www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXII • NR. 10 (252) • 2019 • 20 PAG. • 5 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Ma

ria

na

Mo

nte

ga

za –

Rã

dã

cin

i

2 , serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

9 77 1 45 4 22 9 00 2

NNNNNrrrrr..... 1010101010 ( ( ( ( (252252252252252))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201919191919

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin Dragoste

Marius Cristian EneDaniela Micu

Cristi Nedelcu

REDACTORI ASOCIAÞIMihaela Albu

Denisa CrãciunGeo Fabian

Silviu GongoneaIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEGabriel CoºoveanuGheorghe Fabian

Viorel Pîrligras

CONCEPTUL GRAFICLucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revistã culturalã finanþatãcu sprijinul Ministerului Culturii

ºi Identitãþii Naþionale

Revista „Mozaicul” este membrã

A.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel: 0351 467 471

E-mail: mozaicul98@yahoo.com

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

AVANTEXTNicolae MARINESCU: Despre meta-

morfoza revistelor literare (III). Elegiedar ºi imn l 2

MIªCAREA IDEILORMircea Popescu 100Coodonator: Mihaela AlbuMihaela ALBU: Mircea Popescu – un

reprezentant al românitãþii în exil l 3Dan ANGHELESCU: Mircea Popescu

– intelectualul de excepþie l 4Sorin ALEXANDRESCU: Umbra unui

surâs l 5ªtefan Ion GHLIMESCU: Biblioteca

orãºeneascã „Mircea Popescu” l 5Epistolar. Scrisori cãtre Mircea Po-

pescu l 6Mircea POPESCU: Rasa l 7Mircea POPESCU: Carnet italian l 8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Un comeback veritabil

l 9

BELETRISTICÃ (prozã)Nora IUGA: Hipodrom l 10

LECTURICleopatra LORINÞIU: Curajul de a

scrie „poezie liricã” l 12Vali BÃDULESCU: Ficþiune ºi antro-

pologie l 12ªtefan VLÃDUÞESCU: Mihai Emines-

cu, jurnalistul cultural l 12Maria DINU: Rãbdarea de a visa pu-

ritatea l 13Eleanor MIRCEA: Reinventarea cla-

sicului l 13

ARTELaura TIPARU: De gustibus: Selecþia

de artã europeanã a colecþionarilor cra-ioveni l 14

Carmen Teodora FÃGEÞEANU: Sim-pozionul internaþional de italienisticã alUniversitãþii din Craiova, ediþia a XI-a,20-21 septembrie 2019 l 14

Sebastian CORNEANU: „Vieþi uniteprin artã” – un dialog vizual l 15

Ovidiu BÃRBULESCU: Expoziþia depicturã – Salonul de varã l 15

Gheorghe FABIAN: Craiova JazzFest’3 l 16

Geo FABIAN: Improvizaþia – o adevã-ratã artã l 16

BELETRISTICÃ (poezie)Mihai KANTZER: Poeme l 17Ioana TOLOARGÃ: Poeme l 17

UNIVERSALIAGeorge POPESCU: Dante Maffia: un

poet italian postdantesc al... Craioveil 18

Jean PONCET: Scrisori luminii mele.Fragmente din Palestina. Traducere deDenisa CRÃCIUN l 19

AVANGARDEPetriºor MILITARU: Corespondenþa

Geo Bogza - ªaºa Panã l 20

nnnnn NICOLAE MARINESCU

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

Cum toate au pe lume un sfârºit,ºi reflecþiile mele inspirate dearticolul Elegie pentru reviste-

le literare – publicat de Ion Simuþ în nu-mãrul 5/ 2019 al revistei Familia ºi reluatde Observatorul cultural spre a incita ladezbatere pe o temã de stringentã actuali-tate pentru identitatea noastrã naþionalã– îºi cautã un deznodãmânt optimist dinperspectiva tinerilor chemaþi sã înlocu-iascã „dictatura pensionarilor”.

ªi pentru cã, iatã, Mozaicul tocmai aîmplinit 21 de ani de militantism culturalprogramatic, simt nevoia sã reamintescconsecventa direcþie asumatã de „pãrinþiifondatori”, cum cu (auto?)ironie cordialãnumea Gabriel Coºoveanu echipa de în-ceput, sintetizatã în cuvintele mentoruluiasumat, Adrian Marino: „Sã nu uitãm cãMozaicul este, de fapt, seria a doua a uneireviste paºoptiste fãcute de C. Lecca. Eibine, paºoptismul actual a reînviat prinMozaicul. Deci noi suntem într-o fazã nouã,de liberalism, de spirit critic, de europenismºi de iniþiative locale creatoare.”

Cu alte cuvinte, în locul elegiei propunimnul!

Revistele culturale îºi fac consecventºi temeinic treaba! Sunt înainte ºi mai multde orice spaþiul cel mai curat al libertãþiispirituale creative a românilor. Eforturile,mai modeste sau de excepþie, de înþelege-re, reprezentare, validare ºi asimilare a lu-mii înconjurãtoare prin literaturã, muzicã,artã plasticã ori teatru capãtã chip în acestearene ale inteligenþei ºi sensibilitãþii uma-ne din societatea noastrã.

Cei care se regãsesc în ele, ca producã-tori ori consumatori de bunuri ºi valorispirituale, expresia cea mai subtilã a uma-nitãþii noastre, sunt chiar elita indispen-sabilã progresului general al conºtiinþeisocietãþii, tocmai de aceea tratatã de mul-te ori ca minoritate marginalã ºi ignoratãprin neînþelegere.

Faptul cã, dincolo de efortul firesc albreslelor artistice de a-ºi finanþa propriilepublicaþii profesionale, Ministerul Cultu-rii ºi Patrimoniului Naþional are o politicãde susþinere financiarã ºi a altor aseme-nea publicaþii, ca ºi numãrul important deprimãrii ºi consilii judeþene care îºi asumãconsecvent asemenea proiecte dovedescfaptul cã, în România, presa culturalã este,cum afirma genericul Colocviilor Mozai-cul, ediþia 2018, „avanpostul naþiunii”. Iar„declinul”, chiar „falimentul” acesteia, înalte pãrþi din Vestul Europei, nu face de-cât sã demonstreze cã, încã, la noi rolul eirãmâne extrem de important, în concordan-þã cu nevoile de evoluþie a societãþii ro-mâneºti pe drumul integrãrii în spaþiul cul-tural euroatlantic.

Desigur, sunt multe de fãcut pentru acrea o veritabilã „piaþã culturalã” naþiona-lã. Dar locul lamentãrilor trebuie luat deiniþiativele celor interesaþi, „producãtori”ºi „consumatori” deopotrivã, care numaiîmpreunã pot determina o calitate mai înaltãa „produsului cultural”, cultivând dialo-

gul cerere-ofertã. Managerii de reviste, darºi cei ai instituþiilor culturale finanþate dela buget, trebuie determinai sã se preocu-pe de promovarea produselor lor, sã orga-nizeze evenimente în cadrul cãrora pro-iectele sã fie prezentate reprezentanþilormass-media, redactorilor culturali, pentrua crea prin aceºtia aºteptãri superioarepublicului larg ºi a-i optimiza capacitatede receptare.

„Piaþa” însemnã întâlnirea producãto-rului cu consumatorul, înseamnã promo-vare, dar ’i competiþie într-un raport preþ-calitate. Înlocuirea vechii relaþii dintre con-sumatorul captiv comenzii de la centrulde comandã socialã cãtre masa amorfã ºidirijatã în funcþie de criterii exterioare in-tereselor publicului este un proces deduratã care, pe de altã parte, se confruntãcu rezistenþa ambelor pãrþi dominate de„confortul” automatismelor moºtenite.

Atât pentru reviste, cât ºi pentru cãrþi, oproblemã de fond o constituie absenþa din„piaþã” a „marilor jucãtori” – bibliotecile:ºcolare, universitare, publice. Este de ne-înþeles de ce s-a renunþat la achiziþiile decarte sau reviste de culturã chiar în cazullucrãrilor finanþate de la buget, al cãror preþde achiziþie deja impus este aproape sim-bolic, iar calitatea este garantatã de chiarprocesul de finanþare a proiectelor.

Starea jalnicã a majoritãþii bibliotecilor,începând cu cele ºcolare, dar ºi universi-tare, cu majoritatea bibliotecilor publice,mai ales locale, într-o relaþie directã cu sta-rea economico-financiarã mai mult decâtprecarã a editurilor sau publicaþiilor de totfelul, tirajele confidenþiale, care fac extremde dificilã afirmarea prin competiþie a va-lorilor culturale, sunt teme de meditaþiepentru toþi ºi direcþii de acþiune cerute deviaþã. Mai ales cã România are încã aproa-pe jumãtate din populaie în mediul ruralsau trãind la sau sub pragul de sãrãcie, iareducaia este prima condiie care poateschimba în bine statutul social!

Aº încheia cu pledoaria consecventãcãtre toþi cei interesaþi – „producãtori” ºi„consumatori” de culturã – de a se solida-riza pentru a crea o „piaþã” culturalã auten-ticã. Pentru început un abonament cu preþmodic la revista care te intereseazã sau pecare o apreciezi, cumpãrarea cãrþii priete-nului tãu, care are preþul unu pachet deþigãri ori al unei beri sau cafele la barul dincolþ, sunt gesturi simple, minime, prin careputem contribui fiecare la o solidã culturãnaþionalã, care sã ne pãstreze în continua-re identitatea ca popor ºi libertatea de agândi ºi alege în viaþã cu propria minte.

P.S. 1) Nu existã nicio publicaþie cultu-ralã în România care sã se autofinanþezeprin vânzãri.

2) Omagiu septuagenarilor care maicred în cultura românã, pe care o finanþea-zã cu munca lor, cu banii lor ºi cu sufletullor! ªi tuturor, indiferent de vârstã, carefac acest lucru.

despremetamorfoza

revistelorliterare (III)

Elegie, dar ºi imn

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

av

an

te

xt

3, serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

(Continuare în pag.4)

M ircea Popescu s-anãscut la 14 octom-brie 1919 în Fieni,

din tatã învãþãtor. A urmat liceul„Gh. ªincai” din Bucureºti, avân-du-l ca profesor la clasa de italia-nã pe G. Cãlinescu. Student al luiAlexandru Marcu la Universita-te (dar ºi al colaboratorilor lui,Anita Belciugãþeanu ºi UmbertoCianciolo), a fost trimis cu o bur-sã la Roma pentru a-ºi lãrgi ºi per-fecþiona cunoºtinþele în domeniulculturii italiene. În legãturã cu îm-prejurãrile plecãrii sale la Roma,date amãnunþite aflãm de la Teo-dor Onciulescu, acesta scriind,cu specialã admiraþie ºi durereprofundã la dispariþia prematurãa prietenului sãu, cã „în 1940, ande mari prefaceri politice înRomânia, Mircea Popescu, stu-dent încã, vine la Roma cu o bur-sã de studii, primitã drept premiu,în urma unui studiu ºi a unor arti-cole din domeniul literaturii ita-liene, din partea Institutului Ita-lian de Culturã, condus în timpulacela de credinciosul ºi nedes-pãrþitul prieten al românilor, Prof.Bruno Manzone. La Roma, Mir-cea Popescu urmeazã anul 3 ºi 4la aceeaºi Facultate, trecându-ºicu „magna cum laude”, în toam-na lui 1942, examenul de „laurea”cu o tezã de filologie romanicã.(...) În tot timpul rãzboiului ºi laterminarea acestuia, Mircea Po-pescu rãmâne în Italia, unde duceo viaþã de mari sacrificii. Ca sã-ºipoatã câºtiga pâinea de toate zi-lele face ziaristicã, traduceri dinromâneºte1 pentru reviste ºi edi-turi” (v. T. Onciulescu, „MirceaPopescu. 14/X/1919 – 17/VIII/1975”, în Revista scriitorilorRomâni, nr. 13/ 1975)

Aºadar, dupã 1944, fostul stu-dent, ajuns profesor de limbã ºiliteraturã românã la Universitateadin Milano, nu se mai întoarce înþarã ºi trãieºte – adaptat aparent,tânjind însã permanent dupã lo-

nnnnn MIHAELA ALBU

Mircea Popescu – unreprezentant al românitãþii

în exilcurile natale – drama exilatului.

Una dintre trãsãturile esenþia-le pe care o va remarca fiecaredintre cei care-i vor aminti perso-nalitatea este vocaþia prieteniei.Cu dãruire totalã în acest nobilsentiment, fãrã invidii sau ran-chiunã, cu bucuria realizãrilor ce-lorlalþi, în care vedea reflectareavalorilor poporului sãu în lume,Mircea Popescu a iubit ºi a fostiubit de toþi cei care l-au cunos-cut ºi cu care a colaborat în totceea ce a întreprins în viaþã, fie eiconaþionali sau italieni. Nu altce-va ne va spune ºi cea care l-acunoscut îndeaproape, cãsãto-rindu-se cu unul dintre fiii sãi,dna Simona Coleº, ea aducânddrept probã ºi bogata corespon-denþã cu atâtea importante per-sonalitãþi ale exilului românesc:„Era apoi prieten al atâtor româniminunaþi, colegi de generaþie, in-telectuali ai exilului român activ:român în exil între alþi români înexil, sufletul comunitãþii româ-neºti de la Roma, important ex-ponent al exilului românesc înlume, cum o dovedeºte cores-pondenþa numeroasã rãmasã înarhiva familiei.”

Existenþa i-a fost o permanen-tã luptã. A ars ºi s-a cheltuit fãrãpreget, punându-ºi în pericol via-þa de multe ori. În cele din urmãinima i-a cedat, lãsând în urma sadurere, dar ºi aprecierea unani-mã pentru cel care fusese atât deimplicat în promovarea valorilorromâneºti într-un timp tragic pen-tru conaþionalii din exil, dar maiales pentru þara natalã.

Mircea Popescu a purtat „cru-cea” destinului sãu de exilat, în-nobilându-l cu idealul promovã-rii culturii române într-o limbã demai largã circulaþie, dar ºi printreconaþionalii care suferiserã, ase-menea lui, desþãrarea.

În condiþiile exilului, activita-tea literar-culturalã de românista lui Mircea Popescu, pregãtit în

þarã pentru a deveni un mare spe-cialist în italienisticã, poate fidefinitã ca emblematicã pentruintelectualii noºtri constrânºi deistorie sã trãiascã ºi sã creeze înalte spaþii geografice. Dar MirceaPopescu ºi-a demonstrat româ-nitatea la cotele cele mai înalte.Articole sub semnãtura sa întâl-nim în mai toate revistele în limbaromânã (din cele mai diferite col-þuri ale lumii), el publicând însãmult ºi în limba italianã (traduceriºi articole de prezentare a litera-turii noastre), fãcându-ºi un crezpermanent din promovarea cul-turii româneºti în þara de adopþie.

Apreciat în mod special deconfraþi pentru libertatea ideilor,dar mai ales pentru menþinerea ºipromovarea valorilor identitare,Mircea Popescu a fost, aºa cumîl va caracteriza în trei cuvintesugestive Virgil Ierunca, „un cãr-turar, un ziarist ºi o conºtiinþ㔺i aceasta, motiveazã Ierunca,pentru cã Mircea Popescu a fostîn primul rând „autor a mii de pa-gini, rãspândite în volume, revis-te de specialitate sau ziare de ati-tudine”, a fost „un bun ºi apre-ciat italienist”; mai mult, „el duceo intensã activitate ºi în publica-þiile italiene.” Privind multilatera-litatea activitãþilor sale, criticul dela Paris subliniazã ºi cã „istoriculliterar e dublat la Mircea Popes-cu ºi de un cercetãtor al folkloru-lui românesc.”

Preocupãrile cultural-literareale lui Mircea Popescu au fostaºadar deosebit de variate – dela recenzarea/ prezentarea unorvolume nou apãrute sau a unornumere din revistele româneºtirãspândite pe tot globul pânã lastudii de mai mare amploare de-dicate literaturii Unirii, istoriei ºiistoriografiei populaþiei aromânesau vieþii ºi activitãþii lui AntimIvireanul, cel care a fost „mitro-polit al Ungro-Vlahiei”, importantca „naþionalist român de adop-

Coodonator: Mihaela Albu

þie”, pentru cultura noastrã.Din toate se observã uºor mul-

tilateralitatea preocupãrilor, cultu-ra vastã, documentarea extrem deriguroasã – chiar dacã de multeori deplângea accesul limitat latextele din þarã – în dorinþa de ainforma cât mai exact cititorii.

Nicolae Florescu, în „Cuvân-tul înainte” la compendiul Isto-ria literaturii române (alcãtuitde Mircea Popescu în italianã ºiapãrut în traducere româneascãla editura Jurnalul literar, 2001),reliefeazã de asemenea multiple-le valenþe ale personalitãþii scrii-torului român din exil, arãtând cã„o viaþã, Mircea Popescu a fostprezentator, comentator, tradu-cãtor ºi, nu mai puþin, o voce ro-mâneascã în universul atât decomplex ºi variat în diversitate...”

Nu mai puþine faþete îi desco-perea ºi ªtefan Baciu, cel carespunea cã l-a întâlnit o singurãdatã la Milano, dar cã întotdeau-na au mers „cot la cot, umãr lân-gã umãr, suflet lângã suflet” înactivitatea publicisticã din exil.Astfel, pentru Baciu, scriitorulromân din capitala Italiei „a fostun promotor de culturã. Un ani-mator. Un dascãl cu suflet depoet. Un neobosit cetitor. Uncomentator plin de fineþe ºi detact. Un polemist elegant ºi, suntsigur, un poet camuflat.” (v. ªt.Baciu, „Un bun român”, în Limi-te, nr. 20/ 1975, s.n.)

Revista Limite (redactori Vir-gil Ierunca ºi N. Petra), la rubrica„Confluenþe”, îi aprecia de aseme-nea lui Mircea Popescu multilate-ralitatea, arãtându-l ca fiind „nunumai ziaristul de talent care seopune de mai bine de douãzecide ani propagandei României co-muniste în Italia, ci ºi un cercetã-tor literar riguros, un compara-tist de calitate, care slujeºte relaþii-le culturale româno-italiene cu aceadezinteresare care cinsteºte un omde culturã.”

Mai târziu, în nr. 12/ 1973, laaceeaºi rubricã, va fi semnalatã„colaborarea lui Mircea Popescula cel mai important sãptãmânalliterar italian, La Fiera Lettera-ria”, iar aceastã colaborare, sespune în continuare, „continuãsã ne aducã surprize dintre celemai plãcute. Datoritã lui MirceaPopescu, valorile româneºti suntastfel preþuite la justa lor valoareîn Italia”.

În istoria exilului românesc,acest „cãrturar”, acest „ziarist”,dar mai cu deosebire aceastã „con-ºtiinþã” ºi-a legat numele nu nu-mai de activitatea de profesor laRoma, de cea de traducãtor dinliteratura românã în italianã – dela poezie popularã la Blaga sauCioran –, de istoric literar (autor,cum am menþionat mai sus, al unuicompendiu de Istorie a literatu-rii române), dar ºi de o constantãdãruire în slujba presei în limbamaternã ºi a promovãrii românitã-þii pe pãmânt strãin.

Cum nu ºi-a tãiat niciodatã cuadevãrat rãdãcinile, ancorarea încultura româneascã îi marcheazãidentitatea. Chiar în aprecierea pecare o face unui confrate, el in-clude în portret ºi aceastã dimen-siune. Astfel, în „Trei scriitori deseamã”, cum îi prezintã pe Ale-xandru Busuioceanu, N. I. Heres-cu ºi Aron Cotruº, îi cuprindeîmpreunã ºi sub marca celor ce„au dat mereu româneascã roa-dã” (v. Revista scriitorilor ro-mâni, nr. 1/ 1962, p. 113). Cânddeplânge moartea profesoruluiHerescu, deplânge ºi faptul cãacesta „era în plinã activitateromâneascã” (p. 115). Model dedemnitate ºi conºtiinþã, MirceaPopescu admirã la Herescu ºiputerea de a refuza catedre uni-versitare în Italia ºi Franþa de vre-me ce i se cerea pentru aceastasã renunþe la cetãþenia românã.

Mircea Popescu între colegii de la Universitatea „La Sapienza”, anii 70

Mircea Popescu100

Mircea Popescu100

Mircea Popescu100

Mircea Popescu100

Mircea Popescu100

Mircea Popescu100

Mircea Popescu100

Mircea Popescu100

Mircea Popescu100

Mircea Popescu100

Mircea Popescu100

Mircea Popescu100

Mircea Popescu100

Mircea Popescu100

Mircea Popescu100

Mircea Popescu100

Mircea Popescu100

4 , serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

El însuºi, determinat de împreju-rãrile istorico-politice sã abando-neze cariera de profesor de italia-nã, va sluji mai cu deosebire cul-tura românã. Acelaºi devotamentîn promovarea culturii româneºtiîl vom întâlni subliniat de toþi ceicare l-au cunoscut ºi admirat.

Articolele scrise de MirceaPopescu informeazã ºi formeazã.Bazându-se pe cercetarea unei bi-bliografii pe cât posibil complete(dar, din pãcate, de multe ori nu-mai de pânã în anii ’50), el aducecititorului date de istorie literarã– mai veche sau mai nouã –, in-formaþii asupra evenimentelorculturale din þarã, dar ºi din exilulromânesc, analizeazã lucrãri lite-rare, ori reviste apãrute în limbaromânã în cele mai diferite colþuriale lumii; analizele sale sunt fã-cute cu gust sigur ºi demonstrea-zã o culturã vastã, criticul deve-nind o cãlãuzã de încredere în des-cifrarea sensurilor unei cãrþi saua alteia, dar ºi în câmpul teorieiliterare cu accente pe specificulgenurilor.

Astfel, când „rãsfoieºte” lite-ratura unionistã, istoricul literarface o trecere în revistã a aceste-ia, aducând pentru cititorul ºco-lit în comunism, obiºnuit cu ceeace i se livrase cenzurat, aspectenecunoscute. Un exemplu suntcele „patru versuri de antologie,care anunþã Doina lui Eminescu”,scrise de Cezar Bolliac ºi desprecare se tãcea în manualele dinRomânia. Pentru cititorul studiu-lui este evident, la orice rând, cã,scriind despre perioada Unirii ºiliteratura care a însoþit-o, autorulface directã aluzie la cotropireaþãrii sale de cãtre sovietici.

Aproape cã nu este text în careM. Popescu sã nu atenþionezecititorul asupra cenzurii din þarã,mai cu deosebire când se atin-gea problema sensibilã – în con-diþiile ocupaþiei sovietice – a fos-telor teritorii româneºti, Basara-bia ºi Bucovina, aflate în URSS.Referindu-se tot la autorul mol-dovean, el atrage atenþia cã „s-aevitat cu grijã republicarea inte-gralã a primei poveºti a lui Crean-gã ...”, informând cã citatul dinlucrarea acestuia se referã ºi la„fraþii noºtri din Transilvania,Bucovina, Basarabia ºi cei depeste Dunãre, din Macedonia ºide prin alte pãrþi ale lumii...”

În orice studiu sau cronicã,indiferent de accentele puse peaspectele moral-politice, autorulþine însã ºi la principiul estetic,fãcând judecãþi de valoare asu-pra unor versuri sau asupra în-tregii creaþii a unui poet dinmomentul respectiv, indiferent deimportanþa contribuþiei sale înplan politic. Un singur exemplueste edificator, cu atât mai mult cucât se referã la cel mai importantscriitor al epocii: „Pe cât de apre-ciabilã e contribuþia directã a aces-

tor compuneri ale lui Alecsandrila realizarea Unirii, pe atât de re-dusã e valoarea lor poeticã.”

Pe de altã parte, în analize, faceadesea comparaþii cu alte scrieriale aceluiaºi autor sau trimite laliteratura universalã ori la operasimilarã a unui alt autor român,ca tematicã sau tip de personaj.

În portretul pe care i-l creio-neazã cu specialã preþuire la dis-pariþia sa (în 1975), Virgil Ieruncascotea în evidenþã ºi atenþia de-osebitã pe care Mircea Popescuo acorda literaturii contempora-ne ºi mai ales volumelor publica-te de cei mai importanþi reprezen-tanþi ai acestei literaturi în exil.Ierunca insista chiar pe faptul cã„nu apare carte de Eugen Iones-cu, Mircea Eliade sau E. M. Cio-ran pe care sã n-o comenteze înLa Fiera Letteraria”, cãci pen-tru cel dispãrut „scrisul a însem-nat o vocaþie ad-hoc de a sfinþilocul. Loc de exil”.

Astfel, având conºtiinþa nece-sitãþii promovãrii valorilor þãrii dincare provenea ºi în care se for-mase, întreaga sa activitate a ple-cat de la o înaltã culturã ºi de la odãruire totalã.

Ce altceva spun cele câtevafraze pe care le desprindem din„amintirile” lui Dinu Adameºtea-nu? Le reproducem întocmai pen-tru a susþine dãruirea confrateluide la Roma, precum ºi ardereaacestuia pentru sprijinirea ºi di-fuzarea valorilor româneºti:

„Îmi vorbea de succesele al-tor Români cu atâta bucurie decredeai cã ele erau chiar ale lui.Eu îl numeam, în glumã, «il Cen-tralino» pentrucã ºtia totul de-spre toþi. Mi-i trecea în revistã petoþi: de la Mircea Eliade, pentrucare a avut mereu un adevãratcult, trecea la fraþii Ciorãnescu,la Basil Munteanu, la Eugen2, laCoºeriu, la Horia Tãnãsescu, laBodisco, la Ierunca ºi alþii ºi de-spre toþi Românii povestea, cãu-tînd sã asculte în surdinã, muzi-

cã româneascã.”De activitatea ºi cãrþile con-

fraþilor se bucura sincer ºi nu pre-cupeþea niciun efort sã scrie de-spre ele. Chiar dacã nu toþi îi apre-ciau altruismul ºi dãruirea totalãîn promovarea valorilor româ-neºti, aceasta îndurerându-l, de-sigur, dar nereuºind sã-i scadãobiectivitatea, Mircea Popescuîºi va menþine atitudinea perma-nent, recenzând o carte nou apã-rutã, semnalând un numãr saualtul din presa exilului, traducândºi propunând Occidentului unautor, apreciind mai târziu ºi scri-itori din þarã în articole elogioaseasupra operei acestora.

