Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U1

Apare sub egida CO N S I L I U L U I JU D E Þ E A N C L U J

serie nouã • anul III • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

ilustraþianumãruluiAlexandru Pãsat

ZILELE REVISTEI TRIBUNA

I. Maxim Danciu:Rãspundericulturale

POEZII DE:Andreas Saurer(Elveþia)Paul ViniciusTheodor Damian

MIRCEA PETEANîn dialog cuLASZLO ALEXANDRU:„Unde estepatimã nu esteloc de raþiune“

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U2

2 TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004

agenda

bour

A încetat din viaþã, pe neaºteptate, graficia-nul Mircea Baciu, profesionist de oenergie ºi o determinare deosebite. L-am

cunoscut în 2000, la ultima Galã a TeatrelorNaþionale, colaborînd la realizarea micii publicaþiia festivalului. Ne întîlneam în biroul sãuuniversitar, iar Mircea Baciu macheta revista încel mult o jumãtate de orã, în timp ce mai dãdeaºi telefoane la rectorat sau minister, semna hîrtiioficiale ºi îºi consilia studenþii. Oboseam doarprivindu-l, în timp ce el deborda de energie ºilimpezime interioarã. Am mai întîlnit o asemeneaspectaculoasã vitalitate ºi implicare doar la un altmare profesionist, cu destin similar: MarianPapahagi

Mircea Baciu s-a nãscut la Dej, în 1946. A fostprofesor ºi decan la Facultatea de Graficã aUniversitãþii clujene de Artã ºi Design, dupã celucrase aproape douãzeci de ani ca grafician alEditurii Dacia. A realizat cîteva sute de coperþi decarte ºi afiºe, participînd totodatã la numeroaseexpoziþii naþionale ºi internaþionale. În ultimii ania fost ºi colaborator constant al TeatruluiNaþional din Cluj. Numele lui se leagã ºi derevista Echinox , a cãrei primã înfãþiºare graficã aconceput-o împreunã cu Florin Creangã.

Dupã 2000, m-am întîlnit cu Mircea Baciudoar în treacãt, pe stradã, salutîndu-ne din mers.Pãrea mereu la fel de energic ºi vital ca întotdeau-na. Moartea sa, paradoxalã, e cu atît mai tulburã-toare.

Dumnezeu sã-l odihneascã!

Începînd din octombrie, la Cluj apare orevistã aparte în peisajul nostru publicistic: Fabricade Cãrþi , “publicaþie lunarã de informaþie editori-alã”, cu distribuþie naþionalã ºi gratuitã. Revista,elegantã, are în Consiliul editorial cunoscuþiuniversitari clujeni: Pr. Ioan Chirilã, AurelCodoban, Achim Mihu, Mircea Muthu, MirceaPopa ºi Ion Vlad, iar din echipa redacþionalã facparte impetuoºi scriitori, între care Vasile GeorgeDâncu (iniþiator, alãturi de directorul ClaudiuMocanu, al proiectului), Letiþia Ilea, VianuMureºan ºi Mihai Goþiu.

Fabrica de cãrþi este o publicaþie foarte vie,deloc gomoasã, întrutotul democraticã. Primulnumãr marcheazã un eveniment organizat deCentrul Cultural Francez: Toamna cãrþilor la Cluj(printr-un interviu cu directoarea CCF, ManueleDebrinay-Rizos); mai gãsim un interviu cu ener-gicul editor Mircea Petean, un savuros poem allui Vasile Gogea, texte de Tudor Ionescu, LetiþiaIlea, ªtefania Nan, Vianu Mureºan º.a. ºi o avan-premierã la Amintirile peregrinului Apter de ValeriuAnania, în curs de reeditare la Limes. Nu lipsesc,evident, paginile de prezentare a noilor apariþiieditoriale, cu fotografiile cãrþilor ºi cîteva cuvintede prezentare ale editorilor ori criticilor literari,dar ºi cu… preþurile opurilor (lucru importantpentru cititor).

Am descoperit, în editorialul revistei, o virtu-alã profesiune de credinþã a realizatorilor sãi:“Poate Cartea va salva lumea… Nu ºtim. Dar

meritã sã-ncercãm”. Complementarã, oarecum, eMaxima numãrului , pe aceeaºi primã paginã:“Cartea este o oglindã: dacã se priveºte în ea unmãgar, n-are cum sã vadã imaginea unui apostol.”(W.H. Auden). Q.e.d.

Imaginea care te întîmpinã pe site-ul scri-itoarei austriece Elfriede Jelinek(elfriedejelinek.com) e cea a unui mic bibelou-Bambi, întors cu fundul cãtre tine ºi privindu-teoarecum peste umãr. Site-ul e exclusiv în ger-manã, iar vagile mele cunoºtinþe în domeniu m-au împiedicat sã-l aprofundez.

Elfriede Jelinek este – o ºtie de-acum toatãlumea – noua cîºtigãtoare a Nobelului pentru lit-eraturã, cunoscutã în România mai ales prinintermediul romanului Pianista, ecranizat în 2001ºi prezentat – ºocînd publicul autohton – la ediþiadin 2002 a Festivalului Internaþional de Film dela Cluj.

Ce se ºtie mai puþin despre scriitoarea austri-acã este calitatea sa ex-centricã în propria-i cul-turã, dupã cum scrie Dana Grigorcea în Dilemaveche, nr. 41/22-28 oct. 2004. Evident, dupãcîºtigarea celebrului premiu, toatã lumea s-adeclarat fan Elfriede Jelinek, iar orgoliul naþionala propulsat-o din margine în mijlocul eveni-mentelor. Destin exponenþial, care m-a fãcut sãtranspun scenariul în spaþiul nostru. Dacã, vreo-datã, un literator român va cuceri Nobelul, vapãþi la fel ca scriitoarea austriacã: toþi duºmanii îivor deveni prieteni, toþi cei care l-au înjurat vorîncepe sã-l laude, autoritãþile, indiferente ºi dis-preþuitoare pînã odinioarã, îºi vor aroga,gongoric, meritele “susþinerii” culturii naþionale,care, iatã, dã rezultate strãlucite etc. Curatã ºinonºalantã ipocrizie…

Am reþinut însã douã nuanþe: propunerilepentru premiu sînt fãcute, totuºi, de conaþionaliiscriitorilor, iar prin prisma experienþei austriece,România nu mai e o þarã balcanicã, ci intrãbiniºor în Mitteleuropa .

În octombrie, Clujul a înregistrat ºi treiîntîmplãri artistice semnificative: o expoziþieMargareta Sterian la Muzeul Naþional de Artã –cu editarea, totodatã, a unui frumos album,Poeme. Imagini. Proze – ºi o expoziþie OvidiuAvram la Galeria Veche. Totodatã, colegul nostruOvidiu Petca a editat albumul ediþiei de anul tre-cut a Festivalului Internaþional al Artelor Grafice.

Expoziþia Margaretei Sterian a cuprins lucrãricreate de-a lungul unei jumãtãþi de secol (din1930 în 1980), într-o amplã retrospectivã dedicatãunei artiste complexe. Remarcabilã mi s-a pãrutimplicarea, în acest eveniment, a firmei ARDAF,care aratã cã, în sfîrºit, marile companii româneºtidau bani pe culturã.

Expoziþia lui Ovidiu Avram e specialã pentrucã artistul e relativ discret dar mereu surprinzãtorîn manifestãrile publice. Lucrãrile sale cucerescinstantaneu prin concepþie ºi colorit. Aºa s-aîntîmplat ºi acum.

Fiecare din evenimentele plastice ºi editorialesus-pomenite meritã comentat mai pe larg. Citiþi,aºadar, urmãtorul numãr al Tribunei.

(Claudiu Groza)

n

Evenimente de toamnãTRIBUNA

Director fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Cluj

ºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor .

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U N A

DIANA ADAMEK

MIHAI BÃRBULESCU

MIRCEA BORCILÃ

AUREL CODOBAN

ION CRISTOFOR

CÃLIN FELEZEU

MONICA GHEÞ

ION MURESAN

MIRCEA MUTHU

IOAN-AUREL POP

ION POP

PAVEL PUSCAS

IOAN SBÂRCIU

RADU ÞUCULESCU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:LIVIU POP

Redacþia ºi administraþia:400091 Cluj, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004 3

3

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

editorial

A ctualitatea jurnalismului cultural a fosttema principalã de dezbatere promovatã laprima ediþie a „Zilelor revistei Tribuna”

organizatã în 21-22 octombrie a.c., cu concursulConsiliului Judeþean Cluj, Consiliului MunicipalCluj-Napoca, Centrului de Studii Transilvane(Institutul Cultural Român) ºi a Facultãþii deªtiinþe Politice ºi Administrative din cadrulUniversitãþii „Babeº-Bolyai”. Fãrã îndoialã, odezbatere oportunã, acum când la ordinea zileieste nu doar protejarea libertãþii de expresie detot felul de ingerinþe politice ºi economice, dar ºiafirmarea libertãþii de informare ºi circulaþialiberã a ideilor ºi persoanelor întru susþinereaidentitãþilor culturale, care sã permitã trasareaunui numitor comun, într-o Europã unitã, pen-tru toate culturile naþionale. Jurnalismul cultural,prin chiar specificul sãu, nu este altceva decâtforma de a da o expresie concretã potenþialului decreaþie de care dispune fiecare comunitate naþion-alã, problematizând experienþe diferite ºi anal-izând noile provocãri pe care tocmai procesulintegrãrii europene ni le pune în faþã. De aceea,într-o sesiune de comunicãri, s-a ºi vorbit difer-enþiat despre jurnalismul cultural între dileme ºicertitudini, despre jurnalismul cultural în presascrisã ºi despre diversitatea jurnalismului cultural,cadre universitare exprimându-ºi puncte devedere pe care editura „Tribuna” le va tipãri înscurt timp într-un volum.

În ce ar consta actualitatea jurnalismului cul-tural astãzi în România? – iatã problema de fondcare a fost întoarsã pe toate feþele ºi pusã în con-textul afirmãrii explozive a mass media de dupã1989 ºi oarecum în opoziþie cu extinderea unuijurnalism popular axat pe tematici comerciale,divertisment ºi senzaþional. S-a pornit chiar de laprezumþia cã jurnalismul cultural nici nu þine dejurnalismul propriu-zis, adicã de acela anumeinteresat de informare ºi difuzare de opinii ºi decomentarii, întrucât el este practicat de o elitã, deprofesioniºti din cultura înaltã, ºi care seadreseazã doar unui public restrâns, format dinaceiaºi intelectuali, mai mult sau mai puþin rafi-naþi, care de altfel îl ºi promoveazã în interesulîntreþinerii propriului lor prestigiu în societate.Ba chiar s-au gãsit ziariºti din presa localã care auþinut sã conteste valabilitatea ºcolilor de jurna-lism, unde pregãtirea viitorilor jurnaliºti are ºiunele accente culturale precise, pentru a reduceformarea jurnalisticã doar la experienþe practice ºi

indicaþii redacþionale orientate exclusiv în benefi-ciul instituþiei de presã respective ºi coordonatãde audimat. Nu a fost în discuþie precaritatea cul-turalã a multor cotidiene ºi tabloide, cât necesi-tatea de a pune în evidenþã faptul cã jurnalismul,prin structura ºi menirea sa în societate, se înscrieîntr-o practicã culturalã tot mai diversã ºi care îºidezvãluie importanþa numai în mãsura în carepoate orienta cât mai bine pe cetãþean într-o lumetot mai dinamicã, cu schimbãri bulversante ºiprindere de vitezã, unde mutaþii axiologice se cerexplicate urgent pentru a risipi posibilele confuziiºi pentru a evita manipulãrile de tot soiul, ceea cepresupune nu doar însuºire de cunoºtinþe, ci ºicompetenþã ºi responsabilitate atunci când te vreio prezenþã activã în sfera publicã. Aºadar, se poatesusþine cã o rãspundere culturalã are chiar practi-carea jurnalismului, fie cã se are în vedere presascrisã sau audiovizualul, pentru cã marca lor esteorientatã în direcþia emancipãrii spiritului civic ºidacã acesta se doreºte pus în perspectiva protecþieifaþã de abuzurile ce nu lipsesc aproape niciodatãdin practicile guvernamentale ºi ale proasteiadministraþii.

Dacã vorbim însã de jurnalismul cultural, capracticã specializatã în zilele noastre, lucrurile secomplicã, iar rãspunderile cresc ºi ele pe mãsurãce complexitatea societãþii sporeºte, pentru cã nueste vorba doar de prelungirea unei întregi tradiþiijurnalistice ce a trasat direcþii stabile în culturaromânã modernã, dar ºi de reevaluãri fireºti, cutrimiteri la acele reexaminãri periodice ºi disputeculturale inevitabile pentru orice societate înschimbare, proces obligatoriu pentru a conturacât mai precis cu putinþã ceea ce îndeobºte senumeºte identitate culturalã, însemnând nu doar oafacere publicitarã, de imagine, ci ºi asumareaunui patrimoniu cultural ºi îmbogãþirea lui cuceea ce considerãm la un moment dat cã nereprezintã mai bine atunci când este sã neraportãm la alte culturi. Or, pe acest plan, careeste structural legat de comunicarea publicã, jur-nalismul cultural prezintã valenþe proprii,diferenþiate în raport cu practica jurnalisticãobiºnuitã, dar care nu îl scoate totuºi în afaracomunicãrii mediatice considerate în sensul eilarg, ci îi conferã o dimensiune particularã, dedialog cultural ºi intercultural prin care indiviziiºi comunitãþile în care aceºtia trãiesc intrã înconexiune ºi îºi construiesc relaþii de reciproci-tate. Prin promovarea jurnalismului cultural

comunicarea socialã se relaxeazã, chiar dacã acestaîntreþine tensiuni ºi controverse privind opere ºiautori, pentru cã el le prezintã critic, le explicã ºile interpreteazã, fãcând accesibil unui public largvalori ºi produse culturale cu pretenþii dereprezentativitate pentru o întreagã comunitate,ºi, totodatã, fãcând sã se audã o voce distinctã încompetiþia ºi mai largã care este concertul cul-turilor lumii de azi. Nu este puþin lucru sã ieisãptãmânã de sãptãmânã sau lunã de lunã pulsulcreativitãþii întreþinute de o comunitate naþionalã,sã mãsori productivitatea culturalã, care – atuncicând este autenticã – , cum þinea sã precizeze nudemult filosoful spaniol Fernando Savater, nedezvãluie omenia. Pentru Savater este foarteimportant sã dobândim conºtiinþa existenþei noas-tre unii de la alþii nu numai în termeni derentabilitate, nu numai în legãturã cu ceea ceputem vinde sau cumpãra, ci ºi cu ceea ce putemdobândi, în sensul unui plus de omenie dobânditde la ceilalþi. „Cred cã omenia este ceea ce dãmunii altora, afirmã filosoful spaniol, omenia esteceva ce schimbãm între noi ºi prin care neîmbogãþim unii pe alþii, ceilalþi fiind cei care nepot face sã devenim tot mai umani. Producþia ceamai importantã a democraþiei este producþia deomenie , de mai multã omenie, de omenie maibogatã, excelentã, creativã, mai plinã de posibil-itãþi pentru un numãr tot mai mare de oameni;aºadar, omenia este, poate, singura comoarã carecreºte atunci când este împãrþitã; cãci toate cele-lalte comori scad atunci când sunt împãrþite.Omenia este o comoarã care creºte atunci cândeste împãrþitã cu alþii.” Or, tocmai contribuþiilenoastre culturale dau seama de omenia noastrã ºifãrã a evalua aceste contribuþii noi nu am facedecât sã ne ignorãm resursele proprii de omenie,lipsindu-ne de contacte veritabile cu alþi semeniai noºtri. Jurnalismul cultural este una dintreformele de comunicare prin care se realizeazãacest schimb ce duce la un spor de omenie; ºitocmai de aceea el se cere dezvoltat ºi diversificat,pentru cã altfel am rãmâne izolaþi ºi falsificaþichiar prin ceea ce este mai scump în noi: omenianoastrã.

„Zilele revistei Tribuna” s-au vrut o pledoariepentru afirmarea jurnalismului cultural ºi, delocîntâmplãtor, manifestãrile care au avut loc cuacest prilej s-au încheiat cu o masã rotundãprivind situaþia revistelor culturale dinTransilvania, analizându-se nu doar dificultãþilecu care acestea se confruntã, dar ºi potenþialulcultural de care spaþiul transilvan dispune la oraactualã. În revistele care apar în acest spaþiu –Steaua, Apostrof, Familia, Vatra, Orizont, Arca,Discobolul, Poesis, Nord literar, Miºcarea literarã,Korunk, Helikon, Mðvelødés º.a. – se poartã de altfelun profitabil dialog cultural în mãsurã sã indicesuficient de limpede calitatea unui jurnalism deînaltã þinutã ºi care trebuie privit aici ca un resortºi ca un generator constant de omenie, ca sãrãmânem în termenii lui Fernando Savater.Revista Tribuna nu a dorit decât sã potenþeze,pentru a face încã o datã vizibil, acest resort ºi sãsublinieze, astfel, ca el sã nu fie neglijat de cãtrecei care se strãduiesc în mod sincer sã fim înEuropa cu omenia noastrã cu tot. Mai mult, cre-dem cã de asemenea rãspunderi culturale trebuiesã þinã cont toþi factorii responsabili astãzi de des-tinele României, dacã vrem cu adevãrat sã nesituãm cu demnitate în Europa ºi în lume.

n

Rãspunderi culturalen I. Maxim Danciu

Premiile Tribuna 2004 Cu ocazia zilelor revistei Tribuna desfãºurate între 21-22 octombrie a.c., redacþia, cu sprijinul

Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, a acordat premii pentru susþinerea actualei serii arevistei urmãtorilor colaboratori:

LIVIUS GEORGE ILEAMARIUS JUCAN

ALEXANDRU JURCANOVIDIU PECICAN

RADU ÞUCULESCUALEXANDRU VLAD

4 TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004

4

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

cartea

ION POP (coordonator)Dicþionar analitic de opere literare româneºti, vol. IVCluj-Napoca, Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2003

E xistã un termen cu o carierã uimitoare, demai multe secole, în istoria Occidentului,cel de “crizã”: criza spiritului, criza

conºtiinþei europene, criza individului, crizasubiectului etc. Aº spune cã e un fel de cuvânt-virus, care o datã pãtruns în vreo ordine oarecareîi dezmembreazã, pur ºi simplu, aparatul imuni-tar. În România, el e însoþit mereu de un “ajutor”de nãdejde: “tranziþia”. Pentru unii, ea constituieo infinitã sursã de lamentaþii, pentru alþii însã epunctul de pornire pentru noi construcþii, rearan-jãri, redefiniri... E-adevãrat, niciodatã definitive.Nu degeaba una dintre legendele noastre cele maidragi e Meºterul Manole.

Literatura nu scapã nici ea de crizã, dar credcã în cazul ei, acest termen capãtã conotaþii pozi-tive. ªi asta nu doar pentru cã e legatã de imagi-naþie sau de funcþia poeticã a limbajului, cidatoritã faptului, cã spre deosebire de religie,politicã, ºtiinþã, spiritul ei tinde nu spre a dogma-tiza, ci spre a problematiza. Chiar ºi atunci cândse laudã cã “face concurenþã stãrii civile”, artistulface mai mult decât sã copieze. Oricât de realistãse vrea, literatura nu este o analizã sociologicã.De altfel în societatea postmodernã criza “departede a mai fi o sursã de lamentaþii [...] e asumatã caun modus vivendi, în interiorul cãruia trebuiegãsite strategiile de supravieþuire cele mai efi-ciente” (Sanda Cordoº). În literaturã “tranziþia”nu poate fi decât trecerea de la o crizã la alta,reconstucþiile fiind în cazul ei reîmprospãtãri.

Ce legãturã au toate astea cu dicþionarele lite-rare? În primul rând, cred cã dicþionarele aumenirea de a realiza ceea ce se numeºte un “ma-nagement al crizei”, punctând cele mai originale

momente ale ei. Un dicþionar funcþioneazã, într-un fel, asemeni unei burse de valori, pe panoulcãreia gãsim atât lucrãri care îºi menþin autentici-tatea în timp, cât ºi opere noi care abia îºi facintrarea pe piaþa ideilor. În acest sens, Dicþionarulanalitic de opere literare româneºti este unul dintreinstrumentele cele mai bune – dintre cele apãrutedupã ’89 – de cuprindere ºi prezentare a pro-ducþiei literare. El “nu exclude nici posibilitateaunor omisiuni” dar, dupã cum putem citi înCuvântul înainte al primului volum, autorii s-austrãduit “ca perspectiva deschisã spre spaþiul lite-rar românesc sã fie cât mai aproape de realitate,cât mai obiectivã, evitând deformãrile grave desituare ºi evaluare”. Încercând sã reducã, pe câtposibil, “omisiunile”, volumul IV conþine ºi oAddenda la volumele I-III, încheind astfel unproiect care dateazã de dinainte de 1989 ºi care s-a materializat între anii 2000 ºi 2003 prin apariþiacelor patru volume (primul volum fiind la a douaediþie) la editura Casa Cãrþii de ªtiinþã din Cluj-Napoca.

Dicþionarele analitice, fãcând mai mult decâtsã adune câteva informaþii istorice, depãºindnivelul pur descriptiv, au menirea de a „vindeca”istoria literarã de carenþa pe care un Ionesco oindica sarcastic: “orice istorie literarã, cum sepracticã, este o istorie de portãrese”. Analiza vreasã ocoleascã tocmai acest gen de capcanã ºi, dupãcum mãrturiseºte Ion Pop, coordonatorul celorpatru volume ale Dicþionarului analitic..., inter-pretãrile vizeazã obþinerea “unei perspective cri-tice complexe (descifrarea “mesajului”, lecturauniversului imaginar, evidenþierea structurilorspecifice ale limbajului, situarea în contextulcreaþiei scriitorului, raportãri la literatura naþio-nalã ºi universalã etc.)” în speranþa de a realiza, dea contura “o bibliotecã esenþialã a literaturii române”.

În plus, dicþionarele operând selecþii pe baza

principiilor exclusiv estetice vegheazã ca arta sãnu se transforme într-o “chestie de ambiþie ºiobligaþie culturalã, de solicitudine socialã orichiar de stat” (Zarifopol). În acest sens, cred cãDicþionarul analitic... este ºi un punct de pornirepentru depãºirea a ceea ce Irina Petraº numeaîntr-un interviu, “anticomunismul încremenit înproiect”, care, dupã pãrerea mea, nu face decât sãadauge un alt complex literaturii române pe lângãcele enumerate de Mircea Martin. Fala literaturiia constat întotdeauna în crearea de “lumi noi”, ºiasta, în mod gratuit, nu numai ca nevoie de aevada de sub un regim sau altul. De altfel,Supravieþuirile lui Radu Cosaºu demonstreazã încão datã cã talentului îi e indiferentã orientareapoliticã. Tocmai de aceea, un Dicþionar analitic deopere literare româneºti este mai binevenit decâtoricând deoarece critica se opreºte atât asuprastructurii semiologice a textului, a tehnicilorfolosite, cât ºi asupra unui conþinut ce face obiec-tul hermeneuticii vrând astfel sã descopere “dru-mul prin care o experienþã devine conºtiinþã”(Malraux). Dicþionarul devine un punct de tre-cere între “lumea textului” ºi “textul lumii”(Ricœur). Analiza literarã foloseºte pe post decatalizator în dublu sens: pe de o parte, ca oriceanalizã, ea se înscrie într-un procedeu general algândirii, care constã în trecerea de la “vizibilulcomplicat, la invizibilul simplu”, venind astfel înajutorul cititorului mai puþin avizat, care arenevoie de o grilã de interpretare care sã-i apropieo operã ce-i apare total ruptã de felul sãu de aînþelege sau chiar de a percepe lumea; pe le altãparte, elaborarea unui astfel de dicþionar aduce înatenþie însuºi criticul literar care va fi ºi el supusunei “analize” menite sã descopere dacã “a refuzat– sau nu – sã mãsluiascã valorile sau sã leinverseze” (Dumitru Þepeneag). În cazulDicþionarului analitic..., cred cã posibilitãþile unorastfel de falsificãri sunt nule. Lista autorilor (pecare, din motive de spaþiu, nu o pot reproduce înîntregime) vorbeºte de la sine, cuprinzând numeremarcabile ale criticii româneºti, nume care numai au nevoie de nici o prezentare: ªtefanBorbély, Ioana Bot, Corin Braga, Sanda Cordoº,Doina Curticãpeanu, Vasile Fanache, MirceaMuthu, Laura Pavel, Ioana Em. Petrescu, HoreaPoenar, Ion Pop, Ion Vartic, Vasile Voia.

Existã vreun pericol în practicarea analizei li-terare? Dacã da, atunci el este acela asupra cãruiaStarobinski avertizeazã: “Critici, analiºti, pãstraþiaprinsã lampa lui Psyche, dar gândiþi-vã la desti-nul lui Acteon”. Dicþionarele au menirea de apãstra aprinsã lampa lui Psyche într-un vast câmpcultural. Cât despre destinul lui Acteon vânã-torul, acesta este un risc pe care ºi-l asumã fiecarecititor în parte, fie el critic sau nu (a citi înseam-nã, pânã la urmã, a “vâna” sensuri). Am convin-gerea cã pentru fiecare dintre noi existã o cartecare sã aibã un impact atât de puternic încât sã neschimbe identitatea, sã ne transfigureze, sã ne“devoreze”, inversând relaþia vânãtor-vânat.Dicþionarul analitic... poate fi citit ca ofertã deschisãpentru a descoperi astfel de cãrþi.

n

O bibliotecã deschisãn Oana Pughineanu

TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004 5

5

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

MIHAELA FRUNZÃ (COORDONATOR)Feþele toleranþei

Iaºi, Ed. Fundaþiei Axis, 2003

T oleranþa. Termen a cãrui problematicã,supusã analizei, întãreºte convingereaunora privitor la existenþa ‘crizei spiritu-

lui’, manifestatã prin absenþa marilor sisteme degândire, iar altora, interesaþi mai mult de epis-temã decât de valori, le sugereazã un posibilmodel al forjãrii ºi redefinirii conceptelor, inte-grat specificului timpurilor noastre. Însã niciunul din autorii care ºi-au adus contribuþia laprezentul volum (lansat cu ocazia programuluiTineri pentru toleranþã, 12 decembrie 2003), apãrutsub îngrijirea doamnei Mihaela Frunzã, nu nepropune o atare formulã de metadiscurs.Aspectele critice, atunci când ele existã, ºi înmãsura în care sunt întemeiate, se integreazãlogicii interne a discursului relativ la tema tole-ranþei. Scopul declarat al lucrãrii, în respectul“fragilitãþii conceptuale” a termenului de toleranþã ,este ca, organizatã fiind sub forma unei culegeride texte ce se completeazã interdisciplinar, aceastasã dea seama de natura ‘mozaicatã’ care constituiespecificul conceptului sãu central.

