"Cerurile dupã cuviinþã sã se veseleascã

ºi pãmântul sã se bucure, ºi sã prãznuiascã toatã lumea

cea vãzutã ºi cea nevãzutã: cã a înviat Hristos,

veselia cea veºnicã."

HHrriissttooss aa îînnvviiaatt!!responsabilitateaunei mãrturisiri

Hristos a înviat!Vremea Postului Mare

a fost ºi va fi întotdeauna operioadã binecuvântatã. Ovreme în care fiecare dintrenoi ne-am angajat într-unefort spiritual, iar acest efort

a avut ca scop dobândirea virtuþilor. Po-doabele sufleteºti pe care am cãutat sã ledobândim în vremea postului au fost rezu-mate în rugãciunea Sfântului Efrem Sirul.Ne-am strãduit sã scãpãm de trândãvie, degrija de multe, de iubirea de stãpânire ºigrãirea în deºert ºi am cãutat sã punem înlocul lor curãþia, gândul smerit, rãbdareaºi dragostea, vederea propriilor pãcate ºineosândirea aproapelui. Acum e vremeabucuriei ºi a veseliei, e vremea sã nebucurãm de Învierea Domnului IisusHristos ºi de învierea noastrã, sã ne bu-

curãm cã Hristos Dumnezeu ne-a trecutpe toþi din moarte la viaþã ºi de pe pãmântla cer. Iar acest fapt este simþit ºi perceputcu adevãrat doar de cei care într-adevãr aureuºit în vremea postului care a trecut mã-car într-o micã mãsurã sã se spele de no-roiul pãcatului. Cãci, dupã cuvântulSfântului Ioan Gurã de Aur, conºtiinþa cu-ratã face sãrbãtoarea.

Acum suntem îndemnaþi sã ne bucu-rãm ºi sã ne veselim de darurile Învierii.Însã trebuie sã fim cu bãgare de seamã canu cumva, din prea multã veselie, sã neîntoarcem prin neglijenþã la pãcatele pecare le-am fãcut înainte de post ºi pentrucare ne-am pocãit ºi am primit iertare.Pentru a nu ne fi ostenit în zadar, sã avemºi pe mai departe atenþia treazã ca, pã-strând ceea ce am dobândit de la Dum-nezeu, sã adãugãm la acestea ceea ce nedã Învierea Domnului, cãci Învierea esteluminoasã, dãtãtoare de bucurie, aduce

pace ºi binecuvântare. În bisericile noastre rãsunã cântarea:

Ziua Învierii ºi sã ne luminãm cu prãz-nuire ºi unii pe alþii sã ne îmbrãþiºãm. Sãzicem "fraþilor" ºi celor ce ne urãsc penoi, sã iertãm toate pentru Înviere ºi aºasã strigãm: "Hristos a înviat din morþi cumoartea pe moarte cãlcând ºi celor dinmorminte viaþã dãruindu-le!" Pentru cabucuria noastrã sã fie deplinã, sã urmãmîndemnului acestei minunate cântãri: sãne luminãm cu prãznuirea ºi sufletelenoastre sã salte de bucurie, sã ne îm-brãþiºãm unii pe alþii cu îmbrãþiºare sfân-tã, sã-i numim fraþi chiar ºi pe cei ce neurãsc, îndepãrtând orice urmã de rãutatedin viaþa noastrã, sã iertãm toate pentruÎnviere. Pentru cã, dacã nu iertãm, înzadar ne-am ostenit cu postul. Dacã nuiertãm nici noi nu vom fi iertaþi, dupã cumne-a fãgãduit Dumnezeu, iar fãrã iertarenu vom putea primi nici bucuria.

Anul III, nr. 27aprilie 2009

Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

aparecu sprijinul

CMYK

Intraþi în bucuria

Domnului!Mâncãm ca sã trãim, nu

trãim ca sã mâncãm, spune ovorbã înþeleaptã. Cum se mani-festã patima lãcomiei pânte-celui ºi cum se poate trata,aflaþi din pag. 11.

Credinþa partenerului de viaþãeste un criteriu prea puþin bãgatîn seamã de multe ori, deºi a aveaun partener necredincios nu estedeloc uºor. (pag. 9)

Sã nu uitãm, ca ºi creºtini, cesãrbãtorim de Paºti ºi sã letransmitem ºi copiilor aceastãbucurie. (pag. 10)

Dumnezeul din stomac

Este important capartenerul sã fie

credincios?

Activitãþi cu copiiide Paºti

Editorial de Pr. Ovidiu Bostan

Din cuprins

(pag. 4-5)

Când sufletul ce s-a trezit ºi s-a pocãit este curãþitde pãcat, se aprinde de negrãitã dragoste pentru Zi-ditorul sãu. Nu vrea nici mãcar o clipã sã se despartãde El, ci arde de dorinþa de a se uni cu El pururea.Aceastã unire se poate înfãptui prin gânduri, princuvinte ºi prin fapte, adicã prin minte, prin simþãminteºi prin voinþã. Împãrtãºire sau cuminecare înseamnãunire. Prin ce Îl putem iubi pe Dumnezeu - prin aces-tea ne putem ºi uni cu El.

Dar omul nu se poate uni cu Dumnezeupânã ce nu se desparte de toate cele pãmânteºti,de tot ce este vremelnic ºi muritor. Omul seuneºte cu Dumnezeu prin minte atunci când seosteneºte a cugeta fãrã viclenie la tot lucrul, aºacum singur Dumnezeu cugetã. ªi mai mult seuneºte omul cu Dumnezeu cu mintea când segândeºte neîncetat la El, la însuºirile Sale, laputerea, înþelepciunea, bunãtatea ºi veºniciaSa. Omul se uneºte cu Dumnezeu prin inimãcând aceasta se umple de dragoste, de dragostepentru Dumnezeu ºi pentru tot ceea ce iubeºteDumnezeu. Iar pe cine ºi ce iubeºte Dumnezeuni s-a fãcut cunoscut din descoperirea Adevã-rului. Însã inima întinatã nu-L poate vedea, niciiubi pe Dumnezeu, numai inima curãþitã detoatã patima ºi de mincinoasa iubire vremel-nicã. Omul se uneºte cu Dumnezeu prin sufletatunci când cu bucurie împlineºte toate dum-nezeieºtile porunci ºi pe toate se osteneºte a leînvãþa, ca pe toate sã le poatã împlini, pânã lacea din urmã.

ªi aºa, fraþilor, trei sunt felurile unirii sauîmpãrtãºirii noastre cu Dumnezeu. Unul estegândit, al doilea este simþit, iar al treilea estelucrãtor. Dar culmea unirii noastre cu Dum-nezeu este împãrtãºirea cu Trupul ºi SângeleFiului lui Dumnezeu. În aceasta sunt toate, eaeste totul. Aceastã unire cuprinde toate cele-lalte feluri de unire, aceastã împãrtãºire cu-prinde toate celelalte împãrtãºiri. Dumnezeu,fraþilor, S-a arãtat în trup pentru ca noi, cei tru-peºti, sã ne putem uni cu Dânsul, împãrtã-ºindu-ne din Trupul ºi Sângele Sãu. Poate fi,oare, iubire mai mare decât aceasta?

Curãþirea urmeazã dupã pocãinþã - ºi anume, dupã pocãinþa cea mare ºi desã-vârºitã. Pocãinþa cea micã este ca o scãrpinare a rãnii care-l arde ºi îl mãnâncã peom. Curãþirea este tãmãduirea rãnii. De îndatã ce omul se pocãieºte cu adevãrat depãcatele fãcute, are douã dorinþe: sã ºteargã cumva din trecut negrele sale pãcate ºisã nu le mai sãvârºeascã niciodatã. Cum îºi va ºterge omul pãcatele din zilele celede demult, din vremile care nu se întorc? Poate un om care stã pe un mal al lacu-lui sã spele o pânzã care se aflã pe celãlalt þãrm? Zilele care s-au dus nu se aflã substãpânirea noastrã, ci sub stãpânirea lui Dumnezeu. ªi numai Unul-Dumnezeu,Atotþiitorul poate spãla ºi albi zilele noastre negre din trecut. Domnul lucreazã, cudragoste, curãþirea tuturor celor care i-o cer. Precum maica îºi spalã cu bucurie ºicu dragoste pruncul care a cãzut în noroi ºi s-a murdãrit, ce vine plângând ºi-oroagã sã-l spele ºi sã-l curãþeascã, aºa ºi milostivul nostru Tatã Ceresc îi curãþeºtepe pãcãtoºii care strigã cãtre El, întinaþi fiind.

Numai Unul-Dumnezeu cel Viu poate sã ierte pãcatele ºi sã le ºteargã din viaþanoastrã, numai El poate mai vârtos decât zãpada sã albeascã sufletul nostru, dupãcuvintele psalmistului. Dar Bunul Dumnezeu ne-a poruncit ºi ostenealã pe mãsuraputerii ºi înþelegerii noastre. Fiul lui Dumnezeu a arãtat limpede voia lui Dum-nezeu: Osteniþi-vã cu postul, cu rugãciunea, cu milostenia, cu plângerea, cu iertareapãcatelor celorlalþi, cu înfrânarea, curãþia trupeascã ºi duhovniceascã, cugetarea laDumnezeu, cu pomenirea morþii ºi a Înfricoºatei Judecãþi a lui Dumnezeu, cucugetarea la fericirea veºnicã a dreptului ºi la cumplitele munci ale pãcãtosului îniad, ºi cu toate celelalte poruncite din Evanghelie.

Toate acestea slujesc la curãþirea sufletului de pãcate. Celui ce trece una dintreacestea cu vederea, cu anevoie i se vor vindeca rãnile pãcatului. Trezirea înseam-nã vederea rãnilor sufletului. Pocãinþa înseamnã tãierea ºi deschiderea acestora.Curãþirea înseamnã cã omul a fãcut totul ca sã scoatã tot puroiul din ranã, ca aceas-ta sã se poatã tãmãdui. ªi, atâta vreme cât rãnile sufletului nu se vor tãmãdui, tre-buie sã ne cãim ºi sã ne curãþim ºi, fie de vrem, fie de nu vrem, sã ne gândim laaceste rãni. Cât trebuie sã se cãiascã omul? Câtã vreme rãnile nu se curãþesc ºi nuse vindecã pe deplin, ºi pânã ce piere urma lor. Cãci cãinþa este deschiderea neîn-cetatã a rãnilor sufletului. Rãnile nu se pot curãþa de puroi dacã nu le deschidemmereu. De aceea, nu poate fi curãþire fãrã pocãinþã. Când rãnile s-au curãþit ºi s-auvindecat pe deplin, atunci nu mai sunt rãni, ºi nici cãinþã. Atunci încetãm a ne maigândi la pãcatele sãvârºite. Aºa cum nu ne mai gândim la rãnile pe care le-am avutcândva pe trup ºi acum s-au vindecat, aºa nu ne mai gândim nici la pãcatele careau trecut ºi care s-au ºters din sufletul nostru.

Dar, cu toate ostenelile ºi chinurile noastre pentru curãþirea sufletului, nici-când nu ne-am curãþa fãrã puterea dãtãtoare de har a lui Dumnezeu.

33.. CCuurrããþþiirreeaa„Poate un om care stã pe un mal al lacului sãspele o pânzã care se aflã pe celãlalt þãrm?“

44.. ÎÎmmppããrrttã㺺iirreeaa„Poate fi, oare, iubire

mai mare decât aceasta?“

Viaþa în Hristos2Trepte spre mântuire (2)

Înainte de a pleca la Domnul, la rugãmintea fierbinte a obºtii sale,Sfântul Naum al Ohridei le-a lãsat acestora patru "aºezãminte", treptespre mântuire pe care cel care vrea sã se mântuiascã trebuie sã le urce.Ele ne-au fost transmise de cãtre Sfân-tul Nicolae Velimirovici, care le-a prelu-at "dupã o predanie strãveche dinMakedonia"; versiunea româneascã aapãrut la editura Predania. Dupã ce înnumãrul trecut aþi putut citi despreprimele douã trepte, trezirea ºi pocãinþa,cuvântul Sfântului Naum continuã cucelelalte douã, curãþirea ºi împãrtãºirea.

Fericit cel ce se împãrtãºeºte cu mulþãmitã.Fericit cel ce se desparte de lumea aceasta trezit,pocãit, curãþit ºi împãrtãºit. Trezirea este vede-rea rãnii sufletului. Pocãinþa este tãierea ºi des-chiderea acestor rãni. Curãþirea este deplina tã-mãduire a rãnilor fãcute de pãcate. Iar Împãrtã-ºania este, fraþilor, revãrsarea înlãuntrul nostrua unei vieþi noi, a unei sãnãtãþi ºi puteri noi.

A consemnat Natalia Corlean

3Eveniment

Iniþiativa MitropolituluiAndrei ªaguna

S-a scurs mai mult de unsecol ºi jumãtate de când, la pro-punerea Mitropolitului Andreiªaguna, s-a inaugurat în spaþiultransilvãnean cântarea coralã,întrucât: "În biserica sa catedra-lã, ªaguna a introdus mai întâicântarea choralã dupã note (1850)iar în 1854 a tipãrit cântãrile Li-turghiei Sfântului Ioan Chrisostompentru chor mixt în patru voci".Introducerea cântãrii corale înBiserica Ortodoxã transilvãneanã s-adatorat în mare parte spiritului de reformãde care a fost cuprinsã întreaga societateromâneascã în secolul al XIX-lea.

De atunci ºi pânã astãzi iniþiativelemitropolitului au prins contur în bisericileortodoxe din cuprinsul eparhiei sale.Polifonia coralã s-a manifestat pregnant înÞara Fãgãraºului odatã cu înfiinþarea coru-lui mixt, în 1871, care - sub conducereateologului Vincenþiu Grama - "de mai

multe ori a cântat liturghia în bisericã".Prin acþiunile organizate sub egidaASTRA la Fãgãraº s-au þinut cursuriledirijorale din vara anilor 1935 ºi 1936 real-izate prin strãduinþa, priceperea ºidestoinicia profesorului Iorgu Sandu.Pregãtirea celor 40 de absolvenþi-învãþã-tori a amplificat ºi generalizat fenomenulmuzical coral în arealul fãgãrãºean, orga-nizându-se anual concursuri ale formaþi-ilor corale.

