Anul IV. B l a j , 10 Februarie 1914. Nr . 3.

CULTURA CREŞTINĂ A P A R E , CU E S C E P Ţ I A L U N I L O R IULIE ŞI A U G U S T , L A 10 ŞI 25 n. A F I E C Ă R E I L U N I .

Abonamente: Pe un an: cor. 10. Pe an: cor. 5. In străin.: cor. 12. Numărul 50 bani.

R E D A C Ţ I A : Dr. loan Sâmpăleanu, Ştefan Roşianu, Dr. Alexandru Ni-colescu, Dr. Alexandru Rusu şi

Dr. loan Coltor.

Redacţia şi Admi­nistraţia:

>Cultura Creştini». B á l á z s f a l v a .

Rezidat-au vlădici români în Alba-lulia înainte de Mihaiu Viteazul?

Mulţi cetitori vor r emâneà uimiţi în fata aceste i în t rebăr i . Cum mai poa te d i scu ta c ineva în anul Domnulu i 1914 o c h e ­stie, care a fost, de mult, rezolvită definit iv? Nu s'a r ă sbo i t Bunea ani întregi dovedind p â n ă la evidinţă, că înainte de 1599 nici vorbă nu p o a t e fi de rezidenţa unui arhiereu român în Bălgradul Ardea lu lu i ? Şi n 'a s p u s - o dl Iorga, îna in te cu zece ani, că polemica pr iv i toare la aceas t ă chest ie e închisă „pent ru orice învăţa t şi pentru orice om c ins t i t "?

Cu toa te aces tea cred, că polemica nu e închisă . In t impu l din urmă s'au descoper i t lucruri, cari ne si lesc să facem o mică corec tură teoriei reprezenta te cu a t â t a însufleţire şi ener ­gie de regretatul canonic blăjan.

Istoriografia veche susţ inea , că Alba-lulia a fost locul d e rezidenţă al vlădici lor români cel puţ in din veacul al XlV- lea . Aceasta era o hipoteză, care avea mare le cusur , de - a nu p u t e a fi sprijinită cu nici un documen t ser ios . P răbuş i r ea ei e r a astfel, din punc t de vedere ştiinţific, foarte u şoa ră şi s'a ş i făcut cu mult succes . Locul 1-a luat teor ia lui Bunea şi a cL Iorga, care sprij inită cu dovezi la a p a r e n ţ ă pu te rn ice a î n a ­intat t r iumfătoare i m p u n â n d u - s e ca s ingura soluţie accep tab i lă . Temelii le ei n'au pu tu t fi sgudui te nici de asa l tu l d i spe ra t al d. Păcă ţ ianu , care a reedi ta t cu o abso lu t ă l ipsă de s imţ critic, a rgumente le înaintaşi lor săi si nici de ieşirile pă t imaşe ale lui vasi le Mangra , vicarul de t r i s tă pomen i r e al Orăzii mari .

Dovezile a d u s e împot r iva rezidării îna in te de 1599 a v lă­dicilor români în Alba-lul ia sunt u rmă toa re l e :

© B.C.U. Cluj

Pag. 66 CULTURA CREŞTINA Nr. 3.

1. Episcopul romano-ca to l i c Demet r iu Naprágy, care a pe t recu t mult t imp la cu r t ea lui S ig i smund Bathori şi alui Mihaiu Viteazul, în Bălgrad, ne spune într 'un memor ia l d e s p r e s ta rea Ardealului t r imis în 1602 împăra tu lu i Rudolf, că S ig is ­mund Bathori a pe rmis din cons idera ţ ie faţă de priet inul său, Miha iu Viteazul şi pe chel tuia la aces tu i a în t eme ie rea unei m ă ­năs t i r i româneş t i în Alba-Iulia, pe care a înzes t ra t -o cu aver i . ( „Albae Iuliae p r i n c e p s S ig i smundus in gra t iam Mihae l i s Voi-v o d a e . . . monas t e r i um in colle penes civi tatem s u m p t i b u s Mi -chae l i s extrui pe rmise ra t p raed i i sque donave ra t " . In alt loc „Mrchael q u o q u e Voivoda, homo a ş t u t u s . . . sub pa l io d e v o -i ion is illud monas t e r ium e r e x e r a t " ) *)

Cum vedem Demet r iu Naprágy nu face nici o amint i re d e episcopul sau ep i scop ia r o m â n e a s c ă , ci s p u n e numai , că Mihaiu Viteazul a în temeia t aci o mănăs t i re , pe care pr inc i ­pele S ig ismund Bathori a înzes t ra t -o cu moşi i . Prin u rmare nu poa te fi a d u s ca măr tur ie nici pent ru , nici con t ra rezidării u n u i ep i scop român în Alba-Iulia.

2. Al doi lea d o c u m e n t e hrisovul din 15 Iunie 1700, prin care voevodul Muntenie i Cons tant in B a s a r a b dă rueş te „ m e t r o -pol ie i" din Alba-Iul ia moşia Merişani lor . P a r t e a din document , care ne in te resează , e u r m ă t o a r e a : „Cu mila lui D u m n e z e u I« J Cons tan t in B a s a r a b voevod şi Domn a toa tă ţara Ungro -Vla -hiei d a t - a m D o m n i a mea aceas t ă po runcă a domniei mele Sfintei şi Dumnezeeş te i metropol i i a Bel igradului şi a rh i ep i s ­copii ţării Ardealului unde se c ins teş te h ramul sfinţii şi de vieată făcătorii troiti i . Care dintru a sa temel ie este făcută si înălţată de răposatul lai Mihaiu vov. şi sfinţii sa le părintelui Atanâs ie mitropol i tul şi a tot soborul sftii mi t ropol i i . " 2 )

Milostivul voevod al tării româneş t i nu vorbeş te în docu -» » j mentu l aces ta de în temeie rea episcopiei , ci de înă l ţarea şi facerea „dint ru a sa t emel i e" a bisericii, a catedralei, pen t rucă numai a c e a s t a pu t ea fi „dintru a sa temelie făcută şi înă l ţa tă" şi prin u rmare nu poa t e fi citat ca dovadă nici pentru , nici con t ra rezidări i ep iscopulu i român în Bălgradul Ardealului , îna in te de Miháiu Viteazul. Din faptul , că Veniamin Costachi e numi t ct i torul mitropoliei delà Iaşi n ime nu va pu tea t rage concluzia , că îna in te de aces t mare arhiereu mitropoli ţ i i Moldovei rezidau

*) Monumenta comitialia regni Transylvaniae V, 170—172. *) Cipar, Arhiv pentru filologie şi istorie p. 455.

© B.C.U. Cluj

Nr. 3. CULTURA CREŞTINĂ. Pag. 67.

în alt loc. Acelaş înţe les îl are şi î n s e m n a r e a din dipt ichul publ icat de d. Iorga în Studii şi documente privitoare la istoria Românilor IV, p. 68, unde se spune despre Mihaiu Viteazul „Acesta a făcut sjânta Metropalia Bălgradului" ; adecă a c e s t a a făcut biser ica şi mănăs t i rea , în care pe t impul au toru lu i dipt ichului rezidau vlădicii români .

3. O altă dovadă pent ru ne rez ida rea vlădici lor români în Bălgrad ar fi faptul , că nici unul dintre ei nu se în t i tu lează înainte de Mihaiu Viteazul „mitropolit al Bălgradului", t i t lu folosit de obiceiu delà Mihaiu Viteazul încoace.

Mare valoare n 'are nici aces t a rgument . E adevăra t , că înainte de Mihaiu Viteazul nici un vlădică nu se înt i tulează „al Bă lgradulu i" . Nu t rebuie însă să ui tăm două lucruri . Dinainte de 1600 avem numai două t i tulaturi de vlădic i : alui DaniiI (1577—79) care se n u m e ş t e „mitropolit de Severin şi Ardeal" şi alui Ghcnad ie (1579—85) din prefa ţa „Evanghel ie i cu învă ­ţă tură" t ipăr i tă la Braşov în 1581, unde aces ta e numi t s implu „arhiepiscopul Ghenadie... cu mila lui Dumnezeu cârmuitorul legii creştineşti" i)- Apoi, cel dintâiu document , în care aflăm titlul de „mitropol i t al Bălgradului" e dal ter ia din 4 Decemvr ie 1628 aiui Ghenad i e I I ! ) - îna in taşu l său Dosofteiu se în t i tu­lează în scr i soarea t r imisă la 1 Ianuarie 1625 lui Mar t in B u -dajki, pr imarul Bistriţei „Dazopthey oláh puspeok erdely or-szaghban." P r ecum nu dovedeş te lipsa atr ibutului „al Bă lgra ­dulu i" din titlul lui Dosofteiu, că aces ta nu rezida aci, tot astfel n'o dovedeş te nici l ipsa lui din titlul, pe care prefa ţa „Evanghel iei cu învă ţă tu ră" din 1581 îl dă lui Ghenadie . Chiar şi la 1699 Atanas ie Anghel e numi t în prefaţa „Bucovne i " a p ă r u t e în Bălgrad „preasfinţi tul chir Atanas ie mitropol i tul ţării Ardealului" 3).

4. Documentu l , care părea , că va închide po lemica pent ru to tdeauna e fragmentul de cronică publ ica t de d. Iorga în „Ştefan cel Mare, Mihaiu Viteazul şi mitropolia Ardealului" p . 12 urm. Cupr insul acestui d o c u m e n t e u rmă to ru l : Mihaiu Viteazul „izgonind pe Ba tă r Andr iaş" şi cucer ind Ardealul a voit să z idească în Alba-lulia, în ceta te , o b i se r ică or todoxă . P reo ţ imea şi nobi l imea oraşului „fiind de legea la t ină" s'a

') Bianu—Hodoş, Bibliografia românească veche 1. p. 88. a ) Cipar, Acte şi fragmente p. 253. *) Bianu—Hodoş, o. cit. 369—70.

© B.C.U. Cluj

Pag. 68. CULTURA CREŞTINA. Nr. 3

o p u s zicând, că fiind ei în s t ăpân i r ea credinţei adevăra te , nu voesc să aivă în o raş o b i se r ică de al tă lege. Viteazul voevod ca să le dovedească , că legea lui e cea adevă ra t ă a recurs la u rmătoru l a r g u m e n t : „Să mergem — spuse el — în m i j ­locul cetăţi i şi acolo să aducă apă cura tă şi a rhiereul meu cu preoţii lui să o sf inţească de faţă cu t o ţ i ; tot astfel să facă şi ai voştri acolo, din p a r t e a lor, şi d u p ă ce o vom sfinţi astfel să o p u n e m şi o închidem pat ruzeci de zile în vase deosebi te pece t lu indu-o şi eu şi voi cu peceţ i le n o a ­stre şi a p a şi uşi le bisericii . Şi a cui apă va r emâneă n e ­s t r ica tă , ca şi când a tunc i a r fi lua tă din izvor, legea ace lu ia es te d reap tă , iar a cui se va s tr ica şi legea îi es te rea. Căci , d a c ă a p a mea va r emâneă nes t r ica tă , cum nădă jduesc în Dumnezeu , s ă -mi îngăduiţ i fără vorbă să z idesc biserica, iar de nu, nu voiu zidi, a sà cum voiţi voi." Zis si făcut. După 25 de zile „din î ndemn d u m n e z e e s c " a venit la Mihaiu episcopul şi a zis, s ă nu aş t ep te ziua s ta tornici tă , ci să meargă împreună cu la ­tinii la biserică, să desch idă uşile şi să vadă „darul lui D u m ­nezeu" . Despece t lu ind vasele au găsi t a p a din vasul o r todox „mai l uminoasă şi mai cu ra tă decâ t mai înainte şi având mi ­rosul ei bun delà început" . Când au despecet lu i t latinii pe al lor „ toa tă b iser ica s'a umplu t de miros rău, încât s'au sper ia t toţi latinii şi cu mirare au s t r iga t : adevă ra t ă este legea g r e ­cească pe care o ţ ine Domnul (voevodul ) ; să-ş i z idească b i ­ser ica de legea lui în ce ta tea noas t r ă . . . Şi înda tă a începu t Domnu l a zidi (da r nu în cetate ca nu cumva cu s c h i m b a r e a vremi lor să o r i s ipească , ci Ia marg inea oraşului , lângă zidul cetăţ i i într 'un loc frumos) şi z id indu-o au sfinţit-o. Şi episco­pia a mutat-o acolo (căci mai înainte trăiau în alt loc episcopii), unde până astăzi este cu ajutorul lui Dumnezeu şi a aşezat acolo pe cel d i n t â i u episcop de Bălgrad , l o a n , bă rba t smeri t , b ine ­făcător şi sfânt, care t ră ind acolo cu sfinţenie s'a învrednic i t a pr imi darul facerii de minuni . Iar după moar tea lui, t rupul lui neput rez i t şi cu bun miros es te p â n ă azi, făcând mul te mi ­nuni celor ce cu credinţă se ap rop ie de sicriul lui."

