri, precum: validarea câmpurilor completate, animații și galerii foto), CSS (utilizat mai ales, pentru interfață), baze de date MySQL (pentru gestionarea bazelor de date), PHP (pentru afișarea fusurilor orare și pentru întreținerea bazelor de date), jQuery (folosit la sortarea și filtrarea rezultatelor din tabele), Bootsrap3 (galerii foto), RWD (asigură compatibilitatea site-ului pentru diverse dispozitive) și HTML JS DOM (folosit pentru efecte speciale). 2. Conţinutul lucrării Prima parte a site-ul este sub formă de prezentare. Utilizatorul este astfel, întâmpinat de diverse noutăți [1]. Acestuia îi este prezentat pe scurt, site-ul web. Apoi, parcurgând mai multe etape, ajungem la o galerie foto care conține niște screenshot-uri ale celor două părți secundare [2]. Aceastea conțin niște link-uri care duc la secțiunea dorită.
Prima parte secundară, cea cu Australia, este privată [3]. Totuși, un utilizator deja existent pe site poate creea conturi noi. Prin urmare, pentru a o putea accesa este necesar un cont pe site. Conturile sunt stocate într-o bază de date, după care se verifică dacă utilizatorul respectiv există sau nu. Apoi, utilizatorul este redirecționat către pagina principală. În meniu putem selecta opțiunea dorită: Prezentare video, Ore locale, Rezervare bilete, Jocuri și Înregistrare. La Prezentare video, se pot urmări mai multe documentare legate de orașele importante din această țară, precum și niște tabele cu informații referitoare la aceste locuri. Pe pagina de Ore locale se fusurile orare din mai multe regiuni ale Australiei. Se pot rezerva bilete spre Australia la capitolul Rezervări bilete.
În a doua parte secundară a site-ului sunt prezentate niște jocuri existente pe site [4].
1 Anul I, Facultatea de Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor, Specializarea Inginerie Electrică şi Calculatoare (în engleză), E-mail: [email protected]; [email protected]
61
3. Studiu de caz Utilizatorul este întâmpinat cu diverse noutăți. Primele cadre sunt sub forma unor slide-uri. Pentru a realiza această parte a site-ului au fost folosite următoarele limbaje de programare: HTML (pentru conținut și pentru efecte de rotație), CSS3 (pentru interfață și anumite animații) și Javascript (pentru animații). In figura 1 este prezentat slide-ul de introducere in program.
Fig. 1. Primul slide din Interpretarea dată din aplicatia mea
Utilizatorul are opțiunea de a alege secțiune vrea să o vadă: pe cea cu Australia sau pe cea cu Jocuri în HTML5, asa cu se vede din figura 2.
Fig. 2. Pagina de alegere a sectiunii dorite
Galeria foto a fost creeată în: HTML (pentru poze), CSS3 (pentru design) și Javascript (pentru efecte speciale). Prima pagina este vizualizata in figura 3. Pentru conținutul propriu-zis au fost folosite următoarele limbaje de programare: HTML (pentru conținut), CSS (pentru interfață și meniu), Bootstrap3 (pentru galeria foto).
62
Fig. 3. Australia si inca ceva
Pagina care conține marile orașe ale Australiei (figura 4) a fost dezvoltată prin mai multe limgaje de programare: HTML (pentru conținut), CSS3 (pentru intefață și meniu), XML (ca link pentru marcaj), MySQL (pentru stocarea informațiilor existente în tabel într-o bază de date), PHP (pentru afișarea conținutului bazei de date) și jQuery (folosit la sortare, filtrarea datelor, precum și pentru un mic motor de căutare), RWD (pentru a face pagina compatibilă pe orice dispozitiv) și HTML JS DOM (pentru efecte speciale, precum: modificarea temporară a conținutului site-ului.
Fig. 4. Pagina care conține marile orașe ale Australiei
Prezentarea jocurilor in HTML5 este prezentata in figura 5. Această pagină a fost dezvoltată cu: HTML (pentru conținut), Bootstrap3 (pentru galeria foto), CSS (pentru design și mai ales, pentru meniu).
Fig. 5. Prezentare jocuri realizate în HTML5 – prima pagina.
63
Pagina cu jocuri din a doua parte secundară a site-ului web este cea din figura 6.
Fig. 6. Pagina cu jocuri din a doua parte secundară a site-ului web
Jocurile se află înregistrate într-o bază de date MySQL, urmând să fie afișate prin script PHP. Pentru sortarea și filtrarea datelor, precum și pentru un motor de căutare a fost folosită o bibliotecă jQuery. Pentru conținutul propriu-zis al site-ului a fost folosit HTML, iar pentru intefață a fost folosit limbajul CSS.
4. Concluzii
Site-ul este cu scop informativ, având rolul de a prezenta tehnologii web și web design moderne, care pot reprezenta viitorul dezvoltării web. Acesta poate fi utilizat și în scop didactic pentru orele de geografie la elevi (prin chestionarele care pot fi generalizate și pentru alte continente). Nu în ultimul rând, are scop recreativ, în pauze, utilizatorul poate încerca oricare din jocurile prezentate.
Bibliografie 1. Enterprise Web Development – Building HTML5 Applications: From Desktop to Mobil, Yakov
Fain, Victor Rasputnis, Anatole Tartakovsky and Viktor Gamov. 2. HTML & CSS: Design and Build Web Sites, Jon Duckett, October 25, 2011. 3. Learning Web Design: A Beginner's Guide to HTML, CSS, JavaScript, and Web Graphics, Jennifer
Niederst Robbins. Webografie
4. http://www.geonames.org/AU/largest-cities-in-australia.html 5. http://blog.id.com.au/2012/population/australian-census-2011/top-33-largest-cities-in-australia-by-population/
6. http://www.w3schools.com/ 7. http://www.tutorialspoint.com/ 8. https://www.codecademy.com 9. http://www.html5andcss3.org/
10. https://thenewboston.com 11. http://www.xml.com/
64
HOME SMART METER
Sebastian NARGEA1
Scientific coordinator: prof. univ. dr. ing. Mihai ROMANCA
Abstract In the era of „smart”, people want to be in control of everything, starting with the coffee machine, in-house lighting, heating systems and ending with any IP-enabled device. The idea of Home Smart Meter started from the lack of information that the energy supplier tells about in the bills. The Home Smart Meter is an innovative device that lets you understand exactly how you use your electric energy based on minute-to-minute data points, will help you compute the amount you need to pay to the supplier and will show the quality of the energy delivered by your supplier.
Keywords: smart meter, wireless, innovative, cross-platform GUI, IoT
1. Introduction The Home Smart Meter is built of two main components: the actual device that acquires all the data and the Raspberry Pi that acts as a personal database and web server. The device that gathers the data was created using an AVR microcontroller, a step-down voltage transformer, voltage divider circuitry, a current transformer and high precision peak-detectors and an XBee wireless module for the hardware part. All of the circuitry was carefully planted on a custom-designed hand-crafted PCB (Printed Circuit Board). Following up, the Raspberry Pi is a mini-computer that is capable of receiving the data using an identical XBee wireless module, storing it in the personal database and manipulate it when needed. With a plug & play architecture in mind, I designed the Home Smart Meter in such a way that human interaction is minimal. The microcontroller was programmed in C programming language, with self-implemented methods, while the Raspberry Pi programming needed for the device to work was encapsulated in a shell script that runs at boot-up. The main functions of the Home Smart Meter are:
voltage and current measurement instantaneous power consumption computation using software implemented
power factor real-time filtered data display wireless data transfer dedicated personal database & web server data points integration for consumed energy price information user-friendly & responsive web interface remote turn on and off the connected device
All of the above functions are done seamlessly without any human input, although the remote ON / OFF function is done through a software switch embedded in the web interface. The following diagram will present the functioning principle of the device based on simple blocks.
1 Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor
65
Fig. 1. Block diagram
2. Technical approach
Each and every one of components was carefully analyzed to meet the needs before purchasing.
Powering up the internal components of the device was made using three main dc voltage values, +12 V and -12 V, and +5 V. The 0 V (ground) level was achieved by connecting in series the transformer windings and using it as a center tapped transformer. The positive voltages were used for powering up the op-amps, microcontroller, XBee wireless module and LCD. Since the op-amps were used to measure ac voltages, a special -12 V level was needed. The circuitry has three main parts: power supply unit, voltage measurement, and current measurement. The voltage and current measurement will use identical circuit configurations as the current transformer outputs a voltage.
The op-amps were used in differential mode, thus measuring the difference between the positive and the negative input. The second op-amp circuitry was used as a peak detector. A Zener diode was used as a limiting element for not destroying the ADC (Analog-to-Digital Converter) circuitry within the AVR microcontroller. Further computations for voltage, current and active power value were made within the AVR microcontroller. A software low-pass filter was implemented for better stability.
The Atmel ATmega328P-PU is an 8-bit AVR microcontroller with 28 pins and 32 kB in-system programmable flash memory. It is a high performance, low cost, low power microcontroller that uses the RISC architecture and can retain the data for up to 100 years in proper storing conditions. For the purpose of this project I used timers, 10-bit resolution ADC channels, UART, external oscillator, external ADC reference voltage.
The AVR microcontroller makes 1830 ADC conversions in one minute, passes them to the low-pass filter and sums them up. Each minute an average value is computed and transmitted automatically to the XBee wireless module through UART communication protocol.
All of the above described circuitry was printed on a double-sided PCB that was designed with the help of CAD (computer-aided design) software (Figure 2). Before the actual soldering process, the PCB was tinned by applying a special mixture and exposing it at a high temperature for a short time. After the tinning process the PCB has a special silver look that
offers both, protection and design. No SMD (surface-mounted device) components were used for this project.
66
Fig. 2. Double-sided PCB (bottom and top)
3. Results
The results of the project are mainly found in the innovative web interface which can tell you how much energy you have consumed in the present day and since the installation of the device. Another feature of the web interface is that it will display on a gauge the quality of the energy delivered by your supplier and it will compute the error from the rated value. The Dashboard of the web interface can be found in Figure 3. Also, note the notifications that are triggered by the Sleep / On software switch.
Fig. 3. Web interface dashboard and notifications
Analyzing the above screenshot, the web interface will display the following:
instantaneous power consumption in the Load tab per minute voltage quality chart in Voltage quality tab specific data range energy consumption and price in the Energy consumption tab information about the device (CPU, RAM, time, date) and the ability to change
the price per kWh in the About tab. Note that the web interface is tab-based and the On / Sleep switch will be available on
each of the tabs. It is a web interface based on only one HTML file. The technologies used for the web interface are: HTML, PHP, phpMyAdmin, MySQL, AJAX, Python, Apache.
67
As for the measuring device itself, the results were as desired as all of the components fit perfectly in the case and all of its features are working in parameters. The final product can be observed in Figure 4.
Fig. 4. Double-sided PCB & plug fitted perfectly (left) and final product with real-time LCD (right)
4. Design problems
The measuring device has one problem that was not kept in mind while designing the circuitry and PCB. The voltage transformer heats up in time, thus lowering the output voltage of the transformer that is used for ADC conversion. This side effect of the transformer heating affects the ADC conversions that return lower voltages. The problem has been solved by mounting a digital temperature sensor on the transformer using an adhesive heat sink compound. The software implementation for compensating the measured ADC values has not been coded entirely, it is still in beta mode. 5. Conclusions The device has been in tests for two months and no problems have been observed besides the above described temperature problem that has been partially solved. Building the device was a challenge but the final product is a plug and play device that can be useful for day-to-day life.
Further capabilities like protective auto turn off and charts export will be added to the device in the coming weeks. Bibliografie
1. Floyd, Thomas L., Electronic devices: electron flow version — 9th ed.
2. Mihai Romanca, Microprocesoare şi microcontrolere, Transilvania University of Brașov Press, 2015.
68
MONITORIZAREA CALITĂȚII AERULUI
Radu Constantin ANDREI1
Coordonator ştiinţific: prof. dr. ing. Petre OGRUŢAN
Rezumat Sistem hardware ce conține o serie de senzori pentru măsurarea parametrilor privind calitatea aerului și o aplicație web pentru monitorizarea evoluției parametrilor principali în timp real și de pe orice dispozitiv conectat la internet. Pot fi monitorizați parametri precum: CO2 (dioxid de carbon), umiditate, temperatură, radiații UV, praf, radiații nucleare, iar la depășirea anumitor parametri utilizatorul este alertat prin SMS.
Cuvinte cheie: calitatea aerului, monitorizare, IoT(Internet of Things)
1. Introducere
Calitatea aerului este un aspect foarte important în viața noastră și un sistem prin care putem monitoriza dacă aerul este calitativ este folositor tuturor oamenilor. De aceea, obiectivele acestui proiect au fost de a realiza o aplicație web de monitorizare în timp real a anumitor parametri privind calitatea aerului și totodată utilizatorul să poată fi anunțat prin SMS dacă anumiți parametri nu se încadrează în limitele stabilite.
2. Implementare Pentru implementarea proiectului a fost necesar realizarea a 2 părți: partea hardware ce constă din conectarea senzorilor și a modemului GPRS la microcontroller-ul Atmega 328P de pe platforma de procesare Arduino și partea software, alcătuită din programul necesar pentru interogarea senzorilor, controlul modemului GPRS (General Packet Radio Service), transmiterea datelor către server și aplicația web pentru afișarea rezultatelor. 2.1. Implementarea hardware Componente hardware:
Senzori: CO2, temperatură și umiditate, nivel de praf, radiații nucleare, radiații UV ( ultraviolete)
Modem GPRS și circuit de adaptare de nivel Platformă de procesare Arduino cu Ethernet Shield și Extented Shield Am realizat conectarea senzorilor achiziționați de la diverși producători la porturile
microcontroller-ului, astfel: portul digital ( senzorul de impurități ) și modemul GPRS ( cu ajutorul librăriei SoftwareSerial ), analogic ( senzorul de temperatură și umiditate ) și pe interfață UART ( senzorul de CO2 ). A urmat realizarea practică a unui circuit de adaptare de nivel RS232-to-TTL, iar proiectarea circuitului a fost realizată în programul Proteus.
1 Anul IV, Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor
69
2.2. Implementarea software
Partea I: citirea datelor senzorilor și transmiterea acestora către aplicația web prin HTTP POST către un link specificat. Verificarea parametrilor pentru cazul în care utilizatorul trebuie anunțat prin SMS (comanda modemului GPRS prin comenzi AT).
Partea a II-a: realizarea aplicației web ASP.NET MVC (framework de aplicații web dezvoltat de către Microsoft). Preluarea parametrilor transmiși de sistem conectat la internet prin interfață Ethernet am realizat-o utilizând un controller Web API (Application Programming Interface) prin care salvez datele preluate din format json în baza de date SQL. Aplicația dispune de mai multe pagini:
Pagina principală: grafic de tip gauge pentru indicele final al calității aerului, valoarea în timp real a parametrilor, grafice de tip pie pentru afișarea încadrării fiecărui parametru în valorile optime
Ultima oră: vizualizarea sub formă de grafice a evoluției fiecărui parametru în ultima oră
Ultima săptămână: vizualizarea sub formă de grafice a evoluției fiecărui parametru în ultima săptămână
Statistici: monitorizarea interesului utilizatorilor față de aplicația web. Contorizare prin implementarea Google Analytics în aplicație.
Aplicația web este disponibilă pe domeniu public. Tehnologiile, limbajele și programele folosite pentru realizarea proiectului: C#, JavaScript, CSS, HTML, bază de date SQL, git, C++, Proteus. Probleme întâmpinate: preluarea parametrilor din format json și înregistrarea acestora în baza de date, realizarea programului principal de interogare a senzorilor și comanda modemului GPRS din cauza memoriei limitate, încărcarea pe server a aplicației utilizând git.
3. Rezultatele obținute
Fig. 1. Schema hardware generală
70
Fig. 2. Sistemul hardware conectat Fig. 3. Circuitul de adaptare de nivel
Fig. 4. Pagina principală a aplicației web
Fig. 5. Evoluție: ultima săptămână Fig. 6. Evoluție: ultima oră
Fig. 7. Pagina de statistici Fig. 8. Primirea SMS-ului
71
4. Concluzii
Proiectul realizat se încadrează în IoT (Internet of Things) și față de sistemele actuale de pe piață are avantajul numărului mare de senzori utilizați, a monitorizării prin aplicația web de pe orice dispozitiv ( conținutul aplicației se adaptează la rezoluția ecranului dispozitivului de acces ) și a funcției de alertare prin SMS. Bibliografie
1. C. Gerigan, P. Ogrutan, Tehnici de interfațare, Editura Transilvania, Brașov, 2000.
Webografie 2. ATMEGA328 datasheet, http://www.atmel.com/images/Atmel-8271-8-bit-AVR-
Microcontroller-ATmega48A-48PA-88A-88PA-168A-168PA-328-328P_datasheet_Complete.pdf
3. http://maxembedded.com/2013/09/the-usart-of-the-avr/
72
CONTROLLER PENTRU BICICLETĂ ELECTRICĂ (E-BIKE CONTROLLER)
Florin DUMITRACHE1
Coordonator știinţific: conf. dr. ing. Gheorghe PANĂ
Rezumat Industria vehiculelor electrice este în continuă dezvoltare. În această categorie a vehiculelor electrice intră și bicicletele electrice (eng. ”Electric Bicycle”, ”e-Bike”). Bicicletele electrice, ca și alte vehicule electrice, utilizează pentru propulsie motoare BLDCM (Brushless Direct Current Motor). Lucrarea de faţă prezintă o abordare asupra proiectării hardware-software a unui modul electronic de control care va avea sarcina de a controla un motor BLDC de putere și va îndeplini și alte funcţii utile pentru utilizatorul unei biciclete electrice.
Cuvinte cheie: BLDC, e-bike, controller.
1. Introducere
Proiectul constă în proiectarea și construirea unui modul electronic de control pentru biciclete electrice. Modulul electronic va trebui să poată acţiona corect un motor de tip BLDC cu o putere de maxim 350W alimentat la o tensiune nominală de 36V, montat în una din roţile bicicletei. În plus, modulul va prezenta următoarele funcţionalităţi:
Control variabil al puterii livrate de către motor, cu ajutorul unei manete de acceleraţie de pe ghidonul bicicletei;
Utilizarea motorului în modul de frână / generator; Control al blocurilor de lumini (far, stop și semnalizări); Monitorizarea parametrilor de interes (tensiunea bateriei, viteza instantanee,
temperatura internă a modulului, curentul consumat/debitat de motor etc.); Comunicarea prin protocol Bluetooth cu un smartphone, pe care vor fi afișate
informaţii de interes utilizatorului bicicletei electrice; Posibilitate de control prin protocol Bluetooth a diferitelor funcţii ale modulului (de
exemplu controlul luminilor de pe bicicletă); Diverse măsuri de protecţie: suprasarcină motor, supraîncălzire modul, subtensiune
baterie etc. În figura 1 este prezentată schema bloc a sistemului electric al unei biciclete electrice. La
baza acestui modul se află un microcontroller AVR Atmel ATmega128A. Acesta primește informaţii despre poziţia rotorului motorului prin intermediul a trei senzori Hall din interiorul motorului. În funcţie de aceste informaţii microcontroller-ul acţionează corespunzător cele șase tranzistoare de putere, astfel încât cele trei faze ale motorului sunt energizate corect.
1 Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor
73
Fig. 1. Schema bloc a sistemului electric al unei biciclete electrice
2. Aspecte experimentale
Proiectarea modulului a plecat de la determinarea blocurilor necesare acţionării motorului BLDC [1]. Alimentarea internă a modulului este realizată cu ajutorul unui convertor DC-DC scăzător de tensiune în topologie Buck. Acest convertor asigură o tensiune de +12V necesară pentru alimentarea driverelor MOSFET și a unei surse de referinţă de 5V. Această abordare asigură o eficienţă sporită a sursei de alimentare interne. Alte tensiuni necesare în interiorul modulului (ex. +5V și +3.3V) se obţin din tensiunea de +12V cu regulatoare de tensiune liniare. O tensiune de -5V necesară pentru măsurarea curentului este generată cu un convertor DC-DC în topologie Buck-Boost, construit cu un circuit de temporizare 555.
Pentru a comanda motorul sunt necesare 6 elemente de comutaţie, aici fiind folosite tranzistoare MOSFET (Metal-Oxide-Semiconductor Field-Effect Transistor), aranjate în 3 semi-punţi H. Pentru microcontroller a fost ales ATmega128A dat fiind faptul că oferă 6 canale PWM de mare viteză și cu rezoluţie de 16 biţi. Legătura dintre microcontroller și tranzistoare este făcută de către 3 drivere MOSFET dedicate, care asigură parametrii electrici corecţi pentru acţionarea tranzistoarelor de putere.
Modulul monitorizează curentul consumat de către motor prin măsurarea tensiunii pe un rezistor șunt de valoare mică (de ordinul mΩ). Pentru a putea măsura corect tensiunea în acest caz, se folosește un amplificator diferenţial [2]. Tensiunea este filtrată, redresată cu un redresor de precizie și apoi citită pe un canal ADC al microcontroller-ului.
În proiectarea PCB-ului (Printed Circuit Board) pentru acest modul s-a ţinut cont de aspecte de compatibilitate electromagnetică (EMC – Electromagnetic Compatibility) și aspecte de natură termică [3]. Puntea de tranzistoare fiind cea mai mare sursă de perturbaţii electromagnetice și termice, este plasată spre marginea PCB-ului, într-o zonă care permite montarea de radiatoare, pentru o mai bună disipare termică. PCB-ul este proiectat pe două straturi: un strat este folosit pentru semnale, iar celălalt strat este folosit pentru alimentare și circuite de putere. Ambele straturi sunt prevăzute cu plane de masă interconectate electric. Diafonia dintre trasee este minimizată prin folosirea planelor de masă și rutarea ortogonală (traseele de pe straturi diferite se ”întâlnesc” la unghi de 90°). În figura 4 este prezentat PCB-ul modulului și repartiţia blocurilor componente. Dimensiunea finală este 129 x 86mm.
74
Fig. 2. Imagine de ansamblu asupra PCB-ului
1 – microcontroller și modul Bluetooth; 2 – drivere MOSFET; 3 – măsurarea curentului;
4 – puntea de tranzistoare; 5 – sursa de alimentare internă; 6 – bloc comandă far;
7 – porturi microcontroller libere
3. Dificultăţi întâlnite
Pe durata proiectării și construirii modulului au fost întâlnite mai multe dificultăţi. Cea mai mare problemă întâlnită a fost instabilitatea sursei de alimentare cu circuit Buck. Deși toate componentele au fost calculate folosind ecuaţiile din foaia de catalog a circuitului integrat, după montarea tuturor componentelor, circuitul Buck a prezentat instabilitate în timp. Prin reducerea cu un ordin de mărime a două rezistoare din bucla de reacţie a circuitului instabilitatea sistemului a fost înlăturată.
Instabilitatea circuitului Buck a dus la supratensiuni în circuitul de alimentare de +12V. Aceste supratensiuni au dus la defectarea driverele MOSFET. După rezolvarea instabilităţii din sursa de alimentare au fost înlocuite driverele defecte.
Montarea modulului într-o carcasă de aluminiu a prezentat o problemă: modulul Bluetooth din interiorul cutiei nu poate transmite prin carcasa metalică. Pentru a rezolva această problemă, pe PCB a fost prevăzut un conector UF.L pentru posibilitatea conectării unei antene externe. Pe exteriorul carcasei este montată o antenă planară acordată la frecvenţa de 2.45GHz necesară modulului Bluetooth.
4. Rezultate
În figura 3 este prezentat modulul montat în carcasa din aluminiu și antena Bluetooth de pe exteriorul carcasei. Culoarea argintie a PCB-ului este dată de procesul de stanare (acoperire cu un strat subţire de staniu), cu rol de protecţie și reducere a impedanţei.
75
a b Fig. 3. a) PCB-ul montat în carcasă; b) antena Bluetooth
Modulul este funcţional și poate acţiona cu ușurinţă un motor BLDC de 350W putere. Testele iniţiale cu motorul în gol nu au dus la încălzirea modulului. De asemenea, folosirea antenei externe a dus la extinderea razei de acţiune a modulului la peste 10m în câmp deschis.
5. Concluzii
Un modul de control pentru o bicicletă electrică este relativ simplu, însă implementarea acestuia pentru a respecta anumite cerinţe EMC și cerinţe de siguranţă poate impune dificultăţi. Prin utilizarea de diverse metode de comutaţie [4][5] modulul poate fi îmbunătăţit în continuare.
Bibliografie
1. Padmaraja Yedamale, Microchip Technology Inc., Application Note AN885 – Brushless DC (BLDC) Motor Fundamentals.
2. Gheorghe Pană, Analog Electronic implemented with Operational Amplifier, Transilvania University Press, Braşov, 2005, cap. 7, pag. 87-89, 91-92.
3. Mark I. Montrose, EMC and the Printed Circuit Board: Design, Theory, and Layout Made Simple, cap. 2.
4. H.S. Chuang, Yu-Lung Ke, Y.C. Chuang, Kao Yuan University, Analysis of Commutation Torque Ripple Using Different PWM Modes in BLDC Motors.
5. Shiyoung Lee, Pennsylvania State University, A comparison study of the commutation methods for the three-phase Permanent Magnet Brushless DC Motor.
76
CONTROLUL ELECTRONIC AL MONOPOSTULUI DE FORMULA STUDENT
Vlad LUPU1
Coordonator ştiinţific: conf. univ. dr. ing. Carmen GERIGAN
Rezumat Acest proiect are ca scop afişarea, monitorizarea şi controlul monopostului de Formula Student a universităţii Transilvania prin intermediul modulelor proiectate, programate şi testate în vederea îmbunătăţirii performanţelor şi a fiabilităţii.
Cuvinte cheie: volan, modul de putere si control, Formula Student
1. Introducere
De-a lungul timpului competiţiile auto au beneficiat de o foarte mare popularitate printre oameni dar şi în rândul industriei automotive deoarece acestea reprezentau mediul în care se puteau dezvolta şi testa noi tehnologii. În zilele noastre competiţiile auto s-au dezvoltat foarte mult, astfel că pe lângă alte ramuri ale ingineriei, electronica a devenit indispensabilă de pe un monopost competitiv. Am avut plăcerea ca timp de aproape 3 ani să contribui la construirea monoposturilor echipei de Formula Student din Braşov, BlueStreamline. Acesta a fost mediul în care am înţeles cum şi cât de importantă este împletirea ingineriei mecanice cu cea electronică pentru a genera performanţe ridicate. Pe lângă controlul electronic al motorului, datele culese de la senzori, dar şi acţionarea electronică a unor module poate avea ca rezultat atât îmbunătăţirea fiabilităţii, performantelor cât şi a controlului monopostului în competiţii. Pentru a putea concura cu cele mai bune echipe din competiţia Formula Student monopostul din 2016 beneficiază de noi modificări pentru a spori viteza, controlul şi fiabilitatea.
2. Descrierea proiectului
Proiectul se referă la modulul electronic ce se va află în volan şi la modulul de putere şi control ale monopostului de Formula Student, BlueStreamline, BS16. Cele două module comunică între ele dar şi cu alte module de pe monopost prin intermediul magistralei CAN ilustrată mai jos.
Fig. 1.0 Reţeaua CAN a monopostului
1 Anul IV, Facultatea de Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor, Specializarea Electronică Aplicată
77
Volanul are ca scop afişarea datelor esenţiale pilotului cum ar fi turaţia motorului, viteza, treapta de viteză, temperatura motorului sau a altor date necesare în timpul altor probe din competiţie preluate de la ECU. Pe lângă afişaje modulul permite schimbarea unor setări cum ar fi: activarea schimbării automate a treptelor de viteză, comunicarea radio, dezactivarea sau activarea altor opţiuni ale monopostului, schimbarea treptelor de viteză şi acţionarea ambreiajului. Pentru îndeplinirea acestor funcţii, modulul din volan trebuie să comunice cu o viteză cât mai mare cu restul modulelor, astfel că acesta beneficiază de o interfaţă CAN 2.0.
Volanul trebuie să primească date în timp real de la senzori. În funcţie de acestea modulul poate lua anumite decizii sau pot fi prelucrate şi afişate pilotului deoarece acesta trebuie să ştie în permanenţă dacă monopostul funcţionează într-un regim optim. În figura 1.1 este prezentată schema bloc a modulului electronic din volan.
Fig. 1.1 Schema bloc a volanului Fig. 1.2 Schema bloc
a modulului de putere
Modulul de putere are rolul de a alimenta cu tensiune volanul, ECU, modulul de telemetrie, senzorii lambda şi stopul pentru frână. Pe lângă acestea el poate comanda shifter-ul şi servomotorul de la ambreiaj, pompa de benzină, automat după apăsarea comutatorului “Ignition”, ventilatorul, după atingerea unei anumite temperaturi şi poate trimite comanda de tăiere a alimentării cu benzină către ECU la schimbări ale treptelor de viteză. Schema bloc a modulului de putere este reprezentată de figura 1.2.
3. Proiectarea, programarea şi testarea modulelor
Modulul de putere şi control din 2016 prezintă modificări în ceea ce priveşte protecţia la curenţi mari, protecţia circuitelor de comandă, monitorizarea tuturor consumatorilor şi îmbunătăţirea PCB-ului în ceea ce priveşte mărimea, rezistenţa la temperaturi ridicate şi la curenţi mari.
Ambele module au fost proiectate pe două straturi, special pentru monopostul de anul
78
acesta în programul CAD, Proteus, conform standardelor şi indicaţiilor pentru layout.
Fig. 1.3 PCB-Modul de putere Fig. 1.4 PCB-Volan
Realizarea fizică a lor a fost făcută în fabrică, în timp ce lipirea componentelor a fost făcută
manual.
Fig. 1.5 PCB-Modul de putere Fig. 1.6 PCB-Volan-Top Fig. 1.7 PCB-Volan-Bottom
Proiectarea volanului de anul acesta a trebuit să ofere suport pentru o gamă mai mare de funcţionalităţi: setări suplimentare, afişarea unei multitudini de date, comenzi suplimentare, protecţia circuitului de comandă, ergonomia şi fiabilitatea.
Dezvoltarea software-ului pentru ambele module este special concepută pentru modulele de anul acesta în programul Atmel Studio, întrucât modelele anterioare de software făcute în alt mediu de programare au avut probleme de funcţionare şi de fiabilitate. Astfel toate bibliotecile cu variabile şi funcţii au fost reconcepute pentru a oferi o funcţionare mai bună.
Testarea comunicaţiei dintre module şi funcţionarea lor corectă este testată cu ajutorului analizorului, CANoe produs de Vector. Testarea cuprinde conceperea unei baze de date ce cuprinde mesajele trimise de nodurile magistralei, fiecare având anumite semnale, descrierea comportamentală a nodurilor prin programare în limbaj CAPL şi interfeţe grafice pentru fiecare modul în parte. Cu ajutorul acestui modul se pot simula restul modulelor de pe monopost în vederea verificării celor vizate.
79
4. Concluzii Pentru a putea concura în continuare cu marele echipe de Formula Student este necesară o dezvoltare a tuturor modulelor de pe monopost, având în vedere îmbunătăţirea performanţelor privind asistenţa pilotului, automatizarea unor componente şi a fiabilităţii modulelor, dar şi a vizualizării pilotului asupra datelor importante într-o cursă. Bibliografie
1. David L. Jones, PCB DesignTutorial, Iunie, 2004. 2. Texas Instruments, PCB Design Guidelines for Reduced EMI, November 1999 3. Robert I. Davis, Alan Burns, Reinder J. Bril, Johan J. Lukkien, Controller Area Network (CAN)
schedulability analysis: Refuted, revisited and revised, April 2007. 4. F. Zhou, S. Li, X. Hou, Development method of simulation and test system for vehicle body
CAN bus based on CANoe, 25-27 June 2008.
80
SOLUȚII MODERNE DE COMUNICAȚII ÎN INTERNET INTEGRATE CU PLATFORME DE COMUTAȚIE
SOFTWARE
Petruța BÎRLĂ1, Ionela ONCERU2
Coordonatori științifici: șef lucr. dr. ing. Titus BĂLAN, prof. dr. ing. Florin SANDU
Rezumat Lucrarea „Soluții moderne de comunicații în Internet integrate cu platforme de comutație software” este centrata pe un demonstrator pentru SIP (Session Initiation Protocol) - un protocol de actualitate in comunicatiile digitale. Scopul acesteia este de a integra diferite dispozitive de comunicație, având drept obiectiv final o soluție de comunicație „over IP”. SIP s-a remarcat printr-o creștere de popularitate în ultimii ani, întrucât conferă mari avantaje privind apelurile telefonice, mesageria instant etc, cu un cost foarte redus. Urmatorul pas în dezvoltarea comunicațiilor in Cloud il reprezintă depășirea barierelor hardware (de exemplu telefoanele SIP), prin trecerea la WebRTC (Web Real Time Communication) și înlocuirea acestora cu browsere Web.
Cuvinte cheie: protocol SIP, PBX (Private Branch eXchange), WebRTC .
1. Introducere
Dorința omului de a comunica a determinat o dezvoltare accentuată a industriei telecomunicațiilor, astfel incat comunicațiile VoIP se bucură de o mare popularitate, deoarece ele realizează împachetarea fluxurilor audio pentru transportul in rețelele IP. Această sarcina se poate dovedi anevoioasă din pricina vitezei de comunicație, a pachetelor întârziate sau pierdute, fapt ce degradează calitatea conversației. Această lucrare demonstrează eficacitatea acestor comunicații bazate pe rețelele IP moderne, prin dezvoltarea unei platforme de comutație software. Scopul ei este unul didactic, întrucât configurarea și monitorizarea ei reprezintă un proces de învățare practică a sistemelor de comunicații digitale. 2. Aspecte teoretice SIP reprezintă un protocol de semnalizare aflat la nivelul de aplicație în stiva OSI (Open Systems Interconnection – stivă de protocoale de comunicații organizate ierarhic, folosită pentru a realiza o rețea de comunicatii digitale – „integrata IT”), utilizat pentru crearea, modificarea și încheierea sesiunilor între doi sau mai mulți participanți. Astfel de sesiuni includ apeluri telefonice prin Internet, sesiuni multimedia, video-conferințe etc. Serverul SIP este principala componentă într-un sistem IP PBX (rețea privată de telefonie ce conectează liniile telefonice interne în cadrul unei companii și le leagă la rândul lor la
1 Anul III, Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor, Specializarea Tehnologii și Sisteme de Telecomunicații, E-mail: [email protected] 2 Anul III, Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor, Specializarea Tehnologii și Sisteme de Telecomunicații, E-mail: [email protected]
81
rețeaua telefonică publică, PSTN – Public Switched Telephone Network) și prezintă caracteristica de setare a tuturor apelurilor SIP în rețea. 3. Aspecte experimentale și rezultate Asterisk este o soluție open-source ce emulează o contrală telefonică printr-un sistem software instalat pe orice distribuție de Linux/Unix. Acesta implementează serviciile unui PBX, conectând servicii de telefonie prin VoIP (Voice over Internet Protocol).
Cu ajutorul acestui software s-a procedat la crearea unui PBX prin conectarea de telefoane soft la serverul central. Acesta este un calculator pe care ruleaza o mașina virtuală, pe care se regăsește distribuția de Asterisk. În figura de mai jos (Figura 1), este ilustrată rețeaua de comunicație folosită.
Fig. 1. Rețeaua de comunicație
Pentru a rezolva problema interconectării echipamentelor (telefoane soft, alte
calculatoare), s-a ales sistemul de operare LinuxMCE, ce conține toate funcționalitățile Asterisk, dar care prezintă în plus un mecanism de detecție automată a dispozitivelor conectate, dar și o interfață prietenoasă cu utilizatorul (Figura 2, respectiv Figura 3).
Fig. 2. Interfața de apelare
82
Fig. 3. Agenda telefonică a utilizatorului
În plus, pentru conectarea calculatorului la serverul central a fost folosit un client de SIP,
PhonerLite (Figura 4) – configurarea dispozitivelor conectate se face la adresa https://192.168.80.1.
Fig. 4. Interfața clientului de SIP
4. Concluzii si dezvoltări viitoare
Demonstratorul SIP va fi inclus in infrastructura laboratorului ISCT (”Integrarea Sistemelor de Calcul cu cele de Telecomunicații”) si include urmatoarele
echipamentele / dispozitive instalate: calculatoare; softphones SIP; switch Gateway; switch de rețea ; cabluri de rețea.
sub-sisteme software: LinuxMCE ; PhonerLite ; Tftpd32
Următorul pas în transferul datelor, audio, video și nu numai, îl reprezintă WebRTC – un set de API (Application Programming Interfaces) care permite comunicația punct-la-punct, direct de la un browser la altul. Transferul pachetelor de date se realizează fără a mai fi necesare extensii adiționale sau alte dispozitive hardware.
83
Bibliografie
1. Curpen D. M. - Analiza sistemelor de transmisiuni digitale - Editura Universității “Transilvania” din Brașov, ISBN 978-973-598-877-7, 2011
2. Balan T.C., Sandu F., Robu D.N. - Integrarea Sistemelor de Calcul şi Telecomunicaţii - Editura Universității “Transilvania” din Brașov, ISBN 978-606-19-0609-3, 2015
Webografie
3. http://www.asterisk.org/ 4. http://wiki.linuxmce.org/index.php/Asterisk 5. http://www.voip-info.org/ 6. http://www.webrtcworld.com/topics/webrtc-world/articles/329215-whats-difference-
between-webrtc-sip.htm
84
SISTEM EFICIENT DE CONTROL A RĂCIRII MOTOARELOR AUTOVEHICULELOR
Ionuț DUMITRAȘCU1
Coordonator ştiinţific: sef lucr. dr. ing. Aurel Cornel STANCA
Rezumat Autovehiculele dotate cu motoare cu combustie internă au încă o cotă de piaţă foarte mare pe plan mondial [1]. Implementarea de sisteme de control electronice pe aceste autovehicule este impresionantă atât prin număr cât şi prin influenţa pe care au asupra performanţelor. Dezideratele principale în modernizarea autovehiculelor sunt eficienţa energetică, securitatea pasagerilor şi reducerea noxelor [2]. Unul din sistemele cu eficienţă sporită implementate astăzi pe autovehicule, ce poate reduce consumul de combustibil cu până la 5%, este cel de răcire a motorului [3]. Lucrarea de faţă prezintă un sistem de control a răcirii autovehiculelor care îşi propune maximizarea procentului de combustibil economisit.
Cuvinte cheie: sistem de răcire autovehicul,microcontroler PIC, comandă PWM .
1. Introducere Sistemul proiectat reglează temperatura motorului unui autovehicul utilizând eficient energia. Funcţie de regimul de lucru al motorului (de la relanti la turaţie maximă) se activează actuatoare pentru răcire de tipuri diferite; ele intră în funcţiune (respectiv ies din funcţiune) succesiv şi au reglaj cvasicontinuu adaptat nivelului de temperatură a motorului. În Figura 1 este prezentată schema bloc sistemului de răcire a motorului în care se pot vedea elementele sale componente.
Funcţionarea sistemului este următoarea: Atunci când temperatura motorului este sub valoarea θ1, pompa de apă este oprită; este situaţia tipică a pornirii motorului la „rece”. La creşterea temperaturii motorului în intervalul θ1 - θ2, pornește motorul pompei de apă; turația motorului pompei se modifică cvasicontinuu la fiecare modificare a temperaturii cu o valoare prestabilită; apa se va întoarce în rezervor prin circuitul scurt, prin drosel (cu rol în echilibrarea debitelor din cele două circuite de răcire: cel scurt şi cel lung prin radiator); această situaţie corespunde cel mai degrabă funcţionării la relanti a motorului. În următorul interval de temperaturi θ2 – θ3, pompa de apă funcționează la turația maximă și se deschide electrovalva ce permite trecerea unui flux important de apă prin radiator (circuitul lung); este regimul de croazieră al autovehiculului. Pentru următorul interval de temperatură θ3 – θ4, pompa de apă funcționează la turația maximă, electrovalva este deschisă și porneşte ventilatorul; în acest interval turația ventilatorului se modifică cvasicontinuu la fiecare modificare a temperaturii cu o valoare prestabilită; regimul corespunde supraaccelerării în condiţii obişnuite ale temperaturii exterioare. Peste temperatura θ4, pompa și ventilatoarele funcționează la turație maximă iar electrovalvă este deschisă; este regimul limită de supraaccelerare la temperaturi ridicate exterioare. La scăderea temperaturii, actuatoarele
1 Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor
85
sunt dezactivate succesiv, în ordine inversă. În acest fel, reglarea temperaturii se face lin, cu
utilizarea unei cantităţi potrivite de energie.
2. Sistemul de control În Figura 2 este prezentată schema bloc a sistemului de comandă a răcirii motorului autovehiculului. Componentele sistemului sunt:
- Senzorul de temperatură - termistor; - Controlerul – nucleul aplicaţiei – pe care rulează software-ul dedicat; - Driver-ul motorului pompei de apă – pentru reglarea fluxului de apă recirculată prin
comanda PWM a pompei; - Motorul pompei de apă – motor de curent continuu; - Driver-ul ventilatorului – pentru reglarea fluxului de aer de răcire a radiatorului
prin comanda PWM a pompei; - Motorul ventilatorului – motor BLDC (Brushless Direct Curent Motor).
Radiator
Pompă apă Electrovalvă
Motor
Fig. 1. Schema bloc a circuitului de răcire
Ventilator
Drosel
86
3. Rezultate experimentale
În Figura 3 este prezentată implementarea sistemului de control a răcirii motorului autovehiculului.
Nucleul aplicaţiei este constituit de un microcontroler PIC 16F1825 ce dispune de suficiente capabilităţi pentru implementarea funcţionalităţilor cerute de sistemul de reglare: intrări/ ieşiri digitale şi analogice, ieşiri PWM, generator intern de ceas (pentru simplitate şi cost redus al aplicaţiei) [4]; s-au utilizat: o intrare analogică (pentru măsurarea temperaturii apei), o ieşire digitală pentru controlul electroventilului, două ieşiri PWM pentru controlul pompei şi a ventilatorului.
Drivere-le pentru controlul motorului pompei şi a ventilatorului sunt tranzistoare MOS (IRF640) ce asigură un curent mare (18A) şi o rezistenţă mică în conducţie (sub 180mΩ). Aceste drivere asigură comanda pentru rotirea motorului pompei şi a ventilatorului într-un singur sens.
Fig. 2. Structura sistemului de control a răcirii motorului
Controler
Motor c.c.
pompă apă
Senzor de
temperatură
motor
Motor BLDC
ventilator
Driver motor c.c.
pompă de apă
Driver motor
BLDC ventilator
Alimentare motoare
Comenzi motoare
Fig. 3. Modulul electronic al sistemului de răcire al motorului
87
Sistemul se alimentează de la reţea, tensiunile de lucru de +12V şi +5V fiind obţinute de la o sursă de alimentare liniară (transformator 230Vca-12Vca, punte redresoare, filtru, stabilizator LM7812, respectiv LM7805).
Emularea regimurilor termice ale motorului se realizează cu ajutorul unui termoplonjor alimentat de la reţea (230Vca) prin intermediul unui regulator de putere cu triac (BT136) şi diac (DB3). Comanda electrovalvei (cu tensiunea nominală 230Vca) se realizează cu un comutator static (triac – TB136) cu comanda prin optocuplor (MOC3021). În cadrul experimentelor de laborator, s-au fixat praguri de temperatură mai mici decât în cazul sistelor reale respectiv: θ1=40˚C, θ2=43˚C, θ3=46˚C, θ4=49˚C din două motive: suportabilitatea limitată a componentelor sistemului de răcire şi necesitatea limitării timpului de răspuns a sistemului. 4. Concluzii Sistemul a funcţionat conform algoritmului proiectat; au fost realizate 5 cicluri de reglare complete, în ambele direcţii. Pentru determinarea eficienţei utilizării acestui sistem, este necesară implementarea sa pe un sistem de răcire real, situaţiei în care, pragurile de temperatură vor fi modificate în sensul centrării lor la valorile uzuale ale temperaturii motoarelor (cca 90˚C) şi a modificării intervalului dintre ele (de exemplu la 1˚C) pentru un reglaj mai fin. Bibliografie
1. Tocaiuc, Gh., Echipamentul electric al automobilelor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1982. Webografie
2. http://asc-ind.com/cooling-system-information/how-a-cooling-system-works/ 3. http://www.infineon.com/dgdl/Infineon-Automotive_Application_Guide-ABR-v00_00-
EN.pdf?fileId=db3a30431c48a312011c6696b47402cc 4. http://www.microchip.com/wwwproducts/en/PIC16F1825
88
SOLUȚIE COMPLETĂ DE TRANSMITERE FLUX MULTIMEDIA UTILIZÂND INFRASTRUCTURA
HBBTV
Cristinel GAVRILĂ1
Coordonator ştiinţific: șef lucr. dr. ing. Csaba-Zoltán KERTÉSZ
Rezumat Hybrid Broadcast Broadband Television (HbbTV) este o tehnologie care combină serviciile de televiziune și internet, aducându-le pe ecranul oricărui dispozitiv compatibil (televizor inteligent, set-top-box) conectat la internet, ducând astfel la creșterea plajei de servicii oferite de furnizorii TV precum și la îmbunătățirea experienței interactive a utilizatorului final în ceea ce privește interacțiunea cu dispozitivul HbbTV. Această lucrare prezintă atât o soluție completă HbbTV, cu accent pe partea de transmitere de flux multimedia, cât și un sistem automat de testare special conceput pentru a verifica și a analiza comportamentul soluției în diverse condiții. Cuvinte cheie: HbbTV, Testare Automată, Simularea mediului de transmisie, Servicii SOAP, Server.
1. Introducere Evoluția tehnologiei din ultimele decenii a avut un impact major asupra sistemelor TV. Un prim pas important în evoluția sistemelor TV a fost tranziția de la televiziunea analogică la cea digitală (DTV), pas care a deschis un nou orizont cu privire la serviciile ce pot fi oferite. DTV reprezintă factorul cheie în migrarea de la dispozitivele TV clasice la cele moderne, capabile să ofere noi funcționalități și o experiență multimedia mult îmbunătățită. Mai mult decât atât, această migrare a făcut posibilă combinarea a două concepte până acum mutual exclusive, conceptul de difuzare specific televiziunii și conceptul de bandă largă specific internetului. Acest lucru a reprezentat baza pentru introducerea și standardizarea unui nou concept în lumea dispozitivelor DTV denumit HbbTV [1]. Specificațiile HbbTV [2] au fost definite pornind de la standarde deja definite, printre care se numără: OIPF (Open IPTV Forum), DVB (Digital Video Broadcasting), CEA (Consumer Electronics Association) și W3C (World Wide Web Consortium), scopul fiind acela de a oferi o infrastructură prin care televiziunea și internetul pot fuziona și pot coexista în cadrul aceluiași dispozitiv. În ceea ce privește conformitatea cu standardul, HbbTV definește o suită de teste, dar acestea se limitează doar la dispozitivul HbbTV și nu la întreg lanțul de componente al soluției. Astfel că, este posibil ca dispozitivul HbbTV să poată trece cu succes peste toate testele, dar soluția completă să nu aibe comportamentul dorit, de aceea este necesară și dezvoltarea unui mecanism de testare a întregului lanț de componente. Câteva astfel de soluții au fost prezentate de Lukac et. al [3] și Kohnen et. al. [4]. Această lucrare prezintă aspecte generale cu privire la arhitectura și modul de funcționare a unei soluții complete HbbTV, implementarea propriu-zisa a unei astfel de soluții, precum și un mecanism de testare care are ca scop verificarea soluției și oferirea de informații ce pot fi folosite ulterior pentru îmbunătățirea sau optimizarea soluției. Sistemul de testare este capabil să simuleze mediul real (generare semnal DVB, simulare condiții de rețea) în care
1 Anul II master, Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor, Specializarea Sisteme Electronice și de Comunicații Integrate, E-mail: [email protected]
89
soluția HbbTV va funcționa astfel că se poate analiza comportamentul și performanța soluției HbbTV, înainte ca aceasta să fie lansată pe piață [5].
2. Arhitectura generală a soluției hbbtv și a sistemului automat de testare
Fig. 1. Arhitectura generală a unei soluții HbbTV
A. Soluția HbbTV
Arhitectura generală a unei soluții HbbTV este prezentă în Fig. 1. Comparativ cu un scenariu clasic de transmisiune TV, se poate observa faptul că elementele ce țin de tehnologia HbbTV pot fi integrate cu ușurință, ele reprezentând o extensie a infrastructurii deja existente.
Furnizorul TV transmite date atât prin rețeaua de difuzare (conținut multimedia liniar, semnalizări și alte date) cât și prin rețeaua de bandă largă (conținut multimedia nonliniar). Aplicațiile HbbTV sunt semnalate în tabele AIT (Application Information Table) din cadrul fluxului DVB prin rețeaua de difuzare. Dispozitivul HbbTV analizează aceste tabele AIT iar în cazul care găsește date despre o aplicație, acesta anunță consumatorul fie prin afișarea unui buton roșu pe ecran, fie prin afișarea numelui aplicației în zona de meniu a dispozitivului dedicată părții de HbbTV. În momentul în care consumatorul pornește aplicația, în cadrul dispozitivului HbbTV cele două concepte, de difuzare și de bandă largă, fuzionează astfel că utilizatorul are acces simultan la serviciile difuzate cât și la cele de bandă largă. Cele mai importante componente din cadrul unei soluții HbbTV sunt: server-ul web (unde este stocată aplicația HbbTV), server-ul de transmitere flux A/V și dispozitivul HbbTV. Interconectate, aceste componente extind plaja de servicii oferite de un furnizor TV clasic remarcadu-se prin costuri scăzute de dezvoltare, integrare facilă și rapiditate de lansare.
Fig. 2. Sistemul de testare pentru soluția HbbTV
90
B. Sistemul automat de testare
Sistemul de testare propus nu pune accent doar pe dispozitivul HbbTV ci și pe celelate componente printe care: server-ul web, server-ul de transmitere conținut A/V și rețeaua de bandă largă. Scopul sistemului este de a oferi un mecanism viabil și ușor de integrat, capabil să execute teste de funcționalitate, teste capăt la capăt și teste de stres controlând și monitorizând toate componentele soluției HbbTV. Arhitectura sistemului automat de testare este prezentată în Fig. 2. Sistemul are un design modular, această abordare oferind un grad ridicat de flexibilitate și scalabilitate. Funcționalități noi pot fi ușor adăugate și poate fi adaptat pentru a funcționa cu diverse soluții HbbTV derivate din arhitectura de bază.
Componenta de bază a sistemului de test este aplicația de testare (Test Application), care este unitatea centrală de unde sunt controlate și monitorizate toate componentele sistemului de test. Comunicarea cu celelalte componente este asigurată de doi clienți SOAP (Simple Object Access Protocol). Test Control SOAP Server este componenta care se instalează pe aceeași mașină pe care rulează server-ele de transmitere conținut A/V. Scopul acestuia este de a expune către exterior o interfață prin intermediul căreia să se poată controla de la distanță interfața de rețea precum și server-ele de transmitere conținut A/V. HbbTV SOAP Server asigură comunicarea dispozitivului HbbTV cu mediul exterior. Acesta simulează funcționalitatea unei telecomenzi clasice și pune la dispoziția aplicației de testare informații despre starea dispozitivului HbbTV (mesaje de status). Mesajele de status au un rol foarte important deoarece, pe baza cestora, se determină dacă, pe parcursul execuției testelor, componentele soluției s-au comportat conform așteptărilor. 3. Aplicația hbbtv și serviciile oferite
Aplicația HbbTV reprezintă obiectul pe care consumatorul îl poate manipula și prin intermediul acesteia consumatorul are acces la noua gamă de servicii ce pot fi oferite prin intermediul infrastructurii HbbTV. De obicei, aplicațiile HbbTV sunt în strânsă legătură cu serviciile livrate prin rețeaua de difuzare (sunt anunțate prin intermediul acestor servicii), dar pot exista și independent. Printre serviciile ce pot fi oferite prin intermediul aplicațiilor HbbTV cele mai importante sunt: teletext digital, ghid electronic de programe, video la cere sau în timp real, arhivă TV, jocuri, televoting, servicii de publicitate, știri și informații meteo.
4. Aspecte experimentale și rezultate
Fig. 3. Arhitectura soluției HbbTV implementate și sistemul de test conectat
91
Arhitectura, comportamentul și performanța unei soluții complete de transmitere flux multimedia utilizând infrastructura HbbTV au un impact major asupra experienței multimedia a consumatorului. Figura 3 prezintă o vedere de ansamblu asupra soluției HbbTV implementate la care a fost conectat sistemul de test. Echipamentele hardware folosite cuprind: o mașină Linux pe care rulează server-ele de transmitere flux multimedia (Flussonic și Live555), un dispozitiv HbbTV (set-top-box Broadcom rulând Inaris DVB/IPTV Middleware furnizat de Tara Systems Gmbh), un generator de semnal DVB (Dektec) și o mașină Windows pe care rulează aplicația de test.
Fig. 4. Conținut A/V difuzat și video la cerere redate concomitent
Fig. 5. Performanță serviciu video în timp real
(MPREG-TS peste HTTP)
În Fig. 4 este prezentată interfața grafică afișată de aplicația HbbTV atunci când este redat conținut A/V difuzat și video la cerere. În Fig. 5 sunt prezentate statistici cu privire la timpii de conexiune, buffer și start în diverse condiții de rețea. Astfel de statistici oferă informații importante despre comportamentul și performanța soluției necesare pentru a se determina dacă soluția îndeplinește cerințele de calitate a serviciilor (QoS) sau nu. 5. Concluzii
Această lucrare prezintă arhitectura generală și beneficiile aduse de utilizarea infrastructurii HbbTV. Funcționalitatea de bază precum și partea de servicii video la cerere și în timp real au fost prezentate și analizare prin implementarea propriu-zisă a unei soluții HbbTV complet funcțională într-un mediu local. De asemenea, pentru a testa această soluție, sistemul de testare propus a fost integrat, în acest mod soluția a putut fi analizată atât din punct de vedere funcțional cât și din punct de vedere al calității serviciilor oferite. Bibliografie
1. R. Malhotra, “Hybrid Broadcast Broadband TV: The way forward for connected TVs” IEEE Consumer Electronics Magazine, vol. 2, no. 3, pp. 10–16, July 2013.
2. Hybrid Broadcast Broadband TV, ETSI TS 102 796 V1.2.1, 2012. 3. Z. Lukac, V. Zlokolica, B. Mlikota, M. Radonjic, and I. Velikic, “A testing methodology and system
for functional verification of general HbbTV device,” in Proc. of 2012 IEEE International Conference on Consumer Electronics (ICCE), Las Vegas, Nevada, USA, Jan 2012, pp. 325–326.
4. C. Köhnen, C. Köbel and N. Hellhund, "A DVB/IP streaming testbed for hybrid digital media content synchronization" Consumer Electronics - Berlin (ICCE-Berlin), 2012 IEEE International Conference on, Berlin, 2012,pp.136-140.
5. C. Gavrilă, C.Z. Kertez, "Automated Performance Testing of End-to-End Streaming Solutions over HbbTV Architecture", 13th International Conference on DEVELOPMENT AND APPLICATION SYSTEMS, Suceava, Romania, 2016 – Acceptat pentru publicare.
Webografie
6. (2016, Jan) MIT-xperts HBBTV testsuite. Available: http://itv.mit-xperts.com/hbbtvtest
92
ÎNREGISTRATOR DE TEMPERATURĂ ȘI UMIDITATE CU ARDUINO
Irina BUCUR1, Gabriel POSEA2
Coordonatori științifici: șef lucr. dr. ing. Gabriel NĂSTASE, asist. dr. ing. George DRAGOMIR, drd. ing. Alin BREZEANU
Rezumat Ținând cont de faptul că umiditatea și temperatura sunt factori atmosferici care influențează viața de zi cu zi, este importantă monitorizarea atentă a acestora. Folosind componente fizice (hardware) Arduino și software-ul Arduino IDE (Integrated Development Environment), a fost realizat înregistratorul de temperatură și umiditate, prin intermediul căruia se intenționează măsurarea acestora, iar în cele din urmă calcularea și afișarea electronică a indicelui de confort termic. După ce montajul a devenit funcțional, a fost realizat un experiment care a avut în vedere monitorizarea temperaturii și a umidității într-o încăpere în diferite condiții, rezultatul fiind prezentat în rândurile ce urmează.
Cuvinte cheie: temperatură, umiditate, indice de confort termic, montaj, Arduino
1. Temperatura și umiditatea
Dintre elementele climatice, principalii factori sunt reprezentați de temperatură și de umiditate. Relația dintre aceste două elemente este sugerată în felul următor: scăderea temperaturii determină creșterea umidității. Bazându-ne pe acești doi factori și pe legătura dintre ei, putem calcula indicele de confort termic, numit și indicele de temperatură și umiditate (ITU).
Temperatura aerului este una dintre mărimile principale cu care se ocupă meteorologia și care este determinată de radiația solară și este influențată de mai mulți factori (altitudine, nebulozitatea atmosferei, anotimpuri). Aceasta se măsoară în grade Celsius și influențează în mod direct organismele.
Umiditatea este o însușire importantă a aerului din punct de vedere meteorologic, se măsoară în procente și este definită prin conținutul de vapori de apă existenți la un moment dat în atmosferă.
Indicele de confort termic, numit de meteorologi Indicator de Temperatură și Umiditate (ITU), ne spune cât de sufocantă va fi vremea in următoarea zi. ITU este dat de o formulă complexă care conține două variabile: temperatura și umiditatea. Pentru valori ale ITU mai mici sau egale cu 65 se consideră stare de confort, între 66 - 79 este stare de alertă iar peste 80 se consideră stare de disconfort.
O formulă utilizată este de forma: ITU = (T · 1.8 + 32) - (0.55 - 0.0055 · U) (T · 1.8 + 32) – 58
unde T este temperatura, măsurată în grade Celsius, iar U este umiditatea relativă, măsurată în procente.
1 Anul I, Facultatea de Construcții, Specializarea Instalații pentru Construcții, E-mail: [email protected] 2 Anul I, Facultatea de Construcții, Specializarea Instalații pentru Construcții, E-mail: [email protected]
93
2. Arduino
Arduino este o companie open-source care produce, atât plăcuțe de dezvoltare bazate pe microcontrolere, cât și partea de software destinată funcționării și programării acestora. Aceste plăci pun la dispoziția utilizatorului pini I/O, digitali și analogici, care pot fi interfațați cu o gamă largă de plăcuțe numite scuturi (shield-uri) și/sau cu alte circuite. Plăcile au interfețe de comunicații seriale, inclusiv USB pe unele modele, pentru a încărca programe din calculatorele personale. Pentru programarea microcontrolerelor, Arduino vine cu un mediu de dezvoltare integrat (IDE), care include suport pentru limbaje de programare ca C și C++. 3. Hardware O plăcuță Arduino este compusă dintr-un microcontroler cu componente complementare care facilitează programarea și încorporarea în alte circuite. Unele shield-uri comunică cu Arduino direct prin pinii digitali sau analogici, dar altele sunt adresabile individual prin magistrala serială I²C permițând utilizarea mai multor module în paralel. La momentul actual există mai multe tipuri de plăcuțe de dezvoltare, precum Arduino UNO, Arduino Mega, Arduino Leonardo, Arduino Due, cea folosită de noi fiind Arduino UNO. 4. Software Programele Arduino pot fi scrise în orice limbaj de programare cu un compilator capabil să producă un cod mașină binar. Proiectul Arduino, oferă un mediu integrat de dezvoltare (IDE), care este o aplicație cross-platform, scrisă în Java.
Fiind proiectat pentru a introduce programarea în lumea artiștilor și a celor nefamiliarizați cu dezvoltarea software, programul include un editor de cod cu funcții ca evidențierea sintaxelor, potrivirea acoladelor și spațierea automată, și oferă mecanisme simple cu un singur click, pentru a compila și a încărca programele în plăcuța Arduino.
Arduino scris în C/C++ este compus din două funcții care sunt compilate și legate cu un ciot de program main(), într-un program executabil cu o execuție ciclică: setup(): (o funcție care este rulată o singură dată la începutul programului, când se inițializează setările) și loop(): (o funcție apelată în mod repetat până la oprirea alimentării cu energie a plăcuței).
După compilarea și legarea cu GNU toolchain, inclus, de asemenea, în IDE, mediul de dezvoltare Arduino trimite comandă pentru a converti codul executabil într-un fișier text codat hexazecimal, care poate fi încărcat în placa Arduino de un program de încărcare.
5. Montajul Rolul montajului este de a măsura temperatura și umiditatea și de a le afișa pe un ecran LCD. De asemenea, în urma măsurării acestor două valori, montajul calculează și afișează pe un ecran desktop indicele de temperatură și umiditate. În vederea realizării unui montaj funcțional, au fost folosite următoarele componente: placa Arduino UNO, ecranul LCD 16x2, senzorul de temperatură și umiditate DHT11, un potențiometru, un procesor de timp Real Time Clock DS 1307 și un adaptor pentru carduri SD.
Placa Arduino UNO este o platformă de mici dimensiuni, construită în jurul unui procesor de semnal și este capabilă de a prelua informații din mediul înconjurător printr-o serie de senzori și de a efectua acțiuni asupra mediului prin intermediul luminilor, motoarelor și a altor tipuri de dispozitive mecanice.
Ecranul LCD 16x2 este capabil să afișeze 32 de caractere alfanumerice și
94
caractere personalizate, aranjate pe două rânduri. Senzorul DHT11 oferă posibilitatea de a măsura temperatura (valori cuprinse
între 0oC și 50oC) și umiditatea (valori cuprinse între 20% și 80%), cu o precizie de +2oC, respectiv +5%.
Potențiometrul are rolul, în acest caz, de a regla luminozitatea ecranului, fiind un montaj care oferă o rezistență variabilă.
Adaptorul de card SD este folosit pentru memorarea și stocarea informațiilor înregistrate de senzor, respectiv calculate de program.
Procesorul de timp RTC DS 1307 care oferă date despre secunde, minute, ore, zi, lună și an.
Schema montajului (Figura 1.A) cuprinde toate aceste elemente, conectate între ele astfel încât programul încărcat pe plăcuță să fie compatibil. În ceea ce privește funcționarea fiecărui component după modul dorit, este de menționat faptul că adaptorul de timp funcționează corespunzător doar atunci când primește date despre timp (prin intermediul procesorului de timp RTC DS 1307). În acest fel, pe card sunt memorate informațiile în fiecare minut.
O prezentare mai explicită a modului de funcționare al înregistratorului este următoarea: temperatura și umiditatea sunt analizate de către senzorul DHT11, care sunt apoi afișate pe ecranul LCD și înregistrate din minut în minut pe cardul SD. În condițiile în care montajul este conectat la un computer, acesta calculează, stochează pe card și afișează pe desktop valoarea indicelui de temperatură și umiditate. Având toate aceste date stocate pe card, este posibilă analizarea și eventuala prelucrare a lor în alte scopuri. 6. Experimentul Imediat ce montajul a devenit funcțional, a fost realizat un experiment, conform graficului din Figura 2. În acest sens, au fost înregistrate cele două valori (temperatura și umiditatea) într-o încăpere de volum 210 m3, într-un interval de timp de aproximativ o oră. Având aceste date la dispoziție, am calculat indicele de temperatură și umiditate. Se poate observa că la începutul perioadei, când în încăpere erau oameni, umiditatea relativă avea valori ridicate, iar în momentul în care încăperea a fost aerisită și părăsită de oameni, umiditatea,a scăzut drastic și brusc.
7. Importanța înregistratorului O importanță deosebită a montajului este reprezentată de faptul că de plăcuță pot fi atașați mai mulți senzori de temperatură și umiditate. Astfel, se pot măsura temperatura și umiditatea din mai multe încăperi în același timp, iar bazându-ne pe valorile înregistrate, se pot monitoriza diferențele de temperatură, dar și pierderile de căldură specifice fiecărei încăperi.
95
Fig. 1. Schema de montaj a datalogger-ului de temperatură și umiditate (A), montajul realizat
înainte de asamblare (B) și măsurări cu aparatul creat (C)
8. Concluzii Prin urmare, realizând un înregistrator de temperatură și umiditate folosind componente Arduino, am avut posibilitatea de a observa variațiile de temperatură și umiditate și de a realiza diferite experimente care să includă aceste două valori, dar și altele, cum ar fi ITU sau cantitatea de apă dintr-o încăpere, în diferite condiții.
Webografie
1. Umiditatea aerului. http://www.academia.edu/5437639/UMIDITATEA_AERULUI, accesat în data de 02.05.2016.
2. Ceas RTC cu DS1307 si date mediu cu DHT22 pe afisaj alfanumeric LCD1602 folosind Arduino. http://nicuflorica.blogspot.ro/2014_10_01_archive.html, accesat în data de 02.05.2016.
3. Arduino Uno v3. https://www.robofun.ro/arduino_uno_v3, accesat în data de 02.05.2016. 4. Arduino de la Wikipedia. https://ro.wikipedia.org/wiki/Arduino, accesat în data de
02.05.2016. 5. Temperatura aerului de la Wikipedia. https://ro.wikipedia.org/wiki/Temperatura_aerului,
accesat în data de 02.05.2016. 6. Ce înseamnă indicele de confort termic. http://www.ziaruldeiasi.ro/local/iasi/ce-inseamna-
indicele-de-confort-termic~ni2m98, accesat în data de 02.05.2016.
A B
C
96
SUPRAFEȚE ȘI CURBE PLANE APLICATE ÎN CONSTRUCȚIA UNEI AULE STUDENȚEȘTI
Lajos IMRE1, Hunor KISS2, Csongor TYIÁK3, Constantin BOZ4
Coordonator ştiinţific: conf. univ. dr. Monica A. P. PURCARU
Rezumat În lucrarea de față se evidențiează importanța calculului matematic în domeniul construcțiilor și al arhitecturii. Matematica și mai alas Geometria a jucat un rol foarte important în materializarea conceptelor inginerești, de aceea este important de a studia noțiuni și aplicații ale acestui domeniu. Lucrarea conține două părți: una practică – o machetă intitulată: „Aulă studențească” și una teoretică – un studiu analitic și diferențial al suprafețelor și al cuadricelor reprezentate pe machetă. Studiul teoretic depășește programa analitică de la disciplina Algebră Liniară, Geometrie Analitică și Diferențială din semestrul I, presupunând continuarea studiului cercetând noi proprietăți a curbelor și suprafețelor. Prin intermediul al acestei lucrări se poate descoperi o relație biunivocă între teorie și aplicații, cele două fiind complementare. Macheta a fost destinată a fi Aulă studențească, deoareace este un simbol al studiului și al studenției, o clădire reprezentativă pentru întreaga universitate. Cuvinte cheie: suprafețe, cuadrice, curbe, machetă, studiu diferențial și analitic.
1. Introducere
La începutul studiului Geometriei la cursul de la disciplina: Algebră Liniară, Geometrie Analitică și Diferențială din semestrul I, au fost prezentate elemente de construcții, a căror arhitectură se bazeză pe conceptele teoretice ale geometriei. Doaman profesor Monica Purcaru a propus prin intermediul acestor cursuri o colaborare între studenții din anul I și III, astfel s-a propus să se realizeze: o machetă de studentul Constantin Boz și un studiu care să îmbină studiul analitic cu cel diferențial pentru suprafețe și curbe în plan, elaborat de Lajos Imre, Hunor Kiss, Csongor Tyiák. Studiul teoretic a început după finalizarea machetei, astfel colectivul a studiat de pe machetă proprietățile a cinci cuadrice și a unei curbe în plan, proprietăți important deoarece reflectă anumite probleme practice, întâlnite în cazul proiectării sau al execuției. Primul lucru important a fost de a alege un sistem de referință fix, față de care putem să studiem din punct de vedere matematic macheta. Reperul
ortonormat R = O, i, j, k a fost ales astfel încât un plan al
triedrului să fie plan de simetrie pentru machetă (yoz), planul (xoy) să fie planul de bază a machetei, iar planul (xoz) să fie planul tangent în punctul A(0;0;29) la con. După stabilirea reperului fix, cu ajutorul programului AutoCAD s-au efectut măsurători pentru determinarea punctelor, distanțelor necesare studiului teoretic.
1 Anul I, Facultatea de Construcţii, Specializarea Construcţii civile industriale şi agricole 2 Anul I, Facultatea de Construcţii, Specializarea Construcţii civile industriale şi agricole 3 Anul I, Facultatea de Construcţii, Specializarea Construcţii civile industriale şi agricole 4 Anul III, Facultatea de Construcţii, Specializarea Căi ferate, drumuri şi poduri
Fig. 1. Aula studențească
97
2. Elipsoidul
În studiul analitic și diferențial al proprietăților acestei cuadrice este nevoie să determinăm ecuația acesteia. Pentru determinarea ecuției generale a cuadricei pornim de la ecuația
canonică a elipsoidului având centrul în originea sistemului de coordonate ales: x”2
9+
y”2
16+
z”2
16− 1 = 0 . Pentru a ajunge la ecuația general a elipsoidului efectuăm prima data o rotație
cu θ = 70°:
(x"
y"
z"
) = (1 0 00 cos θ sin θ0 - sin θ cos θ
) ∙ (x'
y'
z'
)
După acesta o translație, adică translatăm elipsoidul în poziția finală: x′ = x; y′ = y − 10,75; z′ = z − 37,13. Dacă expresiile obținute le înlocuim în ecuația canonică obținem ecuatia generala a elipsoidului: (): 16x2 + 9,47y2 + 9,47z2 − 193,34y − 667,84z + 13294,98 = 0, ecuație ce se va folosi și la studiul cilindrul eliptic.
Aplicații: 1. Să se arate că elipsoidul este o suprafață de tip eliptic. Soluție: Pentru ca proprietatea să fie demonstrată curbura Gauss trebuie să fie pozitivă. Plecăm de la ecuațiile parametrice a elipsoidului: x = 3 sin θ cos φ ; y = 4 sin θ sin φ;
z = 4 cos θ, unde θ ∈ (0; π) și φ ∈ (0; 2π). Curbura lui Gauss este: K = k1 ∙ k2 = NL−M2
EG−F2 , unde k1 , k2
sunt curburile principale ale (). Pentru calculul curburilor avem nevoie de coeficienții
formelor fundamentale: 1 = Edθ2 + Fdθdφ + Gdφ2; E = xθ′ 2
+ yθ′ 2
+ zθ′ 2
= 9 cos 2 θ cos 2 φ + 16 cos 2 θ sin 2 φ + 16 sin 2 θ ; G = xφ
′ 2 + yφ′ 2 + zφ
′ 2 = 9 sin 2 θ sin 2 φ + 16 sin 2 θ cos 2 φ ;
F = xθ′ xφ
′ + yθ′ yφ
′ + zθ′ zφ
′ = 7 sin θ cos θ sin φ cos φ; 2 = Ldθ2 + 2Mdθdφ + Ndφ2
L =−48
a2 ; M = 0; N =−48 sin 2θ
a2 ; K =LN−M2
EG−F2 =(−48)2 sin 2θ
a2b2 > 0
Întradevăr curbura Gauss este pozitivă astfel teorema este demonstrată.
2.Să se calculeze volumul elipsoidului de pe machete.