Filosofia, etica, politica ºi teologia îºi reunescaici discursurile pentru a oferi, deocamdatã pe câtposibil, un ‘construct’ articulat al toleranþei.

Faptul este cu atât mai remarcabil cu cât, în abor-darea subiectului, toate aceste discursuri întâmp-inã constant problema alteritãþii, cea care, într-unmod incomod, le obligã la introspecþie ºi la ches-tionarea – câteodatã autocriticã – a unora dintrepremisele lor originare. Cu alte cuvinte, proble-ma toleranþei nu poate rãmâne una pur teoreticã;ea nu se poate refugia în formalism fãrã a intra încontradicþie cu propria sa idee.

Chestiunea de fundal a problematicii tole-ranþei, reþinutã mai mult sau mai puþin explicit defiecare dintre autorii textelor reunite în volum,este aceea a relaþiei nemijlocite dintre toleranþã ºicontrariul sãu, intoleranþa. Sub acest aspect in-eludabil toleranþa îºi dovedeºte caracterul sãuparadoxal; ea nu poate sã fie totalã, ea este oblig-atã la intoleranþã, cel puþin într-un sens unic:împotriva intoleranþei. Toleranþa îºi relevã astfelcaracterul sãu intim, acela de instrument – în modnecesar flexibil – menit sã protejeze valorile aso-ciate alteritãþii.

Faþetarea discursului referitor la toleranþã esteutilã (necesarã epistemic mai mult decât pragma-tic) abordãrii pluridisciplinare a obiectului, iarautorii fac dovada bunei stãpâniri conceptuale aacestuia în cadrul domeniului lor de excelenþã.Avem în lucrare nu doar o simplã înºiruire dearticole ºi eseuri ci, prin însãºi ordonarea lor suc-cesivã într-un mod studiat, coordonatoarea îºi

vãdeºte interesul pentru crearea unui ansambluarticulat care sã (re)construiascã dupã o tehnicã‘arhitecturalã’ unitatea de imagine a noþiunii. Neeste prezentatã propedeutic istoria conceptului, înraport opozitoriu cu intoleranþa, ca privind directrelaþiile interumane (Camil Mureºanu), iar ulte-rior se trece succesiv prin: interpretarea sacreºtinã (Ioan Chirilã); fenomenologia politicã,interesatã de toleranþã în mãsura în care concep-tul poate fi pus drept principiu garant al pãcii ºilibertãþii necesare vieþii (Egyed Péter); ascenden-tul ideii acceptãrii celuilalt asupra conceptului sim-plu de tolerare a alteritãþii sale (Nicu Gavriluþã);ambivalenþa axiologicã a sincretismului religios ºia corespondentului secular al acestuia, multicul-turalismul (Peter van der Veer); fundamentalis-mul religios ºi implicaþiile globalizãrii pentru ide-ologia intoleranþei, cãreia îi serveºte drept infra-structurã (Sandu Frunzã); sinonimia de conjunc-turã între ateism ºi anti-clericalism, finalizatã înpropunerea ca cel de-al doilea sã reprezinteexpresia unui anume tip de liber arbitru, o profe-siune de ‘credinþã’ care sã elibereze omenirea desub imperiul ierarhiei ecleziale (Richard Rorty).

Dintru început declarat “instrument de lucru”(M. Frunzã), volumul este menit, în bunã tradiþiefilosoficã, mai curând sã indice zonele de ambi-guitate ce greveazã definiþia conceptului de tole-ranþã, decât sã ofere rãspunsuri pretins definitivela chestiunea sa centralã.

n

n Ciprian Lupºe

Feþele toleranþei

VASILE GOGEA

Tratat despre înfrântCluj-Napoca, Ed. Eikon, 2004

C u Tratat despre înfrânt (Cluj-Napoca,Editura Eikon, 2004) Vasile Gogea serepliazã în zona unei inactualitãþi pe

care, dacã n-aº crede-o fatalã, aº numi-o provoca-toare: cum altfel sã înþelegi un autor care„trateazã“ despre ceea ce noi, ceilalþi, ne strãduimdin rãsputeri sã uitãm, ºi anume despre calitatea dea fi înfrânt?

„Toate cãrþile mele nu sunt altceva decâtînfrângeri organizate.“ Când gãseºti o asemeneapiatrã filosofalã, e aproape nepermis sã nuvorbeºti despre mioarã în casa mioriticului,despre „cât de mare ar fi fost ªtefan Vodã“ dacã înlocul celor patruzeci de victorii „ar fi suportatpatruzeci de înfrângeri“, ori despre o Românie„care sã-ºi asume o înfrângere catastrofalã“.Apropo, nu este oare România o „înfrângere catas-trofalã“?

„O înfrângere bine organizatã poate fi maipreþioasã decât o victorie haoticã.“ Nu pot sã nuremarc cã apetenþa pentru înfrângere este pentruVasile Gogea atât de insaþiabilã, încât preferã sãîntãreascã opoziþia celor doi termeni, folosindatribute inechitabile: cãci, în acest pasaj, valoareaînfrângerii se datoreazã mai mult faptului cã e„bine organizatã“ (spre deosebire de adversara eicare e „haoticã“), decât faptului cã e „înfrângere“!

Însã de ce mã mir? „Înfrântul nu plânge

niciodatã decât pentru cã nu a fost înfrântdestul“...

Dacã Mioriþa ºi-ar fi asumat cultural, iar nuontologic, tradiþia marilor înfrânþi (de la MarcusAurelius ºi Epictet, pânã la Wittgenstein-ul jur-nalelor sau Cioran), ar fi câºtigat oare cântecul eiîn sfâºiere? Existã o notã muzicalã în Tratatul despreînfrânt care mã face sã cred cã nu; deºi nici o gamãn-ar putea sã ºi-o revendice, aceastã notã rãsunãaproape pe fiecare paginã.

Critica lui Nietzsche împotriva înþelepciunii,ca ºi cea pe care o fãcea primul Cioran (obsedatde „schimbare la faþã“ cu orice preþ) sunt confir-mãri de neegalat pentru învingãtorii de profesie.Ce pot ei învãþa din laconicele sentinþe aleTratatului despre înfrânt? Nimic, dacã nu cumvasurprinzãtoarea lecþie despre cum sã devinã invul-nerabili, adicã învinºi. (Atenþie însã la o nuanþã:„Nu te poþi «muta» dintr-o victorie, într-o înfrân-gere. Dintr-o victorie trebuie sã te prãbuºeºti“.)

Absenþa ironiei mã face sã cred cã ºi postmoder-nitatea e depãºitã. Dupã ce lucrurile au redevenitgrave – aºa cum o dovedesc paginile Tratatului – s-ar putea vorbi chiar despre o depãºire înapoi .(Fireºte, aceasta numai în cazul când aº pierdecredinþa cã existã anumite realitãþi care nu pot fimãsurate temporal, ci doar cu amplitudinile unuitotdeauna . Sau, în cuvintele autorului: „Victoriilenu au duratã, mai exact: nu dureazã. Doar înfrân-gerile þin cât o eternitate“.)

Cum sã înþelegi neconcordanþa dintre solem-nitatea cuvântului „tratat“, prezent în titlu, ºi

dimensiunile reduse ale cãrþii ori forma ei frag-mentarã? (Cã nu este vorba despre o intenþieironicã, devine cât se poate de sigur dupã lecturã.)Singurul rãspuns care îmi vine în minte se leagãde gravitatea faptului de a fi înfrânt: e atât deadâncã încât nu poate fi mãsuratã decât cuseriozitatea unui tratat, chiar atunci când aceasta elipsitã de regulile formale sau de dimensiunilelui.

Fãcând diferenþa între „înfrânt“ ºi „învins“,Vasile Gogea ne aratã cum cel dintâi estecondiþionat de o luptã, aºadar de o posibilã victo-rie, în vreme ce ultimul n-are nevoie decât desine însuºi. Învinsul e „cel ce ºi-a ratat“ pânã ºi„condiþia de înfrânt“. Pãcat cã, de-a lungulpaginilor, aceastã distincþie nu câºtigã în clari-tate...

Sã nu uitãm cã Tratatul despre înfrânt este ocarte In Memoriam, deschizându-se cu o listã deautori plecaþi dintre noi pentru totdeauna. Poatetocmai de aceea paginile albe, susþinute doar de osingurã sentinþã, par niºte pietre de mormânt,fiecare avându-ºi epitaful. O colecþie funebrãcare, cuvântând despre înfrângere, ne aduceaminte cã moartea a avut deja loc.

Pentru cel învins „trecutul“ morþii este o evi-denþã interioarã; iatã de ce el poate fi numit nicimai mult nici mai puþin decât un om postum.(N.B.: între autorul postum ºi opera postumã seîntinde doar simplul, concretul ºi inevitabilul faptal morþii.)

Mai degrabã decât „fragmente salvate“, gân-durile Tratatului despre înfrânt ar putea fi subintitu-late fragmente salvatoare (fie pentru postumul lorautor, fie pentru cititorul care a exersat deja unnumãr periculos de înfrângeri).

n

Despre oaie în casamioriticului...n Nicolae Turcan

6 TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004

6

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

D acã scriitorul îºi permite uneori falsitãþi,criticul trebuie întotdeauna sã ajungã,într-un fel sau altul la filonul potrivit, la

Adevãr. Scriitorul produce ficþiune ºi sistemesimbolice cu toatã libertatea de care poate sã deadovadã, în timp ce criticul stã pe o poziþie mereuambiguã, fragilã, complexã în raport cu obiectulanalizei sale. Când acest obiect este o carte decriticã, situaþia se complicã, deoarece criticul sevede obligat sã gereze o analizã la puterea a doua.Când, mai mult decât atât, acest obiect este ocarte de criticã despre o carte de criticã, suntemîntr-o analizã la puterea a treia, unde firul ade-vãrului despre scriitorul pe care îl vizeazã toateaceste lecturi suprapuse este greu de scos laivealã.

Sã elucidez enigmele de mai sus. La putereaîntâi Fundoianu îl citeºte pe Baudelaire în celebracarte din 1947, scrisã înainte de deportarea laAuschwitz, Baudelaire et l’expérience du gouffre(Baudelaire ºi experienþa abisului). La puterea adoua se situeazã analiza pe care o face profesorulsibian Eugène Van Itterbeek asupra cãrþii luiFundoianu: Le „Baudelaire” de BenjaminFondane, Sibiu, Editura Universitãþii LucianBlaga, Leuven, Editions Les Sept Dormants,2003. La puterea a treia s-ar situa analiza pe caresemnatarul rândurilor de faþã o face asupra cãrþiilui Eugène Van Itterbeek: oglindã transformatoarea unui Fundoianu deja transformat de Itterbeek,

care citeºte ºi un Baudelaire deja deformat deFundoianu („În comentariile mele asupra cãrþiilui Benjamin Fondane mã plasez în punctul devedere al lui Baudelaire, Baudelaire este maidegrabã cel care mã intereseazã, pornind de la elºi pentru el citesc cartea lui Fondane.”, p. 15). Înrândurile de faþã, aºadar, Baudelaire va fi foarteîndepãrtat, ºi numai îl vom întrezãri, ca princeaþã.

Afirm de la bun început cã textul lui VanItterbeek este unul scurt (88 p.), simplu ºi sim-plist. Autorul nu îºi pune întrebãri despre„conºtiinþa nefericitã” a lui Fundoianu ºi desprefelul cum aceasta a funcþionat, ca sã reluãm oexpresie a lui Georges Poulet, în calitate de„conºtiinþã criticã”. Sigur cã se postuleazã în câte-va rânduri o similitudine de destin poetic ºi deviziune între Baudelaire ºi Fundoianu (pp. 27-31,58-63, passim), dar nu în felul în care ne-amaºtepta ca aceastã similitudine sã fie postulatã. Înfond, este vorba, în L’expérience du gouffre, de operfectã osmozã între conºtiinþa cititoare ºiconºtiinþa cititã, urmatã de un discurs critic carese realizeazã din interiorul conºtiinþei citite.Fondane nu este doar un poet relativ nefericit,care citeºte un alt poet relativ nefericit, ci este oconºtiinþã nefericitã în acþiune, care scrie dininteriorul altei conºtiinþe nefericite, cu care s-aidentificat, ºi nu scrie oricum, ci folosind, uzur-pând vocea conºtiinþei citite.

Van Itterbeek nu insistã asupra acestui pro-cedeu întemeietor ºi susþinãtor al actului critic, cise mulþumeºte sã se ocupe de scrierea luiFundoianu exclusiv pe baza unor elemente viz-ibile, de structurã externã. Astfel, cea mai sub-stanþialã parte din Le „Baudelaire” de BenjaminFondane, este consacratã trecerii în revistã areceptãrii lui Baudelaire în spaþiul cultural euro-pean. Marcel Raymond, Hugo Friedrich, YvesBonnefoy vãd în Baudelaire punctul nodal alliricii moderne, de la care pornesc douã direcþiipoetice principale: pe de o parte cerebralii(Mallarmé-Paul Valéry), iar pe de altã partevizionarii (Rimbaud-Paul Claudel-suprarealiºtii-Fondane). Avem impresia cã întreg demersul crit-ic al lui Van Itterbeek are drept scop doar sãafirme cã la Fondane perspectiva asupra celordouã direcþii ale liricii moderne ar fi mainuanþatã. Baudelaire nu ar fi nici numai unvizionar sub influenþa opiului ºi a haºiºului, darnici numai un raþionalist care ºi-ar scrie poemelecu rãcealã ºi calculând fiecare efect poetic, aºacum stipuleazã Poe în The Philosophy ofComposition: cãutarea obsedantã a cadrului for-mal perfect ar reprezenta la Baudelaire un voalliniºtitor azvârlit peste spaimele ºi neliniºtileabisului. Pânã ºi acest aspect este ilustrat de VanItterbeek printr-un citat ºi nu printr-un comen-tariu propriu.

Carte scurtã, simplã ºi simplistã, aºadar.Carnea criticã lipseºte pe schelet (vezi cuprinsul!)ºi este suplinitã de citate masive, nu întotdeaunabine integrate în meta-discurs. Anumite stângãciide compoziþie, câteva fraze cu totul „belgiene”(cum ar fi spus Baudelaire în cartea pe care oproiecta la sfârºitul vieþii, Sãrmanã Belgie!), unelenote prea înghesuite vin sã completeze tabloulcãrþii Le „Baudelaire” de Benjamin Fondane.

Sã trec acum dincolo de critica unor defecte…umane. Dacã vreodatã aº edita cartea luiFundoianu despre Baudelaire, aº pune, cred, caprefaþã, dupã câteva îndreptãri serioase, cartea luiVan Itterbeek, cãreia îi rãmâne meritul de a fi ointroducere didacticã folositoare în demersul crit-ic vizibil, extern, al lui Fundoianu. Datele suntserioase, structurarea materiei din Baudelaire ºiexperienþa abisului iese bine în evidenþã, ºi citi-torul se poate lansa, pornind de la o asemeneaintroducere, în profunzimile textului critic de laputerea întâi.

Cãci respectivele profunzimi ale textului criticexistã la Fundoianu. ªi sunt destul deneliniºtitoare. Sunt profunzimi unde nu dorminstrumentele ruginite specifice criticului literar,ci, pe galbene file, lecturi din Shakespeare, Pascal,Dostoievski, Kafka, constituite într-o grilã de lec-turã baudelairianã mult mai eficientã decâtobiºnuitele concepte ale criticii literare.Profunzimi unde se construieºte nu o simplãimagine coerentã a operei baudelairiene, ci unBaudelaire real, un om cu pasiuni, suferinþe, dor-inþe, pe care îl surprindem în chiar momentulcând se pregãteºte sã îºi transcrie trãirile într-uncod literar, pe o bucatã de hârtie. Baudelaire, aºacum îl citeºte Fundoianu, nu este doar viabil, ci ºiviu, un scriitor rãsãrind brusc din uitare ºi neantîn lumina actualitãþii: cartea lui Eugène VanItterbeek dã seamã tocmai de acestã permanentãactualitate a lui Baudelaire citit de Fundoianu, ºitocmai în acest sens este o apariþie editorialã bin-evenitã, mai ales cã se produce (pe jumãtate) peteren românesc.

n

geneveze

Baudelaire citit deFundoianun Ioan Pop-Curºeu

TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004 7

7

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

T raversând în pas alert vara editorialã aanului 2004, Dan C. Mihãilescu dã ºi dinmine un citat care îi declanºeazã

supãrarea. Zice cronicarul: „... odatã diluatãstupoarea [produsã de ceea ce citise – n. O. P.], tecuprinde pur ºi simplu jalea vãzând câte energiiintelectuale se topesc pe ranchiunã, invidie,resentiment autodemolator ºi dogmatism cupuseuri totalitare” (Idei în dialog, nr. 1, octombrie2004, p. 8). Jalea de care vorbeºte nu mi sedatoreazã doar mie ci, din câte se pot înþelege, ºialtor „ranchiunoºi”, „invidioºi” etc.: debutantuluiCiprian ªiulea, polemistului Laszlo Alexandru,universitarului american Sorin Adam Matei ºieditorilor de la Compania , prozatoarea AdinaKenereº ºi poetul Petru Romoºan. Nu mi sedatoreazã numai mie, dar... carevasãzicã... ºi mie!

„Eu am o problemã cu domnul Pleºu. Numai înþeleg ce scrie”, îmi mãrturiseam eu, într-oconvorbire cu Gheorghe Grigurcu ºi cu LaszloAlexandru din volumul nostru Vorbind (Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2004), dificultatea realã delecturã. În loc sã încerce, eventual, sã mãlumineze – lucru mai aproape de specialitatealiber afirmatã a domniei sale decât etichetãrilepripite – Dan C. Mihãilescu se rezumã sã repro-ducã mãrturisirea mea ºi sã mã taxeze grãbit prinrecurs la locuri comune din sfera psihologieipopulare.

Se prea poate ca anumite circumstanþe sã con-stituie, în cazul meu, un obstacol în calea optimeireceptãri a scrisului lui Andrei Pleºu. Observ însãcã prilejul ar fi fast pentru un critic literar pre-cum Dan C. Mihãilescu care, de dragul luminãriimasei cititorilor din România, îºi face zilnic timppentru a servi, în pilule televizate de câtevaminute, cele mai noi apariþii livreºti. Totuºi,obiºnuinþa lecturilor mestecate pe înþelesul tutu-ror nu îl determinã pe Dan C. Mihãilescu sãîncerce un gest caritabil ºi în privinþa mea.Dimpotrivã, deºi atunci când ne zãrim, la

Chiºinãu, Cluj ori Bucureºti – cum a fost, pânãastãzi cazul cu noi – afiºeazã o cordialitate ami-calã, de astã datã luminismul lui se sfârºeºteabrupt, într-o deplorare trufaºã a celuilalt.

Pot înþelege cauzele exasperãrii publicistului.Slalomul de zi cu zi între cãrþi cum sunt ceascrisã de asul serviciilor noastre secrete, dl.Talpeº, ºi altele, precum cea tratând istoria spi-talului Fundeni, de dragul modelor intelectuale,îl vor fi istovind peste poate pe un om cu for-maþie filologic-literarã. De ce nu va fi vorbind,atunci, despre cãrþile de beletristicã la care cu si-guranþã cã se pricepe? O astfel de opþiune l-arscuti de „scurtãturile” pãguboase în materie decomprehensiune.

Lui Dan C. Mihãilescu îi este atât de evidentcã oricine îl poate înþelege pe Andrei Pleºu, încât,în locul acestuia din urmã, m-aº simþi chiar unpic vexat. Chiar aºa sã fie cititorul obiºnuit dinRomânia de nãrãvit într-ale eticii, esteticii,filosofiei ºi teologiei? Mãi sã fie! Înseamnã cãpovestea cu creºterea geometricã a analfabetismu-lui este o gogoriþã, iar tirajul – pe care îl credeamremarcabil – al cãrþilor patronului spiritual alDilemei este ridicol de mic. Unde mai pui cã nicide Dan C. Mihãilescu n-ar mai fi nevoie spre a-lexplica cititorilor?

Deºi am studiat filosofia ca pe o specializareuniversitarã secundarã ºi mãcar cã mã strãdui sãmã menþin la curent cu (cel puþin unele dintre)apariþiile din acest domeniu, totuºi... eu nu îl(mai) pricep pe Andrei Pleºu.

Pe vremea când se preocupa de pitoresc ºi demelancolie, mi se pãrea cã scrisul dumnealui esteplastic, substanþial ºi în general inteligibil.Opusculul cu titlul clasicizant de Minima moraliam-a bucurat încã de pe vremea când apãrea înViaþa româneascã. În pofida titlului sãu, care mãtrimitea la o lucrare din 1951 a lui Adorno (fãrã ao menþiona explicit), consideram cã este vorba nunumai despre o eseisticã originalã, ci ºi de o posi-bilã replicã la Codul eticii ºi echitãþii socialiste , multfluturat prin discursurile oficiale ale zilei.

Când Andrei Pleºu a început sã scrie despre„limba pãsãrilor”, cu tot regretul, nu l-am maiînþeles. Pesemne cã, scriind despre, scria, totodatã,ºi în acest idiom, având acoperire mai micã înzona raþionalului ºi mizând mai mult pe o anu-mitã predispoziþie pentru experienþe situate înafara perimetrului acestuia. Misterul prin care,mai recent, a ajuns sã priceapã graiul îngerilor, pecare, de altfel, declarã expres cã nu i-a zãrit nicio-datã, mi-l face ºi mai incomprehensibil, deºi estevorba, ºi de astã datã, despre acelaºi idiom comunpentru ucellini ºi Sfântul din Assisi.

Nefiind un ateu încrâncenat, l-aº fi pututeventual urma, ca alþii, cu o anume fervoare, îndesfãºurarea acestor exerciþii de filologie inefabilã.Însã nici autorul nu se declarã competent îndomeniul vedeniilor vãzduhului, al iluminãrilorºi al experienþelor extatice ori profetice. Dacãgraþioasele plimbãri ale lui Andrei Pleºu prinlumea dihãniilor cosmice de deasupra omului nusunt decât bâjbâielile, seducãtoare în formã, aleunui ageamiu, atunci ceea ce înþeleg este cãrespectivele tentative sunt doar dovezile unei

incompetenþe mãrturisite. (În treacãt fie vorba,premierea cu bucluc, la ASPRO, a cãrþii despreîngeri – intitulatã cu trufie sau cu autoironiedrept „tratat” – mi s-a pãrut mai curând o solie depace neinspiratã între douã tabere ideologicedestul de clar conturate. Nu premiezi o inadec-vare patentã doar pentru cã este caligrafiatã ºi fru-mos ornamentatã cu piruete stilistice.) Or, pentruasta, nu aplauzi ºi nu te laºi aplaudat. În orice caz,când vreau sã primesc un rãspuns adecvat la oîntrebare, apelez la omul care mi-l poate da. Prinurmare, când vreau o discuþie despre îngeri, mergprintre teologi.

Asemenea surprinzãtoare extinderi ilicite deautoritate mã fac sã nu îl mai pot „descifra” peAndrei Pleºu. Din pãcate, ele nu se referã doar laautorul de cãrþi, ci ºi la omul public. În ultimiivreo cincisprezece ani, l-am vãzut pe acest inte-lectual cu mare potenþial în mai multe posturijenante. Prestând activitãþi ministeriale pringuvernãri altminteri antagonice, Andrei Pleºu mi-a arãtat cã este capabil de o dinamicã versatilã,care îl califica în ordine politicã, dar mi-l puneasub semnul întrebãrii pe plan, sã zicem, etic. Nupoþi fi, cred, de aceeaºi bunã credinþã ºi profundãconvingere ºi ca ministru al culturii în guvernulde stânga al Frontului Salvãrii Naþionale, ºi caministru de externe al guvernului de dreapta alConvenþiei Democrate. Se va spune, poate, cãomul a fost, de fiecare datã, reprezentantul par-tidului lui Petre Roman. Dar acest tip de con-secvenþã nu îl va scuza, cred, prin simplul trans-fer de responsabilitate cãtre vârfurile partiduluirespectiv. ªi apoi, ce are cu toate aceste tribulaþiiintervalul locuit de îngeri?

Mai mult decât atât, Andrei Pleºu alterneazãcele câteva ipostaze contradictorii de pânã aici cuîncã una: aceea de autor de frivolitãþi prin Plaiurilecu boi dinesciene. Atâta umor ºi convivialitate câtedesfãºoarã autorul articolelor despre Europa beriiºi Europa vinului, ori despre imoralul Pãunescu,în publicaþia care l-a stupefiat ºi pe Tony Judt, mãpun în dificultate.

Când este Andrei Pleºu demn de crezut ºi deurmat? Când bâjbâie prin teologie, când faceslalom prin politicile dâmboviþene ori când seaplicã trataþiei cu bere ºi ºpriþ prin publicisticadecoltatã?

Oricât mã strãdui sã întrezãresc aici o sintaxãori o coerenþã, pânã în prezent n-am izbutit. Estepoate vina mea, ºi o recunosc, dacã mi se explicãirefutabil argumentat. Pânã atunci însã, cred cãadulaþiile boante nu-i fac nici un serviciu con-deierului ºi persoanei publice care este AndreiPleºu, despre care odinioarã credeam cã este ºi overitabilã conºtiinþã a epocii ºi locului.

În loc sã ezite, mãcar o secundã, înainte de arecurge la vãicãreli patetice, presãrate cu ocãri laadresa celor cu opinii inconfortabile, Dan C.Mihãilescu se dedã la bãlãcãreli la botul calului,pripite ºi la grãmadã, care nu-l onoreazã nici subraport intelectual ori profesional, nici uman. ªipentru o judecatã criticã, ºi pentru pamflet esteprea puþin. Atitudinea lui este adecvatã doar parti-zanatului fãrã limite ºi nu are nimic cu luciditateagândirii cu adevãrat critice. „Ranchiunã?”„Invidie?” „Resentiment?” Mai curând decepþie,ironie, stupoare. Lui Dan C. Mihãilescu, careciteºte, pasãmite, cel puþin trei sute ºaizeci ºi cincide cãrþi pe an, dacã nu cumva vorbeºte despre ele,zi de zi, fãrã sã le citeascã, ºi care, în pofida aces-tei viteze de lecturã, înþelege absolut totul, nu-itrece prin minte cã... poþi pricepe, dar sã nuînþelegi.

n

a titudini

A pricepe ºi a înþelegeUn rãspuns lui Dan C. Mihãilescu

n Ovidiu Pecican

8 TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004

8

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

traduceri

Andreas Saurer s-a nãscut în anul 1963, în satul Andeer, can-tonul Graubünden. Este istoric, jurnalist ºi poet elveþian. Din1995 lucreazã ca redactor pentru politicã internaþionalã, cu pri-oritate Italia ºi þãrile balcanice, la cotidianul Berner Zeitung dincapitala Elveþiei. În 2003 a apãrut la o editurã germanã studiulsãu Modernizare si traditie: Satul romanesc intre 1918-1989. Oediþie în limba românã se aflã în pregãtire.Poeziile sale au apãrut în reviste de literaturã ºi în antologii, înElveþia, Germania, Slovacia, precum ºi în România (Luceafãrul).Un volum de poezie se aflã în traducere, de cãtre RaduÞuculescu, volum aflat în pregãtire sub egida editurii Familiadin Oradea. În 1995 Andreas Saurer s-a aflat printre finaliºtiiconcursului de liricã literaturWERKstatt în Berlin. El este deasemenea deþinãtorul a patru premii decernate cu ocazia maimultor concursuri lirice din Berna.