Dacã ar fi sã trecem în revistãtoate textele scrise de confraþi ºipublicate la dispariþia sa, niciatunci nu am avea o imagine to-talizatoare asupra acestei com-plexe (dar atât de discrete) per-sonalitãþi a exilului românesc.Vom mai exemplifica însã cu apre-cierea specialã, ca o sintezã, ceva veni de la Monica Lovinescu.Pentru ea, „Roma se identifica /.../ cu Mircea Popescu”, deoare-ce „în Italia, Mircea Popescu eraîn centrul exilului românesc”. Iatãde ce, va scrie cea care se dedi-case la rândul sãu cu întreagaexistenþã susþinerii ºi promovãriivalorilor româneºti, Mircea Po-pescu „ar merita capitole ºi cãrþi”

Iar aceste cãrþi ar trebui sã-ievidenþieze tocmai viaþa pusã înslujba culturii române.

1 La Nota cu numãrul 2, T. On-ciulescu aminteºte aceste traduceri: „Atradus din operele lui M. Sadoveanu,I.L. Caragiale ºi I. Agârbiceanu pen-tru revista romanã Caravella (1945)ºi din L. Blaga Orizont ºi stil, cu oscurtã introducere, ºi Artã ºi valoare,Milano 1946. Din C. Ciprian traduceCap de raþã (sic!), iar din HortensiaPapadat-Bengescu Concert de muzi-cã de Bach, Milano 1946.

2 Este vorba, evident, de EugenDrãguþescu

Au trecut deja aproapetrei decenii de larevoluþia aºa-zis anti-

comunistã, dar despre o aborda-re a fenomenului literar al exi-lului românesc, în perspectivareceptãrii ºi reintroducerii lui încircuitul normal al vieþii cultu-rale din România de azi, încã nuse pot spune prea multe. Aceas-ta deºi o reintegrare a marilorlui valori în vizibilitatea publicãar fi rãspuns acelei acut-nece-sare terapii a memoriei, pentrucã, aºa cum afirmase MonicaLovinescu, „numai memoriaeste în mãsurã sã redea uneisocietãþi peste care a domnittotalitarismul o respiraþie nor-malã ori cvasi-normalã.”(v. Seismograme, Humanitas,1993, p. 60)

Din nefericire, actualitateanoastrã culturalã exceleazã doarprin incapacitatea de a rãspundeadecvat exigenþelor acelei pa-radigme a realitãþii schimba-te despre care vorbea, cu dece-nii în urmã, Marshall McLuhan.Se ignorã, cu bunã ºtiinþã (?!)faptul cã exilul literar a dobân-dit deja dimensiuni de compo-nent al unei istorii (literarã, darnu numai!), devenitã evenimentverbal. Obstinaþia cu care secontinuã menþinerea în umbrã aacestui fenomen literar, unic înEuropa, pare sã confirme pãre-rile celor care susþin cã prezen-tul îºi asumã riscurile uriaºe (nunumai culturale!) ale unei ui-tãri deliberate.

În acest fenomen de „uitare”/necunoaºtere se înscriu mulþidintre scriitorii ori jurnaliºtiiromâni din exil. Printre ei – cel

despre care Virgil Ierunca scri-sese cã a fost „un scriitor, un zia-rist, o conºtiinþã” – MirceaPopescu.

Exilatul de la Roma a fost unScriitor, un Jurnalist, un Cãrtu-rar, o Conºtiinþã... Dar conota-þiile acestor cuvinte, utilizaterepetitiv, sunt prea generale ºi sepot aplica, desigur, multor per-sonalitãþi din domenii foarte di-ferite. Ca atare, termenii sunt

nnnnn DAN ANGHELESCU

Mircea Popescu– intelectualulde excepþie

incapabili sã-l singularizeze peintelectualul de excepþie MirceaPopescu ºi, cu toate cã îl plasea-zã la nivelul unei certe onorabi-litãþi, aceasta rãmâne totuºi însfera banalului, oarecum comunºi, astfel, cumva anonim. Desi-gur, e vorba, incontestabil, de osuperioritate moralã, dar pe unplan total nedefinit, orizontal, ºinu de unul complex, polifonic.(Sã-mi fie îngãduit acest termenmuzical care induce o pluralita-te de dimensiuni sau – mai pre-cis – acea plurivocitate de sen-suri în care se cuvine sã tratãmo personalitate care chiar meri-tã promovatã). ªi asta cu atâtmai mult cu cât readucerea încircuitul cultural al actualitãþiinu se bucurã de o acceptare una-nimã în România postcomunis-mului promovat de urmaºii d-lorBrucan et comp. 

Scopul unui „dosar” dedicatunei asemenea personalitãþi estesã atragã atenþia asupra unui des-tin ºi a unei vocaþii ieºite din co-mun. ªi acesta deoarece meri-tele, truda, strãdaniile ºi talen-tul de excepþie ale unui om ce aservit exemplar cauza culturii ºia spiritualitãþii naþionale trebu-ie sã capete admiraþie ºi strãlu-cire în percepþiile celor care,astfel, vor afla despre ele.

Mircea Popescu a fost unadintre marile voci care – în exil– au încercat sã reconstruiascã,sã asigure o nouã dãinuire a cul-turii, a literaturii ºi spiritualitãþiiromâneºti pe un alt teritoriu ge-ografic, atunci când, în þara lorde origine, acestea nu mai aveaudrept de existenþã. A fãcut criti-cã ºi teorie literarã, istorie lite-

rarã, a polemizat, atradus, a comentat, aabordat cu o am-ploare ºtiinþificãconsiderabilã (dacãne gândim în câteforme de comunica-re literarã s-a angre-nat) folclorul româ-nesc ºi – peste toa-te – i-a reunit pe toþimarii literaþi ai exi-lului în paginile unorreviste. S-a afirmat,pe ample temeiuricã el a fost „o con-ºtiinþã”. Fãrã îndoia-lã! Dar nu e mai pu-þin adevãrat cã la ca-pitolul „conºtiinþe”pot intra cam toþiexilaþii care, au ple-dat în diverse mo-duri semnificativepentru cauza þãriiaflate sub ocupaþie.În cazul lui însã afost vorba nu doar deo trudã eroicã ºi tra-

gicã pe multiple planuri – pro-funde ºi ample –, ci ºi de o viziu-ne ºi o înþelegere speciale asu-pra acestui cataclism al istoriei -pe care el ºi generaþia lui au fostsiliþi sã-l traverseze.

Dintr-o asemenea perspectivã(a capacitãþii de înþelegere),Mircea Popescu stã bine alãturide Eliade, de Vintilã Horia, deMonica Lovinescu ori de VirgilIerunca.

Mircea Popescu, student la Roma, anii 40

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

(Urmare din pag.3)

5, serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

În 1968, ca atâþia alþii, m-amgrãbit sã mã reîntorc laBucureºti, sã apãr þara de...

ruºi. Am mai fost la Roma în aniiurmãtori, m-am revãzut cu ambiiMircea. Curând, în 1975, aveamsã aflu cã Mircea Popescu nu maiera, ars parcã în propria lui flacã-rã… Dar ceva, o scânteie, se prin-sese ºi de mine. În 1974 organi-zam primul congres de studii ro-mâneºti în Olanda, un alt soi decongres, îndreptat mai mult spreoccidentali decât spre emigranþiiromâni. Au venit atunci ºi italieni,printre care minunatul PasqualeBuonincontro, din Napoli, unuldin prietenii lor buni...

Acum, citesc ce-a scris, ce i s-a scris, ce s-a scris despre Mir-cea Popescu. Înþeleg brusc cã, defapt, toatã acea lume românã ex-traordinarã din 1968 gravita înjurul lui. El era sufletul miºcãrii,cum se spunea. Secretarul Aso-ciaþiei Academice Române, redac-torul Revistei Scriitorilor Ro-mâni, cel care informa pe toatãlumea despre ce se petrecea înRomânia ºi ce se fãcea în Europaºi cele douã Americi de cãtre ro-mâni, scriind mereu sute, mii descrisori, de note, de îndemnuri.Poate chiar mai mult decât Moni-ca Lovinescu ºi Virgil Ierunca laParis./…/ La Roma, ca ºi la Am-sterdam, aveam sã descopãr însãspre sfârºitul anilor ºaizeci ace-eaºi speranþã comunã, deºi timi-dã, cã lucrurile vor evalua în bine.Pe fondul acestei speranþe amdescoperit faptul cã emigraþia

nnnnn SORIN ALEXANDRESCU

umbra unuisurâs1

În nordul judeþului Dâmbo-viþa, la confluenþa râurilorIalomicioara ºi Ialomiþa,

la distanþã  egalã – circa 30 dekm. – de Târgoviºte ºi Sinaia,se gãseºte situat oraºul Fieni,locul naºterii celui mai impor-tant cronicar literar al exiluluinostru anticomunist; l-am numitpe renumitul italienist, ziarist ºiliterat Mircea H. Popescu.

Prieten o viaþã  cu MirceaEliade (pe care, copil fiind, l-a în-soþit o datã sau de douã ori înexcursiile de cercetaº în Mun-þii Bucegi), cu Eugen Ionescu,Emil Cioran, dar ºi cu MonicaLovinescu, Virgil Ierunca, Vin-tilã Horia sau fraþii George ºiAlexandru Ciorãnescu, dacã armai fi trãit, fienezul ar fi împli-nit la mijlocul lunii octombriea.c. 100 de ani. Din pãcate, s-astins din viaþã, departe de þarã,la Roma, în 1975, pe când nuîmplinise încã 56 de ani, iar din1940 nu-ºi mai vãzuse tatãl decare îl legau cele mai nobile ºiscumpe sentimente. Pãrintelesãu, un om de o rarã distincþie,a fost institutorul HaralambiePopescu, dascãl  dãruit al maimultor generaþii de elevi, de careunii dintre concetãþenii mei încãîºi mai aduc aminte. Mama, în-vãþãtoare ºi ea, la rându-i, se trã-gea din una dintre cele mai vechifamilii de moºneni de pe acesteplaiuri (renumiþii Berevoieºti).

Iubitor al limbii ºi culturiistrãmoºilor noºtri romani încãde pe bãncile liceului, unde l-aavut profesor de italianã pe G.Cãlinescu, studentul favorit alrenumitului italienist AlexandruMarcu, ºeful catedrei de italie-nisticã al  Facultãþii de Limba ºiLiteratura Italianã din cadrulUniversitãþii Bucureºti, ajunge

nnnnn ªTEFAN ION GHILIMESCU

biblioteca orãºeneascã„Mircea Popescu”

în Cetatea Eternã în 1940, benefi-ciind de o bursã de specializarepropusã de Institutul de CulturãItalianã. În 1942, Mircea H. Po-pescu îºi trecea deja, cu profeso-rul Alfredo Schiaffini, licenþa, cucalificativul  magna cum laude,la Universitatea din Roma, avândca subiect al tezei Cântecul luiTristan, celebra  poveste de dra-goste medievalã dintre cavalerulTristan ºi frumoasa Isolda. Vre-murile tulburi, rãzboiul, dar maiales faptul cã Alexandru Marcu,subsecretar de Stat la Ministe-rul Propagandei, în Guvernulcondus de Ion Antonescu, va fiulterior arestat ºi condamnat, îldeterminã pe Mircea H. Popes-cu sã rãmânã în Italia, alegând denevoie aspra cale a exilului. Îm-preunã cu Nalda, soþia de ori-gine veneþianã, de la care are treibãieþi (Paul, Adrian ºi Gabriel),ca refugiat, dupã rãzboi, MirceaPopescu va peregrina prin Italia,de la Roma la Milano, Cremo-na, Florenþa ºi din nou la Romaunde în sfârºit se stabileºte ºi vaface carierã în învãþãmântul me-diu ºi universitar. 

Activitatea prodigioasã a cãr-turarului Mircea Popescu a în-ceput sã fie cunoscutã în þarã,dincolo de cercurile, fireºte,exilului, abia dupã revoluþia dindecembrie ’89. În 2001, la Edi-tura „Jurnalul Literar”, apãrea înediþie bilingvã compendiul Sto-ria della Letteratura Romena(Istoria Literaturii Române) deMircea Popescu, în versiunearomâneascã a Michaelei ªchio-pu, cu un Cuvânt înainte de Ni-colae Florescu. Ultimul remar-ca, printre altele, faptul cã pen-tru prima datã într-o asemenealucrare de sintezã se vorbeºtedespre „literatura de rezistenþã

românã constituia o a doua Ro-mânie, liberã, dar în afara þãrii./…/ Era o altã Românie, disper-satã, un soi de arhipeleag întrecare circulau bãrcile numite tre-cut, limbã, rude, mondenitãþi, in-trigi, uneori ºi cãrþi. Prezenþa lorlocalã era destul de restrânsã,doar puþini dintre ei spãrseserãzidul dintre indigeni ºi alogeni ºiacumulaserã admiraþia ºi onoru-rile publice ale ambelor zone:Mircea Eliade, Eugene Ionesco(de aici ºi modificarea numelui),Cioran, Stéphane Lupasco(idem), Eugenio Coseriu (la fel),Vintilã Horia, Ionel Perlea, muzi-cologul Roman Vlad, poate alþicâþiva. Urma apoi al doilea cerc:mediatorii dintre cele douã zone,independenþi, incoruptibili, loialiambelor lumi. Informaþia la zi ºiconstanta demascare a escroci-lor de orice fel îi fãceau pe Moni-ca Lovinescu, Virgil Ierunca ºiMircea Popescu unanim respec-taþi. Ei constituiau de fapt cen-trele de raliere ale exilului, dar ºide atracþie pentru noii veniþi. Înmare mãsurã, cei trei au sacrificatatractive cariere alternative vo-caþiei de centre spirituale ale exi-lului, de organizare ºi menþinerea luptei ºi speranþei într-o victo-rie finalã.

1 Fragment din prefaþa la vol.Mircea Popescu. Un scriitor, un zia-rist, o conºtiinþã, Ediþie îngrijitã, Stu-diu introductiv, note ºi comentariiMihaela Albu, Dan Anghelescu; Post-faþã: Simona Coleº Popescu, ed.MNLR, Bucureºti, 2013.

scrisã în þarã ºi, de asemenea,despre „operele scriitorilor ro-mâni din exil ce ºi-au dobânditîn occident faimã mondialã:Eugen Ionescu, Emil Cioran,Vintilã Horia, ªtefan Lupaºcu,Alexandru Busuioceanu”. 

Nu constituie obiectul aces-tei mici tablete inventariereamultiplelor ºi inestimabilelor- merite ale lui Mircea H. Popes-cu pe tãrâm literar, cultural ºiideologic.

La Centenarul naºterii mare-lui patriot român, unul dintre ceimai avizaþi ºi mai harnici promo-tori ai relaþiilor culturale româ-no-italiene, lãsând la o parte,deocamdatã, ceea ce se pregã-teºte în retortele aceleiaºi repre-zentanþe publice pentru acesteveniment, subnumitul trãitor înoraºul natal al marelui exilat nu-ºi propune nimic altceva decâtsã semnaleze, fie ºi post festum,un merituos gest al comunitãþii.În 2015, cu ocazia împlinirii a40 de ani de la moartea ilustru-lui cãrturar, la iniþiativa Prima-rului, Consiliul Local ºi Primã-ria oraºului Fieni au aprobat înºedinþã publicã propunerea deatribuire a numelui marelui cãr-turar Mircea H. Popescu, fiu allocalitãþii, Bibliotecii Orãºe-neºti, adãpostitã în cochetulCentru Cultural ing. Mihai Lu-pescu (fostul Ateneu din 1919),complet restaurant  prin Progra-mul naþional pentru reabilitareaaºezãmintelor culturale de dreptpublic. 

Fapta de mare bravurã  consti-tuie desigur un omagiu ºi, indu-bitabil, un gest de recunoaºtereºi de preþuire a contribuþiei adu-sã de acest ilustru fiu al localitã-þii  pe tãrâmul domeniului litera-turii, în genere, în primul rând, darºi în cel al dezvoltãrii fireºti al re-laþiilor culturale româno-italie-ne, încurajate cu asiduitate în pre-sa scrisã sau vorbitã (M.H.P. afost ani la rând, printre altele, re-dactor la Radio Milano sau Ra-dio Vatican).

Traducãtor deopotrivã în ºi dinlimba italianã, profesor universi-tar, specialist în limba lui Danteºi  mesager al spiritualitþii româ-neºti într-o altã þarã de culturãneo-latinã; combatant neîndurã-tor al mentalitãþii comuniste ºi alregimului sãu de cenzurã intelec-tualã, Mircea Popescu – s-a spus– a fost vocea româneascã ceamai incisivã ºi mai autorizatã aexilului anticomunist.

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

6 , serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

1 Martie 1967Dragã Mircea,Am primit azi dimineaþã R S R1

V ºi mã grãbesc sã-þi mulþumescpt. admirabilul articol pe care l-aiconsacrat viitorului sexagenar(mai am încã opt zile cu cinci înfrunte...). Te-am admirat – ºi invi-diat – cã ai spus atât de mult, ºiatât de frumos, în mai puþin dedouã pagini. Þi-am admirat ºi abi-litatea „politicã”, modificând cubunã ºtiinþã data când m’ai aº-teptat „într-o garã de munte”; cãcievident, asta se petrecea în Oct.1938.

Numãrul mi s’a pãrut ºi mai bunca deobicei. Apunake e tot atât denesãrat dar cum face parte din mi-tologia fiinþei noastre, „merge”. ªi,evident, amintirea lui ªtefan Ba-ciu2 m’a încântat; mai puþin prozalui M. Niculescu (prea „pitoreas-cã”). Poeziile ºi, în deosebi, croni-cele excelente.

Ai gãsit nota cãrþilor trimiseîn toamna 1965?

Sãrutãri de mâini soþiei, salu-tãri dela Cristinel pt. voi toþi.

Cu veche prietenie,Mircea Eliade

Pentru Nr.VI îþi voi trimite lite-raturã – ºi sper cã vei publica unfragment … din Jurnalul lui V.I.3

E curios cã nu ºtiam de Miteset misteres. Parcã e un fãcut: în1969 am descoperit întâmplãtorcã alte douã cãrþi de-ale mele auapãrut în trad. olandezã, ºi una îndanezã: Gallimard nu s’a mai obo-sit sã mi le trimeatã. ªi acum po-vestea se repetã cu Harper4 (cãciel a publicat Myth and Reality)…

Christinel – cãreia articolul i-aplãcut tot atât cât ºi mie – a fostdouã sãptãmâni la Paris, în Fe-bruarie, ºi mi-a adus veºti despreIerunca, Cioran, E. Ionescu, Jia-nu ºi ceilalþi. Asta m’a fãcut ºimai nerãbdãtor – dar nu voi zbu-ra spre Europa decât pe la sfârºi-tul lui martie. În orice caz, vomsta cât vom putea de mult laRoma. (Probabil cã dupã aceiavom zbura spre Tokyo, unde amacceptat sã þin câteva conferin-þe). Se vor împlini curând doi anide când am trimis articolul pt. ActaHist., ºi nici gând de apariþie.

Ai gãsit nota cãrþilor trimiseîn toamna 1965?

Sãrutãri de mâini soþiei, salu-tãri dela Cristinel pt. voi toþi.

Cu veche prietenie,Mircea Eliade

***

23 Aprilie 1968Dragã Mircea,Mulþumiri pentru scrisoarea

din 19 Aprilie, la care rãspund peloc, ca sã n-o înghitã scrisorile

epistolar. scrisori cãtre Mircea Popescu

de pe birou. Am primit între timpºi Il Tempio, simbolo cosmico.Mã bucur cã apare „Le Chama-nisme”. Una sutã extrase ar fi per-fect, dar mã mulþumesc ºi cu 50.

Volumul omagial intrã subtipar (este enorm – vreo 600 pa-gini). Nu vei primi, însã, corecturi.Se vor face aici. (Voi avea eu grijãsã nu aparã monstruozitãþi).

În ceea ce priveºte agitaþiiledela Chicago, probabil cã ºtii maimult ca mine ºi de data aceastaam „sabotat istoria”. Mi-am vã-zut de lucru; ºi, ca deobiceiu,n-am citit ziarele ºi n-am urmãrit„evenimentele” la Televiziune. Lenumãra Christinel, care mi le re-zuma din ce în ce mai concis:înþelegea cã nu prea mã intere-seazã. În fond de ce m-ar fi inte-resat? Nu mai am de mult încre-dere în viitorul politic al Americii.Un popor cu imense posibilitãþi,cu anumite virtuþi, dar condam-nat datoritã naivitãþii lui politice.Singura mea speranþã: popoare-le astãzi dincolo de Cortinã. Amsuferit mult, am supravieþuit, amînþeles. Am descoperit ce se poa-te face cu un minimum de liberta-te. Nu aºtept minuni dela „libera-lizare”, dar sunt convins cã ceamai neînsemnatã libertate, acolo,ar putea face miracole.

Mergem la New York, în câte-va zile, pentru o sãptãmânã. Îþi voiscrie despre planurile lui Ionel.

Vã îmbrãþiºez pe toþi, ºi Ade-vãrat a Înviat.

Mircea

P.S. Zvonurile cu vizita în þarãau pornit, probabil, dupã artico-lul-interviu al lui E. Barbu dinLuceafãrul. În realitate, situaþiae mult mai tragicã – mama are 84de ani, sora mea e bolnavã, cum-natul meu s-a prãpãdit acum 3-4sãptãmâni – ºi eu încã nu ºtiu cehotãrâre sã iau.

***

Iubite Mircea Popescu,Îþi scriu dela munte, în Sierra

de Guadarrama, unde m’am sta-bilit cu familia la începutul lunii

ºi unde rãmân pânã în Septem-brie, cu întreruperi sãptãmânale,vreau sã spun cu salturi de o zisau douã la Madrid. Aici e rãcoa-re, fac bae la piscinã ºi excursii înîmprejurimi ºi, mai ales, lucrez. Ieripe searã am ieºit cu nevastã-meade-a-lungul unei vãi care-miaducea aminte de Pârâul Rece(þi-aduci aminte, trecãtoarea din-tre Predeal ºi Bran). E o vale pli-nã de vegetaþie, cu vile din loc înloc, cu pãºuni, cu câmpuri, prin-tre ziduri de piatrã, semãnate cusecarã. O atmosferã carpaticã,mioriticã. Unul din locurile în faþacãrora spui: aici mi-aº face o casã.Am întrebat pe un trecãtor cumse chiamã valea. Mi-a rãspuns:Fuenfria. Adicã „Fuento fria”;deci Pârâul Rece. San Isidoro5

avea dreptate.Fetiþelor le merge bine ºi citesc

în fiecare searã, împreunã cu co-piii dela etajul de sus al vilei undestãm, care sunt italieni, cartea cuPinocchio pe care le-ai trimis-o.

Articolul dtale l-am trimis ime-diat la Revista de Literaturã. Re-vista e voluminoasã ºi apare tri-mestrial. Are obiceiul sã trimitãcolaboratorilor un numãr (mi separe douãzeciºicinci) de extrasefoarte prezentabile.

Am primit „Romania”. E foar-te prezentabilã ºi te felicit pentruea. Am cetit articolul lui Camilucciºi nu mi-a displãcut prea mult.E de neînþeles totuº cum preferãpe Govora6 lui Cotruº7 pe neînþe-leasa linie tradiþionalistã pe careºi-a ales-o. ªi e dubioasã lipsa deînþelegere pentru poeþi ca Stama-tu, Pârvulescu8 ºi Ierunca, caresunt, dupã mine, printre cei maiinteresanþi ai Antologiei. Vom dis-cuta cu Camilucci la Roma. Nu eprea târziu, cred, pentru a-l facesã renunþe la preferinþele lui sã-mãnãtoriste.

Multe salutãri familiei din par-tea soþiei mele ºi a fetiþelor. Ald-tale cu multã prietenie.

Vintilã Horia

***

Paris, 21 Aprilie 1965

Frate Mircea,Îþi mulþumesc pentru toate

cele trimese ºi mai întâi te felicitpentru prezenþa ta – lasã-mã sã-ispun „unicã” – în presa italianãdeacurmeziºul valurilor de propa-gandã reperistã. Îþi mulþumesc ºipentru recenzia din „Vatra”. Deºicred cã tonul ei de nobleþe depã-ºeºte economia intelectualã acãrþii mele. Este singurul lucrucare a înregistrat – aºa – febrelemele româneºti.

Nu te supãra pentru re-edu-cãrile noastre. Ele sunt – nu’iabsurd? – totdeauna reciproce.Dela frate, la frate.

Crezi cã te-ar deranja sã conti-nui sã publici o parte din „Jurna-

lul” meu? Vãd cã a impresionatmai mult decât cartea. Curios.Mircea Eliade îndeosebi. ªi alþimulþi ... cititori. ªi eu þin într’unfel la continuare. Sunt mãrturiirupte din vasta cronicã existenþi-alã pe dos, a existenþei noastrebântuite de rupturi.

Ce se aude cu biblioteca de laPadova? Pe mâinile cui va încã-pea? Nu uita cã R.P.R. de-abiaaºteaptã sã împânzeascã occi-dentul cu „lectori”. E adevãrat cãbiblioteca lui Isopescu e sub se-chestru ºi cã nu mai poate fi con-sultatã?

Te îmbrãþiºez cu gândul atâtde ars de dorul de a te revedeacât mai curând,

Virgil Ierunca***

Scrisoare de la Vintilã Horia

Scrisoare de la Mircea Eliade

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

7, serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

nnnnn MIRCEA POPESCU

„Vremuri de bejenie”, în R.P.R.,ºi pentru rãposatul Mihail Sado-veanu, ierte-l Dumnezeu cã s’aînfruptat în timpul sãu, împreunãcu tatãl lui Lucreþiu Pãtrãºcanu,„Din vieþile sfinþilor”, iar în 1941,în „Revista Fundaþiilor Regale”,dedicatã Mareºalului Antonescu,îºi exprima bucuria cã „oºtilenoastre binecredincioase auavut izbândã împotriva hulito-rilor legii ºi au izgonit pe strãindin pãmântul pãrintesc”. (La pa-gina 326 din numãrul pe august-septembrie – pentru control!).

Vremuri de bejenie, fiindcã re-gimul comunist, pe care Sado-veanu l-a slujit cu atâta suspectãrâvnã în ultimii ani, i-a epurat ºicontinuã sã-i sluþeascã proza.

Cine nu-ºi aduce aminte de fru-moasa uverturã a „Baltagului”?

