Armata Insurecțională Ucraineană

Armata Insurecțională Ucraineană (ucraineanăУкраїнська Повстанська Армія / Ukrainska Povs-tanska Armiia, poloneză Ukraińska Powstańcza Armia,rusă Украинская повстанческая армия, UPA, УПА)a fost o armată de partizani ucraineni, formată la14 oc-tombrie 1942, în Volinia. Principalii lideri al UPA a fostRoman Shuhevici și Stepan Bandera. UPA era ramuraînarmată a Organizației Naționaliștilor Ucraineni și aveaca obiectiv crearea unui stat ucrainean independent.[1]

Cât timp a existat, UPA a luptat cu forțe ale unor dife-riți adversari: Wehrmachtul și SS-ul naziste, Armia Kra-jowa poloneză sau Armata Roșie sovietică. După înche-ierea celui de-al Doilea Război Mondial, UPA a contiuatsă lupte împotriva autorităților sovietice și a celor comu-niste poloneze până pe la începutul deceniului al șaselea.Partizanii ucraineni au fost foarte puternici în regiuneaMunților Carpați. Rezistența ucraineană a avut un ca-racter special printre mișcările de rezistență din Europaocupată de naziști, nefiind sprijinită aproape deloc dinstrăinătate. Din acest motiv, apariția, dezvoltarea și ca-pacitatea de luptă au reflectat, aproape exclusiv, popula-ritatea de care s-a bucurat mișcarea în rândul poporuluiucrainean.[2]

1 Lupta UPA împotriva Germaniei

Armata Insurecțională Ucraineană a fost fondată în 1942,având 3 obiective majore: 1) a servi ca bază pentru for-marea unei viitoare armate naționale ucrainene; 2) apă-rarea sătenilor ucraineni împotriva represiunilor germane3) împiedicarea partizanilor sovietici, care se organiza-seră deja în nord-vestul Ucrainei, să devină apărătorii defacto ai poporului ucrainean. După fondare, Armata In-surecțională Ucraineană și-a crescut neîncetat efectiveleși influența în zonă. La un moment dat, activitatea ei aco-perea cea mai mare parte a Ucrainei de vest, de unde eracapabilă să trimită mici grupuri de partizani care să efec-tueze raiduri în estul țării.O estimare germană din acele timpuri considera că efec-tivele UPA se ridicau la aproximativ 100.000 de sol-dați, (estimările variază foarte mult: de la 35.000 pânăla 200.000 de luptători). Acești luptători au efectuat su-te de raiduri împotriva secțiilor de poliție și împotrivaconvoaielor militare germane. La sfârșitul anului 1943 șiînceputul anului următor, UPA controla o bună parte a te-ritoriului Volîniei (în afara marilor orașe) și era capabilăsă organizeze servicii diverse în regiunile rurale, precum:școli, spitale și tipărirea de ziare. Germanii estimau că

în regiunea Jitomir UPA controla cam 80% din teritoriulîmpădurit și până la 60% din teritoriul rural.[3]

În iunie 1943, forțele SS-ului și poliției militare germa-ne au fost puse sub comanda generalului Erich von demBach-Zalewski, care era considerat un expert în lupta îm-potriva partizanilor. El a încercat să distrugă organizațiileUPA din nordul Volîniei, în timpul așa-numitei Opera-țiuni „BB” (Bandenbekampfung). Ordinul pentru organi-zarea acestei operațiuni a fost dat direct de Himmler.[4]În timpul operațiunii „BB”, Bach-Zalewski a avut sub co-manda lui 10 batalione motorizate SS, 10.000 de polițiștigermani și polonezi, 2 regimente maghiare și trei batali-oane de cazaci recrutați din rândurile prizonierilor sove-tici de război.[5] După numai două luni, această operațiu-ne s-a încheiat cu un eșec. În 19 – 20 august, ucrainenii aureușit să cucerească centrul militar german de la KaminKoșirski, au înfrânt mai multe batalioane germane și aucapturat o mare cantitate de arme și muniție.[5] GeneralulBach-Zaleski a fost destituit și a fost înlocuit de generalulPrutzmann. În ciuda tuturor eforturilor făcute, germaniinu au reușit să anihileze UPA sau să restabilească în vreunfel controlul asupra Volîniei.La sfârșitul anului 1943 și începutul lui 1944, partizaniiUPA și germanii au dat mai multe lupte grele pentru con-trolul asupra mai multor trecători importante din MunțiiCarpați.[5]