Am rep rodus mai pe larg cupr insu l acestui document , pen t ruca cetitorii să poa t ă înţelege bine carac terul lui. Si a c u m să ne în t r ebăm: ce e adevă ra t din poves t i rea a c e a s t a l e g e n d a r ă ? Care pa r t e din ea poa t e fi pr ivi tă ca măr tur ie i s ­torică s i g u r ă ? îna in te de toa te e evident, că poves tea cu a p a sfinţită, ca toa te poveşt i le , e o p lăsmui re pu r fantast ică. Ase -

© B.C.U. Cluj

Nr. 3. CULTURA CREŞTINA. Pag. 69

m e n e a şi ş t i rea despre cadavrul „cu bun mi ros" şi făcător de minuni al episcopului loan. Singurul fapt, pe care-1 p u t e m -admite din în t r eaga poves t i re este : în temeie rea bisericii (şi a mânăst i r i i ) din pa r t ea vi teazului voevod muntean şi mu ta rea rezidenţe i vlădicului român în noua mânăs t i re . Sun tem siliţi să admi tem faptul aces ta , nu pen t rucă ni-1 s p u n e poves tea naivă reprodusă , ci pen t rucă îl confirmă documen te l e s igure con temporane .

Privi tor la t impul şi împrejurăr i le întemeieri i bisericii şi mănăst i r i i , poves t i r ea cupr inde două mari greşel i . Mihaiu Vi­teazul n'a în temeia t b iser ica r o m â n e a s c ă din Bălgrad d u p ă moar tea lui Andreiu Bathori şi cucer i rea Ardealului , î n t âmpla tă în u rma luptei din 18 (28) Noemvr ie delà Şelimber, ci cu mult înainte , pe t impul când Ardealul erà s tăpân i t de S ig ismund Bathor i şi pe t impul când aces ta t r ă ia în s t r ânse legături de priet inie cu Mihaiu. Asta apa re l impede din cuvintele c i ta te ale episcopului latin Demet r iu Naprágy . A doua greşală e afirmaţia, că Mihaiu Viteazul ar fi aşeza t în Bălgrad pe cel dintâiu vlădică român. Neexac t i t a t ea aceste i afirmaţii o d o v e ­deşte mai p r e s u s de orice îndoia lă ş t i rea păs t r a t ă de celebrul d ip lomat iezuit Antoniu Possev ino în impor tan ta sa lucrare „Transilvania."

Possev ino vizi tează la începu tu l anului 1583, la îndemnul şi rugămintea regelui Ştefan Bathor i , Ardealul . Din Cracovia a t recut la Bártfa apoi pes te Ecsed, Să tmar , Şimleu, Cluj, Aiud la Alba-lulia, unde a fost pr imit cu deoseb i tă p o m p ă şi căl­dură din pa r t ea pr inc ipelu i . De aci merge la Sibiiu, pe care 1-a vizitat cu ochiu scrutător , cum zice editorul său, şi pes te câteva zile s'a re în tors iarăşi la Alba- lul ia . D u p ă o pe t recere

•de 47 de zile în Ardeal, u n d e a desvol ta t o ac t iv i ta te u r i a şă a mers în Cracovia, pent ru a r apo r t a lui Ştefan Bathor i d e ­spre rezul tatul vizitaţiei. La începu tu l anului u rmător P o s s e ­vino t e rmină excelenta descr ie re is tor ico-geografică a Ardea ­lului. In car tea II, cap 9 al Iucrărei sale , vorbind d e s p r e s t a rea b iser icească a Români lor ardeleni , ne s p u n e că aceştia au un arhiereu, care rezidează î n Alba«Iulia ca mitropolit. ( H a n n o costovo uno [vescovo] il quale fa res idenza în Alba Giulia, come met ropol i ta ) 1 ) .

l ) Fontes rerum Transilvanicarum. Tom III. Antonii Possevini S. I. Transilvania (1584) edidit Dr. Andreas Veress. Budapest 19l3 p. 64.

© B.C.U. Cluj

Pag. 70 CULTURA CREŞTINA. Nr. 3

O greşa lă de informaţie din pa r t ea lui Possev ino es te exclusă. Dânsu l s'a ocirpat înda tă după sos i rea la Alba-Iu l ia (4 Mar t ie 1583) cu gândul de -a scr ie un „comen ta r " d e s p r e Ardeal ') şi astfel s'a nizuit să - ş i adune date le cele mai exacte.. Şi apoi este doa r vorba desp re rez idenţa unui arhiereu, care se aflà în acelaşi oraş, unde a petrecut şi dânsul mai multe zile. Astfel faţă de combinaţiile p rob lemat ice ale is torici lor şi faţă de poves t i rea fantas t ică c i ta tă mai sus , informaţia c o n ­t e m p o r a n ă şi l impede alui Possev ino ne si leşte să admi t em, că în Alba-Iulia au rezidat vlădici români şi îna in te de Mihaiu Viteazul şi deci aces ta n 'a în temeia t episcopia Bălgradului ci a făcut „dintru a sa t emel i e" s i -a înă l ţa t b iser ica si m ă n ă -şt irea, care a servi t de-aci înainte de rezidenţă v lăd icească .

ZENOVIE PÂCLIŞANU.

Spiritul bisericii în judecarea cauzelor matrimoniale vinculare.

Pr imele idei. car i se ivesc în mintea celui , c a r e ceteşte titlul acestui ar t icol , sunt aces tea : ca re este acel spirit, şi unde se poate aflà?

Răspunsul la în t r eba rea a doua este u rmătoru l : Spiri tul , , de care e vorbă, se află în toate legile aduse cu pr i ­v i re la cauzele mat r imonia le v incu la re în provincia noas t ră m e ­tropol i tană de Alba-Iulia şi F ă g ă r a ş , car i legi sunt cupr inse , cu deosebi re în conc . provinc ia l din 1882 3), şi în Ins t ruc ţ iunea sacru lu i Oficiu din 20 Iunie 1883. Răspuns la pr ima în t rebare , , că adecă, în ce stă acel spirit, nu se poate da, decât aducând înainte s ingura t ice le f ragmente din legile, cari p r ivesc cauzele matr imoniale v inculare .

F ragmentu l , ca re r ă s p u n d e mai bine titlului din fruntea ar t icolului de faţă şi deci ambe lo r în t rebăr i puse mai sus, este par tea delà începutul in t roducer i i în Ins t ruc ţ iunea sacrulu i

') Vezi scrisoarea din 6 Martie 1583 adresată cardinalului Ptolomeo Galii in Fontes rerum Transylvanicarum I, 261.

2) E quasi superfluu să amintesc, că legea este cu caracter teritorial; şi că cele ce se scriu aci, se referesc la judecarea cauzelor matrimoniale vinculare în provincia noastră metropolitană gr.-cat. română de Alba-Iulia şi Făgăraş; şi în urmă, că legi referitoare la cauzele matrimoniale vinculare se află în sute, ba poate în mii de locuri.

© B.C.U. Cluj

Nr. 3 CULTURA CREŞTINI Pag. 71.

Oficiu din 20 Iunie 1883 »), ca re f ragment este u rmă to ru l : „ P r e c u m legătura matrimoniului ca oficiu al natúréi de a educa, prunci i , şi de a obţ ine alte bunur i foarte însemnate pre t inde, ca v iea ţa soţ i lor de căsător ie să fie pe rpe tuă şi o comuniune absolută , şi cu atât mai t a re să fie indisolubilă ca S a c r a m e n t al Biserici i , z icând Domnul : ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă; aşa nu mai puţin, când s'a încheia t cu vre -una din pedecile, ce se n u m e s c dă râmătoare , şi din cauza aceas ta nu a fost matr imoniu adevăra t , pofteşte demnitatea Sacramentu lu i , na tura iustiţiei şi mântui rea sufletelor, ca să se indice sau să se dec la re de fără va loare şi nul pr in pu te rea legit imă a bisericii , de carea se ţin exclusiv cauzele matrimoniale. ' ' '

Cu fragmentul citat mă ocup în două modur i şi anume mai întâiu expl ic amănunţ i t toate păr ţ i l e lui s ingurat ice , apoi din părţ i le s ingura t ice expl icate , făcând sinteza ce lor zise, sco t în relief lucrur i le , car i culminează în f ragmentul c i t a t 2 ) .

I. Ce pr iveş te modul pr im de a expl ica fragmentul , o b s e r v u rmă toa re l e :

1. Legă tu ra căsător ie i se zice oficiu al naturii. Sub-oficiu în socie ta te înţelegem un mij loc excugeta t de puterea . legislativă din respec t iva societa te , şi p r o p u s membr i lo r socie­tăţii aceleia în mod obl igator , ca pr in mij locul aces ta să se obţină scopul societăţ i i . Aşa dară oficiul în socie ta te este un ce, ca re se der ivă nu delà membr i i societăţi i , ci delà supe r io ru l societăţii, în ca re reşede legitime pu te rea legislat ivă; este u n ce comun, adecă este sp r e binele tu tu ro ra din soc i e t a t e ; la r espec ta rea d rep tu r i lo r şi da tor in ţe lor legate de oficiu sunt. obl igaţ i toţi membri i societăţi i ; oficiul apar ţ ine cadru lu i domi-niului de drep t publ ic , adecă este un bun al tu tu ror membr i lo r din socie ta te ; d rep tur i le şi dator inţe le lega te de oficiu nu se pot in terpre ta de or ic ine şi după p lacul unuia or i altuia din societate, fără s ingur numai de auc tor i ta tea publ ica a societăţ i i , ca re auctor i ta te în exp l i ca rea aces tor drep tur i şi dator inţe a r e

') Instr. sacr. Oficiu este cu caracter general, va se zică trebuie să o observe toţi patriarhii, arhiepiscopii şi episcopii de rit oriental în cauzele matrimoniale vinculare.

*) Anume procedez astfel la explicarea fragmentelor, pentru ca jude­cătorii bisericeşti în cauze matrimoniale vinculare, cari în corpul mai multor articole vor aveà traduse în româneşte fidel cele mai multe fragmente din instrucţia sacrului Oficiu, în acelaş timp să poată cuprinde de ajuns şi corect tot, ce se află în fragmentele respective.

© B.C.U. Cluj

Pag. 72 CULTURA CREŞTINA Nr. 3.

s e p rocedeze , nu arb i t ra r , ci coheren t cu o rd inea socială, adecă cu rânduia la dintre s cop şi mij loace; dreptur i le şi dator inţe le iegate de oficiu nu se pot vinde, cumpăra cedă, şcl..., p e n t r u c ă h u putem face con t rac t despre lucrur i , car i nu s tau sub s tă­pân i r ea noas t ră .

Legislatori i omeneşt i însă au c rea t oficiile după ana logia oficiilor in t roduse de legis la torul etern, adecă de Dumnezeu, c a r e intenţ ionând scopur i p r iv i toare la înt reagă omenimea, a c rea t şi oficii potrivite pen t ru obţ inerea ace lo r scopur i . Un a t a r e oficiu este şi legă tura căsător ie i . Legă tu ra căsător ie i se zice oficiul naturi i , ca să se are te , că apar ţ ine oficiilor din o rd inea naturală , adecă este oficiu na tu ra l ; ca să se are te , că se der ivă delà autorul naturi i , adecă delà Dumnezeu, ca re este şi legis la torul şi Ziditorul natur i i omeneşt i ; ca să se are te , că oficiul aces ta este s t râns legat de na tu ra de om; şi în urmă, ca să se are te , că este propr iu al natur i i omeneşt i (însoţiri le d in t re animale şi p lante seamănă cu legă tura căsător ie i , da r nu sun t identice). Aşa dară legătura căsător iei es te ofi­ciul naturi i , adecă un mij loc p ropus în mod obl iga tor pen t ru comunitate de Dumnezeu, legislatorul etern şi Zi­di torul naturi i omeneş t i ; un ce comun, adecă sp re binele tu turor membr i lo r din socie ta tea omenească ; a cărui d rep tur i şi da to-r inţe t rebuiesc respec ta te de toţi oameni i ; apar ţ ină to r cadru lu i dominiului de drept publ ic ; a căru i dreptur i şi dator inţe nu es te n ime competent să le in terpre teze , luându-se afară efectele civile ale căsător ie i , de ex. chest iunile de ave re dintre soţii de căsător ie , afară de Biser ica catol ică — carea este s ingura socie ta te re l ig ioasă legit imă — şi a căru i d rep tur i şi da tor in ţe sun t neal ienabi le (înţeleg ale legături i căsătoriei).. . zic un mijloc d e a p ropaga spec ia omenească şi de a obţinea alte bunuri foarte însemnate .