Stând singurã pe prispa casei,ºi torcând, cu ochii duºi depar-te, spre Dorna, de unde bãrbatulnu se mai întoarce, Vitoria dea-pãnã amintiri. ªi-i trece prinminte, în lumina de toamnã a zi-lei, o poveste, pe care NechiforLipan, „Gheorghiþã” al ei, obiº-nuia s-o spunã la cumetrii ºinunþi, zicând c’ar fi învãþat-o„dela un baciu bãtrân, care fuse-se jidov în tinereþe ºi binevoiseDumnezeu a-l face sã cunoascãcredinþa cea adevãratã”.

Iatã povestea cu care se des-chide una dintre cele mai plinede artã cãrþi ale lui Sadoveanu:

„Domnul-Dumnezeu, dupãce a alcãtuit lumea, a pus rându-ialã ºi semn fiecãrui neam.

Pe Þigan l-a învãþat sã cântecu cetera ºi Neamþului i-a datºurubul.

Dintre Jidovi a chemat peMoise ºi i-a poruncit: Tu sã scriio lege; ºi când a veni vremea, sãpui pe farisei sã rãstigneascã pefiul meu cel prea iubit Iisus; ºidupã aceia sã înduraþi mult nã-caz ºi prigonire; iar pentruaceasta eu am sã las sã curgã sprevoi banii ca apele.

A chemat pe Ungur cu dege-tul ºi i-a ales, din câte avea pelângã sine, jucãrii: Iaca, dumita-le îþi dau botfori ºi pinteni ºi râ-ºinã sã-þi faci sfârcuri la mus-tãþi; sã fii fudul ºi sã-þi placãpetrecerile cu soþii.

S’a înfãþiºat ºi Turcul: Tu sãfii prost; dar sã ai putere asupraaltora cu sabia.

Sârbului i-a pus în mânã sapa.Pe Rus l-a învrednicit sã fie

cel mai beþiv dintre toþi ºi sã sedovedeascã bun cerºetor cântã-reþ la iarmaroace”...

rasa aleasãÎntrerupem aici, fiindcã restul

nu ne mai intereseazã pentru sco-purile noastre.

Cum oriºicine-ºi poate daseama, e vorba de o bucatã defolclor, cãreia condeiul mãiestrital lui Sadoveanu a ºtiut sã-i deao cadenþã muzicalã ºi un ton liricspecial. Din ea nu se poate scoa-te sau schimba vreo vorbã, altfeltotul cade.

Slugi smerite ale Moscovei,reperiºtii din câmpul literaturii,care la servilism adaogã ºi odozã excesivã de cretinism (l-aþivãzut vreodatã, de aproape, peBeniuc?), au cugetat cã de toateneamurile din lume se poate spu-ne tot rãul; de Ruºi, nici mãcarîn glumã ori în ton de basm. Pen-tru aceasta, au eliminat din edi-þiile dela Bucureºti ale „Balta-gului” fraza cu Rusul beþivan ºibun cântãreþ la iarmaroace.Poporul, care i-a „liberat” peRomâni (de Basarabia, de nor-dul Bucovinei, de petrol, de grâ-ne, de independenþã naþionalã ºide demnitate), nu putea fi de râsnici chiar de Sadoveanu.

De noul caz de piraterie lite-rarã – sunt nenumãrate, de þinutun dosar voluminos – am luat actcontrolând ultima traducere înitalieneºte, comandatã de legaþiacomunistã din Roma, a „Baltagu-lui”. Lipseºte din ea tocmai pa-sajul incriminat. Natural, tradu-cãtorul, cunoscând proastele mo-ravuri reperiste, ar fi avut datoriasã consulte o ediþie mai veche aromanului. Nu a fãcut-o, însã,probabil fiindcã e om cu „fame-lie mare ºi renumeraþie dupã bu-get micã”, iar gologanul reperistnon olet.

(Cuvântul în exil, nr. 20-21,1964, p. 1)

cerea articolului meu, „Umanismsovietic”, trimis pentru Mainz.Dacã dispui de ea, te rog trimi-te-mi-o aici. Deasemeni, dacã aþihotãrât ceva cu Brâncuºi…

În aºteptare de veºti, te îmbrã-þiºeazã cu drag,

George Uscãtescu

***

George UscãtescuGabriel Lobo 11 - Madrid

7 Noiembrie 1961

Dragã Mircea,Nu sunt supãrat deloc, fiind-

cã îþi cunosc ºi-þi înþeleg necazu-rile. Aºtept cu nerãbdare totuºi,articolul despre Herescu, fãrãcare „Destin” 12, nu va ieºi. Tri-mite-mi-l, te rog, îndatã ce-l ai.Este bine sã utilizezi corespon-denþa personalã, punând accen-tul pe elementul uman.

De la Vettori primesc azi o scri-soare, în care îmi spune, în pri-mul paragraf: „Mircea Popescu –mi scrive che fra pochi giorni mimandera il testo, tradotto del„Vico e altre cuide”. Finalmente!Il Volumetto uscira cosi entra l’an-no, insieme al „Quadermo italia-no”, di Horia”. Sã-l mai cred? Încolecþia lui Vettori se pare cã „Vo-lumetul” meu ocupã numãrul 6 ºiau ieºit 20 de volume, pânã acum..

Vãd cã nici tu, nici Vettorinu-mi spuneþi nimic dacã tu co-laborezi la „Comunita Occidenta-le Scrittori”, care se pare cã ia fi-inþã pe picior mare, cu Junger Pre-ºedinte ºi Congres la Roma în fe-bruarie. Ar fi bine sã fi prezent înItalia, în aceastã combinaþie, in-teresantã ºi utilã cauzei noastre.

Azi l-am vãzut aici pe BrutusCoste10, care va fi în curând laRoma. Cautã sã-l vezi. Îl aºtept ºipe Prezzolini, la 20 noiembrie. Îivom da adresa ta ºi-l vom rugasã te caute la Roma.

Multe salutãri prietenuluiIliescu. Scrie-mi cât mai stã laRoma; poate îl vãd acolo în fe-bruarie, cu ocazia Congresului.

Sãrutãri de mâini Doamnei. Îicer iertare pentru „chinul” tradu-cerii mult încurcatei mele slove.

Te îmbrãþiºez cu drag,George

1 Revista Scriitorilor Români2 Textul lui ªt. Baciu poartã ti-

tlul „Oameni ciudaþi, oameni uitaþi”3 Virgil Ierunca4 Editura Harper & Row.5 Isidor de Sevilia (nãscut proba-

bil în Cartagena la 556 – m. Sevilla, 04aprilie 636 ) a fost arhiepiscop deSevilla timp de trei decenii (599-636)ºi canonizat de Biserica Catolicã.

6 N.S. Govora (1912-1999),poet, eseist, prozator. Dupã rãzboia trãit la Paris. A condus revista Che-marea. A colaborat la revistele exilu-lui ca: Luceafãrul, Vers, Înºir’te mãr-gãrite, Libertatea º.a.

7 Aron Cotruº (1891-1961), re-fugiat politic în Spania, unde e direc-tor al revistei Carpaþii. În anul 1957s-a stabilit în Statele Unite. A publi-cat numeroase volume de poezii înromânã ºi spaniolã.

8 Ion Pârvulescu (1929-2010),scriitor ºi jurnalist francez de origineromânã, autor de romane (peste 30),eseuri ºi poezie. A urmat cursuri defilologie ºi filosofie la Sorbona. A fostfoarte apreciat în Franþa ºi de ase-menea de prieteni ca Eliade, VintilãHoria, Virgil Ierunca º.a.

9 Oraº în sudul Siciliei, unde afãcut sãpãturi Dinu Adameºteanu.

10 Brutus Coste (1910-1984) -diplomat, personalitate marcantã aexilului.

George UscãtescuGabriel Lobo 11 - Madrid

Madrid, 21 Decembrie 1958

Dragã Mircea,Am primit telegrama ta cu con-

firmarea tristei veºti a morþii luiComnen. Îþi mulþumesc.

Sper cã între timp ai primit scri-soarea mea, ca rãspuns la a ta din4 decembrie. Aº fi bucuros sã amconfirmare în legãturã cu confe-rinþa despre Brâncuºi ºi data ei.Prof. Volicelli vrea sã fixeze dataaltei Conferinþe la Universitate ºin-aº vrea sã am neºansa sã cadãamândouã în aceeaºi zi ºi sã fienecesare schimbãri.

ªi te mai rog un lucru foarteurgent. Dupã câte reþin, tu ai fã-cut traducerea comunicãrei meledespre Umanismul sovietic, înitalieneºte. Ai putea sã-mi trimiþiprin avion o copie, urgent? Aºaaº evita s-o traduc eu pentru con-ferinþa de la Universitate. În ori-ce caz, dacã nu o ai, scrie-mi te

rog, repede, pentru a o face eudin timp.

În aºteptare de veºti, cele maicalde urãri de Sãrbãtori.

Te îmbrãþiºez cu drag,George U

***

Palermo 1.I.59

Dragã Mircea,Am sosit ieri aici, unde vom

rãmâne pânã la 27 ianuarie. Aºdori, între altele, sã vizitez ºi Gela9.Nu cunosc adresa lui Adameº-teanu, aºa încât te-aº ruga sã-iceri din partea mea câteva rân-duri de prezentare pentru persoa-na sau persoanele pe care aº pu-tea sã le vãd acolo. Roagã-ls-o facã direct, fãrã sã mai aºtep-te sã-i scriu eu. Adresa mea per-manentã este aici, la Palermo, Al-berco delle Palme.

N-am primit rãspuns la ultimamea scrisoare din Madrid. Te ru-gãm sã-mi trimiþi, dacã o ai tradu-

Scrisoare de la George Uscãtescu

Scrisoare de la Virgil Ierunca

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

8 , serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

C onvieþuirea mea cuRoma dureazã de maibine de douãzeci de

ani. La început credeam cã va fiobiºnuita aventurã scurtã ºi uºoa-rã, de student. Cum se întâmplã,din imprudenþã, cu unele flirturi,mai apoi lucrurile s’au compli-cat…„A parte” infidelitatea su-premã a gândului, rãmas tot laBucureºti – prima mare dragos-te –, trebuie sã recunosc cã amtrãdat-o de câteva ori: cu neas-tâmpãrata Milano, cu Veneþiapicantã ºi vorbãreaþã, cu Floren-þa aristocratã ºi cochetã, cu opu-lenta Cremona. Însã m’am întorstotdeauna, cãit, la bazã. ªi Roma,placidã, matriarhalã, indiferen-tã, s’a prefãcut cã nu ºtie nimic:sigurã de sine ºi de atracþia-i in-comparabilã. Cred, însã, cã nu-ºi face iluzii: ºi umbra unui su-râs, ºi o înseninare cât de fugi-tivã pe plaiul Dâmboviþei m’arreaduce la vechea pasiune bucu-reºteanã. De aceea nu ne-am le-galizat niciodatã situaþia, nicidupã trecerea a douã decenii.Înþelegãtoare, Roma nu mi-a ce-rut-o; iar eu, precaut, nu vreauîncã sã mã leg. Deºi începe sã-mifie teamã cã în braþele ei, pânã laurmã, erit requies mea.

Mai an, a trecut pe la Romaun compatriot simpatic, sfãtos,cu un dar al povestirii nemaiau-zit. Umbla de dimineaþa pânãseara prin muzee, se îmbãta desoarele Urbei, iar seara, la unpahar de Frascati, îmi deºerta,colorat, impresiile.

M’am dus din nou la Termelelui Diocleþian (mi-a spus într’ozi), ºi tot uitându-mã la statui,sarcofage, capiteluri, am dat în-tr’un colþ întunecos ºi frigurosal unei galerii, peste bustul unuidac de-ai noºtri. Semãna aido-ma cu un þãran de la Mehedinþiimei. ªi parcã tremura. Nimeninu se uita la el. Toatã lumea seîncânta ori simula interes faþã dealte personaje ºi obiecte ori cio-buri. Bietul meu strãmoº era mairãu decât dispreþuit, ignorat.Mi-am scos atunci haina de pemine ºi l-am învelit oleacã, sã sim-tã mãcar o datã cãldurã ºi dra-goste româneascã, grija posteri-tãþii. Era prea demn în postura-iregalã de trac, ca sã dea vreunsemn de recunoºtinþã.

Scena mi-a adus aminte, princontrast, de o alta, descrisã deDuiliu Zamfirescu într’un ro-man greºit, care reprezintã însãcâteva momente de victorie ar-tisticã: Lydda, nuvele romane.Cei doi protagoniºti ai cãrþii,tânãrul Mircea ºi pictoriþa en-

nnnnn MIRCEA POPESCU(articole din revistele exilului)

carnet italianglezã, în timp ce viziteazã tot Ter-mele lui Diocleþian ºi citesc orirecitã romanþios din Shelley, zã-resc „o pereche ce rãtãcea princapul galeriei, fãrã scop ºi par-c’cã fãrã a se înþelege între dân-ºii... un domn ºi o doamnã, amân-doi scurþi ºi graºi, amândoi îm-brãcaþi din greu, amândoi cu onotã de îmbâcsire, caracteristicãoamenilor mediocri, ce trãiescpururea împreunã.” Scena areceva caragialesc, un ton cu totulneobiºnuit la Zamfirescu – celsnob. ªi cum mai nimeni n’a re-marcat-o, o reproduc aici:

„Doamna mergea înainte, os-tenitã ºi plictisitã; domnul veneaîn urmã, plictisit ºi el ºi tot rã-sucind un boa. Când ajunserã înpreajma noastrã, doamna se aºe-zã pe un colþ de urnã funerarã,scoþând un Uf! foarte caracte-ristic. Eu mã uitam pe furiº ladânsa. Era evident cã nu îndrãs-nise sã ºadã pânã acum din res-pect pentru antichitãþi. Avea cevainexplicabil de moºieriþã româ-nã. Uf! –ul acela iarãºi era foar-te românesc. – Nu mai pot,Cristache dragã... De acum aicirãmân. – Hai, soro, sã mai ve-dem vreun Traian, ceva... – D’a-poi de Traian sunt sãtulã... ªi mãdoare ºi-o pustie de mãsea! –Atunci sã mergem la un dantist.– Vorba-i! Sã mã dau pe mâna lor!Nu-i vezi cã ãºtia numai din hâr-buri ºi cioburi trãiesc? Domnul,în picioare, da din cap, nemul-þumit. – Pânã n’oi avea pe Young,nu mã duc la dantist. – Ei, asta-i!O sã aducã pe Young de la Bucu-reºti, cu depeºe!... Dacã nu vreisã mergi, eu mã duc sã mai vãdvreun Traian. Eu ascultam cunasul în jurnal. Mã temeam sã numã dau de gol, ºi de aceea pri-veam câteodatã spre grãdinã,serios. În fond, însã, simþeam onespus de comicã veselie la au-zul acelor doi creºtini, ridicaþifãrã nicio tranziþie dela moºialor din Argeº ori din Ilfov ºiaduºi în Termele lui Diocleþian.Curios ºi atingãtor era domnulCristache cu dorul lui de Traian:sã mai vãd vreun Traian, doi. Însfârºit, el pãru hotãrât sã vadã,omul, muzeul. Ea îl chemã îna-poi. – Cristache!... – Ce vrei,dragã? – Mã doare mãseaua. –Hai la dantist. – Ia vino încoace!El, plictisit, se întoarse. – Cevrei? – Mã doare mãseaua. – Ei,ce-o sã-þi fac?... Mai mult decâtla dantist unde o sã te duc? Dum-neata te-ai dus la dantist la Pa-ris!... Cu cine ºtie ce paþachinã!– Taci, soro, cã te aude lumea. –Da ce lume! Nu vezi cã-s niºteãia, niºte Nemþi, niºte Unguri...Ziceai cã la Roma e bãtaie cuflori! Pã dracu!... Pâine nesãra-tã ºi cioburi. Lui i se muiaserãmâinile. Prinse a zâmbi ºi venilângã dânsa. Ca orice român cese respectã, scoase tabachereacu bectemis ºi-ºi rãsuci o þiga-rã. – Bine, soro, nu vezi ce aercurat, ce de mai flori, ce de aleafrumoase!... Evident, el era unbiet creºtin, ca ºi dânsa, dar erabun, cu o notã de entuziasm pen-tru lucrurile frumoase pe care eanu le pricepea deloc. – Mi-ammurdãrit jupa, zise ea, sãrind însus. – Atunci haidem. – Disearãplecãm. – Ba aia-i vorba. Ea seîntoarse ºi îl fulgerã cu o privi-

re teribilã, care pãru a lãsa cu to-tul rece pe domnul Cristache. ªiastfel dispãrurã ...”

Nu o singurã datã DuiliuZamfirescu a atins aceastã temã;a Românilor la Roma, în cãuta-rea lui Traian. Toatã lumea cu-noaºte caricatura Badei Cârþan,fãcutã prea nemilos de autorulVieþii la þarã, care totuºi, lasfârºit, se emoþioneazã ºi el: odovadã în plus cã scriitorul-di-plomat, care însuºi se prezintãca „sceptic din experienþã faþãcu compatrioþii noºtri înflãcã-raþi de dorul strãmoºilor, darsentimental din fire ºi gata sã fiepãcãlit la fiecare nouã declara-þiune”, i-a lipsit adesea, dacã nutotdeauna, acea fermitate deconvingeri, ce constituie una dincomponentele de bazã ale ma-relui artist. Dupã ce-i prezintã camai sus pe nea Cristache ºi pejumãtatea lui, într’un bilanþ alvieþii, pe care ºi-l traseazã, sa-tisfãcut, cu puþin înainte demoarte, Zamfirescu enumerã,printre motivele fericite ale pro-priei existenþe, „cei cincispre-zece ani trãiþi la Roma, adorândpe Traian.”

„Românii la Roma”: capitolpentru mai târziu.

Deocamdatã, ca sã-mi poto-lesc nerãbdarea, scriu într’o pu-blicaþie italianã despre iluºtriioaspeþi din trecut ai Romei, subtitlul – Calambur: „I Romeni diRoma.”

Am fãcut de mai multe ori în-cercarea: sã ghicesc, în faþa uneicabine telefonice transparente,din pletorica agitaþie de gesturi,din spectaculara miºcare a mâ-nilor, degetelor, capului, corpu-lui, din revoluþia întregii persoa-ne, despre ce vorbeºte meridio-nalul italian cu interlocutorul dedeparte. E un fel de rebus sedu-cãtor, pe care, cu o oarecare cu-noaºtere a limbajului mimicei,nu-i deloc greu sã-l rezolvi.

Sunt ºi mai comici Româniicare, trãind de multã vreme înItalia, au luat obiceiul Italieni-lor. Gesturile lor au o dimensi-une enormã, uriaºã, macrosco-picã: devin un fel de marionetejucãuºe, în spatele cãrora se bã-nuiesc sforile. Nu degeaba s’aspus cã Românii sunt niºte „La-tini exageraþi”.

Mã opresc câteva minute lacafeneaua de lângã cimitirul Ve-rano, monumental ca tot ce e laRoma. ªi în timp ce aºtept ine-galabilul „espresso” – dupã ra-dio, cu Marconi, cea mai impor-tantã invenþie italianã din seco-lul nostru –, ascult la jack-boxeaceeaºi placã: „The Life is Won-derful”. Ce vor fi gândind mor-þii de alãturi! E o sfidare neruºi-natã, ori simplã gafã, cum facatâtea, a celor vii? Jur împreju-rul barului, oazã de zgomot, ne-pãsare ºi veselie, prãvãlii cucruci, pietre ºi urne funerare, cutot ce trebuie, într’un cuvânt,unei înmormântãri ca lumea.

Amor ºi moarte, Venus ºi At-hropos, în Sicilia.

Pe hârtia unui vast anunþ fu-nerar, cu dunga de doliu la celepatru laturi, lipit pe zidul unei case

din Siracusa, dupã obicei,Assunta ºi Pasquale au desem-nat cu creionul, într’un momentde tandreþã, tradiþionala inimã cusãgeata, care, strãpunzând-o,uneºte pe vecie numele celor doiîndrãgostiþi. N’au gãsit alt loc, maibun (ºi mai îndurãtor). Ori, cum-va, în insula de multimilenarãcivilizaþie, ºi sufletele simplecunosc legãtura ascunsã, profun-dã dintre iubire ºi moarte?

Peste vreo lunã ºi jumãtate vaîncepe primãvara la Roma. Prea-nunþul mi-l dã întâia rochie pes-triþã, uºoarã ºi roºcovanele bra-þe goale ale primei turiste nor-dice, care coboarã pe via del Tri-tone. E un frig teribil. Mã ghe-muiesc în palton ºi admir cura-jul nemþoaicei sau suedezei,care, convinsã cã se aflã într’oþarã caldã, nici mãcar, din preju-decatã, nu tremurã.

Civilizaþie industrialã.Unul din copiii mei, când avea

patru ani, ºi locuiam la Milano,mã cheamã într’o zi pe balcon casã-mi arate cum se joacã, în stra-dã, doi câini de marcã diversã.

Omul are capacitãþi de recu-perare nebãnuite. Când þi se parecã s-a atins abisul abjecþiei, din-tr’o datã rãsare, uneori chiar dinacea prãpastie fãrã fund, sãmân-þa binelui.

Mã impresionase adânc, ci-tind ziarul în tramvai, tragediafetiþei de treisprezece ani a La-nei Turner, care-ºi spintecãamantul, þinut, se pare, în aren-dã cu mama. ªi mi se pãrea cãnu mai poate fi scãpare pentruun tineret atât de corupt ºi fero-ce. Dar, iatã, când cobor la garã,vãd o copilã cam de vârsta luiCheryl cã se apropie, timidã, decutia cu scrisori ºi, încercând sãse ascundã, uitându-se temãtoa-re împrejur, sãrutã un plic roz,pe care-l aruncã apoi, în maregrabã, în cutie. Era, desigur, pri-ma ei scrisoare de dragoste. ªifata avea niºte ochi atât de lim-pezi ºi sãnãtoºi, puri, cã m’amreîmpãcat cu generaþia mainouã. Echilibrul între rãu ºi binefusese restabilit. ªi nu trebuieuitat, pentru o apreciere exactãa realitãþii, cã rãul e sgomotos,obrasnic, senzaþional, pe câtãvreme binele se strecoarã tiptil,pe poteci neºtiute.

Pe vremea revoluþiei din Un-garia, din 1956.

Posturile de radio italiene ur-mãresc îndeaproape ºi cu mul-tã, vãditã simpatie mersul insu-recþiei. Se exaltã eroismul naþi-unii catolice maghiare. ªi se in-sistã asupra acestui catolicism.Când dintr’o datã, speakerul,desigur fãrã sã-ºi dea seama,precizeazã cã rezistenþa cea maiînverºunatã contra represiuniisovietice se manifestã în piaþaCalvin!

Alberto Moravia, Carlo Leviºi alþi câþiva scriitori italieni destânga refuzã o invitaþie a prima-rului Willy Brandt la Berlin-Vestcu scuza cã nu vor sã contribuieºi ei, cu o astfel de vizitã, ºi înacest moment, la „rãsboiul rece”dintre cele douã blocuri. În reali-

tate, le e teamã sã nu-ºi vadã des-minþite pe teren prevenirile ideo-logice. Ei ºtiu prea bine ceînseamnã o confruntare, la faþalocului, a sistemelor „capitalist”ºi comunist.

Progresiºtii vor sã dãrâme„superstiþiile” religioase: pentrua le putea înlocui cu superstiþiipolitice?

În ciuda aparenþelor, comu-niºtii adevãraþi sunt foarte puþiniîn Italia. Lumea voteazã lista co-munistã fiindcã umblã prost, grã-mãdit, în autobuze, tramvaie. Încea mai mare parte, comuniºtiiitalieni sunt pasageri nemulþu-miþi.

Evident, existã o explicaþieistoricã sau lingvisticã. Însã cumsã nu tresari când vezi, la Roma,Banco di Santo Spirito, adicãBanca Sfântului Duh, ori PratiFiscali: numele unui cartier, carecautã sã uneascã strident, pros-peþimea livezilor cu uscãciuneaimpozitelor?

Colonelului fascist din sloga-nul nietzscheian ºi mussolinian„vivere periculosamente” i-a rã-mas doar obiceiul, acum cã e bã-trân ºi la pensie, de a sãri jos dintramvai înainte de oprirea în sta-þie, din mers.

Anecdota crudã, nãscutã înItalia cu ocazia „Anului mondialal refugiatului”.

Într’un „campo” din sud.Un compatriot, disperat de

prea lunga aºteptare a unei emi-grãri, care nu mai vine, se pre-zintã la directorul lagãrului, unenglez, îi expune situaþia insu-portabilã ºi-l roagã sã rezolve,în sfârºit, dupã zece ani de aº-teptare zadarnicã, nenorocitu-icaz. Flegmatic, directorul lagã-rului cere unei secretare dosa-rul interesatului, îl examineazãºi apoi, cu un surâs rece, de func-þionar bine plãtit, ºi sigur de sine,rãspunde: „Þinând seama de cotarezervatã Românilor pentru emi-grarea în Statele Unite, dumnea-ta va trebui sã vii din nou la minecam peste ºase-ºapte ani.” Lacare pribeagul român, cãpãtând,pe neaºteptate, ºi el, o anumitãflegmã, de alt gen, replicã, dupão clipã de simulatã reflecþie ºiscãrpinare în cap: „Peste ºase-ºapte ani, bine, înþeleg, dar dedimineaþa sau dupã amiaza”?

Londra, 8 Noiembrie 1959(Fiinþa româneascã, nr. 1/

1963, pp. 96-102)

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

MirceaPopescu

100

9, serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

nnnnn ION BUZERA

Am ajuns sã apreciezpânã ºi germenii deinsatisfacþie, într-o

lume care se împlineºte zilnic întot mai sofisticata ei platitudine.Un fel de organism care moþãieºi, implicit, n-are de unde sã-ºidea seama cã leviteazã deasupraunui gol istoric. Operele care vorreuºi sã subziste sunt cele carepot capta, între foarte multe alte-le, ºi astfel de fenomene: ale des-compunerii vesele, inconºtiente,spontane.

În poezia lui Florin Iaru gã-seºti, dacã eºti avizat, adicã dacãai avut o cât de micã atingere cusutele de congeneri din spaþiu ºidin timp, o plantaþie întreagã destupori: Jos realitatea!, EdituraParalela 45, 2019, 80 p. Nu vreasã trezeascã vreo conºtiinþã (cri-ticã) pe veci adormitã (nici mãcarea nu poate face asta!), ci pe ace-lea semitreze, înþepenite – nãuce– în rictusul televizorului sau alFB-ului. Se infilteazã acolo undemai pâlpâie speranþa (poeticã) ºisãdeºte un optimism sfâºietor, denepãtruns, care-l mirã în primulrând pe el, sarcasticul: „Ne tre-buie ceva sã ºtergem orice senti-ment de cãcat.” (p. 22, cf. celedouã sensuri.) Grea misie! Rugi-na e omniprezentã, se depunestraturi-straturi pe o prosperita-te miratã ºi o ridicolã fatuitate, peo literaturã care-ºi sãrbãtoreºte,împãcatã cu sine, bãltirea ºi chiarpe niºte animale politice care þinmult sã ne ducã direct în neantuldin care-au venit.