În 1948, membrii Comitetului foștilor comandanți ger-mani de pe frontul de est declarau în fața autoritățiloramericane că „Mișcarea naționalistă ucraineană a formatcea mai puternică mișcare de partizani din răsărit, cu ex-cepția celei a comuniștilor ruși.” "[6]

2 Lupta UPA împotriva forțelorsovietice

UPA s-a implicat activ în luptele împotriva forțelor so-vietice, la sfârșitul anului 1942 și începutul anului 1943,adversarii lor fiind în acel moment partizanii sovietici. Laînceputul anului 1943, a început activitatea unităților departizani comuniști conduși de Sidir Kovpak. În vara lui1943, cei câteva sute de partizani conduși de el, din ca-re numai o treime ereu etnici, au lansat raiduri în MunțiiCarpați. Partizanii comuniști fuseseră aprovizionați pecalea aerului. ref name="Subtelny476">Subtelny, pag.476</ref> În fața reacției violente a germanilor, Kovpaks-a văzut nevoit să-și împartă forțele în mai multe gru-puri mici, care au fost însă vânate și distruse de partizanii

1

2 4 UPA ȘI EVREII DIN UCRAINA DE VEST

UPA. În 1944, partizanul și spionul sovietic Nicolai Iva-novici Kuznețov a fost ucis de partizanii UPA. Kuzne-țov purta în acel moment o uniformă o Wehrmachtului,această deghizare dovedindu-se fatală pentru el. UPA s-a angajat în lupte cu unitățile militare ale Armatei Roșiide îndată ce frontul germano-sovietic a ajuns în regiuneaUcrainei occidentale. Totuși, UPA a încercat, pe cât eraposibil, să evite confruntarea cu unitățile sovietice careaveau în componență recruți de origine etnică ucrainea-nă, recruți pe care UPA spera să-i atragă de partea sa.UPA și-a concentrat atacurile, în mod special, împotrivaunităților NKVD și împotriva oficialilor sovietici de toa-te gradele, împotriva profesorilor, poștașilor sau a altorfuncționari publici, care încercau restabilirea autoritățiisovietice pe teritoriile eliberate de Armata Roșie. UPAs-a implicat și în lupta împotriva activiștilor sovietici dinagricultură, promotori ai colectivizării. În martie 1944,insurgenții UPA l-au rănit mortal pe generalul Nicolai Va-tutin, erou al Bătăliei de la Kursk, care se distinsese șiîn luptele pentru eliberara Kievului. Câteva săptămânimai târziu, luptătorii UPA au anihilat un batalion NKVDîntr-o luptă de lângă Rivne. În vara aceluiași an, partiza-nii ucraineni și aproximativ 30.000 de soldați sovietici aufost implicați într-o luptă de proporții în Volînia. În ciu-da pierderilor grele de ambele părți, UPA a continuat săpăstreze controlul asupra unor regiuni întinse până târziu,în 1945.Nikita Sergheevici Hrușciov a organizat primul atac deamploare împotriva UPA din vestul Ucrainei, în timpulcăruia au fost implicate 20 de divizii NKVD, sprijinite deunități de artilerie și blindate. Hrușciov a ordonat bloca-rea drumurilor de acces spre satele în care se presupuneacă își găsiseră adăpost insurgenții și a mai hotărât incendi-erea unor păduri în care se ascundeau partizanii. Istoriciiucraineni au cercetat arhivele sovietice deschise recent.Ei au descoperit că soldații NKVD îmbăcați precum par-tizanii UPA [7] au atacat populația civilă pentru a demo-raliza ucrainenii de rând și pentru a distruge sprijinul decare se bucurau insurgenții în satele ucrainene. Zonele încare activau UPA au fost pur și simplu depopulate. Existăestimări care afirmă că în jur de 500.000 de ucraineni aufost strămutați spre nord, între 1946 și 1949.[8] Deși so-vieticii nu au reușit să distrugă definitiv UPA, organizațiaucraineană a fost obligată să-și împartă unitățile mari îngrupuri mici de până la 100 de oameni. Unii dintre luptă-tori au fost demobilizați și au încercat să se reîntoarcă lacasele lor. Până în 1946, efectivele UPA se reduseseră la5 – 10.000 de luptători, iar activitatea principală a UPA s-a transferat spre granița sovieto-poloneză. Aici, UPA aufost acuzați pentru uciderea generealului Karol Świerc-zewski. În faza ultimă a luptei anticomuniste, UPA a pri-mit ajutor din partea CIA și a spionajului britanic, dar, încele din urmă, operațiunea a fost trădată de Kim Philby.În perioada 1947-1948, rezistența UPA a fost înfrântă desovietici, ceea ce a permis cooperativizarea agriculturiiîn toată Ucraina vestică.[9] Raiduri sporadice ale partiza-nilor UPA au continuat până la mijlocul anilor 1950. Înmartie 1950 , conducătorul UPA, generalul Roman Șu-