Dolcevitacalulla orizontîn troiae o poveste grosolanãîntre împerecheriimaginez cosiþe blondecastelelecare mã vor face celebruse nãruiesc

Alcatrazpãrãsesc cotidianulîn urma mea euviaþa meae în ordineun plãmîninspirã adîncîl aducsub o pãlãrie

Pleoapãndoliatãdéjà vu ºiiute zîmbeºtepeste buzesau lãcrimeazãprintre pleoapeviaþa a plagiat-o în memoria meapicioruºealeargã mãruntcuvinte goaleîn urma lor

Gustarea de dupãmasãlocul de muncã îºi mijeºte ochiipe drum în oglindãºi uitã de mine la locpe pereteatîrnã portretul eiîngãlbenind aici la mineacasã e fiecare noapteo altã poveste

Miracol albastrucînd despãrþireami-am plãtit-o scumpam vãzut cioripicioare peste faþa meacãlãtorindpentru iarnãmi-am procurat cafeaºi o muiere în minoraveam treizeciºiºapte

cîndmiracolul albastrum-a momitpeste elbaîn douã sunetecolorate-n majoram ºchiopãtat bîlbîitiar cu piciorul umflatpocnesc nuci

Soþiahai valea!porneºte-o în faþãºi ºtii precisumil mã þin în urma tarugîndu-mãsã cedeze cel deºteptapucã-mã strînsîn pielea ochilor tãileagãnã-te dulceimportant pentru tinee cã stauîn umbra vîntuluivisurilor talehai grãbeºte pasul!

Due mori a morcotevagte iau în seriosmîna mea cãlãtoreºtepeste genunchiul tãuînapoi scuzaþisã ne lãsãm purtaþi de paºiîn fugã ori plimbîndu-nemînã în mînãpe strãzi

Unghii de focculoarul europeioperã vrãjitãcalea lactee

unghii arzîndse-ncruciºeazãpe cer

în vis muºcãºi latrã cîiniia pustiu

mîndru ruginescunghiile taleîn carnea mea

Crescendotrago linie finalãîncetcreºte din eao nouã scriere

Fosilãverdele otrãvitorîn ochii tãise desfatã broaºtelelumease învîrte spre mine venindmã revãrsîn viaþã

Lamanici o jumãtate de orã în maºinãîl transformã în victimãîn binefãcãtor pe eala urcare se lovesc amîndoirãsucindu-se dupã aercapeteleîmpãcate cu soartadin partea lui lamaun suflet o inimão bombã peste timp

Reþeadistruge sfîºiindtorpilîndtotul eaîn timp ce elneobositînnoadã plasede la crizã la crizãcu ochiuri tot mai largipînã cîndrãmîne o gaurãuna neagrãca ºansã

Promessi sposirîde chelneriþaaºa seducãtorse-nalþã mireasmadin farfuriepromessi sposise numeºte loculce spunþara clipeºteconfidenþialrãscumpãrã în ochio promisiune

nTraducere de

RADU ÞUCULESCU

n Andreas Saurer (Elveþia)

TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004 9

9

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

D octorul Alexandru Marton este unul din-tre puþinii supravieþuitori ai infernuluilagãrelor naziste. Scriitorul s-a nãscut în

1927, pe valea Mureºului, la Topliþa, un orãºelcare, la sfârºitul iernii, avea uliþele “pline de bãl-toace ºi noroi”. Scriitorul provine dintr-o familiede mici burghezi, destul de înstãritã. Strada prin-cipalã a orãºelului de munte era dominatã deprãvãliile evreilor, care alcãtuiau, dupã cum îºiaminteºte mai târziu Alexandru Marton, o treimedin populaþia oraºului. Românii ºi maghiarii con-vieþuiau, în proporþie egalã, cu evreii. Între celetrei etnii existau, pe vremea copilãriei scriitorului,cele mai bune raporturi. Desãvârºita armoniedintre oameni va fi tulburatã doar de ivireaideilor extremiste. “Naþionaliºtii maghiari îi uraupe români, naþionalistii români – legionarii dinGarda de Fier – îi urau pe maghiari, ºi toþi îi uraupe evrei”.

Provenind dintr-o familie de intelectuali,viitorul medic va primi o educaþie tipic evreiascã,lipsitã însã de orice excese religioase. La sfârºitulsãptãmânii, copilul asistã la aprinderealumânãrilor de ªabat, iar de sãrbãtori îºi însoþeºtetatãl la sinagogã. În timp ce pãrintele sãu îºi facerugãciunile tradiþionale, Alexandru ºi fratele sãumai mic, Andrei, se joacã în curtea sinagogii cuceilalþi copii veniþi la “ºil”. Cei doi bãieþi ai fami-liei Marton învaþã limba germanã cu o Fräulein,urând, din instinct, aceastã limbã, ca orice lucruce este impus.Totuºi, cunoaºterea ei, scrieAlexandru Marton, avea sã-l salveze, mai târziu,din “ghearele morþii”. ªcoala primarã o urmeazãîn limba românã la Topliþa, iar apoi va face câtevaclase la Liceul “Petru Rareº” din Miercurea Ciuc.Dupã dictatul fascist de la Viena, liceul românesce desfiinþat, în locul sãu funcþionând Liceulmaghiar de stat “Horthy Micloº”. Odatã cucedarea Ardealului de Nord, „toate instituþiileevreieºti ºi româneºti au fost închise“. Acþiunileantisemite ale invadatorilor horthyºti ajung laapogeu. Prãvãliile evreieºti sunt jefuite, bãrbile ºiperciunii sunt tãiaþi cu briceagul în plinã stradã.La intrarea în restaurante ºi prãvãlii se pot citiafiºe de genul “Intrarea câinilor ºi a jidanilorinterzisã.” Erau doar primele semne prevestitoareale infernului. „În primãvara anului 1941, într-osâmbãtã dimineaþã, când ne întorceam de la sina-gogã, au apãrut la poartã doi jandarmi unguri,numiþi “kakas tollas” (panã de cocoº) pentru cãpurtau o panã de cocoº pe boneta militarã. […]Cei doi jandarmi, însoþiþi de un ofiþer de poliþie,ne-au predat un decret al comandamentului depoliþie, prin care toþi evreii din oraº erau somaþisã pãrãseascã oraºul în 48 de ore. Acest lucru fu-sese hotãrât de comun acord cu primãria ºicomandamentul armatei, evreii fiind nedoriþi depopulaþia oraºului Csiksezreda, declarat primuloraº fãrã evrei din tot Ardealul.Þ“

De la Miercurea Ciuc, familia se mutã la Cluj,unde tânãrul Alexandru Marton va urma cur-surile liceului evreiesc “Antal Mark”, în limbamaghiarã, pânã în penultima clasã. În 1944,familia Marton va cunoaºte experienþa tragicã aghetoului, a deportãrii la Auschwitz, unde mamasa va sfârºi gazatã. Scriitorul este singurul mem-bru al familiei care va scãpa cu viaþã din lagãrelede la Mauthausen ºi Melk, unde dispar, pecoºurile de fum ale sinistrelor crematorii, tatãl ºifratele sãu mai mic. Mai norocos, AlexandruMarton va supravieþui ºi “marºului morþii” sprelagãrul de exterminare Ebensee din Austria, deunde va fi eliberat, la 6 mai 1945, de armata

americanã.Dupã sfârºitul acestui coºmar se întoarce în

þarã, absolvind Facultatea de Medicinã de la TârguMureº (1951). Cu nobilã pasiune, se va dedicaprofesiei, efectuându-ºi stagiul de medic de cir-cumscripþie la Gura Humorului, Solca ºi Suceava(1951-1954). În 1954 obþine postul de medicsecundar ginecolog la Spitalul din Rãdãuþi, iar în1960 se specializeazã în acest domeniu la Iaºi. Vaemigra cu soþia ºi cele douã fiice în Þara Sfântã în1961, angajându-se ca medic secundar la SpitalulBikur Holim din Ierusalim, la secþia de obstre-ticã-ginecologie. În 1961 devine medic primar,pensionându-se în 1990. Va lucra la propriul cabi-net pânã în 1997. Abia odatã cu pensionarea,debuteazã editorial cu cartea de memorialisticãSperanþa , apãrutã la Editura Minimum în 1998, cuo prefaþã a renumitului Al. Mirodan. Cartea va fireeditatã în 2000 la Editura Hasefer din Bucureºticu titlul Am scãpat de la Auschwitz. A fost tradusã ºiîn ebraicã la o editurã de la Yad-Vashem (2000).Cartea va fi încununatã cu premiul literar alFundaþiei Culturale “Sarah ºi Haim Ianculovici”din Haifa (1999). Pe bunã dreptate, cãci volumuleste, dupã cum arãta Al. Mirodan, “una din celemai valoroase scrieri în legãturã cu soarta evreilordin Ardealul anilor 1940-1945”.

Autorul reconstituie viaþa micului oraº natal,Topliþa, cu amãnunte pitoreºti, menite sã reînvieo epocã în care a domnit, orice s-ar spune, o veri-tabilã armonie între diversele etnii care-l populau.Dupã cum rezultã din citatele de mai sus, viaþalipsitã de griji a acestei familii evreieºti se schimbãradical în urma ocupãrii de cãtre fasciºtii maghiaria Ardealului de Nord. Va urma un veritabil calvaral populaþiei majoritare, iar minoritatea evreiascãavea sã cunoascã infernul “soluþiei finale” aHolocaustului. Indiscutabil, cele mai consistentepagini ale distinsului medic-scriitor sunt celememorialistice, de un tragism necãutat, dedicatedeportãrii evreilor din Ardealul cedat în sinistrelelagãre de exterminare. Este ºi cazul propriei salefamilii, care va dispãrea înghiþitã în cuptoareleunei istorii nemiloase. Ca ºi în alte cazuri, volu-mul Speranþa este scris “în memoria celor pieriþiîn Holocaust, printre care ºi pãrinþii ºi fratelemeu”. Este o carte ce denunþã “ororile denecrezut sãvârºite de hitleriºti”, autorul fiindconºtient cã nazismul, antisemitismul ºi ura faþãde alte rase nu au dispãrut cu totul, cã rãul are, întoate epocile, o mare capacitate de regenerare.

Deºi aceastã scriere memorialisticã e, înprimul rând, un text hibrid ºi documentar, co-lorat de inevitabila subiectivitate, dramatismul oplaseazã în rândul operelor literare. Dezvãluireanudã a întâmplãrilor acestui infern pe careautorul îl traverseazã se face cu luciditate, cu oeconomie de mijloace ce refuzã literaturizarea,cãutarea de efecte ieftine. Scriitorul semulþumeºte sã înregistreze crudul adevãr cu sin-ceritate, fãrã nimic convenþional ºi decorativ. Dinnumeroasele pagini revelatoare pentru imensadramã a Holocaustului, s-ar putea da numeroaseexemple ce demonstreazã cã ºi aceastã scrierememorialisticã are tendinþa de a se transformaîntr-o veritabilã scriere romanescã, de înregistraremetodicã a unui coºmar ce pare a se fi ivit dinimaginaþia unui Kafka. Nu mai puþin stupefiantesunt paginile de la sfârºitul cãrþii, în care autorulrevine pe locul fostului lagãr din Austria, cãutândurmele ororii: „La Ebensee, atât lagãrul cât ºi“scãrile morþii”, precum ºi depozitele de arma-ment au fost rase de pe suprafaþa pãmântului.

Toatã regiunea s-a transformat într-o zonã rezi-denþialã, un cartier de vile. Intrând din casã încasã, am întrebat oameni tineri ºi bãtrâni undeeste locul pe care se afla lagãrul cu 20 de ani înurmã.Toþi au dat din umeri, negând cã ar fi exis-tat vreodatã aºa ceva în orãºelul lor. Le-ampovestit de crematoriu, de scãrile morþii; eiclãtinau doar din cap a negare.“

Stupefiant, acest pasaj ne aduce aminte o afir-maþie a lui Vladimir Jankélévith, din eseul intitu-lat L’imprescriptible (1986): “a uita aceste crimegigantice împotriva umanitãþii ar însemna acomite o nouã crimã împotriva speciei umane”.Aceste mãrturii ale doctorului Alexandru Martonau, desigur, menirea de a împiedica uzura tempo-ralã, dizolvarea memoriei colective. Dar nu tre-buie uitatã nici funcþia catharcticã a acestor pagi-ni, de spovedanie, de purificare a insului de oro-rile al cãror obiect a fost. Aceastã mãrturie a unuisupravieþuitor al uzinelor morþii, cu ºirul nesfârºitde orori al lãgãrelor naziste se prelungeºte ºi înalte volume ale scriitorului. Volumul Speranþasurprinde tocmai prin faptul cã toatã aceastãindustrie a morþii era ordonatã ºi controlatã dupãcriterii “ºtiinþifice”. Mâna doctorului Mengeleindicã, asemenea celei a unui zeu cinic ºi atotpu-ternic, printr-un gest scurt, calea de urmat anefericiþilor. În dreapta – cei bãtrâni ºi inapþi demuncã, trimiºi direct în camerele de gazare. Înstânga, cei apþi de muncã, deþinuþii ce încã maisperã cã formula “Arbeit macht frei” (Munca teface liber) are un dram de acoperire. Cu o con-strucþie mai complexã, romanul Ieri, astãzi, mâine(Israel, 2003) e dedicat tot rememorãrii tragedieiHolocaustului. Destinul unei familii de evrei dinBudapesta, deportaþi la Auchwitz, se intersecteazãcu cel al altor evrei, acþiunea desfãºurându-se peun plan temporal ºi spaþial mai mare decât cel alprozei memorialistice din volumul Am scãpat de laAuschwitz (numele ediþiei româneºti a Speranþei).O povestire precum cea intitulatã Sidurul , dinvolumul Din viaþa unui medic ginecolog (Israel,1999), reia tema prigoanei naziste dintr-un unghimai spectaculos, dar încãrcat de autenticitate ºirealism. Toate aceste pagini expun o experienþãtraumaticã ce analizeazã modul în care naturaumanã se întoarce, printr-un mecanism aberant,prin diverse tehnici ale ororii, împotriva vieþiisemenilor întru raþiune. Dupã aceste experienþetragice pe care autorul le-au cunoscut pe propriapiele, e un miracol cã doctorul Alexandru Martonmai gãseºte puterea sufleteascã de a-ºi pãstra re-zervele de umor ºi de ironie, descoperite înpovestirile din volumele Din viaþa unui medic gine-colog ºi Valurile amintirilor (Ierusalim, 2000).

Scriitor complex, Alexandru Marton sedovedeºte un excelent povestitor în volumul Dinviaþa unui medic ginecolog, în care umorul ºi bunadispoziþie caracterizeazã cele mai multe dinpovestiri. Filonul autobiografic poate fi descoperitºi în aceste volume în care darul sãu de povestitoriese din nou la ivealã.

Scãpat dintr-o situaþie limitã, în care omuluiîncarcerat în lagãrele naziste i se refuza însuºistatutul de fiinþã umanã, distinsul medic ºi scri-itor gãseºte în sine miraculoase resurse de arenaºte, în ciuda traumelor sufleteºti. Mai alesvolumele de povestiri ne descoperã un om ce ºtiesã zâmbeascã ºi sã provoace zâmbete.Funciarmente generos, doctorul AlexandruMarton ºtie sã judece asupra unor grave pro-bleme de viaþã cu nebãnuitã seninãtate, cu umor.În toate aceste proze dominã un sentiment pro-nunþat al apartenenþei la o comunitate, ceaevreiascã, dar ºi la cea umanã în general.

n

Un supravieþuitor al infernuluin Ion Cristofor

e seu

10 TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004

10

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

Î n cercuri din ce în ce mai largi esteîmpãrtãºitã opinia potrivit cãreia numai acelregim poate fi considerat legitim, care se

bazeazã pe alegeri libere, este rezultatul unui“contract social”, fapt ce se va reflecta ºi înacceptarea legilor. În cadrul unor astfel deregimuri cetãþenii respectã puterea impersonalã ºiorânduirea socialã ºi o considerã a fi expresiavoinþei lor, drept urmare nu se considerã simpliisupuºi ai acesteia. ªi Max Weber întemeietorulsociologiei moderne în cunoscuta sa operã clasicãWirtschaft und Gesellschaft (Economie ºi societate) aformulat ideea potrivit cãreia este pe deplin legit-im un regim politic, dacã acest caracter îi esteasigurat de alegeri desfãºurate pe temeiul pluralis-mului. Acest tip de legitimitate este caracterizatde Weber drept “legitimitate raþionalã”. În fondaceeaºi idee o dezvoltã despre legitimitatearegimurilor ºi Giovanni Sartori când, în 1991, îºiformuleazã constatarea: “cu toate cã în majori-tatea celor 175 de þãri existente nu întâlnim nicimãcar o minimã democraþie, Zeitgeist-ul contin-uã sã recunoascã o singurã formã de legitimare;este vorba de acea putere, care derivã de la poporºi se bazeazã pe alegerea fãcutã de popor. Înlumea modernã de astãzi, poate exista un singurguvernãmânt legitim, guvernãmântul ales în modliber”.

Pornind de la aceste poziþii mulþi susþin cã încazul regimurilor comuniste, socialiste de stateste imposibil de a ajunge la obþinerea de cãtreaceºtia a oricãrei legitimitãþi. Aºadar, în cazul lor,se poate vorbi numai de absenþa îndelungatã alegitimitãþii. Instaurarea comunismului s-a reali-zat în fiecare þarã a socialismului real din Europade Est prin folosirea forþei, în prezenþa trupelorUniunii Sovietice. Aici facem precizarea cã existãºi pãreri potrivit cãrora liderii regimurilor comu-niste nu s-au preocupat de chestiunea legitimi-tãþii, întrucât ei, locþiitori ai puterii moscovite,nu erau nevoiþi sã urmãreascã evoluþia opinieipublice, nu trebuiau sã se îngrijoreze de con-secinþele unor înfrângeri electorale, în ultimãinstanþã nu trebuiau sã fie preocupaþi nici de lipsalegitimitãþii puterii ºi regimului lor.

În cartea ºi în pasajele amintite, Weber subli-niazã însã cã în privinþa legitimitãþii unei puterinu putem vorbi de criterii absolute, de normeobiective. Legitimitatea nu este altceva decâtîncrederea manifestatã faþã de un regim, în fondacceptarea puterii respective. ªi dacã un poporconsiderã cã puterea este legitimã, atunci aceaputere devine într-adevãr legitimã.

Întreaga istorie a regimurilor comuniste, aregimurilor socialiste de stat, este de fapt istoriaeforturilor lor de a obþine legitimitatea. Acesteeforturi în anumite state, în anumite momente ºiperioade au dat rezultate ºi au avut succes.

Fãcând o retrospectivã istoricã prin aceastãprismã, reiese clar cã problema legitimitãþii pute-rii în spaþiul Europei de Rãsãrit este cu mult maicomplexã decât în partea de apus a continentului.

Weber. în afara tipului “raþional” sau modernal legitimitãþii, a celei dobândite în urma alege-rilor democratice libere, descrie încã douã altetipuri; anume tipul numit “tradiþional” ºi altreilea pe cel al legitimitãþii puterii carismatice.Spre deosebire de legitimitatea raþionalã, moder-nã, bazatã pe ordinea de drept ºi contract social,

în societãþile tradiþionale dreptul cutumiar, obi-ceiurile fac ca locuitorii sã fie obedienþi faþã de ceicare sunt înzestraþi cu puterea, de cei cãrora li s-au atribuit demnitãþi.

În societãþile aflate în tradiþia modernizãriioamenii acceptã ºi regimuri agresive nãscute înurma unor revoluþii pline de cruzimi, drept pu-teri legitime. În amãrãciunile lor adânci ºi încrezul lor orb unele popoare par înclinate sãaccepte conducãtori carismatici, capabili sã-iconvingã cã îi conduc spre fericire ºi bunãstare.Promisiunile lor ºi profeþiile lor li se par garanþi-ile succesului. În condiþiile istorice din perioadapostbelicã, în urma compromiterii legitimitãþiisistemului parlamentar, întrucât Hitler a ajuns laputere prin respectarea întocmai a regulilor aces-tuia, ºi când s-a clãtinat încrederea popoarelor înmai multe regimuri considerate legitime ºi caremai târziu ºi-au pierdut legitimitatea, popoareledin Estul Europei erau uºor dispuse sãîmbrãþiºeze idei ºi profeþii noi, mai ales cã,datoritã distrugerilor imense ºi situaþiei disperate,viaþa li se pãrea aproape insuportabilã. Ideologiistaliniºti au exploatat din plin starea de spirit ºiatmosfera generalã deprimantã ºi au lansat noiprograme mesianice. Marxism-leninismulîntruchipa profeþiile, promitea lichidarearãmânerii în urmã, a sãrãciei, realizarea egalitãþiisociale. La toate acestea s-a mai adãugat victoriauriaºã a sovieticilor asupra lui Hitler, fapt care înochii multora era o demonstraþie a superioritãþiimilitare, economice ºi sociale.

În spaþiul de rãsãrit, în unele þãri, unde întimpul rãzboiului o serie de conducãtori comu-niºti s-au afirmat ca lideri carismatici ai luptei derezistenþã – cum era Iosif Broz Tito în Iugoslaviasau Enver Hodja în Albania – puterea lor nu afost contestatã pânã la moartea lor în anii ’80. ÎnIugoslavia în teritoriile eliberate de partizani s-auformat în mod spontan comitetele naþionale,organe ale puterii locale, iar Frontul de EliberareNaþionalã a devenit puterea centralã, beneficiindde susþinerea necondiþionatã a comitetelor locale.Cu prilejul alegerilor din Noiembrie 1945, Tito –

eroul naþiunii ºi care se bucura de prestigiuinternaþional incontestabil – a obþinut 90,5% dinvoturile exprimate. Astfel, din miºcarea anti-nazistã cea mai eficientã s-a nãscut un regimcomunist monolit. Profesorul comunist EnverHodja, ºi-a transformat miºcarea de partizan înfront democratic ºi, astfel, a obþinut în decembrie1945, 95 % din voturi. Puterea lui Tito s-a întãritprin faptul cã rupând cu trecutul sãu stalinist în1948 a devenit una din cele mai marcante figuriale procesului de destalinizare, iar prestigiul ºilegitimitatea regimului sãu au fost confirmate dinnou dupã moartea lui Stalin, atunci când noii lid-eri sovietici au cerut iertare în mod public pentrugreºelile din trecut, ºi au recunoscut cã Tito avu-sese dreptate. Pe de altã parte, Enver Hodja, prinrefuzul aplicãrii politicii hruscioviene, a reuºit saaparã drept apãrãtor al intereselor naþionale.Promovând o politicã stalinist-naþionalistã a ieºitdin Tratatul de la Varºovia ºi CAER, deciziisocotite a fi acþiuni curajoase în apãrareaindependenþei naþionale ºi care, pentru o vreme,i-au asigurat ºi legitimitatea regimului sãu.

În celelalte þãri însã, tragicele eºecuri aleperioadei staliniste, activitatea conducãtorilorcomuniºti numiþi sau ajunºi la putere princrâncene lupte intestine, profeþiile eºuate au sub-minat total eforturile ºi nãzuinþele acestorregimuri de a dobândi legitimitate. La începutgrupuri mari de intelectuali entuziaºti, idealiºti,generaþii de tineri fãrã experienþã, largi pãturi desãraci ºi de marginalizaþi ºi, bineînþeles, mulþicarieriºti, sau alãturat miºcãrii comuniste ºi put-erii, au urmat conducãtorul vãzut un timp caris-matic, ºi au crezut în misiune, dar masele s-ausimþit repede dezamãgite, iar intelectualii treziþi larealitate au început sã se împotriveasca regimului.Astfel, în spaþiul est-european puterea stalinistãnu a reuºit sã dobîndeascã legitimitate.

Miºcãrile reformiste ºi schimbãrile produse înera poststalinistã au deschis un capitol nou înistoria luptei pentru legitimitate a regimurilorcomuniste. În unele þãri, au apãrut noi conducã-tori “carismatici, Ianos Kadar în Ungaria, NicolaeCeauºescu în România”. În alte þãri, ca Bulgaria,Cehoslovacia ºi Polonia au rãmas “aparatcikii”,sau, în cel mai bun caz, puterea a ajuns pe mânaunor tehnocraþi. Ambele tipuri de lideri audesfãºurat o luptã permanentã pentru legitimarea

În cãutarea legitimitãþiiomunism ºi comunisme: modelul românescC

n István Csucsuja

TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004 11

11

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

regimurilor lor; au încercat sã-ºi raþionalizeze însens weberian, sã legalizeze ºi sã consolideze pu-terea.

În urma unei serii de evenimente – rãscoalade la Berlin ºi din Poznan, grevele din Pilsen ºiapoi revoluþia din 1956 din Ungaria – acesti lideriau conºtientizat cã regimul nu poate exista fãrãlegitimarea puterii lor.

Toate mãsurile luate în aceastã perioadã, zisã“nouã etapã”, seria reformelor erau menite sãcontribuie la legitimarea puterii, astfel încât con-ceptul de “teroare revoluþionarã” a cedat loculconceptului nou al “legalitãþii socialiste”.Obiectivele viitorului îndepãrtat au fost redefi-nite, cu obiective mai apropiate care sã contribuiela creºterea consumului ºi a ridicãrii nivelului detrai. Acele þãri ºi regimuri care n-au trecut lareforme au început sã puna accentul pe “misiu-nea naþionalã” a puterilor.

