audit 6 2007 - univ-danubius.roevidentacercetare.univ-danubius.ro/surse/set_006/6crzgl3... ·...

64

22

65

70

00

01

3

SumarContentsNadir ALI, Manager PricewaterhouseCoopers

Consideraþii asupra rolului auditului intern în prevenirea ºi detectarea fraudei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3- Considerations on the internal audit role in fraud preventing and

detecting

Daniel S. UDRESCURolul partenerului conducãtor în managementul ºi organizarea personalului într-o firmã de audit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8- The Role of the Leader Partner in Staff Management and Organizing

in an Audit Firm

Prof.univ.dr. Tatiana DÃNESCU & drd. Ovidiu SPÃTÃCEAN Riscuri specifice tranzacþiilor cu instrumente financiare efectuate de societãþile de servicii de investiþii financiare în nume ºi pe cont propriu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13- Special risks associated to financial instruments' transactions

put through Financial Investment Companies on their own

Prof.univ.dr. Veronel AVRAM & prof.univ.dr. Marioara AVRAMRiscul de lichiditate în auditul societãþilor bancare . . . . . . . . . . . . . . . .20- The liquidity risk in the banking companies audit

Drd. Elena IORDACHEAuditul financiar în cazul identificãrii pãrþilor legate ºi afiliate . . . . .24- Financial audit in identifying the related and affiliated parties

Drd. Monica JULEANEvaluarea la valoarea justã în situaþiile financiare: cazul imobilizãrilor corporale ºi al instrumentelor financiare . . . . . . . . . . . .30- Fair value evaluation in financial statements: the tangible assets and

financial instruments case

Instrumente financiare de la A la ZConf.univ.dr. Elena DOBRE

Titluri de valoare ºi instrumente financiare - identificare ºi tratamentcontabil (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .36- Bonds and financial instruments - identification and accounting

treatment (I)

Prof. univ. dr. Neculai TABÃRÃ & drd. Florian Marcel NUÞÃParticularitãþi ºi cerinþe ale gestiunii ºi auditului de mediu . . . . . . . . .43- Particularities and requirements of environmental management and audit

DocumentarPrecauþii necesare pe piaþa afacerilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .49

Editor: Camera Auditorilor Financiari din RomâniaStr. Sirenelor, nr.67-69, sector 5, Bucureºti

Consiliul ºtiinþificAcad. Constantin IONETE

Acad. Iulian VÃCÃREL

Prof. univ. Alain BURLAUD, director INTEC, Paris

Prof.univ.dr. Dumitru MATIª, auditor financiar, Cluj-Napoca

Prof.univ.dr. Ioan TALPOª, auditor financiar, Timiºoara

Prof.univ.dr. Alexandru ÞUGUI, Iaºi

Prof.univ.dr. Ion IONAªCU, auditor financiar, Bucureºti

Prof.univ.dr. Veronel AVRAM, auditor financiar, Drobeta-Turnu Severin

Prof.univ.dr. Vasile RÃILEANU, auditor financiar, Bucureºti

Prof.univ.dr. Constantin STAICU, auditor financiar, Craiova

Prof.univ.dr. Tatiana DÃNESCU, auditor financiar, Tg.Mureº

Prof.univ.dr. Victoria STANCIU, auditor financiar, Bucureºti

Dr. Alexandra LAZÃR, auditor financiar, Bucureºti

Mircea BOZGA, ACCA, auditor financiar, Bucureºti

Monica ªTEFAN, ACCA, auditor financiar, Bucureºti

Luminiþa CIOACÃ, ACCA, auditor financiar, Bucureºti

Director editorialDr. Corneliu CÂRLAN

Director ºtiinþificProf.univ.dr. Pavel NÃSTASE

Telefon: (021) 410.74.43 interior 120; Fax: (021) 410.03.48; E-mail: [email protected]; http: www.cafr.ro

Tipar : Universal Color S.A., str.Victoriei, bl.A2-A3, Piteºti, tel.: +40 (248) 215788

ISSN 1583 - 5812

Consiliul ºtiinþific ºi colectivul redacþional nu îºi asumã responsabilitatea pentru conþinutul articolelor publicate în revistã.

Colectiv redacþionalAnca Iuliana BÎLBÎE, Daniela BUTNARIUC, Diana DRAGOMIR, Flavia STOIAN, Angela TUDOR

Secretar de redacþie: Mãdãlina PETRESCU; Marketing - publicitate: Stancu LICÃPrezentare graficã ºi tehnoredactare: Nicolae LOGIN

36/2007

Pânã de curând, companiile nu au considerat pre-venirea fraudei ca fiind un obiectiv principal al sis-temului de control intern al organizaþiei. Acþiunilede prevenire a fraudei erau privite ca o componen-tã implicitã a obiectivelor generale, de conformi-tate, ale controalelor interne ºi nu ca un programstructurat, cu obiective clare ºi explicite privindprevenirea ºi detectarea fraudei.

De asemenea, în trecut, acþionarii, consiliul de ad-ministraþie ºi conducerea aveau tendinþa sã tratezecazurile de fraudã ca niºte anomalii rezultate dinfuncþionarea defectuoasã a controalelor interne, cuo frecvenþã redusã.

Ca urmare a numeroaselor cazuri rãsunãtoare defraudã descoperite în interiorul unora dintre celemai prestigioase companii multinaþionale, laînceputul secolului 21 aceastã viziune s-a modificatradical. În prezent, frauda este consideratã ca fiindunul din cele mai importante riscuri la care esteexpusã o organizaþie, în strânsã legãturã curiscurile de piaþã, de credit, juridice sau reputa-þionale.

În acelaºi timp, ºi investitorii au devenit mai sensi-bili la problema riscului de fraudã. De aceea, pier-derile colaterale generate de cazurile de fraudã auajuns sã depãºeascã în mod semnificativ pierderilefinanciare directe provocate de fraudã.

Aceste pierderi colaterale includ publicitatea nega-tivã, care poate afecta grav reputaþia unei organiza-þii. Astfel, investitorii îºi pierd în primul rând încre-derea în conducere ºi în modul în care este contro-latã compania, fapt care determinã în mod evidentscãderea valorii acesteia. De asemenea, sunt afec-tate relaþiile de afaceri ºi moralul angajaþilor.

Ca rãspuns la aceastã situaþie, investitorii impundezvoltarea de mecanisme anti-fraudã axate pemãsuri de prevenire ºi, respectiv, de detectare latimp a fraudei. Se pune un accent tot mai mare pecontroalele interne ºi auditul intern, ca elemente debazã ale acestor mecanisme.

Este important ca auditorii sã aibã o înþelegerecorectã a extinderii ºi naturii fenomenului fraudei.În acest sens, studiul 2005 Global Economic CrimeSurvey, elaborat de cãtre Universitatea Martin-Luther,din Halle-Wittenberg, Germania, realizat asupra unuigrup de peste 3600 de companii la nivel inter-naþional, indicã urmãtoarea pondere a princi-palelor tipuri de fraudã.

Consideraþiiasupra rolului

audituluiintern

în prevenireaºi detectarea

fraudei

Nadir ALI,Manager PricewaterhouseCoopers

Cuvinte cheie: Risc de fraudã; risc reputaþio-nal; schema de fraudã; meca-nisme antifraudã; indicii defraudã; condiþii necesare pen-tru producerea fraudei: moti-vaþia, oportunitatea ºi raþio-namentul. - Delapidare 22%

- Manipularea situaþiilor financiare 19%

- Corupþie ºi mitã 19%

- Pretenþii false 15%

- Falsificare 9 %

- Spãlare de bani 7%

- Altele 9%

4

Responsabilitãþi ºi oportunitãþi pentru auditul intern

Dintre toate funcþiile unei organizaþii, auditulintern este influenþat, probabil, în cea mai maremãsurã, de creºterea presiunii exercitate asupraorganizaþiei în scopul de a preveni frauda. Acestfapt se datoreazã faptului cã, din punct de vedereorganizaþional, auditul intern are o poziþie unicã,fiind situat între comitetul de audit ºi conducereaexecutivã, având autoritatea necesarã ºi fiind înstrâns contact cu ambele grupuri.

Ca regulã generalã, responsabilitãþile pentru pre-venirea fraudei în cadrul organizaþiei sunt împãr-þite între conducerea executivã, comitetul de auditºi auditul intern:

Conducerea executivã poartã responsabilitateafinalã pentru implementarea mecanismelor pen-tru prevenirea ºi detectarea la timp a fraudei.Membrii conducerii executive sunt cei care vortrebui sã dea explicaþii în cazul descoperirii unorcazuri de fraudã.

Comitetul de audit are rolul de a supravegheagestionarea riscurilor de fraudã ºi de a monito-riza în mod activ eforturile antifraudã între-prinse de cãtre conducerea executivã.

Auditul intern reprezintã o linie de apãrare efec-tivã împotriva fraudei, cu rol atât în monitori-zarea riscurilor, cât ºi în prevenirea ºi detectareafraudei. Auditul intern reprezintã un instrumentla dispoziþia comitetului de audit, singurul înmãsurã sã evalueze în mod independent riscu-rile de fraudã ºi mãsurile antifraudã implemen-tate de conducerea executivã.

Însã, odatã cu responsabilitãþile, auditul intern areîn faþã ºi o serie de oportunitãþi fãrã precedent. Înacest moment, se recunoaºte faptul cã prin reduce-rea fraudei - ºi implicit a costurilor pe care aceastale genereazã - va creºte profitabilitatea organizaþiei.Auditorii interni au, astfel, o ocazie deosebitã pen-tru a-ºi reafirma importanþa, ca funcþie care aducevaloare organizaþiei.

Dacã ne referim la Standardele pentru PracticaProfesionalã a Auditului Intern, „auditorul interntrebuie sã deþinã cunoºtinþe suficiente pentru aidentifica indiciile unei fraude, dar aceasta nuînseamnã cã este necesar sã aibã competenþa uneipersoane a cãrei principalã responsabilitate este

identificarea detectarea ºi investigarea fraudelor“(1210.A2). În cadrul activitãþilor curente, auditoriiinterni:

- trebuie sã deþinã cunoºtinþe suficiente pentrua identifica indiciile referitoare la o posibilãfraudã,

- sã fie vigilenþi la cazurile în care o situaþieimplicã un risc de fraudã,

- sã aprecieze necesitatea de a recurge la cer-cetãri suplimentare, sã informeze persoanelecompetente din cadrul organizaþiei ºi sã între-prindã mãsuri pentru eliminarea sau redu-cerea posibilitãþii de apariþie a unor astfel decazuri (1210.A2-2).

Existã o distincþie extrem de clarã între auditoriiinterni ºi specialiºtii în investigarea fraudelor, atâtprin prisma rolurilor ºi responsabilitãþilor acestora,cât ºi prin cea a specializãrii ºi pregãtirii profesio-nale. În organizaþiile mari pot exista departamentespecializate pentru investigarea fraudelor, separatede auditul intern, cu o metodologie ºi instrumentede lucru proprii.

De multe ori, atunci când auditul intern identificãun caz de fraudã, investigaþiile sunt preluate deacest departament specializat. Aceastã imaginepoate fi completatã de o anecdotã care circulã prinmediile de afaceri: „Auditorul intern este un câinede pazã al organizaþiei, iar specialistul în investi-gaþii este un câine de vânãtoare. Singura similitu-dine între cei doi este apartenenþa la rasa caninã.“

Aceasta nu înseamnã cã auditul intern nu se poateimplica în investigarea fraudelor. Responsabilitãþileauditului intern în ceea ce priveºte de investigareafraudelor depind de strategia fiecãrei organizaþii înparte.

Rolul auditului intern în combaterea fraudei de-pinde de modul de organizare ºi funcþionare aorganizaþiei, de structura acesteia, de cultura orga-nizaþionalã, precum ºi de modul în care este privitãaceastã funcþie, aspecte materializate în StatutulDepartamentului de Audit Intern.

De asemenea, rolul auditului intern este determinatºi de nivelul cunoºtinþelor tehnice ºi a experienþeiprofesionale existente în cadrul departamentuluide audit intern. În practicã, rolul auditului internpoate sã includã:

Auditul financiar, activ implicat în viaþa societãþilor comerciale

56/2007

- sprijinirea conducerii în vederea definiriiunor mecanisme antifraudã auditabile;

- facilitarea evaluãrii riscurilor de fraudã ºireputaþionale la nivelul organizaþiei ºi al pro-ceselor de afaceri;

- evaluarea legãturilor dintre riscurile defraudã ºi controalele interne;

- evaluarea ºi testarea designului ºi a funcþio-nãrii controalelor interne ºi a mecanismelorantifraudã;

- auditarea fraudelor;

- sprijinirea specialiºtilor în investigarea frau-dei;

- sprijinirea eforturilor de remediere a defi-cienþelor;

- raportarea cãtre comitetul de audit a proble-melor legate de mecanismele antifraudã,evaluarea riscurilor de fraudã ºi reputa-þionale, a cazurilor sau suspiciunilor defraudã.

Trebuie sã nu uitãm cã, pe lângã responsabilitãþileîn combaterea fraudei, auditul intern trebuie sãacopere ºi aspectele care þin de celelalte laturi aleafacerii: eficacitatea ºi eficienþa operaþiunilor,raportarea financiarã, conformitatea cu cerinþelelegale etc. Este important sã existe un echilibruîntre aceste componente pentru ca auditul intern sãaducã maximum de valoare organizaþiei. Este evi-dent cã un audit intern orientat excesiv cãtre pre-venirea fraudei riscã sã ignore alte aspecte impor-tante care þin, de exemplu, de eficienþa proceselorde afaceri.

Auditul intern nu poate preveni în totalitate frau-da, dar îºi poate adapta modul ºi procedurile delucru astfel încât sã îºi mãreascã ºansele de a iden-tifica ºi interpreta corect indiciile de fraudã.

Raportul 2005 Global Economic Crime Survey, ela-borat de cãtre Universitatea Martin-Luther, din Halle-Wittenberg, Germania, care sumarizeazã date colec-tate între anii 2003-2005, aratã cã doar 26% dincazurile de fraudã au fost identificate de auditulintern, în timp ce 34% au fost identificate din întâm-plare. Aceastã statisticã este îngrijorãtoare ºi ar tre-bui sã reprezinte un semnal de alarmã pentrumajoritatea companiilor.

Dezvoltarea profesionalã a auditorilor interni

Aºa cum s-a arãtat mai sus, auditul intern capãtãun rol din ce în ce mai important în combatereafraudei. În acest sens, este evidentã necesitatea uneipregãtiri profesionale deosebite a auditorilorinterni. Aceºtia trebuie sã dispunã de un înalt nivelde cunoºtinþe teoretice ºi experienþã practicã pentrua-ºi putea îndeplini acest rol cu succes.

Auditorii interni trebuie sã cunoascã posibilelescheme ºi scenarii de fraudã specifice domeniuluide activitate al organizaþiei (ex.: asigurãri, retail,telecomunicaþii) ºi sã poatã recunoaºte indicii aleschemelor respective de fraudã. De asemenea, tre-buie sã aibã o bunã înþelegere a mãsurilor existentepentru prevenirea sau detectarea fraudei ºi sã aibãexperienþa necesarã pentru a le evalua ºi testa efi-cacitatea.

Pentru cele mai multe departamente de auditintern, cele de mai sus reprezintã cerinþe noi, iarnivelul de experienþã existent poate sã fie insufi-cient. Pentru a dobândi aceastã experienþã, depar-tamentele de audit intern au o serie de opþiuni:

Organizaþiile mari au forþa financiarã ºi justifi-carea economicã pentru a investi în specializareaauditorilor interni, precum ºi în crearea unorstructuri specializate în investigaþii;

Alte organizaþii apeleazã la resurse specializateinterne sau externe pentru a acoperi punctualnecesitãþile apãrute, menþinând un nivel al cos-turilor mai redus.

Indiferent de opþiune, este important sã fie aco-perite corespunzãtor toate aspectele legate de risculde fraudã. Lipsa experienþei auditorilor interni nupoate reprezenta o justificare validã pentru nefunc-þionarea mecanismelor antifraudã în faþa comitetu-lui de audit sau a acþionarilor.

Chiar dacã organizaþia dispune de un departamentsau grup specializat în probleme antifraudã, esteesenþial ca absolut toþi auditorii interni sã benefi-cieze de un anumit nivel de pregãtire în acestdomeniu. Aceste programe de pregãtire trebuie sãacopere schemele ºi scenariile de fraudã cele maiuzuale ºi sã ofere o bazã minimã pentru evaluareariscurilor de fraudã ºi recunoaºterea indiciilor defraudã.

Rolul auditului intern în prevenirea ºi detectarea fraudei

6

Rolul auditului intern în evaluarea riscului de fraudã

În cadrul programelor antifraudã, auditul intern îºipoate aduce o contribuþie majorã în identificarea ºievaluarea riscurilor de fraudã. Pentru identificareaºi prioritizarea riscurilor de fraudã, auditorulintern trebuie sã dispunã de o bunã cunoaºtere aorganizaþiei, precum ºi de suficientã experienþãprofesionalã. În plus, este necesarã o abordare spe-cificã, diferitã de cea adoptatã în cursul misiunilorobiºnuite de audit. Este esenþial ca, atunci cândevalueazã riscul de fraudã, auditorul intern sã gân-deascã din perspectiva fãptuitorului: Ce s-ar puteaîntâmpla dacã fãptuitorul ar fi un membru al conduce-rii? Dar dacã ar fi un client sau un furnizor?

În evaluarea riscului de fraudã, auditorul ar trebuisã considere, printre altele:

Poate fi frauda favorizatã de modul de remu-nerare a conducerii sau a salariaþilor?

Cât de solide sunt controalele interne? Pot aces-tea fi evitate?

Cine din organizaþie ar avea motivaþia pentru acomite o fraudã?

Au avut loc schimbãri majore în organizaþie?

Organizaþia îºi desfãºoarã activitatea într-undomeniu sau într-o zonã geograficã cu risc cres-cut de fraudã?

Au fost cazuri în care membrii conducerii sauangajaþii au fost investigaþi în cazuri de fraudã?

În general, se considerã cã faptele de fraudã se ba-zeazã pe existenþa cumulativã a trei condiþii pre-liminare: motivaþia/presiunea, oportunitatea ºi ra-þionamentul/atitudinea (v. figura 1).

Motivaþia se referã la dorinþa pentru atingerea saumenþinerea unui stil de viaþã luxos, dorinþa derevanºã provocatã de existenþa unor nemulþumirifaþã de companie sau dezamãgiri în carierã, pers-pectiva concedierii sau a restructurãrii.

Presiunea poate fi o condiþie la fel de importantãpentru comiterea fraudei. Spre exemplu, presiuneaexercitatã de investitori pentru atingerea unor anu-miþi indicatori de performanþã îi poate determinape membrii conducerii sã comitã acte de fraudã înraportarea financiarã.

Oportunitatea se referã la existenþa unor condiþiicare pot fi exploatate în vederea comiterii fraudei.Exemplele sunt numeroase ºi includ: controaleinterne insuficiente, colaborarea cu persoane dinexterior sau interior, eludarea sistemului de controlintern, anonimatul în cadrul companiei sau practi-ci de afaceri nefamiliare, din alte zone geograficesau culturale.

Raþionamentul/atitudinea reflectã modul de gân-dire a persoanei care comite frauda. Exemplele potinclude: neconºtientizarea faptului cã este comisã ofaptã cu efecte negative, standarde morale scãzute,un prag al tentaþiei scãzut etc. Evident, pragul ten-taþiei creºte odatã cu poziþia ocupatã în cadrulorganizaþiei, ceea ce înseamnã cã membrii condu-cerii sunt susceptibili de a comite fraude implicândvalori mai mari decât un simplu angajat.

Capacitatea organizaþiei de a preveni ºi detectafrauda depinde de o evaluare corectã ºi completã ariscurilor de fraudã. Aceastã evaluare reprezintãpunctul de plecare pentru implementarea mecanis-melor antifraudã ºi una din cele mai importanteprovocãri pentru profesioniºtii din domeniul audi-tului intern.

În practicã, evaluarea riscurilor de fraudã este unproces în ºapte etape:

1. Organizarea modului de evaluare a riscurilor defraudã. Evaluarea se poate realiza fie în cadrulproceselor de afaceri existente, fie ca un procesdistinct, la nivelul întregii organizaþii.

2. Determinarea proceselor, unitãþilor organiza-þionale ºi a locaþiilor care vor fi evaluate, prinprisma atât a valorii tranzacþiilor ºi soldurilor,cât ºi a riscurilor specifice cunoscute.


76/2007

3. Identificarea posibilelor scenarii ºi scheme defraudã.

4. Evaluarea probabilitãþii de comitere a fraudei.

5. Evaluarea gradului de importanþã a riscurilor defraudã identificate (evaluarea pierderilor posi-bile).

6. Determinarea controalelor interne antifraudãexistente ºi evaluarea mãsurii în care aceste con-

troale interne acoperã riscurile de fraudã. Înaceastã etapã se identificã ºi vulnerabilitãþile sis-temului de control intern.

7. Elaborarea sau modificarea planului de audit pebaza rezultatelor evaluãrii riscurilor de fraudã

Pe baza rezultatelor acestei evaluãri, auditul internîºi va concentra activitatea asupra zonelor celor mairiscante din punct de vedere al fraudei, pentru amaximiza valoarea adãugatã organizaþiei. Audi-torul intern va adapta aria de cuprindere, volumulºi perioada testelor de audit pentru a furniza unanumit grad de confort în raport cu riscurile defraudã. Ca practicã generalã, indiferent de zoneleauditate sau de obiectivele auditului, auditorul in-tern trebuie întotdeauna sã includã un element deimprevizibilitate în programele sale de lucru.

Auditul intern – o investiþie profitabilã

Atunci când vorbim despre rolul sãu în prevenireaºi detectarea fraudei, auditul intern are rolul unui„câine de pazã“. Organizaþiile competitive încep sãînþeleagã necesitatea unei implicãri mai active aauditului intern în acest domeniu, pentru cã suntconºtiente cã prin reducerea fraudei se vor reducepierderile ºi va creºte profitabilitatea. Investiþia înauditul intern este una profitabilã, întrucât acestagenereazã beneficii semnificativ mai mari decâtvaloarea costurilor sale.

Rolul auditului intern în prevenirea ºi detectarea fraudei

1. ***, Legea 31/1990 republicatã;2. ***, Legea 441/2006;3. Institute of Internal Auditors, „International

Standards for the Professional Practice of InternalAuditing 2006“;

4. 2005 Global Economic Crime Survey, Martin-LutherUniversity, Halle-Wittenberg, Germany, Pricewater-houseCoopers, 2005;

5. Association of Certified Fraud Examiners: „2002Report to the Nation on Occupational Fraud andAbuse“, 2002;

6. „Evaluarea riscului de fraudã“, Jonny Frank, InternalAuditor Magazine, The Institute of InternalAuditors, Aprilie 2004;

7. Enterprise Risk Management Framework – COSO II,2005.

Bibliografie

Considerations on the internal audit role

in fraud preventing anddetecting

Key words: fraud risk, reputation risk, fraud scheme,anti-fraud mechanisms, fraud evidences, andnecessary conditions for fraud occurrence:motivation, opportunity and judgment.

The last years demonstrated that the fraud can not be consid-ered anymore an anomaly or an exception with random occur-rence and limited effects within an organization. The big scan-dals related to fraud which scattered the financial markets,imposed a rethinking for the organization and control mecha-nisms of the entities in order to maintain intact the investorstrust.

The fraud can not be ignored or treated as an exception. Thecompanies acknowledged that the collateral effects of fraudrelated to reputation, business relationships or image can gomuch beyond the direct financial losses provoked by the fraud.

In this context, the author makes a synthesis of the internalaudit role in fraud preventing and detecting. The role of theinternal audit is determined by the unique position it has withinan organization being situated between the audit committeeand the board of directors. Having this particularity, the internalaudit is often considered as being the front line in the battle withthe fraud. The article reviews the aspects related to defining theinternal audit roles and responsibilities as part of the anti-fraudmeasures within an organization, the continuous professionaldevelopment requirements for the internal auditors, as well asthe ways for fraud risk identifying and assessment.

The internal audit should be considered as a profitable invest-ment, because the related benefits, especially a diminishing ofthe direct and collateral losses provoked by the fraud is muchbeyond its cost.

Abstract

8

Drumulde urmat

Creºterea firmei de servicii profe-sionale se genereazã prin planifi-care ºi este necesarã pentru a asi-gura resursele financiare necesareoperãrii. Piaþa serviciilor profe-sionale este relativ dinamicã ºipentru fiecare tip de activitateexistã o anume specializare, înfuncþie de mãrimea proiectului(clientului) pe care îl adminis-treazã firma. Planificarea strate-gicã ajutã la clarificarea þintelorfirmei, asigurã realitatea din terenºi traseazã harta care duce la atin-gerea obiectivelor. Comunicareaîntre parteneri sau directori exe-cutivi se realizeazã prin planifi-care strategicã, pentru cã prin-tr-un plan se asigurã elementeleîntâlnirilor în care se discutã re-laþii, strategii, orientarea pieþei,informaþii cu caracter de influ-enþã.

Creºterea economicã a unei firmede servicii profesionale are întot-deauna la temelie alegerea unuidrum de urmat. Odatã ce s-a luatdecizia de creºtere a firmei, plani-ficarea strategicã este cheia caredeschide uºa viitorului ºi pros-peritãþii firmei. Planul strategiceste bazat pe decizii ºi rãspundeîntrebãrilor care frãmântã organi-zaþia:

Cum sã decidã nivelul de creº-tere mai apropiat pentru orga-nizaþie?