kevici, fost ucis într-o ambuscadă lângă Lviv.Mitropolitul Olexii (Hromadsky) al Bisericii OrtodoxeAutonome Ucrainene și scritorul prosovietic Iaroslav Ha-lan au fost uciși de insugenții UPA.În 1951, liderul operațiunilor sub acoperire ale CIA,Frank Wisner, a estimat că guerilele ucrainene au elimi-nat cam 35.000 de milițieni și cadre ale partidului de lasfârșitul războiului.[10]

3 UPA și distrugerea comunitățiipoloneze din Ucraina de vest

UPA s-a luptat să-i alunge pe polonezii din zonele pe ca-re naționaliștii le considerau ca fiind ale ucrainenilor și aureușit, de cele mai multe ori, în întreprinderea lor. UPAa folosit metode teroriste pe scară largă. Există estimăricare apreciază numărul polonezilor care au fost uciși înVolînia între 35.000 și 60.000 de persoane. Mulți isto-rici folosesc termene precum genocid sau purificare etni-că pentru a descrie acțiunile naționaliștilor ucraineni. Semerge până acolo încât istoricii apreciază că ucraineniiau ucis între 100.000 și 500.000 de polonezi. Numeroșisăteni polonezi au plecat de pe pământurile lor datori-tă terorii ucrainene. Nu există cifre exacte cu privire lapierderile din ambele tabere, iar estimările fiecărei părțisunt respinse cu hotărâre de cealaltă tabără.Ar mai trebui spus că partea poloneză a fost angajată înacte de brutalitate și răzbunare împotriva ucrainenilor.[11]Cu toate că numărul ucrainenilor căzuți victime violen-țelor poloneze nu este cunoscut cu exactitate, se pare cănumai în Volînia au fost uciși de către luptătorii ArmiaKrajowa cca 20.000 de civili ucraineni.[12]

Activitățile UPA sunt considerate de unii autori ca răs-punsuri la acținunile guvernului polonez interbelic, ca-re a încercat să limiteze numărul de instituții ucraineneși să schimbe compoziția etnică a regiunilor majoritarucrainene prin colonizarea de polonezi. Măsurile antiu-crainene luate de guvernul de la Varșovia au fost limi-tate, în principal, la lupta împotriva culturii ucrainene:închiderea de școli cu predarea în limba ucraineană saua bisericilor ortodoxe ucrainene și nu s-au comparat nicipe departe, prin scop și acțiune, cu brutalitatea acțiunilorUPA din timpul războiului.

