asdffasdafs

2
 Educaţia medicală î n perspectiva globalizării Prof Horaţiu D.Boloşiu “Globalizarea nu este ceea ce noi toţi, sau măcar cei mai întreprinzători dintre noi, vrem sau sperăm să facem. Este ceea ce ni se întâmplă tuturor”  (Z Bauman) Fenomenul globalizării este un ansamblu de schimbări structurale care nu poate fi evitat şi va marca mileniul al treielea, într- o manieră numai parţial previzibilă. Procesul  a început demult şi este cert în domeniul economic, continuă pe plan politic şi se aşteaptă a fi în cheiat pe cel social- cultural. Educaţia în general este placa turnantă a expandării societăţii spre o cultură sau consţiinţă globale. Pregătirea medicilor, farmaciştilor şi a personalului sanitar auxiliar se înscrie firesc, poate mai mult decât altele, în acestă evoluţie, fie şi numai pentru că sănătatea omului este un deziderat pretutindeni în lume şi o precondiţie a oricărei activităţi umane  de succes. Cum răspunde şcola de medicină acestei provocări  ? În două moduri posibile  :  translaţional, ca răspuns sincretic, cu asumarea mai mult decât a unei singure identităţi,  în încercarea de a dezvolta mai multe forme de expresie, separate de originile lor (eclectism, universalism, atemporalitate şi t ehnicism) şi  tradiţionalist, prin raportarea la istorie şi î ncercarea de a-şi « redescoperi » originile mai mult sau mai puţin uitate şi a le adapta noilor condiţii impuse de globalizare  (particularism, temporalitate şi expresivitate).  Primul demers este caracteristic globalizării  active, care operează între universităţi cu relativ acelaşi potenţial educaţional iar cel de al doilea globalizării  pasive, în care universităţile m ai puţin avansate sunt nevoite să recepţioneze valorile celorlal te.  Globalizarea educaţiei poate intra în conflict şi chiar în coliziune cu principiul autonomiei universitare. Discuţia în legătură cu acest aspect se ci rcumscrie cadrului mai larg de dezbatere asupra altor diade opozabile ale globalizării  : unitate-diversitate,integrare-fragmentare, universalitate-particularism, convergenţă-devergenţă; toate având ca origine tensiunea iniţială  între eterogenitate etatică şi omogenitatea internaţională.  Axa globalizării este comunicarea. Tehnologia comunicării şi informaţiei ( CIT ) s- a poziţionat c a o componentă integrată spaţiului academic medical, modificând substanţial teoria

Upload: frankmalcov

Post on 04-Nov-2015

217 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

asvasv

TRANSCRIPT

  • Educaia medical n perspectiva globalizrii Prof Horaiu D.Boloiu

    Globalizarea nu este ceea ce noi toi, sau mcar cei mai ntreprinztori dintre noi, vrem sau sperm s facem. Este ceea ce ni se ntmpl tuturor

    (Z Bauman)

    Fenomenul globalizrii este un ansamblu de schimbri structurale care nu poate fi evitat i va

    marca mileniul al treielea, ntr-o manier numai parial previzibil. Procesul a nceput demult i

    este cert n domeniul economic, continu pe plan politic i se ateapt a fi ncheiat pe cel social-

    cultural. Educaia n general este placa turnant a expandrii societii spre o cultur sau

    consiin globale. Pregtirea medicilor, farmacitilor i a personalului sanitar auxiliar se nscrie

    firesc, poate mai mult dect altele, n acest evoluie, fie i numai pentru c sntatea omului

    este un deziderat pretutindeni n lume i o precondiie a oricrei activiti umane de succes.

    Cum rspunde cola de medicin acestei provocri ? n dou moduri posibile :

    translaional, ca rspuns sincretic, cu asumarea mai mult dect a unei singure identiti,

    n ncercarea de a dezvolta mai multe forme de expresie, separate de originile lor

    (eclectism, universalism, atemporalitate i tehnicism) i

    tradiionalist, prin raportarea la istorie i ncercarea de a-i redescoperi originile mai

    mult sau mai puin uitate i a le adapta noilor condiii impuse de globalizare

    (particularism, temporalitate i expresivitate).

    Primul demers este caracteristic globalizrii active, care opereaz ntre universiti cu relativ

    acelai potenial educaional iar cel de al doilea globalizrii pasive, n care universitile mai

    puin avansate sunt nevoite s recepioneze valorile celorlalte.

    Globalizarea educaiei poate intra n conflict i chiar n coliziune cu principiul autonomiei

    universitare. Discuia n legtur cu acest aspect se circumscrie cadrului mai larg de dezbatere

    asupra altor diade opozabile ale globalizrii : unitate-diversitate,integrare-fragmentare,

    universalitate-particularism, convergen-devergen; toate avnd ca origine tensiunea iniial

    ntre eterogenitate etatic i omogenitatea internaional.

    Axa globalizrii este comunicarea. Tehnologia comunicrii i informaiei (CIT) s-a poziionat ca

    o component integrat spaiului academic medical, modificnd substanial teoria

  • educaional i mediul de nvare, nct vorbim astzi despre universitate virtual, nvare on-

    line, cyber-spaiu etc. Corespondentele acestora n practica medical, nu lipsite de valene

    educaionale, sunt telemedicina i telehealth, n jurul crora s-a creat o vast reea de instituii,

    organizaii, website-uri i reviste de specialitate.

    Integrarea educaiei medicale n perspectiva globalizrii trece n mod necesar prin politicile

    novatoare ale fiecrei universiti i prin aderena acestora la paradigma best-evidence medical

    education (BEME). Acesta nu pretinde c metodele tradiionale nu ar fi fost bune, ci c ntregul

    demers educaional poate fi mai bun, mai ieftin i mai prietenos pentru studeni.

    Cum va arta coala medical a viitorului globalizator ? Perspectivele care pot fi ntrevzute ar

    fi :

    evoluionare (nvare centrat pe student i bazat pe probleme, curriculum adaptativ,

    educauie interdisciplinar, inter- i transprofesional, utilizarea noilor tehnologii de

    informare i de comunicare) i

    revoluionare (abordare unitar, universitate virtual i globalizarea educaiei).

    Pentru a rspunde deocamdat numai provocrilor modului evoluionar ar fi potrivit, se vede

    aceasta din ce n ce mai mult, ca coala s aib n vedere perspectiva schimbrilor de structur

    ale societii moderne, unde management-ul vertical este nlocuit cu netwoking-ul, informaia se

    propag pe ci multiple i adesea informale, iniiativa trece naintea obedienei iar stategiile

    devin din ce n ce mai complexe, odat cu extinderea pieelor dincolo de graniele naionale.

    Dar oare suntem pregtii pentru toate acestea ?