Studiile antropologice au demonstrat omniprezența și similitudinea dintre fenomene. Recent , o serie de teorii au susținut pentru procesele psiho- și neurofiziologice comune care stau la baza ASC diferite , cum ar fi meditație , transă , și shamanism . Mandell ( 1980 ) , de exemplu , a postulat despre hypersynchronizarea activitatii hippocampal – septale ( ictale sau interictale ) care apare în timpul microseizures- să constituie baza biologicentru starile extatice si mistice.. În aceeași ordine de idei , Persinger ( 1983) a susținut că experiențele mistice sunt asociate cu microseizures tranzitorii in lobul temporal la persoanele nonepileptice . Cu toate acestea , este discutabildacă astfel de procese paroxistice tranzitorii pot explica multitudinea și diversitatea ASC.