Pe urmelevrednicilor înaintaºi

Festivalul de cântãri religioase "BunaVestire" organizat an de an la Viºtea deSus este o dovadã incontestabilã a faptuluicã spiritul ºagunian alãturi de strãduinþa

vrednicilor înaintaºi, dascãliide muzicã ºi dirijorii fãgãrã-ºeni, dãinuiesc ºi sunt mereuprezente în conºtiinþa con-temporaneitãþii. Existenþacorurilor parohiale, în ma-joritate sãteºti, fac dovadaelocventã a acestui fapt.

Ediþia a IV-a a Festivalul"Buna Vestire", þinut înDuminica a treia din Post,închinatã Sfintei Cruci, areunit coruri din protopopi-atele Fãgãraº ºi Avrig. Cele13 formaþii corale prezente

au interpretat, monodic ºi polifonic, piesereligioase ºi pricesne populare în cinsteaBunei Vestiri ºi a Sfintei Cruci, arãtând cãvestea cea bunã a mântuirii neamului ome-nesc se realizeazã prin jertfa de pe Cruce aMielului nevinovat, Fiul lui Dumnezeuîntrupat, ºi vestind în chip profetic cã "prinsufletul Maicii va trece sabia".

Recunoaºterea osteneliiºi dãruirii

Alãturi de organizatori, preºedinteleJuriului, Prea Sfinþitul Andrei Fãgãrãºea-nul a înmânat premiile celor mai reprezen-tative formaþii corale ºi dirijorilor care le-au îndrumat, încurajând ºi binecuvântândosteneala ºi dãruirea celor care se jertfescpe altarul credinþei prin artã ºi prin cânt, înefortul comun de exprimare cantabilã,polifonicã, a rugãciunii:

Premiul I: Corul Parohiei din ªincaNouã - dirijor: Prof. Gheorghe Malene

Corul Parohiei din Viºtea de Sus - diri-jor: Prof. Liviu Boantã

Premiul II: Corul Parohiei din Viºteade Jos - dirijor: Prof. Gheorghe Malene

Corul „Armonia“ al Parohiei „Sf. Ilie“din Victoria - dirijor: Prof. Ioan Timoftã

Premiul III: Corul Parohiei din Drãguº- dirijor: teolog Alexandru Bobeica

Corul Parohiei din Sâmbãta de Sus-Rãsãriteanã - dirijor: Alina Moldovan

Piesele corale ºi pricesnele care aurãsunat la Viºtea de Sus au avut menireade a înãlþa sufletele cãtre Dumnezeu, prinrugãciune în cânt ºi armonie, uºurând dru-mul spre Înviere.

Prof. Drd. Gheorghe Malene

Cânt în duh de rugãciune la Viºtea de Sus

Bucurii duhovniceºti ºi arhiereascãbinecuvântare pentru locuitorii comuneiCincu. Bunul Dumnezeu ne-a învrednicit cade Buna-Vestire, acest praznic al bucuriei pecare îngerul Gavriil a adus-o din cer ºi ne-aîmpãrtãºit-o prin Maica Domnului, sã avemcinstea de a-l avea în mijlocul nostru pe PreaSfinþitul Pãrinte Andrei Fãgãrãºeanul, la tainaSfântului Maslu, cu ocazia celui de-al doileahram al parohiei noastre.

Ne-am bucurat cã, în mai puþin de doi ani,un arhiereu a poposit în mijlocul nostru, vizitaPrea Sfinþitului Andrei fiind o binecuvântare,o mângâiere pentru iubiþii noºtri credincioºi ºiun semn al preþuirii ºi dragostei. Prea Sfinþitulne-a vorbit din inimã pentru inimile noastredespre Buna-Vestire, taina cea din veacascunsã ºi de îngeri neºtiutã, pe careDumnezeu a descoperit-o prin zãmislireaFiului Sãu în pântecele Fecioarei Maria.

Aceastã zi de mare sãrbãtoare pentru parohia noastrã s-a încheiat cu o agapã la carea luat parte Prea Sfinþitul Andrei cu preoþii slujitori ºi membrii Consiliului parohial,împreunã cu primarul comunei.

Pr. paroh Florin Butum

Tradiþia continuã la Viºtea de Sus, unde duminicã, 22 martie, în duminica prece-dentã sãrbãtorii Bunei Vestiri, a avut loc cea de-a patra ediþie a Festivalului de cân-tãri religioase "Buna Vestire". Situat în duhul tradiþiei inaugurate în vremea Mitro-politului Andrei ªaguna, festivalul a adunat în acest an 13 coruri din douã judeþe.

Vizitã arhiereascã la CincuFo

to: A

lexa

ndru

Pop

a - V

iºte

a de

Sus

Noaptea Învierii O noapte emoþionantã. Plinã de

bucurie. Luminã, veselie, strãlucire,jubilaþie. Sunt doar câteva cuvintecare exprimã frumuseþea acesteinopþi. Este noaptea în care fiecarealtar în parte, fiecare bisericã atrageca un magnet sute ºi mii de credin-cioºi. Motivul este unul singur:HRISTOS A ÎNVIAT!

Mã întreb uneori însã ce ne atragepe noi în jurul bisericilor, în noapteade Înviere. Credinþa? Solemnitatea sluj-bei? Îndemnul conºtiinþei de a participa ºinoi mãcar o datã în an la o slujbã reli-gioasã, încercând sã ne amãgim cã am datºi sufletului mãcar o datã în an hranãsufleteascã? Sau, poate, încercarea de a fi"în trend", de a fi în rând cu lumea… spi-ritul de turmã. Dacã toþi merg acolo, eu nupot sã stau deoparte.

Indiferent de motivul care ne adunã înjurul bisericii, cu toþi trãim un sentimentaparte care ne face ca an de an sã nu putemrefuza aceastã chemare a lui Hristos.

Este fascinant cum, fãrã a avea o pre-gãtire prealabilã, ne integrãm perfect înacea imensã masã de oameni. ªi, chiardacã nu am fost pregãtiþi pentru a trãi unsentiment religios, începem sã sesizãmmisterul divin care domneºte în aer.

Întuneric ºi luminãLa un moment dat, întunericul inundã

întreaga bisericã. Este emoþionant. Dar nuai dori ca întunericul acesta sã dureze oveºnicie. Chiar ºi cele câteva clipe þi se parprea lungi. Aºtepþi ceva. Ai nevoie deceva. Aºtepþi lumina. Îþi doreºti lumina.Nu-þi dai seama cã acel întuneric este defapt o stare adâncã a sufletului tãu careiubeºte lumina. ªi, deodatã, în faþa ta omicã luminã sparge întunericul ºi în clipaaceea auzi ca prin farmec o voce care teinvitã: "VENIÞI DE LUAÞI LUMINÃ!"

Din aceastã clipã începe bucuria. Bu-curia cã ºi tu eºti purtãtor de luminã. ªi îþidoreºti ca în mâna ta sã porþi aceastã lu-minã care a spulberat întunericul. E fas-cinant cum în clipa aceea nu te simþi doarun purtãtor de luminã, ci ai impresia cã tuînsuþi eºti o luminã. Este copleºitor senti-mentul de purtare de grijã pe care îl ai faþãde lumina pe care o porþi în mâinile tale. E

ca ºi cum tu eºti una cu aceastã luminã, iardacã ea s-ar stinge, te-ai stinge ºi tu.

Mãrturisirea bucurieiªi totuºi, bucuria nu o trãieºti deplin

acum. Îþi dai seama de acest lucru pestecâteva momente când, în mijlocul acestuiiureº de mulþime, auzi un glas comun caremãrturiseºte aproape instantaneu: "ADE-VÃRAT A ÎNVIAT!" Atunci sesizezi cãîn faþa bisericii cineva trãieºte cu emoþie obucurie pe care þi-o împãrtãºeºte ºi þie.Acum i-ai auzit ºi tu glasul: "HRISTOS AÎNVIAT!" Eºti luat ºi tu de valul frenezieicare te înconjoarã ºi rãspunzi ºi tu împre-unã cu cei din jurul tãu: "ADEVÃRAT AÎNVIAT!" Abia acum realizezi cã tu nu aivenit în noaptea de Paºti ca sã vezi unspectacol religios, stând deoparte ca unspectator, ci cã tu însuþi eºti parte inte-grantã în aceastã realitate tainicã, în acestmirific spectacol cosmic.

Dar, ca orice lucru pãmântesc, ceea ceare un început are ºi un sfârºit. Cortinacade. Luminile se sting. Iar tu te îndrepþibucuros spre casa ta. Ai fost la ÎNVIERE.

Declinul bucurieiA doua zi, când ieºi pe stradã, auzi abia

ºoptind pe cineva care se apropie de tine:

"Hristos a înviat!" Îi rãspunzi cu gura pejumãtate, abia auzindu-te pe tine însuþi:"Adevãrat a înviat!" E ciudat cum înnoaptea care a trecut mãrturiseai aproapestrigând cã a înviat cu adevãrat, iar acumglasul tãu a scãzut în intensitate. Nureacþionezi pe moment. Dar îþi dai seamacã a doua zi acest "adevãrat a înviat" esteºi mai puþin convingãtor. ªi, încet-încet,frenezia cu care îl mãrturiseai în noapteaÎnvierii dispare ca prin minune. De ce?Pentru cã nu te raportezi la învierea Dom-nului decât în noaptea de Înviere.

Ceea ce dobândim uºordispare la fel de uºor

În noaptea în care ai auzit vestea cãHristos a înviat, tu te-ai ºi grãbit sã o con-firmi. Altfel spus, ai auzit o noutate, iar tuai rãspuns cã, de fapt, îþi era cunoscutã, cão ºtiai dinainte. E ca ºi cum cineva te-ar

anunþa la rãsãritul soarelui cã s-a fãcut ziuã,iar tu i-ai rãspunde în gura mare cã aºa e.

ªtii cât de greu le-a fost Sfinþilor Apos-toli sã creadã în Învierea Domnului ºi câtde uºor ni se pare nouã, celor de astãzi, sãcredem ºi sã mãrturisim? Ei bine, tocmaide aici ne pândeºte primejdia. Din faptulcã noi credem prea uºor. Apostolii aucrezut prin motivaþie, noi credem din iner-þie. Motivaþia e profundã, duhovniceascã,inerþia e superficialã. Motivaþia îºi are te-meiul în ceea ce se aratã, inerþia se sprijinãpe ceea ce am primit fãrã a cãuta.

De aceea pentru noi schimbul acestade cuvinte: "Hristos a înviat!" - "Adevãrat,a înviat!" reprezintã de multe ori o simplãurare, o simplã salutare, care nu este încãr-catã de consistenþa credinþei noastre. Darea nu este nici vestire, nu e nici salutare,nici urare. Ea este o mãrturisire de credin-þã. Eu, cel care o rostesc, îmi mãrturisesccredinþa cã Hristos a înviat, iar cei carerãspund, rostesc o mãrturisire întãritoare,aceea cã, într-adevãr, El a înviat.

ªi eu îþi mãrturisesc cu bucurie cãHristos a înviat ºi vreau sã fii luminat ºi tude aceastã bucurie a Învierii lui.

HRISTOS A ÎNVIAT!Pr. Iosif Ciolan

CMYK

Viaþa în Hristos4

Hrrissttoss a înnviatt!- responsabilitatea unei mãrturisiri -

"Dacã Hristos n-a înviat, zadarnicã este atunci propovãduirea noastrã,zadarnicã este ºi credinþa voastrã" (I Corinteni 15, 14).

De este cineva bun, credincios ºi iubitorde Dumnezeu, sã se îndulceascã de acestpraznic bun ºi luminat; (...) de s-a ostenitcineva postind, sã-ºi ia acum dinarul; de alucrat cineva din ceasul dintâi, sã-ºi ia astãzidreapta platã; de a venit cineva dupã cea-sul al treilea, mulþumind sã prãznuiascã; dea ajuns cineva dupã ceasul al ºaselea, nimicsã nu se îndoiascã, cã de nimic nu se va pã-gubi; (...) de a ajuns cineva numai în ceasulal unsprezecelea, sã nu se teamã cã a zã-bovit, cã milostiv fiind Stãpânul, primeºte

pe cel din urmã ca pe cel dintâi; (...) pe celde pe urmã îl miluieºte ºi pe cel dintâi îlmângâie; ºi aceluia plãteºte ºi acestuiadãruieºte (...). Pentru aceasta, intraþi toþiîntru bucuria Domnului nostru (...). Cei cev-aþi înfrânat ºi cei leneºi, cinstiþi ziua. Ceice aþi postit ºi cei ce n-aþi postit, veseliþi-vãastãzi. Masa este plinã, ospãtaþi-vã toþi;viþelul este mare, nimeni sã nu iasã flã-mând, toþi vã îndulciþi de ospãþul cre-dinþei; toþi luaþi bogãþia bunãtãþii.

Sf. Ioan Gurã de Aur

De la moarte la viaþã,de la pãcat la virtute

Anul bisericesc este îm-pãrþit în trei perioade, numite- potrivit cãrþilor de slujbãspecifice fiecãreia dintre ele -perioada Octoihului, perioadaTriodului ºi perioada Penti-costarului. Cea mai lungã esteperioada Octoihului, care re-liefeazã activitatea de pro-povãduire a Mântuitorului,perioadã în care noi ne în-cepem urcuºul spre mântuireînvãþând despre "ce sã facemca sã ne mântuim". PerioadaTriodului, care începe dinDuminica Vameºului ºi aFariseului ºi þine pânã laPaºti, ne pune în faþã pocãinþa. Hristosªi-a dat viaþa pentru noi, pentru a nescoate din robia pãcatului, iar pentru aînvia împreunã cu El în noaptea deÎnviere, trebuie mai întâi sã ne pocãim,sã ne cercetãm rãnile pe care pãcatelele-au fãcut în sufletele noastre ºi sã lecurãþim prin Taina Spovedaniei ºi prinpost, sã iertãm.