Rolul parteneruluiconducãtor

în managementul ºi organizarea

personalului într-ofirmã de audit

Cuvinte cheie: administrare, partener conducãtor, firmã deservicii profesionale, munca în echipã, pregã-tire continuã

Standardele Internaþionale de Contabilitate, Standardele Internaþionalede Audit, Standardele ºi Normele promovate de CAFR se bazeazã peexigenþele de calitate ºi eticã. Auditul modern ºi performant are nevoiede organizare. AICPA – echivalentul CAFR în SUA - a pregãtit unmanual în care se prezintã importanþa ºi rolul Partenerului conducã-tor în organizare. Pe scheletul ideilor traduse ºi preluate din manual amcompletat ºi dezvoltat acest articol cu experienþa proprie. O firmã deaudit este o firmã de servicii profesionale, în care calitatea serviciilorprofesionale pe care le primesc clienþii este dependentã de abilitatearesurselor de personal pe care le are firma ºi de abilitatea proprietarilorfirmei de a administra eficient resursele. În general, firmele de serviciiprofesionale sunt conduse de un singur proprietar, de asocieri în partici-paþiune dupã modelul anglo-saxon de parteneriale de profesioniºti sausunt afaceri de familie, în care doi sau mai mulþi membri ai unei familii(extinse) coordoneazã funcþia de conducere.

Ce este o firmã de servicii profesionale? Este o societate comercialã alcãrei scop economic îl reprezintã vânzarea serviciilor profesionale.Exemple de organizaþii sunt birourile de avocaturã, de experþi contabili,auditori, arhitecþi, cadastriºti, ingineri (structuriºti, ºantieriºti, finisori– în construcþii, construcþii de maºini, cercetare etc.), evaluatori, topo-grafi, consultanþi financiari etc. Liber profesioniºtii sunt organizaþi în birouri, cabinete, societãþi cu rãspundere limitatã sau societãþi peacþiuni ºi au o organizare specificã pentru activitatea pe care o desfã-ºoarã.

Daniel S. UDRESCU

96/2007

De unde vine creºterea?

Care sunt barierele creºterii?

Care este procesul de planifi-care strategicã?

Cine trebuie implicat în plani-ficarea strategicã?

Anumite firme de profesioniºticautã creºterea, dar altele nu facdin creºterea economicã o priori-tate. Întrebãrile strategice de or-ganizare a activitãþii profesionaleau o caracteristicã comunã, încare întrebarea-cheie - dacã sevrea creºtere economicã - trebuierezolvatã înainte de toate.

Partenerul conducãtorAlegerea unui partener conducã-tor (administrator, manager) estealegerea fãcutã de un grup deegali, profesioniºti într-o profesieliberalã, a celui mai potrivit pen-tru rolul de PATRIARH - cel careadministreazã creºterea firmei caun pãrinte. Conducerea se bazea-zã pe întrebãrile cheie, respectivde ce este necesar un administra-tor, care este raþiunea alegeriiunui administrator ºi ce se întâm-plã dacã se alege sau nu se alegeun administrator. Dacã eºuezi înalegerea unui persoane calificate,atunci vei ajunge sã înþelegi cã nupoþi fi avantajat de puterea extra-ordinarã a organizãrii profesio-nale. Un conducãtor necorespun-zãtor poate sã lase loc conflictelor,indeciziei, demoralizãrii inerentea angajaþilor. Aºa pierzi angajaþiiºcoliþi deja ºi vei suferi de deza-mãgirea eºecului, care încearcãmii de singuri ºi neînþeleºi liberprofesioniºti. Cheia succesuluifirmei de servicii profesionaleeste munca în echipã ºi speciali-zarea. Alegerea partenerului con-ducãtor creeazã armonie ºi pros-

peritate atunci când se bazeazã peprofesionalism. Practic, partene-rul conducãtor are responsabili-tãþi clare de administrare internã,dezvoltare, coordonare a persona-lului ºi a relaþiilor cu clienþii.Partenerul conducãtor nu este im-plicat în serviciile firmei decât înmaximum 20% din activitatea sa.

Administrarea personalului

Funcþia de administrare a perso-nalului se gãseºte sub rãspunde-rea partenerului conducãtor sau apartenerului administrator. Parte-nerul conducãtor al firmei de ser-vicii profesionale are funcþiuniclasice de patriarh ºi îi trateazã petoþi angajaþii ca într-o familie. Elare „pe rol” obiective generale debunã funcþionare, nefiind implicatdecât în micã mãsurã în produc-erea de venituri efective. Rolul luieste de mentor, de organizatorstrategic, de menþinere a relaþieicu clienþii seniori ºi de admi-nistrare internã, pentru a eficienti-za serviciile celorlalþi parteneri.

Serviciile profesionale au la bazãun nivel ridicat de educaþie ºipregãtire, o înaltã specializare,unde expertiza ºi calitãþile profe-sionale ale angajaþilor administra-tivi sunt cele mai valoroase activeale firmei. Ca atare, administrareapersonalului este o abilitate criti-cã de succes, ale cãrei provocãriasigurã satisfacerea nevoilor per-sonalului, creºtere economicã ºicontinuitate în servirea clienþilor.Regula 80/20 pentru angajaþii fir-melor de servicii profesionale arevalenþe speciale, pentru cã oricaredintre recruþi poate avansa cãtretreptele superioare de adminis-trare a proiectelor. Deci 80% dineforturile profesioniºtilor, dar ºi

din educaþia continuã se vor fo-caliza pe munca de zi cu zi, iar20% vor fi dedicaþi tehnicilor depregãtire pentru a deveni uncunoscãtor ºi capabil proprietar.De ce este necesar a deveni pro-prietar? Simplu – Natura umanã.

Partenerul conducãtor adminis-treazã legãtura între organizaþieca producãtor de venituri ºi sala-riaþilor individuali pe care îiangajeazã. Administrarea funcþieide personal implicã:

Asigurarea personalului caresã susþinã þintele firmei

Informarea personalului des-pre politicile firmei

Îndrumãri de comportamentpentru angajaþi

Definirea responsabilitãþilor

Coordonarea activitãþii

Evaluarea eficienþei personalu-lui

Îndrumarea specializãrii ºi ori-entarea carierei personalului

Distribuirea mentorilor

RecrutareaRaþiunea rigorilor din spatele re-crutãrii este legatã de creºtereaeconomicã ºi asigurarea continui-tãþii firmei prin adãugare de ta-lent la serviciile deja existente.Partenerul administrator dez-voltã proceduri de creºtere areputaþiei firmei prin dezvoltareamodului de recrutare la nivelulde intrare în firmã, care se bazea-zã pe sursele de recrutare, proce-sul de recrutate în facultãþi, pro-cedura de intervievare ºi broºu-rile proprii. Tinerii recruþi sunttrataþi de partenerul conducãtorca veritabili „moºtenitori” ai fir-mei. Acest comportament are

Rolul partenerului conducãtor

10

rolul sã determine recrutul sãaducã tot ce are mai bun de oferitîn momentul interviului, momentcare este cel mai stresant din viaþaacestuia. Partenerul conducãtorînþelege de unde vine recrutul ºice va declanºa potenþialul aces-tuia, pentru a-l putea încorporaîntr-o echipã care sã-l ºlefuiascã.Selectarea resurselor umane esteun proces în care se urmãreºte ase pune în evidenþã personalita-tea angajatului, capacitatea aces-tuia de a avea un mod de com-portament cooperant, cu abilitãþiinterpersonale rafinate. Procesulde atragere ºi reþinere a uneiechipe calificate ºi competente sebazeazã pe tendinþa de a îmbinatalentul profesional de a atrage ºia sfãtui clienþii, cu talentul de cer-cetare ºi specializare care creeazãun grad de sofisticare ºi interpre-tare subtilã ºi complexã pentru celcare conduce procesul de selecþie.

Mai exact, partenerul conducãtoreste profesionistul care judecã ex-perienþa profesionalã, performan-þa academicã, impresia pe care oface candidatul la interviu, cu ca-racteristicile generale pentru suc-ces legate de abilitãþi interperson-ale, motivare, persistenþã în caleaobstacolelor, mod de abordare alproblemelor ca sursã de dezvol-tare a soluþiilor, participarea ºi lu-crul în echipã, o atitudine pozi-tivã, siguranþã de sine, integritate,dedicare, abilitãþi de comunicare,abilitãþi de supervizare ºi dele-gare de sarcini.

Partenerul conducãtor asigurã ºilegãtura între cei care produc –angajaþii profesioniºti – ºi para-profesioniºti/echipa administra-tivã de suport, pe care o conducepentru funcþionarea corespunzã-toare a organizaþiei. De la recep-þionistã, la secretare, la personalul

contabil, funcþionarea firmei estegânditã într-un flux care maxi-mizeazã performanþa atât princirculaþia documentelor, cât ºiprin elaborarea rapoartelor, întoc-mirea, arhivarea sau prezentareadosarelor.

Caracteristicile generale pe care lecultivã partenerul conducãtorîncã de la recrutare sunt: flexibili-tatea, deschiderea cãtre muncã,abilitatea de a cuprinde ºi executainstrucþiunile, abilitãþi organiza-torice, personalitate detaliatã, abi-litate de a finaliza proiectele pânãîn cele mai mici detalii, discreþie,abilitatea de a stabili prioritãþi,acurateþe, consistenþã, dorinþa dea învãþa.

Orientare ºi pregãtire continuã

Ca sã înþelegi unde mergi, în dru-meþii ai o hartã ºi un traseu! În-ceperea unei cariere este ca o dru-meþie, având nevoie de orientare(hartã) ºi de un plan, care sã rãs-pundã angajatului la setul de în-trebãri: De ce?, Cum?, Când,Unde?, Cât?. Firmele de serviciiprofesionale în general, ºi cu atâtmai mult firmele de audit, au oactivitate complexã de cazuisticã,în care este necesar un programspecial de orientare pentru toþiangajaþii firmei, dar mai ales pen-tru recruþi, prin care aceºtia suntintroduºi în organizaþie, li se pre-zintã obiectivele firmei, politicile,dar ºi ce li se va cere. Aceastãoportunitate este o educare non-tehnicã în administrare internã,activitãþi de rutinã, proceduri,comunicare, conduitã profesio-nalã ºi relaþiile cu clienþii. Dacã nuse face educarea nontehnicã, re-crutul va suferi psihic pânã vaînþelege circuitul intern al firmei,

care poate fi diferit de tot ceea cea învãþat pânã atunci.

Dezvoltarea profesionalã ºi pre-gãtirea echipei profesioniste esteatributul de administrare al par-tenerului conducãtor, care areresponsabilitatea faþã de clienþi dea asigura competenþã profesiona-lã ºi inovare prin menþinerea ºiîmbunãtãþirea unor standarde deperformanþã ridicate; dezvoltareaunor noi idei, implementareatehnologiei; responsabilitate pen-tru a satisface cerinþele profesio-nale de creºtere ºi dezvoltare acarierei, într-un mod personali-zat. Programul de pregãtire con-tinuã se bazeazã pe un plan încare firma dezvoltã tehnici depromovare a obiectivelor ºi þin-telor propuse, evalueazã nevoilede pregãtire, dezvoltã un pro-gram anual de activitãþi de pre-gãtire ºi deleagã responsabilitãþi.Motivarea echipei se face ºi prinmodul de selectare al instructo-rilor, al timpului, al modului încare se organizeazã întreaga lo-gisticã, a locului de desfãºurare, aparticipãrii, a evaluãrii cursurilor,a subiectului cursului (filozofiafirmei, tehnicitate ºi comunicare).

Mentori Programul implementat de parte-nerul conducãtor dezvoltã pregã-tirea individualã a echipei profe-sionale ºi prin mentoring. Plani-ficarea unei cariere se bazeazã pesesiuni de consiliere unu la unu,în cadrul firmei sau cu persoanedin afara ei. Rolul parteneruluiconducãtor este de a fi un exem-plu personal pentru angajaþii maitineri ºi a-i ajuta la crearea uneipersonalitãþi proprii, în ºlefuireaunor obiective personale, în atin-gerea unor praguri de perfor-manþã, în alegerea opþiunilor de


116/2007

specializare. Tinerii vor fi încura-jaþi sã-ºi aleagã mentori.

Firmele de servicii profesionale sebazeazã pe relaþiile umane ºi eva-luãrile personale; acestea au rolulsã îmbunãtãþeascã înþelegereamuncii în relaþie cu standardeleprofesionale, sã încurajeze anga-jaþii sã-ºi asume responsabilitatea,sã monitorizeze ajustãrile salari-ale, sã ajute conducerea sã selec-teze programe de pregãtire, pro-movare sau transfer sau sã moni-torizeze obiectivitatea angaja-mentelor.

Valori ºi motivareUrmãtorul stadiu în activitateaunei firme este legat de pãstrareavalorilor firmei, calificarea ºimotivarea personalului pentrufuncþii de conducere pe niveluri.Motivarea angajaþilor intrã subresponsabilitatea parteneruluiconducãtor, iar politicile firmei sebazeazã pe un climat care com-binã factori precum claritate, de-dicare, standarde, responsabili-tate, recunoaºtere, muncã înechipã, structurã, flexibilitate, re-zolvarea conflictelor sau risc.Natura muncii, responsabilitatea,îndeplinirea parametrilor, recu-noaºterea ºi avansarea afecteazãcadrul motivaþional, unde evalu-area începe cu planul recrutuluide avansare în firmã ºi se terminãcu planul partenerului de retra-gere din firmã.

Asigurarea profitabilitãþii firmeieste în mâinile partenerului ad-ministrator ºi aceastã responsabi-litate trebuie delegatã de cãtreceilalþi parteneri pentru a satis-face cele trei dimensiuni: angajaþi,conducere ºi proprietari, prin treicondiþii: dedicarea angajaþilor,profesionalizarea conducerii ºi

creºterea „valorii” proprietarilor.

Dedicarea angajaþilor se obþineprintr-un plan transparent desuccesiune la conducerea firmei.O modalitate practicã poate fi oscarã ierarhicã de evaluare a cari-erei, împãrþitã pe niveluri profe-sionale: recrut, junior, senior 1, 2ºi 3, conducãtor de proiect, mana-ger senior, partener junior saupartener expert, partener senior,cu cicluri de viaþã succesive.

Aceastã transparenþã în scara ie-rarhicã de succesiune, deschisãtuturor, determinã clar viziunea,obiectivele ºi dorinþele în firmã.De multe ori, dorinþele seniorilornu sunt împãrtãºite de tânãrageneraþie sau tânãra generaþie nuse pune de acord cu acestea, nu leacceptã. Rolul partenerului admi-nistrator este „sã simtã curentul”,sã-l concentreze, sã-l consilieze ºisã-l transforme în obiectiv. Rãs-punsul la întrebarea cine creeazãproblema are douã opþiuni: per-soana care a creat-o o rezolvã sauproblema se rezolvã de la sine,dacã este falsã, prin cedarea celuicare a ridicat-o.

O altã dimensiune în viaþa uneifirme este rezolvarea modului de„retragere” a partenerilor seniori,care se poate face tot transparent,printr-un plan. Metodele suntcumpãrarea participãrii între par-teneri, cedarea la vârsta retragerii(în profesiile liberale termenul depensionare este însã relativ) con-tra unei sume standard, evaluatãconstant, în funcþie de valoareafirmei prin cumpãrare de cãtrefirmã ºi redistribuire cãtre parte-nerii juniori sau stabilirea unuifond de retragere ori a unui pro-gram de lichiditate. Oricare ar fimetoda, principiul este de a crea odimensiune de dedicare cãtre vii-torul firmei, raþionamentul pentrucare existã firma, dezvoltarea de

planuri ºi documente care sã asig-ure dedicarea mutualã a conduc-erii printr-un motto al sistemuluide valori ºi al misiunii firmei.

Profit ºi recompensã Înþelegerea politicilor în relaþiapersonal profesional, conducereºi proprietari duce la un plan deguvernanþã asemãnãtor cârmuiriiafacerilor din epoca medievalã.Administrarea feudei sau a mo-ºiei de acum 500 de ani s-a trans-format în administrare de firmã,proces sau proiect în care seadministreazã oameni, proprie-tate ºi procese, care se transformãîn produs sau serviciu pentru be-neficiu economic, cu politici careguverneazã afacerea, asigurã con-tinuitatea proceselor de guverna-re ºi rezolvã conflictele. Politicilefirmei au ca rol coeziunea, dedi-carea ºi luarea deciziilor echipeicare formeazã firma. Alte elemen-te care afecteazã dedicarea suntun plan de împãrþire a profituluicu angajaþii, profesionalizareaechipei de conducere ºi a consili-ului de administrare al firmei,continuitatea firmei.

Pentru supravieþuirea firmei încondiþiile de piaþã existente, par-teneriatul este cheia succesului.Profesionalizarea echipei de con-ducere se realizeazã prin divizi-unea expertizei ºi angajarea celormai buni lideri executivi împuter-niciþi, pregãtiþi ºi recompensaþiadecvat. Talentul de vârf existã înfirmã sau este recrutat, dezvoltatºi recompensat. Claritatea condu-cerii cu linii de autoritate ºi res-ponsabilitate precise aduce efi-cienþã. Performanþa trebuie apre-ciatã ºi recompensatã, dar clarifi-catã într-un set clar de valoridupã care se ghideazã firma. Ro-lul partenerului conducãtor este

Rolul partenerului conducãtor

12

tocmai acela de evaluare a candi-daþilor în diverse niveluri de con-ducere, pe baza capacitãþilor pro-fesionale, a pregãtirii, a experien-þei ºi a modului în care se inte-greazã în cultura firmei. Aspectulfinanciar este judecat de partene-rul conducãtor în funcþie de mo-dul cum vede candidatul - ca in-vestiþie în viitor, aliniind obiec-tivele proprietarilor cu cele aleconducerii.

Conducerea firmei are douã ele-mente de compensare bazate pecriterii de performanþã, cu o por-þiune fixã ºi una variabilã. Pentrua deveni proprietari de valoare,asociaþii îndeplinesc cerinþele le-gate de operarea firmei. Proprie-tarii canalizeazã sofisticarea fi-nanciarã ºi previziunile într-unplan strategic prin care se asigurãcã sunt reprezentaþi corespunzã-tor prin consiliul de adminis-traþie. Capitalizarea firmei este ofuncþiune a proprietarilor. Pentruo capitalizare adecvatã proprie-tarii vor însã þinte financiare, în

care profitabilitatea, creºtereaeconomicã, riscul, lichiditatea ºidistribuirea profitului sunt trans-parente ºi clare, pentru a rezultaîn recuperarea investiþiei prinaprecierea capitalului. Þintele fi-nanciare se comunicã clar consi-liului de administraþie, a cãruiresponsabilitate este sã evaluezeperformanþele conducerii. Alege-rea directorilor responsabili cudezvoltarea diverselor departa-mente se bazeazã pe nivelul desofisticare existent în firmã, nece-sar pentru a rãspunde pentru per-formanþã. Firma de servicii profe-sionale depinde de pregãtireaafacerii pentru a avea standardeînalte de succes.

Fireºte, cele câteva idei de bunãorganizare expuse aici, inspiratedin practica autorului, dar ºi dinlectura atentã a unor lucrãri despecialitate nu sunt suficiente.Speranþa autorului este sã tre-zeascã interesul asupra subiectu-lui. De aceea, urmãtorul pas indi-cat ar fi studierea materialelor

bibliografice propuse, care sinte-tizeazã cele mai noi experienþe ºitendinþe în managementul ºi or-ganizarea personalului într-o fir-mã de servicii profesionale, înspeþã într-o firmã de audit. Undemers care va aduce cu sigu-ranþã folos.


1. Manualul AICPA al Firmelor deContabilitate

2. Get Better or Get Beaten, RobertSlater, McGraw-Hill

3. 29 Leadership Secrets from JackWelck, McGraw-Hill, 2003

4. US Army Armor School,Methods of instruction –Effective Speaking, The ArmyInstitute for ProfessionalDevelopment

5. How to become a Leader,Christian H. Godfroy

6. How to get the truth out of any-one, John J. Webster

7. Dealing with Difficult People, Dr.Rick Brinkman, Dr. RickKirschner, McGraw-Hill, 2003

Bibliografie

The Romanian audit firms are at thebeginning of a journey and need trainingand professional development. Theleader of the audit firm is the patriarch,the one who raise issues, discuss them,solve them and change the birocracy inthe organization. The ideas come in theirmajority from the staff, being channeledto the leadership in order to transformthem in tools for producing services. Theleader influences people through person-al power. The topic of the article is to

point out the training techniques for train-ers and leaders, by characteristics andprocedural steps for the management.The leader of the audit firm interacts; pre-pare training programs, programs forcontinuous development and adaptation.The article intends to discuss the neces-sary conditions to attain all these andpresents a standard in which establishesthe interest for the subject approached,gives explanations on the different work-ing methods with the purpose to capture

the interest and to clarify the mainaspects of the subject.

The partners have an essential role in theaudit firms or in firms providing profes-sional services because they allow andthey generate the change, but also thechoice of a way of doing things. The arti-cle helps to get together the element ofan effective communication about thenecessity to organize the managementand the profitability of the audit firm inorder to have an economic growth. Theattitude, which changes the behaviors, isat the base of the organization, becauseit brings to the surface the best aspects ofthe people and put them to work for thefirm development. Promoting the talentsand the intelligent redirection of thehuman skills determines the individuals ina firm to do their best. The leader partneris the expert listening the pulse of thefirm, in order to understand it and to applythe optimal treatment for performancemaintaining.

Abstract

The Role of the Leader Partner in Staff Management and Organizing

in an Audit Firm

Key words: management, leader partner, professional services firm, team work,continuous development

136/2007

Datoritã specificului operaþiunilor care pot fidesfãºurate pe piaþa de capital de societãþile de ser-vicii de investiþii financiare, respectiv operaþiuni deservicii de investiþii financiare în numele ºi pe contulclienþilor, dar ºi tranzacþii cu instrumente financiare1

în nume ºi pe cont propriu, societãþile de servicii deinvestiþii financiare trebuie sã identifice ºi sã monito-rizeze, iar auditorii financiari sã evalueze, riscurile

operaþionale ºi financiare2 la care societãþile de serviciide investiþii financiare se expun, inclusiv riscurile da-torate tranzacþiilor cu instrumente financiare înche-iate în nume ºi pe cont propriu. Acestea se referã la:

riscul de poziþie;riscul de decontare;riscul de contraparte;riscul de concentrare pentru expunerile mari;riscul pe mãrfuri.

Riscul de poziþieRiscul de poziþie desemneazã acea categorie de risc lacare se expune o societate de servicii de investiþiifinanciare ca urmare a schimbãrii preþurilor instru-mentelor financiare din cauza unor factori legaþi demiºcãrile pieþei ºi de situaþia financiarã a emitenþilorrespectivelor instrumente financiare.

Acest risc derivã în mod special din operaþiunilederulate de cãtre societatea de servicii de investiþiifinanciare în legãturã cu deþinerile proprii de instru-mente financiare care fac obiectul portofoliului tran-zacþionabil ºi vizeazã:

titluri de creanþã (ex: obligaþiuni corporative saumunicipale),

titluri de capital (ex: acþiuni comune),

opþiuni pe titluri de capital sau de creanþã (ex: op-þiuni pe acþiuni sau rate ale dobânzii),

Cuvinte cheie: risc, audit, investiþii, plasament, portofoliu, capital

Riscuri specifice tranzacþiilorcu instrumente financiare

efectuate de societãþile de servicii

de investiþii financiareîn nume ºi pe cont propriu

Prof.univ.dr. Tatiana DÃNESCU & drd. OvidiuSPÃTÃCEAN

1 Art. 7 alin. (1), coroborat cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaþa de capital, cu modificãrile ulterioare2 Regulamentul CNVM nr. 9/2004 privind adecvarea capitalului societãþilor de servicii de investiþii financiare, emis în apli-

carea Legii nr. 297/2004 privind piaþa de capital, cu modificãrile ulterioare.

14

titluri de participare ale organismelor de plasa-ment colectiv în valori mobiliare (ex: unitãþi la fon-duri deschise de investiþii).

Pentru societãþile de servicii de investiþii financiarecare se expun la aceastã categorie de risc se impune caauditorul sã acorde o atenþie deosebitã gradului defiabilitate a sistemului de control intern în ceea cepriveºte modul de implementare a procedurilor de monitorizare ºi evaluare a riscului de poziþie, învederea calculãrii ºi acoperirii cerinþei specifice decapital.

Prin utilizarea testelor mecanismelor de control, se vainvestiga modul în care entitatea a procedat la moni-torizarea separatã a acestui risc specific pe cele douãcomponente distincte ale sale:

- riscul specific, datorat modificãrii preþuluiinstrumentului financiar în cauzã ca urmare afactorilor legaþi de emitentul acestuia sau, încazul unui instrument financiar derivat, deemitentul activului suport;

- riscul general (riscul ratei dobânzii sau risculde piaþã) cauzat de modificarea preþului instru-mentului financiar, fie ca urmare a modificãriinivelului ratelor dobânzii - în cazul unui titlude creanþã tranzacþionat sau al unui instrumentfinanciar derivat pe un titlu de creanþã - fie caurmare a unei fluctuaþii generale a pieþeititlurilor de capital (de exemplu variaþii semni-ficative a indicilor bursieri) - care nu au nici olegãturã cu atributele specifice instrumentuluifinanciar respectiv, în cazul unui titlu de capitalsau al unui instrument financiar derivat pe untitlu de capital.