Soluție: V′ =V
2=
4
3πabc
2=
2
3π ∙ 3 ∙ 4 ∙ 4 = 32 ∙ π = 100,48 cm2
3. Cilindrul eliptic
Pentru studiul acestei cuadricei avem nevoie de ecuația implicită, pe care o determinăm prin generarea suprafeței. Pentru generarea suprafeței avem nevoie de ecuația curbei directoare (C) pe care îl determinăm cu ajutorul punctelor A(0;6;38,5), B(3;9,75;37,14), C(0;13,5;35,77) și de ecuația dreaptei generatoare (d) pe care îl determinăm cu punctele A(0; 6; 38,5), D(0; 3; 29), după care vom urma un algoritm format din trei pași.
(): 16x2 + 9,47y2 + 9,47z2 − 193,34y − 667,84z + 13294,98 = 0 (π): ax + by + cz − 1 = 0 (d): (π1): x = 0 (π2): 2,94y − z + 20,86 = 0
Pasul I. Determinarea dreptelor generatoare: (π1) = x= ;
(π2) = 2,94y − z + 20,86= ;
Pasul II. Determinarea condiției de sprijin: (,)≡
2 + 0,92 − 91,21 + 246 − 0,68 + 16338,27 = 0,
x" = x′
y" = 0,34y′ + 0,94z′
z" = −0,94y′ + 0,34z′
(C):
(,) ∶ ∈ 𝑅∗
∈ 𝑅∗
Fig. 2. Elipsoidul
Fig. 3. Cilindrul
98
unde ∈ R∗ și ∈ R∗.
Pasul III. Determinarea suprafeței conice, ecuația implicită a cilindrului este: ():x2 + 11,3y2 + z2 − 105,6x + 845y − 287,33z − 2xy + 0,7xz − 5,82yz − 4613,54 = 0 Aplicație: 1.Să se determine aria suprafaței utile a cilindrului Ae: Soluție: Ae=h∙ PE, unde PE este perimetrul elipsei () PE = 10,99 cm și h este înălțimea
rezultată din măsurători. S=4,51∙10,99=49,56 cm2
4. Sfera
La studiul acestei cuadrice pornim cu ecuația implicită a sferei: (Σ): x2+(y-3) 2+(z-29) 2 =4 , cu centrul în C(0,3,29) și cu raza 2 cm, rezultată în urma măsurătorilor. Aplicații: 1. Se consideră sfera în reprezentare parametrică: (Σ): x=R∙cosu∙sinv, y= R∙sinu∙sinv, z=R∙cosv. Să se demonstreze următoarea proprietate: cele două forme fundamentale pentru sferă sunt proporționale. Solutie: Pentru a demonstra proprietatea calculăm coeficienții formelor fundamentale: 1 = Edθ2 + Fdθdφ + Gdφ2; E= 4sin2 v, F= 0, G= 4. 2 = Ldθ2 + 2Mdθdφ + Ndφ2, L= -2 sin2 v, M=0, N= -2. În urma calculelor rezultă că pe sferă au loc relațiile: 1 = 4 (sin2 v du2 + dv2), 2 =-2(sin2 v
+du2 + dv2). Dacă se face raportul între cele două forme fundamentale, se obține: φ1/φ2=-R. Așadar, pe sferă cele două forme fundamentale sunt proporționale, astfel teorema este demonstrată. 2. Să se arate că toate punctele sferei sunt puncte ombilicale.
Soluție: Un punct M al sferei în care au loc relațiile L
E =
M
F =
N
G =a se numește
punct ombilical al suprafeței (Σ). L
E = −
1
2 ,
M
F =
0
0 ,
N
G = −
1
2 a =
1
2. Întradevăr
toate punctele de pe sferă sunt ombilicale, astfel teorema este demonstrată. 3. Să se calculeze suprafața utilă a sferei: Soluție: A= 4 R2 =
4∙3,14∙22= 16∙3,14= 50,24 cm2
5. Conul
În scopul determinării ecuației conului în vederea studiului proprietăților sale, se va genera această suprafață. Pentru acesta trebuie să determinăm coordonatele vârfului V: (π1): x=0, (π2): y-
3=0, (π3): z-19=0; și ecuațiile curbei directoare: (C): x2+(y-3) 2+(z-29) 2 =9, z-29=0. Pentru determinarea ecuației suprafeței conice urmăm un algoritm format din trei pași: Pasul I. Determinarea dreptelor generatoare: (,): x= ∙(z-19), y-3= ∙(z-19); ∈ 𝑅∗, ∈ 𝑅∗
Pasul II. Determinarea condiției de sprijin: (,) ≡ 100 ∙ 2 + 100 ∙ 2 − 9=0; ∈ 𝑅∗, ∈ 𝑅∗ Pasul III. Determinarea suprafeței conice: (): 100 ∙ x2 + 100 ∙ (y − 3)2 − 9 ∙ (z − 19)2 = 0
Aplicații: 1. Să se calculeze volumul conului. Soluție: V= ( R2h)/3 =
(3,14∙32∙10,2)/3= 96,084 cm3 2. Să se calculeze suprafața conului. Soluție: A= πR · G, unde G este lungimea generatorului: G=d(A,V), unde A(0,0,29) și V(0,3,19) G=√9 + 100
2= 10,44 cm
A= 3,14∙ 3 ∙ 10,44 = 98,35 cm2
Fig. 4. Sfera
Fig. 5. Conul
Fig. 6. Hiperboloidul cu o
pânză
99
5. Hiperboloidul cu o pânză
Pentru studiul hiperboloidului cu o pânză determinăm ecuația generală a acesteia. Pentru acesta trebuie să efectuăm o translație. Pornim cu ecuația canonică a hiperboloidului cu o
pânză: (H1): x′2
a2 +y′2
b2 −z′2
c2 − 1 = 0. După efectuarea translației punem condiția ca punctele
A(0;13,51;11,7), B(17;6;11,7), C(0;10,38;15,6) ∈ (H1). Astfel ecuația implicită a
hiperboloidului cu o pânză: (H1):(x−10)2
102,21+
(y−10)2
7,18−
(z−15)2
7,56− 1 = 0
Aplicație: 1.Deoarece (H1) este o cuadrică dublu riglată să se calculeze generatoarele rectilinii ale cuadricei, conținute în palnul: (π): x − 3y − z + 2 = 0
Soluție: Pornim cu ecuația: (x−10)2
102,21−
(z−15)2
7,56= 1 −
(y−10)2
7,18. De unde determinăm familiile de
drepte de pe suprafața cuadricei: (∆ )∈R∗ și (∆ )∈R∗
x−10
10,11+
z−15
2,68= ∙ (1 +
y−10
2,75)
x−10
10,11−
z−15
2,68=
1
∙ (1 −
y−10
2,75) (1)
(π): x − 3y − z + 2 = 0
x−10
10,11+
z−15
2,68= ∙ (1 −
y−10
2,75)
x−10
10,11−
z−15
2,68=
1
∙ (1 +
y−10
2,75) (2)
(π): x − 3y − z + 2 = 0
6. Astroida
Astroida este o hipocicloidă la care raportul dintre raza cercului director și raza cercului
mobil este 4. În urma măsurătorilor am determinat R=23 cm și r=5,7 cm. R
r=
23
5,7≅ 4
Aplicație: 1.Să se calculeze lungimea arcului de astroidă. Soluție: În urma măsurătorilor s-au determinat cele două puncte între care se calculează lungimea arcului de curbă: A(9,94;6,32) și B(-9,94;6,32). În acest scop se pornește de la ecuația parametrică a astroidei: x = 22,8 cos 3φ; y = 22,8sin 3φ, unde φ ∈ (0; 2𝜋).
φB = 139,31°; φA = 40,69°. LAB =
|∫ √x(φ) 2 + y(φ) 22φB
φAdφ| = |∫ 11,4 ∙ 3 ∙ sin 2φ
139,31°
40,69° dφ| = 39,33 cm
În urma acestui studiu studenții autori au ajuns la concluzia că există întradevăr o legătură între teorie și aplicații; concepte pe care se bazează un inginer constructor. Un nou pas în această cercetare poate să fie continuarea studiului concentrându-se și pe alte proprietăți ale suprafețelor și curbelor respective, pe un studiu de material sau calcul de rezistență, etc.
Bibliografie 1. Irinel Radomir, Monica Purcaru, Andreea Fulga, (2009). Matematici superioare pentru
ingineri vol I. și II. Brașov: Editura Universității Transilvania. 2. Aurel Ioanoviciu, (1970). Culegere de probleme de Geometrie Analitică și Diferențială.
București: Editura Didactică și Pedagogică. 3. Emil Stoica, Monica Purcaru, Nicoleta Brînzei, (2008). Linear Algebra Analytic Geometry
Differential Geometry. Brașov: Editura Universității Transilvania.
∆ :
∆1:
∆2:
Fig. 7. Astroida
∆ :
Unde (1); (2) reprezintă două sisteme cu trei ecuații de
unde se determină , ∈ R∗ punând condiția ca
determinantul sistemului să fie 0.
7,37x+76,4y+27,8z-1331,18=0
7,37x-9,54y-27,8z+429,12=0
7,37x-16,47y+27,8z-309,5=0
7,37x+44,26y-27,8z+1084,9=0
100
MODELUL ŞI ANALIZA STATICĂ A UNUI ARC DIN BOLŢARI
Ioana AVĂTĂJI1, Andrei RĂCĂŞAN2, Ana-Maria TOANCHINĂ3
Coordonator ştiinţific: conf. dr. ing. Adam DÓSA
Rezumat În această lucrare se pezintă studiul unui model de arc din bolţari. Elementele modelului sunt confecţionate din lemn şi au formă trapezoidală cu dimensiuni identice, astfel încât axa arcului rezultat se înscrie într-un arc de cerc. Starea de eforturi din arc este caracterizată prin curba de presiune. Arcul are o comportare avantajoasă sub toate încărcările, pentru care forma curbei de presiune este apropiată de forma axei arcului.
Cuvinte cheie: arc încastrat, bolţari, curbă de presiune.
1. Introducere Arcele sunt bare curbe plane la care încărcările acţionează spre centrul de curbură. Sub efectul încărcărilor din exploatare eforturile din arc sunt preponderent de compresiune, iar excentricitatea forţei axiale din fiecare secţiune se limitează prin proiectarea formei arcului. Acest lucru permite folosirea unor materiale, care au rezistenţă redusă la întindere, cum ar fi betonul şi zidăria din cărămidă sau blocuri de piatră. Prin forma şi sistemul de rezemare rezultă reacţiuni, care au componente orizontale importante (împingeri) chiar şi în cazul încărcărilor verticale [1], [2]. „Arcele sunt două slăbiciuni, care, sprijinindu-se unul de altul, devin o forţă.” (Leonardo da Vinci)
2. Descrierea modelului de arc
Modelul de arc este alcătuit din 21 de elemente trapezoidale identice din lemn. Rezemarea arcului este asigurată cu ajutorul unor piese, care permit preluarea împingerii (fig.1). Elementele geometrice şi modul de încărcare rezultă din figura 2.
3. Comportarea arcului sub acţiunea încărcărilor Calculul modelului de arc s-a făcut prin folosirea unui program de calcul prin metoda matriceală a deplasărilor. Forma curbă s-a aproximat printr-o linie poligonală din bare drepte. S-a adoptat schema de arc dublu încastrat. Din calcule au rezultat forţele axiale, forţele tăietoare şi momentele încovoietoare din fiecare secţiune.
Din cauza formei, în cazul încărcărilor distribuite, arcul este solicitat preponderent la compresiune. Momentele încovoietoare şi forţele tăietoare sunt relativ mici. Dacă momentul este diferit de zero, forţa axială acţionează excentric pe secţiune. e=M/N
1 Anul II, Facultatea de Construcţii, Specializarea CCIA, E-mail: [email protected] 2 Anul II, Facultatea de Construcţii, Specializarea CCIA, E-mail: [email protected] 3 Anul II, Facultatea de Construcţii, Specializarea CCIA, E-mail: [email protected]
101
Prin reprezentarea grafică a punctelor de aplicaţie a rezultantei tensiunilor normale din fiecare secţiune, rezultă curba de presiune. Dacă curba de presiune se găseşte în limitele sâmburelui central al secţiunii (care se găseşte în treimea mijlocie a înălţimii secţiunii dreptunghiulare), toate tensiunile normale sunt de compresiune. Arcul alcătuit din bolţari, sau din materiale, care nu rezistă la întindere, poate prelua numai încărcări, pentru care curba de presiune se găseşte strict în interiorul secţiunilor trensversale, iar tensiunea maximă de compresiune nu depăşeşte valoarea de rupere.
Fig. 1. Modelul de arc
Fig. 2. Modelul de arc - detalii (mm)
S-au analizat trei cazuri de încărcare: A. Încărcarea cu greutatea proprie; B. O încărcare simetrică cu ajutorul a două elemente de lemn C. O încărcare nesimetrică cu ajutorul unui singur element din lemn. În figurile 3., 4. şi 5. sunt prezentate curbele de presiune rezultate. Se poate observa, că în
cazul încărcării nesimetrice, curba de presiune nu se mai află în interiorul secţiunii din dreptul încărcării. Momentul încovoietor corespunzător acestei încărcări nu mai poate fi preluat de arcul format din bolţari. Rosturile dintre bolţari se deschid şi arcul se prăbuşeşte. Aşa cum se poate vedea în înregistrarea https://youtu.be/5n1dyGKsji0, deşi arcul este descărcat, încărcarea rămasă fiind nesimetrică, ea nu mai poate fi preluată.
102
Fig. 3. Curba de presiune pentru arcul încărcat cu greutatea proprie
Fig. 4. Curba de presiune pentru arcul încărcat cu greutatea proprie şi două încărcări simetrice
Fig. 5. Curba de presiune pentru arcul încărcat cu greutatea proprie şi o încărcare nesimetrică
4. Concluzii
Arcul se comportă avantajos pentru anumite încărcări, dar încărcările neuniforme pot fi periculoase, prin apariţia momentelor încovoietoare, care nu pot fi preluate în bune condiţii.
Bibliografie 1. Alexandru Gheorghiu, A. (1974). Statica, stabilitatea şi dinamica construcţiilor, Ediţia a II-a,
Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, pp. 81-100, 344-370. 2. Cătărig, A. ş.a. (2001). Statica construcţiilor, Matrix Rom, Bucureşti. pp. 90-115.
103
CURBE TEHNICE ȘI CUADRICE APLICATE ÎN REALIZAREA UNEI GĂRI
Sós ELŐD1, Ioniță BARNABÁS2, Constantin Adrian BOZ3
Coordonator ştiinţific: conf. univ. dr. Monica A.P. PURCARU
Rezumat În cursurile ALGAD din semestrul întâi doamna profesoară ne-a invitat ca să participăm la această sesiune de comunicări științifice întrun proiect interesant și creativ. Informațiile noi dobândite referitoare la cuadrice și la curbele plane și în spațiu, le-am aplicat în cazul machetei realizate. Pe aceasta se văd accentuate prezența unor curbe și cuadrice. Le-am studiat din punct de vedere analitic și diferențial. Am ales un sistem de referințiă favorabil, am pus originea pe mijlocul acesteia, astfel încât planul yOz să fie planul de simetrie al machetei. Pentru cuadricele am definit ecuațiile generale și parametrice. Plecând de la ecuațiile canonice ale acestora le-am studiat proprietățile lor. Cu ajutorul ecuațiilor parametrice stabilite de noi, am determinat pentru cuadricele prima formă fundamentală. Pornind de la prima formă fundamentală, am calculat unghiul dintre două curbe, care se intersectează, și sunt conținute pe suprafața hiperboloidului cu o pânză. Am determinat pe suprafața elipsoidului, lungimea unui arc de curbă. Am determinat a doua formă fundamentală.. Cu ajutorul acestor forme fundamentale am calculat curbura normală, curburile principale și curbura Gauss pentru cazul machetei noastre. Am studiat Lănțișorul, și Elice cilindrică, la ambele curbe am calculat lungimea lor corespunzătoare machetei. Cuvinte cheie: gară, machetă, curbe, cuadrice, studiu analitic, studiu diferențial.
1. Hiperboloidul cu 0 pânză
𝑥2
𝑎2 +
𝑦2
𝑏2−
𝑧2
𝑐2− 1 = 0
Ecuaţia canonică: unde a >=0, b >=0, c >=0. Din punctele D (33, 15, 0) şi E (14,9, 12,5, 0) ⇒ 152
𝑏2 −332
𝑎2 = 1
152
𝑐2−
332
𝑎2= 1
a = 41,811 b=11,7747 Generatoare rectilinii:
𝑦2
𝑏2−
𝑥2
𝑎2= 1 −
𝑧2
𝑐2
1 Anul I, Facultatea de Construcții, Specializarea Căi ferate, Drumuri și Poduri 2 Anul I, Facultatea de Construcții, Specializarea Căi ferate, Drumuri și Poduri 3 Anul III, Facultatea de Construcții, Specializarea Căi ferate, Drumuri și Poduri
b=c
104
(Δλ):
𝑦
𝑏−
𝑥
𝑎= 𝜆(1 −
𝑧
𝑐)
𝜆 (𝑦
𝑏+
𝑥
𝑎) = 1 +
𝑧
𝑐
(Δµ):
𝑦
𝑏−
𝑥
𝑎= µ(1 +
𝑧
𝑐)
µ (𝑦
𝑏+
𝑥
𝑎) = 1 −
𝑧
𝑐
Prima formă fundamentală:
𝐸 = 𝑢 · 𝑢 𝐹 = 𝑢 · 𝑣 𝐺 = 𝑣 · 𝑣
ɸ = 𝐸𝑑𝑢2 + 2𝐹𝑑𝑢𝑑𝑣 + 𝐺𝑑𝑣2 H1= 𝑥 = 𝑎 sh𝑢 𝑦 = 𝑏 ch𝑢 cos𝑣 𝑧 = 𝑐 ch𝑣 sin𝑣
(𝑢, 𝑣) = (𝑎 𝑠ℎ𝑢)𝑖 + (𝑏 𝑐ℎ𝑢 𝑐𝑜𝑠𝑣)𝑗 + (𝑏 𝑐ℎ𝑢 𝑠𝑖𝑛𝑣)𝑢′ = 𝑎 𝑐ℎ𝑢 + 𝑏 𝑐𝑜𝑠𝑣 𝑠ℎ𝑢 𝑗 +
𝑏 𝑠𝑖𝑛𝑣 𝑠ℎ𝑢 𝑣′ = 0 𝑖 − 𝑏 𝑠𝑖𝑛𝑣 𝑐ℎ𝑢 𝑗 + 𝑏 𝑐𝑜𝑠𝑣 𝑐ℎ𝑢
𝐸 = 𝑎²𝑐ℎ²𝑢 + 𝑏²𝑐𝑜𝑠²𝑣 𝑠ℎ² a²ch²u + b²sh²u F = 0 G = b²ch²u ɸ = (a²ch² + b²sh²u) du² + b²ch²u dv²
Unghiul dintre două curbe:
H1= 𝑥 = 𝑎 sh𝑢 𝑦 = 𝑏 ch𝑢 cos𝑣 𝑧 = 𝑐 ch𝑣 sin𝑣
ɸ = (a²ch² + b²sh²u) du² + b²ch²u dv²
(Γ1): v = u+1 ⇒ dv = du (Γ2): v = 3-u ⇒ dv = -du
cos 𝛼 =𝐸𝑑𝑢𝛿𝑢 + 𝐹(𝑑𝑢𝛿𝑣 + 𝑑𝑣𝛿𝑢) + 𝐺𝑑𝑣𝛿𝑣
√𝐸𝑑𝑢² + 2𝐹𝑑𝑢𝑑𝑣 + 𝐺𝑑𝑣² √𝐸𝛿𝑢² + 2𝐹𝛿𝑢𝛿𝑣 + 𝐺𝛿𝑣²cos 𝛼
=a²ch²u − b²
ch2u(a2 + b2) + b²sh²u
Înlocuim a = 41,811 şi b = 11,775
cos 𝛼 =178,16𝑐ℎ²𝑢−138,65
1886,81𝑐ℎ²𝑢+138,65𝑠ℎ²𝑢
A doua forma fundamentală: Φ2=Ldu2+2Mdudv+Ndv2, unde L=n*ru” M=n*ruv' N=n*rv”
Curbura normală:
Curburile principale:
Curbura Gauss, curbura medie
105
2. Elipsoidul
Ecuaţia canocină:
𝑥2
𝑎2 +
𝑦2
𝑏2 +𝑧2
𝑐2 − 1 = 0Intersecţiile elipsoidului cu planele de coordonate sunt elipse şi
anume:
𝑥2
𝑎2 +𝑦2
𝑏2 = 1
𝑧 = 0 ;
𝑦2
𝑏2 +𝑧2
𝑐2 = 1
𝑥 = 0 ;
𝑥2
𝑎2 +𝑧2
𝑐2 = 1
𝑦 = 0;
În punctul A (25, 0, 0) 252
𝑎2 +02
𝑏2 = 1 a²=25² a=25
În punctul B (0, 16, 0)
162
𝑏2 +02
𝑐2 = 1 b² = 16² b =16
În punctul C (0, 0, 16) 02
𝑎2 +162
𝑐2 = 1 c² = 16² c = 16
𝑥2
625 +
𝑦2
256+
𝑧2
256− 1 = 0
O reprezentare parametrică a elipsoidului se obţine de forma:
H1= 𝑥 = 𝑎 cos𝑢 sin𝑣𝑦 = 𝑏 sin𝑢 sin𝑣𝑧 = 𝑐 cos𝑣
, unde u [0, 2𝜋] şi v = [−𝜋
2,
𝜋
2]
Prima formă fundamentală:
Lungimea arcului de curbă: Fie A(t=1) și B(t=2) H1: x=a cosu sinv y=b sinu sinv z=b cosv ; (Γ): u=0, v=1, v=2 Φ1=sin2v(a2sin2u+b2cos2u)du2+0,5sin2v sin2u(b2-a2) dudv +a2cos2v cos2u+b2cos2vsin2u+b2sin2udv2
A doua forma fundamentală:
106
Curbura normală:
Curburile principale: (Gk-N)(Ek-L)-F2k2=0 Curbura Gauss, curbura medie:
3. Lănțișorul
Ecuația: y = ch x Reprezentare parametrică: x(t)=t y(t)=ch(t) În cazul nostru: y = ch z z(t)=t y(t)=ch(t) P punctul minim al curbei: P(z,y): (12,7;0) Q o extremitate a curbei: Q(z,y): (17,2;12,5) Notăm cu Sn lungimea arcului PQ, cu L lungimea totală a arcului: L=2* Sn
4. Elicea cilindrică
Reprezentare parametrică: c(t)=(asin(t),acos(t),bt), unde a,b > 0 Lungimea arcului de curba este dată de formula:
Bibliografie
1. Emil Stoica, Monica A.P. Purcaru, Nicoleta Brînzei, (2008). Linear Algebra, Analytic Geometry, Differenial Geometry, Brașov: Editura Universității ”Transilvania”.
107
2. Irinel Radomir, Monica A. P. Purcaru, Andreea Fulga (2009). Matematici superioare pentru ingineri. Vol. 1, Brasov: Editura Universitatii „Transilvania”.
3. Irinel Radomir, Monica A. P. Purcaru, Andreea Fulga (2009). Matematici superioare pentru ingineri. Vol. 2, Brasov: Editura Universitatii „Transilvania”.
4. Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, (1994). Culegere de probleme de algebră lineară, geometrie analitică, diferențială și ecuații diferențiale, Editura ALL București.
5. C. Ionescu-Bujor, O. Sacter, (1963). Exerciții și probleme de geometrie analitică și diferențială vol.2 , Editura didactică și pedagogică București.
6. Ion D. Teodorescu, (1967). Geometrie analitică și elemente de algebră liniară. Culegere de probleme, Editura didactică și pedagogică București.
108
PROIECTAREA, IMPLEMENTAREA ŞI TESTAREA SISTEMULUI DE ORIENTARE PV DE TIP PSEUDO-
AZIMUTAL
Bogdan-Cosmin SÎNESCU1
Coordonatori ştiinţifici: prof. dr. ing. Ion VIŞA, șef lucr. dr. ing. Macedon Dumitru MOLDOVAN
Rezumat Cantitatea de energie electrică produsă de sistemele fotovoltaice poate fi majorată utilizând un sistem de orientare a modulelor fotovoltaice în funcție de poziția aparentă a soarelui pe bolta cerească. Orientarea modulelor fotovoltaice poate crește cantitatea de energie solară captată cu valori cuprinse între 20-45%, gradul maxim de captare fiind obținut atunci când radiația solară este tot timpul perpendiculară pe suprafața modulului fotovoltaic. În lucrare sunt prezentate etapele de proiectare, implementare și testare a unui sistem de orientare biaxial de tip pseudo-azimutal prin intermediul căruia se poate atinge o eficiență de captare de 98,59%.
Cuvinte cheie: Sisteme fotovoltaice, energie solară, eficienţa de captare, program de orientare.
1. Intoducere
Energia electrică produsă de sistemele fotovoltaice depinde de cantitatea de energie solară pe care acestea o primesc. Pentru a asigura o eficienţă de captare cât mai mai mare a radiaţiei solare directe, sunt necesare sisteme de orientare care să modifice periodic poziția modulelor fotovoltaice astfel încât razele soarelui să cadă perpendicular pe suprafaţa lor [1]. In cazul sistemelor de orientare de tip pseudo-azimutal, derivate din sistemele azimutale, dar având axa diurnă poziționată pe orizontală (şi nu verticală, ca la sistemul azimutal) cantitatea de energie solară captată poate fi majorată cu valori cuprinse între 20-45% față de un sistem fotovoltaic fix [2]. Această majorare depinde de modul în care sistemul de orienatre asigură urmărirea poziției aparente a soarelui pe bolta cerească, poziție caracterizată prin unghiul solar de elevație (ρ) și unghiul solar diurn (ε) care se calculează conform modelului Meliss [3] cu relațiile 1 și respectiv 2.
𝜌 = arcsin (𝑐𝑜𝑠𝛿 ∗ 𝑐𝑜𝑠𝜔 ∗ 𝑠𝑖𝑛𝜑 − 𝑠𝑖𝑛𝛿 ∗ 𝑐𝑜𝑠𝜑) (1)
휀 = arccos (𝑐𝑜𝑠𝛿∗𝑐𝑜𝑠𝜔∗𝑐𝑜𝑠𝜑+𝑠𝑖𝑛𝛿∗𝑠𝑖𝑛𝜑
𝑐𝑜𝑠𝜌) ∗ sin 𝜔
(2) în care φ este latitudinea locației (pentru Brașov φ = 45,65°), iar unghiul orar 𝜔 şi unghiul de declinație 𝛿 se calculează cu relațiile 3 și respectiv 4 în funcție de timpul solar (ts) și de numărul zilei din an (N) [3]. 𝜔 = 15° ∗ (12 − 𝑡𝑠)
(3)
𝛿 = 23.45°∗360°∗(𝑁−80)
365
(4)
1 Anul II Master, Facultatea de Design de Produs si Mediu, Specializarea Design de Produs pentru Dezvoltare Durabilă şi Protecţia Mediului, E-mail: [email protected]
109
Utilizând relaţiile de calcul (1 şi 2) se obțin valorile extreme ale unghiurilor solare pseudo-azimutale (Fig.1) pentru solstiţiul de iarnă (21 decembrie), respectiv solstiţiul de vară (21 iunie).
a) b)
Fig. 1. Valorile extreme ale unghiurilor solare pseudo-azimutale: de elevație - ρ (a) şi diurn - ε (b)
2. Proiectarea mecanismelor de acţionare pentru mișcarea diurnă și de elevație
Pentru urmărirea poziției aparente a soarelui pe bolta cerească sunt necesare două mecanisme independente pentu a căror acționare se vor utiliza actuatoare electrice Insolis 2 (cursă = 600 mm). Se pune problema poziționării actuatoarelor astfel încât mecanismele să permită realizarea cursele unghiulare necesare. Mecanismul de elevație ar trebui să realizeze (conform figurii 1a) o cursă unghiulară totală de 108° (între -40° corespunzătoare răsăritului și apusului soarelui la solstițiul de vară și +68° corespunzătoare elevației maxime a soarelui la prânz la solstițiul de iarnă). Din considerente constructive această cursă se limitează la -20° (dimineața și seara apar probleme de umbrire) și se va extinde până la +90° (pentru a simula instalarea pe fațade) (Fig. 2a). Mecanismul diurn (Fig. 2b) ar trebui să realizeze o cursă unghiulară de 180° (±90° corespunzătoare răsăritului și apusului soarelui, indiferent de sezon) însă din cauza tipului de mecanism această cursă este limitată la 120° pentru a respecta valorile admisibile ale unghiului de presiune la capetele de cursă.
a) b)
Fig. 2. Poziţiile minime şi maxime ale actuatorului elevaţie (a) şi cel de diurn (b)
3. Modelare 3D a sistemului de orientare pseudo-azimutal
Modelarea 3D a sistemului de orientare pseudo-azimutal (Fig. 3 a) s-a realizat utilizând soft-ul PTC CREO 2.0. Cu ajutorul acestui soft s-a definitivat poziţionarea celor două actuatoare,
-60
-40
-20
0
20
40
60
80
4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
Un
gh
i e
lev
ati
e [
°]
Timp solar [h]
ρ - 21-…ρ - 21-…
-100
-50
0
50
100
4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
Un
gh
i d
iurn
[°]
Timp solar [h]
ε - 21-Iunε - 21-Dec
EST VEST
SUD NORD
D
PV
110
realizarea elementelor componente pentru prinderile acestora(Fig. 3 b), cât si simularea mişcării sistemului în poziţiile extreme pentru a determina funcţionalitatea acestuia.
a) b)
Fig. 3. Modelare 3D sistem de orientare pseudo-azimutal(a) şi elementele de prindere ale actuatoarelor(b)
4. Implementare
Sistemul de orientare pseudo-azimutal este implementat (Fig. 4 a) pe terasa Laboratorului L7 din cadrul Institutul de Cercetare Dezvoltare Inovare Produse High tech pentru Dezvoltare Durabilă al Universității Transilvania din Brașov. Elementele de prindere pentru cele două actuatoare au fost achiziţionate/realizate, cu ajutorul acestora s-au instalat cele două actuatoare (Fig. 4 b).
a) b) c)
Fig. 4. Sistemul de orientare pseudo-azimutal (a), mecanism de elevați (b) și mecanism diurn (c)
5. Testare experimentală
Pentru testarea eficienței de captare a acestui sistem de orientare pseudo-azimutal, s-a realizat un program de orientare în paşi pentru a urmări poziţia aparentă a soarelui pentru ziua de 21-Iunie (Fig. 5 a), unde ε şi ρ sunt unghiurile solare, iar εn şi ρn sunt unghiurile realizate de sistemul de orientare. Din punct de vedere teoretic acest sistem de orientare are o eficienţă de captare a radiaţiei globale de 98,59% așa cum rezultă și din figura 5b în care G este radiaţia solară globală disponibilă în condiţii de cer senin, Gn este radiaţia solară globală
111
captată de modulele fotovoltaice iar P este puterea specifică generată de modulele fotovoltaice. În continuare, se va măsura puterea electrică a modulelor fotovoltaice și se va compara cu cea teoretică.
a) b)
Fig. 5. Variația unghiurilor solare de orientare ε (a) şi ρ (b) în sistem pseudo-azimutal
6. Concluzii
În vederea creşterii eficienţei de captare a radiaţiei solare se propune implementarea unui sistem de orientare bi-axial pseudo-azimutal. Mecanismul de elevație și mecanismul diurn proiectate asigura cursele unghiulare necesare orientării modulelor fotovoltaice pentru a capta o cât mai mare cantitate din energia solară disponibilă. Acest sistem va funcţiona dupa un program de orientare în funcţie de sezon. Din punct de vedere teoretic acest sistem are o eficienţă de captare a radiaţiei globale de 98,59%. prin testări experimentale se va urmări validarea simulărilor numerice realizate pe baza modelului matematic folosit. Bibliografie
1. Visa I., Sustainable Energy in the Built Environment-Steps Towards nZEB, Springer, Brasov, 2014.
2. Visa I., Jaliu C., Duta A., Neagoe, Comsit M., Ciobanu D., Moldovan M., Burduhos B., Saulescu R., The Role of Mechanisms in Sustainable Energy Systems, Transilvania University Publishing House, 2015.
3. Meliss M., Regenerative Energie-Quellen Praktikum,, Springer, Berlin, 1997.
-150
-100
-50
0
50
100
150
4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
Un
gh
i e
lev
ati
e/
diu
rn [
°]
Timp solar [h]
21.06.2016
ρρnε
0
200
400
600
800
1000
1200
4 5 6 7 8 9 1011121314151617181920R
ad
iați
e s
ola
ră g
lob
ală
și
pu
tere
a e
lect
rică
sp
eci
fică
[W
/m
2]
Timp solar [h]
21.06.2016
G
Gn
112
PROIECTAREA ȘI REALIZAREA UNUI MANIPULATOR PENTRU CĂRUCIOARELE
PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI
Lidia BIZU1
Coordonator ştiinţific: șef. lucr. dr. ing. Corneliu DRUGĂ, dr. ing. Ionel ȘERBAN
Rezumat Lucrearea de licență la care se face referire tratează o soluție care vine în întâmpinarea persoanelor care se confruntă cu probleme sau dizabilități motorii dar care totuși, dispun de un automobil special adaptat nevoilor acestora. Am pornit de la ideea de a le oferii atât acestor persoane independență cât și libertate persoanelor care sunt responsabile de ele, astfel punând în echilibru nevoia acestora de independență cât și nevoia de libertate a responsabililor acestora. Rezultatul cercetării este un dispozitiv la un preț accesibil persoanelor cu un venit limitat.
Cuvinte cheie: manipulator, persoane cu dizabilități, independență, libertate.
1. Introducere Există mai multe modele de de manipulatoare. Unele sunt destinate transportării căruciorului cu rotile în portbagajul mașinii, altele pentru a fi depozitat pe mașină sau altele care sunt introduse în mașină pe locul din spatele șoferului cu ajutorul unui braț mecanic sau pneumatic. Voi prezenta mai jos câteva modele existente.
1. ROBOT 201 Acest mecanism dispune de un braț metalic care iese din portbagaj. La capătul brațului are atașat un suport în formă de C care oferă mai multă stabilitate și siguranță în timpul transportării căruciorului. Este ușor de folosit și nu produce nici o modificare la structura exterioară a mașinii. Poate fi modificat și adaptat de la o mașină la alta atâta timp cât spațiul necesar pentru instalare este suficient. Acest lucru prezintă un dezavantaj ne fiind compatibil pentru mașinile mici.
2. SPEEDY LIFT Acest sistem are un design compact și ocupă foarte puțin spațiu. Dezavantajul major este necesitatea unei uși culisante iar mașina trebuie să fie minivan.
3. SDL Chair Topper Sistemul este 100% automatizat. Atât ridicarea cât și introducerea în carcasă nu sacrifică spațiul din interiorul mașinii. Cântărește 55 kg fiind confecționat din fibră de sticlă iar cutia poate fi montată pe aproape fiecare mașină. Greutatea maxima trebuie să fie 75 kg. În acest caz, căruciorul trebuie să aibă maximă 15 kg.
1 Anul IV, Facultatea de Design de Produs și Mediu, Specializarea Inginerie medicală, E-mail: [email protected]
113
2. Proiectarea dispozitivului de manipulat În urma cercetării realizate, am dorit să realizez un astfel de manipulator având ca obiective următoarele:
- proiectarea și realizarea unui manipulator pentru persoanele cu dizabilități care dispun de un autoturism special destinat problemelor cu care se confruntă.
- utilizarea de materiale reciclabile astfel în cât costurile să fie cât mai scăzute iar manipulatorul să fie accesibil și persoanelor cu un venit mai scăzut.
Nu în ultimul rând, acest manipulator răspunde nu doar nevoii persoanei cu dizabilități care beneficiază de un preț accesibil ci și pe plan social, utilizând materiale reciclabile aducând și contribuție socială.
Am pornit de la următoarele componente care pe parcurs au fost modificate în funcție de nevoile întâmpinate:
- o centură de siguranță de la o mașină dusă la fier vechi
Fig. 1. Centură de siguranță simplificată
- 2 motoare pas cu pas găsite la fier vechi
Fig. 2. Motoare pas cu pas
- o placă de comandă cu telecomandă
Fig. 3. Placă de comandă formată din patru relee
114
- un suport de prindere de schiuri - un cadru de aparat de forță achiziționat de la fier vechi.
Fig. 4.Cadru de la un aparat de forță
- 2 micro-întrerupătoare.
Fig. 5. Micro-întrerupătoare
După adaptarea componentelor la mărimile dorite, am reușit să le asamblez putând asfel face o simulare. 3. Concluzii Realizarea acestui proiect atrage după sine răspunsul la o nevoie sesizată la nivel personal și social și vine în întâmpinarea acestora. Manipulatorul prezentat în lucrarea de licență este realizat din materiale reciclabile ceea ce înseamnă costuri mici și optimizate. Astfel achiziționarea acestuia poate fi accesibilă oricărei persoane care suferă de diverse dizabilități motorii dar care totuși are la dispozitie o mașină adaptată nevoilor sale speciale. Materialele folosite fiind reciclabile, permit adaptarea lor la nevoile noastre de realizare a dispozitivului și tot o dată răspund unei nevoi/cauze sociale care o reprezintă deșeurile care pe zi ce trece devine o problemă tot mai amplă a societății.
115
Fig. 6. Manipulatorul Img. 1. Vedere laterală față; Img. 2. Vedere de sus; Img. 3. Vedere laterală spate
Un alt avantaj pe care acest proiect îl are, este acela de a putea fi adaptat la aproape orice tip de mașină - de la un smart la un SUV fără a fi nevoie de modificarea structurii acestuia tocmai datorită suportului de prindere reglabil și ușor de utilizat. Structura acestui manipulator este simplă, fiabilă și rezistentă dar care totuși lasă loc de unele îmbunătățiri și care în același timp poate fi customizat în funcție de nevoile specifice ale fiecărui individ în parte. Webografie
1. Wheelchair load system Robot 201. http://nl.sunrisemobility.eu/media/165301/Brosjyre-Robot-201.pdf, accesat în data de 19.06.2016.
2. Adapt Solutions SPEEDY-LIFT for Simplified Wheelchair Transfer. http://www.mobilityworks.com/seating-solutions/adapt-speedy-lift.php, accesat în data de 12.06.2016.
3. Chair Topper - Rooftop wheelchair storage. http://www.steeringdevelopments.co.uk/products/getting-my-wheelchair-in-and-out-of-my-vehicle/chair-topper-rooftop-wheelchair-storage, accesat în data de 10.06.2016.
116
ESHOP – SISTEM EFICIENT DE RECOMANDARE
Rareş SMEU1
Coordonator ştiinţific: asist. univ. drd. Alexandra BĂICOIANU
Rezumat eShop – sistem eficient de recomandare are ca scop oferirea de recomandări de produse pe baza informaților colectate de la alți clienți. Prin intermediul tehnologiei Spring XD, sistemul se integrează cu un sistem extern prin diferite metode (conexiune la baza de date, transfer de fișiere FTTP, prin comunicare REST, etc) și preia datele de intrare pentru sistemul de recomandare. Aceste date sunt introduse în sistemul de fișiere Hadoop și prelucrate concurent într-un cluster de noduri. Datorită clusterului de noduri, sistemul scalează și suportă date foarte mari. După prelucrarea datelor, acestea sunt puse la dispoziție clientului cu ajutorul tehnologiei Spring XD care le poate folosi pentru a determina similaritatea dintre datele trimise.
Cuvinte cheie: recomandări, scalabil, Hadoop
1. Sistem eficient de recomandare Sistemul ce va fi prezentat are ca scop determinarea de recomandări de produse, în funcție de ce au cumpărat oamenii în trecut. Acest sistem nu este destinat numai produselor, el determinând recomandări pentru orice fel de date introduse, cu condiția ca acestea sa aibă sens. În crearea acestui sistem, s-a avut in vedere modul de folosință, având ca și scop o ușoara integrare cu orice sistem deja existent. Sistemul ce va fi integrat cu această soluție trebuie sa aibă de efectuat modificări minore astfel încât să poată expună/importa datele necesare. Prin efectuarea integrării, sistemul nu trebuie să fie afectat major din punct de vedere al performanței.
2. Soluția
Soluția trebuie să fie ușor de integrat cu orice sistem, de aceea s-a optat pentru folosirea tehnologiei Spring XD. Spring XD este un sistem distribuit și extensibil pentru prelucrarea datelor foarte mari, oferind analize în timp real, procesarea unei serii de comenzi fără nici o intervenție manuală și de a expune date. Prin folosirea acestei tehnologii, s-au definit comenzi care importă datele în sistemul de fișiere al Hadoop-ului. Apache Hadoop este o librărie software care permite procesarea unei cantități mari de date într-un cluster de mașini. Hadoop este proiectat să fie scalabil. Odată ce datele au fost introduse în Hadoop, ele vor fi procesate de un algoritm de recomandări bazat pe similaritatea dintre produse. Acest algoritm de recomandări a fost ales în detrimentul celui bazat pe similaritatea dintre oameni deoarece în majoritatea cazurilor, cel bazat pe similaritatea dintre produse este mai rapid datorită faptului că sunt mai puține produse decât oameni, deci mai puține relații de similaritate și necesită o actualizare a datelor mai rar decât cel bazat pe similaritatea dintre oameni. După ce datele au fost prelucrate și s-au obținut datele ce reprezintă similaritatea, acestea pot fi importate înapoi in sistem, unde acestea pot fi interpretate folosindu-se de o librărie oferita de cei de la Mahout.
1 Facultatea de Matematică și Informatică
117
3. eShop
Pentru demonstrarea soluției de recomandare, s-a creat un magazin online cu produse, utilizatori și comenzi. Folosind sistemul descris mai sus, prin încărcarea datelor în sistem, a comenzilor înregistrate până acum, se obțin similarități între produse dar și recomandări pentru un anume utilizator. Pentru a demonstra corectitudinea sistemului, a fost nevoie de importarea unor date reale, înregistrate de utilizatori existenți. Din această cauză, s-au folosit datele oferite spre public a site-ului StackExchange, un site care oferă o platformă unde utilizatorii pot posta diferite probleme în căutarea unei soliții. S-a creat o mapare între datele oferite de site și cele necesare pentru magazinul online și s-a demonstrat eficiența sistemului.
4. Îmbunătățiri
O îmbunătățire a sistemului actual poate fi decuplarea completă față de sistemele cu care se integrează, unde toate datele prelucrate să rămână în sistem. Recomandările fiind obținute numai la cerere concretă, prin intermediul unui serviciu web. Webografie
1. Spring XD, http://projects.spring.io/spring-xd/ 2. Apache Hadoop, http://hadoop.apache.org/ 3. Apache Mahout, http://mahout.apache.org/ 4. Stack Exchange, http://stackexchange.com/
118
APLICAŢII ALE METODELOR DE SUMARE
Alexandra Diana MELEŞTEU1
Conducător ştiinţific: prof. univ. dr. Radu PĂLTĂNEA
Rezumat Faptul care este evidenţiat în această lucrare este posibilitatea de a ataşa o sumă unei serii divergente prin intermediul metodelor de sumare: Cesàro, Euler-Knoop, Riesz. Contribuţia personală a constat în aplicarea metodelor menționate anterior în scopul descoperirii sumelor generalizate pentru câteva serii divergente și evidenţierea măririi domeniului de convergenţă pentru unele serii cu parametru. Cuvinte cheie: metode matriciale de convergenţă, serie divergentă
1. Introducere Problema de a ataşa o sumă unei serii devine interesantă în cazul sumării seriilor divergente, situaţie în care intervin metodele de sumare. 1.1 Metoda Cesàro Metoda de convergenţă dată de:
se numeşte Metoda Cesàro de ordinul I, unde ns reprezintă şirul sumelor parţiale. În lucrare
sunt prezentate şi metode Cesàro de ordin superior. 1.2 Metoda Euler-Knoop Dacă aplicăm metoda Euler-Knoop la însumarea seriilor, putem proceda în următoarele moduri echivalente:
1) Aplicăm transformare matricială dată de matricea )(E şirului sumelor parţiale,
unde:
2) Considerăm matricea ,))(~(=)(~
0, mnnmeE unde:
0,)(1=)(~ 1
mnmn
e mnmnm
şi pentru însumarea unei serii ,0=
nn
a
considerăm limita următorului şir :)( nnb
1 Anul III, Facultatea de Matematică şi informatică, E-mail: [email protected]
1...0
nsst n
n
0,,)1(11
)( 1
mn
mn
e mnmnm
119
mnm
n
mn aeb )(~=
0=
1.3 Metoda Riesz Transformarea asociată metodei Riesz este dată de următoarea expresie:
2. Rezultate obţinute Prezentăm mai jos câteva dintre aplicaţiile metodelor de sumare generalizate, pe care le-am obţinut. 2.1 Seria geometrică
Prima aplicaţie pe care o luăm în considerare este seria geometrică:
.1,|<|,0=
C
zzz n
n
Ştim că pentru 1,|<| z seria geometrică este convergentă.
Teorema 2.1.1 Seria geometrică este sumabilă de tip Cesàro pentru: 1.1,|=|, zzz C
Domeniul de convergenţă iniţial arată astfel:
Fig.1. Domeniul este discul unitate fără frontieră
Aplicând metoda Cesàro, am mărit domeniul de convergenţă, adăugând şi frontiera cercului centrat în 0 şi de rază 1.
Fig. 2. Domeniul este discul unitate, cu frontieră, dar fără punctul (1,0)
Prin metoda Euler-Knoop, obţinem: Teorema 2.1.2 Seria geometrică este sumabilă de tip Euler-Knoop pentru:
Prin calcul, ajungem la condiţia:
1100 ...,
nnn
n
kkk
n pppPundeP
spt
RyxiyxzCz ,1,,
120
care pentru
se rescrie:
ceea ce este echivalent cu:
Deci, punctul (x,y) aparţine interiorului cerculu centrat în şi de rază .
Fig. 3. Domeniul este reprezentat de reuniunea tuturor discurilor mari
2.2 Seria geometrică modificată Considerăm următoarea serie:
Propoziţie 2.2.1. Seria geometrică modificată nu este sumabilă Cesàro. Teorema 2.2.1. Seria geometrică modificată este sumabilă de tip Euler-Knoop pentru:
Prin calcul, apare aceeaşi condiţie:
care se tratează la fel ca anterior.
2.3 Seria logaritmică Prin metoda Euler-Knoop, considerăm, acum, următoarea serie:
C
zzn
nn
n,1)( 1
1=
care este convergentă pentru 1.|<| z
Teorema 2.2.1 Dacă Cz şi 1> Rez există (0,1) astfel încât seria logaritmică este
sumabilă de tip Euler-Knoop prin )(E având suma egală cu )(1ln z în care se consideră
reprezentarea principală.
Prin calcul, obţinem:
11 z
1, xiyxz
1)()1( 22 yx
22 1)1(
yx
0,1
1
1n
nnz
.,1,, RyxiyxzCz
11 z
121
1,|<1| z
Rezultă Dz , unde:
;1<1||=
zzD
C
acesta reprezintă cercul centrat în
1 de rază .1
Fig. 4. Domeniul este reprezentat de reuniunea tuturor discurilor din desen
2.4 Serii sumabile prin metoda Riesz
Teorema 2.4.1 Seria divergentă 1),(21)(0=
nn
n
0n este făcută convergentă prin metoda
Riesz de parametrii nnp )( , n
pn1= , 1n , 0=0p .
Bibliografie
1. Davis, H.T., The summation of series, Dover Books in Mathematics, 2015. 2. Fihtenholţ, G.M., Curs de calcul diferenţial şi integral Vol. II, Editura Tehnică Bucureşti, 1964. 3. Hardy, G.H. Divergent series, Clarendon Press, 1949. 4. Petersen, G.M., Regular matrix transformations, Editura McGraw-Hill,1966. 5. Vescan, A., Sumabilitatea seriilor, Editura Tehnică Bucureşti, 1965.
122
CERCETĂRILE DE MARKETING, DE LA CREION-HÂRTIE, LA NEUROMARKETING
Daniela Florentina FLORIANU40
Coordonator ştiinţific: conf. univ. dr. Alina Simona TECĂU
Rezumat Ce gândim, ce simțim, ce se ascunde în spatele “gesturilor” consumatorilor au încercat specialiştii de marketing să înțeleagă încă de la apariția științei cunoscute de noi sub denumirea cercetări de marketing. La început, utilizând liste de intrebări– chestionare, sau organizând întâlniri – focus grup-uri. Dar, pentru că de cele mai multe ori aceste instrumente reușeau să descifreze doar ceea ce lăsau sau voiau oamenii să se vadă, ajutați de evoluția tehnologică, cercetătorii au găsit soluția pentru a trece dincolo de aparențe, pătrunzând printre gândurile și simțurile noastre: neuromarketingul. Prezenta lucrare își propune să analizeze, pe scurt, evoluția acestei noi științe, precum și să demonstreze că realitatea virtuală, tehnologie care poate implica costuri rezonabile, ar putea fi utilizată pentru a îmbina tehnicile clasice de cercetare cu neuromarketingul, pentru a obține rezultate mai precise în cercetările de marketing. În încercarea de a realiza acesta demonstrație, a fost realizat un experiment care implică folosirea ochelarilor de tip "virtual reallity". Cuvinte cheie: cercetări de marketing, neuromarketing, tehnologii, experiment, realitate virtuală.
1. Apariția și evoluția neuromarketingului. Medicina în sprijinul marketingului
Timp de zeci de ani, eficacitatea campaniilor publicitare, a introducerii unui nou produs sau a unei game sortimentale noi, a fost anticipată prin intermediul cercetărilor de marketing tradiționale. S-a dovedit, însă, că aceste metode prezintă câteva limitări, generate de faptul că marea majoritate a proceselor gândirii (între 75 și 95%) au loc în subconștient. Întrucât emoțiile nu aparțin conștientului, este imposibil de identificat ce anume le produce, prin
metode conștiente, precum interviul sau focus grup.[1] Aşa cum însuşi Marthin Lindstrom, autorul celebrei cărţi Buy-ology afirmă, decizia de cumpărare nu este şi nu a fost
vreodată atât de raţională cum se crede.[2]
În ultimii ani, progresul științei a permis dezvoltarea unui mecanism mult mai eficient, prin care pot fi descifrate gândurile consumatorilor, neuromarketingul. Deşi această ştiinţă îşi are originea în anii 1920, în descoperirile psihiatrului german Hans Beger, cel care a
dezvoltat prima aplicaţie practică a eletroencefalografului.[3], istoria propriu-zisă a neuromarketingului începe în anul 1999, când este înființată prima firmă de
neuromarketing, în Marea Britanie, Neurosense Limited.[7] În anul 2005, Harper Collins introduce termenul de neuromarketing în dicţionarul său. Cercetările ştiinţifice realizate în acest domeniu de numeroase universităţi, precum Harvard şi Centrul de Cercetare în
Neuromarketing al Universităţii Emory, au contribuit la dezvoltarea acestui sector.[4]
Combinaţia dintre "neuro" şi "marketing" presupune fuziunea a doua domenii de studiu, neuroştiinţa şi marketingul. Neuromarketingul presupune aplicarea neuroştiinţei în domeniul marketingului şi al cercetărilor de piaţă, folosind neuroimagistica sau harta creierului. Astfel, este măsurată activitatea cerebrală din anumite arii ale creierului, pentru
40 Anul III, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrarea Afacerilor, Specializarea Marketing, E-mail: [email protected]
123
a investiga modul în care consumatorii iau decizii și legătura dintre procesul decizional și ariile creierului uman.
Metodele de previzionare prin folosirea tehnicilor specifice neuromarketingului sunt imagistica prin rezonanţa magnetică funcţională (fMRI), electroencefalograma (EEG), magnetoencefalograma (MEG), răspunsul galvanic al pielii (GSR), eye tracking, EEG si GSR fiind, în prezent, cele mai utilizate. Alte tehnici și instrumente folosite în neuromarketing, dar care nu înregistează activitatea cerebrală, sunt ochelarii care urmăresc punctele de interes al privirii şi ochelarii de tip virtual reality.
In perioada imediat următoare apariţiei acestei noi ştiinţe, companii americane, precum Brighthouse şi SalesBrain au devenit primele de acest gen care au oferit cercetări de neuromarketing şi servicii de consultanţă. Printre cele mai importante corporaţii pentru care BrightHouse a realizat astfel de cercetări, se numară Carlsberg, Cartoon Network, Coca-Cola, Estee Lauder, McDonald's, Procter&Gamble. În ultimii ani, activităţi de cercetare folosind metoda neuromarketingului s-au desfăşurat şi în România, fiind conduse de firme precum BuyerBrain şi Open-I Research. Însa prima cercetare ştiinţifică de neuromarketing, cunoscută sub denumirea de "Provocarea Pepsi", a fost condusă de Read Montague, Profesor în Neuroştiinţe la Facultatea de Medicină Baylor, în anul 2003, şi publicat în 2004 în
"Neuron".[5]
Deși rezultatele cercetărilor folosind tehnici de neuromarketing desfășurate de-a lungul timpului au fost de o mare utilitate, folosirea acestei ştiinţe ca modalitate de cercetare a piețelor a rămas la un nivel redus, întrucât prezintă următoarele inconveniente: numărul de subiecți este, de obicei, mic, costurile sunt foarte ridicate, (un studiu de neuromarketing
care foloseşte zece indivizi poate costa peste 50.000 de dolari[6]), întrucat activitatea cerebrală a subiecţilor nu este analizată în circumstanţe naturale, pot aparea erori de interpretare. Pe de altă parte, moralitatatea acestei științe este pusă la îndoială, idee susţinută în repetate rânduri de ziarul "Natura neuroştiinţei" şi asociaţia non-profit Alerta Comercială. Problema lipsei de moralitate apare, pe de o parte, din cauza folosirii aparaturii medicale foarte scumpe, gândită cu o altă destinaţie, iar pe de altă parte, datorita unor idei conform cărora această ştiinţă atentează la liberul arbitru al consumatorilor.
2. Experiment de marketing realizat cu scopul de a demonstra eficacitatea utilizării
realității virtuale în cercetările de marketing
Obiectivul cercetării: Analizarea modului în care tehnologia 3D conduce la modificarea atitudinilor pe care subiecții le au cu privire la diverse aspecte cercetate.
Metodologia cercetării: Pentru realizarea experimentului, s-au folosit ochelarii 3D, Samsung Gear VR editia 2015, împreuna cu unul dintre cele doua modele de telefoane mobile compatibile, Samsung Galaxy S6 edge. Folosind tehnologia Oculus, specifică jocurilor video, ochelarii speciali au reuşit să transpună subiecţii în realitate virtuală.
A fost constituit aleator un eşantion format din 20 de persoane, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 50 de ani, dintre care 11 au fost femei, şi 9 bărbaţi. Într-o primă fază, aceştia au fost rugaţi să isi exprime opiniile cu privire la cateva activități pe care ar putea să le realizeze în timpul vacanței,
prin completarea unui chestionar care cuprindea 3 intrebări, pentru măsurarea cărora a fost folosită o scală numerică de 10 trepte.
În continuare, aceştia au vizualizat filmări realizate cu ajutorul tehnologiei 3D, pentru fiecare dintre cele trei activităţi. După vizualizare, subiecţilor li s-a cerut să completeze un nou chestionar, identic cu primul. Pentru a vedea dacă există diferenţe semnificative din punct de vedere statistic între aprecierile subiectilor înainte şi după experienta video 3D, s-a utilizat Testul Wilcoxon.
Cu ajutorul sistemului SPSS, a fost aplicat testul Wilcoxon pentru a compara diferenţele care pot să apară între cele două măsuratori. În continuare, vor fi prezentate rezultatele
124
VAR2 - VAR1
Z Asymp. Sig. (2- tailed)
- 2.043(a)
.041
obținute. Întrebarea nr. 1: “Vă rugăm să precizați cât de mult vă doriți să realizăți o plimbare
(zbor) cu balonul, în timpul unei vacanţe.” Tab. 1. Rezultatele testului Wilcoxon
Fig. 1. Plimbare cu balonul
Putem observa că nivelul minim de semnificaţie pentru care se poate accepta ipoteza
H1, Sig. (2-tailed) ia valoarea 0.041. Valoarea acestui nivel de semnificaţie fiind mai mică decât 0.05, putem garanta cu o probabilitate de 95% că, dupa vizualizarea înregistrării video 3D care prezintă un zbor cu balonul, dorinţa subiecţilor de a desfăşura această activitate s-a modificat. În această situaţie, se acceptă ipoteza alternativă H1 conform căreia între cele două evalurări există diferențe semnificative.
Întrebarea nr. 2: “Vă rugăm să precizați cât de mult vă doriți să realizăți scufundări subacvatice în timpul unei vacanţe. Tab. 2. Rezultatele testului Wilcoxon
VAR2
- VAR1
Asymp. Sig. (2- tailed)
- 2.067(a)
.039
Fig. 2. Scufundări subacvatice
Valoarea nivelului de semnificaţie este 0.039; fiind mai mică decât 0.05, putem afirma
că şi în acest caz se acceptă ipoteza H1, conform căreia, pe seama diferenţelor înregistrate între cele două măsurători, realitatea virtuala a influenţat dorinţa subiectilor de a face scufundări subacvatice. De asemenea, graficul alăturat tabelelor este sugestiv, putându-se observa că la cea de-a doua măsurare s-au înregistrat niveluri preponderent superioare ale aprecierii activităţii de scufundare, faţă de nivelurile primei aprecieri.
Întrebarea nr. 3: “Vă rugăm să precizați cât de mult vă doriți să realizăți o plimbare cu
125
roller coaster într-un parc de distracții in timpul unei vacanţe.” În acest caz, având în vedere faptul că nivelul de semnificaţie obținut este 0,698, mai mare decât 0.05, putem afirma că vizualizarea videoclipului 3D nu a avut o influenţă semnificativă asupra dorinţei subiecţilor de a face o plimbare cu roller coaster-ul. Drept urmare, se acceptă ipoteza H0.
3. Concluzii şi propuneri
În uma realizării testului Wilcoxon, care a avut drept scop să determine dacă realitatea virtuală are sau nu un impact asupra percepției și dorinței pe care subiecții o au de a desfășura anumite activități, reiese faptul că supunerea subiecților la acest stimul a produs influențe semnificative în cazul primelor două activități, plimbarea cu balonul cu aer cald și scufundările subacvatice. De asemenea, în urma vizualizării înregistrărilor video de tip 3D, subiecții au mărturisit că au reușit să înțeleagă mai bine în ce constau efectiv aceaste activități. Deși aceștia au afirmat că nu au pierdut contactul cu realitatea pe parcursul vizualizării filmuletelor, recunosc că senzația este una destul de reală, având uneori tendință de a atinge obiectele pe care le văd. O mare parte dintre subiecți susțin că plimbarea virtuală cu roller coaster-ul le-a produs chiar amețeli, motiv pentru care au închis ochii pe parcursul vizualizării.
Pentru a concluziona, consider că ochelarii de tip virtual reallity reprezintă unul dintre instrumentele de neuromarketing cu cea mai mare ușurință în utilizare, presupune costuri reduse, iar riscurile de a se confrunta cu probleme de moralitate sunt mici. În același timp, se evită crearea unui disconfort la nivelul psihicului subiecților, așa cum s-ar putea întâmpla în cazul folosirii electroencefalografului.
Având in vedere rezultatele obținute și tendințele actuale în cercetarea de marketing, propun înființarea unui laborator de neuromarketing în cadrul FSEAA.
Bibliografie
1. Babu, S., Vidyasagar, T. P., Neuromarketing: Is Campbell in Soup?, Ziarul IUP de Marketing Management, Vol. XI, Nr. 2, 2012.
2. Lindstrom, M., Buy-ology: Truth and Lies About Why We Buy, New York, 2008. 3. Pradeep, A. K., The Buying Brain, Ed. John Wiley & Sons, 2001. 4. Morin, C., Neuromarketing: The New Science of Consumer Behavior, Publicat online în
Springer Science+Business Media, 2011. 5. Dapkevicius, A., Melnikas, B., Influence of price and qualitz to customer satisfaction:
neuromarketing approach, Publicat online în SCIENCE – FUTURE OF LITHUANIA, Vol. I, nr. 3, 2009.
6. Cherrah, Z., EL Malki, H. O., Benomar, A., Neuromarketing: Where marketing and neurosciencemeet, African Journal of Business Management, Vol.5, Nr. 5, 2011.
Webografie
7. http://www.neurosense.com/ (accesat la data de 18.04.2016)
126
AFACERILE VERZI
Victor Andrei MURARIU1
Coordonator ştiinţific: conf. univ. dr. Ruxandra – Gabriela ALBU
Rezumat
Această lucrare scoate în evidență cum diferite afaceri au luat sau vor lua măsuri pentru a-
și reduce impactul asupra mediului, astfel devenind afaceri verzi. Am început prin a
prezenta câteva probleme de mediu și decizii privind acestea, apoi am detaliat semnificația
afacerei verzi și avantajele aduse. Pe urmă am evidențiat strategiile aplicate de către firme,
activitatea unor firme verzi și o măsură care poate fi aplicată de către universitate.
Concluziile din urma lucrării mă fac să cred că o să lăsăm un mediu mai puțin poluat
urmașilor noștri.
Cuvinte cheie: afacere ecologică, dezvoltare durabilă, strategii ecologice, protecția
mediului, spirit ecologic
1. Introducere
Trăim într-o lume unde populația este într-o continuă creștere, se consumă foarte multe resurse, iar poluarea este din ce în ce mai mare. Dovada faptului că resursele naturale pe care Pământul le poate genera într-un an sunt epuizate într-o cantitate mai mare de la un an la altul este anunțul făcut de către Global Footprint Network. Aceștia anunțau data de 13 august 2015 ca fiind “ ziua în care am terminat resursele Pământului”, cu o săptămână mai devreme comparativ cu 2014. Efectele acestui consum ridicat sunt evidente pe tot globul: defrișări, secete, lipsa apei potabile, eroziunea solului, pierderea biodiversității și acumularea dioxidului de carbon în atmosferă. 2 Un grad ridicat de poluare a fost întâlnit anul trecut în Beijing, capitala Chinei, unde a fost instaurat un cod roșu de alertă între 19-22 decembrie. Cauzele acestei poluări sunt emisiile de gaze de ardere de la mașini și sistemele de încălzire pe bază de cărbune a locuințelor. Aceasta s-a manifestat printr-o vizibilitate scăzută (mai puțin de un kilometru) și un aer greu de respirat. 3 Problemele de mediu s-au dezbătut la Conferința ONU (Organizația Națiunilor Unite) de la Paris din decembrie 2015 unde 195 de state au adoptat un acord care prevede: reducerea emisiilor de carbon, menținerea creșterii temperaturii globale sub 2 grade Celsius, finanțare cu fonduri de mediu a țărilor în curs de dezvoltare. Acest document va intra în vigoare în 2020.4 Toată lumea trebuie să adopte aceste măsuri, organizațiile urmând să devină afaceri verzi.
1 Anul III, Facultatea de Științe Economice și Administrarea Afacerilor, Specializare Management, E-mail: [email protected] (sau [email protected]) 2 http://www.wwf.ro/?250833/August-13-este-ziua-n-care-am-terminat-resursele-Pmntului 3 http://stirileprotv.ro/stiri/international/china-se-va-confrunta-cu-cel-mai-grav-val-de-poluare-din-2015-vizibilitatea-din-capitala-va-fi-de-mai-putin-de-un-kilometru.html 4 http://www.mediafax.ro/externe/acord-istoric-la-conferinta-onu-pe-tema-modificarilor-climatice-de-la-paris-anuntul-primit-cu-ovatii-si-imbratisari-ce-prevede-acordul-foto-video-14917918
127
2. Afacerea verde – semnificație și avantaje
Începând cu anii 70’ populația planetei noastre a început să consume mai multe resurse decât poate Pământul să regenereze într-un an. Rând pe rând companiile s-au orientat către o folosire cât mai eficientă a resurselor și către o protecție a mediului mai ridicată. O afacere verde poate fi remarcată prin următoarele aspecte: [Esty, Winston, 2009]
- caută continuu modalități de reducere a impactului asupra mediului - proiectează produse inovative care să ajute clienții în problemele de mediu sau chiar
creează produse ecologice - își încurajează furnizorii să acorde mai multă importanță asupra mediului sau chiar
îi selectează pe acest criteriu - culege date ca să observe progresele făcute în protecția mediului și analizează
rezultatele - stabilește parteneriate cu ONG-uri (organizație neguvernamentală) pentru campanii
ecologice - formează o cultură ecologică în cadrul acesteia prin stabilirea de obiective,
stimulente, instruire Companiile pot beneficia de acest statut de afacere verde obținând diferite avantaje în comparație cu concurența lor. La o afacere verde câștigurile financiare sunt mai mari, costurile sunt reduse, ratele de creditare de la bânci pot fi mai mici datorită politicilor de mediu. Alte avantaje ce pot fi enumerate sunt încrederea mai ridicată a clienților privind compania, angajați dedicați și o cultură de inovare ridicată. [Esty, Winston, 2009] Pentru a obține toate aceste avantaje, organizațiile trebuie să aplice strategii de protejare a mediului corespunzătoare.
3. Strategii de protejare a mediului
Strategii diferite sunt întâlnite la numeroase companii care țintesc titlul de afacere verde. Indiferent de dimensiunea afacerii, au fost concepute numeroase modalități de protecție a mediului înconjurător. Un prim exemplu care poate fi oferit este IKEA, companie suedeză care se ocupă de comercializarea de mobilier casnic. Aceștia ambalează produsele astfel încât spațiile libere rămase să fie cât mai mici. De când au început să reproiecteze ambalajele, și-au crescut cantitatea încarcată în mijloacele de transport cu 50% și economisesc până la 15% din combustibil pe fiecare produs. De exemplu, o canapea care măsura 88 de centimetri lățime era împachetată într-o cutie de 91 de centimetri, dar după reproiectarea cutiei la 90 de centimetri au reușit să încarce patru canapele în plus în mijlocul de transport. [Esty, Winston, 2009] DuPont, companie americană care activează în industria chimică, a realizat în anii 80’ că este una dintre firmele care poluează cel mai mult. Aceștia cheltuiau în acel moment 1 miliard de dolari anual pe tratarea deșeurilor și controlul poluării, iar prin strategiile pe care le-au aplicat au ajuns să plătească până în 400 de milioane de dolari anual. Ca și exemplu care a dus la scăderea acelor cheltuieli a fost dezvoltarea unei noi tehnologii în producerea de vopsele auto care a redus emisiile de gaze din timpul procesului cu 80%. DuPont a estimat faptul că această tehnologie economisește în jur de 20 de milioane de dolari pe fiecare fabrică. [Esty, Winston, 2009] Anual tone de textile sunt aruncate la gunoi, dar 95% dintre acestea ar putea fi refolosite fie pentru energie, fabricare de materiale amortizoare sau izolatoare pentru industria auto, cârpe pentru curățenie ș.a.m.d. . Compania suedeză de îmbrăcăminte H&M a decis în 2013 să lanseze o companie de colectare a hainelor vechi, oferind clienților la schimb cupoane de reducere în cadrul magazinelor proprii. Pentru fiecare kilogram de haine colectat donează 0,02 euro către un ONG care protejează mediul în țara unde clientul a adus hainele. În 2015 au colectat la nivel global 12000 de tone de îmbrăcăminte, echivalentul în material textil
128
pentru 60 de milioane de tricouri. Tot în 2015 au ajuns la un număr de peste un milion de produse realizate la care 20% din compoziție era din materialul reciclat din urma hainelor colectate. 5 Pentru ca plasticul să se descompună natural este nevoie de peste 500 de ani. Compania americană Coca-Cola, cea mai mare producătoare de băuturi răcoritoare din lume, a conceput prin tehnologia PlantBottle un nou PET care e realizat în proporție de până la 30% din plante. Acest PET este folosit la apa minerală Dorna din anul 2012, el fiind mai ușor cu până la 25% și 100% reciclabil. În lume, în anul 2010, prin folosirea acestei tehnologii au fost emise cu 30000 de tone de dioxid de carbon mai puțin și s-au economisit 60000 barili de petrol. Coca-Cola plănuiește ca până în 2020 să folosească tehnologia PlantBottle pentru toate produsele pe care le comercializează, eliminând astfel dăunătorii din PET-urile clasice. 6 În industria hotelieră europeană a fost conceput standardul neZEH (Nearly Zero Energy Hotel), iar pentru moment au fost selectate 16 hoteluri provenind din șapte țări (printre care și România) pentru a face parte dintr-un proiect pilot. Din România au fost alese hotelurile Cubix și Kolping din Brașov și Grand Hotel Balvanyos pentru a face parte din acest proiect care urmărește îmbunătățirea eficienței energetice a hotelurilor. La Hotel Cubix, numai prin izolarea clădirii se va face o economie cu 35% mai mică la energie. Deja au obținut o economie la energie cu 27% mai mică prin schimbarea becurilor vechi cu cele de tip LED, obiectivul lor fiind să ajungă cheltuielile cu utilitățile la 8000 de euro anual, de la 38000 cât sunt în prezent. În planul pentru atingerea acelui prag de cheltuieli sunt prevăzute montarea de termostate inteligente, instalarea de panouri fotovoltaice, achiziția de mașini electrice pe care clienții hotelului le vor putea folosi în oraș. 7 Exemplele de mai sus au evidențiat câteva dintre strategiile puse în practică de către firme din diferite țări și industrii, fiind evident faptul că lumea începe să folosească resursele mai eficient. Pe lângă aceste companii care au implementat decizii de protecție a mediului au apărut și cele care au ca obiect de activitate salvarea naturii, acestea putând fi numite afaceri 100% verzi. 4. Afaceri 100% verzi Upside Down este o firmă românească din Iași care se poate lăuda cu faptul că este o afacere verde. Aceasta a fost înființată în 2012 cu o investiție de 4000 de euro, bani obtinuți în urma unui concurs regional de antreprenoriat social. Produsele companiei sunt: portofele, genți, huse, coperte pentru cărți, iar acestea sunt realizate din ambalaje Tetra-Pak, bannere stradale, camere de cauciuc și resturi materiale de textile. În mare materialele sunt colectate din zona Iașiului, reușind să recupereze și să reutilizeze până acum 1000 mp de banner stradal. Aceștia și-au propus să reducă semnificativ cantitatea de deșeu nebiodegradabil care ajunge la groapa de gunoi. Firma se adresează atât persoanelor fizice cât și celor juridice, printre parteneri pot fi enumerați: Cărturești, Kiss FM, Mastercard, Electric Castle Festival. 8 Un alt exemplu de afacere verde este tot o organizație românească, din București, care se numește Uleiosul. Aceasta a fost înființată în 2013 și are ca obiectiv colectarea uleiului uzat de la persoane fizice și juridice din București. Colectarea se face folosind o cargo-bicicletă care are o capacitate de transport de 80 de litri, iar cantitatea minimă de predare este 4 litri pentru persoanele fizice și 10 litri pentru persoanele juridice. Uleiul este luat gratuit de le persoane,
5 http://about.hm.com/en/About/sustainability/commitments/reduce-waste.html 6 http://www.businessmagazin.ro/analize/industrie/cele-mai-inovatoare-companii-din-romania-ambalajul-din-plante-al-sticlei-dorna-aduce-economii-importante-celor-de-la-coca-cola-13713030 7 http://www.bizbrasov.ro/2016/03/29/doua-hoteluri-din-brasov-in-topul-cladirilor-verzi-din-europa-vezi-care-este-secretul-eficientei-energetice-a-unor-astfel-de-cladiri/ 8 http://www.wall-street.ro/special/afacerea-mea/154478/trei-tineri-ieseni-au-implementat-creativitatea-asiatica-business-romanesc.html
129
iar pentru fiecare litru de ulei uzat dus la centrul de colectare organizația primește între 1,5-2 lei. Apoi acesta este trimis către centre de prelucrare din Germania, Austria, unde dintr-un litru de ulei uzat se produc 900 ml de biodiesel, iar din produsele secundare obținute pot fi realizate săpunuri, lumânări, creme.9 Un litru de ulei uzat poate polua un milion de litri de apă potabilă, echivalentul cu cantitatea pe care un om o consumă în 14 ani10. 5. Universitatea verde În rândurile care urmează o să propun o modalitate prin care Universitatea Transilvania din Brașov își poate reduce impactul asupra mediului și poate educa studenții într-un spirit ecologic. Folosindu-se de sponsorizări, fonduri proprii sau europene prin programul POIM (Programul Operațional Infrastructură Mare) 2014-2020, universitatea ar urma să monteze în campusurile studențești Colină și Memorandum câte un punct de reciclare inteligent (asemănătoare cu cele realizate de către compania Sigurec). Studenții vor pune selectiv deșeurile, urmând să primească o sumă de bani ce va fi contorizată pe un card nominal special. Cu suma strânsă pe card ei obțin reduceri la cantinele din cadrul campusurilor și la anumite centre de xerox care vor să devină partenere. O parte din suma strânsă de către universitate din urma colectării deșeurilor va fi donată către ONG-uri precum: Prietenii Pădurilor din România, Let’s Do It Romania, iar cealaltă parte va fi folosită pentru organizarea unui concurs anual cu idei de afaceri verzi. Implementarea acestei idei ar aduce diferite avantaje, atât pentru universitate cât și pentru studenți, printre care pot fi enumerate:
- o imagine îmbunătățită pentru Universitatea Transilvania din Brașov la nivel de țară - reducerea cantității de deșeuri reciclabile ajunse la gropile de gunoi - educarea studenților în spiritul ecologic - parteneriate cu mai multe ONG-uri.