4 UPA și evreii din Ucraina de vest

În contrast cu consensul istoricilor în ceea ce priveșteatrocitățile comise de UPA împotriva civililor polonezi,nu există consens în ceea ce privește implicarea UPA înmasacrarea evreilor din Ucraina de vest. Există numeroa-se mărturii care descriu rolul UPA în masacrarea evreilorucraineni în timpul ocupației germane.[13] [14] Alți istoricinu sprijină pozițiile conform cărora UPA a fost implicată

3

în masacrarea evreilor.[15][16]

Este greu de identificat numărul exact de evrei care ar fifost uciși de activiștii UPA, de militarii ucraineni sau deunitățile paramilitare care au luptat sub diferite stindarde(„Poliția auxiliară ucraineană”, „Serviciile de securitateBandera”), UPA sau diferiți luptători care au migrat în-tre aceste organizații. În cadrul celui de-al doilea Con-gres General al Organizației Naționaliștilor Ucraineni dela Harkov din aprilie 1941 se declara: „Evreii din URSS[sunt] cei mai credincioși sprijinitori ai regimului bolșe-vic și avangarda a imperialismului moscovit în Ucraina”.La scurtă vreme după aceea, a fost lansat sloganul grupu-lui Bandera: „Trăiască Ucraina fără evrei, polonezi și ger-mani; polonezii dincolo de râul Sam, germanii la Berlin șievreii la spânzurătoare”. După numai un an, OrganizațiaNaționaliștilor Ucraineni își schimbase pozițiile, intraseîn conflict cu germanii și încerca să-și tempereze pozițiafață de minoritățile etnice. În 1944, OUN respingea, înmod oficial, „exclusivismul etnic și rasial”.[15]

Trebuie făcută o distincție dintre forțele conducătoare aleacțiunilor antievreiești ale ucrainenilor și teoriile rasialeprofesate de naziști în așa-numita „soluție finală" a pro-blemei evreiești. Scopul principal al naționaliștilor ucrai-neni nu era, în principiu, exterminarea evreilor, ci edifi-carea unei Ucraine independente, omogenă din punct devedere național, cu un număr redus de minorități, care săaccepte necondiționat dominația totală a majorității. Dinacest punct de vedere, politica naționaliștilor nu viza, înmod particular, minoritatea evreiască, care nu era văzutăca o amenințare la adresa statalității ucrainene. În maivechile încercări de întemeiere a unui stat independentucrainean (Republica Populară Ucraineană) în Volînia șiGaliția, mulți evrei au considerat statalitatea ucraineanăca o amenințare mai puțin importantă și mai puțin pri-mejdioasă pentru ei decât statul polonez, cauza principalăfiind conviețuirea bună evreiasco-ucraineană din teritori-ile respective. Ca urmare, au existat cazuri în care evreiis-au înscris în rândurile UPA, în special în rândurile per-sonalului medical.[17]

5 Urmări

În perioada sovietică, UPA a fost amintită, în mod oficial,numai în termeni negativi, fiind considerată o organizațieteroristă. După ce Ucraina și-a cucerit independența în1991, foștii membri ai UPA au început lupta pentru re-cunoașterea oficială a calității lor de luptători pentru inde-pendența țării și pentru obținerea de drepturi și beneficiide veterani de război. Ei au încercat să organizeze pa-rade și comemorări ale camarazilor, în special în vestulUcrainei. Aceste încercări au generat reacții negative aleveteranilor de război ucraineni care au luptat în ArmataRoșie ca și a guvernului de la Moscova. Tentativele de re-conciliere între cele două grupuri de veterani nu au făcutprogrese prea mari. O încercare de organizare a unei pa-rade comune în Kiev, în mai 2005, pentru cea de-a 60-a