Exemplificare privind modul de evaluare a risculuide poziþie la titlurile de capital3:

Presupunem cã o societate de servicii de investiþiifinanciare4 are deschise urmãtoarele poziþii pe piaþareglementatã la vedere (Bursa de Valori Bucureºti):

o poziþie long brutã, reprezentând 10.000 acþiuniale emitentului S.C. Banca Transilvania S.A. Cluj-

Napoca (TLV), care urmeazã a fi primite în urmadecontãrii tranzacþiei de cumpãrare la preþul de1,0700 lei/acþiune5;

Valoarea brutã a tranzacþiei este de 10.000 acþiuni x1,0700 lei/acþiune = 10.700 lei.

o poziþie long brutã, reprezentând 500 acþiuni aleemitentului C.N.T.E.E. Transelectrica SA (TEL),care urmeazã a fi primite în urma decontãrii tran-zacþiei de cumpãrare la preþul de 47,7000 lei/acþi-une;

Valoarea brutã a tranzacþiei este de 500 acþiuni x47,7000 lei/acþiune = 23.850 lei.

o poziþie short brutã, reprezentând 3.000 acþiuniale emitentului S.C. Biofarm SA Bucureºti (BIO),care urmeazã a fi livrate în urma decontãrii tran-zacþiei de vânzare la preþul de 0,6800 lei/acþiune;


o poziþie short brutã, reprezentând 5.200 acþiuniale emitentului S.C. Banca Transilvania S.A. Cluj-Napoca (TLV), care urmeazã a fi livrate în urmadecontãrii tranzacþiei de vânzare la preþul de1,0700 lei/acþiune.


În urma acestei tranzacþii de vânzare, societatea deservicii de investiþii financiare va înregistra o poziþielong netã de 4.800 acþiuni TLV (10.000 acþiuni- 5.200acþiuni = 4.800 acþiuni), care va fi evaluatã la valoareade piaþã (preþul de închidere de 1,0700 lei/acþiune).

Însumând poziþiile deschise de cãtre societatea de ser-vicii de investiþii financiare, se constatã:

poziþii long pe emitenþii TEL ºi TLV în valoaretotalã de 28.986 lei, compusã din 23.850 lei pentruTEL ºi 5.136 lei pentru TLV (4.800 acþiuni x 1,0700lei/acþiune);

o poziþie short pe emitentul BIO în valoare totalãde 2.040 lei.


3 A fost luat în considerare doar riscul de poziþie pe titlurile de capital, þinând cont de ponderea mult mai relevantã a tranzac-þiilor cu astfel de instrumente financiare, comparativ cu cele aferente titlurilor de creanþã sau a titlurilor de participare laorganismele de plasament colectiv în valor mobiliare.

4 Cazul unei societãþi de servicii de investiþii financiare care nu este subiect al unor angajamente extrabilanþiere, nu deþine unportofoliu calificat ºi nu a încheiat tranzacþii pe instrumente financiare derivate având ca activ suport indici bursieri.

5 Preþurile de tranzacþionare au fost preluate din raportul de tranzacþionare emis de Bursa de Valori Bucureºti pentru08.03.2007.

156/2007

Prin urmare, poziþia netã totalã este în valoare de26.946 lei, calculatã ca diferenþã între cele douã poziþiilong deschise pe emitenþii TEL ºi TLV ºi poziþia shortdeschisã pe emitentul BIO.

De asemenea, poziþia brutã totalã este în valoare de31.026 lei, determinatã ca sumã a celor douã poziþii

long deschise pe emitenþii TEL ºi TLV ºi poziþia shortdeschisã pe emitentul BIO.

Riscul de poziþie general ºi specific pentru titlurile decapital existente în portofoliul societãþii de servicii deinvestiþii financiare impune o cerinþã totalã de capitalîn valoare de 3.396,72 lei (tabelul 1).

Riscuri specifice tranzacþiilor cu instrumente financiare

Riscul de decontareAcest risc se impune a fi luat în considerare de cãtre osocietate de servicii de investiþii financiare în cazultranzacþiilor în care titlurile de creanþã, titlurile decapital sau mãrfurile (excluzând contractele repo ºireverse repo, precum ºi tranzacþiile de luare sauoferire cu împrumut a titlurilor sau a mãrfurilor) suntnedecontate dupã data livrãrii.

În asemenea situaþii, societãþile de servicii de investiþiifinanciare sunt obligate sã evidenþieze riscul dedecontare la care se expun - ca diferenþa dintre preþulde decontare stabilit prin contract pentru titlurile decreanþã, titlurile de capital sau mãrfurile în cauzã ºivaloarea lor curentã de piaþã - dacã astfel de tranzacþii

genereazã pierderi financiare pentru entitate. In-termediarii financiari care se expun la aceastã cate-gorie de risc sunt obligaþi sã evidenþieze ºi sã menþinãun nivel adecvat de capital pentru protejarea împotri-va riscului de decontare, folosind una din cele douãmetode permise prin reglementãrile specifice, respec-tiv:

metoda standard care foloseºte drept bazã de cal-cul pentru evaluarea riscului de decontare, dife-renþa dintre preþul de decontare stabilit prin con-tract ºi valoarea curentã de piaþã a activelor;

metoda opþionalã care considerã drept bazã decalcul preþul de decontare al activelor stabilit princontract.

16

Exemplificare privind modul de evaluare a riscului de decontare:

Între douã societãþi de servicii de investiþii financiarese încheie o tranzacþie, având drept obiect livrarea detitluri de capital la un preþ de decontare de 50.360,00lei, respectiv livrarea de titluri de creanþã la un preþ dedecontare de 13.650,00 lei.

Pentru livrarea titlurilor de capital se constatã odepãºire a datei de decontare cu 18 zile, iar în cazultitlurilor de creanþã, acceaºi depãºire a fost de 38 dezile. Valoarea curentã de piaþã este de 49.126,00 leipentru titlurile de capital ºi de 12.953,00 lei pentrutitlurile de creanþã. Procedura de evaluare a cerinþeide capital pentru riscul de decontare poate fi prezen-tatã conform urmãtorului tabel:


Se poate observa cã pentru depãºiri sub 45 de zile aledatei decontãrii, pentru care se permite aplicareametodei opþionale, cerinþa de capital este net supe-rioarã comparativ cu cea rezultatã prin aplicareametodei standard. Din aceastã perspectivã, se poateaprecia cã metoda opþionalã se bazeazã pe o abordarecu un grad mai ridicat de prudenþã, deoarece baza decalcul o constituie valoarea brutã a preþului de decon-tare (fãrã a fi dedusã valoarea de piaþã a titlurilor decapital cum se întâmplã în cazul metodei standard),chiar dacã valoarea coeficienþilor de risc aplicabilibazei de calcul au valori inferioare comparativ cumetoda standard.

Riscul de contraparteSocietãþile de servicii de investiþii financiare sunt obli-gate sã monitorizeze ºi sã rãspundã în permanenþã ce-rinþelor de capital pentru riscul de contraparte dacã6:

au plãtit titlurile sau mãrfurile înainte de a le primisau au livrat titlurile sau mãrfurile înainte de aprimi plata pentru acestea;pentru operaþiunile transfrontaliere, au înregistratuna sau mai multe zile de la data efectuãrii plãþiisau a livrãrii titlurilor sau mãrfurilor.

Astfel se poate aprecia existenþa unui risc de contra-parte la care se expune un intermediar financiar, înurmãtoarele ipostaze:

au fost tranzacþionate titluri sau mãrfuri tranzac-þionate, pentru care termenul limitã de decontarenu a trecut, iar contravaloarea lor a fost achitatã,fãrã ca sã se fi primit titlurile sau mãrfurile care aufãcut obiectul tranzacþiei sau, în cazul în caretitlurile sau mãrfurile au fost livrate, fãrã sã se fiîncasat echivalentul în numerar al acestora;contractele repo7 (de oferire cu împrumut de titluriºi mãrfuri), cu condiþia ca titlurile sau mãrfurile im-

6 Idem 2.7 Contract repo ºi contract reverse repo - orice contract în care o instituþie sau contrapartea acesteia transferã titluri, mãrfuri

sau drepturi garantate referitoare la proprietatea titlurilor sau mãrfurilor, ºi prin care se angajeazã sã le rãscumpere (sau sãrãscumpere titlurile sau mãrfurile care prezintã aceleaºi caracteristici) la un preþ specificat, la o datã viitoare specificatã saucare urmeazã a fi specificatã, de cãtre cel care efectueazã transferul. Contractul reprezintã un contract repo pentru cel carevinde titlurile sau mãrfurile ºi un contract reverse repo pentru cel care le cumpãrã.

176/2007

plicate în tranzacþie sã nu fie oferite drept garanþiepentru tranzacþie ºi sã nu fie depozitate la socie-tatea de servicii de investiþii financiare în cauzã, decãtre contraparte pe întreaga duratã a contractului;

contracte de reverse repo (de luare cu împrumutde titluri sau mãrfuri);

expunerea – sub forma taxelor, comisioanelor,dobânzilor, dividendelor ºi marjelor pentru con-

tracte futures ºi options pe cursul de schimb valutar,tranzacþionate pe o bursã - referitor la elementeleprezente în portofoliul tranzacþionabil;instrumente financiare derivate tranzacþionate înafara pieþelor reglementate.

Exemplificare privind modul de evidenþiere a riscului de contraparte ºi de calcul a cerinþei

de capital impuse:


18

Riscul de concentrare pentru expunerile mari

În cazul în care o societate de servicii de investiþiifinanciare înregistreazã o expunere pe un client saugrup de clienþi asociaþi care depãºeºte plafonul de 25%din capitalul sãu de supraveghere (fondurile proprii)8,aceastã depãºire trebuie sã provinã exclusiv dinportofoliul tranzacþionabil, iar pentru aceastã depã-ºire trebuie constituitã o cerinþã suplimentarã de ca-pital.

Spre exemplu, pentru o societate de servicii deinvestiþii financiare care trebuie sã asigure cerinþele decapital potrivit celor prevãzute la exemplele menþio-nate la riscul specific de poziþie, riscul de decontare ºiriscul de contraparte, iar societatea de servicii deinvestiþii financiare înregistreazã o depãºire care nudureazã mai mult de 10 zile, cerinþa suplimentarã decapital pentru riscul de concentrare pentru expunerimari va fi egalã cu dublul cerinþei de capital pentruriscul specific de poziþie, riscul de decontare ºi risculde contraparte, astfel:


8 Capitalul de supraveghere reprezintã fondurile proprii afectate de cãtre o societate de servicii de investiþii financiare în sco-pul asigurãrii continuitãþii activitãþii ºi se determinã ca o sumã a elementelor pozitive (fonduri proprii de bazã de nivel 1 ºicapital suplimentar de nivel 2) din care se deduc elemente negative, conform precizãrilor Regulamentul CNVM nr. 9/2004privind adecvarea capitalului societãþilor de servicii de investiþii financiare. Sub aspect valoric, nivelul capitalului desupraveghere trebuie sã fie superior nivelului minim al capitalului iniþial, dar inferior nivelului capitalului iniþial.

196/2007

Riscul pe mãrfuriSocietãþile de servicii de investiþii financiare sunt obli-gate sã respecte o cerinþã specificã de capital pentruriscul pe mãrfuri, ca urmare a pierderilor care potapãrea în cazul oricãrei poziþii de cumpãrare sau vân-zare asumate pe mãrfuri.

Întrucât pe piaþa româneascã a instrumentelor finan-ciare derivate organizatã de cãtre Bursa MonetarFinanciarã ºi de Mãrfuri de la Sibiu nu se tranzac-þioneazã în prezent produse având drept suport mãr-furi, societãþile de brokeraj care opereazã pe aceastãpiaþã nu se expun acestui tip de risc. În viitor, seaºteaptã la cota bursei de derivate de la Sibiu ºi con-tracte futures pe mãrfuri, precum cerealele (în specialgrâul), sens în care conducerea Bursei MonetarFinanciarã ºi de Mãrfuri de la Sibiu anunþã demer-surile unui proiect de înfiinþare a unei burse de mãr-furi la Brãila.

ConcluziiComplexitatea operaþiunilor, a tranzacþiilor derulatede cãtre societãþile de servicii de investiþii financiarepe piaþa de capital, precum ºi existenþa unui cadruriguros de reglementare legislativã a activitãþii acesto-ra solicitã din partea auditorilor financiari un gradînalt de cunoaºtere ºi o evaluare detaliatã a riscurilorfinanciare ºi operaþionale la care se expun societãþilede servicii de investiþii financiare, ca parte integrantãa procedurilor de planificare, desfãºurare ºi finalizarea angajamentelor de audit contractate cu acest tip deentitãþi.


Special risks associated to financial instruments'

transactions put through Financial

Investment Companies on their own

Key words: risk, audit, investments, portofolio, capital.

The financial investments companies, by the specifics of theiroperations performed on the regulated capital markets aresubject to an exposure to a diversified range of financial andoperational risks with the cummulated effect influencing in asignificant manner the audit approach starting with the riskassessment stage.

The current article reffers not only to the risks the financialinvestments companies are exposed to in thier quality as inter-mediaries on the regulated capital markets - which were pre-sented in a previous article - but also to other risks which theyare exposed to, in a suplementary manner, as financial inter-mediaries which operates in a professional manner in transac-tions with financial instruments on thier behalf and by them-selves.

1. Standardului Internaþional de Audit 315 ÎnþelegereaEntitãþii ºi a Mediului sãu ºi Evaluarea Riscului unorErori Semnificative;

2. Standardului Internaþional de Audit 330 ProcedurileAuditorului ca rãspuns la Riscurile Evaluate;

3. Legea nr. 297/2004 privind piaþa de capital, cu modi-ficãrile ulterioare;

4. Regulamentul CNVM nr. 9/2004 privind adecvarea ca-pitalului societãþilor de servicii de investiþii financiare;

5. Paul Wilmott, DERIVATIVES.The Theory and Practice ofFinancial Engineering, publicat de John Wiley & SonsLtd. Baffins Lane, Chichester, West Sussex PO191UD,England, Ed. Economica, Bucureºti, 2002.

Bibliografie

Abstract

Riscul de lichiditate nu trebuie în-þeles doar în sensul de „apariþiaunor pierderi datorate modi-ficãrilor survenite în capacitateaunei bãnci de a vinde sau a ceda unactiv”1. Pentru bãnci, lichiditateaînseamnã capacitatea de a corelaprintr-un management adecvat ac-tivele ºi pasivele în orice moment,pe benzile de scadenþã, abilitateade a efectua plasamente care sãpermitã onorarea la scadenþã atuturor obligaþiilor de platã ºi, înconsecinþã, riscul de lichiditate con-stã în necorelarea la un anumitmoment între activele existente ºiobligaþiile de platã scadente. Afir-maþia se bazeazã pe faptul cã pen-tru o bancã nu este suficientã ur-mãrirea unor indicatori globali delichiditate, deoarece principiul con-tinuitãþii activitãþii ne obligã sã þi-nem cont de maturitatea resurselorºi plasamentelor pe benzi de sca-denþã astfel:

a) pânã la o lunã inclusiv; b) între o lunã ºi trei luni inclu-

siv; c) între trei luni ºi ºase luni in-

clusiv; d) între ºase luni ºi douãspre-

zece luni inclusiv; e) peste douãsprezece luni.

Corelarea maturitãþii activelor ºipasivelor bancare este o practicãuzualã pentru bãncile multinaþio-nale. În þara noastrã, BNR a regle-mentat prin Normele nr. 1/2001 ºinr. 1/2002 nivelul minim de lichidi-tate aplicabil bãncilor persoane ju-ridice române, þinând cont de lichi-ditatea efectivã ºi de cea necesarã.

Lichiditatea efectivã se determinãprin însumarea pe fiecare bandã descadenþã a activelor bilanþiere ºiangajamentelor primite, evidenþi-ate în afara bilanþului.

Lichiditatea necesarã se determinãprin însumarea pe fiecare bandã descadenþã a obligaþiilor bilanþiere ºi

20

Risculde lichiditate

în auditul societãþilor

bancare

Prof.univ.dr. Veronel AVRAM & prof.univ.dr. Marioara AVRAM

Cuvinte cheie: risc de lichiditate, lichiditate efectivã, lichiditate necesarã, indicatori de lichiditate,bandã de scadenþã

Potrivit Declaraþiei internaþionale privind practicile de audit(IAPS) 1006 - „Auditul situaþiilor financiare ale bãncilor", soci-etãþile bancare se confruntã cu o multitudine de riscuri care pot figrupate astfel:

1 Audit financiar, 2006 - Standarde ºi codul etic, Editura Irecson, 2007, p.756.

a angajamentelor date evidenþiateîn afara bilanþului.

Indicatorul de lichiditate se cal-culeazã ca raport între lichiditateaefectivã ºi lichiditatea necesarã pefiecare bandã de scadenþã, iar va-loarea minimã a acestuia va fi 1.

I. Determinarea lichiditãþii efective

Normele BNR Nr. 1/2001 ºi nr.1/2002 prevãd ca pentru determina-rea lichiditãþii efective sã se întoc-meascã anexa nr. 1a) „Repartizarea

activelor bilanþiere pe scadenþe” ºianexa nr. 1c) „Repartizarea pe sca-denþe a angajamentelor primite, evi-denþiate în afara bilanþului”, con-form exemplului ipotetic alãturat.

Prima bandã de scadenþã preiaactivele bilanþiere astfel:

- activele bilanþiere cu scaden-þã la vedere, cum ar fi casa ºialte valori, contul curent laBNR, depozitele la vedere laBNR, conturile de corespon-dent la bãnci, depozitele lavedere la bãnci ºi creanþeleataºate aferente activelor cuscadenþã la vedere, se înscriula valoarea contabilã, dimi-nuatã eventual cu provizioa-nele constituite;

- alte active cu scadenþã la ve-dere, cum sunt: conturile cu-rente debitoare ºi creanþeleataºate aferente, se înscriu lao valoare determinatã prinaplicarea unui coeficient deajustare.

Celelalte benzi de scadenþã preiauactivele corespunzãtor duratei rã-mase, la valoarea contabilã diminu-atã, dupã caz, cu provizioaneleconstituite.

Angajamentele de garanþie denatura cauþiunilor, a avalului ºi aaltor garanþii primite de bãnci suntluate în considerare doar în situaþiaîn care sunt irevocabile ºi necon-diþionate.

Toate celelalte angajamente primitese repartizeazã pe benzile de sca-denþã, þinând cont de durata rã-masã, la valoarea contabilã saudupã caz ajustatã.

II. Determinarea lichiditãþii necesare

Normele BNR nr. 1/2001 ºi nr.1/2002, prevãd ca pentru deter-minarea lichiditãþii necesare sã se

216/2007

Riscul de lichiditate

-

întocmeascã Anexa nr. 1 b) „Repar-tizarea obligaþiilor bilanþiere pescadenþe” ºi 1 d) „Repartizarea pescadenþe a angajamentelor date,evidenþiate în afara bilanþului”.

Prima bandã de scadenþã preiaobligaþiile bilanþiere cu scadenþã lavedere, cum sunt conturile decorespondent ale bãncilor, con-turile curente, depozitele la vedere,la o valoare ajustatã care se deter-minã prin deducerea din soldul

curent existent la finele lunii deraportare, a soldului mediu calcu-lat pe ultimele ºase luni, subcondiþia ca rezultatul sã fie pozitiv.

Datoriile ataºate se înscriu la va-loarea contabilã. Angajamentele degaranþie de natura cauþiunilor, ava-lurilor ºi altor garanþii date înfavoarea altor bãnci, precum ºi agaranþiilor acordate clientelei suntluate în calcul doar dacã sunt irevo-cabile ºi necondiþionate.

III. Calcularea indicatorului de

lichiditateNormele BNR nr.1/2001 ºinr.1/2002 prevãd pentru calcululindicatorului de lichiditate întoc-mirea anexei 2 care preia informaþi-ile din anexele 1a), 1c), 1b) ºi 1d).

Analizând situaþia prezentatã maisus, se constatã cã banca din exem-plul ipotetic pe care l-am avut învedere a realizat un indicator delichiditate global de 1,18.

Prima bandã de scadenþã realizea-zã cel mai scãzut indicator de lichi-ditate, respectiv 1,10, dar se înca-dreazã în normã, fiind supraunitar.

Atenþia conducerii trebuie sã seconcentreze asupra soldului mediulunar al disponibilitãþilor la vedere,deoarece indicatorul de lichiditateeste foarte strâns ºi o retragere ma-sivã a disponibilitãþilor la vederepoate lãsa descoperite plasamentelesituate în prima bandã de scadenþã.

Celelalte benzi de scadenþã cu indi-catorul de lichiditate cuprins între1,92 ºi 6,16 indicã o situaþie în careprimeazã deciziile tactice, cu foca-lizare pe supravegherea lichiditãþiiefective comparativ cu cea necesarãla nivelul primei benzi de scadenþã.

Monitorizarea activelor ºi pasivelorpe benzi de scadenþã, cumulate cuelementele extrabilanþiere care potinfluenþa atât lichiditatea efectivã,cât ºi lichiditatea necesarã este osarcinã permanentã a managemen-tului bãncii care, în plus faþã dereglementãrile BNR, poate urmãriprin reglementãri interne urmã-toarele aspecte:- un indicator de lichiditate mai

restrictiv (Ex: 1,05 în loc de 1);- benzi de scadenþã mai scurte

pentru perioade pânã la o lunã(Ex: sãptãmânal);

22


- niveluri þintã minime pentrufiecare bandã de scadenþã;

- analiza elementelor de activ ºipasiv separat în lei ºi separatpentru elementele în USD sauEURO;

- implementarea unui sisteminformaþional care sã monitori-zeze zilnic îndeplinirea indica-torului de lichiditate.

Astfel de reglementãri interne tre-buie cunoscute de cãtre auditorulfinanciar pentru cã stabilirea unorniveluri þintã ale indicatorilor de li-chiditate prea ambiþioase în raport

cu posibilitãþile reale ale bãncii oricu conjunctura pieþei poate mãriconsiderabil riscul de fraudã ºieroare. Cu cât interesul de realizarea indicatorilor de lichiditate solici-taþi este mai mare cu atât creºteriscul inerent ºi, de asemenea,creºte complexitatea raþionamentu-lui profesional solicitat auditorului.ISA 315 „Înþelegerea entitãþii ºi amediului sãu ºi evaluarea riscurilorde denaturare semnificativã” pre-vede cã „auditorul trebuie sã ajun-gã sã obþinã o înþelegere a entitãþiiºi a mediului sãu, inclusiv a contro-lului intern al acesteia, suficientã

pentru a identifica ºi evalua riscu-rile denaturãrilor semnificative alesituaþiilor financiare, fie ca urmarea fraudei, fie a erorilor ºi suficientpentru a proiecta ºi aplica proce-duri de audit suplimentare”. Pen-tru bãnci, înþelegerea entitãþii ºi amediului sãu este imposibilã dacãauditorul nu a înþeles rolul pe careîl joacã lichiditatea bancarã, proble-mele pe care le ridicã managemen-tul lichiditãþii bancare, relaþia de în-trepãtrundere dintre riscul de lichi-ditate ºi celelalte riscuri bancare.

236/2007

Riscul de lichiditate

Banks ususally confront with a multitude ofrisks, one of them being the liquidity riskwhich can be expressed as the possibilityat at given moment not correlate the assetsand liability maturity on maturity ranges.The paper starts from the Norms of theNational Bank of Romania no. 1/2001 andno. 1/2002, prezenting a calculation for theliquidity indicator. For this purpose, theappendixes 1a) and 1c) are given, withtheir help identifying the total effective liq-

uidity, starting from 1 month up to assets forwhich the remaining life is more than anyear, stating the basic rules for a correctreporting. By the appendixes 1b) and 1d)the necessary liquidity has been identified,also for the total, splitted on the samematurity ranges and stating the basic ruleswhich allows to establish a hierarchy in timeof the payables. By making a reportbetween the effective liqiuidity and the nec-essary liquidity, the global liquidity indicator

could be calculated for the global amountand by maturity ranges, the calculatedvalue not being possible to be subunitary.The complexity of the calculations, theissues related to evaluation and existanceof the assets, liabilities and of the off bal-ance sheet items makes the managementof the banking liquidity factor an issue of aprimary importance. Moreover, the banksby internal regulations, are able to follow inmore details, more restrictively, the liquidityindicator, this leading to an increase infraud and error risks. For the auditor, toundertsand the issues the liquidity manage-ment raise is of an essential nature, con-sidering that the liquidity risk, the credit risk,the interest risk, the operational risk, andthe reputational risk are all interrelated, tak-ing over a series of vulnerabilities thatleads to an increase in the auditor's profes-sional judgement complexity.