Dupã ce ne-am conºtientizat patimile,în timpul Postului ne-am rugat zilnic ros-tind rugãciunea Sfântului Efrem Sirul caDumnezeu sã ne scape de "duhul trân-dãviei, al grijii de multe, al iubirii destãpânire ºi al grãirii în deºert". Am cerutsã primim în schimb virtuþi: "duhulcurãþiei, al gândului smerit, al rãbdãrii ºi aldragostei", simþind gustul vieþii adevãrate,la care ne cheamã Dumnezeu. Am exersato viaþã echilibratã atât în hranã, cât ºi încomportamentul de zi cu zi, în care în-locuim pãcatul ºi rãutatea cu virtutea, cubunãtatea, cu iertarea, o viaþã ancoratã înrugãciune. Acestea sunt roadele Postului.

Dacã trãim aceastã viaþã cu adevãrat,în Vinerea Mare trecem împreunã cuHristos prin Patima Sa, prin Rãstignire ºiMoarte, pentru a învia împreunã cu El, în

Duminica Paºtilor ºipentru a intra, apoi,într-o nouã perioadã, abucuriei.

O anticipare aÎmpãrãþiei

lui DumnezeuDacã Triodului îi

este specificã pocãinþaºi efortul omului în cãu-tarea lui Dumnezeu, întimpul PenticostaruluiDumnezeu încununea-zã acest efort al omu-lui, oferindu-i darurileSale. Dacã perioada Tri-odului ne atrage atenþiaasupra pãcatelor din

viaþa noastrã ºi ne oferã mijloacele pentrua ieºi din robia lor ºi din dependenþa decele materiale, perioada Penticostaruluieste chiar Împãrãþia lui Dumnezeu, în carenoi putem trãi încã de pe acum, dacãîmplinim Poruncile.

În timpul celor 50 de zile dintre În-vierea Domnului ºi Pogorârea SfântuluiDuh la Rusalii, viaþa creºtinilor este dife-ritã de cea din celelalte perioade ale anului,ea este o prefigurare a vieþii celei veºnice,marcatã de câteva elemente importante:

- LIPSA POSTULUI. În SãptãmânaLuminatã, miercurea ºi vinerea este harþi,adicã putem mânca de dulce, iar în cele-lalte zile de post pânã la Rusalii este dezle-gare la peºte.

- LIPSA ÎNGENUNCHERILOR ºI AMETANIILOR. De la Paºti pânã la ÎnãlþareaDomnului nu se îngenuncheazã ºi nu sefac metanii, acestea fiind specifice po-cãinþei.

- VEºMINTE LUMINOASE. În aceastãperioadã în biserici totul este luminã ºi fru-museþe, marcate prin culoarea albã aveºmintelor preoþilor ºi diaconilor ºi aacoperãmintelor din bisericã.

- SALUTUL "HRISTOS A ÎNVIAT!". De

la Paºti pânã la ÎnãlþareaDomnului, creºtinii nu se maisalutã în modul obiºnuit, cisalutul lor devine o adevãratã

mãrturisire de credinþã: "Hristos a înviat!",cu rãspunsul: "Adevãrat a înviat!"

- SLUJBELE SUNT DIFERITE. În loc derugãciunile începãtoare se cântã "Hristos aînviat…", iar celelalte rugãciuni amintescmereu bucuria Învierii.

Sãptãmâna LuminatãÎn cadrul Penticostarului, Sãptãmâna

Luminatã are un loc aparte; slujba SfinteiLiturghii din zilele acestei sãptãmâni seface la fel ca în noaptea Învierii. Texteleliturgice sunt adevãrate revãrsãri debucurie. Prin Învierea lui Hristos se ter-minã o perioadã a istoriei ºi începe unanouã, în care ni se deschide Raiul. Nu maisuntem supuºi pãcatului fãrã scãpare, ci deacum avem posibilitatea de a trãi în Rai,prin darurile lui Hristos: viaþã, luminã,pace ºi bucurie.

În cuprinsul slujbelor din SãptãmânaLuminatã nu existã cereri de iertare ºi nuse citesc psalmi, iar uºile de la SfântulAltar rãmân deschise, pentru cã Raiul s-acoborât pe pãmânt, iar bucuria le covâr-ºeºte pe toate.

În aceastã perioadã începe citireaEvangheliei de la Ioan, consideratã ceamai profundã dintre cele patru Evanghelii.Dupã ºapte sãptãmâni de post ºi trecereacu Domnul prin moarte ºi Înviere, suntempregãtiþi sã înþelegem mesajele profundeale acestei Evanghelii. Paºtile ne ridicã peo treaptã mai înaltã de înþelegere, iar sluj-bele din Sãptãmâna Luminatã reprezintãgândirea, simþirea ºi trãirea cea mai înaltãa spiritualitãþii ortodoxe.

Marea ispitã a acestei perioade este sãrecãdem în starea de dinaintea Postului ºisã pierdem astfel tot ce am câºtigat. Postulne schimbã viaþa, ne echilibreazã, neînvaþã sã punem accentul pe lucrurile cuadevãrat importante în viaþã, iar ÎnviereaDomnului ne dãruieºte bucuria vieþiicurate ºi binecuvântate de Dumnezeu, bu-curie pe care o putem pãstra în continuare,dacã suntem atenþi sã nu cãdem în plasadelãsãrii, a lãcomiei pântecelui sau a som-nului trupesc ºi sufletesc.

Dacã reuºim acestea, fiecare sãrbã-toare a Învierii va fi pentru noi urcareaunei noi trepte în smerenie ºi rãbdare, înbunãtate ºi iubire, în aducerea cerului pepãmânt.

Natalia Corlean

CMYK

5Viaþa în Hristos

Intraþi în bucuria Domnului!Pe parcursul Postului Mare ºi trecând apoi prin Sãptãmâna Patimilor ºi

Înviere, creºtinul se trezeºte la o nouã viaþã. E vremea bucuriei cã moartea ºi pãca-tul au fost biruite de Hristos, Care ne oferã ºi nouã darul de a trãi în bucurie.Începând cu noaptea de Înviere, intrãm într-o nouã perioadã a anului bisericesc,numitã perioada Penticostarului. E o vreme când se deschide Împãrãþia luiDumnezeu, iar noi o putem gusta încã de aici, din viaþa noastrã pãmânteascã.Pentru creºtini, cele 50 de zile dintre Înviere ºi Rusalii sunt marcate de lipsa postu-lui, de bucuria ºi lumina Învierii.

Catehism pe înþelesul tuturor 6

Articolul al IV-lea"ªi S-a rãstignit pentru noi în zilele lui

Ponþiu Pilat ºi a pãtimit ºi S-a îngropat."

În zilele lui Ponþiu PilatCuvintele "în zilele lui Ponþiu Pilat"

realizeazã localizarea istoricã a mântuirii:pe vremea când Iudeea era provincieromanã, guvernatã de cãtre Pilat din Pont.

Hristos putea sã nu moarãCuvintele "S-a rãstignit pentru noi" lãmu-

resc motivul pentru care a pãtimit, a fostrãstignit ºi a murit Hristos. Nu numai cã Elputea sã nu moarã, dar Hristos este ÎnsãºiViaþa. Sensul Lui nu este în moarte, ci înviaþã. Dar a murit pentru ca prin moarteaLui sã ne rãscumpere pe noi. În Hristos afost rãstignitã întreaga fire omeneascã ceacãzutã prin pãcat, fire asumatã în totalitatede cãtre El prin naºtere. Hristos a devenit"Noul Adam", restauratorul lui Adam celvechi, care cãzuse prin pãcat.

Hristos a pãtimit debunãvoie

Când Apostolul Petru atãiat cu sabia urechea lui Mal-hus, vrând sã-L apere pe Iisuspentru a nu fi prins de iudei,Domnul l-a mustrat spunân-du-i cã dacã ar dori S-ar puteaapãra ºi singur: "Þi se pare cãnu pot sã rog pe Tatãl Meu ºisã-Mi trimitã acum mai multde douãsprezece legiuni deîngeri?" (Mt. 26, 53). Deci Domnul S-alãsat prins, pentru ca astfel sã fie adus cajertfã de rãscumpãrare pentru pãcatelenoastre. A pãtimit de bunãvoie, din iubire.Nimeni altul n-ar fi putut face aceasta, cãciEl singur dintre oameni S-a nãscut fãrã sãmoºteneascã pãcatul strãmoºesc - laNaºtere, Hristos ªi-a însuºit întreaga fireomeneascã, în afarã de pãcat.

Hristos a pãtimit cu trupulTrupul este purtãtorul firii omeneºti.

Spunem cã a pãtimit cu trupul deoarecefirea dumnezeiascã nu putea nici pãtimi,nici muri.

Hristos a murit pe cruceHristos a murit cu cea mai ruºinoasã

moarte (pe cruce fiind rãstigniþi marii tâl-hari) pentru ca noi sã conºtientizãm cât dedeparte a ajuns rãutatea omenirii în raportcu bunãtatea dumnezeiascã. Hristos amurit astfel ºi pentru cã deschidereabraþelor pe cruce s-a transformat într-o

caldã înbrãþiºare aîntregii lumi decãtre Dumnezeu.

De ce„pentru noi“?

Pentru cã Dum-nezeu nu avea ne-voie de jertfa a-ceasta, ci noi, ceicare nu putem oferinimic Celui Carene dã nouã toate.El este Dãtãtorulnostru de bine ºiCel Care pe toate lechiverniseºte sprefolosul nostru, încât

viaþa sã ne fie o continuã împãrtãºire deharul dumnezeiesc.

Aºadar, noi suntem subiectul iubirii luiDumnezeu ºi nu trebuie sã-I dezamãgimiubirea. Sã avem în vedere cã, pe crucea depe Golgota, cea mai urâtã faptã pãcãtoasãa omului s-a întâlnit cu cea mai mare faptãa iubirii Domnului ºi sã nu repetãm istoriarãstignirii lui Hristos prin viaþa noastrã.

Pr. Adrian Magda

Miracolul LuminiiSfinte

În fiecare an, deasu-pra Sfântului Mormântde la Ierusalim se aprin-de Lumina Sfântã, carese pogoarã din cer în ur-ma rugãciunilor Patriar-hului Ierusalimului. Mira-colul se întâmplã în fiecare an, la Vecer-nia din Sâmbãta Mare a Paºtelui ortodox.Patriarhul este percheziþionat la intrarea încapela Sfântului Mormânt, apoi intrã, în-soþit de un arab musulman, care rãmâne înprima încãpere a bisericuþei, numitã "Ca-pela îngerului". Pãrintele patriarh înain-teazã în a doua încãpere ºi îngenuncheazãîn faþa Sfântului Mormânt, unde se roagãca Dumnezeu sã trimitã Lumina.

Dupã câteva minute, cei aflaþi în biseri-cã observã o luminã puternicã, ce aparediferit în ochii celor prezenþi. Sfânta Lu-minã este imaterialã ºi nu arde pe cei careo ating, de aceea credincioºii obiºnuiesc sãîºi þinã mâinile sau faþa deasupra flãcãrii,pentru binecuvântare. Lumina Sfântã nu apa-re decât de Paºtele Ortodox ºi la rugãciuneapatriarhului ortodox. Natalia Corlean

Binecuvântareabucatelor de Paºti

În noaptea de Înviere, dupã încheiereaSfintei Liturghii, preotul binecuvânteazãbucatele care se vor gusta acum, dupãsfârºitul Postului. Aceasta semnificã fap-tul cã, deºi s-a sfârºit postul, legãturaomului cu Dumnezeu nu se sfârºeºte, ci ease prelungeºte chiar în cele mai elemen-tare activitãþi ale omului, cum este ºi mân-catul. Astfel, dupã slujba Învierii, creº-tinul nu merge sã se îmbuibe ci, cu mulþu-mire faþã de Dumnezeu pentru bucatele pecare le aºterne pe masa de sãrbãtoare,merge sã se bucure ºi de cele pãmânteºti,dãruite de Dumnezeu; cerem, prin rugã-ciunea rostitã de preot, ca "gustând din-tr-însele sã ne umplem de harurile Talecele date nouã cu prisosinþã ºi de bunã-tatea Ta cea negrãitã".

Sã ne fie toate spre bucurie ºi aducereaaminte de dragostea permanentã a lui Dum-nezeu cãtre noi! Pr. Marius Corlean

Simbolul de credinþã (IV)

Îngenunchem deSfintele Paºti?De la Sfintele Paºti pânã la Înãlþarea

Domnului nu îngenunchem. În genunchiam stat toatã perioada Postului Mare,când ne-am pregãtit, prin rugãciune sme-ritã ºi pocãinþã, pentru Înviere. Acum estevremea bucuriei, a biruinþei Domnului asu-pra morþii, a biruinþei asupra propriilor pa-timi împotriva cãrora am dus luptã duhov-niceascã în timpul postului. Nu îngenunchem,pentru ca în felul acesta sã mãrturisim cufapta învãþãtura noastrã de credinþã cu pri-vire la Învierea Domnului ºi învierea su-fletelor noastre. Pr. Ion Tãrcuþã

Dupã ce am vãzut cã Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat pentru noi ºipentru a noastrã mântuire, din cel de-al patrulea articol al Crezului învã-þãm despre patimile Domnului ºi despre legãtura lor cu mântuirea noastrã.

Mãrturisitori contemporani ai Ortodoxiei 7

Anul trecut, în timpul pelerinajuluila Locurile Sfinte, am avut bucuria de ao întâlni pe aceastã sfântã. Atunci nuºtiam nimic despre mucenicia ei, dar amfost impresionatã de sfinþenia ºi paceadin jurul moaºtelor ei. Acum încerc sãv-o prezint pe femeia ElisabetaFeodorovna, o protestantã convertitã laOrtodoxie ºi o mucenicã a BisericiiOrtodoxe Ruse din timpul regimuluicomunist, spunând la fel ca pãrintelecare a tuns-o în monahism: "Acestveºmânt vã smulge din lume ºi lumea seva îndepãrta de dumneavoastrã, dar, latimpul cuvenit, va depune mãrturie pen-tru faptele bune, care vor strãluci întruSlava Sa înaintea Celui Veºnic".