aniversare a încheierii celui de-al Doilea Război Mondiala eșuat. Aprecierea rolului UPA rămâne o problemă con-troversată, deși președintele Viktor Iușcenko s-a adresatmai multor organizații ucrainene pentru a asigura recon-cilierea, pensii și alte beneficii pentru veteranii UPA, carei-ar fi transformat în egali ai veteranilor Armatei Roșii.De curând, s-au făcut încercări pentru reconcilierea din-tre veteranii Armatei Teritoriale Poloneze și UPA, la ini-țiativa ambelor părți. Mai mulți veterani din ambele tabe-re s-au întâlnit și și-au cerut iertare pentru greșelile făcute.Partea poloneză a fost de acord cu restaurarea cimitirelorsoldaților UPA din Polonia.La sfâritul anului 2006, administația orașului Lviv a anun-țat iminenta transferare a rămășițelor pământești a maimultor naționaliști ucraineni (Stepan Bandera, EvghenKonovaleț, Andrei Melniyk ș.a) în Cimitirul Liciakivski.În octombrie 2007, autoritățile orașului Lviv au dezve-lit, după mai multe amânări, o statuie dedicată lideruluinaționalist Stepan Bandera.În 2009 scriitoarea Oxana Zabujko a publicat un romanmasiv de peste 800 de pagini, intitulat 'Muzeul secrete-lor abandonate', în care se încearcă o analiză cu mijloaceliterare a perioadei de a activitate a UPA. Romanul esteîn curs de traducere în limba rusă. Un amplu fragment afost deja publicat de revista Novîi Mir, nr. 7, 2011.

6 Note

[1] A mai existat o altă mișcare cu același nume UPA. Ea afost formată în 1942, fiind condusă de Taras Borovets și nuavea nicio legătură cu Organizația Naționaliștilor Ucrai-neni, ci cu liderii din exil ai efemerei Republici PopulareUcrainene. Această organizație a fost rebotezată Arma-ta Revoluționară Populară Ucraineană, pentru a se uni, încele din urmă, cu Armata Insurecțională Ucraineană, în1943..)

[2] Subtelny, pag. 474

[3] T.R.V. Toynbee (1954). Survey of International Affairs:Hitler’s Europe 1939-1945. Oxford: Oxford UniversityPress

[4] James K. Anderson, Unknown Soldiers of an UnknownArmy, ArmyMagazine, mai 1968, pag. 63

[5] Y. Krokhmaluk (1973). UPA Warfare in Ukraine. NewYork: Vantage Press

[6] Russian Combat Methods in World War II. Washington,D.C.: U.S. Army Center of Military History. 1950. pp.111

[7] A. Wilson (2005). Virtual Politics: Faking Democracy inthe Post-Soviet World. New Haven: Yale University Press.pp. 15

[8] Subtelny, pag. 489

4 8 LEGĂTURI EXTERNE

[9] Iuri Jukov, Yuri (2007). „Examining the Autho-ritarian Model of Counterinsurgency: The SovietCampaign Against the Ukrainian Insurgent Ar-my”. Small Wars and Insurgencies 18 (3): 439–466. doi:10.1080/09592310701674416. http://www.informaworld.com/smpp/content~{}content=a785924288~{}db=all~{}order=page.

[10] Christopher Simpson (1988). „Guerrillas for World WarIII”. - America’s recruitment of Nazis, and its disas-trous effect on our domestic and foreign policy. Col-lier Books / Macmillan Publishers. pp. 148. ISBN978-0020449959. http://www.thirdworldtraveler.com/Fascism/Guerrillas_B_CS.html

[11] Subtelny, pag. 475

[12] Analysis: Ukraine, Poland Seek Reconciliation Over Gri-sly History, Jan Maksymiuk, RFE/RL, 12 mai 2006

[13] Ukrainian Insurgent Army în Encyclopaedia of the Holo-caust, Israel Gutman, (editor șef), New York: Macmillan,1990. 4 volume, ISBN 0-02-896090-4.