Abstract

The liquidity risk in the banking companies audit

Key words: liquidity risk, efefctive liquidity, necessary liquidity, liquidity indica-tors, maturity range

1. IAPS - 1006 - Auditul situaþiilorfinanciare ale bãncilor;

2. ISA 315 - Înþelegerea entitãþii ºi amediului sãu ºi evaluarea riscurilorde denaturare semnificativã

3. BNR - Normele nr. 1/2001 ºi 1/ 2002;4. Basel Committee on Banking Su-

pervision, Sound Practices forManaging Liquidity in BankingOrganizations, 2000, http:www.bis.org

5. Audit financiar, 2006 - Standarde ºicodul etic, Editura Irecson, 2007

6. Dãnilã, N., ºi colectiv - Manage-mentul lichiditãþii bancare, EdituraEconomicã, Bucureºti, 2002

Bibliografie

În ultima perioadã atât în domeniul reglementãriiactivitãþii de audit financiar, cât ºi al contabilitãþiifinanciare continuã sã se stabileascã drept obiectivgeneral, îmbunãtãþirea încrederii utilizatorilor în situ-aþiile financiare ºi în rapoartele publicate de compani-ile europene. În aceastã privinþã, acþionarii ºi celelaltepãrþi interesate au nevoie de informaþii credibile,complete ºi uºor accesibile.

Gradul de încredere depinde de implicarea per-soanelor responsabile la întocmirea ºi publicarea situ-aþiilor financiare, pe de o parte, iar, pe de altã parte, deindependenþa ºi obiectivitatea opiniei de audit expri-matã de auditorii financiari asupra situaþiilor respec-tive. Astfel, responsabilitatea pentru prezentarea in-formaþiilor cuprinse în situaþiile financiare într-o ma-nierã transparentã, în conformitate cu realitatea eco-nomicã, revine ambelor pãrþi: conducerii societãþiipentru prezentarea situaþiilor financiare ºi auditorilorfinanciari pentru exprimarea opiniei asupra poziþieifinanciare

În acest sens, la nivel european ºi, în consecinþã, lanivel naþional preocuparea pentru sporirea transpa-renþei informaþiilor în situaþiile financiare presupunereglementãri stricte în ceea ce priveºte: prezentareatranzacþiilor companiei cu pãrþile legate ºi afiliate,prezentarea angajamentelor extra-bilanþiere ºi intro-ducerea unei declaraþii privind guvernanþa corpora-tivã.

Reglementãrile contabile ºi de audit considerã cã in-formaþiile despre pãrþile afiliate ºi legate sunt rele-vante utilizatorilor de situaþii financiare deoareceexistenþa controlului sau influenþei poate afecta ter-menii tranzacþiilor dintre entitãþile afiliate ºi legate.Înþelegerea raporturilor ºi termenilor în care douãpãrþi afiliate efectueazã tranzacþii este prin urmarerelevantã pentru înþelegerea situaþiilor financiare aleentitãþii.

În consecinþã, posibilitatea utilizatorului de situaþiifinanciare de a cunoaºte existenþa ºi efectul tranzacþi-ilor cu pãrþile legate ºi afiliate este asiguratã atât desocietate prin întocmirea ºi prezentarea acestora însituaþiile financiare, cât ºi de auditor prin exprimareaopiniei în raportul de audit.

1. Necesitatea prezentãrii în situaþiilefinanciare

La nivel european cele mai cunoscute reglementãrireferitoare la prezentarea tranzacþiilor cu pãrþile afili-ate sunt:

- în domeniul auditului financiar, StandardulInternaþional de Audit (ISA) 550 –„Pãrþi afili-ate”

- în domeniul contabilitãþii, Standardul Interna-þional de Contabilitate (IAS) 24 „Prezentareainformaþiilor privind pãrþile afiliate” ºi regle-mentãri contabile conforme cu Directivele Co-munitãþilor Economice Europene (Directiva aIV ºi a VII).

Fie cã situaþiile financiare sunt întocmite în conformi-tate cu prevederile standardelor internaþionale de

24

Auditulfinanciar în cazul

identificãriipãrþilorlegate

ºi afiliate

Cuvinte cheie: pãrþi legate; pãrþi afiliate;identificarea; prezentarea înnote; relaþii legate ºi afilate;tranzacþii între pãrþi

Drd. Elena IORDACHEConsilier superior în cadrul

Direcþiei de reglementãri contabile, Ministerul Economiei ºi Finanþelor

contabilitate, fie - în conformitate cu directivele con-tabile europene prezentarea tranzacþiilor cu pãrþilelegate ºi afiliate este obligatorie.

Pentru entitãþile din România primul pas în prezen-tarea pãrþilor legate ºi afiliate este acela de a identificacorect, cu maximã obiectivitate ºi transparenþã astfelde relaþii, în conformitate cu cerinþele reglementãriicontabile naþionale ºi anume Ordinul ministrului fi-nanþelor publice nr.1752/2005 pentru aprobarea Re-glementãrilor contabile conforme cu directiveleeuropene.

Identificarea relaþiilor cu pãrþile afiliate ºi legate este ooperaþiune ce necesitã multe investigaþii atât dinpartea compartimentului contabilitate, cât ºi dinpartea auditorului financiar. Realizarea în bunecondiþii ºi cu maximã transparenþã a acestei operaþiu-ni se face în condiþiile în care este foarte bine înþeleasãde ambele pãrþi necesitatea prezentãrii în situaþiilefinanciare anuale a relaþiilor respective.

Potrivit prevederilor contabile conforme cu direc-tivele europene, notele explicative la situaþiile financiaretrebuie sã conþinã informaþii necesare ºi suficientepentru a atrage atenþia asupra posibilitãþii afectãriipoziþiei financiare ºi a rezultatului exerciþiului cuexistenþa pãrþilor afiliate ºi legate, precum ºi cu tran-zacþiile ºi soldurile cu acestea.

Este necesarã prezentarea relaþiilor cu pãrþile legate ºiafiliate deoarece acestea pot avea efect asupra poziþieiºi rezultatului din situaþiile financiare. De exemplu,pãrþile afiliate pot încheia tranzacþii pe care nu le-arîncheia cu cele neafiliate, cum ar fi vânzarea debunuri între douã entitãþi afiliate la nivelul costuluide producþie, vânzare care nu s-ar fi realizat, în ace-leaºi condiþii, cu un alt client neafiliat.

De asemenea, în timpul transferului activelor saudatoriilor, pãrþile legate pot într-o oarecare mãsurã sãinfluenþeze mãrimea valorii acestora, ceea ce nu estecaracteristic pentru operaþiunile între pãrþile nelegate.

Mai mult decât atât, se poate judeca cã rezultatele eco-nomice ºi poziþia financiarã ale unei entitãþi rapor-toare pot fi influenþate din partea pãrþilor legate chiarºi în cazul neefectuãrii tranzacþiilor între acestea.Însuºi faptul cã existã astfel de relaþii influenþeazãtranzacþiile efectuate de entitatea raportoare, motivpentru care relaþiile cu pãrþile legate trebuie prezen-tate în notele explicative la situaþiile financiareindiferent dacã în perioada de raportare au avut locsau nu transferuri cu pãrþile legate.

Având în vedere aceste motive, este important ca uti-lizatorii situaþiilor financiare sã cunoascã atât exis-tenþa relaþiilor ºi tranzacþiilor între pãrþile legate(inclusiv cele afiliate ºi asociate), cât ºi cea a soldurilorscadente deoarece acestea pot ajuta la evaluareariscurilor ºi oportunitãþilor cu care entitatea se con-fruntã.

2. Identificarea pãrþilor legate

Noþiunea de parte legatã este definitã de reglemen-tãrile în domeniu prin prisma a ceea ce trebuie sãraporteze o entitate când existã relaþii ºi tranzacþii cupãrþile legate.

Potrivit cerinþelor reglementãrilor contabile, dar ºisub aspectul verificãrii efectuate de auditori, identifi-carea pãrþilor legate se face atât sub aspectul exis-tenþei relaþiilor cu pãrþile legate, cât ºi al tranzacþiilorcu acestea.

Sub aspectul relaþiilor existente o entitate este legatãcu o altã entitate dacã:

a) direct sau indirect, prin una sau mai multe entitãþi:

- controleazã sau este controlatã de cealaltã enti-tate ori se aflã sub controlul comun al celeilalteentitãþi (aceasta include societãþile-mamã, fili-alele sau filialele membre);

- are un interes în respectiva entitate, care îi oferãinfluenþa semnificativã asupra acesteia; sau

- deþine controlul comun asupra celeilalte en-titãþi;

b) reprezintã o entitate asociatã a celeilalte entitãþi;

Prin entitate asociatã se înþelege acea entitate la careun investitor exercitã o influenþã semnificativã asuprapoliticii sale operaþionale ºi financiare.

O entitate exercitã o influenþã semnificativã asupraaltei entitãþi dacã deþine 20% sau mai mult din drep-turile de vot ale acþionarilor sau asociaþilor în aceaentitate. În acest caz, entitatea care exercitã influenþasemnificativã este numitã investitor.

Cu alte cuvinte, o entitate asociatã este entitatea încare investitorul are influenþã semnificativã ºi care nueste o filialã a acestuia.

c) reprezintã o asociere în participaþie în care cealaltãentitate este asociat (asocierile în participaþie fãrãpersonalitate juridicã);

256/2007

Identificarea pãrþilor legate ºi afiliate

d) reprezintã un membru al personalului-cheie dinconducerea entitãþii sau al societãþii-mamã a aces-teia.

Prin personal-cheie din conducere se înþeleg acelepersoane care au autoritatea ºi responsabilitatea de aplanifica, conduce si controla activitãþile entitãþii, înmod direct sau indirect, incluzând oricare director(executiv sau altfel) al entitãþii.

e) reprezintã un membru apropiat al familiei per-soanei menþionate la lit. a) sau d).

Prin membrii apropiaþi ai familiei unei persoane seînþeleg acei membri ai familiei care ar putea sã influ-enþeze sau sã fie influenþaþi de acea persoanã în raportcu entitatea. Aceºtia pot include:

- partenerul de viaþã ºi copiii persoanei;

- copiii partenerului de viaþã al persoanei; ºi

- dependenþi ai persoanei sau ai partenerului deviaþã al acesteia.

f) reprezintã o entitate care este controlatã, controlatãîn comun sau influenþatã semnificativ ori pentrucare puterea semnificativã de vot într-o asemeneaentitate este datã, direct sau indirect, de orice per-soanã menþionatã la lit. d) sau e);

g) entitatea reprezintã un plan de beneficii postanga-jare pentru beneficiul angajaþilor celeilalte entitãþisau al oricãrei entitãþi care este entitate legatã cucealaltã entitate. Beneficiile postangajare includpensiile, alte beneficii de pensionare, asigurãri deviaþã postangajare si asistenþã medicalã postanga-jare.

Referitor la tranzacþiile cu o entitate legatã, acesteareprezintã orice transfer de resurse, servicii sau oblig-aþii între entitãþile legate, indiferent dacã se percepesau nu un preþ.

Acest transfer de resurse include, de regulã, tranzacþi-ile încheiate de bunãvoie între pãrþi ºi aflate încunoºtinþã de cauzã.

Exemple de astfel de tranzacþii pot fi:

Cumpãrarea sau vânzarea de bunuri;

Cumpãrarea sau vânzarea de proprietãþi sau dealte active;

Prestarea sau primirea de servicii;

Acorduri de reprezentare;

Acorduri de leasing;

Transfer de cercetare ºi dezvoltare;

Contracte de licenþã;

Finanþarea, inclusiv împrumuturi ºi aporturi lacapitalurile proprii;

Garanþii personale ºi reale;

Contracte de management.

Se constatã cã relaþiile cu pãrþile legate fac parte dinactivitatea comercialã obiºnuitã. De exemplu, o enti-tate poate desfãºura o parte a activitãþii sale comer-ciale prin intermediul filialelor sau al entitãþilor asoci-ate, situaþie în care entitatea are capacitatea de a influ-enþa politicile financiare ºi de exploatare ale entitãþiiîn care a investit ºi în care deþine controlul majoritar,controlul comun sau influenþa semnificativã, dupãcaz. Acest aspect presupune o prezentare suficient deexplicitã din partea societãþii, iar auditorul trebuie sãse asigure asupra realitãþii prezentãrii ºi cã astfel derelaþii ºi tranzacþii nu afecteazã poziþia financiarã aentitãþii raportoare.

Astfel, în notele explicative vor fi cuprinse informaþiireferitoare atât la pãrþile considerate a fi legate, cât ºila tranzacþiile cu pãrþile legate, referitoare la:

- suma tranzacþiilor dintre pãrþile legate;

- natura relaþiei cu entitatea legatã;

- alte informaþii referitoare la tranzacþiile semni-ficative care nu au fost încheiate în condiþii nor-male de piaþã;

Informaþiile referitoare la tranzacþii individuale pot fiagregate dupã natura lor, cu excepþia cazului cândinformaþia separatã este necesarã pentru o înþelegerea efectelor tranzacþiilor cu entitatea legatã asupra po-ziþiei financiare a entitãþii raportoare.

3. Identificarea pãrþilorafiliate

Pãrþile sunt considerate a fi afiliate dacã una dintreacestea are capacitatea de a controla sau de a influenþasemnificativ cealaltã parte. Influenþa semnificativãeste relevantã atât în decizii financiare, cât ºi în celeoperaþionale. Pãrþile sunt afiliate ºi atunci când se aflãsub control comun.

Potrivit prevederilor directivelor europene, identifi-carea entitãþilor afiliate se face prin verificarea

26


încadrãrii relaþiilor existente între entitãþi în categori-ile prezentate de reglementare. În continuare, se pre-zintã exemplificativ situaþiile prezentate de reglemen-tãri definite ca relaþii afiliate, respectiv:

a) deþine majoritatea drepturilor de vot ale acþiona-rilor sau asociaþilor într-o altã entitate, denumitã încontinuare filialã;

Dacã o entitate deþine majoritatea drepturilor de votale acþionarilor sau asociaþilor într-o altã entitate atunci aceste entitãþi sunt entitãþi afiliate, iar entitateacare deþine este societate mamã, iar cea în care sedeþine este filialã.

Exemplu:

Entitatea „A” deþine 51% din drepturile de vot (exprimateprin valoarea sau numãrul titlurilor de participare) la enti-tatea „B”, acestea sunt societãþi afiliate.

b) este acþionar sau asociat al unei entitãþi ºi majori-tatea membrilor organelor de administraþie, con-ducere si de supraveghere ale entitãþii în cauzã (filiala) care au îndeplinit aceste funcþii în cursul exerciþiului financiar, în cursul exerciþiuluifinanciar precedent ºi pânã în momentul întocmiriisituaþiilor financiare anuale consolidate, au fostnumiþi doar ca rezultat al exercitãrii drepturilorsale de vot;

Exemplu:

Entitatea „A” este acþionar la entitatea „B” cu alte douãentitãþi din afara grupului, respectiv entitatea „C” ºientitatea „D”. Drepturile de vot (procentele de control),deþinute de cei trei acþionari în entitatea „B” sunt urmã-toarele:- entitatea „A” deþine un procent de control de 40% ;- entitatea „C” deþine un procent de control de 30%; ºi- entitatea „D” deþine un procent de control de30%.

La rândul ei entitatea „B”, deþine 80% procent de controlîn entitatea „E”, restul procentului de 20% fiind deþinut deacþionari persoane fizice din afara grupului.

Deoarece entitatea „B” deþine controlul la entitatea „E”,iar entitatea „B” este de fapt controlatã ºi condusã de enti-tatea „A”(conducerea societãþii este desemnatã de entitatea„A”) se constatã de cãtre entitatea „A” cã pe ultimele douãexerciþii financiare consecutive majoritatea persoanelor de conducere ale entitãþii „E” sunt numite tot de entita-tea „A”.

Schematic, relaþiile bazate pe dreptul de control, deþinut lafiecare societate în parte se prezintã astfel:

În aceastã situaþie, în care entitatea „A” a influenþatalegerea organelor de conducere la entitatea „E” pe cei doiani consecutivi de raportare, se poate spune cã cele douãentitãþi sunt afiliate. Dacã celelalte douã entitãþi „C”,respectiv „D” ar fi dus o politicã comunã în ceea ce priveºteexercitarea drepturilor de vot, situaþie în care entitatea „A”nu ar mai fi avut ocazia sã controleze entitatea „E”, atunci aceste entitãþi nu ar mai fi fost entitãþi afiliate, ciasociate.

c) este acþionar sau asociat al unei filiale si deþine sin-gur controlul asupra majoritãþii drepturilor de votale acþionarilor sau asociaþilor acelei filiale, caurmare a unui acord încheiat cu alþi acþionari sauasociaþi;

Exemplu:

Entitatea „C” deþine acþiuni la entitatea. „D” ºi are în-cheiat un acord cu alþi acþionari ai entitãþii „D” sã contro-leze singurã peste 51% din drepturile de vot ale societãþii„D”. În aceastã situaþie cele douã societãþi sunt afiliate.

d) este acþionar sau asociat al unei filiale si are drep-tul de a exercita o influenþã dominantã asupraacelei filiale, în temeiul unui contract încheiat cuentitatea în cauzã sau al unei clauze din actul con-stitutiv sau statut, dacã legislaþia aplicabilã filialeipermite astfel de contracte sau clauze;

Exemplu:

Datoritã legislaþiei aplicabile dintr-un stat membru seimpune obligaþia situaþiilor consolidate, astfel entitatea„Alfa” este acþionar la entitatea „Beta” S.R.L. În baza

276/2007


statutului entitãþii „Beta” este prevãzut dreptul entitãþii„Alfa” (unul din asociaþi la entitatea „Alfa”) de a deþine oinfluenþã dominantã asupra entitãþii „Beta”, cele douãentitãþi sunt afiliate.

e) societatea-mamã deþine puterea de a exercita sauexercita efectiv o influenþã dominantã sau controlasupra unei filiale;

Exemplu:

Cunoaºtem faptul cã entitatea – mamã „M” exercitã efec-tiv controlul asupra filialei „F”, situaþie în care cele douãentitãþi sunt afiliate.

f) este acþionar sau asociat al unei filiale si are dreptulde a numi sau revoca majoritatea membrilororganelor de administraþie, conducere ºi desupraveghere ale acelei filiale;

Dacã o entitate are dreptul de a numi sau revocamajoritatea membrilor organelor de administraþie,conducere sau de supraveghere ale altei entitãþii (fili-alã) ºi este în acelaºi timp acþionar sau asociat al aces-tei societãþi, atunci cele douã entitãþi sunt afiliate.

Exemplu:

Societatea pe acþiuni „V” este acþionar la societatea pe acþi-uni „A” ºi are dreptul sã numeascã 52 % din organele deadministraþie ale entitãþii „A”, acestea sunt societãþi afili-ate.

Entitatea „Gama” este asociat la entitatea „Beta” ºi aredreptul sã revoce peste 50% din organele de supraveghereale entitãþii „Beta”, acestea sunt societãþi afiliate.

g) societatea-mamã ºi filiala sunt conduse pe o bazãunificatã de cãtre societatea-mamã.

Exemplu:

Societatea „A” (societate –mamã) ºi societatea „B” (filialã)sunt conduse pe o bazã comunã (nu au conducere separatã)de societatea-mamã, cele douã societãþi sunt afiliate.

Toate aceste aspecte legislative trebuie cunoscute deauditorul financiar în executarea misiunii de audit.Auditorul fiind nevoit sã aplice proceduri de auditspecifice, care sã permitã obþinerea unor probe deaudit adecvate ºi suficiente în ceea ce priveºte identi-ficarea ºi prezentarea pãrþilor afiliate în situaþiilefinanciare. Astfel se impune construirea unui pro-gram de lucru care sã asigure riscul de prezentare a

pãrþilor legate ºi afiliate în conformitate cu cerinþelelegislative,.

Procedurile de lucru stabilite pe parcursul audituluifinanciar al situaþiilor financiare pot include aspectelegate de:

a) identificarea tranzacþiilor cu pãrþi legate ºi afiliate

- analiza înregistrãrilor contabile în scopul iden-tificãrii tranzacþiilor sau soldurilor mari, ne-obiºnuite (de exemplu: împrumuturi acordatefuncþionarilor, directorilor ºi societãþilor afi-liate);

- analiza tranzacþiilor mai deosebite efectuatesau recunoscute la finele perioadei ºi efectuareaunor teste mai detaliate pentru astfel de tran-zacþii ºi solduri;

- analiza confirmãrilor creanþelor ºi datoriiloraferente împrumuturilor în vederea identi-ficãrii unor indicii ale unor garanþii. În cazul încare existã astfel de indicii, se vor identificarelaþiile, dacã existã, dintre garantori ºi clientulcare raporteazã;

- analiza proceselor verbale ale ºedinþelor Adu-nãrii Generale a Acþionarilor, ale Consiliului deAdministraþie ºi ale comitetelor operaþionale ºiexecutive, precum ºi ale altor ºedinþe în vedereaidentificãrii tranzacþiilor semnificative aprobatesau discutate;

- analiza tranzacþiilor de investiþii, de exemplu, aachiziþiilor ºi vânzãrilor unei participaþii într-oasociere în participaþie sau în altã entitate.

b) Obþinerea de probe referitoare la existenþa unor tranzac-þii semnificative cu pãrþile legate ºi afiliate care sã asi-gure riscuri legate de:

- examinarea documentelor întocmite (facturi,copii legale ale acordurilor, contractelor ºi alealtor documente pertinente necesare) ºi, toto-datã, asigurarea cã aceleaºi documente justifica-tive sunt în posesia celeilalte pãrþi;

- stabilirea metodei (metodelor) prin care suntstabiliþi termenii tranzacþiilor între pãrþi ºi dacãaceºtia se modificã de la o perioadã la alta;

- înþelegerea obiectivului de afaceri al tranzacþieiºi, totodatã, înþelegerea modului în care con-ducerea se asigurã cã tranzacþiile au fost înre-gistrate, evaluate ºi prezentate corect;

28


- evaluarea tranzacþiilor din perspectiva obiec-tivelor aprobate de conducerea societãþii;

- obþinerea de informaþii cu privire la posibili-tãþile financiare ale pãrþilor afiliate în ceea cepriveºte capacitatea acestora de a-ºi îndepliniobligaþiile;

- confirmarea aspectelor semnificative ale tran-zacþiilor ºi soldurilor, inclusiv natura relaþiei,termenii ºi valoarea tranzacþiei, garanþiile, ter-menii ºi modalitatea de decontare a soldurilorrestante etc.

- confirmarea sau discutarea informaþiilor semni-ficative cu intermediari, precum bãncile, garan-torii, agenþii sau avocaþii, cu scopul de aînþelege mai bine tranzacþia;

Având în vedere cele prezentate, rezultã cã entitãþileraportoare sunt obligate la prezentarea relaþiilor ºitranzacþiilor cu pãrþile legate ºi afiliate în noteleexplicative ale situaþiilor financiare, deoarece astfel deinformaþii sunt utile utilizatorilor la evaluareariscurilor ºi oportunitãþilor cu care entitatea se con-fruntã la un moment dat.

296/2007


During the last period both in the regula-tion of financial audit activity as well as inregulation of accounting activity, it contin-ues to be established as a general objec-tive, the growth of trust users have infinancial reports and in reports publishedby European companies. For this pur-pose, shareholders and the other inter-ested parties need reliable information,complete and to be easily accessible.

On the one hand, the confidence is linkedto the involvement of those who areresponsible for preparing and publishingfinancial statements, and on the otherhand with the independence and objec-

tivity of the audit opinion based on finan-cial statements, issued by the financialauditors

In this way, the responsibility for present-ing the information included in the finan-cial statements in a transparent mannerin accordance with the economic realitybelongs both of management of the com-pany for the preparation of the financialstatements and to the financial auditorsfor the audit opinion issued on the finan-cial position.

For this purpose at European level and inconsequence at international level, theconcern for on increase in transparency

of the information in financial reportsrequires strict regulations regarding: thedisclosure of the transactions with affiliat-ed parties and with related parties, thedisclosure of the off- balance sheet com-mitments and the introduction of a decla-ration regarding the corporative gover-nance.

The accounting and audit regulationsconsiders that information over affiliatedand related parties are relevant to theusers of financial situations because theexistence of the control or influence mayaffect the term of the transactionsbetween affiliated and related entities.

The identification of the reports andterms under those two affiliated partieshave transactions is relevant in under-standing the financial position of the enti-ty.

As a result, the possibility for the user offinancial situations to know the existenceand the effect of transactions with affiliat-ed and related parties is ensured both bythe company when preparing the finan-cial statements and when presentingthem and by auditor by issuing an opinionon the audit report.

Abstract

Financial audit in identifying the related and affiliated

partiesKey words: related parties; affiliated parties; identification; disclosure in the

notes; related and affiliated relations; transactions between parties

A. Stoian, E. Þurlea, Auditul financiar contabil, Ed.Economicã, 2001, Bucureºti

V. Munteanu (coordonator), Control ºi audit financiar-con-tabil, Ed. Luminalex, 2003, Bucureºti

*** Ordinul ministrului finanþelor publice nr. 1752/2005,pentru aprobarea reglementãrilor contabile con-forme cu directivele europene

*** Ordinul ministrului finanþelor publice nr. 2001/2006privind modificarea si completarea Ordinului mi-nistrului finanþelor publice nr. 1.752/2005 pentruaprobarea reglementarilor contabile conforme cudirectivele europene

*** Standardelor Internaþionale de Raportare Financiarã,Ediþia 2006, emise de Consiliul pentru StandardeInternaþionale de Contabilitate (IASB), tipãrite deCECCAR

*** Standardele Internaþionale de Audit, Ediþia 2006, emisede Federaþia Internaþionalã a Contabililor, EdituraIRECSON, Bucureºti

Bibliografie

30

Drd. Monica JULEAN,consilier în cadrul Direcþiei de Reglementãri Contabile

Ministerul Economiei ºi Finanþelor

Cuvinte cheie:evaluare ulterioarã;

valoare justã; cost istoric;reevaluare; depreciere;

piaþã activã

La baza întocmirii situaþiilor fi-nanciare anuale stau prevederileOrdinului ministrului finanþelorpublice nr. 1752/2005, care trans-pun prevederile Directivei a IV-aa CEE ºi ale Directivei a VII-a aCEE.