Poezia scrisã de Florin Iaru eprintre cele puþine care pot încer-ca sã ºteargã praful. Performati-vitatea ei e insidioasã, dar, dacãe interiorizatã/ acceptatã, elibe-ratoare. Cãci toate cele amintitealtereazã – combinate ºi nepãsã-tor-feroce – natura umanã.Poetul trebuie sã-ºi suflece mâ-necile, mai ales cã, vorba unuierudit, „fãrã poezie viaþa e pus-tiu”. (E, literalmente, adevãrat: sesimte puternic în atmosfera opus-culului, apãrut la aproape 30 deani de precedentul, o bucurie ge-nuinã a autodescoperirii…) Peacesta vrea sã-l umple, cât s-oputea, cum s-o putea. Cãci vidulvine de peste tot, dar mai ales dinpoezie, din acea „poezie” de carear fi bine sã ne temem: „Limba ta-iun cui. Un mâner. Ba-i o toartã/Nu mai conteazã ce spui, fã-o cuartã!/ Creier de cernealã pe suga-tiva-mbâcsitã/ Cine linge pros-pectul alunecos al erecþiei pe sinese scapã/ ‘Tu-i mama ei de hârtieboþitã/ Þipete grase – graffitimânjite de rapsozi populari… ”(p. 7) Cel care scrie cu adevãrat,în schimb, trebuie sã facã faþãblocajului „fukuyamist” al isto-riei („pe urmã n-am mai vãzut ni-mic”, p. 38), sã deznoade noduri-le lãsate neatinse de generaþiileprecedente ºi succedente, sã tri-mitã la podea insuportabila lorrealitate mucegãitã („Iar viaþa sespalã pe mâini de tot ce citeºte”,p. 8), sã facã faþã unor angoase

un comeback veritabildintre cele mai puþin livreºti ºi sãproiecteze viul în ceva ºi mai ºi:„Aidoma vieþii mai vie/ mai ade-vãratã ca adevãrul” (p. 48) Dacãreuºeºte, înseamnã cã poeticita-tea (lui) are încã resurse. Dacãnu, nu. Cu referire strictã la Flo-rin Iaru: e clar cã poate mai mult,dar ce ne oferã acum e poza uneimici izbânzi.

Textul se pliazã pe orice limbajdoreºte, se rãsuceºte ºi se poateface chiar peºte: v. p. 8. Trucu-lenþa lingvisticã vehiculatã estede o vivacitate unicã: face/ajutãca dexteritãþile poetice de tot so-iul sã curgã unele din altele, casentimentele lui Nichita Stãnes-cu. Poate descrie în culori cvasi-expresioniste cel mai nonviolenteveniment domestic, se poatejuca cu fricile, cu viciile, cu po-târnicile ºi poate deturna, într-oclipã, atenþia cititorului ipocrit, numai vorbim de cel leneº. E erotic-morbid pânã-n mãduva cuvântu-lui. Tristeþile lui Florin Iaru virea-zã, prin efecte de limbaj numai deel ºtiute, în comic pur, irezistibil.Siguranþa de sine þine nu de eta-lare, ci de subcutanatul poiesis-ului: „Într-o sticluþã seninã clãm-pãne viaþa mea./ Zi de zi o trag înseringã/ ºi viaþa îmi intrã sub pie-le.”, p. 66. Nu cred cã avem maimult de cinci autori în activitatepentru care darul poetic sã fie atâtde subînþeles, nevanitos ºi tumul-tuos. Cuvintele „tari” (de fapt,atât de banale) învioreazã ºi eleatmosfera: gimnasticã lexicalãcare poate oripila niscai mimoze.(E arhicunoscut cã, de fapt,prostia e cea mai nocivã porno-grafie.) Aºadar, nu detabuizeazã(cu asta s-au ocupat strãmoºii lui,avangardiºtii), ci recicleazã, indu-ce frumuseþi ºi preþuri noi, prelu-creazã prin aºchiere argouri, ob-servaþii brute, trãiri neinseriabi-le, orgasme ale figuralitãþii. Ca-mera principalã e un poem alaglomerãrii nominale, al tranziþii-lor literar-existenþiale, al viilor ºimorþilor, al potenþilor ºi necopþi-lor, al unei umanitãþi, pe scurt,arborescente, nemiloase: „Primulvine, se putea altfel?, Miticã/Dupã el, intrã-n odaie Georgicã,/Adina, Guliþã, Petra, Pelina, Niþã,Cãtãlina./ Vasilica, Neluþu, Euge-niu, Camil ºi Rica-Alina./ Cu ºaptesticloanþe, ºase ulcele ºi cincipacheþele/ Iatã-i pe Gina, Hariton,Paºadia, Maria ºi Mãlãele./ Asu-daþi, nãvãlesc veseli Gelu ºiMelu, Relu ºi Stelu./ Eleonora-iconfundã pe Andrei cu Andre-ea,/ Pe Gheorghe cu Gherghina,pe Cecilia cu Emilia/ ªi pe Antoncu Antonia. Antoniu se simtenedreptãþit/ ºi face o glumã vul-garã. Carmencita roºeºte./ Sunãla uºã Marius, Victor, Doru, apoiAnca, Alexa ºi Daria./ Intrã Mira-lena, Miruna, de gât, amândouã,cu Edmond/ ºi cu Faria/ N-apucãsã zicã Miticã: „Mai vreþi?”/ Cãîncalecã fereastra Nãicã, Costicã,Vicã ºi Licã./ Morþi de beþi./ FredVasilescu Lumânãraru vine sin-gur.” (p. 26) Personajele ºi pseu-do-personajele vin în valuri ºi îºicautã locul. (Finalul e o victorie aarhetipului.) E un indiciu al en-tropiei dorinþei ºi disoluþiei iden-titãþii: „Spitalul amorului o sã vãvinã de hac – strig singur în sta-

þie” (p. 22) Iar high desfidelity e,invers, un autoportret: „suntmaºinãria cu oglinzi/ etuva cusecrete/ atârnat de grinzi/ daulegi ºi decrete…” (p. 28) Cel de-scris aici priveºte, în general, în-grozit, aiurit ºi amuzat („Gãdiniþade ciudãþenii mã înconjoarã”),urlã în tãcere, transcrie cu durereºi cu ceva plãcere. La prima ve-dere, aceastã poezie preia ce emai prozodic-sprinþar din Arghezi(deci mai inimitabil) ºi-l combinãcu un ineluctabil caragialism: coc-teil de clasã, dacã ºtii sã-l pre-pari. (Complicitãþile cu Arghezisunt mai vechi: „sârmã de stea”etc.) Brusc, în plinã excremenþa-litate, la p. 67, se iveºte ºi Baco-via, într-un poem, altminteri, puravangardist: „– Ce adevãr, careadevãr, dobitocule?/ Ia nu maimânca, bã, cãcat!// Vedeþi? Chiarpentru asta am venit sã spun…”E un crescendo retezat, din raþi-uni fals-ingenue: o torpilã a di-recteþii care nu negociazã, nicicând pare sã aibã nevoie de spri-jin, decât cu ea însãºi. Intertextule al privitorului de acolo, din în-ceputul de secol, însã, transbor-datã în vremea noastrã, vocea ba-covianã nu mai e aºa de timidã:se asociazã rivuluþiei.

Fanarea, disoluþia, decrepitu-dinea pot lua multe chipuri: alprostituatei (pp 44-45: poem vio-lent, copleºit de tragic sordid), alîngâmfatului, al codoºului literarº. a. m. d. Impredictibilul poet ledã peste boticel monomaniacilorcare au împînzit viaþa literarã ºin-o lasã sã respire: „Urechile-isunt pline de propriile cuvinte,/gândurile i se minuneazã de fap-tul cã el existã./ Când ajunge peculme, e liniºte,/ iar el, cu deºtulla tâmplã/ e singur singurel./ Eîmpãcat, e fericit, e împlinit, e ge-nial./ ªi singur, pentu cã glorianu cântã.” (p. 14) Florin Iaru este

singurul poet român de azi carepoate obþine minimalizarea prinhiperbolizare. Nu atinge starea în-dârjit-pamfletarã a lui Arghezi (cutoate cã nici departe nu e), ci seautosubmineazã continuu (mare-le poet se recunoaºte inclusivdupã refuzul corect, relaxat desine), într-o parodie a parodiei ºio înlãnþuie möbiusianã a antino-miilor, viaþã/moarte, râs/plâns,poezie/nonpoezie, sens/nonsensetc., care pulverizeazã graduali-tatea cãznitã ºi intrã direct în mie-zul (cuantic) al lucrurilor. Cuvin-tele storc lumea de emoþii, caresunt recreate pe loc, dar (mereu)altfel. Poate lucra în regim para-bolic, hiperbolic, alegoric, al me-taforei spaþializate (v. Sãbiuþa,pp. 40-41), dupã necesitãþile „fi-gurilor de stil duhnind de semni-ficaþii” (p. 35). Emite, înt-o doarã,versuri memorabile: „Gura – oepilepsie roºie în pielea goalã.”(p. 78) Comprimã narativul ºi-lface de râs, dezvelindu-i latenþede care habar n-avea: „Iar Mari-an n-are erecþie. Se supãrã, se cã-sãtoreºte,/ face o ciurdã de copiiºi moare profund nemulþumit./Ah, cum l-a spart destinul labuci./ Ah, dacã erecþia ar fi de-curs conform planului,/ ar fi fostacum un artist împlinit.” (p. 58)Striveºte cliºeele cu o ferocitatehaioasã, benignã: „Ce labã gigan-ticã, adevãrul!/ Ce isterie istoria!Ce garagaþã, senzaþia!” (p. 42) E,involuntar, cioranian. Pune labãtaie ºi ceva patos, dar îºi revi-ne imediat. Nu-i plac fantoºele,cãlduþii, imbeciluþii. (Are ºi blân-deþi, de-ai zice cã e un avatar allui N. Steinhardt.) E mult mai lu-dic în miºcãrile intrapoematicedecât orice alt poet român. (LaEmil Brumaru, de exemplu, joculnu era cu limbajele, ci în limbaj:delicat ºi nesfârºit.) Propensiu-nea faþã de oralitate vine – poate

paradoxal, poate nu – pe sistemmetaliterar. Caragiale dã tonul,dar Iaru nu rãmâne acolo, ci vinemereu în prezent ºi calcã, calcã,calcã în picioare tot ce-i poncifsau ar putea fi. (Parcã se simte ºiDinescu în ecuaþie, însã foartepuþin.) Ceva fierbe: e ibricul cudelicii ce rezultã din unele dintrecele mai alambicate operaþii pecare le poate suporta/ întreþinelimba românã. (V. exuberant-exas-peratul Garagaþia, pp. 42-43.)Bunãoarã, Oximoronul ºi mani-vela (pp. 34-35) e un tur de forþãal pastiºei care se divide fulgerã-tor ºi aduce topoi serioºi într-oactualitate nevrozatã: „Am trân-tit petrecerea pe divan, între cear-ceafuri ºi stele/ iar petrecerea agemut ºi s-a îmbujorat de plãce-re./ Pân-atunci, bãuse ºi mã bã-gase sub masã./ Acum ºovãiaîntre conþinut ºi formã./ Legãnân-du-ºi capul,/ îºi rãsucea-ntre de-gete dulapul cârlionþat./ Ameste-ca fereastra cu o linguriþã rasã./Era poeticã rãu, sãltându-ºi dan-tela,/ sã-mi arate mie, doar mie/oximoronul ºi manivela.” Dizolva-bilitatea vieþii în poezie, ca zahã-rul în ceºcuþa cu ceai, dar ºi vice-versa, iatã, aici, o inextingibilãtemã. Suprafigura volumului este,de altfel, neoboseala deturnãrii.

S-a discutat destul de multdespre diferenþa avangardã/post-modernism. (ªi sunt, într-adevãr,suficiente contraste.) Florin Iarue, în Jos realitatea!, un neoavan-gardist postmodern. Nu vãd vre-un oximoron în aceastã formulã,deoarece poetul împinge frecvent,ironic („Toþi îl ocoleau cu grijã./Toþi se fereau de ciumat./ Veþi spu-ne cã nimeni nu poate supravie-þui/ unei vivisecþii perfecte./ Viaþane oferã, din pãcate,/ exemple multmai infecte”, p. 41), textul la limitaautoanulãrii, la marginea supra-vieþuirii, dar, în acelaºi timp, pri-vind (melancolic, tãios, fãrã urmãde gudurare) în urmã ºi în jur. Chiarfaptul cã pianoteazã pe diverseclaviaturi avangardiste, inclusivurmuzian-dadaiste, e postmodern.[Temã pentru elevii de liceu dinclasa a IX-a, anul 2047: Care estecel mai urmuzian vers din volu-mul Jos realitatea!, 2019, de Flo-rin Iaru? Comentaþi-l pas cu pas.]El nu se comunicã, ci ne comuni-cã atrocitãþile sau iluminãrile cucare se intersecteazã. (Sau ches-tiuni care sunt ºi/ºi: Epilogolul,p. 78) Un howl nu poate fi trucat.Poetul reacþioneazã, câteodatã, caun „neobeatnic”, fãrã complezen-þe ºi reþineri, expansiv stilistic ºicaptând din mers durerea fiecãru-ia, atât cât îi permite raza „empati-cã” de acþiune (V. ºi art. lui VladPojoga, în Transilvania, n. 8/2015,pp. 55-58). Depistez ºi o simplici-tate care nu numai cã nu face rãupoemelor, ci îi invitã pe cât maimulþi înãuntru: sã pipãie, sã urle,sã-ºi facã de cap. Cãci vor da pes-te cel mai neutopic peisaj din po-ezia românã contemporanã.

Ca prozator, Florin Iaru e pro-fesionist, precaut, cultivat, dis-cret-temãtor. Ca poet, însã, e im-batabil, indislocabil, zburdã undevrea muºchiul lui ºi al incesante-lor muze. Rãmâne, cu o notã deuºoarã dezorientare, în vârf,unde a fost de la început.

10 , serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã

***

A venit vara. „A venit va-canþa cu trenul dinFranþa”, cîntãm ºi þo-

pãim prin curtea poditã cu pietrede rîu. Ce facem azi? Deciu sebagã primul. Îi place sã fie ascul-tat. Sã mergem toþi pe mîna lui.„Haideþi în Dumbravã, sã vedemanimalele.” Da’ Gellu de colo: „ªice-ai vrea sã facem la animale?Crezi c-au adus un dinozaur... pãida, þie-þi place acolo, cã eºti în-vãþat cu mirosu’.” Deciu scoateflãcãri pe nãri: „Bãga-mi-aº...”Abia acum înþeleg vorba asta.Gellu spumegã de rîs ºi Deciuspumegã de furie. Ovidiu, pe carenimic nu-l scoate din fire, zice caunul „cu doxã”, cum l-o fi învãþattaicã-su, avocatu’, „Ce-aþi zicede-o excursie pe munte? Zãu, haisã urcãm pe Pãltiniº... ne cãþãrãmîn copaci, mîncãm Gletscher-wonne1, jucãm bîza, ne luãm latrîntã...”. „Poate dãm de-o caprãneagrã ori de un urs, sau ne po-menim cu mistreþii peste noi”, ziceMali, cã-i cea mai mare ºi o facepe deºteapta. „Io nu merg acolo,cã n-am bolînzit.” Parc-o aud pedoamna Tebeica, profa de româ-nã, cã „prudenþa te apãrã derele.” „útia doi parcã nu-s fraþi,parcã unu-i dinamovist ºi altu-irapidist”, zice Gellu, arãtîndu-ºistrungãreaþa, cã el le are cu fot-balul. Deciu e suporterul anima-lelor, cã le ºi seamãnã. De cîndcitesc Pittigrilli, vãd c-am prinscuraj. „Eu zic sã mergem la Schre-iermühle, acolo nu-i lume, facemce ne place, înotãm, jucãm voleisau Mensch ärgere dich nicht2,ne þucãm, sîntem de capu’ nos-tru, ne pitim dupã copaci...”. „Arfi o idee”, mã susþine Ovidiu. „Eunu intru-n apa aia ca gheaþa. Maibine rãmîn acasã ºi citesc... îmiplace mai mult cu Genoveva deBrabant în pãdure, printre cã-prioare, decît cu voi, dîrdîind laSchreiermühle, brrr, zice Clara,numa’ cînd mã gîndesc mi se facepielea de gãinã.” „Frigul te cãleº-te, proasto”, ni se alãturã ºi Gel-lu. Punem la vot 3 la 2, avem ma-joritate! Gellu nu scapã nici oocazie sã se dea la Clara. Cred cão place. Îmi aminteºte de bãiatulãla care mi-a tras din senin unpumn în obrazul umflat – aveamun abces la mãsea ºi mã dureafoarte tare. A trecut întîmplãtorpe lîngã mine pe stradã. A rîs ºiºi-a vãzut mai departe de drumfluierînd. Bine cã n-am întors ca-pul sã mã vadã cã plîng. Clara-ifrumoasã ºi dacã-i tot timpu’ cunasu-n carte, se crede un „Extra-wurst”, d-aia nu se amestecã înciorba noastrã! Gellu nu se lasãmai prejos. Se apleacã ºi rupe opãpãdie din curtea aia, unde stri-gãtele noastre nu se potolescniciodatã ºi i-o oferã cu o reve-renþã – „Prinþesã, îþi ofer o bãºi-nã a porcului în semn de veºnicãpomenire!” Clara strînge dinpumni sã nu-i ardã o palmã, darpînã la urmã izbucneºte în rîs...„Bine, bine, îþi primesc scuzele,deºi floarea asta nu e chiar pegustul meu, dar, mã rog, gestul,nu gustul conteazã. Mie mi-arplãcea sã mergem la Kino.3 LaCorso ruleazã Oraºul de aur, evorba de Praga, oraºul unde s-aunãscut bunicii noºtri.” Gellu seumflã în pene. Dã fuga acasã ºivine cu o plasã plinã cu mere dinlivada pãrinþilor lui. Mali mai areniºte Maþes rãmas de la Paºte ºieu ºparlesc cîteva Krammel-pogace4 uitate-n Kredenþ, în bu-cãtãria lui Frau Brantsch.

nnnnn NORA IUGA

hipodrom

O pornim în ºir indian spreCorso, urcãm pe sub Podul min-ciunilor spre Kleiner Ring, cîntînd„Alle Löcher stincken, alleLöcher stincken, nur der Knop-floch, der stinckt nicht... O Su-sanna, o, Susanna, ist das Le-ben Schön...”5

***

Filmul începe la 3 dupãmasã. Mergem sus lagalerie, cã-i mai ieftin.

Nimeni nu scoate o vorbã. Lumi-nile sînt stinse deja ºi la balconsînt multe locuri goale. Pipãim spe-tezele scaunelor. Trebuie sã fiipisicã sã vezi treptele pe care sãpui piciorul ºi scaunele pe care sãte aºezi. Undeva, mai în spate, gã-sim un rînd gol. Ne aºezãm peunde apucãm. Auzim voci carestrigã „Liniºte!”. Nu ne sinchisim.În sfîrºit foiala înceteazã. Pe ecran,Christine Söderbaum e o fatã camde vîrsta lui Mali. Sã tot aibã vreo16 ani. A venit din satul ei natalsã-ºi vadã veriºorul, Toni, care lo-cuieºte la Praga. Trec minute lungi,nu se întîmplã nimic, cei doi se þinde mînã ºi se plimbã prin Praga,printre bisericile cu clopote ca niº-te coifuri de aur. Fata se crede în-tr-o poveste. Calcã pe uliþele po-dite cu pietre de rîu, priveºte „gãi-nile de vînt” rotindu-se pe acope-riºurile de þiglã ale caselor vechi,se opreºte la bãcãnioarele cu sacidesfãcuþi de orez sau fãinã la in-trare, în care sînt înfipte lopãþelelede metal argintiu. Vînzãtorii în ha-late albe îi zîmbesc, le zîmbeºte ºiea ºi-ºi continuã drumul, de mînãcu Toni, oprindu-se într-un colþde stradã în faþa unui muzeu depãpuºi. Acolo sînt expuse în vitri-nã pãpuºi mari de porþelan, de mã-rimea unei fetiþe de trei ani, îmbrã-cate în rochii rococo. Aºa vãzuseea, într-o carte veche, cã purtaumarchizele. Îi spune lui Toni cã i-arplãcea foarte mult sã aibã o ro-chie ca alea. Toni îi zîmbeºte ºi-idã la o parte o ºuviþã rebelã. Mergmai departe þinîndu-se de mînã. În

vitrinã e o carte aºezatã pe un su-port mai înalt de sticlã, pe care scrie„Franz Kafka”. „Ai citit-o?”, o în-treabã Toni. Fata roºeºte, lasãochii în jos, tace. El o mîngîie drã-gãstos pe pãr. „Nu-i nimic, mai aitimp...” Merg mai departe þinîn-du-se de mînã. Ne cam plictisim.Acolo, pe pînzã, nu se întîmplãnimic. Gellu muºcã dintr-un mãr.Mali ronþãie Maþes, îmi dã ºi mie.Refuz. Sînt curioasã pînã unde osã se-ntindã pelteaua asta. Mie îmiplac filmele în care nu se întîmplãnimic ºi se tace mult, fiindcã tot-deauna te pomeneºti cã tocmaicînd eºti gata sã adormi, un bolo-van apãrut din senin sparge fe-reastra! Tinerii de pe ecran ajungîn dreptul unui parc. Ovidiu seapropie de urechea mea. Parcãsîntem în Erlenpark. Dau din capºi-i pun degetul pe gurã. Deciuºi-a pierdut orice rãbdare ºi înce-pe sã tropãie. Se aud fluierãturi.Toni este acum filmat din faþã.Chipul lui acoperã tot ecranul. Areochi mari, aproape albi, ca la cîiniiHusky... acum nu-s decît ei doi sin-guri, faþã-n faþã. Nu sînt decît eidoi într-un desiº de molizi. El omîngîie pe pãr ºi o apropie blîndde pieptul lui. Fata – ChristineSöderbaum – închide ochii ºi nuse opune. Deciu tropãie mai tare.Fluierãturile se-nteþesc. Toni îºilipeºte buzele de gura ei. Fluierã-turile se opresc. Deciu ronþãie se-minþe ºi scuipã cojile pe jos.Rîgîie din cînd în cînd. Acum Tonio culcã pe Christine în iarbã. Seculcã peste ea. Fata se zbate uºor.Acum se sperie de-a binelea ºiîncearcã sã se apere lovindu-l slabcu pumnii în piept. El o acoperãtoatã, îºi strecoarã mîna în bluzaei ºi-i rupe nasturii. Acum îi frã-mîntã sînul mic ca un boþ de aluat.Ea se zbate, dã din picioare, Tonidevine brutal, îi dã o palmã ºi-ispune „Was glaubst du, ich binaus Holz?”6 Începe miºcarea rit-micã. Mai întîi blînd, pe urmã totmai brutal. Christine geme. Niciacum nu ºtiu dacã de durere sau

de plãcere. Îmi pun palmele pesteochi. Cred cã n-am voie sã vãdaºa ceva... totuºi de ce îmi desfacdegetele sã pot zãri mãcar o fîºiede întîmplare? Un timp s-a fãcuttãcere generalã. Cînd s-au aprinsluminile, numai Gellu ºi Deciu audevenit mai guralivi. Noi, fetele,tãceam în continuare. Cînd amluat-o pe sub Podul minciunilorînspre Oraºul de jos, Clara a spusfãrã sã ne priveascã: „Îmi parerãu...”. Nu ºtiu cui i-a spus asta.Nouã sau ei?

***

P arcã era mai frumoscînd aveam Masern.Aºa se spune aici la

pojar. Cînd sînt bolnavã mãmicaare grijã de mine, îmi cîntã ariabijuteriilor din Faust. κi ia oglin-da ovalã ºi-o þine în faþa ochilorîntr-o mînã ºi cu cealaltã se ru-jeazã. Atunci cîntã. Nu ºtiu cumreuºeºte sã cînte fãrã sã-ºi miºtebuzele. „Ah, ce chip, ce frumoa-sã sînt cînd mã privesc...” Mãmi-ca ºtie pe de rost toate ariile dinopere. Nu ºtiu cum e fãcutã ºilumea asta cã nu e niciodatã pen-

tru cine se pregãteºte, e mai tot-deauna pentru cine se nimereº-te. Eu nu vreau decît sã fiu bale-rinã ca mãmica, ºi ea sã n-audã,eu nu vreau decît pe scenã ºi eanu ºi nu! Nu cumva se teme sãnu i-o iau înainte? ªi ea nu a vrutniciodatã sã fie altceva decît cîn-tãreaþã ºi mã viseazã apãrînd pemarile scene ale lumii în chip deJehudi Menuhin – femeie înaltã,suplã, cu pãr lung, negru, într-orochie lungã, mulatã pe corp.Studiile de vioarã la Conservato-rul din Timiºoara, cînd aveamnouã ani, au fost pentru mine otorturã. Mã gîndesc cã n-ar tre-bui sã mã plîng, dacã uneorinoaptea, cînd nu vine somnul,mã visez pe-o stea, unde inchizi-þia vîneazã îndrãgostiþi... nu ºtiude ce gîndurile mele au o vitezãaºa de mare, parcã am o vîrtelniþãîn cap... mã întorc la mãmica. ªicãnd spalã geamurile cîntã arii dinopere ºi cînd îi þese ciorapii luitãticu’. Acum le ºtiu ºi eu pe derost. Cînd mã gîndesc cã pestetrei zile merg cu tãticu’ la docto-rul Gârbea sã-mi scoatã amigda-lele mor de fricã. Dar dupã aia osã mãnînc zilnic îngheþatã ºi mã-mica o sã-mi cînte aria Violetei dinTraviata, înainte de a muri, numãmica, Violeta. Acum doi ani,cînd stãteam în Bucureºti, m-adus ºi la operã. Sãrãcuþa, numãmica, Violeta, zãcea în pat încãmaºã de noapte cînd a venitAlfredo ºi-a îmbrãþiºat-o, a maiapucat sã cînte „Adio del passa-to”, i-a alunecat din braþe, a scoslimba ºi-a murit. Nu ºtiu de ce laaria asta mã prãpãdesc de rîs.