[14] Tadeusz Piotrowski, Ukrainian Collaboration în Poland’sHolocaust: Ethnic Strife, Collaboration with OccupyingForces and Genocide in the Second Republic, 1918–1947pag. 220–59, McFarland & Company, 1998, ISBN 0-7864-0371-3

[15] Orest Subtelny, Ukraine: a history, University of TorontoPress, 2000, ISBN 0-8020-8390-0

[16] John-Paul Himka. „War Criminality: A Blank Spot inthe Collective Memory of the Ukrainian Diaspora”. Spa-ces of Identity 5 (1): 5–24. http://www.univie.ac.at/spacesofidentity/_Vol_5_1/_PDF/Himka.pdf.

[17] P. Friedman. Ukrainian-Jewish Relations During the NaziOccupation, YIVO Annual of Jewish Social Science vol.12, pag. 259–96, 1958–59.

7 Bibliografie• en Orest Subtelny (1988). Ukraine: A History. To-ronto: University of Toronto Press. ISBN 0-8020-5808-6; Ediția a treia: (2000) Toronto, Universityof Toronto Press, ISBN 0-8020-8390-0

• en Norman Davies (2005). God’s playground: his-tory of Poland, vol. 2, cap.19. Oxford, New York:Oxford University Press. ISBN 0-19-925340-4

• pl Andrzej Sowa (1998). Stosunki polsko-ukraińskie1939-1947. Kraków. ISBN 83-909631-5-8

• uk УПА розпочинає активні протинімецькі дії(UIA declanșează acțiunile active antigermane)(За матеріалами звіту робочої групи істориківІнституту історії НАНУкраїни під керівництвомпроф. Станіслава Кульчицького)

• pl uk en Documente cu privire la reconciliereaucraineano-poloneză

• pl Ignacy Blum, Udział Wojska Polskiego w walce outrwalenie władzy ludowej. Walki z bandami UPA,Wojskowy Przegląd Historyczny. Warszawa 1959,nr1

• pl Józef Sobiesiak, Ryszard Jegorow, Ziemia płonie,II wyd., Ministerstwo Obrony Narodowej, Warsza-wa 1967, 322 str.; Burzany, Ministerstwo ObronyNarodowej, Warszawa 1962

• pl J. Czapla,Działalność terrorystyczna kurenia UPA“Zalezniaka” i jego likwidacja (kwiecień 1944 - listo-pad 1947), praca magisterska (maszynopis), Biblio-teka WAP, Warszawa 1961.

• pl Jan Gerhard. Dalsze szczególy walk z bandamiUPA i WiN na południowo-wschodnich obszarachPolski. Wojskowy Przegląd Historyczny, 1959. nr3/12, str. 305-335.

• fr Joukovsky, Arkady (1993). Histoire de l'Ukraine(ed. Première). Aux Editions du Dauphin. ISBN2-7163-1057-2

• fr Kosyk,Wolodymyr (1986). L'Allemagne nationa-le socialiste et l'Ukraine (ed. Première Edition). Pu-blication de l'Est Européens. ISBN 2-902892-02-0

• pl Grzegorz Motyka Tak było w Bieszczadach, In-stytut Studiów Politycznych PAN i IPN w Lublinie

• pl Grzegorz Motyka,Walki polsko-ukraińskie 1943-1948, Instytut Studiów Politycznych PAN i IPN wLublinie.

8 Legături externe• UPA – Armata Insurecțională Ucraineană

• Armata Insurecțională Ucraineană în EnciclopediaUcrainei

• Istoria Armatei Insurecționale Ucrainene

5

9 Text and image sources, contributors, and licenses

9.1 Text• Armata Insurecțională Ucraineană Source: http://ro.wikipedia.org/wiki/Armata%20Insurec%C8%9Bional%C4%83%20Ucrainean%

C4%83?oldid=8788600 Contributors: Vali, Remigiu, Andrei Stroe, Strainubot, Cornel Grad, VolkovBot, Lucian GAVRILA, AlexanderTendler, Alexbot, Alecs.bot, WikiDreamer Bot, Sebleouf, Muro Bot, Luckas-bot, ArkBot, Ptbotgourou, Rubinbot, Andrebot, ArthurBot,Sîmbotin, Terraflorin, ButkoBot, EmausBot, ZéroBot, Robot citare, Addbot, XXN-bot și Anonymous: 3