2. Legă tura căsător iei , ca un oficiu al naturi i de a educă prunci i şi de a obţinea alte bunuri foarte însemnate, t rebuie să fie perpetuă şi o comuniune absolută, a n u m e :

a) Scopul legăturii căsător iei e s t eddé a naşte p runc i şi de a-i educa, pen t rucă na tura non intendit s implici ter esse, sed bene esse, adecă na tura nu intenţ ionează numai a dă exis-tinţă, ci a dă existinţă bună, c a r e scop nu se poate obţ inea decâ t aşa, dacă legă tura căsător ie i in t re soţi ţ ine p e vieaţa în t reagă sau este perpe tuă . Unii părinţi , car i m o r mai de t im­puriu, p roduc prunc i până la capetul vieţii, alţii, car i au vieaţă

© B.C.U. Cluj

Nr. 3. CULTURA CREŞTINA Pag. 73.

mai lungă, decum le este puterea de a p roduce , au de a educă prunci i produşi , ca re educa re foarte co rec t t rebuie să se zică, că nu înceată nic iodată , nici ch ia r faţă de acei fii, car i s'au căsător i t de mult.

b) Un alt s cop al căsător ie i es te ajutorul r e c ip roc al so ţ i lor de căsător ie în luc rur i l e de toate zilele, în l uc ru r i l e ex t r ao r ­dinare, în caz de morb , de neput inţă pen t ru bă t râneţă , de a servi, ca un mijloc de s t âmpăr pent ru poftele sexuale , car i toate arată , că legă tura căsător ie i t rebuie se ţină pe vieaţa întreagă.

c) Insă deopar te prunci i nu se pot nici naş te nici educà }

iar de al tă pa r t e soţii de căsă tor ie nu-şi pot p r e s t a a jutorul împrumutat , dacă ei nu se unesc în felul de a p r icepe l uc ru ­ri le, de a le voi, de a le simţi; dacă nu-ş i modelează unul după al tul na túré iu l ; dacă nu sunt conduşi de ace leaş ideale , de ace leaş pr incipi i rel igioase, de ace leaş aspi ra ţ iuni ; dacă n u sunt împodobiţ i cu ace leaş cali tăţi sufleteşti şi t rupeş t i ; dacă nu este între ei p ropor ţ i e de etate, avere , cul tură , apt i tudine de vieaţă. Cu alte cuvinte fiecare soţ c e a r c ă în celalal t soţ un alter ego, sau ce tot atâta es te : l egă tura căsător ie i t r ebu ie să fie mar i ta l i s conjunct io individuam vitae consuetudinem re-tinens, adecă vieaţa soţ i lor de căsă tor ie t rebuie să fie în modul cel mai absolut nedespăr ţ i tă , sau să fie o comuniune abso lu tă .

3. însă înţelepţiunea legis la torului e te rn prevăzând, că di­versi tatea felului de gândi re , voinţa s l abă a oameni lor şi focul neîmblânzit al pat imilor vo r ce rca se de sb race oficiul na tu r i i sau legătura căsător ie i de însuşir i le ei na tu ra le , că adecă vieaţa soţi lor de căsă tor ie să fie perpe tuă şi o comuniune abso lu t ă , ce i-le atr ibuie legea firii ca i svorâ te din scopu l ei, a în tăr i t dreptul na tura l pr in dispoziţia dreptu lu i divin pozitiv, d e m â n -dând, că ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă*

4. Se poate dà cazul, că v re -o căsă tor ie să se înche ie subversând p iedecă dă râmătoa re de căsă tor ie , adecă n e î m p l i -nindu-se una ori alta dintre condiţ iunile puse de drept, ce sun t necesare la încheierea validă a căsător iei . î n cazul aces ta o atare căsător ie t rebuie dec la ra tă de fără valoare , după c u m este aievea, din mot ivele sale pr in judecă toru l competent .

a) Pr imul motiv, ca re pre t inde să fie dec la ra tă de fără valoare căsă tor ia încheia tă cu p iedecă dă râmătoa re , este dem­nitatea Sacramentului, pen t rucă Sac ramentu l este un l u c n t

© B.C.U. Cluj

CULTURA CREŞTINA. Nr. 3.

atâ t de sfânt, încât el însuş pre t inde să nu fie susţ inut al tcum, decât ca valid.

b) Natura justiţiei încă pre t inde ace laş lucru , pen t rucă , fiind iustit ia: cons tans et perpe tua voluntas ius suum uni cuique t r ibuendi , ch ia r şi ac te lo r le dă aceea, ce le compete , că a d e c ă să fie dec la ra te de fără valoare , aşa cum sunt.

c) P re t inde mântuirea sufletelor, ace laş lucru, p e n t r u c ă dator inţe le soţ i lor de căsă to r ie sunt mul te şi gre le , şi la pl i ­n i rea l o r soţii au lipsă de ha ru l lui Dumnezeu, ca re ha r pr in căsă tor ie inval ida nu se capătă, dupăce matr imoniul invalid nu este sac rament .

d) Autor i ta tea competentă de a dec lara atari căsător i i de inval ide este numai soc ie ta tea re l igioasă legit imă sau b iser ica catol ică, pen t rucă însaş na tu ra cont rac tu lu i matr imonial nu se deosebeş te de na tu ra Sac ramen tu lu i ; şi apoi dreptu l de a ju­deca despre va loa rea Sac ramen te lo r s'a dat biser ici i adevăra te . Deci toate judecăţ i le aduse cu p r iv i re la va loarea căsă tor ie i de eret ici , schismatici , necred inc ioş i şi de societăţ i le civile, nu au nici o va loa re iuridică.

II. Ce se ţine de modul al doilea de a expl ica f ragmen­tul adus înainte, obse rv aces tea :

1. Pa r t ea pr imă a fragmentului cupr inde că mat r imoniu l este indisolubil, adecă legă tura căsător ie i d in t re doi soţi de căsă to r i e numai pr in moar t ea unuia dintre soţi se poa te des­face. Se iveş te însă în t rebarea , c a r e mat r imoniu este indiso­lubil ? Răspundem, că acel matr imoniu, în c a r e a avut loc între soţi i de căsă tor ie aceea un i re a sufletelor, sau mai corec t a voinţelor , c a r e se z ice validă, pen t rucă nu a subversa t nici o p iedecă dă râmă toa re de căsă tor ie (acesta este matrimoniul rat); şi apoi miri i un i rea aceas ta spir i tuală val idă au confir­mat-o pr in unirea corpora lă , adecă prin o a tare împreunare t rupească , care să fie aptă a p roduce p runc i (acesta este ma­trimoniul rat şi consumat, ca se folosesc terminologia ca­nonică) .

2. In par tea a doua a fragmentului se afirmă, că mat r i ­moniul acela, ca re s'a încheiat cu p iedecă dă râmă toa re de că ­să tor ie , t rebuie să se dec la re pr in j udecă to r de fără va loare , a d e c ă este solubil matr imoniul aparent , fie ch ia r şi confirmat p r in î m p r e u n a r e a t rupească a soţ i lor de căsător ie . Să se în­semne odată pent ru totdeauna, că biser ica , când aduce sent inţă în cauze matr imoniale v inculare , n ic icând nu desface legă tură

© B.C.U. Cluj

Nr 3. CULTURA CREŞTINA Pag, 76

matr imonială val idă şi consumată , ci dec la ră numai , că legă­tura matr imonia lă a fost inval idă delà început şi că nu poa te sta, deşi a fost eventual confirmată pr in împreuna rea t rupească a soţ i lor de căsă tor ie .

3. F ragmen tu l citat culminează în aceea , că Biserica este chiar aşa de gata să declare de fără valoare matri-moniul invalid, deşi consumat, precum este de gata să susţină ca indisolubilă legătura matrimoniului valid şi consumat. Aces ta este spir i tul Biserici i în j u d e c a r e a cauze lor matr imoniale v incu la re .

Afară de Ins t ruc ţ iunea sac ru lu i Oficiu mai avem însă şi alte legi, ca r i mili tează pen t ru ace la ş spiri t în j u d e c a r e a cau­zelor matr imonia le v incu la re . Le voiu g rupa aces te în 2 c lase dupăcum apă ră îndisolubil i tatea matr imoniulu i val id (a), r e s p e c ­tive enunţă solubi l i ta tea pr in sent inţă j udecă to r ea scă a ma t r i ­moniului apa ren t (b).

a) Conc. p rov . din 1882, Tit . IV, §. 54 z ice : „Biser ica , ca păzi toarea credinţe i şi a morali tăţ i i , apă ră şi susţ ine sfinţenia şi indisolubiliratea căsător ie i în con t ra or icăre i încercăr i , c a r e sub pre tex t de nevalidi tate ţ inteşte sp re desfacerea căsător ie i ." Conc. şi cit. §. 7. a re aces t ea : „Cei ce sunt legaţ i p r in căsă ­tor ie val idă nu mai pot încheia a l tă căsă tor ie , pânăcând du­rează vieaţa ambi lor căsător i ţ i ." I a r loc . cit. §. 9: „Căsă tor ia încheiată între creşt ini , dacă va fi consumată , numai pr in moar t e se mai poate desface; pen t ru a c e e a în t re un creş t in ca to l ic şi între o pe r soană neca to l ică a căre i conjuge este încă în vieaţă , nu se poate încheia căsă tor ie val idă, chiar şi când un t r ibunal oa reca re a r fi p ronunţa t desfacerea legă ture i matr imonia le din cauze, ca r i în b iser ica noas t r ă nu sunt r e c u n o s c u t e de cauze dă râmătoare de căsă tor ie . "

b) Conc. Tit. cit. §. 54. alineat, al doilea z ice : „Dar dacă s'ar încheia o astfel de l egă tură matr imonială , ca re din cauza unui impediment dă râmător , ce-i s tă în contră , nu se poa te numi căsă tor ie adevăra tă , a tunci un a t a r e consor ţ iu sau t rebu ie să se r idice la demnita tea de căsă tor ie , d i spensându-se delà impedimentul acela, sau când aceas ta nu a r fi cu putinţă, să se dec lare de neval id şi să se desfacă." L o c cit. §. 56 a r e aces tea : In toate celelal te cazur i şi pen t ru toate impedimente le , «i pr ivinţa c ă r o r a drep tu l de a împumnà nu este r é se rvâ t c o n -jugilor , o r i unuia dintre dânşii , tribunalul matrimonial e obli-

© B.C.U. Cluj

Pag. 76, CULTURA CREŞTINA Nr. 3.

gat a procède din oficiu ') înda tăce sau pr in notor ie ta tea ca­zului, sau pr in a ră tă r i , sau în alt mod s 'ar dă cauză de ajuns sp r e aceea ." In loc. cit. §. 57 avem: „Ori se impumnă căsă ­tor ia de acela , ca re a r e d rep tu l sp r e aceea , or i de un alt m e m ­bru nesuspec t al bisericii , ori se face cercetare din oficiu, t r ibunalu l mat r imonia l e da to r a d ispune to tdeauna din oficiu toa te celea, ce pot se rv i sp r e c lar i f icarea deplină a adevărulu i . " Apoi loc . cit. §. 59 z ice : „Dacă desp re existinţa v re -unui im­pediment se va lăţi o faimă, ca re , luându-se în conz idera re toa te împre jurăr i le , a r mer i ta atenţ iune, atunci tribunalul ma­trimonial va investiga originea acelei faime ; si după aceea va judeca , dacă e n e c e s a r a se face învest igaţ iune." Ia r loc . cit. §. 60 a r e aces t ea : „De regu lă nu sunt a se luà de loc în conz ide ra re a ră tă r i le despre impedimente , car i numai con -jugii au drep t a le împumnà. Când din a ră tă r i le făcute s 'ar constata , că din cauza unui a t a re imped imen t căsă tor ia es te invalidă, atunci se va proceda din oficiu, pent ru ca aceas ta sau să se consol ideze , sau pa r t ea , c a r e a r e dreptu l de a o împumnà, să reclame în contra căsătoriei.11

P â n ă aci despre spiri tul , de ca re este condusă b iser ica în j u d e c a r e a cauze lor mat r imonia le v inculare . Dacă p re sc r i s e l e biserici i , din car i se vede spir i tul ei, s 'ar obse rva întocmai , nu a ş mai aveà de zis n imic ; t r ebu ie se consta t însă, că p r e s c r i ­se le aces tea ale biser ici i şi spir i tul ei se ne soco t e sc cu deo­seb i re la forur i le de I-a (primă) ins tanţă delegate , fie din n e ­ştiinţă, fie din reavoin ţă — adecă l ipsa de d ragos te faţă de aşezăminte le ei, or i de or ig inea ace lo r aşezăminte (înţeleg di­vină, ori ominească) , — fie din o compăt imire rău în ţe leasa faţă de par t ide le li t igante, că a d e c ă de mila s ingurat ic i lor , a c ă r o r s căde r i sunt gugul i te , judecă tor i i i sbesc în legătura că ­să tor ie i adecă în oficiul na ture i , şi p r in aceas ta subminează baza fericirii familiare, şi p r o c u r ă astfel nefer ic i rea la sute de s iugurat ic i , car i urmează. De p. cu ta re bărbat , ori femeie, se î n c u r c ă în r apo r tu r i ne ier ta te . Află soţul inocent . î n c e p ce r ­tele, bătăi le. Tra iu l casnic devine iad. î n c e p tânguir i le încoace , şi încolo. In scu r t ă v r e m e p r o c e s u l matr imonial v incu la r este încaminat din punc tu l silei şi al fricei între doi, car i din a şa d ragos t e s'au luat, încât nici n 'au aşteptat b inecuvân ta rea b i -

*) Sublinierele sunt ale autorului.

© B.C.U. Cluj

Nr. 3. CULTURA CREŞTINA Pag. 77

sericii , ci femeia a fugit cu bărbatul , şi au t ră i t câ tva t imp necununaţ i în faţa biserici i . Se cu leg probele , cum se pot, ş i soţii se dec la ră de l iber i de a încheia al te căsător i i mai feri­cite. Bărba tu l desfrânat, dupăce a p răda t averea , şi alui, şi a soţiei, se căsă toreş te cu alta, nevoind să ştie nimic de 3—4 c o ­pilaşi avuţi cu femeia pr imă. Mama plină de dragos te , da r să ­racă, r emâne cu cei 3—4 prunci . Lipsa de cuib familiar şi ave re aduce cu sine negl igarea în formarea carac te ru lu i , în câşt igarea car ierei , se dedau la furt, înşe lăc iune şi altele. L a vremea sa cei 3—4 copilaşi în temeiază 3—4 familii, cu mult mai nefericite, decum a fost a păr in ţ i lor lor. Iată rezul ta tu l : netezeşti scăder i le unuia, şi nefer iceşt i pe 10 ori 20 de inşi , or i mai mu l ţ i 1 ) . Acesta este mot ivul pen t ru ca r e t rebuie să mă ocup şi cu abuzul, ce se face în mater ia de faţă.