În România, logica refuzului destalinizãrii,îndepãrtarea presiunii din partea sovieticilor audus la înlocuirea garantãrii sovietice a regimuluicomunist cu altfel de legitimitate, obþinutã prinerijarea conducãtorilor de partid în apãrãtori aiintereselor naþionale. “Regimul comunist ºipoporul român au ajuns la o platformã comunãacceptabilã” – constatã Iozeph Rotschild abor-dând problema disputelor româno-sovietice.Gheorghiu-Dej, cãutând sã-ºi asigure rãmânereala putere, în vara anului 1957, “a pornit pe caleaproprie a socialismului ºi a identificat regimul cunaþiunea românã” – scrie ºi Fischer Galaþi. Îndeclaraþia din 26 Aprilie 1964 , care de multe orieste citatã drept “declaraþie de independenþã”, seprecizeazã faptul cã nu existã un “model unic“, “osingurã reþetã” pentru construirea comunismului.Este dreptul suveran al fiecãrui partid de a-ºialege forma construirii socialiste. Conflictul sovi-eto-chinez a mãrit posibilitãþile de manevrã aleþãrilor mai mici. Comunismul a fost combinat cusucces cu naþionalismul. Este semnificativ cã, înanii consideraþi cei mai problematici, sub raportulrelaþiilor româno-sovietice, între 1962-1965, aufost deschise larg porþile partidului comunistromân, fiind acceptaþi 600 de mii de noi membri.Au fost îndepãrtate cadrele vechi ºi înlocuite cuintelectuali ºi tehnocraþi nationaliºti, entuziaºti,care au aderat ºi au susþinut noul curs naþionalist.În vremea lui Nicolae Ceauºescu, urmaºul luiGheorghiu Dej acest curs s-a întãrit ºi mai mult.Nouã constituþie adoptatã în 1965 a declarat cãRomânia este un stat socialist, partidul ºi-a luatdenumirea de partid comunist, subliniind astfelstatutul sãu egal cu partidul sovietic. Potrivit noiiviziuni, nu clasa muncitoare constituia forþamotrice a societãþii, ci naþiunea socialistã. Pentrudezvoltarea demograficã a naþiunii au fost adopta-te legi drastice prin care s-a interzis avortul ºidivorþul. Simbolurile naþionale au fost puse înslujba propagandei de partid ºi în acþiunile menitesã amplifice cultul personalitãþii. Ceauºescu s-aerijat campionul dreptãþii ºi al legalitãþii. În tim-pul lansãrii planurilor de integrare economicã ºiale creãrii unor instituþii supranaþionale în cadrulCAER, Ceauºescu s-a împotrivit ºi a declarat caacestea nu sunt în concordanþã cu intereselenaþionale ale þãrilor membre, adãugând cã“România vrea sã îºi dezvolte relaþiile cu toateþãrile indiferent de regimul politic ºi social alacestora”.

La 21 august 1968, când s-a lansat invaziaasupra Cehoslovaciei, România era singura þarãmembrã care nu participase la acþiune, mai mult,a condamnat-o în mod deschis. În aceeaºi zi,Ceauºescu a convocat un miting de mareamploare. O mulþime entuziastã a avut prilejul sãasculte ºi sã ovaþioneze conducãtorul curajos. S-adeclanºat un real entuziasm naþional; s-au format

gãrzi patriotice. Ceauºescu a devenit un erounaþional, cel mai consecvent apãrator al naþiunii.Generalul de Gaulle s-a grãbit sã facã o vizitã laBucureºti, pentru a restabili relaþiile tradiþionaleromâno-franceze, apoi a venit Richard Nixon, iarîn anii 1970-1971 Ceauºescu a fost primit cumari ceremonii în democraþiile din apus . Toateacestea au contribuit în mare mãsurã la întãrireaputerii sale în interior. Românii au fost mândri deel ºi de regimul lui independent. Au fost mândricã sunt români. Orice contestaþie sau criticãîndreptatã împotriva lui Ceauºescu se interpretadrept trãdarea naþiunii române. Ceauºescu areuºit sã instaureze treptat un despotism stalinist-naþionalist, concentrând în mânã o putere extra-ordinarã, dar popularitatea sa personalã ºi legitim-itatea puterii sale erau incontestabile. Însãregimul lui Ceauºescu era acceptabil pentru pop-ulaþie câtã vreme era suportabil în termeniiintereselor naþionale.

În celelalte þãri central-europene, în Ungariade pildã, în 1960-1970, populaþia a început sãconstate cã regimul care li s-a impus poate sã sa-tisfacã anumite nevoi economice ºi unele ambiþiinationale. Cazul Ungariei demonstreazã faptul cãsuccesele durabile pot conferi legitimitate unuiregim politic. Sistemul bipolar, în cadrul cãruia

locul Europei centrale ºi de est nu putea fi conte-stat nici într-un mod, a determinat ºi posibilitãþilede opþiune pentru alternative ale conducãtorilorde partid ºi de stat. Cehoslovacia ºi Polonia, depildã, având o situaþie geopoliticã specialã ºi dincauza prezenþei masive a trupelor sovietice, nuputeau recurge la politici naþionaliste nici învederea obþinerii unei legitimitãþi. Polonezii,potrivit tradiþiei lor, erau în permanentã luptã curegimul. În schimb, Cehoslovacia, care fusese odemocraþie dezvoltatã în anii ce au precedatinstaurarea comunismului, nu a putut sã profitedeloc de regimul socialist, spre deosebire de þãrileagrare, înapoiate – a manifestat o rezistenþã speci-ficã, pãstrând caracterul paºnic al acesteia.

În þãrile unde vremelnic s-a reuºit legitimarearegimului comunist, aceastã legitimitate s-a ero-dat rapid, iar criza declanºatã în întreaga zonã lasfârºitul anilor ‘70 ºi care s-a amplificat din ce înce mai mult în deceniul urmãtor, a dus laprãbuºirea sistemului.

n

12 TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004

12

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

A desea, în opera lui Ioan Slavici, sedesluºeºte, rãzbãtând prin toþi porii textu-lui, o „voce“ care coboarã spre timpuri

strãvechi, spre rãdãcini situate în înþelepciuneaancestralã. Cadrul, debordând de semnificativeamãnunte etnografice, dar ºi de viaþã, dovedeºte,fãrã putinþã de tãgadã, o bunã cunoaºtere a sufle-tului omenesc, în toatã complexitatea ºi miºcãrilesale spontane. Filosofia popularã, acumulândbagajul atâtor dureri ºi regrete, nu se poate dis-pensa de termeni ca: „soartã“, „noroc“, „ceasbun“ sau „rãu“. Experienþa de viaþã, strânsã degeneraþii în cugetãri înþelepte, face astfel de sin-tagme „imposibil de evitat“ 1.

O trãsãturã esenþialã a acestui mod deraportare la lume este aceea cã recomandãcumpãtarea ºi acceptarea datului existenþei. Astfelîncepe bine cunoscuta nuvelã Moara cu noroc:„Omul sã fie mulþumit cu sãrãcia sa, cãci, dacã evorba, nu bogãþia, ci liniºtea colibei tale te facefericit...“ 2. Vorbele profetice ale bãtrânei soacre alui Ghiþã nu grãiesc, în esenþã, altfel decât cele,conclusive de aceastã datã, ale lui Busuioc, boga-tul proprietar din Pãdureanca: „N-are în lumeaaceasta averea nici un preþ! Era om bogat : cefolos avea de bogãþiile lui ?!“3. La o lecturã atentã,devine evident faptul cã vocea autorului, ecou allegii morale, se ascunde dincolo de cea a perso-najului în cauzã.

Similar Morii cu noroc este iniþiat discursul epicºi în Pãdureanca: „Fã trei cruci ºi zi «Doamne-ajutã!» când treci pragul casei, fie ca sã ieºi, fie casã intri, cãci lumea din întâmplãri se alcãtuieºte,iar întâmplarea e noroc sau nenorocire, ºi nimeninu ºtie dacã e rãu ori bun ceasul în care a pornit,nici dacã va face ori nu ceea ce-ºi pune în gând.“ 4

Aceastã cugetare ºi îndemn totodatã degajã ideacredinþei în fatalitate ºi predestinare, posibilitateaomului de a ieºi din limitele impuse de soartãfiind, practic, anulatã. Acþiunile umane stau,inevitabil, fie sub semnul întâmplãrii, fie alnorocului sau neºansei.

Nu e lipsit de semnificaþie faptul cã aceastãcugetare moralã este repetatã în ultimul capitol alnuvelei, în momentul în care pe Iorgovannenorocirea îl ajunsese nãprasnic ...“5. Situaþiaeste ipotetic extrapolatã, tot omul putândîmpãrtãºi aceeaºi soartã : „Cine e oare acela cares-ar încumeta sã se laude cã nu i s-ar fi pututîntâmpla ºi lui una ca asta ?“ 6. A încerca sã „ saripeste umbra ta„ am putea spune, este echivalentcu a forþa limitele condiþiei umane ºi a încerca oreconstrucþie a soartei pe mãsura voinþei proprii.Maximele cuminþi, nãscute din ancestrala expe-rienþã popularã, propovãduiesc resemnarea înmarginile propriei condiþii, care, implicit, tesitueazã la antipodul tragicului. Te pune la adã-post, am putea spune. Concepþia conform cãreiaindividul nu e decât un prizonier neputincios alpredestinãrii, ale cãrui încercãri nu sunt numaineputincioase, dar ºi absurde, duce la anulareatragicului. Aceasta deoarece tragicul ia naºtere încondiþiile aplicabilitãþii teoriei limitei consideratãîn raportul ei cu conºtiinþa7. Limita, care, potrivitmodului tradiþional de raportare la existenþã, esteanulatã, se defineºte practic ca o întretãiere a li-

bertãþii spirituale cu natura finitã a condiþieiumane. Aceastã finitudine ontologicã devine,practic, singura limitã insurmontabilã, fiind„dreptul la tragic al fiecãrui individ.“8

„Eroii lui Slavici însã - atrage atenþia IosifCheie-Pantea - acþioneazã în sensul ieºirii dintr-ocondiþie datã, având ºansa mãreþiei tragice“9.Frãmântãrile, zbaterile sufleteºti ale nefericituluiIorgovan, au o dozã de tragism. Demonul inte-rior îl îndeamnã sã încerce o transgresare a lim-itei. Patima pentru o femeie îl determinã sãîncerce o evadare din cadrele consacrate alecondiþiei umane. (De fapt, e vorba de încercareade forþare a limitei...). Însã enormele discrepanþesociale din lumea satului acelei vremi se rãsfrângfatal asupra modului de a gândi ºi de a exista aloamenilor. Eroul simte pericolul latent carepândeºte, ascuns în pãtimaºa sa dragoste, ºi chiardoreºte sã evite primejdia, dar în zadar. Voinþa sanu e suficient de puternicã: „Trecuserã luni dezile de când n-o mai vãzuse în gândul lui: ºtianumai c-a vãzut-o, ºtia cum fusese, dar nu maisimþise acreala de care i-a fost cuprins tot sufletulîn timpul cât a stat dânsa la Curtici; acum, dim-preunã cu oamenii de la pãduri i se ivi ºi chipulpãdurencii ºi simþãmântul de acrealã, nu amãrãci-une, acrealã ca ºi acreala vinului stãtut de fiert ºiîncã nelimpezit. Cât a stat dânsa la Curtici, zâm-bet în faþa lui nu s-a ivit, mâncarea lui n-a fostmâncare ºi somnul lui n-a fost somn, ºi totuºi decâte ori era vorba de plecarea ei, îi venea sã rãc-neascã ºi-ºi înfigea ghearele în ºolduri. E grozavlucru când vrei sã nu voieºti ce vrei ºi sâmþi cã nupoþi voi nimic, ºi te duce altul dupã cum tepoate.“10

Elementele tragicului se regãsesc în nuvelãîncã de la început. E vorba de imbatabila forþã adestinului, de caracterele orientate vocaþional spredisoluþie, ºi, finalmente, spre moarte. Tragicul seîntrepãtrunde vizibil cu idilicul, pe alocuri, sau cumajestuoasul ritualic pãgân, ca în grandioaselescene redând bucuria strângerii roadelor.Metamorfoza permanentã a tragicului în idilicsau invers este datoratã ºi situãrii întreguluidemers epic între limitele existenþiale trasate decugetarea moralã inauguralã, respectiv finalã.

„Care ar fi atunci elementele care neutrali-zeazã ºi absolvã tragicul?“ 11 se întreabã un criticavizat al operei slaviciene. E vorba despre moda-litãþile majore de anulare a tragicului, descris înlimitele peratologiei: „ a) relativizarea limiteiabsolute, care trimite la anularea tragicului exis-tenþial prin postularea unui paradis extramundan;b) absolutizarea limitei relative, care trimite laanularea tragicului istoriei prin ...postularea unuiparadis terestru“12 . Eliminarea limitei se reali-zeazã în nuvelã prin aºezarea omului sub semnuldestinului. Se genereazã astfel un pol opus trag-icului, un refugiu. E de remarcat cã personajeleau la îndemânã o variantã pentru a se îndepãrtade epicentrul conflictului, de a-l refuza, atuncicând se simt copleºite: plecarea. Iorgovan iese dinsat de numeroase ori pe parcursul nuvelei, intrãîn contact cu alþi oameni ºi alte valori . La fel,Simina ºi ªofron preferã ca loc alternativ spaþiulsatului Socodor, exterior focarului conflictual. La

adãpostul distanþei, sufletul îºi poate domoli pati-ma, iar raþiunea are ºansa de a-ºi reintra în drep-turi. „În Pãdureanca, timpul devine rãgazul necesarevoluþiei ºi modificãrilor afective, ºi deci aldeplasãrii conflictului într-un chip gradat ºilogic... Astfel devine concretã o cronologie abso-lut trebuitoare în primul rând modificãrii inte-rioare a Siminei“ 13 , noteazã Magdalena Popescu.Cu alte cuvinte, personajele au timp. Timp sã segândeascã ºi sã se rãzgândeascã, fapt nespecificcursului precipitat al evenimentului tragic. Deacesta din urmã se leagã însã funciar modul cumse reflectã în aceastã nuvelã - sau mic roman,dupã unii — avertismentul constant din adânculfiinþei ºi din adâncul înþelepciunii populare:„Ceea ce vine din interior e un avertisment:...nimic mai periculos decât câinii cei rãi ai spiri-tului.“14, subliniazã, în monografia dedicatãautorului, Cornel Ungureanu.

În altã ordine de idei, personajul purtãtor alaºa-numitei vini tragice este oarecum scos de subacuzaþie, e absolvit de o vinovãþie totalã, într-ade-vãr, ceea ce deschide poarta înaintea nenorociriieste patima tânãrului Iorgovan, care nu-ºiînfrâneazã pornirea instinctualã care îl mânã spreSimina. El se agaþã disperat de ideea cum cã estedoar o victimã a fatalitãþii, însã nici nu acþioneazãpentru o posibilã salvare. Simina - nu cea realã, ciacel „fel de Simina“ , proiecþie a sufletului sãu,exercitã o fascinantã putere asupra sa, angrenân-du-l permanent în tensiuni psihologice de naturãtragicã. Deºi eroul e atras fatal ºi obsedant detoatã fiinþa ei, acesta nu are potenþa de a rãspundepasiunii pe care dânsa i-o transmite. În acest con-

anul Ioan Slavici – Tribuna 120

Pãdureanca, sau despre tragicºi anularea luin Speranþa Milancovici

TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004 13

13

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

text, iubirea Siminei se gãseºte într-o fundãturã.În ciuda imensitãþii ei voluptoase, este con-damnatã la sterilitate. „Pãdureanca este o nuvelãconstruitã pe mixtura idilei cu elemente ale tra-gicului, marcat mai ales la nivel psihologic, fie caincapacitate decizionalã (Iorgovan ), fie ca încãl-care a normelor etice sub incidenþa hazardului(Simina).“ 15

Maestru al analizei sufletului feminin, Slaviciredã trãirile Siminei; eroina e conºtientã de dis-tanþa ce o separã de Iorgovan, fapt care reiese dinchiar cuvintele sale:,, ºtiu, urmã ea, tot liniºtitã, ovãd, o simþ în tot ceasul cã þi-e ruºine dedragostea ce o ai cãtrã mine ºi te fereºti, ca nucumva lumea sã afle despre ea; dacã nu mã potsupãra de asta, Iorgovane, n-o sã mã supãr denimic în viaþa mea.“16 Motivul pentru care flãcãulamânã sã o cearã în cãsãtorie pe fatã este imposi-bilitatea sa de a opta. „Indecizia sfãrâmã indivi-dualitatea aflatã la impactul cu o dorinþã, pe careraþiunea ºi voinþa o refuzã“17. Deºi, în plan con-cret, copilul de om bogat nu riscã nimic prinmezalianþa cu o fatã mai sãracã, rigida convenþiesocialã îºi înfige atât de adânc rãdãcinile în men -talitatea sa, încât acesta extrapoleazã urmãrileunui posibil gest al sãu, bãnuind repercusiuniasupra întregii colectivitãþi . „... socialul s-a inte-riorizat aici într-o personalitate care percepeinterdicþia de castã ca pe un ax formativ ºi o lim-itã a propirei fiinþe“18 . Deºi nimeni nu-l îndeam-nã, nici nu-i interzice, nimeni nu îl preseazã,Iorgovan rosteºte o frazã memorabilã ºi emble-maticã pentru o anumitã mentalitate: „ Pentru cãnevastã-mea nu are sa-mi fie numai mie nevastã...ci ºi pãrinþilor mei norã ºi rudelor mele om dincasã ...“19. Uimitor e faptul cã flãcãul ezitã chiar ºiatunci când familia sa acceptã ideea nunþii;evoluþia sa permite cititorului sã intuiascãmotivul acestei ciudate, la o primã vedere, atitu-dini. Drama sa e provocatã, în lipsa unor con-strângeri clare de chiar lipsa constrângerilor, iarinstanþa supremã decizionalã ºi valorizatoaredevine pentru el gura satului. Aceasta s-a impusatât de puternic în structura personalitãþii luiIorgovan, încât acesta devine un fel de emblemã aspeciei sale, o proiecþie a cãrei concreteþe depindede social. „Iorgovan e numai o aparenþã, formãgoalã pe care numai opinia consecventã a « celor-lalþi » o poate umple de conþinut” 20. Tânãrul, cres-cut în rãsfãþ, se dovedeºte incapabil sã biruie pecont propriu. El rateazã experienþa intelectualã,nefãcând faþã liceului ºi eºuând, spre disimulatadezamãgire a familiei în încercarea de a deveni„domn“ . Însã, prin plecarea la ºcoalã, eroul s-adesprins, chiar dacã într-o micã mãsurã, de ai sãi;astfel, nu mai e nici þãran, însã nici orãºean nu sepoate numi. Încercarea sa de a reitera traseultatãlui nu are sorþi de izbândã, munca sa pe lângãcasã neavând constanþa ºi dãruirea celei a luiBusuioc. Condiþiile formãrii sale au anulat posi-bilitatea conturãrii unui caracter ferm. El fugepermanent de asumarea responsabilitãþii. Iatã ceîºi doreºte eroul: „Nu dar la Simina se gândeaIorgovan, ci numai la un fel de Simina, care vineºi trece ºi nu lasã în urma ei decât o scurtã pãrerede bine c-a fost“ 21. Fãrã a întreprinde nimic sprerezolvarea, de o manierã sau alta, a situaþiei,Iorgovan se eschiveazã permanent, lamentându-se: „Era o nebunie ... era o mare nenorocire pecapul lui pãdureanca aceea; dar îi ieºise odatãprimejdia în cale ºi nu se mai putea feri dedânsa“22.

Convertind total legea socialã nescrisã a satu-lui, cu privire la amestecul între caste, ºitranspunând-o în structura profundã a proprieifiinþe, Iorgovan devine însãºi „limita“. În afarã defactor care suportã efectele acþiunii sale („pacienttragic“), Iorgovan devine ºi „agent tragic“, cu alte

cuvinte el personificã limita provocatã ºi înfrun-tatã de el însuºi23. Pentru Simina, marea iubire semetamorfozeazã în însãºi esenþa tragicului. Fata efiinþa care încalcã, în mod absolut conºtient, pro-pria sa lege, pentru a fi ulterior forþatã sãrecunoascã adevãrul ºi valabilitatea acesteia. Defapt, Simina se trãdeazã pe sine, se umileºte,trãdându-ºi totodatã statutul de femeie. Ea setransformã din obiect al dorinþei, al cuceririi, înobiect cuceritor. Persistând în realizarea uneicomuniuni, nu doar între douã clase deosebitesocial, ci ºi ca mentalitate, ea trãdeazã statutul sãude pãdureancã ºi, mai grav, de fiicã, refuzând sãîºi urmeze tatãl în migraþia pentru muncã.Discuþiile tatã-fiicã sunt în mod deosebit sugesti-ve ºi au valoare premonitorie. De altfel, pãrintelefoloseºte o cugetare care va funcþiona ulterior caun blestem:„Nu te face, fata mea, pui de cuc încuib de cioarã... cã nu-þi este firea pentru aceasta.Tu ai durmit astã-noapte aici, întinsã pe un braþde fân, ºi ai durmit bine, dar ei au durmit înpãturi cu perine de puf ºi n-au sã uite niciodatã c-ai durmit în ºura lor.“24 Gura lumii ºi convenþiasocialã nu pot fi eludate. Iorgovan se teme cãalianþa sa cu Simina ar însemna o nouã greºealã asa în ochii comunitãþii. Interesant, drama sa „nu eprovocatã de prea multe constrângeri, dimpotrivã,ea izvorãºte din absenþa oricãrei constrângericlare, în funcþie de care sã-ºi delimiteze conduita,adversarii ºi partizanii.“25Personajul, mereu inde-cis, recurge, finalmente, la o soluþie radicalã,având ca scop eliberarea de ceilalþi: un fel desinucidere între roþile morii, similarã morþii, deaceastã datã din pur accident, a renegatului sãuunchi, Pupãzã. „Sfârºitul sãu este lipsit demãreþie, chiar lamentabil, ca al oricãrui om carese recunoaºte învins, înainte de a fi dat mãcarcâteva bãtãlii“26, remarcã D. Vatamaniuc.Repetând destinul acestuia, Iorgovan, ca ºi unchiul sãu, devine o victimã a vanitãþii sociale.Iubirea de aparenþe, grija pentru ca acestea sã fiepermanent pãstrate, acestea nsunt valorile vala-bile. În acest context, Iorgovan devine eroul trag-ic care rateazã, „dovedindu-se jalnic când trebuiesã fie mare, nehotãrât în acþiunile hotãrâtoare alevieþii lui.“ 27

Relaþia Simina-Iorgovan, focalizând, în bunãmãsurã, energiile epice, suferã la nivelul comu-nicãrii. Expresia sentimentelor se realizeazã cudificultate, ca de altfel ºi în cazul relaþiilorpãrinte-copil (Busuioc-Iorgovan, Neacºu-Simina). Protocolul rural e mai puternic. Criticaliterarã a remarcat ºi incidenþa scenelor mute28

dintre cei doi, precum ºi o ilustrativã opoziþieîntre potenþialele cupluri Simina-Iorgovan ºiSimina-ªofron: dacã, în primul caz, nuvela redãun apogeu al sentimentului, cu rãdãcini înainteaînceperii relatãrii, traiectul fiind unul descendent,în cel de al doilea caz e vorba despre un firavînceput care, în potenþialitate, frizeazã apogeul.Personajele se intercondiþioneazã permanent. Deasemenea, se impune o remarcã în ceea cepriveºte „biografia“ personajelor: traseul exis-tenþial, atât de opus în cazul Simina-Iorgovan,apropie potenþialul cuplu Simina-ªofron. Ambiisunt „pãdureni“, ambii coboarã la câmpie pentrua munci. Ambii sunt caractere capabile de decizie,dar ºi de mari sacrificii. Chiar îndrãgostitã ireme-diabil de o formã fãrã fond, care este Iorgovan,Simina recunoaºte calitatea umanã a celui care, larândul sãu, e iremediabil îndrãgostit de ea:„ Tuvorbeºti de ªofron? adause ea aspru, tu?! ªofron eom, Iorgovane!“29 Vorbele ei fixeazã magistral pefiecare dintre cei doi, în adevãrata lor condiþie.

Nu trebuie scãpatã din vedere nici biografiapãrinþilor, ca matrice pentru devenirea tinerilor.Busuioc se opune evident lui Neacºu. Dacãprimul este, poate, cel mai reprezentativ personaj

pentru categoria socialã a „bogãtanilor“, dinîntreaga operã a lui Ioan Slavici, Neacºu e tipulomului simplu, drept ºi demn, deprins cu muncaºi care nu îºi acordã nici o clipã de rãgaz. Nicimãcar înaintea morþii. Unic pãrinte, îºi iubeºtefiica; dãruirea sa e absolutã ºi necondiþionatã: „Oiubea ºi el pe Simina, ar fi iubit-o chiar ºi dacã nuera frumoasã, iar aºa cum era, ar fi iubit-o chiar ºidacã nu i-ar fi fost tatã.“ 30

La o analizã în detaliu a aplicabilitãþii noþiuniide tragic în Pãdureanca, trebuie avutã în vedereevidenþierea prezenþei sau absenþei terorii tragice,ca însuºire esenþialã a unei astfel de naraþiuni.însã, dupã cum noteazã, just, Magdalena Popescu,„...Iorgovan e pânã la sfârºit o victimã inocentã ºiseninã. Teroarea tragicã, frica pe care anticii oidentificaserã ca supremã însuºire a tragediei, sedizolvã în tonurile blânde ale unei melancoliiîmpãcate cu sine“31, în structura naraþiunii îºi faceloc din nou, spre final, necruþãtorul ton alreflecþiei asupra celor petrecute ºi a cauzelorîntâmplãrilor. Aceste potenþialitãþi spre intro-specþie, Slavici le-a recunoscut ca aparþinându-i,ºi ca venind din foarte îndepãrtate fondurisufleteºti. „Vocea“ scoborâtoare din timpuristrãvechi ºi înþelepte se aude din nou, cu claritate.Pe fundalul acesteia, acþiunea nuvelei Pãdureancaevolueazã dinspre tragicul autentic, înspreidilizarea dramaticã. Sau, cum ar spuneMagdalena Popescu, înspre o “tragedie fericitã”.32

nNote:

1. *** Istoria literaturii române.III. Epoca marilor clasici, EdituraAcademiei Republicii Socialiste România, Bucureºti, 1973, p.4122. Ioan Slavici, Moara cu noroc, Editura Tineretului, Bucureºti,s.a., p. 333. Ioan Slavici, Pãdureanca, Editura pentru Literaturã,[Bucureºti], 1965 , p. 1014. Ioan Slavici, Pãdureanca, .Editura pentru Literaturã,[Bucureºti], 1965 , p.55. Idem,ibidem,p.l356. Idem, ibidem, p. 1357. Gabriel Liiceanu, Tragicul, Editura Humanitas , Bucureºti,1993 , p.438. Gabriel Liiceanu, op.cit., p. 509. Iosif Cheie-Pantea, Istoria literaturuii române. Epoca marilorclasici, Tipografia Universitãþii din Timiºoara, Timiºoara, 1986, p.8210. Ioan Slavici, op .cit., p.1411. Magdalena Popescu , Slavici, Editura Cartea Româneascã,[Bucureºti], s.a., p. 21012. Gabriel Liiceanu, op.cit., p.5313. Magdalena Popescu, op.cit., p.21214. Cornel Ungureanu, Ioan Slavici - monografie, antologiecomentatã, receptare criticã, Editura Aula, [ Braºov], 2002, p. 1015. Pompiliu Crãciunescu, Prelegeri de literaturã românã în epocaclasicã, Tipografia Universitãþii din Timiºoara, Timiºoara, 1997, p.13716. Ioan Slavici, op. Cit, p.4517. Magdalena Popescu, op.cit., p.19018. Idem ibidem, p. 19219. Ioan Slavici, op.cit., p.6420. Magdalena Popescu, op.cit., p. 19321. Ioan Slavici, op.cit., p.922. Idem, ibidem, p.2123. Gabriel Liiceanu, op.cit., p.4924. Ioan Slavici, op. cit, p.5025. Magdalena Popescu, op. cit., p. 19426. D. Vatamaniuc, Ioan Slavici. Opera literarã. EdituraAcademiei Republicii Socialiste România, [Bucureºti], 1970,p. 16227. Eugen Todoran, Secþiuni literare , Editura Facla, Timiºoara,1973, p. 12528. George Cãlinescu, Istoria literaturii române de la origini pânãîn present, ediþia a II-a, revãzutã ºi adãugitã, Editura Minerva,Bucureºti, 1982, p.51029. Ioan Slavici, op. Cit., p.4730 Ioan Slavici, op. cit., p. 4731. Magdalena Popescu, op. cit., p. 21332. Idem, ibidem, p. 210

14 TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004

14

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

Laszlo Alexandru s-a nãscut în Cluj la 4 mai 1966. Polemist,critic literar, italienist. A absolvit Facultatea de Filologie aUniversitãþii “Babeº-Bolyai” din Cluj, specializarea românã-italianã. Este doctor în ºtiinþe filologice al aceleiaºi universitãþi.Profesor la Colegiul Naþional “G. Bariþiu” din Cluj. A fostdirectorul revistei româno-italiene Amici. Directorul revistei E-Leonardo. Dintre volumele publicate: Între Icar ºi Anteu (1996);Orient Expres (1999); Grîul ºi neghina (2002); Criticul literarNicolae Manolescu (2003); Dicþionar practic italian-român ºi român-italian (2003); Vorbind – cu Gh. Grigurcu ºi O. Pecican (2004). Atradus diverse cãrþi din francezã în românã, din italianã înromânã sau din românã în italianã.