Reglementãrile aprobate prinacest ordin cuprind prevederipentru recunoaºterea, evaluareaºi prezentarea elementelor dinsituaþiile financiare.

În conformitate cu prevederileacestei directive, elementele pre-zentate în situaþiile financiare a-nuale se evalueazã, în general, pebaza principiului costului de achi-ziþie sau al costului de producþie.

Astfel, la data intrãrii în entitate,bunurile se evalueazã ºi se înre-gistreazã în contabilitate la valoa-rea de intrare, care se stabileºteastfel:

a) la cost de achiziþie – pentru bu-nurile procurate cu titlu one-ros;

b) la cost de producþie – pentrubunurile produse în entitate;

c) la valoarea de aport, stabilitã înurma evaluãrii – pentru bu-nurile reprezentând aport lacapitalul social;

d) la valoarea justã – pentru bu-nurile obþinute cu titlu gratuit.

Valoarea de aport ºi, respectiv,valoarea justã se substituie costu-lui de achiziþie.

Prin valoare justã se înþelegesuma pentru care activul ar puteafi schimbat de bunãvoie întrepãrþi aflate în cunoºtinþã de cauzãîn cadrul unei tranzacþii cu preþuldeterminat obiectiv.

Ulterior recunoaºterii iniþiale,anumite elemente pot fi prezen-tate în situaþiile financiare la ovaloare egalã cu valoarea justã.Acesta este cazul în special alimobilizãrilor corporale care sepot reevalua sau al instrumente-lor financiare care se pot prezentala valoarea justã în situaþiile fi-nanciare anuale consolidate, iarîn situaþiile financiare anualeindividuale, în notele explicativese prezintã valoarea justã.

Imobilizãrile corporaleÎn general, activele imobilizatesunt active generatoare de bene-ficii ºi deþinute pe o perioadã maimare de un an.

Ulterior recunoaºterii iniþiale, oimobilizare corporalã trebuie pre-zentatã în bilanþ la valoarea de in-trare, mai puþin ajustãrile cumu-late de valoare.

Ajustãrile cumulate de valoarecuprind amortizãrile ºi ajustãrile

Evaluarea la valoarea justã în situaþiile financiare:

cazul imobilizãrilor corporaleºi al instrumentelor

financiare

316/2007

pentru pierderea de valoare aimobilizãrilor. Ca reguli de evalu-are alternative, Reglementãrilecontabile conforme cu Directiva aIV-a a CEE, aprobate prin Ordinulministrului finanþelor publice nr.1752/2005, prevãd pentru imobi-lizãrile corporale posibilitateareevaluãrii.

Reevaluarea imobilizãrilor corpo-rale se face la valoarea justã de ladata bilanþului. Valoarea justã sedeterminã pe baza unor evaluãriefectuate, de regulã, de profesio-niºti calificaþi în evaluare, membriai unui organism profesional îndomeniu, recunoscut pe plan na-þional ºi internaþional.

La reevaluarea unei imobilizãricorporale, amortizarea cumulatãla data reevaluãrii este tratatã înunul din urmãtoarele moduri:

- este recalculatã proporþionalcu schimbarea valorii conta-bile brute a activului, astfelîncât valoarea contabilã a acti-vului, dupã reevaluare, sã fieegalã cu valoarea sa reevalu-atã. Aceastã metodã este folo-sitã, deseori, în cazul în careactivul este reevaluat prin apli-carea unui indice;

- este eliminatã din valoareacontabilã brutã a activului ºivaloarea netã, determinatã înurma corectãrii cu ajustãrile devaloare. Aceastã metodã estefolositã, deseori, pentru clãdi-rile care sunt reevaluate la va-loarea lor de piaþã.

În cazul în care, ulterior recunoaº-terii iniþiale ca activ, valoareaunui activ imobilizat este deter-minatã pe baza reevaluãrii acti-vului respectiv, valoarea rezultatãdin reevaluare va fi atribuitãactivului, în locul costului deachiziþie/costului de producþie

sau al oricãrei alte valori atribuiteînainte acelui activ.

În astfel de cazuri, regulileprivind amortizarea se vor aplicaactivului având în vedere val-oarea acestuia, determinatã înurma reevaluãrii.

Elementele dintr-o grupã de imo-bilizãri corporale se reevalueazãsimultan pentru a se evita reeva-luarea selectivã ºi raportarea însituaþiile financiare anuale a unorvalori care sunt o combinaþie decosturi ºi valori calculate la datediferite.

Dacã un activ imobilizat este re-evaluat, toate celelalte active dingrupa din care face parte trebuiereevaluate, cu excepþia situaþieicând nu existã nici o piaþã activãpentru acel activ.

Reevaluãrile trebuie fãcute cusuficientã regularitate, astfel încâtvaloarea contabilã sã nu diferesubstanþial de cea care ar fi deter-minatã folosind valoarea justã dela data bilanþului. Dacã un activdintr-o grupã de active nu poatefi reevaluat din cauzã cã nu existão piaþã activã pentru acel activ,activul trebuie prezentat în bilanþla cost, minus ajustãrile cumulatede valoare.

Dacã valoarea justã a unei imobi-lizãri corporale nu mai poate fideterminatã prin referinþã la opiaþã activã, valoarea activuluiprezentatã în bilanþ trebuie sã fievaloarea sa reevaluatã la dataultimei reevaluãri, din care sescad ajustãrile cumulate de va-loare.

În cazul în care se efectueazãreevaluarea imobilizãrilor corpo-rale, diferenþa dintre valoarea re-zultatã în urma reevaluãrii ºi va-loarea la cost istoric trebuie pre-zentatã la rezerva din reevaluare,

ca un subelement distinct în„Capital ºi rezerve”.

Surplusul din reevaluare inclus înrezerva din reevaluare este capi-talizat prin transferul direct înrezerve, atunci când acest surplusreprezintã un câºtig realizat. Câº-tigul se considerã realizat la scoa-terea din evidenþã a activuluipentru care s-a constituit rezervadin reevaluare.

Cu toate acestea, o parte dincâºtig poate fi realizat pe mãsurãce activul este folosit de entitate.În acest caz, valoarea rezerveitransferate este diferenþa dintreamortizarea calculatã pe baza va-lorii contabile reevaluate ºi valoa-rea amortizãrii calculate pe bazacostului iniþial al activului.

Nicio parte din rezerva din re-evaluare nu poate fi distribuitã,direct sau indirect, cu excepþiacazului în care activul reevaluat afost valorificat, situaþie în caresurplusul din reevaluare repre-zintã câºtig efectiv realizat.

În cazul în care se efectueazãreevaluarea, în notele explicativetrebuie prezentate, separat, pen-tru fiecare element din bilanþ denatura imobilizãrilor corporalereevaluate, urmãtoarele infor-maþii:

a) valoarea la cost istoric a imobi-lizãrilor reevaluate ºi sumaajustãrilor cumulate de valoa-re; sau

b) valoarea la data bilanþului adiferenþei dintre valoarea re-zultatã din reevaluare ºi cea re-prezentând costul istoric ºi,atunci când este cazul, valoa-rea cumulatã a ajustãrilorsuplimentare de valoare.

Regulile de evaluare prezentateprivind reevaluarea imobi-

Evaluarea la valoarea justã

32

lizãrilor corporale sunt în cea maimare parte similare în Reglemen-tãrile contabile conforme cu Di-rectiva a IV-a a CEE, aprobateprin Ordinul ministrului finan-þelor publice nr. 1752/2005, cât ºiîn IAS 16 „Imobilizãri corporale”.

Principala diferenþã privind eva-luarea imobilizãrilor corporaleexistentã între Reglementãrilecontabile conforme cu Directiva aIV-a a CEE ºi Standardele Inter-naþionale de Raportare Financiarãse referã la modul de calcul a va-lorii de inventar ºi, respectiv, a va-lorii recuperabile a activuluiatunci când este identificatã o po-sibilã depreciere a acestuia.

Astfel, Reglementãrile contabileconforme cu Directiva a IV-a aCEE stabilesc cã la data bilanþuluivaloarea contabilã a imobilizãriise comparã cu valoarea de inven-tar a acesteia, determinatã în con-formitate cu Normele privind or-ganizarea ºi efectuarea inventari-erii elementelor de activ ºi de pa-siv, aprobate prin Ordinul minis-trului finanþelor publice nr.1753/2004 cu modificãrile ulte-rioare.

Diferenþele constatate în minusîntre valoarea de inventar ºi va-loarea contabilã netã a imobi-lizãrilor se înregistreazã în con-tabilitate pe seama unei amor-tizãri suplimentare, în cazul în

care deprecierea este ireversibilãsau se efectueazã o ajustare pen-tru depreciere, atunci când depre-cierea este reversibilã, aceste ele-mente menþinându-se, la valoarealor de intrare.

Spre deosebire de prevederile Re-glementãrilor contabile conformecu Directiva a IV-a a CEE, aproba-te prin Ordinul ministrului finan-þelor publice nr. 1752/2005, con-form Standardelor Internaþionalede Raportare Financiarã atuncicând existã indicii cã o imobilizarecorporalã este depreciatã se cal-culeazã valoarea recuperabilã aactivului ºi aceasta se comparã cuvaloarea sa contabilã netã.

Valoarea recuperabilã se deter-minã conform cerinþelor din IAS36 „Deprecierea activelor” camaximul dintre valoarea de utili-tate a imobilizãrii ºi valoarea sade piaþã minus costurile de vân-zare aferente.

Practic, prin determinarea valoriirecuperabile a imobilizãrii seajunge tot la o valoare justã aacestuia, determinatã în funcþiede scopul pentru care este deþinutactivul.

Astfel, dacã este vorba de un activcare se aºteaptã sã fie utilizat prinvânzarea sa, valoarea recupera-bilã se va raporta mai degrabã lavaloarea de piaþã minus costurileaferente cedãrii sale.

Dacã, în schimb, activul se aº-teaptã sã fie utilizat în producþiesau conform scopului cãruia îieste destinat, atunci valoarea re-cuperabilã se va determina ca va-loarea sa de utilitate.

În situaþia în care valoarea recu-perabilã astfel determinatã esteinferioarã valorii contabile a acti-vului, activul va fi reflectat la va-loarea cea mai micã, iar ajustarea


336/2007

de valoare determinatã ca dife-renþã între valoarea contabilã netãa activului ºi valoarea recupera-bilã se va reflecta pe seama contu-lui de profit ºi pierdere.

Calcularea valorii recuperabile a activului

conform cerinþelorIAS 36 „Deprecierea

activelor”Determinarea valorii juste aactivului minus costurile devânzare

Cel mai bun indiciu pentru va-loarea justã a unui activ minuscosturile de vânzare este preþuldintr-un angajament ferm de vân-zare din cadrul unei tranzacþiidesfãºurate în condiþii obiective,mai puþin costurile necesarecedãrii activului.

Dacã nu existã angajamente devânzare a activului, dar acesta areo piaþã activã pe care este tranzac-þionat, valoarea justã minus cos-turile de vânzare este reprezen-tatã de preþurile de licitaþie.

Dacã aceste preþuri de licitaþie nusunt disponibile, ca preþ de refe-rinþã se poate utiliza pretul celeimai recente tranzacþii ca bazãpentru estimarea valorii juste.

În categoria costurilor de cedarecare trebuie deduse din valoareajustã a unui activ se includ cos-turile legale, taxele de timbru ºialte taxe similare, costurile afe-rente îndepãrtãrii activului ºi cos-turile aferente scoaterii la vânzarea acestuia.

Valoarea de utilizare

Pentru determinarea valorii deutilizare a unui activ sunt nece-sare elemente precum:

- fluxurile viitoare de numerarestimate, pe care entitatea seaºteaptã sã le obþinã de laactivul respectiv;

- aºteptãri privind posibile vari-aþii ale valorii sau frecvenþeiacelor fluxuri de trezorerie;

- rata de actualizare adecvatãpentru a aduce la momentulprezent respectivele fluxuri denumerar;

- lipsa lichiditãþii pe care partici-panþii la piaþã ar lua-o în calculla estimarea valorii viitoarelorfluxuri de trezorerie aºteptatedin utilizarea activului respec-tiv.

Fluxurile viitoare de numerarasociate utilizãrii continue a unuiactiv cuprind: intrãrile de nume-rar, ieºirile de numerar necesarepentru funcþionarea activului res-pectiv ºi utilizarea acestuia în ve-derea generãrii viitoarelor fluxuride încasãri ºi fluxurile de trezo-rerie nete care vor fi primite sauplãtite pentru a ceda activul lasfârºitul duratei de viaþã utilã aacestuia.

Instrumentele financiare

Conform prevederilor Reglemen-tãrilor contabile conforme cu Di-rectiva a IV-a a CEE, aprobateprin Ordinul ministrului finanþe-lor publice nr. 1752/2005, în situa-þiile financiare consolidate instru-mentele financiare, inclusiv in-strumentele financiare derivate,pot fi evaluate la valoarea justã.

Evaluarea la valoarea justã seaplicã numai datoriilor care sunt:

a) deþinute ca parte a unui porto-foliu de tranzacþionare; sau

b) instrumente financiare deri-vate.

Evaluarea la valoarea justã nu seaplicã:

a) instrumentelor financiare ne-derivate deþinute pânã la sca-denþã;

b) împrumuturilor ºi creanþelorgenerate de entitate ºi nedeþinu-te în scopul tranzacþionãrii; ºi

c) intereselor în filiale, întreprin-deri asociate ºi asocieri în par-ticipaþie, instrumentelor de ca-pital emise de entitate, con-tractelor cu plata contingentãîntr-o combinare de întreprin-deri, precum ºi altor instru-mente financiare cu astfel decaracteristici speciale ºi care, înconcordanþã cu ceea ce este ge-neral acceptat, se contabili-zeazã diferit faþã de alte instru-mente financiare.

Valoarea justã se determinã prinreferire la:

a) valoarea de piaþã, pentru aceleinstrumente financiare pentrucare se poate identifica cu uºu-rinþã o piaþã credibilã. Dacãvaloarea de piaþã nu se poateidentifica cu uºurinþã pentruun instrument, dar poate fiidentificatã pentru componen-tele sale sau pentru un instru-ment similar, valoarea de piaþãpoate fi derivatã din cea acomponentelor sale sau a in-strumentului similar; sau

b) o valoare determinatã cu aju-torul unor modele ºi tehnici deevaluare general acceptate,pentru instrumentele pentrucare nu se poate identifica cuuºurinþã o piaþã credibilã. Ast-fel de modele ºi tehnici asigurão aproximare rezonabilã a va-lorii de piaþã.


34

Modificarea valorii juste a acestorelemente se include în contul deprofit ºi pierdere. Totuºi, o astfelde modificare se include direct încapitalul propriu, într-o rezervãde valoare justã, dacã:

a) instrumentul contabilizat esteun instrument de acoperireîmpotriva riscurilor conformunui sistem de contabilizare aacoperirii riscului care permiteca unele sau toate modificãrilede valoare sã nu fie înregis-trate în contul de profit ºipierdere; sau

b) modificarea de valoare se re-ferã la o diferenþã de schimbvalutar apãrutã la un elementmonetar care face parte dintr-oinvestiþie netã a entitãþii într-oentitate strãinã.

Modificarea valorii unui activ fi-nanciar disponibil pentru vânza-re, altul decât un instrumentfinanciar derivat, poate fi inclusãdirect în capitalul propriu, în re-zerva de valoare justã.

Rezerva de valoare justã va rã-mâne evidenþiatã în contabilitateatât timp cât sunt evidenþiate înbilanþ instrumentele financiarecãrora le este aferentã.

Dacã a fost aplicatã evaluarea lavaloarea justã a instrumentelor fi-nanciare, notele explicative pre-zintã:

a) ipotezele semnificative carestau la baza modelelor ºi tehni-cilor de evaluare,

b) pentru fiecare categorie de in-strumente financiare, valoareajustã, modificãrile de valoareincluse direct în contul de pro-fit ºi pierdere, precum ºi modi-ficãrile incluse în rezerva devaloare justã;

c) pentru fiecare clasã de instru-mente financiare derivate, in-formaþii privind aria ºi naturainstrumentelor, inclusiv ter-menii ºi condiþiile semnifica-tive care pot afecta valoarea,momentul ºi certitudinea flu-xurilor viitoare de trezorerie; ºi

d) un tabel care sã prezinte modi-ficãrile rezervei de valoarejustã în cursul exerciþiuluifinanciar.

Entitãþile care conform prevede-rilor Ordinului Ministrului Finan-þelor Publice nr. 1221/2006 pri-vind aplicarea Standardelor Inter-naþionale de Raportare Financiarãaplicã principiile StandardelorInternaþionale de Raportare Fi-nanciarã la realizarea situaþiilorfinanciare anuale consolidate,aplicã în sfera instrumentelor fi-nanciare principiile de evaluareprevãzute în IAS 39 „Instrumentefinanciare: recunoaºtere ºi eva-luare”

Conform principiilor prevãzuteîn acest standard se disting

urmãtoarele aspecte:

În evaluarea oricãrui elementde natura instrumentelor fi-nanciare se remarcã douã mo-mente de evaluare si anume:evaluarea iniþialã ºi evaluareaulterioarã.

În ceea ce priveºte recunoaº-terea iniþialã, un activ financiarsau datorie financiarã suntevaluate la valoarea justã, iaraceasta este de regulã costul deachiziþie.

La evaluarea ulterioarã inter-vin principiile de evaluarespecifice fiecãrui tip de instru-ment financiar în parte:

- Instrumentele financiareevaluate la valoarea justãprin contul de profit ºipierdere;

- Activele financiare disponi-bile pentru vânzare: acesteasunt evaluate la valoareajustã cu reflectarea modifi-cãrilor în capitalurile pro-prii pânã la momentul reali-zãrii lor;

- Investiþiile pãstrate pânã lamaturitate – evaluate lacostul amortizat;

- Alte instrumente financiareevaluate la costul amortizat- majoritatea datoriilor, îm-prumuturile ºi creanþele,precum ºi instrumentele decapital care nu au o piaþãcotatã.

Sunt acceptate ca fiind evidentedouã beneficii esenþiale care re-zultã din prezentarea instrumen-telor financiare la valoarea justã.

În primul rând, aceasta reduceutilizarea tranzacþiilor motivatepe profit pentru exploatareaoportunitãþilor de management alcâºtigului create de modelul deevaluare mixtã - bazatã atât pecostul istoric, cât ºi pe valoareajustã.

În al doilea rând, contabilizarea lavaloarea justã a instrumentelorfinanciare va conduce la simplifi-carea raportãrilor financiare com-parativ cu modelul mixt de evalu-are.

Pe plan internaþional tendinþageneralã este aceea ca într-unviitor nu foarte îndepãrtat sã seaplice un sistem unitar de evalu-are ºi prezentare a tuturor ele-mentelor din situaþiile financiareanuale, atât în cele individuale,cât mai ales în cele consolidate. În


356/2007

acest sens, valoarea justã capãtãdin ce în ce mai mult teren în faþaclasicului cost istoric.

Cele mai frecvente probleme ridi-cate de contabilizarea la valoareajustã sunt cele legate de credibili-tatea valorii juste, cât de uºor sepoate audita valoarea justã, dacãaceasta va funcþiona efectiv înpracticã ºi care sunt implicaþiileasupra indicatorilor de perfor-manþã ai întreprinderii.

Valoarea justã nu ridicã problemedeosebite acolo unde putem vorbide pieþe lichide pentru anumiteactive.

Cea mai corectã valoare justã estepreþul la care este cotat un activpe piaþa activã dacã aceastaexistã. Dacã nu existã piaþã activãpentru un instrument financiar,entitatea trebuie sã determine va-loarea justã pentru acel instru-ment financiar utilizând un mo-del de evaluare.

Pentru acele active ºi datorii carenu au pieþe lichide, este necesarsã construim un model pentru aderiva aceste valori, cum sunt deexemplu modelele bazate pe va-loarea actualizatã a fluxurilor vii-toare de numerar.

În cazul acestor modele intervinfactorii estimativi.

Fluxurile viitoare de numerar,precum ºi rata internã de actu-alizare utilizatã (care poate variade la o întreprindere la alta, dar ºiîntre tipuri de active/datorii, carefac subiectul acestor modele) suntfactori care ridicã probleme pri-vind credibilitatea acestor mo-dele.

Mai mult, utilizarea acestor mo-dele are implicaþii asupra munciiauditorilor întrucât aceºtia tre-buie sã testeze ºi sã accepte mo-delele respective ca fiind valabilepentru grupa de active/datoriicare le utilizeazã.


The opportunity of presenting variouselements in financial situations at fairvalue or at historical cost is the subjectfor debates from over 10 years.

Before the 90-th the concept of fair valuewas almost never present in accountan-cy.

There are various definitions more or lesssimilar regarding the fair value, but themain idea is that the fair value shouldrepresent the market value of an asset ordebt.

Those who sustain the idea of fair valuein financial situations consider this themost adequate valuation method in finan-cial situations.

Those who are against this valuationtechnique consider that the historical costis a more efficient valuation method as itpresents in a clearer manner the per-formance of an entity and because thefair value estimations can be irrelevant orcan't be verified. Fair value is thought bymany authors to be the future of valuation

techniques in annual financial situationsas the most adequate and close to eco-nomic reality valuation technique.

Where does the fair value apply?

In financial situations many elements arepresented at fair value both for the initialvaluation or at further moments.

At the acquisition moment, fair value ismost times equal with historical cost.

In case of financial instruments, fair valuecan be different from historical cost.

For further recognition fair value meas-urement is applied for:

- tangible assets revaluation;- impairment of intangible assets

and other assets;- valuation of financial instruments.

The information presented through annu-al financial situation is reliable if it repre-sents in a relevant manner the economicreality of the transactions is prudent andcomplete over all the significant aspects.

Abstract

Fair value evaluation in financialstatements: the tangible assetsand financial instruments case

Key words: subsequent evaluation, fair value, historical cost, re-evaluation,impairment, active market

1. Bazele contabilitãþii, Mihai Ristea,Ed. Universitarã 2006;

2. Standardele Internaþionale de Ra-portare Financiarã, ediþia 2006, Ed.CECCAR;

3. Ordinul ministrului finanþelorpublice nr. 1752/2005 pentruaprobarea Reglementãrilor con-tabile conforme cu directiveleeuropene, publicat în MonitorulOficial al României nr. 1.080 din30 noiembrie 2005;

4. Ordinul ministrului finanþelorpublice nr. 1121/2006 privind a-plicarea Standardelor Internaþio-nale de Raportare Financiarã, pu-blicat în Monitorul Oficial al Ro-mâniei nr. 602 din 12 iulie 2006;

5. Ordinul ministrului finanþelorpublice nr. 1753 din 22 noiembrie2004 pentru aprobarea Normelorprivind organizarea ºi efectuareainventarierii elementelor de activºi de pasiv, publicat în MonitorulOficial al României nr. 1174 din13 decembrie 2004.

Bibliografie

36

Pentru a elimina orice confuzie între instrumentefinanciare ºi titluri de valoare s-a procedat la un punc-taj de identificare a diferenþelor, pe baza celor prezen-tate deja în acesatã serie de articole. În aceastã primãparte vor fi analizate ºi punctate caracteristicileinstrumentelor financiare primare care îndeplinesccerinþele titlurilor de valoare, iar în partea a II-a sevor prezenta caracteristicile instrumentelor financiarederivate care îndeplinesc cerinþele titlurilor de valoa-re. Separat vor fi prezentate ºi caracteristicile instru-mentelor financiare care nu îndeplinesc cerinþeletitlurilor de valoare.

În demersul de elucidare a diferenþelor dintre titlurilede valoare definite din punct de vedere financiar ºiinstrumentele financiare definite contabil de IFRS, amapelat la metoda caracterizãrii financiare ºi contabilea ambelor categorii.

Caracterizarea financiarã a titlurilor de valoare estegeneratã de percepþia în pieþele financiare ºi se dato-reazã în mare parte caracterului lor negociabil ºitransferabil. Titlurile de valoare se definesc prin docu-mente în formã materializatã sau dematerializatã,negociabile pe piaþa de capital, care încorporeazãdrepturi patrimoniale de creanþã sau de proprietate ºicare conferã în mod corelativ, drepturi ºi obligaþii de-þinãtorilor ºi emitenþilor. Ele sunt cunoscute pe pieþelefinanciare drept valori mobiliare, pentru cã în piaþãfundamentalã este mobilitatea lor prin negociere ºitransfer de la un investitor la altul. Titlurile de valoaresunt de o mare varietate, dar, prin conþinutul lor, seseparã în titluri de valoare primare (acþiuni, drepturigenerate de acþiuni, obligaþiuni, drepturi generate deobligaþiuni, titluri de stat), titluri de valoare derivate(contracte futures, opþiuni) ºi titluri de valoare sinte-tice (contracte futures ºi opþiuni pe indici bursieri).

Caracterizarea contabilã a titlurilor de valoare are învedere percepþia la nivelul întreprinderii ºi rolul aces-tora de instrumente financiare în activitatea deexploatare, de finanþare ºi de investiþii. Aceastã laturãa titlurilor de valoare este datã de elementele contrac-tuale ºi financiare ce le definesc ºi care sunt tratatecontabil diferit la emitent ºi la investitor (deþinãtor).