Ins t rucţ iunea sacru lu i Oficiu din 1883 în §. 21 . p r e sc r i e : „După publ icarea p rocesu lu i (adecă după cu legerea dovezi lor) , păr ţ i lor Iitigante l i-se dă d rep t să-şi aducă înainte mij loacele de apă ra r e pen t ru d rep tu r i l e sale , dându-le acelora ( l i t igan-ţi lor) facultate de a folosi ca apărători pe aceia, pe cari îi vor vot ei (litiganţii), ba mai mult litiganţii t r ebuesc făcuţi atenţi la aces t drept , ca aşa să se închidă calea la r ec l amăr i şi acuze nedrep te după a d u c e r e a sent in ţe i ." A ş a d a r ă în p r o ­cesul matr imonia l v incu la r li t iganţii se pot folosi şi de apă­r ă to r sau advocat , a les după p lacu l lor. Slujba aces tu i apă­ră tor stă în aceea , că el se ape re l iber ta tea l i t iganţ i lor faţă de legile biserici i , car i o s t r ing, expl icând canoane le şi faptul concre t în modul ce l mai blând, însă fără a aveà dreptul de a perver t i sensul canoanelor , şi de a mistifica faptul concre t .

La forur i le noas t r e de I-a ins tanţă delegate se întâmplă faptul u rmă to r : comisa r invest igator , ac tuar , referent , asesor i , şi chiar şi defensorul matr imonia l se conjură cu toţii împo­triva căsător iei , întru cât toţi îşi iau slujba de apă ră to r sau de advocat al l i t iganţi lor în p r o c e s . Delà începutul ac te lo r p r o -

') In-tracţiunea sacrului Oficiu din 1883 şi canoanele Conc. prov. din 1882 in cauzele matrimoniale vinculare formează jus novissimum şi în deplină vigoare pentru provincia noastră metropolitană gi.-cat. rom. de Alba-lulia Şi Făgăraş. In mod fals şi injurios a acuzat-o dară autorul articolului: de­spre divorţul, publicat în vara anului 1913 în »Unirea«, că în judecarea cau­zelor matrimoniale vinculare se foloseşte de canoane învechite, şi că biserica lucră rău, când susţine legătura căsătoriei valide şi consumate ; aducând de pretext aceea, că azi nici nu mai sunt căsătorii adevărate (adecă matrimoniu rat sau valid), dupăce căsătoriile se fac din interes material, nu din dragoste.

© B.C.U. Cluj

Pag. 78. CULTURA CREŞTINA Nr. 3.

cesua le până la sfârşitul lor, p re tu t indenea nu dai de al tceva, decâ t de năzuinţa în toţi membr i i forului delegat de I-a instanţă de a l uc r ă con t ra legătur i i matr imonia le , şi de a apă ră l iber­ta tea l i t iganţilor. Am zis, că chiar şi defensorul matr imonial se conjură con t ra validităţi i căsător iei , pen t rucă nici la invest i ­gări , nici la desba te rea cauzei, ba la mulţi defensori , nici la ape la rea cauzei, nu se află în ac te absolu te nici un a rgumen t adus pent ru validi tatea căsător iei , deşi canoane le expres îl obligă pe defensor, ca să ape re cu gra iu l şi în s c r i s cu toate a rgumente le posibi le val idi ta tea căsător ie i . Dar feliul aces ta de a t r ac ta cauzele matr imonia le v incu la re absolu t nu se uneşte cu spir i tul bisericii în j u d e c a r e a cauze lor mat r imonia le v inculare , depus în canoane.

Dr. IOAN SÂMPĂLEANU.

Despre jurământ. — Condiţiile necesare la liceitatea lui. —

(11)

Ca j u rământu l să fie iertat se recer trei condi ţ i i : adevărul, judecata şi dreptatea, a m ă s u r a t cuvinte lor lui le remie 4, 2 „Jura-vei , viu este Domnul , în adevăr , j udeca tă şi d rep ta te . "

1. A d e v ă r u l p re t inde , ca să nu ne folosim de ju rămân t spre în tă r i rea minciunii , prin u rmare ca vorbele noas t re să fie conforme cu convingerea minţii noas t re . P. e. „jur pe sf. cruce, că am văzut pe Alexandru în pădure . " D a c ă eu sum convins , că l-am văzut, j u rământu l meu este adevăra t , chiar şi dacă A. n'a fost în pădure , pen t rucă eu măr tu r i sesc după ş t i inţa ce o am.

Şti inţa a c e a s t a t r ebu ie să fie însoţ i tă de o oarecare si­guranţă morală1), adecă să e sch idă frica fundată de a nu c o -r ă s p u n d e reali tăţ i i . Aşa încât cel ce joară dub i tând în mod p ruden t şi raţional despre ce zice, comite perjur greu, ca şi cel ce joară pe minc iună şi ca şi cel ce ju rând promi te , că va face ceva, da r crede, că îi va fi imposibil să împ l inească ju rământu l , căci în ce chip s'a pu tu t el jura, că va face ceeace nu va p u t e a împlini .

Nu orice cunoş t in ţă probabi lă a lucrului , ca re excusă delà minciună , ne mân tueş t e şi de j u r ă m â n t s t râmb, deoa rece or ic ine — şi aces t a este modul de purcedere al tu tu ro r o a -

») S. Alfonso n. 148, Tamburini 1. 3 cap 2 § 1.

© B.C.U. Cluj

Nr. 3. CULTURA CREŞTINA Pag. 79-

menilor — pre t inde o mai mare s igu ran ţă pen t ru un lucru, la care se a d u c e de mar to r Dumnezeu , decâ t pen t ru unul al cărui martor este s impla afirmare a vorbi torulu i . P . e. Eu, fără să minţesc, pot afirma, că Ştefan s'a scula t azi la orele 5, ş t i ind, că el regulat în fiecare zi se scoală a tunci . D a r nu pot s u s ­ţ inea cu ju rământ , că s'a scula t la 5 si azi, de nu cumva l-am văzut s c u l â n d u - s e la orele acele şi azi.

în general vorbind, se poa te face ju rămân t pe un lucru şt iut delà un altul demn de credin ţă ' ) , însă când se joa ră înaintea judecătorului , ju rământu l aces ta nu este permis , f i indcă acolo t rebuie să măr tu r i s im despre lucruri cunoscu te personal de noi şi nu desp re lucruri auzi te delà a l ţ i i 2 ) , prin u rmare în cazul când ju răm numai , că am auzit ceeace afirmăm, nu p ă ­cătuim; dar dacă am jura că de fapt lucrul este aşa cum zicem, fără de a spune expres , că şt im din auzi te , păcă tu im greu, chiar şi dacă ceeace s p u n e m este adevă ra t şi şt im, că este adevăra t , da r nu avem" cunoş t in ţă expe r imen ta l ă desp re lucru 3 ) .

Ju rând cu restricţie curat-mentală se comite perjur t o t ­deauna , fiindcă restr ic ţ ia aceas t a este adevă ra t ă minciună . Ju­rând cu restr icţ ie larg-mentală 1. îna in tea celui ce a re d rep tu l să ştie adevărul l impede, se comite perjur greu; 2. fără motiv» dar nu îna in tea unuia care a re d rep tu l să i-se s p u n ă l impede adevărul , se face păca t uşor ; 3. din cauză suficientă, chiar şi înaintea unui judecă tor , care însă nu în t r eabă în mod legit im, nu este păca t de l o c 4 ) . Motivul este, că a) în res t r ic ţ ia a c e a s t a Dumnezeu nu se ch iamă de mar to r la un lucru fals şi b ) se poa te în tâmpla , că pent ru a s c u n d e r e a unui secre t greu să fie absolut necesa ră o vorbire mai puţin precisă , care însă nici când nu e permis să fis minciună . în să pent ru a p u t e a ju ra în forma aceas ta e necesa ră o cauză mai gravă, decum s 'ar recere, când nu se face ju rămân t .

S. Alfonso (n. 153 ss.) a d u c e mai multe exemple prac t ice , când s'ar pu t ea folosi restr icţ ia l a rg -menta lă întăr i tă cu j u rămân t , dintre cari unele sunt u r m ă t o a r e l e 5 ) : «) cel ce are bani ascunş i , da r de cari are l ipsă pent ru a-si p u t e a sus ţ inea vieaţa, poa t e jura îna in tea judecătorului , că n 'are n imic ; p) cel ce a luat

*) S. Alfonso loc. cit. a) Gousset 1. n. 473, Scavinr II 9 n. 277. a ) Noldin n. 248 b. *) S. Alfonso n. 151 şi 170. s ) Cf. Qénicot n. 417.

© B.C.U. Cluj

Pag^JŞO CULTURA CREŞTINA. Nr. 3

î m p r u m u t , da r şi-a plăt i t datoria , poa te jura, că n'a împrumuta t , înţelegând, că n 'a î m p r u m u t a t nimic, ce ar mai t rebui să plă­t ea scă ; r) cel ce a iertat a l tu ia împrumutu l , ar pu t ea jura , că 1-a primit , adecă nu mai are p re tenz iune la ace la ; ö) preotul p o a t e ju ra (şi când ar fi de l ipsă, es te obligat să joare) , că nu ştie n imic d e s p r e vre-un păca t auzi t în măr tur i s i re , de oa rece nu ştie, ca să poa t ă s p u n e ; tot a şa medicii , chirurgi i , moaşe le , secretar i i şi alţi oficianţi, când îi leagă un secret al s lujbei lor; <=) soţ ia v inovată de adulter , poa te ju ra îna in tea soţului său, că nu a păcătui t , sub în ţe legând , ca să fie obligată a-i descoper i Iui cr ima.

Sun t n e n u m ă r a t e împrejurări le în v ieaţă — cum am amin t i t mai sus — când sun tem obligaţi dintr 'o cauză ori al ta să pă s t r ăm un secret , din desvăl i rea căruia ar pu t ea u r m à d a u n e grele în famiiie, în socieate , în stat , iar de al tă pa r t e sun tem recercaţ i şi uneori siliţi să măr tur i s im s u b j u ­r ă m â n t ce şt im, şi a tunci d a c ă nu n e - a m folosi de res t r ic ţ ie l a rg -menta lă , ar t rebui s 'au să t r ădăm secretul sau să minţ im, iar a m â n d o u ă aces te căi ni- le închide da to r in ţa de creştini .

Să luăm un caz pract ic . La Pet ru în t ră n o a p t e a un tâ lhar , în d o u ă vorbe (spri j ini te de frica ce o ştie p r o d u c e un r e ­volver b rowning ) îi s p u n e cauza vizitei aces te ia n e a n u n ţ a t e : „ori banii , ori v ieaţa!" Pet ru de fapt nu are bani , da r va avea în curând. Tâlharul , d u p ă c e s'a convins, sc ru tând p. e. c a s s a şi socoţile, s i leşte pe s t ăpân , pe care-I ştie om cu frica lui D u m n e z e u , să- i joare , că îi va dà s u m a ce ru t ă : „ori juri, ori te puşc ! " Scurt . — Poa te Pe t ru jura cu restr ic ţ ie m e n t a l ă ? Şi a tunci când zice, că joa ră , că-i va solvi banii , poa t e să s u b -înţeleagă „ţi-i voiu solvi, dacă îţi voiu fi d a t o r " ? Poa te , d e ­o a r e c e cauza ce-1 î n d e a m n ă es te mai mult decât gravă , iar res t r ic ţ ia este l a rg-menta lă .

Ori să luăm cazul soţiei necred inc ioase . Bărbatu l o s i l e ş te să joare , că e nevinovată . Dacă ea ş i -ar r ecunoaş te v ina , ne pu tem închipui ce trai ar mai pu t ea să fie în casa aceea , câ te suspic ionăr i , câte năcazur i şi pe d e a s u p r a ar lua poa t e pent ru t o t d e a u n a şi l iniş tea soţului său . Dacă ea n 'ar vrea să joare , bărbatul , d u p ă indiciile pe cari le are , o a c u z ă de necredin ţă şi îi face v iea ţa amară . E a deci t rebuie s ă joare şi va jura cu restr ic ţ ie la rg-menta lă , cum am amint i t mai sus .

D a c ă cel ce joară cu res t r ic ţ ie la rg-menta lă , nu a r aveà cauză suficientă să se folosească de ea, da r ar jura pe dreptu l ,

© B.C.U. Cluj

Nr. 3 CULTURA CREŞTINA I'ag. 81

el ar păcătui numai păca t u ş o r 1 ) , afară de cazul când ar ju ra îna in tea unui judecă to r legitim, ori în cont rac te îng reună toa re , ori b i l a t e r a l e 2 ) ; ori când deap roape l e ar pu teà aveà o p a g u b ă grea pe u r m a ju rământu lu i 3)-

Când la j u r ă m â n t l ipseşte condiţ ia adevărului, avem to t ­d e a u n a păca t de moar te , fiindcă es te o nerever in ţă gravă a aduce de măr tur ie pentru minc iună (fie şi mică) pe Dumnezeu , în scaunul mărtur is i r i i însă vom fi foarte a tenţ i , mai a les când se spovedesc copii şi oameni simpli, şi nu vom crede aşa uşor, că au făcut păca t greu, întăr ind cu ju rămin te adevă ra t e (!) minciuni uşoare , deoa rece foarte mulţi sunt scuzaţ i de igno­ranţă , iar pe alţii îi s cuză l ipsa de de l iberare , mai a les când se joară în mânie .