“Clujul este o citadelã trufaºã”Mircea Petean: Despre Laszlo Alexandru se

vorbeºte, printre altele, ca despre un polemist înverºunat.Sã le luãm pe rînd. Sã încercãm o prezentare mai pre-cisã a ta. Spune-ne douã vorbe despre biografia ta spiri-tualã. Marcheazã, te rog, cîteva noduri importante aleunei evoluþii.

Laszlo Alexandru: Mã consider clujean, prinnaºtere – ceea ce deja este un dat obiectiv – dar ºiîn mod subiectiv. Þin foarte mult la acest oraº, deaceea n-am plecat ºi nici n-am de gînd sã plec dinel. E adevãrat, restul familiei mele a pãrãsitClujul, eu am insistat sã rãmîn. Situaþia mea epuþin mai neobiºnuitã, din acest punct de vedere.Sînt filolog ca formaþie, am terminat Facultateade Litere aici la Cluj, secþia românã-italianã. Amcontinuat sã practic ambele aceste specializãri,prin biografia mea intelectualã. Am scris cîtevacãrþi ºi continuu o activitate publicisticã destul desusþinutã, în planul literaturii române mai alescontemporane. De asemenea mã încãpãþînez sãþin steagul sus pe domeniul italienisticii, pe carem-am format, predînd zi de zi limba italianãelevilor mei. Am publicat un dicþionar italian-român ºi român-italian. Am alte proiecte alãturide colegii de catedrã, pentru întocmirea uneiantologii ºcolare a literaturii italiene. Coordonezpe internet o revistã poliglotã, unde limbaromânã are ponderea cea mai pregnantã, dar esteînsoþitã îndeaproape de italianã, francezã, englezã,cîteva texte în germanã, maghiarã, spaniolã ºi aºamai departe. Am încercat sã îmi lãrgesc, inclusivlingvistic, sfera activitãþii. Cam acestea despremine, foarte pe scurt, dupã care putem intra pefiecare domeniu ºi sã adãugãm douã-trei vorbe,dacã vei considera interesant.

- Mi-ai spus cã nu vrei sã pleci din Cluj, cã eºtinãscut aici, dintr-o familie de proletari, dacã am înþelesbine.

- Da.

- Pãrinþii tãi au plecat?

- A fost opþiunea lor, care în primelemomente mi-a cãzut destul de prost, fiindcãºtiam cã nu îi voi însoþi. Apoi însã am acceptat-oºi am respectat-o. Am o fire liberalã, în ciuda aceea ce s-ar spune împotriva mea. Consider cãfiecare are dreptul sã-ºi aleagã unde sã se sta-bileascã, unde sã trãiascã.

- Am auzit nu o datã diverºi intelectuali clujeni,care nu erau neapãrat nãscuþi aici, dar trãiau în Cluj ºiîi reprezentau cultura, vorbind foarte urît împotrivaacestui oraº. De pildã regretatul Mircea Zaciu avea une-ori puseuri de mînie, era indignat de ceea ce se întîmplaaici. Avea porniri violente împotriva urbei care îl adã-postise ºi unde se afirmase. La el era explicabil. Cum îþiexplici tu aceste puseuri, care provin din diverse zoneintelectuale?

- Da, sînt “puseuri”, cum le-ai numit. Iar înce-l priveºte pe Mircea Zaciu, trebuie sã îi ºi dãmdreptate, dar nici sã nu-l creditãm prea mult.Avea anumite motive sã fie nemulþumit, mai alesde atmosfera dinainte de 1989, cînd cultura erasugrumatã. Se fãcea cu adevãrat rezistenþã – une-ori prin culturã, dar de cele mai multe oriîmpotriva inculturii, fiecare cum reuºea. Culturase fãcea mai degrabã individual, sau în orice cazasta a fost ºi continuã sã fie opþiunea mea. Nu m-am afiliat la nici una din taberele, redacþiilesau bisericuþele de la faþa locului. Mã simt bineastfel ºi foarte clujean. Avea tot dreptul MirceaZaciu sã se plîngã de Clujul care este o citadelãdestul de trufaºã, de impermeabilã ºi exclusivistãprin clanurile care mereu se înþeapã reciproc.

- La Mircea Zaciu e explicabil ºi din punctul devedere al biografiei, pentru cã el ºi-ar fi dorit sã trãiascãla Bucureºti. Sã fie în centru. ªi s-a trezit toatã viaþa cãtrebuie sã stea la margine. E ecoul unei frustrãri, fãrãnici o îndoialã.

- Oraºul nostru a fost pentru el ca o nevastãpe care o mai sudui, o mai baþi, dar pe urmã oîmbrãþiºezi ºi o iubeºti. Oricît ºi-a dorit sã plece,tot aici s-a întors! A mers în Germania, dar nuputea sta acolo fãrã a reveni sã munceascã intelec-tual, sã-ºi depunã ofranda culturalã pe frunteaClujului.

- Ura lui era un mod de a iubi Clujul.

- Sigur cã da. Nu trebuie sã-l luãm totdeaunafoarte în serios.

- Ura este o iubire din disperare.

- El era uneori destul de susceptibil, ranchiu-nos, mai fãcea ºi din þînþar armãsar.

“Învãþãmîntul de tip vechi ºi cel detip nou”

- Aºa e. Dar mi-ai spus cã, rãmînînd la Cluj,predai italiana. Cum vezi, din interiorul sistemului,învãþãmîntul românesc?

- Învãþãmîntul a fost în mod clar, înainte de1989, unul din pintenii regimului comunist. Eradestinat sã formeze “omul nou”: îl lua de mic ºi-lpregãtea în direcþia obedienþei, a supuºeniei. Nutrebuia sã fie copilul prea isteþ ºi cu iniþiativã, cidimpotrivã. Funcþiona de cele mai multe ori ocontraselecþie. Profesorii înºiºi erau orientaþi ast-fel.

- Sã ºtii cã unii au nostalgia învãþãmîntului de altã-

datã. Se fãcea carte pe atunci! Erau mulþi dascãli deispravã, care ºtiau carte ei înºiºi. Pe de altã parte, ceea cespui este adevãrat, anume cã, vrînd-nevrînd, copiiiînvãþau sã mintã, sã înºele, sã fure, erau reflexe pe carele deprindeau de obicei la ºcoalã… Iatã un paradox.Erau manuale bine lucrate, profesori de calitate lamatematicã, fizicã, geografie, istorie etc., care eraudeschiºi ºi spre alte discipline. Eu am predat o vreme ºiveneau colegii de la celelalte materii la orele mele, intere-saþi sã mã asculte.

- Printre primele perplexitãþi pe care le-amavut ca elev, la materiile umaniste, s-a strecurat oneliniºte a mea. Voiam sã fiu ca ºi ceilalþi, sãînvãþ, sã fiu bine pregãtit ºi cãutam febril volu-mul care sã cuprindã faimosul comentariu literardespre care vorbea toatã lumea. Exista acea ideeînspãimîntãtoare: “Þi-ai fãcut comentariul peazi?”. Se vorbea despre el cu respect, ca despretextul Bibliei: ceva unic, nemiºcat ºi intangibil, pecare dacã-l ºtiai, ajungeai departe în viaþã. Elevultrebuia sã-l înveþe pe dinafarã. Ca sã nu maivorbesc despre faptul cã majoritatea profesorilor(inclusiv cei de literaturã românã) îºi dictau lecþi-ile ºi comentariile! De parcã acea poezie sauprozã putea fi înþeleasã doar într-un unic fel, careera exprimat doar prin respectivele cuvinte. Cîndcorectau apoi la examene de bacalaureat sau deadmitere, se trezeau cu zeci de lucrãri identice,parcã trase la xerox. Nu era aproape deloc solici-tatã inteligenþa candidaþilor, ci doar memoria lormecanicã. Lumea trebuia sã înveþe, cît mai obedi-ent, anumite fraze ºi formule fixe.

- Care ar fi diferenþele mai importante dintreînvãþãmîntul de tip vechi ºi cel de tip nou?

- Cum spuneam, împreunã cu colegii de cate-drã pregãtim în acest moment o antologie aliteraturii italiene. Am fost confruntaþi cu urmã-toarea chestiune fundamentalã: dupã ce principiuredactãm volumul? Cãci înainte de a trece la tre-abã, desigur trebuie sã ne planificãm felul în carevom lucra. Dar cum sã evitãm învãþarea mecanicãa unor comentarii fixe? Am ajuns la concluzia cãvom pune la dispoziþia elevilor textele literareînseºi (poezii, fragmente de prozã etc.) ºi le vomghida înþelegerea prin întrebãri succesive. Dupãcitirea textelor, rãspunzînd la întrebãri, fiecareelev va veni cu varianta sa proprie de interpretare.Ca atare, de la o singurã clasã vom obþinedouãzeci sau treizeci de comentarii diferite. Aici edeosebirea între felul cum se preda înainte – cîndtoþi trebuiau sã înþeleagã obligatoriu acelaºi lucru– ºi cum încercãm sã predãm în prezent. Ne strã-duim sã le dezvoltãm niºte capacitãþi individualede comprehensiune…

- …gîndirea divergentã…

- …curajul de a lua decizii, de a avea iniþia-tivã, de a-ºi spune punctul de vedere. Înainte de1989, dacã îþi exprimai cu voce tare opinia,greºeai; acum greºeºti, invers, dacã te pãstrezi înexpectativã. Societatea noastrã atît de agitatã ºinãrãvaºã, care a venit peste noi buluc, cu rit-murile ei debordante, îi împinge la o parte peoamenii pasivi, care se lasã duºi de val. Cei carerezistã ºi supravieþuiesc sînt oamenii cu iniþiativã,cu personalitate…

- …ºi curaj! ªi voinþã de a învinge.

- Sigur. Asta e dator sã facã învãþãmîntul.Dincolo de faptul cã elevii mei vor înþelege o

“Unde este patimã, nu esteloc de raþiune”

interviu

TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004 15

15

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

poezie a lui Dante sau a lui Petrarca ºi mi-o vorcomenta, fiecare dupã felul sãu de a pricepe, defapt eu le formez niºte aptitudini individuale. Eise vor folosi de ele apoi în viaþã. Indiferent cã vorlucra ca inginer, pantofar, ºofer sau astronaut, voravea nevoie de curaj, de spirit de iniþiativã, defrancheþe în exprimarea opþiunilor ºi atitudinilorproprii. Iar toate acestea se pot învãþa prin inter-mediul lui Dante sau al lui Petrarca.

- Mi-ai zis cã voi veþi opera selecþia textelor. Este unlucru foarte important ºi acesta: din cine selectezi? cumselectezi? pe ce bazã?

- Evident cã sînt autorii cei mai reprezentativi.O altã carenþã a vechiului tip de învãþãmînt eracentralizarea sufocantã. Puteai sã faci o socotealãdestul de exactã: la data de 27 octombrie, sãzicem, toþi elevii claselor a IX-a de pe întregcuprinsul patriei studiazã la literatura românãMioriþa sau cutare poezie de Vasile Alecsandri.Profesorii erau chiar calendaristic obligaþi la anu-mite lecþii. Nu se mai poate nici astfel. Noulînvãþãmînt presupune descentralizare, responsa-bilizare pe plan local ºi chiar individual: fiecareprofesor trebuie creditat cu autoritatea proprieisale materii. Îi dai dreptul sã-ºi aleagã traseul destudiu. Sigur cã un cadru didactic bine pregãtit vaalege un autor important, ca Dante sau Petrarca,ºi nu unul minuscul, ca Cino da Pistoia sauFolgore da San Gimignano.

- Dar eu cred cã ar merita sã intre în lista aceasta ºinume din generaþiile care sînt active în contemporanei-tate.

- Ai dreptate. Însã mai existã urmãtorulaspect: însuºi traseul de studiu poate fi foartediferit. Poþi sã predai literatura pe un parcurscronologic: din vechime pînã azi (e ºi preferinþamea). Dar poþi sã urmezi un parcurs tematic:iubirea sau natura la marii autori – ºi atunci teocupi doar de poeziile ºi romanele din acestdomeniu. Sau poþi sã segmentezi dupã criteriulgenului literar – în clasa a X-a: proza, în clasele aXI-a ºi a XII-a: poezia. În aceasta constã marelepas pe care l-am fãcut dupã 1989: descentralizarearesponsabilitãþii, a opþiunilor ºi a metodelor.

“Un pariu greºit”- Mã gîndesc cã tu eºti profesor la liceu, deºi puteai fi

foarte bine dascãl la universitate.

- Asta e o poveste foarte lungã…

- Eu cred cã locul tãu ar fi, de ce nu?, chiar acolo. Afost opþiunea ta? Sau ai fost silit sã rãmîi la liceu?

- Eu chiar am susþinut un examen pentru adeveni pe vremea aceea, adicã în ianuarie 1994,asistent universitar. Iatã, au trecut deja zece ani.Am fost respins de cãtre regretatul profesorMarian Papahagi.

- Nu te-a primit în examen?

- Nu. M-a respins în urma examenului. Deºiaveam cîteva titluri publicate, iar contracandidatamea nu avea nimic tipãrit. Profesorul a consideratînsã cã persoana aceea este mai de viitor decîtmine. Ea a plecat dupã doi-trei ani definitiv dinþarã, nu mai are nimic în comun cu meseria lacatedrã. Marian Papahagi s-a stins din viaþã. Iar eucontinuu sã þin strîns îmbrãþiºatã cauza italienis-ticii. Deci se pare cã pariul lui a fost greºit. Îi zic“pariu” ºi nu-i zic altfel, “duºmãnie personalã”,“patimã”, “nedreptate flagrantã”. Nu vreau sãintru în prea multe detalii. Pe alocuri am mai

atins acest subiect în cãrþile mele. Sigur cã a fostun moment care mi-a afectat evoluþia profesio-nalã, dar m-a ºi întristat, pentru cã înainte aveamun mare respect pentru Marian Papahagi.

- Admiraþia bãnuiesc cã þi-a rãmas.

- Este o admiraþie întretãiatã de imensadecepþie. Admiraþie pentru mintea strãlucitoarepe care o avea, pentru limba italianã desãvîrºitã ºiuluitoare pe care o stãpînea, pentru pasiuneaextraordinarã faþã de Dante Alighieri, pe care mi-a transmis-o. Toate acestea le voi admira încontinuare. Pe de altã parte, am o serie dedecepþii majore în ce priveºte distanþa frapantãdintre vorbele ºi faptele lui, sau în ce priveºteanumite opþiuni pe care le-a avut, în repetate rîn-duri, în privinþa mea ºi a unor realitãþi de dupã1989. Dar e un subiect delicat, pe care n-aº vreasã mai insist acum.

“Sub lumina reflectoarelor raþiu-nii”

- Da. Trãieºti în Cluj, un oraº pe care îl iubeºti cupatimã. De fapt tu urãºti ºi iubeºti cu mare patimã.

- Încerc sã nu urãsc. Prefer sã am anumiterezerve pe care sã le argumentez. Ca expresie, mãstrãduiesc sã fiu un tip raþional. Patima întunecãraþiunea. Unde este patimã, nu este loc de raþi-une. Încerc, chiar dacã am un anumit sentiment,sã-l filtrez prin creier, sã mi-l explic ºi pe urmã sãle explic ºi altora la ce concluzie am ajuns. Deºiexistã o bazã sentimentalã, afectivã, în luãrilemele de poziþie, ele se desfãºoarã preponderentsub lumina reflectoarelor raþiunii. Îmi dau silinþasã fiu mai degrabã apolinic decît dionisiac.Spuneam undeva cã existã o deosebire foarte clarãîntre polemicã ºi pamflet. Polemistul îºi foloseºteraþiunea, pamfletarul îºi foloseºte pasiunea.Pamfletarul se enerveazã ºi scrie, polemistul scrieºi enerveazã el pe altul. Este o diferenþã. Pe cîtmi-a stat în puteri, am ocolit pamfletul pe care îlconsider chiar destul de degradant. Cînd aruncãcineva cu un pamflet dupã tine, e ca ºi cum arazvîrli cu un bolovan, sau cu un pumn de noroi.Nu te poþi apãra. Nu poþi replica. Nu te poþicoborî la un nivel atît de lamentabil, al izbucniriipãtimaºe. În schimb atunci cînd la mijloc se aflã opolemicã, aceea presupune idei, argumente,informaþie, coerenþã ºi persuasiune. Cînd exprimipasiuni, nu trebuie sã convingi pe nimeni, trebuiedoar sã impresionezi. Cînd eºti polemist, atuncida, trebuie sã convingi.

- Ce portret mai frumos al lui Laszlo Alexandru seputea face oare? M-aº fi strãduit degeaba sã-l creionezeu, cînd te-ai definit atît de bine. Îþi mulþumesc. Dariatã ce-am mai înþeles, citindu-te: eºti un marginal. O

spune Gh. Grigurcu într-o carte apãrutã de curînd.Vorbind se cheamã volumul apãrut la Editura Limes ºideja se scrie îndesat ºi îndelung despre el în presã,Gheorghe Grigurcu, Laszlo Alexandru ºi OvidiuPecican sînt semnatarii lui…

- Dã-mi voie sã te întrerup o secundã spunîndcã este o carte foarte ciudatã. Dialoguri în doi s-au mai fãcut. Dar nu þin minte sã mai existe înliteratura românã un precedent în care trei scri-itori sã se aºeze în jurul unui microfon ºi sã secompleteze aºa de bine. Este într-adevãr o cartevorbitã, de asta am intitulat-o Vorbind (dar nunumai de asta!). Noi ne-am întîlnit, timp de doiani, la perioade de cîteva luni, venea Grigurcu laCluj, sau am mers noi, Pecican ºi Laszlo, la TîrguJiu. Totul ºi-a avut de fapt originea într-o primãemisiune radiofonicã, unde ne-am descoperitreciproc. Am observat cã sîntem buni mînuitoriai floretei vorbirii, toþi trei, ºi cã sîntem destul deapropiaþi, în ciuda faptului cã ne mai ºi contra-zicem ºi polemizãm între noi. A ieºit astfelaceastã carte, care vreau sã cred cã e un unicat.Doi scriitori e drept cã s-au mai întîlnit, mã gîn-desc de pildã la dialogurile lui Florin Mugur cuMarin Preda, o carte substanþialã…

- Sau dialogurile lui Florin Mugur cu PaulGeorgescu.

- Mã rog. Acesta este deja un alt personaj.

- Aºa l-am descoperit pe Paul Georgescu ºi sã ºtii cãmie mi se pare un nedreptãþit…

- Cred cã ºi el a nedreptãþit pe mulþi!

- E adevãrat. Însã eu vorbesc de prozator acum.Proza lui e suculentã, cel puþin Vara baroc mi se pare ocapodoperã. Nu se prea vorbeºte despre aceastã carte.

- Probabil fiindcã autorul a fost o figurã destulde tristã a stalinismului.

- A fost o modã aceasta, a dialogurilor, la noi ºi înalte pãrþi. Dupã revoluþie a venit Stelian Tãnase, care apublicat o carte…

- …de dialoguri cu Alexandru Paleologu, carea fãcut acolo o dezvãluire senzaþionalã, anumecolaborarea lui cu Securitatea. Dar sã revenim.Trei scriitori nu ºtiu dacã s-au mai întîlnit astfel,pentru cã e destul de greu sã faci un asemeneadialog.

- Voi vã ºtiaþi biniºor dinainte?

- Cu Gheorghe Grigurcu mã ºtiam eu. CuOvidiu Pecican mã ºtiam eu. Am fost oarecumliantul.

- Deºi pe moderatorul face Pecican. El era realiza-torul emisiunii radiofonice.

- Da, i-am sugerat lui Pecican – ºi el s-a bucu-rat de aceastã sugestie – sã facã o emisiune cuGheorghe Grigurcu. Probabil din politeþe, fiindcãam fãcut legãtura, mi-a zis sã vin ºi eu, dacã totstãm de vorbã. Iniþial n-am vrut, dar el a insistat,în ideea cã poate în trei va merge mai bine.Grigurcu în schimb nu se lãsa convins cu nici unpreþ, spunînd cã este un timid ºi nu are o fire cuexpresie preponderent oralã. Cu chiu cu vai acãzut de acord, dar numai dacã va primi o invi-taþie formalã, din partea realizatorului. Însã atuncicînd l-a invitat Pecican, spre stupoarea mea l-a

à

16 TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004

16

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

refuzat! A trebuit sã iau de la capãt întreagamuncã de lãmurire. Pînã la urmã, îndatã ce ne-am întîlnit a decurs totul foarte spontan, natu-ral, interesant ºi vivace. De acolo ni s-a tras cã amvorbit pînã am fãcut o carte întreagã.

- Gheorghe Grigurcu descrie o tipologie interesantã,ºi anume existã în literatura românã cîþiva autori mar-ginali: el însuºi, locuind în Amarul Tîrg, adicã la TîrguJiu, tu care trãieºti la Cluj, Luca Piþu care trãieºte…

- …la Focºani.

- …sînt oameni marginali, care au un avantaj aldistanþei…

- …sîntem cu mîinile dezlegate.

- Existã oare într-adevãr avantajul omului care stãpe margine? Care ar fi acesta?

- Noþiunea centru-margine începe sã nu maifie azi foarte funcþionalã. Lucrurile sînt mobile,atenþia se deplaseazã.

- Centrul e acolo unde se întîmplã ceva, la unmoment dat.

- Sigur. Fusese o discuþie cu ceva timp înurmã despre faptul cã noi am preluat, din pãcate,modelul franþuzesc, unde centrul este la Paris.Dar uitãm cã mai existã de asemeni modelul ger-man, potrivit cãruia centrul nu mai este la Berlinsau la Bonn, ci în fiecare Land în parte ºi chiar înfiecare localitate. Ca sã nu mai vorbim despreItalia, unde sãtucuri pierdute în munte se apucã ºifac serbãrile satului cu niºte focuri de artificii lafel de impresionante ca la Cluj sau la Bucureºti.Acele focuri de artificii – nu exagerez – eu le-amvãzut într-un sat prãpãdit cu vreo trei mii delocuitori din Italia. Dãdeau de mîncare la toþituriºtii pe strãzi, se ciocnea ºampanie absolut pegratis, fiindcã erau zilele satului!

- Un mare poet al lor, Andrea Zanzotto, trãieºteîntr-un cãtun!

- Pe de altã parte, ce înseamnã sã fii marginal?Noi ne scriem textele ºi le publicãm acolo undereuºim, în capitalã sau în provincie. Grigurcuînsuºi este colaborator permanent la România lite-rarã, una din revistele cele mai reprezentative.Existã la Gheorghe Grigurcu o anumitãcochetãrie în a-ºi deplînge marginalitatea.

- E vorba de marginalitatea prezenþei fizice.

- ªi pînã la urmã nici nu conteazã sã fii mar-ginal sau central. Conteazã sã fii autentic. Sã fiionest în ceea ce spui. Dãdeam exemplul aceluitext al lui Václav Havel, care se referea la o situ-aþie de pe timpul dictaturii, dar tipologia se aplicãdestul de bine ºi pe vremea noastrã. Se vorbeadespre un meºter berar care insista sã-ºi facã binemeseria. Într-un sistem totalitar, unde toþi chiu-leau, furau, trãgeau mîþa de coadã, cineva care econºtiincios, chiar dacã e un amãrît de meºterperiferic, pînã la urmã sare în ochi ºi toatã lumeaîncepe sã se uite la el interlocatã. Acel om devinecentral.

- Am uitat sã-þi pomenesc un alt mare marginal,Paul Goma, care trãieºte la Paris, dar se socoate el însuºiun marginal. Spune la un moment dat ceva despre pri-etenii lui din România. Mãrturiseºte într-unul din jur-

nalele sale, nu mai ºtiu unde: nu mi-a mai rãmas decîtun singur prieten în þarã, Laszlo Alexandru!

- Nu ºtiu dacã avea doar unul singur, mai eraprieten ºi cu Luca Piþu…

- Era o însemnare care m-a zguduit. Mi-am zisatunci: Doamne, cîtã singurãtate la acest om!

- Nu l-am întîlnit personal pe Paul Goma nicipînã în acest moment. Dar a fost indiscutabil orelaþie foarte importantã pentru mine. Poate cã ºipentru el… Timp de aproape zece ani am avut olegãturã epistolarã, existã cîteva sute de scrisori pecare cîndva poate cã le vom publica.

- Eu ca editor tresar… M-ar interesa sã tipãresc unvolum de corespondenþã Laszlo Alexandru – PaulGoma.