9.2 Images• Fișier:Canadian_Red_Ensign_1921-1957.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/66/Canadian_Red_Ensign_

1921-1957.svg License: Public domain Contributors: ? Original artist: ?• Fișier:Commons-logo.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4a/Commons-logo.svg License: Public domainContributors: This version created by Pumbaa, using a proper partial circle and SVG geometry features. (Former versions used to be sligh-tly warped.) Original artist: SVG version was created by User:Grunt and cleaned up by 3247, based on the earlier PNG version, created byReidab.

• Fișier:Flag_of_Australia.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b9/Flag_of_Australia.svg License: Public do-main Contributors: Operă proprie Original artist: Ian Fieggen0

• Fișier:Flag_of_Belgium.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/65/Flag_of_Belgium.svg License: Public do-main Contributors: Van den Bussche, E., Chief of Protocol, Belgian Federal Department of the Interior (2008)Noble Belgique, ô Mère chérie- LE PROTOCOLE EN BELGIQUE (PROTOCOL IN BELGIUM), Heule: Editions UGA ISBN: 9789067689359. Original artist: Dbenbenn andothers

• Fișier:Flag_of_Brazil.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/05/Flag_of_Brazil.svg License: Public domainContributors: SVG implementation of law n. 5700/1971. Similar file available at Portal of the Brazilian Government (accessed in No-vember 4, 2011) Original artist: Governo do Brasil

• Fișier:Flag_of_Bulgaria_(1878-1944).svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/9a/Flag_of_Bulgaria.svg Licen-se: Public domain Contributors: The flag of Bulgaria. The colors are specified at http://www.government.bg/cgi-bin/e-cms/vis/vis.pl?s=001&p=0034&n=000005&g= as: Original artist: SKopp

• Fișier:Flag_of_Finland.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/bc/Flag_of_Finland.svg License: Public domainContributors: http://www.finlex.fi/fi/laki/ajantasa/1978/19780380 Original artist: Drawn by User:SKopp

• Fișier:Flag_of_First_Slovak_Republic_1939-1945.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/7e/Flag_of_First_Slovak_Republic_1939-1945.svg License: Public domain Contributors: Based on DarkEvil's Image:Flag of First Slovak Republic 1939-1945 bordered.svg, modified by PhiLiP. Original artist: DarkEvil, PhiLiP

• Fișier:Flag_of_France.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c3/Flag_of_France.svg License: Pu-blic domain Contributors: http://www.diplomatie.gouv.fr/de/frankreich_3/frankreich-entdecken_244/portrat-frankreichs_247/die-symbole-der-franzosischen-republik_260/trikolore-die-nationalfahne_114.html Original artist: This graphic was drawn by SKopp.

• Fișier:Flag_of_Germany_1933.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/99/Flag_of_German_Reich_%281935%E2%80%931945%29.svg License: Public domain Contributors: Operă proprie Original artist: Fornax

• Fișier:Flag_of_Greece_(1828-1978).svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/6e/Flag_of_Greece_%281822-1978%29.svg License: Public domain Contributors: own code Original artist: (of code) User:Makaristos

• Fișier:Flag_of_Hungary_1940.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/dd/Flag_of_Hungary_%281920%E2%80%931946%29.svg License: Public domain Contributors: [1], [2], [3], [4], [5], [6], [7], [8], [9] Original artist: User:Zscout370, colourcorrection: User:R-41, current version: Thommy

• Fișier:Flag_of_Italy_(1861-1946).svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/ad/Flag_of_Italy_%281861-1946%29.svg License: CC BY-SA 2.5 Contributors: http://www.regiamarina.net/ref/flags/flags_it.htm Original artist: F l a n k e r