6. Concluzii În concluzie, măsuri de îmbunătățire a mediului înconjurător sunt luate în număr din ce în ce mai mare, indiferent de mărimea organizației. Lumea conștientizează faptul că trebuie folosite mai eficient resursele, iar acest lucru se vede prin strategiile puse în aplicare de către companii sau prin înființarea de afaceri 100% verzi. Fiecare companiei trebuie să devină într-un anumit mod o afacere verde și educarea în spiritul ecologic trebuie începută de la o vârstă cât mai fragedă pentru ca urmașii noștri să ne privească precum niște salvatori ai planetei și nu ca pe cei care au reușit să o distrugă.
Bibliografie
1. Daniel C. Esty, Andrew S. Winston (2009). Green to Gold: How Smart Companies Use
Environmental Strategy to Innovate, Create Value, and Build Competitive Advantage.
Wiley, pp. 12, 21, 111, 113-114
Webografie
2. Acordul de la Paris: http://www.mediafax.ro/externe/acord-istoric-la-conferinta-onu-pe-
tema-modificarilor-climatice-de-la-paris-anuntul-primit-cu-ovatii-si-imbratisari-ce-prevede-
acordul-foto-video-14917918
9 http://stirileprotv.ro/stiri/social/infografic-din-factor-de-poluare-in-resursa-de-valoare-proiectul-prin-care-un-roman-recicleaza-uleiul-folosit-la-gatit.html 10 http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/efectul-devastator-pe-care-il-are-un-litru-de-ulei-aruncat-in-chiuveta-ce-puteti-primi-in-schimb-daca-il-colectati.html
130
3. Efectele uleiului uzat: http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/efectul-devastator-pe-care-il-
are-un-litru-de-ulei-aruncat-in-chiuveta-ce-puteti-primi-in-schimb-daca-il-colectati.html
4. Hotel Cubix: http://www.bizbrasov.ro/2016/03/29/doua-hoteluri-din-brasov-in-topul-
cladirilor-verzi-din-europa-vezi-care-este-secretul-eficientei-energetice-a-unor-astfel-de-
cladiri/
5. PET Dorna: http://www.businessmagazin.ro/analize/industrie/cele-mai-inovatoare-
companii-din-romania-ambalajul-din-plante-al-sticlei-dorna-aduce-economii-importante-
celor-de-la-coca-cola-13713030
6. Poluare China: http://stirileprotv.ro/stiri/international/china-se-va-confrunta-cu-cel-mai-
grav-val-de-poluare-din-2015-vizibilitatea-din-capitala-va-fi-de-mai-putin-de-un-
kilometru.html
7. Reciclare H&M: http://about.hm.com/en/About/sustainability/commitments/reduce-
waste.html
8. Resurse regenerabile ale Pământului: http://www.wwf.ro/?250833/August-13-este-ziua-n-
care-am-terminat-resursele-Pmntului
9. Uleiosul: http://stirileprotv.ro/stiri/social/infografic-din-factor-de-poluare-in-resursa-de-
valoare-proiectul-prin-care-un-roman-recicleaza-uleiul-folosit-la-gatit.html
10. Upside Down: http://www.wall-street.ro/special/afacerea-mea/154478/trei-tineri-ieseni-
au-implementat-creativitatea-asiatica-business-romanesc.html
131
IMPACTUL CORUPȚIEI, EVAZIUNII FISCALE ȘI
MIGRAȚIEI ASUPRA DEZVOLTĂRII ECONOMICE
Adrian-Daniel TUDOR1, Mihaela-Daniela SAVU2
Coordonatori științifici: conf. univ. dr. Gheorghița DINCĂ, conf. univ. dr. Marius DINCĂ
Rezumat Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze impactul corupţiei, evaziunii fiscale și migrației asupra creşterii economice, dar şi asupra investiţiilor. Pentru a studia impactul corupţiei asupra creşterii economice am utilizat o regresie simplă şi o regresie multiplă. Variabilele independente utilizate pentru regresia multiplă au fost indicele de percepţie al corupţiei,nivelul de educație secundară în fiecare an, creşterea populaţiei, investiţiile, emigrația, imigrația, datoria publică, cheltuielile publice și importul și exportul raportate la PIB, iar pentru regeresia simplă ca şi variabilă independentă am utilizat indicele de percepţie al corupţiei. Variabila dependentă în ambele cazuri a fost creşterea PIB pe locuitor de la un an la altul. Impactul asupra investiţiilor a fost analizat printr-o regresie simplă. În acest studiu am utilizat ţările membre ale Uniunii Europene, pe care le-am împărțit în două grupe, grupa vestică respectiv grupa estică, din care am exclus Croaţia. Perioada analizată a fost de 12 ani, 2001-2012. Rezultatele au arătat o influenţă negativă a corupţiei asupra creşterii economice şi o influenţă pozitivă asupra investiţiilor. Creşterea variabilelor incluse în modelul nostru econometric conduc la scăderea PIB pe locuitor potrivit modelului realizat. Cuvinte cheie: corupție, creștere economică, investiții, migrație
1. Introducere
Cercetările privind corupţia au început acum mai bine de 50 de ani şi cu toate acestea acest subiect este de mare interes şi în prezent. Descoperirile privind impactul corupţiei sunt mixte, o parte susţin influenţa negativă a corupţiei, fiind privită ca un abuz de putere, iar o parte consideră că mita duce la reducerea întârzierilor şi a costurilor de tranzacţie şi implicit la creştere economică, uşurând procedurile în statele cu birocraţii ineficiente.
Problemele pe care acest fenomen foarte extins le implică sunt numeroase. În primul rând investiţiile au de suferit, proiectele fiind selectate nu după calitatea acestora și mai mult după banii primiţi mită de guvernele care nu sunt responsabile.
Se pare că acest fenomen se extinde foarte rapid, atrăgându-i şi pe cei corecţi să participe la ilegalitate, atraşi de venituri opţionale. Neutilizarea corectă a banilor publici duce la sărăcie, iar efectele sunt suportate de cetăţeni.
Reducerea şi eliminarea corupţiei au devenit obiective principale întrucât aceasta afectează foarte mult imaginea unui stat, îndepărtând în special investitorii străini.
Având în vedere efectele negative ale corupţiei am analizat în această lucrare impactul corupţiei asupra creşterii economice, urmărind şi impactul acesteia asupra investiţiilor.
1 Anul II, Facultatea de Științe Economice și Administrarea Afacerilor, Specializarea Finanțe și Bănci, E-mail: [email protected] 2 Anul II, Facultatea de Științe Economice și Administrarea Afacerilor, Specializarea Finanțe și Bănci, E-mail: [email protected]
132
2. Literatura de specialitate
În ceea ce priveşte studiul efectelor corupţiei asupra creşterii economice rezultatele studiilor empirice sunt împărţite existând atât efecte negative cât şi pozitive.
Ţările sărace tind să aibă birocrații corupte, greoaie și de a fi instabile politic. Ineficiența instituțională persistentă în timp, joacă un rol considerabil în realizarea creșterii economice scăzută, conducând la sărăcie. Asocierea negativă dintre corupție și investiții, precum și creșterea economică, este semnificativă (Mauro, 1995).
Corupția poate avea efecte negative considerabile asupra creșterii economice, în mare măsură prin reducerea investițiilor private, dar poate, de asemenea, printr-o varietate de canale, să ducă la agravarea structurii cheltuielilor publice. Nivelul de educație este un factor determinant al creșterii economice (Mauro, 1996).
Literatura de specialitate este generoasă în ceea ce priveşte analiza corelaţiei între migraţie şi creştere economică, din perspectiva ţărilor de imigraţie. Cu toate acestea există un număr restrâns de studii empirice pe această temă. De cele mai multe ori, rezultatele acestor studii sunt contradictorii.
Prezenţa imigranţilor este, însă, benefică din alte motive, în opinia lui Andrei Banc. Într-un studiu întitulat „Migraţia creierelor şi a braţelor”, acesta arată că, în pofida unei rate a șomajului, destul de ridicată, europenii din spaţiul Uniunii „nu vor să mai efectueze munci necalificate sau slab calificate şi, în consecinţă, prost plătite”3. Nevoia de a importa pe lângă specialişti de înaltă calificare şi milioane de muncitori „de slabă sau medie calificare” este acută şi se datorează scăderii populaţiei şi îmbătrânirii acesteia.
3. Datele metodologice și rezultatele empirice
1. Datele și sursa
În această lucrare am utilizat un panel de date pentru testarea modelelor econometrice. Scopul acestei secţiuni este determinarea impactului corupţiei și a fenomenului de migrație asupra creşterii economice.
Pentru construirea panelului de date am utilizat 27 de ţări membre ale Uniunii Europene, pe care le-am împărțit în două grupe, grupa vestică și grupa estică.
Perioada de timp urmărită a fost 2001-2012, respectiv 12 ani. Pentru a determina impactul corupţiei asupra creşterii economice am utilizat
următoarele modele econometrice testate de Mauro (1996), o regresie liniară simplă şi o regresie liniară multiplă pe care le vom aplica asupra datelor noastre, și anume celor două grupe, cea vestică și cea estică.
cPIBit= α + β1
CIit+ εit (1)
cPIBit= α + β1
CIit+β2I Sit+β
3CPit+β
4Iit+β
5EMit+β
6IMit+β
7DPit+β
8CHPit +β
9IEit+εit (2)
Pentru a determina efectul corupţiei asupra investiţiilor am utlizat ca şi variabilă independentă indicele de percepţie al corupţiei, obţinând o regresie liniară simplă. Modelul econometric utilizat aparţine lui Mauro (1996).
Iit= α + β1
CIit+ εit (3)
Datele utilizate provin de pe Eurostat, World Bank şi Transparency International, coaliţie globală împotriva corupţiei. Ele au fost prelucrate cu ajutorul programului StataSmall 12.
3 Călin Sinescu și Liliana Trofin „Impactul migrației asupra contextului internațional actual” Sfera politicii nr.137, anul XVII, Ed. Fundația Societatea Civilă, anul 2009, pagina 21
133
2. Rezultatele empirice Rezultatele obţinute în urma rulării celor patru regresii se prezintă astfel: Modelele econometrice obținute pentru grupa vestică sunt:
cPIBit= -1.84+0.335CIit+εit cPIBit=-4.74+ 1.18CIit+0.029I Sit-1.05CPit+0.21Iit-3.32EMit+2.23IMit+0.022DPit-
0.21CHPit +0.0008IEit+εit
Tab. 1. Regresia simplă și regresia multiplă pentru grupa vestică
Creşterea PIB pe locuitor Regresie simplă Regresie multilplă Coeficient P- value Coeficient P-value
Constanta -1.84 0.104 -4.74 0.333 Indicele de percepţie al corupţiei 0.335 0.333 1.18 0.006 Nivelul de educație secundară 0.029 0.109 Creșterea populației -1.05 0.099 Investiții ca pondere în PIB 0.21 0.042 Emigrația -3.32 0.003 Imigrația 2.23 0.191 Datoria publică 0.022 0.303 Cheltuieli publice -0.21 0.028 Importuri + Exporturi 0.0008 0.811 R2 0.0384 0.3204
Sursa: prelucrat de către autori
Modelele econometrice obținute pentru grupa estică sunt: cPIBit= 9.59-1.24CIit+εit cPIBit=12.71- 0.33CIit+0.046I Sit-0.69CPit+0.45Iit-6.79EMit+5.16IMit+0.1DPit-0.59CHPit
+0.001IEit+εit
Tab. 2. Regresia simplă și regresia multiplă pentru grupa estică
Creşterea PIB pe locuitor Regresie simplă Regresie multilplă Coeficient P- value Coeficient P-value
Constanta 9.59 0.004 12.71 0.002 Indicele de percepţie al corupţiei -1.24 0.000 -0.33 0.670 Nivelul de educație secundară 0.046 0.206 Creșterea populației -0.69 0.331 Investiții ca pondere în PIB 0.45 0.006 Emigrația -6.79 0.640 Imigrația 5.16 0.965 Datoria publică 0.1 0.143 Cheltuieli publice -0.59 0.030 Importuri + Exporturi 0.001 0.933 R2 0.3168 0.4101
Sursa: prelucrat de către autori
În cazul regresiei simple creşterea PIB pe locuitor este explicată de indicele de percepţie
al corupţiei în proporţie de 3,84% în cazul grupei vestice și într-o proporție de 31,68% în cazul grupei estice. Pentru regresia multiplă, creșterea PIB pe locuitor este explicată de variabilele incluse în model într-o proporție de 32,04% și respectiv 41,01%.
Probabilitățile asociate modelelor sunt inferioare valorii critice de 0,05 ceea ce arată că modelele sunt valide, toţi coeficienţii din modele fiind diferiţi de zero.
Rezultatele obţinute în urma rulării celor două regresii în cazul investițiilor se prezintă astfel:
134
Grupa vestică: Iit= 18.69059 + 0.182476CIit+ εit Grupa estică: Iit= 21.05921 + 0.4373772CIit+ εit
Tab. 3. Regresia simplă pentru grupa vestică și cea estică în cazul investițiilor
Investiții Regresie simplă grupa vestică
Regresie simplă grupa estică
Coeficient P- value Coeficient P-value Constanta 18.69 0.000 21.05 0.000 Indicele de percepţie al corupţiei
0.18 0.553 0.43 0.444
R2 0.1546 0.0246 Sursa: Prelucrat de către autori
Coeficienții de determinație sunt 0.1546 pentru grupa vestică și respectiv 0.0246 pentru
grupa estică ceea ce înseamnă că indicele de percepţie al corupţiei explică variaţia investiţiilor într-o proporţie de 15,46% în cadrul grupei vestice și într-o proporție de 2,46% în cadrul grupei estice. Probabilitățile asociate modelelor sunt de 0.5529 (grupa vestică) și respectiv de 0.4438 (grupa estică), ceea ce arată validitatea modelului, indicele corupţiei are un impact semnificativ asupra investiţiilor.
Din tabel se evidenţiază indicele de percepţie al corupţiei care este nesemnificativ întrucât p-value > 0.05. Coeficientul indicelui de corupţie ne indică un impact pozitiv asupra investiţiilor în ambele modele de regresie.
4. Concluzii
Pentru a reduce impactul negativ al corupţiei asupra creşterii economice fiecare ţară trebuie tratată în funcţie de specificul ei. Nu se pot aplica aceleaşi metode la toate ţările pentru că nu vor avea rezultatele scontate (Forgues-Puccio, 2009).
În cele din urmă, corupția ar putea fi doar o etapă în procesul de dezvoltare prin care fiecare țară trebuie să treacă (Barreto, 2001).
Referitor la fenomenele migrației și imigrației, acestea nu vor putea fi oprite niciodată mai ales că majoritatea oamenilor caută ceea ce este mai bine pentru ei și familiile lor. Astăzi, în statele membre ale Uniunii Europene se poate circula fără viză ceea ce a favorizat și mai mult migrația.
Un alt motiv al migrației sunt salariile mai mari din țările dezvoltate ale Europei Occidentale, de acestea fiind atrași în mare parte locuitorii statelor mai sărace și în special cele din blocul sovietic.
În concluzie stabilitatea politică și transparența pot fi condițiile necesare pentru o strategie eficientă de combatere a corupției. O țără cu un nivel scăzut al corupției se poate dezvolta mai ușor prin atragerea investitorilor, aceștia venind fără teama de a-și pierde banii. Mai multe proiecte de investiții conduc la crearea de noi locuri de muncă, iar acestea contribuie la creșterea PIB-ului, reflectându-se în bunăstarea populației.
Bibiliografie 1. Barro Robert J. (1996), „Determinants of Economic Growth: A Cross-Country Empirical Study”,
National Bureau of Economic Research Working Paper, No. 5698. 2. Raul A Barreto (2001), „Endogenous Corruption, Inequality and Growth: Econometric
Evidence”, Working Paper 01-2. 3. Forgues-Puccio Gonzalo, Keith Blackburn (2009), „Why is corruption less harmful in some
contries than in others?”, Journal of Economic Behavior & Organization, Vol. 72, No.3 pp. 797-810.
135
4. Paolo Mauro (1995), „Corruption and growth, The Quarterly Journal of Economics”, Vol. 110, No. 3, pp. 681-712.
5. Paolo Mauro (1996), „The Effects of Corruption on Growth, Investment, and Goverment Expenditure: A Cross-Country Analysis”, Institute for International Economics pp. 83-107.
6. Călin Sinescu & Liliana Trofin (2009), „Impactul migrației asupra contextului internațional actual”, Sfera politicii nr.137, anul XVII, Ed.Fundația Societatea Civilă.
Webografie
7. Date prelucrate. http://ec.europa.eu/eurostat, accesat în data de 06.04.2016
136
RAPORTAREA INTEGRATĂ – DE LA UN PROGRAM PILOT LA O PRACTICĂ ÎN DEZVOLTARE
Ioana SOFIAN1
Coordonator științific: lect. univ. dr. Ramona LAPTEȘ
Rezumat Obiectivul lucrării este realizarea unui studiu privind teoria și practica raportării integrate. Pentru aceasta, s-a realizat cercetarea documentară a rapoartelor publicate pe website-ului Consiliului Internațional pentru Raportarea Integrată și de către organizații precum KPMG, ACCA, etc. Raportarea integrată este o practică în dezvoltare la nivel internațional, o oportunitate de prezenta o afacere prin satisfacerea cumulată a nevoilor informaționale ale părților interesate. Un raport integrat spune povestea călătoriei unei companii către atingerea viziunii sale, raportând despre performanța sa istorică și previzionată. Danone este o companie care îmbină armonios informații financiare și nefinanciare, transformând raportarea integrată în cartea sa de vizită.
Cuvinte cheie: raportare integrată, sustenabilitate, situații financiare, rapoarte nefinanciare.
1. Introducere Într-o economie caracterizată prin globalizare, focalizare pe cunoștințe și dezvoltare durabilă, pare firesc să ne întrebăm ce este mai important în prezentarea unei companii: beneficiul scriptic (profit), beneficiul real (cash flow), etica sau mediul? Conceptul modern de performanță cuprinde toate categoriile menționate, integrate într-un raport integrat.
Conceptul de raportare integrată a fost introdus inițial în Africa de Sud, unde bursa din Johannesburg a adoptat codul King III, obligând companiile listate „să aplice sau să explice” principiile formulate în acest cod [1]. În anul 2010, a luat ființă Consiliul Internațional pentru Raportare Integrată (I.I.R.C.) cu scopul de a dezvolta standarde de raportare integrată și ghiduri pentru aplicarea lor. Acesta a inițiat un program pilot pentru aplicarea acestei practici la care au participat peste 100 de entități din întreaga lume [3].
Obiectivul raportării integrate este mutarea accentului de la valoarea creată pe termen scurt pentru acționari la valoarea creată pe termen lung pentru toate părțile interesate și obținerea unei culturi organizaționale mai puternice [4].
În România, începând cu 1 ianuarie 2017, prin transpunerea în reglementările naționale a Directivei 2014/95/UE, entitățile de interes public cu peste 500 de angajați vor trebui să publice informații nefinanciare, fie prin prezentarea unei declarații la raportul administratorilor, fie printr-un raport separat, care include informații despre modelul de afaceri, politicile sociale, de mediu și de personal, rezultatele și riscurile asociate acestora, precum și indicatori de performanță nefinanciară [7]. 2. Metodologia cercetării Prezentul studiu a urmărit îndeplinirea a două obiective: aprofundarea teoretică și practică a raportării integrate și analiza practicilor de raportare integrată la compania Danone.
1 Anul II Master, Facultatea de Ştiinţe Economice și Administrarea Afacerilor, Specializarea Politici Contabile, Audit și Control de Gestiune, E-mail: [email protected].
137
În acest sens, s-a recurs la cercetarea documentară a rapoartelor publicate pe website-ul I.I.R.C. (http://integratedreporting.org/), a studiilor realizate până în prezent pe această temă și a documentelor publicate de către companiile de audit componente ale Big4. De asemenea, s-au utilizat rapoartele anuale publicate de către Danone în perioada 1998-2014, disponibile pe pagina web a companiei (www.danone.com).
Alegerea companiei Danone se poate justifica prin importanța domeniului economic în care aceasta își desfășoară activitatea – industria alimentară, impactul pe care orice decizie a acestei companii o are asupra societății și recunoașterea de care această companie se bucură pe plan internațional. Practic, opțiunea către raportarea integrată a devenit cartea de vizită a acestui brand puternic. 3. Rezultatele cercetării Într-un raport integrat, entitățile trebuie să-și prezinte modelul de afaceri și să explice modul în care creează valoare. Nu există o structură standard a acestuia, însă IIRC oferă un set de principii pentru ghidare și un model de șase capitaluri (financiar, tehnic, uman, intelectual socio-relațional și natural) formulate în Cadrul Internațional de Raportare Integrată (I.I.R.F.).
O analiză teritorială a aplicării raportării integrate aduce pe primul loc Africa de Sud, țară în care se află 53% din totalul firmelor din lume în ale căror rapoarte anuale se face referire la raportarea integrată. În clasamentul companiilor care întocmesc rapoarte integrate conform cerințelor IIRF, primul loc este ocupat de companii din Europa (49% din total), iar 90% dintre cele care se aliniază cerințelor IIRC sunt entități cotate la bursă [2].
Cu toate că raportarea integrată se află în fază incipientă, se pot identifica trei tipuri de beneficii pe care le generează: interne, externe și privind riscul de reglementare. Printre acestea, se numără o mai bună alocare a resurselor, un risc de reputație mai mic, satisfacerea nevoilor informaționale ale investitorilor privind performanța de mediu, socială și guvernanță, apartenența la indici de sustenabilitate, pregătirea pentru un probabil val de reglementare globală, alinierea la cerințele burselor de valori, etc. [6].
În general, un raport integrat presupune combinarea a trei câmpuri de prezentare a modului în care este creată valoarea, îmbinând informațiile financiare cu cele nefinanciare: dezvoltare sustenabilă, activități sociale și protecția mediului înconjurător.
Implementarea raportării integrate se află în proces de dezvoltare, motiv pentru care o companie care alege să adopte această practică nu beneficiază de un cadru de reglementări pe care să le urmeze sau de o structură dată a raportului. Pagina web a IIRC prezintă câteva exemple ale companiilor care sunt considerate a întocmi rapoarte integrate conforme cu principiile enunțate prin I.I.R.F, însă, în esență, raportarea integrată solicită implicarea întregii companii în transmiterea modului de a crea valoare, implicare care are un puternic caracter subiectiv. De aceea, companiile care optează pentru a crea rapoarte integrate și sunt inovatoare pe acest plan au cel mai mult de câștigat [8].
Solicitarea asiduă de informații nefinanciare în rapoartele publicate de către companii are ca și consecință directă asigurarea credibilității acestora. Astfel, Consiliul Internațional pentru Standarde de Audit și Asigurare (IAASB) se află în fața provocării de a dezvolta un pachet de standarde pe baza cărora să fie auditate rapoartele integrate.
În practică, s-a observat că entitățile obișnuiesc să obțină o opinie separată pentru informațiile nefinanciare, însă asigurarea raportului integrat presupune o concluzie independentă dacă acesta reflectă strategia, performanța, guvernanța și viziunea sa asupra viitorului în conformitate cu IIRF. În prezent, cea mai mare parte a auditorilor utilizează ca și reper Standardul Internațional pentru Misiuni de Asigurare (ISAE) 3000 revizuit [5].
Danone este una dintre companiile participante la Programul Pilot inițiat de IIRC și, începând cu anul 2003, a elaborat un raport cuprinzând o combinație între informații financiare și nefinanciare. Din anul 2006, entitatea a introdus un alt raport destinat aspectelor nefinanciare, denumit Raport de sustenabilitate (engl. Sustainability report), iar raportul unic utilizat înainte a primit denumirea de Raport socio-economic (engl. Economic and social
138
report). Din anul 2007, compania a publicat un Document de înregistrare (engl. Registration document), care cuprinde inclusiv situațiile financiare anuale, acesta primind ulterior denumirea de Raport financiar anual (engl. Annual financial report).
Din punct de vedere structural, Raportul financiar a devenit tot mai cuprinzător, ajungând ca, în anul 2014, să conțină un număr dublu de pagini față de primul an de apariție. Este interesant, însă, că elementele de conținut se referă la același tip de informații în toată perioada analizată, această creștere a volumului având drept explicație un conținut din ce în ce mai interactiv și creșterea cuantumului de informații de comunicat.
Analiza rapoartelor integrate se va realiza având în vedere cele două documente reprezentative ale raportării non-financiare, respectiv Raportul socio-economic și Raportul de sustenabilitate.
Raportul socio-economic tratează, pe scurt, teme generale intitulate Știință, Societate, Natură, Mediu, Nutriție, Sănătate, Oameni, Afaceri, Guvernanță corporativă și se încheie cu o secțiune de indicatori cheie economici, de mediu și sociali. Informațiile transmise nu urmăresc o anumită structură în fiecare an, ci sunt grupate astfel încât să exprime cât mai sugestiv și concis îmbinarea economicului cu partea socială. Raportul în sine este ca o revistă cu articole despre diferite aspecte aferente țărilor de pe tot Globul care reflectă filozofia alimentației pusă în termenii funcționării unei afaceri.
Raportul de sustenabilitate prezintă două linii cheie de aprofundare: strategia și performanța. Documentul debutează cu descrierea modelului de afaceri și a lanțului de creare a valorii. Partea legată de strategie prezintă modul în care Danone și-a stabilit strategia de acțiune legată de aspecte sociale, de sănătate și de mediu și stadiul în care se află aceste politici. Partea legată de performanță reflectă rezultatele obținute în urma aplicării politicilor stabilite de companie în materie de mediu, societate, resurse umane, dezvoltare sustenabilă prin evaluare internă (grila GRI) și evaluare externă (agenții de rating nefinanciar). Autoevaluarea efectuată de Danone are și avizul unei terțe părți: la finalul raportului, Danone publică opinia KPMG, prin care declară că procedurile aplicate în timpul misiunii de audit au la bază ISAE 3000.
Având în vedere toate observațiile formulate în prima parte a studiului, se poate concluziona că, de la an la an, Danone a înregistrat evoluții favorabile privind raportarea integrată. Totuși, în viziunea conceptului de raport integrat, ar trebui ca toate informațiile, financiare și nefinanciare, să se îmbine în același format, cât mai succint și mai concret. Din acest motiv, cu toate ca Danone are tradiție în domeniu, consider că mai are de efectuat pași către un singur raport integrat, suport informațional pentru toți actorii economici interesați. 4. Concluzii Această parte a lucrării prezintă atât concluzii bazate pe cercetarea efectuată, cât și opinii personale privind tema și viitoare direcții de cercetare.
Pe de o parte, în ceea ce privește teoria raportării integrate, am observat existența a puține studii de specialitate în România și am constatat nașterea nevoii informaționale ce va trebui satisfăcută prin lucrări în domeniul raportării integrate.
Privind redactarea raportului integrat, nu există o structură predefinită fiind încurajată și apreciată creativitatea companiilor. Conținutul acestuia trebuie să acopere trei câmpuri principale: dezvoltare sustenabilă, activități sociale și protecția mediului înconjurător, toate corelate cu drumul parcurs de către companie către atingerea viziunii declarate.
În literatura de specialitate internațională, sunt recunoscute beneficii ale raportării integrate precum dezvoltarea unei gândiri integrate în cadrul companiei, o mai bună gestiune a resurselor acesteia, oferirea unui sprijin mai mare în procesul decizional, dar și pregătirea și participarea companiei la o iminentă reglementare globală.
În ceea ce privește practica raportării integrate, momentan, obligativitatea aplicării acesteia există doar pentru companiile cotate la Bursa din Johannesburg. Din punct de vedere a distribuției teritoriale, deși companiile din Africa de Sud aduc acest stat pe primul loc în
139
topul țărilor în care rapoartele publicate fac referire la raportarea integrată, aproape 50% din totalul entităților care întocmesc rapoarte integrate conforme cerințelor IIRF sunt din Europa.
Rapoartele integrate Danone nu fac referire explicită asupra faptului că ar fi integrate sau s-ar alinia cerințelor IIRF. Dintre acestea, am observat că Raportul socio-economic este o trecere în revistă a celor mai importante aspecte din toate domeniile, iar Raportul de sustenabilitate este cel complet, structurat pe baza unor parametri de raportare.
Ca și tendințe de raportare integrată, totul se conturează într-un mod din ce în ce mai interactiv, cu mai multe grafice, imagini, culori, trimiteri către alte surse de informații detaliate. Concluzionez că Danone este un exemplu de bune practici în domeniul raportării integrate, căci rapoartele sale prezintă un grad ridicat de conformitate cu principiile generale de raportare integrată enunțate în IIRF.
Principala limitare a acestei cercetări este reprezentată de faptul că analiza s-a bazat doar pe documentele furnizate de companie pe pagina sa web și nu am avut acces la informații din interiorul companiei pentru a o putea dezvolta cu opinii ale membrilor entității privind beneficiile acestei opțiuni.
Pe de altă parte însă, așa cum, în introducere, ne întrebam ce este mai important pentru cartea de vizită a unei entități, acum rămâne să cercetăm pentru ce toate aceste eforturi de optare pentru o și mai mare transparență a informațiilor comunicate. Oare a redacta un număr semnificativ de pagini cu informații diverse și detaliate care arată cât de implicată este entitatea în dezvoltarea societății, în protejarea planetei, etc. are vreun sens? Oare investitorii chiar citesc toate aceste rapoarte? Care este, de fapt, scopul raportării integrate?
Consider că această transparență, deschidere a unei companii este, de fapt, o încercare globală de conștientizare colaterală a obligației morale a fiecăruia dintre noi de a transmite generațiilor viitoare respectul față de valori și o lume mult mai bună.
Bibliografie
1. Botez, D. (2013). Raportarea integrată – sfârșit sau un nou început pentru raportarea financiară?. București, Revista Audit Financiar, nr. 2, p. 23-29.
2. Chersan, I., C. (2015). Studiu privind practici și tendințe în raportare integrată. București, Revista Audit Financiar, nr. 9, p. 25-36.
3. Dragu, I., M. (2015). Rolul profesiei contabile în evoluția raportărilor integrate (rezumat teză doctorat). Cluj – Napoca, Universitatea Babeș – Bolyai.
4. Dumitru, M., Jinga, G. (2015). Studiu de caz privind practica de raportare integrată. O abordare a legitimității. București, Revista Audit Financiar, nr. 7, p. 40-48.
5. Dumitru, M., Gușe, R., G. (2016). Asigurarea rapoartelor integrate: situația actuală. București, Revista Audit Financiar, nr. 2, p. 172-180.
6. Eccles, R., G., Saltzman, D. (2011). Achieving Sustainability through Integrated Reporting. Stanford Social Innovation Review, p. 56-61.
7. Ionescu, B., S., Damoc, C. (2015). Rapoartele nefinanciare – vectori de imagine ai companiilor. București, Revista Audit Financiar, nr. 10, p. 21-31.
8. Pintea, M., O. (2011). Abordări financiare și non-financiare privind creșterea performanțelor entității economice (rezumat teză doctorat). Cluj – Napoca, Universitatea Babeș – Bolyai.
Webografie
9. Cadrul Internațional de Raportare Integrată (IIRF): http://integratedreporting.org/wp-content/uploads/2013/12/13-12-08-THE-INTERNATIONAL-IR-FRAMEWORK-2-1.pdf
10. Directiva 2014/95/UE de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32014L0095&from=RO
140
IMPORTANŢA MEDIULUI FIZIC AL UNEI UNITĂŢI DE RESTAURAŢIE ÎN ASIGURAREA SATISFACŢIEI
CLIENŢILOR
Radu CÎMPEAN1
Coordonator ştiinţific: prof. univ. dr. Ana ISPAS
Rezumat Lucrarea de faţă îşi propune să evidenţieze semnificaţia şi rolul pe care mediul fizic îl are în asigurarea satisfacţiei clienţilor unei unităţi de restauraţie. Mediul fizic sau „atmospherics”, dupa cum este numit în literatura de specialitate, a fost analizat pentru prima dată de Philip Kotler, care a reuşit să identifice potenţialul imens al acestuia pentru marketing şi l-a reprezentat prin componentele sale: vizuală, sonoră, olfactivă şi tactilă. Numeroase studii s-au realizat pe componenta vizuală, dar celei sonore nu i s-a acordat la fel de multa atenţie. Pe baza unei cercetări calitative realizată pe un eşantion de 45 de tineri s-a urmărit surprinderea importanţei cadrului muzical într-o unitate de restauraţie. Având în vedere rezultatele obţinute în urma analizelor efectuate am propus şi un model de amenajare a localului unei unităţi de restauraţie de tip pub din centrul Braşovului. Cuvinte cheie: Atmosferă, tineret, muzică, spaţiu modulat
1. Introducere Conform literaturii de specialitate, s-a constatat că un aspect determinant al consumului de bunuri şi servicii îl constituie mediul fizic sau mai bine spus atmosfera în care se realizează acesta [1]. Conceptul a fost înţeles încă din Antichitate, când monumentele erau realizate într-un mod estetic, plăcut vizual, care imprimau oamenilor anumite stări precum: măreţie, frumuseţe, armonie etc. Philip Kotler [3] a identificat importanţa atmosferei pentru marketing prin raportarea la simţuri. El a identificat faptul că 4 din cele 5 simţuri pot fi antrenate pentru crearea unei experienţe de consum, şi anume: văzul, auzul, mirosul şi tactilul. De asemenea, el a realizat o distincţie între atmofera creată şi cea percepută, în care prima este uşor de controlat de către ofertant în timp ce cea de-a doua depinde de mediul socio-cultural din care provine consumatorul. Din acest motiv, s-au propus cel puţin 3 direcţii prin care atmosfera poate influenţa consumatorul.
În primul rând, mediul fizic poate fi folosit pentru a atrage atenţia asupra ofertantului. În această situaţie se folosesc elemente precum: o cromatică aparte, un design nonconformist, sunete diverse. Ceea ce este interesant de observat din punct de vedere psihologic este faptul că acest mediu fizic este oglinda unei părţi a personalităţii potenţialilor consumatori, iar dacă aceştia „se reflectă” în ea, atunci vor deveni atraşi de produs/serviciu.
În al doilea rând, mediul fizic poate servi la transmiterea unui mesaj. Odată pătruns într-un loc, este interesant de remarcat ce elemente foloseşte ofertantul pentru a stimula anumite comportamente. Pentru aceasta se folosesc anumite culori, o anumită aranjare a produselor, un fundal sonor etc. Explicaţia psihologică pentru aceasta constă în faptul că utilizarea stimulilor corecţi poate transmite anumite mesaje care să genereze acţiuni volitive.
În al treilea rând, mediul fizic poate contribui decisiv la fundamentarea deciziei de cumpărare. Dacă în celelalte două situaţii era interesul de a atrage şi de a oferi mesajele potrivite, în acest caz se doreşte influenţarea în direcţia consumului. Astfel, prin atmosferă se crează senzaţii care să genereze reacţii în direcţia sporirii probabilităţii de consum.
1 Anul I master, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrarea Afacerilor, Specializarea Administrarea Afacerilor în Turism, E-mail: [email protected]
141
Considerând aceste aspecte, atmosfera contribuie semnificativ la trecerea din sfera intenţiilor la cea a materializării lor prin actul cumpărării [3].
Scopul acestei lucrări este de a evidenţia semnificaţia şi rolul pe care mediul fizic îl are în asigurarea satisfacţiei clienţilor unei unităţi de restauraţie. Dintre componentele mediului fizic de interes pentru lucrarea de faţă este cea sonoră. Din acet motiv, în prima parte a lucrării s-a realizat un rezumat al literaturii de specialitate care se axează pe studii şi experimente care pun în evidenţă anumite caracteristici ale componentei muzicale din unităţile de primire turistice cu diverse funcţiuni. Astfel, se prezintă variabile ale componentei muzicale asupra cărora s-au efectuat experimente şi s-au obţinut rezultate care pot fi valorificate în cadrul acestei lucrări. În a doua parte a lucrării, este prezentată modalitatea de culegere a informaţiilor. Aceasta s-a realizat printr-o cercetare calitativă de tip exploratoriu, având ca segment ţintă tinerii, folosindu-se ca instrument de colectare a datelor un chestionar. Rezultatele acestei cercetări sunt analizate în continuarea lucrării, iar pe baza informaţiilor obţinute, s-a propus un model de valorificare a componentei muzicale prin amenajarea unui pub într-o locaţie din Braşov. În finalul lucrării este subliniată semnificaţia mediului fizic, cu accent pe componenta muzicală.
2. Cadrul teoretic al problemei studiate Pentru componenta muzicală au fost efectuate studii de către cercetători precum Miliman [4], Areni, Oakes [citaţi de 1] şi Fiegel [3]. Prin studiile lor au analizat modul în care anumite caracteristici ale muzicii influenţează comportamentul de consum. Spre exemplu, Miliman a efectuat studiul său în zona Texas, experimentul bazându-se pe observaţiile făcute asupra consumatorilor, şi prin care îşi propunea să confirme modelul Mehrabian-Russell [4]. Variabila asupra căreia s-a lucrat a fost tempo-ul muzicii. Cu cât tempoul era mai lent, ritmul consumatorului era și el lent și apărea tendința de a consuma mai multe băuturi. Astfel muzica lentă crea un mediu relaxant în care clientul se putea destinde și savura preparatele.
Un alt detaliu interesant al studiului a arătat că grupurile au părăsit restaurantul înainte de a fi așezați la masă după timpi de așteptare oarecum apropiați, indiferent de tempo-ul existent. Muzica nu poate fi folosită ca un factor de reținere și distragere în astfel de situații [4]. Alte studii au evidenţiat importanţa prezenţei muzicii în unităţi din industria ospitalităţii, iar altele s-au axat pe modul cum genurile muzicale afectează consumul în restaurant. Astfel, Fiegel A. şi colaboratorii au lucrat pe o piesă muzicală interpretată prin prisma a 4 genuri: jazz, clasic, rap, rock. Astfel s-a stabilit că şi genul muzical are o contribuţie la crearea unei atmosfere potrivite de influenţare a comportamentului de consum[2]. 3. Metodologia cercetării Pentru a surprinde importanţa componentei muzicale, a fost realizată o cercetare calitativă, exploratorie. Tema cercetării a vizat identificarea preferinţelor muzicale ale unui segment de vârstă, şi anume tinerii. Eşantionul a fost constituit din 45 de persoane, iar volumul selecţiei a fost conceput procentual astfel încât să reflecte anumite caracteristici regăsite la nivelul comunităţii alese. Ca şi instrument a fost folosit chestionarul. 4. Rezultate Cercetarea a pus în evidenţă faptul că la nivelul eşantionului, 86% dintre respondenţi au declarat că doresc să existe un fundal muzical în unităţile frecventate, cu accent pe identificarea acestuia în cele de restauraţie (pub, restaurant) în proporţie de 45% faţă de
alte tipuri de unităţi, iar 54% s-au declarat încântaţi de faptul că au audiat melodiile preferate în zonele în care îşi petrec timpul liber. De asemenea, tinerii au fost chestionaţi cu privire la identificarea unor idei creative de a folosi muzica în spaţii publice, iar aceasta a condus la
142
numeroase răspunsuri, dintre care cele mai reprezentative au constituit sursa de inspiraţie pentru ideea acestei lucrări. Ca şi idee susţinută de 16% dintre respondenţi, a fost aceea de a segmenta localul şi de a avea o configuraţie care să permită alegerea unei liste de melodii preferate, fără a influenţa pe ceilalţi din jur, adică să existe o modulare muzicală a spaţiului. 10% dintre tinerii chestionaţi au propus organizarea de concerte live ale unor trupe. Întrucât dintre cele 2 idei, prima ar fi dificil de pus în practică în localurile existente, lucrarea de faţă vine cu propunerea de amenajare a unui spaţiu care să respecte ideea de modulare muzicală, dar care în acelaşi timp să permită şi o centrare muzicală, în cazul unor concerte de trupe live.
Pentru punerea în practică a ideilor exprimate, a fost identificată o clădire (Fig.1) situată în proximitatea centrului istoric al oraşului Brasov, pe Bulevardul Eroilor nr. 15 care poate găzdui un pub modulat muzical.
Fig.1. Spaţiu de închiriat
După selectarea locaţiei, se are în vedere amenajarea arhitecturală şi constructivă a
spaţiului. În acest sens a fost elaborată o schemă de încadrare în planul urbanistic, care prevede amenajarea la parterul acestei clădiri, a pub-ului. Vor exista 5 spaţii modulate, care vor avea pereţi despărţitori, glisanţi. Aceştia, împreună cu uşile, vor fi realizaţi din material izolant fonic şi vor fi încadraţi în stâlpii de rezistenţă. Muzica va putea fi audiată prin intermediul unui sistem de sonorizare modulat, dar care la nevoie va fi centralizat în vederea uniformizării sonore a întregului spaţiu. În fiecare separeu va exista o tabletă cu acces la internet, conectată la sistemul de difuzare din spaţiul respectiv prin care tinerii vor putea crea playlist-ul dorit. În centrul pubului va fi amplasat barul, care este mobil, pentru a putea permite deplasarea sa laterală în momentul venirii unor trupe de muzică. Pereţii despărţitori poziţionaţi spre bar vor fi transparenţi pentru a putea da vizibilitate atât clienţilor, cât şi personalului. Acesta din urmă va fi compus din 3 barmani, 1 agent de pază, o persoană care asigură curăţenia locului, precum şi un manager de locaţie şi un contabil.
În ceea ce priveşte mediul fizic, acesta va fi organizat astfel încât să constituie un factor de satisfacţie pentru tineri. În primul rând, fundalul sonor va fi piesa centrală de interes. Studiile efectuate în acest sens au pus în evidenţă faptul că muzica poate stimula anumite comportamente de consum, dar şi generează stare de satisfacţie la nivelul clientului [4]. În cadrul acestui local, segmentul ţintă îl constituie tinerii, care din punct de vedere psihologic, s-a stabilit că sunt definiţi de ideea de apartenenţă la un grup. Prin urmare, petrecerea timpului liber se face în grupuri (2-30 persoane), iar pub-ul este unul dintre spaţiile agreate de acestea. Prin faptul că tinerii îşi pot exprima libertatea de alegere a muzicii, se vor atinge 3 puncte esenţiale care vor contribui la satisfacţia acestora. În primul rând, se va acorda libertate de exprimare fiecărui grup, dar care nu afectează alegerile celorlaltor grupuri. Va exista câte un panou şi difuzoare în fiecare separeu, iar prin izolaţia fonică se va respecta alegerea fiecăruia. În al doilea rând, modulele pot fi reunite, astfel încât pentru grupuri mai mari se poate crea un cadru adecvat. În al treilea rând, prin alegerea melodiilor preferate, tinerii îşi vor exprima starea de moment care va conduce la un anumit comportament de
143
consum. Astfel, studiile arată că în cazul persoanelor care ascultă melodii la un tempo lent, asociat melodiilor de melancolie sau liniştitoare, consumatorii vor petrece mai mult timp în unitate, în timp ce melodiile asociate unui tempo rapid, vor stimula consumul mai accentuat de băuturi carbogazoase [4]. Din acest considerent apreciem că beneficiul este bivalent, atât pentru clienţi, cât şi pentru unitate. Aceasta va fi percepută ca un spaţiu ideal unde se poate „trăi” o anumite stare, în timp ce se asigură cadrul relaţional adecvat.
Pe lângă fundalul sonor, mediul fizic pub-ului este determinat şi de componentele vizuale, tactile, şi olfactive. În ceea ce priveşte componenta vizuală, se vor avea în vedere cromatica şi decorurile. Pereţii vor fi de culoare galben-ocru, o combinaţie care denotă ospitalitate, căldură, dar şi inducerea unei stări de destindere. În privinţa designului interior, tendinţele actuale reflectă dorința de a crea un spațiu viu şi memorabil, îndrăzneţ şi interesant, cu personalitate. Vor fi utilizate tablouri create de artişti contemporani, lămpi cu design interesant, dar şi rafturi cu obiecte hand-made. Toate acestea fac parte din zona de preferinţă a tinerilor, mai ales că unii dintre aceştia au înclinaţie spre realizarea de astfel de elemente decorative. În fiecare spaţiu modulat vor exista canapele şi fotolii de nuanţe crem- maro, pentru a sublinia efectul de relaxare, iar mesele vor fi din lemn de fag, cu dimensiunile de 600x600xh730mm. În ceea ce priveşte componenta olfactivă, se va asigura o odorizare discretă a întregului spaţiu, iar evacuarea mirosurilor neplăcute se va face cu ajutorul sistemului de condiţionare a aerului. Pentru componenta tactilă, se va asigura faptul că obiectele cu care intră în contact atât clienţii, cât şi personalul, sunt din materiale de calitate, confortabile, ergonomice.
5. Concluzii Pe baza literaturii de specialitate studiate, indicată în secţiunea de bibliografie, a putut fi stabilit cadrul teoretic pentru mediul fizic. Studiile analizate au oferit un reper pentru conceperea ideii de cercetare pentru această lucrare. Pe baza unei cercetări calitative de tip exploratoriu s-au putut evidenţia idei de a valorifica elemente ale mediului fizic, cu accent pe componenta muzicală, pentru asigura o stare de satisfacţie pentru tineri. Ideile cele mai interesante, adică modularea muzicală a spaţiului şi organizarea spaţiului pentru concerte live au condus la indicarea unui mod practic de a folosi aceste informaţii prin amenjarea unui pub. Astfel, lucrarea de faţă confirmă importanţa mediului fizic, studiul punând în valoare mai ales componenta sonoră. Acesta s-a realizat doar pe grupa de vârstă tineri, iar ca şi zonă, în Braşov, fapt ce conferă acestuia doar o coordonată locală. Muzica în ospitalitaţii ca industria şi componentă a mediului fizic are încă numeroase dimensiuni neexplorate, iar prin cercetarea de faţă se doreşte evidenţierea unor posibile direcţii de investigare în acest sens. Bibliografie
1. Brunner-Sperdin A. (2009). International journal of tourism research, Nr. 11. What influences guests emotions? The case of high-quality hotels. pp 171–183.
2. Fiegel A., Melleunet J-F., Harrington R., Seo H-S. (2014). Elsevier, published on www.researchgate.com mai 2014. Background music genre can modulate flavor pleasantness and overall impression of food stimuli, pp.144-152.
3. Kotler P. (1973-1974). Journal of Retailing, Volume 49, Number 4. Atmospherics as a marketing tool,
pp. 49-54. 4. Miliman R. (1986). Chicago Journals, Journal of consumer research, vol 13, nr.2. The influence
of background music onthe behavior of restaurant patrons. pp 286-289 Webografie
5. Caracteristicile cromatice ale ocrului. www.vreauculoare.ro/culoare/culori/galben/ocru.html accesat în 29.03.2016.
144
ZONA LITORALĂ VERSUS ZONA MONTANĂ
Andreea Elena GĂLEȘANU1, Violeta Mădălina TAȘCĂ2
Coordonator științific: lect. dr. ec. av. Alexis DAJ
Rezumat Turismul reprezintă, în zilele noastre, o componentă importantă a vieții economice și sociale pentru un număr din ce în ce mai mare de țări ale lumii. Turismul evoluează sub incidența a numeroși factori diferiți ca natură și rol, cu acțiune globală sau particulară, cu influență favorizantă sau restrictivă, cu durată permanentă, ciclică sau conjuncturală. Principalele categorii de factori care influențează evoluția turismului sunt: factorii economici (veniturile, prețurile), factorii tehnici, factorii sociali (timpul liber, moda în turism), factorii demografici (numărul și structura populației), factorii naturali și cultural-istorici, factorii psihologici, educativi etc. Cuvinte cheie: turism, munte, mare.
1. Introducere Lucrarea se numește “Zona litorală versus zona montană”. Turismul reprezintă un factor care stimulează sistemul economic global. Acesta depinde efectiv de mediul înconjurător. De ce? Mediul înconjurător reprezintă domeniul de activitate și locul de desfășurare a turismului. Prin componentele sale, cele ale mediului înconjurător, păduri, lacuri, marea, apele minerale ș.a turismul înflorește. Cu cât resursele sunt mai nealterate, variate și complexe gradul de atractivitate a zonei este mai mare. Dezvoltarea turismului contribuie la sporul de producție, aportul acestuia la PIB fiind direct proportional cu nivelul de dezvoltare al țării respective. 2. Informații Ce mijloace de transport folosesc turiștii?
Fig. 1. Sosirile turiștilor străini în România după categoriile de mijloace de transport utilizate
1 Anul II, Facultatea de Științe Economice și Administrarea Afacerilor, Specializarea Informatică economică 2 Anul II, Facultatea de Științe Economice și Administrarea Afacerilor, Specializarea Informatică economică
145
Utilizarea unui mijloc de transport sau a altuia, ca și folosirea combinată, sunt determinate
de factori legați de specificul călătoriei și particularitățile mijloacelor de transport. În România, conform datelor Institutului Național de Statistică între anii 2000-2014, observăm că majoritatea vizitatorilor străini preferă ca mijloc de transport căile rutiere, urmat fiind de transportul aerian pe locul doi. În ultima perioadă transportul feroviar și cel naval sunt la egalitate în preferințele turiștilor ocupând locul 3. Datorită îmbunătățirii condițiilor turistice realizate an de an, observăm o ușoară creștere a numărului de turiști din anul 2008 și până în prezent.
Ce aleg turiștii în legătură cu structurile de primire turistică pe județe?
Fig. 2. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică pe județe
Turiștii aleg ca structură turistică zona montană, de preferat zona Brașov, pe locul 1, urmată de zona litorală, zona Constanța, pe locul 2. Conform studiilor realizate între anii 2001-2014 diferența dintre zona montană și cea litorală este semnificativă. Între anii 2001-2010 zona litorală era preferată de turiști în număr foarte mare,începând de la 700 000 și ajungând la aproximativ 1 000 000 de oameni. În ultimii ani, între zona montană, Brașov și zona litorală, Constanța se găsește o concurență acerbă, numărul turiștilor fiind cuprins în ambele situații între 800 000-900 000. Top 5 cele mai vizitate localități din județul Brașov
Fig. 3. Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în județul Brașov pe localități
146
Între anii 2000-2010 toate aceste destinații turistice montane erau alese, oarecum egal, însă din anul 2010 Mun. Brașov a început să cunoască o atenție sporită din partea turiștilor ocupând locul 1 în topul preferințelor, fiind urmat de localitățile Predeal, Moieciu, Bran și Zărnești. Top 5 cele mai vizitate localități din județul Constanța
Fig. 4. Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare în județul Constanța pe localități
Conform studiului realizat între anii 2000-2010, localitățile din jud. Constanța au
înregistrat adevărate creșteri ale numărului de turiști, în comparație cu ultimii 5 ani în care zona litorală a înregistrat o atenție scăzută. Top 5 cele mai vizitate localități din jud. Constanța este: Eforie cu un număr cuprins între 170 000-200 000 de turiști, Mangalia cu un număr cuprins între 150 000-160 000, Costinești cu un număr cuprins între 150 000-152 000, Mun. Constanța și Năvodari. Luna și județul preferat atât în sezonul rece cât și în sezonul cald
Fig. 5. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică pe județe și pe luni
Iulie este luna preferată a sezonului de vară pentru zona litorală, Constanța, iar decembrie corespunde sezonului de iarnă, zonei montane, Brașov. Potrivit datelor din ultimii 5 ani observam că anual în luna iulie, jud. Constanța a avut un număr de turiști cuprins între 230 000-310 000, în timp ce jud. Brașov, în luna decembrie a avut un număr de turiști cuprins între 40 000-90 000.
147
De pe ce continent vin cei mai mulți turiști în România?
Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, în procent de peste 90% vizitatorii străini care sosesc în România provin din Europa. Prin comparație , vizitatorii din restul celor 4 continente analizate (America, Asia, Africa, Australia) au o pondere neînsemnată. 3. Studiu de caz: Chestionar “Zona litorală versus zona montană” Chestionarul este compus din 12 întrebări:”1. Sex” cu itemii: “M/ F”, “2. În ce categorie de vârstă vă încadrați?” cu itemii “18-22 ani/ 23-25 ani/ Peste 25 ani”, “3. Studii” cu itemii “Primare/ Medii/ Superioare”, “4. Venit lunar” cu itemii “Sub 1000 RON/ 1000-1500 RON/ Peste 1500 RON”, “5. Ce continent se situează în topul preferințelor dumneavoastră turistice?” cu itemii “ Europa/ Australia/ Asia/ America/ Africa”, “6. Care dintre următoarele căi de transport corespund mai bine preferințelor dumneavoastră?” cu itemii “Aeriene/ Feroviare/ Navale/ Rutiere”, “7. În România, când vă alegeți destinația turistică către ce zonă vă orientați?” cu itemii “Montană/ Litorală”, “8. Care este localitatea favorită din jud. Constanța?” cu itemii “Constanța/ Mangalia/ Eforie/ Năvodari/ Costinești”, “9. Care este luna preferată din vară pentru călătorit în zona litorală?” cu itemii “Iunie/ Iulie/ August”, “10. Care este localitatea favorită din jud. Brașov?” cu itemii “Brașov/ Predeal/ Bran/ Zărnești/ Moeciu”, “11. Care este luna preferată din iarnă pentru călătorit în zona montană?” cu itemii “Decembrie/ Ianuarie/ februarie” și “12. Adresa de email”.
Pe baza unui eșantion de 60 de personae am observant că în anul 2016, majoritatea oamenilor preferă mijloacele rutiere, luna decembrie, zona montană (Brașov). Pentru zona litorală, luna preferată este august și localitatea Costinești. 4. Concluzii În concluzie, România este una dintre ţările cu cele mai diverisificate produse turistice datorită resurselor naturale pe care le deţine, biodiversităţii de floră şi faună unice în Europa. Turismul reprezintă pentru România sectorul economic care dispune de un valoros potențial de dezvoltare, neexploatat încă suficient și care poate deveni o sursă de atracție atât a investitorilor cât și a turiștilor străini. Marele avantaj al României este potențialul natural și cultural de o mare diversitate și armonios repartizat în teritoriu, dând posibilitatea practicării unor forme de turism diferite. Bibliografie
1. Anuarul Statistic al României 2005‐2008. 2. Băltărețu Andreea, Economia turismului, Editura Pro Universitaria, București 2012.
Webografie
3. http://www.insse.ro/ accesat în data de 18.03.2016 4. http://data.worldbank.org/ accesat în data de 22.03.2016 5. http://ec.europa.eu/eurostat accesat în data de 30.03.2016
148
EFECTUL STIMULILOR MUZICALI ASUPRA PERFORMANȚEI DE MEMORARE ÎNTR-O SARCINĂ
DE REACTUALIZARE SERIALĂ
Mihai Alexandru CONSTANTIN1, Cătălina BUNGHEZ2, Delia DONCIU, Larisa Maria CATRINOIU
Coordonator ştiinţific: lect. univ. dr. Camelia TRUȚA
Rezumat Stimulii muzicali instrumentali au dovedit un efect pozitiv asupra performanței de memorare. În studiul de față a fost utilizat modelul multi-componențial al memoriei de lucru. Componenta principală vizată este bucla fonologică formată din depozitul fonologic şi mecanismul repetiţiei articulatorie. Designul cercetării a presupus trei grupuri experimentale şi unul de control. Variabila experimentală manipulată a constat în trei stimuli muzicali instrumentali (clasic, hip-hop şi rock). Pe lângă performanţa la reactualizarea serială, ca variabilă dependentă, s-au înregistrat şi bătăile inimii (BPM). Există tendinţa ca performanţa la reactualizare să fie mai mare pentru grupurile experimentale. Cuvinte cheie: memoria de lucru, bucla fonologică, performanţa la reactualizarea serială, stimuli muzicali instrumentali, BPM.
1. Introducere Memoria de lucru este ,,un sistem de stocare temporar, aflat sub control atențional, care stă la baza capacității noastre de gândire complexă” (Baddeley, 2007 cit. în Henry, 2012). În studiul de față, a fost utilizat modelul multi-componențial al memoriei de lucru (Baddeley & Hitch, 1974). Acesta presupune trei elemente: administratorul central, bucla fonologică și carnețelul vizual-spațial. Administratorul central alocă resurse atenționale între celelalte două componente. Carnețelul vizual-spațial reține temporar informații vizuale și spațiale. Bucla fonologică stochează temporar informații sub formă de material verbal. Aceasta este formată din depozitul fonologic, în care sunt stocate temporar informațiile, și mecanismul repetiției articulatorie. Prin intermediul mecanismului repetiției articulatorie, materialul din depozitul fonologic este repetat, prevenind astfel pierderea rapidă a informațiilor, convertind totodată input-ul vizual într-un cod fonologic (Henry, 2012).
S-a constat că expunerea la un discurs irelevant/stimul auditiv, fie concomitent, fie ulterior prezentării unei liste de elemente, reduce semnificativ reactualizarea serială a materialului verbal (Repovš & Baddeley, 2006). Cu toate acestea, s-a demonstrat că ascultarea muzicii instrumentale poate duce la performanţe mai bune în sarcinile de memorare, comparativ cu stimulii auditivi cu versuri care au dovedit un efect disruptiv asupra memoriei (Alley & Greene, 2008).
De asemenea, este dovedit faptul că muzica produce modificări la nivel fiziologic (Armon, Fisher, Goldfarb & Milton, 2011). În acest sens, a fost introdusă o măsurătoare care vizează ritmul cardiac (BPM-ul). Astfel, s-a demonstrat că participanţii expuşi la muzică rock şi-au menţinut un nivel ridicat al ritmului cardiac comparativ cu nivelul de bază, precum şi cu situaţiile în care au fost expuşi la muzică clasică sau absenţa unui stimul muzical (Armon,
1 Anul I master, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Specializarea Psihologia muncii, organizaţională şi resurse umane, E-mail: [email protected] 2 Anul II, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Specializarea Psihologie
149
Fisher, Goldfarb & Milton, 2011). Totodată, s-a constatat că hip-hop-ul, fiind asociat cu un tempo rapid, conduce la creşterea ritmului cardiac (Trappe, 2010 cit. în Armon, Fisher, Goldfarb & Milton, 2011). Așadar, prin demersul de față ne propunem să (a) investigăm în detaliu diferențele de performanță într-o sarcină de reactualizare serială având în vedere analiza mai multor tipuri de stimuli muzicali instrumentai (SMI). Astfel, SMI folosiți se referă la muzica de tip clasic, rock și hip-hop. Pentru acestea am presupun următoarea relație: clasică > hip-hop > rock> fără muzică. Adițional, am urmărit (b) validarea efectului SMI în cadrul sarcinii experimentale prin monitorizarea ritmului cardiac, măsurat sub forma bătăilor inimii pe minut (BPM). Acesta a fost măsurat atât în faza de întipărire, cât și în faza de reactualizare. 2. Metodologie 2.1. Designul cercetării 2.1.1. Schema designului Designul folosit în cadrul abordării de față este de tip experimental. Pentru fiecare stil de muzică folosit a fost creat câte un grup experimental: clasic, hip-hop și rock. Acestora li s-a adăugat un grup de control format din participanți care nu au fost expuși la intervenția experimentală. Astfel, toate grupurile au beneficiat de o sarcină comună de memorare a unor liste de cuvinte, urmată de o fază de reactualizare serială și de aplicarea unui chestionar pentru identificarea preferinței muzicale. Pentru toate cele patru grupuri au fost colectate date privind BPM-ul. Între grupurile experimentale, singurele diferențe au constat în expunerea diferențiată la SMI (vezi Figura 1.).
Fig. 1. Designul studiului
2.1.2. Variabilele experimentale Manipularea experimentală a fost realizată prin expunerea la SMI. Aceasta a constat în trei tipuri de stimuli muzicali: clasic, hip-hop și rock. În ceea ce privește măsurătorile dependente, acestea au fost operaționalizate prin:
performanța la reactualizare serială reprezentând numărul de cuvinte corect reactualizare indiferent de ordinea în care acestea au fost reactualizate;
BPM-ul măsurat pentru două faze distincte: (1) faza de întipărire – în timpul prezentării listelor de cuvinte și (2) faza de reactualizare – în timpul reproducerii și
150
tastării cuvintelor prezentate anterior; preferința muzicală operaționalizată prin colectarea răspunsurilor în urma aplicării
unui chestionar. 2.2. Participanți La experiment au participat 49 de persoane cu vârsta cuprinsă între 19 și 29 de ani, dintre care 40 de gen feminin și 9 de gen masculin. Media de vârstă este de 𝑀 = 20.98, 𝑆𝐷 =2.70.Participanții au fost distribuiți randomizat în 3 grupuri experimentale (clasic, hip-hop şi rock) și un grup de control. 2.3. Materiale și instrumente Materialele folosite au constat în:
itemii pentru reactualizarea serială: patru liste a câte nouă cuvinte extrase aleatoriu din Madan, Glaholt și Caplan(2010);
trei SMI constând în câte un fragment muzical dintr-un anumit gen muzical: clasic, hip-hop și rock;
chestionarul de preferință muzicală; dispozitiv pentru măsurarea BPM-ului format dintr-un senzor pentru
identificarea pulsului3, conectat la un microcontroler Arduino UNO R34. Sarcinile au fost desfășurate pe un laptop cu dimensiunea ecranului de 15.6” și rezoluția
de 1366 x 768 pixeli.
2.4. Procedură Participanții au fost repartizați aleatoriu în cele patru grupuri. Fiecare participant a parcurs cele trei etape experimentale: proba de antrenament, sarcina propriu-zisă și chestionarul de preferință muzicală. Primul pas în cazul fiecărui participant a fost amplasarea senzorului pentru măsurarea BPM-ului pe încheietura mâinii, după care participantul și-a introdus datele de identificare pe calculator. După faza de antrenament, în funcție de grupul în care a fost repartizat participantul, acesta a fost expus sau nu la unul dintre stimulii muzicali. Durata sarcinii experimentale a variat între 10-15 minute.
Sarcina experimentală a constat în patru liste a câte 9 cuvinte expuse spre memorare, urmând ca la finalul prezentării fiecărei liste să le tasteze, respectând ordinea în care cuvintele au apărut pe ecran. Fiecare cuvânt a fost prezentat pe ecran timp de 5000 de MS, urmat de interval inter-stimul de 150 de MS. După fiecare cuvânt tastat participantul trebuia
3http://pulsesensor.com/pages/open-hardware 4 https://www.arduino.cc/en/Main/ArduinoBoardUno
Fig. 2. Structura fazei de reactualizare serială.
151
să apese tasta „ENTER” pentru a trece la tastarea următorului cuvânt. În cazul în care participantul nu își amintea un cuvânt, acesta putea tasta „PAS” pentru a sări poziția acelui cuvânt. 3. Rezultate Analiza datelor colectate urmează structura obiectivelor de cercetare propuse anterior. Astfel, pentru a identifica dacă există performanțe diferite în funcție de expunerea sau lipsa expunerii la SMI, a fost realizat testul t pentru eșantioane independente. În urma analizei au fost obținute următoarele rezultate care nu susțin confirmarea ipotezei 𝑡(47) = 1.84, 𝑝 =.72, 𝑑 = .60 [Diferența mediilor(Expunere − Fără expunere) = .80, SE = .43].
Pentru a investiga mai amănunțit influența SMI asupra performanței la reactualizare, ne-am propus să aprofundăm diferențele de performanță având în vedere tipul de SMI propus. Astfel, ne-am așteptat să obținem următoarea relație clasic > hip-hop > rock. Procedura folosită a fost analiza de varianță unifactorială [𝐹(3, 45) = 2.00, 𝑝 > 0.05, ηp2 = .11] care nu susține confirmarea relației propuse [Diferența mediilor (Clasic − Hip Hop) = −.79, SE =.54, 𝑝 = .88; Diferența mediilor (Clasic − Rock) = −.10, SE = .56, 𝑝 > 0.05; Diferența mediilor (Hip Hop − Rock) = .69, SE = .55, 𝑝 > 0.05].
Având în vedere cel de-al doilea punct de interes al studiului de față, ne-am propus validarea manipulării experimentale prin colectarea măsurătorilor BPM. Pentru a elimina posibile artefacte cauzate de mișcarea mâinii participanților, în această analiză au fost folosite doar măsurătorile BPM din timpul fazei de prezentare a listelor de cuvinte. A fost aplicată procedura ANOVA unidirecțională și au fost obținute următoarele rezultate: 𝐹(3, 36) = .21,𝑝 > 0.05, ηp2 = .01[Diferența mediilor(Clasic − Hip Hop) = −5.39, SE = 6.91, 𝑝 > 0.05; Diferența mediilor(Clasic − Rock) = 2.09, SE = 7.47, 𝑝 > 0.05; Diferența mediilor(Hip Hop − Rock) = 3.29, SE = 7.15, 𝑝 > 0.05]. Rezultatele nu susțin confirmarea statistică. 4. Discuții și concluzii 4.1. Discuții Deşi primul punct de interes nu a fost confirmat, în cazul participanților care au fost expuși la stimuli muzicali se observă o tendință de a avea performanțe mai bune la reactualizarea serială comparativ cu cei din grupul de control. Acest rezultat vine în contradicție cu alte studii care susțin că expunerea la stimuli muzicali instrumentali produc mai multe erori în procesul de memorare comparativ cu absența stimulilor muzicali. Un exemplu în acest sens este un studiu a cărui sarcină experimentală constă în reactualizarea serială imediată a unui material verbal prezentat vizual. Rezultatul acestui studiu susține faptul că în cadrul condiției experimentale care presupune stimul muzical instrumental sunt produse mai multe erori la reactualizare decât în absența acestuia (Salamé & Baddeley, 1989). Totodată, un alt studiu susţine că reactualizarea efectuată de un lot de tineri (18-30 ani) nu este influenţată, indiferent dacă sunt sau nu expuşi la stimuli muzicali instrumentali (hip-hop, hard rock etc.) (Barrie , 2010).
Intervenţia experimentală a fost validată prin monitorizarea ritmului cardiac (BPM). Astfel, BPM-ul a fost măsurat în cele patru condiții experimentale, atât în faza de antrenament, cât și în sarcina experimentală propriu-zisă. Pentru a elimina posibile artefacte legate de tastare, a fost luat în considerare BPM-ul din timpul expunerii listelor de cuvinte. Au fost incluse în analiză doar aceste date întrucât s-au constatat modificări în înregistrarea BPM-ului în timp ce participanţii tastau. Aceste modificări au constat în creşterea artificială a pulsului. Analizele au arătat că există o tendinţă ca participanţii expuşi la hip-hop să înregistreze un nivel mai ridicat al BPM-ului, fiind urmaţi de grupul expus la rock şi cel clasic. Cu privire la susţinerea acestei tendinţe, s-a constatat că muzica hip-hop conduce la creşterea
152
BPM-ului (Gustavson, Hanneken, Moldysz & Simon, 2013), în timp ce stimulul clasic conduce la reducerea acestuia (Armon, Fisher, Goldfarb & Milton, 2011). 4.2. Limite și direcții viitoare Una dintre cele mai importante limite alte studiului de față poate consta în modalitatea folosită pentru colectarea datelor privind ritmul cardiac al participanților. În abordarea curentă senzorul a fost amplasat pe mână, în dreptul încheieturii (vezi Figura 3.). Datorită mișcării mâinii, solicitate de tastarea cuvintelor în faza de reactualizare, există posibilitatea apariției unor erori de măsurătoare. Astfel, pentru a evita astfel de posibile artefacte, am recurs la analizarea măsurătorilor de tip BPM doar din faza de întipărire – fază în care participanților le-au fost prezentate listele de cuvinte. Pentru a elimina această limitare artificială a datelor utilizate în analiză, propunem o abordare ulterioară prin care amplasarea senzorului să fie realizată pe lobul urechii participantului. Totodată, este necesară evaluarea altor factori care pot interacționa cu performanța la reactualizare, dintre care amintim: (a) maniera în care proprietățile cuvintelor de memorat facilitează sau îngreunează memorarea și (b) cum se manifestă preferința pentru un anumit gen de muzică în raport cu stimulul muzical la care participantul a fost supus și, (c) cum interacționează acesta cu performanța în sarcina de memorare. Bibliografie
1. Alley, T. R., & Greene, M. E. (2008). The Relative and Perceived Impact of Irrelevant Speech, Vocal Music and Non-vocal Music on Working Memory. Current psychology, 27(4), 277-289.
2. Armon R., Fisher A., Goldfarb B., Milton C. (2011). Effects of music tempos on blood pressure, heart rate, and skin conductance after physical exertion. Journal of Advanced Student Science
3. Baddeley, A. D. (2007). Working Memory, Thought, and Action. Oxford Psychology Series. Oxford: Oxford University Press. http://doi.org/10.1093/acprof:oso/9780198528012.001.0001
4. Baddeley, A. D. & Hitch, G. (1974). Working Memory. Psychology of Learning and Motivation: Advances in Research and Theory. Volume 8, pp 47–89. San Diego Academic Press
5. Barrie, C. (2010, January 10). Psychology „Music and Memory”. Retrived from http://www.academia.edu/3894858/PSYCHOLOGY_MUSIC_AND_MEMORY_
6. Gustavan, A., Hanneken, K., Moldysz, A., & Simon, B. (2013). The Effects of Music on Short-Term Memory and Physiological Arousal. Retrived from http://jass.neuro.wisc.edu/2013/01/602%207%20Final%20Paper.pdf
7. Hallam, S., Price, J., Katsarou, G. (2002). The effects of background music on primary school pupils' task performance. Educational Studies, 28(2), 111-122.