- Încã poate cã e prematur. Dar existã pesteºase sute de pagini.

- Corespondenþa voastrã continuã, nu?

- Corespondenþa noastrã s-a întrerupt de vreopatru-cinci ani, dintr-o neînþelegere care s-a acu-tizat, s-a aprofundat. Mã refer la ultima direcþiede creaþie ºi meditaþie a lui Paul Goma, tot maipregnant antisemitã. Cu aceasta n-am putut fi deacord. În timpul dialogului nostru din 1997, pecare l-am publicat deja, au apãrut primele sem-nale, de care eu m-am disociat. El a persistat. Euam refuzat sã-l urmez în asemenea fundãturã. Caatare, de vreo cîþiva ani relaþia dintre noi s-a sus-pendat. Am ajuns pînã la stadiul în care, în acestmoment, am scris un studiu foarte aspru împotri-va lui, care sper sã fie publicat în curînd. E vorbade textul intitulat Paul Goma antisemit.

- Unde va apãrea?

- În revista E-Leonardo cu precãdere. Sau cusiguranþã.

- Hai sã dãm ºi adresa revistei.

- Da. Am aceastã revistã, care nu este a mea,este a noastrã, eu sînt director, GheorgheGrigurcu este director onorific, iar OvidiuPecican este redactor-ºef. Este vorba de E-Leonardo, pe internet la adresa www.eleonardo.tk.E o publicaþie foarte complexã, poliglotã cumspuneam, dar care include ºi picturã, paginile sedeschid pe fonduri muzicale clasice: Beethoven,Mozart, Schubert, Chopin etc. Existã cîte puþindin toate: muzicã, picturã, literaturã (poezie,prozã, eseu, polemicã), studii istorice etc.

“De ce refuzãm sã ne privim cumsîntem?”

- Am impresia cã ai fost ºi eºti solidar cu un anumitgen de intelectual foarte critic împotriva comunismului, aunor tare sociale, morale ºi aºa mai departe.

- Este foarte adevãrat. În ultimii ani, dupã1989, a apãrut la noi un curent surprinzãtor, încare personaje din cîteva revistuþe ºi grupuleþe seridicã… împotriva anticomunismului. Împotrivaanticomunismului – am zis bine. Oamenii vin ºilanseazã ideea cã oricum s-a terminat comunis-mul, ce sens are sã tot lungim povestea? Eu amgîndit însã problema în felul urmãtor. Existãmulte voci care pun pe acelaºi plan fascismul ºicomunismul. (Iar dacã ne uitãm la numãrul vic-

timelor, al abuzurilor, al nenorocirilor ºi alnemerniciilor, paralela este cu totul îndreptãþitã.)Dar antifascismul nu s-a încheiat în 1945! Dacãdeschidem ochii în jurul nostru, prin ziare ºi lateleviziune, chiar ºi acum mai sînt vînãtori denaziºti, dupã mai bine de cincizeci de ani! ªinimeni nu se scandalizeazã de acest lucru, tuturorli se pare foarte normal. Iar noi, dupã ce am tre-cut printr-o asemenea experienþã traumaticã ºiînnebunitoare de o jumãtate de secol, cum a fostcomunismul, sã ne aruncãm în uitare biografiapeste noapte? Sã refuzãm sã ne mai privim cumsîntem? Cum am ajuns? Cum am mai rãmas? Mis-a pãrut cã ne confruntãm cu o judecatã falsã ºiinteresatã. Adicã existã interesul ca unii sã-ºiascundã trecutul sub preº, fiindcã se cam simt cumusca pe cãciulã. Iar în ceea ce priveºte angaja-mentul meu social, prin scris, da, pot sã-l con-firm. Eu unul nu cred cã scriitorul trebuie sã sus-pine la lunã (lasã cã acesta e un subiect dejaepuizat de pe vremea Romantismului, din secolulal XIX-lea…), sau la ochii iubitei etc. Dacã estevreunul care face aºa ceva cu bunã credinþã – “sãfie primit!”. Dar dincolo de asta, scriitorul cred cãare o datorie. Devine scriitor cel care vede puþinmai bine lucrurile. Vãzîndu-le mai bine, are dato-ria, faþã de cei care îl înconjoarã, sã le explice ºilor ce anume a vãzut.

- Nu-þi plac scriitorii care n-au spirit civic. Amsimþit asta citind intervenþiile tale din aceastã carte. Depildã nu-þi plac echinoxiºtii. Asta le reproºezi lor, înprimul rînd, faptul cã nu au simþ civic. Deºi existã oexcepþie, aþi amintit-o ºi voi: Augustin Pop.

- Da. Nu cred cã asta era problema: “nu-miplac pentru cã n-au simþ civic”. Mulþi – sau toþi –ºtiau foarte bine ce se întîmplã, dar se prefãceaucã nu ºtiu… Mai degrabã aici am fost deranjat.Am perceput o anume ipocrizie. Pentru cã nupoþi sã spui cã trãiai în anii ‘70 sau ‘80 ºi nuvedeai cozile. Nu “vedeai” frigul. Nu “vedeai”foamea. Dar ei continuau sã vorbeascã despreHeidegger, despre Hegel – pînã la Kant nuajungeau, raþionamentul ºi simþul moral kantianpoate cã îi cam deranjau. Aºa cã ipocrizia lor m-asupãrat.

- Dar faptul cã îl citeau pe Hegel…

- E foarte bine! Însã pînã sã-l citeºti pe Hegel,trebuie sã constaþi cã þi-e foame. Întîi îþi puiordine în ogradã ºi doar dupã aceea te apuci delucruri mãreþe. În discuþia noastrã în trei, OvidiuPecican spunea la un moment dat cã foarte multºi-ar dori pentru cultura românã un Hegel. I-amrãspuns cã, pînã la Hegel, eu îl aºtept pe Havel!Nu era un simplu joc de cuvinte. Trebuie sã vinãmai întîi un Havel, care sã limpezeascã situaþiasocialã, pe cale democraticã fireºte (eu nu sînt unspirit dictatorial, sã aspir dupã cineva care sã deacu pumnul în masã, nici vorbã). Pe cale civicã, enevoie sã instaurãm o societate funcþionalã, înmeandrele ei democratice, iar pe urmã putemaspira ºi la o culturã înaltã. Dar nu putem faceculturã de mare performanþã, cînd gunoiul e cîtcasa în faþa porþii!

- Da. Laszlo Alexandru, îþi mulþumesc pentru par-ticiparea la acest dialog.

nInterviu realizat de

MIRCEA PETEAN

à

TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004 17

17

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

- Trãiþi, domnule Nemoianu, de peste douã deceniiîn Statele Unite. Cât de uºor/dificil este pentruromânul- american de astãzi sã refacã "firul Ariadnei"cu patria originilor în acest labirint al diversitãþilor pecare s- a sedimentat mitul Lumii Noi?

- Cred cã ºi în acest caz este vorba de opþiunipersonale. Sunt destui cei care au ales sã îºi vor-beascã de rãu þara de origine. Sunt, mai ales, ceide foarte proastã calitate, dar ºi destul de mulþiintelectuali (altcum cu excelente credenþiale cãr-turãreºti), aºa- zisa "elitã de mahala" care a optatsã îºi exorcizeze pasiva complicitate cu regimulbolºevic, vorbind de rãu valorile româneºti ºi, maiales, pe cele naþionale ºi creºtine. Dar, în realitate,"þara" pentru emigrant devine încet, încet, untãrâm care atârnã între lumea de aici ºi cea dedincolo. Personal, cred cã emigranþii, faþã de þarade origine, au un singur drept ºi o datorie: sã oiubeascã necondiþionat.

- Dupã 1990, fiul risipitor (aþi vorbit despre el înCuvinte despre românii americani, I, 1997) aredescoperit drumul înapoi spre casa fiinþei sale! Care afost sentimentul reîntâlnirii cu þara?

- A fost unul de enormã bucurie. Desigur,erau multe schimbãri (slavã Domnului!), darîntre ele am gãsit permanenþele dupã care tân-jeam ºi ceva din duhul copilãriei ºi lungii meletinereþi. Mulþi ani, ca primã manifestare, eraucâteva zile de excese bahice. Din bucurieprosteascã, nestãpânitã.

- ªtiu cã de cîþiva ani, în scurtele vacanþe, vã regãsiþiliniºtea în casa bunicilor din Borlovenii- Vechi (Banat).Mai poate vorbi astãzi un sat românesc lumii despreveºnicie?

- Satele româneºti sunt realitãþi care dãinuieîn afara timpului. Sunt încredinþat cã cele maimulte din ele sunt efectiv dintotdeuna (indiferentdacã ele s- au mutat în cadrul aceluiaºi hotar).Satele vor continua sã vorbeascã de "românism"mereu celor care vor voi sã le caute ºi sã lerespecte rânduielile, care sunt discrete, dar cate-gorice, ºi fãrã urmã de sentimentalism lacrimo-gen. Ca exemplu aº oferi cazul casei Boldea, casafamiliei mele materne din Borloveni. În douãrânduri (ºi asta în istoria relativ recentã), familiamea s- a recules acolo dupã cataclisme istorice(cãderea Imperiului ºi ocupaþia bolºevicã), ºi areuºit sã se reinventeze ºi sã redevinã semnifica-tivã social. De fapt, acum nici mãcar nu ºtiu dacãnoi, cei vii, controlãm destinul acelei case, oridestinul casei ne controleazã pe noi. Iar cam aºastau lucrurile cu satele româneºti.

- Cum aratã lumea de azi privitã din "poarta ma-rilor dezvãluiri" ale unui astfel de sat?

- Din poarta unei case þãrãneºti, ori de pebanca din faþa unei asemenea case, "problemele"lumii contemporane apar penibil de fãrã impor-tanþã ºi trecãtoare.

- Poetul Grigore Vieru spunea: "Cine are o limbãare o credinþã. Cine are o credinþã are o bisericã. Cineare o bisericã are o þarã". Mai este astãzi biserica trupulspiritual al comunitãþilor româno- americane?

- Pentru românii-americani, bisericile lor

(indiferent de cult) sunt singurele entitãþi care þincomunitatea la un loc ºi fac pentru ea viitorul cuputinþã.

- Aþi scris cu o pasiune puþin obiºnuitã despre istoriacomunitãþii româneºti din Statele Unite (personalitãþi,instituþii, viaþã socialã, tradiþii). Participã în vreun felinstituþiile guvernamentale din þarã la acest efort de sin-tezã culturalã?

- Pânã la sfârºitul anului 1989 (pânã la revo-luþia naþionalã anticomunistã), regimurile dinRomânia i- au tratat cu ostilitate pe românii-americani. Dupã 1990, au existat ºi existã încer-cãri de apropiere (ºi aº cita ca unic meritoriu,perioada când ambasador al României în S.U.A. afost Mircea Geoanã). Din nefericire, existã ºi aicitendinþa, pentru cei care se ocupã de aceastãproblemã, sã îºi facã viaþa mai "uºoarã". În atariîmprejurãri, ei nu cautã sã înþeleagã dinamicarealã a comunitãþii, ºi continuã, din obiºnuinþã, sãcoopereze cu instituþii, fie muribunde, fie nesem-nificative, fie cu instituþii care au murit (cazul"Uniunii ºi Ligii Societãþilor Române dinAmerica", o instituþie care, fãrã glorie, a decedatîncã din 2002). În plus, existã indivizi obraznici,care se prezintã drept "reprezentanþi" ai comu-nitãþii ori membrii acriþi ai "elitei de mahala"("foºti" ori foºti copii de ºtabi, cel mai stridenteste cazul lui Vladimir Tismãneanu, care acumdau "lecþii" în anticomunism!), care reuºesc sãinfluenþeze relaþia þãrii cu românii- americani.Remediul lor ar fi foarte simplu. Autoritãþile dinþarã ar trebui sã trateze direct cu pastoriiduhovniceºti, cei care au autoritatea moralã încomunitate, ºi cu cele câteva instituþii semnifica-tive (între ele, "Centrul de Studii ºiDocumentare"). Finalmente, aºa se va ºi întâmpla,dar ar fi bine ca asta sã aibã loc mai devremedecât mai târziu.

- Cititorul român ºtie foarte puþine despre "Centrulde Studii ºi Documentare al Românilor AmericaniValerian D. Trifa" din Jackson, Michigan. Care esteistoria ºi programul instituþiei?

- Acest Centru a fost întemeiat din gândulArhiepiscopului Valerian. A fost întemeiat în1975, ºi în 1978 a cãpãtat o frumoasã clãdiremodernã, în care sunt adãpostite documenteleistorice ale comunitãþii. Din 1983 ºi pânã în 1996,Centrul a fost condus de cãtre Traian Lascu, unamator care, cel puþin pânã la un punct, a fostanimat de dorinþe pozitive. Necazul este cã, fiindamator, nu putea sã îºi dea seama cã în cercetareaistoricã adevãrul are prioritate absolutã, ºi nuloialitatea, ori credinþele personale. Din 1984,Centrul a devenit deplin funcþional pentru anga-jarea, cu jertfe materiale personale majore, a unuiistoric profesionist bilingv (AlexandruNemoianu). Apoi, în 1996, Centrul a fostbinecuvântat cu un preºedinte tânãr, generos, ide-alist, inteligent ºi deschis la minte, Eugen Raica.De atunci, Centrul a progresat spectaculos.Colecþia de ziare a fost microfilmatã, clãdirea,dramatic îmbunãtãþitã, calitatea publicaþiei a fãcutun salt de categorie, s- au stabilit relaþii trainicecu cei mai buni cercetãtori ai istoriei comunitãþii,din S.U.A. ºi România, mulþi dintre ei fiindincluºi între colaboratorii permanenþi ai excelen-tei publicaþii Information Bulletin (care, subredacþia lui Eugen Raica, a devenit cu adevãrat o

sursã de difuzare ºtiinþificã a istoriei româno-americane).

- De cât timp aþi avut nevoie pânã sã descoperiþisufletul Americii? Sau încã nu l- aþi descoperit!? Cumaratã acest suflet?

- Sufletul Americii este complex, dar domi-nantã rãmâne generozitatea oamenilor ºiuluitoarea lor putere de muncã ºi eficacitate. Ar figreu de spus cât timp a fost necesar pânã ce amînþeles cã aparþin acestei þãri ºi pânã ce am înþelescã o iubesc. Paradoxal, cred cã mi- am dat seamade aceastã iubire ºi de obligaþia de a o manifesta,în vremea catastrofalei administraþii a lui GeorgeW. Bush, care, în adevãr, reprezintã o tristã aber-aþie în istoria americanã. Aº zice cã reprezintã oinsultã!

- Ce- ar putea însemna românismul pentruAmerica de mâine? Cum s- ar putea defini el?

- Cred cã va trebui sã mã repet. Pentruromânul-american de mâine (ca ºi pentru cel depoimâine ºi din totdeauna), românismul nu poateînsemna alta decât modelul existenþial românesc,înþelegerea româneascã a diferenþei dintre bine ºirãu ºi trãirea lui activã.

- Când ºi în ce condiþii devine exilul "ca ºi deºertul,o stare duhovniceascã"?

- Termenul de "exil" este un termen abuzat ºide fapt cam neînþeles. Învãþaþii poporului evreuau arãtat limpede ce este "exilul" (galut):pierderea silitã a vetrei strãmoºeºti ºi periclitareavalorilor naþionale tradiþionale. Ducerea lor (aacelor valori), repet, silit în lume, ºi respectarealor creeazã starea de exil (ceea ce minunat spunePsalmul 136, "de te voi uita, Sioane, atunci uitatãsã fie dreptatea mea"). În atari condiþii, lacrimileexilaþilor fac deºertul sã înfloreascã. Pentruromâni, exilul a încetat în decembrie 1989. Înmomentul de faþã, putem vorbi, cel mult, de o"diaspora" româneascã. Dar între "exil" ºi "diaspo-ra" este o diferenþã de categorie.

- Imaginea de pe coperta volumului În America laVatra Româneascã (2001) reprezintã câþiva copaciîmpovãraþi de incendiul toamnei ("o luminã nostalgicãpânã la lacrimi"). Ce este precumpãnitor în pustniciadumneavoastrã de la Jackson, Michigan, resemnarea,statornicia, credinþa sau bucuria singurãtãþii asumate?

- Singurãtatea la "Vatra Româneascã" este unprivilegiu. Nu am cãutat- o, ci mi- a fost dãruitã.De ce, sincer, nu ºtiu. Paradoxal, "VatraRomâneascã" are mult în comun cu casa Boldeadin Borloveni. Amândouã sunt, aº zice, "extra-teritoriale", vieþuiesc în afara timpului imediat. Înacest chip, din "Vatra Româneascã" poþi contem-pla evenimentele ºi le poþi pune într- o maidreaptã mãsurã. Evenimentul zilei nu are puteredominantã. Iar frumuseþea locului, desigur cãface singurãtatea încã mai atrãgãtoare.

- Spuneþi atât de frumos: în limba locului purtãmgrijile zilei, în limba maternã (ca stare de duh) nerugãm. În ce limbã visaþi, domnule Nemoianu?

- Pentru orice emigrant, limba viselor estelimba maternã. Psihiatrii sunt probabil gata cu totsoiul de explicaþii "ºtiinþifice", dar eu cred cã înasta stã dovada de netãgãduit a "identitãþii nãs-cute".

nInterviu realizat de CARMINA POPESCU

Cu Alexandru Nemoianudespre sufletul lumii de ieriºi de azi (II)

18 TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004

18

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

poezia

nimeni nimic niciodatãîmi voi spune mereucã nimic nu poate fi mai devotat omuluidecât o sticlã de vodcãîncã plinã.pentru cã odatã golitãde orice strop de viaþã,de orice picãturã de vino-ncoa,omul este cel care trãdeazãomul este cel ce înºealãel este cel care îºi umple din nou groapacu cifra neagrã a trãdãrii încrustate în carne(cãreia îi mai spune ºi inimã)intrând în prima dugheanã din colþ.

nici paºii noºtri nu ºtiu unde ne duccu atâta libertate în pãcatfiindcã suntem oricumºi de-a pururi vom fifiii dragi ai iadului.

nici prietenii cu vorbele lor de plastilinãnici câinele credincios al caseinici femeia cãreia mereu i-ai dãruit luna ºi cinci stele gãuritenimeni ºi nimic niciodatãnu îþi vor întoarce atâta tihnãatâta înfricoºãtoare libertate:nimeni nimic niciodatã.

mereu îmi voi spune –aºternând astfel alb peste negruºi zahãr peste amar –cã nimic nu poate fi mai devotat omuluidecât ultima lui sticlã de vodcãce îl va înãlþa peste caseîn rochia ei albastrãºi va fi prima datãcând nu o va trãda.

FieAºa ne sufocãm când abisul cadepeste noimirosind a flori de teicând romanþa copilãriei se toarceîn cuibul ascuns în frunziºce bine ne stã în hlamida eide purpurã ºi visne despart universuri de planeta aceeaatât de departe ºi atât de aproapeo aud bãtând la poarta cea mareca o umbrã a doruluica nebunii pentru HristosDaþi drumul, strigã, încãpãþânatºi exasperatca femeia canaaneancã în pãrþileTyrului ºi ale SidonuluiO, ecoul chinuitor ºi superbca o suflare de vânt în dimineaþa creaþieiabia ieºitã din strãlucirea slavei divinemã sufocã ºi mã înviela tot ce vãd ºi audla clocotirea din lucruri atâta rãspundFie.

Ca un câine al nimãnuiSuferea ca un câine al nimãnuiaºa l-am cunoscuttârându-se încetca o maºinã blocatã în traficvenind s-ajungã la timpîntr-un loc prea departeun suflet oropsit trage la cântarmai mult decât un trup mortvai de zilele în care trupulîºi rãstãlmãceºte sufletul

ajunge ca o caravanã abandonatãînainte de a fi vãzut þintamãcar de departepe trapeza stelarã a merelui circmã balansez între viaþã ºi moarteCând m-am uitat mai adâncsufletul meu oropsit era micnu ºtiam dacã e adevãrsau ºiretlicacum ar fi momentul sã amo povaþãcând simt cum moarteaîmi tot rupecâte-o halcã din viaþã.

n

O siluetã delicatã precum un fir de iarbã,precum o trestie („..sîntem un fir detrestie gînditoare...” afirma un antic

filosof); un trup subþire pe care lumina se strã-duie, în zadar, sã gãseascã un punct de sprijin. Unbãrbat care nu pãºeºte ci alunecã prin aer, printretrecãtori, cu mare atenþie sã nu-i atingã. Sã nu-iatingã nici mãcar cu o floare, carevasãzicã. Unchip prelung, amintind, vag, de Modigliani, darcu aspre modelãri în unghiuri ascuþite. O frunteînaltã, neînfrîntã de nemernicia vremurilor (tre-cute ori prezente) ºi doi ochi care ard, cuprinºiconstant de-o febrã pe care nu o poate mãsurabanalul termometru. Dacã lumina nu-ºi gãseºtepopasuri pe trupul sãu, ochii sînt un focar viu deluminã. Una care explodeazã afarã ºi-n caredesluºesc o permanentã curiozitate, o constantãrevãrsare de înþelegere ºi, uneori, îngãduinþã faþãde prostia, laºitatea, bicisnicia mediului. Unrevoltat prin vene curgîndu-i poezia. Un revoltatcare nu se isterizeazã, nu þipã, ci scrie despre ceeace vede, observã ºi analizeazã cu febrilitatea unui

scormonitor în realitatea imediatã. Iar dacã îºiadunã poeziile între coperþile unui volum, lenumeºte Propoieziþii. ªi toate lumea le citeºte cupreþuire, îl laudã sonor dar uitã sã scrie despreele..., ceea ce autorului, pînã la urmã, prea puþinîi pasã. El continuã sã priveascã lumea cu ochiiarzînd de-o mereu vie curiozitate ºi asta înseam-nã spirit tînãr, fãrã vîrstã, constant creator, undeindiferenþa nu-ºi gãseºte culcuº. Un spirit care nuriscã sã fie invadat de pînze de pãianjen.

Iar dacã are o perioadã mai „dificilã” , ce-arputea face mai bine decît sã scrie? Asta ºi face,scriind un Tratat despre înfrînt, semnîndu-se VasileGogea ºi, imediat, „sar” douã edituri deodatã casã-l publice (Charmides ºi Eikon) de-ai puteacrede cã-i un volum de mii de pagini pe care nul-a putut „duce în spate” una singurã. Nici vorbã!Ba, din contrã. Sînt gînduri, meditaþii, un soi de„definiþii”, cugetãri ºi aºa mai departe. Scurte.Pertinente. Melancolice. Ironice. Sarcastice.Autoironice. Amare. Lucide. Înfiorãtor de lucide.Pentru mine, sînt tot propoieziþii, în alte straie.

„Prima regulã a înfrîntului va fi de a-ºi orga-niza viaþa în aºa fel încît sã supravieþuiascãînvingãtorului.” (aici desluºesc zîmbetul luiGogea, subtil ironic plus ochii garnisiþi cu unstrop de optimism sarcastic). „Sîntem egali în

înfrîngere ºi inegali în victorii. Înfrîntul va fi tot-deauna un democrat; învingãtorul: despot, tiran,dictator.” (bunã lozincã ar fi asta, de purtat pestrãzi în timpul campaniei electorale...). „Toatecãrþile mele nu sînt altceva decît înfrîngeri orga-nizate.”(...pentru a supravieþui celor scrise deînvingãtori, zic eu...). Tratatul lui Gogea ar trebuisã-l þinã fiecare pe noptierã iar cînd „i se urcãprea tare la cap” sã-l deschidã ºi sã citeascã cîtevapagini, întru readucerea cu picioarele pe pãmînt.

Pe Gogea mi-l imaginez mereu o siluetã abiaperceptibilã, miºcîndu-se prin ploaie fãrã castropii sã-l atingã, confundîndu-se cu umbrele luiPoe, murmurînd strofe pentru Klausenburg, oraºpe care-l iubeºte ºi-l urãºte în egalã mãsurã... „Uncal alb fãrã stãpîn / umblã prin cetate. /Un frizerfãrã clienþi / taie beregate.... „În canalele mizere /se-ntorc ºobolanii. / Scriitorul de mistere / ºi-apierdut toþi fanii”... „Un lunatec pe-o corniºã /face-un salt mortal. / Un cocoº de tablã, negru /tace triumfal”...

ªi-l mai vãd pe Gogea conducînd o vechelocomotivã, la fel precum este mersul sãu prinlume: într-o... tãcere triumfalã.

n

ex abrupto

Gogean Radu Þuculescu

n Paul Vinicius n Theodor Damian

TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004 19

19

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

D in aceste perspective trebuie deci sã dis-cutãm acum caracterul “selectiv” al bi-bliografiei analizate. Evident, nu poate fi

vorba aici decât de aspecte esenþiale ºi decisive, delegate de concepþie, fãrã a putea intra în toatedetaliile de “meserie a profesiei”. “Autorii carefigureazã în bibliografie – se spune în Prezentareatehnicã – sunt sau au fost cadre didactice aleUniversitãþii din Cluj-Napoca. Data menþionatãîn dreptul fiecãrui autor indicã perioada funcþionãriisale în cadrul Universitãþii, iar în bibliografie aufost cuprinse numai lucrãrile elaborate în aceastãperioadã (sublinierea autorilor)… Trebuiemenþionat faptul cã, deºi unele cadre didactice aupublicat lucrãri în mai multe domenii ale ºtiinþei (s.n. –I.K.V.), ele au fost cuprinse integral la domeniulunde ºi-au desfãºurat în principal activitatea didacticã.”(subl. aut.)

Se ridicã acum întrebarea: ce înseamnã – ceacoperã – de fapt în aceastã bibliografie, expresia:“domeniul unde ºi-au desfãºurat în principalactivitatea…”? Iar rãsfoind fasciculele/volumele eine dãm repede seama cã “domeniu” nu înseamnãaici în fond nimic altceva, decât numele generic ºipur instituþional-administrativ al Facultãþii la carecadrul didactic universitar respectiv“funcþioneazã” potrivit repartizãrii încadrãrii saleprincipale, fixate în evidenþele “serviciului decadre” ale instituþiei ºi fãrã a lua în vre-un fel înconsiderare mãcar disciplina sau disciplinele alecãrui titular este! Astfel, – de ex. – pânã ce înlucrarea semnatã de I. Crãciun, la Facultatea deDrept publicaþiile cadrelor didactice sunt organi-zate în funcþie ºi pe baza a 14 discipline-descrip-tori care indexeazã numai 250 de înregistrãri ºisunt distribuite pe doar 12 pagini, în anul 1974,931 de înregistrãri, desfãºurate pe 107 pagini,“ordonate” – doar – în ordinea alfabeticã a auto-rilor ºi a anilor de apariþie a lucrãrilor…, sunt“indexate” – de fapt vãrsate ºi amestecate – subun singur “descriptor”: “Drept”. “Descriptor”care, repetãm, nu înseamnã nimic mai mult ºialtceva, decât simplul fapt cã autorul respectiv“activeazã” ca fiind încadrat administrativ la fa-cultatea respectivã. “Descriptorul tematic” sau de“domeniu” al activitãþii ºtiinþifice nu este deci aicidecât cadranul încadrãrii administrative în insti-tuþie! Adicã: de fapt nici nu este “descriptor” ºiprin urmare nici nu poate fi vorba aici de nici unfel de “indexare”.