PRINÞESÃ DE HESSA ºI SAXA. PrinþesaElisabeta provenea din casele de Hessa ºiSaxa, familii princiare ce se înrudeau cumajoritatea caselor regale din Europa. S-anãscut la 1 noiembrie 1864, în localitateaBessungen din Germania. Mama ei a mu-rit de timpuriu, dar a insuflat copiilor prin-cipiile creºtine ºi dragostea pentru semeniilor. Elisabeta a fost sora mai mare aAlexandrei, ultima împãrãteasã a Rusiei.În 1884, la vârsta de douãzeci de ani, s-acãsãtorit cu Marele Duce Serghie Alexan-drovici Romanov ºi a devenit Marea Du-cesã Elisabeta Feodorovna a Rusiei.

CONVERTIREA LA ORTODOXIE. Elisabe-ta ºi-a pãstrat confesiunea protestantã, chiardacã s-a cãsãtorit cu al cincilea copil al þa-rului. În timp, însã, ea ºi-a deschis inima, asimþit frumuseþea ºi profunzimea Orto-doxiei ºi a hotãrât sã se boteze în BisericaOrtodoxã. Soþul ei a fost foarte bucuros,iar împãratul Alexandru al III-lea i-a ofe-rit o icoanã foarte preþioasã cu MântuitorulIisus Hristos, pe care a pãstrat-o întreagaviaþã. Elisabeta Feodorovna a locuit ºapteani în Sankt-Petersburg, unde a dus o viaþãmondenã complexã: a participat la recepþiioficiale, la activitãþi artistice, intelectualeºi sociale. Din momentul în care MareleDuce Serghie a devenit guvernatorulMoscovei, Elisabeta a putut sã cunoascãtradiþia ortodoxã ºi sã viziteze locurilesfinte ale Rusiei centrale.

"A IUBI ÎNSEAMNÃ A IERTA". În 4 fe-bruarie 1905, Marele Duce SerghieAlexandrovici Romanov a fost omorât deun anarhist ºi a devenit primul mucenic

din familia impe-rialã a Romano-vilor. Marea Duce-sã a reuºit sã trea-cã peste aceastã du-rere cu credinþã ºicu dragoste. L-a vi-zitat pe asasinulsoþului ei în închi-soare, i-a dus aces-tuia o Evanghelieºi i-a mãrturisit cãnãdãjduieºte ca el sã se pocãiascã ºisã fie iertat de Sfânta Treime. Pelocul unde a murit soþul ei a ridicat ocruce pe care a scris: "Pãrinte, iar-tã-le lor, cã nu ºtiu ce fac!"

COMUNITATEA MARTEI ºI MARIEI.Dupã moartea soþului ei ºi dupã ce perioa-da de doliu s-a încheiat, ea s-a retras dinpalat, ºi-a rezervat trei încãperi într-o altãclãdire ºi a început sã ducã o viaþã denevoinþã: a organizat "Comunitatea Marteiºi Mariei" - ce avea rolul de a-L sluji peDumnezeu ºi pe semeni prin rugãciune ºifaptã; dormea pe un pat de lemn fãrã salteaºi se ruga foarte mult. De asemenea, a înfi-inþat un sanatoriu pentru femeile sãrace,bolnave de tuberculozã ºi un aºezãmântpentru membrele Comunitãþii, în cadrulcãruia a organizat consultaþii ºi îngrijirigratuite pentru bolnavi, cursuri pentruinfirmiere ºi un mic spital. Partea medicalãºi de îngrijire a fost dublatã de ajutorulduhovnicesc pe care surorile din Comuni-tate îl acordau bolnavilor pe patul de moar-te, încercând sã nu ascundã gravitateabolii, sã îi pregãteascã creºtineºte pentruplecarea spre veºnicie, sã citeascã psalmiifãrã întrerupere lângã trupul neînsufleþitpânã în momentul înmormântãrii. În 1910Marea Ducesã Elisabeta a intrat în cinulmonahal, iar Comunitatea s-a transformatîntr-o obºte de maici. În timpul PrimuluiRãzboi Mondial maicile din mãnãstire auîngrijit soldaþii armatei þariste.

MOARTE MARTIRICÃ. Rãzboiul a adusfoamete, veºti false, calomnii ºi revoluþiabolºevicã, ce a urmãrit sã înlocuiascã mo-narhia ºi credinþa în Hristos cu regimulcomunist ºi cu ateismul. În primãvara anu-lui 1918 monahia Elisabeta a fost somatãsã pãrãseascã Moscova ºi a trebuit sã plecespre Ekaterinburg, însoþitã de ucenicaVarvara. Apoi a fost dusã la Alopaievsk,

unde a fost þinutãprizonierã pânã în

18 iulie când, împre-unã cu Marele DuceSerghie MihailoviciRomanov, servitorulacestuia, F. Remcs,ºi prinþii Ivan, Con-stantin ºi GheorgheRomanov, a fost arun-catã într-o minã adân-cã ºi astfel a adormitîntru Domnul. Tre-buie sã amintim cãîntre anii 1917 ºi1918 au fost ucise17 persoane din fa-milia Romanov, faptcare îngãduie pedrept cuvânt sã îicinstim pe membrii

acestei familii regaleca pe noi sfinþi mu-cenici ai vremurilornoastre.

MUTAREA CINSTI-TELOR MOAºTE ALE SFINTEI MUCENICEELISABETA LA IERUSALIM. În 1918, ami-ralul Kolceak, comandantul armatei albe,a organizat slujba de înmormântare pentrucei adormiþi la Alopaievsk. În urmãtorulan, trupurile lor au fost exhumate, au fostduse la Irkurþk, apoi transportate cu trenulspre China, unde au poposit la Pekin. Deacolo, în 1920, prin grija marchizei Mil-ford-Haven, sora maicii Elisabeta, tru-purile mucenicelor Elisabeta ºi Varvara auplecat spre Shanghai, prin Suez, Palestinaºi au ajuns la Ierusalim.

În 1888 Marea Ducesã venise la Ieru-salim împreunã cu soþul ei, pentru a par-ticipa la sfinþirea bisericii ortodoxe ruse aSfintei Maria Magdalena, care era sediulmisiunii ruseºti la Locurile Sfinte. Datoritãacestei misiuni, pelerinii sãraci din Rusiaputeau veni o datã în viaþã sã se închine ºisã cinsteascã locurile în care a vieþuitMântuitorul Iisus Hristos. Astfel Dumne-zeu a rânduit ca trupul maicii Elisabeta sãse reîntoarcã în aceastã bisericã, unde pe-lerinii îi aduc cinstire ºi primesc în darbucurii duhovniceºti ºi întãrire în credinþã.În 1992, Biserica Ortodoxã Rusã a cano-nizat mai mulþi sfinþi noi mucenici dinperioada ateismului comunist. MonahiaElisabeta, Marea Ducesã a Rusiei, a fostcanonizatã ºi a primit numele de SfântaNouã Mucenicã Elisabeta.

Eufemia Toma

Sfânta Nouã Mucenicã Elisabeta (1864-1918),ocrotitoarea pelerinilor la Locurile Sfinte

Biserica Sfintei Maria Magdalena,unde se aflã sfintele moaºte

CMYK

Odatã a trebuit sã mã ducla garã sã întâmpin un pachetde cãrþi de la Bucureºti. Pentrucã încurcasem autobuzele, amajuns cu o orã mai devreme.Am hotãrât sã nu mã maiplimb aiurea încolo ºi încoaceºi m-am aºezat pe o bancã. Erafoarte frig ºi eu m-am folositde prilej pentru a mã ascundesub glugã de privirile trecãto-rilor care, atunci când vãd un

popã, fluierã, râd sau vor sã-i dea un leu. Asta nu pentru cã aº fiun timid, dar uneori ºi aceste lucruri pot deveni obositoare.

De bancã s-a apropiat un bãrbat care, înainte de a vorbi, m-atrezit cu norul de miros de vin pe care îl rãspândea. "Pãrinte, potsã stau ºi eu?" (vorbea în rusã). "Stai", i-am zis. S-a aºezat cugreu (se sprijinea într-un bãþ), pe urmã a adãugat: "Pot sã te întrebceva?"

M-am pregãtit sã aud refrenul clasic despre cum i-a ars casaºi a rãmas cu cinci copii, fãrã mamã, cã vine din spital ºi arenevoie de câþiva lei ca sã ajungã acasã. M-am ºi gândit cã amnumai doi lei ca sã ajung acasã ºi cã dacã-i dau unul trebuie peurmã sã împrumut de la cineva. Cu alte cuvinte, mã aflam într-osituaþie penibilã.

"Pãrinte, ce sã fac ca sã mã mântuiesc?", au fost primele luicuvinte. Aceastã întrebare a fost pentru mine ca o palmã trasã nude om, ci de Dumnezeu. Eu ºtiam cã aºa încep discuþiile numaiîn Pateric, iar în garã la Chiºinãu discuþiile sunt de altã naturã.

Zic: "Iartã pe toþi, din tot sufletul". "Eu îi iert", zice. "ªi nuvorbi despre nimeni de rãu". S-a gândit puþin, pe urmã a zis: "Eunu vorbesc pe nimeni de rãu". "Dacã faci acestea, poþi sã te mân-tuieºti", i-am zis, deºi pe moment m-am gândit cã nu-ºi dã seamace vorbeºte. Apoi am adãugat: "ªi sã crezi în Dumnezeu"."Cred", a zis.

A urmat o discuþie destul de protocolarã în care eu a trebuitsã-i rãspund pe rând la întrebãri: dacã trebuie sau nu sã respec-tãm sâmbãta, dacã Dumnezeu e unul sau trei, dacã icoana esteidol ºi restul, ca în revistele pe care le gãsim pe bãnci.

Discuþia noastrã s-a încins atunci când eu am zis cãDumnezeu îºi schimbã de multe ori hotãrârile. "Nu! Dumnezeunu este fãþarnic, El nu poate sã-ºi încalce cuvântul", a încercat elsã-L apere pe Dumnezeu. "Ba-l schimbã, zic. Adu-þi aminte ce azis Dumnezeu pe vremea lui Noe - ºi s-a cãit Dumnezeu cã i-afãcut pe oameni ºi a zis: voi stârpi neamul acesta -, dar pe urmãs-a rãzgândit ºi a hotãrât sã-l lase pe Noe cu familia sa ca sã pre-lungeascã neamul omenesc. Dumnezeu îºi schimbã hotãrârile,Dumnezeu nu este mândru ºi încãpãþânat ca oamenii, El ar faceorice din dragoste pentru om, El ar face orice, numai sã ne câºtigedragostea noastrã". Bãrbatul acela de lângã mine, care pânã atunciîmi pãrea un cerºetor beat cu curaj de vorbã, s-a înviorat de odurere ºi o bucurie cunoscutã mie, iar ochii lui s-au înlãcrimatdiscret: "Sã ºtii cã tu ai dreptate", a zis.

"Dumnezeu este dragoste - a continuat el ºi se vedea cã aces-

te cuvinte sunt singurele pe care îi place sã le pronunþe. Eu ºtiucã Dumnezeu este dragoste ºi eu ºtiu cã El este". Apoi s-a lovitcu mâna peste genunchiul stâng ºi a zis: "Vezi? Ãsta nu-i!" Peurmã, lovindu-se peste celãlalt picior a adãugat: "ªi nici ãsta nutrebuia sã fie!" Abia atunci mi-am dat seama cã nu are un picior."Eu trebuia sã nu mai fiu deloc. Dar eu sunt. Eu am trecut totAfganistanul. ªi eu ºtiu cã Dumnezeu este".

Arãta prea bãtrân pentru Afganistan. M-am gândit cã poate afost ofiþer, mã rog, chiar dacã nu prea arãta. Dar am pusîmbãtrânirea lui atât de grabnicã pe seama bãuturii ºi a suferinþei.

"Eu am fost în Afganistan chiar de la început. Am þinut 6 ani,dar pe urmã m-au "decontat"... am cãlcat pe o minã. M-am tre-zit în spital. L-am vãzut numai pe medicul-ºef, un colonel,arãtând cu degetul: Pe ãsta duceþi-l "încolo", adicã... înþelegi, lagroapã. Un picior îmi zburase, celãlalt abia se mai þinea, eramnumai bucãþi. Atunci eu m-am rugat lui Dumnezeu, pentru cã eunu credeam în Dumnezeu, ºi am zis: "Dacã eºti, ajutã-mã sã mãridic". ªi atunci eu am simþit o putere. Dumnezeu mi-a dat pu-tere, Dumnezeu mi-a dat a Lui putere ºi eu m-am ridicat. Cândm-a vãzut colonelul, s-a holbat la mine ºi m-a întrebat: "Tu cefaci? Eu parcã am zis cã tu sã mergi "încolo"... "Eu n-am sã merg"încolo", i-am zis, ºi nici tu n-o sã mergi "încolo"... nimeni nu tre-buie sã meargã "încolo". "Da, dar tu... cum te-ai ridicat?""Dumnezeu m-a ridicat". "Care Dumnezeu? Tu trebuie sã mergisã te lecuieºti la cap! Sau nu ºtii ce a zis Darwin?" "Eu ºtiu ce azis Darwin. Dar uite cã tu ai zis cã eu sã mã duc "încolo", darDumnezeu nu m-a lãsat sã mã duc "încolo". "Care Dumnezeu?Ce vorbeºti? Unde este Dumnezeu?!" "Cum unde? Iatã,Dumnezeu". "Unde?" "Aici Dumnezeu ºi aici Dumnezeu, pre-tutindeni Dumnezeu".

"Stii, pãrinte - mã asigurã el -, Dumnezeu este ºi El estedragoste. Eu ºtiu cã El mã iubeºte, eu nu ºtiu pentru ce El mãiubeºte, eu sunt beþiv ºi, ce sã mai spun, sunt cel mai murdar omdin lume. Dar cred cã El mã iubeºte pentru cã eu sunt al Lui. ªiel pe fiecare om îl iubeºte aºa. ªtii ce înseamnã cã Dumnezeu edragoste? El nu spune fã cutare sau cutare, El nu îndrãzneºte sãspunã nimic, pentru cã El ne iubeºte. Dar El se uitã la mine ºizice: Tolia, nu este bine cã tu te tãvãleºti în glod, hai, ridicã-te,hai, te rog, ridicã-te, uite, Eu o sã te ajut sã te ridici. ªi eu mã ridicpuþin ºi pe urmã iarã cad, dar Dumnezeu nu înceteazã sã mãiubeascã. ªi eu simt asta ºi mie mi-i ruºine. Eu ºi azi L-am rugatpe Dumnezeu pentru un lucru ºi El m-a ascultat ºi a îndeplinit.Înþelegi? Dumnezeu m-a crezut! Dumnezeu pe mine m-acrezut..."