De aici urmează , că es te opri t sub păca t greu să p r e ­tinzi j u r ă m â n t delà unul, pe care îl şti (neavând nici un dubiu) , că va jura s t râmb*) , afară de atunci când a r întreveni o cauză jus tă ori necesară (p. e. în procese , în afaceri de cont rac te) , pen t rucă dai al tuia ocazie de perjur şi păca tu l a l tuia nu-1 pu tem permi te fără motiv dea juns .

2. J u d e c a t a pre t inde, ca la facerea ju rământu lu i să ne folosim de discre ţ ia şi reverinţa, pe care o cere un act r e ­ligios. Discreţ ia voeşte, ca să nu jurăm, decâ t din un motiv r a ţ i o n a l 0 ) . Pr in u rmare nu este permis , ca pent ru toa te n i m i ­curile să se facă ju rământ , chiar şi când ar fi de lucruri d rep te . Dar lipsa discreţiei şi a reverinţei nu este decât păcat uşor, care se r educe a p r o a p e numai la luarea îndeşer t a numelui lui D u m n e z e u 6 ) - Pe cei ce au da t ina să joare tot mereu, însă pe dreptul , nu-i pu tem obliga s u b păca t greu să se lase de da t ina aceas ta . Dacă însă joară încont inuu şi pe dreptul şi pe nedreptu l , ei au cont ras o da t ină păcă toasă , mortală şi ne vom sili cu toate puteri le să- i desvăţă in de ea, da r d a c ă s u n t oameni s imp l i 7 ) , cari de cele mai multeori nu reflectează

') S. Alfonso 1. cit. *) Génicot 1. cit. :i) Ballerini-Palmieri n. 57. 4) Génicot n. 302.

Homo apostolicus 5 n. 14. ") Ballerini-Palmieri n. 33. 1) Notăm, că atunci când zicem „oameni simpli", nu înţelegem numai

Pe ţărani ori pe copii, ci pe toţi cei puţin instniaţi în lucrurile religianii. De multeori se întâmplă, că unii intelectuali să fie cu mult mai simpli în "Chestii religioase, decât foarte mulţi ţărani şi prunci.

© B.C.U. Cluj

Pag. 82. CULTURA CREŞTINA. Nr. 3

la g reu ta tea păca tu lu i a ce s tu i a ne vom feri, d u p ă sfatul sf. Alfonso n. 150, să le s p u n e m expres , că p ă c ă t u e s c greu.

3. D r e p t a t e a ca recer in ţă a ju rământu lu i pre t inde , ca p e Dumnezeu să nu-1 aducem de martor , că vom face un p ă c a t (în ju rământu l de p romis iune ) ori când î n suş ac tu l (nu obiec tu l ) afirmării noas t re este un păca t (în ju rământu l de a se r ţ i une ) . P. e. Z icând „să mă facă D u m n e z e u să nu-mi mai pot vedea nevas t a şi copiii, dacă nu te voiu ajuta să omori pe Pave l " , se comite un ju rămân t de p romis iune , prin care se ia obl iga-mentul de a coopera la un omor, şi avem p ă c a t împot r iva dreptă ţ i i ju rământu lu i . To t aşa, când c ineva l ăudându- se , că el a ucis pe Pave l , ar zice „jur pe Dumnezeu , că nu N. N. ci eu am împlân ta t cuţitul în inima t icălosului ace lu ia de Pavel ," avem j u r ă m â n t de aser ţ iune , care e p ă c a t împotr iva dreptăţ i i recerute la ju rământ .

Când obiectul jurământului de promisiune este un păcat greu, î n suş ju rământu l este păca t greu în cont ra virtuţii r e l i -giunii, pe lângă păca tu l greu pe care-1 cons t i tue în saş p r o m i ­s iunea . Pr in u rmare când c ineva promite cu ju rământ , că va omor î pe altul, face două păca t e de moar te , p romis iunea o m o ­rului şi a d u c e r e a de măr tur ie a lui D u m n e z e u pent ru lucrul aces ta păcă tos . Când păca tu l p romis cu j u rămân t are în sine o mali ţ ie duplă , a d ă u g â n d u - i - s e şi r ău t a t ea ju rământu lu i , avem trei păca te . P. e. Crâsnicul Ion p romi te cu ju rământ , că v a fura sf. potir al bisericii , care acum se află la preotul . El co ­mite cu voinţa de a fura, un p ă c a t de furt, cu vo in ţa de a fura sf. potir, un sacri lej , şi prin aduce rea lui Dumnezeu de mar tor , un j u r ă m â n t rău.

Când obiectul jurământului de promisiune este un păcat uşor, p robabi l avem numai păca t u şo r . 1 ) 1. In teorie pa re ma i probabi l , că şi a tunci este păca t greu, dupăcum afirmă sf. Al­fonso, Génicot şi alţii, deoa rece se pa re a fi o nerever in ţă gravă folosirea numelu i lui D u m n e z e u ca întăr i re pen t ru un păca t , b inecă uşor . 2. T o t u ş pă re rea con t ra ră în prac t ică e solid-probabi lă , sus ţ inu tă de Noldin, Lehmkuhl , Busenbaum, Suarez. si alţii si poa te fi u rma tă cu conş t i in ţa liniştită, cu a tâ t mai vâr tos , că cei ce joară , că vor comite unele păca te uşoare nu reflectează, că îşi iau un ob l igămân t întărit de măr tu r i a lui D u m n e z e u să facă păca tu l acela.

l ) Busenbaum la s. Alfonso n. 146; Suarez c. 19 n. 3 - 8 ; Noldin n. 255; Lehmkuhl n. 413 B.

© B.C.U. Cluj

Nr. 3 CULTURA CREŞTINA Pag 83

La jurământul de aserţiune defectul dreptăţ i i nu provine din obiectul rău al j u r ă m â n t u l u i ] ) - Deci dintr 'o cauză jus tă s e poate a d u c e Dumnezeu de măr tur ie şi pent ru un obiec t rău. P. e. îna in tea judecătorului faci ju rământ , că tu ai furat din banii sa tului . Şi prin a cea s t a nu păcă tueş t i , numai să fie drept ce spu i . P e n t r u c ă tu de fapt măr tu r i a lui D u m n e z e u o invoci pent ru un lucru adevă ra t (furtul comis) , iar nu pen t ru unul fals.

Lipsa dreptăţ i i în j u rămân tu l de aser ţ iune reiese din n e ­drep ta tea (neones t i t a tea ) afirmării j u ra t e ca a ta re şi astfel de ju rămin te nu sunt păca t e de moar te , ci n u m a i p ă c a t e u ş o a r e , chiar şi dacă fapta ju ra tă ar fi păca t greu. D a r în cazul când prin j u r ă m â n t se p romovează în mod grav şi eficace păca tu l greu jurat , a tunci î n suş ju rămân tu l este păca t greu. D u m n e z e u de fapt se a d u c e de mar to r la un lucru adevăra t , iar î m p r e ­jurarea , că adevărul aces ta este un rău, nu cons t i tue o injurie gravă, ci numai o nerever in ţă venială; l u â n d u - s e însă D u m ­nezeu de mar to r pen t ru a p r o m c v à în mod grav păca tu l m o r ­tal, se face un abuz greu cu numele lui.

De aici- u rmează : 1. că cel ce făl indu-se, joară, că s'a ce r t a t uşor, că a minţi t uşor , că s'a mania t uşor, că a furat un lucru mic etc., comite două păca t e uşoare , unul pen t ru fala de p ă ­catul uşor de mai demul t şi unul împot r iva religiunii pen t ru ju rământ ; 2. cel ce se făleşte şi joară , că a înşelat în mater ie gravă etc., face două păca te , unul greu pentru lauda păca t e lo r grele, altul uşor pentru j u r ă m â n t 2 ) ; 3. cel ce joară , o c a l u m n i e grea, ori o de t r age re grea a numelu i altuia, comite două p ă ­cate de moar te , unul pentru ca lumnie etc., al tu! pent ru j u r ă ­mântul, care p romovează în mod eficace ca lumnia ori d e t r a -gerea, fiindcă cei ce îl ascul tă , auzindu-1 j u r â n d u - s e , mai i u t e îl c r e d . 3 )

Din toa te cele zise, se vede cât de mult t rebuie să în-ziste preoţii , ca să s t â rpească dat ina ju rământu lu i , ca re în multe părţ i s'a în rădăc ina t în poporu l nostru, aşa încâ t cu cea mai mare uşur in ţă mulţi joa ră pe nedreptu l , chiar şi înaintea judecător ie i . Le vor a ră ta cum cei ce joară tot m e r e u a) îşi p ierd cu uşur in ţă vaza şi au tor i t a tea în t re oameni , cari vor zice, că nici ei înşişi nu simt, că ar pu t ea c ineva sta p e

') Génicot n. 303; Lehmkuhl n. 412. A. 2) S. Alfonso 1. cit. Suarez c. 12 n. 8. 3) Lehmkuhl n. 4125 A; Génicot 1. cit.

© B.C.U. Cluj

Pag. 84^ Nr. 3

vorba lor, ci au lipsă de ju rămân t , ca să şi-o în tă rească ; b) se fac vinovaţi de mânia lui Dumnezeu , care pedepse ş t e foarte s t r i c t pe cei perjuri ; c) se d e o s e b e s c de creştinii adevăra ţ i , cari sunt simpli şi l impezi la vorbă şi cuvântul lor es te a m ă -

-surat vorbelor Domnulu i : a ş a şi aşa; nu şi nu. (Mat. 5, 38).

Dr. IOAN COLTOR.

In jurul unei fraze liturgice. —Off/fi OQ&OL'

In textul sf. l i turghii de două ori aflăm cuvintele -o<fîa, «n&oi, a n u m e la văhodul delà fericiri şi îna intea citirei sf. e v a n -.ghelii. In l i turghierele noas t re vechi exc l amarea aceas t a o aflăm t r a d u s ă în fo rma: „Cu în ţe lepc iune dreap tă" , iar în cel nou, eda t la 1905, ea es te r eda tă cu totul într 'alt s ens fiind t r a d u s ă -cu: „ în ţe lepc iune , drepţi!"

Deoseb i rea d int re aces te două forme ale t raducer i i r o m â ­neşt i fiind esenţială, am socot i t că nu va fi lipsit de interes , s ă examinăm puţin în ţe lesul cuvinte lor ci tate şi să vedem: 1. care e cauza aces tor t raducer i deoseb i t e ; 2. care e b u n ă şi

•3. care e adevăra tu l în ţe les al acestei exclamăr i . Mai întâiu de toa te ni -se impune în t rebarea , cum au

.putut reda t raducă tor i i noştr i vechi — altfel des tu l de con-ş t ien ţ ioş i — propozi ţ ia a tâ t de c lară : -oífia OQ&OÎ în fo rma: „Cu în ţe lepciune d reap tă" , când subs tan t ivu l any ia e de genul femenin şi se află în nominat ivul s ingular , iar adjectivul OQO-UÎ

« în genul mascul in şi s tă în pluralul nominat iv , respec t ive în v o c a t i v ? Să fi greşi t într 'un chip a tâ t de vădit împot r iva g ra ­ma t i ce i n i -se pa re cu nepu t in ţă . T r a d u c e r e a aceas ta poa t e avea o s ingură expl icare şi a n u m e în l i turghierele vechi g r e ­ceşt i nu a pu tu t fi: -ot/io, ùjîroi, ci ~o'ţicc OQÎÎI'I, ceeace în­s e a m n ă : în ţe lepciune adevă ra t ă sau dreaptă . Iar t raducă toru l nea f l ând adevăra tu l înţeles al aces to r cuvinte, a confundat n o ­minat ivul aotfiit <{>•')>), cu dativul oo(fi.(( noftii, ceea ce s'a pu tu t foarte uşor, fiindcă în codicii vechi greceşt i l ipsesc atât a c c e n ­tele cât şi „iota s u b s c r i p t u m " , cari s ingure evidenţ iază d e o s e ­b i rea celor două cazuri . Numai a şa s'a putut , că t r a d u c ă ­torul în loc de : în ţe lepc iune a d e v ă r a t ă a p u s : Cu în ţe lepc iune d reap tă .

Când şi cum s'a făcut s ch imba rea în textul g recesc , cum s'a prefăcut cuvântul OQ&>I în ood-oi, nu se poa te şti cu s igu -

© B.C.U. Cluj

Nr. 3 CULTUKA CKESTI NA

ranţă. Foar te p robabi l e însă , că cu tare scr i i tor bisericesc^, aflând de un n o u - s e n s propozi ţ ia : coy-iu oofh), a d e c ă : î n ţ e l e p ­ciune adevă ra t ă ( d u p ă c e în ţe lepciune neadevăra tă , r e c t e : falşă, nu este!) t ranscr i ind textul l i turghiilor a modificat cuvântul . oofri'i în ötjíroí, dându- i astfel înţelesul de : „drepţ i lor" (vocat iv!) . Aflându-se apoi în l i turghierul nou g recesc : ao'ţiu, ootroî, tâ l -cuitorul nos t ru a t r a d u s verba l : „ în ţe lepc iune , drepţ i !"