Totuºi, cei care au conceput bibliografia edi-tatã în 1974, au – poate – “meritul” cã ei mãcar“vãd”, declarã ºi mãrturisesc “problema”… Maitârziu – vom vedea – “problema” chiar ca “pro-blemã” va dispãrea din orizont… Iar în ceea cepriveºte metodologia de culegere ºi de verificare adatelor… asupra ei se pãtreazã, ºi aici ºi de acumîmcolo, o tãcere desãvârºitã… Deºi, pentruaceastã ediþie au fost cu siguranþã ºi în mod nece-sar efectuate asemenea cercetãri, mãcar pentruintervalele imediat urmãtoare ºi neacoperite decercetãrile lui I. Crãciun. La el lucrurile stau însãcu totul altfel ºi în aceastã privinþã.

În ciuda acestui fapt, Prezentarea tehnicã din1974 face nu numai o trimitere expresã lalucrarea lui I. Crãciun, dar îi ºi revendicã tradiþia,

încorporând-o – mai precis: însuºind-o – în modexpres. În realitate – analizele noastre de pânãacum sunt destul de grãitoare, credem, în acestsens – odatã cu publicarea în 1974 a Activitãþiiºiinþifice… , în mod paradoxal, poate, dar tocmaiprin “reracordarea” la tradiþia constituitã decercetãrile – neegalate nici pânã astãzi – ale luiIoachim Crãciun, are loc exact ruptura acesteitradiþii ºi – ca atare – chiar începutul declinuluiei. Ediþia în cauzã instituie însã prin aceasta ºi onouã “tradiþie”, care se va înscrie ºi ea pe caleaformalizãrii, golirii ºi decãderii ei: aceea a “intro-ducerilor”, a “prefeþelor” etc. semnate de rectoriiaflaþi de fiecare datã în funcþie.

2. Diagrama declinului

“Invocarea” – chiar dacã neexplicitatã defiecare datã – a tradiþiei cercetãrilor efectuate de I.Crãciun va intra totuºi de acum înainte în multedintre “formulele” limbii de lemn a diferitelor“note”, “introduceri” ale ediþiilor urmãtoare alelucrãrii, golindu-se treptat, sinuos, dar neîncetat,de la o publicare la alta.

Ediþia din 1979 cuprinde activitatea ºtiinþificãa cadrelor didactice ºi a cercetãtorilorUniversitãþii din perioada 1974-1978 ºi este orga-nizatã tot în acord cu structura Universitãþii. Eanu mai este totuºi realizatã “sub auspiciile” rec-torului, ci ale unui for “impersonal”: BiroulSenatului Universitãþii. Dispare ºi “veriga” deresponsabilitate nominalizatã a decanilor fa-cultãþilor, însã redactorii generali din cadrulBibliotecii rãmân aceiaºi ºi sunt nominalizaþi încontinuare în mod expres împreunã cu specifi-carea funcþiilor. Din p.d.v. al metodologiei bibli-ografice, singura noutate mai importantã este fap-tul cã aici – ca ºi de aici încolo de altfel – suntmenþionale separat lucrãrile publicate “În vo-lume” ºi cele din “Publicaþii periodice”. Structura“organizãrii” – mai precis: ne-organizãrii! – “te-matice” ºi a “încadrãrii de specialitate”, rãmâneînsã aceeaºi. Poate meritã menþionat faptul cãtotuºi chestiunea încadrãrii de specialitate consti-tuie încã mãcar o “problemã” pentru concepþiaediþiei. Ea fost însã “tranºatã” – potrivit unei“Note asupra lucrãrii” în felul urmãtor: “Cadreledidactice care funcþioneazã la facultãþi de alt profildecât acela al specialitãþii lor (s.n. – I.K.V.), suntincluse în fascicula domeniului cãruia îi aparþin.(Ex. matematicienii de la Facultatea de ºtiinþeeconomice figureazã la fascicula “Matematicã”.)”Adicã: nicicum.

“Problema” încadrãrii de specialitate alucrãrilor – în genere ca fiind încã “o pro-blemã”… – dispare însã cu desãvârºire odatã cueditarea în anul 1988 a bibliografiei care acoperãacum perioada 1979-1986. Mai mult, metodeleutilizate pânã aici – neanalitice, cum am vãzut –sunt acum declarate deja drept “normemetodologice”. Ediþia apare tot sub auspiciileBiroului senatului Universitãþii, dar funcþia ie-rarhicã a “coordonatorilor generali” din cadrulbibliotecii nu se mai menþioneazã deloc. În ge-neral se poate identifica în timp – din p. d. v. ie-

rarhic – o tendinþã de de-personalizare (Biroul…)la vârfuri, împreunã cu coborârea responsabi-litãþilor la grade ierarhice inferioare… Acest lucruar putea fi în fond ºi ceva firesc ºi pozitiv, cãcieste normal ca tocmai cei care concep ºiefectueazã lucrãrile, sã ºi rãspundã de calitatea lor.

Prima ediþie de dupã 1989 a bibliografiei apareîn anul 1994 ºi “acoperã” perioada 1987-1992.Deºi bibliografia se prezintã în continuare cafiind tot “selectivã”, în Cuvântul sãu înainte, rec-torul de atunci, Andrei Marga se referã totuºi laea ca vizând “întreaga publicisticã universitarã”,salutând-o în continuare ca un “eveniment” ce seînscrie în reformarea universitãþii aflatã în plinproces de desfãºurare. ªi aceasta aratã însã cãautorii acestor cuvinte prefaþatoare, de cele maimulte ori – cum este ºi firesc –, nu sunt de faptinformaþi despre adevãrata naturã a bibliografieiîn cauzã – ºi cu atât mai puþin asupra metodologi-ilor efective de producere a datelor despre care –ce-i drept, nimeni nu poate de altfel afla mainimic din publicaþie –, ele devenind, se pare, înmarea lor majoritate texte de conjuncturã publi-cate ca faþade ºi antet.

Dupã ’89 dispare ºi “auspiciatul” biroului se-natului universitãþii, coordonatorii generali aiediþiei fiind I. Hentea, O. Curta ºi L. Tomuþa.Este totuºi prima ediþie a bibliografiei care a fostprelucratã prin mijloace computerizate, subîndrumarea Laboratorului de informaticã a bi-bliotecii.

Acest lucru însã trebuie sã ne dea tocmai degândit! Cãci în pofida introducerii metodelorcomputerizate, lucrarea apare totuºi în continuarecu aceeaºi structurã, concepþie etc. Adicã sfidãriletrecerii la utilizarea mijloacelor computerizate –deci, informatizarea – nu a însemnat în nici unchip vre-o ocazie pentru regândirea sau remodelareaei. Dimpotrivã, se pare cã problemele de naturãtehnicã ale “informatizãrii” lucrãrilor au avut maimult darul de a acapara atenþia, ºi ca atare de areduce ºansele reproblematizãrii ºi regândiriiacelei tradiþii în care – în fond negândit – seîncrie concepþia ºi metodologia bibliografiei,începând chiar cu ediþia ei din 1974.

n

arhiva

n István Király V.

CD-Rom-ul ºi muntelevrãjit (II)

20 TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004

20

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

Redacþia revistei Tribuna a iniþiat o dezbatere privitoare la trecu-tul, prezentul ºi viitorul regiunilor ºi al politicilor regionale înRomânia, vãzutã ca parte a Europei. În acest context o serie deexperþi, oameni de culturã, lideri de opinie din þarã ºi dinstrãinãtate au fost invitaþi sã rãspundã întrebãrilor ce urmeazã:

1. Ce importanþã au regiunile în context naþional ºieuropean ºi care credeþi cã sunt atributele ºi utilitatea lorcele mai semnificative?

2. Cum poate fi folositã tradiþia regionalã aRomâniei pentru o cât mai relevantã punere în joc apotenþialului zonal?

3. Este moºtenirea regionalã o tradiþie specificãEuropei în raport cu alte continente? În ce fel poate ea fisau deveni un atu pentru revenirea Europei într-unuldin locurile de frunte în competiþia globalã?

„Europa ar deveni mai omogenãdacã s-ar constitui mai degrabã dineuroregiuni decât din þãri.“

Prof. univ. dr. Aurel Codoban

1. Cred cã regiunile reprezintã o încercare dea repara pierderea, odatã cu modernitatea ºi cueliberarea socialã a individului, a comunitãþii.Adicã regiunile reprezintã în plan naþional încer-carea de a reveni la formule comunitare prealabilenaþiunii. În plan european perspectiva este puþindiferitã: la acest nivel regiunile reprezintã încer-carea de a media distanþele prea mari care s-aucreat între naþiuni. Am putea spune cã Europa nupoate primi naþiunile decât descompuse în const-ituienþii lor primi: comunitãþile regionale. Prinurmarea naþiunile ar fi niºte forme de comunitatesusþinute spaþial, care continuã sã funcþioneze înepoca burghezã a triumfului naþiunilor.

În contextul naþional regiunile, ca ºi comu-nitãþi, se limiteazã reciproc ºi în bine ºi în rãu.Naþiunea face un fel de profil mediu al regiu-nilor. Îndeosebi în România post-ceauºistã naþi-unea a fost concentratã în capitalã. Nu ºtiu cândaltcândva – poate totuºi înaintea celui de al doilearãzboi mondial – Bucureºtiul a mai transformatrestul ca acum într-un Hinterland. În perioadaceauºistã mãcar formal relaþia dintre capitalã ºiprovincie a fost incomparabil mai echilibratãdecât astãzi. Resursele unor regiuni au fost ºiatunci folosite altundeva, dar în profitul unorregiuni care trebuiau sã se dezvolte. Or astãziresursele regionale sunt folosite în profitul exclu-siv al capitalei, pentru a pãstra, ca în vecheaRomã, bunele relaþii ale puterii de orice orientare cu“plebea”. La Bucureºti multe din facilitãþile pu-blice au costuri incomparabil mai mici decât alecelor din provincie datoritã subvenþiilor din baniipublici. Tot astfel, multe dintre medicale sau deînvãþãmânt sunt mai bine înzestrate decât cele dinrestul þãrii din bani publici colecþionaþi dinprovincie. Dacã regiunile ar dobândi o bine ve-nitã autonomie, dacã s-ar recentra, câºtigul primar fi o mai corectã distribuire a banilor publici,adicã un feed-back mai corect ºi cu implicaþiipolitice în ceea ce priveºte administrarea localã. Eadevãrat, într-o lume lipsitã de simþ instituþionalcum este România ar exista ºi pericolul ca, elibe-

rate din sistemul centralizat, unele regiuni sã de-vinã pur ºi simplu feude ale unor baroni locali.

2. În Europa tradiþia regiunilor este maidegrabã germanicã, respectiv nordicã decât latinã,sudicã. Franþa a fost un stat centralizat, pe cândrealitatea socio-politicã a Germaniei au constituit-o landurile, adicã regiunile sau Elveþia cu can-toanele. Poate fi mai degrabã o tradiþie europeanãcare vine de la oraºele state greceºti sau de laoraºele renaºterii italiene. Revenirea la regiuni arfacilita integrarea þãrilor europene în comunitatepentru cã ar media sau neutraliza tensiunile din-tre naþiunile europene. Pe de altã parte ºi în con-cret ar disemina o putere politicã care, la nivelulnaþional funcþioneazã în actuala formulã politicã aeuropei cu prea mare autonomie ºi prea con-trastant sau cu prea mari diferenþe de interesestatale. Cu siguranþã Europa ar deveni maiomogenã dacã s-ar constitui mai degrabã dineuroregiuni decât din þãri.

3. România este o realitate mult prea specificãpentru a putea face pronosticuri cât de cât rea-liste. În ceea ce mã priveºte, cu tot interesul pen-tru constituirea unor regiuni sunt în acelaºi timptemãtor pentru realele posibilitãþi de despotismlocal care apar astfel. Pe de altã parte, întrevãdposibilitatea apariþiei unor multiple tensiuni delocbenefice între naþionalismul românesc centrat pesimboluri istorice ºi naþionalismul maghiar local,care în pofida tãcerii respectuoase de care esteînconjurat existã ºi el ºi nu e deloc mai puþinnociv numai pentru faptul cã, fiind mai modernîn expresie, este mai eficient.

"Un pas înainte, nicidecum unobstacol pentru buna funcþionare astatului"Liviu Radu (politolog, cadru universitar,Universitatea „Babes-Bolyai”, Facultatea deªtiinþe Politice, Cluj):

În momentul de faþã în România regiunile auo importanþã foarte scãzutã. Conform legislaþieiîn vigoare ele nu au prerogative, ci sunt conce-pute doar ca o formã prin care judeþele compo-nente pot sã colaboreze. Conform informaþiilorcare existã la momentul actual aceastã colaborarenu se prea realizeazã. (De exemplu, nu amcunoºtinþã de situaþii în care judeþele componenteau alocat fonduri pentru proiecte comune).

Dacã ar fi sã ne referim la rolul lor, aº spunecã într-o lume dinamicã ºi din ce în ce mai com-plexã apare necesitatea transferului unor sarciniadministrative sau prerogative de la guvernulcentral spre unitãþi administrativ teritoriale. Esteevident cã pentru a transfera sarcini complexeeste nevoie ca aceste unitãþi administrativ terito-riale sã aibã capacitatea de a le gestiona. Uneoriapare nevoia concentrãrii unor servicii adminis-trative, din motive de eficienþã sau datoritã faptu-lui cã unitãþile administrativ teritoriale mai micinu mai reuºesc sã le gestioneze. Soluþia este pre-luarea lor de cãtre entitãþi administrative mai pu-ternice. De aici a apãrut necesitatea tehnicã de a

crea regiuni care sã fie mai întinse ºi sã aibã unpotenþial mai mare. În ceea ce priveºte preroga-tivele pe care le au, acestea diferã de la þarã la þarã,fiind foarte extinse în þãri ca Spania ºi Italia ºimult mai restrânse în Franþa. Atributele sunt ºiele diverse. În Franþa ele au un rol aproape exclu-siv tehnic, administrativ, în vreme ce în Spania sepoate vorbi de un aspect etnic foarte pronunþat.

Comunismul a fost un regim care a nivelatdiferenþele, inclusiv pe cele dintre regiunile aºa –zis istorice. Prin urmare cred ca este greu de spusîn ce mãsurã vechile provincii istorice mai au re-levanþã, mai ales cã între timp s-au dezvoltatloialitãþi legate de judeþe. Cred cã o reorganizareadministrativã a României ar trebui sã se bazezeîn primul rând pe studii foarte serioase care sãanalizeze resursele disponibile, în primul rândcele umane, precum ºi alte aspecte în aºa fel încâtsã nu existe decalaje mari între noile regiuni înmomentul iniþierii procesului.

Diferenþe între subdiviziuni teritoriale existãîn întreaga lume. În Statele Unite, de exemplu,existã multe grupuri cu origine etnicã sau rasialãcomunã care locuiesc în zone relativ distincte.Este o mare deosebire, de exemplu, între nord-estul Statelor Unite, care a fost colonizat iniþialde puritani, ºi sudul cu moºtenire spaniolã saufrancezã. Deºi diversitatea este mare ºi în Europa,autonomia de care s-au bucurat diferitele grupurisociale sau diferitele subdiviziuni teritoriale a fostºi încã mai este mult mai redusã decât dincolo deAtlantic. Din acest punct de vedere, cred cã þãrileeuropene trebuie sã parcurgã în un drum lung îndirecþia descentralizãrii, a dereglementãrii în aºafel încât diversitatea europeanã sã poatã fi cu ade-vãrat pusã în vedere.

Cum am afirmat mai sus, nu cred cã„reatribuire” este cel mai fericit termen. Înviereavechilor regiuni nu trebuie exclusã a priori, darnici nu trebuie sã devinã „unica soluþie” sausoluþia miracol. Crearea unui nivel administrativregional este obligatorie datoritã faptului cã seînscrie în strategia de viitor a Uniunii Europene.Nouã ne rãmâne sarcina sã desenãm aceste re-giuni ºi sã le dãm viaþã. Aceasta va fi o deciziepoliticã, dar ar fi bine ca ea sã se sprijine pe ana-lize extrem de serioase, dar sã aibã ºi un suportpopular adecvat. Iar acest suport ar trebui obþinutde la o populaþie conºtientã. Prin urmare estenecesar un proces de informare a avantajelor, darºi a eventualelor dezavantaje pe care un astfel depas le presupune.

Fiecare din soluþiile posibile are avantaje ºidezavantaje care trebuie puse în balanþã. Oricumeste bine sã gândim regionalizarea ca pe un pro-ces mai îndelungat în timpul cãruia pot fi aduseajustãrile necesare ºi nu ca pe un eveniment carepoate fi pus desãvârºit la o anumitã datã.

Experienþa altor þãri europene aratã cu clari-tate cã regionalizarea a fost un pas înainte ºinicidecum un obstacol pentru buna funcþionare astatului.

nAnchetã realizatã de

AMALIA LUMEI

cultura civicã

Regiuni ºi politici regionaleîn România ºi în EuropaAncheta Tribuna

TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004 21

21

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

Adrian Þion: La sfârºitul stagiunii trecute aþidevenit director al Teatrului Municipal Turda. Ce s-aîntâmplat cu actorul Cornel Rãileanu în momentul încare a început aceastã activitate de manager ?

Cornel Rãileanu: Bunã întrebare. Trebuie sãrecunosc cã este o turnurã importantã în viaþamea de actor. Din fericire sau mai bine zis dinnefericire, solicitarea mea ca actor la TeatrulNaþional din Cluj a intrat într-o perioadã mairelaxatã. Asta mi-a permis sã investesc mai multãenergie ºi preocupare în activitatea mea manage-rialã ca director al Teatrului Municipal din Turda.Sigur cã aceste douã activitãþi nu se exclud una pealta, dimpotrivã, se completeazã, aº zice în modfericit, pentru cã mi-am dat seama de un lucru:am un atu pe care mi-l oferã profesia mea debazã, pentru cã în manageriatul artistic cel puþineste nevoie de o dozã mare de improvizaþie.

- În afarã de spectacolele regizate în cadrul Catedreide Teatru a Facultãþii de Litere din Cluj, unde sunteþiprofesor de actorie, împreunã cu soþia Dvs., actriþaCristina Pardanschi, aþi mai fãcut regie pânã la specta-colul turdean cu D ale carnavalului?

- Da. Vorbind despre lucrul cu studenþii încadrul clasei de actorie, inevitabil ajungem ºi lagenul ãsta de prestaþie ca sã spun aºa. Sigur, pre-tenþiile noastre nu sunt de a deveni regizori saude a pune în valoare efortul nostru ca regizori laspectacolele-examen.

- Cum a fost primit spectacolul Caragiale cu piesamenþionatã deja ? Aþi fost cu el ºi la Târgu-Mureº mi separe.

- Da. Am participat la Open Festival de laTârgu- Mureº unde a fost foarte bine primit. Amavut cam cinci reprezentaþii, datoritã faptului cãpremiera a survenit destul de târziu, ºi în oraºelemici, cum este Turda, de altfel ºi în Cluj, este unefort sã prelungeºti stagiunea pânã la sfârºitullunii iunie, dar în oraºele mici, repet, stagiunea seîncheie în luna mai.

- Aþi amintit aici de oraºele mici. Într-adevãr, Turda

este un oraº mic ºi împãrtãºeºte soarta tuturor teatrelordin oraºele mici de la noi ca Piatra-Neamþ sauPetroºani. Dar într-o anumitã perioadã, la Piatra-Neamþ ºi la Petroºani s-au întâmplat lucruri extraor-dinare. A existat în teatrele din aceste oraºe o epocã deadevãratã emulaþie artisticã ºi de afirmare a tinerilor.Cum vedeþi promovarea tinerilor actori la teatrul dinTurda?

- Intenþia cu care am pornit în aceastã aven-turã...

- Aventurã în sensul bun al cuvântului...

- În toate sensurile acestui cuvânt, pentru cã,din pãcate, existã ºi aspecte mai puþin faste. Num-am hazardat sã numesc acest demers o aven-turã. Intenþia primordialã, ziceam, a fost aceea dea revigora teatrul din Turda, de a-l readuce înpeisajul teatral românesc, de a redobândi renu-mele de care s-a bucurat pe bunã dreptate într-oanumitã perioadã. A doua mare ambiþie pe careþin s-o duc la bun sfârºit este de a face din teatrulturdean o rampã de lansare pentru tinerele ta-lente, pentru absolvenþii de teatru, nu neapãratpentru absolvenþii de Cluj, dar, cu precãdere,pentru cã ar fi ºi pãcat sã nu fructificãm aceastãoportunitate extraordinarã pe care o avem, adicãpepiniera de tinere talente care ne este laîndemânã. Fiind ºi coordonator de clasã de acto-rie, eu ºi soþia mea avem, sã spun aºa, accesuldirect la aceastã comoarã inestimabilã. În ºcoalãtimpul este limitat, reuºim doar sã stabilim unminim arsenal de mijloace pentru actori, adeseaabc-ul acestei profesii ºi când în sfârºit ajungemla un limbaj comun fiecare îºi ia zborul. Faptul cãam preluat destinele acestui teatru ne dã posibili-tatea de a le oferi acestor tineri o continuitate înactul de perfecþionare profesionalã.

- Putem spera în viitor la – sã-i spunem aºa – glo-ria pe care au avut-o înainte vreme teatrele din Petroºaniºi din Piatra-Neamþ ?

- În ceea ce mã priveºte, ne priveºte, adicã nunumai pe mine, ci întreaga echipã de care m-amînconjurat la Turda, în ceea ce ne priveºte avemchiar certitudinea cã acest lucru este posibil ºi amconvingerea cã se va întâmpla. Rãmâne doar sãsperãm în sprijinul scontat din partea autoritãþilorlocale...

- Cum vã ajutã Primãria ?

- Avem din fericire un primar care iubeºteteatrul, care îl sprijinã, care este deschis spre acestfenomen. Rãmâne doar sã-i convingem ºi peconsilierii locali, care fiind acum marea majori-tate dintre ei la primul mandat încã nu suntdeprinºi ºi nu au luat pe deplin în cunoºtinþã deceea ce înseamnã actul teatral, ceea ce înseamnãsã ai un teatru în administrare ºi mai ales unteatru cu pretenþii profesioniste ºi înalte aspiraþii.

- Experienþa Dvs. de actor, un actor important,foarte bine cotat, care a evoluat atâþia ani pe scenaNaþionalului clujean ºi-a spus cuvântul. Aº zice, într-oîmprejurare mai puþin cunoscutã publicului. Este vorbadespre rolul Oedip din Regina Iocasta de ConstantinZãrnescu. Reuºita a pornit tot de la o aventurã. Îmbol-nãvindu-se interpretul lui Oedip, aþi învãþat în câtevazile rolul în limba francezã ºi aþi urcat pe scenã în faþafrancezilor. Spuneþi-mi ce importanþã are cunoaºterea

din interior a fenomenului teatral european pentru undirector de teatru dintr-un orãºel de provincie?

- Este un atu deosebit de important, este unascendent pe care puþini actori din România îl au,din pãcate, care te îmbogãþeºte deosebit de mult.Da, bine, aþi evocat termenul „aventurã”, de dataasta þin eu sã precizez, în sensul bun al cuvântu-lui pentru cã eu sunt un aventurier ºi cred cã astaar trebui sã fie orice actor pânã la un momentdat, între anumite limite, fireºte. În sensul cãaccepþi sã intri într-o aventurã, însã cãutândfoarte bine, pe cât posibil, riscurile ºi limitelepânã unde poþi sã împingi aceastã aventurã. Eum-am conformat acestui principiu, mi-am stabilitlimitele, am determinat faptul dacã le pot atingesau dacã le pot depãºi chiar ºi am acceptat sã intruîn acest joc. A fost, într-adevãr, un lucru deosebitde dificil. În primul rând pentru cã rolul eraoricum dificil, dar faptul cã trebuia interpretatîntr-o limbã strãinã l-a fãcut de mult mai multeori dificil. A trebuit sã lucrez destul de intens casã-mi perfecþionez limbajul, pentru cã una este sãpoþi comunica într-o limbã strãinã sã zicem lanivel de conversaþie ºi altceva este sã interpreteziun rol pe o scenã. Partea cea mai dificilã a fost cã,deºi am avut cam douã sãptãmâni la dispoziþie,am avut un handicap imens. Partenerii mei, ceicare interpretau pe Iocasta ºi pe Creon, erauactori francezi cu care nu m-am întâlnit decât cuo zi înainte de reprezentaþia din Festivalul de laGrenoble, festivalul european de teatru. Acestlucru i-a uimit cel mai tare pe francezi ºi nunumai pe ei. A fost un lucru de neimaginat pen-tru ei. Nu s-au gândit cã un actor poate intraîntr-un timp atât de scurt în rol, poate sã aibã oprestaþie – acum vã rog sã-mi scuzaþi lipsa demodestie, dar nu fac decât sã relatez o parte dinecourile presei la festival – sã aibã, ziceam, oprestaþie atât de impresionantã ºi faptul cã eu nuam repetat cu partenerii mei de scenã a fost ceeace i-a uimit. Unul dintre ei chiar a menþionat cãar fi un eveniment demn de cartea recordurilor,de Guiness Book.

- Sã ne întoarcem la teatrul din Turda. Concret,câteva proiecte, premierele pe care le pregãtiþi în aceastãstagiune.