• Fișier:Flag_of_Japan.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/9e/Flag_of_Japan.svg License: Public domainContributors: Law Concerning the National Flag and Anthem (1999) URL link in English, actual law (Japanese; colors from http://www.mod.go.jp/j/info/nds/siyousyo/dsp_list_j.htm#Z8701 Original artist: Various

• Fișier:Flag_of_New_Zealand.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/3e/Flag_of_New_Zealand.svg License:Public domain Contributors: http://www.mch.govt.nz/files/NZ%20Flag%20-%20proportions.JPG Original artist: Zscout370, Hugh Jassand many others

• Fișier:Flag_of_Norway.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d9/Flag_of_Norway.svg License: Public do-main Contributors: Operă proprie Original artist: Dbenbenn

• Fișier:Flag_of_Poland.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/12/Flag_of_Poland.svg License: Public domainContributors: Own work, modified color values by text substitution in the existing file Original artist: Mareklug, Wanted

• Fișier:Flag_of_Romania.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/73/Flag_of_Romania.svg License: Public do-main Contributors: Operă proprie Original artist: AdiJapan

• Fișier:Flag_of_SFR_Yugoslavia.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/71/Flag_of_SFR_Yugoslavia.svg Li-cense: Public domain Contributors: Operă proprie Original artist: Flag designed by Đorđe Andrejević-Kun[3]

• Fișier:Flag_of_South_Africa_1928-1994.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/67/Flag_of_South_Africa_1928-1994.svg License: Public domain Contributors: SVG based on this image Original artist: Parliament of South Africa

6 9 TEXT AND IMAGE SOURCES, CONTRIBUTORS, AND LICENSES

• Fișier:Flag_of_Thailand.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/a9/Flag_of_Thailand.svg License: Public do-main Contributors: Operă proprie Original artist: Zscout370

• Fișier:Flag_of_the_Czech_Republic.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/cb/Flag_of_the_Czech_Republic.svg License: Public domain Contributors:

• -xfi-'s file• -xfi-'s code• Zirland’s codes of colors

Original artist:(of code): SVG version by cs:-xfi-.

• Fișier:Flag_of_the_Netherlands.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/20/Flag_of_the_Netherlands.svg Li-cense: Public domain Contributors: Operă proprie Original artist: Zscout370

• Fișier:Flag_of_the_Republic_of_China.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/72/Flag_of_the_Republic_of_China.svg License: Public domain Contributors: [1] Original artist: User:SKopp

• Fișier:Flag_of_the_Soviet_Union.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/a9/Flag_of_the_Soviet_Union.svgLicense: Public domain Contributors: http://pravo.levonevsky.org/ Original artist: see below

• Fișier:Flag_of_the_United_Kingdom.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/ae/Flag_of_the_United_Kingdom.svg License: Public domain Contributors: Operă proprie per data at http://flagspot.net/flags/gb.html Original artist: Original flagby Acts of Union 1800

• Fișier:Naval_Ensign_of_Bulgaria_(1878-1944).svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c3/Naval_Ensign_of_Bulgaria_%281878-1944%29.svg License: Public domain Contributors: ? Original artist: ?

• Fișier:Portal-puzzle.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/fd/Portal-puzzle.svg License: Public domain Con-tributors: User:Eubulides. Created with Inkscape 0.47pre4 r22446 (Oct 14 2009). This image was created from scratch and is not aderivative of any other work in the copyright sense, as it shares only nonprotectible ideas with other works. Its idea came from File:Portalicon.svg by User:Michiel1972, which in turn was inspired by File:Portal.svg by User:Pepetps and User:Ed g2s, which in turn was inspired byFile:Portal.gif by User:Ausir, User:Kyle the hacker and User:HereToHelp, which was reportedly from he:File:Portal.gif (since supersededor replaced?) by User:Naama m. It is not known where User:Naama m. got the idea from. Original artist: User:Eubulides

• Fișier:US_flag_48_stars.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/1a/US_flag_48_stars.svg License: Public do-main Contributors: ? Original artist: ?

9.3 Content license• Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0