8. Henry, L. (2012). The Development of Working Memory in Children. London: SAGE Publications Ltd. http://doi.org/10.4135/9781446251348
9. Madan, C. R., Glaholt, M. G., & Caplan, J. B. (2010). The influence of item properties on association-memory. Journal of Memory and Language, 63(1), 46–63. http://doi.org/10.1016/j.jml.2010.03.001
10. Repov, G., & Baddeley, A. D. (2006). The multi-component model of working memory: Explorations in experimental cognitive psychology. Neuroscience, 139, 5–21. http://doi.org/10.1016/j.neuroscience.2005.12.061
11. Roth, E. A. & Smith, K. H. (2008). The mozart effect: evidence for the arousal hypothesis Perceptual and Motor Skill, 107, 396-402.
12. Salamé, P. & Baddeley, A. (1989). Effects of background music on phonological short-term memory. The Quarterly Journal of Experimental Psychology Section A: Human Experimental Psychology, 41(1), 107-122.
13. Stainback, S. B., Stainback, W. C., & Hallahan, D. P. (1973). Effect of Background Music on Learning. Exceptional Children, 40, 109-110.
FiguFig. ra 3. Amplasare senzor
pentru măsurare BPM.
Fig. 3. Aplicarea senzoriului
153
RELAȚIA DINTRE STRATEGII PARENTALE PERCEPUTE ȘI STAREA DE BINE LA VÂRSTA ADULTĂ
TÂNĂRĂ. REZILIENȚA EULUI CA MEDIATOR
Amalia-Ioana NOVAC (STANCU)1
Coordonator ştiinţific: prof. univ. dr. Doina USACI
Rezumat Cercetarea se bazează pe modele actuale ale stării de bine care iau în considerare reziliența Eului și pe teoriile dezvoltării care vizează impactul comportamentelor parentale asupra stării de bine la vârsta adultă. S-au urmărit: analiza relațiilor dintre strategiile parentale percepute și starea de bine a tinerilor, analiza rolului mediator al rezilienței Eului în cadrul acestor relații, precum și analiza constructului stare de bine cu reziliența Eului. S-a folosit un design corelațional, aplicându-se chestionare în format creion-hârtie. La studiu au participat 133 de tineri cu vârste între 19 și 29 de ani. S-au confirmat ipotezele privind asocierile dintre strategiile parentale și starea de bine a tinerilor, precum și rolul mediator al rezilienței în cadrul acestor relații. Scalele folosite la măsurarea componentelor stării de bine și a rezilienței Eului alcătuiesc un instrument cu o consistență internă bună (α=,83). Cuvinte cheie: strategii parentale, stare de bine, reziliența Eului, analiză de scală.
1. Cadru teoretic În ultimele decenii starea de bine a indivizilor a fost în centrul atenției cercetătorilor din domeniul psihologiei și sociologiei, precum și a factorilor implicați în definirea de politici cu caracter social, fiind privită ca o măsură a calității vieții. Starea de bine cuprinde aspecte legate de modul în care își vede persoana viața în ansamblu, de satisfacția pe care o resimte față de viață în general, de autonomia pe care percepe că o are și de existența unui scop în viață [6].
În psihologie starea de bine este considerată un indicator al sănătății mentale a indivizilor și din acest motiv menținerea ei la nivele ridicate reprezintă obiective importante ale cercetării și intervențiilor din domeniile educațional și clinic. Modelele actuale ale stării de bine subiective [7] cuprind trei componente generale: (1) o componentă cognitivă, ce conține evaluările pe care le face individul cu privire la propria viață, reprezentând măsura în care acesta este satisfăcut cu viața sa; (2) o componentă afectivă, care se referă la tipul și intensitatea trăirilor emoționale preponderente ale individului; și (3) o componentă „eudaimonică”, referitoare la scopul și semnificația pe care le atribuie individul vieții sale, vizând mai degrabă funcționarea lui pozitivă sau prosperitatea psihologică, exprimată prin trăsături de personalitate precum: competență, autonomie, stimă de sine, reziliență, tenacitate, angajament social etc. Componentele stării de bine subiective descrise anterior scot în lumină importanța anumitor trăsături de personalitate în determinarea stării de bine, trăsături ce influențează felul în care individul se raportează la diferite evenimente ale vieții. Modelele teoretice ale personalității descrise de M.R. Luca [5] au adus în discuție impactul mediului social și în mod deosebit al mediului familial asupra dezvoltării personalității copilului și adolescentului și, în plus, importanța corelațiilor genotip-mediu în consolidarea sau atenuarea unor trăsături de personalitate înnăscute. Teoriile formulate de neopsihanaliști ca A. Adler, K. Horney sau E. Fromm [5] au evidențiat faptul că interacțiunea copilului cu mediul familial are o influență decisivă asupra formării
1 Anul III, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Specializarea Psihologie, E-mail: [email protected] (sau [email protected])
154
personalității acestuia, fiecare dintre teoreticienii menționați aducând în lumină anumite atitudini sau comportamente parentale defectuoase ce favorizează formarea unei personalități nevrotice. Un individ cu o personalitate nevrotică, ajuns la vârsta adultă, întâmpină dificultăți de ajustare socio-emoțională, adoptă mecanisme de apărare dezadaptative și în consecință va percepe evenimentele vieții ca potențiale surse de suferință și anxietate, starea sa de bine fiind astfel profund afectată. Cercetările cu privire la comportamentele adoptate de părinți în relațiile cu copiii lor au scos în evidență câteva strategii parentale, unele cu impact pozitiv asupra dezvoltării copiilor, iar altele cu impact negativ. Printre strategiile parentale cu impact pozitiv sunt căldura emoțională și controlul comportamental. Căldura emoțională se manifestă prin receptivitate la nevoile emoționale ale copilului, capacitatea de a crea relații de afecțiune cu copilul și de a empatiza cu nevoile și preocupările acestuia. Controlul comportamental implică stabilirea de către părinți a unor norme de comportament adecvat al copilului și urmărirea respectării acestora, ceea ce favorizează la copil dezvoltarea autocontrolului și a unei auto-discipline, asigurându-i o viață echilibrată. Strategiile parentale cu impact negativ luate în considerare în acest studiu au fost: controlul psihologic, respingerea și supra-protecția. Controlul psihologic a fost definit ca „o presiune de socializare care este nereceptivă la nevoile emoționale și psihologice ale copilului și care împiedică exprimarea independentă și autonomia și nu încurajează interacțiunea cu ceilalți” [1, p.3299], conducând preponderent la probleme de internalizare, caracterizate prin dificultatea de a gestiona emoțiile negative sau situațiile stresante. Respingerea parentală presupune manifestarea unor sentimente negative sau ostile față de copil. Supra-protecția este o formă specifică de control parental [9] manifestată prin limitarea excesivă a libertății copilului cu intenția de a-l feri de rău, impunerea unor restricții mai mari decât este necesar în acord cu nivelul de dezvoltare al copilului, ceea ce împiedică maturizarea lui emoțională și poate conduce în timp la dificultăți de separare și individualizare. Pe lângă impactul interacțiunii părinte-copil asupra dezvoltării personalității acestuia din urmă, autorii menționați anterior fac referire și la capacitatea înnăscută de realizare a potențialului existent în fiecare individ [5]. Privit sub diferite aspecte, fie ca putere creatoare a Eului cum a numit-o A. Adler fie ca tendință înnăscută spre auto-actualizare, cum a definit-o C. Rogers, fie ca putere de auto-determinare a individului așa cum apare la E. Fromm, acest potențial de auto-devenire care există în ființa umană se manifestă pe tot parcursul vieții, generând motivații, influențând alegeri, producând transformări. Această putere interioară face posibilă cultivarea și dezvoltarea pe tot parcursul vieții a anumitor capacități care asigură funcționarea pozitivă a individului și implicit o stare de bine superioară. Una dintre aceste capacități este reziliența psihologică sau reziliența Eului, definită de Block [3] ca fiind un proces de autoreglare internă ce îi permite individului să depășească adversitățile, să își revină rapid după eșecuri, să își găsească resursele în condiții de presiune sau de schimbări majore. O persoană cu o reziliență psihologică ridicată tinde să manifeste optimism, autoîncredere și susceptibilitate scăzută la anxietate, aceste trăsături de personalitate numărându-se printre indicatorii funcționării pozitive a individului. În cadrul componentei eudaimonice a stării de bine, unele modele teoretice includ reziliența ca resursă psihologică importantă [4]. Deoarece reziliența Eului este o capacitate ce poate fi formată la orice vârstă, putându-se dezvolta atât în copilărie, sub influența unor factori educaționali adecvați, cât și mai târziu, prin învățare independentă de mediul familial, ne putem aștepta ca indivizii care dezvoltă această capacitate să aibă o stare de bine superioară chiar și în condițiile în care au perceput în copilărie comportamente parentale negative.
2. Metodologia cercetării
Modelul teoretic de la care s-a pornit în această cercetare se bazează pe relația dintre strategiile parentale și starea de bine subiectivă a individului ajuns la vârsta adultă, așa cum este evidențiată de diferite modele teoretice ale dezvoltării personalității. La aceasta s-a adăugat
155
influența rezilienței Eului asupra acestei relații, susținută de rolul rezilienței în autoreglarea internă a individului și de rolul ei ca resursă psihologică a stării de bine. Obiectivul principal al studiului a fost acela de a se analiza relațiile dintre strategiile parentale percepute retrospectiv la vârsta adultă tânără și starea de bine subiectivă a tinerilor și de a se identifica în ce măsură aceste relații sunt mediate de reziliența Eului. Pe lângă acest obiectiv, s-a mai urmărit să se identifice dacă există diferențe între strategiile educative materne și cele paterne corespunzătoare și în ce măsură decalajul mamă-tată în ce privește aplicarea strategiilor parentale se asociază negativ cu starea de bine a tinerilor. De asemenea, s-a urmărit analiza consistenței interne a constructului stare de bine cu reziliența Eului. Noutatea adusă de cercetare vizează rolul mediator al rezilienței Eului în relația dintre strategiile parentale și starea de bine a adulților tineri și utilizarea unui inventar pentru măsurarea stării de bine, luându-se în considerare și scala pentru măsurarea rezilienței Eului. Pe baza modelelor teoretice descrise în secțiunea anterioară, au fost formulate următoarele ipoteze: (1) Strategiile parentale percepute se asociază cu starea de bine la vârsta adultă tânără; (2) Reziliența Eului mediază relația dintre strategiile parentale percepute și starea de bine a tinerilor; (3) Se anticipează că există diferențe semnificative la nivelul aplicării strategiilor educative materne și a celor paterne corespunzătoare; (4) Decalajul mamă-tată în ce privește aplicarea strategiilor parentale se asociază negativ cu starea de bine a adulților tineri. S-a folosit un design corelațional, în care pentru operaționalizarea strategiilor parentale s-au definit cinci variabile: căldură emoțională, respingere, supra-protecție, control psihologic și control comportamental. Pentru operaționalizarea stării de bine s-au definit variabilele satisfacția cu viața, prosperitatea (sau funcționarea pozitivă), intensitatea emoțiilor pozitive și intensitatea emoțiilor negative. Instrumentele folosite în cercetare au fost chestionare aplicate în format creion-hârtie. Pentru măsurarea variabilelor căldură emoțională, respingere și supra-protecție s-a folosit forma scurtă a chestionarului EMBU (Egna Minnen Betraffande Uppfostran - „Amintirile despre creșterea mea”) construit de Perris și colaboratorii [8]. Pentru măsurarea controlului psihologic s-a folosit chestionarul DAPCS (Dependency-oriented and Achievement-oriented Psychological Control Scale) construit de Soenens și colaboratorii [10], iar pentru măsurarea controlului comportamental s-au folosit scalele Monitorizarea activităților [1] și Stabilirea limitelor construite de Barber și colaboratorii [2]. Pentru evaluarea satisfacției cu viața și prosperității s-au folosit scalele construite de Diener și colaboratorii [7], iar pentru măsurarea intensității emoțiilor pozitive și a acelor negative a fost folosit chestionarul PANAS (Positive and Negative Affect Schedule) de Watson, L.A. Clark și A. Tellegen [11]. Pentru măsurarea rezilienței Eului a fost folosită scala ER89 (Ego Resiliency 89) construită de Block și Kremen [3]. Toate scalele au fost validate de autori în cercetări, coeficienții Alpha Cronbach raportați fiind cuprinși între .77 și .93. Coeficienții obținuți pe lotul cercetării au avut valori apropiate celor raportați de autori, încadrându-s în intervalul .75 - .92 . Cercetarea s-a desfășurat în aprilie 2016, la studiu participând 133 de tineri din Brașov, cu vârste cuprinse între 19 și 29 de ani. Au fost 49 de persoane de gen masculin și 84 de gen feminin, 115 dintre participanți fiind studenți iar 18 angajați cu studii superioare finalizate. Pentru verificarea asocierii dintre variabile s-au folosit corelațiile Spearman, din cauza abaterilor de la normalitate a majorității distribuțiilor și a existenței outlierilor. Pentru verificarea rolului mediator al rezilienței Eului s-au folosit corelații parțiale între variabilele strategii parentale și cele ale stării de bine și s-au comparat cu cele bivariate. În vederea identificării diferențelor dintre nivelele de aplicare a strategiilor materne și cele paterne s-a folosit testul Wilcoxon pentru eșantioane perechi. Pentru analiza consistenței interne a constructului Stare de bine cu reziliența Eului s-a definit variabila stare de bine emoțională ca diferență dintre intensitatea emoțiilor pozitive și a celor negative, considerându-se distribuțiile Satisfacție cu viața, Prosperitate și Stare de bine emoțională. Dat fiind că distribuțiile celor trei componente ale stării de bine și cea a rezilienței Eului au medii și abateri standard diferite, au fost aduse la aceeași formă prin transformarea în note Z și s-a realizat o analiză de scală folosindu-se scorurile Z ale participanților la cele patru chestionare (Satisfacție cu viața, Prosperitate, Stare de bine emoțională, Reziliența Eului).
156
3. Rezultate
În Tabelul 1 sunt prezentate corelațiile dintre strategiile parentale percepute și starea de bine a adulților tineri, valorile semnificative statistic pentru cea mai mare parte a corelațiilor indicând confirmarea primei ipoteze.
Tab. 1. Corelațiile Spearman între variabilele strategiilor parentale și componentele stării de bine
N M(SD) Satisfacția
cu viața Prosperitat
e Emoții
pozitive Emoții
negative Căldură
emoțională 133 17,86(3,76) ,475** ,460** ,380** -,219**
Control comportamenta
l 133 11,95(2,35) ,420** ,322** ,149 -,027
Control psihologic
129 37,20(11,43) -,327** -,356** -,284** ,180*
Respingere 129 10,68(3,18) -,299** -,379** -,233** ,303**
Supra-protecție 132 21,12(4,36) -,039 -,014 -,036 ,258**
Notă. * p < 0,05, ** p < 0,01.
Ipoteza a doua, referitoare la rolul mediator al rezilienței Eului în relațiile dintre strategiile parentale și componentele stării de bine a fost testată prin calculul corelațiilor parțiale dintre aceste variabile și compararea valorilor cu cele ale corelațiilor bivariate Pearson. Tabelul 2 indică o mediere totală în cazul relațiilor control psihologic - prosperitate, emoții pozitive și respectiv emoții negative și în cazul corelațiilor căldură emoțională–emoții negative, respectiv respingere–emoții pozitive. În cazul celorlalte corelații, se poate observa o mediere parțială, indicată de faptul că puterea corelațiilor scade, chiar dacă acestea își păstrează semnificația statistică.
Tab. 2. Corelațiile bivariate și corelațiile parțiale (Pearson) strategii parentale - stare de bine
Notă. * p < 0,05, ** p < 0,01.
Ipoteza a treia, privind diferențele dintre strategiile materne și cele paterne corespunzătoare s-a confirmat, mamele înregistrând medii mai ridicate decât tații în manifestarea căldurii emoționale [Z=5,23, p<,01, Mmame=18,78, Mtați=16,77], supra-protecției [Z=5,60, p<,01, Mmame=18,70, Mtați=16,58] și controlului psihologic [Z=-2,41, p<,05, Mmame=37,54, Mtați=36,43]. S-a identificat o asociere negativă semnificativă statistic (rho=-,247, p<,01) între decalajul mamă-tată în aplicarea controlului psihologic și satisfacția cu viața, ceea ce confirmă ipoteza a patra.
În urma analizei de scală a constructului Stare de bine cu reziliența Eului s-a obținut un coeficient Alpha Cronbah de .83, ceea ce indică o consistență internă bună a scalelor folosite la
Satisfacția cu viața Prosperitate Emoții pozitive Emoții negative
Corelații bivariate Căldură
emoțională ,468** ,415** ,366** -,223**
Respingere -,320** -,494** -,273** ,330**
Control psihologic -,307** -,368** -,294** ,182*
Corelații parțiale Căldură
emoțională ,446** ,346** ,294** -,150
Respingere -,211** -,356** -,103 ,182*
Control psihologic -,190* -,165 -,115 ,021
157
măsurarea celor patru componente. Corelațiile inter-itemi și corelațiile itemilor cu scala sunt prezentate în Tabelul 3.
Tab. 3. Matricea de inter-corelații a scorurilor Z pentru subscalele Stare de bine cu Reziliența Eului
Corelații item-
scală Prosperitate
Stare de bine emoțională
Reziliența Eului
Satisfacția cu viața ,622** ,681** ,511** ,387**
Prosperitate ,748** ,535** ,610**
Stare de bine emoțională
,646** ,582**
Reziliența Eului ,622**
Notă. p < 0,01.
4. Concluzii
Rezultatele cercetării sunt în concordanță cu teoriile dezvoltării care afirmă importanța calității relațiilor părinte-copil în formarea personalității viitorului adult. Conform studiului prezent, există o probabilitate semnificativă ca anumite strategii parentale considerate ca având un impact pozitiv asupra dezvoltării copilului (căldură, control comportamental) să aibă o influență benefică asupra stării de bine la vârsta adultă tânără, în timp ce strategii parentale ca respingerea și controlul psihologic să afecteze negativ starea de bine a tinerilor. Totuși, natura corelațională a studiului nu permite garantarea unei relații cauzale între aceste variabile. O limită a studiului este faptul că se măsoară strategiile parentale percepute retrospectiv de către tineri, evaluarea putând fi biasată de diverși factori, printre care anumite trăsături temperamentale ale tinerilor (nevrozismul de exemplu) care ar putea influența atât starea de bine prezentă cât și percepția asupra comportamentelor parentale. Cercetarea a confirmat rolul mediator al rezilienței Eului în relația dintre anumite strategii parentale percepute (în special controlul psihologic) și componente ale stării de bine la vârsta adultă. Dat fiind faptul că reziliența Eului este o capacitate care se poate dezvolta de-a lungul întregii vieți, nefiind condiționată doar de condițiile de mediu din copilărie/adolescență, acest rezultat conferă o viziune optimistă asupra șanselor de a dobândi o stare de bine la vârsta adultă chiar și în condițiile în care tânărul a experimentat relații deficitare cu părinții. În urma analizei consistenței interne a constructului Stare de bine cu reziliența Eului, s-a validat pe acest eșantion convergența scalelor pentru măsurarea stării de bine subiective, acestea putând fi incluse și în viitor, alături de chestionarul R89 pentru măsurarea Rezilienței Eului, într-un inventar de măsurare a stării de bine subiective.
5. Utilitatea studiului și direcții viitoare de cercetare
Cunoscând comportamentele specifice diferitelor strategii parentale și efectele lor pe termen lung asupra stării de bine a viitorilor adulți, se pot construi programe eficiente de educație parentală care să ajute părinții să conștientizeze importanța calității relațiilor pe care le stabilesc cu copiii lor, să evite comportamentele cu impact negativ pe termen lung și să aplice comportamente cu efecte benefice asupra dezvoltării copiilor. În acest fel, mergând pe principiul că este mai ușor să previi decât să tratezi, se elimină din timp factorii principali de risc care pot conduce la apariția sau dezvoltarea unor trăsături depresive sau anxioase la copii și adolescenți, asigurându-se condiții familiale propice sănătății psihologice a acestora. O altă implicație importantă a studiului derivă din confirmarea rolului mediator al rezilienței Eului în relațiile dintre strategiile parentale și starea de bine subiectivă a adulților tineri, rezultat care susține importanța promovării și implementării unor programe de consiliere psihologică și dezvoltare personală care să ajute la consolidarea rezilienței psihologice a
158
indivizilor prin creșterea stimei de sine, restructurări cognitive, formarea unor abilități sociale, învățarea unor strategii de coping la stres etc. O direcție viitoare de cercetare ar fi definirea unor stiluri parentale posibile, sub forma unor combinații între diferite nivele (ridicat - scăzut) ale strategiilor parentale pentru care s-au identificat cele mai relevante corelații cu starea de bine: căldura, respingerea și controlul psihologic). Printr-o definire corectă și completă a combinațiilor, fiecărui participant îi va corespunde un anumit stil parental. Se poate folosi apoi analiza de varianță (ANOVA) pentru a compara mediile oricăreia dintre componentele stării de bine între grupurile corespunzătoare stilurilor parentale definite. Bibliografie
1. Barber, B.K. (1996). Parental Psychological Control: Revisiting a Neglected Construct. Child Development, 67, 3296-3319
2. Barber, B.K., Maughan, S.L. & Olsen, J.A. (2005). Patterns of Parenting Across Adolescence. New Directions For Child And Adolescent Development, 108, Găsit la http://www.colorado.edu/ibs/jessor/psych7536-805/readings/barber_maughan_olsen-2005.pdf Accesat la data 26.02.2016
3. Block, J., & Kremen, A.M. (1996). IQ and Ego-Resiliency: Conceptual and Empirical Connections and Separateness. Journal of Personality and Social Psychology, 70(2), 349-361
4. Huppert, F.A. & So, T.T.C. (2013). Flourishing Across Europe: Application of a New Conceptual Framework for Defining Well-Being. Social Indicators Research, 110, 837–861
5. Luca, M.R. (2004). Curs de psihologia personalității, Partea I – Teoriile personalității. Sibiu:Psihomedia 6. Michaelson, J., Mahony, S. & Schifferes, J. (2012). Measuring Well-being – A Guide for Practitioners.
London: New Economics Foundation 7. OECD iLibrary. (2013). OECD Guidelines on Measuring Subjective Well-being. OECD Publishing. Găsit la
http://dx.doi.org/10.1787/9789264191655-en Accesat la data 02.12.2015 8. Perris, C., Jacobsson, L., Lindstrom, H., von Knorring, L. & Perris, H. (1980). Development of a new
inventory assessing memories of parental rearing behaviour. Acta Psychiatrica Scandinavica, 61, 265-274 Găsit la https://www.researchgate.net/publication/15753285_ Development_of_a_new_inventory_assessing_memories_of_parental_rearing_behaviour Accesat la data 12.02.2016
9. Soenens, B. (2006). Psychological Control: Revisiting a Classical Theme and Breaking New Ground. Găsit la https://lirias.kuleuven.be/bitstream/1979/417/5/Chapter+01.pdf Accesat la data 20.02.2016
10. Soenens, B., Vansteenkiste, M. & Luyten, P. (2010). Toward a Domain-Specific Approach to the Study of Parental Psychological Control: Distinguishing Between Dependency-Oriented and Achievement-Oriented Psychological Control. Journal of Personality, 78(1), 217-254
11. Watson, D., Clark, L.A. & Tellegen, A. (1988). Development and Validation of Brief Measures of Positive and Negative Affect: The PANAS Scales. Journal of Personality and Social Psychology, 54(6), 1063-1070.
159
IMPLICAREA PARENTALĂ ÎN RELAȚIE CU MOTIVAŢIA INTRINSECĂ PENTRU ÎNVĂŢARE ȘI
REUȘITA ȘCOLARĂ LA ELEVII DIN CICLUL PRIMAR
Felicia-Antonia ȚÎRDIA (VOICU)1
Coordonator ştiinţific: prof. univ. dr. Mariela PAVALACHE-ILIE Rezumat Printre predictorii reuşitei şi adaptării şcolare se află interesul manifestat de părinţi pentru evoluţia copiilor şi asistenţa pe care le-o oferă în pregătirea temelor. Prezentul studiu investighează relaţia dintre implicarea parentală în relaţia cu şcoala (evaluată în frecvenţa interacţiunilor cu învăţătorul şi percepţia învăţătorului asupra calităţii acestei interacţiuni), motivaţia intrinsecă pentru învăţare a elevilor şi nivelul performanţelor şcolare. Participanţii la cercetare sunt 231 de elevi din clasele a III-a şi a IV-a şi învăţătoarele lor. Rezultatele sprijină ipoteza potrivit căreia implicarea parentală se asociază semnificativ cu nivelul performanţei şcolare şi cel al motivaţiei intrinseci, dovedindu-se faptul că implicarea parentală este predictor eficient pentru variabilitatea motivației intrinseci și a performanței școlare. Cuvinte cheie: implicare parentală, nivel de studii parental, motivaţie intrinsecă pentru învăţare, performanţă academică.
1. Cadrul conceptual Studiul investigează relația dintre implicarea părinților în viața școlară a copiilor lor și motivația intrinsecă a elevilor pentru învățare, respectiv performanța academică a acestora. Implicarea parentală reprezintă „ansamblul strategiilor, acţiunilor şi resurselor pe care părinţii le folosesc în perioada şcolarizării copiilor pentru a le spori șansele de succes şcolar și social” (Hatos, 2004). Printre strategiile de implicare parentală Epstein (2004) enumeră: exercitarea rolului de părinte, comunicarea cu elevul și cadrele didactice, voluntariatul oferit de către părinte școlii, sprijinul la domiciliu al copilului, colaborarea cu cei din comunitate.
Cercetările desfăşurate în Statele Unite şi în unele ţări din Europa arată că, atunci când şcolile şi familiile lucrează împreună ca parteneri, principalii beneficiari sunt elevii. Parteneriatele dintre şcoli şi familii sprijină profesorii în munca lor, perfecţionează abilităţile şcolare ale elevilor, contribuie la îmbunătăţirea programelor de studiu şi a climatului şcolar, duc la îmbunătăţirea abilităţilor educaţionale şi a celor de lideri ale părinţilor, oferă servicii şi suport familiilor şi creează un mediu mai sigur în şcoli (Agabrian şi Millea, 2005). Literatura de specialitate arată că părinţii valorizează educaţia şi participă la viaţa educaţională a copilului indiferent de statusul ocupaţional, socioeconomic, etnie sau structură a familiei (Nord şi West, 2001). Printre factorii care determină şi influențează implicarea parentală se enumeră: auto-eficacitatea înaltă a părintelui, climatul şcolar primitor, solicitările din partea cadrelor didactice şi a copilului, cunoştințele, abilitățile, timpul şi energia părintelui (Hoover-Dempsey şi Sandler, 1997). Copiii ai căror părinți se implică, după cum arată studiile, au media notelor şi scorurilor la testele standardizate mai bună, au o rată de finalizare a ciclurilor de învăţământ mai mare, o frecvență şcolară mai bună și un comportament dezirabil acasă şi la şcoală (Henderson şi Mapp , 2002). În ceea ce privește relația dintre implicarea parentală și motivația învățării, cercetările dovedesc că motivația extrinsecă se asociază cu monitorizarea temelor pentru acasă şi utilizarea recompenselor materiale pentru note, iar motivația intrinsecă se asociază cu încurajările şi
1 Anul III, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Programul de studii Psihologie, E-mail: [email protected] (sau [email protected])
160
lauda venite din partea părinților (Ames, deSefano, Watkins și Sheldon, 1995). Când părinții se implică în viața școlară a copiilor lor, elevii raportează mai mult efort, concentrare și atenţie, sunt mai interesați în învățare, se percep mai competenți (Deci și Ryan, 1985), devin responsabili pentru propria educație, sunt orientați spre excelență şi sarcini provocatoare, sunt perseverenți și satisfăcuți la școală (Christenson şi Cleary, 1990). Cercetările efectuate asupra şcolilor în care elevii obţin rezultate bune la învăţătură au demonstrat importanţa dezvoltării unor legături strânse între şcoală şi familie. O explicație ar consta în faptul că implicarea părinţilor poate ajuta la sincronizarea cererilor pe care şcoala şi familia le impun elevilor. Performanţele şcolare sunt afectate pozitiv de o relaţie bună şcoală-familie. Conform opiniilor exprimate de Hoover-Dempsey şi Sandler (1997), decizia părinţilor de a se implica în educaţia copiilor lor se bazează pe trei factori: credinţa că ar trebui să se implice, credinţa că implicarea lor va influenţa educaţia copiilor şi existenţa oportunităţilor de implicare.
După cum subliniază Norwich, Griffiths și Burden (2005), una dintre problemele majore în domeniul analizei relaţiei şcoală-familie o reprezintă inconsistenţa cadrului conceptual. În literatura de specialitate sunt vehiculate o serie de concepte referitoare la raporturile dintre familie şi instituţia de învăţământ, însă aceşti termeni nu sunt foarte clar delimitaţi, ci adesea alternaţi. Acest aspect este remarcat şi de către Fan şi Chen (1999) în lucrarea lor de meta-
analiză asupra principalelor cercetări referitoare la relaţia familie-şcoală. Studiile în general relevă necesitatea efectuării mai multor investigații asupra relației dintre implicarea parentală, motivația pentru învățare și performanța academică (Fan şi Williams, 2010), nevoia de cercetare a acestei relații pe populația românească fiind subliniată și de necesitatea creșterii implicării parentale și a reușitei școlare în cadrul populațiilor minoritare din România, în special în rândul comunităților defavorizate. 2. Metodologia cercetării Abordările moderne subliniază importanța mediului familial în dezvoltarea armonioasă a copilului, iar condițiile actuale de realizare a educației formale implică necesitatea colaborării școală-familie. Studiile, de asemenea, dovedesc preponderența motivației extrinseci în învățare la elevii de ciclul primar, educatorii căutând deseori metode de dezvoltare a motivației intrinseci. Cercetarea de față caută răspunsul la următoarea întrebare: „există o relație între nivelul implicării parentale și motivația intrinsecă pentru citit, scris și matematică, respectiv rezultate școlare, la elevii de ciclul primar din România?” și își găsește justificarea în alte studii similare (Fan şi Williams, 2010). Studiile pe alte populaţii dovedesc existența relației dintre variabilele cercetate. Modelul teoretic de la care s-a pornit se bazează pe ideea că realizarea elevilor este influențată de oameni, procese și instituții. Părinții, rudele, grupurile de colegi, influențele din vecinătate, școlile și alte instituții (de exemplu, biserici, cluburi) pot fi toate implicate în actualizarea potențialului elevilor și în formarea unei bune cetățenii. Copiii înșiși, cu abilitățile, caracteristicile și înclinațiile lor, joacă un rol central în formarea/reformarea comportamentului, aspiraților și realizărilor lor. În fața acestei complexități, se încearcă să se stabilească relația pe care o au anumiți factori ca nivelul de studii parental, implicarea parentală, motivația intrinsecă a elevului cu performanța academică, știind din start că asupra copiilor acționează mai multe forțe care se potențează reciproc. Figura 1 ilustrează relațiile dintre factorii implicați în reușita școlară a elevilor.
Obiectivul principal al acestei cercetări a fost verificarea existenței unei relații între nivelul implicării parentale în viața școlară a copiilor lor și motivația intrinsecă pentru învățătură, respectiv reușita școlară a elevilor de ciclul primar în școlile din Făgăraș. În vederea urmăririi acestui obiectiv s-au formulat următoarele ipoteze:
• H1. Nivelul implicării parentale în activitatea elevilor se asociază cu motivația intrinsecă a acestora.
161
Fig. 1. Forțe ce modelează efectele educației (Sursa: Desforges și Abouchaar, 2003)
• H2. Există o relație de asociere între rezultatele școlare și implicarea parentală. • H3. Există diferenţe între gradul de implicare al părinţilor români şi romi în activitatea
şcolară a copiilor lor. • H4. Există diferențe în ceea ce privește nivelul motivației intrinseci pentru învățare între
copiii romi și români. • H5. Există diferențe între rezultatele școlare ale copiilor romi și români. • H6. Există diferențe între nivelul de studii al părinților romi și români. • H7. Implicarea parentală este predictor pentru motivația intrinsecă pentru învățare a
elevilor. • H8. Implicarea parentală este predictor pentru rezultatele școlare ale elevilor. • H9. Nivelul de implicare parentală se asociază cu nivelul de instruire al părinților. • H10. Nivelul de instruire al părinților se asociază cu motivația intrinsecă pentru învățare
a elevilor. • H11. Nivelul de instruire al părinților se asociază cu performanța academică a elevilor. • H12. Nivelul de instruire al părinților este predictor pentru implicarea părinților în
activitatea școlară a elevilor. • H13. Nivelul de instruire al părinților este predictor pentru motivația intrinsecă pentru
învățare a elevilor. • H14. Nivelul de instruire al părinților este predictor pentru rezultatele școlare ale
elevilor. Cercetarea de față este cantitativă, corelațională, utilizând statistica descriptivă (prin
studierea și descrierea eșantionului) și inferențială (căutând să testeze ipotezele și să extragă concluzii). Ea s-a desfășurat în anii școlari 2013-2014, 2014-2015 în cinci școli din Făgăraș, pe un eșantion de conveniență format din 231 de elevi din clasa a III-a și a IV-a (110 fete și 121 de băieți; medie de vârstă elevi de clasa a III-a = 9,6 ani; = 1,07; medie de vârstă elevi de clasa a IV-a = 10,3 ani; = 0,56) și respectiv cele 12 învățătoare ale acestor elevi. Structura eșantionului este prezentată în tabelul 1, care sintetizează analiza descriptivă a variabilelor demografice etnie, clasă etnică și nivelul/tipul clasei.
Rezultatele copiilor
Caracteristicile copiilor
Calitatea școlii Caracteristicile familiei și ale
părinților
Implicația parentală în
școală
Caracteristicile
comunității sociale Suport familial
Efectele
școlii
Ereditate, implicarea
efecte parentale (interne),
efecte de vecinătate
162
Tab. 1. Distribuția elevilor în funcție de clasă etnică, nivel de clasă, etnie
Clasă etnică
Nivel de clasă (în funcție de rezultatele la
învățătură) Etnia elevilor
români romi mixtă slabă modestă bună români romi
Clasa a 3-a 46 45 25 45 25 46 60 56
Clasa a 4-a 54 17 44 36 51 28 80 35
Total 100 62 69 81 76 74 140 91
Variabila demografică „Clasă etnică” a fost stabilită în funcție de preponderența copiilor de
o anumită etnie în acea clasă. Nivelul clasei a fost stabilit în funcție de rezultatele la învățătură obținute de elevii clasei respective.
Implicarea parentală a fost măsurată cu ajutorul chestionarului Parent Involvement in Early Years–Teacher Report (PIEY-T), elaborat de Wong și Hughes (2006). Instrumentul cuprinde trei subscale: alianță (înțelegere reciprocă, scopuri comune, așteptări comune, respect, comunicare ușoară), implicare parentală generală (comunicare, voluntariat, participare la ședințe și evenimente școlare), inițiativa cadrului didactic (comunicare, invitații pentru părinți). Itemii sunt codați pe o scală de 5 puncte incluzând frecvența specifică (1: niciodată, 2: o dată sau de două ori pe an, 3: aproape în fiecare lună, 4: aproape în fiecare săptămână și 5: de mai multe ori pe săptămână); frecvența generală (1: niciodată, 2: din când în când, 3: câteodată, 4: frecvent, 5: aproape întotdeauna) și nivelul de acord cu anumite afirmații (1: dezacord total, 2: dezacord, 3: nici acord nici dezacord, 4: acord, 5: total acord). Cu cât scorurile sunt mai mari, cu atât nivelul implicării parentale este mai ridicat.
Motivația intrinsecă a fost măsurată cu subscala de motivație intrinsecă din cadrul Elementary School Motivation Scale (ESMS), (Guay et al., 2010). Instrumentul măsoară nivelul motivației intrinseci, al reglării identificate și al reglării controlate, pentru următoarele arii: citit, scris și matematică. Itemii sunt codați pe următoarea scală: 1: deloc, 2: puțin, 3: așa și-așa, 4: mult, 5: foarte mult.
Pentru colectarea datelor au fost contactați învățătorii. S-a obținut acordul părinților în ședințele cu părinții, desfășurate anterior cercetării. Participanții la cercetare și-au exprimat în scris consimțământul de a participa la cercetare. S-au transmis verbal instrucțiuni pentru aplicarea instrumentelor. Chestionarele PIEY-T au fost completate de către învățători, pentru fiecare părinte în parte. Chestionarele ESMS au fost completate de către elevi, asistaţi de învăţători. S-au luat măsuri pentru păstrarea confidențialității datelor, participanții completând la datele de identificare doar inițialele.
3. Rezultate Ipotezele conform cărora etnia induce diferențe în ceea ce privește nivelul de studii al părinților, gradul de implicare parentală, nivelul motivației intrinseci pentru învățare și rezultatele școlare ale copiilor sunt susținute de date. Testele t ale semnificației diferenței dintre medii (tab.2), relevă faptul că părinții români au un nivel de studii mai înalt, se implică mai mult în viața școlară a copiilor lor decât părinții romi, iar elevii români sunt mai motivați intrinsec pentru învățătură și au rezultate academice mai bune decât elevii romi, diferențele fiind semnificative statistic.
Pentru testarea ipotezelor care afirmă că nivelul implicării parentale în activitatea elevilor se asociază cu motivația intrinsecă și cu rezultatele școlare ale acestora, s-a calculat coeficientul de corelație Pearson între scorurile la implicarea parentală și motivația intrinsecă, respectiv componentele sale și între scorurile implicării parentale și rezultatele școlare reprezentate de media la limba română, matematică și media generală semestrială.
163
Tab. 2. Comparații între nivelurile studiilor parentale, ale implicării parentale, ale motivației intrinseci și performanței academice a elevilor, în funcție de etnie
Români Romi Test t
Nivel de studii parental
m = 4.08 σ = .74
m = 1.86 σ = 1.03
t(135, 81) = 12.63, p < .001
Implicare parentală
m = 3,65 σ = 0,61
m = 2,53 σ = 0,68
t(113,58)= 11.97, p < .001
Motivație intrinsecă
m = 3.58 σ = .55
m = 2.54 σ = .68
t(139, 89) = 12.63, p < .001
Performanță academică
m = 3.58 σ = .55
m = 2.54 σ = .68
t(139, 89) = 12.63, p < .001
În tabelul 3 sunt prezentate corelațiile, rezultatul fiind semnificativ statistic: există o relație de asociere directă medie și medie spre ridicată între variabilele implicare parentală și motivație intrinsecă și există asocieri directe puternice și foarte puternice între implicarea parentală și rezultatele școlare ale elevilor.
Tab. 3. Corelații între nivelul de educație al părinților, implicarea parentală, motivația intrinsecă pentru
învățare și rezultatele școlare ale elevilor
Implicare parentală
Motivație intrinsecă Rezultate școlare
Mo. citit
Mo. scris
Mo. matem.
Mo. total
Lb. rom.
Matem. Media generală
Implicare parentală
- .42
.37
.52
.53
.69
.64
.94
Nivel de ed. matern
.75 .30 .32 .42 .41 .65 .58 .69
Nivel de ed. patern
.70 .25 .24 .39 .35 .62 .56 .67
p < .001
Așadar creșterea nivelului implicării parentale se asociază cu o motivație intrinsecă mai mare, iar nivelul ridicat al implicării parentale se asociază cu rezultate bune obținute la materiile de bază de către elevi și cu o medie generală semestrială foarte bună a acestora.
Ipoteza conform căreia nivelul de educație al părinților se asociază cu implicarea parentală, motivația intrinsecă pentru învățare și performanța academică a elevilor este de asemenea susținută de date (tab.3). Rezultatul este semnificativ statistic: există o relație de asociere pozitivă ridicată între variabilele nivel de studii și implicare parentală: părinții cu educație academică înaltă se implică la un nivel înalt în viața școlară a copiilor lor și viceversa. De asemenea există o relație de asociere pozitivă mică și medie între variabilele nivel de instruire al mamei și al tatălui și motivația intrinsecă pentru învățare, respectiv componentele acesteia: părinții cu un nivel de instruire academic mai mare au copii mai motivați pentru învățare. Asocierea este mai intensă în ceea ce privește nivelul de instruire al mamei, posibil datorită faptului că ea investește mai mult timp în aplecarea copilului spre învățătură. Se dovedește și existența unei asocieri ridicate între nivelul de instruire al părinților și rezultatele la învățătură ale elevilor: părinții instruiți academic au copii nu doar mai motivați pentru învățare ci și cu rezultate școlare mai bune.
A șaptea și a opta ipoteză, conform cărora implicarea parentală este predictor pentru rezultatele școlare și pentru motivația intrinsecă a elevilor au fost testate prin tehnica regresiei liniare simple. Probele statistice susțin faptul că predictorul implicare parentală explică eficient 32% din motivația intrinsecă pentru învățare și 58% din performanța academică a elevilor, după cum arată coeficienții de regresie prezentați în tabelul 4.
164
Tab. 4. Coeficienți de regresie pentru predicția implicării parentale asupra motivației intrinseci și performanței academice a elevilor
Variabila criteriu Variabila predictor: Implicare parentală
Coeficient de determinare Analiza de varianță t
Motivație intrinsecă
R2 = .32 F = 89,03
p<.001 t = 9.43 p < .001
Performanță academică
R2 = .58 F = 273,78
p < .001 t = 16.54 p < .001
Ecuațiile de regresie sunt următoarele: motivație intrinsecă = 1.09 + implicare parentală * .70 performanța academică = .71 + implicare parentală * .77 Ultimele trei ipoteze, conform cărora nivelul de instruire al părinților este predictor pentru
implicarea parentală, pentru motivația intrinsecă și pentru rezultatele școlare ale elevilor, au fost testate prin tehnica regresiei liniare simple.
În ceea ce privește predictorul nivel de instruire al mamei, el explică eficient 56% din implicarea parentală în viața școlară a copilului, doar 17% din motivația intrinsecă pentru învățare și 46% din performanța academică a elevilor, după cum arată coeficienții de regresie obținuți (tab. 5):
Tab. 5. Coeficienți de regresie obținuți pentru predicția nivelului de instruire al mamei asupra implicării
parentale, motivației intrinseci și performanței academice ale elevilor
Variabila criteriu Variabila predictor: Nivel de studii matern
Coeficient de determinare Analiza de varianță t
Implicare parentală
R2 = .56 F = 253.67
p<.001 t = 15.92 p < .001
Motivație intrinsecă
R2 = .17 F = 44.29
p<.001 t = 6.66 p < .001
Performanță academică
R2 = .46 F = 191.11
p < .001 t = 13.82 p < .001
În ceea ce privește predictorul nivel de instruire al tatălui, el explică eficient 50% din implicarea parentală în viața școlară a copilului, doar 12% din motivația intrinsecă pentru învățare și 42% din performanța academică a elevilor, după cum arată coeficienții de regresie obținuți (tab. 6):
Tab. 6. Coeficienți de regresie obținuți pentru predicția nivelului de instruire al tatălui asupra implicării
parentale, motivației intrinseci și performanței academice ale elevilor
Variabila criteriu Variabila predictor: Nivel de studii patern
Coeficient de determinare Analiza de varianță t
Implicare parentală
R2 = .50 F = 179.48
p<.001 t = 13.40 p < .001
Motivație intrinsecă
R2 = .12 F = 29.93
p<.001 t = 5.47 p < .001
Performanță academică
R2 = .42 F = 158.10
p < .001 t = 12.57 p < .001
Coeficienții de corelație Pearson arată asocieri semnificative statistic între predictorul nivel de instruire matern și respectiv nivel de instruire patern și variabilele criteriu (implicare
165
parentală, motivație intrinsecă și performanță academică), luate pe rând. Analiza de regresie liniară simplă arată că modelele sunt semnificative statistic, iar analiza coeficienților de regresie arată că nivelul de instruire matern și patern sunt predictori semnificativi pentru variabilele criteriu discutate (vezi tab. 5 și 6). Ecuațiile de regresie obținute sunt următoarele: implicare parentală = 1.93 + .40 * nivelul de instruire al mamei implicare parentală = 1.98 + .38 * nivelul de instruire al tatălui motivația intrinsecă a elevului = 2.44 + .04* nivelul de instruire al mamei motivația intrinsecă a elevului = 2.58 + .24 * nivelul de instruire al tatălui performanța academică a elevului = 2.02 + .36 * nivelul de instruire al mamei performanța academică a elevului = 2.06 + .36 * nivelul de instruire al tatălui
4. Concluzii Rezultatele cercetării de față sunt concordante cu ale studiilor pe alte populaţii (Fan şi Williams, 2010), care subliniază existența unei relaţii pozitive şi convingătoare între implicarea parentală și achizițiile elevului (relație mediată de convingeri motivaționale şi strategii de autoreglare în învățare – Henderson şi Mapp, 2002). Gradul de implicare al părinților este strâns legat de clasa socială a familiei, de nivelul de educație matern, dar și patern și este influențat de cultura etnică a familiei (Desforges și Abouchaar, 2003). În urma analizelor statistice se poate concluziona faptul că există o relație de asociere semnificativă între nivelul implicării parentale și nivelul motivației intrinseci pentru citit, scris și matematică, dar și între implicare parentală și rezultatele școlare ale elevilor. Din perspectivă educațională, învățătoarea are destule argumente în a stimula implicarea părinților în activitatea școlară a copiilor lor pentru ca ei să aibă rezultate școlare mai bune. Implicarea părinţilor în activitatea şcolii şi în educaţia copiilor lor trebuie să fie mai mult decât o strategie de bune practici aplicată la nivel local! Ea tinde să devină un standard pentru multe sisteme de învăţământ şi poate fi considerată chiar o iniţiativă de reformă a învăţământului. Se recomandă nu doar proiectarea unor programe şi activităţi de parteneriat între familie şi şcoală şi implementarea lor în mod ocazional, ci transpunerea acestui ideal de colaborare în toate acţiunile şi politicile şcolii.
Studii viitoare pot investiga cauzele pentru care nivelul de implicare parental este mai mic la părinții romi față de cei români și să propună intervenții care să stimuleze implicarea și colaborarea acestora cu profesorii, necesară pentru creșterea în realizarea școlară și în rândul copiilor minoritari (Davies, 1993). O limită a cercetării de față este dată de faptul că variabile ca statutul social al familiei, nivelul economic-cultural, nivelul aspirațiilor părinților, aflate în asociere cu nivelul de educație academic parental, pot apărea ca variabile confundate în predicția nivelului de studii parental asupra variabilelor dependente discutate: implicarea parentală, motivația intrinsecă și rezultatele școlare ale elevilor. Investigarea în acest cadru, pe populația românească, a impactului acestor posibile variabile confundate asupra variabilelor dependente de mai sus ar fi necesară. O altă limită a cercetării ar putea-o constitui măsurarea implicării parentale doar din perspectiva cadrului didactic și măsurarea nivelului motivației intrinseci doar din perspectiva elevului. Dezvoltarea instrumentului de măsurare pentru a conține o scală de evaluare a implicării din perspectiva părintelui și o scală care să măsoare evidența în comportament a motivației intrinseci pentru învățare a elevilor și din perspectiva cadrului didactic, ar fi de ajutor.
Aplicabilitatea prezentei cercetări este dată de faptul că rezultatele sunt un puternic argument pentru oferirea către cadrele didactice a sesiunilor de consolidare și formare a abilităților interpersonale de comunicare și relaționare cu părinții. Din această colaborare, principal beneficiar va fi în primul rând copilul, apoi părintele și instituția școlară, ca factori de educație și formare a acestuia, atunci când își văd împlinite scopurile comune care le au față de elev.
166
Bibliografie 1. Agabrian, M. & Millea, V. (2005). Parteneriate școală-familie-comunitate: studiu de caz. Iași:
Institutul European. 2. Ames, C., deStefano L., Watkins, T. & Sheldon, S. (1995). Teachers’ school-to-home communications
and parent involvement: The role of parent perceptions and beliefs. Baltimore: Center on Families, Communities, Schools and Children’s Learning.
3. Christenson, S. & Cleary, M. (1990). Consultation and the parent-educator partnership: A perspective. Journal of Educational and Psychological Consultation, 1(3), 219-241.
4. Davies, D. (1993). Benefits and barriers of parental involvement: From Portugal to Boston to Liverpool. In N.F. Chavkin (ed.), Families and schools in a pluralistic society. Albany: SUNY University Press, (p. 205-216).
5. Deci, E. L., & Ryan, R. M. (1985). Intrinsic Motivation and Self-determination in Human Behavior. New York: Plenum Press.
6. Desforges, C. & Abouchaar, A. (2003).The Impact of Parental Involvement, Parental Support and Family Education on Pupil Achievement and Adjustment: A Literature Review. (Research Report RR433). Department for Education and Skills.
7. Epstein, J. L. (2004). Meeting no child left behind requirements for family involvement. Middle Ground, 8(1), 14-17.
8. Fan, X. & Chen, M. (1999, aprilie). Parental involvement and students’ academic achievement: A meta-analysis. Lucrare prezentată în cadrul Întâlnirii Anuale a American Educational Research Association, Montreal, Canada.
9. Fan, W. & Williams, C. M. (2010). The effects of parental involvement on students’ academic self-efficacy, engagement and intrinsic motivation. Educational Psychology, 30(1), 53-74.
10. Guay, F., Marsh, H. W. & Dowson, M. (2010). Assessing Academic Motivation among Elementary School Children: The Elementary School Motivation Scale (ESMS). Australia: SELF Research Centre, University of Western Sydney; Canada: Simon Larose Université Laval.
11. Hatos, A. (2004). Economie, societate și educație. Temele principale ale sociologiei educației. Oradea: Editura Universității din Oradea.
12. Henderson, A. T. & Mapp, K. L. (2002). A new wave of evidence: The impact of school, family and community connections on student achievement. Annual synthesis. Austin, TX: Southwest Educational Development Laboratory.
13. Hoover-Dempsey, K. V. & Sandler, H. M. (1997). Why do parents become involved in their children’s education? Review of Educational Research, 67(1), 3-42.
14. Nord, C. W. & West, J. (2001). Fathers’ and mothers’ involvement in their children’s schools by family type and resident status. Education Statistics Quarterly, 3(2), 40–43.
15. Norwich, B., Griffiths, C., & Burden, B. (2005). Dyslexia-friendly schools and parent partnership: inclusion and home-school relationships. European Journal of Special Needs Education, 20(2), 147-165.
16. Wong, S. W. & Hughes, J. N. (2006). Ethnicity and language contributions to dimensions of parent involvement. School Psychology Review, 35(4), 645-662.
167
INFLUENȚA FRECVENTĂRII ANTERIOARE A GRĂDINIȚEI ASUPRA COMPETENȚELOR DIN SFERA SCRIS – CITITULUI ȘI A CALCULULUI ARITMETIC LA
ȘCOLARUL MIC
Cristina POP (ANCUȚA)1
Coordonator științific: prof. univ. dr. Teodor PĂLĂȘAN
Rezumat Prezenta cercetare analizează măsura în care parcurgerea învățământului preșcolar influențează nivelul competențelor cheie ale școlarilor din ciclul achizițiilor fundamentale. În vederea colectării datelor necesare studiului am utilizat următoarele metode: testul docimologic standardizat, observarea sistematică a comportamentului elevului și analiza produselor de portofoliu. Instrumentele folosite în colectarea datelor au fost aplicate unui lot ales aleator format din cadre didactice și școlari mici aflați în ciclul achizițiilor fundamentale. Concluziile cercetării demonstrează că frecventarea anterioară a grădiniței determină însușirea mai eficientă a scris - cititului și a calculului aritmetic la școlarii mici. Rezultatele obținute în urma cercetării pot fundamenta programe remediale individualizate. Cuvinte cheie: grădiniță, competențe cheie, învățământ primar.
1. Cadrul teoretic Grădinița constituie prima formă de educaţie organizată în care socializarea se îmbină cu o învățare procedurată și eficientă. Copilul este pregătit pentru școală din perioada grădiniței, învățarea preșcolară anticipând astfel învățarea școlară.
Actual, există mult interes în studiul impactului programelor de educație preșcolară. Cercetările recente din domeniu demostrează faptul că nivelul de dezvoltare al competențelor din învățământului primar, depinde de experiențele oferite în procesul de învățare preșcolară. Sau, altfel spus, intervenţia timpurie asupra dezvoltării competențelor în cadrul grădiniței are efecte pozitive asupra achiziţiilor şcolare ulterioare.
Conform studiilor recente, aportul grădiniței în educația copilului este crucial dezvoltării ulterioare, în așa manieră încât un copil nestimulat suficient riscă să rămână cu un deficit în dezvoltarea competențelor. În plus, s-a demonstrat că frecventarea grădiniței produce câștiguri impresionante care prefigurează asimilarea de cunoştinţe matematice şi de limbă și determină performanțe superioare în ariile citire, matematică în școala primară.
Formarea competențelor începe așadar în grădiniță, iar dezvoltarea lor continuă pe parcursul școlarității.
2. Metodologia cercetării
Principala întrebare care a organizat acest studiu a fost aceea dacă parcurgerea anterioară a grădiniței influențează nivelul competențelor cheie la școlarii mici.
1 Anul II, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, E-mail: [email protected]
168
În acest context, obiectivul general al cercetării a devenit acela de a evidenția și caracteriza, prin măsurători comparative, diferențele care apar între școlarii care nu au frecventat grădinița în raport cu cei care au frecventat-o, cu scopul de a demonstra rolul și influența învățământului preșcolar asupra competențelor cheie ale școlarilor mici.
Cercetarea se bazează pe ipoteza conform căreia frecventarea anterioară a grădiniței determină însușirea mai eficientă a scris - cititului și a calculului aritmetic la școlarii mici din clasele pregătitoare, clasele I și a II-a, unde „eficient” presupune îndeplinirea optimă a descriptorilor de performanță specificați în cadrul testelor de evaluare, parcurgerea sarcinilor zilnice de învățare într-un mod mai rapid, mai ușor, fără explicații suplimentare din partea cadrului, realizarea unui portofoliu optim din punctul de vedere al descriptorilor standard de performanță. De asemenea, am presupus că participarea anterioară la activitățile desfășurate în grădiniță, este mai în măsură să determine pe termen mediu performanțe școlare superioare – traduse prin rezultate școlare peste medie - comparativ cu performanțele școlare înregistrate în cazul nefrecventării grădiniței, la școlarii mici din clasele pregătitoare, clasele I și a II-a.
În demersul meu de cercetare am urmat o metodologie corespunzătoare cercetării constatative non-experimentale ex-post-facto, tema fiind abordată atât transversal cât și longitudinal, prin urmărirea diferențelor care apar în succesiunea anilor. Cercetarea s-a derulat pe o perioadă de 3 luni. Colectarea datelor s-a efectuat la nivelul unui lot format din 6 cadre didactice și 179 de copii înregistrați în cadrul a 2 instituții de învățâmânt de stat din mediul urban, în clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a: 161 copii care au frecventat anterior grădinița și 18 copii care nu au frecventat anterior grădinița.
Pe perioada cercetării am desfășurat următoarele acțiuni principale de cercetare, exprimate în ordinea cronologică de desfășurare: aplicarea testelor docimologice la nivelul lotului de copii, analizarea produselor de portofoliu ale copiilor incluși în cercetare, organizarea și desfășurarea focus – group-ului la nivelul lotului cadrelor didactice. Inițial s-au aplicat simultan pe toți copiii dintr-o clasă probe de evaluare diferențiate pe categorii de vârstă. Acestea au avut o durată de parcurgere de la 30 minute (clasa pregătitoare) și de 50 minute (clasele I și a II-a).
Ulterior aplicării testelor, cadre didactice incluse în lot au dezbătut următoarele teme: caracterizarea diferențelor care există între școlarii mici care au frecventat grădinița și cei care nu au frecventat grădinița și modalitatea și intensitatea cu care frecventarea grădiniței influențează nivelul competențelor fundamentale la școlarii mici. În analiza produselor de portofoliu am cercetat lucrările pe care le face elevul individual sau în grup: rezumate, compuneri, articole, comunicări, prezentări, fişe individuale de studiu, proiecte şi experimente, temele de zi cu zi, teste şi lucrări semestriale, rezultate obținute la diverse concursuri școlare.
3. Rezultate În urma centralizării rezultatelor testelor docimologice, la nivelul sublotului copiilor din clasa pregătitoare care nu au frecventat anterior grădinița, s-au constatat: rezolvări parțiale de sarcină, nerespectarea / nerezolvarea sarcinilor de lucru, probleme în trasarea de elemente grafice diverse, confuzii între stânga și dreapta, dificultăți în recunoașterea pozițiilor spațiale, nerespectarea proporțiilor și a așezării corecte în pagină, orientare deficitară în spațiu, scriere nesigură, forțată, un grad ridicat de nerezolvare a sarcinilor de lucru complexe.
Semnificativă este rata de răspuns în cazul itemilor care evaluează calitatea trasărilor de elemente grafice diverse și capacitatea de rezolvare a sarcinilor de lucru complexe. Astfel, conform tabelului 1, aprox. 95% dintre copiii de clasă pregătitoare care nu au frecventat anterior grădinița înregistrează dificultăți în trasarea de elemente grafice. Dificultățile de trasare s-au regăsit și în urma analizei portofoliului respectivilor copii. În plus, s-a constatat obținerea de calificative mai mici, tocmai datorită impreciziei de trasare. Rezultatele și observațiile centralizate în urma analizei produselor de portofoliu indică
169
faptul că dificultățile în trasarea elementelor grafice înregistrate în clasa pregătitoare se regăsesc în aceeași măsură la nivelul clasa I și a II-a. Prin acest aspect se demonstrează faptul că, fără intervenții suplimentare, copilul rămâne cu un deficit inițial pe tot parcursul școlarității mici.
Tab. 1. Aspecte constatate în urma centralizării rezultatelor testelelor docimologice
Constatări
în urma centralizării rezultatelor testelelor docimologice
Copiii care au frecventat anterior
grădinița
Copiii care nu au frecventat anterior
gradinița
Nr. Răspunsuri
Frecvența de apariție
(%)
Nr. răspunsuri
Frecvența de apariție
(%)
Confuzii între stânga și dreapta 19 10.61 5 27.78 Dificultăți în recunoașterea pozițiilor spațiale 50 27.93 12 66.67 Nerespectarea așezării corecte în pagină 7 3.91 11 61.11 Nerespectarea proporțiilor în foaia de lucru 3 1.68 9 50.00
Nerespectarea/nerezolvarea sarcinilor de 25 13.97 15 83.33 lucru, din care sarcini complexe 15 60.00 14 93.33
Probleme în trasarea de elemente grafice diverse
29 16.20 17 94.44
Erori de calcul aritmetic (numărare și calcul) 20 11.17 13 72.22 Total - 100.00 - 100.00
În urma discuțiilor din cadrul focus-grup-ului s-a concluzionat faptul că, în general, școlarul mic care nu a frecventat anterior grădinița se caracterizează prin: concentrare redusă pe sarcina de lucru care determină îndeplinirea cu greutate a sarcinilor de lucru sau greșeli frecvente în îndeplinirea acestora, dificultăți în exprimare (scris, vorbit, desen), „exprimare telegrafică”, incoerență în exprimarea unor idei, creativitate și imaginație scăzute, deprinderi deficitare de folosire a instrumentelor de lucru, nivel general scăzut de cunoștințe, capacitate de înțelegere a sarcinilor complexe diminuată, greutate în rezolvarea unor probleme cu conținut matematic, vocabular sărac și fixare greoaie a cuvintelor noi, tulburări în analiza-sinteza formei și a relațiilor spațiale, text scurt, lacunar și fără logică, scris neregulat cu mișcări cursive de înaintare forțate, dezordine în organizarea gestului și a spațiului, greșeli de exprimare, gramaticale și de organizare a frazei, litere ilizibile, greșeli de punctuație frecvente.
Deficiențele ce țin de sfera scrisului înregistrate la nivelul copiilor care nu au frecventat anterior grădinița sunt determinate de o insuficientă exersare a motricității fine, a gestului amplu și a gestului fin. Exercițiile de decupare, îndoire, trasările diverse, pictura, modelajul sunt activitați desfășurate în cadrul grădiniței menite să sprijine scrisul și să antreneze dezvoltarea motrică optimă.
Vocabularul sărac, greutatea în exprimare, lentoarea în citire, greutatea de a învăța cuvinte noi sunt aspecte ce definesc școlarul care nu s-a bucurat de experiența grădiniței nefructificând astfel beneficiile activităților de educare a limbajului desfășurate acolo. Istoricul evaluărilor din cadrul portofoliului indică nivele mai scăzute ale calificativelor. Datele centralizate indică un deficit și în zona recunoașterii pozițiilor spațiale. Conform acestor date, aprox. 67% din copiii care nu au frecventat anterior grădinița au dificultăți de orientare spațială. Analiza portofoliului lor indică rezultate școlare mai scăzute în cadrul lucrărilor ce vizează formele geometrice.
Toate aspectele evidențiate în urma colectării datelor determină rezultate școlare mai modeste și presupun intervenții suplimentare de compensare din partea cadrului didactic. Rezultatele testelor de cunoștințe corelate cu observațiile exprimate în urma analizei
170
portofoliului și cu aspectele concluzionate în cadrul focus-grup-ului arată faptul că decalajele determinate de nefrecventarea grădiniței, se mențin constante pe tot parcursul ciclului achizițiilor fundamentale.
6. Concluzii Prin măsurătorile efectuate am conturat profilul de competențe pe care un școlar mic care nu a frecventat grădinița îl deține. Centralizarea datelor cercetării indică un portofoliu care nu respectă în totalitate descriptorii de performanță, indică rezultate mai slabe în cadrul evaluărilor, indică nivele ale competențelor cheie mai scăzute.
Cert este că fără antrenamentul asigurat în mediul preșcolar, școlarul mic înregistrează decalaje la debutul școlarității. În plus, cercetarea de față demonstrează ca aceste decalaje se mențin constante pe toată perioada ciclului achizițiilor fundamentale.
Concluziile acestui studiu constituie puncte de sprijin în înțelegerea influenței pe care frecventarea grădiniței o are asupra competențelor cheie.
Rezultatele obținute în urma cercetării pot sta la baza unor intervenții specifice ulterioare intreprinse fie în cadrul familiei, fie în cadrul formal, de către specialiștii în educație. Acest lucru presupune folosirea unor strategii diferențiate sau dezvoltarea unor programe educaționale optime de recuperare menite să sprijine integrarea școlară.
Bibliografie
1. Anghelache, V. (2011). Pedagogia învățământului primar și preșcolar. Suport de Curs. Universitatea”Dunărea de Jos” din Galați, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic.
2. Borțeanu, S. (2009). Curriculum pentru învățământul preșcolar. Prezentare și explicitări București: Editura Didactica Publishing House.
3. Dimitriu, E. (coord.). (1972). Elev la șase ani. București: Editura Științifică. 4. Ionaș, M. (1988). Folosirea fișelor de muncă independentă în pregătirea preșcolarilor
pentru școală. București: Ministerul Educației și Învățământului. 5. Păun. E. (2002). Educația preșcolară în România. Iași: Editura Polirom. 6. Popescu – Neveanu, P. (1970). Studii psihologice privind dezvoltarea psihică a a copiilor.
București: Editura Științifică. 7. Potolea, D. (2011). Metodologia evaluării realizărilor școlare ale elevilor. Ghid
metodologic. București: Editura ErcPress. 8. Sandu, A. (2012). Metode de cercetare în știința comunicării. Ediția I. Iași: Editura Lumen,
pp. 51. Webografie
9. Barnett, W. S. (1995). Long-Term Effects of Early Childhood Programs on Cognitive and School Outcomes. The Future of Children, 5(3), 25–50. http://doi.org/10.2307/1602366, http://greatlakescenter.org/docs/Policy_Briefs/Barnett_EarlyEd.pdf, accesat în data de 05.02.2016.
10. Camilli, G., Vargas, S., Ryan, S., & Barnett, W. S. (2010). Meta-analysis of the effects of early education interventions on cognitive and social development. The Teachers College Record, 112(3). http://www.tcrecord.org/content.asp?contentid=15440, accesat în data de 05.02.2016.
11. Craig, T. Early Learning and School Readiness: Can Early Intervention Make a Difference?, Volume 50, Number 4, October 2004, pp. 471-491. http://www.psy.cmu.edu/~siegler/423-ramey04.pdf, accesat în data de 05.02.2016.
12. Duncan, G. School readiness and later achievement, Developmental Psychology, Vol 43(6), Nov 2007, 1428-1446. http://dx.doi.org/10.1037/0012-1649.43.6.1428, accesat în data de 05.02.2016.
171
RECUPERAREA KINETICĂ POSTOPERATORIE ÎN MALADIA DUPUYTREN
Claudia ŞANDRU1
Coordonator științific: prof. univ. dr. Silviu CIOROIU
Rezumat Lucrarea de faţă îşi propune să evidenţieze în ce fel Maladia Dupuytren poate fi ţinută sub control după o intervenţie chirurgicală, prin intermediul kinetoterapiei. Această maladie afecteză cel puţin 30 de milioane de adulţi din întreaga lume. Simptomatologia diferă de la un individ la altul, astfel încât durerea poate fi prezentă în unele cazuri, iar în altele nu. De asemenea afecţiunea recidivează şi poate fi bilaterală. Subiectul acestei lucrări prezintă contractură la nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene şi interfalangiene IV şi V, determinate de îngroşarea aponevrozei palmare ce duce la retracţia în flexie degetelor. Cuvinte cheie: Dupuytren, retracţie, flexie, aponevroză palmară
1. Patologia Boala Dupuytren, descrisă ca retragerea porţiunii medii a aponevrozei palmare superficiale a mâinii, este o boală degenerativă a ţesuturilor cuprinse între teaca tendoanelor flexoare şi pielea palmei. Aceasta provoacă flexarea progresivă şi ireversibilă a degetelor. Boala se mai poate localiza şi la nivelul tălpii piciorului (maladia Ledderhouse), penis (maladia La Peyronnie), la umăr (umărul îngheţat) sau la partea dorsală a mâinii, respectiv la principalele articulaţii metacarpofalangiene şi cel mai frecvent la articulaţiile interfalangiene proximale (Knuckle pads). Boala se caracterizează prin retracţia în flexie a unuia sau mai multor degete, cu imposibilitatea extenisiei; o rată mare de afectare a degetelor IV- V; ducerea la imposibilitatea realizării ADL-urilor.
Factori favorizanţi: - 80% dintre pacienţii cu istoric de peste 20 de ani de diabet; - Fumatul în exces; - Alcoolismul; - Epilepsia; - Hipercolesterolemie; - HIV; - Expunere la vibraţii; - Muncă manuală; - Traumatisme repetate la nivelul mâinii.
2. Metodologia cercetării Scopul lucrării a constat în realizarea unei analize teoretice referitoare la Maladia Dupuytren, având ca urmare recuperarea extensiei degetelor în urma unei intervenţii chirurgicale, fără pierderea flexiunii, cu accent pe degetele IV şi V. Metodele de tratament ale bolii au constat în aplicarea tehnicilor de recuperare funcţională a prehensiunii, precum şi de a verifica eficacitatea programului kinetic. Obiectivul propus a avut la bază evidenţierea kinetoterapiei în recuperarea unui pacient cu boală Dupuytren, postoperator. Recuperarea s-a desfăşurat pe
1 Facultatea de Educație Fizică și Sporturi Montane
172
o perioadă de 3 luni (anul 2015), efectuată pe un pacient cu boală Dupuytren, în cadrul Cabinetului „Masseur-kinésithérapeute Roxana Canţur”, Egletons, Franţa. Mijloace subiective şi metode de evaluare:
- Anamneza pacientului; - Examenul clinic general; - Testarea durerii; - Teste neuromusculare (bilanţ articular şi bilanţ muscular); - Testul penselor; - Chestionarul Michigan.
Fig. 1. Bilanţ articular realizat de Fundaţia Dupytren [https://www.youtube.com/watch?v=deJJtpYEy1k]
Obiectivele generale ale programului kinetic: Combaterea durerii; Combaterea edemului;
Menţinerea extensiei dobândită postoperator prin mobilizări şi portul atelei dinamice de extensie; Creşterea elasticităţii la nivelul articulaţiei mâinii; Recuperarea şi menţinerea mobilităţii articulare la nivelul inelarului şi auricularului; Recuperarea forţei musculare; Menţinerea şi recăpătarea îndemânării prin diferite forme de prehensiune; Recuperarea funcţionalităţii mâinii global şi analitic; Prevenirea recurenţelor.
Fig. 2. Mâna dreaptă înainte de programul de recuperare
173
Recuperarea s-a desfăşurat în trei faze: faza iniţială (15 iunie 2015), faza intermediară (7 iulie) şi fază finală (13 septembrie). Faza iniţială a cuprins: masaj, ultrasunet şi laser, exerciţii pasive şi autopasive. S-a mers pe principiul didacticii de la uşor la greu, de la simplu la complex, iar dozarea în această fază a constat din 3 serii a câte 15 repetări. Faza intermediară a cuprins tot programul din faza iniţială. În plus s-au mai adaugat exerciţii pasiv-active, active şi active cu rezistenţă. Dozarea a crescut la 3 serii a câte 20 de repetări. Faza finală a însemnat recuperarea funcţiilor de prehensiune şi a exerciţiilor active cu rezistenţă, iar dozarea a fost de 3 serii a câte 25 de repetări.
3. Rezultate
Tab. 1. Datele şi valorile bilanţului muscular la mâna dreaptă, inelar şi auricular
Tabelul prezintă rezultatele finale pentru bilanţul muscular. Se observă o creştere a forţei musculare în cazul inelarului de la F3 în faza iniţială, la F5 în fază finală. Auricularul a avut în faza iniţială o forţă F2 şi a ajuns în faza finală la o forţă F4.
Fig. 3. Mâna dreaptă după programul de recuperare
4. Concluzii În urma programului realizat s-a constatat că evoluţia bolii Dupuytren este influenţată favorabil de tratamentul kinetic.
Obiectivele urmărite au fost realizate, astfel încă la pacientul cu Dupuytren, mâna dreaptă, metacarpiene IV şi V, s-a observat o îmbunătăţire atât în redarea amplitudinii articulare, cât şi în ceea ce priveşte creşterea forţei musculare de la nivelul plamei şi al degetelor. În urma tratamentului kinetic, auricularul a recuperat din deficitul de extensie din m.c.f, 5°, din i.f.p, 5°, iar din articulaţia i.f.d., 4°. Inelarul şi-a recuperat total deficitul de extensie din articulaţiile
Inelar/Auricular Valoarea testului
iniţial
Valoarea testului
intermediar
Valoarea testului
final
MCF flexie F3/F2 F4/F2 F5/F4
MCF extensie F3/- F2 F4/F2 +F4/F4
Abducţie F3/- F3 -F4/F3 +F4/F4
Adducţie F3/- F3 -F4/F3 F4/F4
174
m.c.f. şi i.f.p, iar din articulaţia i.f.d a recuperat un deficit de 2° din cele 4° cu care s-a prezentat iniţial.