Merg pe Heltauergasse demînã cu tãticu’ spre pãrculeþul dinfaþa Bibliotecii Astra. Cabinetuldoctorului Gârbea e pe stradaTribunei. Tot drumul tãticu’ n-ascos o vorbã. Nici eu. Dr. Gârbeae un fel de mãscãrici. Mic-mititelca Hopa-Miticã. Mã leagã strînscu niºte curele de scaun ºi se-aºazã în faþa mea. „Aºa!” zice...ºi-acum începe circu’. Stã pescaunul lui ºi face fel de fel descamatorii cu foarfeci, cleºti, lin-guriþe, sîrme subþiri, rãsucite caºnururile de mãrþiºor pe care lebagã în nãrile copiilor care n-aufost cuminþi... copiii þipã ºi Dr.Gârbea cîntã „în mormînt viaþã,pus ai fost Christoase...” ori „veº-nica pomenire” ºi cînd terminãzice „Asta a fost! Hai, spalã-tebine, sã nu zicã saºii ãºtia c-aiscãpat de la Schlachthaus!7 ªi-acum fugi la taicã-tu’! ªi sã nu temai prind pe-aici. Du-te acasã,culcã-te, somn uºor, vise plãcu-te, puricii sã te sãrute...”

În sfîrºit intrã tãticu’ în cabi-net. Mi se pare mie sau nu l-am

Claudia Tãnasie - Dorinþa

11, serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

vãzut niciodatã aºa de speriat?Ochii lui mari, negri, cam bulbu-caþi, sînt umezi ºi roºii. Nu ºtiudacã a plîns sau e gata sã plîngã.Mã strînge tare-n braþe ºi-i întin-de mîna lui Dr. Gârbea. „Nagyomszepen köszenem boratom”,8 îispune ºi doctorul Gârbea îi rãs-punde „Szivesem”9 rîzînd tare:„Am scãpat! Cred cã ai sfeclit-orãu, cînd v-am dat pe toþi afarãdin sala de aºteptare... nu puteamsã mai simt prezenþa niciunuistrãin în aproprierea mea. Numaieu ºi gîngania asta micã. Luptase dãdea între noi, fiindcã ce-avea ea acolo-n gît prea semãnaa Krebs,10 înþelegi, îmi venea sãmã urc pe pereþi. Cum sã-þi spun?Abia cînd am ajuns la rãdãcinaacelor excrescenþe urîte – îþi în-chipui cã am vãzut destule, m-amlãmurit cã totul e benign.” Aºa cã„ia-þi patul tãu ºi umblã! ªi nu uita,dã-i cîtã îngheþatã pofteºte.”

Acum nu mã mai doare nimic.O pornim pe Heltauergasse spreHotel Bulevard ºi o cotim peªaguna-Gasse, unde ne-am mu-tat de curînd, chiar vizavi deInstituto di cultura italiana, undemergeam seara la cursuri. Mãmi-ca spunea mereu cã eºti de atîteaori om cîte limbi strãine cunoºti!

(Dupã vreo zece-doisprezeceani buni, cînd am revenit ca pro-fesoarã în Hermannstadt, am aflatcã acel „important aºezãmînt cul-tural”, cum îi spunea mãmica, fu-sese un foarte bine mascat „cen-tru de spionaj”.)

***

Dupã operaþia de amig-dale au urmat douãsãptãmîni de vacanþã

adevãratã, în care am uitat ºi deOvidiu ºi de Gellu ºi de excursiileîn Dumbravã. Nu tu ºcoalã, nu tumeditaþii la mate, cã tot tãticu’,sãracu’, mi-a gãsit un profesor deMathematik, fiindcã Mater Pia m-apus sã-i duc o hîrtie pe care scrie„Mahnung”, adicã un fel de a-lanunþa cã dacã nu-mi îmbunãtã-þesc nota la mate rãmîn corigentã.Acum pot sã lipsesc motivat de laºcoalã, fiindcã sînt operatã. Toa-te grijile au dispãrut. A dispãrut ºilumea. Pînã ºi tãticu’ s-a mutat par-cã pe altã planetã. Schimbarea astaneaºteptatã pare cã n-o supãrãdeloc pe mãmica. Sîntem numainoi douã. Îmi pune la spate douãperne mari, umplute bine cu cîlþide lînã, ca sã stea þepene. Mã spri-jin de ele ca-n fotoliu la teatru. Ease-nfãºoarã într-un cearceaf, îºipune cîrpa de praf, ghemotocitãca o pãlãrie de carnaval, pe bucli-ºoarele ei blonde ºi cîntã aria Flo-riei Tosca, „Visi d’arte, visi d’a-more, n-am fãcut nimãnui niciunrãu niciodatã”... Dupã aia, îºi arun-cã cearceaful de pe ea ºi rãmînedoar în furoul de crep satin fumu-riu, gri-argeant, cu portjartierul rozºi ciorapii ELBEO, bine întinºi pepulpele ei puternice de balerinã,îºi pune pantofii de lac cu tocurilede 14 cm ºi începe sã chiuie, ridi-cîndu-ºi cînd un picior, cînd altultot mai sus, pînã-ºi atinge vîrfulnasului cu genunchiul, „Frenchcancan!” strigã, aºa dansa LaGoulue la „Moulin Rouge”. O pri-vesc vrãjitã. Intru în lumea unuicirc, care, în mintea mea, se aflãundeva în cer... încep sã cred cãmãmica e chiar Eva ºi tãticu’ eAdam... ºi eu? Da, cu mine începelumea! Cînd îºi terminã spectaco-lul, îºi pune rochiþa de marchizetvernil, asortatã la ochii ei, ºorþule-þul de bucãtãrie cu volan pe mar-ginea de jos... parcã o vãd cã vine

cu tava pe care troneazã un bolmare, plin cu îngheþatã asortatãdin zmeurã, vanilie, lãmîie, cacao,ananas, fistic, împãnatã cu aluneprãjite, în care sînt înfipte cîtevalimbuþe de pisicã (langues dechats), care-mi plac tare mult.

Sînt fericitã! Sînt fericitã! Sîntfericitã! Mãmica mã iubeºte..., daratunci de ce mi-a fãcut cadou al-bumul de Botticelli ºi nu mi l-aadus pe Jovis, cãluþul ãla alb dinvitrina lui Schuster, pe care visezcîteodatã cã-l cãlãresc in denHimmel hinein.11Avem ºi un ra-dio Telefunken ºi, dacã tot stau înpat, ascult la el vocea lui MarleneDietrich care-mi învîrte un tirbu-ºon în cap, aºa simt: „Vor derKaserne, vor dem grossen Tor,stand eine Laterne und steht sienoch davor... und da wollen wiruns wiedersehen, vor der Later-ne wolln wir stehn wie einst LiliMarlene, wie einst Lili Marle-ne!”12 ºi brusc, din senin, glasulãla vrãjit se dã de trei ori pestecap ºi se face nechezat ºi-mi culcobrazul pe pieptul lui Jovis.

***„Haide-odatã, grãbeºte-te, cã

n-o sã mai gãsim loc în bisericã.Toatã lumea bunã, toþi patronii dinHermannstadt se-adunã azi la Ca-tedrala Evanghelicã... ºi ãºtia-ssaºi, ãstora le ticãie ceasu’n cap,de-asta nu întîrzie niciodatã. „Vineºi Herr Bock?”, o întreb. Mãmicanu rãspunde. Tocmai îºi îndreap-tã dunga de la ciorapii ELBEO,cumpãraþi din Düsseldorf, pecare-i pãstreazã pentru situaþiispeciale. Se face cã nu aude. Euîmi pun fusta plisatã ºi bluza mari-nar – uniforma Ursulinelor – pecare o port numai de sãrbãtori ºi,normal, ºepcuþa obligatorie. Laintrarea în Catedralã mã ia cu frig,cu toatã înghesuiala dinãuntru.Toate bãncile la capãtul cãrora eun vraf de cãrþi micuþe sînt ocu-pate de oameni îmbrãcaþi ca de Re-velion, doamne cu pãlãrii mici, tra-se pe frunte pînã la sprîncene – înBucureºti li se spune „tocã”, nuºtiu cum le spun saºii. Sunetulgreu al orgii cade de sus, din bal-con peste mine ºi-i atîta luminãcã-mi lãcrimeazã ochii ca atuncicînd mã pune mãmica sã tai cea-

be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã

pã. ªi deodatã e ca la teatru! Sauca-n poveste... sau ca-n rai.

Din partea stîngã vin fetele înrochii lungi, albe, ca niºte miresemici. Din dreapta vin bãieþii încostume negre de catifea, împo-dobite cu fireturi aurii. Fetele aucoºuleþe cu boboci de trandafiriroz ºi bãieþii, sãbiile scoase dinteacã. La apariþia mirilor, adoles-cenþii fac un culoar, formînd înpartea de sus o boltã din braþelelor. Fetele îºi încruciºeazã coºu-leþele pline de flori cu sãbiile bã-ieþilor. Sus, într-o lojã, tãticu’ meucîntã la vioarã „Schöner Rosma-rin”. Ceremonia se încheie cuOda bucuriei, interpretatã laorgã. Pînã ºi mãmica lãcrimeazã,nu ºtiu de ce, fiindcã-l iubeºte peBeethoven sau cã i-a intrat rime-lul în ochi. „E cea mai frumoasãnuntã pe care am vãzut-o vreo-datã!”, spune mãmica. Ea a vãzutmai multe. La mine e prima. „Euam vãzut o poveste”, spun în cap.Oare toate lucrurile cele mai fru-moase nu sînt decît în poveºti?N-o întreb pe mãmica, sã nu-mispunã cã iar am luat-o razna. Oaretoþi ãºtia mari, de care mãmicapomeneºte mai des decît deDomnul Nostru Iisus Hristos,cum e Beethoven sau Schiller,cred cã erau ºi ei prieteni ca Wag-ner cu Nietzsche, chiar, ei n-auluat-o niciodatã razna? cînd aufãcut muzica aia de care mãmicaspune cã e ca-n rai? Oare dacãceva e prea frumos nu poate sãfie pe pãmînt? Mater Margaretam-a învãþat ºi cuvintele la Odabucuriei – „Freude, schöner Got-tesfunken, Tochter aus Ely-sium...”.13 Mirele e chiar tînãrulpatron al firmei Wachner ºi din-tre invitaþi nu cred sã fi lipsit pro-prietarul vreunui magazin saupatronul vreunui local select ca„Römischer Kaiser”, „Die Eule”sau al lanþului de cofetãrii Seiser,ori marii întreprinzãtori, tãbãcari,pielari, ceasornicari renumiþi, in-telectuali cu doctorate la Heidel-berg sau la Tübingen... În Gros-ser Ring, ce curios, atît de aproa-pe, se aflã o încãpere micã. În eanu încape decît un singur birouºi un scaun de bucãtãrie. Pe masãsînt pliante cu poza unui bãrbatfrumos sub care e o iscãliturã de

mînã: Corneliu Zelea Codreanu,v-am mai spus asta. Nu ºtiu dece locul ãsta îmi vine mereu înminte. Dacã ai curiozitatea sã co-bori sub Podul Minciunilor, pînãla strada care o coteºte la stînga,dai chiar în Schmiedgasse, dincare se desface o strãduþã; parcãascunde ceva rãu care te pîndeº-te dupã colþ, îi spune „Azilului”ºichiar acolo e un azil de bãtrîni ºio capelã micã, luminatã doar deflãcãrile pîlpîitoare ale lumînãri-lor de spermanþet galben, seamã-nã cu intrarea într-un cimitir. Aco-lo, în casa micã, locuieºte Kati-ca-neni, da’ v-am mai spus asta...ºi pe scara de lemn care duce lasubsol e un carton îngãlbenit, pecare cineva a mîzgãlit cu litere maride mînã „P.C.R.”. Pe la mijloculstrãzii Schmiedgasse se aflã ci-nemtograful Rio, unde am vãzutacum o sãptãmînã douã filme, pecare le chema „Fiul ªeicului”.Unu’ mai vechi ºi al doilea mainou. Primul mut, cu Rudolf Va-lentino ºi al doilea sonor, cu Ra-mon Novaro. Culmea, în vitrinacu pozele din cele douã filme, nu-mi pot lua ochii de la primul fiu alºeicului, deºi noaptea, cînd nupot sã dorm, închid ochii ºi mãgîndesc tare de tot cã mã sãrutãRamon Novaro, cã-i mai tînãr. ªitotuºi Rudolf Valentino îmi placemai mult. Nu-mi place de bãieþiicare seamãnã cu toþi bãieþii. Îmiplace ce nu se vede bine, cum îmiplace ceaþa... cînd eram seara cumãmica-n port la Rotterdam nuvedeam vapoarele, le auzeamnumai geamãtul ãla de durere caatunci cînd ºtii cã nu te mai în-torci. De-asta îmi plac ºi catacom-

bele, unde sînt zidite sicriele mai-cilor Ursuline. Cînd mergem în ºirindian cu lumînãrile aprinse înmîini, bîjbîind pe întuneric. Aco-lo mi-e cel mai fricã ºi deodatã îmisimt maþele cum hohotesc, parcãmã cheamã ceva periculos ºi numã pot opune. Tot ce vãd noap-tea cu ochii închiºi e ca-n poveº-tile pe care mi le spunea Mimi-Mare. Atunci îl vãd ºi pe calulalb. El se lasã în genunchi la pi-cioarele mele sã pot sã-l încalec.Îi simt spinarea fierbinte întrepulpele mele. Jovis n-are ºa. Cîndcãlãresc în gînd mor de fricã, darfrica asta e cea mai mare plãcere.Aºa o fi fost ºi-n Evul Mediu,cînd m-au ars pe rug?

Fragmentul face parte din vo-lumul de amintiri intitulat Hipo-drom, ce se aflã în pregãtire laEditura Polirom.

1 Dulceaþã din afine amestecatecu zãpadã.

2 Nu te supãra, frate.3 Cinema.4 Prãjiturã cu jumãri.5 „Orice gaurã pute, orice gaurã

pute, numai gaura de buton nu seîmpute... O, Susanna, o, Susanna, cefrumoasã-i viaþa!”

6 Ce crezi, cã sînt de lemn?7 Abator.8 Îþi mulþumesc din suflet, prie-

tene.9 Cu tot dragul.10 Cancer.11 Pînã intru în cer.12 “La poarta cazãrmii sta un fe-

linar, azi e tot acolo, unde ne-om în-tîlni iar sub acel felinar ca atunci, LilyMarlene...”

13 Bucurie, scînteie divinã, fiicãa Elizeului…

Marian Rada - Peisaj

Nicolae Pîrvulescu - Facerea lumii

12 , serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

Volumul Întoarcereaperenã de MirceaBãduþ (Europress

Group, 2018) are o structurã ori-ginalã, cuprinzând în prima partecâteva povestiri ºi nuvele, iar îna doua eseuri antropologice.

Prozele Un basm contorsio-nat, Euterpiene ºi Catalizã ca-nicula sunt niºte istorii insolite,cu finaluri neobiºnuite, putând fiîncadrate cu succes în categorialiteraturii fantastice. Cea mai reu-ºitã este prima, Un basm contor-sionat, având ca erou vântul,stãpânul absolut al deºertului,domnind nestingherit peste o în-tindere dezolantã ce aduce amin-te de peisajul postapocaliptic dinFallout: New Vegas.

Întoarcerea fiului risipitor tre-buia sã fie iniþial un roman bipo-lar, cum îl numeºte autorul, scrisîmpreunã cu fiica sa. Pânã la urmã

ficþiune ºi antropologiea rezultat o nuvelã psihologicã,având ca punct de plecare cunos-cuta parabolã biblicã. Numele per-sonajelor, Cainur ºi Abelamt, amin-tesc, la rândul lor, de corespon-denþii lor notorii din Biblie. Textuleste construit pe o alternanþã demonologuri ale celor doi fraþi, al-cãtuind astfel un fel de dialog înabsenþã. Dupã ani de peregrinãri,rãtãcitorul Cainur începe sã simtãdin ce în ce mai mult dorul de casã.Abelamt, cel rãmas sã aibã grijãde gospodãrie ºi de bãtrânul lortatã se întreabã dacã anii petre-cuþi departe unul de altul „ne-aufãcut ºi mai diferiþi (...) sau ne-auadus suficientã înþelepciune pen-tru a trãi de-acum ca buni colegide viaþã ?”

A doua nuvelã a volumului,Ultimele zile. Giordano ºi Gali-leo, traseazã „zilele de cumpãnãale celor doi apostoli coperni-cani” folosind tot tehnica mono-logului. Deºi se confruntã prac-tic cu aceleaºi probleme, felul încare le abordeazã este diferit. Gior-dano e pasional, se agitã, se im-plicã direct. Galileo e mult maicalm ºi mai detaºat, vorbeºte înfraze lungi, abstracte. Personali-tãþile lor distincte ies în evidenþãdin modul în care îl percep peLeonardo da Vinci. Pentru amân-doi lucrãrile lui vor constitui orevelaþie, dar dacã Giordano etulburat, zguduit ºi fascinat încãde la început, Galileo e mai întâidezamãgit ºi deranjat, având ne-

voie, dupã cum mãrturiseºte, demultã rãbdare pentru „a lupta cuacele manuscrise”.

Eseurile din partea a doua avolumului sunt scrise pornind dela meta-definiþia pe care MirceaBãduþ o dã antropologiei, care „seaflã la confluenþa dintre biolo-gie, sociologie ºi psihologie”.Sunt analizate modul în care per-cepem realitatea (Realitãþile re-alitãþii), prietenia în epoca mo-dernã, plafonarea progresului(Palier în evoluþia umanã). Alteinteligenþe ºi Filon omenesc încreaþiile SF se ocupã de xeno-inteligenþã ºi umanitate, aºa cumapar ele în operele unor scriitoride anticipaþie, de la Jules Verneºi pânã la Daniel Keyes.

Mihai Eminescu estepiatra de încercarepentru vocaþia de

critic literar în literatura româ-nã. Nu existã un mare critic lite-rar român care sã nu-l fi vizitathermeneutic pe Eminescu: TituMaiorescu, Eugen Lovinescu,George Cãlinescu, Tudor Vianu,Nicolae Manolescu, Eugen Si-mion etc.

Pãstrând proporþiile, princartea „Eminescu, jurnalistul cul-tural complet” (Editura InstitutulEuropean, Iaºi, 2019) IulianBitoleanu se autorizeazã, se vali-deazã drept un critic literar au-tentic, cu sensibilitate, cu simþcritic, cu culturã, cu vocaþie.Acest incitant ºi interesant stu-diu despre Mihai Eminescu con-stituie, am zice, o variantã proce-satã, esenþializatã a tezei de doc-torat în Filologie a acestui bine-cunoscut profesor în Teleorman.

 Miza teticã ºi zeteticã este dea scoate din umbra axiologicãpublicistica eminescianã ºi a de-monstra cã între „Poetul” ºi „Ga-zetarul” Eminescu nu existã unpregnant decalaj valoric.

Grila de lecturã este ancoratãîn cele mai recente linii ºi con-cepte de înþelegere a ideii de jur-nalism. Metoda de lucru este unacomplexã; se îmbinã elemente decomparatism cu investigaþiameta-analiticã ºi istoria concep-telor. Cu scrupulozitate este ex-ploratã întreaga publicisticã emi-nescianã ºi sunt examinate exe-gezele acesteia (Dimitrie Vatama-

Mihai Eminescu, jurnalistul cultural

niuc, Gheorghe Bulgãr, AlexandruOprea, Monica Spiridon, N. Geor-gescu, Th. Codreanu, GeorgeCãlinescu, Tudor Vianu, PompiliuConstantinescu, Nicolae Iorgaetc.). Astfel se izbuteºte a se adu-ce argumente relevante prin caresã se punã în evidenþã faptul cã„poetul nepereche” (cum îl carac-teriza G. Cãlinescu) este totodatãºi un om de presã de mare anver-gurã: este un jurnalist culturalcomplet, un lider al breslei sale.Primul care vorbeºte revelatordespre gazetarul Mihai Eminescueste Nicolae Iorga care aratã cã,odatã cu concentrarea pe jurna-listica marelui poet la începutulsecolului al XX-lea, „un nou Emi-nescu se nãscu”.

Din punct de vedere structu-ral, lucrarea se organizeazã înpatru capitole. Primul reprezintão creare a cadrului teoretic de

comprehensiune a jurnalismuluiºi constã într-o incursiune dia-cronicã în jurnalismul europeanºi în cel românesc. Cu aceastãocazie se delimiteazã concepþialui Eminescu despre jurnalism.Capitolul al doilea se centreazãpe sintetizarea ºi comparareaopiniilor exegeþilor semnifica-tivi anteriori; în acelaºi timp, serealizeazã o etapizare triadicã,incluzând ºi momentele „Curie-rul de Iaºi”, „Timpul”. Al treileacapitol constituie o radiografiedetaliatã a ceea ce a scris jurna-listul cultural Eminescu; suntexaminate riguros drept compo-nente: literatura, teatrul, limbaromâna, educaþia, folclorul, re-ligia. Unele dintre acestea suntdezbãtute pe larg pentru primaoarã în exegeza eminescianã, cumultã ºi evidentã rãbdare, cutact, cu sagacitate, cu pricepe-re, recurgându-se la excerpteconvingãtoare. Se fac subtile ºipertinente observaþii stilistice ºijurnalistice. Se apreciazã cã ape-xul gazetãriei eminesciene îl al-cãtuieºte celebrul sextet publi-cistic „Icoane vechi ºi icoanenouã” care este disecat „ca lamedicinã legalã”, punându-i-seîn evidenþã semnificaþii ºi im-plicaþii critice pentru presa ro-mâneascã ºi pentru istoria jur-nalismului românesc. IulianBitoleanu opineazã cã practicajurnalisticã, scriitura gazetãreas-cã a lui Mihai Eminescu areprospeþime contemporanã ºi parearticulatã de o concepþie de final

de secol XX, iar nu de pãtrar desecol XIX.

Ca s-o spunem în concluzie,avem de a face cu o carte notabi-lã: analiticã, serioasã, aºezatã,uneori înnoitoare, dar mai mereutemeinicã. Iatã o carte ce poate fi

inclusã în bibliografia eminescia-nã de bazã ºi între referinþelepentru istoria presei româneºti,pentru istoria jurnalismului în þaranoastrã.

nnnnn ªtefan Vlãduþescu

Întoarcerea perenã se dove-deºte prin formula dualã aleasãun volum original ºi consistent.

nnnnn Valeriu Bãdulescu

Cred cã poeþii scriu „po-etic” despre confraþiilor, în locul analizei

cumva mai seci, mai analitice,poeþii gãsesc în scrierile confra-þilor poeþi, delicii ascuse, simili-tudini, pepite misterioase ºi toc-mai de aceea cred cã e bine cândpoeþii scriu despre poeþi...

În ceea ce îl priveºte pe poe-tul Mihai Mãceº, (pentru mine olecturã posibilã graþie Interne-tului, în exclusivitate) îmi mãrtu-risesc sincera bucurie a întâlniriicu aceºti Îngeri decãzuþi, întâl-nire în care el îºi demonstreazãgama întinsã precum un artistliric, deopotrivã ambiþios ºi timid,dar în stare sã fie ºi tenor dar ºibariton.

curajul de a scrie „poezie liricã”Mãceº este un curajos, aºa se

cheamã cel ce scrie azi poezie „li-ricã” (îmi cer scuze pentru alãtu-rarea ironicã a termenilor!), bachiar poezie de dragoste, cândlumea în jur scrie poezie de urã,de ranchiunã, de neputinþã ºinemulþumire.

ªi iatã o reversare de emoþie,de sentiment, cuvinte potrivite,rime cãutate, ritm interior ºi o ne-sfârºitã tandreþe a spunerii. „in-ventasem seara aceea/ pe seamamirãrii/ respirasem firesc acel þi-pãt al tãu egal în melancolie/ cutãcerea dintre douã cuvinte/ mise pãrea un risc imens/ miºcareamâinilor oarbe/ în jurul trupuluitãu/ mai adânc decât surâsul prã-pastiei” scrie poetul descriin-

du-ºi tentaþia scrierii ºi fascina-þia pentru subiect.

Mã bucurã sincer discursulsãu liric, curgerea versurilor în„dulcele stil clasic” trebuie cãeste ºi o provocare aruncatã lu-mii literaþilor ºi sincer asta îmi pla-ce mult, metafora delicatã, muzi-ca interioarã a versului.

Cred cã (citându-l) „...o sã fiebine”, cãci poezia lui riscã sã fiecântatã, iubitã ºi citatã ceea cecred cã este mai presus de orice.Existã un orgoliu asumat în ieºi-rea în public a poetului, un soi deindiferenþã la mode, un soi de afi-ºare a modelelor ºi lecturilor. Înclipa de faþã nu pot anticipa evo-luþiile autorului.

Persistã o amãrãciune cumvafilozofardã presãratã în poeme,dar datã fiind lipsa titlurilor depoezii, putem la o adicã citi ºicontempla un ºuvoi lyric – cu en-tuziasme, emoþii, dureri ºi spai-me, într-o etapizare oarecare alcãrei sens îmi scapã pentru mo-ment. Am evitat sã dau nume demodele literare în mod deliberatºi de altfel asta vor face fãrã în-doialã criticii literari.

Eu am vrut sã punctez doarbucuria sincerã de a descoperifigura liricã pe care ne-o aratãMihai Mãceº, despre care mi-elimpede cã trãieºte întru poezie,pentru poezie.

nnnnn Cleopatra Lorinþiu

Cornelia ªendroiu - Fecioara ºi sacrificiul etern

13, serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

nnnnn MARIA DINU poetree of life

Deºi cele mai multe în-cercãri poetice actu-ale de a aborda versul

cu rimã ºi tema divinitãþii suntsortite eºecului ºi catalogãrii caperimate, iatã cã Dan Drãgoi esteun scriitor care îºi asumã o astfelde ipostazã, reuºind o scriiturãautenticã ºi o trãire cu har, caris-maticã, transpusã în forme muzi-cale. Volumul Picãturi de rouã(Editura Tipo Moldova, Iaºi,2017) se remarcã printr-o serie departicularitãþi, precum ilustraþiilece vin sã completeze fiecare

reinventarea clasiculuipoem, dar ºi condensarea expri-mãrii de cele mai multe ori într-un singur catren semnificativ,sau chiar la nivelul unui distih,ceea ce subliniazã o strânsã le-gãturã între imagine ºi cuvântul-creaþie.

Influenþa majorã din aproapeîntregul volum este preponderentarghezianã, ce se observã atât lanivelul ideatic – al experienþei re-ligioase, al raportãrii sinelui la di-vin, sau al conºtientizãrii proprieifragilitãþi sub imperiul sfârºituluiapropiat – cât ºi la nivel formal.Aflat la „hotar”, poetul se roagãdivinãtãþii sã îl mai îngãduie: „adu-nã-mã din cioburi”, însã nutreºteºi nostalgia privirii înapoi, fixatãuneori în imaginea iconicã a unuisat de demult: „Mi-e dor de satulmeu din munþi,/ ªi îl adun cu fã-râmã./ªi de strãbunii mei pier-duþi,/ Uitaþi, demult, sub ierburiºi þãrânã” (Mi-e dor). Ceea ce arãmas pe retina memoriei paradi-siace a copilãriei nu se poate re-peta în realitate, însã cuvântul

posedã puterea magicã a re-cre-ãrii: „Ascult cum plâng strãbuniiîn morminte,/ Plecaþi de mult dincopilãria frumoasã./ Aº vrea sã-iadun pe toþi în cuvinte/ ªi-mpreu-nã sã ne-ntoarcem acasã” – Aca-sã. O altã reacþie în faþa sentimen-tului invaziv de fugit irreparabi-le tempus, de asemenea regresi-vã, este cea a ascunderii înãun-tru, sub impulsul unei temeri inex-plicabile: „M-ascund în mine ca-ntr-un labirint/ [...] De ce m-as-cund? De cine-mi este fricã?” –Ascunziºuri.

Poetul resimte plecarea cafiind iminentã ºi trãirea se mani-festã arghezian inclusiv în expre-sie: „Stau singur în ploaie, stausingur în vânt./ Ce mare-i tãcereade dupã cuvânt” – Stau singur.

Avem de a face cu un pronun-þat sentiment al recuperãrii mo-delului interbelic, congruent cuanatomia volumului: „Cine îm-prãºtie prin mãrãciniºuri aniimei?/ Cine m-a întronat în stolulde porumbei?” (Cine), dar filonul

se regãseºte ºi la nivelul unorpoeme-parabolã: „Seceriºul emult. Lucrãtorii-s puþini./ GândulTãu sângereazã sub coroana despini.” (Lucrãtorii-s puþini)Tema divinitãþii este completatãde dorinþa sorescianã de regãsi-re a spaþiului matern ca o garan-þie a timpului: „Mamã, mai þine la-crima ta întoarsã spre mine./ Poa-te mã întorc în zãrile tale senine.”(Zâmbetul Lui) Fidel modeluluicreºtin de adoratio, poetul nupregetã sã îºi rosteascã laudacãtre Dumnezeu („Vezi, eu suntîmbrãcat cu lumine/ ªi trec furiºhotarul la Tine” – Îmbracã-te cumine în zori!), iar sentimentuleste atât de puternic, încât se re-gãseºte la fel de pregnant ºi îniubirea femeii („Tu, în noaptea deiascã, te prefaci în cuvânt/ ªi îmicurgi cald prin sânge, fremãtând,fremãtând” – Fremãtând). La ni-vel formal, cele mai reuºite suntdistihurile, acestea prezentându-se în cea mai condensatã folosi-re a metaforei: „Inima mea rãtã-

ceºte prin stelele bolþii./ Pe dea-luri, mestecenii alungã umbramorþii” (Stare), acest laconismcreând maximum de efect: „Înochii tãi cei calzi, ce s-au mutat lamine,/ E-o ploaie de pãcate ºi-omare de suspine.” (În ochii tãi).

Trãirea autenticã dã profunzi-me poemelor, împrospãtate demetafore vii, inedite, ce traversea-zã toatã gama sentimentelor atâtde omeneºti: „Ies crengile bãtrâ-ne, des, prin zãpada iernii,/ Iarvârful lor îmi pare cã-i vechea measecure.” (Ora renãscutã), însãvirtuozitatea se remarcã în texte-parabolã în care cititorul, deºi s-ar putea lãsa în voia melodiei ver-sului, vede cu ochii minþii un filmscurt ºi dramatic: „Moartea Mie-lului înmulþeºte tãriile,/ La fel cumse înmulþesc pãpãdiile/ Când îºiscuturã pãlãriile/ Cu miile, cu mii-le” (Perpetuare).

Pentru cititorul saturat de po-ezia banalului ºi a cotidianului,volumul Picãturi de rouã oferão alternativã caldã spre contem-plare ºi o fericitã reîntoarcere lamodelul clasic.

nnnnn Eleanor Mircea

L a pazienza dei sogni.Rãbdarea viselor, apã-rut recent la Editura

Aius ºi cu o prefaþã de Al. Cis-telecan, este volumul de versuribilingv al Mihaelei Colin, poetãcare, în anii ’80, debuta citindpoeme în public, alãturi de Ni-colae Coande, în cadrul Cena-clului „Ramuri”. Stabilitã în pre-zent în Italia, la Florenþa, Miha-ela Colin este autoarea a nume-roase volume de versuri dintrecare amintim: Luminez ºi aºtept(1994), Drum cu prioritate(1995), L’arco di trionfo(2003), Parole senza posa.Vorbe fãrã astâmpãr (2010),La pasta con l’anima. Pasta cusufletul (scrisã împreunã cu Au-rora Speranþa, Liliana Ugolini ºiGiovana Ugolini, 2010), La cor-te degli arlecchini. Curtea ar-lechinilor, Dansez geloasã pefluturi (2014) etc.

Fãrã sã fie un volum oniric,La pazienza dei sogni. Rãbda-rea viselor capteazã impresii ºisenzaþii – stropii de ploaie carecad pe frunzele verzi, nostalgiacurcubeului, a luminii ºi a rãsã-ritului, pescãruºii care zboarãdeasupra mãrii asemenea gându-rilor – transformate în reverii decãtre o voce femininã care sedeclarã un spirit romantic ºi vi-sãtor: „Mã simt unicul personajromantic,/ gãzduit în cetateamodernã a calomniei,/ insulã dis-ponibilã la aceastã orã de vis.”,(Curba). Nu întâmplãtor, se re-simte o anumitã dorinþã de eva-ziune specificã spiritelor ro-mantice, o poftã de aventurã mãr-turisitã cu candoare pe mãsuradorinþei de redescoperire a pu-ritãþii lumii: „Vino, sã plecãmdeparte, departe. […]// Vino cumine în noua cãlãtorie unde,unde dimineþile sunt pline derouã!”, (Vino cu mine). În altpoem, viaþa este o cãlãtorie care

rãbdarea de a visa puritateaîncepe din stadiul prenatal ºi as-piraþie a sufletului spre origini-le sale angelice: „Cãlãtoriþi/ ziuaºi noaptea,/ de când eraþi în pân-tec,/ cãlãtoriþi prin curcubeul/prezentului închiriat.”, (Cãlãto-riþi). Dar cãlãtoria este ºi un mo-tiv de ordin biografic, poeta cir-culând ea însãºi între douã lumi,cea natalã spre care se întoarcenostalgic, reprezentatã de Craio-va („oraºul meu dintotdeauna”),ºi cea „adoptivã”, a Florenþei(„oraºul prezentului meu”), careîi impune o nouã identitate. Deaici o conºtiinþã scindatã întreaceste spaþii diferite, care nu de-vine, însã, una tragicã, fiindcãMihaelei Colin nu-i lipseºte pof-ta de viaþã transpusã în versuriprintr-o continuã uimire faþã detot ce aceasta are mai frumos(vezi poemul Între un oraº ºi al-tul). Lumea încã mai vrãjeºteomul sau cel puþin îl face sã nu-ºi piardã speranþa în versurileMihaelei Colin.

O altã direcþie tematicã ºiconsecinþã a dorinþei de evaziu-ne sunt copilãria ºi poveºtile„închise în timp/ în beciul lumiiadormite”. Poeta are mereu laîndemânã un covor magic pre-cum în poemul Libertate care îipermite zboruri imaginare spreun decor marin sau anuleazã dis-tanþele prin contopirea imaginiigrandioase a Florenþei de EvulMediu surprinse în asfinþit cuplanul nostalgic al unei copilã-rii tihnite, fãrã sfârºit: „Înalt,foarte înalt pentru mine,/ Pala-tul Vechi./ Ca sã ajung în vârf,/privesc trecutul ce coboarãuºor/ în suflet./ Palatul Vechi, lasfârºitul lui iulie, este fiul ma-jor al apusului./ În timp ce soa-rele îºi cautã culcuº,/ privesc./Trãiesc în evul mediu, visez ur-mele unui îndepãrtat trecut,/ ai-doma unei vaste duminici dincopilãrie.// În partea stângã semãreºte misterul,/ coboarã sea-ra, gri este cerul,/ plec acasã,fãrã mine.”, (Palatul Vechi).

În contact cu magia copilã-riei, poezia Mihaelei Colin seîndreaptã spre un ludic tempe-

rat, redescoperit de fiinþa matu-rã, a cãrui imagine emblematicãdevine Arlechinul, recurent înipostaze diverse. În unele poe-me, arlechinii sunt o reprezen-tare a fericirii mimate dincolode care se ascunde tristeþea întimp ce arlechinul fricos estesinele care gãseºte curajul sã îºiînfrunte temerile. Poemul Petede fericire pare sã comunice cuuniversul picturilor Aurorei Spe-ranþa (sora Mihaelei Colin), a

cãrei expoziþie din ianuarie2019, s-a intitulat tocmai În lu-mea bunã a copilãriei. Arle-chini-copii, protagoniºtii ta-blourilor fãceau giumbuºlucuripe o sfoarã deasupra unui oraºdin acadele ºi turtã dulce, pri-veau visãtori luna sau cãlãreaucãluþi roºii de lemn în contrastcu „arlechinul decolorat/ de nu-meroase iluzii” din poemul Mi-haelei Colin, adultul desprins deaceastã lume „de vise ºi hime-re”. Cameleonic, arlechinul esteºi un ideal masculin abstract cao promisiune a unui eros împli-nit („Eºti Arlechinul imposibil,/înalt, nemiºcat ºi albastru,/ celocuiai în sângele meu,/ din pri-mãvara viitoare.”, Jumãtateamea viseazã) sau o mare absen-þã („Acum e deja noapte/ ºi în-vãþ în grabã frigul./ Eºti Arlechi-nul din ultimul zâmbet.”, Acumvorbeºte-mi).

De altfel, versurile din acest

volum emanã un eros subtil ase-menea unui parfum din altã epo-cã orientat cãtre o prezenþã mas-culinã ce rezoneazã prea puþin cuvibraþiile lumii stilizate din po-ezia Mihaelei Colin. În copilã-ria luminii proiecteazã naºtereasentimentului erotic într-un planfecund ºi solar, copilãria lumi-nii fiind copilãria iubirii, ultime-le versuri – „În sat se coc fruc-tele/ ºi mã descopãr cireaºã/ pebuzele tale” – dialogând discretcu finalul poemului blagian, Înlan: „Pe buzele ei calde mi senaºte sufletul.” Volumul de ver-suri La pazienza dei sogni.Rãbdarea viselor al MihaeleiColin redescoperã, astfel, cuvoluptate un trecut luminos, cade început de lume, cu speranþacã viitorul îi va aduce un timpprimãvãratic, „fãrã astâmpãr,/alãturi de roua visãrilor” (Vasosi primãvara ta), prielnicãaltor reveri poetice.

Mariana Montegaza - La oglinda apei 2

14 , serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

Expoziþia de artã euro-peanã de la Muzeul deArtã Craiova, ce a pu-

tut fi vãzutã pânã la sfârºitul lu-nii septembrie, nu a reprezentato simplã reeditare a unor etalãriprecedente, ci o nouã perspecti-vã asupra colecþiei. Ea s-a con-stituit într-o selecþie elaboratã ºicuprinzãtoare de opere, compu-sã din picturi, lucrãri de sculptu-rã, piese de mobilier ºi obiecte de-corative de ºcoalã olandezã, fla-mandã, francezã ºi italianã, spe-cifice secolelor XVI-XIX, dintrecare unele nu au mai fost vãzutede public pânã în prezent.Tablourile ºi obiectele reflectã, în-tr-o mãsurã concludentã, gustu-rile colecþionarilor de artã românidin secolul al XIX-lea, în specialale familiilor Mihail, Aman ºiRomanescu.

Traversând trei secole de pic-turã, începând din Renaºtere, tre-când prin baroc, clasicism ºi ro-coco, operele de ºcoalã italianãfamiliarizeazã succint privitorulcu stilurile specifice ºcolilor bo-lognezã, veneþianã, napolitanã ºiflorentinã care adesea au consti-tuit modele de expresie plasticã,urmate de cãtre artiºtii celorlalteculturi europene, pânã în secolulal XIX-lea. Lucrãrile de ºcoalãfrancezã, de secol XVIII-XIX(picturã, sculpturã, mobilier, por-þelan, argintãrie) au permis vizi-tatorului o incursiune prin douãperioade importante din istoriaartei, cu o tematicã variatã (pei-saj, portret, naturã staticã, scenãde gen, mitologicã sau religioa-

de gustibus: selecþia de artã europeanãa colecþionarilor craioveni

sã), de la rococo, romantism, ne-oclasicism, pânã la preimpresio-nism.  ªcoala flamandã este re-prezentatã prin lucrãrile unor au-tori specializaþi mai ales în temedin Vechiul ºi Noul Testament,sau în alegorii mitologice, agrea-

te de o societate care, în spiritulContrareformei, se voia propovã-duitoare de bune moravuri ºialeasã educaþie religioasã. Lucrã-rile de ºcoalã olandezã reflectãmãiestria „micilor maeºtri”, for-maþi în centre de picturã cu renu-me: Amsterdam, Haarlem, Haga,Dordrecht sau Utrecht. Au pututfi admirate portrete executate so-bru ºi corect, în clarobscur, na-turi moarte, peisaje, uneori pan-oramate ºi italienizate, inclusivsubcategoria marinelor, picturãde gen ilustrând scene de viaþãcotidianã. Pictura olandezã a Se-colului de Aur, parte din contex-tul mai larg, european, al picturiibaroce are adesea în comun cuaceasta anumite caracteristici te-matice ºi tehnice. Îi lipseºte, însã,dimensiunea idealizãrii ºi afinita-tea pentru splendoare, tipicã ar-tei italiene, spaniole sau flaman-de. Dacã pentru pictorii flamanzi,Veneþia, Roma sau Florenþa au

fost locuri de pelerinaj, unde auaflat modelele de urmat, pentruolandezi, principala sursã de in-spiraþie e tradiþia realismului de-taliat, moºtenit de la predecesori.

Tematica generalã a tablouri-lor expuse a inclus genul istoric,în aceastã categorie fiind prezen-te scene ce ilustreazã evenimen-te din trecutul istoric, dar ºi sce-ne biblice, mitologice sau alego-rice. Pictura cu temã religioasã –ubicuã în cadrul barocului cato-lic, este nesemnificativã dinpunct de vedere cantitativ, înOlanda, în perioada la care ne re-ferim. Picturile religioase nu-ºimai aveau locul în bisericã, ta-blourile cu subiect biblic, fãrã a fisupuse unei interdicþii absolute,fiind potrivite doar pentru etala-rea în intimitatea cãminului. To-tuºi, la Utrecht, acest gen se maipractica încã de cãtre grupareacaravaggiºtilor – pictori influen-þaþi de stilul artistului italian, fã-când intensiv uz de clarobscur ºinuditate (un apanaj al persona-jelor aparþinând mitologiei, isto-riei ºi dogmei creºtine). Portretula avut dintotdeauna un statutînfloritor, iar în Olanda a devenitaproape o industrie (se pare cãs-au produs aproximativ 1,1 mili-oane). Burghezilor olandezi, aflaþiîn plinã ascensiune socialã ºi eco-nomicã, le plãcea sã-ºi facã ima-ginea cunoscutã. Portretul olan-dez evitã retorica excesivã de tipbaroc, veºmintele pictate sunt înculori închise, cutele sunt sobre,dantelele þepene. Sentimentul detip calvinist cum cã reprezentareagãtelilor sau posesiunilor ar scoa-te la ivealã pãcatul mândriei, ducela un anumit tip de uniformitate aportretului, în ciuda calitãþilor teh-nice evidente.

Peisajul a reprezentat o temãmajorã de-a lungul secolelor XVI-XIX. Pornind de la modelul ita-lian, conceput la început numaidin imaginaþie, apoi ºi din obser-vaþie, francezii îl duc în direcþiaidealizãrii, „contaminându-l” cusentimente sublime, iar cele olan-deze cãpãtã o facturã realistã.Bazat pe schiþe fãcute în aer li-ber, cu linia orizontului joasã,devenindu-i caracteristicã accen-

Cel de al XI-lea Simpo-zion internaþional deitalienisticã al Uni-

versitãþii din Craiova, intitulatForme, structuri, genuri în lim-ba ºi în literatura italianã, or-ganizat de Secþia de Limba ºi li-teratura italianã a Facultãþii de Li-tere, în colaborare cu Departa-mentul de ªtiinþe Umane ºi So-ciale al Universitãþii pentruStrãini din Perugia, s-a desfãºu-rat în perioada 20-21 septembrie2019, sub patronajul AmbasadeiItaliei în România, al InstitutuluiItalian de Culturã din Bucureºtiºi al Societãþii Dante Alighieri,Sediul Central din Roma.

Lucrãrile simpozionului aufost prezentate în limbile italia-nã ºi românã ºi au fost grupateîn patru secþiuni: limbã ºi lin-gvisticã (22 de lucrãri), litera-turã (21 de lucrãri), literaturãcomparatã (9 lucrãri) ºi didac-

Simpozionul internaþional de italienisticã al Universitãþii din Craiova,ediþia a XI-a, 20-21 septembrie 2019

tica limbii ºi a literaturii italiene (4lucrãri). 54 de lucrãri au fost pre-zentate în lucrãrile pe secþiuni, 4lucrãri fiind prezentate în confe-rinþã plenarã.

La simpozion au participat58 de cadre didactice ºi cerce-tãtori de la universitãþi din Bul-garia, Croaþia, Grecia, Italia, Slo-vacia, Spania, Ungaria, S.U.A. ºide la urmãtoarele universitãþidin þarã: Universitatea din Bucu-reºti, Universitatea „Al. I. Cuza”din Iaºi, Universitatea „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca ºi Uni-versitatea din Craiova.

În cadrul simpozionului, sâm-bãtã, 21 septembrie 2019, aufost prezentate mai multe volu-me, printre care: FrancescaMalagnini (a cura di), Migrazionidella lingua. Nuovi studisull’italiano fuori d’Italia, Attidel Convegno internazionaledell’Universita per Stranieri di

Perugia, 3-4 maggio 2018 (Fran-co Cesati Editore, Firenze, 2018);Ida Libera Valicenti e Luisa Val-marin (a cura di), ConstantinUdroiu (Editron, Roma, 2019);Jerome K. Jerome, La storia diAnthony John, prima traduzioneitaliana e saggio introduttivo diArmando Rotondi (Edizionidella Sera, Roma, 2018); Temati-che del “sottosuolo” nella let-teratura e cultura italiane, acura di Daniela Bombara, nume-ro monografico di “Rivista diStudi Italiani”, direttore Antho-ny Verna, anno XXXVI, n. 2,agosto 2018; Annamaria Cac-chione, Riportare i discorsidegli altri in un’altra lingua.Verso la sequenza acquisizio-nale del discorso riportato in ita-liano L2 (Edizioni Dell’Orso,Alessandria, 2018); Elena Pîrvu(a cura di), Dal libro a stampa ainternet: metamorfosi della ri-

cerca linguistica e letteraria ita-liana. Atti del IX Convegno in-ternazionale di italianisticadell’Universita di Craiova,15-16 settembre 2017 (FrancoCesati Editore, Firenze, 2019).

Amintim cã în prima zi a lucrã-rilor a fost inclusã ºi o vizitã laMuzeul de Artã.

Buna desfãºurare a lucrãrilorSimpozionului a fost asiguratã deun comitet organizatoric format

din: prof. univ. dr. Elena Pîrvu,prof. univ. dr. Francesca Malag-nini, lect. univ. dr. Lavinia Simila-ru, lect. univ. dr. Ramona Lazea,traducãtor Anca Maria Iuruco-vici-Marin, lect. univ. dr. GabrielNedelea, prof. drd. CarmenTeodora Fãgeþeanu ºi dr. MihaiStoicescu.

nnnnn Carmen TeodoraFãgeþeanu

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

Francois Labruyere – Peisaj la marginea apei, sec. XIX

ªcoala francezã – Portret de demnitar, sec. XVII

tuarea formaþiunilor de nori, pei-sajul olandez se particularizeazãprin redarea specificului climatu-lui regiunii ºi un tip de luminãpropriu. Scenele de gen s-au bu-curat de popularitate mai ales înrândul pictorilor flamanzi ºi olan-dezi. Unele dintre ele înfãþiºeazãun singur personaj, recognosci-bil dupã preocupãrile sale: lãptã-reasã, dantelãreasã, matemati-cian, membru al gãrzii civice, etc.Altele sunt compoziþii cu multepersonaje: familii, scene de taver-nã, festivitãþi, o piaþã. Multe din-tre tablouri, deºi par a zugrãviscene domestice, sunt în faptilustrãri ale unor proverbe olan-deze, având un conþinut morali-zator a cãrui semnificaþie, nu eîntodeauna descifrat. Apãrutã cagen independent la începutulsecolului al XVII-lea, naturamoartã a ezitat mult timp întreexerciþiul de stil ºi lecþia filosofi-cã. În þãrile catolice, unde s-apãstrat reticenþa de a reprezentaobiectele pentru simpla delecta-re a ochiului, natura moartã are ojustificare moralã sau religioasã.La flamanzi, ea se mai numeºte,de aceea, vanitas, având o sim-bolisticã complexã, în care anu-mite elemente, precum craniile,fructele putrezite, orologiile, bu-lele de sãpun, lumânarea ºi fu-mul devin memento-uri ale peri-sabilitãþii condiþiei umane. Artiº-tii olandezi îºi asumã responsa-bilitatea de a picta minunat aces-te lucruri efemere ºi de a le redavoluptatea, cu atât mai conside-rabilã, cu cât se ºtie cã plãcereape care o dãruiesc e evanescen-tã. De obicei, pe mese, într-o sa-vantã compoziþie, sunt aºezatemâncãruri fine, flori, fructe ºi co-chilii exotice, orfevrãrie, cristaluricu finã transparenþã, bijuterii pre-þioase, mãtãsuri. Obiectele suntreproduse într-un evantai de to-nuri vii, detaºându-se pe un fun-dal întunecat ºi evocând plãceri-le tuturor simþurilor.

Privitã în ansamblu, expoziþias-a înscris perfect în ambianþapalatului Jean Mihail, redându-iacestuia o parte din farmecul ºieleganþa ce-l singularizau în pei-sajul craiovean de început desecol XX.

nnnnn Laura Tiparu

15, serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

Artiºtii plastici craio-veni Mariana Monte-gaza ºi Daniel Guþã

ºi-au pus laolaltã lucrãrile în ca-drul expoziþiei „Vieþi unite prinartã”, vernisatã la Galeriile Cro-matic ale Centrului Creaþiei Po-pulare Dolj în luna august.

Lucrãrile lui Daniel Guþã, ma-niera ºi stilul sãu de lucru, abor-darea ºi tematica lucrãrilor sale,sunt deja cunoscute unui publicavizat, în cadrul expoziþiei fiindprezente câteva din atributelespecifice picturii sale. Un ciclufoarte interesant, din punct devedere tematic ºi compoziþional,e format din patru lucrãri, cu ocompoziþie neobiºnuitã, deter-minatã de cadrul panoramic pecare îl foloseºte artistul. Astfel,la „Anotimpul iubirii - Remem-ber Þuculescu”, precum ºi la „Vi-sul unei tinere artiste”, se întâl-neºte acea feminitate senzualã,atent studiatã, în care elemente-le vizuale cu caracter decorativsunt folosite pentru a potenþa per-sonajele ºi gesturile lor. O abor-dare ineditã este prezentã în ce-lelalte douã lucrãri din ciclu,„Fata cu pisica”, foarte interesan-tã prin picturalitatea ºi tuºele li-bere prin care este realizatã, cea-laltã lucrare intitulatã „Diminea-þa devreme”, fiind atipicã, linia-ritãþile din fundal trimiþând cum-va la arta japonezã.

Diferite ca abordare sunt douãpeisaje de-ale sale, pe de o parteo „Marinã”, în care cromatica cu

„vieþi unite prin artã” – un dialog vizualdominantã de nuanþe reci e atentechilibratã, la care se adaugã unpeisaj urban, cu faþada unei clã-diri cu fronton, pretext pentru odezlãnþuire cromaticã liberã.

Cât despre Mariana Montega-za, o prezenþã constantã în lucrã-rile sale este un anumit soi de fe-minitate, evidentã în caracteruldiafan al picturii, contururile di-fuzând unele în altele într-o teh-nicã, similarã ca aparenþã, acua-relei. Aceastã difuziune ºi topirea contururilor clare transformãlucrãrile într-un soi de mediu însine, prielnic tematicii abordate.Pe Mariana Montegaza nu o in-tereseazã în mod deosebit perso-najele, ci, mai degrabã stãrile, pecare încearcã sã le inducã în lu-crãrile expuse. Lucrãrile care auca subiect luciul apei, în toate va-riantele sale, la care se mai adau-gã un peisaj marin intitulat„Liniºte”, exploateazã din plinaceastã difuziune a contururilor,creând adevãrate reverii cu ca-racter liric, în care se induce ide-ea unui echilibru cu nuanþe oni-rice. Aceeaºi difuziune este însãexploatatã diferit în lucrarea„Rãdãcini”, gama cromaticã folo-sitã, bazatã preponderent pe roºu,trimiþând la un soi de organicita-te, atât teluricã cât ºi biologicã.

O altã abordare picturalã esteprezentã în cromatismul crud allucrãrilor „Sat într-o noapte întu-necatã” ºi „Explozie cromaticã”.Aceste lucrãri sunt tot atâtea pre-texte ale artistei de a descrie sen-

zaþia pur opticã a unor stãri per-sonale, de a induce privitoruluispontaneitatea.

Se observã, cu uºurinþã, cãMariana Montegaza îºi cautã di-verse direcþii de exprimare pic-turalã, un caracter diferit fiinduºor sesizabil la lucrãrile salededicate toamnei, care au un cro-matism diferit, puþin mai deco-rativ, cu forme mai clar contura-te, dar cu aceleaºi difuziuni pre-zente în fundal.

O zonã ineditã, în care artistaîºi dovedeºte din plin sensibili-tatea, este cea a vitraliului, nu cuprofil metalic în H, ci de tip over-lay. Lucãrile „La luciul apei I” ºi

„Zbor fericit”, foarte apropiate demaniera de execuþie tipicã ArtNouveau, translateazã pictura înspaþii clare, delimitate cumva devolumetria chenarelor ce imitãnervurile, pãstrând totuºi difuziu-nile cromatice din interiorul aces-tora. Daniel Guþã are ºi el douãlucrãri de tip vitraliu, „Concertulde Jazz” ºi „Confluenþe”, dar di-ferenþele tehnice dintre cei doiartiºti sunt evidente. Preferinþa luiDaniel Guþã pentru formele clare,bine delimitate prin tuºe, estecomplementarã cumva cu prefe-rinþa Marianei Montegaza pen-tru formele diafane, sugerate printuºele difuze.

În perioada 2 - 15 septem-brie 2019 s-a desfãºurat ex-poziþia de picturã Salonul

de varã al „Asociaþiei Senior Art”Craiova, cu ocazia celei de-a III-aediþii a Festivalului Internaþionalde Jazz de la Craiova, organizatde Filarmonica Oltenia. Expoziþiaa fost prezentatã de criticul deartã Magda Buce Rãduþ. 

La vernisaj au participat reali-zatorii lucrãrilor de artã: MarianaMontegaza, Virginia Neacºu, Cla-ra Tãnasie, Mãdãlina Ruican,Olimpia Zdrenghea Edou (dinGabon – Africa Centralã), Nico-lae Pârvulescu, Cornelia ªendro-iu ºi Daniel Guþã, cu cinci lucrãriîn tehnicã mixtã, de dimensiunimari, el fiind ºi curatorul expozi-þiei ºi organizator împreunã cuMariana Montegaza.

Expoziþia de picturã, în ansam-blu, este o reuºitã. Distingem, dela fiecare artist plastic, câteva din-tre lucrãrile expuse.

Daniel Guþã: ritmuri muzicalestructurate compoziþional în „So-lista în verde cu pãlãriile albas-tre” ºi „Eternitate”.

Mariana Montegaza: „Gândblajin” ºi „Peisaj montan”.

Mãdãlina Ruican: „Portret defetiþã” ºi „Peisaj”.

Cornelia ªendroiu: icoane –„Maica Domnului” ºi „Icoanã Sf.Gheorghe”.

Nicolae Pârvulescu, în meta-loplastie: „Facerea lumii” ºi„Toamna”.

Claudia Tãnasie: „Domniºoa-ra pe malul mãrii”, „Dorinþa”.

expoziþia de picturã – Salonul de varãVirginia Neacºu: „Portret Be-

lla”, „Simbioze cromatice”.Olimpia Zdrenghea Edou: „Ce-

remonia fertilitãþii” ºi „Bârsana”– compoziþie cu simboluri suges-tive, solare.

Rada Marian: „Peisaj” ºi „Na-turã staticã”.

În lucrãrile expuse, metaforavizualã, expresia unei stãri, seconfundã cu efectul personificã-rii alegorice, simbolice, ca proce-deu metaforic.

Aceastã ambivalenþã a expo-ziþiei, care îmbinã caracterulpregnant vizual al lucrãrilor luiDaniel Guþã cu sensibilitatea ºisubtilitatea cromaticã a Maria-nei Montegaza, este, în opiniamea, linia directoare a expozi-þiei, care devine astfel un dialogce îmbinã forþa cu sensibilitateaºi masculinitatea cu feminita-tea. Foarte interesantã ca tema-ticã ºi experiment, expoziþia mairelevã, prin diversitatea tehnici-lor ºi temelor abordate, cãutã-rile pe care le fac cei doi artiºti,atât individual, cât ºi împreunã.

nnnnn Sebastian Corneanu

Mijloacele de expresie suntvariate, instituite în funcþie decerinþele unei imagini între pro-prietãþi specifice fie culorii, fie li-niei, fie formei spaþiale sau co-mune tuturor acestor elemente delimbaj vizual ºi devenite, astfel,mijloace sintactice ºi semanticeadicã armonie, contrast, ritm, do-minantã, dinamism, proporþii,structurare compoziþionalã.

nnnnn Ovidiu Bãrbulescu

Virginia Neacºu - Simbioze cromatice

Mãdãlina Ruican - Peisaj Expozanþii din Asociaþia Senior Art

Daniel Guþã - Remember Þuculescu

16 , serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

Ceea ce se ºtie când vor-bim despre improviza-þie se referã la faptul

cã, cel mai adesea, o asociem cujazz-ul. S-ar putea spune cã im-provizaþia priveºte doar jazz-ul.În fapt, ce este improvizaþia? Ima-ginea unei mari orchestre de jazz(big band) care cântã pe o scenãde concert ne este familiarã; or-chestra aflatã pe podium are pepupitre note, din care cântã. Cusiguranþã cã se poate observacum, la un moment dat, câte uninterpret se ridicã, nu mai priveº-te în note ºi cântã pentru scurttimp o expresivã melodie. Amputea crede cã acel fragment

improvizaþia – o adevãratã artãmuzical l-a învãþat pe dinafarãînainte de a se urca pe scenã. Însãnu este aºa. El improvizeazã. Cân-tã fãrã nicio pregãtire anterioarãceea ce considerã cã se „potri-veºte”, ceea ce simte ºi ceea ceºtie. Ceilalþi îl acompaniazã doar.Când solistul încheie ce are de„spus”, poate sã se ridice altul ºisã improvizeze, de asemenea,dupã dispoziþia, inspiraþia demoment, dupã gustul ºi ºtiinþa sa.

Band-urile mai mici care cântãjazz nu au în faþã niciun fel denote. Melodiile ºi ritmurile debazã ale piesei abordate le cunoscfoarte bine ºi oricând le pot cân-ta din nou, puþin schimbate, or-

namentate, cu neaºteptate „îmbu-nãtãþiri”, pe scurt, ei improvizea-zã. Nu improvizeazã toþi deoda-tã. Cel mai adesea cântã succe-siv, pentru ca fiecare interpret sãaibã parte de un moment de im-provizaþie, ceilalþi în acest timpcântã doar acompaniamentul.

Improvizaþia nu este doar unatribut al jazz-ului. Improvizaþiaeste la îndemâna fiecãrui pianistsau organist dar ºi al muzicianu-lui – interpret de folclor. În epo-cile vechi (pornind din evul me-diu, apoi în preclasicism, clasi-cism) era de la sine înþeles cã so-liºtii aveau darul improvizaþiei.Când violonistul cânta un con-

cert pentru vioarã ºi orchestrã,în cursul desfãºurãrii lucrãriiavea un loc dinainte stabilit undecânta fãrã acompaniament pen-tru a-ºi etala agilitatea, velocita-tea. Se spunea cã el cânta caden-þa. Înainte de orice, fiecare virtu-oz trebuia sã gãseascã pe loc ca-denþa adecvatã. Astãzi, compo-zitorii precizeazã cu lux de amã-nunte ceea ce solistul trebuie sãcânte în cadrul cadenþei.

Se poate cânta: din note afla-te pe pupitru; dupã note, dar ºidin memorie, improvizând. Pemuzicianul-improvizator îl putemsitua între compozitor ºi interpret.Muzica ºi-o inventeazã, dar nu o

scrie. Este de la sine înþeles cãtrebuie sã stãpâneascã pe deplininstrumentul sãu, pentru ca ast-fel sã poatã cânta excepþional, sãºtie reguli de compoziþie, armo-nie ºi formã, pentru a cânta în sti-lul lucrãrii, cãreia îi dedicã impro-vizaþia sa. Desigur, trebuie sã aibãfantezie muzicalã, pentru ca im-provizaþia sã fie interesantã. Însens larg, dintr-un anumit punctde vedere, o putem aºeza alãturide muzica aleatoricã (muzica ha-zardului). În concluzie, vom spu-ne cã improvizaþia este o artã nula îndemâna oricui. E nevoie detalent, de ºtiinþã muzicalã.

nnnnn Geo Fabian

La a treia ediþie a Festi-valului de Jazz din ca-pitala Olteniei vom

reaminti faptul cã aceastã mani-festare a fost iniþiatã în urmã cudoi ani de zile de cãtre trompe-tistul Dorin Mãciucã, solist in-strumentist, care la vremea res-pectivã a îndeplinit ºi calitateade manager interimar al Filar-monicii craiovene. Publicul edi-þiei inaugurale a fost fascinat defaptul cã jazzul poate constituio cale de promovare în arealuloltean a unei arte mai puþin „frec-ventate” de interpreþi ºi ascul-tãtori. Era, cum spuneam, o ini-þiativã, salutatã de specialiºti ºimelomani; ca fapt pozitiv, men-þionãm cã actualul manager alFilarmonicii, Gabriel Zamfir, acontinuat sã susþinã demersulpredecesorului sãu la conduce-rea instituþiei.

A treia ediþie a festivalului(10-13 septembrie 2019) ne-aoferit un veritabil regal, invitândla Craiova formaþii de jazz dereal nivel artistic: Oltenia BigBand, Arya Jazz Band, Jazz &SoulProject, Cico’s Jazz Orchestra dinGermania. Organizarea manifes-tãrii a aparþinut Filarmonicii, cusprijinul Consiliului Local ºiPrimãriei Municipiului Craiova.Am remarcat calitatea repertoriu-lui abordat ºi orientare spre jaz-zul modern. Formaþiile, care auurcat pe scena simfonicã craio-veanã, ne-au demonstrat cã tren-durile contemporane nu le suntstrãine, cã posedã capacitatea dea se adapta la noile viziuni inter-pretative.

Oltenia Big Band (liderDorin Mãciucã) areconsistenþã jazzisti-

cã. Este format din 16 muzicieni(11 instrumentiºti ai Filarmoniciºi 5 invitaþi din Bucureºti): pian,baterie, chitarã armonie (2), chi-tarã bas, trompete (4), tromboni(3), saxofoane (4). Solist vocal,Vitali Negruþã (Republica Mol-dova). Se poate vorbi de un bigband cu un trecut de luat în sea-mã ºi cu prestaþii artistice exem-plare (swing-ul este la el acasã).

Arya Jazz Band, alcãtuit din 6instrumentiºti (pian, flaut, saxofonalto, chitarã bas/contrabas, bate-rie, bongosuri) ºi solistã vocalã,ne-a produs o impresie excelentãprin jazzul practicat; în cântul for-maþiei predominante sunt inter-venþiile solistice, de un rafinamentexploziv, fiecare interpret etalân-du-ºi capacitatea improvizatoricã,

am putea spune, dusã la extrem.Solista vocalã s-a sincronizat deo manierã adecvatã, prilejuind pu-blicului sã-ºi manifeste aprecierea.

Jazz&Soul Band, format din 8muzicieni: trompete (2), saxofonalto, pian electric (2), chitarã ar-monie, chitarã bas, baterie, exce-leazã prin virtuþi interpretativeindividuale ale membrilor forma-þiei (unii dintre ei, cu experienþãîn Big Band-ul Radio, Bucureºti).Tudy Zaharescu (baterie) este li-derul lor; îi conduce cu dezinvol-tura ºi harul muzicianului de pri-mã linie. Solista vocalã Ana Mar-dare are suficiente calitãþi pentrua cuceri inimile ascultãtorilor;„antreneazã” sala, o stârneºte purºi simplu, o trezeºte din „contem-plare”. Muzica formaþiei este o„nesfârºitã” improvizaþie, în caredetaliile sunt bine puse la punct;instrumentiºtii reacþioneazã cusensibilitate, cãutând dinamicicât mai expresive.

Încheierea festivalului aaparþinut formaþiilor reu-nite ale Cico’s Jazz Orches-

tra ºi Oltenia Big Band, sub ba-gheta inimosului profesionist aldomeniului, româno-germanulHoria-Dinu Nicolaescu. Numã-rând, în total, 20 de instrumen-tiºti (11 din Germania, 9 din Cra-iova), orchestra, într-un timp re-lativ scurt, chiar foarte scurt, derepetiþii, a dovedit în cadrul con-certului o extraordinarã unitate desunet, un evident potenþial artis-tic: alãmuri (5 trompete, 4 trom-boane), cvintetul de saxofoane(sopran, alto, tenor – 2, bariton),pian, sintetizator, chitarã armonie,chitarã bas (contrabas, percuþie– 2, întãrindu-ne convingerea cãgestul „împerecherii” celor douãbanduri poate constitui un de-mers de lungã duratã, beneficambelor formaþii.

Soliºtii vocali Betty Ak-higbe ºi Daniel Motan,în cântatul solo sau în

duet, au fost convingãtori, binepuºi în valoare de regia de sunet.H. D. Nicolaescu este un împãti-mit al jazzului, întreaga lui fiinþãtrãieºte sub zodia sublimului, afrumosului muzicii de esenþã purã.Aºadar, o ediþie de festival cemeritã consideraþia noastrã ºi apre-cierea publicului iubitor de jazz,care este din ce în ce mai nume-ros. De aici reiese utilitatea ºi per-manentizarea lui în viaþa culturalãa Craiovei, a Olteniei.

Cico’s Jazz Orchestra

Dorin Mãciuca

Betty Akhigbe, Daniel Motan, Horia-Dinu Nicolaescu

nnnnn GHEORGHE FABIAN

Craiova Jazz Fest’3Craiova Jazz Fest’3Craiova Jazz Fest’3Craiova Jazz Fest’3Craiova Jazz Fest’3Craiova Jazz Fest’3Craiova Jazz Fest’3Craiova Jazz Fest’3Craiova Jazz Fest’3Craiova Jazz Fest’3Craiova Jazz Fest’3Craiova Jazz Fest’3Craiova Jazz Fest’3Craiova Jazz Fest’3Craiova Jazz Fest’3Craiova Jazz Fest’3Craiova Jazz Fest’3

17, serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

Motto:Înainte de Hristos mã iubeai mai multAtunci nu aveam termen de comparaþie

NeiubiþiiBroasca þestoasã s-a întrebatde ce nimeni nu a vrutsã facã un clopot din sfânta ei carapace„Se aude cu ecou!Vã jur!”spunea ea.Broaºtele râioase se întrebaude ce nimeni nu a vrutsã facã veºmânt monahaldin pielea lor„Iisus a purtat toate bolile lumii,îmbrãcaþi-vã întru boalã ºi vã veþivindeca!”spuneau ele.Cãlugãriþa aceea pe care ai prins-o înborcans-a întrebat,în timp ce o devorau de vie furnicilede ce nimeni nu vrea sã facãdin aripile ei necomestibileo rochie albãpentru miresele lui Hristos.„Se apropie nunta,gãtiþi-vã pentru mire!”spunea ea.Pãianjenul nu a spus nimic.S-a sinucisprinzându-se în propria pânzãºi mâncându-ºi, rând pe rând,picioarele,ca sã nu mai poatã fugi de el însuºi.

Îngerul a strigatLa douã capetele ale unei existenþeStau doi oameniCare se privescNu ºtiu ce sex au

nnnnn IOANA TOLOARGÃ

poeme

poemennnnn MIHAI KANTZER

be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã

Orã de vârfAm schimbat anvelopele de varã la timpO datã pe lunã controlez gradul generalde uzurãColesterolul bun ºi rãuNivelul de civism social în modul on ºi offla orã de vârf pe KiseleffDiviziunea muncii între cele douã emisfereîn fond, o formã evoluatã a voinþei deputerela nivelul membrelor superioarePrevãzãtor din fireMi-am pregãtit un buncãr nuclear lanevoieÎn caz de asediu sau rãzboi la semaforÎn portbagaj, lângã triunghi ºi trusa deprim ajutorDe unde pot reflecta în liniºtela ciocnirea civilizaþiilorºi refacerea ordinii mondialepe ambele sensuri de circulaþieFãrã sã duc grija trezitului de a doua zi.

Odihna carnivorelor mari

La ºtiri, gimnastica de înviorare aROBOR-uluiCafeaua de dimineaþã deschide caleaunui nou OUGGheaþã la mal pe râurile interioare,Avaria stâlpilor de înaltã tensiuneSimuleazã un city break în CretacicCota de intervenþie pentru carnivorelemari în scãdereVestele galbene anunþã un nou sezon cucasa închisãLoviturã de stat în prelungirile celuide-al doilea setCrainicul anunþã noi tensiuni cusindicatele,Sãritura la groapã invitã la negocieriprelungite.

Naufragiu

Stau întins în faþa ecranuluica o balenã naufragiatãcu calota glaciarã la picioareºi 50 de kg de plastic în stomacadunat cu greu, înotând în larg,dupã lungi ºedinþe ºi deadlineuri rataterulez în buclã scene din jafuri celebreevadãri ºi crime perfectemomente-cheie din evoluþia homosapiensmarile utopii ale secolului XXutopiile tinere ale secolului XXIgata pentru export, în variantã nepoluantãdin tehnologii ieftine ºi reciclabileînainte sã împânzeascã întreaga galaxieca o plantã care prinde rãdãciniprintre ulucile vecinilor unde nu te aºtepþiîncepând cu noile teritoriidescoperite de NASA la doar câþiva aniluminãla care vom privi în zare prin Google lensprecum Cristofor Columb de pe vaporulsãuMarele Zid Chinezesc îl vom ridica însistem de francizã cu roboþi imigranþi,

Pentru cã eu sunt îngerªi nu mã pricep la aºa cevaNu ºtiu dacã sunt tineri sau bãtrâniPentru cã eu sunt îngerªi nu mã pricep la aºa cevaNu ºtiu dacã sunt frumoºi sau urâþiPentru cã eu sunt îngerªi nu mã pricep la aºa cevaSigur ai putea sã mã întrebi cum îi cheamãªi eu aº citi undevaÎntr-o carte de vizitãSau într-o carte de telefonNumele lorªi numãrul matricolªi CNP-ulªi atunci ai fi un Dumnezeu-Fratele CelMareªi eu aº fi un tele-ecranªi atâtªi atunciDe faptTu nu ai mai fi Dumnezeuªi eu nu aº mai fiDar nu mã întrebi nimicFiindcã ºtii cã nu are nicio importanþãLa douã capetele ale unei existenþeStau doi oameniCare se privescªi DoamneCa sã fiu sincerNu ºtiu dacã sunt sau nu fericiþiFiindcã nu fac niciodatã nimicLa început am crezut cã sunt morþiªi m-ai trimis ca sã-i iauDar în mod straniuRespirã din când în cândAºa cãOricum cine sunt eu sã judecSã ridice piatra cel ce se crede fãrã depãcatPânã una altaEu sunt îngerªi nu mã pricep la aºa cevaLa douã capetele ale unei existenþeStau doi oameniCare se privescNu au absolut nimic specialSunt aºaCa toþi oameniiNu ºtiu mai multeFiindcã sunt îngerªi nu mã pricep la aºa cevaTreburi pãmânteºtiDar ºtiuDoamneCã au nesfârºitã rãbdareªi atât de puþin timp

PrometeicRecepþie la hotelTimpul de Londra e opritTimpul de Belgrad, de New York ºi deParisAu o scurgere liniarã.Numai în Bucureºti timpul se scurgesacadat,Se aude cum trosnesc acele ceasului:Secundarul se întoarce,Minutarul se întoarce.Te aud cum spuneai:„Numa’ nainte merge.”

Trenurile încep deci sã meargã înapoiOamenii de la metrou se scurg cu spatelePe scãrile pe care tocmai le coborâserãToþi câinii care-au plecat sã moarã departeSe întorc, cu un ultim efort al muºchilorPicioarelor obositeAcasãFiecare la casa pe care a pãrãsit-o,Ca s-o scuteascã de mirosul de moarteToate pisicile dau nisipul la o parteªi îºi ling blana în sens inversMurdãrind-o la locPãrul le creºte la locTuturor cãlugãrilorCare s-au tuns în naosul albToate fetele de 15 aniκi împletesc la loc cozile despletiteCu 5 ani în urmãMamele se înþeapã în degetªi prin sângele lorIntrã înapoi în pântecCopiii cu copiiIarãºi cât sãmânþaApoi burta le scade la locPânã când ele devin miciªi se întorc în burticile mamelor lorToate cearºafurile pãtate iremediabilSe curãþã

Acele unei moriºti infiniteCare mãcina lentFug înapoiCa gonite de lupiPânã când gãsesc clipa aceeaPe care o pãstreazãÎntre secunda 2 ºi secunda 3A minutului 13Din ziua a 31-a.

În mijlocul câmpuluiE o groapã cu smoalãCaii albi intrã în lac ºi ies negriCântec de corbi deasupra pãdurii acesteiaNinge cu fulgi mari de cenuºãPe aripile fluturilor

Mã întreb de ce inorogii care intrã însmoalãκi pierd cornul

Aud cum în unicul castronDe pe masaDin bucãtãria pãrinþilor meiO portocalã se decojeºte singurã.Cuvintele meleNerostiteleSe aliniazã toate spre groapa cea neagrã.Fireºte cã nu ºtiu dacã tu sau altulI-aþi dat foc lui DumnezeuDar am o bãnuialãªi cuvintele mele albeSe scaldã în smoalã

Nu crezi cã e cam multSã pãstrezi atât pe retinãÎntre genele taleClipa aceastaDintre secunda 2 ºi secunda 3A minutului 13Din ziua a 31-a?Nu ºtiu dacã tu sau altulI-aþi dat foc lui DumnezeuDar am o bãnuialãªi ninge cu fulgi mari de cenuºãPe aripile fluturilor

Secundarul a fãcut de atâtea oriBucla aceastaPânã când sleitã de puteriCifra 2 a cãzut de pe cadran.

Aud cum acoloÎn miezul pãmântuluiÎn unicul castronDe pe masaDin bucãtãria pãrinþilor meiO portocalã se decojeºte singurã.

Nu ºtiu dacã eu sau tuI-am dat foc lui DumnezeuDar mã întorc albãDin mine în mineªi tãlpile meleMurdare de smoalãLasã urme arse pe câmp.

AvortonIeriLângã cãminul meuAm vãzut trupul unui pui de pasãreZdrobit de asfaltªi un test de sarcinã pozitivPuiul nu avea deloc pufEra chelªi urâtPãrea bãtrânSe adunaserã muºtePoate cã era un semnCã pe cer l-a durutCând a rãmas gravidªi a pierdut sarcina.

neeligibili la beneficii sociale,doar aºteptând în picioare sã se crapede ziuãcu mentenanþa inclusã în pachetul de bazãvom semna tratate de neproliferareºi acorduri împotriva încãlzirii globaleîndatã ce va fi decretatã starea deurgenþãvom declanºa Brexit-ul plini de speranþãcã în sfârºit ne vom lua în mâini propriidestinulapoi ne vom retrage obosiþi sã civilizãmun alt colþ al universului.

18 , serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

Despre autorul acesteisurprinzãtoare cãrþiîn terþine consacrate

Craiovei, Dante Maffia, cunoº-team de câteva decenii acele in-formaþii necesare accesului la di-mensiunea unei personalitãþimarcante a literaturii italiene con-temporane. Intim în cercul luiMoravia, al Daciei Maraini, al luiDario Bellezza sau LeonardoSciascia, bucurându-se de recen-zii ºi prefeþe ale numeroaselorsale cãrþi, în special cele de poe-zie, semnate, printre alþii, de Ma-rio Luzi, Giuseppe Pontiggia,Claudio Magris,Natalino Sapegno, NorbertoBobbio, Alberto Bevilacqua ºialþii, scriitorul s-a nãscut, în 1946,într-o micã localitate din Calabria,al cãrei nostalgic cântãreþ a fostºi a rãmas, al patrulea fiu al uneifamilii de mici negustori. Fasci-nat de lecturã încã de copil (de-venind cu timpul un devorator almarilor clasici ºi al contempora-nilor sãi despre care a scris stu-dii de un particular interes), apublicat mai mult de o duzinã devolume de versuri (Il leone nonmangia l’erba, 1974, Le favole im-pudiche, Bari, Laterza, 1977, Pas-seggiate romane, Lecce, Capone,1979, L’eredite infranta, Firenze,Hellas, 1981, Caro Baudelaire,Manduria, Lacaita, 1983, Il ritor-no di Omero, 1984, Carte Segre-te, 1987, L’educazione perma-nente, Bellinzona, Casagrande,1992, La castite del male, Bellin-zona, Casagrande, 1993, dar ºi îndialect, fiind ºi autorul unui inci-tant studiu despre acest gen po-etic peninsular). Diplomat cultu-ral la Buenos Aires, a publicat ºiun volum de versuri, în spaniolã,cu titlul La danza del adios, în1991. Ca autor narativ ºi critic li-terar ºi de artã, a publicat Corra-dino, în 1990, romanul, tradus ºiîn românã, Il romanzo di Tomma-so Campanella, cu care a câºti-gat, alãturi de alte numeroase pre-mii printre care râvnitul „Monta-le”, ºi prestigiosul Stresa precumºi Le donne di Corbet, racconti,cu o notã de Alberto Moravia.

Tradus în multe limbi, în vo-lume, antologii ºi în reviste lite-rare, Dante Maffia e consideratunul dintre cei mai importanþipoeþi italieni contemporani,demn de Nobel.

A publicat, printre altele, uninteresant studiu despre artistulromân Constantin Udroiu, apãrutîn revista „Balcanica”, nr, 2, din1984, cu multiple ºi interesante, maiales pentru lectorul italian ºi nunumai, trimiteri la România ºi di-versele sale personalitãþi, studiupe care subsemnatul l-a tradus cumai bine de un deceniu în urmã.

Dotat cu o sensibilitate rarã,filtratã prin grila generozitãþii cenu exclude valenþele, mereu aler-te, ale unei exigenþe egal distribui-te între etic ºi estetic, Dante Maf-fia e unul dintre cei mai reprezen-tativi scriitori (poet, critic literar ºicritic de artã) italieni din ultimeledecenii. Descoperit ºi lansat la în-ceputul anilor 70 de poetul AttilioBertolucci, tatãl celebrului regizor,s-a impus relativ repede printreprotagoniºtii generaþiilor post-postavangardiste, gratulat de ceimai notabili critici confraþi în ale

nnnnn GEORGE POPESCU

Dante Maffia: un poet italianpostdantesc al... Craiovei

poeziei, fiecare carte a sa cucerindun public larg, italian ºi de pe altemeridiane. O probã concludentãe ºi cartea-document cu mizã asu-mat omagialã, lansatã în martie a.c.în Ziua Mondialã a Poeziei, laReggio Calabria, capitala provin-ciei sale natale, cu titlul Caro Dan-te, un atto d‘amore: carte-docu-ment cuprinzând 120 de semnã-turi ale unor poeþi, critici, artiºtiplastici, fotografii, ilustraþii etc., ocarte particularã („fuori schema”,cum s-a scris în presa peninsula-rã), întrucât nu e nici antologie,nici biografie ºi, în definitiv nicimãcar o... carte, ci un act de iubi-re, cum sugereazã ºi titlul, un felde endorsment pentru PremiulNobel, din care respirã un aer depreþuire ºi de prietenie.

Coincidenþe stranii, cumva,dar nu mai puþin dotate cu unmisterios sens al unei biografiiliterare exemplare s-au succedatîn aceste ultime luni: un volumcu titlul nu mai puþin semnifica-tiv Io poema totale della dissol-venza (Eu poemul total al des-compunerii) ºi, încã ºi mai parti-culara plachetã cu titlul Per Cra-iova, apãrutã în italianã la editu-ra craioveanã „Europa”, în aju-nul ediþiei din acest an a Festiva-lului Internaþional de Poezie „Mi-hai Eminescu”.

ªi, cum în rândurile de faþã,despre aceastã apariþie editoria-lã ne propunem sã vorbim, se cu-vin notate de la început câtevaaspecte ce-o singularizeazã ºi so-licitã din partea cititorului, ca ºi,mai ales, a criticii, nu doar eva-luãri de ordin estetic, ci ºi rele-vanþa unui (alt ºi altfel) act deiubire, de aceastã datã pentruoraºul Craiova.

Volumul cuprinde 31 de poe-me, scrise în 2015, într-un sep-tembrie, într-un sejur în Bãnie, cainvitat-participant la acelaºi eve-niment ºi, în parte, sunt veritabi-le crochiuri cu pronunþat gustdiaristic ºi trimiteri explicite la lo-curi ºi întâmplãri din care se de-taºeazã, nu fãrã un simþ al insoli-tului, figuri emblematice, disimu-late în contururi demne de unpenel potenþat ºi cu liniaturi aleunui cromatic nelipsit de aportulimaginativului. În fapt, cartea PerCraiova, cum deja sugereazã ºititlul, e un omagiu liric unei cetãþipe care Poetul a descoperit-o(semnificative rãmân, de o parte,prenumele autorului ºi, dreptconsecinþã, opþiunea pentru ce-lebra metricã – terþina – a mareluiflorentin).

Nu mai puþin elocvent îmi pareºi poemul de început, un gen deargument, ars poetica a volumu-lui, în care, sub titlul Che cos’ l’a-more („Ce este iubirea”), refu-zând, ironic, pretinse „învãþãturi”pe care alþii au încercat sã i le ofe-re, declarã sentenþios: Eu n-amdefiniþii ºi imagini/ spre a o sus-þine,/ aº vrea sã te duc cu minesã-þi demonstrez,/ riscând cavreunul sã te rãpeascã.

Cât despre Craiova, declarând,nu mai puþin sentenþios ca un„prevestitor”, îºi îngãduie doar sãse joace/ cu seninãtate”, obser-vând oamenii, reþinându-le expre-sia chipurilor ºi sã le intuiascãmotivul hoinãrelilor lor. „Tabloul”oraºului e conturat din imagini-

evenimente, surprinse în cotidia-nitate dar mereu cu trimiteri la Is-torie ºi la embleme culturale, ne-lipsind nici evocarea arhitecturiiori a unor personalitãþi (de la Tra-dem ºi Titulescu, la ªirato ºi Baba,încheind cu Eminescu ºi Cioran).ªi totul ca într-un fel de „jurnalde bord” al unui cãlãtor oprit oclipã dintr-un voiaj major întrudeterminarea unui segment, mi-nim dar preþuit, al destinului în-suºi în ipostaza acestuia de tre-cere-petrecere prin viaþa pãmân-teanã ºi prin lumea de ieri ºi deazi. O altã lume, fireºte, regãsitãca într-un incident biografic pecare ºi-l asumã, din iubire pentruun oraº cu tot ceea ce îi oferã ºicãruia îi cinsteºte prezenþa ºi-i sa-lutã un viitor, fiindcã nu e vorbade România parcatã/ în Italia...cãci Craiova are sufletul mare,pietrele sale au cadenþe antice...ºi, drept urmare, nu poate lipsichemarea augurarã: Aratã-þi fru-museþea/ fii tu însãþi în fiece cli-pã, deschisã/ la pasul deluviu-lui lunar.

O carte cvasi-rapsodicã, închi-puitã ca un cânt dantesc, cu câ-teva secvenþe tânguitoare purga-toriale, dar cu amplitudinea tona-lã a unei aluviuni paradisiace princare clipele de devoþiune le da-toreazã iubirii poetului pentrucetatea în care resimte, nostalgic,tainicele sale trãiri din Calabrianatalã.

Craiova

Umblam grãbit ºi nimeni nu mãobserva.Eu îi privesc ºi le reþin expresiachipului, citesc motivele treceriilor.

Nu sunt un ghicitor, joccu seninãtate ºi pot observaoameniifãrã sã pierd nicio nuanþã.

Sunt la Craiova, senzaþiae de a mã gãsi într-un salon dinalte vremice mã primeºte totuºi cunepãsare.

Seara hoinãresc prin Centru,barurilesunt pline ochi cu fete drãguþeºi elegante. Atitudinea lor

e de regine. Aº vrea sã le sãrutpe toate,sã le duc în Italia, triumful meu,gloria mea! Însã ele suntfermentul

cetãþii, egoismul meu e hazliu.Uite ce ghirlandã de arome,un cor de promisiuni pentruCraiova

deschisã spre viitor, întinsã lapasulînnoirii. O simt fremãtânddin temelii cu pasiune,

simt cã în jurul meu se miºcã uncorde proiecte: Craiova nu cautãfardarea,ci ritmul european, armonia

cu ceea ce se anunþã la orizontºi are motive: pe orice stradãse presimte fermentul,neliniºtea cotiturii,

se simte cã acum trebuiepornitã cãruþa:e un oraº cu strãzi prea frumoase,cu monumente antice ºi binepãstrate,

cu pieþe ce au suflet. Oameniisurâd, nu e România parcatãîn Italia, nu resturiºi descompunere umanã.Craiovaare sufletul mare, pietrele saleau cadenþe antice, fiece faþadã

de bloc are zboruri ce implicãsufletul. Iatã Biserica Sf.Dumitruiatã Muzeul de artã,

Biserica mânãstire Cosuna,Parcul Nicolae Romanescu,Madona Dudu, GrãdinaBotanicã.

Da, m-am îndrãgostit de Craiovafiindcã simt puritatea ei,rãsuflarea luiDemetrescu ºi a lui Brâncuºi,

a lui Titulescu ºi a lui ªirato,a lui Baba ºi a lui Sorescu,strigãtul dulceal artei ce da viaþã ºi semne.Craiova

are mâini mari ºi picioare înaripate,are ochi de cer, un trup pe carea-l îmbrãþiºae nevoia de a-l bucurafãrã-ncetare,

Iatã Catedrala surâzând,iatã Teatrul ce mã îmbrãþiºeazã,odatã spuse cu ardoare cuvintele

cântului iubirii. ªi poeþii români,premisa cântului, pregãtireapentru muzica ce soseºte

din cãrþile lor veºniceîn care eu simt mireasma înaltãºi sublimãa rãdãcinilor mele. Calabriaprecum Craiova,

afinitãþile pe valul unei amintirice leagãnã visurile ºi le aromeºtecu analogii. Da, Craiova,

în tine am gãsit frumuseþearisipitã ºi dureroasã a Istoriei,încãpãþânareace mereu învãpãiazã viaþa.

Aratã-þi frumuseþeafii tu însãþi în fiece clipã, deschisãla pasul deluviului lunar

când seara aprinde speranþelefiecãrei fãpturi umane. Eu te-amvãzutºi te-am plãcut ca pe o doamnãveºnic

tânãrã ºi frumoasã în felu-þi dea face poezie.Tu eºti poezie de piatrã ºi decarne,

nu florile de mucigai ale luiArghezi,

nu Venezia lui Eminescu, cipalpitul ce aprindestelele ºi le îmbracã în cuvintenoi. Acestea vor miºcasuplele flancuri ale cãlãtoriei tale.

Un nou alfabetAm întrezãrit un nou alfabet

aici, la Craiova,în aceste zile calde de septembriefãcute din litere azure,din fulgerãri ºi muzicinecunoscutece pâlpâie în ochii sãi

ca niºte jocuriºi ca antice cânturi.

Aroma sa de femeieare eleganþa

de curcubeie în fugãce se-ncruciºeazãîn fulgerele dorinþei mele.

Iar numele sãuare inima lui Leopardi,o sintezãºi o tensiune de a exista.

Silvia...

Iubirea e neastâmpãrul luiDumnezeu,dar eu deja m-am îndrãgostit,ea care-mi lipseºte,îmi lipseºte întâia literarã aalfabetului.

Craiova, 19 septembrie 2015

Femeile dinCraiova

Nu-mi previn oftatul;noaptea scoate la plimbare unvis,râsetele lor iluminã Pieþele,

roiesc ca libelulelespre lumini tainice, spre glumeletinereþii neruºinate ce-o pretinde.

E o solemnitate ce prinde viaþãcotidianãºi prejudecãþile cu care am plecatsfârºesc la impactul surâsurilor.

Ca-ntr-un miracol, pe neaºteptatee la fel precum cea din satul meu.Blocurile baroce sunt complice,

insistã, mã ispitesc. Dar de la ofereastrãse-aratã ea, tãcutã, ºi sunt liberîn sfîrºit,eu cu luna, cu femeile, cu berea

românã ce are un gust de salvare.Femeile din Craiova vor aºteptaveºnic,mã voi întoarce dupã ce va fiars veºnicia cu ea.

un

ive

rs

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

a

19, serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

un

ive

rs

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

a

nnnnn JEAN PONCET

Dintr-o viaþã anterioarãdeºerturilor de culorea sângeluiîn lung ºi-n lat le-am strãbãtut uscãciunea

oceanelor cu lacrimi de sarele-am bãut toatã amãrãciunea

sub ceruri amuþite de chiciurã am adormitºi-n peºteri umede unde scrâºneºte gândacul zidurilor

întotdeauna cãutam lumina

neîntâlnind decât tenebre murdaresau eclipse înºelãtoare

implorând sã-mi fie cãlãuzitã privireade zeul copilãrieide cei mai exotici vraci ai sufletuluiºi de o sumedenie de alþi oameni milostivi

pentru a mã liniºti dar ºi pentru a-i liniºti pe ceilalþiafiºam o mascã de înþelept ºi o serenitate prefãcutãdeclamând moartea ego-uluiºi plângând în schimnicia nopþii

întotdeauna cãutam lumina

însetat de dorul unei duioºii ce-avea sã vinãcu inima sufocatã de cea pãrãsitãgestaþie nicicând alungatã de vreo eliberare

Despre bunãtateunii jignesc bunãtateaca pe o rangã o mânuiescsã forþeze inimiledintr-o sfâºiere vicleanãdezgolindrãdãcinile cele mai ascunsepun stãpânire pe seminþele fiinþeice sâmburi de luminã sunt

îi numeºtiºterpelitori ai bucuriei

poeme ineditescrisori luminii mele

Poet, lingvist, diplomat, traducãtor, Jean Pon-cet s-a nãscut la Marsilia, la data de 29 mai1949. κi începe activitatea profesionalã ca pro-

fesor de lingvisticã englezã la Universitatea din Greno-ble. La scurt timp devine diplomat ºi este trimis în misiu-ne în Germania, Polonia, România, Tailanda, Belgia, Chi-na, Australia etc. În 1978 activeazã, în calitate de forma-tor pedagogic, timp de douã luni la Universitatea dinSuceava. Primul contact cu limba românã îl emoþioneazã,aceastã limbã familiarã îi dã impresia cã a ajuns acasã laniºte veri de a cãror existenþã nu aflase nimic pânã atunci.Îl fascineazã frumuseþea naturii, arhitectura mãnãstirilor,portul þãrãnesc, uneltele de lucru, autenticitatea legãturiioamenilor cu pãmântul. Toate acestea îi dau senzaþia cão vrajã neºtiutã l-a transportat într-un tablou al fraþilorLe Nain (consideraþi ca fiind unii din pictorii francezi ceimai reprezentativi din secolul al XVII-lea, care redau înoperele lor chipuri de þãrani ºi peisaje rustice). La plecareare nevoie de o valizã suplimentarã, studenþii îi oferiserãcadou cãrþi: Ion Creangã, Mihai Eminescu, Lucian Blaga,Tudor Arghezi, Ion Luca Caragiale, Ana Blandiana, GeoDumitrescu, Ion Caraion etc.

Pentru a citi ºi înþelege aceºti autori, îºi cumpãrã undicþionar ºi o gramaticã a limbii române. Savureazã celmai mult poezia lui Arghezi ºi cea a lui Blaga. Revine desîn România. Publicã traduceri din diverºi poeþi români(Cezar Ivãnescu, George Astaloº, Cassian Maria Spiri-don, Valeriu Stancu, Ioan Þepelea, Rodica Drãghinces-cu) în revistele Sud, Autre Sud ºi Phoenix, al cãror coor-donator este.

În 1995, la centenarului naºterii lui Lucian Blaga, doreº-te sã îºi aducã, pe tãrâm francez, propria contribuþie laomagierea marelui filozof ºi poet român. Intitulat „Cânte-cul pâmântului ºi al stelelor“, numãrul special al revisteiSud are mult succes în Franþa. Este invitat la Salonul decarte din Oradea unde primeºte un premiu pentru traduce-re ºi pleacã din nou acasã cu o valizã de cãrþi. Se decide sãtraducã toatã opera poeticã a lui Blaga. Timp de douãzecide ani se zbate sã gãseascã o editurã francezã care sãaccepte publicarea operei complete a acestuia. Perseve-renþa ºi fidelitatea îi sunt la final rãsplãtite de „Marele Ha-zard“. Editura Jacques André, publicã în versiune bilin-gvã, în 2016, Poemele luminii ºi anul urmãtor Paºii profe-tului. În 2017, este iarãºi invitat în România, de data aceas-ta la Iaºi. Revista Convorbiri Literare îi acordã Premiulpentru traducere.

Poet invitat de mai multe ori la Festivalul de poezieVoix vives de la Sete, Jean Poncet face parte din echipade poeþi moderatori ai acestui festival. Începând cu 2016,România este reprezentatã aici de poeþi contemporani,pe care Jean Poncet îi traduce în limba sa maternã: HoriaBãdescu (2016), Cassian Maria Spiridon (2017), GeorgeVasile Dâncu (2018), George Vulturescu (2018).

Este autorul mai multor volume de poezie, dintre careamintim Chemin de lune (Cãrare de lunã), Editura En-cres Vives, 1997 ºi Lumiere du silence (Lumina tãcerii,tradus în limba românã de Horia Bãdescu), EdituraJacques André, 2013.

pe cei care þi-au furatluminaca ziua sã n-o mai veziºi teamã îþi este de bunãtateace în sclavie cruntã te-a zãvorât

însã bunãtatea cea adevãratã nu este acest metalscormonitor

bunãtatea cea adevãratã erodeazã cu rãbdareopreliºtileiar izvorul se revarsãbunãtatea cea adevãratã e apã purificatoarecurgând din inimã-n inimãînlãturã scursurile vieþii

lumina þâºneºte atuncieliberatãfloarea râsului luminându-þiºi pe grãdinarul ei

popor al akenelorsemãnat în vântul laºal istorieipãtrundem în locuinþapãrinþilor voºtrica într-o temniþã

oare cine este deþinutulºi cine-i paznicul?

xxxmormântul strãbunilorinterzis vã estetotuºianonime ºi înfrãþitemâiniîl înfloresc

xxxvreme de ºapte anite-au izgonitdin privirea maternãîn seara aceastaîn acest oraºce a fost odatã al tãuo femeie întâlnitã la voia întâmplãrii te ghideazãsurâzândca o sfidare a nopþii lor

xxxºi tu strãine tulburatvechea cetate o strãbaþiprintre copii ºi molozîn timp ce aºezat pe divanu-i sfârtecatla umbra unui mãslin firav

fragmente din Palestinabãtrânul pentru tine spintecãsoarele zemos al unui kaki

xxxde jur împrejurrocã rocã ºi pulberepeste totidenticedoar betonul este frontierã

xxxrocã rocã rocã ºi pulbereoraºele-s din piatrãdoar zidurile închisoriisunt din beton

xxxchiar ºi golgotaeste interzisã în temniþãsub o placã murdarã de sticlãºi sub aurul unei religiicu suflet veºtejit

xxxcoroana ºi-a dat spiniipe sârmã ghimpatãdar sângele acelaºi esteroºu în venenegru pe pãmântul

ce fãrã încetareîl bea

Traducere din limba francezãºi prezentare: Denisa CRÃCIUN

20 , serie nouã, anul XXII, nr. 10 (252), 2019

I[scrisoare format A5][14.X.1928, data poºtei]

PentruCãsuþa Poºatalã 114Bucureºti 1

Iubite Saºa

Þi-am primit c.p. din 10 c.Am trimis pentru No. viitor dinUNU versuri lui MOLDOV laDorohoi încã de vreo douã sãp-tãmâni.

Voi avea grijã ca sã vã dau pen-tru fiecare numãr – tinereþea sãl-baticã a lui UNU mã antreneazãºi mã prinde în jocul lui de lu-mini cu becuri multicolore ºi in-tense.

Miu foarte ocupat, a promistotuºi cã vã va trimite.

Dacã mai ai vreodatã de scrisceva nu mai trimite scrisoareala Câmpina ci în Buºtenari – satcu sonde, câini ºi oameni beþivi– unde stau mai tot timpul.

Îþi urmãresc paºii prin veac.

George BogzaBuºtenariOf. Telega

II[3 foicele cu antetulAlex. D. BinderInterne-SifilisBucureºti – Str. Fluerului, 3]

Iubite Saºa PanãIatã-mã sub acoperãmântul

directorului lui UNU.Venit în Bucureºti nu am ezi-

tat ca sã te caut.Fiindcã nu te-am gãsit ºi aud

cã eºti foarte matinal am sã vinmâine dimineaþa pe la ora 6. Nu-mai dacã am sã mã pot scula.

Mâine plec, ºi dacã nu ne în-tâlnim dimineaþa nu ºtiu când voimai trece pe aici. Te rog dacãpoþi sã mai întârzii peste ora 6,fã-o dacã vezi cã pânã atunci eunu am sosit încã. Te asigur cã n-aisã aºtepþi mult, voi cãuta sã vincât de dimineaþã.

Îþi mângâi fruntea cu ochii

George Bogza16. X. 192819,4.

IIIDoctor Alexandru BinderStr. Fluerului 3 (etaj)Bucureºti 4

Iubite SaºaÎn noaptea aceea, sângelui

meu îi plãcuse sã cânte trotuare-le Bucureºtiului. În tovãrãºia

corespondenþa Geo Bogza - Saºa Panãunui amic fost escroc iar în tim-pul de faþã suflet modernist bãu-sem intens din toate posibilitãþi-le absurdului.

ªtiu bordelurile vizitate in-tens cu inima ca un vapor þipânddin sirene poezia stridenþei. ªivorbele ca îmbrãþiºãri, adresateunul altuia.

Cu confesiunile ca o higenãpsihologicã unde era spãlat totjegul sufletelor noastre de ado-lescenþi pervertiþi (abia am îm-plinit 20 de ani iubite Saºa Panãdar rãbojul activitãþii mele noc-turne ºi absurde e des încrustatcu isprãvile sângelui clocotindîn amestecul cu viaþa ca zinculîn acid azotic.)

Îþi spun iubite ºi pe nume nudin afectare ci pentru cã din pa-ginile lui UNU te-ai desprins caun frate.

Îþi ºtiam adresa de acasã fiin-du-mi comunicatã de Moldov ºivenit în Bucureºti am vrut sã tecunosc ºi sã te sãrut.

Noaptea serii în care te cãu-tasem mi-am terminat-o în ulti-mul bordel aproape de ziuã.

Un hotel cu o odihnã de o orãa fost suficient obrajilor mei sã-ºirevinã din lungimea cadavericãcãpãtatã peste noapte.

La 6,4 eram îmbrãcat ºi vã-zând mulþimea de muncitori agi-tându-se pentru o mizerabilãbucatã de pâine sufletul meucare n-a cunoscut mizeria încer-ca sentimente speciale. Dimi-neaþa era rece ºi ceþoasã.

Tramvaiele treceau toate prinmine ºi oamenii îmi dãdeau cuciomege în cap.

Plângeam când mãcelarii îmidisecau ochii cu mustãþile.

(Scriu mizerabil – îmi poþiculege oare scrisul?)

Când am ajuns în strada Flu-erului era prea târziu.

Am zâmbit soldatului frãþeº-te ºi în sufletul meu erau toategãrile unde se întâmplã pierderide trenuri ºi vieþi.

L-am întrebat dacã ÎNCÃ maiai buza superioarã independentãde brici (te cunoºteam din foto-grafia numãrului 5). Dar în oraºnici un locotenent nu a avut mus-taþã. Spre searã un tren m-a în-ghiþit. Ne depãrtam orizontal darîþi vedeam zâmbetul zburând.

Erai aproape ºi îþi rãspun-deam. ªi acum eºti cu mine aiciºi întotdeauna te port pe mar-ginile norilor.

E noapte târziu.Singur, treaz, sunt intrat în

miezul ei ca un cuþit.

Te îmbrãþiºeazã,George Bogza

21.X.1928

IV[carte poºtalã]Iubite SaºaÎþi mulþumesc pt. c.p. trimisã

într-o clipã de repaus.Am vãzut dintr-o notiþã în

Rampa cã luai parte activã laconducerea unei reviste de avan-tgardã PROSPECT, la Iaºi. Dacãai întâmplãtor unul sau mai mul-te exemplare de prisos trimite-mi-le ºi mie fiindcã vreau sã lecunosc.

Urmuz nu va mai apare. Cau-zele sunt multiple ºi le vei aflacândva.

Fratele gândurilor tale Geo27.XI.1928

VIubite SaºaTe iubesc pentru numele tãu

care îmi reaminteºte de roma-nele ruseºti ale adolescenþeimele. Saºa Saºa SAªA

Limba parcã ar suge o þâþã defecioarã ºi boierul ca la cinema-tograf e martor scenelor de peecran.

Am primit exemplarul dinUNU. Cuvântul Felicit e preaplat ºi totuºi trebuie sã te felicitpentru acest numãr sãlbatic caun tigru.

În el, fiecare cuvânt este unproiectil. Dacã îl zgândãreºtiface explozie ºi te omoarã. Nupot umbla cu el decât specialiºti.

Ce uriaº progres, ce evoluþiegrandioasã de la No.1 minuscu-lui No. 1 ºi pânã la acest 8.

Vezi: revistele sunt ca oricevietate. Urmeazã legile ondula-

þiei. Voi cu UNU abia v-aþi nãscutºi creºteþi vertiginos, în curândveþi convinge de vitalitatea vos-trã chiar ºi pe babalâcii încãpãþâ-naþi.

Îmi pare foarte rãu cã mo-mentan situaþia mea materialãmã împiedicã de a vã trimite unînsemnat ajutor bãnesc, conse-cinþã, ecou, oglindã, a dragosteimele pentru voi.

Totuºi aveþi încredere înmine fac cauzã comunã cu UNUºi îl vreau cât mai strãlucit.

De la Moldov nu am primitpânã azi nimic. Îl întrebasemacum câteva zile ce se aude cuUNU – nu primisem încã pe celtrimis de tine – foarte groteas-cã ºi bufã discordanþa dintre ar-ticolul prim ºi celelalte dinPROSPECT. Mihai Bicleanuacela? Scrie cred pentru croito-rese.

Interesant: Virgil Ghiorghiu,îl cunoºteam de altfel din Bile-te de Papagal.

Aºtept: XX[-literaturã con-temporanã]

………………………………………Lui Tania ªtefanovna, împle-

teºte-i din partea mea un ºarpeîn pãrul ei netuns.

Ascultã: Moldov e un „scrii-tor” de valoare. Linia lui frântãdin numãrul acest este o capo-doperã. Se deosebeºte de noi

toþi prin tragismul lui uriaº.Pãcat cã înaintea lui a fost

Urmuz (omul) altfel ar fi avut unmare merit în literatura româneas-cã.

Pentru cel care nu e surd – încâteva rânduri cum face el pãsã-rile cerului sã se prãvãleascã lapãmânt.

ªi asta nu serios conduce cuo gravitate cosmicã.

Îmi place Moldov. Îmi placemult.

Vrei în primãvara aceasta unvolum colectiv: eu, tu, Roll,Moldov etc. al suprarealismuluiromân cu bucãþi inedite? – Nu oantologie a modernismului.

Fiecare va contribui materi-aliceºte proporþional cu numã-rul paginilor scrise.

Volumul s’ar tipãri la Doro-hoi în editura revistei UNU ºi vaavea un titlu de pildã 1929 saualtceva.

Ce zici?

Te îmbrãþiºeazã,George Bogza

Buºtenari13.XII. 1928

A consemnatPetriºor Militaru

Geo Bogza ºi Saºa Panã

Geo Bogza

arhiv

a „

Saºa P

anã”

arhiv

a „

Saºa P

anã”

arhiv

a „

Saºa P

anã”

arhiv

a „

Saºa P

anã”

arhiv

a „

Saºa P

anã”

arhiv

a „

Saºa P

anã”

arhiv

a „

Saºa P

anã”

arhiv

a „

Saºa P

anã”

arhiv

a „

Saºa P

anã”

arhiv

a „

Saºa P

anã”

arhiv

a „

Saºa P

anã”

arhiv

a „

Saºa P

anã”

arhiv

a „

Saºa P

anã”

arhiv

a „

Saºa P

anã”

arhiv

a „

Saºa P

anã”

arhiv

a „

Saºa P

anã”

arh

iva

„S

aº

a P

an

ã”

Geo Bogza ºi Saºa Panã alãturi de grupul de la „Alge”