IAS32 – Instrumente financiare: descriere oferã posibili-tatea analizei ºi identificãrii titlurilor de valoare cainstrumente financiare iar pe baza dezvoltãrii defini-þiilor conform IAS39- Recunoaºtere ºi evaluare, putemidentifica ºi justifica calitatea de titluri de valoare ainstrumentelor financiare. Instrumentul financiarreprezintã ca orice contract care genereazã simultanun activ financiar pentru o întreprindere ºi o datoriefinanciarã sau un instrument de capitaluri propriipentru o altã întreprindere. Un activ financiar este

Instrumentele financiare de la A la Z

Titluri de valoare

ºi instrumentefinanciare

- identificareºi tratamentcontabil (I)

Cuvinte cheie: instrumente financiare,titlurizare, datorii financiare,active financiare, instru-mente de capitaluri proprii.

Aºa cum se putea anticipa de la primele arti-cole din aceastã serie, condiþia de bazã întratamentul contabil al instrumentelorfinanciare o constituie înþelegerea mecanis-mului financiar ce le caracterizeazã în moddistinctiv.

Conf.univ.dr. Elena DOBRE

376/2007

orice activ care reprezintã: numerar; un drept con-tractual de a încasa numerar sau alte active financiarede la altã întreprindere; un drept contractual de aschimba instrumente financiare cu altã întreprindereîn condiþii care sunt potenþial favorabile; sau uninstrument de capitaluri proprii al unei alte între-prinderi. O datorie financiarã este orice datorie con-tractualã: de a vãrsa numerar sau alt activ financiarunei alte întreprinderi; de a schimba instrumente fi-nanciare cu altã întreprindere în condiþii care sunt po-tenþial nefavorabile. Un instrument de capitaluri pro-prii înseamnã orice contract care certificã ºi evidenþi-azã existenþa unui interes rezidual (o participaþierezidualã) în activele unei întreprinderi dupã deduce-rea tuturor datoriilor sale.

Definiþia instrumentelor financiare este pânã la unpunct comunã cu cea a titlurilor de valoare, în sensulcã ambele sunt contracte ce genereazã în mod corela-tiv drepturi (active financiare) ºi obligaþii (datorii fi-nanciare sau instrumente de capitaluri proprii) încontabilitatea întreprinderii emitente ºi a întreprin-derii deþinãtoare sau investitoare. Noþiunile se dife-renþiazã prin netranzacþionarea ºi, respectiv, tranzac-þionarea lor pe piaþa financiarã organizatã. Titlurile devaloare se tranzacþioneazã pe piaþa monetarã (depo-zitele pe termen scurt în valutã) ºi pe piaþa de capital(toate titluri de valoare primare derivate ºi sintetice).Instrumentele financiare, deºi au la bazã un contractce genereazã active financiare ºi datorii financiare sauinstrumente de capitaluri proprii, nu sunt în toatecazurile contracte transmisibile prin tranzacþionare,cum ar fi: leasingul financiar, contractele forward,contractele swap etc. Vom analiza în cele ce urmeazã,instrumentele financiare descrise ºi prezentate deIAS32 ºi IAS39, pentru a putea stabili relaþia cutitlurile de valoare.

Acþiunile sunt titluri de valoare emise de o societatecomercialã, care reprezintã o cotã parte din capitalulsocial ºi încorporeazã drepturi sociale ºi patrimoniale(dreptul la vot, dreptul la dividende). Pentru emitentacþiunile sunt instrumente de finanþare prin formareasau majorarea capitalului propriu.

Drepturile generate de emisiunea de acþiuni suntdreptul de subscriere (preemþiune) ºi dreptul de atri-buire. Primul reprezintã privilegiul acordat de osocietate acþionarilor sãi de a achiziþiona noi acþiuniproporþional cu ponderea de participare la capitalulsocial ºi la un preþ mai mic decât preþul de emisiunesau preþul de piaþã. Al doilea ia naºtere din partici-

parea tuturor posesorilor de acþiuni ordinare la majo-rarea capitalului social prin încorporarea de rezerve,fonduri proprii sau diferenþe din reevaluare. Acestaintervine direct în situaþia distribuirii dividenduluisub formã de acþiuni, când practic, majorarea de capi-tal social prin încorporarea în capital a fondurilor pro-prii, genereazã o distribuire gratuitã de acþiuni. Ca ºiîn cazul dreptului de subscriere, acesta poate fi vân-dut pe piaþã dacã acþionarul urmãreºte sã încaseze unflux de numerar imediat. Ambele sunt consideratetitluri de valoare în mãsura în care se tranzacþioneazãpe piaþã.

Obligaþiunile sunt titluri de valoare ºi instrumentede credit pe termen lung emise de societãþi comercialesau organe ale administraþiei publice centrale ºi localeîn scopul finanþãrii unor obiective de investiþii saupentru finanþarea deficitelor bugetare. Un drept gene-rat atât de acþiuni, cât ºi de obligaþiuni este dreptul decumpãrare de noi acþiuni sau de conversie a obligaþi-unilor deþinute în acþiuni. Acesta este o opþiune cu-noscutã sub denumirea de warant. Warantul este uncontract similar cu o opþiune, aºa cum se va vedea maideparte. Menþionãm cã denumirea de warant se fo-loseºte ºi pentru a desemna un titlu reprezentativ demãrfuri, prin care se garanteazã restituirea din depo-zit sau operaþiunea comercialã în care este implicatãmarfa.

Numerarul reprezintã un activ financiar (generat deun titlu de valoare sau un alt instrument financiar) ºiîn acelaºi timp, mijlocul de schimb ºi baza de evaluareºi de raportare a tuturor tranzacþiilor. Un depozitdeþinut la o bancã este considerat activ financiar de-oarece reprezintã dreptul contractual al deponentuluide a obþine numerar de la bancã sau de a trage un cecsau un instrument similar în favoarea unui creditorpentru plata unei datorii financiare, dar este un titlude valoare pentru cã poate fi tranzacþionat pe piaþamonetarã. În schimb, numerarul ºi substitutele denumerar sunt titluri de valoare care nu pot fi tranzac-þionate pe o piaþã de capital;

Alte active financiare ce reprezintã un drept contrac-tual de a încasa numerar în viitor, cât ºi datorii finan-ciare corespunzãtoare ce reprezintã o datorie contrac-tualã de a plãti numerar în viitor sunt:

a) creanþele ºi datoriile comerciale pe termenscurt;

b) efecte comerciale de încasat ºi de plãtit;

Titluri de valoare ºi instrumente financiare

38

c) împrumuturi de încasat ºi de plãtit;

d) obligaþiuni de încasat ºi de plãtit.

În toate cazurile dreptul contractual al uneia dintrepãrþi de a încasa (sau obligaþia de a plãti) numerareste asociat cu obligaþia corespunzãtoare a celeilaltepãrþi de a plãti (sau dreptul de a încasa). În acelaºitimp, efectele comerciale ºi obligaþiunile sunt titluride valoare. Un activ financiar este ºi un efect comer-cial plãtibil în obligaþiuni guvernamentale care dãdeþinãtorului dreptul contractual de a încasa, iar emi-tentului, obligaþia contractualã de a livra obligaþiunileguvernamentale ºi nu numerar. Obligaþiunile suntactive financiare deoarece reprezintã obligaþia guver-nului emitent de a plãti numerar. Efectul comercialeste prin urmare un activ financiar ale deþinãtorului ºio datorie financiarã a emitentului. În acelaºi timp,ambele instrumente financiare sunt titluri de valoare.

Instrumentele de capitaluri proprii includ acþiunilecomune, unele tipuri de acþiuni preferenþiale, precumºi bonurile de subscriere de active sau opþiuni pen-tru subscrierea sau cumpãrarea de acþiuni de la între-prinderea emitentã. Obligaþia unei societãþi comer-ciale de a emite propriile instrumente de capitaluriproprii în schimbul unor active financiare ale alteipãrþi nu este potenþial defavorabilã întrucât rezultatuleste majorarea capitalului propriu ºi nu o pierderepentru întreprindere. Posibilitatea ca deþinãtorii exis-tenþi ai unei participaþii la capitalul propriu al socie-tãþii sã constate cã valoarea justã a participaþiei loreste redusã ca rezultat al reevaluãrii datoriei, nu faceca obligaþia sã fie defavorabilã societãþii în sine.Instrumentele de capitaluri proprii sunt titluri de va-loare. O problemã cu care se confruntã adesea emi-tenþii este aceea de a clasifica anumite instrumente fi-nanciare compuse drept datorii financiare sau instru-mente de capitaluri proprii. Instrumente de capi-taluri proprii includ acþiunile ordinare ºi opþiunilecare, dacã sunt exercitate, vor obliga pe vânzãtorulopþiunii sã emitã acþiuni ordinare. Acþiunile ordinarenu obligã emitentul sã transfere active acþionarilor,mai puþin când emitentul stipuleazã oficial cã va facerepartizãri ºi devine obligat legal sã procedeze astfelfaþã de acþionari. Acesta poate fi cazul care urmeazãdeclaraþiei dividendelor sau când întreprinderea estelichidatã ºi activele care rãmân dupã satisfacereadatoriilor devin repartizabile acþionarilor. Criteriul declasificare a componentelor este fondul economic alinstrumentului financiar.

O formã uzualã a instrumentelor financiare compusesunt titlurile de debit cu o opþiune de conversieîncorporatã, cum ar fi obligaþiunile convertibile înacþiuni ordinare ale emitentului. Instrumentul este unwarant ºi emitentul unui astfel de instrument, trebuiesã prezinte în bilanþ, separat componenta de datoriefaþã de componenta de capitaluri proprii. Cele douãcomponente sunt:

a) datoria financiarã este obligaþia emitentului dea face plãþi programate de dobândã ºi principalºi ea existã atâta timp cât instrumentul nu esteconvertit. La iniþiere, valoarea justã a compo-nentei de datorie este valoarea prezentã a seriei,determinatã contractual, de fluxuri de numerarviitoare actualizate la rata dobânzii aplicate pepiaþã la momentul respectiv instrumentelor cuun risc de credit comparabil ºi furnizând efectivaceleaºi fluxuri de numerar, în aceleaºi condiþii,dar fãrã opþiunea conversiei.

b) instrumentul de capitaluri proprii este opþi-unea încorporatã de a converti obligaþia în capi-taluri proprii ale emitentului. Valoarea justã aopþiunii conþine valoarea timp ºi valoarea in-trinsecã, dacã aceasta existã. Valoarea intrinsecãa unui instrument financiar derivativ este dife-renþa în plus dintre valoarea justã a instrumen-tului financiar de bazã faþã de preþul contractu-al la care instrumentul de bazã va fi achiziþio-nat, emis, vândut sau schimbat. Valoarea timp aunui instrument derivat este diferenþa dintrevaloarea justã (mai mare) ºi valoarea intrinsecã.

În concluzie, din analiza financiarã ºi contabilã atitlurilor de valoare privite ca instrumente financiare,se pot identifica unele suprapuneri, dar ºi unele situ-aþii de neacoperire de cãtre titlurile de valoare, a sfe-rei de cuprindere a instrumentelor financiare. Pentrua justifica afirmaþia cã orice titlu de valoare este uninstrument financiar, dar nu orice instrument finan-ciar este un titlu de valoare, supunem atenþiei câtevadintre cele mai uzuale instrumente financiare dintrecare unele sunt ºi titluri de valoare, în tabelul com-parativ alãturat. Analizând caracteristicile financiareºi contabile ale diferitelor titluri de valoare întâlniteîn pieþele financiare ºi ale instrumentelor financiareutilizate de întreprinderi, supunem atenþiei urmã-toarele delimitãri:

Conceptul de titluri de valoare este mai restrânsdecât acela al instrumente financiare. Factorul de de-


396/2007

limitare este capacitatea titlurilor de valoare de a fitranzacþionate frecvent pe pieþe financiare organizate.De aici ºi denumirea de valori mobiliare caracterizateprin volatilitate ºi lichiditate. Titlurile de valoare suntvolatile ºi au o piaþã lichidã pe când instrumentelefinanciare altele decât cele ce sunt titluri de valoare nuaduc pieþei financiare volatilitate (variaþie zilnicã avalorii de piaþã) ºi nici lichiditate. Titlurile de valoaresunt aproape niºte substitutele de numerar, pe cândinstrumentele financiare netranzacþionabile pe piaþafinanciarã, care nu sunt valori mobiliare nu au capaci-tatea de transformare imediatã în numerar. Acesteanu au valoare nominalã, nu au valoare de piaþã ºiimplicit nu au o piaþã proprie. Sfera de cuprindere ainstrumentelor financiare este mai cuprinzãtoare ºiinclude sfera titlurilor de valoare. Acest fapt nu în-seamnã cã numãrul, frecvenþa ºi aria de acþiune a in-strumentelor financiare care nu sunt titluri de valoare,sunt mai reduse. Ele depind de strategia întreprin-derii în utilizarea unei categorii în defavoarea alteia.

În cadrul titlurilor de valoare se delimiteazã titluri devaloare care sunt valori mobiliare (tranzacþionabile pepieþele financiare organizate, creând lichiditate ºi vo-latilitate pe aceste pieþe) ºi titluri de valoare care deºisunt uºor negociabile, nu au piaþã proprie organizatã,adicã nu sunt valori mobiliare volatile ºi lichide. Estecazul efectelor de comerþ, al titlurilor reprezentativede mãrfuri, al pãrþilor sociale ºi al titlurilor de par-ticipare la fondurile de investiþii. În sprijinul acesteiafirmaþii, menþionãm definiþia datã de Codul fiscalromân titlurilor de valoare: reprezintã titlu de valoareorice valori mobiliare, titluri de participare la un fonddeschis de investiþii sau alt instrument financiar calificatastfel de cãtre CNVM, precum ºi pãrþile sociale.

Pentru o mai bunã clarificare sã luãm ca exemplu con-tractul de leasing ºi contractul de factoring, ambelefiind numai instrumente financiare care nu sunt su-puse titlurizãrii sau securizizãrii. Atâta timp cât con-tractele de leasing sau contractele de factoring nu audevenit titluri de valoare cu valoare în sine, prin titlu-rizarea creanþelor încorporate, ºi nu au devenit tran-zacþionabile pe pieþele financiare, ele nu pot fi consi-derate titluri de valoare. Sã nu confundãm piaþa fi-nanciarã organizatã, cum este bursa de valori, cu fap-tul cã societãþile de leasing sau bãncile au creat a piaþãprin faptul ca oferã serviciul ºi produsul bancar numitleasing, respectiv factoring.

Deasemenea, sã nu confundãm piaþa proprie a fac-toringului, care este de fapt o piaþã a dobânzii de fac-toring, cu segmentul de piaþã din bursa de valori carenu existã pentru factoring întrucât contractul de fac-toring nu s-a titlurizat ºi nu are valoare proprie, deta-ºatã de valoarea ratei dobânzii prevãzute de acestcontract. Esenþial pentru titlul de valoare este proce-sul de titlurizare sau securitizare. În sprijinul acestorclarificãri vine ºi Legea nr. 31/01.03.2006 privind secu-ritizarea creanþelor* care defineºte securitizarea cafiind operaþiunea financiarã de valorificare a creanþe-lor de cãtre un vehicul investiþional care le achiziþionea-zã, le grupeazã ºi le afecteazã garantãrii unei emisiunide valori mobiliare. Pot face obiectul securitizãrii, cre-anþe izvorâte din contracte de credit ipotecar, con-tracte de leasing sau instrumente financiare de tipparticipativ sau obligatar. Vehiculul investiþional esteentitatea cu sau fãrã personalitate juridicã, ce aredrept obiect de activitate exclusiv emiterea de instru-mente financiare securitizate în baza unui portofoliude creanþe. Instrumentele financiare securitizate re-prezintã valori mobiliare de tip obligatar sau de tipparticipativ, emise în formã dematerializatã în cadrulunei operaþiuni de securitizare. Rezultã cã elementuldistinctiv dintre instrumente financiare ºi titluri devaloare îl constituie titlurizarea sau securitizarea. Maimult, elementul de departajare al valorilor mobiliareîn cadrul titlurilor de valoare îl reprezintã accesul latranzacþionare la o bursã de valori. Aºa cum rezultãdin recenta Lege a securitizãrii creanþelor din Ro-mânia, emisiunea de instrumente financiare securiti-zate se realizeazã prin ofertã publicã, în baza unuiprospect aprobat de cãtre CNVM ºi în conformitate cuprevederile Legii pieþei de capital.

În concluzie, deºi se deosebesc prin titlurizare ºi tran-zacþionare pe o piaþã organizatã, ambele categorii(titluri de valoare ºi instrumente financiare) sunt con-tracte care genereazã simultan active financiare pen-tru o întreprindere contractantã ºi datorii financiaresau instrumente de capitaluri proprii pentru o altãîntreprindere contractantã. Calitatea de instrumentfinanciar derivã din asigurarea fondurilor de careîntreprinderea are nevoie (prin emiterea de titluri devaloare sau folosirea de instrumente financiare) saupe care întreprinderea le investeºte (prin procurareatitlurilor de valoare sau folosirea de instrumentefinanciare). Pentru emiterea sau procurarea unui titlude valoare, întreprinderea acceseazã piaþa monetarãsau de capital, iar pentru iniþierea unui instrument


* Publicatã în M. Of. Partea I Nr. 225/13.03.2006.

40


416/2007


42

financiar, altul decât un titlu de valoare, între-prinderea intrã în legãturi comerciale clasice. Toateinstrumentele financiare (inclusiv titlurile de valoare),genereazã, în contabilitatea întreprinderilor implicate,active financiare, datorii financiare sau instrumentede capitaluri proprii. De unde rezultã cã instrumentulfinanciar în plenitudinea lui, de contract financiar,este relevat simultan, de contabilitatea investitoruluideþinãtor, ca activ financiar, iar de contabilitatea emi-tentului ca datorie financiarã sau instrument de capi-taluri proprii. Delimitarea prin „sau” este garanþiaechilibrului contabil prin care nu se poate datora pedouã canale echivalentul unui singur activ financiarprocurat aºa cum nu putem avea douã categorii deactive financiare în schimbul unui singure plãþi saudatorii înregistrate.

În tabloul din paginile anterioare supunem atenþieitratamentul contabil simultan generat de instru-mentele financiare, fie cã sunt titluri de valoare (val-ori mobiliare) sau nu.

Scopul acestor delimitãri ºi analize ale reprezentãrilorcontabile ale unui contract financiar, în lucrarea defaþã ºi nu numai, este acela de a asigura nu cadru uni-

tar de concepþie ºi de reflecþie ºi pentru a nu se înþe-lege utilizarea termenului de instrument financiarpentru un titlu de valoare, ca o contradicþie.

Pe parcursul lucrãrii, acolo unde se utilizeazã ter-menul general de instrumente financiare, vom aplicaaceleaºi reguli ºi titlurilor de valoare, pentru cã oricetitlu de valoare este un instrument financiar, în sensuldefinit de IAS32, IAS39 ºi IFRS 7. Utilitatea practicã aacestor delimitãri pentru întreprindere este aceea de agãsi soluþii operative ºi sigure de gestiune a portofo-liului de titluri de valoare.


The relationship between bonds andfinancial instruments is the one from partto the whole. This way, any bond is afinancial instrument given the fact that itcorresponds to the accounting content ofa financial instrument (generating finan-cial assets on the one hand and financialdebts or equity instruments on the otherhand), while a financial instrument is notcompulsorily a bond if it is not marketableon the monetary and capital financialmarkets. The criteria for differentiatingthem are of legal, accounting and finan-cial nature. The definition of the financialinstruments is common up to a point with

that of the bonds, meaning that both areagreements generating in a correlativemanner rights (financial assets) and obli-gations (financial liabilities or equityinstruments) in the issuing entity and inthe investing or receiving entity account-ing. The notions are differentiating onlyby their marketability on an organizedmarket.

The bonds (primary, derivative and syn-thetic) are marketed on the monetarymarket (foreign exchange short termdeposits) and on the capital market.Although they are based on an agree-

ment generating financial assets andfinancial liabilities or equity instruments,not in all the cases can be transmitted bytransitioning them. These are the finan-cial leasing, forward contracts; swap con-tracts, other financial instruments likeshares, participations in the investmentsfunds etc. The intent to differentiate thefinancial instruments and bonds startsfrom the financial and accountingdescription of both categories.

This method is based on how the finan-cial markets perceive the financial instru-ments given their often marketabilityaspects, this leading to the financial mar-kets volatility and liquidity. There are sev-eral types of bonds but, depending ontheir content, they are primary bonds(shares, rights generated by shares, obli-gations, rights generated by obligations,state bonds), derivatives (futures con-tracts, conditioned contracts - options)and synthetic bonds (futures contractsbased on stock exchanges indexes andoptions on stock exchange indexes).

Abstract

Bonds and financial instruments- identification and accounting

treatment (I)Key words: instrumente financiare, titlurizare, datorii financiare, active financia-

re, instrumente de capitaluri proprii

1. Elena Dobre, Noi dimensiuni în contabilitatea ºigestiunea titlurilor de valoare, Editura InfoMegaBucureºti, 2005

2. Robert Obert, Le Petit IFRS 2006-07, Dunod, Paris,2006

3. Standarde Internaþionale de Raportare Financiarã:Ghid practic, Traducere autorizatã de BancaMondialã, Editura IRECSON, Bucureºti, 2005

4. Legea nr. 31/01.03.2006 privind securitizarea cre-anþelor publicatã în M. Of. Partea I Nr.225/13.03.2006

Bibliografie

436/2007

Auditul de mediu solicitã o analizãa stadiului actual al riscului de me-diu ºi a poziþiei întreprinderii privi-tor la acest risc [Tinsley, S., Pillai, I.,2006, 27-35]. Conceptul cuprinde ogamã largã de activitãþi. Acesteapresupun sisteme de gestiune, legiºi regulamente, riscuri de achiziþie,urmãrirea produselor de la banculde probã pânã la consumul final,contabilizarea costurilor, metode deraportare ºi determinare a pericu-lozitãþii de mediu a produselor.

Organizaþia Internaþionalã pentruStandardizare (ISO) publicã ghi-duri de audit, furnizeazã mediuluide afaceri standarde de mediu. ISO14001 defineºte auditul de mediuprin procesul de verificare siste-

maticã ºi documentatã, de obþinereºi evaluare obiectivã a dovezilor deaudit prin care se determinã dacãanumite activitãþi de mediu, eveni-mente, condiþii, sisteme de gestiu-ne sau informaþii despre toate aces-tea sunt conforme cu criteriile deaudit ºi comunicarea rezultatelorprocesului de audit cãtre client.

Avantajele auditãriimediului

Implementarea auditului de mediuîn operaþiile curente ale unei între-prinderi, poate determina creºtereaeficienþei întreprinderii din acestpunct de vedere ºi o reacþie adec-vatã în situaþiile de crizã. Este mai

productiv din partea unei organi-zaþii sã amelioreze decât sã se con-frunte cu crize majore. Se reco-mandã depistarea micilor prob-leme ºi soluþionarea lor înainte detransformarea acestora în crize pro-funde. Identificarea, monitorizareaºi diminuarea riscului de mediusunt influenþate în mod esenþial deaudit. Menþionãm cã prin natura ºiconþinutul sãu auditul are un rolimportant în gestiunea mediului lanivel organizaþional.

Întreprinderile au ºanse mai maride a obþine contracte dacã dove-desc responsabilitate în suprave-gherea impactului activitãþii lorasupra mediului ºi se încadreazã înreglementãrile în vigoare. Astfel deîntreprinderi au organizatã o con-tabilitate de gestiune a performan-þelor de mediu. În acest mod se evi-tã publicitatea negativã, iar perfor-manþa de mediu oferã o imaginepublicã favorabilã. Sunt apreciateresponsabilitatea de mediu, pre-cum ºi implicarea socialã în iniþia-tive de protecþie a mediului. Infor-maþiile auditului de mediu pot fifolosite ºi în activitãþile de bench-marking din acest domeniu ºi con-tribuie la îmbunãtãþirea perfor-manþei interne ºi la dezvoltareastrategiilor de afaceri ale între-prinderii.

Un interes special este acordat în-treprinderilor care implementeazãsisteme de gestiune a mediului(SGM) conform ISO 14001, pentrucare existã Schema de eco-manage-ment ºi audit [Brady, J., 2005, 113-115]. Scopul principal al acestuicadru este sã recunoascã ºi sã lerecompenseze pe cele care depã-ºesc pragul minim de conformitatecu standardele ºi îmbunãtãþesccontinuu performanþa de mediu lanivel organizaþional. Întreprinde-rile vizate publicã rapoarte în careprezintã performanþa de mediu.Acest mod de recunoaºtere ºi popularizare le conferã credibili-tate ºi notorietate.

Particularitãþi ºi cerinþe

ale gestiunii ºi auditului de mediu

Prof. univ. dr. Neculai TABÃRÃ & drd. Florian Marcel NUÞÃUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza" Iaºi

Cuvinte cheie: audit, mediu, poluare, conformitate, gestiune,audit financiar.

44

Caracteristicile programelor de audit

al mediuluiPrima componentã a unui programde audit de mediu eficient o repre-zintã implicarea fermã a manage-mentului de vârf al organizaþiei.Acesta este cel care acceptã progra-mul de audit. Fãrã suportul ºi voin-þa structurilor superioare de con-ducere auditul va fi marginalizat.Nivelurile ierarhice inferioare nuconsiderã programul de audit ca peo parte a responsabilitãþii postuluilor ºi nu considerã necesarã evalu-area performanþei lor, fãrã impli-carea vizibilã a superiorilor. Com-paniile trebuie sã fundamenteze unsistem de gestiune a mediului.