Tonusul muscular, a crescut de la 2 în cazul auricularului la 4 în toate tipurile de mişcare (flexie, extensie, abducţie şi adducţie). În ceea ce priveşte inelarul, acesta a crescut în tonus de la 3 la 5 pe mişcarea de flexie din articulaţia m.c.f, iar în mişcările de la flexie, extensie ale articulaţiilor i.f.p, i.f.d s-a trecut de la o forţă 3 la o forţă 5, în timp ce tonusul muscular pe mişcările de abducţie a crescut de la 3 la +4, iar în adducţie a crescut de la 3 la 4.
Aplicarea programului recuperator a avut un impact psihologic pozitiv asupra pacientului. Funcţionalitatea mâinii este recuperată, ceea ce îi permite pacientului punerea în aplicare a ADL-urilor.
Maladia Dupuytren este o boală recidivantă, iar pacientul este nevoit să nu renunţe la programul kinetic nici după finalizarea şedinţelor de recuperare realizate în cadrul cabinetului. Mulţumiri Mulţumesc doamnei Roxana Canţur pentru şansa oferiră, de a-mi realiza stagiul de practică în Egletons, Franţa
Bibliografie 1. Abrahams, P., Atlasul corpului uman. În Editura “Corint”, Bucureşti, 2011, pg. 151. 2. Andrew, JG., Contracture of the proximal interphalangeal joint in Dupuytren's disease. În
Editura, “J Hand Surg Br.”, 1991, pg. 446. 3. Avramenscu, ET., Bazele Anatomice ale mişcării. În Universitatea „Oradea” din Craiova, 2003,
pg. 68. 4. Baciu, C., Anatomia funcţională, biomecanica, semiologia segmentelor aparatului locomotor. În
Editura “Medicală”, Bucureşti, 1981, pg. 638-642. 5. Balint, T., Moise, A., Evaluarea aparatului locomotor. În Editura „Tehnopress”, Iaşi, 2007, pg.
209-296. 6. Bayat, A., McGrouther, DA., Management of Dupuytren's disease, clear advice for an elusive
condition. În Editura “Ann R Coll Surg Engl”, 2006, pg. 88. Webografie
7. Centrul medical de diagnostic şi tratament, Dr. Victor Babeş, 2016, https://www.cdt- babes.ro/servicii/fizioterapie.php, accesat în data de 12.03.2016.
8. Charité-Universitätsmedizin Berlin and University of Colorado, 2012, https://www.kenhub.com, accesat în data de 25.11.2015.
9. Deanne Thomasen, https://www.youtube.com/watch?v=yzFa-A5oZ6g, accesat în data de 10.05.2016.
10. Dr. Bratu, http://www.chirurgieplasticatimisoara.ro/wp-content/uploads/2011/11/Maladia -Dupuytren.pdf, accesat în data de 15.10.2015.
175
ROLUL ACTIVITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE PSIHOMOTRICĂ LA FORMAREA SCHEMEI
CORPORALE ŞI ÎNTĂRIREA STĂRII DE SĂNĂTATE LA COPIII DIN CLASA 0
Anca AVRAM1
Coordonator ştiinţific: asist. univ. dr. Georgian BĂDICU
Rezumat Principala activitate la vârstapreşcolară este jocul. Printre informaţiile care au stat la baza acestei cercetări sunt cele despre psihomotricitate; ce îi oferă copilului gestul, îi oferă conştiinţa corpului, îl situează în timp şi în spaţiu, îi asigură capacitatea de a-şi conduce mişcările pentru a relaţiona cu sine şi cu mediul ambiant, dar şi informaţii privind schema corporală ce stă la baza imaginii corporale, prin intermediu lcăreia copilul se reprezintă pe sine în raport cu perceperea şi evaluarea sa psihofizică de cătrealţii. Evaluând nivelul dezvoltării psihomotrice şi formarea schemei corporale, dar şi capacitatea de generalizare şi aplicare a deprinderilor motrice de bază însuşite şi în ultimul rând starea de sanătate a copiilor din grupa experimentală şi de control, s-a observat un progres în ceea ce priveşte comportamentul psihomotric şi starea de sănătate a grupei experimentale.
Cuvinte cheie: psihomotricitate, schemă corporală, stare de sănătate, joc.
1. Fundamentarea teoretică
“Perioada preşcolară se caracterizează prin dilatarea vieţii interioare ce are o independenţă relativă ca şi jocul care este impregnat de proiecţii mai ample ca în perioada anterioară” (Ursula, Ş. 1989, p.123). “Schema corporală este o structură achiziţionată care permite unui individ să-şi reprezinte, indiferent de moment şi de condiţii, diferitele părţi ale corpului său, în afara oricărei stimulări senzoriale externe” (Vurpillot, E., 1963, p.164). “Învăţarea motrică însoţeşte omul de la naştere şi are ca fundament al acţiunii reacţiile mortice înăscute, activitate de stimulii din mediul înconjurător. Ea se poate definii ca un tip de învăţare care are drept obiectiv specific achiziţionarea unor abilităţi şi comportamente motrice” (Balint, L. 2003, p.176).
Cercetarea are ca scop realizarea unei metodologii accesibile copiilor, în conformitate cu cerinţele programei şcolare la clasa 0 (grupa pregătitoare), dezvoltarea schemei corporale, ameliorarea motricităţii generale şi menţinerea stării de sănătate. În această cercetare se pleacă de la presupunerea că utilizarea unei metodologii adecvate particularităţilor psihomotrice ale copiilor din învăţământul preşcolar (clasa 0), determină diferenţierea motricităţii generale, pe componentele sale specific (schema corporală, motricitate fină, motricitate grosieră).
Etapele cercetării: analiza literaturii de specialitate analiza documentelor de programare, planificare şi evaluare la educaţie fizică – clasa
0 elaborarea strategiei didactice necesare activităţii de cercetare pentru tema aleasă implementarea metodologiei concepute la nivelul grupei experimentale
1 Anul III, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sporturi Montane, Specializarea Educaţie Fizică şi Sportivă, E-mail: [email protected]
176
recoltarea şi prelucrarea statistico-matematică a datelor rezultate prin intermediul programului statistic SPSS
formularea concluziilor şi propunerilor din cercetarea întreprinsă 2. Prezentarea cercetării Cercetarea s-a desfăşurat în perioada octombrie 2015- mai 2016, la grădiniţele “Csipike” şi “Gulliver”din Sfântu Gheorghe. Lotul de subiecţi (28 de copii) cuprinşi în cercetare a fost reprezentat de copiii preşcolari, cu vârstă cuprinsă între 5-7 ani. Metodele şi tehnicile de cercetare folosite au fost următoarele:
Studiul literaturii de specialitate Metoda anchetei (chestionar) Metoda observaţiei Metoda experimentului Metoda statistico-matematică
Metoda măsurării şi evaluării Pentru dezvoltarea psihomotrică și formarea schemei corporale a copiilor, am aplicat
probe, atât pentru grupa experimentală, cât și pentru grupa de control, din fișa de dezvoltare psihomotrică. Această fişă a conţinut următoarele aspecte precum: abilitaţiile motorii de bază, schema corporală, imaginea de sine, poziţii şi mişcări de bază, conduite motrice de bază, motricitatea fină şi psihomotricitatea.
Probele de evaluare iniţială şi finală, atât pentru grupa experimentală cât şi pentru grupa de control, pentru dezvoltarea capacităţii de generalizare şi aplicare a deprinderilor motrice însuţite au constat într-un parcurs aplicativ (cursa campionilor). Aceasta a fost o activitate integrată de o zi, în cadrul domeniului psihomotric. Îndesfăşurarea activităţii am folosit ca jocuri: “Fă şi tu ca mine”, “Micii gimnaşti”, “Cursa campionilor”, “Lupul şi oile”. Fiecare probă are un punctaj, rezultatele fiind înregistrate.
Atât la începutul experimentului cât şi la sfârşitul experimentului am consultat şi extras date din fişele medicale, ale copiilor din grupa experimentală şi de control, aflate la cabinetul medical al grădiniţeişi am întocmit evidenţa bolilor de care au suferit. În urma evaluării dezvoltării psihomotrice si formarea schemei corporale, în cadrul testării iniţiale, grupa experimentală a obţinut un total de 210 puncte.
La finalul experimentului am aplicat aceleaşi probe la copiii din grupa experimentală, iar punctajul obţinut a fost de 231 puncte, comparativ cu evaluarea iniţială unde au obţinut doar 210 puncte. Am evaluat şi nivelul dezvoltării psihomotrice şi formarea schemei corporale la grupa de control în cadrul testării iniţiale, obţinând 89 de puncte.
La sfârşitul experimentului, aplicând aceleaşi probe şi la grupa de control, aceştia au obţinut la evaluarea finală 98 de puncte.
La începutul experimentului am consultat şi extras date din fişele medicale aflate la cabinetele medicale şi am întocmit evidenţa bolilor de care au suferit copii pe parcursul anului precedent începerii experimentului 2015-2016. Bolile de care au suferit preşcolarii au fost următoarele: Rinofaringită, Amigdalită, Bronşită acută, Otită, Viroză respiratorie, Pojar/Varicelă.
Dacă la începutul experimentului copiii grupei experimentale au obţinut un număr de 28 de îmbolnăviri, la finalul experimentului am consultat iar fişelemedicale şi numărul total de îmbolnărivi a fost doar de 18.
177
Tab. 1.Rezultatele dezvoltării psihomotrice şi formarea schemei corporale, grupa de control, evaluarea iniţială
Nr. Crt
Nume şi prenume
Aspecte vizate Punctaj obţinut
Abilităţi motorii de bază
Schema corporală
Imaginea de sine
Poziţii şi mişcări de bază
1 G. A. E. 2 2 2 2 8
2 D. A. 2 2 2 3 9
3 C. T. M. 2 3 1 2 8
4 P. A. 2 2 2 2 8
5 M. A. 3 3 2 2 10
6 D. E. 2 2 2 3 9
7 G. I. 2 2 1 4 9
8 M. G. 3 3 1 3 10
9 P. E. S. 2 2 2 2 8
10 I. D. 3 3 2 2 10
Legendă: PUNCTAJ REALIZAT: 1-4 Satisfăcător; 5-8 Bine; 9-12 Foarte bine
Din evidenţele întocmite rezultă că subiecţii grupei experimentale şi-au redus numărul de boli, respectiv implementarea jocului a avut un rol semnificativ în menţinerea stării de sănătate a acestei grupe. Bibliografie
1. Constantin, C., „Pedagogie, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită”, Edit. Polirom, Iaşi, 2014. 2. Constantin, C., „Pedagogie, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită”, Edit. Polirom, Iaşi, 2014. 3. Florinda, G. „Manual de psihologia dezvoltării: o abordare psihodinamică”, Edit. Polirom,
Iaşi, 2015. 4. Gherghina , D., Novac, C., Mitrache, A., Ilie , V., “Didactica activităţilor instructiv-educative
pentru învăţământul preprimar”, Edit.Didactica Nova, Craiova 2005. 5. Ioan, D.R., Gheorghe, U., “Evaluarea şi educarea psihomotricităţii copiilor cu dificultăţi
psihomotorii de integrare", Edit.Fundaţiei “Humanitas”, 2003.
Webografie 6. Legea 17/ 2007. http://www.slideshare.net/liviadob/exemple-de-buna-practica-logopedie-
44978229, accesat în data de 7.05.2016. 7. Metodologia de aplicare a Legii 17/2007. http://www.timtim-
timy.ro/sites/all/themes/timtimtimy/pdf/Simpozion_2013-2014/metodica/25.pdf, accesat în data de 27.01.2016
8. Metodologia de aplicare a Legii 17/2007. http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2015-05-4-20072489-0-joc-miscare-clasa-pregatitoare-clasele.pdf, accesat în data de 12.04.2016
178
STUDIUL PRIVIND IMPORTANŢA DEZVOLTĂRII PSIHICE ÎN JOCUL DE HOCHEI PE GHEAŢĂ
Dennis DUMITRU1
Coordonator ştiinţific: prof. univ. dr. Răzvan ENOIU
Rezumat Această lucrare se dorește a fi o introducere în pregătirea psihologică a sportivilor practicanți ai hocheiului masculin, pregătire realizată de specialiști împreună cu antrenorul echipei. Pregătirea psihologică în hochei are o influență din ce în ce mai puternică atunci când întrecerea sportivă trebuie sa fie dublată de un nivel corespunzător a competenței psihice ale sportivului. În stabilirea ipotezei am pornit de la premisa că dezvoltarea funcților psihicesuperioare cum ar fi atenția voluntară, memoria și percepția-simțul echilibrului - condiționează pregătirea hocheiștilor cu vârsta între 7-11 ani, influentând pozitivrezultatele în competiție. Metode de cercetare utilizate: metoda bibliografiei, metoda pedagogică, metoda anchetei, metoda testelor - experiment pedagogic, metoda testelor - experiment pedagogic.În urma efectuării experimentului științific destinat funcțiilor psihice superioare, s-a constatat o îmbunătățire a rezultatelor micilor hocheiști încadrul meciurilor susținute. Studiul bibliografiei, a observațiilor făcute asupra subiecților, a discuțiilor purtate cu aceștia, a experienței ca sportiv, m-au ajutat la tragerea unor concluzii generale și particulare. Cuvinte cheie: pregatirea psihologica, hochei, dezvoltarea functilor psihice superioare
1. Introducere Această lucrare se dorește a fi o introducere în pregătirea psihologică a sportivilor practicanți ai hocheiului masculin, pregătire realizată de specialiști împreună cu antrenorul echipei. Principalul motiv pentru care am ales această temă este faptul că practic de 17 ani acest sport, hocheiul și cunosc punctele forte cât și cele slabe în pregătirea psihologică a hocheiștilor, aceasta fiind beneficăîn dezvoltarea lor ca sportivi de performanță. Hocheiul pe gheață este un sport colectiv, creator, organizat, prin care se valorifică ideile antrenorului și se materializează măiestria jucătorilor. În ultimii ani s-a acordat o atenție tot mai mare pregătirii psihologice a sportivilor, dar timid și necondiționat. Este cunoscut faptul că unele echipe naționale din țări cu hochei dezvoltat o fac cu rezultate bune. În contextul actual în care se dorește o dezvoltare a sporturilor de iarnă din România lucrarea de fața va fi, poate, un ghid util antrenorilor actuali sau viitori pentru pregătirea psihologică a sportivilor de la stadiul de inițiere la cel de performanță, lucrând cu fiecare hocheist individual pentru dezvoltarea psihică.
Scopul efectuării analizei psihologice a hocheiștilor este de a: - stabili cerinţele pe care le exprimă activitatea faţă de cei ce o practică; - analiza calităţilor şi însuşirilor psihice necesare în hochei; - stabilirea condiţiilor metodice necesare orientării pregătirii psihologice prin
efectuarea unor cercetări adecvate. 2. Metodologia cercetarii Subiecții în număr de 14 băieți, cu vârste cuprinse între 7-11 ani sunt componenți ai echipei de hochei Corona Brașov în clasele 1-4. Experimentul s-a desfășurat în perioada august 2015
1 Anul III, Facultatea de Educație Fizică și Sporturi Montane, Specializarea Sport și Performanță Motrică
179
- aprilie 2016, la Patinoarul Olimpic din Brașov. În componența echipei se regăsesc: 3 sportivi cu vârsta de 11 ani; 2 sportivi cu vârsta de 10 ani; 2 sportivi cu vârsta de 9 ani; 3 sportivi cu vârsta de 8 ani și 4 sportivi cu vârsta de 4 ani.
Tab. 1. Prezentarea participanților
Scopul cercetării este acela de a arăta zona optimă a dezvoltării psihice la vârstaşcolară, în relaţia ei cu capacitatea de învăţare a unor elemente de bază din hochei. Sarcinile cercetării au presupus:
1. studiul teoretic al particularităţilor psihologice ale dezvoltării psihice la vârsta şcolară;
2. determinarea nivelului dezvoltării psihomotrice a subiecţilor privind: coordonarea, echilibrul, viteză de repetiţie, capacitatea de învăţare;
3. studierea factorilor de motivaţie, în strânsă legătura cu conduita subiecţiilor în activitatea specifică pentru validarea măsurătorilor antropometrice;
4. studiul aptitudinilor patinatorilor în vederea selecţiei; 5. experimentarea practică a testelor propuse în activitatea de cercetare.
În stabilirea ipotezei am pornit de la premisa că dezvoltarea funcților psihice superioare cum ar fi atenția voluntară, memoria și percepția-simțul echilibrului condiționează pregătirea hocheiștilor cu vârstaîntre 7-11 ani, influentând pozitiv rezultatele în competiție.
Pentru investigarea sportivilor la componentele pe care le-am avut în vedere pentru rezolvarea problemei am folosit:
- TESTUL MATORIN - pentru determinarea gradului de îndemanare și de coordonare a mișcărilor corpului în aer, a gradului de rotație maximă;
Nr. crt. Nume şi prenume Vârstă
1 A.A. 11 ani
2 B.B. 11 ani
3 C.C. 11 ani
4 D.D. 10 ani
5 E.E. 10 ani
6 F.F. 9 ani
7 G.G. 9 ani
8 H.H. 8 ani
9 I.I. 8 ani
10 J.J. 8 ani
11 K.K. 7 ani
12 L.L. 7 ani
13 M.M. 7 ani
14 N.N. 7 ani
180
- TESTUL PIERON - pentru aprecierea aptitudinilor motrice în special capacitatea de învățare;
- TESTUL DE BARAJ - pentru atenție, concentrare; - TESTUL PRAGA - pentru atenție distributivă; - TESTUL APRECIEREA DISTANȚEI - pentru psihomotricitate; - TESTUL TAPPING-pentru psihomotricitate; - TESTU BASS-pentru echilibru dinamic.
Acestea, folosite în cadrul experimentelor mi-au permis realizarea sarcinilor propuse și caracterizarea din punct de vedere psihologic al hocheiului pe gheață. 2.1. Desfasurarea cercetarii Pentru a vedea nivelul de la care se pleacă privind atenția sportivilor cu care lucrez, am efectuat testul Praga, cu toti subiecții. Am rămas profund impresionat când în urma evaluării testelor am constatat căși cei mici au putut săînteleagă acest test. Am fost mulțumit de felul în care și-au concentrat atenția.
Acest test a fost aplicat cu scopul de a măsura atenția și anume: - capacitatea subiectului de a-și distribui atenția; - caracterul stabil sau fructuant de manifestare a atenției distributive; - rezistența la obosealăși capacitatea de adaptarela sarcina sau fatigabilitatea
(tendința de a obosi ușor). Testul Praga (din categoria hârtie - creion) este format din două pagini una pe care
lucrează subiectul, cealaltă servește la orientare. Procedeu de examinare: Subiecții trebuie să caute fiecare număr din coloana printer,
numerele mari din foaia de orientare, după care caută numarul mic care ii corespunde.Acest număr era trecut pe foaia de lucru în coloana liberă în dreptul fiecarui număr căutat. Pagina de lucru cuprinde 4 coloane verticale, pentru fiecare acordându-se un timp de 4’. Din minut în minut se trage un semn, iar pauza dintre coloane este de un minut. 3. Rezultate Evoluția randamentului la capacitățiile de adaptare am aratat-o sub forma de grafice, făcând comparaţie între 2 subiecți foarte buni, 2 subiecți medii, 2 subiecți slabi. Întrucât, subiecții testați sunt diferiți ca vârstă (7-11 ani) diferența de atenție și concentrare a ieșit în relief.
Lipsa de concentrare la vârstă mică, mă obligă sa iau pe viitor măsuri pentru a le dezvolta treptat atenția. Fără o bună concentrare în timpul efectuării schemelor de joc, un bun sportiv nu poate avea șansa de reușită.
181
Fig. 1. Analiza pentru doi subiecți
(A are o buna distribuție a atenției, este relativ stabil, B demonstrează o ușoară fatigabilitate)
4. Concluzii În urma efectuării experimentului științific destinat funcțiilor psihice superioare, s-a constatat o îmbunătățire a rezultatelor micilor hocheiști în cadrul meciurilor susținute. Studiul bibliografiei, a observațiilor făcute asupra subiecților, a discuțiilor purtate cu aceștia, a experienței ca sportiv, m-au ajutat la tragerea unor concluzii generale și particulare.
Concluzii generale: - cunoașterea caracteristicilor dezvoltării psihologice ale tinerilor hocheiști are o
mare importanță pentru selecție, pentru formarea unei educații corespunzatoare acestei ramuri, pentru buna comportare în antrenament și meciuri;
- motivul pentru care specialitatea timpurie începe la o vârsta fragedă, este că potrivit teoriilor citite, a testelor efectuate, dezvoltarea psihicăîncepe să se contureze mai bine, mai corect, la acestă vârstă fragedă, iar dezvoltarea deprinderilor motrice se produc cu succes la acestă vârstă mică;
- cunoașterea particularităților psihologice ale hocheiului pe gheță va facilita munca de selecție pentru că se vor cunoaște solicitările cerute de activitate și prin aceasta se va putea aprecia corespondența sportivului cu ele.
Bibliografie
1. Virgil Crihan: “Pregătirea copiilor și juniorilor” Editura Sport-Turism, 1977. 2. Virgil Crihan: “Hochei pe gheață” Editura Sport-Turism. 3. Răzvan Enoiu: “Bazele generale ale antrenamentului sportiv”. 4. Epuran M.:” Psihologia educaţiei fizice”, Bucureşti, Edit.Sport- Turism 1976. 5. Epuran M.: “Aspecte ale dezvoltării psihice în ontogeneză”. 6. Piajet J. Inhelder: “Factorii dezvoltării mintale” Editura III Franța, Paris.
0
3
5
8
10
13
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10111213141516
subiectu1subiectu2
182
„O AMORE VIENI A ME” - ANALIZĂ MODULATORIE ȘI EXPRESIVĂ
Diana SUCIU 1
Coordonator științific: conf. dr. Petre Marcel VÂRLAN
Rezumat Această lucrare are ca scop urmărirea semnificației expresive a planului modulatoriu al ariei „O amore vieni a me” din opera „Médée” de Luigi Cherubini în raport cu necesitățiile interpretative. În cadrul lucrării se evidențiază felul în care modulațiile subliniază stările sufletești ale personajului, semnificația expresivă a momentului în care ele apar și motivul întrebuințării tipurilor diferite de modulații. De asemenea, am dorit să aduc în atenția celor care vor dori să se oprească asupra lucrării mele un compozitor ale cărui creații sunt mai puțin cunoscute și interpretate. Luigi Cherubini a fost o figură proeminentă a vremii sale, iar prin compozițiile sale, mai ales în operă, a avut un rol important în tranziția de la Clasicism la Romantism, din păcate prea puțin recunoscut. Acesta este un aspectul pe care lucrarea de față își propune să îl sublinieze în plan secundar, prin evidențierea frumuseții ariei a cărei analiză o constituie subiectul lucrării, ca și a măiestriei cu care a fost ea construită. Cuvinte cheie: modulație, expresie, analiză, Cherubini.
1. Introducere 1.1. Luigi Cherubini Luigi Cherubini (14.IX.1760 – 15.III.1842) a fost un compozitor italian care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la Paris. S-a afirmat în principal ca și compozitor de operă, dar a fost și un maestru al muzicii religioase. A fost principalul continuator al lui Gluck și unul dintre compozitorii care au deschis drumul către opera romantică [1, p. 82].
Fig. 1. Compozitorul Luigi Cherubini [5]
S-a născut la Florența. Tatăl său a fost clavecinist la teatrul La Pergola. Bazele educației sale muzicale au fost puse încă din copilărie, când a fost inițiat în stilul religios sever. De altfel,
1 Anul II, Facultatea de Muzică, Specializarea Interpretare Muzicală Canto
183
a compus prima sa missă la doar 13 ani. Ulterior a studiat stilul dramatic la Bologna, unde l-a avut ca profesor pe compozitorul Sarti. La 19 ani a compus prima sa operă, „Il Quinto Fabio”(1780).
În perioada următoare, a prezentat la Florența, Milano, Veneția, Roma, Mantova etc. aproximativ 10 opere aparținând genului seria sau semiseria, care denotă deja tendința de îmbogățire a orchestrației și de privilegiere a finalurilor. Această tendință o întâlnim și la Mozart, la vremea respectivă. A urmat o deplasare la Londra, unde i s-au montat lucrări precum „La Finta Principessa” (1785) și „Il Giulio Sabino” (1786). În 1788 a fost pusă în scenă „Ifigenia in Aulide”, ultima sa operă italiană, la teatrul din Torino.
Anul 1788 este și anul în care compozitorul s-a stabilit la Paris, unde a trăit până la sfârșitul vieții. Pe data de 2 decembrie a acestui an și-a făcut debutul muzical cu opera „Démophoon”, care a fost reprezentată la Opera din Paris. Ulterior, premierele lucrărilor sale au avut loc la teatrul Feydeau (a cărui conducere artistică a preluat-o) și abia apoi au fost puse în scenă la opera mare. În 1791 a compus comedia eroică „Lodoïska”, care îi confirmă talentul. Trei ani mai târziu, a devenit membru al comisiei de inspectori care a pus bazele a ceea ce avea să devină Conservatorul din Paris. În 1797 a compus opera „Médée” (în italiană „Medea”), considerată actul de naștere al dramei romantice. În 1803, a renunțat la maniera lejeră din cauza eșecului operei „Anacréon”.
Tipul său de inspirație și stilul său erau însă opuse gustului lui Napoleon. Ca urmare, în 1805 a fost nevoit să părăsească Parisul [2, p. 98]. A ajuns la Viena, unde a stârnit admirația lui Haydn și mai ales a lui Beethoven, care îl considera cel mai mare compozitor de operă în viață. Criticul Harold C. Schonberg apreciază faptul că această admirație a fost probabil legată în special de tehnica lui Cherubini. Beethoven, fiind el însuși un „technician convins”, respecta și aprecia tehnica la alții, iar acesta a fost un punct forte al lui Cherubini, care făcea totul „ca la carte”. Mai mult, compozitorul italian „se mișca cu multă siguranță tehnică, ba chiar cu strălucire” în domeniul operei și al muzicii vocale în general, în care Beethoven „era relativ slab”[3, p. 225]. De altfel, înainte de a scrie „Fidelio”, compozitorul german a studiat unele dintre partiturile lui Cherubini.
Ulterior, împăratul l-a rechemat și l-a reinstalat în funcția de inspector. Odată cu această reîntoarcere, a început în creația lui Cherubini o nouă etapă muzicală, care a durat până la sfârșitul vieții sale. Definitorie pentru această perioadă este predilecția pentru muzica religioasă. A mai compus și lucrări precum „Pygmalion”(scrisă pentru castratul Crescentini, apreciat de Napoleon) și „Les Abencérages”(1813).
Odată cu reîntoarcerea la putere a Bourbonilor, cariera sa a cunoscut o nouă ascensiune. În 1814 a fost desemnat supraintendent al capelei regale, anul următor – membru al Institutului, iar din 1822 până la moartea sa a fost directorul Conservatorului. Mai mult, în anul 1842 a fost distins cu Legiunea de Onoare. Din această perioadă datează „Ali Baba”(1833), refacerea unei opere din tinerețe. Creația sa în domeniul muzicii de cameră este ilustrată de cele 6 cvartete (1814-1837). Dintre acestea, al doilea cvartet (1829) este o transcriere a unicei sale simfonii (1815). Acesta, împreună cu cvintetul în mi minor (1837), reprezintă încununarea muzicii de gen a epocii. Cu aceste excepții, ultimii aproximativ 30 de ani ai vieții lui Cherubini au fost dedicați muzicii religioase. Dintre lucrările sale aparținând acestei sfere muzicale, menționăm Recviemul în do minor în memoria lui Ludovic al XVI-lea (1816) și Recviemul în re minor pentru cor bărbătesc (1836) [2, p. 99]. S-a stins din viață la Paris, la vârsta de 81 de ani.
Stilul componistic al lui Cherubini este în esență clasic, fiind caracterizat prin simplitate, claritate și echilibru, trăsături specifice Clasicismului. Este și firesc, având în vedere faptul că a fost principalul continuator al lui Gluck. Aceste caracteristici au ca suport o tehnică, așa cum am menționat, „ca la carte”. Harold C. Schonberg precizează faptul că în muzica lui totul este „definitiv, imposibil de modificat, supărător de corect”, că de pildă la el „progresiile acordurilor înaintează exact așa cum scrie la carte”[3, p. 225]. Pe de o parte, acest fapt (în opinia mea, puțin exagerat de criticul în cauză) vine și din dorința compozitorului de a atinge, prin muzica sa, perfecțiunea. Pe de altă parte, un rol important în această privință trebuie să îl fi avut faptul că el a fost inițiat întâi de toate în muzica religioasă (care are reguli clare și
184
stricte), și asta la o vârstă fragedă. Din această cauză, muzica lui poate fi percepută uneori ca fiind rigidă și/sau seacă. Dar în ciuda aparențelor, Cherubini ascunde un suflet plin de sensibilitate, care se revarsă în muzica sa. Încă din tinerețe, a preluat vechiul cadru al operei seria, căruia i-a îmbogățit orchestrația, i-a eliberat recitativul și i-a dezvoltat finalurile [2, p. 99], tendință întâlnită și la Mozart. Prin aceste trăsături el deschide calea spre opera romantică. Cea mai reprezentativă lucrare în acest sens este opera „Médée”.
1.2. Opera „Medea”
Opera se desfăşoară pe parcursul a trei acte, premiera având loc în 13 martie 1797, la Théâtre Feydeau din Paris. Libretul a fost scris de François Benoit Hoffmann, după tragedia omonimă a lui Corneille [1, p. 82].
Medea – al cărei text este în limba italiană (din acest motiv, am ales ca în continuare să utilizez varianta italienească a titlului operei din care face parte aceasta) – este cea mai cunoscută compoziție a lui Cherubini și totodată capodopera sa. Această lucrare se prezintă ca o restaurare a tragediei antice, ce sintetizează stilul lui Gluck și al compozitorilor italieni. Totodată, ea deschide calea operei romantic, fiind considerată actul său de naștere. Mai mult, cu „Medea”, Cherubini îl anticipează pe Wagner prin folosirea procedeului laitmotivului și prin rolul de motor al acțiunii încredințat orchestrei. Scriitura vocală îmbracă adesea forma unui arioso apropiat de recitativ, iar linia ariei conține salturi intervalice mari, cu un efect dramatic fără precedent, ce reliefează atmosfera tragică mai ales în momentele solistice [2, p. 99].
Fig. 2. Maria Callas în rolul titular din opera „Medea” [6]
Datorită tuturor acestor trăsături, „Medea” a cunoscut succesul în mod constant pe parcursul secolului al XIX-lea. În secolul XX, a fost readusă în atenția publicului datorită interpretării extraordinare pe care Maria Callas a dat-o rolului titular în 1952, la „Maggio Musicale Fiorentino” [1, p. 83].
2. Analiza ariei O amore vieni a me
O amore vieni a me este aria prințesei Glauce, fiica regelui cetății Corint. Personajul intonează această bucată muzicală de mare frumusețe în actul I al operei, în ajunul căsătoriei sale cu Iason. Bucuria prilejuită de acest eveniment este însă umbrită de prezența Medeei, pe care Iason a părăsit-o pentru ea și care nu a plecat încă în exil. Glauce își exprimă teama față de Medeea și cheamă iubirea în ajutor pentru a depăși acest moment de slăbiciune.
185
Fig. 3. Glauce pensive de Edwin Longsden Long (1883) [7]
Aria este scrisă în tonalitatea Do major. Modul major subliniază optimismul și luminozitatea piesei, emoția, bucuria, speranța și, spre final, hotărârea pe care iubirea le trezește în inima personajului. Tonica, do, este însă mai depresivă și sugerează teama care umbrește bucuria acestui moment.
Aria începe cu o invocație adresată iubirii în care Glauce își pune încrederea („si confida in te sol la tua Glauce fedele” – pentru traducerea fragmentelor preluate din textul ariei utilizate pe parcursul lucrării, a se vedea Anexa) pentru a trece peste suferința pe care i-o provoacă prezența Medeei („fa cessar questo duol”). În măsura 19 apare sensibila expansivă fa#, iar din măsura următoare se instalează Sol major, care este o tonalitate optimistă, veselă. Expresia piesei se luminează și arată exaltarea personajului: „Penetra i sensi miei…accendi il mio cor del tuo divino ardore” (toate exemplele muzicale cuprind două sisteme: portativul vocii în cheia sol şi portativul dublu al susţinerii pianistice, în cheile sol – portativul superior – şi fa – portativul inferior):
Exemplul muzical nr. 1: Măsurile 19 – 21. Modulație în Sol major [4, p. 17]
În măsurile 25 și 26, discursul muzical se luminează și mai mult: apare sensibila expansivă do# și se modulează în Re major, tonalitatea care are ca și tonică dominanta lui sol. Din acest punct de vedere, modulația este similară celei anterioare. Schimbarea se suprapune cuvintelor „amor tua fiamma accendi”. Compozitorul ilustrează prin muzică felul în care flacăra puternică și luminoasă a dragostei se aprinde în inima Glaucei și o acaparează („per te sol”). Mai mult, în măsurile 27 – 29 apare în linia vocală o cadență pe re:
Exemplul muzical nr. 2: Măsurile 26 – 27. Cadență pe re [4, p. 18]
186
Se observă apoi cum, în măsurile 35 - 37, apar si bemol și mi bemol, care aduc o notă mai depresivă printr-o inflexiune modulatorie în sol minor. Este semnificativ faptul că ea ilustrează muzical textul „per te sol che beata sarò”, care înseamnă „doar pentru tine voi fi fericită”. De subliniat este timpul viitor al verbului, „voi fi”, ceea ce indică tristețea personajului în momentul intonării ariei. Optimile legate câte două dau o expresie ușor tânguitoare, în concordanță cu starea de spirit a personajului. Sintagma „scendi in me” este și ea ilustrată sugestiv prin mersul descendent fa - mi bemol – re (verbul „scendere” înseamnă „a coborî”). Faptul că sunetul mi este alterat depresiv, coborâtor întărește ideea, iar faptul că fa este apogiatură continuă să dea acea expresie ușor tânguitoare:
Exemplul muzical nr. 3: Măsurile 35 – 37. Inflexiune modulatorie în sol minor [4, p. 18]
Cu începere din măsura 38 reapare tonalitatea Sol major prin intermediul lui fa # și prin
dispariția lui si bemol, respectiv mi bemol (în măsura 39) și se așează pe sol în măsurile 40 – 41. Luminozitatea care apare odată cu reinstalarea acestei tonaliăți reflectă imaginea viitorului fericit al Glaucei alături de Iason după căsătoria lor și după plecarea Medeei în exil, așa cum îl vede prințesa, și apare accentuată prin contrastul cu melancolia de mai devreme. Expresia avântată a acestui fragment este redată și prin scările ascendente care apar în cadrul acompaniamentului în măsura 41:
Exemplul muzical nr. 4: Măsurile 40 – 41. Modulație în Sol major [4, p. 18].
În contrast cu acest avânt apare în măsurile 43 – 44 o inflexiune modulatorie în Do major
(dispare sensibila fa #). Această inflexiune aduce o oarecare temperare a luminozității cu scopul de a evidenția cuvintele „tuo calor” (măsurile 46 și 47), când sensibila fa# reapare, iar tonalitatea Sol major se reinstalează deplin, după o scurtă zonă de tranziție în măsurile 44 și 45:
Exemplul muzical nr. 5: Măsurile 43 -44. Inflexiune modulatorie în Do major, urmată de
revenirea tonalității Sol major, în măsurile următoare [4, p. 18].
Din punct de vedere expresiv, semnificativ este felul în care compozitorul subliniază
muzical cuvintele „il reo dubbiar”(„îndoiala vinovată”) în antiteză cu „amor”. Sintagma „il reo
187
dubbiar” apare în măsurile 48 – 49 și este evidențiată printr-un la acut, urmat de un mers intonațional ce coboară treptat, iar pe cuvântul „dileguar”, care îi urmează, coborârea devine și mai abruptă. Prin contrast, cuvântul „amor” este ilustrat muzical printr-un salt ascendent de sextă mare, de la re la si acut. Este de remarcat faptul că a doua acută este mai înaltă decât prima, cu alte cuvinte iubirea are abilitatea dea se ridica și de a-i ridica pe cei care o simt peste toate relele, uneltirile și îndoielile și de a le da speranța că totul va fi mai bine.
Cu începere din măsura 59, expresia ariei se schimbă foarte mult. În această parte a discursului muzical, Glauce dezvăluie fățiș teama care până acum era doar sugerată prin inflexiuni de factură depresivă. Acompaniamentul contribuie la exprimarea acestei stări prin acei trioleți, care creează o atmosferă statică, apăsătoare, și sugerează tensiunea emoțională din sufletul eroinei, datorată faptului că Medeea încă nu a părăsit Corintul. De asemenea, țesătura scriiturii vocale coboară semnificativ, susținând această idee. Până acum toate modulațiile au fost diatonice, s-au făcut în tonalități apropiate. De data aceasta se modulează în La bemol major, o tonalitate îndepărtată. În măsurile 57 – 58 se poate observa cum tonica sol este scoasă din contextul lui Sol major, pentru a deveni astfel sensibila noii tonalități. În plus, faptul că La bemol major are la armură patru alterații depresive (si, mi, la și re bemol) subliniază încă o dată tensiunea și apăsarea pe care Glauce și celelalte personaje o resimt din cauza Medeei, caracterizată prin sintagma „la fatal maga torva”. Totuși, această stare de spirit este trecătoare, fapt sugerat prin opțiunea compozitorului de a păstra modul major și prin întinderea restrânsă (de doar o pagină) a acestei secțiuni:
Exemplul muzical nr. 6: Măsurile 57 – 61. Modulație în La bemol major [4, p. 19]
Din măsura 69 se modulează în tonalitatea La major (omonima relativei minore a
tonalității de bază, Do major), aflată la polul opus față de La bemol major, cu cele 3 alterații expansive ale sale. Procedeul prin care se realizează modulația este similar celui folosit anterior: tonica la bemol este izolată în măsurile 67 – 68 și devine astfel sensibilă pentru La major. Măsurile 69 – 72 pot fi considerate o zonă de tranziție, iar instalarea propriu-zisă a noii tonalități este vizibilă în măsurile următoare. Tensiunea și frământarea din inima eroinei ating punctul culminant. În ciuda acestei stări sufletești, ea își exprimă dorința și speranța că totul va fi bine, că furia Medeei nu va avea consecințe: „La rabbia sua, la sua presenza, non turbi mai il nostro amor”. Transpare în mod subtil și o anumită doză de mândrie a personajului. În definitiv, ea este fiica regelui Corintului, cetatea în care se petrece această tragedie și poate consideră că statutul de prințesă elenă o ridică deasupra rivalei sale barbare (am utilizat aici cuvântul „barbar” cu sensul care i s-a atribuit la vremea respectivă: care nu provine din Elada. Este cunoscut faptul că Medeea se trăgea din Kolchida sau Kolchis, patria lânii de aur, situată pe țărmul Mării Negre, în partea de sud-est a Georgiei de astăzi). De altfel, în opinia Glaucei, Medeea nu este demnă de un erou precum Iason. În măsurile 74 și 76, apare pe timpul întâi cromatismul si bemol, care aduce o sugestie de Re major melodic, ce întrevede din punct de vedere muzical al tensiunii acumulate revenirea la tonalitatea Re major, după cum optimismul personajului răzbate în acest moment dificil. Expresia devine un pic mai liniștită, mai temperată. Este liniștea pe care i-o dă Glaucei invocarea numelui zeului Hymen (it. „Imen” – zeul căsătoriei la grecii antici), liniștea pe care nădăjduiește că protecția acestuia le-o va aduce ei și lui Iason odată cu plecarea Medeei din Corint:
188
Exemplul muzical nr. 7: Măsurile 68 – 71. Modulație în La major [4, p. 19].
Ultimele două modulații, în La bemol major, respectiv în La major, sunt modulații
cromatice, în tonalități îndepărtate, menite să reliefeze profunzimea frământării personajului. Deși suntem încă în Clasicism, trebuie să reamintim faptul că Luigi Cherubini este cel care, prin lucrarea din care face parte aria de față, deschide calea înspre opera romantică. Prin urmare, este de așteptat ca modulațiile pe care le întrebuințează să devină mai „îndrăznețe”. Această scordatură tonală pe care se bazează construcția secțiunii mediane a ariei, cea mai densă din punct de vedere al trăirii, arată abilitatea compozitorului italian de a găsi modalitatea optimă de a evidenția și sublinia starea sufletească a personajului.
Din măsura 77, pe timpul 2, se revine la stările și emoțiile exprimate în debutul ariei, de data aceasta cu un plus de exaltare dat de prezența tonalității Re major (anticipat de inflexiunea menționată mai sus), față de Do major-ul de la început. Acompaniamentul exprimă o stare de agitație, dată de șaisprezecimile prezente în portativul corespunzător mâinii drepte la pian:
Exemplul muzical nr. 8: Măsurile 77 – 78. Modulație în Re major [4, p. 20].
Sensibila do# dispare pe primul timp al măsurii 84, astfel că se instalează tonalitatea
aflată la două cvinte pythagoreice descendente, Do major. Se observă faptul că avem de-a face din nou cu o modulație diatonică, la fel ca în prima parte a piesei. În măsura următoare se impune varianta melodică (apar si și la bemol), un pic mai depresivă, exprimând trisețea pe care o încearcă personajul în aceste momente. Cauzele acestei tristeți sunt deja cunoscute:
Exemplul muzical nr. 9: Măsurile 84 – 85. Modulație în Do major [4, p. 20].
În măsura 94, apare fa# pe a doua jumătate a timpului trei și se stabilizează în măsurile
următoare ca sensibilă a lui sol, luminând expresia, aducând optimism. De asemenea, acompaniamentul nu mai sugerează acea agitație, ci liniște interioară și bucurie. Și de această dată, schimbarea se suprapune în mod semnificativ cuvintelor „del tuo divino ardore” și reprezintă bucuria pe care iubirea pentru Iason i-o aduce eroinei. În măsurile 99 – 101 se observă în linia melodică vocală o cadență pe sol, similară celei din prima parte a ariei, din măsurile 27 -29:
189
Din măsura 106, apare o notă ușor depresivă, dată de prezența tonalității Do major
melodic. Mai apar și alte sunete alterate depresive, ilustrând felul în care dubiile Glaucei dispar („ogni dubbio si parte dal cor”) și îmbracă forma naturală în momentul în care ele sunt înlocuite de hotărâre, în măsurile 111 – 112 („tremar più non so”). De asemenea, în măsurile 113 și 115 reapar scările ascendente care dau senzația de hotărâre și avânt:
Exemplul muzical nr. 11: Măsurile 106 -109. Modulație în Do major (melodic) [4, p. 21].
În această lumină, în ochii Glaucei, faptul căsătoriei sale cu Iason se prezintă ca evident și inevitabil. Medeea nu mai poate face nimic pentru a împiedica această realitate. În măsurile 113 – 117, prin apare si bemol la capătul unor scări ascendente, inflexiune modulatorie în Fa major, ca și cum Medeea ar vrea să ajungă la ei, dar nu poate:
Exemplul muzical nr. 12: Măsurile 113 – 114. Inflexiune modulatorie în Fa major [4, p. 21].
Mai mult, măsurile 118 – 120 se caracterizează printr-o abundență de cromatisme
depresive, după cum „forza più su Giasono, Medea non avrà”. Se arată neputința Medeei în fața inevitabilului, dar și faptul că puterea vrăjilor ei pălește în fața iubirii care îi leagă pe cei doi miri:
Cu începere de pe timpul al patrulea al măsurii 121, reapare tonalitatea de bază Do major
(natural), aducând o expresie optimistă, calmă, dar și hotărâtă, care se păstrează până la sfârșitul ariei:
Exemplul muzical nr. 10: Măsura 84. Modulație în Sol major [4, p. 20].
Exemplul muzical nr. 13: Măsurile 118 – 120. Abundență de cromatisme depresive [4, p. 21].
190
Exemplul muzical nr. 14: Măsurile 121 – 123. Do major natural [4, p. 22].
În măsurile 127 și 128, întâlnim o serie de cvarte descendente, dintre care una conține
cromatismul si bemol (inflexiune modulatorie în Fa major), ce aduce o ușoară notă depresivă, cu rol în sugerarea căderii Medeei din toate punctele de vedere:
Exemplul muzical nr. 15: Măsurile 127 – 128. Inflexiune modulatorie în Fa major [4, p. 22].
Exemplificarea muzicală a triumfului Glaucei asupra rivalei sale se face începând chiar
din măsura următoare, printr-o cvintă ascendentă în mers treptat, executată în staccato. Apare și do# (inflexiune modulatorie în Re major), care întărește această idee:
Exemplul muzical nr. 16: Măsurile 129 – 131. Inflexiune modulatorie în Re major [4, p.22].
De aici încolo, totul exprimă triumf, hotărâre, siguranță, subliniată și de ritmul punctat
care apare în intervenția instrumentală ce încheie aria. Forma ariei este tripartită. Prima și a treia parte au o întindere de câte două pagini,
încadrând simetric secțiunea mediană, mai restrânsă din acest punct de vedere (doar o pagină). La acestea se adaugă o pagină întreagă de agilități, care pun în valoare vocea și posibilitățile tehnice ale interpretei și reflectă tendința de privilegiere a finalurilor, caracteristică stilului componistic al lui Cherubini.
3. Concluzii Se poate observa cum în prima parte a ariei toate modulațiile sunt diatonice, se fac în tonalități apropiate, după cum și gândurile și sentimentele personajului gravitează în jurul unei singure idei: încrederea pe care Glauce și-o pune în puterea iubirii.
Expresia piesei se luminează pe măsură ce se modulează din Do major în Sol major, iar mai apoi în Re major. În același timp, și frământarea sufletească a personajului crește, atingând cote maxime în partea mediană. Însă pentru a exprima în mod adecvat dimensiunea acestei tensiuni este nevoie de mai mult; prin urmare, compozitorul optează acum în favoarea unor modulații cromatice, ce se constituie înr-o scordatură tonală. Totul culminează cu trecerea în tonalitatea La major, a cărei tensiune își găsește rezolvarea prin Re major-ul cu care debutează a treia parte. Aceasta reia în linii mari ideea primei secvențe, prin urmare se
191
revine la modulații diatonice, dar fără umbra subtilă de îndoială prezentă la începutul piesei. Anumite pasaje muzicale se reiau în mod similar, dar nu identic. Ideile, sentimentele și trăirile sunt reconsiderate, nuanțate. În măsurile 86 – 90 se reia fraza „si confida in te sol la tua Glauce fedele”, dublând apariția saltului de sextă mare de la do la la acut, întărind această idee. De asemenea, în măsurile 99 -101 regăsim o cadență similară cu cea din patea întâi (măsurile 27 - 29) pe cuvântul „amore”, de data aceasta pe sol, deci cu o cvartă mai sus decât înainte. Totodată, de pe ultimul timp al măsurii 45 până pe primul din măsura 48, în prima secțiune, apare un mers cromatic cu caracter expansiv, ce ilustrează triumful iubirii asupra îndoielilor din inima eroinei. Prin contrast, în a treia parte, în măsurile 117 – 119 se găsește un mers cromatic similar, dar având caracter depresiv, subliniind căderea Medeei. Strălucirea finalului primei părți este dat de saltul de sextă mare de la re la si acut, accentuat prin apariția pe primii doi timpi ai măsurii 53. În cadrul ultimei secțiuni, acesteia îi corespunde saltul de septimă mică re2 – do3, în care acuta cade pe primii doi timpi ai măsurii 143. În planul modulațiilor, se remarcă trecerea de la Re major la Do major, care evidențiază Sol major-ul care îl succede, pentru ca apoi să se așeze definitiv în tonalitatea de bază a piesei, Do major. Se observă traseul „în oglindă” al modulațiilor din partea întâi, comparativ cu această secțiune. Expresia ariei devine mai liniștită, tensiunea se disipează și lasă loc hotărârii Glaucei de a nu lăsa pe nimeni și nimic să stea în calea iubirii ei pentru Iason.
Prin specificul și frumusețea sa, această arie aduce o rază de lumină, o notă de optimism și de speranță în mijlocul uneia dintre cele mai cunoscute tragedii ale mitologiei grecești. Prințesa Glauce este singura protagonistă a acestei drame care crede cu adevărat că totul se va termina cu bine. Compozitorul îi zugrăvește portretul muzical prin scriitura vocală înaltă, plină de strălucire, evidențiată de tonalitățile optimiste în care se modulează în cea mai mare parte a ariei. Așa cum reiese din gândurile și trăirile exprimate în secțiunea mediană a piesei, ea se teme de Medeea. Ca urmare, se trece la modulații între tonalități mai îndepărtate, subliniind frănântarea sa sufletească. Însă, spre deosebire de celelalte personaje, nu crede că rivala ei îi poate face vreun rău, iar această apăsare este o stare de spirit trecătoare, fapt evidențiat prin întinderea de doar o pagină a acestei părți și prin menținerea modului major. Gândurile negre ce o apăsau pe Glauce dispar, dubiile ei se risipesc, iar aria se încheie într-o notă luminoasă și plină de speranță, întărită de convingerea că nimic nu poate sta între ea și Iason. Bibliografie
1. Constantinescu, G. (2008), Splendorile operei, București, Editura Didactică și Pedagogică, pp. 82- 83.
2. Goléa, A., Vignal, M., (coord.), (2010), Dicționar de mari muzicieni, București, Editura Univers Enciclopedic Gold, pp. 98 – 99.
3. Schonberg, H. C. (2008), Viețile marilor compozitori, București, Editura Lider, pp. 223 – 226. Webografie
4. Cherubini, L. (1910), Medea, Milano, Editura Fantuzzi, pp. 17 – 23, http://imslp.org/wiki/M%C3%A9d%C3%A9e_(Cherubini,_Luigi) accesat în data de 20.01.2016.
5. Portretul lui L. Cherubini: https://www.google.ro/search?hl=ro&site=imghp&tbm=isch& source=hp&biw=1366&bih=677&q=cherubini&oq=cherubini&gs_l=img.3..0i19l9j0i30i19.1916.5666.0.7001.9.8.0.1.1.0.183.1212.0j8.8.0....0...1ac.1.64.img..0.9.1216...0j0i30.GwRiJ6L80-c#hl=ro&tbm=isch&q=luigi+cherubini&imgrc=xCzeBoOYNm6u3M%3A accesat în data de 23.01.2016.
6. Maria Callas în „Medea”: https://www.google.ro/search?q=maria+callas+ medea+scala&rlz=1C1VSNE_enRO637RO674&biw=1366&bih=633&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0ahUKEwitt-I86LNAhVBXBQKHZjcAogQsAQIHg#imgrc= a89co1cikwTySM%3A accesat în data de 23.01.2016.
7. Pictura „Glauce pensive”: https://www.google.ro/search?q=maria+callas+medea+s cala&rlz=1C1VSNE_enRO637RO674&biw=1366&bih=633&tbm=isch&tbo=u&source=univ&s
192
a=X&ved=0ahUKEwitt-aI86LNAhVBXBQKHZjcAogQsAQIHg#tbm=isch&q=glauce +pensive&imgrc=1zjuzc6FsjRERM%3A accesat în data de 23.01.2016.
Anexă Traducerea textului ariei „O amore vieni a me”
2Cuvântul italian „torva” are ambele înțelesuri („întunecată” și „amenințătoare”).
O amore vieni a me Fa cessar questo duol: Si confida in te sol La tua Glauce fedele. Vien! Penetra i sensi miei: Vien, vien, accendi il mio cor Del tuo divino ardore: Amor tua fiamma accendi, In me discendi, amore! E per te, Per te sol che beata sarò! Scendi in me si per te sol Lieta un di io sarò. Deh bel foco d'amor I sensi miei ravviva Al tuo calor Il reo dubbiar Dileguar io vedrò. Scendi in me, vieni amor, Sol per te ho lieto il cor! Da me sia lungi ognor La fatal maga torva, Che a sua malìa legò D'un eroe l'alto cor! La rabbia sua, la sua presenza Non turbi mai il nostro amor. A noi l'Imen porga ristor. Amor, deh vieni a me Fa cessar questo duol; Si confida in te sol La tua Glauce fedele. Vien, vien, accendi il mio cor Del tuo divino ardore; Amor, tua fiamma accendi, In me discendi, amore! Se tu in me scendi, amor, Ogni dubbio si parte dal cor E per te, per te sol Ch'io spero ancor E tremar più non so! No, Medea non può Spezzar i dolci nodi Forza più su Giasono, Medea non avrà. La virtù sua fatal vinta è già. Vieni, ah vieni amor, Solo in te spera il cor!
O, iubire, vino la mine Fă să înceteze această durere: Se încrede doar în tine Glauce a ta cea credincioasă. Vino! Pătrunde-mi simțurile: Vino, vino, aprinde-mi inima Cu ardoarea ta divină: Iubire, flacăra ta aprinde-o, În mine coboară, iubire! Și pentru tine, Doar pntru tine voi fi fericită! Coboară în mine dacă doar pentru tine Voi fi fericită într-o zi. De frumosul foc al dragostei Îmi va întări simțurile În fața căldurii sale Îndoiala vinovată O voi vedea risipindu-se. Coboară în mine, vino, iubire, Doar pentru tine am inima fericită! De mine să stea mereu departe Nenorocita vrăjitoare întunecată (amenințătoare)2 Care cu farmecele sale a legat Inima înaltă a unui erou! Furia ei, prezența sa Să nu ne mai tulbure iubirea niciodată. Nouă Hymen să ne ofere mângâiere. Iubire, vino la mine Fă să înceteze această durere; Se încrede doar în tine Glauce a ta cea credincioasă. Vino, vino, aprinde-mi inima Cu ardoarea ta divină; Iubire, flacăra ta aprinde-o, În mine coboară, iubire! Dacă tu cobori în mine, iubire, Orice îndoială îmi părăsește inima Și pentru tine, doar pentru tine Eu încă sper Și nu mă mai tem! Nu, Medeea nu poate Să rupă dulcile legături Putere asupra lui Iason, Medeea nu va mai avea. Virtutea sa fatală e deja învinsă. Vino, ah vino, iubire, Doar prin tine inima mea speră!
193
COSTUMUL POPULAR - ORNAMENTICA ȘI CROMATICA DIN ZONA ETNOFOLCLORICĂ VÂLCEA
Gabriela GAGIU1
Coordonator ştiinţific: prof. univ. dr. Mădălina RUCSANDA
Rezumat Portul popular românesc se înscrie în în sfera sacrului, impunându-se prin încărcătura simbolică și concepția estetică. Fiecare piesă de port este creată pentru păstrarea identității, dar și de a fi originală și unică prin redarea motivelor sau simbolurilor străvechi. Fiecare generație în parte introduce în port, pe lângă elementele străvechi care corespund obiceiurilor din bătrâni și elemente noi. Costumul popular a însoțit întotdeauna omul în diferite momente ale vietii sale: din copilărie până la bătrânețe, la nuntă și înmormântare, la lucru, la sărbătoare. Portul popular se constituie într-una din cele mai semnificative semne de cultură și artă a unui popor. Cuvinte cheie: port popular oltenesc, port popular ungurenesc, ornamentică, cromatică, piese componente.
1. Introducere
Vâlcea se încadrează prin situaţia sa geografică şi printr-o seamă de elemente de cultură materială şi spirituală în ţinutul mai larg al Olteniei. Prin configuraţia aşezărilor, prin dezvoltarea meşteşugurilor şi cu deosebire prin creaţia artistică populară, Vâlcea prezintă caracteristici ale unei zone etnografice distinctă, cu o artă populară ce are, ca şi în restul ţării tradiţii străvechi, ce au căpătat de-a lungul vremii atât trăsături comune întregii arte populare româneşti, cât şi trăsături originale, forme de expresie inedite care-i definesc caracterele proprii, specifice.
Portul popular este unul dintre fenomenele etnografice care s-au dezvoltat odată cu formele vieții sociale, manifestându-se ca unul dintre elementele de bază ale culturii materiale. La fel ca și alte fenomene și procese ale culturii spirituale și materiale: arhitectura, țesăturile, ceramica, folclorul epic și muzical, obiceiuri și tradiții, portul popular reflectă modul de viață tradițional al poporului român. Deși cunoaște o mare varietate tipologică în ceea ce privește componența pieselor, portul popular are totuși o serie de trăsături specifice care îi conferă unitate și personalitate.[2 ]
Oltenia s-a dovedit a fi o vatră etnofolclorică conservatoare, deținătoare de valori autentice și bogate tradiții, dintre care unele cu specific local, iar altele comune tuturor ținuturilor românești.
Portul popular tradițional vâlcean constituie cel mai frumos dar lăsat moștenire de la străbunii noștrii prin coloritul motivelor cusute pe aceste piese, frumusețea jocului popular dar și conservarea tradițiilor.
Cromatica constituie un element de unitate al portului popular. Coloritul specific zonei Vâlcii este folosirea nuanțelor vii, care oferă echilibru si discreție; exceptie face costumul ungurenilor din unele părți ale Țării Loviștei, din comunele Băbeni, Mihăesti, Vaideeni, unde cromatica alb-negru oferă costumului un caracter de sobrietate.
1 Anul II, Facultatea de Muzică, Specializarea Pedagogie muzicală, E-mail: [email protected] 2 Lupșan Elena, Portul popular, Ed.Didactică și pedagogic R.A.2006
194
Podoabele și bijuteriile aveau un rol dublu: artistic și social. Pentru zona etnografică Vâlcea cele mai importante bijuterii erau așa numitele ,,salbe” din monede de aur sau argint și acele ,,gherdane” ( mărgele colorate dispuse pe o bentiță neagră, de catifea) purtate la gât.
2. Tipologia portului popular vâlcean
2.1. Portul popular oltenesc femeiesc
Ornamentele folosite pentru piesele de port popular se grupează din punct de vedere morfologic în două categorii distincte:
- ornamente geometrice-predominante; - ornamente liber desenate
Cele mai bine reprezentate ornamente sunt: cosmice, geomorfe, zoomorfe, fitomorfe, skeomorfe, simbolice.
Tehnicile și motivele ornamentale cele mai frecvent utilizate pe cămăși sunt ,,șira peștelui”, ,,încheiat în lacrimă” , ,,motiv prescură”, ,motiv în cruce”, ,,motiv mărginași”, ,,râuri înfurciti” ,șiruri”, ,,boboci”, ,,motivul lanț”, ,,încreț cu râuri pe dos”, ,,paianjen”.
În ceea ce privește cromatica, culorile de bază, cel mai frecvent utilizate sunt galben, negru, roșu, verde și albastru, îmbinate de așa manieră încât să încânte ochiul.
Portul popular este mai variat și cu ornamentică bogată, prezentând două tipuri principale: costumul cu zăvelci și costumul cu vâlnic(opreg)[3]. În structura portului popular femeiesc cea mai importantă și caracteristică piesă este cămașa. Aceasta este o piesă de bază a portului popular tradițional românesc păstrând în multe zone etnografice elemente de veche tradiție, de împodobire, marchează diferența de vârstă, ocazii, stare socială și determină compoziția ornamentală a costumului, celelalte piese asociindu-se cu aceasta care trebuie în mod obligatoriu să se acorde ca vârstă, ornamentică și cromatică. Elementul care se ia în calcul pentru a stabili tipologia cămășii este croiala: felul aranjării feței și spatelui, ceea ce se numește trupul cămășii, dar și felul de prindere a mânecilor de umeri. Plecând de la aceste criterii avem ca prototip cămașa dreaptă de tip ”tunică”. Decorul mânecilor s-a grupat în cele trei registre ornamentale: altiță, încreț și rânduri care s-a realizat inițial cu fir de cânepă, in și lână în colorit natural; au urmat arniciul roșu și negru, borangicul vopsit și lânița. Cele mai folosite puncte de cusătură au fost: „în muște”(în cruci), „în toiege”, ”în urma acului”, „pe dos”, „în piezun”, „după ac”, „la un fir” iar alesătura, la cămașă, s-a realizat în două variante: ”cu mâna” sau ”cu speteaza în cocleți”.
Cămașa oltenească din zona Vâlcii este de obicei monocromă, excepție făcând gulerul care are mici accente de culoare și încrețul.
Poalele sunt incluse tipologiei cămășii pe care le completează și le însoțesc. În timp ce iile sunt lucrate din țesături fine, pentru poale sunt utilizate pânzele din cânepă, bumbac cu cânepă sau cu in. În ceea ce privește raportul poalelor față de piesele de port popular complementare se urmăresc următoarele reguli: poalele drepte separate sau nu se asociază cu fota; poalele evazate se poartă cu „catrințe”și ”vâlnice”; poalele foarte largi se acordă cu șorțuri în față și catrință în spate.
Șorțul este o piesă dreptunghiulară țesută la război, numită și catrință sau zăvelcă.[4] Predominant este tipul de catrință la care apare organizarea lineară a motivelor ornamentale, dispuse într-un singur sens, fie pe lat fie pe lung. Tot în zona Vâlcii s-a purtat, pereche, zăvelca vânată cu beteală, țesută din lână în două ițe. Zăvelca în pânză s-a asociat cu zăvelca în scoarță care avea fondul roșu, brăzdat de vărgi orizontale, alcătuite din motive geometrice policrome alese ”cu mâna”.
3 Georgeta Roșu, Costumul tradițional,Ed. Alcor, București 2011 4 Doina Isfanoni, Costumul românesc de patrimoniu, Ed. Alcor, 2008
195
Betele se încing suprapuse, de mai multe ori, peste zăvelci încercuind mijlocul; ele au rol de a fixa piesele de port la talie. Sunt țesute în patru ițe și ornamentate cu motive ca: ”ochiuri” și ”șerpi”. Coloritul lor provine din firele de urzeală care rămân vizibile prin procesul țesutului.
Specifice betelor din Vâlcea sunt mărgelele albe cu care se brodează marginile acestora; în zonele de sud ale județului betele se țes ”în scoarță”, sunt foarte înguste și au mărgele pe margini.
Vălul sau marama(ștergar) este răspândit în Oltenia, Muntenia, Moldova, Dobrogea și sudul Transilvaniei unde coexistă cu basmaua. Marama fină dă aer de distincție și eleganță costumului popular.[5]
Opinca, a fost încălțămintea originară a costumului popular vâlcean, purtată de femei cât și de bărbați fiind confecționată din piele de vită sau porc. Este legată de picior cu ”nojițe” din curele de piele. Piciorul este învelit cu obiele de dimie; iar la sărbători femeile purtau în opinci ”tureci” sau ”călțuni”.
Pieptarele și cojoacele sunt prezente atât în garderoba femeiască, cât și în cea bărbătească, diferențele constând în elementele de decor mai abundent în cazul femeilor.
2.2. Portul popular bărbătesc oltenesc
Veșmintele bărbătești sunt mai reduse în componența costumului și cu un decor mai simplu decât cele ale femeilor, prezentându-se mai uniforme pe tot teritoriul județului. În componența costumului bărbătesc intră: căciula sau pălăria, cămașa, cioarecii (nădragii sau ițarii), brâu, bete și încălțăminte iar în anotimpul răcoros șuba și cojocul.[6]
Căciula, este confecționată din blană de miel, neagră, având forma rotundă, cu timpul schimbându-se ajungând la forma ”moțată”.
Cămașa a cunoscut, în spațiul oltenesc cele două tipuri principale: cămașa dreaptă bătrânească, și cămașa cu platcă. Decorul era amplasat pe gulerul și gura cămășii, piepți și pe tivul mânecii sau al poalelor. Tot decorul era în alb, exceptând gulerul care avea fondul negru, umplut în culorile roșu, verde și galben.
Cioarecii sunt confecționați din dimie țesută în patru ițe din lână iarna, iar vara din pânză; croiala păstrează forma generalizată, cu ”tur,” ”craci,” ”clini” și ”ghizde,” și sunt ornamentați redus.
Brâul, care se încinge la mijloc este reprezentat de două tipuri: brâu ales ”scorțește” în război ca și cel femeiesc și brâul roșu, mai lat cu puține ornamente; în unele zone se mai poartă și chimirul.
Portul popular ciobănesc - de origine transilvăneană, din satele Vaideeni, Băbeni, Mihăiești, Țara Loviștei, se deosebește de cel vâlcean prin elemente de croială, material și ornamentație, fiind specific păstorilor, veniți din Transilvania prin transhumanță în zona Vâlcea și denumiți de localnici ,,ungureni”.
În costumul femeiesc, îmbrăcămintea capului păstrează forma veche a ”vălitorii”, care se montează fix pe cap.
Cămașa prezintă tipul specific cu ”șire” pe ”ciupag”(pieptul cămășii) cu ”umerașe” și ”șire” pe mânecă, și cu volane, ”flodor” la partea inferioară a mânecii. Gulerul cămășii este ”cusut pe dos”și ”ciupagul” cu ”lâncezul” - cusături realizate în jurul gulerului – specifice acestui tip de costum.
Cătrința are forma dreptunghiulară a zăvelcii, dar specific este coloritul sobru: ”cătrința vânătă” din spate cu motive mărunte; ”șortul” din față –simplu negru; betele sunt de asemenea în colorit sobru; pieptarul este ”înfundat”, cu o floare pe piept” la costumul vechi și despicat în față la cel recent.
5 Georgeta Roșu, Maria Mairu, Mihai Dăncuș, Costumul tradițional în România, Ed. Alcor, 2011 6 Tancred Bănățeanu, România - Din Tezaurul portului popular tradițional Ed. Sport-Turism,1977
196
Nota specifică a acestuia o constituie croiala cămășii cu ”barburi” (doi clini mari introduși la pieptul și spatele cămășii) unde apare o ornamentație tradițională legată de această croială.
Cioarecii deosebiți de cei ai vâlcenilor se poartă strâmți pe picior, având cusăturile clinilor ușor încrețite în mici reliefuri denumite ”mielușei”. La mijloc ciobanul poartă chimir din piele ornamentat cu broderie. Încălțămintea este compusă din opinci ca și la femei; iar cojoacele mari cu mânecile lungi sunt specifice ocupației pastorale. Nota caracteristică a costumului ciobănesc este coloritul sobru, redus la culorile negru și alb.
Portul popular reprezintă una dintre cele mai importante forme de cultură ale unui popor, pe baza acestuia realizându-se numeroase cercetări ca: geneza istorică şi etapele principale de evoluţie, formele contemporane şi aria de răspândire, originalitatea sa în raport cu portul altor popoare și contribuţia lui în procesul de geneză al unui popor.
Bibliografie 1. Bîrlea, Ovidiu, Folclorul românesc, vol.II, Editura Minerva, Bucuresti, 1983. 2. Isfanoni, Doina, Costumul românesc de patrimoniu, Ed. Alcor, 2008. 3. Roșu, Georgeta, Mairu, Maria, Dăncuș, Mihai, Costumul tradițional în România, Ed. Alcor, 2011. 4. Roșu, Georgeta, Costumul tradițional, Ed. Alcor, București, 2011. 5. Lupșa, Elena, Portul popular, Ed. Didactică și Pedagogică, 2006. 6. Bănățeanu, Tancred, România – Din tezaurul portului popular tradițional, Ed. Sport – Turism,
1977.
197
ANALIZA SEMANTICĂ A BALADEI A TREIA OP. 47
DE FRÉDÉRIC CHOPIN
Maria Cristina IONESCU-MARIȚ1
Coordonator ştiinţific: prof.univ.dr. Petruţa MĂNIUȚ COROIU
Rezumat În această lucrare este analizată din punct de vedere semantic Balada op. 47 de F. Chopin. Analiza porneşte de la identificarea elementelor arhitectonice şi armonice generale, ajungând până la analiza detaliată a secţiunilor şi temelor identificate. Elementele ritmice, melodice, agogice, dinamica sau ambitusul sunt principalele puncte de analiză semantică a acestei lucrări. Lucrarea este structurată în patru subcapitole; primul îl prezintă pe compozitorul polonez din perspectiva compozitorului romantic, al doilea prezintă genul baladei în cadrul muzici culte şi în cadrul muzicii chopinine, al treilea subcapitol este analiza propriu-zisă urmată de concluzii. Cuvinte cheie: Balada, Romantism, Chopin, semantică.
1. Frédéric Chopin - reprezentant al Romantismului Frédéric Chopin (1810-1849) poate fi privit ca fiind paradigma muzicianului şi a artistului romantic, reprezentând întruchiparea geniului care în creaţia sa a transmis experienţa intensă a vieţii, sensibilitatea şi profunzimea sentimentelor sale, printre care nostalgia şi dorul de patrie, dragostea, tristeţea, curajul sau disperarea.
Creaţia chopiniană este dedicată aproape în totalitate pianului (cu excepţia cȃtorva lucrări camerale), creȃnd pentru acest instrument sonorităţi inconfundabile, diferite de tot ce a fost înaintea sa.2 Stilul sau briliant este influenţat de spiritul, sonorităţile şi ritmurile specific poloneze, de belcanto cu ale sale melisme care sunt transpuse cu o vocalitate aparte şi de reflecţii ale Barocului, în special ale lui Bach. Muzica sa este plină de intimitate, fiind scrisă pentru a fi interpretată în spaţii restrȃnse, precum saloanele.
Chopin punea în valoare simplitatea operelor interpretate. Printre lucrările pe care le studia şi le recomanda elevilor săi se disting Bach şi Mozart, Beethoven, Händel, Scarlatti, Dussek, Clementi, Cramer şi Moscheles. Punea foarte mult accent pe ritm şi tempo, chiar şi celebrul său rubato, mȃna care avea acompaniamentul menţinea cu stricteţe ritmul.
El a folosit atȃt forme vechi, cărora le-a dat noi valenţe (preludiul sau scherzo-ul), cȃt şi forme noi, specific romantice precum studiul, impromptu-ul, nocturna, berceuse, barcarolla sau balada. 2. Balada a treia op. 47 în La bemol major Balada, cȃntec de dans cu caracter epic (avȃnd formă asemănătoare celei de rondo). În creaţia muzicală cultă, balada a apărut ca urmare a înflorii genului literar cu acelaşi nume (secolul XVII). Schubert este primul compozitor în operele căruia balada are o importanţă deosebită, un exemplu fiind liedul Erlkönig. Alţi compozitori romantici în creaţiile cărora regăsim genul baladei sunt Liszt, Brahms, Grieg. 3
1 An II Master, Facultatea de Muzică, Specializarea Stil şi performenţă în interpretarea instrumentală şi vocală 2 Coman, L. Frédéric Chopin, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009 3 Francois Sappay, B Istoria Muzicii in Europa, Editura Grafoart, București, 2007
198
Balada este o forma relativ liberă, ce îmbină elemente din formele de sonată, rondo-ului, variaţiuni libere, lied. Folosind această libertate formală, Chopin aduce baladei noi valenţe componistice, ducȃnd-o la un nivel superior.
În baladele lui Chopin regăsim sentimente, trăiri şi imagini care ne pot duce cu gȃndul la operele poetului polonez Mickiewicz. Se presupune că Balada a treia este inspirată de poemul Świtezianka (Undine) al poetului polonez Mickiewicz.4
A treia Baladă în la bemol major op. 47 a fost începută în 1840 şi terminată un an mai tȃrziu, an în care Chopin locuieşte în Paris, iar vara o petrece la Nohant.5
Toate cele patru Balade scrise de Chopin de desfăşoară în baza unui dualism tonal şi tematic specific formei de sonată, deşi această trimitere la forma de sonată este mult mai liberă şi foarte variată. 6 3. Analiza Tempo-ul baladei a treia este Allegretto, prin această indicaţie agogică putem oberva încă de la început caracterul dansant, sărbătoresc, plin de voiciune, dar şi delicat, senin al lucrării.