E bună t raducerea a c e a s t a ? Ba! Nu e bună , fiindcă c u ­vântul ooOoí — precum am zis mai s u s — se află în vocativ, , deci în cazul cel mai bun ar t rebui să fie: drepţ i lor! î n ţ e l ep ­ciune, d rep ţ i /o r / D u p ă c u m cetim în sf. Sc r ip tu ră : „Vai vouă, , farisei/or si căr turar i /or făţarnici" , iar n u : „Vai vouă căr turar i şi farisei făţarnici!" La aceas ta ce-i drept , se obiecţ ionează, că cuvântul oolh'i- aici nu î n s e a m n ă „drep tc red inc ios" , ci: oblu, , drept, în s ens fizic, iar nu în s ens moral . Dar nu e aşa. A n u m e , adiectivul OQO-Ó; — care vine delà verbul odihno = a î n d r e p t a , a conduce pe calea cea adevăva tă , î n s e a m n ă în rândul prinv drept în s ens moral (ôoOoiJob'a, ôofJôlnyoç) şi numai în locul al doilea a re înţelesul dreptăţ i i fizice: oblu. Adevărul acestei-afirmări re iese din contextul textului nostru l i turgic, r e s p e c ­tive din acţ iunile noas t re l i turgice împreuna te cu a c e a s t ă e x ­clamare . Intâiu de toa te în biserici le or ienta le nefiind bănc i şi nefiind înda t ina t îngenunchia tu l , credincioşii eo ipso trebuiau să s tee drepţi, deci apos t rofarea preotului , să s tee drepţi , nu poate fi in te rp re ta tă în senzul unei provocăr i de -a se r idica. Apoi când zice preotul cuvinte le : în ţe lepciune , d r e p ţ i ? Atunci, , când a făcut văhodu l delà fericiri, a s ta t puţin în uşa î m p ă ­ră tească şi se p regă teş te să între în altar. D a c ă intenţ ia ar fi fost să p rovoace credincioşii să se ridice şi să s teà drepţ i , t rebuia să o spună înainte de ieşirea cu evanghel ia .

Din aces tea urmează, că ambe le t raducer i , a tâ t : Cu î n ţ e ­lepciune dreaptă , cât ş i : înţelepciune, drepţi , sunt greş i te . Ba mai mult, chiar şi textul l i turghierelor greceşt i mai noue încă e greşit , căci în original nici decâ t nu a pu tu t fi: -o^Lu, CQ&O'Î,

ci la tot cazul a t rebui t să fie: 207/a oof)-)).1)

l ) Cumcă în textul original grecesc e eroare, reiese din propoziţia delà cetirea evangheliei, unde se zice: ^ocfia, ooîtoi, rizovowutv TQV if/Lov Lvay) ilior = înţelepciune, drepţilor, să ascultam sfânta evan­ghelie! — Deci, dacă în original ar fi: aotfia, óoO-oí, î n mod firesc ar trebui să fie: Înţelepciune, drepţilor, să ascultaţi sfânta evangheliei Dar nu e aşa.

© B.C.U. Cluj

Pa». 86 CULTURA CREŞTIA.

Care e dar adevăra tu l înţeles al acestei e x c l a m ă r i ? în ţ e ­lesul verbal — cum am ară ta t — ar fi: în ţe lepciune d reap tă , ceeace — după cum bine a rezonat şi sch imbătoru l textului g recesc — e în cazul cel mai b u n : un pleonasm. înţelesul a d e ­văra t îl vom aflà, dacă vom consul tă o altă t r aduce re p a l e o -slavă. Acolo aflăm atâ t la văhodul delà fericiri, cât şi îna in te de cet i rea evangheliei e x c l a m a r e a : 41849001- /tiS^pocTi ( m u -dros t mudros t i ) , ceeace î n s e a m n ă : înţelepciunea înţelepciunilor-Iată deci, ce vrea să zică cuvântu l <•(>'>.•;! Nu are înţelesul de d reap t ă (sau drepţi !), ci este un fel de întărire, de subl in iare a cuvântului aotçia. l'oyla Solh) î n s e a m n ă : Adevărata înţelep­ciune, s au : Iată adevărata înţelepciune!

Adevă ră t a t ea deducer i i noas t re o în tă reş te mai întâiu de toa te însuş ritul. Şi a n u m e : preotul ieşind cu evanghel ia şi înă l ţ ându-o (deci nu făcând cruce cu ea, cum e da t ina la noi!) o ara tă poporului z icând: Iată adevă ra t a în ţe lepc iune! la ce poporul r ă s p u n d e : „Veniţi să ne înch inăm şi să cădem la Hr i s tos" — celce ne -a a d u s nouă adevă ra t a în ţe lepciune! To t aşa şi îna in te de cet irea sf. evanghel i i p reotu l a t rage lua rea amin te a poporului , să fie cu băga re de seamă, că ceea ce vor auzi acum es te : adevă ra t a în ţe lepciune, în ţe lepc iunea în­ţe lepciuni lor! (Vezi ana log ia : „Cân ta rea cântăr i lor" , adecă , cân ­tarea cea mai f rumoasă în t re toa te cântări le.)

In p r e supune rea aceas t a ne în tă reş te apoi şi faptul, că îna in te de cet i rea apostolului sau a prorocilor , preotul , r e s p e c ­tive d iaconul exc lamă: „Să luăm a m i n t e ! — în ţe lepc iune! — Să luăm amin te ! " — Aceeaş p rovoca re ca la evanghel ie , cu deosebi rea , că aici preotul nu subl in iează cuvân tu l : î n ţ e l e p ­ciune, nu- i z ice : în ţe lepc iunea înţelepciunilor, vrând prin a c e a ­s ta , să arete , că adevărur i le cupr inse în evanghel ie , cari provin nemijlocit delà Hr is tos , s tau mai p re sus , decâ t cele cupr inse în Apostoler , cari provin numai în chip mijlocit delà M â n t u i ­torul , şi că evangheliei i -se cuvine deci mai mul tă şi mai in-tenzivă luare aminte , decâ t apos to lu lu i sau prorocului . —

Prin şirele aces tea , cari n 'au pre tenţ ia unei prea mari erudiţi i în mater ie de li turgică, am voit mai mult să a t rag a tenţ ia celor ce se ocupă mai amănun ţ i t de acea s t ă ş t i inţă a sup ra unei che­st iuni , care nu poa t e fi t r ecu tă cu vedere . Mie unul, direcţ ie in­dica tă , mi -se pa re s ingura bună .

SIMION GOCAN.

© B.C.U. Cluj

Nr. o CULTURA CREŞTINA. Pag. 87

ÎNSEMNĂRI.

A c ţ i u n e p e n t r u p a c e . E a p r o a p e un an, că popoa re l e din Ungar ia a ş t eap t ă cu sen t imente diferite încheerea t ra ta t ivelor începute între premierul ţării şi între conducător i i aleşi şi r e ­cunoscu ţ i ai poporu lu i român. Se spune , că chiar în zilele aces tea ori va răsăr i soare le cald şi p lăcut al păcii b inefăcă­toare , ori se va porni vijelia plină de urgie, a cărei ravajii, în grădina admirab i lă de p o p o a r e şi de bunătă ţ i na tura le , ca re se c h e a m ă Ungar ia , nu se pot p revedea . Vorba e de ap rop i e r ea ş) în t impur i liniştite alor două popoa re , cari în t impur i gre le au a p ă r a t u m ă r lângă umăr în t reg i ta tea şi i ndependen ţa s t a ­tului comun, vorba e de în ţe legerea alor două neamur i , cari locuesc în a c e e a ş cur te şi sub ace laş coper iş , a căror moşi şi s t rămoşi au făcut sca ldă c o m u n ă de sânge şi au r id icat a c e ­leaş movile de oase pe câmpii le răsboa ie lo r pu r t a t e împreună .

Ches t iunea a c e a s t a de capi ta lă impor t an ţ ă pe lângă la-turea polit ică, cu ce noi nu ne ocupăm, a re şi o faţă cu l tu ­rală, lumina tă de evanghel ia Domnulu i Hris tos , şi potr ivnică t u ­turor nedrep tă ţ i lo r făcute de indivizi cont ra indivizilor, ori de popoa re împo t r iva altor p o p o a r e . Noi, cari avem de idealul vieţii pe Pr inc ipe le păci i şi sun tem datori , chiar şi în vi r tutea slujbei noas t re , să înă l ţăm rugăciuni pen t ru pace, pen t ru pacea a toată lumea, voim s incer înfăptuirea dor in ţe lor noas t re , ce le îmbrăcăm de a t â t ea ori în cuvinte le : Pace tuturor, cari sun t şi dorinţele a tâ tor inimi nobile din atmosfere înalte şi ale mai multor inimi pl ine de durere , din p ă t u r a de jos .

Tră im în o ta ră creş t ină , în care au l iber ta te o mul ţ ime de confesiuni rel igioase, cari toa te zic, că sunt ale lui Hris tos . Confesiunile au preoţii lor şi nu-i caz r a r la noi, că chiar şi în comune rura le sun t câte 3—4 preoţ i . D a c ă toţi preoţii a c e ­ştia ar munci cu o sârguin ţă , ce nu cunoaş t e oboseală , pent ru real izarea între oameni a dreptăţ i i , pent ru înăbuş i rea ego i s ­mului desc ree ra t şi pent ru p rac t i ca rea dragoste i , care „se mi -los t ives te , . . . nu p i z m u e s t e . . . nu se î n d ă r ă t n i c e ş t e . . . nu se t ru feş te . . . nu caută ale s a l e . . . nu se în tărâ tă , nu gândeş t e răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr...", dacă d ragos tea c reş t inească s'ar cultiva în real i ta te în inst i tutele de învă ţământ din sate le şi o raşe le , cari împes t r i ţ ează ţ a ra noas t r ă şi s'ar p ropovădu i în a tâ tea pa la te , cari se ridică, — se s p u n e —

© B.C.U. Cluj

Pag. 88 CULTURA CREŞTINA Nr. 3.

pent ru p romovarea culturi i , pe u r m ă dacă a ţ â ţ a o a m e n i : b ă r ­baţi şi femei, cari a r socot i de cea mai insupor tab i lă ofensă judeca ta , că sunt inculţ i , dacă aceş t ia ar a ră ta cu l tura în fap te şi nu în un m e ş t e ş u g de cuvinte , în ges tur i şi în î m b r ă c ă ­min t e : a tunc i de g r a b ă ar veni şi la noi împă ră ţ i a păcii .

Creşt inul adevăra t şi omul întru adevă r cult, cât a t â r n ă delà el, t r ăeş t e în p a c e cu toţi. Nimănui nu-i face n e d r e p t a t e . Ceea ce crede , d u p ă o j u d e c a t ă cuminte , că a r dori să-i facă alţii, a f lându-se el în o a n u m e si tuaţ ie , face şi el acelora , p e cari îi vede în astfel de împrejurăr i . P r e ţueş t e vir tutea şi u r e -ş te păcatu l , da r nu pe păcă tos . P re ţueş t e pe omul , care ţ ine l a or iginea, la legea, la l imba şi la datinile sale. Alungă delà s ine gândul , că numai el ar fi cinstit , pa t r io t bun, capabi l de cu ta re slujbă şi vrednic de cutare poziţ ie şi se înfioară la dor inţa de a vedea pe altul îngenunch ia t şi î ncă tu şa t înaintea sa. — Pe u r ­mele dreptăţ i i şi ale iubirii îna in tează p a c e a şi d i spa r conflictele să lbat ice şi neînţeleger i le regre tabi le dintre oameni , conv in-g â n d u - s e cel puţ in major i ta tea , că mai întâiu chiar pent ru î n ­vingător e foarte păgub i toa re lupta pur t a t ă cu d e s c o n s i d e r a r e a principii lor şi a valori lor morale.

Fi-va pace în condiţ iuni acceptabi le , se va face pace în zilele aces tea pe temeiul dreptăţ i i şi al iubi r i i? Nu se p o a t e şti. Evanghel ia lui Hr i s tos însă, repu ta ţ ia s tatului şi năzuinţe le se r ioase pent ru cul tura şi b u n ă s t a r e a popoare lor conlocui toare vor aduce şi vor s ta tornic i p a c e a şi la noi.