M-am gândit a mia oarã cã aceastã dragoste a lui Dumnezeune sminteºte. De multe ori noi ne surprindem la gândul cã nu edrept ca Dumnezeu sã iubeascã, fãrã mãsurã ºi fãrã socotealã,chiar aºa pe oricine, cãlcând orice bunã rânduialã ºi oriceînchipuire a noastrã despre dragoste.

Autobuzul meu venise de jumãtate de orã ºi a lipsit puþin casã-l scap. M-am ridicat ºi am mulþumit noului meu prieten ºipãrinte pentru cã m-a mai învãþat ceva despre Dumnezeu. Ne-amîmbrãþiºat fãrã patos ºi fãrã schimb de adrese, fãgãduindu-ne cãnu ne vom uita unul pe altul.

8 Fii tânãr cu Hristos

Pãrintele Savatie Baºtovoi despreDragostea care ne sminteºte

Pas în doi 9

CMYK

În legãturã cu alegerea unui partener de viaþã carenu e prea credincios... nu ºtiu dacã foloseºte cuiva ºidacã are rost sã puneþi pe site acest mesaj, eu îl scriuîn ideea cã poate ajutã cu ceva pe cineva aflat într-oastfel de dilemã. Vreau sã povestesc un fel de reve-laþie pe care am avut-o într-un moment în care îmipuneam problema asta. Eram într-o duminicã, laSfânta Liturghie, ºi toatã slujbã m-am gândit numaila asta ºi deloc la rugãciuni, ºi-mi veneau în minte totfelul de argumente cã nu are o importanþã atât demare dacã partenerul e credincios sau nu, cãdacã te iubeºte ºi te respectã ºi e bun la sufletetc., totul o sã fie ok, cã mai e ºi pasajul dinNoul Testament cã bãrbatul necredincios sesfinþeºte prin femeia credincioasã ºi invers.Oricum, eram foarte sigurã pe concluzia la care ajunsesem. Pedrumul spre casã, am observat cã în spatele meu era un cuplutânãr (probabil cãsãtoriþi), care aveau o discuþie aprinsã. El îispunea cã nu înþelege de ce trebuie sã meargã în fiecare duminicãla bisericã, cã e aceeaºi slujbã, cã preoþii spun mereu acelaºilucru, cã e de ajuns la Crãciun ºi la Paºti etc., discuþie tipicã. Ease vedea cã era credincioasã ºi încerca sã-i explice, fãrã preamare succes. La un moment dat, el a spus cã n-au nicio problemãîn afarã de asta (cu credinþa), cã totul în rest e bine.

Mie în schimb mi se pãrea o tragedie situaþia asta, sã fii alã-turi de o persoanã care sã nu te înþeleagã în privinþã credinþei…uitasem complet la ce mã gândisem eu în timpul slujbei, acumparcã asistam la un film… Parcã mi se rupea sufletul dedurere pentru ea. ªi mi-au venit tot felul de gânduri derevoltã la adresa lui Dumnezeu, cum de îngãduise ca o per-soanã credincioasã ca femeia respectivã sã ia un astfel debãrbat, cã sigur se rugase înainte ºi cum de nu i-a dat un soþcredincios, care sã o înþeleagã? ªi tot mã gândeam cã de ce,Doamne, de ce???

ªi apoi mi-a venit în minte, ca o revelaþie, întrebarea:"Dar tu ce vrei sã faci?" ªi mi-am adus aminte de gândurilepe care le avusesem în bisericã ºi de concluzia la care amajuns ºi am simþit cã toatã întâmplarea asta cu cearta celor doiera, de fapt, menitã sã-mi arate cam cum ar arãta viaþa meaalãturi de un astfel de partener. Am simþit cã Dumnezeu vreasã fim fericiþi alãturi de persoane cu care sã ne înþelegem,dar, dacã noi insistãm sã ne alegem o cruce mai grea, El nerespectã alegerea. În acel moment am început sã plângaproape în hohote ºi sã-I mulþumesc lui Dumnezeu cã mãluminase în aceastã privinþã ºi sã-L rog fierbinte sã-mi dea unsoþ credincios, sã mã fereascã de a o lua pe un astfel de drum,

oricât de mult aº insista eu. Sigur cã sunt adevãrate cuvintele

Evangheliei cã bãrbatul necredincios semântuieºte prin femeia credincioasã, dar euam simþit cã asta ar fi pentru mine o crucepe care nu aº vrea s-o duc, pentru cã m-armâhni cumplit o astfel de situaþie, lucru pecare l-am conºtientizat abia când i-amascultat pe cei doi, sau mai bine zis când

s-a milostivit Dumnezeu de mine ºimi-a arãtat acest lucru.

Cu adevãrat, nu ºtim ce cerem! Mihaela

Draga mea Mihaela,Nu cred cã vreun cuvânt de-al

meu ar fi reuºit sã aibã puterea pecare o are experienþa pe care ne-oîmpãrtãºeºti. Eu nu aº vrea sã adaugdecât o rugãminte cãtre cele ºi ceicare îºi cautã "parteneri de viaþã"fãcând "pogorãminte" a cãror sem-nificaþie ºi importanþã nu o cunosc.Vã rog sã faceþi ca Mihaela, sã-Iarãtaþi lui Dumnezeu (dacã se poate

nu în timpul Sfintei Liturghii) dorinþa inimii, gândurile legate deea, "socotelile" omului vechi din noi, ºi sã-L rugaþi sã vã deanumai ce veþi putea duce ca sã vã mântuiþi, ca sã vã bucuraþi dedarul lui Dumnezeu acum ºi în veci. Numai aceastã încredere ºiîncredinþare în iubirea lui Dumnezeu, Singurul Care ºtie de ceavem nevoie ºi ce putem face, ne pune la adãpost de urmãrileunei alegeri greºite.

Da, Dumnezeu ne aude rugãciunea ºi ne rãspunde, numainoi sã avem urechi de auzit.

Mulþumesc, Mihaela! Cu dragoste ºi respect, M. Siluana

Maica Siluana ne rãspundeEste important ca partenerul sã fie credincios?

„De n-ar zidi Domnul casa, înzadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-arpãzi Domnul cetatea, în zadar arpriveghea cel ce o pãzeºte.“ (Ps 126, 1)

Dragostea poate dura întreaga viaþã, dar pentru asta nutrebuie sã ne facem speranþe neîntemeiate cu privire la cumar trebui sã fie partenerul nostru, ci sã gãsim calea cãtre în-þelegere ºi acceptare.

Dragostea înseamnã dorinþa sincerã, izvorâtã din inimã,de a-i da partenerului ceea ce doreºte ºi disponibilitatea de aprimi sprijinul lui atunci când îþi oferã ceea ce îþi trebuie.

Uneori îþi trebuie multã abnegaþie faþã de partener ca sãte împaci cu diferenþele dintre voi.

Adu-þi aminte cã partenerul tãu nu are obligaþia de a-þiaduce totul în viaþa ta.

Ceea ce primeºti într-o relaþie depinde mult mai mult deceea ce dai decât de ce fel de om e partenerul tãu.

Dr. John Gray

Credinþa partenerului de viaþã este un criteriu prea puþin bãgat în seamã demulte ori. Mulþi se întorc la credinþã dupã ce se cãsãtoresc, ºi atunci au de duscrucea unui partener necredincios, care nu e deloc uºoarã. Existã însã ºi persoanecredincioase care, dorindu-ºi sã se cãsãtoreascã, îºi spun cã nu e aºa important caviitorul partener sã fie credincios, cã "bãrbatul necredincios se sfinþeºte prinfemeia credincioasã ºi femeia necredincioasã se sfinþeºte prin bãrbatul credincios",uitând cã Sf. Ap. Pavel se adreseazã celor convertiþi abia dupã cãsãtorie. Cât deimportantã este credinþa partenerului? Iatã o experienþã în acest sens, oferitã pesite-ul Centrului de formare ºi consiliere "Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil":

Ce este dragostea...

Educaþie creºtinã10

Continuãm serialul dedicat formãriide "pãrinþi inteligenþi". Dr. AugustoCury, psihiatru ºi psihoterapeut, atrageatenþia asupra modului defectuos încare se face educaþia contemporanã ºipledeazã pentru trecerea de la "pãrinþibuni" la "pãrinþi inteligenþi"; în acestsens vorbeºte despre ºapte deprinderi alecelor dintâi, care trebuie transformate.În numãrul acesta, a patra dintre ele.

Învãþaþi-i sã nu se teamã deinsuccese

Pãrinþii buni educã inteligenþa logicã acopiilor, pãrinþii inteligenþi le educã sensi-bilitatea. Stimulaþi-i pe copiii voºtri sã îºipropunã diverse obiective, sã caute succe-sul în studiu, în muncã, în relaþiile sociale- dar nu vã opriþi aici. Ajutaþi-i sã nu le fieteamã de insuccese. Mulþi pierd pentru cãnu au avut rãbdare sã suporte un "nu", pen-tru cã nu au avut îndrãzneala de a înfruntaunele critici sau umilinþa de a-ºi recunoaºtegreºelile. Pãrinþii inteligenþi sunt în stare sãle spunã copiilor lor: "Am greºit", "Scuzã-mã"sau "Am nevoie de tine". Ei sunt puterniciîn convingerile lor, dar suficient de flexi-bili pentru a-ºi admite fragilitatea. Pãrinþiiinteligenþi dovedesc cã florile cele mai fru-moase apar dupã iarna cea mai grea.

Pãrinþii care nu au curajul sã-ºi recu-noascã greºelile nu-ºi vor învãþa niciodatãcopiii sã-ºi înfrunte propriile greºeli ºi sãînveþe din ele. Dacã ei afirmã cã fac totulbine nu-ºi vor învãþa niciodatã copiii sã-ºidepãºeascã eºecurile.

Pãrinþii care nu-ºi cer scuze nu-ºi vorînvãþa niciodatã copiii cum sã abordezearoganþa. Dacã nu-ºi dezvãluie temerilevor avea mereu dificultãþi în a-ºi învãþacopiii sã gãseascã în pierderi ocazii de a fimai puternici, de a cãpãta experienþã.

Bãtrâneþea emoþionalãDacã sunt mereu intimidaþi în faþa

nereuºitelor ºi greutãþilor, copiii îºi vorhrãni prin aceste metode negative com-plexul de inferioritate, ceea ce le scaderespectul de sine. Ei vor deveni astfel inca-pabili sã facã faþã greutãþilor vieþii, iaraceastã suferinþã îi va îmbãtrâni emoþio-nal. Cum se manifestã aceastã îmbãtrânireemoþionalã? Prin incapacitatea de a se bu-cura de frumos ºi o înclinaþie puternicã de

a se lamenta permanent. Multe persoane seplâng mereu de felul în care aratã, de îm-brãcãminte, de prieteni, de lipsa banilorsau chiar de faptul de a se fi nãscut, tocmaidin aceastã cauzã.

Lamentarea permanentã este îngrãºã-mântul suferinþei emoþionale, iar capaci-tatea de a mulþumi este combustibilul feri-cirii. Tinerii care devin maeºtri în a seplânge au un mare dezavantaj în viaþã.

Bucuria lucrurilor mãrunteÎnvãþaþi-vã copiii sã gãseascã în lu-

crurile mici motive majore de fericire. Opersoanã superficialã din punct de vedereemoþional are nevoie de evenimente marica sã se bucure; o persoanã profundã gã-

seºte bucurie înlucrurile ascunse,în fenomene apa-rent imperceptibi-le: miºcarea nori-

lor, dansul fluturilor, îmbrãþiºarea unui pri-eten sau a persoanei iubite, zâmbetul pri-etenos al unui necunoscut.

Fericirea nu este opera întâmplãrii,fericirea vine prin exerciþiu. Antrenaþi-vãcopiii pentru a fi excelenþi observatori.Ieºiþi pe câmp sau în grãdinã, faceþi-i sãurmãreascã deschiderea unei flori ºi des-coperiþi cu ei frumosul invizibil. Simþiþi cuochii voºtri lucrurile frumoase care vãînconjoarã.

Faceþi-i pe tineri sã aprecieze momen-tele simple, forþa care izvorãºte din pierderi,siguranþa care rãsare din haos, mãreþia careemanã din gesturile mici. Munþii sunt for-maþi din particule nevãzute de nisip.

A consemnat Natalia Corlean

Pãrinþi inteligenþi (4)Pãrinþii buni îºi pregãtesc copiii pentru aplauze,

pãrinþii inteligenþi îºi pregãtesc copiii pentru eºecuri

Astãzi sãrbãtorirea Paº-tilor se face aproape fãrãnicio legãturã cu ÎnviereaDomnului. Sã nu uitãm însã,ca ºi creºtini, ce sãrbãtorim,ºi sã le transmitem ºi copi-ilor aceastã bucurie. Iatã câ-

teva idei de activitãþi:- în Sãptãmâna Patimi-lor explicaþi-le copiilor,

la nivelul înþelegerii lor,semnificaþia fiecãrei zile ºi,dacã nu sunt foarte mici,participaþi împreunã la Deniile de seara,trãind împreunã cu Domnul Hristos

Patimile Lui.- implicaþi copiii în activitãþile speci-

fice acestei perioade, cum este vopsireaouãlor roºii ºi povestiþi-le legenda lor.- nu investiþi prea mult timp în pregãti-rile materiale; dupã post veþi simþi

oricum ca fiind extraordinar de gustoasãorice mâncare simplã de dulce, deci nupierdeþi prea multã vreme în bucãtãrie ºi

ocupaþi-vã mai mult de cele sufleteºti.- excludeþi din familie obiceiul "iepu-raºului", care are ca scop sã ne distragã

de la importanþa religioasã a acestor zile.Dacã vreþi sã le cumpãraþi copiilor ceva,daþi curs unei vechi tradiþii care reco-mandã purtarea de haine noi în noapteaÎnvierii; acestea simbolizeazã viaþa nouã

pe care o primim prin Înviere.- participaþi cu toatã familia la slujba de

Înviere, durata depin-zând de vârsta copii-lor. Ideal este sã vã îm-

pãrtãºiþi cu toþii în noap-tea de Înviere, pentru cãceea ce ne spune Sf.Ioan Gurã de Aur în cu-vântul citit în cadrul sluj-bei: "Masa este plinã,ospãtaþi-vã toþi. Viþeluleste din belºug, nimenisã nu iasã flãmând" nuse referã la masa dePaºi, ci la Sf. Împãrtã-ºanie.