Cele două teme care apar la început sunt unite într-una singură în “dezvoltarea” lucrării, unde se alternează componente ale ambelor teme. 7
Tab. 1. Structura formală a primei secţiuni
A EXPOZIŢIE m.1-156 A m.1-51
Expunerea temei A (I) B m. 52- 156
Expunerea temei B (II)
a (1 perioadă
închisă 4+4) La bemol
b (3 Perioade) Conecţii motivice preluate din temă Mi bemol major
a revenirea la tema A
La bemol major
a (expunerea temei B)
4 perioade Do major
punte (3 perioade) Do major
a1 reexpunerea temei
B in tonalitatea La bemol major
Tema A prezintă motive ritmice prelucrate în continuare în expoziţia lucrării, toate culminȃnd cu un arc de patru măsuri, foarte comun în lucrările lui Chopin, dar în acest caz are rol cadenţial. Acest prim grup tematic se încheie cu expunerea temei, căreia i se adaugă încă patru măsuri în care tema este dezvoltată prin secvenţare.
Fig. 1. Tema A
Tema A are un caracter foarte cantabil, melodic, elegant dat de frazarea mai lunga şi neintreruperea liniei melodice, care este preluată de la o voce la alta (vocea I-bas). Caracterul cantabil, ca de cȃntec este evidenţiat şi de notaţia mezza voce de la început. 8
4 Stefănescu, I. O istorie a muzicii universale (vol. IV), Editura didactică si pedagogică, București, 2008 5 Coman, L. Frédéric Chopin, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009 6 Samson, J. The Music of Chopin, Clarendon Presss, Oxford, 1994 7 Samson, J. The Music of Chopin, Clarendon Presss, Oxford, 1994 8 http://www.ourchopin.com/analysis/ballade.html, accesat în data de 17.12.2015
199
Fig. 2. Dezvoltarea temei A prin secvenţare
În apariţia temei A apare un motiv ritmic care dă un caracter dansant şi care se regăseşte şi în tema B, unde va fi unul din elementele caracteristice principale.
Fig. 3. Motiv ritmic al temei A
Această primă expunere tematică este din punct de vedere armonic stabilă, predominȃnd tonalitatea de bază, La bemol major, cu mici modulaţii către dominantă şi omonima relativei dominantei (Do major).
Diferenţele agogice nu sunt mari, deşi avem contraste atȃt dinamice cȃt şi de caracter între expunerea temei şi măsurile în care apar conecţiile motivice preluate din temă. În aceste măsuri întȃlnim notaţia forte, susţinută de diferenţe de registru mari (LA contraoctavă-la3), tensiuni armonice rezolvate însă imediat, dispunerea melodiei pe mai multe planuri întreruperea acesteia de pauze. Toate aceste elemente schimbă caracterul, adăugȃnd tensiune, totul pe un plan încă calm.
Tema B are un caracter dansant, contrastant faţă de tema A. Caracterul este dat de ritmul iambic, care a dominat şi primul grup tematic, care de data aceasta este adus în prim plan. Salturile de la mȃna stȃngă dau un caracter uşor săltăreţ. Acest motiv ritmic stă la baza şi unificarea întregii lucrări. Ritmul este atȃt de proeminent încȃt să creeze o monotonie, caracteristică repetată cu obsesivitate care cere anumite calităţi în stagiile următoare ale piesei. Factorii care contrabalansează monotonia sunt schimbarea în parte a ritmului şi o creştere dramatică a intensităţii în decursul dezvoltării temei B.
Fig. 4. Tema B
Dezvoltarea temei B aduce pasaje arcuite de şaisprezecimi susţinute de un ritm trohaic la mȃna stȃngă, rupȃnd astfel ritmul iambic de mai devreme şi aduce un episod ce face trimitere la vals, care va apărea în mod neaşteptat ca o codă a intregii lucrări. Această dezvoltare apare subit, fiind introdusă direct de către tema B, cu al său ritm iambic (m.116), restabileşte totodată tonalitatea La bemol major, care va fi confirmată de încă o apariţie a temei B în tonalitatea tonicii. Pȃnă la acest moment, tonalitatea a fost stabilă, fiind modulaţii pasagere la
200
tonalităţi învecinate, păstrȃndu-se armura. Această inerţie tonală, care confirmă şi întăreşte motivul ritmic atȃt de persistent necesită o schimbare.
Fig. 5. Dezvoltarea temei B
Expoziţia materialului tematic fost destul de lungă, puţin peste jumătatea lucrării, urmată de dezvoltarea care rupe stabilitatea (intertia) tonală şi ritmică. Forte fortissimo-ul din măsura 81 (expunerea temei B) expune într-o oarecare măsură robusteţe temei, însă nu lasă să se întrevadă expansiunea puternică ce va urma în tonalitatea do diez minor.
Tab. 2. Structura dezvoltării
B DEZVOLTARE m.157-212 B1 (3 perioade – expunerea motivelor din tema B) B2 (4 perioade- material tematic B+A)
Această secţiune începe în tonalitatea do # minor, avȃnd pasaje puternic cromatizare ce
modulează continuu pȃnă la revenirea temei A în aşa-zisa repriză, în tonalitatea tonicii. În general, operele chopiniene de maturitate au punctul de maximă tensiune, acumulȃndu-se pȃnă la finalizarea cu code de bravură, iar Balada a treia nu face excepţie. În dezvoltare are loc o accelerare rapidă a schimbării şi a creşterii în intensitate prin cromatizările şi modulaţiile puternice, ce acumulează tensiune.
Dezvoltarea este împărţită în două secţiuni; prima este expusă în trei stagii distincte, fiecare aducȃnd mai multă pasiune decȃt cel dinainte. Primul pasaj (m.157-164) prezintă tema la mȃna dreaptă cu acompaniament de şaisprezecimi la mȃna stȃngă, al doilea preia la mȃna stȃngă tema, cu o pedală de dominantă la mȃna dreaptă (m. 165-173) iar al treilea este puternic marcat la ambele mȃini, ducȃnd spre un minunat climax. Întregul pasaj este prima parte din două a dezvoltării. Cea de-a doua sccţiuni comprimă fuziunea celor doua idei timatice într-un context tonal instabil care va culmina cu repriza tonală şi tematică.
Această scriitură, plină de cromatisme şi melismele pasajelor de şaisprezecimi ale mȃinii stȃngi, împreună cu modulaţiile tematice ale dreptei dau un aer de mister, de neclaritate, care la început nu se ştie încotro vor ajunge, datorită modulaţiilor şi cromatismelor, dar şi acruirilor de şaisprezecimi din bas, iar spre sfarşitul secţiunii această neclaritate se risipeşte, prin apariţia temei în tonalitatea Mi bemol major, urmată de un pasaj cromatic care adaugă din ce în ce mai multă tensiune, pȃnă la revenirea temei A.
Tab. 3. Structura reprizei
A1 REPRIZĂ m.213-241 Reexpunerea temei A
La bemol major Reexpunerea materialul tematic B
La bemol major
Repriza (reafirmarea temei A) apare ca o apoteoză a întregii lucrări, fiind cu atȃt mai
frapantă cu cȃt tema A a jucat un rol puţin semnificativ în derularea lucrării pȃnă în acest moment. Această secţiune este destul de scurtă, doar 29 de măsuri, evidenţiind astfel rolul său cadenţial.
Prin folosirea temei cu octave la mȃna dreaptă, sprijinită de acompaniamentul armonic al mȃinii stȃngi format din bas şi acorduri sau intervale (sexte, cvarte, terţe, componente armonice), această ultimă secţiune are un caracter efervescent, plin de vitalitate, care contrastează puternic cu expunerea temei a de la începutul lucrării.
201
Fig. 6. Reapariţia temei A
Urmează un scurt pasaj modulatoriu, cu acorduri la ambele mȃini, ce păstrează caracterul şi dinamica de pȃnă acum a reprizei şi conduce spre ultima perioadă a baladei, care foloseşte material tematic b, însă în caracterul apoteotic şi conclusiv al reprizei, păstrȃnd dimanica de ff.
Fig. 7. Reapariţia în ultima perioadă a Baladei material tematic B
Lucrarea se încheie cu o cadenţă formată din patru acorduri III – VI – V – I, care parcă confirmă încheierea baladei într-un mod briliant, triumfător, a acestei reprize care a rămas plină de eleganţă. 4. Concluzii Balada a treia este o lucrare de maturitate, scrisă destul de aproape de ultima operă de acest gen a compozitorului. Fiind scrisă într-o perioadăde linişte interioară, are o atmosferă senină, caldă, în care dramatismul excesiv lipseşte. Ca şi precedentele balade, şi aceasta s-a bucurat de aprecierea lui Robert Schumann, avȃnd un caracter ce evocă o atmosferă de sărbatoare. Deşi nu este de o mare complexitate, această baladă este una din cele mai iubite şi cunoscută, datorită liniei melodice, ritmului pregnant, uşor de reţinut, susţinut de armonizarea şi de melodicitatea specific chopiniene. Bibliografie
1. Bălan, Th. Chopin, Editura muzicală a Uniunii Compozitorilor din Romȃnia, Bucureşti, 1960. 2. Coman, L. Frédéric Chopin, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009. 3. Samson, J. The Music of Chopin, Clarendon Presss, Oxford, 1994. 4. Todd, R.L. Nineteenth-century piano music, Schirmer Books, New York, 2004. 5. Francois Sappay, B Istoria Muzicii in Europa, Editura Grafoart, București, 2007. 6. Stefănescu, I. O istorie a muzicii universale (vol. IV), Editura didactică si pedagogică, București,
2008. Webografie
7. http://www.biography.com/people/frederic-chopin-9247162, accesat în data de 17.12.2015. 8. http://www.ourchopin.com/analysis/ballade.html, accesat în data de 17.12.2015.
202
STRATEGII ÎN NEGOCIEREA COMERCIALĂ INTERNAŢIONALĂ
Maria-Magdalena CARDIŞ1
Coordonator ştiinţific: lect. univ. dr. Roxana MATEFI
Rezumat Necesitatea utilizării unei strategii de negociere în comerţul internaţional nu poate fi contestată, date fiind numeroasele operaţii care pot constitui obiect al unui contract ce se doreşte a fi încheiat între părţi provenind din state diferite. Plecând de la această premisă, lucrarea abordează diferite strategii prezente în negocierea comercială internaţională şi forma în care acestea pot fi observate. Metodele folosite sunt observaţia, cu privire la aspectele teoretice şi metoda logică, cu privire la aspectele practice şi corelarea acestora cu aspectele teoretice. Cuvinte cheie: comerţ internaţional, strategie, negociere, clauză.
1. Consideraţii introductive În prezent, noţiunea de negociere nu este definită la nivel de convenţie internaţională. Pe cale de consecinţă, nu există o recunoaştere internaţională a noţiunii de strategie de negociere sau o reglementare-cadru a acesteia. Astfel, plecând de la doctrina existentă, strategia de negociere poate fi definită ca fiind un „ansamblu de măsuri şi de decizii luate în timp, pentru a ajunge la un acord, ca răspuns la factorii contextuali şi la abordările strategice ale partenerului” [2, pag. 140]. Concret, în cazul negocierii comerciale, strategia de negociere este „firul roşu în arhitectura metodologiei de negociere”[1, pag. 99], reprezentând deci calea de urmat în cadrul procesului şi arătând viziunea generală asupra modului de abordare a negocierii.
În domeniul comerţului internaţional, strategia de negociere nu are un alt înţeles; diferenţa în cazul acesteia din urmă rezidă în obiectul asupra căreia poartă. Cadrul operaţiilor comerciale internaţionale cuprinde vânzarea internaţională de mărfuri, serviciile comerciale internaţionale şi lantuţile valorice globale. În acest context, strategia de negociere comercială internaţională este elaborată atunci când se doreşte încheierea unui contract de vânzare de mărfuri (internaţională, s.n.), contractarea de servicii comerciale ori fructificarea şi întrebuinţarea lanţurilor valorice globale. Ca atare, strategia de negociere comercială internaţională este reprezentată de acel ansamblu de operaţii desfăşurate de un profesionist, utilizând mijloace şi metode specifice, atunci când doreşte să încheie un contract de vânzare internaţională de mărfuri, să contracteze servicii ori să ia parte la utilizarea lanţurilor valorice globale. Aceasta este aleasă şi este elaborată în prima etapă a procesului, anume în etapa demersurilor precontractuale, fiind regăsită în faza de informare preliminară şi de pregătire a dosarelor pentru iniţierea dialogului contractual.
2. Tipuri de strategii
În procesul de negociere comercială internaţională, strategiile, ca de altfel şi tacticile şi tehnicile, sunt variate, putând fi influenţate de numeroşi factori. Alegerea şi utilizarea unei anumite strategii în cadrul negocierii comerciale internaţionale depinde, printre altele, „de
1 Anul I Master, Facultatea de Drept, Specializarea Drept privat aprofundat, E-mail: [email protected]
203
natura contractului, locul şi momentul tratativelor, persoanele care negociază, experienţa lor anterioară” [3, pag. 300].
O primă strategie de negociere este strategia directă. Aceasta presupune că partea care o foloseşte „are o putere mai mare de negociere, stăpâneşte situaţia şi este sigură că va câştiga, ceea ce o face să se angajeze într-o bătălie scurtă şi decisivă” [2, pag. 138]. Date fiind aceste aspecte, la acest tip de strategie apelează cel care dispune de forţe materiale şi financiare superioare oponentului său, în ciuda poziţiei de egalitate juridică pe care o au participanţii. Cel care utilizează această strategie în comerţul internaţional are în vedere faptul că circumstanţele încheierii unui anumit contract, indiferent de obiectul acestuia, îi sunt favorabile, iar timpul nu reprezintă un factor puternic de influenţă.
Ca o strategie opusă acesteia este strategia indirectă, aparţinând de regulă părţii care ştie că nu se află într-o poziţie superioară din punct de vedere economic. Această strategie „presupune apelul la mijloace psihologice, soluţii de uzură, diverse trucuri” [2, pag. 139]. Atunci când există deja un contract încheiat şi este vorba de renegocierea sau adaptarea unor clauze, strategia indirectă îşi găseşte aplicabilitatea când contractul este guvernat de o convenţie internaţională, şi mai puţin când există o lege naţională aleasă de părţi, căci în această din urmă situaţie, există soluţii de renegociere sau adaptare oferite prin intermediul normelor legale.
O altă strategie de negociere este aceea a strategiei win-win (câştig-câştig). În comerţul internaţional, aceasta este una dintre cele mai des utilizate strategii deoarece presupune un câştig pentru ambele părţi. Pe termen lung, obiectivul general al strategiei este reprezentat de munca în parteneriat, pornind de la premisa compromisurilor reciproc avantajoase pe care sunt dispuse să şi le facă părţile.
O clauză contractuală tipică acestei strategii este clauza best efforts, aceasta privind aspectele juridice ale unui contract comercial. Prin această clauză „debitorul îşi asumă îndatorirea să depună efortul maxim pentru a realiza prestaţiile la care este ţinut faţă de creditor” [10]. Strategia opusă acesteia este strategia de negociere win-lose (câştig-pierdere), strategie care nu presupune un parteneriat echitabil, prin raportare la cel din cadrul strategiei anterioare. Astfel, „se urmăreşte obţinerea mai multor avantaje faţă de adversar, putându-se ajunge la situaţia în care o parte îşi realizează toate obiectivele iar adversarul nu realizează nimic” [9]. Strategia win-lose este similară strategiei indirecte deoarece inegalitatea economică dintre părţi este evidentă; de altfel, „se poate aplica doar în anumite condiţii (cum ar fi superioritatea absolută faţă de adversar), un factor important fiind raportul de putere dintre părţi” [7].
O altă strategie recunoscută este aceea de vânzare rapidă a mărfurilor, utilizată în condiţiile unei concurenţe comerciale slabe, cel care o adoptă „recurgând la oferte ferme şi la preţuri ultimative” [3, pag. 300]. Clauzele stipulate în contract sunt fie în favoarea vânzătorului-exportator, fie în favoarea cumpărătorului-importator. O asemenea strategie pune în evidenţă atât poziţia de inegalitate economică a părţilor, cât şi faptul că piaţa este dominată de una dintre cele două.
Folosirea acestei strategii poate fi observată în momentul în care actul încheiat de părţi conţine clauza ofertei concurente. Aceasta este „stipulaţia contractuală care dă dreptul uneia dintre părţile contractante ca, în situaţia în care un terţ îi face o ofertă de contractare în condiţii mai avantajoase decât cele din contractul în curs de executare, să solicite modificarea acestui contract în sensul ofertei terţului” [5]. În situaţia în care există stipulată o asemenea clauză în favoarea uneia dintre părţile contractante, cealaltă parte „poate să se alinieze ofertei concurente sau poate să permită celeilalte părţi să încheie contractul cu terţul care a făcut oferta mai bună, contractul existent fiind suspendat pe durata pentru care a fost încheiat cel de-al doilea contract ori, mai rar, terminat” [4]. Strategia de vânzare rapidă a mărfurilor se caracterizează prin exercitarea presiunii „asupra clienţilor potenţiali, care sunt puşi în situaţia de a adopta decizii rapide” [3, pag. 300].
O strategie care avantajează ambele părţi ale unui contract comercial internaţional este aceea a acordării şi obţinerii de concesii reciproce, căci partenerii urmăresc să lucreze împreună pentru a obţine avantajele dorite. În cazul adoptării acesteia, partenerii se regăsesc
204
pe poziţie de egalitate economică, niciunul dintre ei nefiind dominant pe piaţă. Pentru ca o asemenea strategie să poată fi utilizată, este necesar ca pe piaţă să existe o concurenţă reală.
Utilizarea acestei strategii poate fi recunoscută, la nivel contractual, prin inserarea unei clauze compromisorii. Aceasta este „acea clauză care intervine într-un contract și prin intermediul căreia eventualele litigii rezultând din contractul respectiv sunt sustrase competenței de soluționare a instanțelor judecătorești, fiind lăsate în seama tribunalelor arbitrale” [6]. De natura acestei clauze este deci ca şi litigiile să fie soluţionate într-un termen rezonabil şi într-un mod echitabil pentru ambele părţi, fără a exista pierderi. Se poate spune că în cazul în care este folosită această strategie, „negociatorii acţionează deliberat în vederea finalizării contractului, cu luarea în considerare a intereselor ambelor părţi” [3, pag. 300], aceasta fiind, de altfel, şi evoluţia normală a raporturilor desfăşurate între profesionişti.
În comerţul internaţional se regăseşte şi strategia eşalonării concesiilor, aceasta fiind mai degrabă o strategie care are în vedere încă de la început şi perioada de executare a contractului încheiat de părţi. În acest caz „trebuie calculat nu numai care este momentul cel mai potrivit al abordării problemei concesiilor, ci şi al mizei lansate în timpul tratativelor, aşa încât propunerea să îl intereseze pe partener şi să îl implice într-un proces necesar de ajustare a pretenţiilor şi ajungere la măsuri compensatorii” [3, pag. 300]. De asemenea, „raportul abordare/obţinere de concesii reprezintă elementul esenţial al acestei strategii şi numai priceperea, dublată de experienţa negociatorilor în alegerea momentului oportun al lansării lor, poate aduce rezultatele dorite în procesul negocierilor” [3, pag. 300].
O clauză contractuală care permite recunoaşterea utilizării acestei strategii este clauza de indexare, aceasta fiind, la modul general, o clauză de adaptare. Concret, „prin clauzele de indexare se reevaluează în mod automat prestaţiile în funcţie de variaţia unui indice de referinţă stabilit prin clauza sau convenţia de indexare, pentru acoperirea deprecierii monedei în care se face plata” [8]. Cum concesiile sunt eşalonate pe termen lung trebuie avute în vedere posibilele fluctuaţii ale monedei în care sunt exprimate prestaţiile părţilor.
În fine, o altă strategie la care se poate recurge în cadrul negocierii comerciale internaţionale este strategia aşteptării deciziei partenerului. Aceasta este, ca regulă, o strategie defensivă, „caracterizată prin faptul că negociatorul așteaptă acțiunea partenerului pentru a răspunde” [2, pag. 137]. Aici predomină comportamentul de eschivare și apărare în fața demersurilor părții adverse, strategia de negociere având în vedere o negociere de durată lungă. Utilizată de obicei, de partenerul care are o poziție economică superioară, este posibil și ca partea aflată pe o poziție economică inferioară să o folosească, atunci când are nevoie de timp pentru a putea obține resursele necesare executării contractului, în eventualitatea încheierii acestuia.
3. Concluzii
Procesul de negociere în domeniul comerțului internațional este un proces complex, care implică interacțiunea partenerilor provenind din diferite state, având culturi diferite, limbi diferite, așteptări diferite și obiective diferite pe care le au în vedere în momentul începerii oricărei negocieri. Cum negocierea presupune în primul rând comunicare, iar domeniul comerțului internațional este un domeniu în care schimbările intervin rapid, dorindu-se ca schimburile de mărfuri, servicii și capitaluri să decurgă într-un mod cât mai simplu, este necesar ca această comunicare cu un scop bine determinat să se desfășoare eficient, pentru ca părțile să poată găsi o soluție convenabilă. Strategiile sunt decizii şi opţiuni care se referă la cursul negocierilor, fiind elaborate pe termen lung şi având în vedere interesele de bază ale părţii, rămânând un concept operaţional. Cum operațiile comerciale internaționale au un caracter lucrativ, urmărindu-se obținerea unui profit, strategiile de negociere, precum și tacticile și tehnicile corespunzătoare acestora nu pot face obiectul unei reglementări, nici măcar cu titlu de principiu, căci într-o atare situație, părțile nu ar mai avea cum să negocieze liber, iar accesul pe piața internațională ar fi mult îngreunat.
205
Bibliografie 1. Almășan, A. (2013). Negocierea și încheierea contractelor. București: C.H. Beck. 2. Botezat, E.A., Dobrescu, E.M., Tomescu, M. (2007). Dicționar de comunicare, negociere și
mediere. București: C.H. Beck. 3. Mazilu, D. (2011). Tratat privind dreptul comerțului internațional. București: Universul
Juridic. Webografie
4. Aspects regarding the competitive offer clause. https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=218807, accesat în data de 12.05.2015.
5. Clauze de adaptare a contractului de comerț internațional la noile împrejurări. http://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2005/RSJ34/0116SoropAlex.pdf, accesat în data de 12.05.2015 .
6. Die Schiedsklausel. 35/Archiv/12581/schiedsklausel-v6.html, accesat în data de 12.05.2015 . 7. Grundprinzipien profesionellen Verhandelns: Das Harvard-Verhandlungskonzept.
http://www.fes-mup.de/files/mup/pdf/materialien/Harvard_Prinzip_Winheller_aus _Anwaltbasics_Mediation_kurz.pdf, accesat în data de 12.05.2015 .
8. Teoria impreviziunii din perspectiva dimensiunii economice și juridice a analizei contractului. http://www.tribunajuridica.eu/arhiva/An1v1/nr1/art%207.pdf, accesat în data de 12.05.2015.
9. The negotiation of contractual agreements. http://jsc.sagepub.com/content/1/1/85.full, accesat în data de 12.05.2015.
10. Understanding ″Best efforts″ and its variants. http://www.adamsdrafting.com/downloads/Best-Efforts-Practical-Lawyer.pdf, accesat în data de 12.05.2015 .
206
ANOMALII ÎN SISTEMUL DE ASIGURĂRI SOCIALE.
STUDIU DE CAZ
Casian CIOBA1
Coordonator ştiinţific: asist. univ. dr. Magdalena BÂRSAN
Rezumat Lucrarea, care îmbracă forma unui studiu de caz, își propune să scoată în edivență o neconcordanță între principiile care guvernează sistemul de asigurări sociale și modul de transpunere a reglementărilor în domeniu. O analiză a ordinelor de ministru din domeniul sănătății piblice relevă că pe piață, la un moment dat, au existat citostatice care depășeau puterea de cumpărare a bolnavilor. Lucrarea face o scurtă trecere în revistă a reglementării în domeniul asigurărilor sociale și a impactului social al unor astfel de anomalii. Cuvinte cheie: citostatice, asigurări sociale, Xeloda.
1. Parte introductivă Sistemul public de asigurări sociale este o componentă vitală a oricărui stat. Cetățenii contribuie cu forță de muncă la puterea economică a țării, iar statul se angajează să le ofere siguranță. Aceasta implică implementarea unui sistem public de sănătate care să funcționeze în concordanță cu actualele descoperiri științifice și standardele optime stabilite la nivel internațional.
Punctul de pornire al acestui studiu de caz constă în afirmațiile făcute de un bolnav de cancer pe un forum juridic2. Persoana explica cu disperare și dezamăgire că prețul tratamentului său, citostaticul Xeloda (cu substanța capecitabina), era de aproximativ 1400 de RON, iar după reducerea acordată prin sistemul de asigurări sociale, acesta trebuia să achite jumătate din valoarea medicamentului, aproximativ 700 RON, însă pensia acesteia, singurul său venit, totaliza numai 400 RON.
Lucrarea își propune să releve implicațiile sociale ale unei astfel de situații și să abordeze tema și din perspectivă juridică, privind mecanismele legislative din domeniul medical-farmaceutic.
2. Despre cancer și medicamentul Xeloda
Institutul Național de Cancer din America (NCI) definește3 cancerul ca o colecție de boli înrudite. Cancerul este o boală genetică, fiind cauzat de genele care controlează modul de funcționare al celulelor. Toate tipurile de cancer însă sunt caracterizate de un mecanism comun – anumite celule ale corpului încep să se dividă haotic, neprogramat, fără a se opri, și se răspândesc în țesuturile învecinate. Institutul notează că boala poate să se manifeste aproape oriunde în corpul uman. Într-un corp sănătos, celulele cresc și se divid pentru a înlocui alte celule care au îmbătrânit sau nu mai funcționează corespunzător. O plentitudine de factori, precum stresul oxidativ și substanțele toxice din alimentele pe care le consumăm,
1 Anul III, Facultatea de Drept, Specializarea Drept, E-mail: [email protected] 2 http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_39696/Cum-poti-sa-ti-accesezi-dosarul-electronic-de-sanatate. html, accesat la data de 10.04.2016. 3 http://www.cancer.gov/about-cancer/what-is-cancer, accesat la data de 11.04.2016.
207
pot afecta fiziologia celulei. Apoptoza este procesul chimic și fiziologic care constă în moartea programată a celulelor care nu mai funcționează corespunzător4. Menționez că apoptoza nu este singura formă de moarte celulară. Necroza constă în moartea indusă prin traumatism celulelor5.
Cancerul este o anomalie în ciclul de viață celulară prin aceea că celule care ar fi programate să moară supraviețuiesc, iar alte celule noi se formează când nu este nevoie de ele. Celulele noi se divid la rândul lor fără oprire și formează mase solide numite tumori. Tumorile maligne invadează țesuturi alăturate. Pe măsură ce cresc, celule canceroase se desprind și circulă în alte părți ale corpului, prin sânge sau sistemul limfatic, formând tumori noi în locuri îndepărtate de punctul de origine. Tumorile benigne nu se răspândesc în țesuturile alăturate, iar după ce sunt îndepărtate nu reapar de cele mai multe ori. Tumorile maligne pot reapărea mai des după extracție.
Există o varietate de tratamente pentru cancer, însă anumiți pacienți au la dispoziție numai un tratament6. Majoritatea pacienților vor combina chirurgia, chimioterapia și/sau terapia cu radiații, imunoterapia, tratamente țintă sau terapia hormonală.
Xeloda, medicamentul care constituie obiectul acestei lucrări, este produsul care conține substanța capecitabina. NCI definește substanța drept un agent antineoplastic din categoria de substanțe a antimetaboliților, fiind un tratament de tip chimioterapie. Medicamentul reduce diviziunea celulelor canceroase (antimetabolit). Substanța capacitabinum se regăsește pe lista de medicamente esențiale a Organizației Mondiale a Sănătății. Xeloda se folosește pentru tratarea cancerului la colon, cancerului la sân, cancerului gastric și cancerului esofagian, ca tratament unic sau asociat7, afecțiuni care pot pune în pericol grav viața pacientului.
3. Privire asupra legislației relevante din domeniul sănătății Principalul act normativ care ghidează activitatea de stabilire a prețurilor medicamentelor și a contribuțiilor pacienților îl constituie Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare. Conform art. 1 al actului menționat, obiectul său îl constituie reglementarea domeniului sănătăţii publice. Conform art. 2, alin. 3, strategia sistemului sănătăţii publice urmăreşte asigurarea sănătăţii populaţiei în cadrul unor comunităţi sănătoase. În alin. 5 al aceluiași articol se atribuie Gubernului, prin Ministerul Sănătății publice, rolul de autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice. Ministerul sănătății publice împarte o parte din atribuțiile sale cu casele de asigurări sociale. Conform art. 266, alin. 1, Casa Națională de Asigurări Sociale (CNAS) este o instituţie publică, autonomă, de interes naţional, cu personalitate juridică. Este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate. Relevante pentru prezenta lucrare sunt prevederile art. 270, alin. 1, lit. i, conform cărora CNAS participă anual la elaborarea listei de medicamente eliberate cu sau fără contribuţie personală, pe baza prescripţiilor medicale, pentru persoanele asigurate.
Medicamentele disponibile pe piața internă sunt stabilite de către Ministerul Sănătății publice în colaborare cu CNAS pe baza unor protocoale internaționale. Aceleași autorități fixează și prețurile maximale cu care farmaciile vor achiziționa medicamentele și prețul maximal cu care acestea pot fi revândute către bolnavi.
4 Green, Douglas (2011). Means to an End: Apoptosis and other Cell Death Mechanisms. Cold Spring Harbor, NY: Cold Spring Harbor Laboratory Press. ISBN978-0-87969-888-1 5 Alberts, Bruce; Johnson, Alexander; Lewis, Julian; Raff, Martin; Roberts, Keith; Walter, Peter (2008). "Chapter 18 Apoptosis: Programmed Cell Death Eliminates Unwanted Cells". Molecular Biology of the Cell (textbook) (5th ed.). Garland Science. p. 1115. ISBN 978-0-8153-4105-5. 6 http://www.cancer.gov/about-cancer/treatment, accesat la data de 11.04.2016. 7 http://www.cancer.gov/publications/dictionaries/cancer-terms?cdrid=45565, accesat la data de 11.04.2016.
208
Conform art 210, alin. 1, lit. k, prețul de decontare al medicamentelor aczihiționate din farmacii reprezintă preţul suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi altele asemenea care se acordă bolnavilor în cadrul programelor naţionale de sănătate. Lista acestora şi preţul de decontare se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii publice.
Ministrul Sănătății și Președintele CNAS stabilesc prin Ordinul 1605/875 din 23 decembrie 2014 modului de calcul, lista denumirilor comerciale şi prețurile de decontare ale medicamentelor care se acordă bolnavilor în cadrul programelor naţionale de sănătate şi a metodologiei de calcul al acestora. Actul normativ conține două forme ale medicamentului – la concentrație de 500 de mg/unitate de tratament (pastilă), într-un ambalaj cu 120 de tablete și la concentrație de 150 mg/U.T., într-un ambalaj cu 60 de tablete. Prețul de decontare este stabilit per unitate de tratament, deci per pastilă. Prețul cu amănuntul (cel efectiv din farmacie) maximal/ambalaj pentru versiunea mai concentrată este de 1.428,35 RON. Aplicând prețul de decontare/U.T. de 5,98 RON, înmulțit cu 120 (numărul de unități de tratament din primul ambalaj), obținem 717.6 RON, suma decontată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru medicamentele.
O vizualizare a prospectului oferit de producătorul medicamentului relevă următoare informații cu privire la dozare. Doza zilnică minimă, pentru persoanele cu cea mai mică suprafață corporală (criteriu important în determinarea dozei unei medicament) este de 3000 mg, deci 6 tablete de 500 de mg sau 20 de tablete de 150 mg (caz ipotetic; s-ar prescrie combinații cu tablete cu doze mai mari, pentru a se reduce numărul de pastile prizate), ceea ce ar conduce la 180 de tablete necesare într-o lună, dar se recomandă o săptămână de pauză, deci numărul necesar de unități de tratament aferente unei singure luni este de 126 de tablete.
Xeloda nu este singurul producător care oferă pacienților substanța citostatică însă, aplicând același algoritm datelor din anexele Ordinului, ajungem la costuri aproximativ identice, cu diferențe neglijabile.
4. Cazuri similare și legătura lor cu dreptul penal
Cazul care constituie punctul de pornire al lucrării nu este unul izolat. Pe un forum8 pot fi văzute anunțurile altor bolnavi care apelează la mila publicului pentru ajutor în vederea achiziționării medicamentuui Xeloda, alături de alte anunțuri în care oamenii vând acest medicament, probabil din rămășițele tratamentului propriu sau al unei rude.
O consecință deosebit de periculoasă a prețurilor ridicate pentru medicamente indispensabile este formarea unei piețe negre a medicamentelor falsificate. Într-un caz9 de mare anvergură la nivelul Uniunii Europene, considerat de către juriști a fi o premieră, traficanții au profitat de starea de nevoie a pacienților bolnavi de cancer prin punerea pe piață a unor citostatice contrafăcute. Mediafax notează că „potrivit unor surse apropiate anchetei, medicamentele care au ajuns la bolnavii de cancer nu erau periculoase pentru organism, dar nici nu conţineau substanţa activă care ar fi trebuit să-i ajute”. „Ancheta vizează fapte de evaziune fiscală şi spălare de bani la comerţul cu medicamente pentru boli grave”. Astfel de operațiuni, datorită anvergurii lor, sunt susceptibile de a fi desfășurate de grupuri infracționale organizate - grupuri structurate, formate din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material10. O altă infracțiune care poate fi reținută în sarcina unui astfel de grup este, în raport cu cei care cumpără produsele falsificate, înșelăciunea.
8 http://pret.ro.im/xeloda-500-mg/, accesat la 11.04.2016. 9 http://www.mediafax.ro/social/medicamente-pentru-cancer-contrafacute-vandute-printr-un-lant-de-far macii-13789896, accesat la data de 11.04.2016. 10 http://legeaz.net/dictionar-juridic/grup-infractional-organizat, accesat la data de 11.04.2016.
209
Dacă medicamentele contrafăcute sunt periculoase și cauzează moartea pacientului, autorii vor răspunde și pentru: omor, dacă autorii prevăd rezultatul faptei și, deși nu-l urmăresc, acceptă posibilitatea producerii lui; ucidere din culpă, dacă autorii prevăd rezultatul faptei, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce, respectiv dacă nu prevăd rezultatul faptei, deşi trebuia şi puteau să îl prevadă. Opinez că și în cazul în care medicamentele contrafăcute nu sunt periculoase pentru organism, dar nici nu conțin substanța activă promisă, iar pacientul decedează din pricina bolii, autorii răspund în continuare pentru omor sau ucidere din culpă. Consider că este mai plauzibilă ipoteza răspunderii pentru omor săvârșit cu intenție indirectă, deoarece autorii, dacă au suficiente cunoștințe încât să falsifice un citostatic și să-l comercializeze în mod credibil, iar ei știu că produsul falsificat nu are efecte curative, ei implicit prevăd rezultatul acțiunii lor și acceptă posibilitatea producerii lui. Un exemplu pentru angajarea răspunderii pentru omor din culpă, în ipoteza formulării unui produs falsificat care nu este nociv, este acela când autorii folosesc diferiți agenți chimici considerați a fi inofensivi, dar unul dintre pacienți este alergic la acele substanțe și, răpindu-i-se posibilitatea de a ști compoziția reală a medicamentului, acesta decedează. 5. Concluzii Având în vedere modul în care Legea 95/2006 a fost pusă în aplicare în 2014 și ținând cont de situația economică a statului român, nu este greu de imaginat că există astfel de cazuri în care pacienții nu își permit să aczihiționeze medicamentele care fac diferența între viață și moarte. O consecință cu adevărat indignantă este piața neagră formată în jurul acestui medicament. Anul 2016 cunoaște, cel puțin la nivel teoretic, o schimbare de situație. Ordinul de ministru aferent acestei perioade conține alterative ale medicamentului Xeloda, provenite de la alți producători, care nu impun nicio contribuție din partea pacienților asigurați. Webografie
1. Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, http://legeaz.net/legea-95-2006, accesat la data de 11.04.2016.
2. National Cancer Iinstitute of America, http://www.cancer.gov, accesat la data de 10.04.2016.
3. Ordinul 1605/875 din 23 decembrie 2014, http://www.lexmed.ro/doc/Ordin_MS_CNAS_1605_875_2014.pdf, accesat la data de 10.04.2016.
4. Prospect Xeloda, http://www.drugs.com/dosage/xeloda.html, accesat la data de 10.04.2016.
210
RUMÄNIENDEUTSCHE KINDER- UND
JUGENDLITERATUR IN DER ZEIT DER DIKTATUR: DER DIALOG ZWISCHEN KJL UND DEM POLITISCHEN
KONTEXT IN RUMÄNIEN IM ZEITRAUM 1980-1989
Mădălina Elena MATEI1
Coordonator științific: dr. doz. Carmen Elisabeth PUCHIANU
Abstract Die rumäniendeutsche Kinder- und Jugendliteratur in der Zeit der Diktatur ist ein relativ wenig recherchiertes Thema in Rumänien im Vergleich zu der Recherche, die im deutschsprachigen Raum z. B der Kinder- und Jugendliteratur der DDR Zeit gewidmet ist. Die Forschung der Literatur aus der Zeit der Diktatur ist in Rumänien meist der Erwachsenenliteratur gewidmet und übersieht die KJL, die sich einem beschränkten Leserkreis hinwendet. Trotzdem ist der Zustand dieser Art von Literatur in der Zeit der Diktatur, aufgrund ihrer Besonderheit, eine beachtenswerte Thematik. Im vorliegenden Beitrag, der einen Überblick meiner Abschlussarbeit darstellt, wird der Dialog zwischen der rumäniendeutsche KJL und dem politischen und literarischen Kontext am Ende der Diktatur berücksichtigt. Das Thema wird mit Betonung der Merkmale der sozialistischen KJL und der Darstellung des politischen Kontextes in dieser Literatur betrachtet. Im Anschluss an diese Kriterien werden drei exemplarische Werke, die zwischen 1980 und 1989 veröffentlicht wurden, analysiert.
Schlüsselwörter: rumäniendeutsche Kinder- und Jugendliteratur, Diktatur, literarischer Kontext am Ende der Diktatur, Merkmale der sozialistischen KJL, literarische Auseinandersetzung mit der Diktatur
Wenn der komplexe Dialog der Literatur mit dem totalitären politischen System berücksichtigt wird, steht im Zentrum der Analyse hauptsächlich die E r w a c h s e n e n l i t e r a t u r . Die Kinder- und Jugendliteratur wird in diesem Kontext aufgrund ihrer Hinwendung zu einem beschränkten und besonderen Leserkreis in den meisten Fällen übersehen.
Trotzdem ist diese Besonderheit der Kinder- und Jugendliteratur (die Hinwendung zu einem arglosen Leser, der sich im vollen Entwicklungsprozess befindet) genau die Eigenschaft, die das Thema des Zustandes dieser Literatur im Rahmen eines totalitären Systems diskussionswürdig macht. Ob auch dieser ganz spezielle und beschränkte Literaturbereich von der sozialistischen ideologischen Denkweise in dieselber Art wie die Erwachsenenliteratur geprägt und bedroht wurde und wie das allbekannte Bild der KJL als phantasievolle, sorgenlose, spielerische Art von Literatur seinen Fortbestand im Kontext einer zielgerichteten, beklemmenden Ideologie sicherzustellen versucht, sind nur einige Fragen, die die Berücksichtigung der KJL im Rahmen des sozialistischen Systems als ein beachtenswertes Sujet legitimieren.
Im Anschluss an dieses Argument und an Heinz Kuhnerts Meinung, dass Kinder nicht in einer eigenen, autonomen Welt leben, sondern in derselben konkreten, geschichtlichen
1 Anul III, Facultatea de Litere, Specializarea Limbă și literatură engleză- Limbă și literatură germană, E-mail: [email protected]
211
Wirklichkeit wie ihre Eltern2, wird der Dialog zwischen der rumäniendeutschen Kinder- und Jugendliteratur und dem politischen und literarischen Kontext in Rumänien am Ende der Diktatur (im Zeitraum 1980- 1989) in meiner Abschlussarbeit berücksichtigt. Genauer gesagt, wird dieser Dialog mit Betonung der Merkmale der sozialistischen KJL (in dem Maß, in dem die jeweilige rumäniendeutsche KJL diese Merkmale aufweist) und der Darstellung des politischen, gesellschaftlichen Kontextes in dieser Literatur betrachtet. Weil der geschichtliche Kontext der Zeitraum der letzten Jahre der Diktatur darstellt, wird erwartet, dass die rumäniendeutsche KJL dieser Zeit mehrere Möglichkeiten für eine kritische Auseinandersetzung mit der Ideologie und ihre Auswirkungen in der Kunst aufweist.
Der theoretische Rahmen der Abhandlung gründet sich auf die wesentlichen Merkmale der KJL, die sie als besondere Art von Literatur prägen, auf die Bedingungen und den ideologischen Charakter der sozialistischen, proletarischen KJL und auf den Zustand und die Merkmale der rumäniendeutschen KJL in der Zeit der Diktatur in Rumänien.
Die wesentliche Eigentümlichkeit der KJL ist die Hinwendung zu einem spezifischen Adressaten. Dieses Merkmal trennt die Kinder- und Jugendliteratur von der Erwachsenenliteratur und ist die Grundlage ihrer Besonderheit. Von dieser Ausprägung sind sowohl der gesamte Charakter als auch die weiteren Merkmale der Kinder- und Jugendliteratur abhängig. Außerdem ist Kinder- und Jugendliteratur als ein Vorbild des klassischen Komplexes doce r e e t de l ec t a re zu sehen: Außerhalb einer ästhetischen Funktion, die dieser Literaturbereich als Teil der gesamten Literatur aufweist, gibt es auch eine erzieherische Leistung der Kinder- und Jugendliteratur, die wichtige soziale, emotionale Fähigkeiten als auch ästhetische Kenntnisse oder Kenntnisse der literarischen Verwendung der Sprache bildet.
Die sozialistische KJL übernimmt die Funktion eines politischen Instruments, dessen Existenz dem Ziel der sozialistischen Ideologie dient. Diese Funktion der KJL ist Teil eines elaborierten ideologischen Projekts, das die Kunst in ihrem vollen Wert als Mittel der Verbreitung der kommunistischen Doktrin zu benutzen vorhatte. Dieses Projekt wurde von den Vertretern des Kommunismus mit dem Begriff ä s t h e t i s c h e E r z i e h u n g bezeichnet3 und seine Aufgabe besteht darin, „mit Hilfe der Ästhetik eine kommunistische Einstellung zur Welt zu entwickeln.“4 Die ästhetische Erziehung wendet sich insbesondere an die heranwachsende Generation, die mittels ihr im Sinn einer sozialistischen Kunst- und Wirklichkeitsauffassung ausgebildet werden sollte. Eine tiefere Anpassung der Kunst und der Literatur an die Voraussetzungen der sozialistischen Ideologie und Staatsmacht5 wird mittels des s o z i a l i s t i s c h e n R e a l i s m u s erreicht, ein eher politisches als ein literarisches Phänomen, das auch die KJL ausprägt und dessen wesentliche Eigentümlichkeit die künstlerische Widerspiegelung der sozialistischen Wirklichkeit ist.
Im Rahmen der ästhetischen Erziehung und des sozialistischen Realismus übernimmt die proletarische Kinder- und Jugendliteratur eine besondere, radikale Erziehungsfunktion in der Richtung der sozialistischen Ideologie. Als Gegenstand des politischen Systems wird die Kinder- und Jugendliteratur zwecks der sozialistischen Erziehung ihrer Leser bearbeitet: die Themen, Figuren und Handlung dieser KJL werden nach den ideologischen Absichten gestaltet. Aus diesem Grund könnte das hohe Erziehungspotenzial der Kinder- und Jugendliteratur auch als eine Schwachstelle angesehen werden. Wegen der Erziehungsfunktion ist die Kinder- und Jugendliteratur anfällig für den Zustand als Instrument der Umsetzung politischer Absichten.
2 Vgl. Kuhnert, Heinz: Kinderliteratur (Teil I), Leipzig: Fachschule für Bibliothekare „Erich Weinert“. Abteilung Fernstudium 1972, S. 41. 3 Vgl. Skaterschtschikow, V. K. (Übersetzt von Renate Runge): Grundlagen der marxistisch- leninistischen Ästhetik, Berlin: Volk und Wiessen Volkseigener Verlag 1976, S. 79. 4 Ebd. 5 Vgl. Weber, Annemarie: Rumäniendeutsche und insgesamt in Ruumänien vorhandene deutsche Kinder- und Jugendliteratur 1944- 1989. Ein Forschungsprojekt an der Fakultät für Linguistik und Literaturwiessenschaft der Universität Bielefeld 2000- 2002. Unveröffentlichtes Forschungsprojekt. S. 23.
212
Die Auswirkungen des totalitären politischen Systems im Bereich der KJL allgemein gelten auch für die rumäniendeutsche KJL. Interessant in diesem Sinne ist die Bedeutung dieses Begriffs im angegebenen Zeitraum, weil der Begriff und der ganze Korpus von rumäniendeutscher KJL von den „Vorstellungen und Grenzen dieses Begriffs bei den herausgebenden Verlagen, den Medien, Lektoren, Redaktoren, Rezensenten, Autoren, Lehren und Buchhandeln“6 definiert und geprägt wurden. Der Einfluss der Kinder als Adressaten dieser Literatur in der Begriffsbestimmung könnte allgemein als niedrig charakterisiert werden.7 In diesem Zusammenhang ist die rumäniendeutsche Kinder- und Jugendliteratur der Diktaturzeit ein besonderer Fall. Wie schon gesagt, ist die Hinwendung zu dem Adressaten der wichtigste Maßstab für die Begriffsbestimmung und Besonderheit dieses Literaturbereiches. Im Falle der rumäniendeutschen KJL wird die Wichtigkeit des Adressats von jener der Staatsanstalten ersetzt. In diesem Kontext und im Rahmen des sozialistischen Realismus, übernimmt die rumäniendeutsche Kinder- und Jugendliteratur die Erziehungsfunktion im Sinne der kommunistischen Denkrichtung. Es kann gesagt werden, dass ein richtiger E r w a r t u n g s h o r i z o n t in der Rezeption der sozialistischen Thematik und der politisch- ideologischen Erziehungsfunktion als wesentliches Merkmal der rumäniendeutschen Kinder- und Jugendliteratur entsteht, was sehr wenig Raum für die ästhetische Qualität dieser Literatur zulässt. Aus diesem Grund wird die rumäniendeutsche KJL schon Anfang 1968, als eine Zeit der Liberalisierung beginnt, von einer neuen Generation von Germanisten entwertet8. Diese Generation lehnt die Tradition des sozialistischen Realismus ab, und mit dieser auch die rumäniendeutsche Kinder- und Jugendliteratur, die im Sinne dieser Tradition geschrieben wurde.9 Außerdem verliert diese Literatur, aufgrund ihres hohen ideologischen Erziehungspotentials, ihren Stellenwert als ernste Literatur und wird auf den Schulbereich beschränkt.10
In diesem Kontext werden drei Kinderbücher aus dieser Zeit analysiert u. zw. Mi und Mo und Balthasar11 von Rolf Bossert, Geschichten über Astrid12 von Karin Gündisch und Anna und die Uhren13 von Richard Wagner. Die drei Beispielwerke sind besondere Fälle, weil sie eine Abweichung von dem Bild der rumäniendeutschen KJL dieser Zeit als niedrige Literatur, die den kommunistischen Zwecken dient, darstellen. Hier wird berücksichtigt, ob die drei Werke die Merkmale der sozialistischen KJL vollständig ablehnen und welches das Bild des politischen und gesellschaftlichen Kontextes ist, das in diesen Werken dargestellt wird.
Rolf Bosserts Kinderbuch Mi und Mo und Balthasar, das 1980 veröffentlicht wurde, ist bei weitem das interessanteste Beispiel. Die Besonderheit dieses Werkes gründet sich auf die Benutzung des Doppelsinns als künstlerisches Mittel, anhand dessen die erwachsene Kritik gegen das politische System von den kindlichen, lustigen Figuren und ihrer Handlung verdeckt ist. Dieses Buch führt einen sogenannten travestierten Charakter der KJL auf: Es ist ein Schnittpunkt zwischen KJL und Erwachsenenliteratur.
Das zweite Werk ist Geschichten über Astrid von Karin Gündisch, dessen Erzählungen auch in der Zeitschrift Neue Literatur im Zeitraum 1982- 1984 publiziert wurden. Die Besonderheit dieses Buches liegt in dem reinen Bild der Kindheitserfahrung, die von dem Leben im Kommunismus sehr wenig beeinträchtigt zu sein scheint, und in der Darstellung der rumäniendeutschen Identität, die die Hauptfigur repräsentiert.
Das letzte Buch, Anna und die Uhren von Richard Wagner, das 1981 in Rumänien und dann 1987 in Deutschland veröffentlicht wurde, ist ein anderer Sonderfall, da es das erste
6 Weber, Annemarie: Rumäniendeutsche und insgesamt in Ruumänien vorhandene deutsche Kinder- und Jugendliteratur 1944- 1989. Ein Forschungsprojekt an der Fakultät für Linguistik und Literaturwiessenschaft der Universität Bielefeld 2000- 2002. Unveröffentlichtes Forschungsprojekt. S. 38. 7 Vgl. ebd. 8 Vgl. ebd. S. 41. 9 Vgl. ebd. 10 Vgl. ebd. 11 Bukarest: Ion Creangă Verlag 1980 12 1982-1984 in Neue Literatur und Weinheim: Beltz Verlag 1985. 13 Bukarest: Ion Creangă Verlag 1981 und Darmstadt: Luchterhand 1987
213
Kinderbuch eines Schriftstellers von Erwachsenenliteratur ist und auch ein hohes ästhetisches Potenzial und eine für die KJL dieser Zeit unübliche Erzählstruktur aufweist. Mit Hilfe dieser drei Werke und den geschichtlichen und literarischen Hintergrundinformationen wird versucht, eine klare, vielfache Darstellung der rumäniendeutschen KJL in den letzten Jahren der Diktatur in Rumänien nachzuzeichnen. Quellenverzeichnis
1. Bossert, Rolf: Mi und Mo und Balthasar, Bukarest: Ion Creangă Verlag 1980. 2. Gündisch, Karin: Geschichten über Astrid, Weinheim: Beltz Verlag 1985. 3. Kuhnert, Heinz: Kinderliteratur (Teil I), Leipzig: Fachschule für Bibliothekare „Erich Weinert“.
Abteilung Fernstudium 1972. 4. Skaterschtschikow, V. K. (Übersetzt von Renate Runge): Grundlagen der marxistisch- leninistischen
Ästhetik, Berlin: Volk und Wiessen Volkseigener Verlag 1976. 5. Wagner, Richard: Anna und die Uhren, Darmstadt: Luchterhand 1987. 6. Weber, Annemarie: Rumäniendeutsche und insgesamt in Rumänien vorhandene deutsche Kinder-
und Jugendliteratur 1944- 1989. Ein Forschungsprojekt an der Fakultät für Linguistik und Literaturwiessenschaft der Universität Bielefeld 2000- 2002. Unveröffentlichtes Forschungsprojekt.
214
CULTURAL AND LINGUISTIC OUTCOMES OF
MIGRATION IN THE EARLY HISTORY OF ENGLAND. THE SCANDINAVIAN INFLUENCE
Alexandra ACHIM1
Coordonator științific: conf. univ. dr. Marinela BURADA
Abstract This paper looks at one of the consequences of migration, i.e. the impact it can have on language. In order to illustrate this impact, a historical example has been provided – the Anglo-Scandinavian culture and language contact. To better appreciate the Scandinavian influence on the English language, the paper first provides a short historical background of the contact situation, followed by a brief section that focuses on the cultural contact between the Scandinavian settlers and the Anglo-Saxons, in order to describe the social context, and finally presents the levels at which Old Norse, the language of the Scandinavians, influenced the English language.
Keywords: Scandinavian, influence, Old English, migration
1. Historical background of the Anglo-Scandinavian contact Between approximately A.D. 787 and A.D. 1066, the history of England has been marked by the Scandinavian invasion, during the so-called Viking Age. Baugh & Cable (1993:90-2) note that this interval can be divided into three main stages: the early raids (787 – 850), followed by a period of widespread attacks and extensive settlements (850 – 886), and finally a period of political adjustment and assimilation (886 – 1042). The first recorded raid took place in A.D. 787, according to the Anglo-Saxon Chronicle, and marks the beginning of the first stage. The early raids stage is characterized by plundering attacks, launched by small isolated bands on the towns and monasteries on the eastern coast of England, during the summer months. The invaders would pillage anything of value and the Anglo-Saxons they encountered were either killed or taken as slaves. One of the most infamous raids which took place during this stage is the attack on the Lindisfarne monastery, in 793. The beginning of the second stage of the invasion starts with the arrival in A.D. 850 of a great Danish fleet of boats, carrying large numbers of Scandinavians. During this period they began wintering in England and began moving their attacks inland. By 878 they had conquered most of England, except for Wessex, for which they had battled for seven years. In 878 they were eventually pushed out of Wessex by the army of King Alfred the Great. It is possible that king Alfred understood that that he could not completely defeat the Scandinavians and even if he had forced them out of England at that time, they would have only returned in greater numbers and the attacks would have started once again. Therefore, he signed a treaty with Guthrum, the Scandinavian leader, by which the Scandinavians were given lands to settle in. This territory was located north-east of the line running roughly from London to Chester. In this way, Wessex was saved from the Scandinavian invasion.
1 Anul III, Facultatea de Litere, Specializarea Studii Americane, E-mail: [email protected], (sau [email protected])
215
This area became subject to Danish legal practices and therefore became known as Danelaw. In this territory, a period of extensive settlement began and as evidence to this stands the multitude of place-names of Scandinavian origin. The most productive suffixes and, in some cases, prefixes of Scandinavian origin are: –by (‘farm,’ or ‘town’): Derby, Grimbsby, Rugby, Whitby, Selby, Thoresby; –thorp (’village’): Althorp, Linthorpe, Cleethorpes, Gawthorpe, Northorpe; –thwaite (’clearing, piece of land’): Applethwaite, Langthwaite, Cowperthwaite; –toft (’a piece of ground’): Brimtoft, Langtoft, Nortoft, Lowestoft; –beck (’brook’): Beckford, Birkbeck, Holbeck, Wansbeck, etc. (Buja, 2008:25). In the third and final stage, the integration of the Scandinavian settlers in the everyday life of the Anglo-Saxon community and the ensuing acculturation phenomena take place on the territory of Danelaw. During this period, English control of Danelaw is eventually reestablished, without any negative impact on the Scandinavian population — the population of Danelaw was taken as a mixed population. Towards the end of the period there is another attempt of a new fleet of Danish invaders to take control of the territory, but they fail to do so. The Viking Age came to a complete end in 1066, with the beginning of the Norman Conquest.
2. Acculturation Phenomena
On the territory of Danelaw, the assimilation process of the Scandinavian population to the Anglo-Saxon culture began. This process was facilitated by several factors. First of all, such cultural merger should not have been too difficult, considering that the Scandinavians (most of them being Danes, and some, Norwegians) and the Anglo-Saxons were of Germanic descent. Therefore, the two cultures were not completely different and neither were their languages, fact which also played an important role in the assimilation process. Another factor had to do with the fact that Scandinavian settlers were considered to have been highly adaptable, due to the harsh environment in their original homelands. Moreover, many of them were younger sons who by tradition would not have inherited any lands in Scandinavia. Many of the settlers were farmers, craftsmen, or traders. They married English women and adopted many English customs (Baugh & Cable, 1993:93). The two cultures influenced and shaped each other. The blending of the Scandinavian and Anglo-Saxon styles of art, craft and ornament came as a result of this. As the settlers began converting to Christianity, the merger between the two cultures became visible in stone sculptures such as crosses and gravestones which combine elements from both Norse mythology and Christianity (Bailey, 2002:15-22). The Gosforth Cross, located in St. Mary’s cemetery, in Crumbia is a good example of such a sculpture which displays elements of both cultures. The cross is decorated with Scandinavian patterns such as plaits ending in heads of monsters, but it is located in a Christian cemetery. The Gosforth Cross has four sides and each one of them shows famous scenes and characters from the Norse mythology. On the west facing side the god Heimdallr is depicted holding his horn, Gjallarhorn. On the same side, but on its lower part, there have also been identified Loki, bound, and his wife, Sigyn, protecting Loki and awaiting Ragnarok. On the eastern side, Vithar, son of Odin, appears tearing the jaws of Fenrir, the monstrous wolf (Bailey, 2002:19-22). The Christian element identified on the cross is a scene depicting the crucifixion of Christ, located on the lower part of the eastern face (Bailey, 2002:20-21). Elements belonging to the objective culture were not the only result of the intermingling of the two cultures. One of the most important outcomes of the Scandinavian migration is the influence that the language spoken by the Scandinavian population, Old Norse (henceforth ON), has had on Old English (henceforth OE), the language of the Anglo-Saxons. It is important to keep in mind that the two languages, just like the people speaking them, were not completely different. OE and ON are both Germanic languages, sharing the same parent language, Proto-Germanic.
216
3. Language Contact As highlighted in the short historical background above, the early relations between the two communities were too hostile for any cultural contact, and implicitly language contact, to take place. After settling in Danelaw, the two cultures, and therefore languages, began coming more and more in contact with each other. The contact between ON and OE took place at all language levels. While not all the levels of a language present the same degree of openness to change, change due to language contact is still possible under the right circumstances. ON influences are visible at the level of the English lexicon, phonology, and grammar, and come as a result of a certain degree of bilingualism on the territory of Danelaw.
3.1. Influence on the Old English lexicon
When it comes to the lexicon of a language, certain lexical classes are borrowed with more ease. Generally, nouns are the first to be borrowed and such is the case of ON borrowings in OE. Some of the earliest borrowings were legal terms such as law, by-law, outlaw, husband, fellow, girth. Others denote parts of the body (calf, leg, skin, skull), names of animals (bull, kid, reindeer), but most refer to common objects, concepts, and feelings (band, bank, birth, booth, crook, dirt, freckle, gap, guess, loan, race, rift, root, scale, scrap, seat, sister, skill, sky, slaughter, trust, window, etc.). The second most numerous class of borrowings is represented by adjectives (awkward, flat, ill, loose, low, meek, muggy, odd, rotten, rugged, sly, tight, weak, etc.), followed by verbs (to bait, to call, to cast, to clip, to crave, to crawl, to die, to gasp, to get, to give, to lift, to raise, to take, etc.), and then adverbs (aloft, seemly) (Baugh & Cable, 1993:98; Buja, 2008:25). As Baugh & Cable (1993:98) claim, given the common character of these loanwords, OE had no real need for them, which means that they have entered its vocabulary “simply as a result of the mixture of the two peoples,” and many OE words coexisted with their ON counterparts. In this situation, four possibilities can be identified regarding which variant is present in Modern English:
A. In some situations, the OE word has survived (e.g. OE shell vs. ON skelle, OE sheer vs. ON skere). In some cases, the Scandinavian counterparts can be found “in Middle English literature and in some cases still exist in dialectal use” (Baugh & Cable, 1993:98).
B. In some situations, the ON word has survived, such as egg (ON egg vs. OE eye), sister (ON syster vs. OE sweostot), loan (ON lan vs. OE læn), to take (ON taka vs. OE niman) (Baugh & Cable, 1993:99).
C. In some cases, both words survived, but with a difference in use or meaning, such as the pairs OE craft – ON skill, OE hide – ON skin, OE sick – ON ill, OE wrath – ON anger, OE wish – ON want (Baugh & Cable, 1993:99).
D. And, in others, one can identify the presence of semantic loans, i.e. a new meaning is given to a pre-existing word, the new meaning eventually replacing the original one. For example, bread has taken its form from the OE brēad (=”fragment”), but its meaning from the ON brauð (=“bread”) and dream, which has taken its form from the OE drēam (=”joy, mirth”), but its meaning from the ON draumr (=”dream”) (Jespersen, 1905:69; Barber, 2009:142).
OE has not borrowed only nouns, adjectives, verbs and adverbs from ON, but also prepositions (till, until, fro which has survived in to and fro), pronominal adverbs (both, same), phrasal verbs (take up, take out, take in), the third person plural, present indicative form of the verb to be (are, which replaced the OE sind), the pronouns they, their, them which replaced the OE forms, hie, hiera, him (Baugh & Cable, 1993:100). Such linguistic items are not easily carried over from one language to another, but when this does happen, they often come with a clear advantage, such as the borrowing of the pronouns they, their, them, which solved the ambiguity caused by the native forms.
217
Even though the number of ON loanwords is not as great as that originating from other languages that English has come in contact with (most likely due to the short period of contact and because of the Norman Conquest, which followed the Scandinavian invasion), these simple, ordinary words have made their way deep into the structure of English. 3.2 Influence on the Old English phonology Phonology is one of the main ways of identifying ON loans, since OE and ON have evolved differently. For example, the /sk/ group in Proto-Germanic turned in OE in /ʃ/, but remained /sk/ in ON. A well-known example in the literature is the case of skirt and shirt: skirt comes from the OE scyrte and shirt comes from the ON skyrta, both OE and ON forms being derived from the same word in Proto-Germanic, *skurtijon, which means “a short garment.” A similar situation in the case of the /g/ sound. In OE, when it appears before a front vowel, it is pronounced as /j/, however ON has preserved the Proto-Germanic /g/ pronunciation. In many cases, the ON pronunciation has replaced the native one (Miller, 2012: 123-125).
3.3 Influence on the Old English grammar
Both OE and ON were synthetic languages, which means that they used inflections to signal grammatical information — for example, nouns had a complex system of inflections which signaled gender and case distinctions, in addition to number. Since the two languages were derived from the same parent language and were fairly similar, it is very possible that the inflections were the main obstacle the speakers of the two languages had in understanding each other. This contributed to an accelerated loss of inflections across the territory of Danelaw, loss which later spread throughout the rest of the country. Since inflections started being dropped, word order gained in importance so that the meaning could be clearly transmitted. Therefore, the Scandinavian influence had a major role in the shift of English from a synthetic language to an analytical one. Other influences ON had on OE grammar include the borrowing of the 3rd person singular marker -s, the participial ending -and which corresponded to -end or -ind in the rest of England and is now replaced by –ing, and verb suffixes such as -n in harden, quicken (Baugh & Cable, 1993:161; Miller, 2012:128). 4. Conclusions The Anglo-Scandinavian contact lasted for less than 300 years and we can speak about cultural and language contact only during the last 180 years or so. This is a very short period of time in the context of language change, yet the impact of Old Norse was significant. An explanation for this is the fact that the contact happened in a period when the language was still in the making. Because the Scandinavian influence went, as shown above, beyond the English lexicon, to phonological and grammatical levels, it was a superstratum influence and, therefore, was profound, lasting and still very visible today. Bibliography
1. Bailey, Richard N. (2002). "Scandinavian Myth on Viking-period Stone Sculpture in England". In Barnes, Geraldine and Ross, Margaret Clunies. Old Norse Myths, Literature and Society. Sydney: University of Sydney. pp. 15–23.
2. Barber, Charles, Beal, Joan C., Shaw, Philip A. (2009). The English Language: A Historical Introduction. Cambridge University Press.
218
3. Baugh, Albert C. and Cable, Thomas (1993). A History of the English Language. London: Routledge.
4. Buja, Elena (2008). Limba Engleză Contemporană. Lexicologie. Brașov: Repografia Universității “Transilvania” din Brașov.
5. Jespersen, Otto (1905). Growth and Structure of the English Language. Leipzig: B. G. Teubner.
6. Miller, Gary D. (2012). External Influences on English: From its Beginnings to the Renaissance. Oxford, New York: Oxford University Press.
219
POETRY TRANSLATION
Andrada-Erika BADIU1
Coordonator științific: conf. univ. dr. Oana TATU
Abstract This paper aims at assessing the essential difficulties encountered in the field of poetry translation. Starting with a general overview of literary translation and its main characteristics, the paper then tackles upon the different strategies of translating poetry, of overcoming the possible obstacles and makes an inventory of the most appropriate ways of rendering the source text into the target language. The approach of this study is grounded in Susan Bassnett’s work “Translation Studies”, published in 1980. After setting the theoretical background, the paper then brings forward a distinct example, Charles Bukowski’s poem “Bluebird”. In order to exemplify all these translation strategies, I suggest a Romanian translation of the above-mentioned English poem, which naturally leads to conclusions regarding the translation of poetry in general.
Keywords: poetry, translation, strategies, interpretation, Bukowski
1. An introduction to translating poetry The field of literary translation is without a doubt a most complex one, as the translator’s task involves the ability to deal with every aspect of the process of translation in a most responsible and conscious way, and that is the responsibility to capture the message, tone and atmosphere of the original text, while at the same time providing a natural rendition in the target language. Translation naturally involves different types of works, from prose, drama to poetry and it seems, at times, that the latter sets the greatest challenges. But is that really so? In fact, what I will try to prove in this short presentation is that while a complex process, the translation of poetry is quite manageable provided one bears in mind a few simple steps. More importantly, the gains of translating poetry, of translating with your mind, but more so with your soul, make it a most rewarding process. Therefore, we shall take a look at different translation strategies proposed in 1975, and the way in which they may or may not be applied in the translation of a modern poem.
Within the field of literary translation, more time has been devoted to investigating the problems of translating poetry than any other literary mode. Many of the studies purporting to investigate these problems are either evaluations of different translations of a single work or personal statements by individual translators on how they have set about solving these problems. In his book on the various methods employed by English translators of Catullus’ Poem 64, André Lefevere, who is among those who have laid the basis of translation theory, catalogues seven different strategies for translating poetry: Phonemic translation, which attempts to reproduce the SL sound in the TL while at
the same time producing an acceptable paraphrase of the sense. Lefevere comes to the conclusion that although this works moderately well in the translation of onomatopoeia, the overall result is clumsy and often devoid of sense altogether. Literal translation, where the emphasis on word-for-word translation distorts the
sense and the syntax of the original.
1 Anul II licenţă, Facultatea de Litere, Specializarea Limbi Moderne Aplicate Franceză-Engleză, E-mail: [email protected], (sau [email protected])
220
Metrical translation, where the dominant criterion is the reproduction of the SL metre. Lefevere concludes that, like literal translation, this method concentrates on one aspect of the SL text at the expense of the text as a whole. Poetry into prose. Here Lefevere concludes that distortion of the sense,
communicative value and syntax of the SL text results from this method, although not to the same extent as with the literal or metrical types of translation. Rhymed translation, where the translator ‘enters into a double bondage’ of metre and rhyme. Lefevere’s conclusions here are particularly harsh, since he feels that the end product is merely a ‘caricature’ of Catullus. Blank verse translation. Again the restrictions imposed on the translator by the
choice of structure are emphasized, although the greater accuracy and higher degree of literalness obtained are also noted. Interpretation. Under this heading, Lefevere discusses what he calls versions where
the substance of the SL text is retained but the form is changed, and imitations where the translator produces a poem of his own which has ‘only title and point of departure, if those, in common with the source text’.
The deficiencies of the methods he examines are due to an overemphasis of one or more elements of the poem at the expense of the whole and so what results is an unbalanced translation. What is paramount is taking the TL system into account, as well as accepting the fact that shifts of expression in the translation process are inevitable. It has often been argued, in accordance with Longfellow, that translation and interpretation are two separate activities, and that it is the duty of the translator to translate what is there and not to ‘interpret’ it. The fallacy of such an argument is obvious— since every reading is an interpretation, the activities cannot be separated. Moreover, a translator will continue to produce ‘new’ versions of a given text, not so much to reach an ideal ‘perfect translation’ but because each previous version, being context bound, represents a reading accessible to the time in which it is produced, and moreover, is individualistic. It thus becomes possible for a translator to see himself freed from the restrictions of those conventions governing translation that have prevailed at different moments in time and to treat the text responsibly as the starting point from which the metatext, or translation-reading (an interlingual reading) can begin.
2. A mere demonstration: “Bluebird” In order to exemplify all of these translation difficulties, here is Charles Bukowski’s “Bluebird” poem:
Bluebird Charles Bukowski
there's a bluebird in my heart that wants to get out but I'm too tough for him, I say, stay in there, I'm not going to let anybody see you. there's a bluebird in my heart that wants to get out but I pour whiskey on him and inhale cigarette smoke and the whores and the bartenders and the grocery clerks never know that he's in there.
221
there's a bluebird in my heart that wants to get out but I'm too tough for him, I say, stay down, do you want to mess me up? you want to screw up the works? you want to blow my book sales in Europe? there's a bluebird in my heart that wants to get out but I'm too clever, I only let him out at night sometimes when everybody's asleep. I say, I know that you're there, so don't be sad. then I put him back, but he's singing a little in there, I haven't quite let him die and we sleep together like that with our secret pact and it's nice enough to make a man weep, but I don't weep, do you?
“Bluebird” was published in 1992 in Bukowski’s collection of poems titled “The Last Night of the Earth Poems”. I chose this particular poem, not only because it is interesting from the point of view of translation strategies, but also because of what it conveys, and that, to me, is the truth of human nature: vulnerability. Owing to the painful childhood of the author himself, “Bluebird” is an intimate poem in which Bukowski speaks of innermost torment. As the colour “blue” suggests , the poem touches on themes such as sadness, grief and sorrow, feelings which the speaker tries to hide, to suppress, by either denying them, or looking for some relief in mundane things or vices, which is the symbolic meaning of "whiskey", "cigarette smoke", “whores” and so on. What he tries to do is put the bluebird away, cage it in order to stop himself from succumbing to emotions that would destroy him. It is in this way that the “bluebird” becomes the hidden, concealed self, which the author and (let us face it) us all, sometimes try to bury deep inside, creating carefully designed masks to replace whatever is it tormenting us on the inside. Therefore, however sad, the poem gives a deep and moving expression of human nature, to which anyone can relate.
In terms of style, one can easily notice the fact that the poem does not fit the traditional “mould” in that it has no rhyme, but instead uses a simple style, seemingly random, free-verse structure of incredible intensity and strength. Therefore, in terms of translation strategies, it is quite clear that the difficulty lies in trying to capture that same atmosphere of the original text, that same attitude that the speaker is trying to convey. Among these complexities, therein lies, of course, the difficulty of translating rather vulgar/course terms such as “whore” or idiomatic expressions such as “screw up”, “blow up” or “mess up”. As such, when
222
translating, it is cardinal to make sure that an appropriate equivalent in the target language is found, in the very same register of language, which obviously in this case is informal, colloquial even. Additionally, using contractions in the translation of the text is equally necessary, as it is again a mark of the colloquial language used in the source text. Even more, if due to cultural differences, that equivalent does not exist in the target language, it is paramount to try and adapt the content, so as to convey the same message, even though changes in form may arise.