Pent ru întăr i rea nădejdi lor noas t r e de pace şi pent ru a arăta cum s'a lucrat pen t ru a p l a n a r e a duşmăni i lo r vechi, a m i n ­tesc admirab i la pace , ce s'a încheia t înainte cu câţ iva ani în t re republ ice le vec ine : Argent ina şi Chile din America sudică. Mai multe zeci de ani au t răi t în cea mai mare d u ş m ă n i e a c e s t e a două s ta te . Ura, invidia, defăimările, jafurile şi ucider i le e rau la o rd inea zilei între locuitori . La Pastile anului 1900 e p i s ­copul catolic Benaven te a vorbi t desp re b inecuvântă r i le păci i şi b l ă s t ămul certelor, e x p r i m â n d u - ş i dor in ţa să vină t impul, ca s t a tua lui Hris tos , de pe culmea muntelui Andes , să ves t ească şi celor din Argentina şi celor din Chilie pacea iubirii c reş t ine . Glasul ep iscopulu i din Argent ina a aflat resune t şi pes te m u n ­tele Andes , în Chilie. Ep i scopu l de aici încă a î ncepu t să p r o -p o v ă d u e a s c ă pacea cu mare zel şi mul tă însufleţire. Amândoi arhierei i au pred ica t p a c e a lui Hr is tos din sa t în sa t şi d in o r a ş în oraş , având la început puţini a d e r e n ţ i : p reo ţ imea şi

© B.C.U. Cluj

Nr. 3. CULTURA CREŞTINA

:mai mul te femei. încetul cu încetul adevărul a cuceri t tot mai multe inimi şi din toa te păr ţ i le au fost inunda te cele două pa r l amen te cu peti ţ iuni pen t ru pace . Pres iunei venite delà p o p o r au ceda t şi guverne le şi pa r lamente le . S'a încheia t pacea.. . S'au înfrăţit popoare le . S'au r edus pover i le îna in te a p r o a p e in­supor tab i le . S'au s is ta t lucrările pentru întări turi le delà pe r i ­ferii. Năile de războiu pa r t e s'au vândut , pa r t e s'au s t răformat în năi comercia le , iar în urma s tă ru in ţe lor lăudabi le ale p r e ­şedinte i reuniunii femeilor catol ice din Argent ina, din o pa r t e a tunur i lo r a şeza te în fortăreţe s'a făcut o colosală s t a tu ie a Domnulu i Hris tos , care în 13 Mart ie 1904 s'a r idicat pe c reas t a -muntelui Andes, în mezuina celor două s ta te . Vesel i tu-s 'au .atunci toţi preoţii şi laicii, civilii şi ostaşi i , cân ta t -au muzicile mil i tare imne de pace , sgudu i t - a bubui tu l tunur i lo r munţ i i pen t ru a vesti pace şi nu omor şi înă l ţa tu-s ' au în toa te b i s e ­ricile rugăciuni de mul ţumită şi pent ru o pace s t a to rn ică .—

De vreme ce pacea numai aşa p o a t e fi durabi lă , dacă o închee popoare le , ori cel puţ in o ratifică ele în min tea şi in ima lor, nădăjduim, că şi la noi se vor aflà bă rba ţ i , cari vor lucra în mijlocul popoare lo r pentru lăţ irea ideei unei păci cinsti te şi pent ru de l ă tu ra rea momente lo r şi a motivelor sus ţ inu te în mod măestr i t de o par te a presei fără in imă pentru a p rovoca n e ­încredere , neînţelegere, duşmăn ie şi conflicte între membre le ace lu iaş corp . In acţ iunea aceas ta pen t ru pace adâncă şi s t a -"tornică vor luà par te toţi , cari cred în operele mari ale c r e ş ­t inismului şi ale culturii şi cari do re sc spor i rea şi conse r ­varea aces tor opere .

Senior. *

E u t h a n a s i a . Intr 'un n u m ă r mai recent al „Românu lu i " •din Arad, au toru l unui foileton ştiinţific a a t ins pe scur t în ţe ­lesul cuvântului ultra modern din fruntea aces tor s i re si de aceea c redem că e bine să ne o c u p ă m şi noi puţ in de miş ­carea pe cât de u m a n ă în formă, pe a tâ t de ba rba ră în fond a celor, cari p ropagă teoria „morţi i bune" .

Gândul unei curmăr i prin act violent a suferinţelor unui bolnav, ce sufere de ceva boală incurabi lă , s'a născu t — în epoca civilizaţiei m o d e r n e b ine în ţe les — mai întâiu în creerul unui monis t cu numele Roland Gerkan . In decursul unei boa le grele a şaz icând incurabi le — din care to tus s'a r idicat —, a le cărei chinuri le-a suferit foarte anevoie, Gerkan a ajuns

© B.C.U. Cluj

Pag. 90 CULTURA CREŞTINĂ Nr. 2.

la convingerea , că are da tor in ţa morală (sic!) de a porni m i ş ­ca rea în interesul eu thanas ie i . A pregă t i t deci un pro iec t de lege şi 1-a t r imis capului monişt i lor, lui Ostwald , care ş i - l - a însuşi t în în t regime publ icându-1 , prin luna Maiu 1913, în r e ­v is ta lor „ D a s monis t i sche J ah rhunde r t " .

Asupra aces tu i proiect , sau mai b ine zis în favorul lui,, s'a porni t apoi o vie discuţie prin bercurile monis te , şi pe c â t ş t im el a fost prez in ta t deja şi câtorva camere sp re desba te re . O or ientare mai temeinică a s u p r a esenţei aceste i mişcări o poa te dà î n suş proiectul , ale cărei punc te pr incipale sun t u r ­mă toa re le : § 1. Or ice bo lnav incurabi l are dreptul eu thanas ie i^ sau cu alte cuvinte a re dreptu l să cea ră ajutorul medicului pen t ru a muri (Sterbehilfe). § 2. Pen t ru câş t igarea a c e s t u i drept bolnavul t rebuie să se îndrep te că t ră judecă to r ia c o m ­pe ten tă . § 3. P e baza cererii , j udecă to r i a d i spune viz i tarea b o l ­navului prin medicul judecă tor ie i şi alţi doi specia l iş t i . La dor in ţă se admi t si alti medici . Vizita medicală t rebuie să a ibă

y t y

loc cel mai târziu la opt zile delà î na in t a r ea cererii . § 4. D e ­sp re vizita medicală se ia protocol î n s e m n â n d u - s e părerea , ştiinţifică a medici lor dacă boală es te incurabi lă , sau ba. § 5. Dacă pe baza vizitei medica le se poa te consta ta , că boala d u p ă toa tă probabi l i ta tea se va sfârşi cu moar te , j udecă to r i a vat aco rda bolnavulu i dreptul la eu thanas ia , iar în caz con t r a r cererea se respinge . § 6. Cine, la dor in ţa expresă , o m o a r ă pe bolnav fără durere nu se pedepse ş t e , dacă conform § 5. i-s'a. votat bolnavului dreptul la eu thanas ie , sau dacă prin cerce tare ul ter ioară se poa te cons ta ta , că respect ivul suferea de ceva boa lă incurabi lă (!) § 7. Cele cupr inse în § § 1—6 au valoare şi pen t ru cei schi lavi .

împot r iva legii fundamenta le a moralei creşt ine, că omul . nu e s t ăpân pe vieaţa sa, proiectul aces ta al moniş t i lor p r o ­c l amă deci în t ronarea libertăţi i omeneş t i de-a d i spune pes te : v iea ţa propr ie şi de t e rmina rea adevărului etern al sf. Scripturi , , care z ice : „Vedeţi , că s ingur eu sunt , şi nu es te Dumnezeu , afară de mine ; eu omor si dau vieată, eu r ănesc si v indec si nu este cine să vă scape din m â n a m e a " (Deut . 32, 39). Şi, D o a m n e , cine ar p u t e a s p u n e câte mişelii şi a ten ta te de cele mai înf iorătoare nu s'ar pu t ea a s c u n d e s u b m a s c a „blondei bes t i i " , căreia i-s 'ar zice „moar t e b u n ă " .

E caracter is t ică mot iva rea aces tu i proiect , ca adecă „ d u ­p ă c e am răpit oameni lo r c redin ţa în Dumnezeu , care era în.

© B.C.U. Cluj

Nr. 3. CULTURA CREŞTINA. Pag. 91.

s tare să al ine chinuri le boalei, ta rea sfârşitului plin de dureri calea, ci revenirea Ia credinţa

Să credem, că nu se va să devină lege!

să u şu răm pe al tă cale s u p o r -al omulu i" . Decât nu este as ta în D u m n e z e u . . . găsi ţară, în care aces t proiect.

Dr. Alexandru Rusu.

C l R O f l l C Ă . B i s e r i c a r o m â n e a s c ă î n „ C a d r i l a t e r " . P r in a n e ­

xa rea noului ter i tor la rega tu l României , afaceri le b iser iceş t i o r todoxe ale Cadr i la teru lu i , în vi r tutea consti tuţiei şi a canoa ­nelor car i no rmează autocetal ia biser ici i o r todoxe din regat, au, ajuns, să fie de competenţa sf. Sinod al acelei biser ici . Fe l iu l de a ran ja re a aces tor afaceri u rma deci să fie no rmat d in par tea acestui sf. Sinod. In ses iunea de toamnă a anului t r e ­cut, chest ia a şi fost pusă la ord inea zilei şi după lungi d i s ­cuţii s'a primit în urmă p ropune rea mitropoli tului Pimen al Moldovei, accep ta tă şi din par tea guvernului .

In vir tutea aceste i hotăr î r i , votate în 21 Octomvr ie 1913,, chestia se aranjează deocamdată numai provizor , şi anume în modul următor . Sf. Sinod deleagă un Arhiereu, membru al sf. Sinod, ca re „cu a rh ie rescu l da r va o rându i cele pentru h i ro ­toniri de preoţi şi diaconi, după nevoi le biser iceşt i din Cadr i ­later, în conţe legere cu guvernu l ţări i . E l va face admini ­straţie b i se r icească potrivit canoane lo r b iser iceş t i , a legilor şi a r egu lamente lo r ţării noas t re" . Poziţia ace6tui Arh ie reu va fi asemenea cu poziţia unui i e r a rh cu scaun adminis trat iv b i se ­ricesc, fiind pomeni t ca Arh ie reu în rugăciuni de preoţi i din Cadri later . Sf. mir va fi luat delà mitropol ia Ungro-Vlahie i şi pr in u r m a r e el nu va putea sfinţi sf. mir. Va putea însă t ipăr i antimise în numele său şi le va pu tea sfinţi împărţ indu-le fără pla tă la toate biserici le o r todoxe din Cadri later . „Delegatul sf Sinod v a aveà un vicar , de ca re se va ajută în conducerea afacer i lor biseri­ceşti, iar pen t ru afacer i le judecă to reş t i va aveà un Cons i s t e r la fel cu cele de pe lângă scaune le ch i r ia rha le ale ţării, p r e ­cum şi pe r sona lu l n e c e s a r pen t ru adminis t ra ţ ie , ca : protopopi , revizor eclesiast ic şi cel al cancelar ie i" .

Aceste sunt dispoziţiile mai însemnate , ca r i as igură bise­ricii r o m â n e din ţa ră o influinţă ho tă r î toa re în afacer i le b i se ­riceşti ale populaţ iei autohtone din Cadri la ter . î ncă de pe a c u m

© B.C.U. Cluj

Pag. 92 CULTURA CREŞTINÍ Nr. 3.

se spune însă, că aces t provizor iu nu va dura mult, d e o a r e c e în proiectul de modificare a constituţiei s'a pus în vede re pe •seama acestui te r i tor o eparh ie cu totul de sine s tă tă toare , (ar.)

ft

w L»a p r c c e d e n z a d e l m a t r i m o n i o c i v i l e " . La în­ceputu l lunii curente guvernu l italian a prezenta t cameri i , a cum p e n t r u a 5-a oară, proiectul său de lege, pr in ca re v r ea să l e ­gifereze p receden ţa căsător ie i civile faţă de cea b iser icească . Faptu l aces ta agită acum toate ce rcur i l e regatului i talian în cea mai mare măsură . Radicali i , la dorinţa şi s tăruinţele c ă r o r a s'a început aceas tă nouă mişcare pent ru degrada rea căsător iei l a ro lu l unui simplu cont rac t civil, mişcă toate pietri le pen t ru 45a de astă dată să dovedească lumii, că Italia nu stă înapoia -ţârilor „civilizate," cari au deja aceas tă lege, iar de altă pa r t e sfiii credincioşi ai biserici i luptă din răsputer i pen t ru a p ă r a r e a aşezămin te lo r ei dumnezeeşt i .

Ce pr iveş te is toricul acestei chest iuni , este de însemnat, că legătura civilă de căsă tor ie exista în Italia, respec t ive în regatul s a rd ic de pe a tunci , încă din 1852. Numai cât ea nu t rebuia să p recedezc cununia biser icească , şi preotu l ca re cu­nuna pe cineva înainte de a fi făcut legătura civilă nu pu tea i i pedepsit . F i reş te g rupa rea rad ica lă a ce rca t tot mereu •schimbarea aceste i stări de lucruri , mai a les după înfăptuirea idee i „măre ţe" a Italiei unite. în patru rândur i şi anume în 1876, 1892, 1893 şi în 1899 au reuşi t sá vină cu pro iec te de legi re fe r i toare la aceas tă p recedenţă , da r n'au isbutit niciodată. în tfaţa rezist inţei e l ementa re a masse lo r mari a le poporului c r e ­dincios bisericii , ca re se manifesta nu într 'a tâta în par lament , unde e rau s lab reprezenta te , ci dealungul şi deala tul ţări i , a c ­ţ i unea lor a suferit to tdeauna naufragiu.

Acum încearcă de nou. Pro iec tu l de acum prevede , că p reo ţ i i nu pot să cunune pe nime, dacă nu a făcut mai întâiu l egă tura civilă, şi fixează pent ru caz de cont ravenţ ie pedeapsa de 100—1000 l ire pent ru pr imul caz, şi 200—2000 l ire pen t ru cazu r i repeţi te. Fa ţă de legile vigente la noi, p ro iec tu l i talian •are special i tatea, că şi cont rahenţ i i pot fi pedepsiţi cu pedeapsă de l à 100—1000 lire.