- împodobiþi-vã casa, aºezaþi icoanaÎnvierii la loc vizibil, cu candela aprinsã,

ºi "inundaþi" casa cu cât mai multe flori -minunate semne ale vieþii ºi Învierii.

- studiaþi împreunã cu copiii icoanaÎnvierii, cãutaþi în Biblia pentru copii

pasajele respective ºi citiþi-le în fiecaresearã, înainte de culcare.- în timpul Sãptãmânii Luminateîmbrãcaþi copiii în haine luminoase,sãrbãtorind Învierea Domnului.- cumpãraþi o lumânare albã pe care são aprindeþi în fiecare searã la cinã, timp

de 40 de zile, cântând înainte de masãtroparul Învierii: Hristos a înviat din morþi,cu moartea pe moarte cãlcând, ºi celor din

morminte viaþã dãruindu-le.- nu uitaþi cã salutul "Hristos a înviat!"- "Adevãrat a înviat!" este salutul creº-

tin ortodox pânã la Înãlþarea Domnului.Natalia Corlean

Activitãþi cu copiii de Paºti

Psihoterapie ortodoxã 11

Plecând de la faptul cã pãcatele nustau doar în faptele omului, ci mai alesîn sufletul lui, în numãrul trecut amînceput sã vorbim despre patimi,începând cu mândria. Societatea în caretrãim încurajeazã foarte mult consumul,ceea ce duce la naºterea altor patimi,legate de lãcomie. De aceea continuãmcu prima formã a lãcomiei, lãcomiapântecelui, iar în prezentarea ei ne vomfolosi de sinteza scrierilor SfinþilorPãrinþi fãcutã de Jean-Claude Larchet.

Plãcerea de a mâncaLãcomia pântecelui este definitã ca dorin-

þa de a mânca de dragul plãcerii pe carene-o oferã mâncarea. Prezintã douã formeprincipale: prima indicã o cãutare a uneianumite CALITÃÞI a mâncãrii, cãutareaunor feluri de mâncare gustoase, fine, rafi-nate; a doua formã priveºte CANTITATEAmâncãrii. În primul caz se cautã mai îna-inte de orice plãcerea gurii (încântareasimþului gustativ), iar în al doilea plãcereapântecelui (plãcerea de a te simþi sãtul).

Deºi este legatã de trup, locul naºteriilãcomiei este sufletul; trupul nu intervinedecât ca o unealtã. Patima nu priveºte hranaîn sine, ci felul greºit în care omul se folo-seºte de ea. Rãdãcina este deci în atitudi-nea omului faþã de hranã ºi de actul hrãnirii,mai precis în abaterea de la scopul lor firesc.Sfântul Isaac Sirul ne aratã cã "mâncãruriles-au fãcut pentru douã pricini: pentru hranãºi pentru tãmãduire". Omul respectã scopulfiresc al alimentelor ºi al hrãnirii atuncicând se hrãneºte pentru a pãstra viaþa trupu-lui sãu, sau a redobândi sãnãtatea lui, ºi sefoloseºte în mod greºit de ele atunci cândle transformã într-un mijloc de desfãtare.

Lãcomia este în fond o idolatrie, cãcilacomii ºi-au fãcut din "pântece dumne-zeul lor" (Fil. 3, 19). Cel care cautã acestedesfãtãri se îndepãrteazã de cãutarea hrã-nirii spirituale. Consumarea hranei ar tre-bui sã fie un act euharistic, de mulþumirelui Dumnezeu pentru darurile Sale; fãrãmulþumire, actul mâncãrii se transformã înscop în sine, ducând la lãcomie. Cuprinsde aceastã patimã omul, în loc sã se bucurede hranã, mulþumindu-i lui Dumnezeu -Care i-a dat-o -, ºi prin ea sã se bucure deDãruitor, vrea sã se desfete cu bucatele,uitând de Dumnezeu. Astfel, în loc sã sefoloseascã de mâncare pentru a se înãlþa laEl, face din aceasta stavilã între el ºi Dum-

nezeu, stomacul devenind un dum-nezeu care îºi cere drepturile.

Lãcomia a fost una dintre celetrei ispite pe care diavolul I le-a pusînainte lui Hristos în pustie (Mt. 4, 3).Rezistându-i, Mântuitorul ne dã punc-tul de sprijin în lupta cu lãcomia:omul nu se hrãneºte doar cu pâine, ci cu totcuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.

Izvor de alte patimiCa toate patimile principale, lãcomia a-

trage dupã sine un lanþ de alte patimi carene cuprind sufletul. Sfinþii Pãrinþi vorbescde adevãrate consecinþe patologice, care seproduc pe mai multe planuri. Pe lângã înro-birea omului de dorinþa ºi plãcerea mâncãrii,ºi trupul are de suferit consecinþe nefaste.Astfel, excesul de mâncare ºi bãuturã lipseº-te mintea de tãrie ºi de vioiciune, o îngreuia-zã ºi îi imprimã o stare de toropealã ºi somn,ce îºi extinde efectul asupra sufletului întreg.

Mai departe, ea îl împiedicã pe om sã seocupe cum se cuvine de urcuºul sãu spiri-tual, îl îndreaptã spre trândãvie îndepãr-tându-l de rugãciune, îi aduce nepãsare, îlslãbeºte cu totul, fãcându-l doar prizo-nierul poftelor sale. Îmbuibarea ºi toropea-la ce-i urmeazã îl împiedicã pe om sã iaaminte la lucrurile cu adevãrat importante.

De asemenea, alãturi de aceste conse-cinþe, la uºa sufletului pândesc gânduri carevor fi uºa de intrare a altor patimi. SfântulIoan Scãrarul ne dã o listã a patimilor gene-rate de lãcomie, pe care o aratã ca pe o mamãce naºte mai mulþi copii: "fiul meu cel întâinãscut este slujitorul curviei; al doilea dupãel este cel al învârtoºãrii inimii; al treilea,somnul. Apoi din ei porneºte o mare de gân-duri: valuri de întinãciuni, adânc de necurã-þii neºtiute ºi negrãite. Fiicele mele: lenea,vorba multã, îndrãzneala, nãscocirea râsu-lui, glumele, împotrivirea în cuvânt, gru-mazul þeapãn (mândria), neauzirea, nesim-þirea, robia, fala, cutezanþa, iubirea de po-doabe, cãrora le urmeazã rugãciunea înti-natã ºi gândurile împrãºtiate, dar adeseoriºi nenorociri deznãdãjduite ºi neaºteptate,cãrora le urmeazã iarãºi deznãdejdea, ceamai cumplitã dintre toate".

Mâncãm ca sã trãim,nu trãim ca sã mâncãm

Tãmãduirea funcþiei nutriþiei de boalalãcomiei este strâns legatã de exersareavirtuþii cumpãtãrii. Voinþa omului trebuie

sã fie îndreptatã spre a pri-mi hrana numai ºi numaipentru nevoia trupului, adicãpentru menþinerea lui în viaþãºi sãnãtos, sau pentru a-i redasãnãtatea, evitând cãutarea însine a plãcerii ºi orice exces înraport cu strictul necesar. Caregulã practicã, Sfinþii Pãrinþispun sã nu mâncãm ºi sã nu

bem pânã la sãturare, ci sã ne ridicãm de lamasã puþin înainte de a fi sãtui, lucru reco-mandat de altfel ºi de medici.

Foarte important este de fapt ca stareaîn care se aflã trupul sã îi permitã sã seocupe ºi de viaþa duhovniceascã, nu sã îipunã piedici. Adicã omul sã poatã uºor sãse roage, sã aibã o minte limpede ºi lucidãºi nu sã fie greoi, plin de toropealã. Pe dealtã parte trebuie avut în vedere faptul cã ºio prea mare slãbiciune a trupului împie-dicã viaþa duhovniceascã. Astfel, fiecaretrebuie sã caute ceea ce este potrivit pentruo bunã desfãºurare a vieþii sale spirituale:sã nu-ºi primejduiascã prin nicio exage-rare sau privare avântul ºi bucuria des-fãºurãrii vieþii lui spirituale. Bucuria legã-turii cu Dumnezeu nu trebuie umbritã deniciun exces sau privaþiune inutilã.

Mulþumirea ºi postulCel mai important mijloc de profilaxie

este mulþumirea pentru mâncarea pe care oprimim de la Dumnezeu, gândul îndreptatcãtre Cel Care a creat bunãtãþile pe care legustãm. Fiecare mãr din care muºcãm esteo declaraþie de dragoste pe care ne-o faceDumnezeu, Care l-a creat pentru noi, iardacã ne gândim la aceasta de fiecare datãcând mâncãm, ne va fi mult mai uºor sãfim cumpãtaþi.

Un mare rol în tãmãduirea lãcomiei îlocupã ºi postul rânduit în Bisericã ºi atâtde ocolit de oameni. Postul, pe lângã rolulmedical pe care-l are, de a pãstra sãnãtateaomului, este ºi un bun prilej de dobândireºi exersare a virtuþii cumpãtãrii. Fãrã postgustul omului se toceºte ºi el are nevoie detot mai mult pentru a gãsi plãcere, de aceeaintervine senzaþia cã parcã ne-am sãturatde toate, cã nu ºtim ce sã mai gãtim sã fiebun. Postul în schimb ne face sã apreciemalimentele la adevãrata lor valoare (cum spu-nea cineva, dupã ºapte sãptãmâni de postþi se pare cã o lingurã de smântânã e raiulpe pãmânt). Astfel, nu vom mai cãuta can-titãþi mari de hranã sau mâncãruri sofisticate,ci vom avea bucuria gustului simplu ºi sãnã-tos, mulþumind lui Dumnezeu pentru fieca-re îmbucãturã. Pr. Marius Corlean

Dumnezeul din stomac

CMYK

LLeeggeennddaa oouuããlloorr rrooººiiiiDragi copii, se spune cã în vremea când Iisus era rãstignit pe cruce, ºi

suferea pentru pãcatele noastre, în Cetatea Ierusalim a venit o femeie carea adus cuiva un coº plin cu ouã. Trecând ea prin acel oraº a auzit cãDomnul nostru Iisus Hristos a fost condamnat la moarte ºi a fost dus sãfie rãstignit pe dealul Golgota.

Când femeia a auzit vestea aceea cutremurãtoare, inima ei a fostcuprinsã de o mare durere. Ea era cu atât mai supãratã pentru cãIisus l-a vindecat odatã pe fiul ei, care era bolnav de moarte.

Aºa cum era, cu coºul plin de ouã, a fugit repede la dealulGolgota, unde Iisus era rãstignit pe cruce ºi niºte soldaþi îl pãzeau.Din mâinile ºi picioarele Lui sfinte curgeau stropi mari de sânge.

Femeia ºi-a aºezat coºul ei cu ouã acolo jos, lângã cruceaDomnului, ºi a început sã se roage plângând de durere:

- Doamne Sfinte, Tu, care ai fãcut numai bine, ai salvatoameni de la moarte, ai înviat morþii ºi ne-ai învãþat sã credemîn Dumnezeu, acum eºti rãstignit pe cruce ca cel mai mareduºman. Te rugãm, iartã-ne pe noi, pãcãtoºii, ºi lasã-ne un semn,sã ne aducem aminte de suferinþa pe care ai îndurat-o pentru noi.

Când s-a ridicat femeia de jos, ouãle din coºul ei erau toateroºii de la sângele care picurase pe ele din rãnile lui Iisus. Femeian-a mai mers acasã, ci a rãmas în oraºul Ierusalim. Dupã trei zile dela rãstignire, acea femeie împreunã cu alte femei au mers la mormân-

tul Domnului, dar acesta era gol ºiatunci s-au bucurat mult, spunând:Hristos a înviat!

Plinã de bucurie, femeia spunea tuturordespre ouãle roºii din coºul ei, care erau semnul suferinþelor lui Iisus pe cruce. Cuochii strãlucind de bucurie, împãrþea tuturor câte un ou roºu, spunându-le: Hristos aînviat!

De atunci, în fiecare an, în Vinerea Mare, femeia aceea credincioasã îºi pregãteacâte un coº cu ouã roºii în amintirea Rãstignirii ºi Învierii Domnului. Le împãrþea copiilor ºi sãracilor, povestindu-ledespre suferinþele lui Iisus pentru mântuirea noastrã, a oamenilor. Apoi îi punea sã ciocneascã în amintirea ÎnvieriiDomnului, spunându-le: Hristos a înviat! ºi primind rãspunsul: Adevãrat a înviat!

De la femeia aceea a rãmas obiceiul sã fie vopsite ouã roºii de Paºti ºi sã fiedãruite în amintirea Patimilor ºi Învierii Domnului.

Toþi copiii azi se îmbracãCu ce au ei mai frumosªi pãrinþii lor le cântãÎnvierea lui Hristos.

ªi la masã ciocnesc astãziToþi copiii cei cuminþi,Ouã roºii ºi pestriþe,Cu iubiþii lor pãrinþi.

Toþi copiii azi sunt darniciCãci ei ºtiu cã lui HristosÎi sunt dragi numai copiiiCei cu sufletul milos.

ªi copiii buni la sufletAzi cu bucurie dauCozonaci ºi ouã roºiiLa copiii care n-au.

DDee PPaaººttiiBucuraþi-vã de sãrbãtoareÎn aceastã zi cu soareDomnul Sfânt sã vã-nsoþeascãÎmpãrþiþi ouã ºi pascã.