That being said, here is my Romanian translation of Bukowski’s poem: Sturzul albastru e-un sturz albastru în inima mea ce vrea să scape dar eu nu mă las așa ușor, îi spun, stai acolo, înăuntru, n-am de gând să las pe nimeni să te vadă. e-un sturz albastru în inima mea ce vrea să scape dar eu îl înec în whisky și inspir adânc fum de țigară iar târfele și barmanii și vânzătorii de la chioșc habar n-au că el e acolo, înăuntru. e-un sturz albastru în inima mea ce vrea să scape dar eu nu mă las așa ușor, îi spun: stai acolo, vrei să mă nenorocești ? vrei să-mi strici ploile ? vrei să-mi spulberi vânzările în Europa? e-un sturz albastru în inima mea ce vrea să scape dar eu sunt prea isteț, îi dau drumul doar noaptea, câteodată, când toată lumea doarme. îi spun: știu că ești acolo, așa că nu mai fi trist. apoi îl pun la loc, dar el mai cântă un pic acolo, înăuntru, nu l-am lăsat să moară chiar de tot și dormim așa împreună cu micul nostru pact secret și e- atât de plăcut încât să facă un bărbat să verse lacrimi, însă eu nu
223
vărs nicio lacrimă, tu o faci?
It is clear that what I have relied on, in this translation, was interpretation and not literal translation, while at the same time trying to keep the form and shape of the poem, but most importantly the message and “feel” of it. Among the difficulties encountered there was for instance the translation of the pejorative term “whore” in such a way that the term in the target language does not make the reader respond in a degrading way. Additionally, even the translation of the title itself can be difficult, because given the colour blue, one may choose to interpret the bluebird as “pain” or “sadness” in the target language, which would then become “am o durere in inimă”. However, in this case I did choose a close translation in keeping with the original term, which is why I chose to translate the title as “Sturzul albastru”.
3. Conclusion Taking it all into consideration, it is without a doubt that all translations reflect the individual translators’ readings, interpretations and selection of criteria determined by the concept of the function both of the translation and of the original text. In some cases modernization of language and tone receives priority treatment, whilst in other cases conscious archaization becomes the dominant. The success or failure of these attempts must be left to the discretion of the reader, but the variations in method do serve to emphasize the point that there is no single right way of translating a poem just as there is no single right way of writing one either. Bibliography:
1. Susan Bassnett (1980): Translation Studies, 3rd Edition, New Accents Series, pag. 86-114, Taylor and Francis Group.
Webography:
2. https://allpoetry.com/poem/8509539-Bluebird-by-Charles-Bukowski 3. https://www.poetryfoundation.org/poems-and-poets/poets/detail/charles-bukowski
224
INVESTIGATING FOREIGN LANGUAGE ANXIETY IN THE
UNIVERSITY CLASSROOM: A CASE STUDY
Tünde DIMÉNY1
Coordonator științific: conf. univ. dr. Gabriela CUSEN
Abstract This paper focuses on foreign language anxiety in the context of an English-language MA programme. It reports a qualitative study which aims at highlighting different kinds of potentially anxiety-inducing factors in the university classroom. The case study triangulates questionnaire and interview data collected from a student enrolled in this MA programme. The data analysis shows that foreign language anxiety is related to the student’s previous experience with the English language, the fear of making mistakes or being negatively evaluated by teachers. Certain types of classroom activities may also lead to a higher level of anxiety.
Keywords: foreign language anxiety, MA programme in English, anxiety-inducing factors, case study
1. Introduction Every language learner has probably felt foreign language anxiety (henceforth FLA) at least once. Citing Gardner and MacIntyre (1993), Oxford [2, p. 59] defines this phenomenon as ‘fear or apprehension occurring when a learner is expected to perform in the second or foreign language’. These negative feelings have been studied mostly in the context of foreign language classes. Apparently, classroom settings in which a foreign language is not taught as such but is rather a vehicle for conveying contents (e.g. graduate or MA programmes in various fields offering courses in a foreign language) have received less attention. The dearth of studies in this field makes the issue of FLA in higher education worthy of research. Therefore, the present paper aims at investigating FLA in the university classroom. More precisely, it adopts a qualitative, case study design meant to provide insight into the possible sources of this type of anxiety. The influence of different classroom activities on FLA is also dealt with. These issues are approached from the perspective of a student enrolled in an English-language MA programme, i.e. Language Studies for Intercultural Communication (henceforth LSIC), offered by the Faculty of Letters, Transilvania University of Brașov. The paper provides first a brief theoretical overview of the topic, and then focuses on the methodology employed in the case study. The findings are presented next, followed by a number of concluding remarks.
2. Theoretical framework
The concept of FLA is defined by Horwitz et al. [1, p. 128] as ‘a distinct complex of self-perceptions, beliefs, feelings, and behaviors related to classroom language learning.’ As this definition suggests, FLA is a bundle of emotional, cognitive and behavioural elements that may become manifest in the language learning process. It is generally thought that anxiety
1 Anul I master, Facultatea de Litere, Specializarea Studii lingvistice pentru comunicare interculturală (în limba engleză), E-mail: [email protected]
225
decreases ‘as experience and proficiency increase’ [MacIntyre & Gardner, 1991, in 3, p. 40]. On this basis, we would tend to believe, for instance, that advanced learners such as MA students studying in a foreign language feel little anxiety or even no anxiety at all. However, I believe that this assumption should probably be nuanced by considering the different experience such students might have with the language in question: some of them may have a major in it, others a minor, while others may have studied it only in their foreign language classes. The type of background can presumably be related to students’ level of FLA. Apart from this background, FLA can have other sources, such as those identified by Tóth [3] in her interview study concerning FLA in English major students. One source may be the distinction students make between using a language in the classroom and using it in real life. Furthermore, perceiving a kind of pressure to achieve good results as English majors, or the wish to avoid mistakes and use language accurately can induce FLA. The prospect of being negatively evaluated by the teacher or by classmates, and the fear of seeming less competent than others also act as sources of anxiety. So do the perceptions of one’s own foreign language competence. Because Tóth’s research also focuses on a higher education setting, these categories may be extrapolated to the present study. Besides such factors, the FLA level depends on classroom activities or the language skill the student has to use. Koch and Terrell [1991, in 2] showed that of all classroom activities speaking tasks lead to the highest level of FLA. On the other hand, reading and writing seem to induce less anxiety, as Young (1991) suggests [4]. Listening leads to anxiety if the input is not easy to understand [Krashen, 1991, in 4]. Although these findings refer mainly to foreign language classes, the use of a given skill is essentially the same at university too. Hence, one may look for the same tendencies in the classroom experience of MA students as well. The aspects discussed so far build the analytical framework of the present research, which explores FLA from the perspective of a LSIC-student. Considering this theoretical background, the study tries to provide answers to the following research questions:
1. How does the respondent’s previous experience with the English language influence her FLA?
2. Which are the sources of her FLA? 3. What kinds of classroom activities make her feel more anxious?
The following section describes the data and the methods employed in the study.
3. Methodology As already stated, this research is a case study conducted in January 2016. Its subject is a first-year MA student, referred to with the pseudonym Kate. She is enrolled in the above-mentioned MA programme, which offers courses in linguistics and translation studies. Although her BA degree is not related either to these fields or to the English language, Kate chose this programme, where all courses are taught in English. She was selected for this study from the sample of a previously conducted, questionnaire-based survey research. The criterion of selection was her FLA score, which was among the highest ones.
Since Kate volunteered to enlarge upon her questionnaire answers, this study triangulates two sets of data: the answers to the questionnaire, and interview data. The former set was collected with an instrument I had devised2 for the survey study: a self-completion questionnaire consisting of seven items (five-point scales) concerning the relation of FLA to the four skills, and two of its possible reasons – teacher’s or classmates’ feedback. There is also a number-rating scale referring to general anxiety when speaking in the classroom, and an open question concerning further reasons of FLA. The instrument was piloted on three respondents, similar to the target sample. Then it was transferred to Google Forms® and sent to Kate.
2 I hereby wish to express my gratitude to Assoc. Prof. Dr Gabriela Chefneux for her invaluable help in creating the questionnaire for the survey study.
226
The latter set of data was collected in a six-minute semi-structured telephone interview with Kate. The interview was recorded. I conducted it in Romanian, since interviewing Kate in the very language she is anxious about would have made her feel uncomfortable. The instrument I used was a list of pre-formulated questions, based on the subject’s questionnaire answers. Not all interview questions needed to be asked eventually. On the other hand, some new ones were generated by Kate’s answers.
Such a methodology raises ethical issues. First, Kate was asked to speak about emotions – a sensitive topic – and she might have felt embarrassed about this. She might also have felt that her privacy was being intruded upon. Therefore, total confidentiality and anonymity were ensured and her informed consent was obtained. Second, Kate knows the researcher personally and might have wished to please her, which could have biased the answers.
After having catered for these ethical aspects, the data were collected and analysed. While the questionnaire data did not need any preliminary preparation, the interview had to be transcribed before the analysis. Apart from words and non-word vocalisations, the transcript attempted to capture potentially informative reactions, e.g. laughter or hesitation (pauses lasting at least two seconds), as well as overlaps. The correctness and credibility of the data and of their interpretation were ensured by respondent validation: Kate read both and was asked to confirm their accuracy or make corrections. The data analysis relied on three pillars: the assumptions concerning the influence of language experience on FLA; the possible sources of FLA mentioned by Tóth [3]; the information on activity-related anxiety summarised by Oxford [2] and Young [4]. 4. Findings and discussion
The analysis of the data reveals various facets of the informant’s FLA. Firstly, Kate speaks about her experience with English: she has studied it as a foreign language for eleven years, but does not have a BA in English or in her present field of study. She sees this background as one of the reasons of her classroom difficulties. She claims: ‘some words (…) are not known to me, given the fact, among others, that I haven’t studied in this field, this domain of linguistics’ (lines 30-31)3. This might account for her FLA score, which was higher than that of her classmates, most of whom have a degree in English.
Secondly, Kate discusses the sources of her FLA. Just like Tóth’s [3] subjects, she mentions mistakes, especially grammatical errors (lines 52, 55), as a major source of her anxiety. Kate seems to draw the distinction ‘content vs. form’ – not knowing the specialised content is acceptable, bad grammar is not. Hence, grammar mistakes are a source of anxiety: ‘I think it is here that my anxiety somehow originates from’ (line 57).
This desire to avoid mistakes is related to aiming at accurate language use in terms of grammar and pronunciation. In the questionnaire, Kate mentions ‘bad pronunciation’ and ‘wrong answer’ as reasons of her FLA. Moreover, she reinforces this aspect in the interview: ‘you’re not sure (…) of what you’re saying, whether you pronounced it the way it should be pronounced, whether you made a grammar mistake’ (lines 41-42). Another category mentioned by Tóth [3], the distinction ‘using a language in the classroom vs. using it in real life’, was also approached in the interview, but the researcher should have insisted more on it in order to discover something relevant. This is one limitation of the data.
When it comes to teachers’ or peers’ negative evaluation as a source of FLA, Kate rated these two factors equally in the questionnaire. However, in the interview she states that ‘it’s rather [the reaction] (…) of the teachers’ (line 60) that induces anxiety, since ‘they are (…) the ones who evaluate’ (lines 60-61). Furthermore, they make her realise her insufficient knowledge: ‘you realise (…) what your shortcomings are, your deficiencies, and [anxiety] probably [comes] from here, not necessarily from classmates’ (lines 63-64). Kate thinks that ‘after all, classmates themselves are there to learn’ (line 66), so, unlike Tóth’s respondents, she
3 All the quotes from the interview are presented in my translation. Line numbers refer to the transcript.
227
does not perceive their competence as menacing. Besides the sources described by Tóth [3], Kate also mentions a general fear of public speaking: ‘And there is also that nervousness when you are in front of the others, and this makes you feel confused’ (lines 44-45).
Thirdly, in terms of FLA related to different classroom activities or language skills, Kate seems to partly confirm the information presented by Oxford [2] and Young [4]. Listening and reading activities do not seem problematic: ‘I understand most of what is said (…) I can also read and broadly understand texts’ (lines 28-29). These words reinforce her questionnaire answers. However, writing does seem to induce significant anxiety, although specialists consider the opposite. Kate’s fear of grammatical mistakes is transferred into the written medium too, as she suggests in the questionnaire and in the interview: ‘I’m also thinking of writing (…) I mean, when we had homework (…), I was thinking that I didn’t do very well when it came to grammar’ (lines 51-52). As lines 41-42 or 44-45 (quoted above) show, speaking activities, which imply being exposed, induce more anxiety. The same is suggested by Kate’s answers to two of the items in the questionnaire.
5. Conclusion
To sum up, it can be stated that FLA does not affect only those who learn English as a foreign language, but also those who attend an MA programme where all courses are taught in English. The subject of this study seems to ascribe FLA to factors like her previous academic experience, which was not related to the English language or to the field she is studying in now. This has a negative influence on her FLA: it seems to enhance it. The other sources of Kate’s FLA are similar to those described by the cited scholars: the fear of making mistakes or the effort to reach formal accuracy. Teachers’ potential negative feedback is another source of Kate’s anxiety, more so than the evaluation of her peers. Besides these, she mentions a general fear of public speaking. Just like the literature states, classroom activities induce different levels of anxiety: Kate is most anxious about speaking, but also about writing. Reading and listening do not seem to pose significant problems. The present research tried to be a hands-on approach to FLA in the university classroom and to describe this topic by focusing on personal, individual experience. This participant-centred approach can be perceived as a strength of the study. On the other hand, the very small corpus of data is a limitation. Still, such research may represent the first step towards better understanding of FLA in the context of foreign-language BA or MA programmes. This, in turn, may have implications for the teaching, by encouraging the creation of ‘a positive, supportive classroom environment’, as Tóth [3, p. 54] puts it. A future study may contribute to this by increasing the number of participants and that of the interview questions in order to obtain a more detailed picture of FLA in higher education.
References 1. Horwitz, E.K., Horwitz, M.B. & Cope, J. (1986). Foreign Language Classroom Anxiety. The Modern
Language Journal, 70, 2, pp. 125-132. 2. Oxford, R.L. (1999). Anxiety and the language learner: new insights. In Arnold, J. (ed.) Affect in
Language Learning. Cambridge: Cambridge University Press, pp. 58-67. 3. Tóth, Zs. (2011). Foreign Language Anxiety and Advanced EFL Learners: An Interview Study.
Working Papers in Language Pedagogy, 5, pp. 39-57. 4. Young, D.J. (1991). Language Anxiety from the Foreign Language Specialist’s Perspective:
Interviews with Krashen, Omaggio Hadley, Terrell and Rardin. Paper presented at the Annual Meeting of the Central States Conference on the Teaching of Foreign Languages (Indianapolis, IN, March 21-24, 1991). Available online: http://files.eric.ed.gov/fulltext/ED335963.pdf, accessed on 30th April 2016.
228
PRODUCEREA ȘI RECEPTAREA DISCURSULUI
RADIOFONIC
Inesa GRIGORIȚĂ1
Coordonator științific: lect. dr. Stanca MĂDA
Rezumat Lucrarea de față își propune să analizeze caracteristicile producerii și receptării discursului radiofonic. Discursul radio este dirijat de evenimentele sociale şi reflectă societatea. Câteva caracteristici specifice discursului radiofonic cuprind: actualitate, efect rapid și sunet în exclusivitate. Am ales să analizez discursul radio pentru că el se bazează în primul rând pe cuvinte. În partea teoretică am abordat următoarele subiecte: structura discursului radio, funcțiile și disfuncțiile acestuia și rolul jurnalistului de radio.
Cuvinte cheie: discurs radiofonic, analiza discursului, funcțiile comunicării
O temă actuală în secolul nostru este comunicarea prin radio. Îl auzi oriunde, oricând și de cele mai multe ori ești informat sau relaxat fără să îți dai seama. Discursul radio este dirijat de evenimentele sociale şi reflectă societatea. Câteva caracteristici specifice discursului radiofonic cuprind: actualitate, efect rapid și sunet în exclusivitate. Am ales să analizez discursul radio pentru că el se bazează în primul rând pe cuvinte. În radio nu avem imagini, informațiile se transmit prin intermediul cuvintelor și cred că jurnaliștii de radio trebuie să fie buni lingviști. În partea teoretică am abordat următoarele subiecte: structura discursului radio, funcțiile și disfuncțiile acestuia și rolul jurnalistului de radio.
În partea practică am avut două direcții. Prima direcție este cea de producere, iar cercetarea mea a constat în analiza discursului din zece emisiuni radio. Aceste emisiuni le-am împărțit în cinci categorii, după funcția predominantă pe care o îndeplinesc.2 Cele zece emisiuni au fost de la zece posturi de radio diferite, ele au fost difuzate în zile și la ore diferite. Am analizat structura emisiunilor și strategiile puse în practică de redactori pentru a atrage ascultătorii.
A doua direcție a fost orientată spre receptare, prin urmare, am realizat un chestionar alcătuit din 18 întrebări privind opiniile, obiceiurile și preferințele legate ascultarea radioului. Chestionarul a fost completat de 226 de persoane, bărbați și femei, cu vârsta cuprinsă între 10 și 70 de ani, atât din mediul urban cât și cel rural, cu statut social diferit. Am urmărit nevoile și preferințele receptorilor și cum redactorii le îndeplinesc aceste nevoi în cadrul emisiunilor pe care le realizează.
O emisiune pe care am analizat-o a fost: La radio cu Andreea Esca3, de la postul de radio Europa FM. Motivele pentru care am ales această emisiune sunt următoarele: este difuzată de un post de radio național foarte bun, realizată de o jurnalistă cunoscută, iar invitații sunt personalități ale momentului. Un alt motiv este complexitatea acestei emisiuni, fiindcă durează mai bine de o oră reușește să aibă în structura ei tot ce are nevoie o emisiune radio. La Radio cu Andreea Esca este o emisiune săptămânală. În fiecare sâmbătă Andreea Esca are un invitat special, oameni care au schimbat România prin implicarea lor. Strategia managerilor de la Europa FM a fost foarte bună. Au adus ca moderator o jurnalistă cunoscută, iar invitații, de asemenea, sunt cunoscuți și apreciați. Încrederea în omul care rostește
1 Anul III, Facultatea de Litere, Specializarea Filologie. 2 Funcțiile mass-media: funcția de informare, culturalizare, divertisment, interpretare, legătură 3http://www.europafm.ro/la-radio-cu-andreea-esca-si-raed-arafat-video/
229
cuvintele este esențială și mărește numărul ascultătorilor. Credibilitatea în radio este foarte importantă. Episodul ales de mine pentru analiză este acel în care invitatul este medicul Raed Arafat. Structura emisiunii este următoarea:
Prezentarea invitatului;
Autobiografia în 20 de secunde;
Discuția cu invitatul;
Pauza muzicală;
Invitat surpriză;
Interviuri prin telefon;
Joc de cuvinte;
Încheiere.
Salutul moderatoarei este de fiecare dată același. Își salută ascultătorii, îi informează că pot asculta emisiunea și chiar vedea online. Apoi își introduce invitatul prin câteva cuvinte care îi descrie caracterul. Această etapă are ca scop activarea curiozității. Strategiile de cooperare ale moderatoarei, Andreea Esca, au o dublă orientare, spre receptori cărora li se adresează folosind formule de salut, invitația de a urmări această noua emisiune și spre invitat. După câteva inserturi audio cu invitatul, în diverse situații, își face cunoscut invitatul rostindu-i numele. În momentul în care Andreea își salută invitatul, o face într-un mod plăcut și amuzant, specific meseriei lui. Invitatul, de asemenea, răspunde în același ton. Toate episoadele acestei emisiuni au aceeași structură. După ce îl salută, urmează rubrica Autobiografia în 20 de secunde. De obicei, invitații nu reușesc să se prezinte în 20 de secunde, deși știu de această rubrică din timp. Nici invitatul din episodul ales de mine nu a reușit. După această rubrică, cu fiecare invitat începe discuția din copilăria lui. Vrea să cunoască și să facă cunoscut și ascultătorilor viața invitatului etapă cu etapă. Discuția este caldă, deschisă, cum ar vorbi doi prieteni, cu greșeli, cu corectări. Andreea Esca reușește să mențină o relație nu doar profesională cu invitații săi, ci și una amicală. Deși în emisiune moderatorul reprezintă o autoritate, prin misiunea lui de a dirija discuția, Andreea Esca reușește acest lucru într-o manieră plăcută. Multe întrebări sunt spontane, vin ca rezultat al răspunsurilor invitatului. Andreea Esca încearcă să pună întrebări și de domeniul sentimental. Această curiozitate, probabil, ar fi avut-o mai mulți ascultători, ținând cont de faptul că medicul Raed Arafat nu este căsătorit, iar moderatoarea este intermediarul dintre invitat și receptori. Invitatul, însă, îndreaptă discuția spre ,,mare lui dragoste’’ și povestește de realizarea primului ajutor în liceu. O strategie pe care moderatoarea o aplică este punerea întrebărilor pentru a reveni la subiect, atunci când discuția se îndreaptă spre altă direcție. Întrebările sunt construite pe bază răspunsurilor primite anterior și astfel discuția are o continuitate.
După piesa muzicală, Andreea Esca anunță din nou câteva detalii cu privire la episodul respectiv. Aceste detalii sunt importante, pentru că reamintește ascultătorilor ce și pe cine ascultă, tot odată sunt esențiale aceste informații pentru acei care abia acum au început să asculte emisiunea. Tot în acest pasaj face cunoscut faptul că mai are un invitat, un fost coleg de facultate al invitatului special. Wargha Enayati, de asemenea, a adus o îmbunătățire sistemului medical din România prin înființarea centrului de sănătate Regina Maria. El povestește despre prietenia lor și alte detalii cu privire la viața lor de studenți.
Apoi urmează câteva interviuri. Înainte de a le difuza, Andreea Esca explică contextul și anunță că sunt realizate prin telefon. Moderatoarea a intervievat persoanele pe care invitatul le-a menționat în direct, aceasta este dovada unei emisiuni bine gândite. Informarea jurnaliștilor care au pregătit episodul a fost pe măsură, prin urmare acest episod a fost reușit din multe puncte de vedere, dar în special din perspectiva funcției de legătură și funcției de informare.
230
Moderatoarea încheie emisiunea politicos dorindu-i invitatului său succes în domeniul său. Apoi mulțumește și ascultătorilor anticipând următoarea întâlnire. Emisiunea se încheie cu o piesă muzicală aleasă de invitat și introdusă de Andreea menționând că este alegerea invitatului.
Deși emisiunea durează mai mult de o oră, este interesantă și interactivă. Prin invitații de elită, mesajul pe care îl transmite este că poate aduce în studio cele mai cunoscute personalități ale momentului, intervievează oameni care au valoare datorită domeniului în care excelează, oameni de succes și activi. Implicați cu toată inima în ce fac și pasionați. Pasiunea lor este molipsitoare și să asculți interviuri cu astfel de oameni este o încurajare. Avem nevoie de modele, de oameni care să ne inspire și acest tip de emisiune este bine primit.
În mass-media, jurnaliștii trebuie să fie atenți cui dau cuvântul. Cui îi întăresc autoritatea prin mediatizare. Oamenii care urmăresc programele media vor vorbi și vor acționa ca acei pe care îi vor auzi din spatele microfoanelor prin intermediul radioului, pentru că radioul este un formator de opinie și influențează modul de gândire și comportamentul oamenilor. Și mai presus de invitați, un jurnalist de radio trebuie să aibă un vocabular bogat, o exprimare corectă, clară și concisă, o voce cu un timbru agreabil, o dicţie bună şi o intonaţie expresivă. Are o opinie proprie pe care și-o susține public în cunoștință de cauză; răspunde de calitatea și cantitatea de informații oferite publicului, precum și de modalitatea prin care o transmite. Mediere verbală prezintă o realitate care trebuie redată clar și atractiv, iar informația trebuie filtrată, analizată, discutată și gândită, de aceea jurnalistul este omul care trebuie să aibă capacitate de sinteză și de selecție a detaliilor relevante. O emisiune radio nu poate fi mai bună decât redactorii care o realizează, iar emisiunea analizată este de o calitate înaltă datorită profesionalismului de care au dat dovadă realizatorii ei. Bibliografie
1. Căprioară, Alina, Discursul jurnalistic şi manipularea, Institul European, Iaşi, 2009. 2. Coman, Cristina, Relațiile publice și mass-media, Polirom, Iași, 2000. 3. Coman, Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Polirom, Iași, 2004. 4. Rovența-Frumușani, Daniela, Analiza discursului: ipoteze și ipostaze, Tritonic, București, 2005.
231
UNE ANALYSE CONTRASTIVE DU LANGAGE DE LA
PROGRAMMATION
Bianca-Georgiana JINGA1
Coordonator ştiinţific: conf. univ. dr. habil. Liliana ALIC
Résumé Pour le présent article nous avons choisi comme sujet d’étude le domaine de la programmation. Nous nous sommes concentrés sur l’analyse contrastive entre le roumain et le français portant sur les termes et collocations que nous avons identifiés dans notre corpus. Une partie significative de notre recherche linguistique concerne l’élaboration du corpus de travail, contenant des articles et deux livres de spécialité, du domaine de la programmation, surtout du langage Java et C++. Une étude sur la terminologie et les collocations du domaine de la programmation présentera un grand intérêt et s’avérera d’une grande utilité pour les traducteurs. Mots-clés : traduction, collocation, programmation, analyse contrastive, français, roumain.
1. Introduction Comme tout domaine de l’activité humaine est soumis aux changements, l’apparition d’un nouveau concept entraîne nécessairement une restructuration des matériaux linguistiques afin de lui assigner une dénomination. De nos jours, un des domaines les plus productifs du point de vue de la création à la fois conceptuelle et linguistique est le domaine de l’informatique. Mais le domaine de l’informatique est assez complexe et c´est pour cette raison qu´on a choisi de se limiter au langage de la programmation, les langages de la programmation : Java et C++.
Ayant en vue ce contexte, notre étude se centrera sur l’analyse structurelle des collocations et des termes du langage de la programmation tels qu’ils apparaissent en anglais, en français et en roumain. À côté de la présentation théorique des notions et de la description de l’approche méthodologique que nous avons considéré la mieux adaptée aux objectifs du présent travail scientifique, nous envisageons de consulter un corpus de plusieurs textes repris du livres écrits par Claude Delannoy, une source de documentation disponible en 26 langues – le thésaurus multilingue Eurovoc, dont on a intérêt à étudier les versions en roumain et en français du corpus pour lequel nous avons opté.
2. Remarques théoriques Par l’utilisation d’un langage spécialisé, le linguiste est capable de définir la structure des unités de son lexique. Ce langage lui permet de choisir les structures logiques les mieux adaptées à sa théorie linguistique parmi un ensemble de structures logiques de base qu’il peut composer et dériver. Marie-Claude L’Homme définit la langue de spécialité en tant que « sous-ensemble linguistique comprenant l’ensemble des moyens d’expression (lexicaux, morphologiques, syntaxiques et stylistiques), utilisés la plupart du temps par un groupe de
1 Anul I Master, Facultatea de Litere, Specializarea Traducere și interpretariat din limba franceză în limba română (în limba franceză). E-mail: [email protected], [email protected]
232
spécialistes, à l’intérieur d’un domaine du savoir humain » (2011 : 31). Selon l’auteur, une langue de spécialité est une communication ayant un objectif très précis, faite par un spécialiste et s’adressant à un public spécialisé ou en voie de le devenir.
Dans notre cas, le langage de la programmation représente un des langages spécialisés. Comme on a mentionné déjà, on a choisi de faire une analyse contrastive des collocations et termes complexes qui se trouvent dans les deux langages de la programmation : Java et C++.
Java est un langage de la première catégorie, autrement dit un pur langage de P.O.O. (La Programmation Orientée Objet). Par nature, un programme s’y trouvera formé d’une classe ou de la réunion de plusieurs classes et il instanciera des objets. Le langage de programmation C++ cherche à appliquer une "philosophie objet" à un langage classique. Le C++ permet de définir des « fonctions ordinaires » au même titre qu’un langage non orienté objet, ce qui n’est théoriquement pas le cas d’un pur langage objet où il n’existe que des méthodes s’appliquant obligatoirement à des objets. 3. Analyse contrastive des termes et des collocations du langage Java et C++ Les termes complexes et les collocations qu´on a analysés dans cette recherche scientifique et linguistiques sont les suivants :
Le programme Java • le constructeur par défaut • l´encapsulation des données • la relation d´héritage Le programme C++ • l´attribut statique Le langage de la programmation Java
• le constructeur par défaut - constructorul fără parametrii/ constructorul care nu primește argumente (collocation à base nominale) En programmation, le constructeur de la classe représente une méthode particulière qui
indique comment initialiser une instance. La règle de nommage d’un constructeur est simple, il doit porter le même nom que la classe concernée. De plus, dans le domaine de programmation, on peut distinguer plusieurs types de constructeurs. Parmi ces types se trouve aussi le constructeur par défaut. Quant à la collocation que nous avons trouvée dans notre corpus : constructeur par défaut, elle fait référence à un constructeur qui ne prend pas de paramètres. Le constructeur par défaut ne présent aucun argument dans la programmation Java.
En fait, lorsque vous déclarez une classe, si vous ne spécifiez pas de constructeur, la JVM créera au moment de l'interprétation le constructeur par défaut. C'est le cas ici. De plus, notre classe Capitale hérite de la classe Ville, ceci a pour effet que le constructeur de notre objet appelle, de façon tacite, le constructeur de la classe mère. Un exemple de constructeur par défaut : public class Capitale extends Ville private String president; /** *Constructeur par défaut */ public Capitale() //Ce mot clé appelle le constructeur de la classe mère. super(); president = "aucun";
/** * Constructeur d'initialisation de capitale */ public Capitale(String nom, int hab, String pays, String president) super(nom, hab, pays); this.president = president; /**
233
Partie 2 : Java Orienté Objet 134/771 www.siteduzero.com *Description d'une capitale */ public String decrisToi() String str = super.decrisToi() + "\n \t ==>>" + this.president + " est son président"; return str; /** * @return le nom du président
*/ public String getPresident() return president; /** * Définit le nom du président * @param president */ public void setPresident(String president) this.president = president; Source : Source : cours le langage java 772
Pour cette collocation il n´y a pas un équivalent en roumain mais on va proposer une
variante de traduction: constructorul fără parametrii/ constructorul care nu primește argumente.
• l´encapsulation des données - ascunderea datelor (collocation à base nominale) L´encapsulation vise à regrouper les données et les traitements associés.
http://www.chicoree.fr/w/Encapsulation,_h%C3%A9ritage_et_polymorphisme. Dans ce cas, on peut remarquer la présence d´une autre collocation française du langage
de programmation dans notre corpus – encapsulation des données. Il s’agit d’une collocation transparente, dont la base est réalisée par le nom féminin encapsulation et le collocatif par l’intermédiaire du terme des données.
Selon le dictionnaire électronique de l´informatique Jargon informatique, la base encapsulation désigne le fait d´interdire l´accès à la structure interne d´un objet logiciel, de le mettre dans « une capsule ». De plus, on trouve aussi le terme « encapsulage » mais celui-ci n´est pas tellement souvent utilisé de la même manière que le terme « encapsulation » car le premier n´est pas exclusivement réservé à la programmation par objets.
Selon le dictionnaire CNRTL (www.cnrtl.fr) le verbe transitif encapsuler qui se trouve à la base du nom encapsulation, désigne le fait d´envelopper dans une capsule. Ces œufs, encapsulés dans une coque épaisse, contiennent un embryon (Garcin, Guide vétérinaire 1944, p. 135).
Les embryons se développent et s'encapsulent jusqu'au moment où ils seront à nouveau ingérés par d'autres moutons (Garcin, Guide vétérinaire 1944, p. 76). Donc, on peut constater que ce sens n´a rien à voir avec le sens que le terme encapsulation acquiert à l´intérieur de cette collocation du domaine informatique. La collocation encapsulation des données fait référence au fait de cacher les données.
En ce qui concerne la traduction en roumain de cette collocation essentielle du langage Java, le terme incapsulare est utilisé afin de décrire le processus de boucher les bouteilles de bière ou d´eau minérale et pas de cacher les données des classes : ÎNCAPSULÁ, încapsulez, vb. I. Tranz. A astupa prin procedee mecanice sticle de bere, de apă minerală etc. cu o capsulă. – În + capsulă. (DEX) De plus, dans les articles en roumain que nous avons mis à examen, nous avons trouvé le terme incapsulare. Par contre, le sens du terme roumain incapsulare n´est pas le même sens qu´en français et par conséquent, on propose la collocation ascunderea datelor.
• La relation d´héritage – moștenirea (collocation à base nominale en français) Une autre collocation qu´on a trouvée dans notre corpus et celle de la relation d´héritage.
Celle-ci est une collocation transparente, dont la base est réalisée par le nom héritage et le collocatif par l’intermédiaire d’un syntagme relation de.
Quant au sens de la collocation relation d´héritage, elle désigne une relation qui sert à organiser les classes du programme d´une manière hiérarchique. Dans ce cas, on ne parle pas d´un héritage de biens ou d´un héritage culturel, mais d´un mécanisme par lequel une classe « fille » a les mêmes caractéristiques que sa « mère ». Par exemple : la classe des voitures aura
234
les caractéristiques de celle des véhicules. Après le concept de classe le concept d’héritage est la seconde grande notion en programmation orientée objets. Les classes d'une application peuvent entretenir entre elles deux types de relations : des relations d'agrégation et des relations d'héritage.
Dans les articles en roumain que nous avons consulté, nous avons trouvé cette collocation traduite par le terme roumain moștenirea. (curs1-AJ2015) De plus, on peut remarquer qu’en roumain, pour qu’on évite un syntagme du genre : relația de moștenire, qui serait un peu longue, on supprime le terme relația et on garde seulement le nom moștenire et on l´emploie dans le langage de la programmation avec l´article défini roumain – moștenirea. Le langage de la programmation C++
• Un attribut statique – un atribut static (collocation à base adjectivale) Dans le langage commun, l´attribut présente plusieurs sens, ce terme représente soit une
caractéristique soit une emblème caractéristique qui accompagne une figure mythologique, un personnage, une chose personnifiée soit un terme décrivant la qualité, la nature ou l'état qu'on rapporte au sujet ou au complément d'objet par l'intermédiaire d'un verbe (être, sembler, paraître, devenir, rester, demeurer). Attribut du sujet, du complément soit il fait référence à ce qui s'affirme ou se nie du sujet d'une proposition. (Le Petit Robert)
Et pourtant, un attribut en informatique représente un nom donné à un type de donnée pertinent pour caractériser une propriété d'entité ou d'association, sans intérêt en lui-même par rapport à un réel donné (http://www.dicofr.com/cgi-bin/n.pl/ dicofr/definition/20010101000210).
Quant à la collocation que nous avons trouvée dans notre corpus un attribut statique, elle fait référence à un attribut graphie (i.e. déclaré avec le mot static) aussi connu sous le nom d´ attribut de classe. Un attribut déclaré static (i.e. statique ou de classe) existe dès que sa classe est chargée en mémoire, en dehors et indépendamment de toute instanciation. De plus, le nombre d'instanciation de la classe peut être soit 0 soit 1 soit tout autre nombre, et dans tous les cas mentionnés, l´attribut de classe, dans ce cas l´attribut statique continue d´exister dans un seul exemplaire.
Un tel attribut sera utilisé un peu comme une variable globale d'un programme non objet, d´où l´apparition de la collocation. En roumain, cette collocation a comme équivalent la structure atribut static. (En roumain un atribut static este un câmp comun ce are aceeași valoare pentru fiecare obiect instanță a unei clase). 4. Conclusion Au cours de ce travail scientifique, nous nous sommes concentrés sur une analyse contrastive et la traduction des termes complexes et des collocations du domaine de langage de la programmation, plus précisément de langages Java et C++. Après avoir présenté brièvement le domaine général – la science, la signification de langue de spécialité et de les deux types de langage de la programmation – Java et C++ –, nous avons mis l´accent sur la relation entre les deux langages de programmation et leur traduction, sur le fait que les termes complexes et les collocations du domaine de langage de la programmation peuvent être étudiés non seulement dans le domaine scientifique mais aussi dans le domaine didactique et de la langue. Si nous nous rapportons au corpus qui nous a servi de base de l’investigation et que nous prenions comme repère les types de variations que l’analyse nous a permis d’identifier, nous pouvons tracer quelques conclusions sur les mécanismes de construction des unités terminologiques complexes en langage de la programmation Java et C++. Le corpus de référence nous a permis également de souligner quelques modèles de structure préservés en français, roumain et anglais. À l'issue de cette recherche scientifique et linguistique, nous avons acquis non seulement une expérience réellement pratique de la syntaxe et de l'utilisation d'outils Java et C++, mais, un encore plus important, nous savons concevoir et développer en C++ des systèmes robustes et évolutifs et aussi la vraie
235
signification de termes complexes de langage de la programmation, apparemment connus du langage commun et leur importance dans le domaine de la traduction. Bibliographie
1. Academia Română: Institutul de Lingvistică « Iorgu Iordan – Al. Rosetti » (2012) - Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Univers Enciclopedic Gold, Bucarest.
2. Bonjour, M. - Java : de l’esprit à la méthode Distribution d’applications sur Internet, 2e édition, Javabook Page i Lundi, 12. juillet 1999 3:58 15.
3. Condamines, A. (2005) - Linguistique de corpus et terminologie, Langages, 39e année, n°157, p. 36-47, url: http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/ lgge_0458726x_2005_num_39_157_973
4. Delannoy, C. (2007) - Programmer en langage C++, 2007, Édition EYROLLES, 793 pages. 5. Delannoy, C. - Programmer en langage Java, 5e édition Java 5 et 6, Édition EYROLLES, 816 pages. 6. Rey, A., et Rey-Debove, J., (2009) – Le nouveau Petit Robert de la langue française, Paris, Robert;
version électronique. Sitographie
7. Centre National de Ressources Textuelles et Linguistiques, http://www.cnrtl.fr/ 8. Dicționarul explicativ al limbii române, http://dexonline.ro/ 9. Eurovoc, the EU's multilingual thesaurus, http://eurovoc.europa.eu/drupal/?q=fr 10. FranceTerme, http://www.culture.fr/franceterme 11. GDT : Le grand dictionnaire terminologique de l’Office québécois de la langue française,
http://gdt.oqlf.gouv.qc.ca/ 12. Le Trésor de la Langue Française Informatisé – Atilf, http://www.atilf.fr 13. InterActive Terminology for Europe : Base de données terminologiques multilingue de l’Union
européenne, http://iate.europa.eu/ 14. ProZ.com: Freelance translators & Translation companies, http://www.proz.com/search/ 15. http://www.techno-science.net/ 16. TERMIUM Plus http://www.btb.termiumplus.gc.ca/
236
EMIGRANȚII. O NARAȚIUNE DESPRE MEMORIE ȘI
UITARE
Luciana LIA-SIMA1
Coordonator științific: prof. univ.dr. Rodica ILIE
Rezumat: Prin „Emigranții” , W.G.Sebald duce o luptă împotriva uitării și ignoranței, încercând să mențină vie în memoria colectivă amintirea consecințelor nefaste ale celui de-al doilea război mondial. Utilizând concepte precum narațiune ontologică, narațiune publică, memorie, uitare, identitate sau postmemorie, teoretizate de Paul Ricoeur, Margaret Somers și Marianne Hirsch, lucrarea de față își propune să discute diferitele tipuri de memorie și uitare descrise de către Sebald. Totodată, cu ajutorul studiilor despre fotografie semnate de Susan Sontag și Roland Barthes, articolul dezbate legătura esențială care există între imagine și text – semnificativă pentru toate romanele lui Sebald - accentuând importanța pe care fotografia o are în procesul rememorării.
Cuvinte cheie: (post)memorie, identitate, uitare, narațiune ontologică, narațiune publică, fotografie
1. Introducere Emigranții este cel de-al doilea roman al scriitorului german W. G. Sebald. Apărut în 1992, el tratează, ca și Vertigo, Inelele lui Saturn și Austerlitz, teme precum memoria, istoria, uitarea, identitatea sau relația dintre text și imagine. Emigranții pare a fi la prima vedere un album de familie ce păstrează vie memoria unor persoane care, altfel, ar fi fost de mult uitate. Cartea spune povestea a patru emigranți, forțați de diverse împrejurări să ia drumul exilului. Avem însă de-a face aici și cu o a cincea poveste, una care se derulează cumva în background, și anume aceea a naratorului, el însuși un emigrant, unul voluntar de această dată. Născut și crescut în Germania, el își va părăsi țara natală pentru a trăi în Anglia, prima dată la Manchester, iar mai apoi în Norwich, orașe în care va întâlni doi dintre protagoniștii romanului: Dr. Henry Selwyn și pictorul Max Ferber.
Dr. Henry Selwyn este un evreu lituanian, imigrat în Anglia împreună cu familia sa în 1899, pe când avea doar 7 ani. În țara de adopție, acesta va deveni un reputat chirurg și se va căsători cu Elli, a cărei avere îi va permite să trăiască mai mult decât confortabil. Romanul începe – cumva in media res – cu naratorul care își caută, împreună cu soția sa, Clara, o locuință în orașul englezesc Norwich. Astfel, aceștia îi vor întâlni pe Dl și Dna Selwyn, de la care vor închiria un apartament.
Cea de-a doua poveste este cea a lui Paul Bereyter, profesorul de germană al naratorului, din vremea copilăriei sale din orășelul S. Paul – acesta este numele pe care toată lumea îl folosește atunci când vine vorba despre profesor, chiar și elevii săi -, fiind doar trei sferturi arian și un sfert evreu, este nevoit să renunțe la slujba sa în anii ‘30. Din această cauză el va pleca să lucreze ca preparator în Franța, însă, simțindu-se rău printre străini, se va întoarce relativ repede în Germania, unde va fi nevoit să se înroleze în armată. Întors acasă de pe front, după ani de lupte, profund dezamăgit de schimbările aduse de război, Paul va pleca să locuiască în Elveția, alături de Lucy Landau, partenera și confidenta sa, cea care va juca în
1 Anul II, master, Facultatea de Litere, Specializarea Inovare Culturală
237
carte rolul naratorului poveștii lui. Își va păstra însă apartamentul din S., unde se va și sinucide ani mai târziu.
Ambros Adelwarth, cea de-a treia parte a Emigranților, ne spune povestea unui unchi îndepărtat de-al naratorului, care și-a petrecut majoritatea vieții în Statele Unite, lucrând ca servitor pentru o bogată familie de evrei din New York. Adelwarth și Cosmo Solomon, fiul angajatorului său, vor deveni prieteni foarte apropiați – s-ar putea crede chiar iubiți – și vor călători împreună prin Europa și Orientul Mijlociu în ceea ce Ambros va numi „o încercare de recuperare a trecutului”. Suprapunându-se unui oricum fragil echilibru psihic, nostalgia cumplită după anii de dinainte de război îl va ucide treptat pe Cosmo. După moartea prietenului său, măcinat de doliu și de o tristețe patologică pe care nu o va mai putea suporta, Adelwarth se va interna de unul singur într-un spital de psihiatrie unde se va supune de bunăvoie unui tratament experimental cu electroșocuri.
Ultimul capitol, cel mai extins și cel mai discutat dintre toate, discută viața lui Max Ferber, un pictor evreu emigrat din Germania în 1938, la vârsta de 15 ani. Naratorul îl va întâlni pentru prima dată pe Ferber în Manchester, în timpul propriului său exil voluntar. Cei doi vor lega o relație de amiciție, dar nu vor discuta niciodată despre trecutul pictorului ori despre situația sa de imigrant. Douăzeci de ani mai târziu, aflându-se în Galeria Tate din Londra, naratorul va recunoaște un tablou de-al lui Ferber și va decide să-l caute, de această dată cu scopul de a afla povestea de viață a prietenului său.
Când vine vorba de cărțile sale, Sebald nu le numește romane, ci „ficțiuni în proză”, și, în special în cazul Emigranților, vorbește despre „ficțiune documentară”. Caracterul acesta hibrid al textelor sale nu vine doar din utilizarea imaginilor, fie ele fotografii, desene, scheme, hărți ori pagini de jurnal, inserate în paginile cărții. Într-un interviu, vorbind despre Emigranții, Sebald mărturisește că „poveștile, așa cum apar ele în carte, urmează în mare parte liniile ori traiectoriile acestor patru vieți așa cum au fost ele în realitate” [Schwartz, 21]. Și ne dă aici exemplul personajului Max Ferber (Max Aurach, în originalul german), inspirat din poveștile a doi oameni ale căror drumuri s-au intersectat la un moment dat cu acela al autorului. Unul este D., proprietarul apartamentului din Manchester în care scriitorul va locui pentru o vreme, iar celălalt este pictorul Frank Auerbach. Proprietarul este acela care îi va da lui Sebald jurnalul mătușii sale, pe care îl vom regăsi mai apoi, într-o variantă nu foarte diferită, în episodul memoriilor Luisei Ferber.
2. Istorii personale și metanarațiune Ca multe alte personaje din proza sebaldiană, naratorul din Emigranții se află și el într-o misiune de recuperare a trecutului. Acțiunile sale sunt mai mult sau mai puțin similare cu acelea ale unui detectiv care încearcă să pună cap la cap bucățile pierdute și regăsite ale unei istorii uitate. Spunând povestea acestor emigranți, făcând-o cunoscută nouă, cititorilor, el aduce la lumină o narațiune mult mai amplă, a unei întregi generații de oameni care au suferit, cumva neștiuți de nimeni, din cauza situației politice din Europa primei jumătăți a secolului XX. În lucrarea The Narrative Constitution of Identity, Margaret Somers atrage atenția asupra faptului că oamenii, pentru a cunoaște și a înțelege existența lor și a societății în care trăiesc, au nevoie să-și transpună experiențele și întâmplările trăite în povești, în narațiuni. Somers face și o tipologie a acestor narațiuni, împărțindu-le în patru categorii principale: narațiuni ontologice, narațiuni publice, metanarațiuni și narațiuni conceptuale. Prezentarea vieților celor patru personaje, fiecare cu amintirile și istoria sa familială, pare a face din Emigranții o narațiune ontologică. Însă, în ciuda evidentelor particularități ale celor patru povești și în ciuda celei de-a cincea narațiuni, ea în sine una ontologică, de reconstituire a identității, suntem confruntați aici cu o imagine mult mai amplă, cu o metanarațiune a exilului și melancoliei ce devine relevantă pentru o întreagă generație de indivizi. Simțim lucrul acesta când, ajunși la finalul cărții, ne plimbăm, alături de narator, prin cimitirul de la Bad Kissingen: „ceea ce vedeam avea puțin de-a face cu ideea unui cimitir, așa cum ni-l închipuim în mod normal; în schimb, în fața mea se întindea o pustietate de morminte, neîngrijite de ani, înghițite
238
treptat de pământ, sufocate de iarbă înaltă și de flori de câmp […] Am simțit atunci că sărăcirea mentală și lipsa de memorie care îi marcau pe germani, eficiența cu care au avut grijă să «curețe» totul, începeau să mă afecteze și să mă calce pe nervi” [Sebald, 211, 216]. Această metanarațiune a celor pe care istoria – și aici în special istoria Germaniei – îi condamnă la uitare, îl interesează pe Sebald. Lucrurile despre care alții nu vor să vorbească sunt lucrurile despre care el scrie. Și această obsesie are rădăcini adânci în chiar biografia sa. Tatăl său, care a servit în armata germană și înainte și după cel de-al doilea război mondial, a refuzat întotdeauna să vorbească despre experiența sa, nu dintr-un sentiment de vină, ne spune Sebald, ci dintr-o pasivitate indiferentă față de ceea ce nazismul a reprezentat [Schwartz, 35].
Însă soarta celor care au experimentat direct ororile războiului nu este subiectul principal pe care Sebald îl tratează în cărțile sale. Deși numit astfel, el nu este nici măcar un scriitor al Holocaustului, decât prin tangență. Problematica discutată în proza sa este ceva mai subtilă de atât, putând fi asociată conceptului de „postmemorie”, teoretizat de Marianne Hirsch și care „descrie relația indivizilor dintr-o a doua generație cu experiențe puternice, adesea traumatice, petrecute înainte de nașterea lor, dar care le-au fost transmise într-un mod atât de puternic încât s-au constituit în amintiri proprii” [Hirsch, 103]. Personajele din Emigranții, deși nu au împărtășit destinul tragic al părinților, rudelor, prietenilor lor, sunt profund afectați de repercusiunile a ceea ce s-a întâmplat. Paul Bereyter este singurul dintre ei care a fost într-adevăr persecutat, deși doar pe măsura acelui sfert de moștenire evreiască. Cu toate acestea, consecințele celui de-al doilea război mondial au fost acelea care l-au condus spre moarte. Sinuciderea la o vârstă înaintată, spune Sebald într-un interviu, „altfel un fenomen relativ rar, este destul de întâlnită ca simptom al ceea ce numim sindromul supraviețuitorului” [Schwartz, 20]. Este vorba aici de o actualizare a sindromului de stres posttraumatic în care însă trauma este trăită de o primă generație.
Unul dintre cele mai interesante lucruri pe care Sebald le face în această a doua carte a sa este modul în care transpune amintirile dintr-o voce narativă în alta. Avem de-a face în primul rând cu un narator prim, naratorul sebaldian, care poate fi considerat un alter ego al însuși scriitorului și care pune cap la cap poveștile narate de celelalte personaje, în încercarea de a da un sens istoriei și memoriei, atât private, cât mai ales colective. Acesta vorbește în persoană doar cu doi dintre protagoniști, doctorul și cu pictorul, povestea celorlalți doi fiindu-i la rândul ei povestită de către alți naratori: Doamna Landau, Unchiul Kasimir și Mătușa Fini. Numărului mare de naratori i se adaugă și două texte pe care povestitorul sebaldian le va țese în pânza operei sale: notițele de călătorie ale lui Ambros și jurnalul Luisei Ferber. Aceste texte, pline ele însele de memoria celor care le-au creat, vor fi transcrise de către narator fără ghilimele și deseori fără a marca cumva trecerea de la o voce narativă la alta. Același lucru se întâmplă și când Madame Landau, Unchiul Kasimir, Mătușa Fini, Dr. Selwyn ori Max povestesc câte ceva. Experiențele de viață ale emigranților, amintirile lor, ne sunt oferite într-un mod direct, nemediat. Ceea ce Sebald face aici este să dea o voce, vocea naratorului său, acelora condamnați de către istorie la tăcere. Naratorul sebaldian rareori vorbește despre sine, vocea sa fiind împrumutată fără rezerve altor personaje, care au mai mare nevoie de ea. El însuși un emigrant, așa cum vedem în cea de-a patra și ultima poveste din roman, naratorul lui Sebald își formează însă propria sa identitate prin intermediul memoriei celorlalți.
El este totodată și un colecționar. Nu doar de amintiri și de memorii, ci și de obiecte, mai precis de fotografii. „Să colecționezi imagini este ca și cum ai colecționa lumea” [Sontag, 4], spune Susan Sontag, ea însăși o mare admiratoare a prozei lui Sebald. Naratorul din Emigranții nu doar că adună aceste fotografii, dar le și caută, sapă după ele prin arhive și case, prin birouri și sertare. E o dimensiune cvasi-detectivistică în demersul lui de a recompune viețile celor patru personaje, și, prin ele, tabloul mai amplu al unei traume generalizate. Mai ales că, de multe ori, acesta reface la propriu drumul unora dintre ei, plecând în călătorii pe urmele lor, așa cum se întâmplă, de altfel, și în celelalte texte ale lui Sebald. Paul Ricoeur spune că „a-ți aminti nu înseamnă doar a primi, a dobândi o imagine a trecutului, ci și a o căuta, a face ceva” [Ricoeur, 75], rememorarea implicând o acțiune, un efort. Naratorul din Emigranții recompune identitățile celorlalte personaje nu doar prin punerea lor în narațiune, ci și prin
239
repetarea traseului acestora, condus de credința că fiecare dintre noi lăsăm ceva în obiectele cu care venim în contact ori în locurile prin care am trecut.
3. Cu gândul la acasă Toți cei patru protagoniști din Emigranții suferă de pe urma unui dor de acasă perpetuu care va sfârși prin a-i ucide. Doi dintre ei, Dr. Selwyn și Paul Bereyter, se vor sinucide. Moartea lui Ambrose Adelwarth poate fi la fel de bine considerată o sinucidere dacă luăm în considerare faptul că alege să se supună voluntar terapiei cu electroșocuri. Max Ferber este singurul care mai este încă în viață la momentul în care naratorul încheie povestea, însă ultimul lucru pe care îl auzim despre el este că se află internat în spital, grav bolnav. Toți cei patru încearcă, inevitabil și adeseori inconștient, să-și provoace acel sentiment al apartenenței pe care l-au pierdut în clipa în care au luat drumul exilului. Cu toate acestea, toți patru aspiră la uitare, atât de necesară supraviețuirii. Postmemoria de care vorbește Hirsch este parte constitutivă din identitatea lor, însă prețul cerut pentru ea, durerea rememorării, devine uneori greu de suportat. De aceea, ei își autocenzurează amintirile din copilărie, își reneagă originile și își refulează dorul de acasă. Mult mai potrivit în acest context este termenul german de Heimweh (compus din Heim, care înseamnă acasă și verbul wehtun, care s-ar traduce prin a simți o suferință fizică în special) pentru că emigranții lui Sebald văd legătura lor cu acasă ca pe o traumă/infirmitate cu care trebuie să trăiască. Dr. Selwyn nu vorbește despre familia sa, care l-a însoțit în exil, însă i se confesează naratorului, cu rușine aproape, că în ultima vreme suferă din ce în ce mai mult din cauza dorului de casă, întrucât, ani de zile îngropate undeva în inconștientul său, amintirile plecării din țara natală s-au întors să-l bântuie, extrem de vii, neașteptat de precise: „încă pot vedea camerele goale ale casei noastre. Mă văd pe mine, sus, în trăsură, caii, pământurile vaste, maronii, gâștele cu gâturile lor alungite în curți, și sala de așteptare din Grodno, supraîncălzită de o sobă despărțită de-un gard, familiile de emigranți strânși în jurul ei” [Sebald, 21]. Călătoria ia dimensiunea unui pelerinaj către un pământ al făgăduinței, „New York, orașul promis”, însă, dintr-o greșeală, ajung cu toții în Londra. De remarcat este și prezența sobei în jurul căreia emigranții se strâng, întrucât ne duce cu gândul la imaginea vechilor așezări, la rolul central al vetrei, la ideea de acasă. Pentru emigranții europeni din secolul XX, ideea de acasă se va deplasa împreună cu ei, pe drumuri, în trenuri, pe vapoare, prin gări și porturi. Selwyn, ca și Ferber, se simte învins de forța amintirilor sale.
Nici Max Ferber nu vorbește despre familia sa prima dată când naratorul îl întâlnește. Suferind și el de aceeași melancolie și același sentiment de înfrângere specifice personajelor lui Sebald, Max Ferber vrea să se rupă cu totul de originile sale, să șteargă orice urmă a unei identități care l-ar putea lega de țara natală. Cu toate acestea, e inevitabil bântuit de amintiri, mai ales de acelea ale părinților săi care nu au mai apucat să-l urmeze în exil. Trimis în Anglia încă de mic copil, cu promisiunea că-și va revedea părinții odată ce aceștia ar fi putut și ei pleca din Germania nazistă, Max intră în grija unui unchi care, după terminarea studiilor începute în Manchester, îi propune să vină să locuiască cu el în America. Tânărul - la aceea vreme – pictor decide însă să rămână în Anglia și să înceapă o viață nouă, independentă de trecut. „Nu voiam ca nimeni și nimic să-mi amintească de originile mele”, îi spune acesta naratorului, pentru a adăuga mai apoi, „Manchester-ul îmi amintea constant de tot ceea ce eu încercam să uit” [Sebald, 180]. Refuzul de a mai vorbi limba germană, de a se mai întoarce vreodată în țară, refuzul de a retrăi amintirile oricum estompate de dinainte de plecare, nimic din toate acestea nu poate minimaliza lipsa unui sentiment de apartenență.
Ideea de acasă, ori de casă în sine, e problematică în cazul celor patru emigranți. Nu doar că Manchester-ul lui Max Ferber este o colonie de exilați, dar până și locuința lui este o cameră într-un hotel, un spațiu al tranzitului perpetuu, al venirilor și plecărilor succesive, nu foarte diferit de o gară ori de un aeroport. Cu siguranță nu un loc unde o persoană ar putea prinde rădăcini. Casa Dr.-ului Selwyn, odată un locaș al bunăstării, este acum în stare de paragină. Doctorul însuși preferă să-și petreacă timpul într-o seră din grădină, construită special pentru el, unde se poate izola de toți și de toate. Conceptul de acasă este și mai difuz pentru Ambrose
240
Adelwarth care este mai mereu pe drumuri cu prietenul său Cosmo, și care, după moartea acestuia din urmă, se va interna într-un spital de boli mintale. Mătușa Fini povestește cum într-o zi, întoarsă acasă, găsește o carte de vizită lăsată de Ambrose, pe care acesta scrisese „Am plecat la Ithaca. Al tău, Ambrose.” În roman este reprodusă o fotografie după respectiva carte de vizită. Ithaca, arhetipul lui „acasă” este însă aici un sanatoriu, o casă de nebuni. Toți emigranții lui Sebald sunt niște Ulise care nu și-au mai regăsit niciodată drumul înapoi spre Ithaca. În mod ciudat, Paul este singurul care nu pleacă niciodată cu adevărat. Și când se va muta în Elveția, își va păstra apartamentul din S., pe care îl va vizita din când în când și unde va alege să-și pună capăt vieții. Însă pentru Paul, ca și pentru ceilalți, acasă nu mai ține atât de ideea unui spațiu, ori a unei țări, cât de o perioadă, un timp pierdut și imposibil de recuperat.
În partea a patra, Max Ferber îi va dărui naratorului jurnalul mamei sale, transferându-i acestuia datoria de a-i da o voce. Luisa, rămasă în Germania, conștientă de soarta ce o așteaptă, începe să-și scrie amintirile din tinerețea petrecută în Bad Kissingen. E ceva din atmosfera Arcadiei grecești în acel univers pe care ea ni-l descrie. Imaginile care ni se derulează în fața ochilor pe parcursul lecturii, serenitatea micului oraș evreiesc fac ideea a ceea ce știm că a urmat cu atât mai îngrozitoare. Amenințarea extincției o face pe Luisa să realizeze importanța rememorării. Deja condamnată la a fi uitată, ea refuză acest lucru și începe să scrie.
4. O pledoarie pentru amintire În timp ce privesc împreună câteva fotografii din tinerețea Doctorului Selwyn, naratorul sebaldian vorbește despre „o întoarcere a eurilor trecute” [Sebald, 20], ca și cum fotografiile ar facilita o întâlnire nefirească între un eu prezent și unul trecut. În Vertigo întâlnim laitmotivul vertijului, al stării de confuzie și de pierdere de sine pe care ți-o dă experiența unei astfel de întâlniri. În Camera luminoasă, Roland Barthes descrie momentul în care, în cadrul unei expoziții, vede o fotografie cu sine însuși, însă nu-și poate aminti nici momentul, nici locul în care aceasta a fost făcută, ca și cum acel eu din imagine nu ar fi fost totuna cu eul său din momentul în care o privește. „Acest dezechilibru între certitudine și uitare mi-a provocat un soi de amețeală”[Barthes, 77], spune el. Și noi, ca cititori, avem parte de acest vertigo pe parcursul lecturii cărților lui Sebald, mai ales când privim fotografiile care contrapunctează textul. Însă amețeala vine de această dată din revelația thanatică pe care imaginile ne-o provoacă. „Toate fotografiile reprezintă memento mori”, spune Susan Sontag. „Să faci o fotografie este să participi la mortalitatea, vulnerabilitatea, mutabilitatea unei persoane (sau lucru)” [Sontag, 15]. Și Roland Barthes este de acord cu această idee când afirmă că fotografia este acel moment când un subiect devenit obiect experimentează o „microexperiență a morții”. Citim textul lui Sebald, privim imaginile și devenim acut conștienți de mortalitatea noastră. Dar același Roland Barthes leagă ideea de fotografie de cea a resurecției, spunând că: „Fotografiile nu rememorează trecutul (nimic proustian într-o fotografie). Efectul pe care îl produce asupra mea nu e acela de a restitui ceea ce a fost abolit, ci de a atesta că ceea ce văd a existat cu adevărat” [Barthes, 75]. Același lucru ni-l spune și Sebald. Nu condiția finită a umanității este adevărata problemă în final - deoarece nu i ne putem opune și nu o putem învinge - ci ideea supraviețuirii în altceva și prin altceva. Povestea, pare a ne învăța Sebald, este cea care ne poate garanta imortalitatea, virtuală, bineînțeles, dar nu mai puțin imortalitate din această cauză.
Pentru asta se zbate naratorul din Emigranții. El luptă împotriva uitării, nu doar la nivelul memoriei individuale a personajelor, ci mai ales la nivelul memoriei colective. Memoria individuală, în concepția lui Halbwachs, este necreditabilă și poate fi ușor influențată și, de aceea, are nevoie să se bazeze pe memoria colectivă. Ceea ce suntem noi, ca indivizi, în viața nu doar publică, ci și privată, este rezultatul unor relații în cadrul unui grup, fie că vorbim de familie, grup de prieteni, colegi de muncă sau de școală, membrii unei comunități sau națiune. De aceea, Emigranții intră nu doar în categoria narațiunilor ontologice, așa cum ar putea părea la o primă privire, ci și în aceea a narațiunilor publice. Naratorul sebaldian nu doar inventariază și ne aduce la cunoștință poveștile legitimatoare ale celor patru personaje, ci
241
vrea să ne facă conștienți de o narațiune mult mai mare și mai complexă, de drama unei întregi generații de emigranți.
Din interviuri, din problematica romanului și, mai ales, din amplul eseu A Natural History of Destruction, putem deduce că punctul de plecare al Emigranților este frustrarea pe care Sebald o experimentează în fața reacției, sau mai bine spus, a lipsei de reacție a Germaniei față de ororile celui de-al Doilea Război Mondial. În roman, după ce citește jurnalul Luisei, mama lui Max Ferber, naratorul decide să plece într-o călătorie prin locurile copilăriei acesteia și este profund dezamăgit de ceea ce descoperă. În afară de câteva pietre funerare roase de vreme, nicio urmă a existenței oamenilor despre care citise, niciun cuvânt despre destinul lor tragic. Ar putea fi vorba aici despre ceea ce Pierre Nora numea „anestezie colectivă”, ori, într-un fel, despre „memoria manipulată” discutată de Paul Ricoeur. Un pact tacit, făcut la nivelul memoriei colective, de a nu rememora, comemora, ori vorbi despre ceea ce s-a întâmplat.
Cea de-a doua ficțiune în proză a lui W.G. Sebald este, în cele din urmă, o narațiune despre memorie, identitate, uitare și supraviețuire. Nu doar supraviețuirea celor despre care s-a scris, ci și a celui care a scris. Cum spunea și Margaret Atwood, „într-un final, cu toții vom deveni povești”. Important este să avem pe cineva care să le spună.
Bibliografie 1. Barthes, Roland. (2009). Camera luminoasă. Însemnări despre fotografie. Cluj: Idea
Design&Print. 2. Hirsch, Marianne. (2008). Poetics Today. The Generation of Postmemory. vol. 29. nr. 1. pp.
103-128. 3. Ricoeur, Paul. (2001) Memoria, istoria, uitarea. Timișoara: Ed. Amarcord. 4. Schwartz, Lynne Sharon. ed. (2007). The Emergence of Memory. Conversations with W.G.
Sebald. New York: Seven Stories Press. 5. Sebald, W.G. (1997). The Emigrants. New York: New Directions. 6. Somers, Margaret. (1994). Theory and Society. The Narrative Constitution of Identity: A
Relational and Network Approach. vol. 23. nr. 5. pp. 605-649. 7. Sontag, Susan. (2014). Despre fotografie. București: Vellant.
Webografie:
8. Sebald, W.G. A Natural History of Destruction, în The New Yorker, 4 Noiembrie 2002, http://www.newyorker.com/magazine/2002/11/04/a-natural-history-of-destruction, accesat: decembrie 2015.
242
LITERATURA LUI JONATHAN SAFRAN FOER ÎN
CONTEXTUL NOULUI VAL AMERICAN
Denisa-Elena PĂUN1
Coordonator științific: conf. dr. Adrian LĂCĂTUȘ
Rezumat Lucrarea de față își propune să analizeze literatura lui Jonathan Safran Foer din perspectiva unei tradiții pe filiera căreia scriitorulintroduce șirevalorifică anumite teme semnificative în peisajul american al multiculturalismului. În acest sens, datorită dimensiunii sale autobiografice, romanul de debutaconstituitprincipalul punct de interes al studiului, în direcția justificării locului aparte pe care romancierul îl ocupă în contextul noului valamerican. Reperele noastre teoretice și culturale s-au închegat în jurul unor nume precum Amos Oz, Fania Oz-Salzberger sau Janet Handler Burstein, care au clarificat prin lucrările lor aspecte legate de literatura și tradiția evreiască.
Cuvinte cheie: noul val, traumă, memorie, imaginație
Cu trei ani înainte de publicarea romanului de debut, scriitorul american Jonathan Safran Foer a planificat o călătorie în Ucraina (într-o regiune care aparținea de teritoriul Poloniei înainte de al Doilea Război Mondial), cu scopul de a culege informații despre biografia bunicului său evreu, victimă a Holocaustului. Această călătorie, care nu i-a dezvăluit nimic nou despre rădăcinile familiei sale, a constituit totuși punctul germinativ din care a luat naștere romanul Totul este iluminat. Astfel, ceea ce reprezenta, la început, un simplu jurnal de voiaj, a evoluat într-un roman care își dezvăluie propriile etape ale creației, înglobând atât experiența călătoriei către locurile originare ale unei familii de evrei, cât și rezultatul ei în plan ficțional – o reconstituire a istoriei ștetl-ului Trachimbrod, pe linia realismului magic.
În lucrareaEvreii și cuvintele, Amos Oz și Fania Oz-Salzberger tratează, sub forma eseului și a dialogului dintre tată și fiică, problema identității poporului evreu, pornind de la trăsăturile ei de bază: memoria și tradiția textuală. Fiind un popor dezrădăcinat din punct de vedere geografic, acesta a manifestat constant o nevoie de a-și reevalua identitatea în raport cu locul și timpul în care s-a situat, asigurându-și totodată o anumită continuitate culturală pe filonul textual, ceea ce a facilitat dialogul între generații și proliferarea sensurilor acordate textelor respective. Din acest punct central pornește un lung șir de particularități pe care cei doi autori le surprind adânc întipărite în profilul moral al evreilor, încă din cele mai vechi timpuri: umorul și ironia din care ia naștere „oteologie evreiască a impertinenței”[2, p. 228], plăcerea dezbaterii și a dezacordului, locvacitatea, antropocentrismul. Dialogul inter-generațional se configurează, așadar, pe aceste coordonate:„Există un lucru particular în creativitatea pe care o proiectează spre trecut multitudinea de evrei educați, în amintirile lor cumulative, în capacitatea de a vorbi fără întrerupere și de a se înțelege unii cu ceilalți traversând punți temporale imense, învingând bariere de limbă și cultură. Cu toții se adresează unii altora. […] este un lexicon al marilor subiecte și al familiarităților profunde”[2, p. 78-79].
Lexiconul marilor subiecte reprezintă și pentru Jonathan Safran Foer un izvor de resurse artistice la care se întoarce constant și pe care nu îl pierde niciodată din vedere, nici măcar atunci când pare prins mai de grabă în valul noilor experimente artistice. Ca tânăr scriitor ce încă își caută vocea, îl surprindem într-o căutare a echilibrului, oscilând între moștenirea sa
1 Anul III, Facultatea de Litere, Specializarea Filologie
243
culturală și tendința de a se afirma prin noutate și diversitate, de unde reies suprapunerile inedite între valorile tributare tradiției și formele pe care arta contemporană și mass-media le pun la dispoziția sa.
La nivelul global al istoriei evreiești, Amos Oz și Fania Oz-Salzberger constată un moment crucial în care continuitatea întreținută de tradiție își pierde din forță și care se identifică modernității. Atracția orbitoare față de această nouă lume a adus cu ea și ideea migrației, mulți evrei părăsind locurile originare odată cu moștenirile lor culturale, sub presiunea circumstanțelor istorice. Însă, după cum declară autorii cărții Evreii și cuvintele,dauna cea mai mare care a precedatrelocării și dezbinării întregilor comunități a fost cea a dispariției oricăror urme materiale ale trecutului pe care l-au lăsat în urmă: „[…] curând după plecare am descoperit că locurile din care am pornit la drum nu mai existau, fiind literalmente șterse de pe hartă. […] Imigranții evrei care credeau că prin plecarea lor ardeau punțile de legătură cu shtetl-ul vedeau îngroziți cum shtetl-ul însuși era mistuit de flăcări, cu tot cu mama și tatăl care locuiau acolo”[2, p. 171]. S-ar părea că acest drum parcurs către modernitate este unul fără șanse de întoarcere. Și totuși, în prezent, asistăm la tot mai multe căutări sau reveniri asupra acestor puncte originare, care fie se constituie în călătorii propriu-zise spre locurile natale ale familiei, fie iau forma incursiunii în memoria personală și cea colectivă. Pentru Jonathan Safran Foer, recuperarea se face pe ambele planuri, după cum vom arăta în continuare.
Janet Handler Burstein, profesor universitar și autoare a mai multor cărți care tratează literatura evreilor din America, identifică semnele acestui reviriment începând cu anii `80: „[…] in the last twenty years an all but obsessive preoccupation with the European past has become not only the subject of much American Jewish writing, but also a pervasive presence – even in works that concentrate on other subjects”[1, p. 3]. În lucrarea sa, Telling the Little Secrets: American Jewish Writing since the 1980s, Handler Burstein propune o analiză a modalităților prin care acești scriitori contemporani se raportează la trecutul european, accentuând asupra dimensiunii recuperatoare a memoriei și imaginației. Principalii scriitori vizați sunt cei ai noului val, noțiune aplicată pentru prima oară de către romancierul Thane Rosenbaum, după cum arată autoarea.Aceastaconstată că drumul nu a fost încheiat nici până astăzi, iar unul dintre numeroasele exemple pe care le oferă în acest sens este literatura lui Jonathan Safran Foer.
Primul capitol al cărții despre vegetarianismscrisă de Safran Foer este intitulat sugestiv Storytelling șioferă un cadru de înțelegere a concepției despre scris a autorului, alături de câteva date autobiografice. Safran Foer privește Eating Animals ca pe o poveste pe care vrea să o transmită în primul rând fiului său, deoarece faptele, oricât de importante ar fi, nu au nici o însemnătate dacă nu sunt încorporate într-o poveste despre noi înșine, pe care să o putem transmite mai departe[3, p. 14].