Politicile ºi liniile directoare în do-meniu trebuie sã afirme implicareaorganizaþiei, politica generalã demediu, scopurile ºi obiectivele deîndeplinit.

În implementarea unui sistem degestiune a mediului trebuie avut învedere cã:

- implicarea angajaþilor trebu-ie realizatã prin comunicare,ºedinþe de training, autori-tate ºi responsabilitate;

- sesiunile de pregãtire a anga-jaþilor trebuie sã fie constantrevizuite ºi actualizate; anga-jaþilor nu li se poate cere ceeace nu ºtiu; de aceea, pregã-tirea lor trebuie sã fie pe mã-sura responsabilitãþilor;

- scopurile ºi obiectivele tre-buie sã fie fixate în funcþie desituaþie ºi în mod realist, sãfie flexibile ºi sã poziþionezeperformanþa de mediu înstructura organizaþiei;

- anual se vor întocmi rapoartede mediu, care vor fi prezen-tate ºi discutate în adunãrilegenerale;

- toate persoanele implicate înactivitatea întreprinderii tre-buie sã cunoascã politicile ºistrategiile care vor fi incluseîn strategia globalã a firmei.

Echipa de auditare trebuie sã cu-prindã auditori interni, externi ºipersonal tehnic. Structura echipeide audit este influenþatã de scopulorganizaþiei, þinte ºi obiective, deramura de activitate din care faceparte întreprinderea.

Complexitatea procesului de auditvariazã, de asemenea, în funcþie desectorul de activitate vizat. Înesenþã, acest proces cuprinde:

- metodele de evaluare a siste-mului de gestiune a mediu-lui;

- procedurile specifice sectoru-lui de depozitare a deºeurilorºi a materialelor cu gradsporit de periculozitate, pre-cum ºi caracteristicile depo-zitelor de materiale din ca-drul fabricii;

- evaluarea procedurilor deîntreþinere;

- o posibilã evaluare a surselorºi a consumului de energie,inclusiv impactul asupra me-diului.

Sunt esenþiale menþinerea calitãþiiprocesului de audit [Whitelaw, K.,2004, 182-194] ºi asigurarea unorrezultate credibile, neinfluenþate de

Gestiunea ºi auditul de mediu

456/2007

factori exogeni subiectivi. Asigura-rea calitãþii trebuie avutã în vederepentru îndeplinirea în bune con-diþii a scopurilor ºi obiectivelor fi-xate prin strategia sistemului degestiune a mediului. Acest lucru serealizeazã printr-o continuã moni-torizarea, internã ºi externã.

Informaþiile cuprinse în raport,obþinute în urma desfãºurãrii pro-cesului de audit al mediului, tre-buie sã conþinã atât elemente pozi-tive, cât ºi deficienþe descoperite,inclusiv sugestiile ºi propunerileprivind mãsurile corective.

Raportul trebuie fãcut cunoscuttuturor angajaþilor întreprinderii,managerilor ºi terþilor externiinteresaþi într-un fel sau altul deactivitatea firmei. Transparenþa vaasigura cointeresarea tuturor pen-tru rezultatele auditului.

Forme ale auditului de mediu

Un departament de audit poateexecuta pentru aceeaºi întreprin-dere diferite forme de audit de me-diu. În general, aceste tipuri de au-dit sunt determinate de obiectivelealese de entitatea economicã:

- auditul de mediu al gestiuniieste realizat în faza incipien-tã a introducerii acestuia înstructura întreprinderii. Elconstituie un instrument careacoperã necesitãþile în pri-vinþa procedurilor de gesti-une a mediului. Obiectiveleacestui tip de audit sunt efi-cienþa sistemului ºi a meto-delor de gestiune a mediuluidin cadrul organizaþiei, pre-cum ºi conformitatea acesto-ra cu standardele;

- auditul sistemelor de gestiune amediului. Existã trei forme aleacestui tip de audit. Audituldirect este acela realizat de ofirmã asupra ei însãºi. Esteun audit intern. Auditul înnume propriu se referã la pro-cesul de auditare a unei în-treprinderi de cãtre o firmãîn nume propriu. Auditulindirect este realizat de ofirmã independentã.

Auditul de conformitate evalueazãdacã firma se încadreazã în regle-mentãrile, politicile ºi procedurileorganizaþionale sau centrale. Con-formitatea de mediu este definitãdrept nivelul minim de satisfacerea reglementãrilor de mediu. De-partamentul de audit intern esteprincipalul responsabil pentruacest tip de audit. El trebuie sã sta-bileascã misiunea ºi filozofia orga-


46

nizaþiei privind conformitatea, caretraseazã direcþiile de acþiune încadrul sistemului de gestiune amediului ºi nivelul de implicare înprocesul de audit.

Aceastã formã de audit includetoate operaþiile referitoare la regle-mentãrile de mediu, fapt pentrucare reprezintã o parte integrantã aanalizei rezultatelor întreprinderiiîmpreunã cu celelalte concluzii aleauditului intern.

Auditul de conformitate prezintãdrept obiective:

- determinarea alinierii între-prinderii la normele locale,naþionale, regionale sau in-ternaþionale;

- verificarea faptului cã unita-tea auditatã este în conformi-tate cu strategiile ºi procedu-rile de protecþie a mediuluistabilite de companie.

Fazele evaluãriiÎn cadrul procesului de auditare demediu existã trei faze de evaluare.Prima fazã este cea în care se deter-minã posibilitatea ca obiectul trans-ferului de proprietate sã fi fost con-taminat. Aceastã se mai numeºte ºide tranziþie sau de transfer a pro-prietãþii. Acest audit se realizeazãatunci când are loc un transfer deproprietate. În acest caz obiectivuleste de a determina pasivele de me-diu preluate printr-o achiziþie. Audi-tarea se realizeazã prin analiza do-cumentaþiilor, precum ºi prin ins-pectarea locaþiei vizate. Pe lângã in-spectare, auditorul va proceda ºi laintervievarea managerului unitãþii.

Faza a doua de evaluare are învedere forma contaminãrii. Estepartea ºtiinþificã, tehnicã, în cadrulcãreia se fac teste asupra mostrelorpentru a determina contaminarea.

Auditarea din faza a doua se reali-zeazã pentru a se aprecia dacã tran-zacþia se poate încheia sau nu.

În faza a treia se determinã am-ploarea contaminãrii (a impactuluide mediu) ºi modalitãþile de reme-diere. Se întocmesc planuri crono-logice ºi estimãri de costuri pentruactivitãþile de reabilitare a mediu-lui. Echipa de audit (în faza a treia)trebuie sã aibã competenþe în geo-logie, inginerie, ecologie, toxicolo-gie, gestiunea materialelor pericu-loase ºi amenajarea locaþiilor.

Auditul pentru prevenirea poluãrii

Prevenirea poluãrii constã în redu-cerea sau eliminarea deºeurilor saupoluanþilor, având în prim planeforturile de limitare a surseloracestora. Aceste eforturi includ: re-folosirea ºi reciclarea materialelor,limitarea producerii de deºeuri,substituirea materialelor, programede conservare a energiei. Preveni-rea poluãrii, fiind un proces antici-pativ, are în vedere sursa deºeurilorºi contaminãrilor ºi nu pe acestea însine. De aceea, atenþia este concen-tratã pe procese ºi în micã mãsurãpe rezultate. În etapa de prevenireangajaþii întreprinderii sunt princi-palii implicaþi ºi se recurge maipuþin la experþi externi.

Urmãtorii paºi sunt esenþiali pen-tru realizarea unui plan de pre-venire a poluãrii:

- stabilirea programului deprevenire potrivit ramuriidin care face parte între-prinderea:

- obþinerea sprijinului condu-cerii întreprinderii;

- echipa de planificare includereprezentanþi ai diferitelordepartamente;

organizarea programului:

- privirea criticã la adresa pro-ducþiei ºi proceselor organi-zaþionale (obiectivitate);

- evidenþierea materialelor fo-losite;

- determinarea costului real;

- acordarea de prioritate pier-derilor;

- punctarea þintelor programu-lui de prevenire.

evaluarea preliminarã:

- descoperirea cauzei primare(proasta întreþinere a echipa-mentelor, tipul materialelorfolosite etc.);

- evidenþierea alternativelorde reducere a pierderilor;

întocmirea planului de preve-nire;

evaluarea detaliatã a planului;

definirea opþiunilor de preveni-re a poluãrii;

realizarea analizelor de fezabili-tate:

- determinarea volumului dedeºeuri, a folosirii materia-lelor ºi a diminuãrii costu-rilor ca efect a aplicãrii pro-gramului de prevenire;

redactarea raportului de evalu-are;

implementarea planului de pre-venire a poluãrii;

determinarea evoluþiei planuluide prevenire.

Avantajele programului de redu-cere a poluãrii:

reducerea costurilor operaþionale –reducerea survine din dimi-nuarea consumului energetic,volumului de deºeuri etc.;


476/2007

îmbunãtãþirea siguranþei la locul demuncã – reducerea sau elimina-rea substanþelor toxice ºi creº-terea siguranþei operaþiunilor;

reducerea costurilor de conformi-tate – scãderea riscului de ne-conformitate a întreprinderii cunormele generale de mediu; eli-minarea costurilor privind per-misele, monitorizãrile, rapor-tãrile amenzile ºi penalitãþile;

creºterea productivitãþii – asigurãfolosirea mult mai eficientã amateriilor prime ca urmare aîmbunãtãþirii proceselor ºi ope-raþiunilor;

îmbunãtãþirea protecþiei mediului –reducerea volumului de deºeuriºi de emisii toxice;

reducerea riscului de apariþie a cos-turilor viitoare – scade probabili-tatea apariþiei de costuri pentrudeºeuri ºi emisii poluante;

îmbunãtãþire continuã – realiza-rea cu succes a programului deprevenire a poluãrii este o com-ponentã a dezvoltãrii durabile aactivitãþii întreprinderii;

conservarea resurselor – preveni-rea conduce la diminuarea can-titãþii de energie folositã, de ma-teriale ºi scãderea volumului dedeºeuri;

construirea unei imagini publicefavorabile.

Auditul de mediu ºi auditul financiar

Având în vedere gradul de confor-mitate al entitãþii cu reglementãrilede mediu, auditorul financiar faceuz de raþionamentul profesionalpentru a evalua influenþa factorilorde mediu relevanþi, utilizând la ne-voie expertiza specialiºtilor demediu.

Problemele de mediu ºi impactullor asupra situaþiilor financiare

În aceastã privinþã potrivit IASP1010 – Luarea în considerare a aspec-telor de mediu în auditul situaþiilor fi-nanciare, aspectele de mediu se referãla:

iniþiativele de a preveni, reducesau remedia daunele provocatemediului sau de a conservaresursele reciclabile sau nereci-clabile (asemenea iniþiative potfi solicitate de reglementãrile demediu în vigoare, prin contract,sau pot fi întreprinse în modvoluntar);

consecinþe ale încãlcãrii acestorreglementãri;

consecinþe ale daunelor provo-cate mediului înconjurãtor sufe-rite de cãtre terþi sau de resurse-le naturale;

consecinþe ale obligaþiilor indi-recte impuse prin lege.

Asemenea probleme pot afectasituaþiile financiare astfel [IASP1010, 1998]:

introducerea reglementãrilor demediu poate implica o depre-ciere a activelor ºi necesitatea dea reduce valoarea lor contabilã;

eºecul de conformare cu cerin-þele legale privind aspectele demediu, cum ar fi emisiile, de-ºeurile sau schimbãrile cu efectretrospectiv în legislaþie potavea drept efect nevoia de reme-diere ºi compensare a costurilorlegale;

unele entitãþi (exploatãrile degaz sau petrol, sau cele miniere,întreprinderile chimice sau so-cietãþi de reciclare) îºi pot creaobligaþii privind mediul încon-jurãtor, ca o consecinþã directã aactivitãþilor desfãºurate;

obligaþiile implicite care emanãdintr-o iniþiativã voluntarã; deexemplu, o entitate poate sã fiidentificat o daunã fãrã a aveavreo obligaþie legalã, poate sã filuat decizia de a o remedia, învirtutea preocupãrii pentru re-putaþia sa pe termen lung ºi arelaþiei cu comunitatea;

o entitate poate avea nevoie sãprezinte existenþa unei datoriicontingente atunci când cheltu-ielile de mediu nu pot fi esti-mate în mod rezonabil;

în situaþii extreme, nonconfor-mitatea cu anumite reglemen-tãri de mediu poate afecta conti-nuitatea unei entitãþi, inclusivprezentãrile ºi baza de întocmirea situaþiilor financiare.

Auditorul situaþiilor financiarepoate considera folosirea consta-tãrilor auditurilor de mediu ca probede audit adecvate. În aceastã situ-aþie, el decide dacã auditul de mediusatisface criteriile de evaluare inclu-se în Standardul 610 Considerareaauditului intern sau 620 Utilizareaunui expert. Aceste criterii privesc:

impactul rezultatelor audituluide mediu asupra situaþiilor fi-nanciare;

competenþa ºi aptitudinile echi-pei de audit de mediu, precumºi obiectivitatea auditorilor;

aria de aplicabilitate a audituluide mediu, incluzând reacþiileconducerii la recomandãrilecare rezultã din acest audit ºimodul în care sunt acestea evi-denþiate;

atenþia profesionalã datoratã,exercitatã de cãtre echipã înefectuarea auditului de mediu;

îndrumarea, supravegherea ºirevizuirea corespunzãtoare aauditului.


48


The environmental audit is defined as theprocess for systematic and documentedrevirew, of obtaining and objectiveassessment of the audit evidences.

With their help it is determined if the envi-ronmental activities, the events, condi-tions, managements systems or informa-tion are conform with the audit criteriaand to communicate the results of thisprocess to the client. The environmentalrisk identification, monitoring and dimin-

ishing are essentially influenced by therespective audit. By the objective check-ing and asssessment of the environmen-tal state of the company, the audit bringsa series of benefits which contributes tothe development and consolidation of acompetitive advantage in the environ-ment protection area.

This advantage refers to the btaining ofsome priviledged reports with the social,commercial and governmental partners.

The company benefits of a favorablepublic image and of the lack of the con-flictual reports with the environmentalorganisations and with the local commu-nity; it has the possibility to promotesome products which are not in conflictwith the environment standars the otherpartners are in line with; it does not risknegative governmental enviromental rat-ings, fees and penalities, having at thesame time higher possibilities to obtainsome governmental contracts.

In essence, demonstrating the environ-mental reponsibility is favorable to theactivity performance amd to obtaining theglobal performance of a company byorganising the environmental audit.

This audit is performed consideringnorms and standards which are acceptedat the international level (EMAS, ISO14001) which state principles and rulesapplicable according to the organisationnature and to the structures for environ-ment monitoring and protection.

Abstract

Particularities and requirements of

environmental managementand audit

Key words: audit, environment, pollution, conformity, management, financial audit

1. United Nations Division for Sus-tainable Development, Environmen-tal Management Accounting, Proce-dures and Principles, 2001

2 Brady, J. – Environmental Manage-ment in Organizations. The IEMAHandbook, Earthscan, London,2005

3. INTOSAI – Strategic Plan 2005-2010, 2005

4. Tinsley, S., Pillai, I. – Environmen-tal Management System. Under-standing organizational drivers andbarriers, Earthscan, London, 2006

5. Whitelaw, K. – ISO 14001. En-vironmental Systems Handbook, 2nd

edition, Elsevier, Oxford, 2004

6. IASP 1010 – The consideration ofenvironmental matters in the auditof financial statement

Bibliografie

496/2007

Oportunitãþi pierdute la vânzarea unei afaceri

prin nemaximizarea valorii tranzacþiilor

În pofida faptului cã se aflã într-opoziþie mai puternicã decât înultimii ani, multe companii care îºivând afacerile considerã cã nuprofitã de ceea ce, fãrã îndoialã,este o piaþã a vânzãrilor, nereuºindsã obþinã valoarea maximã în urmaprocesului de vânzare.

Un sondaj efectuat de KPMGInternational cu privire la situaþiapieþei globale de vânzãri indicãfaptul cã aproape 50% dintre vân-zãtorii persoane juridice care auparticipat la sondaj au consideratcã nu ºi-au maximizat valoareaultimei vânzãri; o pãrere care esteîmpãrtãºitã de un sfert din firmelecu capital privat.

Peste 400 de persoane cu putere dedecizie în companii mari ºi mijlociidin Europa, America de Nord ºiAsia implicate în fuziuni ºi achiziþii

au fost intervievate pentru aceststudiu.

Comentând rezultatele sondajului,Ward Pratt, Partener în cadrulKPMG din Marea Britanie pentruServicii Tranzacþionale, afirma:„Pentru cineva care doreºte sãvândã o afacere nu ar putea sãexiste condiþii mai favorabile.

Activitãþile privind fuziunile ºiachiziþiile ocupã un loc la fel deimportant atât în agenda firmelorcu capital privat, precum ºi în cea acumpãrãtorilor – ºi se pare cã varãmâne astfel pentru o perioadãîndelungatã, datoritã creºterii lichi-ditãþilor ºi a disponibilitãþii ime-diate a îndatorãrii ieftine.

Vânzãtorii se aflã în frunte în acestmoment ºi trebuie sã valorificeaceastã oportunitate pentru a ob-þine maximum de valoare din vân-zãrile fãcute.

Într-o notã mai pozitivã, de la ul-timul sondaj realizat în anul 2004,vânzãtorii persoane juridice auridicat cu certitudine nivelul jocu-lui – ºi existã semne clare cã învaþãde la partenerii lor cu capital pri-vat.

De exemplu, companiile pun unmai mare accent pe planificare ºipregãtire, domenii ale procesuluide vânzare în care firmele cu capi-tal privat au fost în mod deosebitputernice. Înþelegerea afacerii ºipregãtirea în vederea vânzãrii suntfactorii ce contribuie la o tranzacþiede succes.”

În context, Victor Kevehazi, SeniorPartner al KPMG Romania, comen-teazã:

„KPMG recomandã companiilor sãia în considerare folosirea bilanþuri-lor lor contabile într-o manierã maicreativã pentru a finanþa activitãþilede fuziune ºi achiziþii.

Directorii executivi ºi directoriifinanciari ar trebui sã fie interesaþi

Documentar ºi comentarii pe baza unor studii efectuate de KPMG

Precauþii necesare pe piaþa

afacerilorÎntr-o economie funcþionalã, globalizatã, piaþa afacerilor estedeosebit de activã: firmele se vând ºi se cumpãrã, se fac fuzi-uni, se externalizeazã unele activitãþi ºi se achiziþioneazãaltele. ªi cel care vinde ºi cel care investeºte sunt, deopotrivã,interesaþi sã-þi maximizeze eficienþa tranzacþiei.

Auditul financiar devine, firesc, un instrument util în cân-tãrirea deciziei. Prin urmare, subiectul pe care-l abordeazãdouã recente studii ale KPMG International – pe care le pre-zentãm în sintezã - îi intereseazã, în particular, ºi pe auditoriifinanciari.

50

în realizarea unei flexibilitãþi finan-ciare ºi operaþionale ºi sã explorezeopþiunile inovative de finanþareurmãrite recent de actorii din sec-toarele de retail ºi imobiliar.

KPMG se aºteaptã la cât mai multetranzacþii inteligente, încheiate demulte dintre marile companii alelumii atâta timp cât condiþiilefavorabile pentru fuziuni ºi achizi-þii corporative vor continua sã pre-domine.

România reprezintã o piaþã emer-gentã, cu numeroase oportunitãþipentru fuziuni ºi achiziþii de suc-ces. Aderarea la Uniunea Europea-nã la 1 ianuarie 2007 a reprezentatun puternic stimulent pentru in-vestitori, acþionând ca un semnalde stabilitate ºi aducând beneficiileapartenenþei la Piaþa Unicã Euro-peanã.

De acum va fi mai uºor pentrucompaniile din þãrile membre aleUniunii Europene sã investeascã înRomânia, ca ºi pentru societãþileromâneºti sã se extindã pe pieþe noidin alte þãri membre ale UE. Înacest mediu nou ºi competitiv estede aºteptat ca fuziunile ºi achiziþiilesã reprezinte un domeniu în plinãdezvoltare.”

Raportul evidenþiazã însã faptul cãmulþi dintre vânzãtori se confruntãcu o serie de probleme post–vân-zare, care determinã în cele dinurmã, de obicei, scãderi de valoare.De fapt, peste douã treimi din com-paniile ºi firmele cu capital privatau admis cã au avut problemepost–vânzare.

Unele dintre problemele predomi-nante au fost cele legate de garanþieºi cererile de despãgubiri, de as-pectele neprevãzute de naturã con-tabilã.

Este interesant de remarcat cã aces-tea sunt aceleaºi aspecte evidenþi-ate cu pregnanþã în sondajul efec-tuat cu trei ani în urmã de KPMGInternational, sugerând cã, în ciudaevoluþiei procesului în sine, vânzã-torii se confruntã cu aceleaºi pro-bleme.

De asemenea, vânzãtorii se strãdu-iesc pe parcursul procesului devânzare sã aibã control asupra tim-pului de derulare a operaþiunii.

De obicei, preferã o duratã cât maiscurtã deoarece un proces îndelun-gat poate dãuna afacerii care sevinde, precum ºi conducerii sale,având drept consecinþã o slabã per-formanþã ºi o diminuare a valoriitranzacþiei.

Cu toate acestea, „un orar“ agresivpoate conduce la limitarea oportu-nitãþilor de planificare ºi pregãtirecare, având în vedere comporta-mentul actual al vânzãtorilor, ar ne-cesita o atenþie deosebitã. Vânzã-torii trebuie sã recunoascã faptul cãvânzãrile pot avea nevoie de operioadã semnificativã de timp ºi,prin urmare, trebuie sã fie realiºtiatunci când stabilesc programul dederulare a tranzacþiilor.

Wilson Balachandra, FinancialAdvisory Services Partner în cadrulKPMG România, comenteazã:

„Una dintre cele mai surprinzã-toare constatãri ale acestui sondajeste cã douã treimi din companii ºifirmele cu capital privat au declaratcã este puþin probabil sã îºi schim-be abordarea asupra vânzãrilor înurmãtorii cinci ani.

În ciuda acestei afirmaþii, firmeleKPMG constatã totuºi cã mulþivânzãtori îºi modificã abordarea ºireacþioneazã din ce în ce maisofisticat la numãrul tot mai marede cumpãrãtori.

De exemplu, se recunoaºte tot maimult în prezent cã procesul de vân-zare trebuie deseori astfel conceputîncât sã þinã cont de nevoile multi-plilor cumpãrãtori comerciali ºifinanciari locali ºi internaþionali.

Acum, când România a aderat laUniunea Europeanã, numãrulcumpãrãtorilor potenþiali în cadrulunei tranzacþii de fuziuni ºi achi-ziþii ar putea spori datoritã intere-sului crescut din partea investito-rilor ºi a apartenenþei României laPiaþa Unicã Europeanã.

Este, de asemenea, din ce în ce maiprobabil ca fuziunile ºi achiziþiilesã capete un caracter internaþional,odatã ce barierele rãmase în caleainvestiþiilor dispar.”

Opinie la care Victor Kevehazi,Senior Partner al KPMG România,adaugã:

„Potrivit sondajului nostru vânzã-torii considerã cã au înregistratprogrese reale în ultimii ani, daridentificã în acelaºi timp ºi domeniipotenþiale de îmbunãtãþire atâtpentru companii, cât ºi pentrufirmele cu capital privat.

Credem cã procesul de vânzare vacontinua sã devinã unul profesion-al, dar pânã când companiile voracorda aceeaºi importanþã strate-gicã procesului de vânzare pe careo acordã ºi procesului de cum-pãrare, ele se pot aºtepta sã rãmânãîn urma firmelor cu capital privat,în ceea ce priveºte maximizarea va-lorii rezultate din vânzare.

România demonstreazã un poten-þial semnificativ pentru piaþa fuziu-nilor ºi achiziþiilor, aspect de carevânzãtorii trebuie sã fie conºtienþi,în special în mediul competitiv dinprezent. ”

Studii KPMG

516/2007

Companiile nu cunosc „valoarea“

propriilor contracte de externalizare

Numeroase companii din întreagalume nu pot cuantifica beneficiilepe care le aduc propriile contractede externalizare, reiese dintr-unsondaj dat publicitãþii de cãtreKPMG.

În ciuda faptului cã, în prezent,externalizarea este o practicã deafaceri larg acceptatã, un sondajefectuat de firma de servicii profe-sionale KPMG International aratãcã 42% din contractele de exter-nalizare nu sunt susþinute de uncadru oficial de evaluare a benefici-ilor la nivel strategic.

Studiul evidenþiazã, de asemenea,ºi alte probleme cu care companiilepretind cã se confruntã datoritãcontractelor de externalizare.

Cu toate acestea, impresia generalãîn cadrul firmelor participante lasondaj este cã, acestea, în general,sunt mulþumite de contractele lor,ceea ce sugereazã faptul cã pro-blemele avute sunt în majoritatemarginale sau sunt pur ºi simpluneglijate.