- Am început deja stagiunea cu douã specta-cole. Una dintre premiere a avut loc, este vorbadespre un spectacol pentru copii ºi elevi, Cei trei

teatru

„La Teatrul din Turda, însfârºit, se întâmplã ceva“

à

purceluºi dupã scenariul consacrat al lui WaltDisney. Un spectacol pentru copii, dar nu infan-til, spectacol plin de încãrcãturã dramaticã, debun gust ºi moralitate, pentru cã eu am convin-gerea cã teatrul nu înseamnã doar divertisment, cieste un instrument foarte util în modelarea carac-terelor tinerilor noºtri ºi mai ales a conºtiinþelor.A doua premierã este Cele douã orfeline, o parodiemuzicalã, o adaptare a lui Eugen Mirea dupãpiesa a doi autori francezi. Este vorba despre unspectacol cu prizã la public oriunde ºi oricând ºicare, în acelaºi timp, dincolo de aspectul comer-cial pe care vrând-nevrând trebuie sã-l luãm încalcul, va fi un spectacol de înaltã þinutã artisticã,începând de la decorurile ºi costumele semnatede Alexandru Radu, coregrafia doamnei GabrieleTãnase ºi regia lui Andrei Mihalache, pânã lamuzica originalã compusã special pentru acestspectacol de Glad Berindei, un alt absolvent alFacultãþii de Litere din Cluj, deci nu deConservator, nu de Teatru, ci un absolvent înLitere, compozitor excelent cu care am mai avutocazia sã colaborãm la o producþie studenþeascãAlice în þara minunilor. Avem în proiect un specta-col-eveniment în regia lui Alexandru Dabija dupãpiesa Omul cu valizele a lui Eugen Ionescu. Acesteveniment va readuce teatrul din Turda, cu sigu-ranþã, în circuitul teatrelor româneºti valoroase.Este un spectacol pe care-l pregãtim de mult. Amluat legãtura cu Alexandru Dabija ºi atunci când aaflat cã teatrul din Turda va fi îmbogãþit cu otrupã de actori tineri, a acceptat imediat sã cola-boreze cu noi. Acest proiect are sprijinulFundaþiei Familiei Raþiu care ne-a acordat osponsorizare de 10000 de euro. Este, poate, unadin garanþiile cele mai proeminente, sã zic aºa,asupra faptului cã la Turda, la teatrul din Turda,în sfârºit, se întâmplã ceva. Acest proiect teatraleste de fapt pretextul unui întreg ansamblu deproiecte colaterale care vor sã relanseze nu numai

teatrul, ci municipiul Turda în ansamblu.Fundaþia Raþiu ºi firma Bis-Bash din Bucureºti,care este o firmã de consultanþã de marketing, vorasigura cu ocazia premierei acestui spectacol untur cultural în care vor fi antrenate o serieîntreagã de personalitãþi din lumea afacerilor, dinpoliticã, din diplomaþie, din lumea culturalã evi-dent. Avanpremiera va avea loc înainte deCrãciun. Asta pentru cã vrem neapãrat cel puþinpe ultima sutã de metri sã prindem anul Ionescu,anul 2004 a fost declarat anul Eugen Ionescu. Înprimãvarã, în luna martie cel mai probabil, vaveni sã monteze la Turda Radu Afrim. Un regizorabsolvent în Cluj, în vogã, pe val, care deja ºi-afãcut o carierã în teatrele bucureºtene ºi care aacceptat sã monteze ºi la Turda un spectacol dupãpovestirile lui Cehov, un spectacol-colaj deosebitde interesant.

- Împreunã cu soþia Dvs., actriþa CristinaPardanschi, aþi realizat un spectacol studenþesc.

- Da. Am participat cu el la Festivalul ArteiMedievale de la Sighiºoara. Au fost acolo tot felulde manifestãri care s-au axat în principal pe cos-tume de epocã. Au fost concerte de muzicã folksau muzicã medievalã. Surprinzãtor, spectacolulnostru de commedia dell arte dupã un scenariude Locatelli a fost cel mai bine primit, commediadell arte a revenit acasã, a fost la ea acasã, în piaþadin Sighiºoara. Deºi durata spectacolului era de oorã ºi treizeci, o orã ºi patruzeci ºi cinci, vreau sãspun cã nimeni nu s-a miºcat din faþa scenei, celedouã sau trei sute de persoane care au participatnu s-au miºcat, n-au pãrãsit spectacolul. Doamnacare asigura sonorizarea acelei scene ne-a mãrtu-risit cã, din abundenþa de montãri care au avutloc acolo, spectacolul nostru a fost cel mai reuºitºi cel mai bine primit. Ba mai mult, un studentde la U.A.T.C. din Bucureºti ne-a mãrturisit cãeste invidios cã se face aºa ceva.

- Ce strategii veþi aplica pentru a chema, pentru aaduce publicul în sala de spectacol ?

- De altfel din prima zi am început demersulîn aceastã privinþã. Rezultatele sunt încurajatoareºi am convingerea cã lucrurile se vor îndreptaîntr-un timp destul de scurt. Am început o cam-panie foarte agresivã de presã. Avem sponsori ºicolaboratori care ne ajutã cu materiale publicitare,adicã în sfârºit teatrul din Turda are un numãrmare de afiºe, de fluturaºi, caiete-program,parteneriate media cu toate publicaþiile locale, cuposturile de radio locale ºi cele din Cluj. Nedeplasãm efectiv în ºcoli, pentru cã, surprinzãtor,întâi trebuie sã convingem profesorii ºi educatoriide necesitatea participãrii lor în sala de spectacoleºi apoi elevii.

- Se mai fac abonamente ?

- Da. Intenþionez sã reintroduc sistemul deabonamente care este, de asemenea, întâmpinatcu oarecare reticenþã pe care mãrturisesc cã n-opot pricepe. Sunt atât de multe pretextele pe carele avanseazã unii turdeni ºi atât de inconsistente,încât, practic, prima intenþie ar fi sã dezarmezi ºisã renunþi. Dar nu ºi aceasta este intenþia mea.Publicul turdean s-a îndepãrtat de teatru dintr-unmotiv justificat, gãsesc eu, în mare parte deºi e unfenomen absolut general în România. Recâºti-garea publicului într-o primã etapã este un lucruextrem de anevoios, cronofag dar ºi consumatorde energie. Cu toate acestea sunt sigur cã demer-sul nostru va da rezultate.

- Vã mulþumesc foarte mult ºi vã doresc în numeleiubitorilor de teatru ca proiectele Dvs. sã se împlineascã.

nInterviu realizat de

ADRIAN ÞION

• Numãrul 5/2004 al “CaietelorInternaþionale de Poezie/ International Notebookof Poetry” (Revistã anualã sponsorizatã deAsociaþia Internaþionalã a Scriitorilor ºiOamenilor de Artã Români – LiterArt XXI, edi-tor Gabriel Stãnescu) are ca temã a anchetei sale“Ce înseamnã sã fii poet azi?”, la care rãspundªtefan Stoenescu, Liviu Ioan Stoiciu, AndreiZanca ºi Horia Ion Groza. Scepticismul lui LiviuIoan Stoiciu (“Nu doresc nimãnui sã se punã înpielea mea de “poet”, repet, nici mãcar post-mortem. Dupã cum nu-mi doresc sã fiu eu înpielea oricãrui alt poet, azi. Îi invidiez doar pe“oamenii normali”, care se bucurã de viaþã… Cuvocaþia” de a fi “poet profesionist” (nu doar întimpul liber), nu am ajuns nicãieri./…/Degeabami-am diversificat registrul, am scris ºi prozã ºidramaturgie: am rãmas acelaºi om nefericit, obse-dat de deºertãciune ºi inutilitate, de neîmplinire,nemulþumit de el însuºi ºi de “condiþia de scriitorromân” în general…”) este contrabalansat deîncrederea absolutã în poezie a lui Andrei Zanca:“Câtã vreme se vor naºte prunci… aºa cum s-aunãscut de milenii, câtã vreme va exista aerul ºivãzduhul acesta al nostru atât de ameninþat, vaexista implicit – ºi nu mã îndoiesc de acest lucru–, ºi poetul ºi pasãrea ºi poezia (la care se vorîntoarce generaþiile viitoare cu certitudine), înciuda unei gratuitãþi ale cãrei roade sunt – ca totce ne constituie în sine: iubirea, sentimentele etc.-, nezãrite, invizibile. Toate trei pot sta sub parolacelebrã a lui Luther/…/ “Hier bin ich. Kann nicht

anders”. Semnalãm, din bogatul sumar alaceluiaºi numãr, traducerile în limba englezã dinMihai Eminescu, Mihai Ursachi, MirceaIvãnescu, Gheorghe Pituþ, Nichita Stãnescu, AnaBlandiana, Dan David, Lucian Vasiliu, AlexandruMuºina, Adrian Popescu, Liliana Ursu, VarujanVosganian, Mirela Roznoveanu, George Bãjenaru,Gabriel Stãnescu, Denisa Comãnescu, GheorgheGrigurcu, Mircea Bârsilã, Petre Got, TheodorDamian, poemele lui Dan Culcer, Traian PopTraian, Clara Mãrgineanu, Dan Dãnilã,Constantin Hrehor ºi Paul Vinicius, traduceriledin poeþi germani ºi poeþi polonezi contempo-rani. Mai sunt prezentate douã poete britanicecontemporane, Myra Schneider ºi Mimi Khalvati,care rãspund la întrebãrile “Ce-nseamnã sã fiipoet/ poetã astãzi?”. Putem citi, în acelaºi numãral “Caietelor Internaþionale de poezie”, comen-tarii critice despre poezia lui Cezar Ivãnescu,Denisa Comãnescu, Bogdan Ghiu ºi Dan Dãnilã,poezii de Mallarmé, Li Tai-Pe, William JamesAustin, Prévert, Rilke, Remco Camper ºi FleurAdcock în limba românã. O publicaþie carereuºeste sã-ºi realizeze ambiþiile, pe care o rãs-foim, totuºi, cu regretul prea restrânsei saledifuzãri.

• În numãrul 9-10/ 2004 al revistei “Origini /Romanian Roots”) se pronunþã asupra temei“Intelectualul ºi puterea, hic et nunc” DanDãnilã, Nicholas Dima, Sorin Alexandrescu,ªerban Chelariu, Dan Culcer, Claude G. Matasa,Isabela Vasiliu- Scraba, Mariana Zavati Gardner,

Liviu Ioan Stoiciu, Ion Coja, Octavian Roske.Mai semnalãm un interviu cu Ismail Kadare,realizat de Ioan Adam. Iatã ce rãspunde scriitorulalbanez cu privire la ºansele scriitorului din Estde a reuºi în Occident: “Cred cã este un vis nor-mal, un vis nobil al scriitorului, acela de a devenicunoscut pretutindeni în lume, ºi mai ales înOccident. E foarte bine sã ai succes cu literaturape care o scrii. ªansele existã, dar nu trebuie sãavem prea multe iluzii. Uneori scriitorii îºiînchipuie cã e suficient sã publice o carte înOccident. Poþi publica acolo o carte, dar dacã ean-are succes, porþile rãmân închise. Pe scurt,publicarea unei cãrþi nu-i un lucru mare. Unlucru mare este ca aceastã carte sã aibã un ecou depublic ºi de criticã. Or, asta e foarte greu chiar ºipentru scriitorii care trãiesc acolo! Poate cã ºtiþi cãîn Franþa debuteazã anual 300-400 de scriitori,dar cea mai mare parte dintre ei sunt uitaþi dupãdoi ani.” În acelaºi numãr, poeme de IonNedelescu, Paul Doru Chinezu, Gelu Vlaºin, oevocare a poetului maramureºean Ion ªiugariusemnatã de Vasile Leschian, cronici de Mircea A.Diaconu, Constantin Aronescu, eseuri deVirginia Stãnescu, Andrei Iustin Hossu, un dialogîntre Lidija Dimkovska ºi Vasile Andru la apariþiaromanului “Pãsãrile cerului” în limba mace-doneanã. (Letiþia Ilea)

n

à

22 TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004

22

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

revista presei culturale

TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004 23

23

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

teledependenþa

Istoria are vanitãþi fioroase, timpul trece însãºi la un moment dat istoria se senilizeazã” lãsînd-o…mai moale: intrã sub cupole academice ori ladineuri diplomatice. Cînd adevãrul ºi interesuldau nas în nas pe aceeaºi punte (ºubredã ºiîngustã), adevãrul îºi “suge burta”, duce mîna lachipiu, iar interesul trece þanþoº mai departe. Înlimbajul cocktail-urilor la mare þinutã, amneziaprincipial indusã se numeºte “compromis accept-abil”, respectiv, e o împãciuire sau nepãsare croitãîn avantajul tuturor.

Sãptãmîna trecutã TV5 a difuzat imagini denecrezut, iar dacã ai necesara detaºare faþã deperisabilitatea gesticulaþiei istorice, de tot hazul: laaniversarea pontificatului Papei Ioan-Paul al II-lea, un detaºament al armatei Federaþiei Ruse s-aprezentat la Vatican cîntîndu-i Sfîntului Pãrintepolonez tradiþionala Kalinka – fãrã balalaicã! ªi-oziceau din gurã, cu drag ºi foc:Kaaallinka, Kalinkamaja… etc. S-or fi rãsucit în morminte ceipatruzeci de mii de ofiþeri uciºi la Katin, nu denemþi ci de sovietici? Cine poate ºti? Papa îiasculta impasibil ºi conform uzanþelor misiuniisale, binevoitor.

Cine l-a asasinat pe Kennedy?, dar pe Robert

Kennedy? e întrebarea recurentã a celor ce n-auchiar nimic de spus despre Decembrie ’89.

Cine a fãcut poliþie politicã în Româniacomunistã? Parþial se ºtie ºi n-are nici o impor-tanþã, adicã totuºi, da! – socotind avansarea lorierarhicã împreunã cu paralizarea activitãþiiCNSAS, de unde au demisionat scîrbiþi Pleºu,Patapievici ºi Dinescu. Televiziunea nu s-a preaobosit cu aceastã nouã înfrîngere a societãþiicivile, ea are prioritãþi europene, ceea ce în esenþãe lãudabil, numai cã pare neliniºtitoare orientareaacestor privilegii europene: este ea doar pentruunii sau pentru toþi? Faptul cã Euronews vadifuza programele sale în limba românã nu înlã-

turã vãlul surzeniei generale.PRM se anunþã acum mai european decît

Europa, din moºi strãmoºi, de la Traian ºiDecebal. E un partid filosemit ºi filo-american.Preºedintele sãu declarã cã iubeºte “America pro-fundã”, nu marionetele guvernante ºi moftangiiiintelectuali veºnic cîrtitori.

Ai zice cã lumea e un bal luminat de focuri deartificii, iar paºii valsului doar teroriºtii îi mai stîl-cesc. Aºa cum opoziþia, oricare ar fi ea, claxoneazãneavenit, perturbînd visele puterii.

Cã scriitorii, artiºtii în genere s-au lãsat fer-mecaþi în deceniile trecute de ºoaptele ororii,lucrînd la comandã de fricã ºi foame ignorîndexemplaritatea eroicã, mai are vreo importanþã?Dacã da, trimiteþi un SMS, dacã nu trimiteþi une-mail. Adresa de expediere, dacã existã, o veþiafla dumneavoastrã.

n

Kalinka la papa Wojtilan Monica Gheþ

salonul defavorizatului

ª i era o înserare destul de frumoasã, cu unadmirabil asfinþit de soare, cu o piaþãpustie, vecinã cu o autogara garnisitã doar

cu câþiva întârziaþi, în aºteptarea ultimelor auto-buze; mã numãram ºi eu printre aceºti oameni;un tinerel prevãzut cu o demoazelã doldora degablonþuri atârnate, spânzurate, înfipte pe totcuprinsul arãtosului ei trup, se tot juca, absorbit,cu un aparat de radio portativ, nu mai mare decâtun telefon mobil; junele cãuta muzicã, dar nuprea avea la dispoziþie o ofertã generoasã; înschimb am auzit o reclamã în care, la un momentdat, se dã o indicaþie foarte, enorm de preþioasã:sã utilizãm, sã vorbim pe rupte „limbajulcartofilor prãjiþi“! La auzul acestui îndemn m-amaºezat pe unica bancã de lemn aparþinând auto-gãrii, sã mã gândesc la folosirea corectã a ineditu-lui limbaj; veneam dintr-un oraº care-ºi sãrbã-torise zilele festive. Acolo vremea fusese mizer-abilã, m-am strecurat ºi eu la douã manifestãri cavai de capul lor, am trecut printr-un parc unde,de o parte - þipau prin ploaie ceva formaþii ºibâþâiau niºte adolescenþi rebegiþi, iar de alta -câteva tonete aºteptau clienþi la suvenire care,serios, se aflã pretutindeni, pe margini de ºosele,la munte ºi la mare, în nod egal; ceva cu specificlocal nu exista; au trecut prin dreptul meu niºtealeºi locali, am îndrãznit sã întreb o cucoanãintens coafatã dacã nu gãsesc ceva care sã repre-zinte localitatea, dama s-a zbârlit falnic la mine, aºi spus ceva de neînþeles, s-a întors spre membrii

grupului de aleºi; eu am rãmas în ploaie, ei aucontinuat sã meargã agale ºi sã converseze, cusiguranþã, în limbajul cartofilor prãjiþi. Tinerelula mai butonat, ceva muzichie tot a gãsit, eu mãuitam la caldarâmul pe care îl rãsfoiau, ca pe ocarte, un pâlc de þigãnuºi, interesaþi mai ales dehârtii ºi cutii, de sticle ºi pahare; o palã de vânt aadus în dreptul meu rãmãºiþele unui pacheþel dezahãr, din cel care se oferã pe lângã o cafea; culitere albastre, pe o faþã a pacheþelului sta scris:„S.C. Radu Succes Prest Serv“; la câþi Radu suntpe lumea asta, de unde sã ºtii care se numeºteRadu Succes?! ªi care mai e ºi Serv Prest?! ªi, da,aºa, încet-încet, ne apropiem ºi noi de „limbajulcartofilor prãjiþi“! Mai era pânã sã vina auto-buzele, tinerelul n-a fost mulþumit de muzicã, amai cãutat ceva, dar s-a plictisit: ºi atunci, s-aapucat „se butoneze“ pãrþile moi si rotunde aledomniºoarei, spectacol gratis ºi chiar prea desîntâlnit, aproape plictisitor; deloc plictisitor ceeace s-a auzit la micul aparat de radio: un grup desavanþi americani a descoperit de unde ni se tragecu „încãlzirea globalã“: de la bietele oi, doam-nelor ºi domnilor, ele sunt responsabile pentrupericulosul fenomen; savanþii au descoperit cãmioarele tradiþionale produc un exces de cãldurã,râgâind? S-au fãcut cercetãri, s-au luat mãsuri ºis-a descoperit un soi de vaccin care anuleazã efec-tul caloric produs de blândele patrupede; acum setesteazã pe turme întregi. Nu e rãu, bine cã s-adescoperit sursa încãlzirii globale, nu va mai trecemult ºi, în loc de fluier ºi toiag, ciobanul va fidotat cu seringã, sã mai avem parte de tempera-turi normale!

Autogara cu zahãr de succes,oi cãlduroase ºi-un limbaj friptn Mihai Dragolea

Î ntr-o lume a risipirii, grãbitã pânã la inde-cenþã, sculptorul îºi rezervã tot mai rar vino-vatul privilegiu de “a sta locului” o clipã, un

timp... Atunci, uitând de lume ºi de sine, el îºireevalueazã opþiunile. La început precipitate,ideile se nasc ca întrebãri însufleþite, printr-omiraculoasã contagiune, în dialogul lor cu ambi-entul predestinat, insinuîndu-se firesc în mono-logul unui proiect deschis.

Sculptor clujean, Alexandru Pãsat (n. 1955 laPleniþa) a absolvit Institutul “Ion Andreescu”,secþia sculpturã în anul 1980. Participã lanumeroase expoziþii naþionale ºi internaþionale,unde obþine premii ºi notorietate.

A început iniþial sã modeleze, ajutat ºi de omanualitate, de un instinct artistic de excepþie, înzona figurativismului, a plasticii mici. Moderne,bronzurile sale, rafinate, cu trimiteri la marileepoci ale istoriei sculpturii , instaurau un dialogamiabil cu varii capodopere ale genului,redefinindu-le valenþele decorative, în spirit post-modern, în actualitatea esteticã a momentului.Renunþã, nu uºor, la aceastã etapã a creaþiei sale.

În 1988 a fost organizatorul unui Simpozionde sculpturã (piatrã) la Cluj. De atunci se raliazãcu entuziasm diverselor manifestãri similareînvingându-ºi reþinerile provocate de “clasica”tabãrã de creaþie de la “Mãgura Buzãului” unde,cu unele notabile excepþii, se (re)produceaulucrãri pre-executate de artiºti în atelier, fãrã nicio legãturã cu mediul natural, cu ansamblul desculpturi de acolo sau se improvizau - uneori lalimita minimei rezistenþe, prin aleatorii decupajeabstracte - “mãgurisme”. Pietrele de Viºtea aduse,în 1988 pentru Simpozionul de la Cluj, în ochiiartistului “erau atât de frumoase... în sine - mari,imense - cã îþi era ºi milã sã te apuci sã le strici”.Îi încolþeºte un gând - care-l urmãreºte peste ani- cum cã aceastã furie de a de a degroºa masiv, dea ciopli adânc în trupul pietrei, lãsând în mijloculunui morman de sfãrâmãturi o micã lucrare,ºtearsã, nesemnificativã prin dimensiuni în con-textul ambiental, este, dacã nu imoralã, con-traproductivã. Ideea salvatoare ar fi, nu sãmicºorezi piatra, ci, dimpotrivã, sã o mãreºti.Astfel, în 1988, în cadrul Simpozionului inter-naþional de sculpturã de la Beratzhausen(Germania), sculptorul realizeazã una dinlucrãrile sale de referinþã, “Pãtratul doarme”. Oidee de un purism conceptual apropiat de doctri-na Bauhaus-ului, conform cãreia calitatea esteticãa obiectului rezidã în forma funcþiei sale, esteviratã în cheie suprarealistã spre un imaginarpoetic, emanând un simbolism criptic. Blândaenergie potenþialã a desfãºurãrii uneiplãpumi/perne “pãtrate”, pliate, conduce piatra,prelucratã cu intervenþii minimale dar extrem delaborioase în modularea rotunjimilor “moi,pufoase”, în sfera imaginarului pur, spre margin-ea visului concretului. Pãtratul imaterial, metafiz-ic poate visa în somnul raþiunii forme senzuale,calde de un erotism difuz, acuzând, în poeticasculptorului, ºocul impactului cu duritatea, cumaterialitatea rece a pietrei. Mãrirea vizualã esteindusã privitorului drept potenþialitate argumen-tatã în ambient prin tunderea gazonului din jurulsculpturii astfel încât sã lase iluzia unei abiaîntâmplate despãturiri/reîmpãturiri cât ºi promisi-unea iminenþei uneia viitoare. Manipularea

vizualã ºi emotivã a privitorului plaseazã aceastãsculpturã în zona experimentului, prin pro-cedeele regãsite ale avangardei clasice.Schimbarea materialitãþii reale, a raporturilorcontrariante cald/rece, moale/rigid, animat/inani-mat deschid la rândul lor un sertar privilegiat al“schizofreniei” suprarealiste.

Aerul tare al simpozioanelor de sculpturã,experimentarea dimensiunii arhitectonice ºiambientale a operei sculpturale îl fac sã visezemai departe.

Adept al obiectului solid, artistul realizeazãpentru o mare expoziþie - Munchen 2004, undedin cei 5000 de artiºti care au concurat au fostselectaþi 250 de expozanþi - “Cubul negru”,aluzie la titlul picturii/manifest “Pãtratul negru”,aparþinând lui Malevici (Kasimir Malewitsch).Spre deosebire însã de principiile suprematismu-lui, Alexandru Pãsat nu renunþã, în tendinþa for-malã de abstractizare, la referinþe vizând realul,lumea naturalã. Realizat prin secþionarea unuitrunchi de copac în zona bifurcãrii sale în douãtulpini gemene, cubul vopsit negru este încorse-tat împrejur, procustian, în metal. Revelând, însecþiune, pe faþa sa superioarã, în pofida crãpã-turilor materiei organice uscate, cercurile vârstei,urme/trasee ale unei istorii reale, cubul atingegraniþa iluzorie dintre misterul concretului ºi al“zãrii metafizice”.

Expune totuºi ºi lucrãri în care implicareadirectã, lipsitã de ambiguitate în probleme destrictã actualitate primeazã în faþa rigorismuluiformal: o lucrare executatã din douã scândurimici, elastice, prinse la capãt într-o menghinã ºiþinând captive la celãlalt capãt niºte baloane col-orate vizând falsa solid-itate a promisiunilor elec-torale.

Realizeazã în tot acest timp zeci, sute deschiþe/proiecte, consemnând în notaþii fugare ges-turi irepetabile, trãirea clipei, naºterea ideii.

Ceea ce îl preocupã acum este reîntoarcerea la(un nou) figurativism, la un “primitivism” alformelor elementare de figurare, epurate de acci-dentele survenite în cãderea lor în istorie darpãstrând întreaga lor încãrcãturã magic-simbolicã,forþa lor de reprezentare ºi comunicare. Înproiectul apropiatei sale expoziþii se vor regãsi cusiguranþã materializãri surprinzãtoare ale noilorsale demersuri prospective.

n

24 TRIBUNA • nr. 52 • 1-15 noiembrie 2004

24

Black Pantone 130 U

Black Pantone 130 U

agenda

Claudiu Groza: Evenimente de toamnã• 2

editorialI. Maxim Danciu: Rãspunderi culturale • 3

carteaOana Pughineanu: O bibliotecã deschisã • 4Nicolae Turcan: Despre oaie în casa mioriticului... • 5Ciprian Lupºe: Feþele toleranþei• 5

genevezeIoan-Pop Curºeu: Baudelaire citit de Fundoianu • 6

atitudiniOvidiu Pecican: A pricepe ºi a înþelege. Un rãspuns luiDan C. Mihãilescu • 7

traduceriAndreas Saurer: Poezii• 8

eseu

Ion Cristofor: Un supravieþuitor al infernului • 7COMUNISM ºI COMUNISME: MODELUL ROMÂNESC

István Csucsuja: În cãutarea legitimitãþii • 10

anul Ioan Slavici – Tribuna 120Speranþa Milancovici: Pãdureanca sau despre tragic ºi anu-larea lui• 12

interviuLaszlo Alexandru • 14Alexandru Nemoianu • 17

poeziaPaul Vinicius • 18Theodor Damian • 18

ex abruptoRadu Þuculescu: Gogea • 18arhivaIstván Király V.: CD-Romul ºi muntele vrãjit (II) • 19

cultura civicãAncheta Tribuna - Regiuni ºi politici regionale înRomânia ºi în Europa • 20

teatruAdrian Þion: „La Teatrul din Turda, în sfârºit, seîntâmplã ceva“ • 21

revista presei culturaleRevista presei culturale• 22

salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Autogara cu zahãr de succes, oicãlduroase ºi-un limbaj fript • 23

teledependenþaMonica Gheþ: Kalinka la papa Wojtila • 23

arteLivius George Ilea: Aerul tare al simpozioanelor • 24

SUMAR

CU RIDICARE DE LA REDACÞIE:60.000 lei – trimestru120.000 lei – semestru

240.000 lei – un an

CU EXPEDIERE LA DOMICILIU:90.000 lei – trimestru

180.000 lei – semestru360.000 lei – un an

Persoanele interesate sunt rugate sã achitesuma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau são expedieze prin mandat poºtal la adresa:

Revista de Culturã Tribuna, cont nr.5010.9575592 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

A B O N A M E N T E

arte

Aerul tare al simpozioanelorn Livius George Ilea