Povestea lui începe prin evocarea primelor amintiri culinare, inseparabil legate de figura bunicii sale și de week-end-urile petrecute în compania acesteia. Pagini întregi din Eating Animals îi sunt dedicate acestei femei, al cărei portret se desprinde în fragmente și nuanțe expresive ce par a însufleți întreaga operă literară a scriitorului. Regăsim imaginea bunicii în ambele romane ale lui Safran Foer, chiar la nivelul tuturor personajelor sale feminine. Povestea acestei femei este, poate, elementul central al moștenirii lui spirituale, de care depinde pentru a-și găsi vocea și a se defini ca individ și ca scriitor. Cel mai marcant episod care se distinge în acest prim capitol este cel în care Safran Foer redă relatarea bunicii despre fuga ei din calea naziștilor și experiențele la limita supraviețuirii pe care le-a îndurat în drumul său spre America: „Once upon a time there was a person whose life was so good there was no story to tell about it. More stories could be told about my grandmother than about anyone else I’ve ever met – her otherworldly childhood, the hairline margin of her survival, the totality of her loss, her immigration and further loss, the triumph and tragedy of her assimilation” [3, p. 5].
Observăm cum Jonathan Safran Foer trasează aici, în câteva linii, schema experienței de viață a acestei femei, dar în același timp relevă o serie de coordonate tematice ale propriei sale proze: sentimentul de siguranță ce apare odată cu imersiunea în lumi fictive, tragedia, pierderea și, în final, efortul recuperării prin care trec toate personajele sale. Așadar, acest
244
nucleu al prozei lui Jonathan Safran Foer e alcătuit din particule ce țin de o moștenire spirituală a familiei sale, în jurul căruia autorul reușește să țeasă în cercuri concentrice povești ce mai păstrează încă nuanțe autobiografice.
Născuți și crescuți în acea atmosferă post-traumatică, hrăniți cu povești învăluite de umbre ale genocidului și mărturii pe jumătate spuse ale părinților sau bunicilor, reprezentanții noului val rețin o anumită experiență a sa, însă una incompletă, discontinuă, extrem de fragmentată. Expresia cea mai puternică a Holocaustului pe care ei o asimilează rămâne, însă, dincolo de nivelul verbal, anume în structura comportamentală a victimelor: „Like Freud’s hysterics, whose bodies expressed what could not yet be spoken aloud, these children first lived out what they could neither fully know nor say”[1, p. 36]. Exponenții noului val își asumă acea durere ca pe o moștenire, dar totodată resimt obligația de a desface nodurile și a da o anumită coerență memoriei, prin angajarea în reconstruirea trecutului. Astfel, Janet Handler Burstein avansează ideea necesității de desprindere a noii generații de momentul post-traumatic al climatului familial pentru a-l stăpâni pe cont propriu, punct din care începe eliberarea de tăcerea apăsătoare a generației anterioare și căutarea vocii personale, pe liniile tradiției reîncarnate în experiența proprie. Forma cu cea mai mare recurență prin care noul val alege să stăpânească sâmburele traumatic este, după cum observă Handler Burstein, călătoria – simbolică sau reală – către locurile marcate de naziști.
Decizia lui Jonathan Safran Foer de a porni într-o călătorie spre Europa, fără a-i mărturisi bunicii planul său, relevă tocmai acea necesitate de a se lansa într-o căutare pe cont propriu a ceea ce a însemnat Holocaustul. Drumul propriu-zis către Ucraina, în căutarea unui ștetl și a unei femei care l-a cunoscut pe bunicul său, îl aduce pe Safran Foer în fața unei realități crunte: războiul a lăsat în urmă locuri sterile, șterse de orice urmă palpabilă a evenimentelor trecute. Acolo unde trebuia să existe un punct final al călătoriei, care să-i ofere o conexiune directă, imediată cu trecutul, apar totuși semnele unui punct germinativ din care se va naște romanul Totul este iluminat. Astfel, ajunse la destinație, personajele constată cu dezamăgire că locul e pustiu: „Tăcere. Am fi putut să punem punct acolo” [5, p. 243]. Dar, golul lăsat în urmă de atrocitățile naziștilor este umplut de ficțiune și de capacitatea artistului de a reconstrui trecutul. Adevăratele răspunsuri pe care Jonathan Safran Foer le căutase în călătoria sa spre Europa le găsește doar la nivelul memoriei personale și a celei colective, ajutate de imaginație, după cum arăta și Janet Handler Burstein.
ÎnTotul este iluminat atât călătoria reală, cât și imaginea scriitorului Jonathan Safran Foer, trec printr-un proces de ficționalizare. Pentru a extinde treptat distanța dintre scrierea de tip autobiografic și ficțiune, accesul la imaginea autorului înscris în roman este ghidat de către un personaj angajat la o agenție de turism din Ucraina, Aleksandr Perciov, care aparține unei lumi extrem de diferite față de cea a evreului american. Totul este iluminat apare sub forma unui metaroman în care contribuția lui Alex este egală cu cea a eroului Foer. Totodată, dialogul lor pare că revine constant asupra unor întrebări centrale: ce înseamnă a fi evreu, american, sau european? Pe parcursul călătoriei în căutarea Trachimbrodului, ies la suprafață în mod constant diferențele dintre cele două lumi din care provin protagoniștii. Păstrând permanent în minte imaginea Americii la un nivel ideal, Alex face eforturi să ofere o descriere a Ucrainei care să o aducă la aceeași înălțime, însă nu reușește decât să accentueze și mai mult decalajul dintre ele: „Lvov e un oraș ca New Yorkul în America. În realitate, New Yorkul a fost proiectat după modelul Lvovului. Are clădiri foarte înalte (chiar și cu zece etaje) și străzi cuprinzătoare (cu spațiu suficient să încapă chiar și trei mașini) și multe telefoane celulare. […] Totul era beton, pretutindeni, și am să vă spun că până și cerul, care era cenușiu, arăta ca betonul”[5, p. 22].
Prin intermediul personajului ucrainean, Safran Foer instalează constant anumite stereotipuri și prejudecăți tipice care se ridică între cele două lumi, pentru a le consuma prin ironie. În același timp, în discursul lui Alexvariază denumirea de „evreu” și cea de „american” pentru identificarea eroului Foer, ceea ce duce în final la o subminare a limbajului discriminator, dar, în același timp, la o conștientizare a problemei asimilării culturale a noului val.
245
Imaginația joacă, fără îndoială, un rol central în literatura evreilor imigranți, chiar dacă punctul de plecare este reprezentat de „cicatrici” reale, vizibile. Ele ascund totuși un trecut care pentru ei nu poate fi accesibil decât la nivel fictiv, simbolic. Obiectivitatea specifică unei scrieri istorice este înlocuită de apelul la imaginație și forme cât mai expresive de descriere care pot îndeplini un rol cathartic. La fel cum reiese și din opera lui Jonathan Safran Foer, contextul Holocaustului nu trebuie și nici nu poate fi recuperat cu fidelitate sau luciditate deplină, mai ales din perspectiva celor implicați direct, dar nici din cea a istoricilor pe care îi desparte o distanță semnificativă față de evenimente. În plus, romancierii noului val mizează tocmai pe acele reprezentări subiective ale trecutului traumatic, care reconstruiescpornind de la elemente vizibile în prezent și care garantează nu prin date și descrieri amănunțite, ci prin forța evocatoare. Bibliografie
1. Handler Burstein, Janet, Telling the Little Secrets: American Jewish Writing since the 1980s, The University of Wisconsin Press, Wisconsin, 2006.
2. Oz, Amos, Fania Oz-Salzberger, Evreii și cuvintele, Humanitas Fiction, București, 2015. 3. Safran Foer, Jonathan, Eating Animals, Back Bay Books, New York, 2009. 4. Safran Foer, Jonathan, Extrem de tare și incredibil de aproape, Humanitas Fiction, București,
2007. 5. Safran Foer, Jonathan, Totul este iluminat, Humanitas Fiction, București, 2008.
246
SPRECHAKTE. EINE ÜBERSICHT DER THEORIE VON
JOHN LANGSHAW AUSTIN
Maria RAȚ1
Coordonator științific: conf. univ. dr. Mihaela PARPALEA
Abstract Folgender Beitrag zielt darauf, ein Überblick über die Sprechakttheorie zu verschaffen, welche von dem angelsächsischen Philosoph John Langshaw Austin entwickelt wurde. Im ersten Teil, geht es um die Unterscheidung zwischen performativen und konstativen (feststellenden) Aussagen. Daraus folgend wird gezeigt, wie der Philosoph diese Unterscheidung zu dem weiterentwickelt hat, was später als Sprechakttheorie bekannt sein wird, welche Sprache als Handeln betrachtet. Es folgt danach eine kurze Beschreibung der lokutiven, illokutiven und perlokutiven Sprechakte, zusammen mit einschlägigen Beispielen.
Schlüsselwörter: Sprechakt, Performativ, Pragmatik, Sprachphilosophie
1. Einleitung und frühe Überlegungen: konstative und performative Aussagen Die Sprechakttheorie ist eine Theorie, die Sprache als Handeln betrachtet. J. L. Austin gilt als der Begründer der Sprechakttheorie, aber darüber hinaus haben viele andere Theoretiker über sie geschrieben und nachgedacht (John Searle wäre einer der prominentesten). Immerhin, widmet sich dieser Aufsatz, hauptsächlich aus Platzgründen, ausschließlich der von Austin entwickelten Theorie, die in seinem posthum erschienenen Buch, How to do things with words (1962), dargestellt ist. Durch den folgenden Beitrag wird nicht versucht, eine unabhängige These zu entwickeln, sondern lediglich ein Überblick darüber zu geben, welche die Hauptthesen von Austin selbst gewesen sind. Lange Zeit hat man in der Sprachphilosophie und in der Linguistik geglaubt, dass Sprache einen darstellenden Charakter hat. Die Theorie über den darstellenden Charakter von Sprache besagt, dass Sprache, ihrem Wesen nach, darstellend ist. [1] Sie repräsentiert eine bestimmte Wirklichkeit. In diesem Sinne, repräsentiert das Wort „Kugel“ den Gegenstand „Kugel“ und das Wort „Stuhl“ den Gegenstand „Stuhl“ etc. Genauso wie diese Begriffe Gegenstände aus der Wirklichkeit repräsentieren, das gleiche gilt auch für Aussagen wie: „Klara ist die Erbin von Herrn Müller.“ / „Sie sind verheiratet.“ / „Er heißt Peter“. Diese Aussagen sind beschreibend, oder darstellend, wie früher schon erwähnt. Aber was macht man mit solchen Aussagen wie: „Hiermit überlasse ich mein ganzes Vermögen meiner Tochter Klara!“ / „Hiermit erkläre ich Sie Mann und Frau!“ / (Bei einer Taufe) „Du sollst Peter heißen!“? Sind dies Aussagen in gleichem Sinn wie die Beispiele von früher? Der englische Philosoph John Langshaw Austin, behauptet, dass es einen wesentlichen Unterschied gibt, zwischen den zwei Gruppen von Aussagen. Er entwickelt eine Theorie über Sprache als Handeln. [1] Ihm zufolge sind die Aussagen aus der ersten Gruppe konstative (feststellende) Aussagen und diejenigen aus der zweiten Gruppe performative Aussagen, auch einfach Performative genannt. Konstative Aussagen beschreiben einen bestimmten Zustand [1]: „Klara ist die Erbin von Herrn Müller“ ist eine konstative Aussage, aber „Hiermit überlasse ich mein ganzes Vermögen meiner Tochter Klara“ ist eine performative Aussage.
1 Anul I, Facultatea de Litere, Specializarea Limba și Literatura Engleză și Limba și Literatura Germană, E-mail: [email protected]
247
Laut Austin ist Sprache vor allem eine Handlung, weil der Sprecher, durch jede Aussage, die er ausspricht, eine Veränderung in der Welt oder im Bewusstsein des Hörers zu vollbringen beabsichtigt. Performative beschreiben keine vorhergehende Wirklichkeit, sondern sie bringen eine neue Wirklichkeit in der Welt hervor. [1] Wenn der Sprecher eine performative Aussage ausspricht, dann vollbringt er einen Akt. Ein Merkmal von performativen Aussagen ist, dass sie (im Vergleich zu den konstativen Aussagen) nicht als wahr oder falsch beschreibt werden können. [1] Man kann sagen, dass die Aussage ”Klara ist die Erbin von Herrn Müller” wahr oder falsch ist, aber man kann nicht sagen, dass die Aussage ”Hiermit überlasse ich mein ganzes Vermögen meiner Tochter Klara!” wahr oder falsch ist. Das allermeiste, was in diesem Sinn über eine performative Aussage gesagt werden kann, ist, ob sie gelungen oder nicht gelungen ist. [1] Ist Klara die Erbin von Herrn Müller geworden, oder ist sie nicht? Es gibt Umstände, wo Klara, trotz dieser Aussage, nicht die Erbin von Herrn Müller geworden wäre, zum Beispiel, wenn das Testament gefälscht worden wäre. Darüber hinaus, muss es eine gesellschaftliche Konvention darüber geben, wie Testamente funktionieren. [1] Also, um zu sagen, dass eine performative Aussage gelungen ist, muss es ein Verfahren geben, das von allen Seiten durch Übereinstimmung als wirksam anerkannt wird, wo bestimmte Personen bestimmte Worte unter bestimmten Umständen aussprechen, und wo diese Personen berechtigt sind, diese Worte auszusprechen um zu der gewünschten Wirkung zu gelangen. [1] Jeder Einwand einem Performativ gegenüber bezieht sich nicht auf seinen Wahrheitsgehalt, sondern auf die Umstände, unter denen es ausgesprochen worden ist. ”Hiermit erkläre ich Sie Mann und Frau!” ist kein gelungener Performativ, wenn der Sprecher kein Pfarrer oder Vertreter des Standesamtes ist. Jeder Performativ kann auf eine Aussage reduziert werden, die ein Verb in der ersten Person, Indikativ, Präsens, aktives genus verbi enthält. ”Du sollst Peter heißen.” Wird zu ”Ich TAUFE dich Peter.” Man spricht also über explizite Performative (wo dieses morpho-syntaktische Konstrukt anzutreffen ist) und über implizite Performative (die auf die explizite Form gebracht werden können). Die meisten Performative sind implizit. [1]
2. Sprechakttheorie In seinen späteren Überlegungen ändert Austin seine Perspektive über performative und konstative Aussagen. Er tut dies, indem er eine neue Kategorie einführt, die der Sprechakte. Und hier wird es deutlich, warum Austin meint, dass durch jede Aussage, die jemand ausspricht, eine Veränderung in der Welt oder im Bewusstsein des Hörers zu vollbringen beabsichtigt wird. Er teilt Sprechakte in drei Kategorien ein: lokutive, illokutive und perlokutive, und unterteilt des Weiteren die illokutiven Akte in mehrere Unterkategorien. Die konstativen und die performativen Aussagen von früher werden Teil dieser Unterkategorien. [1]
Ein lokutiver Sprechakt ist der Akt, etwas zu sagen, ohne in Betracht zu ziehen, was der Sprecher tut (handelt, meint) indem er es sagt. Ein illokutiver Sprechakt ist was der Sprecher tut (handelt, meint) indem er etwas sagt. Lokutive und illokutive Sprechakte können übereinstimmen (dann spricht man über einen direkten Sprechakt) oder sie können unterschiedlich voneinander sein (dann spricht man über einen indirekten Sprechakt). Hierzu gibt es folgende Beispiele [3]:
- A: Kannst du das Geschirr spülen? (indirekter Sprechakt) - A: Kommst du mit in die Stadt. B: Ich muss lernen. (indirekter Sprechakt) - A: Ich bitte dich mir zu helfen! (direkter Sprechakt) - A: Ich wette 20 Euro, dass du es nicht schaffst. (direkter Sprechakt)
Beispiele illokutiver Akte können sein: Aufforderung, Bitte, Befehl, aber auch Taufe, Vollbringung einer Heirat, Zusprechen von Eigentum. Die illokutiven Akte teilen sich weiterhin in fünf Kategorien unter: Verdiktiva, Exerzitiva, Kommissiva, Konduktiva, Expositiva. [1] Diese Einteilung hebt noch Probleme auf und ihr soll nicht mehr als einen
248
hinweisenden Charakter zugesprochen werden. Austin selbst gibt zu, dass es durchaus möglich ist, Überschneidungen zwischen den Klassen vorzufinden und, dass diese Einteilung bei Weitem nicht definitiv ist. [1]
Man kann reden, mit der Absicht, bestimmte Auswirkungen auf die Empfindungen, Gedanken oder Handlungen der Zuhörer hervorzubringen. Wenn man einen solchen Akt vollbringt, dann nennt man ihn einen perlokutiven Sprechakt oder einfacher eine Perlokution. [1] Diese bezieht sich immer auf die Konsequenzen des Sprechaktes auf den Hörer, im Vergleich zu der Illokution, die sich auf die durchgeführte Handlung durch den Sprecher bezieht. [1] Beispiele von perlokutiven Sprechakten: überraschen, stören, ärgern, demütigen, alarmieren, überzeugen, entmutigen, irreführen, verhindern etc. [1]
Um einen perlokutiven Sprechakt von einem illokutiven unterscheiden zu können, kann man versuchen, den jeweiligen Sprechakt durch einen Performativ auszudrucken. Man kann sagen „ich behaupte, dass“ oder „ich warne dich, dass“, man kann aber nicht sagen „ich überzeuge dich, dass“ oder „ich erschrecke dich, dass“. Man kann zum Beispiel feststellen, ob jemand etwas behauptet, ohne sich zu fragen ob er auch jemanden überzeugt. [1]
Folgende Übersicht [1] gibt eine klare Vorstellung über wie die drei Typen von Sprechakten, die Austin bestimmt hat, funktionieren. Die drei Verben, sagen, auffordern und überzeugen, entsprechen den drei Akten:
a. lokutiver Sprechakt: Er hat gesagt: „Erschieße den Hirsch!“ b. illokutiver Sprechakt: Er hat mich aufgefordert, den Hirsch zu erschießen. c. perlokutiver Sprechakt: Er hat mich überzeugt, den Hirsch zu erschießen.
3. Fazit Um zusammenzufassen, unterscheidet J. L. Austin in seinen frühen Überlegungen zwischen konstativen und performativen Aussagen. Ihm zufolge kann den ersten einen Wahrheitswert zugesprochen werden, wobei die Letzteren nur als gelungen oder nicht gelungen bezeichnet werden können. Die Konstative beschreiben einen Zustand, die Performative eine Handlung.
Später entwickelt Austin seine tatsächliche Sprechakttheorie, wo er zwischen drei Typen von Sprechakten unterscheidet: lokutive, illokutive und perlokutive. Lokutionen sind genau das, was der Sprecher gesagt hat. Illokutionen bezeichnen das, was der Sprecher gemeint hat, die Handlung, die er im Sprechen durchgeführt hat. Perlokutionen bezeichnen schließlich die Auswirkungen, die diese Handlung auf den Hörer projiziert hat.
Die Sprechakttheorie hat einen bedeutenden Einfluss auf eine heterogene Mischung wissenschaftlicher Disziplinen gehabt, wie z. B. Sprachphilosophie, politische Philosophie, Rechtsphilosophie, Linguistik, künstliche Intelligenz oder feministische Theorie. [2] Sie hat letztendlich einen unmittelbaren Bezug zu unserem alltäglichen Leben, da Kommunikation und infolgedessen Sprechakte, ein wesentlicher Teil unseres Daseins repräsentieren.
Quellenverzeichnis 1. Austin, J. L. (2003). Cum să faci lucruri cu vorbe. București: Paralela 45.
Webografie
2. Speech Acts. http://plato.stanford.edu/archives/sum2015/entries/speech-acts/. 3. Speech Acts and Conversational Maxims. https://www.youtube.com/watch?v=SMaNGw
eLPyo&nohtml5=False..
249
TRADUCEREA EXPRESIILOR IDIOMATICE DIN
FILMUL ARTISTIC „CU CE ȚI-AM GREȘIT NOI DOAMNE?”
Răzvan-Nicolae TODORAN1
Coordonator ştiinţific: lector univ. dr. Georgiana BURBEA
Rezumat Prezenta lucrare analizează principalele probleme pe care le poate impune în traducere și interpretare o expresie idiomatică din limba franceză în cadrul prezentului film. Definirea unei expresii idiomatice, noțiuni despre traducere, dar și conceptele de „figement” și „défigement” din limba franceză, toate sunt tratate în această lucrare. Acest proiect folosește ca aprecieri critice lucrările lui Gaston Gross, Salah Mejri sau Pedro Mogorron Huerta. În lucrarea de față am supus analizei patru expresii idiomatice, dintre care una dintre ele nu a fost tradusă în film, două expresii nu au primit un sens adecvat în limba română și doar una a fost tradusă corect. Cuvinte cheie: expresie idiomatică, traducere, figement
1. Introducere În acest proiect de cercetare, mi-am propus să analizez patru expresii idiomatice identificate în filmul artistic menționat anterior, să le interpretez și să dovedesc faptul că unele dintre ele nu au fost traduse corect, altele au fost lipsite de traducere în limba țintă. Cum se pot corecta aceste expresii? Pentru aceste expresii care nu au dobândit niciun sens în limba română, am încercat să propun o posibilă traducere printr-o expresie în limba română pentru a putea ridica balanța și anume pentru a ne întâlni în incidența expresie idiomatică în limba sursă - expresie idiomatică în limba țintă. 2. Aspecte teoretice.
2.1. Conceptul de „figement” Literatura de specialitate îi rezervă un loc important conceptului de „figement”. Acesta a fost definit ca fiind procesul lingvistic prin care o sintagmă a căror elemente sunt libere devine o sintagmă a căror elemente nu vor putea fi despărțiți, le processus linguistique qui, d’un syntagme dont les éléments sont libres, fait un syntagme dont les éléments ne peuvent pas être dissociés). (Gaston Gross 1996:4). Așadar, ne aflăm în prezența unui procedeu care implică deținerea unei sintagme ai căror termeni nu vor putea fi separați căci altfel acel cuvânt sau termen nu ar mai putea avea aceeași semnificație în limbă. Ca exemplu menționăm sintagma viță-de-vie. În limba română aceasta reprezintă planta care oferă struguri fără de care nu s-ar putea produce vinul. Dacă am separa elementele acestei locuțiuni nominale sau dacă s-ar trece la înlocuirea unui termen cu altul atunci sintagma nu s-ar mai putea utiliza cu aceeași finalitate, motiv pentru care vorbim de un alt aspect în lingvistică și anume conceptul de défigement.
1 Anul III, Facultatea de Litere, Specializarea Limbi moderne aplicate franceză-engleză, E-mail: [email protected], (sau [email protected])
250
2.2. Conceptul de défigement În concepția lui Pedro Mogorron Huerta și a lui Salah Mejri există défigement atunci când au loc rupturi lingvistice la nivelul sintagmei, motiv pentru care nu va mai exista o solidaritate de termeni opérer des ruptures là où le figement a établi une solidarité (2010:38). Un exemplu de défigement intervine la nivelul sintagmei A la recherche du temps perdu (În căutarea timpului pierdut), celebrul roman scris de Marcel Proust, al cărui titlu a fost sursa de inspirație pentru sloganul lanțului de magazine Monoprix din Franța: A la recherche du temps gagné. (În căutarea timpului câștigat). 2.3. Traducerea conceptului de figement și défigement În traducere, trebuie adesea să păstrăm sensul exact din limba sursă și să păstrăm esența unui concept pe cât de mult posibil. Acest lucru este valabil atât pentru figement cât și pentru défigement și este necesar ca în traducere să nu ne îndepărtăm de la sensul pe care îl prezintă sintagma respectivă. Totuși însă, există unele excepții precum le remarcă și Teodora Cristea și anume ce qui est pertinent dans la langue source peut ne pas l’être dans la langue cible et inversement (2000:30) și anume faptul că în traducere pot avea loc modificări, adaptări, schimbări la nivel sintaxic și semantic căci nu se poate realiza în toate cazurile o traducere literală, care să corespundă exact elementelor din limba sursă. Un exemplu ar fi expresia franțuzească arriver comme un cheveu dans la soupe. Dacă s-ar face o traducere cuvânt cu cuvânt ar fi „a ajunge ca un păr în supă”, ceea ce nu prezintă niciun sens în limba română. O traducere adecvată a acestei expresii este „a pica ca musca în lapte” cu sensul de a ajunge într-un moment inoportun. 3. Analiza expresiilor Prima expresie idiomatică pe care o supun analizei este On a tiré le gros lot !. Această expresie a fost tradusă de către traducător în film prin Am câștigat Jackpot-ul ! În limba franceză lot înseamnă loz, astfel împreună cu adjectivul gros formează sintagma loz câștigător. În concepția noastră, o traducere prin Am câștigat Jackpot-ul ! este una aberantă căci în limba română există de asemenea o expresie idiomatică prin care s-ar putea realiza această traducere. Propunem locuțiunea A-l apuca pe Dumnezeu de picior ! astfel vom avea în reformulare în conformitate cu forma expresiei din limba franceză: L-am apucat pe Dumnezeu de picior !
O altă expresie ce face parte din această analiză și identificată în film este se passer comme une lettre à la poste” tradusă prin nu a fost nicio problemă. Această expresie se utilizează atunci când o situație nu pare să impună niciun obstacol în realizarea sa. Traducerea de față este potrivită, acceptabilă, nu este greșită, însă și în acest caz putem avea o traducere printr-o expresie idiomatică în limba română. Locuțiunea a fi floare la ureche face o pereche foarte bună cu expresia se passer comme une lettre à la poste.
O altă expresie prezentată în această lucrare este savonner la plache à quelqu’un. Această expresie a fost tradusă în limba română prin și voi ați făcut la fel. E lesne de înțeles că trebuie să vedem contextul în care a fost enunțată această expresie pentru că dacă ar fi luate separat, traducerea în limba română nu este una potrivită pentru expresia franțuzească. Traducerea nu păstrează nicio urmă de figement în limba română. Însă se poate face o traducere pentru această expresie prin expresia idiomatică a pune bețe în roate cuiva. O traducere printr-o expresie idiomatică va acorda traducerii o altă formă, mai bogată, mai adecvată și va fi în concordanță.
O ultimă expresie idiomatică pe care am decis să o expunem în acest studiu este avoir une barre au front. Această expresie nu a fost tradusă în limba română. Traducătorul a trecut la celelalte replici ale personajelor fără să acorde atenție acestei expresii. Ceea ce este de precizat este că și această expresie poate fi tradusă în limba română, prin sintagma mă doare capul de înnebunesc pentru că în limba franceză exact acesta este sensul de a avea o durere de cap insuportabilă.
251
4. Concluzii Dintr-un număr de patru expresii idiomatice, una dintre ele a fost lipsită de traducere în limba română, și anume în cazul lui avoir une barre au front; două dintre ele nu au primit o traducere adecvată din partea traducătorului și anume în cazul lui și voi ați făcut la fel pentru savonner la plache à quelqu’un sau Am câștigat Jackpot-ul unde deși traducerea este corectă din punct de vedere gramatical, aceasta a fost lipsită de o traducere printr-o expresie idiomatică ceea ce a reprezentat și scopul acestei lucrări. Doar una dintre expresii a fost tradusă corectă, și anume se passer comme une lettre à la poste.
Obiectivul lucrării a fost respectat și îndeplinit. S-au corectat traducerile expresiilor idiomatice și s-au propus noi traduceri în loc pentru acestea, dar și pentru cea lipsită de traducere în limba română.
Bibliografie 1. Gross, Gaston. (1996) – Les expressions figées en français noms composés et autres
locutions, Paris, Editions Ophrys. 2. Mogorrón Huerta, Pedro. & Mejri, Salah. (2010) – Opacité, idiomaticité, traduction, Quinta
Impresión, Alicante, Universitat d'Alacant. 3. Cristea, Teodora (1998) – Stratégies de la traduction, București, Editura Fundației „România
de Mâine”.
252
LACTATE BRĂDET – DE LA CRIZĂ LA OPORTUNITATE
Ruxandra-Elena CIOACĂ1
Coordonator ştiinţific: lect. univ. dr. Victor BRICIU
Rezumat Debutul anului 2016 a surprins România într-o situaţie de criză: îmbolnăviri misterioase ale bebeluşilor din judeţul Argeş. Declaraţiile Ministrului Agriculturii învinovăţesc un producător local de lactate, firma Lactate Brădet. Utilizând ca metodă de cercetare metoda triangulării, articolul de faţă doreşte să prezinte succesul strategiei de comunicare de criză pe care a adoptat-o Lactate Brădet în contextul prezentat. Prin transparenţă şi sinceritate, firma a evitat un eventual faliment şi a atras susţinerea românilor, creând o comunitate în jurul produselor sale. Cuvinte cheie: Lactate Brădet, criză, comunicare de criză, Facebook, oportunitate
1. Cadru teoretic Relaţiile publice s-au dovedit a fi un instrument foarte eficient în gestiunea imaginii unei organizaţii, de la crearea unei imagini favorabile în ochii publicului, până la gestionarea crizelor care pot apărea în interiorul sau în afara acesteia.
Unul din pionerii relaţiilor publice în America şi, totodată, fondatorul Public Relations Society of America, Rex Harlow, a adunat peste 500 de definiţii ale relaţiilor publice. Din acestea, el a reuşit să realizeze o definiţie care cuprinde esenţa aceste activităţi: „Relaţiile Publice sunt o funcţie managerială distinctă, care contribuie la stabilirea şi menţinerea unor direcţii reciproce de comunicare, înţelegere, acceptare şi cooperare între o organizaţie şi publicurile sale”[4, p. 36]. Aşadar, activitatea departamentului de relaţii publice nu se opreşte niciodată, fiind într-o continuă încercare de a asigura relaţii optime între organizaţie şi publicurile de care depinde eşecul sau succesul acesteia.
Într-o situaţie de criză, relaţiile publice au un rol decisiv, acestea stabilind direcţiile de acţiune şi comunicare în vederea recâştigării încrederii publicurilor în practicile oranizaţionale. Comunicarea unei organizaţii cu publicurile sale nu este un lucru uşor nici în situaţii obişnuite, ceea ce face ca, în situaţii de criză, când nivelul neîncrederii acestora în organizaţie este mare, comunicarea să fie un proces şi mai complicat.
Imaginea pe care o are o organizaţie în ochii publicurilor sale este decisivă pentru succesul sau eşecul acesteia, iar în contextul unei crize, imaginea este prima care are de suferit. Într-o situaţie de criză pentru companie, dacă nu se comunică în mod continuu cu publicurile şi nu se câştigă încrederea acestora, compania are slabe şanse să poată fi reabilitată. Timothy Coombs subliniază dependenţa unei organizaţii de o imagine favorabilă a sa, întrucât reputaţiile favorabile atrag mai mulţi clienţi, atrag interesul investitorilor şi al angajaţilor de top, precum generează o acoperire favorabilă în media [2].
Companiile se confruntă zilnic cu probleme care le afectează bunul mers, de la pierderi de bani, la pierderi de personal; totuşi, aceste probleme nu pot fi considerate crize. O caracteristică a crizelor este schimbarea care intervine cu caracter salvator, pentru un deznodământ fie dezirabil şi pozitiv, fie nedorit. Dicţionarul de Sociologie coordonat de Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu defineşte criza ca fiind: „O perioadă în dinamica unui sistem,
1 Anul II, Facultatea de Sociologie şi Comunicare, Specializarea Comunicare şi Relaţii Publice, E-mail: [email protected]
253
caracterizată de acumularea accentuată a dificultăţilor, izbucnirea conflictuală a tensiunilor, fapt care face dificilă funcţionarea sa normală, declanşându-se puternice presiuni spre schimbare”[1, p. 15].
Mai mulţi teoreticieni ai comunicării, precum W. Guth, C. Marsh, M. Nudell, N. Antokol, R. Reillz, G. Meyers [1], sunt de părere că o criză nu trebuie privită doar ca o situaţie negativă, o întâmplare nefericită care cauzează pierderi. Ea poate fi privită şi din perspectiva unei oportunităţi, ca fiind un precedent care va determina o mai mare atenţie sau pregătire a companiei sau ca fiind generatoare de schimbări pozitive.
2. Metodologie
Criza Lactate Brădet a fost subiectul multor emisiuni televizate, al multor ştiri şi al şi mai multor păreri din partea publicurilor.
Am ales o abordare calitativă, întrucât ne-am dorit ca datele pe care le culegem să reflecte valori, experienţe reale ale unor persoane şi să oferim o interpretare personală acestor date.
Pentru a oferi o imagine completă a întâmplărilor, a fost necesară o abordare a subiectului din mai multe perspective. Astfel, am ales ca metodologia utilizată să nu fie unică, ci să fie o îmbinare a mai multor metode de cercetare în ştiinţele sociale şi ale comunicării, pentru ca lucrarea să fie bine documentată şi nepărtinitoare.
Am ales o triangulare metodologică pentru acest studiu, prin realizarea unui studiu de caz, studiind cazul conform celor patru etape specifice acestui tip de metodologie, pe care l-am îmbogăţit cu date culese prin metoda anchetei prin interviu – un interviu de explorare – şi metoda analizei de conţinut, pentru a putea evalua comunicarea oficială a organizaţiei în mediul online – mai precis, prin pagina sa oficială de Facebook.
Am considerat că un studiu de caz asupra comunicării Lactate Brădet în timpul crizei va aduce clarificările aşteptate în această situaţie în care compania s-a aflat fără voie, fără vină şi, aparent, fără niciun motiv plauzibil. Metoda interviului a fost necesară pentru a avea acces la unele informaţii, altfel inaccesibile. Analiza de conţinut a paginii de Facebook Lactate Brădet a contribuit la identificarea strategiei de transparenţă pe care a adoptat-o compania şi a reprezentat un real prilej de interpretare şi înţelegere a mesajelor comunicare de companie. În realizarea studiului de caz asupra companiei Brădet, am ales să urmăm structura acceptată de Societatea Americană de Relaţii Publice (PRSA) în competiţia sa, Silver Anvil, cu etapele indicate de aceasta, adaptate la situaţia în care s-a aflat subiectul studiat.
3. Campania de comunicare Lactate Brădet România se confrunta, la începutul lui 2016, cu numeroase cazuri de îmbolnăviri suspecte ale bebeluşilor din judeţul Argeş şi, odată cu luna februarie, au început să se înregistreze cazuri de deces cauzate de aceste boli. Anchetele medicale au scos la iveală că bebeluşii sufereau de sindrom hemolitic uremic, iar cauza ar fi fost, se pare, infestarea acestora cu bacteria Escherichia coli.
În acest context, anchete ulterioare au dezvăluit identificarea acestei bacterii în lotul de brânză produs de o firmă de lactate din judeţul Argeş. Criza a debutat pentru producătorul local de brânzeturi în momentul în care ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a dezvăluit presei numele acestei firme – Brădet, înainte de finalizarea anchetelor şi de a avea certitudinea că branzeturile firmei au fost cauza îmbolnăvirii şi deceselor bebeluşilor.
Din momentul declaraţiei ministrului, patronul Lactate Brădet a început comunicarea cu publicurile sale – în primul rând, pe pagina de Facebook a organizaţiei. Un efect imediat a implicat viralizarea mesajelor sale şi crearea unei comunităţi de români care l-au susţinut încă de la început, creând, astfel, o oportunitate de a-şi salva imaginea companiei.
Identificarea problemei – problema identificată a fost acuzaţia că vina pentru îmbolnăvirile şi decesele bebeluşilor ar purta-o Lactate Brădet.
254
Stabilirea strategiei – În această etapă de început, purtătorul de cuvânt trebuie să-şi dea seama care sunt publicurile de care depinde succesul sau eşecul firmei. Am stabilit ca publicuri pentru compania Lactate Brădet următoarele categorii: mass-media, investitori (creditori), angajaţi, clienţi, parteneri, autorităţi de reglementare şi control, guvern, comunitate.
Purtătorul de cuvânt al firmei pe tot parcursul crizei a fost Marius Badea. Acesta a fost singurul care a comunicat cu publicurile organizaţiei, atât în presă, cât şi la telefoane sau pe Facebook. Aşa cum acesta o spune şi cum brandul său personal o arată, singura strategie pe care S.C. Brădet S.R.L. a adoptat-o în contextul crizei a fost cea pe care o adoptă şi în viaţa sa personală – aceea de transparenţă şi onestitate: „Politica noastră de transparenţă a fost pur făcută aşa, pentru că aşa e genul meu”[3]. În legătură cu stabilirea strategiei sale de comunicare, acesta declară: „Toată lumea m-a întrebat cine mi-a făcut strategia, cine mi-a făcut discursurile... poate nici nu aş mai putea să mai repet ce am spus atunci”[3].
Execuţia – Comunicarea pe care a realizat-o purtătorul de cuvânt cu toate categoriile de publicuri a stat sub semnul transparenţei şi al sincerităţii, astfel că investitorii, angajaţii, clienţii, partenerii – reprezentaţi de magazinele de desfacere, precum şi autorităţile şi reprezentanţii guvernului, dar şi comunitatea, au avut parte de o comunicare foarte bună cu reprezentanţii fabricii pe parcursul crizei.
În ceea ce priveşte comunicarea cu mass-media, strategia sa de transparenţă poate fi observată în toate declaraţiile pe care le-a avut Badea în emisiunile în care a fost invitat, iar faptul că nu a încercat să ascundă nimic este demonstrat prin faptul că şi-a onorat toate invitaţiile: „Eu am dat răspuns la toate emisiunile care m-au sunat”[3].
În ceea ce priveşte prezenţa în media a purtătorului de cuvânt, în timpul crizei, acesta a realizat două conferinţe de presă şi a participat la multe emisiuni televizate: Naşul – B1 TV– 01 martie; Sinteza Zilei – Antena 3 – 02 martie; Starea Naţiei – TVR1 – 10 martie; La ordinea zilei – Antena 3 – 18 martie; Naşul – B1 TV – 11 aprilie; Profesioniştii în retail – Wall-street TV – 12 mai.
Cele mai importante mesaje din partea Lactate Brădet au existat pe reţeaua socială Facebook, aşa că lumea a fost ţinută la curent cu toate pietrele de hotar pe care le-a avut compania. Primul mesaj postat de Lactate Brădet a fost în data de 1 martie, a doua zi după ce scandalul a debutat în presă. Acesta a avut un ton modest, lipsit de defensivă. Comunicarea pe pagina de Facebook a companiei a fost caracterizată de principiul transparenţei şi al sincerităţii. Mesajele postate au fost clare, sincere şi nu au ocolit subiectele, Badea reuşind să intuiască toate dorinţele de informare ale clienţilor şi revenind, mereu, la aceştia, cu mesaje pe măsura curiozităţii lor. Răspunsurile la mesajele primite au fost prompte, oneste şi pline de modestie, pagina de Facebook Lactate Brădet devenind o comunitate a oamenilor care susţin produsele şi, mai ales, valorile româneşti.
Evaluarea – Feedback-ul pe care organizaţia l-a primit, în urma comunicării sale de criză, a fost pozitiv. Astfel, în urma relaţiilor sale publice, firma a primit sprijinul autorităţilor, al magazinelor partenere, dar şi al clienţilor. Firma a obţinut contracte cu mai multe magazine de desfacere, a reuşit introducerea pe piaţă a mai multor produse şi a obţinut acoperire media gratuită. Pe pagina de Facebook a organizaţiei s-au postat 19 mesaje pentru clienţi. Primul mesaj Primul mesaj postat pe contul de Facebook a primit 24,390 de aprecieri din partea fanilor paginii, 13,308 distribuiri pe paginile acestora personale şi 2,079 de comentarii. Cele mai multe dintre comentarii au primit şi răspuns din partea responsabilului de comunicare, Marius Badea [5]. Aprecierile pentru cel de-al doilea mesaj nu au întârziat să apară, el reuşind să fie apreciat de 16,522 de oameni, distribuit de 4,191 de utilizatori şi adunând aproximativ 1,000 de comentarii [5].
4. Concluzii Este un lucru foarte bine ştiut faptul că, pentru companii, felul în care este gestionat un eveniment negativ, o criză sau o problemă, are un impact decisiv asupra succesului sau
255
eşecului acesteia, deoarece imaginea cu care rămân publicurile după o provocare de acest tip determină deciziile sale de achiziţie.
Criza în care s-a aflat în perioada februarie-aprilie 2016 putea însemna sfârşitul fimei Brădet, însă patronul şi purtătorul său de cuvânt – fără studii în domeniul comunicării, fără plan de comunicare realizat vreodată, fără o strategie şi fără să se gândească vreun moment la mesajele optime pe care ar trebui să le transmită – a reuşit nu numai să evite colapsul companiei, ba chiar să transforme toată această criză în care s-a aflat într-o oportunitate.
Marius Badea a obţinut, prin transparenţa şi onestitatea sa, simpatia şi compasiunea publicurilor sale, o reuşită pe care firme mari, cu departamente de relaţii publice şi planuri elaborate, nu au obţinut-o. Este adevărat că oportunitatea de a creşte în continuare firma şi de a o salva de la faliment a apărut pe un fond destul de favorabil – nevinovăţia sa. Totuşi, în momentul acuzaţiilor false care au apărut, purtătorul de cuvânt a reuşit să-şi atragă publicurile de partea companiei; acest debut al crizei a fost decisiv, iar stilul său de comunicare i-a asigurat succesul.
Relaţiile publice, aşa sunt definite în cărţile de specialitate, nu au fost scopul comunicării organizaţiei, aşa că ne-am pus de multe ori întrebarea dacă acţiunile pe care le-a realizat Marius Badea au fost acţiuni de relaţii publice. Chiar dacă scopul nu a fost câştigarea sau menţinerea încrederii publicurilor, ci doar demonstrarea nevinovăţiei, acţiunile şi mesajele au fost demne de un program de relaţii publice bine pus la punct. Purtătorul de cuvânt Lactate Brădet nu a pornit o campanie de comunicare având o strategie, ci a mizat pe intuiţie şi pe valorile sale în transmiterea adevărului. Rezultatul este unul neaşteptat – chiar mai mulţi clienţi câştigaţi, mai mulţi parteneri şi mai multe game de produse pe rafturile lor.
Situaţia nedreaptă în care statul a implicat compania Brădet a atras atenţia multor oameni, care au simţit problema fabricii ca pe o problemă personală; mulţi oameni au susţinut fabrica, dintr-o dorinţă de a lupta împotriva nedreptăţilor reprezentanţilor guvernului. Foarte mulţi oameni au dat atenţie acestui caz şi au luat partea producătorului de lactate pentru că aveau mai multă încredere într-o companie de care, poate, nu auziseră, decât în reprezentanţii statului român, care incriminau pe nedrept un producător local. De asemenea, susţinerea producătorului român a fost favorizată de un val de apreciere a produselor tradiţionale, româneşti, în detrimentul marilor producători multinaţionali, astfel că susţinătorii acestui val au devenit susţinătorii şi consumatorii produselor Lactate Brădet.
În concluzie, campania de comunicare Lactate Brădet a reuşit nu numai să oprească un eventual faliment al firmei, ci şi să recâştige încrederea publicurilor sale şi să atragă alţi consumatori ai produselor, aceste lucruri fiind posibile doar prin apelul la moralitate. Marius Badea, un om care s-a văzut în situaţia de a fi purtător de cuvânt al unei firme care, aparent, nu era demnă de încredere, un om fără studii de comunicare şi necunoscător al strategiilor de relaţii publice, a reuşit să realizeze ceea ce specialişti cu ani de studii şi experienţă în domeniu: să atragă simpatie şi compasiune faţă de firmă, în momentele în care declaraţii ale unor oameni cu autoritate o incriminau.
Bibliografie 1. Coman, C., 2009, Comunicarea de criză: tehnici şi strategii, Iaşi, Polirom, p. 15. 2. Coombs, T., W., 2007, Ongoing Crisis Communication – Planning, Managing and Responding,
California, Sage Publications Inc., p. 14. 3. Interviu Marius Badea – realizat în data de 9 mai 2016. 4. Wilcox, D. L. şi colab., 2009, Relaţii Publice, Strategii şi tactici, Bucureşti, Curtea Veche
Publishing, p. 36. Webografie
5. Pagina oficială de Facebook Lactate Brădet. www.facebook.com/Lactate-Bradet116234 105167523/?fref=ts, accesată în data de 12 mai 2016.
256
POTENȚIALUL EPISTEMOLOGIC AL
TRANSDISCIPLINARITĂȚII
Ana-Maria BAȘTIUREA1
Coordonator ştiinţific: lector univ. dr. Daniela SOREA
Rezumat Descoperirile făcute în fizică în prima jumătate a sec. XX au obligat gânditorii occidentali să își revizuiască propria reprezentare a lumii și să revalorizeze reprezentările orientale ale acesteia. B.Nicolescu propune transdisciplinaritatea ca modalitate de gestionare teoretică a acestor schimbări. Transdisciplinaritatea permite acordul științificului cu spiritualul, reprezentând șansa reechilibrării omului contemporan. Perspectiva transdisciplinară este, la rândul ei, convergentă cu spiritualitatea orientală.
Cuvinte cheie: transdisciplinaritate,fizică cuantică, sacru.
1. Introducere Evoluția fizicii în a doua jumătate a sec. XX a pus într-o lumină nouă gândirea orientală. Noile descoperiri din fizica cuantică și din mecanica relativistă au conturat o reprezentare a lumii surprinzătoare pentru occidentalii raționali, dar în acord cu cea din scrierile mistice ale orientalilor. Implicațiile epistemologice ale acestei convergențe au trezit interesul a numeroși cercetători, din diferite domenii ale cunoașterii. Carl Gustav Jung, Ioan Petru Culianu, Fritjof Capra sunt câțiva dintre aceștia. Dacă primii operează preponderent cu argumentele psihologiei și istoriei religiilor, ultimul este fizician. Descoperirile din fizica sec. XX au dovedit că mistica orientală are dreptate, arată F. Capra în Taofizica (1995). „Caracteristica crucială a teoriei cuantice este faptul că observatorul nu este doar necesar pentru a observa proprietăţile unui fenomen atomic, ci este necesar chiar pentru a genera aceste proprietăţi” [4, pg. 88] subliniază acesta într-o altă lucrare, Momentul adevărului (2004). Noua fizică a schimbat modul de concepere a spaţiului, timpului, obiectelor, cauzalităţii, arătându-și caracterul organic, holist. În acest context, „Un număr tot mai mare de oameni de ştiinţă sunt conştienţi că gândirea mistică oferă un fond filosofic coerent şi relevant pentru teoriile ştiinţei contemporane, o concepţie a lumii în care descoperirile ştiinţifice pot fi în perfectă armonie cu scopurile lor spirituale şi credinţele religioase.” [3, pg. 77] arată Capra. Prezenta lucrare urmărește să pună în evidență acordul dintre ideile formulate într-o altă lucrare occidentală inspirată de noile descoperiri din fizică, Transdisciplinariatea (1999) lui Basarab Nicolescu, și gândirea orientală.
2. Pericolul unei viziuni scindate asupra lumii
Lucrarea Transdisciplinaritatea este o prezentare elaborată a viziunii lui Basarab Nicolescu asupra legăturii fizicii cuantice cu sacrul. Basarab Nicolescu prezintă importanța și necesitatea deschiderii a cât mai multor minți către această legătură, într-o lume nouă, eliberată de condiționările intereselor și ale planului fizic.
1 Anul I, Facultatea de Sociologie și Comunicare, Specializarea Sociologie, E-mail: [email protected]
257
Deși lumea se află la apogeul cunoașterii, oamenii parcă sunt mai orbi, direcția lor de interes fiind doar exteriorul. Oamenii aceștia ar putea fi numiți treji-adormiți. Sunt oameni care acționează și trăiesc în virtutea unor pattern-uri învățate în această societate rămasă în urmă. Interesul pentru exterior i-a orbit și separat de legătura cu sacrul, de întregul pe care acesta îl formează cu planul fizic. Aceasta scindare s-a produs datorită minților care gândesc în aceasta eră, totuși atât de dezvoltată, cu mentalitatea din trecut. Este necesar să se nască o gândire nouă, o viziune nouă, la nivel global, care sa fie caracteristică acestei noi lumi, atât de dezvoltată din punct de vedere științific. Scindarea și separarea interiorului de exterior duc din ce în ce mai rapid și sigur către autodistrugere biologică, arată Nicolescu. Trăim în era în care informațiile sunt la îndemâna omului prin mijloace foarte simple, accesibile oricui, însă degradarea crește odată cu salturile atât de înalte ale tehnologiei. Pentru a înțelege paradoxul treaz-adormit este nevoie de o anumită experiență proprie, de cunoaștere în afara cunoașterii, pentru a putea înțelege transformarea necesară înțelegerii acestei Realități diferite de realitatea științifică, și mai apoi înțelegerii acțiunii necesare în aceste momente cruciale pentru salvare. Deși limbajul autorului este în prima parte a lucrării predominant logico-matematic, necesar pentru a prezenta logica terțului inclus a lui Ștefan Lupașcu, ideea esențială pe care o prezintă în amănunt este că fizica cuantică și sacrul, spiritualul, fac parte dintr-un întreg inseparabil. Corpului fizic i se poate explica apariția în termeni de cauză și efect, însă explicația nu este completă fără ceea ce animă corpul fizic, spiritul. Societatea este într-o continuă schimbare, schimbare cu care prea puțini oameni țin pasul, din punct de vedere al gândirii, al înțelegerii acestei Realități separată de realitatea fizică ce poate fi descrisă științific. Necesitatea configurării unui nou tip de societate presupune decăderea unei civilizații, înlocuirea vechiului cu noul.
3. Abordarea transdisciplinară a naturii Transdisciplinaritatea reprezintă o viziune asupra lumii orientată spre „ceea ce se află în același timp și între discipline, și înăuntrul diverselor discipline, și dincolo de orice disciplină” [2, p.53]. Înțelegerea lumii prezente este scopul acestei viziuni noi. Știinta s-a dezvoltat până la culmi inimaginabile în timp ce spiritul a fost lăsat la o parte. Pentru oamenii de știintă contemporani există un singur nivel de realitate. Admiterea existenței unui singur nivel de realitate elimină sacrul, cu prețul autodistrugerii acestui nivel. Cunoașterea nu este nici exterioară și nici interioară, arată Nicolescu. Ea este în același timp și exterioară și interioară. Studiul Universului și studiul ființei umane se susțin reciproc. Dar în goana după descoperiri științifice cu ajutorul cărora oamenii încearcă să găsească răspunsuri legate de viața și importanța lor în Univers, a locului lor pe acest Pământ, oamenii neglijează din ce în ce mai mult Natura. Natura nu se ia în considerare ca fiind parte din întreg, la un loc cu omul. De-a lungul timpurilor, omul este singurul care s-a schimbat și și-a schimbat atitudinea față de Natură, în Natură. Natura are atâta însemnătate câtă îi acordă omul erei respective, importanța ei depinde de gradul de cultură și deschiderea lui mentală. De-a lungul secolelor mințile deschise, curioase, luminate, au dovedit înțelegerea unor niveluri diferite ale Realității, fără nevoia unor demonstrații în amănunt, așa cum se întâmplă în zilele noastre. Marii oameni de știință ai tuturor vremurilor, artiștii, filosofii, liderii spirituali au vorbit despre legătura Naturii cu omul, despre importanța ei sacră în această lume, despre faptul că noi suntem parte din Natură. De altfel, mărturiile lor au rămas și în zilele noastre, fac parte din realitatea noastră și acum. Spre exemplu, citatul celebru al lui Antoine Laurent Lavoisier „Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă” exprimă un adevăr care a rezistat și va rezista de-a lungul tuturor vremurilor. De aceea autorul insistă pe ideea că nu orice minte poate înțelege această Realitate, această viziune nouă, viziune care cuprinde acceptarea intangibilului. El încearcă prin această
258
lucrare să contribuie la înțelegerea Realității inseparabile de realitatea științifică, și a nevoii de a ține pasul cu provocările contemporane. Autorul numește Natura „Natura Magică”. O consideră un organism viu, dotat cu inteligență și conștiență. Postulatul fundamental al gândirii magice, consideră Nicolescu, este cel al interdependenței universale : „Natura nu poate fi concepută în afara relațiilor sale cu omul.” [2, p.70] 3. Gândirea orientală ca transdisciplinaritate
La fel ca Natura, corpul uman are inteligență proprie. Daca ar trebui să aibă grijă să respire, să controleze și să aibă grijă ca fiecare organ să funcționeze cum trebuie, să înlocuiască celule în fiecare zi ș.a.m.d., omul ar fi pierit imediat. În timpul somnului, cine le-ar face? Corpul are o inteligență înnascută, așa cum are și Natura. Face totul pentru om, așa cum Natura se regenerează singură. Astfel că atât corpul fizic cât și spiritul fac parte dintr-un întreg inseparabil, nu pot exista unul fără celălalt. Așa cum fizicul poate fi explicat, la fel poate fi și ceea ce animă corpul, deși nu poate fi atins. Aceasta este cea mai simplă și ușoară explicație pentru înțelegerea acelui nivel de Realitate la care se referă autorul. „Stricta obiectivitate a gândirii clasice nu mai este valabilă în lumea cuantică. O separare totală a observatorului de Realitatea presupusă a fi complet independentă de acesta ar duce la paradoxuri insurmontabile.[…] Vidul vid al fizicii clasice este înlocuit de vidul plin al fizicii cuantice. Totul se petrece ca și cum cuantele de materie ar fi create pornind de la nimic. Un metafizician ar putea spune că vidul cuantic este manifestarea unuia din chipurile lui Dumnezeu: Dumnezeul Nimic. Oricum, “în vidul cuantic totul este vibratie, o fluctuație între ființă și neființă.” [2, pp.72-73] arată acesta. Lumea macrofizică a omului pare a fi clădită din protoni, neutroni și electroni, aceste particule fiind suficiente pentru construirea universului vizibil. Însă acestea nu apar neapărat din neant. Există o condiție și o cauză, ele nu pot exista independent de energia care le face să vibreze. Într-un mod foarte similar Dalai Lama afirma în lucrarea Cum să te vezi pe tine așa cum ești cu adevărat (2006) că toate fenomenele sunt de proveniență-dependență mai degrabă decât de proveniență-independență. Proveniența-dependență se referă la faptul că toate fenomenele nepermanente, fie ele fizice sau mentale, vin în ființare depinzând de anumite cauze și condiții. Despre orice provine depinzând de cauze și condiții se poate spune că nu operează prin putere proprie exclusivă. Nagarjuna, unul dintre cei mai importanți filosofi continuatori ai lui Buddha, afirma ca înțelegerea conștientă a fenomenului de proveniență-dependență este crucială pentru depășirea ignoranței. A eșua să vezi întreaga Realitate ca un întreg duce la pierderea Realității ca un întreg, consideră Dalai Lama [5]. Iată deci, un om de știință și un filosof budist vorbesc în termenii specifici fiecăruia despre un subiect comun, o Realitate pe care o împărtășesc deopotrivă, un mesaj și o viziune împărtășită. Mintea se antrenează în timpul și pe parcursul vieții, de aceea pentru a înțelege realitatea cuantică și Realitatea spirituală este nevoie ca adulții să redevină copii. Tot ceea ce aceștia au experimentat până acum pune bariere renunțării la o singură variantă a adevărului, și anume existența unei singure realități, cea fizică, palpabilă. Este ușor de evidențiat legătura fizicii cuantice cu sacrul. Esența ei este ușor de înțeles chiar în absența familiarității cu limbajele fizicii cuantice și logicii: este nevoie de un om nou, de un anumit tip de gândire și viziune pentru a putea înțelege mesajul din spatele acestor limbaje. Mintea sau viziunea clasică rămase închise în anumite ideologii nu vor putea înțelege această Realitate. Aceste descoperiri par absurde unor minți blocate în materialitate, limitate, care cred că moartea reprezintă ultimul pas. B. Nicolescu susține că omenirea poate alege între evoluție și dispariție. Evoluția ei este o auto-transcendență. Evoluția biologică s-a încheiat, iese la lumină un nou tip de evoluție,
259
legată de cultură, știință, conștiență, relația cu celălalt. Asa cum spunea și Isaac Asimov, „auto-educația este, cred cu tărie, singurul fel de educație care există” [1, p.208] Nicolescu afirmă un adevăr de o importanță crucială, și anume faptul că știinta și conștiința sunt stâlpii inseparabili ai viitoarei democrații. Cunoașterea Universului și cunoașterea omului sunt inseparabile. La fel de important este și subiectul feminizării societății, creerii echilibrului atât de necesar între masculin și feminin în societatea ocupată de masculin, o societate a cultului personalității, așa cum o descrie autorul, o societate în care masca este mai importantă decât fața. Aceasta afirmație a lui Basarab Nicolescu trimite cu gândul la energiile Yin și Yang, la Tao. Este și aici o asemănare foarte mare și o legătură care nu trebuie lăsată neobservată. Peste tot sunt semne ale legăturii Orientului cu Occidentul. Basarab Nicolescu vorbește despre separarea Orientului de Occident, diferențierea vizibilă a lor, așa cum și materialul și imaterialul au fost separate. Dar culturile se ivesc în tăcerea dintre cuvinte. Același lucru îl afirmă și Osho, un alt mentor spiritual, nonconformist: ființa reală este dincolo de gânduri, în spațiul dintre gânduri. Observarea celui ce gândește și conștientizarea tăcerii dintre gânduri condiționează experimentarea Realității energiei supreme, Nirvana [6]. Autorul are dreptate, Realul se întamplă Acum, în momentul sacru. Acum se află între trecut și viitor, nimic niciodată nu se poate întampla în afara momentului sacru. Restul sunt amintiri sau întâmplări încă neîntâmplate. Când va veni momentul să se întâmple, tot Acum se vor întâmpla. Nu există un alt timp decât momentul Acum. Din punct de vedere practic putem vorbi de timp ca un instrument de măsură, însă din punct de vedere conștient, real, nu există decât Acum.
4. Concluzii: dimensiunea unificatoare a transdisiplinarității
„Sacrul este ceea ce ne unește” [2, p.147], afirmă Basarab Nicolescu. De asemenea, „Transdisciplinaritatea nu este nici religioasă, nici areligioasă : este transreligioasă” [2, p.150]. Sacrul stă la baza acestui tip de atitudine.
Atitudinea transreligioasă e cea care îngăduie convergența spiritualității gânditorilor orientali de felul lui Dalai Lama, Nagarjuna sau Osho cu consecințele epistemologice dar și ontologice ale descoperirilor din noua fizică.
Transdisciplinaritatea poate fi înțeleasă numai prin experiența proprie, prin deschidere a minții către realizarea unor descoperiri noi. Dar este absolut necesar echilibrul omului interior cu omul exterior. Omul nu este doar fizic, ci și spirit. Partea fizica este animată de spirit, nu există una fără cealaltă. Dar scindarea omului și valorizarea formei fizice simultan cu ignorarea formei spirituale reprezintă pericolul cel mai mare pe Pământ. El poate fi evitat prin educație transdisciplinară la nivel global. Aceasta este șansa reechilibrării omului și are caracter imperativ, consideră Nicolescu. Bibliografie
1. Asimov, I. (1975). Science Past, Science Future. New York: Doubleday. 2. Nicolescu, B. (1999). Transdisciplinaritatea. Iași: Polirom. 3. Capra, F. (2004). Momentul adevărului. Bucureşti: Ed. Tehnică. 4. Capra, A, F.(1995). Taofizica. Bucureşti: Ed. Tehnică. 5. Hopkins, J. (2006). How to see yourself as you really are. Atria. 6. Osho (2010). Meditația. București: Curtea Veche.
260
DEGRADAREA VS. ÎMBĂTRÂNIREA LEMNULUI DIN
CONSTRUCȚII. STUDIU DE CAZ PENTRU O GRINDĂ DIN 1733
Camelia COJOCARIU, Mirela MICHIU, Timea ORBÁN, Victor MARIN, Maria
Cristina POP, Răzvan DINU 1
Coordonatori ştiinţifici: șef.lucr.dr.ing. Emanuela BELDEAN, prof.dr.chim. Maria Cristina TIMAR, c.s.dr.ing. Anca VARODI, șef lucr.univ.dr.ing.
Mihaela POROJAN
Rezumat Lucrarea prezintă un studiu de caz în care s-au urmărit investigarea efectelor fenomenelor de imbătrânire și degradare pentru o grindă de cca. 300 de ani, (inscripționată 1733) provenită din demolarea unei case. Investigațiile realizate au vizat determinarea modicărilor de culoare și compoziție chimică, modificările de densitate în corelație cu rezistențele fizico-mecanice, formele de atac biologic și gradul de îmbătrânire în corelație cu amplasarea în situ a grinzii. Informația istorică a fost importantă pentru analiza și interpretarea rezultatelor. Lucrarea este structurată în două părți: Cuvinte cheie: construcții, grindă, lemn, îmbătrânire, degradare, FTIR, culoare, rezistențe mecanice
1. Identificarea obiectului, investigații macroscopice și microscopice Scopul primei părți a lucrării a fost de a analiza obiectul în context istoric și de a reliefa fenomenele vizibile de degradare și îmbătrânire în vedera stabilirii unor măsuri adecvate de conservare activă.
Obiective: Documentare despre proveniența grinzii și
caracteristici dimensionale Evaluarea primară a stării de conservare Teste de curățare, curățare și reevaluare Identificarea problemelor de investigare (ce?,
unde?, de unde?, cum?) Prelevare de probe și investigații microscopice.
1.2. Metodologia experimentală Starea inițială de conservare : Grinda a fost investigată vizual, s-a realizat documentația fotografică privind starea inițială de conservare și pricipalele degradări. Ulterior s-a trecut la curățare. S-a luat în considerare faptul că din grindă urmau să se preleveze probe pentru diferite investigații, iar materialul trebuia curățat de murdărie.
Curățare: s-a făcut prin desprăfuire, și cu ajutorul unor soluții de curățare, pentru care în prealabil s-au făcut teste. S-au folosit perii pentru accesul mai ușor în crapături și spații mici. S-a evitat excesul de soluție pentru a nu umezi prea tare suprafețele, folosind de fiecare dată 1 Anul I master, Facultatea de Ingineria Lemnului, Specializarea Eco-Design de Mobilier și Restaurare
261
ștergerea cu cârpe uscate. După uscarea suprafețelor curățate acestea au fost reevaluate din punct de vedere al defectelor/ degradărilor existente. Evaluarea în acest caz a fost mai precisă, fără existența mizeriei care incomoda observarea corectă a stării de degradare. Au fost prelevate probe de finisaj (unde există) și probe de lemn pentru investigații microscopice și FTIR (spectroscopie în infraroșu ).
Identificarea speciei lemnoase (macroscopic, microscopic) și alte investigații microscopice: S-au prelevat probe de pe suprafața grinzilor pentru identificarea materialului de finisare, și pentru analizarea lemnului degradat biologic. Probele pentru identificarea specie au fost plastifiate prin fierbere în apă distilată și secționate ulterior cu un microtom manual. Tăierile s-au făcut pe cele trei direcții principale: transversală, radială, tangențială. Restul din probe s-a conservat într-un amesctec de glicerină cu alcool, fiind considerate contraprobe ( în cazul în care nu se obțin rezultate bune de la cele deja tăiate). Pentru a îmbunătății contrastul și calitatea observației microscopice, microsecțiunile s-au colorat cu safranină. În acest scop au fost transferate pe lamele microscopice și ulterior s-a aplicat o picătură de safranină (colorant) ce s-a menținut timp de 5 minute. După ce s-au colorat probele, s-au spălat cu apă distilată pentru eliminarea excesului de safranină (până când apa de spălare nu se mai colorează). Microsecțiunile colorate au fost montate temporar pe lamele de microscop, folosind o picătură de apă distilată între probă și microlamela de acoperire. Probele au fost ulterior vizualizate la microscop în lumină transmisă, la diverse grade de mărire. Echipamentul folosit a fost stereomicroscop Optika ZSM.
Fig.1 Microsecțiunile colorate vazute sub stereomicroscop Optika ZSM
Rezultate: Analizând caracteristicile microscopice de structură, și comparând imaginile rezultate, cu cele etalon, a rezultat că grinda este din brad (Abies alba Mill.). Pe lângă specia lemnoasă au fost analizate microscopic și pelicula de finisare fiind vizualizate fața exterioară și fața interioară a peliculei, precum și probe de lemn degradat (la lemnul degradat se pot observa galeriile de insecte și aspectul de făină de lemn din jurul galeriilor) 2. Evaluarea fenomenelor de degradare si imbatranire prin FTIR, culoare si încercari
fizico-mecanice Scopul acestei părți a cercetării a fost evidențierea și diferențierea efectelor fenomenelor de degradare și îmbătrânire naturală prin metode științifice adecvate. Totodată s-a urmărit corelarea amplorii acestor fenomene cu poziția în operă a grinzii și determinarea profunzimii fenomenelor investigate, considerând faptul că suprafețele exterioare sunt mai expuse factorilor de degradare fizico-chimici, mecanici și biologici comparativ cu suprafețele interioare.
Obiectivele cercetării: Confecționarea și codificarea rațională a unor epruvete adecvate scopului
cercetărilor și metodelor de investigare/incercare selectate; Realizarea investigațiilor FTIR Realizarea măsurătorilor de culoare Determinarea densității și realizarea încercăriilor fizico-mecanice
Interpretarea rezultatelor în corelație cu obiectivele propuse 2.1. Metodologia cercetării
Metode de investigare: Analize spectroscopice –metoda FTIR
262
Analizele spectoscopice sunt metode bazate pe interacţiunea specifică între radiatia electromagnetica şi materiale (substanţe chimice), concretizată în: absorbţie, transmisie, reflexie. O substanţă chimică poate absorbi doar acei fotoni ce au o energie corespunzătoare unor tranziţii permise între starea fundamentală şi o stare excitată energetic. FTIR – Fourier Transform Infra Red spectroscopy este o tehnică relativ nouă (din 1970) ce permite obținerea unor spectre de înaltă rezoluție prin înregistrare multiplă a spectrului, prelucrare matematică, raport optim semnal/ zgomot, fiind tehnica preferată astăzi. Sistemul ATR permite înregistrarea direct a spectrelor pe probe solide și lichide , fără o pregătire specială a acestora (ex. Pastilare).
În experimentarile de față s-a utilizat un spectrometru Alpha-Bruker cu dispozitiv ATR. Spectrele s-au înregistrat în domeniul 4000-400 cm-1 la o rezoluție de 4 cm-1 și 24 de scanări pe fiecare înregistrare. Pentru fiecare probă s-au înregistrat 3 spectre în 3 zone aleatorii, care au fost ulterior prelucrate pentru ajustarea liniei de baza și netezirea zgomotului (smooth). Ulterior s-a calculat un spectru media al celor 3 înregistrări. Spectrele medii rezultate au fost normalizate pentru a aduce valoarile absorțiilor minime și maxime la valori constante. Spectrele medii normalizate au fost folosite pentru a evalua modificarile apărute prin degradare s-au îmbătrânire. Atribuirea benzilor din spectre s-a facut pe baza literaturii de specialitate. (Pandey and Pitman 2003, Pandey 2005.) Suplimentar s-a facut o întegrare a ariei unor picuri importante pentru a facilita o interpretare semicantitativă a modificărilor observate. Toate aceste prelucrări ale spectrelor s-au făcut folosind softul OPUS al echipamentului.
2.3. Măsurarea culorii în sistemul CIELab În acest sistem culoarea se expimă prin 3 coordonate: • Luminozitatea L* ce variază de la 0 pentru negru până la 100 pentru alb. • Componenta cromatică a* ce variază de l verde la roșu (valori negative-valori pozitive) • Componenta cromatică b* ce variază de la albastru la galben (valori negative- valori pozitive)
Sistemul CIELab – sistem liniar în raport cu percepția vizuală – permite calculul diferențelor de culoare ΔE ca distanță între punctele reprezentând culorile respective în spațiul CIELab.
Măsurarea instrumentală a culorii Sistem CIE Lab s-a realizat în cadrul cercetărilor folosind un spectrometru AvaSpec-USB2 cu programul dedicat AVASOFT versiunea 7.7 . Parametrii de culoare în sistemul CIELab (L, a, b) au fost obţinuţi în iluminant D65 (ce
simulează lumina naturală), la un unghi standard de măsură de 2 grade cu ajutorul unei sfere
integrate de 80mm interconectată cu fibre optice. Măsurătorile s-au făcut pe 3 categorii de
probe.
2.4. Rezultate experimentale
Doar o mică parte din rezultatele experimentale sunt ilustrate în Fig.1 și Fig.2.
Fig.2. Spectre FTIR pentru brad din grindă comparativ brad referință – strat exterior
263
Fig. 3. Modificări de culoare ale grinzii, în funcție de modul de expunere în operă: a-
luminozitatea, L; b- grad de roșu; c- grad de albastru
3. Comentarii și concluzii corelate cu literatura de specialitate
Cercetările experimentale efectuate au permis formularea următoarelor concluzii: Pe fețele expuse datorită acțiunii luminii și în special a radiațiilor UV se degradează
lignina prin foto-oxidare, rezultatul este în acord cu literatura de specialitate. Lignina nu este afectată în profunzimea materialului.
În zonele în care lumina nu pătrunde (începând de la 75μm UV, 300μm radiație vizibilă albastru și violet) fenomenele de îmbătrânire sunt datorate degradării hemicelulozelor prin fenomene de termo-oxidare.
Pe profunzimea analizată (100mm) s-a constatat o degradare invers proporțională cu adâncimea de investigare.
Atât degradarea ligninei cât și a hemicelulozelor conduc la compuși colorați ceea ce a fost evidențiat și prin măsurătorile de culoare.
Toate fețele măsurate își pierd luminozitatea față de control (se închid la culoare), atât datorită acțiunii radiațiilor UV, cât și a unui efect de termo-oxidare, acțiunea acestora fiind diferită în funcție de expunerea in situ.
Se poate observa că față de martor, luminozitatea scade dar valorile arată că odată cu pătrunderea în profunzime a materialului efectul se diminuează.
Lemnul provenit din grinda veche are proprietăți fizico-mecanice vizibil mai reduse decât lemnul nou sănătos.
Gradul de degradare și îmbătrânire se reflectă și în modificările de densitate. Valorile densității lemnului prelevat din zonele exterioare, au valori mai scăzute
datorită în principal efectelor de degradare biologică, ceea ce a condus implicit la valori mai mici ale rezistenței la încovoiere. La aceste probe rezistențele sunt mai mici decât la lemnul nou martor cu cca. 40-50%. La scăderea valorilor rezistențelor contribuie și fenomele de îmbătrânire evidențiate de zonele 2-3 (fără degradare biologică).
Pe măsură ce se pătrunde în profunzimea grinzii (zonele 2, 3) lemnul este mai sănătos, mai puțin afectat de îmbătrânirea naturală și degradarea biologică.
Rezultatele obținute se corelează între ele și sunt în acord cu literatura de specialitate (ex: Pandey 2005, Timar et al 2016, Kránitz et. al. 2016). Cercetările vor continua cu teste accelerate de simulare a fenomenelor de îmbătrânire naturală și corelarea proprietăților materialului lemnos cu gradul de îmbătrânire. Bibliografie
1. Kránitz K., Sonderegger W., Bues C.T., Niemz P. (2016). Effects of aging on wood: a literature review, Wood Science and Technology, 50 (1): 7-22.
2. Pandey KK, Pitman AJ. (2003). FTIR studies of the changes in wood chemistry following decay by brown-rot and white-rot fungi. Int Biodeterior Biodegrad. 52:151-160.
3. Pandey KK. (2005). Study of the effect of photo-irradiation on the surface chemistry of wood. Polym Degrad Stab.,90: 9-20.
4. Timar M.C. (2014) – Metode de investigare științifică pentru conservare-restaurare. Note de curs.
5. Timar M.C., Gurău L., Varodi, A.M. (2016). Comparative study of photodegradation of six wood species after short time UV exposure. Wood Sci Technol, 50(1):135-163.