Comentând concluziile sondajului,Edigio Zarella, Coordonator la nivelglobal al serviciilor IT Advisory, men-þioneazã: „Personal, sunt mulþumitsã constat cã firmele considerã con-tractele lor de externalizare ca fiindbenefice, deoarece în anii de for-mare a externalizãrii era extrem deuºor sã declari cã aceasta nu estebunã deoarece niciodatã nu aducebeneficiile dorite.

Firmele trebuie sã poatã demonstrabeneficiile aduse de externalizare.Luarea deciziilor doar pe baza in-

tuiþiei sau a unor presupuneri ne-fundamentate nu este suficientã.”

Printre alte probleme care reies dinstudiul KPMG este ºi faptul cã 79%din companii nu cunosc cu preciziecostul pe care îl implicã procesul deselecþie a unui furnizor de serviciiexternalizate. Mai mult, fiind între-baþi cât timp au durat activitãþilenecesare completãrii fazei de Cererede Ofertã, ce face parte din procesulde externalizare, 50% au rãspuns cãa durat mai mult de ºase luni (ma-ximum de timp recomandat deKPMG pentru realizarea acestuiproces). În sfârºit, 60% dintre res-pondenþi considerã cã problemelepe care le au cu furnizorii lor deservicii externalizate sunt aproapeîntotdeauna generate de factoruluman, ceea ce ar putea fi explicatprin faptul cã în timpul procesuluide selecþie oamenii ºi „compatibili-tatea culturalã” au fost considerateca având importanþã secundarã sau

nu au fost de loc luate în conside-rare.

Evident, existã încã deficienþe înmodul în care companiile selec-teazã, implementeazã ºi evalueazãprocedurile lor de externalizare. Cutoate acestea, sondajul aratã des-tule semne îmbucurãtoare, careconduc la concluzia cã piaþa este înproces de maturizare. 89% dintrerespondenþi se aºteaptã sã menþinãsau sã creascã nivelul actual deexternalizare, în timp ce numai 14%susþin cã s-a ajuns la diferenþe sub-stanþiale de aºteptãri din punct devedere financiar ºi comercial întrefurnizor ºi client. În plus, doar 13%sunt de acord cu punctul de vederedeseori exprimat în mass-mediaconform cãruia „jumãtate din con-tractele de externalizare eºueazã ”.

Comentând asupra modului în careconducerea societãþilor priveºte îngeneral serviciile externalizate, Au-relia Costache, IT Advisory Senior

Precauþii necesare pe piaþa afacerilor

52

Manager din cadrul KPMG România,afirmã:

„În urma analizei rãspunsurilorprimite în cadrul sondajului, adevenit evident faptul cã firmelefac eforturi pentru a stabili cu exac-titate ce reprezintã succesul în ca-drul propriilor contracte de exter-nalizare.

Mulþi respondenþi au afirmat cãexternalizarea le îmbunãtãþeºte, înopinia lor, performanþele financia-re, valoarea portofoliului ºi compe-titivitatea, cu toate cã o mare partea contractelor de externalizare nusunt monitorizate strategic.

Existã un paradox evident în situ-aþia de faþã. Companiile pretind cãsunt în general mulþumite de con-tractele de externalizare pe care le-au încheiat, în ciuda unei listeîntregi de probleme care încã leafecteazã.

În plus, nu toate au implementatun proces de evaluare a eficienþei

serviciilor de externalizare ºi ma-joritatea nu au definit ce înseamnãsuccesul unor astfel de servicii.”

„Pe termen lung - continuã AureliaCostache - acest gen de rãspunsintuitiv - când firmele doar simt cãexternalizarea funcþioneazã - s-arputea sã nu fie suficient.

Externalizarea este privitã din ce înce mai mult ca o componentã cheiea unei strategii de afaceri eficiente,dar companiile trebuie sã sestrãduiascã sã evidenþieze benefici-ile tangibile, pentru a putea contin-ua sã justifice ceea ce este consider-atã de foarte multe ori o investiþiemajorã.

Externalizarea funcþioneazã, darrezultatele acestui sondaj suge-reazã necesitatea evoluþiei continuea practicilor curente dacã se doreºteca externalizarea sã fie generalacceptatã ca un instrument strate-gic eficient pentru afaceri.”

Victor Kevehazi, Senior Partner încadrul KPMG România, considerã cãexistã oportunitãþi semnificativepentru ca organizaþiile sã capitali-zeze valoarea strategicã a externali-zãrii. „Acest potenþial poate fi de-blocat printr-o monitorizare maiatentã a prevederilor contractualeºi a altor indicatori legaþi de relaþiacu furnizorii de servicii” - spuneVictor Kevehazi.

Sondajul nostru aratã cã mult preamulte companii, din pãcate, nu parsã aibã implementate aceste pro-cese, neputând sã identifice cu acu-rateþe valoarea finalã realã a con-tractelor de externalizare.”

Studii KPMG

In a functional, globalized economy, thebusiness market is very active: the com-panies are sold and bought, mergersoccur, some activities are outsourced andother are bought. Both the one who sellsand the one who invests are interested tomaximize the transaction effectiveness.The financial audit becomes naturally auseful instrument in weighting the deci-sion. Consequently, the topics ap-proached by two recent studies devel-oped by KPMG International - which areshortly presented here, are of interestparticularly also for the financial auditors.

In spite of the fact that are in a strongerposition in comparison with the previousyears, many companies selling their busi-nesses consider that they do not takeadvantage of which is considered to be amarket for selling, not managing to obtainthe maximum value after the sellingprocess is completed.

A study performed by KPMG Interna-tional on the global market for selling indi-cates that almost 50% of the sellers legalcompanies participating in the study con-sidered that they did not maximize thevalue of their last sale, an opinion which

is shared by a quarter of the companiesprivately owned.

Many companies around the world cannot quantify the benefits of the outsourc-ing contract concluded shows a studypublished by the KPMG International. Inspite of the fact that the outsourcing is alargely accepted business practice, astudy performed by the professional serv-ices company KPMG International showsthat 42% of the outsourcing contracts arenot covered by a formal framework toassess the benefits at a strategic level.

Other issues the companies pretend toconfront with because of the outsourcingcontracts are also pointed out. However,the general impression within the compa-nies participating in the study is they aresatisfied with their contracts suggestingat the same time that the problemsencountered are marginal in their majori-ty or can be simply neglected.

Abstract

Necessary cautions in the business market

http://www.kpmg.com/ Strategicevolution

http://www.kpmg.com/ Increasingvalue from disposals: Investingin divesting

Bibliografie

536/2007

Camera Auditorilor Financiaridin România (CAFR) a fost înfi-inþatã în 1999, ca una dintrecondiþiile acordului de împrumutde ajustare structuralã PAL I cuBanca Mondialã, deoarece s-aconsiderat, la acel moment, cãexistau o serie de disfuncþionali-tãþi pe linia raportãrii financiaredin România.

Având sprijinul Institutului Con-tabililor Autorizaþi din Scoþia(ICAS), prin intermediul progra-mului de dezvoltare al con-tabilitãþii, finanþat de Depar-tamentul de Dezvoltare Interna-þionalã al Guvernului Marii Bri-tanii, CAFR a beneficiat, pe lângãexperienþa proprie acumulatã înaceºti ani, ºi de experienþa ICASde-a face faþã schimbãrilor su-ferite de profesia contabilã înultimii ani. Astfel, printre multi-plele avantaje ale asistenþei ofe-ritã de ICAS le-au constituit:

(a) adoptarea unei legi de înfiin-þare ºi funcþionare a CAFR înperfectã corelaþie cu Directivaeuropeanã privind auditulstatutar;

(b) adoptarea reglementãrilor spe-cifice (ROF, hotãrâri ale Con-siliului CAFR) în linie cu celemai moderne cerinþe pe liniede normalizare a auditului

(c) dezvoltarea structurilor exe-cutive ale CAFR care sãcreeze cadrul desfãºurãrii efi-cace ºi eficiente a activitãþiimembrilor CAFR, cum ar fidezvoltarea Departamentuluide monitorizare ºi competen-þã profesionalã prin schimbde experienþã ºi instruire di-rectã, pe parcursul a trei ani, ainspectorilor departamentu-lui respectiv etc.

Suntem conºtienþi cã auditoriiromâni nu-ºi pot permite sã ofere

servicii de audit decât la un nivelfoarte înalt de performanþã ºi cali-tate, în concordanþã cu Standar-dele Internaþionale de Audit, încondiþiile respectãrii prevederilorCodului de Eticã elaborat deIFAC ºi adoptat integral deCAFR. Având în minte acest fac-tor determinant, încã de la înfi-inþarea sa CAFR a jucat un rolactiv în cadrul reformei contabiledin România. În vederea creãriiunui mediu adecvat pentru prac-ticarea profesiei pe care o regle-menteazã, Camera ºi-a concentrateforturile pe implementarea ºipromovarea Standardelor Inter-naþionale de Audit, pentru aasigura adoptarea unor regle-mentãri aliniate la practica inter-naþionalã în domeniu.

Consiliul Camerei a consolidatimaginea de independenþã a Ca-merei prin:

Din activitatea CAFR

Prezentarea fãcutã de reprezentanþiiCamerei Auditorilor Financiari

din România la întâlnirea cu Grupul de Consiliere pentru

Conformitate la IFACDupã cum se cunoaºte, CAFR întreprinde toate demersurile ca în acest an sã devinã membru cu drepturidepline al IFAC.

Din numãrul precedent al revistei, cititorii noºtri au aflat despre întâlnirea de la Bucureºti a Grupului deConsiliere pentru Conformitate la IFAC la care Camerei Auditorilor Financiari din România a fost reprezen-tatã de preºedintele organismului profesional Ion Mihãilescu ºi de vicepreºedintele Maria Manolescu.

Reamintim faptul cã activitatea CAFR a fost bine apreciatã, directorul Grupului IFAC Robert Mednickspunând cã „dacã toþi membri IFAC ar da dovadã de aceeaºi disciplinã ºi rigurozitate, cu siguranþã acest grupnu ºi-ar mai avea rostul“.

În cele ce urmeazã, vom reproduce, în sintezã, prezentarea fãcutã de reprezentanþii CAFR.

54


Aducerea la cunoºtinþa tuturorpãrþilor interesate cã, în urmavotului liber exprimat al mem-brilor sãi, Consiliul Camereinu mai poate fi privit ca fiindpolitizat sau aservit vreuneiinstituþii publice.Mutarea în anul 2006 a sediu-lui CAFR în str. Sirenelor 67-69atât faptic, cât ºi scriptic, prinlege.Reafirmarea statutului de mem-bri asociaþi IFAC ºi de membricu drepturi depline ai FIDEF.

Baza de acþiune a Camerei o con-stituie membrii sãi. Menþinereaunui echilibru între cererea ºioferta de servicii de audit a con-stituit preocuparea centralã aConsiliului CAFR pânã de cu-rând, ca mecanism auxiliar demenþinere a unui control facil pelinia calitãþii serviciilor oferite. Pemãsurã ce experienþa inspecto-rilor CAFR a crescut, acest obiec-tiv strategic a devenit desuet,CAFR urmãrind creºterea calitãþiiserviciilor oferite indiferent denumãrul membrilor, atâta vremecât aceºtia dovedesc cã îndepli-nesc condiþiile de pregãtire profe-sionale solicitate. Astfel, numãrulauditorilor financiari a crescut cu195 noi membri în anul 2006,atingând un numãr de aproape2000 de auditori persoane fizice ºipeste 700 persoane juridice lafinalul anului menþionat.

Cererea de audit este reprezen-tatã în principal de societãþilecomerciale obligate prin efectullegii sã prezinte situaþii financiareauditate, indiferent dacã acesteasunt întocmite conform standar-delor internaþionale de contabili-tate sau a celor naþionale.

Cât priveºte obiectivele de viitor,Camera cautã sã consolideze ºi sãpromoveze profesia de audit în

România, atât la nivel naþional,cât ºi la nivel internaþional, prinaderarea la organizaþii europeneºi internaþionale. În mod con-secvent, Camera doreºte sã-ºiasume un rol activ în acþiunileîntreprinse de aceste instituþii.

Conºtientizãm responsabilitateace revine Camerei ca membruasociat al IFAC, alinierea la obli-gaþiile care revin organizaþiilormembre fiind principala preocu-pare a executivului CAFR. Evi-dent cã, în mod direct, CAFR nueste organismul responsabil deimplementarea tuturor celor 7seturi de obligaþii, dar acolo underesponsabilitatea revine altcuivasau este diluatã Camera intervineactiv pentru promovarea regle-mentãrilor IFAC la nivel naþionalatât în vederea întãririi arhitec-turii financiare a României, dar ºipentru a crea un mediu de lucruuniversal valabil pentru membriinoºtri, ca precondiþie pentru recu-noaºterea profesionalismului lororiunde în lume.

Privitor la atribuþiile care revin înmod direct CAFR, menþionãm:

SMO 1 Asigurarea Calitãþii

Din punct de vedere al controlu-lui calitãþii în activitatea de auditfinanciar, Camera ºi-a îmbunã-tãþit recent sistemul de asigurareal calitãþii, în conformitate cu ce-rinþele SMO1, ISQC1, ISA 220,noua Directivã a 8-a europeanã,alte reglementãri relevante dindomeniu. Ultimele completãri auvenit în octombrie 2006, dar per-fecþionarea normelor ºi obiec-tivelor de control a calitãþii consti-tuie o preocupare constantã aCAFR, acestea fiind modificate demai multe ori în ultimii trei ani.Actualmente, putem semnala caîmbunãtãþiri semnificative tre-cerea, din 2006, la un control mai

detaliat, cu obiective de controlspecifice pe categorii de activitãþi,acordarea de sancþiuni auditorilorcare nu au respectat standardelede documentare a angajamentelorde audit, chemarea lor la cursurisuplimentare de pregãtire, cerinþade a-ºi pune documentaþia lapunct conform recomandãrilor,urmatã, evident, de un nou con-trol la o datã prestabilitã.

SMO 2 StandardeleInternaþionale în domeniul

Pregãtirii Profesionale pentruProfesioniºtii Contabili ºi alteîndrumãri emise de EDCOM(Comitetul pentru Educaþie din

cadrul IFAC)

Dupã cum am menþionat, CAFRºi-a concentrat eforturile în vede-rea creºterii calitãþii serviciiloroferite de membrii sãi. Pe aceastãlinie, dincolo de controlul calitãþiiactivitãþii de audit financiar,CAFR organizeazã cursuri depregãtire profesionalã, pentru aasigura nivelul solicitat depregãtire pentru membrii sãi. Încalitate de membru asociat alIFAC ºi aspirant la poziþia demembru cu drepturi depline,Camera a organizat activitatea depregãtire profesionalã în confor-mitate cu cerinþele StandardelorInternaþionale de Educaþie (IES)emise de acest organism, evoluþiacea mai spectaculoasã fiind înre-gistratã în ceea ce priveºte exa-menul de acces în profesie.

În general, activitãþile CAFR pri-vind educaþia profesionalã au fostconcentrate pe direcþia atingeriiunor obiective strategice aleCAFR pentru perioada 2006-2010,aºa cum au fost acestea aprobatecu ocazia Conferinþei anuale aCAFR din anul 2006. Obiectiveleavute în vedere în acest contextau vizat, în principal, adaptarea

556/2007


continuã la reglementãrile IFACîn domeniul auditului, organi-zarea activitãþilor de pregãtireprofesionalã a auditorilor finan-ciari pe baza prevederilor inter-naþionale în domeniu, îmbunãtã-þirea calitãþii materialelor didac-tice ce asigurã pregãtirea profe-sionalã a auditorilor, creºtereacalitãþii activitãþii de audit.

Pregãtirea profesionalã continuãare un caracter obligatoriu pentrutoþi membrii Camerei ºi constã înefectuarea a 40 de ore, iar audi-torii care nu participã doi ani con-secutivi la programul de pregã-tire continuã nu primesc vizaanualã de practicã.

Normele de efectuare a stagiuluiîn domeniul auditului financiarau fost actualitate, astfel încât sãse asigure o mai bunã monitoriza-re a activitãþii stagiarilor ºi îndru-mãtorilor acestora. Pentru seriacurentã de stagiari considerãm cãcerinþele suplimentare de testarepe parcursul stagiului nu pot fidecât benefice, iar semnalele carevin de la îndrumãtori ºi lectoriindicã o ridicare semnificativã apregãtirii profesionale a acestora.

Pe de altã parte, preocuparea cen-tralã a Consiliului CAFR a consti-tuit-o asigurarea unui examen deadmitere în profesie modern ºiriguros. În acest sens, tematica ºi,evident, bibliografia au fost actu-alizate, astfel încât sã reflecte atâtrealitãþile naþionale, cât ºi rigorileIFAC ºi UE. Securizarea subiec-telor la examen a fost tratatã cucea mai mare seriozitate, fiindconºtienþi de importanþa sa. Înacest mod, la prima sesiune deexaminare, din martie-aprilie2006, mai puþin de 15% din ceiprezenþi în sãlile de examen aupromovat examenul. În timp,procentul s-a îmbunãtãþit, ridi-cându-se la peste 30%.

SMO 3 StandardeleInternaþionale ºi Declaraþiile dePracticã aferente ºi alte lucrãri

emise de Consiliul pentruStandarde de Audit ºi Asigurare

(International Auditing andAssurance Standards Board)

ISA au fost adoptate încã din 1999de cãtre Consiliul CAFR. În pre-zent, datoritã obþinerii dreptuluide copyright de la IFAC, ediþia2006 a acestora a fost tipãritã ºiadoptatã prin hotãrâre ca regle-mentare naþionalã în domeniulauditului.

SMO 4 Codul Etic al IFAC pentru Profesioniºtii Contabili

Codul Etic a fost adoptat încã din1999 de cãtre Consiliul CAFR. Înprezent, datoritã obþinerii dreptu-lui de copyright de la IFAC, ediþia2006 a acestuia a fost tipãritã ºiadoptatã prin hotãrâre ca regle-mentare naþionalã în domeniu,fiind aplicabil tuturor auditorilorprofesioniºti.

SMO 6 Investigaþie ºi Disciplinã

Prin Regulamentul de organizareºi funcþionare a CAFR, procesul deinvestigaþie ºi disciplinã este pre-vãzut în detaliu. La nivelul Came-rei funcþioneazã inclusiv o Comi-sie de Apel, independentã de oricealtã structurã a acesteia, membriisãi fiind fie aleºi direct în cadrulConferinþelor CAFR (3 membri),fie numiþi de cãtre ministere deresort (Ministerul Justiþiei, respec-tiv Ministerul Finanþelor Publice).

SMO 5 StandardeleInternaþionale pentru

Contabilitatea Sectorului Publicºi alte îndrumãri emise de PSC(Comitetul pentru Sectorul Public

din cadrul IFAC) CAFR nu are atribuþii de regle-mentare în acest sens, dar a spri-

jinit, prin colaborarea sa cu di-recþia de specialitate din Minis-terul Finanþelor Publice, adopta-rea acestora ca standarde naþio-nale în domeniu.

SMO 7 StandardeleInternaþionale de Raportare

Financiarã CAFR nu are atribuþii de regle-mentare în acest sens, dar spri-jinã, prin numeroase demersuri,adoptarea lor de cãtre toate insti-tuþiile de interes public care aucapacitatea de implementare aacestora. Organizaþia noastrã lu-creazã în prezent foarte îndea-proape cu Ministerul Economieiºi Finanþelor, cu Ministerul Justi-þiei, cu Consiliul Contabilitãþii ºiRaportãrilor Financiare ºi cu alteinstituþii implicate în adoptareaprevederilor IASB.

Astfel, Camera promoveazãschimbãrile legislaþiei relevantepentru domeniul profesional prinnotificarea instituþiilor responsa-bile, odatã cu necesitatea modi-ficãrii legislaþiei curente în vede-rea alinierii normelor profesionalela ultimele modificãri impuse deinstituþiile profesionale europeneºi internaþionale. În 2001, Standar-dele Internaþionale de Contabili-tate erau adoptate de toate marilesocietãþi comerciale din România.Începând cu 2005, IFRS au fostadoptate ºi, în prezent, sunt apli-cate de cãtre instituþiile de creditºi o serie de societãþi cotate laBursa principalã de valori mobili-are din România.

Dincolo de alinierea la cerinþeleIFAC, detalii tehnice fiind dejatransmise cãtre IFAC fie ca parte aprogramului de evaluare a con-formitãþii cu obligaþiile mem-brilor, fie ca parte a cererii deaderare a CAFR la IFAC ca mem-bru cu drepturi depline, CAFR a

56


dezvoltat foarte mult în ultimulan capacitatea de comunicare ºicolaborare atât cu membrii sãi,cât ºi cu terþii, prin:(a) Modernizarea revistei proprii

„Audit Financiar” – apariþielunarã, în format modern, con-þinut editorial îmbunãtãþit etc.

(b) Actualizarea permanentã asite-lui www.cafr.ro

(c) Participarea la grupurile delucru în domeniul auditului ºicontabilitãþii, atât la nivelulCCRF, cât ºi al MFP, MJ etc.

(d) Oferirea de consultanþã teh-nicã membrilor (prin Grupulde Lucru)

(e) Încheierea de protocoale decolaborare cu organisme pro-fesionale din strãinãtate.

(f) Organizarea primului Congresal profesiei în octombrie 2006,eveniment care s-a bucurat deo largã participare internaþio-nalã. Alãturi de vorbitorii careau reprezentat diverse in-stituþii, organisme ºi profesiidin strãinãtate, au fost prezenþiprofesioniºtii de vârf ai firme-lor multinaþionale de audit careactiveazã în România ºi carene-au împãrtãºit, cu aceastãocazie, din experienþa interna-þionalã pe care dânºii o deþin.

(g) În anul 2006 colaborarea Ca-merei Auditorilor Financiaridin România cu Corpul Ex-perþilor Contabili ºi Contabi-lilor Autorizaþi din România(CECCAR) a cunoscut o evo-luþie pe care noi, personal,dorim sã o calificãm ca fiindmai strânsã ca în perioadeleanterioare, concretizându-seºi prin încheierea de proto-coale de colaborare.

(h) Participarea la Grupul delucru pentru modificarea Le-gii 31/1990 a Societãþilor Co-merciale, organizat de Minis-terul Justiþiei;

(i) Participarea la întâlniri pentrumodificarea Legii 31/1990 în-tre membri ai Camerei Audi-torilor Financiari din Româniaºi dl. Bernard Kleiner, Compa-nia Naþionalã a ExperþilorContabili din Franþa (CNCC);

(j) Organizarea Grupului delucru pentru auditul intern,grup de lucru format dinreprezentanþi ai CAFR, BNR,CSA, CNVM;

(k) Participarea la întâlnirea cureprezentanþii Institutuluipentru Politici Publice, în ve-derea acordãrii de consultanþãpentru proiectul „Indicatoriide performanþã, un instru-ment eficient de întãrire a ca-pacitãþii administraþiei publi-ce locale din România”;

(l) Colaborarea cu Institutul Eu-ropean privitor la traducereaDirectivei 43/2006/CE, care în-locuieºte Directiva a opta CE.

(m) În cursul anului 2006 colabo-rarea CAFR cu InstitutulContabililor Autorizaþi dinScoþia (ICAS) a fost în conti-nuare foarte strânsã, fiindconcretizatã prin:

- Continuarea demersurilorde încheiere a unui acord detwinning între ICAS ºiCAFR

- Elaborarea unui raport deanalizã a activitãþii CAFR învederea acordãrii susþineriinecesare pentru aderareaCamerei la organismele in-ternaþionale de profil

- Sprijinirea CAFR în vedereacompletãrii demersurilorde aderare a acesteia la FEEºi la IFAC ca membru cudrepturi depline

- Participarea d-lui KennethMurray, Director Adjunctpe probleme juridice alICAS, la Congresul profe-siei de auditor financiar or-

ganizat de cãtre CAFR înoctombrie 2006

- Corespondenþã diversã

În activitatea viitoare, Cameraintenþioneazã sã se implice activîn activitãþile IFAC, în urma inte-grãrii ca membru cu drepturidepline. Acest lucru, în viziuneaCAFR, presupune:

adoptarea ºi promovarea Stan-dardelor internaþionale deaudit, a Codului etic, precumºi a altor prevederi dezvoltatede IFAC sau UE în domeniu;supravegherea alinierii fidelela IFRS prin monitorizarea ser-viciilor de audit oferite demembrii sãi asupra situaþiilorfinanciare emise în conformi-tate cu IFRS;implementarea prevederilorCodului de Eticã ºi ConduitãProfesionalã, emis de IFAC ºiadoptat integral de Camerã;asigurarea unui nivel crescutde calitate pentru toþi membriiCamerei prin dezvoltarea unuieducaþii profesionale aliniatãla cerinþele IFAC;adaptarea continuã a progra-mului controlului de calitatepentru serviciile de audit;implicarea în procesul de dez-voltare al standardelor inter-naþionale prin trimiterea cãtreIFAC a comentariilor pe mar-ginea viitoarelor reglementãriemise de IFAC, în momentulîn care dezvoltarea capacitãþiioperaþionale a CAFR va per-mite acest lucru.participarea la evenimente in-ternaþionale organizate deIFAC ºi informarea membrilordespre cele mai recente dez-voltãri internaþionale în dome-niul auditului financiar.publicarea materialelor rele-vante privind stadiul dez-voltãrii profesiei de auditfinanciar.

audit 6 2007 - univ-danubius.roevidentacercetare.univ-danubius.ro/surse/set_006/6crzgl3... ·...

Documents