Din inimã în cor cântaþi ªi lui Hristos vã închinaþiEl falnic iese din mormântIar noi îl aºteptãm cântând."Hristos a înviat!""Adevãrat a înviat!"

ÎÎnn zziiuuaa ddee PPaaººttii(Elena Farago)

CMYK

Pãrinte, ce înseamnã co-piii pentru o familie?

Cu siguranþã copiii suntfrumuseþea ºi adevãrul uneifamilii. Hristos ne spune: Cineva primi un prunc ca acesta înnumele Meu pe Mine mã pri-meºte (Matei 18, 5). ªi ce poatefi mai frumos decât sã-L ai me-reu pe Hristos în viaþa ta? ªicine poate fi Adevãrul vieþiitale, dacã nu El?

Întreaga viaþã umanã se des-fãºoarã din perspectiva copilã-riei. Spune pãrintele Teofil:"Copilul e tatãl omului mare".El creºte într-o familie ºi, chiarºi atunci când devine pãrinte,inima sa va bate odatã cu cea acopilului sãu. Nu e doar o sim-plã anamnezã, ci o participarecreatoare. Pãrinþii vin în for-marea copiilor nu numai cutabloul copilãriei lor, ci ºi cuexperienþa cunoaºterii vieþii cafii ai lui Dumnezeu.

Copiii sunt liant dar ºi sin-tezã a pãrinþilor lor. Ei suntîntrebarea prin care Dumnezeuni se adreseazã permanent cuprivire la adevãrul vieþii noas-tre, dar tot ei sunt ºi rãspunsulfrumuseþii vieþii noastre.

Astãzi "moda socialã"spune sã ai un singur copil,maxim doi. Chiar dacã nu-mãrul avorturilor a scãzut,planificarea familialã se faceacum prin mijloace mai sub-tile, chimice, iar justificareaeste faptul cã "nu ne permi-tem" sã creºtem mai mulþicopii, cã mai întâi trebuie sã

avem ce sã le oferim... Tre-buie sã fim bogaþi ca sã lepermitem copiilor dreptul laviaþã?

În nici un caz nu trebuie sãfii bogat ca sã ai mai mulþi co-pii. De altfel, din mica mea ex-perienþã cunosc familii înstãritecu un singur copil, eventualdoi. ªi mã întorc iarãºi la pãrin-tele Teofil, care ne spune rãspi-cat: "Un copil - un idol". Mãr-ginindu-te la un copil, te limi-tezi pe tine însuþi.

Copilul nu este un obiectpe care îl putem refuza. Ci eleste darul lui Dumnezeu. Fie-care copil vine pe lume cu da-rul, darurile lui. Fiecare copilvine cu un "petec" de cer. ªispune un poet atât de frumos cã"cerul e o pasãre în Dumne-zeu". Dacã am avea puterea sãlungim viaþa copilului cu o zimãcar, ºi nici atunci n-am avea"dreptul" sã hotãrâm soarta lui.

Atunci când vine un copilpe lume nu putem decât sã nebucurãm. Când ne binecuvân-teazã Dumnezeu cu un aseme-nea dar, nu-L putem amâna pen-tru o zi sau un an pe care noi le-am considera mai potrivite pen-tru venirea pe lume a copilului.Sunt destule cazuri în care ceidoi soþi ar vrea sã aibã copii ºi nuau. Sau ar vrea sã uºureze sufe-rinþa copilului cu o zi, sã-i maiofere o zi cu sãnãtate ºi nu pot.Atunci cine ne dã voie sã re-fuzãm dreptul la viaþã al unuicopil? Aº încheia rãspunsul laaceastã întrebare cu un cuvânt

de-al pãrinte-lui Rafail Noi-ca: "Dumne-zeu se tot uitãla om, care-I totcere fel de fel, ºizice: Eu aº vrea sã-i dau, dardacã nu tace deloc, sã-i spun ºiEu ce am de spus?!"

Cum este sã creºti treicopii?

Ei, sunt alþii cu mai mulþicopii. Existã o zicalã în acestsens: "Un pãrinte poate creºtezece copii, dar zece copii nupot îngriji un pãrinte". Cu-noaºtem cu toþii drama singu-rãtãþii unor pãrinþi îmbãtrâniþi,uitaþi de copii ºi de lume…

Revenind însã la întrebare,cred cã o mare parte a rãspun-sului este soþia mea, Ioana. Maiales în perioada pictãrii bise-ricii noastre parohiale, când amfost solicitat mai mult. Doarmai apoi vin eu, iar în prelun-girea noastrã vin bunicii, deambele pãrþi. Cu alte cuvintesuntem o familie mare ºi nebucurãm de acest fapt.

În acelaºi timp, fiecare îºicunoaºte responsabilitãþile încasã ºi cautã sã le ducã cu binela împlinire. Iar când nu se în-tâmplã acest lucru, apar micilesincope, ºi odatã cu ele "mariledescoperiri" specifice vârstei co-pilãriei. De exemplu: ai uitat sãuzi floarea ºi uite, a murit. Nicio zi nu este la fel cu alta. Toþitrei copiii ne obligã sã ieºim dinegoismul nostru mundan, sã necoborâm din sferele înalte, sã

ne bucurãm de petecul de cerdin casa noastrã. Paradoxul

unei familii mai mari este prac-ticarea ascultãrii, interacþiuniiîn sensul practic al cuvântului.De exemplu: cea micã plângecând nu este ascultatã, celmijlociu, Ioan, îi acordã imedi-at atenþie (se joacã cu ea, oplimbã etc.), dar în secundaurmãtoare Tudor spune rãspi-cat: "Mã ascultã ºi pe minecineva?" Aºa încât nu e loc deplictisealã… Mereu descope-rim prin ei întrebãrile pe care nile adreseazã Dumnezeu cu pri-vire la perspectiva vieþii.

Spuneþi-ne un principiu du-pã care ar trebui sã îºi condu-cã viaþa o familie creºtinã.

Cred cã nu e vorba neapã-rat de un principiu, ci de credin-þa în Dumnezeu: Unul în fiinþadragostei împãrtãºitã în celeTrei Persoane, Tatãl, Fiul ºiSfântul Duh. Putem sã avemtoate virtuþile, dacã nu-L avempe Dumnezeu tot sãraci sun-tem. Fiecare familie creºtinã tre-buie sã fie în ascultarea unui du-hovnic, iar dacã nu-l are, sã-lcaute cât mai repede. El esteliantul ascultãrii noastre faþã deDumnezeu. Având un duhovnic,participând activ în sfânta bise-ricã, practicând rugãciunea, pos-tul ºi fapta bunã, e imposibil sãnu ne bucurãm de Dumnezeuºi Bunul Dumnezeu de noi.

Interviu realizat de Natalia Corlean

13Nume: Pr. Cãtãlin Teulea Data ºi locul naºterii: 2

decembrie 1974, Fãgãraº Studii: Seminarul Teologic la

Cluj-Napoca (1990-1995); Fa-cultatea de Teologie "Andreiªaguna" - Sibiu (1995-1999);

cursuri aprofundate în cadrul aceleiaºi fa-cultãþi (1999-2000); absolvent al cursu-rilor doctorale, în prezent lucreazã la re-dactarea lucrãrii de doctorat, sub îndru-

marea Pr. Prof. Nicolae Chifãr.Familia: cãsãtorit cu doamnapreoteasã Ioana Ileana, profe-soarã de religie ºi francezã, autrei copii: Tudor (7 ani), Ioan(5 ani), Anastasia (10 luni).Parohia în care slujeºte:

Recea (Vaida), din 2001

„Fiecare familie creºtinã trebuie sã fie în ascultarea unui duhovnic“

Pãrintele Cãtãlin Teulea este paroh în Recea, în partea localitãþii numitã"Vaida", din 2001. Dupã ce a fãcut seminarul la Cluj, facultatea la Sibiu ºi apredat religia ca profesor titular în Copºa Micã ºi Sibiu, s-a întors în ÞaraFãgãraºului pentru a sluji lui Dumnezeu ºi oamenilor pe meleagurile natale.În primii ani de pastoraþie, fãrã a neglija nevoile sufleteºti ale enoriaºilor sãi, ainsistat pe lucrãrile administrative, fiind ocupat cu lucrãrile de restaurare ºipictare a bisericii, sfinþitã în septembrie anul trecut. În prezent, activitatea saeste centratã pe lucrarea cateheticã. Dorinþa sa este de a zidi o bisericã vieîn inima fiecãruia, începând cu familia sa, care a fost binecuvântatã cutrei copii.

Dialoguri

Viaþa în Hristos14

Purtãtoare de mirTermenul de mironosiþã este legat de

scopul cu care femeile care i-au urmat luiHristos au mers la locul unde fusese îngropattrupul lui Iisus: acela de a-L unge cu balsa-muri ºi cu mir. Acesta ar fi fost omagiulimediat pe care l-ar fi putut oferi Domnu-lui pentru clipele de bucurie, pentru învã-þãturile ºi minunile pe care le primiserã dela El. De aceea, mirurile erau amestecatecu dragostea femeilor iubitoare de Hristos.

Femeile curajoase Când ucenicii se risipiserã de frica iudei-

lor, "Maria Magdalena, Ioana, Maria luiIacov, Salomeea ºi altele" (Mc. 16, 1; Lc.24, 10) L-au urmat pe Iisus drumul Gol-gotei, au plâns la picioarele Lui ºi au fostde faþã la punerea Domnului în mormânt(Lc. 23, 55). Apoi au pregãtit cu foarte mul-tã grijã miresme ºi miruri ca sã meargã sãungã trupul mort al lui Iisus. Mai aveau deîntâmpinat douã mari obstacole: soldaþiicare fãceau de pazã ºi piatra uriaºã careservea drept uºã a mormântului. Curajullor era, însã, nãscut din dragoste profundãºi de aceea ºi-au înfruntat temerile.

Cinci mãrturii importante Imediat dupã Înviere au apãrut ºi falsi-

ficatorii ei. Dar, pentru ca Învierea lui Hris-tos sã nu poatã fi contestatã, Dumnezeu alucrat în chip minunat, dumnezeieºte: pia-tra era datã la o parte, soldaþii au fost orbiþide strãlucirea lui Hristos Cel Înviat, iar mor-mântul nu mai adãpostea decât giulgiurilecu care fusese învelit trupul mort al luiHristos. Prin participarea lor la evenimentulÎnvierii, femeile purtãtoare de mir certificãbiruinþa vieþii asupra morþii ºi dau cincimãrturii clare ale veridicitãþii Învierii.

1. Mironosiþele cãutau o persoanãcare sã le deschidã mormântul. Cã nu seaºteptau sã gãseascã un mormânt gol ºi cãÎnvierea lui Hristos nu era nici mãcar gân-ditã de cãtre sfintele femei, o demonstreazãprofunda lor îngrijorare legatã de modul încare ar putea înlãtura piatra imensã de pe

uºa mormântului: "cine ne vaprãvãli nouã piatra de la uºa mor-mântului?" (Mc. 16, 3).

2. Surpriza mormântuluigol a fost interpretatã la în-ceput ca rezultatul unui furt. Cineva aluat trupul lui Hristos ºi l-a ascuns. Au fostatât de preocupate de aceastã idee, încât lavederea primei persoane în preajma mor-mântului, Maria Magdalena i-a zis: "dacã tul-ai luat, spune-mi unde l-ai pus ºi eu îl voiridica" (In. 20, 15). Nici nu luaserã în cal-cul posibilitatea învierii.

3. Lângã mormântul gol erau lepã-date giulgiurile ºi mahrama cu care fu-sese înfãºurat trupul lui Iisus, ca mãrturieclarã cã trupul a ieºit din haine, iar dacã arfi fost furat de cineva, ce interes ar fi avutsã-l dezbrace acolo, în apropierea solda-þilor care asigurau paza ºi cum l-ar fi pututdezbrãca, ºtiut fiind cã, prin îmbãlsãmareadin ziua punerii în mormânt (vineri), giul-giurile s-au lipit riguros de trup?

4. Cei doi îngeri vãzuþi de femei trans-mit mesajul nepãmântesc al Învierii: "Dece cãutaþi pe Cel Viu printre cei morþi? Nueste aici, ci S-a sculat. Aduce-þi-vã amintecum v-a vorbit, fiind încã în Galileea, zi-când cã Fiul Omului trebuie sã fie dat înmâinile oamenilor pãcãtoºi ºi sã fie rãstig-nit, iar a treia zi sã învieze" (Lc. 24, 5-7).Privitã în aceastã luminã, Învierea nu estedecât împlinirea fireascã a profeþiei uitate(cu desãvârºire) de cãtre toþi.

5. Întâlnirea cu grãdinarul este defapt întâlnirea cu Hristos Cel Înviat, alCãrui trup pnevmatizat (transfigurat dum-nezeieºte, spiritualizat) femeile nu l-au re-cunoscut, ci l-au confundat cu un grãdinar.Abia când Iisus a strigat-o pe nume pe Ma-ria Magdalena, aceasta I-a recunoscut voceaºi, privindu-L mai bine (cu interes), a excla-mat "Rabuni, adicã Învãþãtorule!" (In. 20, 16).

Mironosiþele - imaginea femeiiautentice

Mironosiþele nu sunt altceva decât ima-ginea femeii autentice, care se regãseºte pe

sine ca persoanã în ceeace face (Pãrintele Teofilspune "ceea ce faci, teface" (adicã te defineºte,

te construieºte ca om). Preo-cuparea lor este fidelitateafaþã de modul de viaþã încare s-au angajat urmân-du-L pe Hristos, de aceeanu le sperie nici Golgota,nici soldaþii, nici mormân-tul sigilat. Ele Îl slujesc peHristos pânã la capãt, chiardacã acest capãt pãrea pen-tru moment a fi mormântul.Rãsplata curajului ºi a sta-torniciei lor este preschim-

barea durerii în bucurie, prin Înviere.

Ziua Femeii CreºtinePentru cã nicio altã sãrbãtoare nu ne

prezintã "bãrbãþia" femeii într-un chip maielocvent ºi pentru cã aceastã "bãrbãþie" arevaloare numai pusã în legãturã cu DomnulHristos ºi cu învãþãturile Lui, duminica fe-meilor mironosiþe a devenit un simbol cuvaloare universal-creºtinã. În fiecare an, înaceastã duminicã, Biserica prãznuieºtecurajul femeii ºi valorile religios-moralepe care le poate întrupa ea.