Care va fi soar tea acestui proiect , nu se poate spune cu s iguran ţă . F a p t e, că b iser ica şi-a angajat în aceas ta luptă toate pu te r i l e ei, ş i cum grupa p a r l a m e n t a r ă a catol ic i lor încă e mai

© B.C.U. Cluj

Nr. 3. CULTURA CREŞTINA Pag. 93.

mare ca în t recut (sunt v re -o 30 de deputaţ i) , iar pes te 200 de deputaţi l iberali au fost aleşi numai în u rma pactului Gentiloni, garantând, că vor luptă pent ru minimalul pre tenziuni lor ca to ­lice — lupta pa re că se va decide şi de as tădată în favorul bisericii . „Unione cat tol ică popo la re" , condusă de contele della Torre, mişcă toate pietr i le în interesul aceste i biruinţe.

Vom vedea, dacă Italia catol ică se va dovedi mai pu te r ­nică ca Ungar ia ca tol ică! ( a r )

* M a e t e r l i n c k p e I n d e x . De câ teor i Scaunul apostol ic

al Romei îşi depr inde pu te rea sa de îndrumare a bisericii ca­tolice, într 'o formă, ca re at inge cât de cât in terese le spir i tuale ori materiale , şi mai a les aces te din urmă, a le duşmani lor o r i ­cărei vieţi creşt ine, p r e sa mondială , de un c a r a c t e r atât de pronunţa t necreş t inesc , dă a la rmă şi c e a r c ă să revoluţ ioneze opinia publică împotr iva „atitudinei r eac ţ iona re a Romei" .

Aşa s'a întâmplat şi acum din pri lejul puner i i la indexul căr ţ i lor opr i te a sc r ie r i lo r „favori tului" scr i i tor francez Mau­rice Maeter l inck. Congregaţ ia romană, ca re se ocupă excluziv cu chestii de aceas tă na tură , a găsit anume, că în scr ier i le lui Maeter l inck, şi mai cu seamă în „Le t r é so r des humbles" (co­morile sărac i lor ) , „Sagesse et des t inée" ( înţelepciune şi destin), şi „La mor t " (moartea), sunt luc rur i a c ă r o r citire, fiind vorbă de un mare scr i i tor , const i tue o cont inuă primejdie pentru cură ­ţenia credinţei şi morali tăţ i i creş t ine . Şi-a făcut prin u r m a r e datorinţa, a căre i negl igare ar fi fost păcat , şi a exopera t o p r e ­liştea amintită, pr in care se interzice citirea sc r ie r i lo r lui Maeterl inck.

Pen t ru oricine, ca re înţelege marea r ă spunde re ce o a r e Scaunul apostol ic al Romei întru înaintarea sufletească a c red in ­cioşilor înt regei biserici, lucru l aces ta nu va cupr inde nici o pea t ră de sminteală . Dar în a c e e a ş v r eme or ic ine , ca re cu­noaşte u ra ce se poar t ă de anumite cercur i , atât de influente în p re sa mondială, bisericii creş t ine , va înţelege că aceas ta p resă nu putea să nu vină şi din aces t prilej cu grele le în­vinuiri, pe car i le-a adus Scaunulu i sf. Petru .

Dar „cânii la t ră — caravana merge îna in te"! (ar.) *

E p i z o d d i n v i e a ţ a c a t o l i c i z n i u l u i d i n R u s i a . In legătură cu mişcarea mai r ecen tă din biser ica Romei , ca re ţ in­teşte în tăr i rea simţului re l ig ios pr in o cât mai deasă p r i m i r e a

© B.C.U. Cluj

Pag 94. CULTURA CREŞTINA. Nr. 3

sf. cuminecătur i , am socoti t că e folositor să încres tăm u rmă­toarea în tâmplare delà începutul veacului t r ecu t :

In anul 1806 contesa Rostopşin, a depus, la vrâs ta de 32 ani, măr tu r i s i r ea credinţi i catol ice în faţa unui preot catol ic din Moscova. împre ju ră r i l e au cons t râns-o însă, ca deocamdată să-şi tă inuiască conver t i rea . In u rma aces to ra întâmpina mar i greutăţ i , în împlinirea dator in ţe lor sale rel igioase. Dar iubirea este invenţ ioasă. In casa soţului său, guverna to ru l Moscovei , p reo tu l catol ic e ră oaspe binevăzut ; odată pe săp tămână el e r a oficios la masă. După masă , când oaspeţi i se adunau în g r u p e mai mici, contesa se p reumbla pr in sală cu preotul , cu­fundată în conversaţ i i şi cu atar i ocaziuni îşi făcea spovedania . Iar după aceea, când preotul băga de seamă, că cei din j u r nu-1 observă , îi p redă o cutie de aur cu şapte bucăţ i de-ale sf. cumi­necătur i , pe ca re contesa o a scundea în sin, dându-i în sch imb altă cutie goală . Apoi îşi ducea comoara ascunsă în odaia de durmit , împodobită cu icoane sfinte, unde după datina rusească z iua-noaptea a rdea cande la înaintea sfintelor icoane. Apoi, fiindcă nu putea merge să se cuminece în biserică, îngenun-chià în toată dimineaţa înaintea icoane lor şi, deschizând cutia,*se împăr tăşea zilnic, pe a scuns în casa sa. (vp.)

Cărţi şi reviste.

în editura bine îngrijitei revis te popora le „Lumina Cre ­şt inului" delà Iaşi a apărut , deja în al XII-lea an, aşa numitu l „Calendar catolic" pe anul 1914. îngri j i t pe profesori i semi­naru lu i catol ic din a doua capi tală a României , el este o nouă dovadă a muncii febrile şi c u adevăra t apostol ice pe ca re o pun în serviciul idea le lor noas t re creş t ine harnici i „mis ionar i" ai eparhiei de Iaşi .

Ca şi anul t recut , „Calendaru l catolic* a r e un cupr ins bine ales. Pe lângă par tea calendaris t ică, o românească înfă­ţ i şa re a mineiului biserici i catolice, şi o bogată informaţie a s u p r a evenimente lor marcan te din b iser ica catol ică de pre tu­t indeni (Cronica) , el mai cupr inde şi o însemnată pa r t e l i terara . Afară de câteva t r aducer i potr ivi te , găs im în aceas tă pa r t e şi câ teva schi ţe is tor ice de mare in teres din t recu tu l ca tol ic is­mului moldovean. Prin aces te contribuţi i ale profesor i lor Dr. A. Gabor şi Dr. 1. Fe r en ţ (care dă un fragment şi din l uc ra rea ce p r e g ă t e ş t e : „Is tor ia bisericii catol ice din Iaşi"), „Calendaru l ca to l i c" prezintă un spo r însemnat faţă de t r e c u t . —

© B.C.U. Cluj

Nr H CULTURA CREŞTINA Pag. 95

Până bine de curând ne aveam şi noi ca lendaru l nostru, a l „Unirii," ca re fiind tot mai s lab îngrijit a fost firesc să nu mai poată apare . i?i a c u m n 'avem nici unul! Şi e o ruşine as ta . F ie -ne deci pe rmis să rugăm pe cei ce îngri jesc aceas tă revistă, să facă tot posibilul ca pe anul Domnului 1915, preoţ imea unită să poa tă saluta » Calendarul Culturii Creştine*, u )

Dupăcum anunţasem într 'un n u m ă r t recut al acestei r e ­viste, începând cu 1 Ianuar ie apa re în Lugoj , de douăori la lună, „Foaia oficioasă" a diecezei Lugojului. J u d e c â n d după primii doi numer i o rganu l „eparh ie i" noas t re bănăţene se ţ ine s t râns de p rogramul ce anunţase în ce rcu la ru l de ca re ne -am ocupat mai deunăzi, în t rucât de fapt nu cupr inde decât lucrur i , car i p r ivesc bunul mer s al eparhiei , în t recând pr in aceas ta în oficialitate chiar si o rgane le destul de oficioase ale Ca ranse ­beşului („Foaia Diecezană") şi Aradului („Biser ica şi Şcoala") . Dar dacă în punctu l aces ta ne-am înşelat — să z icem aşa — în aşteptăr i , am fost în sch imb recompenzaţ i pr in aceea su­per ioară în ţe legere a oficialităţii, c a r e îşi da seamă de ros tul şi impor tanţa sc r i so r i lo r vlădiceşt i , numite pastorale.

Trebu ie să r e m a r c ă m adecă cu bucur ie deosebită , că chiar pr imul număr al noului o rgan biser icesc , aduce o f rumoasă pas tora lă de Crăc iun a P. S. Sale delà Lugoj . Această pas to ­rală, pr in faptul, că apa re în o rganu l oficios al eparhie i , şi încă în fruntea pr imului ei număr, a re cadru l unui p r o g r a m de activitate a rh i e rească şi pr in aceas ta ne dă deplină garantă , că astfel de scr isor i îndrepta te că t ră preoţ i şi mireni , v o r vedea tot mereu lumina zilei în coloanele oficiosului lugojan. Suntem pr in u rmare pe cea mai bună cale ce duce sp re e ra pas tora le lor .

î n numele aces to r idei de p rogres , sa lu tăm noul organ cu tot respec tu l ce i-se cuvine, dorind, că, în t rucât altfel nu ni-se pot da pas tora le , celelal te eparhi i a le provinciei noas t r e b ise­riceşti , să scoată şi ele câ te o „foaie oficioasă." — Decât , noi credem, că ele ni-se pot da şi altfel. Vorba e: numai să ni -se dee! Le ce rem cu toată umilinţă, (ar.)

* In v re -o câţ iva Nri mai recenţ i ai z iarului „ Unirea" din

Blaj, păr . Ştefan Pop resusc i tează chest ia rehirotonir i i ep isco­pului Atanasie Anghel , a cărei d iscutare se pornise în coloanele acestei revis te . La sfârşitul răspunsulu i său, pe ca re a crezut, că t rebuie (!) să-1 deà la cele sc r i se de d. Pâcl işanu în ar t icolul „Pal inodiam non cano" , Sf. Sa a găsit, că e cu cale să adaugă şi aces te câteva ş i re :

„Repl ica aceas ta a cerut găzduire f i rească pe pagini le ,Culturii Creşt ine. ' De aco lo a primit academicul (sic!) con­silium nu numai abeundi da r şi p e r i e n d i : s e pa re , că nu e consult , ca Dvoas t r ă să cerca ţ i a Vă plasa aeest ar t icol nici

© B.C.U. Cluj

Pag 96 CULTURA CREŞTINA. Nr. 3

într 'alt l o c ' N o r o c u l meu ,că se p a r e ' numai ." (Nr. 9 din 3 1 Ianuar ie) .

In faţa acestei genti le recr iminăr i a păr. Pop ţinem să lămurim, că repl icei Dsale nu i-am acorda t „găzduirea firească"' pen t ru motivul, că faţă cu dovezile aduse de d. Pâcl işanu în a l său „Palinodiam non cano" , repl ica publ icată acum în „Uni rea" ni s'a părut atât de neput incioasă, încât am crezut, că facem şi păr . Pop un bun servic iu refuzând pub l ica rea ei, şi rugându- i să nu c e r c e a p lasa r ă spunsu l său nici într 'alt loc, pe motiv,, că asta ni-se pa re a nu fi consult . Păr . Pop nu ne-a mai s c r i s nimic în chest ie , ci a cerut ospital i tatea „Uniri i" , ca re după' cum vedem i-a deschis largi porţile...

De a c u m răspunsul păr . Pop e publicat . Asta încă nu în ­seamnă însă, că am fi greşi t când ziceam, că „se pare , că nu- i consu l t " să-1 publ ice . Apari ţ ia lui în „Unirea" de s igur nu dovedeş te asta. D. Pâcl i şanu va r ă spunde probabi l , fiindcă v a t rebui să răspundă, şi mai ştii,... poate că pe u rma acelui r ă s p u n s va ajunge şi păr . Pop la convingerea , că nu a fost consul t să mai vie cu „repl ica" sa, şi mai a les , că n'a avut nici un mot iv să ne prezinte neospi tal ier i pen t ru o ati tudine, pr ivi tor la c a r e avem conşti inţa unei fapte bune.

Se va vedea ! (Redacţia).

T E L t E F O f l .

Dr. B. Budapesta. Nici una dintre ediţiile de canoane ale bisericii răsăritene nu se mai poate cumpăra decât doar ocazional de pe la cutare anticar. Avem insă informaţia sigură, că sf. Sinod al României a decis încă în şedinţa sa 18 Oct. al anului trecut retipărirea Pidalionului şi a Pra­vilei mari, alegând în comisiunea de supraveghere a tipăririi pe PP. SS. Teodosie episcopul Romanului, Nicodim episcopul Huşilor şi pe Teofil Pleoşteanul, vicarul mitropoliei Ungrovlahiei. Este deci nădejde înteme­iată, că în curând vom putea ajunge de nou la aceste căiţi.

B. Măgura. Dacă poporul nu se scandalisează, biserica veche d» lemn se poate vinde unui cumpărător, care garantează că va folosi lemnul din ea spre scopuri oneste. La cererea insistentă a poporului, e bine să se ardă. — Peste tot, în astfel de cazuri e mai consult să se ceară invieţiuni delà P. V. Ordinariat.

P. Reghin, Suma primită delà Sf. V. în 23 Ianuarie a. c. am contat-o în plata abonamentului Sf. Voastre pe 1914, iar cea primită în? 30 Ianuarie în plata abonamentului «Bibliotecei tractuale» tot pe 1914. Bine e aşa?

Pen t ru redacţ ie r ă s p u n d e : Dr. Alexandru Rusu. P ropr i e t a r - ed i to r : Membrii redacţiei.

Tipografia f! L lbr l r ia Samln. T t t b Gr. C a t . Bal izafa lva—Blaj ,

© B.C.U. Cluj