Mirurile mironosiþelor de aziCum trebuie sã fie femeia creºtinã de

azi? Ce miruri trebuie sã poarte ea? Fe-tele pot aduce ca mir lui Hristos viaþa lorcuratã, ascultarea de pãrinþi ºi rugãciunea.Tinerele pot aduce ca mir fecioria, râvnapentru fapta bunã ºi acþiunile voluntare deajutorare a celor neputincioºi. Mameletinere pot aduce mirul naºterii de prunci,creºterea ºi educarea lor în frica de Dum-nezeu. Chiar dacã unele femei nu au copiidupã trup, maternitatea rãmâne o calitate asufletului feminin, iar în acest caz ele potavea copii duhovniceºti ºi pot fi mameiubitoare pentru cei din jur. Mamele învârstã ºi vãduvele, prin nedezlipirea deslujbele Bisericii aduc mirul rugãciunilor,al lacrimilor ºi al vieþii în sfinþenie.

Îndemn pentru bãrbaþiMirurile soþiilor noastre sunt aduse lui

Hristos ºi pentru noi, pentru cã femeile mergîn faþa lui Dumnezeu întotdeauna cu copiiiºi cu soþii lor. Sã nu uitãm cã Iosif din Arima-teea împreunã cu Nicodim au fost primiicare au uns trupul lui Iisus cu miresme fã-cându-se ºi nouã pildã, ºi sã fim împreunã-purtãtori de mir cu soþiile noastre. Pentrucã "cel ce lucreazã cu mierea se îndulceºtela rândul lui". Pr. Adrian Magda

Duminica a treia dupã Paºti este închinatã femeilor mironosiþe care,în ziua cea dintâi a sãptãmânii, duminica, au mers la mormântul Dom-nului sã-I ungã trupul cu miruri, dupã rânduiala evreilor din acea vreme.Ele sunt cele dintâi cãrora S-a arãtat Iisus dupã Înviere, cele dintâi careau stat de vorbã cu El ºi care, apoi, au dus vestea Apostolilor. SfinþiiPãrinþi ne învaþã cã ºi noi putem "aduce mir Stãpânului" viaþa noastrãcuratã ºi faptele bune, iar Biserica sãrbãtoreºte azi ziua Femeii Creºtine.

Duminica MironosiþelorFemeia creºtinã, purtãtoare a mirului iubirii

Cu Dumnezeu în casã 15

Carcinogenitatea (predispoziþiaspre cancer) este determinatã de:

- folosirea abuzivã a pâinii albe (can-cer de colon)

- folosirea abuzivã a zahãrului alb- folosirea abuzivã a alimentelor afu-

mate- tratarea culturilor cu pesticide- folosirea E-urilor cancerigene- abuzul de grãsimi saturate - creºte

incidenþa cancerului de sân, prostatã ºicolon

- folosirea abuzivã a grâului încolþit- abuzul de carne provenitã de la ani-

malele hormonizate - cancer al tubuluidigestiv

- abuzul de alcool - cancer de esofag- renunþarea la alãptarea copilului la

sân - creºte incidenþa cancerului desân.

Boala cardiacã ischemicã esteagravatã de:

- renunþarea la alimentele integrale ºifolosirea alimentelor rafinate

- abuzul de sare (în special de sareextrafinã)

- abuzul de grãsimi saturate- abuzul de zahãr

Bolile alergice sunt cauzate de:- E-urile din alimentaþie

- organismele modificate genetic- tratarea termicã prin microunde- conservãrile chimice- alternanþa congelare/ decongelare- suplimentele nutritive

Boli agravate de deshidra-tare (consumul zilnic redus de apã)

- astmul bronºic- alergiile- hipertensiunea arterialã- diabetul zaharat- constipaþia- bolile autoimune

Dupã o carierã medicalã de aproape40 de ani, concluzia prof. dr. PavelChirilã este cã adevãrata prevenire abolilor se face printr-o viaþã armo-nioasã. Aerul, apa, alimentele trebuiesã fie pure, neprocesate sau rafinate,somnul sã fie uºor ºi eficient, efortulfizic sã fie în concordanþã cu putereaomului de a face acest efort; relaþiilesociale - fãrã mânie ºi conflicte; viaþainterioarã - fãrã tensiuni; postul - cubucurie. Iar rugãciunea sã le susþinã ºisã le acopere pe toate.

În episoadele urmãtoare vom vorbimai pe larg despre aceste aspecte alestilului de viaþã ºi despre binefacerileunui stil de viaþã corect, dar ºi despre

consecinþele neres-pectãrii lui.

A consemnatNatalia Corlean

Consecinþele greºelilor alimentareStilul de viaþã este cauza multor boli. Cu ajutorul domnului prof. dr.

Pavel Chirilã vom încerca, pe parcursul mai multor episoade, sã vã aducemîn atenþie consecinþele pe care le are asupra noastrã un stil de viaþã greºit.Pentru început, iatã câteva dintre consecinþele greºelilor alimentare:

Ingrediente: 4 kg mere (sau alte fructe:

piersici, nectarine, pere) binecoapte

între 500 g - 1 kg de zahãr(în funcþie de gust ºi de dulceaþafructelor)

1 litru de apã1 linguriþã de scorþiºoarã

mãcinatã (dacã vã place aroma).

Mod de preparare: fructelese spalã, se taie felii ºi se fierbîntr-un litru de apã, pânã seînmoaie bine. Se pune zahãrul ºise lasã sã mai dea de trei-patru ori în clocot. Apoivasul se ia de pe foc ºi se lasã sã se rãceascã.

Dupã ce s-au rãcit, merele se scurg,apoi se paseazã cu blenderul ºi se pundin nou sã fiarbã în apa în care au fiertiniþial. Se pune o linguriþã descorþiºoarã ºi se mai dã unclocot. Cald fiind, sucul setoarnã în sticle cu capac bineînfiletat. Dacã vrem sã se pãs-treze mai mult timp, pesteiarnã de exemplu, sticlele sepun la bain-marie (se fierbîntr-un vas cu apã) timp de ojumãtate de orã.

Este o alternativã foartebunã, mai ales pentru copii,la sucurile pline de chimicaledin comerþ.

Reþetã oferitã de doamnapreoteasã Violeta Bostan, din Olteþ

Nectar

ALUATUL. Se freacã gãlbenuºurile cu zahãrul,se adaugã untul ºi fãina ºi se frãmântã un aluatomogen.

CREMA. Se amestecã bine cu mixerul brânzade vaci cu 7 gãlbenuºuri, smântâna, zahãrul,fãina, zahãrul vanilat, vanilia, apoi stafidele ºi unpraf de sare. Se bat bine cele 10 albuºuri rãmaseºi se adaugã la cremã.

PASCA. Într-o tavã de tort unsã cu unt se întindealuatul, având grijã sã ridicãm puþin marginile. Setoarnã apoi crema, se unge cu 1 gãlbenuº bãtut ºise deseneazã semnul Sfintei Cruci (cu pensula saupresãrând cacao cu forma de la colivã). Se dã lacuptor cam 30 de minute, pânã se rumeneºte puþin.

Acest tip de pascã se face uºor ºi este foartegustoasã. Natalia Corlean

Ingrediente pentrualuat:

70 g unt120 g fãinã70 g zahãr2 gãlbenuºuri

Ingrediente pen-tru umpluturã:

1 kg brânzã devaci

8 ouã + 2 albu-

ºuri rãmase de laaluat

200 g smân-tânã

200 g zahãr150 g stafide2 linguri fãinã2 plicuri zahãr

vanilat1 esenþã

vanilie, sare

Pascã fragedã

BINE DE ºTIUT

- Merele coapte în cuptor,pentru a nu se zbârci de cãl-durã, se ung cu puþin ulei.- Merele pentru plãcintã

se curãþã mai uºor dacã înprealabil sunt þinute câteva

minute în apã clocotitã.- Dacã în salatele de

fructe se va adãuga puþinãzeamã de lãmâie, fructele îºivor pãstra culoarea, iar gustulsalatei va fi deosebit.

Mihaela Bîlbã

Bisericã de piatrã ºicãrãmidã de cetate

În Felmer a existat, pânã la începutulsecolului al XIX-lea, o bisericã de lemnîmprejmuitã cu un zid de piatrã ºi cãrãmi-dã de cetate, existent ºi astãzi. Locul pentrubisericã ºi cimitir a fost donat românilorchiar de cãtre comunitatea sãseascã, dinacest motiv cimitirul sãsesc aflându-se în-tre biserica ortodoxã ºi cimitirul românesc.

Pentru cã biserica de lemn s-a deterio-rat, localnicii au construit alta, din piatrã ºicãrãmidã de cetate. Actuala bisericã a fostziditã în anul 1834 de credincioºii pãstoriþide preotul Ioan Solca, pe locul bisericiivechi. Lucrãrile au fost executate sub con-ducerea unui oarecare meºter din Fãgãraº,cu numele de Jiga. Turnul bisericii, aºacum se pãstreazã ºi azi, a fost construit în-tre anii 1834-1840, de meºteri aduºi dinDaia, de lângã Sighiºoara ºi care au fostplãtiþi în naturã, conform arhivei.

Biserica are formã de corabie, iar iconos-tasul este din lemn tencuit ºi pãstreazã încãuºile împãrãteºti ºi pe cele diaconeºti de labiserica veche, cu pictura pe ele ºi in-scripþii slavoneºti. Naosul este despãrþit depronaos printr-un zid scund, în naos aflân-du-se ºi un frumos candelabru donat deromânii emigraþi din Felmer peste ocean.

Reparaþii de-a lungulvremurilor

În anul 1876, acoperiºul bisericii a fostreparat capital, dupã ce a fost distrus de o fur-tunã puternicã. Atunci au fost înlocuite bol-þile care erau din gard de nuiele ºi bârne de

stejar cu tavan drept, aºa cum este ºi astãzi.În anul 1906, biserica a fost încinsã cu

fier de jur împrejur ºi cu trei ºine de fier încurmeziº, iar în anul 1965 s-a înlocuit dinnou þigla de pe acoperiº, care era din solzi,cu þiglã dreptunghiularã. În anul 1970, s-arefãcut tencuiala în interior ºi exterior ºis-au consolidat zidurile altarului cu stâlpide beton ºi subzidire.

Între anii 2002-2004 s-au efectuat lucrãride reparaþie atât a bisericii cât ºi a garduluiîmprejmuitor. A fost îndepãrtat valul de pã-mânt de pe zidul din spatele bisericii ºi s-aridicat un zid de protecþie din beton cuarmãturã de fier. S-au izolat ºi s-au reten-cuit pereþii bisericii atât în interior cât ºi înexterior, iar gardul împrejmuitor a fost re-parat în întregime. În 2008 întregul aco-periº a fost înlocuit cu þiglã metalicã.

Preoþi slujitoriPreoþii slujitori cunoscuþi din matricole

ºi din actele de arhivã sunt urmãtorii: IoanSolca (1811-1835) - sub care s-a zidit actua-la bisericã, apoi nepotul acestuia, tot IoanSolca (1835-1870); apoi Bucur-Hariton Solca

(1870-1922) ºi ultimul din neamul Solca,Nicolae (1922-1962), familia Solca tota-

lizând 151 de ani de neîntreruptã slujire aacestei biserici. În anul 1965, parohia a fostadministratã de preotul de la ªoarº, Dioni-sie Turcu. Între anii 1965-1983 preot paroha fost Andrei Aldea, originar din satul Be-rivoii Mici, iar între anii 1983-1996 preota fost Leonte Gheorghe, de loc din Braºov.

Strãni pictate cu motiveflorale

În cadrul ultimelor lucrãri de restau-rare, strãnile bisericii din Felmer, vechi depeste 100 de ani, au fost schimbate cu altelenoi, pictate cu motive florale luate de pe lã-zile de zestre. Pictura a fost executatã bene-vol de doamna Aurora Comanici, medic ve-terinar, creºtinã de o sensibilitate deosebitã.

Biserica din Felmer, deºi modestã caaspect ºi dimensiuni, are o valoare deose-bitã, ea oglindind viaþa ºi gustul artistic alfelmerenilor. Toate icoanele pe sticlã, pic-turile pe lemn, ºtergarele þãrãneºti ºi cele-lalte obiecte de inventar din bisericã aratãmãiestria artisticã ºi dragostea pentru fru-mos a oamenilor din Felmer.

Pr. paroh Marius Demeter

Trecut ºi prezent

CMYK

Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan CiocanRedactor ºef: Natalia Corlean

www.apostolatintarafagarasului.blogspot.comTiparul: SC TIPOGRAMM SRL, Braºov

Corecturã: Amalia RãibuleþTehnoredactor: Natalia Corlean

Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dvs. laadresa redacþiei sau pe e-mail la

apostolatfagaras@yahoo.comISSN 2065 - 765X

Colectivul de redacþie: Pr. CiprianBîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan(Olteþ), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche),

Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. AdrianMagda (Victoria), Pr. Alexandru Stanciu(Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea deJos), Pr. Cãtãlin Teulea (Recea)

16BBiisseerriiccaa SSff.. NNiiccoollaaee ddiinn FFFFeeeellllmmmmeeeerrrr

Fãgãraº, str. A. Mureºanu nr. 2. Tel. 0268211790

Nu demult Felmerul era o localitate înfloritoare (la în-ceputul secolului XX localitatea avea peste 1200 de locuitori),în care românii convieþuiau cu saºii. Însã dupã plecarea saºi-lor, multe dintre casele lor, ca ºi biserica fortificatã evanghe-licã, sunt pãrãginite. Comunitatea româneascã a avut din tim-puri strãvechi o bisericã, în care oamenii s-au adunat în rugã-ciune. Ca în majoritatea localitãþilor unde au locuit saºi, lo-caºul de cult se aflã în marginea satului, în partea locuitã pevremuri de români. Despre istoria bisericii împodobite cu icoa-ne pe sticlã ºi ºtergare þãrãneºti ne vorbeºte pãrintele parohMarius Demeter, originar din Aiud, care slujeºte aici din 1996: