aurelian burcu-managementul calitatii vietii si conditiei umane
TRANSCRIPT
AURELIAN BURCU
MANAGEMENTUL CALITĂŢII VIEŢII ŞI CONDIŢIEI
UMANE *
Centrul de Consultanţă
Editura Mega
2004
D E L P H Y
CENTRUL ARTEMIS Consultanţă şi Proiectare în Managementul Calităţii Vieţii
INSTITUTUL DELPHY
Institutul Internaţional pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară
Să dăm naşterii noastre un sens în viaţă;
să dăm vieţii noastre un scop în lume; să dăm scopului o cauză,
o misiune în lucrare şi cauzei un efect: adică împlinirea
faptului nostru de a fi.
Să facem din faptă crezul, din crez – datoria, din datorie – misiunea
vieţii, din viaţă – sărbătoarea fiinţei noastre
*
Pentru pomii roditori fiecare floare este speranţa unui fruct, iar
fiecare fruct dovada existenţei şi certitudinea perenităţii. Întocmai sunt
pentru om visele şi faptele sale.
Ca şi pomul, şi omul pentru a rodi, trebuie mai întâi să înflorească.
Pe cât de frumoase şi multe sunt florile speranţei în Anotimpul Tinereţii,
pe atât vor fi de bogate şi îmbietoare roadele sale
în Anotimpul Dăruirii.
*
Pentru cei ce au ales Călătoria, tovarăşii de drum sunt înzecit mai
valoroşi decât toate sufletele rămase acasă, ori privitoare de pe
margine... Chiar dacă ei, de multe ori nu ştiu aceasta...
*
În Spaţiul Vieţii nu există Drumuri drepte.
Unele şerpuiesc, altele ocolesc, altele se întorc şi o iau de la capăt.
Însă, ca şi în lumea naturii, toate Drumurile, în cele din urmă
ajung la Destinaţie. Mai trebuie doar Călătorul să le parcurgă;
până la Capăt.
CUPRINS CAPITOLUL I GENERALITĂŢI PRIVIND CONSULTANŢA ÎN MANAGEMENTUL CALITĂŢII VIEŢII ŞI CONDIŢIEI UMANE ...................................................... 7 CAPITOLUL II DESPRE NECESITATEA ORGANIZĂRII UNUI CENTRU DE CONSULTANŢĂ I. Generalităţi privind centrele de consultanţă .............................................. 19 II. Necesitatea unui centru de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane ............................................................... 21 III. Obiectivele centrului de consultanţă ...................................................... 26
A. Obiective generale .............................................................................. 26 B. Obiectivele manageriale ..................................................................... 30
IV. Funcţiile Centrului de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane ................................................................ 34
V. Principii majore ale Centrului ......................................................... 35 A. Principii conceptuale .......................................................................... 35 B. Principii funcţionale ............................................................................ 41
CAPITOLUL III FORME LEGALE ŞI PROCEDURI ADMINISTRATIVE DE ÎMFIINŢARE A CENTRULUI I. Generalităţi .............................................................................................. 48 II. Asociaţiile şi fundaţiile ............................................................................ 49 A. Aspecte definitorii ale asociaţiilor şi fundaţiilor ................................ 49 B. Asemănări şi deosebiri între asociaţii şi fundaţii ................................ 52 C. Clasificarea asociaţiilor şi fundaţiilor ................................................. 56 D. Patrimoniul asociaţiilor şi fundaţiilor ................................................. 58 E. Cadrul legislativ al asociaţiilor şi fundaţiilor ...................................... 61
1. Constituirea asociaţiei şi a fundaţiei ............................................. 61 2. Organizarea şi funcţionarea asociaţiilor şi fundaţiilor .................. 59 3. Modificarea actului constitutiv şi a statutului
asociaţiei sau fundaţiei ........................................................................ 73 4. Dizolvarea asociaţiilor şi fundaţiilor ............................................. 73 5. Lichidarea asociaţiilor şi fundaţiilor ............................................. 76
III. Societatea cu răspundere limitată ..................................................... 78 A. Precizări prealabile ............................................................................. 78 B.Definiţie ............................................................................................... 79 C.Caracteristici ....................................................................................... 79
D.Avantajele opţiunii .............................................................................. 80 E.Constituirea societăţii ........................................................................... 82 F.Funcţionarea societăţii ......................................................................... 83 G.Retragerea asociaţilor .......................................................................... 85 H. Excluderea asociaţilor ........................................................................ 85 I. Dizolvarea şi lichidarea societăţii ....................................................... 85
IV. Societatea civilă ...................................................................................... 86 1. Tipurile de societate civilă ................................................................... 86
a)Societatea civilă universală ............................................................ 86 b)Societatea civilă particulară ............................................................ 86
2. Caractere juridice ................................................................................. 87 3. Aportul şi patrimoniul social ............................................................... 88 4. Raporturile asociaţilor ........................................................................ 89
a) cu societatea ................................................................................... 89 b) cu terţii ........................................................................................... 89
5. Administrarea societăţii ....................................................................... 90 6. Împărţirea beneficiilor şi pierderilor .................................................... 91 7. Încetarea societăţii civile ..................................................................... 91
a)cauze de încetare ............................................................................. 91 b) efectele încetării ............................................................................ 91
V. Concluzii privind formele juridice ..................................................... 92 CAPITOLUL IV FINANŢAREA ACTIVITĂŢII CENTULUI DE CONSULTANŢĂ I. Generalităţi ................................................................................................ 95 II. Determinarea necesarului de resurse financiare ....................................... 96
1. Natura capitalului necesar. .................................................................. 96 2. Categorii de capital necesar iniţierii afacerilor .................................... 98
A.Capitalurile proprii ......................................................................... 98 a)Capitalul fix ................................................................................. 99 b)Capitalul de lucru ...................................................................... 102 c)Capitalul suplimentar ................................................................. 102
B. Capitalurile de împrumut ............................................................. 103 3. Surse de obţinere a fondurilor ........................................................... 105
A. Surse de obţinere a capitalului propriu ........................................ 105 B. Surse de obţinere a capitalului de împrumut ............................... 107
III. Procesul de finanţare ............................................................................ 109 A. Alegerea sursei de finanţare.............................................................. 109 B. Pregătirea pachetului de finanţare ..................................................... 110 C. Prezentarea cererii de finanţare ......................................................... 111
CAPITOLUL V AMPLASAREA ŞI DOTĂRILE TEHNICE I. Amplasarea ............................................................................................ 112 II.Alegerea şi amenajarea facilităţilor ........................................................ 116 A. Alegerea facilităţilor fizice ............................................................... 117 1. Alegerea clădirii......................................................................... 117 2. Închirierea, cumpărarea sau construirea clădirii ........................ 121 3. Amenajarea fizică a clădirii ....................................................... 123 III. Dotările tehnice .................................................................................... 128 A.Spaţiul minim necesar ....................................................................... 128 B. Echipamentul minim necesar ............................................................ 128 C.Aspectul şi folosirea spaţiului ............................................................ 128 CAPITOLUL VI MANAGEMENTUL CENTRULUI DE CONSULTANŢĂ I. Generalităţi privind managementul calităţii în centrele de consultanţă .......... 130
A. Despre necesitatea calitatăţii în serviciile de consultanţă? ............... 130 B. Noţiunea calitatăţii în consultanţă ..................................................... 131 C. Particularităţi ale calităţii în centrele de consultanţă ........................ 132 D. Managementul calităţii totale (T.Q.M.) în centrele de consultanţă ........... 135 E. Planificarea calităţii .......................................................................... 137 F. Organizarea activităţilor referitoare la calitate .................................. 138 G. Asigurarea calităţii conform ISO 9004-2 ......................................... 140 H. Documentele calităţii ........................................................................ 143 I. Auditul calităţii .................................................................................. 146 II. Optica faţă de client .............................................................................. 149 III Structura organizatorică şi funcţională a centrului ............................... 164 A. Organizarea structurală ...................................................................................... 164
a)Diagrama organizatorică a Centrului ................................................ 165 b)Diagrama funcţională a centrului ....................................................... 166
B. Organizarea funcţională ......................................................................... 167 1. Partea Generală: ................................................................................ 168 2. Partea Specială .................................................................................. 171 3. Testul Psihologic Special .................................................................. 174 4. Detalii privind activitatea funcţională .............................................. 177
a) Managementul Vieţii Spirituale ................................................... 177 b) Managementul Vieţii Private ....................................................... 179 c) Managementul Vieţii Sociale ....................................................... 183 d) Managementul Afacerilor ............................................................ 187
IV. Personalul centrului ........................................................................ 189
CAPITOLUL VII MARKETINGUL SERVICIILOR
I. Generalităţi ........................................................................................ 195 II. Gama de servicii .............................................................................. 198
1. Definirea gamei de servicii ................................................................ 198 2. Categorii de servicii oferite de centru ................................................ 199
A. Servicii principale ........................................................................ 200 B. Servicii conexe ............................................................................. 202
III. Tarifarea serviciilor .............................................................................. 208 IV. Publicitatea şi reclama .......................................................................... 210 A.Selectarea mediilor de realizare a reclamei ....................................... 210 B.Opţiuni posibile privind mediile de comunicare în masă .................. 210
1. Presa scrisă ................................................................................... 211 2. Radioul ......................................................................................... 212 3.Televiziunea .................................................................................. 214 4. Reviste ilustrate ............................................................................ 217 5.Informarea directă prin poştă......................................................... 218 6.Panourile de reclame ..................................................................... 220 7. Reclama tranzitorie ....................................................................... 221 8. Ghidurile ....................................................................................... 222 9.Expoziţii comerciale ...................................................................... 223 10.Reclamele speciale ...................................................................... 224 11.Reclama la locul vânzării ............................................................ 224 12.Pagini aurii .................................................................................. 225 13.Afişele ......................................................................................... 225
C. Elaborarea planului de reclamă ......................................................... 227 CAPITOLUL VIII PROCEDURI ADMINISTRATIV-SECRETARIALE
1. Planificarea activităţii centrului ...................................................... 231 2.Evidenţa contractelor ....................................................................... 232 3. Arhivarea lucrărilor ......................................................................... 233 4. Evidenţa clienţilor ........................................................................... 235 5. Recepţionare, înregistrare, distribuţie a corespondenţei şi documentelor ................................................................................. 237
A.Faxurile ................................................................................... 237 B.Corespondenţa ......................................................................... 238 C.Notele telefonice ...................................................................... 240 D.Documentele ............................................................................ 241
ANEXE ANEXA I Algoritmul încadrării juridice a activităţilor private în România ........................... 244 ANEXA II: Acte şi statute juridice 1. Contract de societate civilă ............................................................................... 245 2. Act constitutiv de fundaţie ................................................................................ 248 3. Statut de fundaţie .............................................................................................. 250 ANEXA III Titluri în completarea prezentului volum ............................................................... 257
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
7
CAPITOLUL I
GENERALITĂŢI PRIVIND CONSULTANŢA ÎN MANAGEMENTUL CALITĂŢII VIEŢII ŞI
CONDIŢIEI UMANE
Acţionează astfel încât să foloseşti umanitatea atât în persoana ta cât şi în persoana oricui altuia, totdeauna
în acelaşi timp ca scop şi niciodată ca mijloc. Emanuel Kant
Liniile majore ce trasează şi definesc optica existenţială a Psihologiei
Fiinţei şi respectiv Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane ca
parte aplicativă a acesteia se structurează în jurul câtorva noţiuni-cheie
printre care la loc de frunte se situează: Condiţia umană (statutul de
ordin cosmic, natural social şi biologic al Omului contemporan), cele 4
Dimensiuni ale Vieţii Umane, Piramida Trebuinţelor Fundamentale,
Proiectul Vieţii Personale, Programul de Dezvoltare Individuală, Lumea
de Vis. Detalii despre acestea am oferit în volumele “Psihologia
Fiinţei”, “Fundamentele consilierii în Managementul calităţii Vieţii şi
Condiţiei Umane”, respectiv “Calitatea Vieţii şi Condiţiei Umane”,
astfel încât, în cele ce urmează ne vom reaminti numai câteva cadre
necesare unei mai bune înţelegeri privind misiunea Centrului, precum şi
deosebirile marcante faţă de alte instituţii de profil.
1. „Omul este o parte a ceea ce numim Univers” (Einstein), o parte
încadrată armonic în întregul ansamblu al ordinii Cosmice, organizate
sistemic şi holografic, pe multiple nivele de realitate, guvernate de
legi/reguli şi ordini specifice; de la microuniversul subatomic până la
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
8
macrouniversul intergalactic totul este un flux continuu de viaţă şi fiinţă,
în cadrul căruia omul reprezintă numai una dintre nenumăratele forme –
în perpetuă schimbare – pe care le îmbracă Existenţa „una din
nenumăratele nervuri formşnd evantaiul anatomica şi spiritual al vieţii”
(Theillard de Chardin)
2. Omul social reprezintă o realitate în sine hipercomplexă,
determinată prin creaţia de sine continuă, ca urmare a impulsului şi
acţiunii sinergice permanente a unei multitudini de factori ce pot fi
repartizaţi pe categorii majore, dintre care se remarcă în principal:
Factorii Cosmici (adică Forţele ce modelează evoluţia Vieţii la toate
nivelele), Forţele Naturii (influenţa reciprocă pe care formele de viaţă –
Fiinţele – o produc unele asupra altora ca urmare a existenţei,
manifestării şi interacţiunilor reciproce), Forţele Sociale (acelea născute
ca urmare a existenţei şi organizării societăţii specific-umane; tot ceea
ce putem numi cultură şi civilizaţie sub toate sensurile şi aspectele),
Fiinţa Umană în sine (cu structura a sa internă: Sinele, Conştiinţa,
Caracterul, Natura) şi Fiinţa Umană în Manifestare (Personalitatea),
alături de care se adaugă Fiinţa Umană în perspectivă (adică ceea ce îşi
propune să devină ori ceea ce devine ca urmare a unei optimi, a deciziei,
efortului, unui plan sau pur şi simplu ca urmare a perpetuării unui
anumit Stil de Viaţă).
3. În calitate de fiinţă cu statut cosmic, omul – acea formă/structură
şi standard de evoluţie la care viaţa devine conştientă de ea înseşi, iar
fiinţa responsabilă de sine – are întreita misiune existenţială de
participa (de acum) activ la procesul perfecţionării, al progresului şi
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
9
evoluţiei condiţiei proprii ca fiinţă, de a sprijini celelalte fiinţe în
evoluţia lor personală şi de asemenea de a interpreta cât mai bine
rolurile primite pe Scena Lumii. Toate acestea se întemeiază pe
libertatea sa de opţiune, pe capacitatea sa de creaţie, pe puterea de a
înţelege (a pătrunde) tainele universului şi pe necesitatea dezvoltării
continue ce animă toate formele de viaţă pretutindeni în Cosmos.
4. Pe de altă parte „omul este o fiinţă înzestrată cu un proiect.”
Întreaga sa existenţă constă în „punerea în formă a destinului său.
Căci ceea ce sinele său este în mod potenţial, omul trebuie să devină
actualizat în această viaţă.” (Maslow, Rogers)
5. Omul contemporan (omul social) este totodată o fiinţă – sau mai
corect un fenomen – de o maximă complexitate. Această situaţie derivă
din două categorii de factori: pe de o parte Piramida Trebuinţelor are
activitate în prezent, în egală măsură, un număr de 9 trepte cuprinzând
necesităţi ce trebuie satisfăcute – de la cele primare (fiziologice) până la
cele de spiritualitate şi transcendenţă – iar pe de altă parte, omul, în
demersul de a satisface aceste necesităţi, interacţionează într-o gamă
extrem de variată deopotrivă atât cu sine însuşi, cât şi cu factori de
mediu (Societate, Natură, Cosmos), având astfel o arie de manifestare ce
acoperă toate cele 4 Domenii ale Vieţii sale: Viaţa materială, Viaţa
Socială, Viaţa Individuală şi respectiv Viaţa Spirituală.
6. Specific, deci, prin excelenţă omului contemporan este
Necesitatea Existenţială de a rezolva concomitent şi în egală măsură 3
aspecte:
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
10
a) -împlinirea întreitei misiuni existenţiale echivalentul asumării
condiţiei sale specific umane
b) - satisfacerea deopotrivă a celor 9 trepte ale Piramidei Trebuinţelor
c) - acoperirea tuturor celor 4 Domenii ale Vieţii sale în această Lume
Rezolvarea acestor trei aspecte se realizează prin combinarea lor
sinergică într-o reţetă absolut unică şi individuală, personalizată,
dinamică, în continuă adaptare, trans-formare şi evoluţie/progres,
numită Drumul Devenirii Personale.
7. Toate problemele pe care întâmpină în viaţa lor individul şi
omenirea, în ansamblu, se datorează în prezent (şi subliniem în
prezentul continuu) faptului că fiinţa umană trăitoare în lume – omul
social – nu îşi descoperă şi urmează acest Drum personal, rătăcind mai
toată viaţa pe cărări străine naturii şi condiţiei sale individuale.
Condiţia / starea actuală a omului este o mare întunecare datorită
pierderii sensului vieţii (cu tot ceea ce se află în ea) şi a rostului
propriu. Omul contemporan este singura fiinţă (la nivelul întregii
Naturi) pierdută de sine.
Pentru că în lumea Naturii toate fiinţele îşi satisfac/îndeplinesc
starea/condiţia existenţială în baza Legilor imuabile ce le guvernează,
prin simplul fapt de a fi. Însă omul are libertatea de a participa el însuşi
la asumarea condiţiei sale specifice şi de aceea faptul de a fi nu mai e
suficient: el trebuie completat cu a voi (adică responsabilitatea) şi a face
(adică realizarea, creaţia, efortul personal).
8. Pentru ca fiinţele să fie stimulate a participa la procesele cosmice
ale devenirii vieţii asumându-şi condiţia existenţială proprie fiecăreia,
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
11
le-a fost lăsat, ca factor de stimulare şi atragere spre acest demers,
sentimentul împlinirii de sine, ca trăire profundă (la toate nivele fiinţei)
a vibraţiei în deplină armonie atât cu sine înseşi cât şi cu toate
componentele universului în care vieţuieşte. Fiinţa umană se simte
împăcată cu sine şi cu rosturile lumii, bucurându-se plenar de toate
aspectele existenţei la care participă clipă de clipă. Împlinirea de sine
reprezintă concretizarea, actualizarea, materializarea/obiectualizarea şi
experimentarea, în viaţă şi în lume, aici şi acum, în mod continuu, a
ceea ce abstract şi filozofic se numeşte fericire, ca stare de spirit. Însă
împlinirea de sine nu exclude suferinţa, ci aceasta reprezintă chiar
motorul, instrumentul de orientare pe calea ce duce la dobândirea şi
permanentizarea (prin continua reactualizare) trăirii armonizate pe toate
planurile. Este factorul ce direcţionează fiinţa atrăgându-i atenţia când
se abate de la standardele cerute de această împlinire: adică de la
manifestarea condiţiei existenţiale în complexitatea cerinţelor actuale
prezentate la pct. 6.
Deci, până la urmă, cerinţa fundamentală a existenţei fiinţei umane
(ca dealtfel a tuturor fiinţelor) trebuinţa/nevoia/dorinţa sa cea mai
mare, impulsul şi imperativul ce orientează toate manifestările sale este
realizarea împlinirii de sine în viaţă şi în lume. Toate celelalte lucruri
(evenimente, fiinţe, obiecte, procese, fenomene etc.) gravitează, se
raportează şi sunt supuse acestei Necesităţi de prim rang. Toate
resursele energetice (externe şi interne, atât ale individului cât şi ale
societăţii / naţiunilor / grupurilor) sunt orientate şi consumate în acest
demers de obţinere a împlinirii.
9. Calea spre Împlinirea de Sine trece însă prin următorii paşi
(schematic prezentaţi mai jos):
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
12
A. Dobândirea cunoaşterii
a) – cunoaşterea de sine, a naturii proprii, a tuturor aspectelor
ce definesc, personalizează şi determină deopotrivă complexitatea şi
unicitatea unei fiinţe umane.
b) – cunoaşterea Naturii, a Universului, a celorlalte Fiinţe
pentru a înţelege Lumea (cu rosturile ei) şi a descoperi în acest
ansamblu rostul şi valoarea proprie precum şi sensul devenirii
individuale.
c) – cunoaşterea Forţelor Modelatoare ale Vieţii, a
influenţelor acestora asupra propriei dezvoltări, a tehnicilor de
manipulare a acestor forţe şi a regulilor de combinare a lor;
B. Conştientizarea/înţelegerea/asumarea:
a) – Misiunii Existenţiale întreite
b) – celor 9 categorii de Trebuinţe Fundamentale necesare a
fi satisfăcute
c) – celor 4 Domenii fundamentale ale Existenţei persoanei
umane în această Viaţă şi Lume
C. Realizarea şi implementarea Proiectului strategic al Vieţii
Personale, care presupune
a) – luarea în calcul a tuturor aspectelor ce definesc
deopotrivă condiţia existenţială de ansamblu a fiinţei umane (arătate la
pct B) cât şi a tuturor elementelor ce conturează şi concretizează
specificul, individualitatea şi unicitatea proprie (nivelul şi cerinţele
Conştiinţei, valorile Caracterului, conţinutul Naturii, Forţele modelatoare,
structura Personalităţii, Organizarea vieţii şi Scopurile/ Obiectivele stabilite
pentru viitor).
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
13
b) – combinarea acestora sinergică (într-o interdependenţă,
intercondiţionare, interacţiune reciproc transformatoare) într-un plan
sistematizat, valabil şi eficient: Proiectul Vieţii Personale
c) – stabilirea modalităţiilor concrete de transpunere în
practică Proiectului, de obiectualizare a lui sub forma unei realităţi
posibil de implementat aici şi acum , în această viaţă şi în această lume,
modalitate cunoscută drept: Drumul (Calea) Vieţii Personale
d) – stabilirea strategiilor generale în măsură să asigure
fiabilitatea şi posibilitatea de adaptare continuă a Drumului Vieţii, de
modelare, orientare a lui în funcţie de conjuncturile concrete ce apar pe
măsura avansării şi derulării existenţei individuale, fără ca Proiectul să
fie afectat în esenţa sa de toate transformările la care este supus acesta
(Drumul), ori ale factorilor de mediu (sociali, naturali, cosmici) ce
întâmpină fiinţa umană în procesul devenirii sale.
D. Realizarea şi derularea Programului de Dezvoltare Individuală.
Fiinţa umană – ca toate fiinţele la nivelul întregii Naturi – trebuie să
dea curs procesului de creştere/dezvoltare/evoluţie continuă. Numai că,
spre deosebire de Lumea Naturii, omul este responsabil de bunul mers,
de progresul propriei sale fiinţe. Programul de dezvoltare asigură
îndeplinirea acestei necesităţi existenţiale. Implementarea şi derularea sa
în această lume şi viaţă sunt asigurate prin intermediul (şi în cadrul)
Proiectului Vieţii Personale. Acesta din urmă îmbracă/dă un trup, o
formă, primului, însă este limitat (ca orice trup) la această lume şi pentru
perioada acestei vieţi. Programul Dezvoltării Individuale însă,
transcende limitele spaţio-temporale ale rolului jucat la un moment dat
pe Scena Lumii, însoţind şi asigurând devenirea Fiinţei Umane în
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
14
întreaga sa existenţă, în diversele planuri de manifestare ale
Universului, pe toate planetele, sistemele sau nivelele de exprimare.
*
Astăzi, Fiinţele Umane de pe Terra – omul social contemporan –
sunt în măsură să perceapă (chiar dacă, deocamdată confuz) necesitatea
şi continuitatea acestui Program, deopotrivă cu valorile superioare
(rosturile, sensurile, legile şi ordinea sistemică a vieţii la nivelul
Cosmosului şi a părţilor subsistemelor sale: Societate şi Lumea Naturii)
pe care le înţelege, le împătăseşte şi realizează în acelaşi timp
necesitatea adaptării conduitei individuale, punerea ei în armonie cu
aceste rosturi şi ordini ale Lumii, Vieţii şi Cosmosului.
Întreg ansamblul operaţiunilor prezentate enumerativ până aici este
cuprins sub titulatura „Managementul Calităţii Vieţii şi Condiţiei
Umane” (pentu detalii a se vedea volumul nostru “Fundamentele
Consilierii în Managementul Calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane”) , iar
procesul de management al vieţii şi condiţiei specifice şi unice, a
fiecărei fiinţe umane în parte, se prezintă – la gradul cel mai general de
schematizare – conform algoritmului şi diagramei de mai jos:
Cauza: Pierderea Sensului Vieţii şi Pierderea de Sine
Obiectivul: Realizarea Împlinirii de Sine
Procedeul: (Întreita Misiune Existenţială) + (Armonizarea Nivelelor
Piramidei Trebuinţelor) + (Armonizarea celor 4 Domenii ale Vieţii
în această Lume)
Calea: (Cunoaşterea de Sine) + (Cunoaşterea Forţelor Modelatoare
ale Mediului: Societate, Natură, Cosmos)
Modalitatea: Programul Dezvoltării individuale
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
15
Procesul: Proiectul Vieţii Personale.
Este momentul să facem unele observaţii prealabile, necesare şi valabile
pentru întreg volumul de faţă:
! Obs 1: “Personal” şi “Individual” sunt termeni echivalenţi şi se
referă la întreg complexul determinat de o anumită Fiinţă Umană prin
luarea în calcul deopotrivă a Fiinţei-în-Sine cât şi a Fiinţei-în-
Manifestare, într-un ansamblu unitar şi în continuă [auto-] transformare,
în continuă devenire, exprimat mult mai plenar de sintagma “Fenomenul
Uman” (Theillard de Chardin).
Cunoaşterea de
Sine
Programul de
Dezvoltare Individuală
• Întreita Misiune Existenţială • Cele 9 Trebuinţe Fundamentale • Cele 4 Domenii ale Vieţii
Cunoaşterea Forţelor
ModelatoareProiectul
Vieţii Personale
Împlinirea de
Sine OMUL
Drumul Vieţii Individuale
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
16
! Obs 2: Din punctul de vedere al terminologiei utilizate în volumul
de faţă, noţiunile de “consultanţă” şi “consiliere” sunt identice ca şi
conţinut conceptual, referindu-se, în fapt la aceeaşi realitate.
! Obs 3: Având în vedere că, în momentul actual omenirea are un
bagaj extrem de valoros în materie de cunoaştere şi înţelepciune – din
păcate insuficient cunoscut şi tocmai de aceea prea puţin aplicat –
volumul de faţă se constituie totodată şi într-un îndrumar, deschizător de
viziune spre înţelegerea la un nivel superior a necesităţii utilizării
acestui bagaj, prin revenirea la textele fundamentale ale umanităţii din
ultimele 4-5 mii de ani, prin transpunerea acelor cunoştinţe în forme noi,
adoptate şi proprii satisfacerii necesităţilor de progres ale omului
contemporan şi lumii prezente.
Considerând inutil a discuta aici progresul istoric al conceptelor
prezentate, cât şi fundamentarea lor în realitatea practică, facem
trimitere la acei autori şi acele cărţi care, la diverse momente în
devenirea lumii au realizat aceste lucruri. Titlurile respectivelor opere
sunt cuprinse în Anexa IV şi ele reprezintă baza, dar şi conţinutul pentru
aprofundarea structurii cadru constituite de prezentul volum.
În acelaşi timp am lăsat posibilitatea cititorului de a avea acces
direct la informaţiile cuprinse în respectivele volume, precum şi
libertatea (şi totodată datoria!) de a le trece prin filtrul propriei
personalităţi, de a recepta în spiritul propriei sale fiinţe ceea ce îi este
necesar şi folositor aici şi acum, dar mai ales de a putea, potrivit
capacităţii de înţelegere şi pătrundere personală, să integreze aceste
aspecte în sistemul propriu de orientare în viaţă şi în lume.
Căci fiecare lucru ce ne întâmpină pe drumul Vieţii are menirea de
a preda o lecţie, de a transmite un mesaj Călătorului. Şi, deşi, mesajul
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
17
este acelaşi (ţinând de condiţia existenţială şi unică a respectivului
lucru) el se exprimă prin mii de voci în mii de feluri, câte unul pentru
specificul, înţelesul, necesitatea şi unicitatea fiecărui Călător în parte.
„E rău – zicea Platon – să nu cunoşti nimic. Dar cu mult mai rău
este să ştii multe lucruri, însă prost înţelese şi greşit învăţate.” Căci ele
devin cele mai ademenitoare capcane şi căi sigure spre rătăcirea
drumului [propriu şi] drept, ducând în final la pierderea sensului vieţii şi
a rostului propriu.
De aceea rugăm cititorul să nu privească în grabă informaţiile şi
toate lucrurile ce-i ies în Cale, ci aplecându-se profund asupra lor să le
supună unei analize atente, reflexive şi introspective; să mediteze asupra
sensurilor mesajelor, asupra locului pe care ar putea să-l ocupe în
sistemul propriu de valori, asupra rostului şi utilităţii pe care o au în
viaţa personală. Pentru că nimic nu este întâmplător şi tot ceea ce ni se
dă este cel mai necesar lucru pentru progresul la momentul respectiv.
Să nu ne irosim timpul dedicat minunatei experienţe a Faptului de a
Fi, căutând adevăruri absolute ori legi imuabile. Totul este în continuă
transformare la nivelu cosmic. Astfel încât adevărul, legile, valorile,
principiile, obiectivele, noi înşine, nu suntem decât perspective ce se
schimbă cu fiecare pas realizat mai departe pe drumul progresului nostru
individual. Ele se înfăţişează fiecăruia într-un chip anume şi secret; numai
fiinţa lui cea mai profundă îl poate cunoaşte – şi nimeni altcineva. Dar
acest chip în fiecare zi, cu fiecare pas, se schimbă, se transfigurează.
Trebuie deci, ca înainte de orice altceva să învăţăm – nu atât a cunoaşte
– cât a re-cunoaşte, mereu, clipă de clipă, chipurile adevărurilor absolut
individuale, care ne luminează cale personală aducându-ne spre noi
orizonturi, pe noi trepte de emancipare şi progres.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
18
De aceea înainte de a căuta valori adevărate în sine, să descoperim
şi urmăm valori utile şi necesare dezvoltării fiinţei noastre: acum şi
mereu, la fiecare pas, pretutindeni pe unde trece Drumul Vieţii
Personale.
La fel cu privire la cărţile indicate – indiferent prin vocea cărui
actor social au fost ele rostite – , la fel cu volumul de faţă.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
19
CAPITOLUL II
DESPRE NECESITATEA ORGANIZĂRII UNUI CENTRU DE CONSULTANŢĂ
O viziune eficientă presupune călăuzire.
Ea oferă o orientare unei organizaţii, orientare care nu se poate obţine prin reguli şi regulamente, manuale de politică sau scheme de organizare. Adevărata orientare a unei organizaţii se naşte o dată cu o viziune. Ea începe să existe atunci când leaderul o acceptă. Câştigă acceptare atunci când leaderul o
modelează. Şi devine realitate atunci când oamenii sunt receptivi la ea. John C. Maxwell
I. Generalităţi privind centrele de consultanţă
Centrul de consultanţă reprezintă o structură organizatorică şi
funcţională, complexă, eterogenă, unitară şi dinamică, în cadrul căreia
mai multe servicii distincte interacţionează sinergic în scopul atingerii
unei finalităţi şi satisfacerii unui/unor obiective bine determinate.
Specifice pentru centrele de consultanţă sunt, deci, unele trăsături
majore ce le disting din start de orice alte structuri purtătoare de servicii:
1. Reprezintă structuri complexe şi heterogene, formate prin
alăturarea mai multor servicii distincte (secretariale, informatice,
tehnice, ştiinţifice, administrative, etc.)
2. Aceste servicii interacţionează sinergic, toate fiind orientate
fundamental spre satisfacerea aceluiaşi obiectiv. De aceea nu există
servicii auxiliare; ci toate au contact direct cu clientul, de buna lor
funcţionare depinzând satisfacerea trebuinţelor acestuia.
3. Datorită nevoii de interactivitate totală cu clienţii, toate serviciile
sunt „în linia întâi” – astfel spus, principale – pe de o parte, iar pe de
altă parte extinderea centrului este limitată fizic deopotrivă de
necesitatea acestor interfeţe personale, cât şi de atmosfera de
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
20
familiaritate pe care trebuie să o degaje întreg mediul centrului
(oameni/personal, spaţii şi amenajări, amplasament etc.). De aceea
pentru satisfacerea/acoperirea unei pieţe mai largi se impune
deschiderea mai multor structuri: filiale, sucursale, agenţii.
4. Centrele de consultanţă nu satisfac cerinţe particulare (decât prin
excepţie). Ele sunt orientate spre parchete de servicii, ca ansambluri
de soluţii complexe răspunzând concomitent la un set complex de
probleme ale clienţilor, reprezentând adevărate "supermarket-uri", în
care clientul pătrunde cu anumite probleme conştientizate, însă centrul
rezolvă şi multitudinea – uneori conexă şi auxiliară, alteori chiar
principală – de alte aspecte la fel de importante sau uneori chiar mai
pregnante decât cele observate iniţial.
5. Centrele de consultanţă nu decid şi nu-şi asumă responsabilităţi
decât în numele clientului în baza şi limitele contractului, precum şi în
domeniul fundamental în care acţionează.
6. În general centrele de consultanţă îşi asumă obligaţii de mijloace
şi nu de rezultat. Ele nu pot garanta obţinerea rezultatului urmărit, dar
garantează – prin profesioniştii, dotările, logistica, experienţa şi
antecedentele lor – că vor depune toate diligenţele necesare în vederea
maximizării şanselor de reuşită.
7. Centrele de consultanţă funcţionează în interior ca un organism
unitar, iar în exterior, în faţa clientului ele se prezintă ca o veritabilă
familie. Centrele de consultanţă moderne reprezintă structuri
orizontale, neierarhizate, fără subordonarea compartimentelor şi
funcţiilor, a căror activitate se derulează pe bază de responsabilitate
individuală din partea fiecărui membru, atât pentru acţiunile proprii cât
şi pentru activitatea/rezultatele generale ale întregului colectiv.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
21
II. Necesitatea unui centru de consultanţă în Managementul calităţii
Vieţii şi Condiţiei Umane
Un leader descoperă prăpăstiile ascunse dintre unde sunt lucrurile şi unde ar trebui ele
să fie şi întinde o punte provizorie pentru a face posibilă traversarea. De cealaltă parte,
el îi ghidează pe cei care îndrăznesc să meargă pe traversele sale nesigure, până când
inginerii vor reuşi să construiască o punte solidă pentru toţi.
Mel Ziegler
Desigur, în condiţiile în care există pe piaţă multiple cabinete de
psihologie şi psihoterapie, dintre cele mai variate ca orientare, se pune
fireasca întrebare: ce rost îşi are un centru? Pentru a răspunde acestei
întrebări este necesar să observăm în primul rând următoarele aspecte:
1. evoluţia vieţii pe Terra în momentul de faţă aduce dezvoltarea
omului şi a lumii într-un punct critic al complexităţii lor. Această
complexitate este determinată în ceea ce priveşte fiinţa umană de
coexistenţa activă a celor 3 componente ale Misiunii sale existenţiale, a
9 nivele (din12) ale Piramidei Trebuinţelor şi totodată a necesităţii de a
pune în echilibru armonic toate cele 4 Dimensiuni ale vieţii sale
cotidiene (materială, socială, individuală, spirituală).
2. omul contemporan reprezintă un fenomen în sine cu o alcătuire
holografică, un univers în miniatură în cadrul căruia fiecare parte
constituentă – fiecare proces – există şi devine sub influenţa, şi ca urmare a
interacţiunii sinergice şi continue a tuturor celorlalte. Astfel încât cea mai
mică variaţie în structura ori funcţionalitatea unei componente, se
repercutează ca o undă de transformare asupra întregului.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
22
3. omul este în acelaşi timp el însuşi celulă structurală şi
funcţională, într-un univers şi mai vast, fiind supus legilor devenirii la
nivelul întregului cosmos.
4. fiinţa umană are libertatea şi îndatorirea manifestării creatoare
atât prin modelarea mediului exterior, cât şi sub aspectul transformării
de sine. Căci omul nu este om de la Natură, el trebuie să devină astfel
prin munca şi efortul propriu. În baza acestei libertăţi şi responsabilităţi,
fiinţa umană are posibilitatea ca folosindu-se de toate forţele puse la
dispoziţia sa de către Viaţă (Forţele Cosmice, Forţele Naturii, Forţele
Sociale şi cele personale, câştigate de-a lungul/pe parcursul evoluţiei
individuale) să-şi traseze devenirea şi identitatea proprie aşa cum
doreşte şi cum se cere, modelându-se pe sine, rectificându-se ori chiar
re-inventîndu-se din nou, ori de câte ori este nevoie.
5. lumea în care trăim în prezent şi momentele evolutive pe care le
parcurge, o aduc în stadiul coexistenţei necombinate, în stare liberă, a
unei multitudini de forţe ce se manifestă actualmente la nivelul Terrei.
În cadrul societăţii acestea determină alăturarea tuturor valorilor,
principiilor, normelor, stilurilor, culturilor, credinţelor, ideologiilor etc.,
ducând la o varietate ameţitoare, la pierderea sensului. Fiinţa umană
contemporană este complet lipsită de de cea mai elementară orientare;
astăzi toate adevărurile mint şi totul este permis. Nimic nu mai rămâne a
fi cert, cu excepţia rătăcirii de sine, a pierderii valorii proprii şi rosturilor
existenţei (deopotrivă sensul existenţei individuale precum şi rosturile
tuturor aspectelor ce compun această existenţă).
Vechile structuri de consiliere şi psihoterapie erau axate pe rezolvarea
problemelor imediate ale clientului, interesându-se prea puţin despre
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
23
devenirea sa viitoare. O dată situaţia ori disconfortul înlăturat, clientul era
trimis înapoi, în aceeaşi lume care i-a cauzat vechea problemă, lăsat fiind să
se confrunte cu pericolul unei noi contaminări.
Ca să nu mai vorbim de faptul că, de cele mai multe ori nu se
acorda atenţie celorlalte structuri ale fiinţei sale ce fuseseră, inerent –
am văzut, în baza principiului sinergiei sistemului psihic – afectate de
aceeaşi cauză declanşatoare a problemei, cât şi de lanţul efectelor
ulterioare. Căci omul era privit mecanicist, static, pe când el reprezintă
un fenomen şi un proces în continuă devenire, legat fiind prin toate
firele fiinţei sale de întreg mediul înconjurător (societate, natură,
cosmos), la transformările căruia participă şi de evoluţia căruia este el
însuşi influenţat.
*
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei
Umane, însă, porneşte totdeauna de la întreg spre părţile componente.
Dacă una dintre acestea suferă, la un moment dat o disfuncţionalitate,
faptul acesta se datorează în primul rând unei probleme de adaptare
funcţională a întregului la mediul din care face parte, a unei lipse de
armonizare între componentele interioare atât între ele, cât şi cu cele ale
mediul exterior (cosmos, natură, societate).
Întreg cosmosul se constituie ca o mare armonie, un echilibru
dinamic al tuturor costituentelor sale. Omul reprezintă una dintre
acestea. Orice problemă ce o întâmpină pe calea vieţii sale nu este decât
un semnal de alarmă că undeva, într-un anumit punct acest echilibru în
rosturile armonice ale existenţei personale a fost afectat. Întocmai
precum bolile organismului biologic apar ca urmare a dezechilibrării
balanţei energetice (şi pe acest principiu funcţionează de mii de ani
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
24
terapiile medicale orientale) la fel se petrec lucrurile cu toate nivelele
constitutive ale fiinţei umane: astral, mental, cauzal. (Recomandăm a se
vedea „Psihologia Fiinţei”).
Centrul de consultanţă are, de aceea, misiunea de a realiza, în
primul rând, o analiză de ansamblu a întregii structuri a fiinţei umane,
observând aceste dezechilibre – de cele mai multe ori neconştientizate
de către clienţi – şi apoi de a intervenii reparatoriu atât asupra părţilor
afectate în principal, cât şi la nivelul întregului sistem psihic. Intervenţia
reparatorie, se manifestă deopotrivă ca “antidot” (înlăturând afecţiunea)
şi ca “vaccin” (preântâmpinând pe viitor apariţia sa din nou sub
influenţa factorilor de mediu). Fiindcă omul este privit şi
tratat/considerat din perspectiva devenirii sale neîntrerupte;
adevăratul om este cel de mâine, cel nenăscut încă, dar care îşi are
originea din efortul zilei de azi. El reprezintă un proces în continuă
înnoire de sine. Aceasta poate fi armonică sau nu, în acest din urmă caz
apărând disfuncţionalităţile sub forma problemelor, a suferinţei.
Pentru remediere este necesar un program educaţional, un training
de formare a copetenţelor/a posibilităţilor, forţelor şi principiilor
necesare adaptării corespunzătoare pentru viitor. Acest program va fi
pus la punct, pentru început, de către centru şi implementat (apoi
readaptat pe parcursul implementării sale) de către clientul însuşi.
Moment din care acesta îşi ia soarta în propriile mâini, devenind agent
activ în modelarea devenirii sale viitoare. Iar pentru succesul acestui
Program de Dezvoltare Individuală, precum şi în vederea armonizării
întregii conduite a fiinţei cu Mediul, în scopul realizării împlinirii de
sine în viată şi în lume, clientul va beneficia de asemenea, din partea
Centrului de spijin şi asistenţă în întocmirea Proiectului Vieţii
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
25
Personale. (Recomandăm a se consulta şi volumele: „Psihologia
Fiinţei", „Consilierea în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane”)
Or, asemenea lucrări de anvergură, compuse din mai multe
segmente operaţionale distincte precum: cercetarea-documentarea şi
analiza în vederea întocmirii Psihogramei (portretul complet al fiinţei
umane luând în calcul toate forţele ce concură la structurarea şi modelarea
sa viitoare), prospectarea oportunităţilor (forţelor, tendinţelor, conjuncturilor
etc.) de dezvoltare maximală, realizarea programelor de dezvoltare,
proiectarea, implementarea şi supervizarea progresiei acestora etc., astfel de
lucrări ample şi complexe nu pot fi realizate decât în cadrul şi intermediul
unui centru specializat, cu servicii profesionale conexate, cu viziunea
corespunzătoare asupra necesităţilor reale ale clientului şi având
capacitatea de a se dedica satisfacerii acestora.
Centrele de consultanţă sunt precum service-urile auto: trebuie să
aibă competenţe pentru toate tipurile de maşini şi pentru toate
componentele acestora; dar în acelaşi timp fiecare componentă primeşte
numele de „ maşină” doar alături de toate celelalte, la fel precum maşina
ca întreg nu poate exista (valabil) fără oricare (şi toate) aceste
componente.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
26
III. Obiectivele centrului de consultanţă
Ce orbi suntem până ce nu vedem/ Că-n orice zămislire omenească/ Nu merită nimic să realizăm/ Dacă nu ne gândim pe om s-l crească/
De ce să ridicăm oraşe şi palate / Când omul tot în tină îl lăsăm/ Zadarnic e să construim o lume/ Când pe constructor nu îl înălţăm
Edwin Markham
A. Obiective generale
Astfel, în primul rând consilierea în Managementul calităţii Vieţii şi
Condiţiei Umane are la bază principiul formulat de Laing: “fără
Ontologie (ca ştiinţă despre fiinţă şi despre existenţă) orice psihologie
este doar o minciună şi o înşelătorie a fiinţei umane”. Pentru că, într-
adevăr, consilierea priveşte omul ca o parte componentă a Marelui Flux
de Viaţă, aflat într-o continuă transformare evolutivă, el însuşi plasat la
confluenţa unei game complexe şi multiple de factori şi influenţe a căror
rezultantă meru fluctuantă determină direcţia şi orientarea dezvoltării
viitoare a fiinţei umane.
Aceste forţe se pot împărţi primar în două mari categorii: Fforţe ale
vieţii (sau cosmice) care acţionează din exterior după Legile Universale
ale Naturii, şi, respectiv, Forţe proprii, rezultate din exprimarea
capacităţilor intrinseci fiecărei fiinţe în parte, potrivit cu natura proprie,
caracterul, nivelul Conştiinţei (ca standard de evoluţie a fiinţei la Şcoala
Devenirii Cosmice), Trebuinţele Fundamentale şi Funcţiile active ale
Sinelui, configuraţia Ecuaţiei Existenţiale – care ia în calcul şi
fenomenele mixte, derivate din structura de personalitate, temperament,
moştenire genetică (fiziologică şi psihică) etc.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
27
Este de datoria fiecăruia în parte a cunoaşte aceste forţe şi a le utiliza
constructiv, atât cele interioare (ce trebuie configurate şi dezvoltate
corezpunzător), cât şi cele exterioare (spre identificarea momentului
celui mai oportun pentru îndeplinirea fiecărui act al vieţii).
Pentru că în viziunea consilierii omul este un corăbier pe marea
devenirii. În baza destinului individual, el şi-a trasat o Călătorie pe care
trebuie să o intreprindă (este misiunea vieţii sale prezente). Pentru
aceasta, înainte de a se lansa, trebuie să fi deprins arta navigaţiei, apoi
să-şi pregătească în toate amănuntele corabia şi echipamentele şi, mai
ales, să se informeze despre stâncile, obstacolele şi vânturile care-l vor
întâmpina pe traseu. Căci toate forţele ce acţionează sinergic asupra
fiinţei umane reprezintă doar oportunităţi şi utilitătăţi, aflate dincolo de
bine şi de rău, în egală măsură a fi la fel de folositoare, pe cât de
stânjenitoare. Revine Corăbierului sarcina de a-şi pune în lucru întreaga
măiestrie şi toate cunoştinţele sale de navigaţie spre a identifica
momentul şi mişcarea potrivită de orientare a velelor, astfel încât
corabia Vieţii sale să aibă un mers lin şi armonios, dar mai ales să fie
ferită de pericolele catastrofale ale naufragiului.
Ceea ce propune consilierea, în primul rând, este să acorde training
şi susţinere Fiinţei umane pentru ca aceasta să poat beneficia în viaţă
de întreaga plenitudine a Realizării de Sine. Însă o astfel de viaţă nici
nu se ia cu împrumut, nici nu se obţine la comandă, ci trebuie construită
în toate momentele sale, de la alfa la omega. Pentru aceasta este
necesară în primul rând autocunoaşterea reală, în toată complexitatea şi
profunzimea fiinţei proprii şi, în al diolea rând, educaţia continuă,
educaţia paideică. Acest model de educaţie reprezintă o practică a
dezvoltării (deopotrivă doctrină spirituală, cod de norme în viaţă, tehnici
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
28
şi metode de antrenament etc) absolut personalizată, adică structurată
după anumite cadre generale (în acord cu Principiile Universale ce
guvernează derularea sistemică a tuturor proceselor, la toate nivelele
de fiinţare şi manifestare) dar adaptată concomitent la structura –
ecuaţia existenţială – a fiecărei fiinţe manifestate sub forma unei
persoane umane istorice, la momentul/ conjunctura fiecărui act al vieţii
şi la trbuinţele/ necesităţile pe care le întâmpină fiinţa în momentul
respectiv şi de a căror satisfacere depinde starea ei de bună dezvoltare
în continuare.
De aceea consilierea are misiunea de a determina cea mai
eficientă astfel de practică a dezvoltării pentru fiecare entitate umană-
client în parte, a-i oferi mai multe posibilităţi de alegere şi a-i asigura
“suportul tehnic”, sprijinul pentru implementarea şi dezvoltarea unei
vieţi personale cât mai împlinite.
Dar pentru reuşita acestui demers trebuie respectate şi
îndeplinite câteva criterii/etape/obiectivede bază:
1.- o viziune corectă asupra omului, care să permită cunoaşterea a
ceea ce numim “Fenomenul Uman” (pentru că este un proces în devenire
neântreruptă) în profunzimile cât mai detaliate ale complexităţii sale.
2.- cunoaşterea/recunoaşterea de către fiecare om în parte a
misiunii sale existenţiale, a rostului şi îndatoririlor pe care le are de
îndeplinit în această viaţă prezentă
3.- înţelegerea faptului că fiecare viaţă reprezintă doar o zi din
marea şi eterna viaţă a Fiinţei, la fel precum stadiul de om este numai o
perioadă/etapă din procesiunea Vieţii în dezvoltarea ei spre standarde
superioare şi de aceea forţele ce acţionează la un moment dat asupra
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
29
omului îşi au cauze şi ramificaţii ce depăşesc percepţiile noastre
limitate/restrânse spaţial şi temporal
4.- înţelegerea fenomenului uman ca un proces de exprimare a
Sinelui (acel sâmbure de viaţă, esenţă din Esenţa Lumii) pe mai multe
planuri de vieţuire/fiinţare/existenţă (nu spaţiale), concomitent:
Fiziologic, Astral, Mental, Cauzal, Spiritual etc., pe fiecare dintre
acestea fiinţa dezvoltând anumite forţe şi structuri de autocreaţie, din
acţiunea lor sinergică manifestându-se în universul social ceea ce
numim în mod obişnuit Persoana Umană, adică, în sens chiar şi
etimologic, “masca” pe care fiinţa-actor o poartă spre a-şi juca rolul la
un moment dat pe Scena transistorică a Universului (facem din nou
trimitere la volumul “Psihologia Fiinţei”).
5.- înţelegerea faptului că în momentul de faţă al evoluţiei
procesualităţii vieţii la nivelul Terrei, îi este lăsată omului libertatea şi
îndatorirea, concomitent cu responsabilitatea creării acestei măşti, cu
ajutorul căreia să fie în măsură a-şi realiza cât mai bine cele trei
îndatoriri existenţiale: să-şi împlinească destinul (rolul), să ajute
semenii, şi celelalte forme de viaţă, să se dezvolte/emancipeze pe sine
(ca nivel de fiinţare), în calitate de Elev la Şcoala Vieţii
6.-folosirea atât pentru cunoaşterea, cât şi pentru implementarea
“Planului vieţii individuale” a unei game lărgite de instrumente de lucru:
a) în primul rând se reconsiderară/revene la învăţătura
transformatoare şi transfiguratoare a fiinţei umane, cuprinsă în Ştiinţele
Antice, deopotrivă ale orientului şi occidentului, urmată de adaptarea
acesteia la necesităţile prezente de dezvoltare a omului şi manifestarea/
punerea ei în lucru în cadrul unor formule noi, combinate şi exprimate
prin intermediul inclusiv al tehnologiilor moderne
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
30
b) în al doilea rând se întrebuinţează o gamă mult mai
vastă de instrumente de investigare, mergând de la teste şi probe, până la
hipnoză, clarviziune, regresie în vieţile anterioare (alături de acestea:
astrologia, numerologia, chiromanţia, grafologia, fizionomia, explorarea
viselor, hermeneutica etc.)
c) în al treilea rând se are în vedere aplicarea
principiilor armonizării universale şi echilibrării proceselor vieţii,
pornind de la tehnici cunoscute din cele ami vechi timpuri, dar adaptate,
puse în noi formule şi implementate cu ajutorul cadrelor actuale
existente în societate la nivel de dezvoltare fizică, psihică, mentală,
tehnologică, culturală etc. Astfel sunt vizate tehnicile de: feng-shui, reiki
şi reflexoterapie, geomanţie, terapie florală, melo-, cromo-, aromo-,
cristalo- terapie, meditaţia transcendentală şi cea gnostică, relaxarea,
asanele, mantrele şi yantrele, gimnastica etc.
B. Obiectivele manageriale
Sub aspectul său de esenţă, ca managementul al calităţii vieţii şi
condiţiei umane, Consilierea vizează următoarele aspecte corelative,
aflate într-o interdependenţă absolută:
a) – Cunoaşterea de sine a Fiinţei Umane în toată complexitatea sa,
printr-un proces de analiză şi autoanaliză introspectivă, precum şi prin
aplicarea testelor de specialitate, coroborate cu analiza hermeneutică atât
a datelor astfel obţinute, cât şi a întregii sale vieţi şi a comportamentului
în ansamblu.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
31
b) – Cunoaşterea, de către Consilier, în primul rând a Forţelor de
Mediu ce concură la modelarea devenirii Fiinţei Clientului sub toate
aspectele: atât la nivelul Fiinţei-în-sine (Natură, Caracter, valori ale
Conştiinţei, trebuinţe ale Sinelui) cât şi la nivelul Fiinţei-în-manifestare
(Personalitatea şi omul social în comportamentul său de zi cu zi). Se au
în vedere, astfel: Forţele cosmice, Forţele Karmice, Forţele Naturii
(Tendinţele), Forţele genetice, Forţele sociale (educaţie, cultură şi
civilizaţie, contacte inter-umane, obişnuinţe şi stil de viaţă...), Forţele
proprii (valorile Conştiinţei, Caracterului, voinţa, efortul personal),
Organizarea vieţii.
c) – Identificarea cerinţelor Misiunii existenţiale sub toate cele trei
aspecte:
ca Fiinţă-elev la Şcoala Vieţii: - care este standardul/nivelul de
evoluţie, ce teme (îndatoriri) trebuie realizate conform acestuia, ce
atitudine faţă de viaţă şi lume este specifică şi utilă pentru acest nivel, ce
practici de dezvoltare personală pot fi adoptate pentru asigurarea
progresului continuu al propriei fiinţe
ca Fiinţă-în-lume: - cum se exprimă îndatorirea sa de a sprijini
dezvoltarea celorlalte fiinţe, ca întindere, cuprindere, nivel de raportare;
se referă doar la semeni, sau se întinde şi la alte categorii sau specii cât
şi cui şi cum poate dărui efortul, valoarea, munca, rezultatele şi fiinţa sa
proprie
ca actor pe scena vieţii: - ce rol are de jucat şi, mai important
decât cunoaşterea dinainte a rolului, este pregătirea actorului pentru a
putea primi şi interpreta o gamă cât mai largă dintre acestea, într-o
variantă cât mai personală dar şi de calitatea cerută de standardele
Scenariului şi ale propriei Conştiinţe.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
32
d) – Identificarea modalităţilor personalizate sub care se exprimă
cele 9 Nivele ale Piramidei Trebuinţelor, a lucrurilor şi formelor
acestora existente în lumea aceasta în măsură a satisface respectivele
trebuinţe, a modalităţilor cum pot fi ele atinse şi de asemenea
identificarea Trebuinţelor cheie din întreg ansamblul.
e) – Prospectarea modalităţilor de combinare sinergică şi
interacţiune constructivă a elementelor de la lit. c, d, concomitent cu
satisfacerea necesarului de manifestare simultană pe cele 4 Direcţii
majore ale vieţii: Viaţa materială, Viaţa Socială, Viaţa Individuală şi
respectiv Viaţa Spirituală. Prospectarea şi conceperea primelor soluţii
combinatorice, concomitent cu schemele cadru – cu scenariile –
ipotetice de implementare a lor.
f) – Stabilirea scopurilor şi obiectivelor majore ale vieţii, în funcţie
de toţi parametrii identificaţi în cadrul procedurilor de la lit. a-e;
g) – Determinarea necesarului de utilităţi şi dotări pentru atingerea
scopurilor, obiectivelor şi satisfacerea cerinţelor de la punctele c,d,e:
calităţi, aptitudini, dexterităţi / abilităţi, cunoştinţe, experienţe, trăsături
de caracter, forţe de sprijin (cosmice sau ale lumii naturii), conjuncturi
şi contexte sociale, stil de viaţă şi modalităţi de eficientizare / optimizare
a performanţelor individuale etc.
h) Stabilirea unui model de Personalitate – ca vehicul şi instrument
pentru atingerea şi realizarea celor de mai sus. Modelul personalităţii
este construit in abstarcto şi în liniile sale fundamentale, cuprinzând în
principal aspectele care accentuează latura exterioară a fiinţei umane
sociale (: comportament, relaţionare, atitudini, abilităţi, integrare şi
adaptare, etc.). Deci Personalitatea va fi structurată în funcţie de locul,
timpul şi mediul social în care fiinţa umană se regăseşte sau îşi propune
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
33
a derula programul existenţei sale. Reprezintă interfaţa omului cu
lumea, însă rolul principal este acela de armonizare a lor astfel încât
fiinţa umană să-şi poată manifesta plenar identitatea şi unicitatea proprie
în această lume comună.
i) Stabilirea programului de dezvoltare Individuală, acel set de
practici şi tehnici, metode şi strategii destinate creşterii şi împlinirii
omului ca fiinţă în sine, evoluţiei sale depline pe toate planurile.
j) Stabilirea unui stil de organizare a vieţii în măsură a permite
deopotrivă derularea programului de Dezvoltare Individuală, asigurarea
exprimării identităţii proprii, realizarea misiunii existenţiale (în formele
alese), armonizarea celor 4 Direcţii ale Vieţii individual-sociale,
satisfacerea celor 9 Trebuinţe Fundamentale.
k) Apoi trasarea Proiectului Vieţii Personale, acel plan de viaţă
strategic, sistematizat, viabil şi eficient, în măsură a traduce în realitatea
lumii prezente toate aspectele stabilite până aici şi de asemenea în
măsură a permite actualizarea lor permanentă, în timp, deopotrivă cu
adaptarea continuă la conjuncturile exterioare de mediu.
l) Lansarea Proiectului în derulare, de către client sub
supravegherea consilierului, urmărindu-se în acelaşi timp eficienţa
strategiilor cât şi capacitatea / dexteritatea clientului în a le implementa
la nivel optim. Pe această perioadă se oferă training şi suport
managerial, se retuşează ori adaptează întreg Proiectul realizat anterior,
astfel încât să se ajungă la un moment de homeostazie dinamică
determinat, un punct de echilibru constructiv şi funcţional conturat de 2
variabile majore: viabilitatea proiectului în această lume şi viaţă şi,
respectiv, posibilitatea (capacitatea) clientului de a derula (de la un
moment dat) singur acest proiect.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
34
IV. Funcţiile Centrului de consultanţă în Managementul calităţii
Vieţii şi Condiţiei Umane
Printre cele mai importante funcţii ale Centrului, în mod deosebit
se evidenţiază următoarele:
1. – satisface trebuinţele/cerinţele clienţilor, răspunzând nevoilor în
creştere existente pe piaţă în materie de consiliere şi management al vieţii
personale
2. – asigură cadrul necesar procesului de studiu cercetare/investigare a
manifestărilor vieţii la nivelul fiinţei umane, atât individual cât şi în
colectivitate
3. – promovează dezvoltarea persoanei umane prin regăsirea de sine,
organizarea vieţii, armonizarea şi integrarea în fluxul cosmic al proceselor
naturale (de care depind deopotrivă starea de echilibru biologic, energetic,
afectiv şi mental)
4. – ajută fiinţa umană să realizeze împlinirea de sine în viaţă şi în
lume
5. – susţine progresul comunităţii umane fiind de principiu că numai o
societate cu oameni echilibraţi, puternici, orientaţi (care au un sens al vieţii) şi
împliniţi poate aspira în mod autentic la dezvoltarea structurilor sale, în
vederea atingerii unor standarde şi mai înalte de bine şi virtute socială
6. – ridică standardul de calitate a vieţii individuale (şi comunitare)
7. – reprezintă un mediu de formare şi perfecţionare profesională
pentru persoanele dornice a se pune în slujba semenilor lor sub forma
consilierii şi respectiv ingineriei pentru dezvoltarea umană
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
35
V. Principii majore ale Centrului
Trecerea de la privire la înţelegere, de la lumină la iluminare este adevăratul drum de spiritualizare, cel mai adesea greu de realizat
Traian Stănciulescu
Principiile Consilierii sunt determinate de două aspecte principale
şi structurate – din acest motiv – pe două secţiuni: principii conceptuale
(derivate din fundamentele Psihologiei Fiinţei) şi respectiv principii
funcţionale (determinate de caracterul practic, aplicativ al consilierii).
A. Principii conceptuale
1. Principiul omului ca fenomen cosmic
- în baza acestuia fiinţa umană este percepută ca parte
integrantă a Lumii naturii, constituită şi funcţionând, în toate aspectele
vieţii sale, după legile acesteia şi conform standardelor de armonizare a
proceselor evoluţiei vieţii la nivel cosmic.
2. Principiul omului ca sistem psihic ierarhizat şi holografic
- în baza acestui principiu, fenomenul uman se descoperă a fi o
mare încrengătură de procese, derulate pe multiple nivele de realitate,
guvernate de legi şi ordini bine stabilite, organizate ca sisteme de
sisteme (sisteme incluse anatomic şi funcţional, după modelul sferă în
sferă) şi în cadrul cărora, fiecare componentă (structurală, funcţională
sau procesuală) se constituie concomitent şi continuu prin acţiunea
sinergică a tuturor celorlalte, şi tocmai de aceea reflectând în sine
imaginea de esenţă a întregului.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
36
3. Principiul realităţii individuale / viziunii personalizate
-la nivelul fiinţei umane, Realitatea este o percepţie subiectivă,
specifică fiecăruia şi rezultată a combinării multiplelor factori şi
influenţe ce acţionează asupra Sinelui individual. Putem spune că
Realitatea reprezintă pentru om refexia Adevărului (obiectiv) în oglinda
Sufletului său individual. De aceea, spre deosebire de celelalte regnuri
ale Naturii pentru care Realitatea este unică, obiectivă, coincizând cu
ceeea ce numim Adevăr, în cazul omului, această realitate nu poate fi
decât subiectivă, iar Adevărul parţial, ierarhizat pe nivele, în funcţie de
gradul de evoluţie al fiecărei entităţi în parte.
De aceea fiecare entitate umană are un limbaj specific de
comunicare cu Universul şi cu semenii, propriu reaalităţii lui, motiv
pentru care consilierul în primul rând trebuie să identifice această
realitate, să se transpună în ea şi abia apoi să deschidă adevăratul dialog.
Astfel pe bună dreptate putem afirma că fiecare om e un Univers în
sine, cu ordinea sa structurală şi funcţională specifică. Iată de ce pentru
noi termenul de „normal/normalitate” nu trebuie şi nici nu poate să
existe. Pe de altă parte şi tot în baza acestui Principiu consilierea
priveşte ceea ce se denumeşte în mod frecvent prin termenul de „boală”,
drept un dezechilibru produs în ordinea internă a universului fiecăruia,
astfel încât, de la simplele mici probleme de afaceri, de sănătate fizică,
afective, cognitive şi până la problemele de conştiinţă şi identitate, toate
acestea reprezintă manifestări de diverse grade, intensităţi şi nivele
produse din – şi numai din – acest motiv: destabilizarea, bruierea ordinii
interne a propriului sistem. Vedem astfel de ce, pentru a putea rezolva
chiar şi cel mai mic detaliu de neregularitate, pentru a strânge un
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
37
singur şurub în marea maşinărie a fiinţei umane trebuie să cunoaştem
întreaga schemă şi principiile ei de funcţionare.
Întrucât consilierea şi consilierul au misiunea de a rezolva nu atât
problemele trecute sau problemele prezente at mai ales pe cele
viitoare.
4. Principiul ierarhizării Trebuinţelor Fundamentale pe 12 nivele
piramidale
- Trebuinţele sunt factori de stimulare şi actualizare a
Dezvoltării individuale, repartizaţi pe sfere de cuprindere/acoperire a
Realităţii psihice a fiinţei umane şi supraetajate piramidal în funcţie de
principiile majore ale progresului universal al vieţii (pentru că ele sunt
întâlnite la toate formele de viaţă dotate cu individualitate/identitate –
adică Sine – proprii).
5. Principiul complexităţii unitare a Fenomenului Uman
- fiinţa umană este percepută ca un fenomen hipercomplex
rezultat al armonizării tuturor structurilor şi nivelelor sale constituente;
interacţiunea sinergică a tuturor acestora dă naştere unei rezultante
glogale, funcţionând ca un întreg-unitar, aflat în continuă transformare
de sine prin chiar procesele evolutive petrecute la nivelul structurilor
constitutive. Principalele forţe structurale sunt determinate de
trebuinţele fundamentale ale Sinelui, de gradele de dezvoltare a
Conştiinţei, de conţinutul Naturii individuale şi al Caracterului, de
Forţele mediului (Cosmosului, Lumii, Naturii, Societăţii), de
organizarea şi managementul proprii vieţi în ansamblu, de Personalitate.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
38
6. Principiul progresului continuu
- omul este un fenomen în perpetuă devenire. Fie că vrea, fie
că se împotriveşte, fie că participă activ, fie se lasă purtat de curentul
evoluţiei, fie că realizează/conştientizează, fie că ignoră total, fiinţa
umană – ca parte a Lumii Naturii – este supusă procesului creşterii şi
dezvoltării neîntrerupte. Doar că opoziţia, neparticiparea şi abaterea de
la regulile acestui proces evolutiv sunt sancţionate prin starea de
suferinţă.
În baza acestui principiu şi ca asumare a condiţiei sale existenţiale
(specifică regnului din care face parte), aceea de fiinţă conştientă de sine
înseşi, omului social (fiinţei umane manifestate în lume) îi revine
împlinirea întreitei misiuni existenţiale: de a se dezvolta prin efortul
propriu, de a-i ajuta pe alţii în dezvoltarea lor personală, de a juca
rolurile sociale primite pe scena vieţii (a se vedea supra Cap.II/2) .
7. Principiul realizării Împlinirii de Sine
- pretutindeni în Lumea Naturii fiinţele tind către manifestarea
condiţiei lor existenţiale, către exprimarea plenară în viaţă a esenţei lor
individuale (sau de grup, specie etc.). Pentru Fiinţa la stadiul uman de
evoluţie acest proces echivalează sub aspect exterior, manifest,
comportamental cu simultaneitatea celor 3 aspecte definitorii pentru omul
contemporan: realizarea întreitei misiuni existenţiale, satisfacerea
concomitentă a celor 9 nivele active ale Piramidei Trebuinţelor şi respectiv
armonizarea sinergică a celor 4 Domenii Fundamentale ale vieţii.
Sub aspect interior, de trăire, atingerea/satisfacerea fiecăruia dintre
cele 3 aspecte concomitent şi continuu, echivalează cu perceperea stării
numite Împlinire de Sine.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
39
8. Principiul performanticii umane
- dintre toate fiinţele Naturii, omul este cea mai adaptabilă şi
totodată cea mai modelabilă putând, în baza libertăţii sale, să aleagă
orice direcţie a dezvoltării, să îmbrace orice formă, să adopte orice
model sau tehnică de lucru. Prin educaţie formatoare (cunoaştere plus
exerciţiu) folosindu-se de toate Forţele de sprijin care îi stau la
dispoziţie (deopotrivă ale sale cât şi cele sociale, ale Naturii sau
Cosmice), fiinţa umană poate (şi este datoare) să îşi traseze drumul
propriei sale dezvoltări, consilierea nefiind altceva decât un
mijloc/instrument de sprijin în acest demers.
9. Principiul subsidiarităţii consilierii
- consilierul şi consilierea îşi fac intrarea pe scena vieţii
individuale a clientului numai atunci când îndeplinite cumulativ
următoarele două condiţii:
a) clientul conştientizează necesitatea procesului consilierii
b) este pregătit să transpună în practică soluţiile obţinute în
urma parcurgerii acestui proces.
În lipsa oricăreia dintre acestea, şansele din implementare a
programelor vor fi minime, tocmai întrucât îi revine clientului sarcina
acestei implementări (şi deci trebuie să fie pregătit, decis, motivat a
participa la propria schimbare), consilierea având doar funcţie
instrumentală, de suport şi de orientare. De aceea şi consilierul va
interveni mai mult pe latura de educaţie formatoare, de training şi
motivare pe parcurs; el în nici un caz nu va fi cel ce determină decizia
participării/înscrierii în procesul consilierii (aceasta aparţine clientului şi
vieţii ca factor de motivare) şi nici nu va rezolva situaţiile în locul
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
40
acestuia. Consilierul se prezintă mai mult ca un antrenor ce ştie că
lucrează cu sportivi de performanţă – oamenii sociali ai prezentului – şi
că misiunea sa de bază este aceea de a le oferi acestora în primul rând
tehnici eficiente, metode optime şi personalizate de dezvoltare,
orientarea şi corectarea progresului acestora, deopotrivă cu suportul
afectiv tehnic, cu încurajarea şi susţinerea morală. Consilierul este
fratele –care-merge alături, constituindu-se deopotrivă în umărul pe
care se plânge în suferinţa înfrângerii, în vocea care îndeamnă la
reluarea asaltului precum şi primul suflet care se bucură la fiecare
victorie.
10. Principiul multitudinii de normalităţi
- fiecare fiinţă umană trăieşte într-o realitate proprie şi
specifică ce pentru ea reprezintă starea de normalitate. Nu există deci o
normalitate universal valabilă, ci numai specificităţi aparţinătoare
fiecăruia în parte. În baza acestui principiu nu există „bolnavi” în sensul
actual, clasic, al cuvântului, ci doar oameni care nu şi-au armonizat
starea propriei normalităţi cu cea a celorlalţi. Normalitatea reprezintă
aspectul calitativ al stării pe care o trăieşte fiecare fiinţă în realitatea sa,
la un moment dat. De aceea problemele pot apărea deopotrivă din
neadaptarea interioară (neacomodarea în propria realitate) cât şi de la
nearmonizarea exterioară neîncadrarea sinergică în ansamblul
interacţiunilor perpetue cu toate componentele Mediului (societate,
natură, cosmos).
Obiectivele consilierii vizează, de aceea, restructurarea realităţii
interioare într-o formulă care să-i asigure clientului obţinerea Împlinirii
de Sine (trăirea plenară a bucuriei existenţiale) şi totodată planificarea
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
41
strategică a mecanismelor şi proceselor de integrare armonică şi
sinergică a acestei realităţi personale în ansamblul complex al Mediului,
fără ca prima să fie alterată în esenţa sa.
B. Principii Funcţionale
Principiile funcţionale sunt în număr mult mai mare decât cele
conceptuale şi ele, derivând din aspectul aplicativ, practic şi
metodologic nu ţin cont de specificul aparte al unei optici ori alteia în
psihologie, ci au ca ax central al orientării lor ideea de finalitate şi
utilitate, de funcţionalitate şi atingere a obiectivelor.
Astfel printre cele mai frecvent utilizate dintre principii se numără
şi cele de mai jos:
1. Consilierea vizează nu repartiţie ci reconstrucţie, adică
edificarea pornind de la bază, de la elementele cheie ale edificiului
numit “Fiinţa umană”.
2. Nu se vizează atât rezolvarea situaţiilor (nu acestea
reprezintă obiectivul final) cât pregătirea clientului pentru viaţă, în toată
complexitatea ei. Se acţionează asupra cauzei şi nu asupra efectelor,
vizându-se nu alinarea suferinţei ci modelarea propriei dezvoltări.
3. Trecutul şi prezentul sunt aspecte secundare valoroase sub
anumite aspecte ca surse informaţionale şi atât. Accentul se pune pe
viitor, pe fiinţa în devenire, pe realitatea vie a ceea ce numim om,
pornindu-se de la principiul că omul poate fi ceea ce voinţa lui decide; şi
de aceea trecutul şi prezentul au doar valoare orientativă; în fiecare zi
omul se poate naşte din nou: acelaşi, dar mereu altul. El trăieşte doar în
viitorul său.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
42
4. Consilierea nu vizează aplicarea de tratamente ci oferirea/
modelarea, implementarea şi derularea de programe de dezvoltare
individuală, de educaţie, training şi formarea paideică.
5. Fiecărui client trebuie să i se ofere şanse egale de acces la
serviciile oferite de consiliere, iar furnizarea de informaţii să fie pe
înţelesul fiecăruia.
7. Consilierul trebuie să fie obiectiv, imparţial, să nu impună
opţiunea sa personală şi să nu influenţeze clientul în luarea deciziei.
8. Consilierul asistă şi ajută clientul în clarificarea scopurilor
consilierii, el nu impune, ci ei lucrează împreună.
9. Consiliatul trebuie să beneficieze de respectul consilierului.
10. Consilierea are caracter confidenţial.
11. Consilierea trebuie să fie personalizată, să evite stereotipiile.
12. Consilierii au responsabilitatea să descopere şi utilizeze
capacitatea de dezvoltare şi schimbare a clienţilor.
13. Centrarea se face pe trebuinţele clientului.
14. Trebuie încurajată o atitudine realistă din partea clientului
în ceea ce priveşte asumarea responsabilităţii deciziilor.
15. Încurajarea unor atitudini active din partea clientului
(„ajută-te singur”), ceea ce contribuie la dezvoltarea unui sistem propriu
de autoevaluare.
16. Consilierea se face printr-o abordare globală care include
nu numai propria persoană a clientului ci va fi implicată şi familia,
şcoala, alte grupuri sau comunitatea.
17. Clienţii au nevoie de a fi apreciaţi, au nevoie de stimă şi
respectul de sine, iar ca să le dobândească au nevoie de confirmarea
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
43
propriei valori din partea persoanelor semnificative pentru ei (persoane
de referinţă: familie, profesori, prieteni, colegi).
18. Acceptarea, respectul, grija, încurajarea, sprijinirea,
ajutarea, contribuie la afirmarea valorilor clienţilor şi la dezvoltarea
lor.
19. Un comportament deschis, autentic al consilierului
provoacă acelaşi comportament şi clientului.
20. Exersarea competenţelor şi abilităţilor de consilier precum
şi racordarea la problemele şi nevoile clienţilor sunt permise ale
succesului consilierii.
21. Orice metode şi tehnici utilizate în consiliere pentru
atingerea obiectivele trebuie să respecte demnitatea şi responsabilitatea
celor doi parteneri.
22. A fi conştient de tine este primul pas în autorealizare.
23. Îndrumarea clientului spre alt consultant atunci când nu
putem răspunde cerinţelor.
*
Alte principii funcţionale, derivând în mod direct din specificul
consilierii în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane sunt
următoarele:
24. Principiul acţiunii nevralgice, conform căruia consilierul
trebuie să „aştepte” sau să „grăbească” procesul de conştientizare a
clientului prin aducerea acestuia în starea critică, echivalentă limitei
„ultimului ceas”, a şansei ultimative. Clientul fiind factorul cheie în
procesul Consilierii în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
(chiar dacă nu din primele faze, ci deabia mai târziu când i se
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
44
încredinţează derularea programului prin forţe proprii), este absolut
necesar ca acesta să participe activ, să se concentreze pe obiectivele
propuse de consilier, să fie total motivat şi să lucreze cu toată puterea şi
sinceritatea. Or, toate acestea se exprimă eficient şi cu cea mai mare
pregnanţă în chiar momentele de criză acută (indiferent că aceasta s-a
produs datorită vieţii ori prin aportul catalizator al consilierului).
25. Principiul personalizării mesajului, în baza căruia
consilierul trebuie să descopere acea formă de comunicare absolut
specifică realităţii personale şi unice a clientului; el trebuie, ca prim pas
al consilierii, să pătrundă şi trăiască în realitatea celui din urmă numai
astfel şi numai atunci metodele şi tehnicile aplicate vor fi înţelese,
acceptate şi implementate de către client. Fără comunicare şi transfer de
mesaj, consilierea nu există. În acest sens una dintre cele mai utile şi
eficiente soluţii o reprezintă comunicarea metaforică, ce se adresează
fiinţei profunde a clientului, evitând astfel distorsiunile de mesaj
provocate de factori mentali, afectivi, comportamentali sau de
personalitate, deficitul de empatie, lipsa de experienţă din partea
consilierului ori de receptivitatea de către client etc.
26. Principiul valorizării euristicie a fiinţei umane. Conform
acestuia, omul este considerat creator de valori ca şi condiţie de esenţă a
sa, iar una dintre laturile – şi cea mai importantă – manifestării sale
creatoare o reprezintă modelarea de sine. De aceea programele de
dezvoltare propuse fiecărui client, pe lângă faptul că sunt personalizate,
adaptate specificului său unic, trebuie să fie în acelaşi timp absolut
flexibile, permisive şi cu mare potenţial de recombinare; clientul trebuie
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
45
să aibă rolul central de implementare şi în acelaşi timp de transformare
permanentă a propriului program. Orice program viabil e necesar să lase
clientului libertatea creaţiei şi combinării elementelor componente după
propria-i măsură, păstrând însă – şi aici intervine rolul consilierului în
procesul implementării – direcţiile majore ale derulării, obiectivele
fundamentale de atins şi regula de bază a progresului continuu.
27. Principiul utilităţii minimale: nu sunt admise, atât în
consiliere, cât şi în cuprinsul programelor de dezvoltare decât
elementele necesare sau cel puţin utile. Se vizează claritatea,
limpezimea câmpului de lucru. De aceea se folosesc în special elemente
cu aspect de principii, legi, simboluri, modele, metafore, care într-un
conţinut restrâns cuprind o mare cantitate de semnificaţie
transformatoare. Procesul de consiliere trebuie să fie simplificat la
maxim, mai mult un cadru, o structură pe care clientul însuşi să
construiască, prin efort propriu şi prin valorizarea capacităţilor fiinţei
sale, modelul cel mai potrivit pentru creşterea şi dezvoltarea sa
personală.
28. Principiul progresului: se originează în legea conform
căreia toate lucrurile se află în continuă dezvoltare a fiinţelor, trecând
mereu dintr-o formă în alta, la nivelul Lumii Naturii. Astfel încât fiecare
stare prin care trece sufletul omului reprezintă deopotrivă un proces util
şi necesar creşterii, fortificării, modelării acestuia la un standard
superior. Chiar dacă forma de manifestare, la un moment dat poate
părea retrogradă faţă de linia generală a procesului, esenţa, însă, îşi
continuă calea ascendentă tocmai datorită forţelor derivate/născute
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
46
dintr-o astfel de formă. În termeni populari este binecunoscută regula:
„ca să faci un salt mare înainte, câţiva paşi înapoi sunt, de multe ori,
necesari”.
29. Principiul eficienţei: consilierul trebuie să descopere şi
aplice acele metode/tehnici/instrumente şi proceduri cu cea mai mare
eficienţă pentru client. Dacă, din diverse motive, nu reuşeşte a le
identifica ori aplica pe acestea (din lipsă de experienţă, de mijloace, de
cadru pentru implementare, ori datorită faptului că e necesară o terapie
pe care nu o practică), consilierul este dator să apeleze ori să îndrume
clientul spre un alt coleg de breaslă.
Dar în cazul când nu se găseşte cineva (altcineva ) specializat ori
potrivit pentru necesitatea unică a unui client anume, orice consilier este
de asemenea dator să intervină şi sprijine, după propriile posibilităţi.
Fiindcă deşi nu oricine este medic chirurg, toată lumea, în schimb are
datoria să dea ajutor unui rănit până soseşte chirurgul; de multe ori viaţa
sa stă în acel ajutor. Întocmai la fel şi în domeniul consilierii.
30. Principiul efectivităţii: în lucrul cu oamenii, în procesul
consilierii, toate eforturile, indiferent cât de mari sau mărunte ar fi ele,
sunt până la urmă răsplătite, încununate de rezultatele pe măsură. De
aceea consilierului i se solicită răbdare şi înţelegere. Chiar dacă nu sunt
vizibile ori manifeste pe moment (în cursul terapiei sale) eforturile
proprii, precum şi eforturile pe care clientul le depune cu sinceritate,
mai devreme sau mai târziu îşi produc rezultatele. Consilierul, deci, nu
trebuie să se lege de rezultate şi să forţeze obţinerea lor. Misiunea sa
constă în efortul eficient; trebuie lăsată să lucreze fiinţa internă a
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
47
clientului apoi, după legile naturii şi în ritmul de dezvoltare propriu.
Pentru că şi în consiliere ca şi în medicina trupului se aplică principiul:
„medicul tratează, natura vindecă.”
31. Principiul sacralităţii: sacrul este trăirea de profunzime a
Fiinţei umane care se simte parte a lumii, vibrând în armonie cu viaţa,
cu lumea, cu întreg universul. Sacrul este totodată acea stare de simţire
ce depăşeşte/transcende barierele convenţionale impuse de existenţa
omului într-un cadru determinat spaţio-temporal, reuşind să dezvăluie
fiinţei sale identitatea reală în unitatea întregului ansamblu al vieţii,
simţindu-se astfel fiinţă din Marea Fiinţă, creată după „chipul şi
asemănarea” acestuia, atotputernică şi stăpână pe propriul destin şi
propria devenire.
Sacrul nu trebuie confundat cu fenomenul credinţei, care presupune
o exteriorizare şi îndreptare spre un obiect anume a trăirii mistice
interne. Credinţa este deci, oarecum direcţionată (şi de aceea „îngustă”)
pe când sacrul lasă fiinţei umane libertatea şi posibilitatea de a se regăsi
pe sine în fiecare atom al universului, fiind astfel calea cea mai sigură
spre descoperirea puterii nelimitate, a potenţialului de creştere şi
dezvoltare dincolo de graniţele oricăror condiţionări care, de acum vor
părea iluzorii.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
48
CAPITOLUL III
FORME LEGALE ŞI PROCEDURI ADMINISTRATIVE DE ÎMFIINŢARE A CENTRULUI
„Nu-mi plac profeţii, precum nu-mi plac marii fanatici care nu s-au îndoit niciodată de credinţele şi misiunea lor.
Valoarea profeţilor o măsor după capacitatea lor de îndoială, după frecvenţa momentelor cu adevărat chinuitoare, de-o luciditate dureroasă“
Emil Cioran
I. GENERALITĂŢI
Potrivit legislaţiei în vigoare, la noi în ţară în momentul de faţă
activitate de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei
Umane poate fi realizată în principal sub următoarele forme juridice
private:
- persoane fizice autorizate în regim economic
- persoane fizice, în regim civil
- structuri nonguvernamentale: asociaţii şi fundaţii
- societăţi comerciale: SC; SA; SCS; SCA; SRL
- societăţi civile
Din totalitatea acestor modalităţi, vom reţine pentru specificul şi
necesitatea unui Centru doar pe acelea având caracter colectiv
(organizaţional, asociativ), iar din cadrul societăţilor comerciale, (luând
în considrare şi experienţa economică a României din ultimii
treisprezece ani precum şi situaţia internaţională) pretabile sunt în
special S.A.-urile şi S.R.L.-urile. Având în vedere că S.A. sunt prin
definiţie şi specific societăţi de capitaluri destinate în special
activităţilor industriale de amploare şi mai puţin prestărilor de servicii,
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
49
considerăm cea mai potrivită formă, adaptată la realităţile contemporane
de la noi, ca fiind aceea de S.R.L.
În continuare vom prezenta pe scurt în ce constau fiecare dintre
aceste forme juridice: asociaţii şi fundaţii, S.R.L. şi respectiv societăţile
civile împreună cu unele modalităţi juridice de înfiinţare precum şi
procedurile şi formularele de statut necesare.
II. ASOCIAŢIILE ŞI FUNDAŢIILE
A. Aspecte definitorii ale asociaţiilor şi fundaţiilor
Pentru a defini asociaţiile şi fundaţiile, pentru a le evidenţia locul în
cadrul tipologiei existente de peroane juridice, se ia drept criteriu de
referinţă scopul înfiinţării lor (a se vedea Adriana Tudor “Asociaţii şi
fundaţii”).
Persoanele juridice se pot clasifica din punct de vedere al naturii
scopului în:
1. persoane juridice cu scop lucrativ (patrimonial), în această
categorie întrând societăţile comerciale
2. persoane juridice fără scop lucrativ (nepatrimonial), adică
organizaţiile non-profit.
Din această ultimă categorie „fac parte toate organizaţiile
înzestrate cu personalitate juridică, ai căror membrii convin să pună în
comun, în mod statornic, contribuţia lor materială, cunoştinţele şi
activitatea lor, pentru satisfacerea unui scop nepatrimonial în acord cu
interesele generale ale colectivităţii". (V.Pătulea, C.Turianu) Persoane
juridice fără scop lucrativ sunt: asociaţiile, fundaţiile, organizaţiile
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
50
sindicale şi celelalte organizaţii cu caracter obştesc, cultele religioase,
partidele politice, precum şi alte asemenea.
Noţiunea de scop nelucrativ semnifică un scop care nu urmăreşte
obţinerea unui profit (cuvântul „lucru” provine de la latinescul lucrum =
profit). Pe de altă parte, nelucrativ nu înseamnă caritabil. Caracterul
nelucrativ se referă la faptul că beneficiile, sau excedentul din
activităţile fără scop lucrativ nu se distribuie niciodată între membrii
organizaţiei non-profit. Ele sunt utilizate integral pentru atingerea
scopului propus.
Scopul constituirii unei organizaţii non-profit trebuie să fie licit,
determinat şi să aibă un anume caracter de permanenţă.
Obiectul de activitate al unei organizaţii non-profit trebuie să aibă
întotdeauna un caracter ideal, nepatrimonial, el urmărind realizarea
unor interese sociale, cel mai adesea în chip altruist, fără a se aştepta o
contraprestaţie din partea celor care beneficiază de serviciile
organizaţiei. În mod conex, unele organizaţii non-profit desfăşoară şi
activităţi cu scop lucrativ (activităţi economice). Acest lucru este
determinat de necesitatea procurării de fonduri suplimentare în vederea
îndeplinirii scopului care stă la baza înfiinţării organizaţiei.
Asociaţiile non-profit şi fundaţiile existente în prezent în ţara
noastră s-au înfiinţat în baza a două reglementări distincte:
1. Legea nr. 21/1924 pentru persoane juridice (Asociaţii şi
Fundaţii), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 27 din 6
februarie 1924.
2. Ordonanţa Guvernului 26/30.01.2000 cu privire la asociaţiile şi
fundaţiile,(cu modificările ulterioare) publicată în Monitorul Oficial al
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
51
României nr. 39 din 31 ianuarie 2000, care a intrat în vigoare cu data de
1 mai 2000 abrogând prevederile Legii nr. 21/1924.
Asociaţiile şi fundaţiile constituie până în data de 1 mai 2000 în
condiţiile Legii nr. 21/1924 pentru persoane juridice (Asociaţii şi
Fundaţii) îşi păstrează personalitatea juridică legal dobândită. Acestor
asociaţii şi fundaţii li se aplică, de la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe, regimul juridic prevăzut de aceasta.
Legea defineşte asociaţia non-profit ca fiind: „ subiectul de drept
constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înţelegeri, pun
în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau
aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes general,
comunitar sau, după caz, în interesul lor, personal nepatrimonial".
Asociaţiile non-profit se constituie în temeiul dreptului
constituţional la libera asociere, consacrat prin art. 37 alin.1 din
Constituţie: „cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate
şi în alte forme de asociere".
Simpla asociere de cetăţeni, în virtutea acestui text constituţional,
nu conduce la crearea unei asociaţii, în sensul juridic al noţiunii. Pentru
ca aceasta să existe ca subiect de drept de sine stătător, distinct de
membrii săi, cu drepturi şi obligaţii proprii şi cu aptitudinea de a
participa în nume propriu la viaţa juridică, ea trebuie să dobândească
personalitate juridică.
Fundaţia este definită de legiuitorul român ca fiind „subiectul de
drept înfiinţat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act
juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu
afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes
general sau, după caz, comunitar".
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
52
Comparând cele două definiţii expuse mai sus: a asociaţiei şi a
fundaţiei, se observă că acestea sunt asemănătoare. Totuşi, se poate
pune întrebarea: care este diferenţa între asociaţii şi fundaţii?
B. Asemănări şi deosebiri între asociaţii şi fundaţii
Aşa cum s-a arătat anterior, atât asociaţiile cât şi fundaţiile fac parte
din categoria organizaţiilor non-profit.
a) Elementele comune asociaţiilor şi fundaţiilor sunt următoarele:
1. o organizare de sine stătătoare
Organizarea de sine stătătoare presupune existenţa a două elemente
esenţiale, şi anume:
a) activităţile care se vor desfăşura sunt clar explicate;
b) precizarea persoanelor împuternicite să reprezinte
persoana juridică în relaţiile cu terţii;
2. un scop propriu
Prin scop propriu se înţelege obiectul de activitate al persoanei
juridice care indică raţiunea de a fi a acesteia.
3. un patrimoniu propriu (distinct).
b) Deosebirea fundamentală între asociaţia non-profit şi fundaţie
este generată de patrimoniu: în cazul fundaţiei, elementul principal prin
intermediul căruia se doreşte a aduce la îndeplinire scopul propus îl
constituie patrimoniul, în timp ce la asociaţia non-profit scopul propus a
fi adus la îndeplinire are la bază, în mod preponderent, munca
asociaţiilor, în general voluntară.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
53
Deosebirile între asociaţiile non-profit şi fundaţiile pot fi analizate
prin prisma următorilor factori:
1. caracterul juridic
- asociaţia non-profit poate dobândi sau nu personalitate juridică.
Asociaţiile non-profit cu personalitate juridică sunt cele mai des
întâlnite, dar există şi asociaţii fără personalitate juridică, atunci când
persoanele fizice se pot asocia fără a fi nevoie a se constitui ca persoane
juridice. Acest lucru este permis atunci când realizarea scopului
asociaţiei permite acest lucru;
- fundaţiile nu pot funcţiona decât după dobândirea personalităţii
juridice;
2. scopul propus.
Asociaţiile non-profit, spre deosebire de fundaţii, pot avea ca scop
satisfacerea interesului personal nepatrimonial al asociaţiilor;
3. numărul minim de membri care stau la baza înfiinţării lor:
- minim 3 persoane în cazul asociaţiei non-profit,
- minim 1 persoană în cazul fundaţiei;
4. persoanele care stau la baza înfiinţării acestor organizaţii non-profit:
Aceste persoane sunt denumite asociaţi în cadrul asociaţiilor şi
membri în cazul fundaţiilor. Mai mult, având în vedere că definiţiile
legale ale celor două tipuri de organizaţii nu exclud persoanele juridice
din sfera fondatorilor sau a asociaţiilor, iar practica a consacrat
numeroase cazuri de fundaţii şi asociaţii înfiinţate de persoane juridice,
putem concluziona că atât persoanele fizice cât şi cele juridice pot
înfiinţa asociaţii şi fundaţii;
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
54
5. patrimoniul iniţial
- în cazul asociaţiei non-profit, patrimoniul iniţial al acesteia
trebuie să fie cel puţin dublu salariului minim brut pe economie şi să fie
vărsat în natură şi/sau în numerar.
- în cazul fundaţiei, „activul patrimonial iniţial trebuie să fie cel
puţin de 100 de ori salariul minim brut pe economie la data constituirii
fundaţiei, el putând fi vărsat în natură şi/sau în numerar". În cadrul
articolului 15 alin. 3 din O.G. nr. 26/2000 se prevede o derogare de la
aliniatul precedent care specifică următoarele: „în cazul fundaţiilor al
căror scop exclusiv, sub acţiunea dizolvării pe cale judecătorească, este
efectuarea operaţiunilor de colectare de fonduri care să fie puse la
dispoziţia altor asociaţii sau fundaţii, în vederea realizării de programe
de către acestea din urmă, activul patrimonial iniţial poate avea o
valoare totală de cel puţin 20 de ori salariul minim brut pe economie";
6. forma cerută pentru actul constitutiv
Forma cerută pentru actul constitutiv este autentică atât în cazul
asociaţiilor non-profit cât şi în cazul fundaţiilor între vii, spre deosebire
de fundaţia testamentară, caz în care forma cerută pentru actul
constitutiv este forma cerută de lege pentru testament;
7. organele de conducere
În cazul asociaţiilor non-profit organele de conducere sunt
reprezentate de Adunarea Generală a Asociaţiilor iar în cazul fundaţiilor
de Consiliul director;
8. activităţile economice desfăşurate
Asociaţiile şi fundaţiile se caracterizează prin caracterul lor
nelucrativ, în sensul că activităţile desfăşurate de ele nu au niciodată
drept scop obţinerea unui profit, distribuibil sub formă de dividende.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
55
„Ele urmăresc, prin definiţie, realizarea unor interese generale sau
comunitare şi, chiar şi atunci când sunt constituite de avantajul
propriilor membrii, au ca obiect satisfacerea unor interese prin excelenţă
nepatrimoniale ale acestora" (R.Dimitriu).
Asociaţiile non-profit pot desfăşura activităţi cu scop lucrativ
(economice), dacă acest lucru se hotărăşte prin AGA (adunarea generalî
a asociaţilor), cu condiţia ca activităţile economice desfăşurate să fie în
legătură cu scopul principal de activitate al asociaţiei non-profit.
Menţionăm că desfăşurarea de activităţi economice are ca scop
procurarea de fonduri suplimentare în vederea realizării scopului care
a stat la baza înfiinţării asociaţiei.
În ceea ce priveşte posibilitatea desfăşurării de către fundaţii a
activităţilor economice conexe scopului propus, legislaţia în vigoare este
lapidară. Articolul 1 alin. 3 din ordonanţa Guvernului nr. 70/1994
privind impozitul pe profit specifică următoarele: „veniturile şi
cheltuielile persoanelor juridice fără scop lucrativ ce se iau în calcul la
determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activităţilor
economice desfăşurate cu scopul obţinerii de profit". Din analiza acestui
text legislativ se poate concluziona că atât asociaţiile cât şi fundaţiile
pot desfăşura activităţi economice. În lipsa unor reglementări legale
explicite în această problemă, practica a consacrat numeroase exemple
de fundaţii ce desfăşoară activităţi economice.
Activităţi economice desfăşurate de asociaţii şi fundaţii pot îmbrăca
două forme:
activităţi economice directe. Acestea au un caracter accesoriu şi
pot fi desfăşurate doar dacă sunt în strânsă legătură cu obiectul de
activitate al asociaţiei sau fundaţiei. Profitul obţinut în urma desfăşurării
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
56
activităţilor economice directe va putea fi utilizat pentru îndeplinirea
obiectivelor pentru care asociaţia sau fundaţia s-a înfiinţat, şi, în nici un
caz, el nu poate fi distribuit către asociaţi sau membri;
activităţi economice indirecte, desfăşurate prin intermediul
societăţilor comerciale înfiinţate de asociaţii sau fundaţii. Înfiinţarea
societăţilor comerciale constituie o formă suplimentară de obţinere a
veniturilor, necesare finanţării asociaţiilor sau fundaţiilor în cauză.
Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 prevede că dividendele obţinute de
asociaţii şi fundaţii se folosesc obligatoriu pentru realizarea scopului
acestora.
C. Clasificarea asociaţiilor şi fundaţiilor
Clasificarea asociaţiilor non-profit are la bază domeniile de
constituire a acestora. Literatura de specialitate enunţă trei mari domenii
de constituire a acestora, şi anume:
1. Asociaţiile constituite în interesul propriilor membrii, cum ar fi:
a) asociaţii de proprietari şi asociaţii de locatari, al căror scop este
administrarea imobilelor folosite în proprietate, gestionarea spaţiilor
comune, reprezentarea proprietarilor/locatarilor în raport cu autorităţile;
b) cluburi de vacanţă şi divertisment. Scopul urmărit de acestea se
concretizează în derularea unor programe culturale şi de divertisment.
2. Asociaţii constituite în interesul unei categorii sociale din care
fac parte membrii, şi anume:
a)asociaţii ale persoanelor cu handicap;
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
57
b)asociaţii profesionale. În cadrul acestui tip de asociaţii se distinge
o categorie aparte: sindicatele;
c)asociaţii ale consumatorilor. Acestea urmăresc protejarea
consumatorilor faţă de anumite categorii de bunuri;
d)asociaţii de femei, de tineret, de pensionari, de minoritari sub
aspect etnic, religios sau sexual. Acestea se constituie pentru a elimina
practicile discriminatorii în raport cu minoritatea pe care o reprezintă;
e)asociaţii religioase;
f)asociaţii constituite pentru soluţionarea unor probleme (juridice,
economice etc)
3. Asociaţii constituite în interesul general al comunităţii.
Această categorie aparte de asociaţii se aseamănă foarte mult cu
fundaţiile, din punct de vedere al obiectului de activitate. Din
această categorie fac parte:
a)asociaţii având caracter umanitar (UNICEF);
b)asociaţii constituite pentru lansarea unei campanii de
advocacy (lb. engl.: pledoarie). Acest tip de asociaţie luptă pentru
rezolvarea unei probleme deja existente, cum ar fi: poluarea mediului,
protecţia speciilor, rezolvarea problemelor comunitare etc.;
c)asociaţii având caracter filantropic;
d)asociaţii având caracter cultural-ştiinţific.
Clasificarea fundaţiilor are în vedere următoarele criterii:
1. Scopul propus a fi îndeplinit.
Din acest punct de vedere se distinct: fundaţii directe şi indirecte.
Fundaţiile directe sunt acelea care au în vedere atingerea unui scop deja
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
58
stabilit iar acesta poate fi realizat prin intermediul patrimoniului propriu
al fundaţiei.
Fundaţiile indirecte sunt acele fundaţii care primesc sume de bani
ce vor putea fi folosite doar în scopul propus de donatorul de fonduri.
2. Momentul constituirii fundaţiei. Aici se disting fundaţii între vii şi
fundaţii pentru cauză de moarte. În cazul fundaţiei între vii, fondatorul
poate destina un patrimoniu în vederea constituirii unei fundaţii în
timpul vieţii, spre deosebire de fundaţia pentru cauză de moarte, caz în
care patrimoniul este destinat înfiinţării unei fundaţii după moartea sa.
3. Membrii fondatori. Acest criteriu împarte fundaţiile în: fundaţii
individuale sau colective, fundaţii constituite de persoane fizice şi
fundaţii constituite de persoane juridice.
D. Patrimoniul asociaţiilor şi fundaţiilor
Patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale şi
necorporale), al drepturilor şi obligaţiilor ce caracterizează situaţia unei
entităţi patrimoniale la un moment dat.
Patrimoniul poate fi definit sub două aspecte: juridic şi economic.
Sub aspect juridic, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi
obligaţilor în expresie bănească ce aparţin unei persoane fizice sau juridice.
Sub aspectul conţinutului economic, patrimoniul semnifică
totalitatea valorilor corporale şi necorporale, contabilizate sub forma
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
59
bunurilor materiale, nemateriale, ori financiare, de avere circulantă, de
trezorerie şi creanţe.
Ca unitate sintetică de structură, patrimoniul are următoarele
caracteristici:
este o universalitate juridico-economico-financiară;
este personal, în sensul că aparţine unei anumite persoane şi este
netransmisibil – fiind condiţie fundamentală de întemeiere
ontologică a persoanei;
este distinct faţă de persoana căreia îi aparţine şi nu inclus
acesteia;
este unic şi indivizibil.
Existenţa patrimoniului presupune îmbinarea a două elemente:
persoana fizică sau juridică, în calitate de subiect de drepturi şi
obligaţii;
bunurile economice, ca obiecte de drepturi şi obligaţii.
Forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate este aceea a unei
balanţe cu două părţi egale: cea din stânga egalităţii poate fi denumită
patrimoniul economic iar cea din dreapta egalităţii patrimoniu juridic.
Patrimoniul economic = Patrimoniul juridic
Patrimoniul economic este format din bunuri economice,
evaluabile în bani. Ele formează substanţa materială a patrimoniului,
concretizată în bunuri materiale sau corporale (clădiri, utilaje, stocuri,
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
60
etc.) şi bunuri nemateriale sau corporale (creanţe, valori în curs de
decontare, concesiuni, etc.).
Patrimoniul juridic este format din drepturile şi obligaţiile cu
valoare economică care reprezintă cauza, provenienţa juridică a
elementelor patrimoniale concrete, şi formează substanţa juridică a
patrimoniului.
Astfel, forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate, prin
prisma elementelor sale componente, este:
Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii
În contabilitate, bunurile economice sunt cunoscute ca active
patrimoniale, iar drepturile şi obligaţiile, ca pasive patrimoniale. De aici
apare o altă ecuaţie a patrimoniului:
Active patrimoniale = Pasive patrimoniale
E. Cadrul legislativ al asociaţiilor şi fundaţiilor
1. Constituirea asociaţiei şi a fundaţiei
Procedura de constituire a asociaţiilor şi respectiv al fundaţiilor se
concretizează în parcurgerea a două faze: faza extrajudiciară şi faza judiciară.
a) Faza extrajudiciară
În vederea dobândirii personalităţii juridice, atât pentru asociaţii cât
şi pentru fundaţii, asociaţii/fondatorii încheie actul constitutiv şi
statutul asociaţiei/fundaţiei, în forma autentică, sub sancţiunea
nulităţii absolute.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
61
Conform art. 6 alin. 2 şi respectiv art.16 alin.2 din O.G. nr.26/2000,
actul constitutiv conţine:
a). datele de identificare a asociaţilor/fondatorilor: numele sau
denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora;
b). exprimarea voinţei de asociere şi a scopului propus;
c). denumirea asociaţiei/fundaţiei;
e).durata de funcţionare a asociaţiei/fundaţiei: pe termen
determinat, cu indicarea expresă a termenului sau, după caz, pe termen
nedeterminat;
f). patrimoniul iniţial al asociaţiei/fundaţiei;
g).componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere,
administrare şi control ale asociaţiei/fundaţiei şi regulile de desemnare a
membrilor acestora;
h). persoana sau persoanele împuternicite să desfăşoare procedura
de dobândire a personalităţii juridice;
i). semnăturile asociaţilor/fondatorilor.
Statutul cuprinde, sub sancşiunea nulităţii absolute:
a). elementele prevăzute în actul constitutiv, cu excepţia celor de la
lit. g) şi h);
b). explicarea scopului şi a obiectivelor asociaţiei/fundaţiei;
c).modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat/fondator;
d). categoriile de resurse patrimoniale ale asociaţiei/fundaţiei;
e). atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale
asociaţiei/fundaţiei;
f). destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării asociaţiei/fundaţiei, cu
respectarea dispozţiilor art. 60 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000;
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
62
g). Procedura de desemnare şi de modificare a componenţei
organelor de conducere, administrare şi control, pe parcursul existenţei
fundaţiei (numai în cazul fundaţiei);
h). drepturile şi obligaţiile asociaţilor (doar în cazul asociaţiei).
Întocmirea acestor acte de înfiinţare revine în sarcina
asociaţiilor/fondatorilor.
Înainte de parcurgerea procedurii notariale de autentificare a actului
constitutiv şi a statutului, asosociaţii/fondatorii sau o persoană
desemnată de aceştia trebuie să se adreseze în scris Ministerului Justiţiei
în vederea eliberării unei dovezi privind disponibilitatea denumirii noii
asociaţii/fundaţii. Ministerul Justiţiei va elibera în termen de 3 zile de la
data primirii cererii dovada disponibilităţii denumirii. Această dovadă
este valabilă pentru o perioadă de trei luni de la data eliberării, perioadă
în care denumirea este rezervată.
La autentificarea actului constitutiv şi a statului se va prezenta
dovada eliberată de Ministerul Justiţiei privind disponibilitatea
denumirii noii asociaţii/fundaţii.
Autentificarea actului constitutiv şi a statutului asociaţiei/fundaţiei
încheie prima fază.
Dacă asociaţia/fundaţia, prin natura scopului sau obiectivelor
propuse, urmează să desfăşoare activităţi pentru care, potrivit legii, sunt
necesare autorizaţii administrative prealabile (autorizaţie pompieri,
sanitară, mediu etc.), aceste activităţi nu vor putea fi iniţiate decât după
obţinerea autorizaţiilor necesare o reprezintă dizolvarea pe cale
judecătorească a asociaţiei sau fundaţiei în cauză.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
63
b) Faza judiciară
Punctul de pornire al fazei judiciare îl reprezintă cererea de înscriere
a asociaţiei/fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, cerere care
poate fi formulată de oricare dintre asociaţi/fondatori, cu o singură
condiţie: cel care formulează cererea să fie împuternicit de
asociaţia/fundaţia în cauză. Persoana împuternicită trebuie să fie
nominalizată în actul constitutiv al asociţiei/fundaţiei.
Cererea de înscriere se depune la grefa judecătoriei în a cărei
circumscripţie teritorială urmează să aibă sediul asociaţia/fundaţia.
Cererea de înscriere trebuie să fie însoţită de următoarele
documente:
1. un exemplar original şi două exemplare în copie legalizată a
actului constitutiv şi a statutului;
2. acte doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial;
3. dovada disponibilităţii denumirii, eliberată de secţia de
specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei;
4. autorizaţiile administrative prealabile, în cazul în care sunt cerute
potrivit legii, pentru înfiinţarea legală.
În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere şi a
documentelor prevăzute de alineatul anterior, judecătorul desemnat de
preşedintele instanţei verifică legalitatea acestora.
Finalizarea procedurii de verificare a actelor poate conduce la
apariţia a două situaţii, şi anume:
În cazul în care cerinţele legale pentru constituirea
asociaţiei/fundaţiei sunt îndeplinite, judecătorul dispune, prin încheiere,
înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Din acest
moment, asociaţia/fundaţia devine persoană juridică.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
64
Concomitent cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus
înscrierea se comunică, din oficiu, organului financiar local în a cărui
rază teritorială se află sediul asociaţiei/fundaţiei, pentru luarea acesteia
în evidenţa fiscală, cu menţionarea numărului de înscriere în Registrul
asociaţiilor şi fundaţiilor.
Dacă cerinţele legale pentru constituirea asociaţiei/fundaţiei nu
sunt îndeplinite, după expirarea celor trei zile, judecătorul va cita în
camera de consiliu pe reprezentantul asociaţiei/fundaţiei, punându-i în
vedere, în scris, să remedieze neregularităţile constatate până la
termenul următor, care nu va fi mai mare de o săptămână.
După înscrierea asociaţiei/fundaţiei în registrul asociaţiilor şi
fundaţiilor, instanţa judecătorească va elibera, la cerere, reprezentantului
asociaţiei/fundaţiei sau mandatarului acesteia, un certificat de înscriere care
va cuprinde: denumirea asociaţiei/fundaţiei, sediul acesteia, durata de
funcţionare, numărul şi data înscrierii în Registrul asociaţilor şi
fundaţilor. Acest certificat de înscriere va face dovada personalităţii
juridice a asociaţiei/fundaţiei în relaţiile cu terţii.
Ulterior dobândirii certificatului de înscriere, în termen de 15 zile
se va întocmi şi depune la direcţiile generale ale finanţelor publice şi
controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti sau la
administraţiile financiare ale sectoarelor municipiului Bucureşti
declaraţia de înregistrare fiscală, ce va fi însoţită de acte doveditoare
ale informaţiilor înscrise în declaraţie.
Pe baza declaraţiei de înregistrare fiscală depusă, organele fiscale
prevăzute anterior vor atribui codul fiscal şi vor elibera certificatul de
înregistrare fiscală în termen de 15 zile de la data depunerii declaraţiei.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
65
Asociaţiile şi fundaţiile îşi pot constitui filiale, ca structuri
teritoriale. Filialele sunt definite de lege ca fiind „entităţi cu
personalitate juridică, putând încheia, în nume propriu, acte juridice de
administraţie şi de conservare, în condiţiile stabilite de
asociaţie/fundaţie prin actul constitutiv al filialei. Ele pot încheia acte
juridice de dispoziţie, în numele şi pe seama asociaţiei/fundaţiei, numai
pe baza hotărârii prealabile a consiliului director al
asociaţiei/fundaţiei”.
Filiala unei asociaţii se constituie prin hotărâre autentificată a
Adunării Generale a Asociaţiilor. Ea trebuie să aibă un număr minim de
trei membri, organe de conducere proprii şi un patrimoniu distinct de cel
al asociaţiei.
Filiala unei fundaţii se constituie prin hotărâre autentificată a
Consiliului director şi este condusă de un Consiliu director propriu,
alcătuit din cel puţin trei membri. Filiala unei fundaţii are un patrimoniu
distinct, alocat de fundaţie.
În vederea dobândirii de către filiala a personalităţii juridice,
aceasta trebuie înscrisă în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Paşii care
trebuie urmaţi pentru ca filiala să dobândească personalitate juridică
sunt identici, atât pentru asociaţii cât şi pentru fundaţii. În vederea
înscrierii filialei, reprezentantul asociaţiei/fundaţiei va depune cererea
de înscriere, împreună cu hotărârea de constituire a filialei şi cu actele
doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial, la judecătoria în a cărei
circumscripţie teritorială urmează sa-şi aibă sediul filiala.
Procedura ulterioară depunerii cererii de înscriere este aceeaşi ca şi
în cazul constituirii unei asociaţii sau fundaţii, prezentată anterior.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
66
Filiala dobândeşte personalitate juridică de la data înscrierii ei
Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
Două sau mai multe asociaţii sau fundaţii se pot constitui în
federaţie. Asociaţiile sau fundaţiile care constituie o federaţie îşi
păstrează propria personalitate juridică, inclusiv propriul patrimoniu.
Federaţiile dobândesc personalitate juridică proprie din momentul
înscrierii lor în Registrul federaţiilor. Modalitatea de constituire şi
funcţionare este similară asociaţiilor şi fundaţiilor.
Asociaţiile şi fundaţiile pot fi recunoscute de Guvernul României
ca fiind de utilitate publică decât sunt întrunite cumulativ următoarele
condiţii:
a). activitatea acesteia se desfăşoară în interes general sau
comunitar, după caz;
b). funcţionează de cel puţin 3 ani şi a realizat o parte din
obiectivele stabilite;
c). prezintă un raport din care să rezulte desfăşurarea unei activităţi
anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte
specifice scopului său, însoţit de bilanţurile şi bugetele de venituri şi
cheltuieli pe ultimii 3 ani;
d). valoarea activului patrimonial pe fiecare an în parte este cel
puţin egală cu valoarea patrimoniului iniţial.
Recunoaşterea utilităţii publice conferă asociaţiei sau fundaţiei
următoarele drepturi şi obligaţii:
• dreptul de a i se concesiona servicii publice fără caracter
comercial, în condiţiile legii;
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
67
• dreptul preferenţial la resursele provenite din bugetul de stat şi
din bugetele locale;
• dreptul de a menţiona în toate documentele pe care le
întocmeşte că asociaţia sau fundaţia este recunoscută ca fiind de
utilitate publică;
• obligaţia de a menţine cel puţin nivelul activităţii şi
performanţele care au determinat recunoaşterea sa;
• obligaţia de a comunica autorităţii administrative competente
orice modificări ale actului constitutiv şi ale statului, precum şi
rapoartele de activitate şi bilanţurile anuale; autoritatea
administrativă are obligaţia să asigure consultarea acestor
documente de către orice persoană interesată;
• obligaţia de a publica, în extras, rapoartele de activitate şi
bilanţurile anuale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-
a, precum şi în Registrul naţional al persoanelor juridice fără
scop patrimonial.
Persoanele juridice străine fără scop lucrativ (patrimonial) pot
fi recunoscute în România, sub condiţia reciprocităţii, pe baza aprobării
prealabile a Guvernului, prin înscrierea în Registrul asociaţiilor şi
fundaţiilor de la grefa Tribunalului Bucureşti, dacă sunt valabil
constituite în statul a cărui naţionalitate o au, iar scopurile lor statuare nu
contravin ordinii publice din România.
Modalitate de înscriere a acestora în Registrul asociaţiilor şi
fundaţiilor este similară cu cea a asociaţiilor şi fundaţiilor, prezentată
anterior. În acest scop, reprezentanţii persoanelor juridice străine trebuie
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
68
să ataşeze la cererea de înscriere următoarele documente, în copii
autentificate şi traduceri legalizate:
1. actul de constituire în statul a cărui naţionalitate o au
persoanele juridice străine;
2. statul (în măsura în care există act de sine stătător);
3. hotărârea organului de conducere a acelei persoane juridice, prin
care se solicită recunoaşterea în România;
4. statutul viitoarei reprezentanţe în România a acelei persoane
juridice, cuprinzând prevederi referitoare la sediu, la capacitatea
juridică şi la persoanele care reprezintă persoana juridică
străină;
5. hotărârea Guvernului României de aprobare a cererii de
recunoaştere în România a persoanei juridice solicitante.
Asociaţiile şi fundaţiile constituie ca persoane juridice române de
către persoanele juridice sau fizice străine pot dobândi pe întreaga durată
de funcţionare dreptul de proprietate şi orice alte drepturi reale asupra
terenurilor necesare pentru realizarea scopului pentru care au fost
constituite.
După constituirea lor, asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile interesate
vor solicita autorităţilor administrative autonome, ministerelor, celorlalte
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţilor
administraţiei publice locale să fie luate în evidenţa acestora, în funcţie
de domeniul în care activează.
Autorităţile publice prevăzute la alineatul precedent sunt obligate să
ţină evidenţa asociaţiilor şi fundaţiilor care li s-au adresat în acest scop.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
69
2. Organizarea şi funcţionarea asociaţiilor şi fundaţiilor
Având în vedere deosebirile care apar între asociaţii şi fundaţii în
ceea ce priveşte organizarea ţi funcţionarea lor, acestea vor fi prezentate
distinct.
a) Organizarea şi funcţionarea asociaţiilor
Organizarea şi conducerea asociaţiilor se realizează prin: Adunarea
Generală (alcătuită din totalitatea asociaţiilor) şi Consiliul director, iar
verificarea activităţii se realizează prin numirea unui cenzor, sau, după
caz, a unei comisii de cenzori.
Adunarea Generală are următoarele atribuţii:
stabilirea strategiei şi a obiectivelor generale ale asociaţiei;
aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a bilanţului
contabil;
alegerea şi revocarea membrilor Consiliului director;
alegerea şi revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor
comisiei de cenzori;
înfiinţarea de filiale;
modificarea actului constitutiv şi a statului;
dizolvarea şi lichidarea asociaţiei, precum şi stabilirea destinaţiei
bunurilor rămase după lichidare;
orice alte atribuţii prevăzute în lege sau în statut.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
70
Adunarea Generală se întruneşte cel puţin o dată pe an şi are drept
de control permanent asupra Consiliului director şi asupra cenzorului,
respectiv a comisiei de cenzori.
Regulile privind organizarea şi funcţionarea Adunării Generale se
stabilesc prin statut.
Consiliul director asigură punerea în executare a hotărârilor
Adunării Generale. El poate fi alcătuit şi din persoane din afara
asociaţiei, în limita a cel mult o pătrime din componenţa sa. Consiliul
director are următoarele atribuţii:
prezintă Adunării Generale raportul de activitate pe perioada
anterioară, executarea bugetului de venituri şi cheltuieli, bilanţul
contabil, proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli şi proiectul
programelor asociaţiei;
încheie acte juridice în numele şi pe seama asociaţiei, dacă prin
statut nu se prevede altfel;
îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabilite de
Adunarea Generală.
Regulile privind organizarea şi funcţionarea Consiliului director se
stabilesc prin statut. Consiliul director îşi poate elabora un regulament
intern de funcţionare.
Cenzorul asigură controlul financiar intern al asociaţiei. În cazul în
care asociaţiile au număr de membri care depăşesc 100 de persoane,
controlul financiar intern se exercită de către o comisie de cenzori.
Comisia de cenzori trebuie să fie alcătuită dintr-un număr impar de
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
71
membri, din care majoritatea este formată din asociaţi. Membrii
consiliului director nu pot fi cenzori.
În realizarea competenţei sale cenzorul sau, după caz, comisia de
cenzori:
a). verifică modul în care este administrat patrimoniul asociaţiei;
b). întocmeşte rapoarte şi le prezintă Adunării Generale;
c). poate participa la şedinţele Consiliului director fără drept de vot;
d). îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabilitate
de Adunarea Generală.
Regulile de organizare şi funcţionare ale comisiei de cenzori se
aprobă de Adunarea generală. Comisia de cenzori îşi poate elabora un
regulament intern de funcţionare.
b) Organizarea şi funcţionarea fundaţiei
Fundaţiile sunt conduse de un Consiliu director, iar partea de
verificare a activităţii desfăşurate este încredinţată unui cenzor sau, după
caz, unei comisii de cenzori.
Consiliul director al fundaţiei este organul de conducere şi de
administrare al acesteia. Consiliul director se compune din cel puţin trei
membri desemnaţi de fondator în momentul constituirii fundaţiei.
Consiliul director asigură realizarea scopului şi obiectivelor
fundaţiei prin îndeplinirea atribuţiilor sale:
stabilirea strategiei generale şi a programelor fundaţiei;
aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a bilanţului
contabil;
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
72
alegerea şi revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor
comisiei de cenzori:
înfiinţarea de filiale;
încheierea de acte juridice, în numele şi pe seama fundaţiei;
executarea bugetului de venituri şi cheltuieli;
aprobarea organigramei şi a strategiei de personal ale fundaţiei;
modificarea statutului fundaţiei;
îndeplinirea oricăror alte atribuţii prevăzute în lege sau în statut.
Cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori, are/au aceleaşi
atribuţii ca şi în cazul asociaţiilor. Componenţa comisiei de cenzori este,
de asemenea, similară cu cea a asociaţiilor.
3. Modificarea actului constitutiv şi a statutului asociaţiei sau
fundaţiei
Orice modificare a actului constitutiv şi a statutului
asociaţiei/fundaţiei, concretizată în schimbare de sediu, scop, denumire,
patrimoniul iniţial, durata de funcţionare, competenţa organelor de
control, administrare şi conducere, etc., trebuie înscrise în Registrul
asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei
circumscripţie teritorială îşi are sediul asociaţia/fundaţia.
În vederea operării modificărilor apărute pe parcursul activităţii
asociaţiei/fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, reprezentantul
legal al acesteia va formula o cerere de înscriere a modificării, cerere care
va fi însoţită de procesul-verbal al Adunării Generale (în cazul asociaţiei)
sau al Consiliului director (în cazul fundaţiei), în formă autentică.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
73
4. Dizolvarea asociaţiilor şi fundaţiilor
„Dizolvarea reprezintă modalitatea juridică de încetare a existenţei
persoanei juridice. Ea constituie o procedură cu două faze distincte,
dizolvarea fiind urmată de lichidare”.
Asociaţiile şi federaţiile se dizolvă:
1. de drept, prin:
împlinirea duratei pentru care a fost constituită;
realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru
care a fost constituită, dacă, în termen de 3 luni de la constatarea
unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop;
imposibilitatea constituirii Adunării Generale sau a constituirii
Consiliului directo în conformitate cu statutul asociaţiei, dacă
această situaţie durează mai mult de un an de la data la care,
potrivit statutului, Adunarea Generală sa, după caz, Consiliul
director trebuia constituit;
reducerea numărului de asociaţi sub limita impusă de lege, dacă
acesta nu a fost complinit timp de 3 luni.
Constatarea dizolvării se realizează prin hotărârea judecătoriei în a
cărei circumscripţie se află sediul asociaţiei, la cererea oricărei persoane
interesate.
2. prin hotărârea judecătoriei sau a tribunalului, după caz, la
cererea oricărei persoane interesate, în situaţia în care:
scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicită sau contrară
ordinii publice;
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
74
realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare
ordinii publice;
asociaţia urmăreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit;
asociaţia a devenit insolvabilă;
asociaţia nu are autorizaţiile administrative necesare, iar
desfăşurarea activităţii necesită dobândirea acestora.
3. prin hotărârea Adunării Generale.
Asociaţia se poate dizolva şi prin hotărârea Adunării Generale. În
termen de 15 zile de la data şedinţei de dizolvare, procesul-verbal în
formă autentică se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie
teritorială îşi are sediul, pentru a fi înscris în Registrul asociaţiilor şi
fundaţiilor.
Fundaţiile se dizolvă:
1. de drept, prin:
împlinirea duratei pentru care a fost constituită;
realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru
care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni de la constatarea
unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop;
imposibilitatea construirii Consiliului director în conformitate cu
statutul fundaţiei, dacă această situaţie durează mai mult de un an
de la data la care, potrivit statutului, Consiliul director trebuia
constituit.
2. prin hotărârea judecătoriei. Dizolvarea prin această modalitate
vizează aceleaşi situaţii ca şi în cazul asociaţiilor.
În plus, dizolvarea fundaţiei prin hotărârea judecătoriei poate avea
loc în cazul în care fundaţia, având un patrimoniu iniţial de cel puţin 20
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
75
de ori salariul minim pe economie iar scopul ei exclusiv rea colectarea
de fonduri pentru alte asociaţii sau fundaţii, are şi alte scopuri.
În cazul dizolvării asociaţiei sau fundaţiei, bunurile rămase în urma
lichidării nu se pot transmite către persoane fizice, ci doar către
persoane juridice de drept privat sau de drept public cu scopul identic
sau asemănător, printr-o procedură stabilită în statutul asociaţiei sau
fundaţiei.
În cazul în care statutul asociaţiei sau fundaţiei nu prevede o
procedură de transmitere a bunurilor ori dacă prevederea este contrară
legii sau ordinii publice, bunurile rămase după lichidare vor fi atribuite
prin instanţa competentă unei persoane juridice cu scop identic sau
asemănător.
În cazul în care asociaţia sau fundaţia este dizolvată prin hotărâre
judecătorească deoarece:
- scopul sau activitatea asociaţiei/fundaţiei a devenit ilicită sau
contrară ordinii publice
- realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare
ordinii publice, sau
- s-a urmărit un alt scop decât cel pentru care s-a construit,
bunurile rămase după lichidare vor fi preluate de către stat, prin
Ministerul Finanţelor, sau după caz, de comuna sau oraşul în a cărui
rază teritorială asociaţia sau fundaţia îşi avea sediul, dacă aceasta din
urmă era de interes local.
5. Lichidarea asociaţiilor şi fundaţiilor
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
76
În cazurile de dizolvare prevăzute în subcapitolul anterior,
lichidatorii vor fi numiţi prin hotărâre judecătorească, cu o singură
excepţie: dacă dizolvarea are loc prin hotărârea Adunării Generale. În
acest caz, lichidatorii vor fi numiţi de Adunarea Generală, sub sancţiunea
lipsirii de efecte juridice a hotărârii de dizolvare.
În toate cazurile de dizolvare, mandatul Consiliului director
încetează o dată cu numirea lichidatorilor.
Lichidatorii pot fi persoane fizice sau persoane juridice.
Reprezentanţii permanenţi – persoane fizice ale persoanei juridice
lichidatoare – trebuie să fie lichidatori autorizaţi, în condiţiile legii.
Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor.
Lichidatorii pot realiza numai acele operaţii noi care sunt necesare
finalizării celor aflate în curs. În acest sens, atribuţiile lichidatorilor
sunt:
întocmirea inventarului şi încheierea unui bilanţ care să constate
situaţia exactă a activului şi pasivului asociaţiei/fundaţiei;
primirea şi păstrarea registrelor şi a oricăror alte acte ale asociaţiei
sau fundaţiei. De asemenea, ei vor ţine un registru cu toate
operaţiunile lichidării în ordine cronologică;
continuarea operaţiunilor juridice în curs, încasarea creanţelor,
plata creditorilor şi, dacă numerarul este insuficient,
transformarea şi restului activului de bani, procedând la vânzarea
prin licitaţie publică a bunurilor mobile şi imobile.
Lichidatorii răspund solidar pentru daunele cauzate creditorilor din
culpa lor. Atât faţă de asociaţie sau fundaţiei, cât şi faţă de asociaţi sau,
după caz, membrii, lichidatorii sunt supuşi regulilor mandatului.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
77
După terminarea procedurii de lichidare, lichidatorii sunt obligaţi
ca în termen de 2 luni să depună bilanţul, registrul jurnal şi un memoriu,
declarând operaţiunile de lichidare la Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor
al judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul asociaţia
sau fundaţia.
Dacă în termen de 30 de zile de la depunerea bilanţului nu se
înregistrează nici o contestaţie, bilanţul se consideră definitiv aprobat şi
lichidatorii, cu autorizarea judecătoriei, vor remite celor în drept
bunurile şi sumele rămasa de la lichidare, împreună cu toate registrele şi
actele asociaţiei/fundaţiei şi ale lichidării. Numai după aceasta
lichidatorii vor fi consideraţi descărcaţi şi li se va elibera, în acest scop,
un act constatator.
Lichidatorii sunt obligaţi să îndeplinească toate procedurile pentru
publicarea lichidării şi radierii asociaţiei sau fundaţiei din Registrul
asociaţiilor şi fundaţiilor. Radierea se face în baza actului constatator
eliberat lichidatorilor, prin care se atestă descărcarea acestora de
obligaţiile asumate.
Asociaţia sau fundaţia încetează a avea fiinţă la data radierii din
Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
Modalităţile de dizolvare şi lichidare prezentate anterior sunt
aceleaşi şi în cazul dizolvării federaţiilor.
În cazul dizolvării federaţilor, dacă nu se prevede altfel în statut,
bunurile rămase în urma lichidării se transmit, în cote egale, către
persoanele juridice constituente.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
78
III. SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ
A. Precizări prealabile
Societatea cu răspundere limitativă este cea mai nouă formă de
societate comercială dintre cele şase tipuri clasice (societatea în
participaţie, societatea în nume colectiv, societate în comandită simplă,
societatea anonimă, societatea în comandită pe acţiuni şi, societatea cu
răspundere limitativă).
Reglementată pentru prima dată în anul 1892 în Germania,
introdusă în Franţa prin legea 7 martie 1925, societatea cu răspundere
limitativă îşi găseşte consacrarea în sistemul de drept românesc prin
Legea nr. 31/1990.
Tipul de societate cu răspundere limitativă a apărut din nevoia de a
satisface unele cerinţe ale activităţii comerciale pentru care nu era
potrivite nici formele juridice ale societăţilor de persoane reglementate –
agregate de grupurile mici de întreprinzători, cel mai adesea fiind
adoptate pentru „întreprinderile de familie” – nici societăţile de
capitaluri – prea complexe şi destinate marilor întreprinderi.
Potrivită pentru întreprinderile mici şi mijlocii, societatea cu
răspundere limitată este prezentată în mod tradiţional ca un tip de
societate hibridă, împrumutând caracteristici atât de la societăţile de
persoane cât şi de la societăţile de capitaluri
B.Definiţie
În principiu, societate cu răspundere limitată poate fi definită ca
fiind societatea comercială „...constituită, pe baza deplinei încrederi, de
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
79
două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri,
pentru a desfăşura o activitate comercială, în vederea împărţirii
beneficiilor, şi care răspund pentru obligaţiile sociale în limita
aportului lor”(Stanciu Cărpenaru).
Reglementarea societăţii este cuprinsă în legea nr. 31/1990 care,
menţionând formele de asociere în vederea efectuării de comerţ prevede
în art. 2 lit. e şi tipul de „societate cu răspundere limitată, ale cărei
obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social: asociaţii sunt
obligaţi numai la plata părţilor sociale”.
C.Caracteristici
O dată cu trecerea României la economia de piaţă şi adoptarea Legii
nr. 31/1990, tipul de societate cu răspundere limitată - „sereleul” cum
este uzual denumită această formă de societate – a cunoscut cel mai
mare succes, în comparaţie cu celelalte forme juridice, numărul
întreprinderilor cu capital privat de acest tip fiind cel mai numeros.
Din definiţia enunţată şi prevederile legii rezultă particularităţile
acestei forme de societate comercială.
1. Responsabilitatea limitată a asociaţilor. Asociaţii societăţii cu
răspundere limitată nu sunt responsabili pentru obligaţiile sociale decât
în limita aportului lor atât de fapt, cât şi de drept.
Limitarea responsabilităţii priveşte nu numai raporturile cu terţii ci
şi raporturile dintre asociaţi.
2. Capitalul social divizat. Capitalul social este împărţit în „părţi
sociale” egale.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
80
3. Caracter „intuitu persoane”. Asocierea în vederea constituirii
societăţii cu răspundere limitată are la bază „deplina încredere” a
asociaţilor.
4. Existenţa organelor de control. Potrivit art. 147 din Legea nr.
31/1990, societatea cu răspundere limitată poate avea unul sau mai mulţi
cenzori. De numărul asociaţilor este mai mare de cincisprezece, numirea
cenzorilor este obligatorie.
5. Excepţie de la principiul pluralităţii asociaţilor. Societatea cu
răspundere limitată poate fi constituită şi de un singur asociat (art. 210
din Legea nr. 31/1990).
D.Avantajele opţiunii
Adaptabilitate. Societatea cu răspundere limitată este forma
socială cea mai bine adaptată pentru întreprinderile mici şi mijlocii
pentru faptul că numeroasele sale reguli permit – în practică – luarea în
considerare a intereselor patrimoniale sau familiale ale asociaţilor
conducători.
Astfel, doi soţi pot, singur sau cu alte persoane să fie asociaţi într-o
societate cu răspundere limitată şi să participe împreună sau nu la
gestiunea societăţii, chiar dacă sunt subscrise sau aduse ca aporturi
bunuri comune.
Cesibilitatea limitată a părţilor sociale. Caracterul închis al
societăţii cu răspundere limitată, rezultând din principiul neliberei
cesibilităţi de părţi sociale, permite evitarea pătrunderii în societate a
unor persoane indezirabile.
De fapt, fără stipulaţiuni contrare statuturilor, părţile sociale sunt
libere cesibile între asociaţi.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
81
În schimb, şi fără a fi posibil de a deroga printr-o clauză statuară,
părţile sociale nu pot fi cedate terţilor străini de societate decât cu
consimţământul majorităţii calificate a asociaţilor, potrivit legii.
Cesiunile nu sunt opozabile societăţii decât acceptarea acestora
printr-un act autentic.
Cesiunile nu sunt opozabile terţilor decât după ce au făcut obiectul
publicităţii în registrul comerţului.
Formalismul accentuat. În scopul asigurării unei mai bune
protecţii a asociaţilor şi terţilor, reglementarea acestei forme de societate
o apropie foarte mult de regimul juridic al societăţilor anonime închise
(fără apel public la economii), ceea ce a făcut ca unii autori să califice
societatea cu răspundere limitată ca „mica societate de capitaluri”.
Adaptare şi specific. Comparând-o cu societate anonimă,
societatea cu răspundere limitată prezintă de fiecare dată avantajele
deloc de neglijat:
• este singura societate comercială ce se poate constitui cu un
singur asociat;
• ea are caracter „intuitu persoane” permanent, ceea ce asigură
o bună protecţie intereselor asociaţilor;
• procedura legală obligatorie pentru transmiterea părţilor
sociale (o adevărată modificare a statutelor societăţii);
• limitarea la 50 a numărului de asociaţi;
• minimul de capital social de pornire este mic: 2.000.000 de lei
• permite un mod de gestiune suplu şi bine adaptat nevoilor
întreprinderilor mici şi mijlocii la mediul familial;
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
82
• regimul deciziilor colective a asociaţilor este sensibil mai
puţin greoi decât în cazul S.A.
• permite consultarea asociaţilor prin corespondenţă (votul prin
corespondenţă).
E.Constituirea societăţii
Societatea cu răspundere limitată se constituie prin contract de
societate şi stat, care se încheie în formă autentică.
1. Asociaţii. O societate cu răspundere limitată poate fi constituită
de către persoanele fizice sau juridice.
Număr minim. Societatea cu răspundere limitată se poate constitui
în mod valabil şi cu un singur asociat.
În practică, atunci când asociaţii fondatori înţeleg să-i asigure
societăţii un caracter pluripersonal, este recomandabilă constituirea
societăţii cu cel puţin 3 asociaţi pentru a se atenua efectele retragerii sau
decesului.
Numărul maxim. Legea limitează numărul maxim al asociaţilor la
50 de persoane.
Dacă în decursul vieţii sociale numărul asociaţilor devine mai mare
de 50, societatea trebuie, fie să se transforme în societate anonimă, fie să
reducă numărul asociaţilor prin cesiune părţilor sociale.
2.Capitalul social. Capitalul social nu poate fi mai mic de
2.0000.000 lei şi se divide în părţi sociale egale, care nu pot fi mai mici
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
83
de 100.000 lei. Părţile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri
negociabile.
Aportul în industrie (prestaţiile în muncă – în termenii legii) şi
creanţele nu pot constitui aport.
În caz de aporturi în natură, acestea vor putea reprezenta cel mult
60% din capitalul social. În lipsa unei clauze contrare în contractul de
societate, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea
acesteia.
Asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de
daunele pricinuite, iar dacă aportul a fost stipulat în numerar este obligat
şi la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul.
F.Funcţionarea societăţii
1.Adunarea asociaţilor. Organul de deliberare şi decizie al
societăţii cu răspundere limitată este adunarea asociaţilor. Adunarea
asociaţilor se convoacă cel puţin o dată pe an sau ori de câte ori este
nevoie.
Convocarea adunării asociaţilor se face de regulă de către
administratorii societăţii, cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilită
pentru desfăşurarea reuniunii.
Cenzorii, dacă există, pot convoca de asemenea adunarea
asociaţilor.
Atribuţii. Conform art. 142 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,
adunarea asociaţilor are următoarele obligaţii principale:
a). să aprobe bilanţul şi să stabilească repartizarea beneficiului net;
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
84
b). să desemneze pe administratori şi cenzori, să-i revoce şi să le
dea descărcare de activitatea lor;
c). să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor pentru
daunele pricinuite societăţii, desemnând şi persoana însărcinată să o
exercite;
d). să modifice statutul.
Deliberare. Fiecare parte socială dă dreptul la un vot. Pentru
validitatea hotărârilor adunării, deciziile se iau cu majoritatea absolută a
asociaţilor şi a părţilor sociale.
În afara majorităţii duble cerute pentru validitatea deciziilor
adunării asociaţilor, legea permite şi votul prin corespondenţă.
2.Administrarea. Societatea cu răspundere limitată este administrată
de unul sau mai mulţi administratori, temporari şi revocabili, desemnaţi
de adunarea asociaţilor dintre asociaţi sau din afara societăţii.
G.Retragerea asociaţilor
Legea recunoaşte dreptul unui asociat de a se retrage din societate
decât în contractul de societate sau în statut se prevede dreptul de
retragere a asociatului pentru că nu este de acord cu modificările aduse
contractului de societate şi statutului societăţii.
Actul retragerii din societate a unui asociat produce o modificare a
actelor constitutive ale societăţii şi, ca atare trebuie respectate, potrivit
legii, condiţiile de formă şi de publicitate prevăzute pentru încheierea
lor.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
85
H. Excluderea asociaţilor
Excluderea unui asociat din societate cu răspundere limitată are loc
în acelaşi condiţii şi cauze ca şi pentru celelalte societăţi re persoane.
I. Dizolvarea şi lichidarea societăţii
Dizolvarea. Cauzele de dizolvare şi lichidare a societăţii cu
răspunde limitată sunt cele generale pentru toate societăţile.
În plus, societatea cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul,
incapacitatea, excluderea, retragerea sau moartea unuia dintre asociaţi
când, datorită acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur
şi nu există clauză de continuare cu moştenitorii, cu excepţia societăţii
cu răspundere limitată unipersonală (cu asociat unic).
Lichidarea. Societatea cu răspundere limitată se lichidează potrivit
prevederilor contractului de societate, cu respectarea regulilor generale
privind condiţiile de formă şi publicitate prevăzute de lege.
IV. SOCIETATEA CIVILĂ
Este reglementată de Codul civil în art. 1491/1531, fără să aibă însă
personalitate juridică, precum în cazul formelor anterior tratate. Chiar
dacă reprezintă o asociere contractuală prin care două sau mai multe
persoane (fizice sau juridice) decid să pună în comun aportul lor –
material, bănesc, de muncă sau cunoştinţe – în vederea atingerii unui
scop patrimonial comun, foloasele ori pierderile fiind împărţite între ele,
societatea civilă nu are o lege specială care să-i confere un statut aparte
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
86
şi să investească această structură cu forţă juridică specială. Astfel încât
aceasta rămâne a se supune reglementărilor dreptului contractual
general, adică dreptului civil, întrucât, aşa cum se observă şi din Anexa I
nu are calitatea de comerciant.
Redăm în continuare, pe scurt, unele aspecte specifice şi definitorii
pentru acest model de societate.
1. Tipurile de societate civilă
a). Societatea civilă universală
Societatea civilă este universală în cazul în care părţile:
- aduc ca aport toate bunurile mobile şi imobile, precum şi toate
câştigurile ce ar putea obţine cu acestea (cu excepţia celor dobândite
prin succesiune sau donaţie);
- aduc ca aport câştigurile lor la muncă, pe care le dobândesc în
timpul funcţionării societăţii şi în care intră averea lor mobilă şi
folosinţa averii imobile.
Acest tip de societate nu şi-a găsit aplicaţie practică.
b). Societatea civilă particulară
Societatea civilă este particulară în cazul în care are ca obiect:
- anumite lucruri determinate, folosinţa ori fructele lor;
- o întreprindere determinată;
- exerciţiul unei meserii ori profesiuni.
Acest tip de societate şi-a găsit aplicaţie practică, în domeniul
medicinei, avocaturii, farmaciei, consilierii (financiare, contabile,
imobiliare, psihologice) etc.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
87
2. Caractere juridice
persoanele fizice sau juridice care încheie contractul au o
denumire generică, adică „ASOCIAŢI”.
fiecare asociat (parte contractantă) se obligă unul faţă de altul să
aducă aportul social şi să desfăşoare activitatea promisă
(obligaţiile asociaţilor sunt convergente, şi nu concurente).
este un contract cu titlu oneros, fiecare asociat urmărind
obţinerea unui avantaj material nu de la celelalte părţi, ci, alături
de aceştia, de la terţi.
contractul are scop lucrativ (patrimonial), asociaţii urmărind, în
esenţă, realizarea unor foloase materiale sau câştiguri.
se încheie prin simplul acord de voinţă şi este valid dacă părţile
stipulează un termen pentru începerea activităţii.
contractul este cu executarea succesivă şi se încheie pe durată
determinată, nedeterminată, ori pentru o anumită afacere
(activitate).
drepturile asociaţilor sunt incesibile.
3. Aportul şi patrimoniul social
a). aportul social
- fiecare asociat trebuie să aducă aport social;
- aportul social nu trebuie să fie identic nici ca natură, nici ca
întindere, dar trebuie adus într-o formă sau alta;
- nici un asociat nu poate fi scutit de a aduce un aport social;
- dacă aportul social este în bani şi nu a fost plătit de asociat, el
datorează dobânzi;
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
88
- dacă aportul social constă dintr-un bun mobil sau imobil,
individual determinat, acesta se trece în patrimoniul societăţii;
- aportul social poate consta şi în prestarea unei munci pentru
societate.
b). patrimoniul social
- dacă nu este persoană juridică, societatea are un patrimoniu
propriu – fondul comun care constă din: 1.aporturile aduse de
asociaţi; 2. drepturi şi obligaţii contractate de societate ulterior
constituirii ei.Acest fond este distinct de cel al asociaţilor
- bunurile mobile, cele susceptibile de înlocuire cu altele de
acelaşi fel şi bunurile imobile aduse aport devin proprietatea
comună pe cote-părţi a asociaţilor;
- cesiunea creanţelor se face prin act autentic.
4. Raporturile asociaţilor
a) cu societatea
- pe toată durata contractului, asociaţii au datoria să-şi
îndeplinească obligaţiile şi să-şi exercite drepturile cu bună-credinţă;
- asociaţii răspund faţă de societate pentru daunele cauzate din
culpa lor;
- dacă un asociat a luat sume de bani din casa societăţii, în interes
propriu, el datorează dobânzi;
- asociatul are acţiune împotriva societăţii pentru: restituirea
sumelor cheltuite în contul societăţii; obligaţiile contractate cu bună-
credinţă în interesul societăţii; prejudiciile suferite fără culpa sa cu
ocazia activităţilor desfăşurate pentru administrarea treburilor societăţii.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
89
- fiecare asociat poate să-şi asocieze un terţ în privinţa părţii pe care
o are în societate.
b) cu terţii
- nefiind persoană juridică, societatea nu poate avea raporturi
directe cu terţii;
- reguli aplicate:
în orice societate, cu excepţia celor comerciale, asociaţii nu
răspund solidar pentru debitele sociale iar un asociat nu
poate obliga prin semnătura sa pe ceilalţi asociaţi, dacă
aceştia nu i-au dat mandat în acest sens.
în cazul când o obligaţie este contractată de mai mulţi
asociaţi cu un terţ, fiecare dintre ei răspunde cu o sumă
egală cu numărul celor obligaţi, şi nu cu mărimea aportului
social adus în societate, în afară de cazul în care acest lucru
nu s-a stipulat în contractul de societate sau în cel încheiat
cu terţa persoană.
5. Administrarea societăţii
administrarea societăţii, modul de administrare şi de gestiune
se stabilesc în contractul de societate sau ulterior printr-un înscris
separat.
încredinţarea administrării societăţii se poate face uneia sau
mai multor persoane, asociaţi sau neasociaţi, astfel:
- dacă este încredinţată unui administrator unic, acesta
îndeplineşte toate actele ce intră în conţinutul noţiunii de administrare
fără a cere acordul asociaţilor;
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
90
- dacă este încredinţată mai multor asociaţi, fără ca
serviciile lor să fie determinate şi fără a se preciza că trebuie să lucreze
în comun, fiecare dintre ei poate încheia act de administrare.
dacă modul de administrare nu este prevăzut:
- este aplicabilă prezumţia că asociaţii şi-au dat mandat
reciproc de administrare;
- fiecare asociat are dreptul să folosească bunurile
societăţii potrivit destinaţiei lor, cu condiţia să nu provoace pagube
societăţii şi să nu-i împiedice pe ceilalţi asociaţi în exercitarea
drepturilor lor;
- fiecare asociat are dreptul de a cere celorlalţi să
participe la cheltuielile necesare păstrării bunurilor societăţii;
- actele care se referă la modificări asupra imobilelor
societăţii nu pot fi făcute decât cu aprobarea asociaţilor;
- asociatul care nu este administrator nu poate exercita
acte de depoziţie cu privire la bunurile societăţii, indiferent dacă sunt
mobile sau imobile.
6. Împărţirea beneficiilor şi pierderilor
- toţi asociaţii participă la beneficii şi pierderi
- repartizarea lor se poate face atât pe parcursul executării, cât şi la
încetarea contractului, potrivit criteriilor stabilite de asociaţi sau în lipsa
lor, proporţional cu valoarea aportului social al fiecăruia
- partea asociatului care a adus ca aport social numai prestaţii în
muncă va fi egală cu partea asociatului care a adus aportul social cel mai
mic
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
91
7. Încetarea societăţii civile
a)cauze de încetare
- trecerea timpului pentru care societatea a fost contractată
- desfiinţarea obiectului sau realizarea scopului societăţii
- moartea unui asociat
- interdicţia sau insolvabilitatea unui asociat
- denunţarea unilaterală a contractului (dacă este constituit pe
termen nelimitat)
- pieirea lucrului adus ca aport social
- rezoluţiune
- infirmitate (boală).
b) efectele încetării
- patrimoniul se lichidează, ceea cepresupune că:
- se încasează creanţele
- se plătesc datoriile
- activul net sau pasivul se împarte între asociaţi pe baza
prevederilor contractului de societate.
V. CONCLUZII PRIVIND FORMELE JURIDICE
Am prezentat anterior principalele forme practice, adică viabile, sub
care se poate desfăşura, din punct de vedere legal, activitatea unui
centru de consultanţă în România.
Am văzut că ele se împart în două categorii majore: structuri
asociative non-profit sau nelucrative (ONG-uri: asociaţii şi fundaţii) şi
respectiv lucrative (S.C.-urile şi asociaţiile civile). Ambele categorii,
însă obţin profit, diferenţa constând repartiţia acestuia; astfel în cazul
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
92
O.N.G.-urilor el se afectează în principal scopului (şi în subsidiar
finanţării mecanismelor necesare atingerii acestui scop: operaţiuni
tehnice, administrativ secretariale, de personal etc.)
Pe când în situaţia societăţilor comerciale şi civile, profitul se
orientează primordial către patrimoniul privat al societăţilor.
Astfel exprimat, deşi toate aceste structuri realizează până la urmă
obiectivul/scopul propus (în cazul nostru activitatea de consiliere),
deosebirea dintre ele constă în fundamentul moral, în motivaţia
primară, ce pune în lucru întregul mecanism asociativ. În situaţia S.C.-
urilor, societăţilor civile şi chiar aceea a asociaţilor non-profit, mobilul
primordial porneşte de la interesul privat, personal al membrilor
fondatori. Şi numai în cazul fundaţiei – reprezentând, să ne reamintim,
un patrimoniu alocat îndepliniri unui scop – subiectivitatea şi interesul
individual nu are nici un amestec, pentru că întreaga activitate a acestei
structuri, inclusiv patrimoniul (cu toate componentele sale) şi întreg
personalul sunt puse în slujba scopului – şi numai a scopului – fiind
independent atât de persoana (şi voinţa fondatorilor) cât şi de orice alte
interese private. Fundaţiile servesc interese de ordin public, ale întregii
comunităţi.
Din aceste considerente, noi înclinăm spre recomandarea derulării
unui astfel de serviciu, cum este consultanţa în Managementul clităţii Vieţii şi
Condiţiei Umane (prin definiţie slujind fiinţei umane individuale şi
comunităţii în ansamblu), sub forma judiciară a fundaţiei. Dealtfel
aceasta este şi cea mai răspândită modalitate atât în România (mai ales
în perioada dinaintea celui de-al doilea Război Mondial) cât şi în
străinătate.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
93
Desigur însă, că există şi alte considerente ce pot fi (şi uneori chiar
trebuie) luate în calcul, precum acelea contabile, fiscale, posibilitatea
finanţării guvernamentale, scutiri sau avantaje la creditare ori încadrarea
personalului etc. Acestea depind mai puţin de fluctuaţia pieţei şi mai
mult de variaţiile politicii guvernamentale, fiind specifice economiilor
instabile, dezechilibrate şi nesigure cum este şi cea de la noi. Astfel de
aspecte pot înclina balanţa spre oricare dintre formele prezentate
anterior şi chiar pot impune variaţii de structură judiciară, transferuri ori
chiar combinaţii. Dintre acestea din urmă, cea mai eficientă ni se pare a
fi (sub toate aspectele: de imagine, de moralitate, de posibilităţi pentru
finanţare, de contabilitate şi fiscalitate) aceea a unei fundaţii care
înfiinţează (singură sau în asociere cu angajaţii şi mai puţin cu
fondatorii, decât dacă şi ei sunt şi angajaţi) o societate comercială
(S.R.L.) cu statut de I.M.M. (Întreprindere Mică sau Mijlocie, având
între 2 şi 49; respectiv 50-250 de angajaţi).
La finalul volumului de faţă am prezentat în anexe formularele de
cadru (contractele şi statutele) pentru fiecare dintre aceste forme
juridice.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
94
CAPITOLUL IV
FINANŢAREA ACTIVITĂŢII CENTULUI DE CONSULTANŢĂ
În afaceri toată lumea este plătită în două <monede> : bani şi experienţă.
Acceptă să fi plătit mai întâi cu experienţă, banii vor veni cu siguranţă ulterior
Harold Geneen
I. GENERALITĂŢI
Indiferent că se organizează sub forma unui O.N.G. (fundaţii sau
asociaţii), societate comercială (recomandabil, aşa cum am văzut, SRL)
sau societate civilă) centrul de consultanţă, ca orice întreprindere umană,
pentru a putea avea o bază şi un sprijin real în derularea operaţiunilor
necesare existenţei şi îndeplinirii misiunii sale în această lume, necesită,
în primul rând o sursă de finanţare, cel puţin iniţială, care să asigure
lansarea procesului, ulterior, urmând ca resursele să fie asigurate din
chiar derularea operaţiunilor.
Desigur în volumul de faţă am luat în considerare organizarea
acestei întreprinderi în regim privat ceea ce reprezintă – ca să spunem
aşa – calea cea “dură” (conform obişnuinţei de a pune răul în faţă). Toate
obstacolele întâlnite de întreprinzătorul privat (denumire generică ce o
vom folosi în continuare pentru organizatorii centrului, indiferent de
forma aleasă) în lupta pentru lansarea, promovarea şi impunerea pe piaţă
a serviciilor centrului (inclusiv necesarul de resurse financiare) sunt cu
totul nesemnificative în cazul organizării acestuia ca serviciu public, în
cadrul structurilor statului, sau autorităţilor descentralizate. Dar în acelaşi
timp şi libertatea de gestiune, managementul intern, precum şi
posibilitatea gestionării atât a structurilor cât şi a raportului faţă de clienţi
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
95
ar fi avut, cu siguranţă, de suferit semnificativ, atât datorită rigidităţii şi
formalismului structurilor birocratice, cât şi subordonării ierarhice. Or, în
condiţiile lumii prezente, în transformare perpetuă, cerinţele clienţilor
(necesarul lor de servicii) sunt dintre cele mai variate şi, de aici şi
necesitatea unor modalităţi cât mai simple dar eficiente de gestionare, în
măsură a se adapta mereu, lăsând întreaga capacitate creatoare a
personalului a se exprima în sensul adaptării la obiective.
II. DETERMINAREA NECESARULUI DE RESURSE FINANCIARE
Determinarea cerinţelor financiare se face după ce întreprinzătorul
s-a decis asupra produselor/serviciilor pe care le va realiza/vinde şi
asupra amplasamentului afacerii. Ea presupune determinarea naturii
capitalului necesar şi estimarea cerinţelor de asistenţă financiară.
1. Natura capitalului necesar.
O firmă nouă are nevoie iniţial de două tipuri de capital: capital de
pregătire a facerii şi capital de începere a activităţii.(A se vedea
Constantin Sasu, “Enciclopedia întreprinzătorului”)
a)Capitalul necesar pregătirii afacerii reprezintă investiţia ce se face
înainte de începerea derulării operaţiunilor propriu-zise. Cerinţele de capital
variază în funcţie de natura activităţii, mărimea firmei, amplasament.
Pentru verificarea viabilităţii oricărei idei de afaceri este necesară
mai întâi elaborarea unui studiu de fezabilitate. Dacă firma doreşte să
introducă un produs/serviciu nou va fi nevoie de elaborarea prototipului.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
96
O mare parte din cheltuielile de pregătire a facerii sunt destinate
construirii, renovării sau închirierii clădirii. De multe ori, întreprinzătorul
doreşte să modifice structura clădirii existente, pentru a corespunde mai bine
ideilor şi personalităţii sale.
Cumpărarea echipamentelor şi a unor obiecte de inventar este un alt
domeniu în care trebuie făcute investiţii. Întreprinzătorul are nevoie de fişete,
birouri, scaune, echipamente de birou. Uneori sunt necesare utilaje, maşini
complexe, instrumente sau tehnologii complexe: calculatoare, imprimante,
seroxuri, instalaţii ambientale; audio-video, lumini etc, în funcţie de
procedeele folosite în mod concret în serviciile centrului.
În categoria cheltuielilor de pregătire a facerii intră şi cele
referitoare la plata diferiţilor consultanţi, cum ar fi avocaţii, contabilii,
experţii tehnici, inginerii de montaj a instalaşiilor, în evaluarea clădirii şi
utilajelor etc. De asemenea, sunt necesare obţinerea de licenţe speciale,
care trebuie cumpărate înainte de demararea afacerii.
b) Capitalul de începere a activităţii reprezintă investiţiile care se
fac cu puţin timp înainte de începerea afacerii, în timpul lansării şi
imediat după iniţierea afacerii (C.Sasu). Noua afacere poate atrage clienţi
încă de la început, însă încasările înregistrate nu acoperă de multe ori
cheltuielile mari care trebuie făcute în această perioadă. Mulţi clienţi
potenţiali vor trata noua afacere cu suspiciune şi precauţie. De aceea,
întreprinzătorul trebuie să se gândească la faptul că la începutul
existenţei sale firma va avea un deficit financiar.
Determinarea capitalului de începere este necesară şi pentru a
asigura firmei o bază solidă de creştere. De aceea, întreprinzătorul
trebuie să identifice costul serviciilor, al forţei de muncă, utilităţilor,
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
97
asigurării etc. În felul acesta îşi va forma o imagine asupra dimensiunii
firmei, a mărimii şi sferei acţiunilor viitoare.
2. Categorii de capital necesar iniţierii afacerilor
Fondurile necesare iniţierii şi derulării unei afaceri se pot obţine prin
două căi: capitaluri proprii, împrumuturi.
A.Capitalurile proprii
Capitalul este, în esenţă, orice formă de bogăţie folosită pentru
producerea unei bogăţii mai mari a firmei (C.Sasu). El se găseşte într-o
afacere sub diferite forme: numerar, stocuri, utilaje şi echipamente. De
exemplu, într-o afacere producătoare de bunuri materiale, utilaje şi
echipamente sunt folosite pentru realizarea de produse necesare
satisfacerii anumitor cerinţe. Venitul obţinut din vânzări va fi folosit
pentru achiziţionarea unei cantităţi mai mari de materii prime pentru o
posibilă extindere a activităţii sau pentru cumpărarea unor echipamente
suplimentare. Ciclul continuă, capacitatea întreprinderii (şi eventual
rentabilitatea) crescând până se atinge punctul diminuării veniturilor
marginale. În acest fel, capitalul iniţial al patronului a contribuit la
obţinerea unei bogăţii suplimentare atât pentru întreprindere cât şi
pentru societate în general. În cazul consultanţei, ca şi în toate situaţiile
ce presupun prestări de servicii, veniturile obţinute sunt de obicei
investite în logistică şi perfecţionarea personalului, îmbunătăţirea
performanţelor individuale şi colective ale organizaţiei, fapt ce duce în
mod direct la satisfacerea într-o mai mare măsură şi la un standard
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
98
superior a trebuinţelor clientului, în timp firma permiţându-şi reducerea
tarifelor pe serviciu/ pachete de servicii.
Managerii financiari identifică în mod obişnuit trei categorii principale
de necesităţi de capital: capital fix; capital de lucru; capital suplimentar.
a)Capitalul fix este necesar achiziţionării fondurilor fixe ale
întreprinderii. Aceste fonduri sunt destinate producerii de bunuri şi
prestării de servicii, nu şi vânzării. Clădirile, echipamentele, maşinile
nu sunt transformate în numerar în timpul derulării afacerii, astfel încât
banii investiţi în aceste active fixe tind să fie „îngheţaţi”, deoarece nu
sunt folosiţi pentru alte scopuri.
Cantitatea de bani necesari nu se rezumă doar la sumele folosite
pentru închirierea spaţiilor, achiziţionarea de echipamente şi cumpărarea
serviciilor iniţiale (transporturi, telecomunicaţii, internet, regie etc).
Există multe alte costuri care cer cantităţi considerabile de bani.
Cele mai multe afaceri nu sunt imediat profitabile, întreprinzătorii
trebuind să le susţină până când vor aduce venituri. De asemenea, ei
trebuie să finanţeze creditele clienţilor până când se vor realiza noi
venituri. În tabelele 4.1 şi 4.2 este prezentat tipul de capital necesar, de
regulă, pentru iniţierea unei afaceri. De menţionat că întreprinzătorul
trebuie să aibă fonduri pentru acoperirea cheltuielilor pe câteva luni.
Cele mai multe firme efectuează plăţi în numerar mai mari decât
numerarul pe care îl obţin în primele luni de activitate.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
99
Articol Estimarea cheltuielilor
lunare bazate pe un nivel al vânzărilor
Estimarea numeralului
necesar pentru iniţierea afacerii
(vezi col.3)
În coloana 2 sunt cifre pentru o lună.
Este necesară stabilirea numărului
de luni necesare 0 1 2 3
Salariu proprietar
2 x col.1
Celelalte salarii 3x col.1
Chirii 3x col.1
Publicitate 3x col.1
Cheltuieli livrare 3x col.1
Furnizori 3x col.1
Telefon, telegraf 3x col.1
Alte unităţi 3x col.1
Asigurări
Plăţi cerute de societăţile de asigurare
Taxe, inclusive asigurări sociale
4 x col.1
Dobânzi 3x col.1
Cheltuieli de întreţinere
3x col.1
Impozite 3x col.1
Diverse 3x col.1
Articol 2 Observaţii Mijloace şi echipamente Completaţi tabelul 3 şi puneţi totul aici Decontări şi remodelări Contract Cheltuieli instalare mijloace fixe şi echipamente
Furnizorii de mijloace fixe echipamente
Stoc iniţial Furnizorii de stocuri Impozite legale şi profesionale Avocat, contabil Licenţe şi permise Contracte Publicitate şi promovare iniţială Estimări proprii Conturi de primit Estimări până când plătesc clienţii Numerar Pentru cheltuieli neprevăzute, pierderi,
aprovizionări speciale Alte costuri Listă separată şi treceţi totalul Total numerar necesar începerii afacerii
Suma
Tabelul 4.2. Costuri de iniţiere care trebuie plătite o singură dată
Tabelul 4.1. Lista capitalului necesar
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
100
Articol Numerar Rate Estimări numerar
Tejghele Rafturi, cabinete Standuri afişaj, mese Registre casă Seif Lumini speciale
Dacă întreprinzătorul împrumută bani pentru iniţierea afacerii, el
trebuie să plătească debitorii principali şi dobânzi la împrumut. Nivelul
plăţilor acestor împrumuturi este foarte important. Adesea, o afacere
care aduce un profit relativ mare poate să dea faliment din cauza
împrumuturilor de asemenea mari ce trebuie restituite!
Nivelul plăţilor lunare este influenţat de trei factori: volumul de
bani împrumutaţi, termenul de restituire a împrumutului şi rata dobânzii
cerută (figura de mai jos)
Desigur, cei trei factori sunt interdependenţi. De exemplu,
împrumutând o sumă mai mică pentru o perioadă de timp mai mare
decât cea prestabilită, poate să rezulte acelaşi nivel al plăţii.
Pentru achiziţionarea activelor fixe este necesară o mare sumă de
bani care este împrumutată frecvent pe termen lung. Creditorii acestei
categorii de fonduri speră ca activele achiziţionate să mărească eficienţa
Nivel plăţi - Creşte nivelul împrumutului - Creşte numărul de ani de
împrumut - Creşte rata dobânzii
Nivel plăţi - Creşte nivelul împrumutului - Creşte numărul de ani de
împrumut - Creşte rata dobânzii
Creşte când
Fig. 4.1. Factori de influenţă a plăţilor lunare
Tabelul 4.3 Lista fondurilor fixe, echipamente şi mobilier
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
101
întreprinderii şi să se obţină un flux de casă îmbunătăţit pentru a se
asigura rambursarea în timp a împrumutului.
b)Capitalul de lucru (circulant, fondul de rulment) reprezintă
fondurile temporar necesare derulării pe termen scurt. El poate fi
determinat ca diferenţă între activul şi pasivul curent. Necesarul de
capital circulant se datorează fluxului de casă neuniform cauzat de
fluctuaţiile sezoniere normale. Schimbările neprevăzute ale cererii,
vânzările pe credit şi sezonalitatea sunt cauze frecvente ale variaţiei
fluxului de numerar al oricărei firme mici.
Fondul de rulment este folosit în mod normal pentru achitarea
notelor de plată, finanţarea vânzărilor pe credit, plata serviciilor, precum
şi pentru unele situaţii neprevăzute. Creditorii fondului de rulment speră
ca patronul să obţină un numerar superior pentru asigurarea rambursării
împrumutului la sfârşitul ciclului de producţie/vânzare.
c)Capitalul suplimentar este destinat extinderii afacerii sau
modificării obiectului principal de activitate al acesteia. Creditorii
capitalurilor suplimentare acordă împrumutul pentru aceleaşi motive ca
în cazul capitalului fix.
Întreprinzătorul trebuie să evidenţieze distinct cele trei categorii de
capital în cadrul planificării financiare. Deşi ele sunt interdependente,
fiecare are surse de finaţare proprii şi efecte distincte atât asupra
afacerii, cât şi asupra creşterii pe termen lung a acesteia.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
102
B. Capitalurile de împrumut
Împrumuturile financiare cuprind fondurile pe care întreprinzătorul
le împrumută şi trebuie plătite cu dobândă. Foarte puţini întreprinzători
potenţiali au suficient capital pentru a-şi finanţa în întregime costurile de
iniţiere a unei afaceri, aşa că practic majoritatea recurg la împrumuturi.
Deoarece micile afaceri au un risc mai ridicat, şi dobânda solicitată
pentru împrumuturi este mai mare.
Estimarea cerinţelor de asistenţă financiară. După ce s-au evaluat
cerinţele de capital necesare pregătirii şi iniţierii afacerii, se va
determina capitalul pe care întreprinzătorul îl va pune la dispoziţie, faţă
de cel care îl va împrumuta. Este, desigur, posibil ca întreprinzătorul să
aibă tot capitalul necesar pregătirii şi iniţierii afacerii, însă de cele mai
multe ori este nevoie să se apeleze la împrumut. Recunoaşterea nevoii
de împrumut este deosebit de importantă, întrucât subcapitalizarea
duce de cele mai multe ori la eşec. Prin urmare, întreprinzătorul trebuie
să planifice cu atenţie cerinţele de capital ale firmei. Una dintre sursele
principale de capital o reprezintă resursele financiare proprii. Dacă sunt
insuficiente, se va împrumuta de la prieteni, rude sau instituţii
financiare. Împrumutul este riscant întrucât el trebuie să împrumute
doar suma care îi este strict necesară. Dacă o sumă prea mici
împrumutată duce la subcapitalizare, o sumă prea mare poate diminua
şansele viitoare de a mai obţine un împrumut, poate în momente mai
critice. În plus, nu este înţelept să se apeleze la toate sursele de capital
încă din start. Trebuie lăsată o rezervă pentru situaţii de urgenţă.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
103
Ca urmare, finanţarea trebuie planificată cu multă atenţie. O
combinaţie potrivită a capitalului propriu cu cel de împrumut, care să
acopere atât cheltuielile de pregătire, cât şi cele de lansare, este de dorit.
Una dintre modalităţile cele mai bune de determinare a finanţării de
început este de a face trei proiecţii: 1.suma minimă, 2.suma maximă şi
3.suma cea mai probabilă.
Estimarea cerinţelor de capital necesar pregătirii afacerii se face
prin investigarea preţurilor posibililor furnizori sau a diferitelor firme
prestatoare de servicii. Estimarea capitalului de începere a activităţii
este cumva diferită, întrucât veniturile pot compensa cheltuielile. În
consecinţă, estimarea nu se reduce doar la o simplă investigare.
Previziunea vânzărilor este dificil de realizat deoarece nu există
evidenţe precedente. De regulă, întreprinzătorul va estima veniturile
după evaluarea potenţialului pieţei şi previziunea volumului
vânzărilor concurenţilor.
După proiectarea volumului vânzărilor se vor estima cheltuielile
necesare. Cea mai bună metodă o constituie estimarea lor în aceeaşi
manieră ca şi a cerinţelor de capital necesar pregătirii afacerii. Această
abordare îl forţează pe întreprinzător să ia unele decizii critice privind
natura afacerii: stabilirea numărului angajaţilor şi a salariului pe care îl
va plăti, felul asigurării necesare etc. şi prin urmare va fi obligat să facă
investigaţii în acest sens. O altă metodă de estimare a cheltuielilor este
să se folosească mediile din ramură.
Estimarea este cu atât mai corectă cu cât întreprinzătorul îşi face
speranţe rezonabile privind veniturile şi costurile. Nu de puţine ori unii
întreprinzători sunt atât de entuziaşti de ideea afacerii lor încât
supraestimează veniturile şi subevaluează costurile. În general, este mai
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
104
bine să se facă o estimare conservatoare a veniturilor şi o estimare mai
lejeră a cheltuielilor. În felul acesta întreprinzătorul este pregătit pentru
cel mai nefavorabil scenariu al necesităţilor de capital.
Odată realizate proiecţiile capitalului necesar şi contribuţia personală a
întreprinzătorului, acesta poate începe demersurile de împrumut.
3. Surse de obţinere a fondurilor
După identificarea categoriilor de capital necesare, întreprinzătorul
trebuie să investigheze piaţa financiară pentru obţinerea fondurilor
necesare. Finanţarea nu se obţine uşor. Unele surse de capital sunt
disponibile doar anumitor domenii de afaceri şi pe termene precise.
Înţelegerea diferitelor surse de obţinere a fondurilor şi implicaţiile lor
pentru afacere este o condiţie esenţială pentru reuşita în afaceri.
Există două surse de obţinere a capitalurilor: finanţarea proprie,
împrumuturile.
A. Surse de obţinere a capitalului propriu
Finanţare proprie se realizează din investiţiile personale ale
întreprinzătorului. Acest capital este denumit capital de risc deoarece
investitorii printr-un astfel de capital îşi asumă riscul pierderii banilor,
dacă afacerea nu reuşeşte. Totuşi, dacă aceasta se dovedeşte rentabilă,
investitorii pot obţine venituri substanţiale. Avantajul esenţial al
capitalului propriu este că el nu trebuie rambursat.
Cele mai obişnuite surse de obţinere a capitalului propriu sunt
următoarele:
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
105
1. Economiile personale. Majoritatea capitalului necesar iniţierii
unei afaceri este formată din economiile personale ale întreprinzătorului.
Ca regulă generală, întreprinzătorul trebuie să aibă cel puţin jumătate
din fondurile necesare iniţierii afacerii. Dacă el nu va risca, cu atât mai
mult nu vor risca nici alţi investitori. De asemenea, împrumutul unei
părţi mai mari decât jumătatea capitalului necesar îi va afecta în marea
parte afacerea.
2. Prieteni, rude, „îngerii păzitori” (C. Sasu). Dacă întreprinză-
torului nu-i ajung banii, poate apela mai întâi la prietenii cei mai buni şi
la rudele care doresc să investească în afacere. El trebuie însă să-şi
prezinte şansa de reuşită cu sinceritate, pentru ca, în caz de eşec să nu-şi
îndepărteze rudele şi prietenii. Dacă va trata aceste împrumuturi ca pe
oricare altele, se va evita deteriorarea relaţiilor prieteneşti şi familiale.
Alt grup de investitori posibili sunt aşa-numiţii „îngeri păzitori”,
terţe persoane care caută să evite taxele şi doresc să investească în
afaceri potenţial rentabile (doctori, avocaţi, contabili). În anumite
cazuri, un întreprinzători inventiv poate investi el însuşi doar 10% din
capitalul necesar.
3. Partenerii. Întreprinzătorul poate să-şi ia un partener pentru a-şi
mări baza financiară necesară iniţierii afacerii. Înainte de a încheia un
acord de parteneriat, el trebuie să ia în considerare impactul renunţării
parţiale ale controlul afacerii şi la obţinerea unei părţi de profit.
B. Surse de obţinere a capitalului de împrumut
1. Băncile comerciale
2. Societăţile de finanţare a afacerilor
3. Asociaţiile de economii şi împrumuturi
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
106
4. Agenţii de schimb
5. Societăţile de asigurare
6. Împrumuturile guvernamentale
7. Programele internaţionale de asistenţă
8. Donaţiile din partea persoanelor fizice şi sponsorizările
(în special de la persoane juridice)
Aceste surse pot fi înfăţişate conform tabelului 4.5. (pentru detalii
recomandări C. Sasu, „Enciclopedia întreprinzătorului”, p. 161-166).
Destinaţia Fondurilor
Felul Capitaului
Surse de Finanţare
Mijloace de Finanţare
0 1 2 3
In
iţier
e un
ei a
face
ri
Capitalul propriu
Economiile personale Prieteni, rude Parteneri de Afaceri
Parteneriat
Împrumut pe Termen lung
Bănci
Împrumuturi în rate Împrumuturi pentru echipamente Împrumuturi pentru proprietăţi imobiliare
Societăţi de finanţare
Împrumuturi pentru echipamente Împrumuturi pentru proprietăţi Imobiliere
Societăţi viagere de asigurare
Împrumuturi pe bază de poliţe Împrumuturi pentru proprietăţi imobiliare
Tabelul 4.5. Surse de finanţare a micilor afaceri
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
107
Societăţi de închiriere
Închiriere echipamente
Societăţi de economii
Împrumuturi proprietăţi Imobiliare
Societăţi locale de finanţare
Finanţare echipamnte/facilităţi
Sursa: Adaptat după: Scarborough, N.M., Zimmerer, T.W., Effective Small Business Management, Merill Publishing Company, Columbus, Ohio, 1998, p. 206-108
III. PROCESUL DE FINANŢARE
Procesul de finanţare a oricărei afacerii este anevoios. El cuprinde
trei etape: alegerea sursei de finanţare, pregătirea pachetului de
finanţare, prezentarea cererii de finanţare.
A. Alegerea sursei de finanţare.
Găsirea unei surse ideale de finanţare este dificilă de realizat. Totuşi,
întreprinzătorul trebuie să discute posibilităţile de finanţare cu câteva
surse potenţiale. În felul acesta va înţelege mai bine gama posibilităţilor
şi va putea găsi o sursă convenabilă de capital.
În alegerea sursei de finanţare întreprinzătorul trebuie să ţină cont
de următoarele criterii:
1. Experienţa sursei de finanţare în acordarea de împrumuturi
întreprinzătorilor.Sursa de finanţare trebuie să fie familiară cu
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
108
problemele cu care se confruntă întreprinzătorul. Puţini întreprinzători îşi
pot permite să angajeze personal cu experienţă. De aceea, în relaţiile cu
personalul propriu, sursa de finanţare trebuie să consume mai mult timp,
să aibă mai multă răbdare şi încredere.
2. Reputaţia sursei de finanţare. Succesul întreprinzătorului se
bazează adesea pe calitatea relaţiilor cu sursă de finanţare. De aceea,
sursa de finanţare trebuie să aibă reputaţia de onestitate, corectitudine şi
dorinţa de a lucra cu întreprinzătorul.
3. Asistenţa pe care o oferă. În obţinerea finanţării este important
ca sursa de finanţare să acorde asistenţa necesară. Aceasta este cu atât
mai importantă pentru întreprinzătorii care nu au experienţă în anumite
domenii ale afacerii şi au nevoie deci de consiliere.
4. Alte servicii. În unele cazuri, sursa de finanţare oferă servicii
gratuite sau la tarife reduse, cum ar fi analiza situaţiei financiare,
elaborarea unor proiecţii financiare etc.
B. Pregătirea pachetului de finanţare
Pachetul de finanţare se mai numeşte şi pachet de împrumut. Deşi
cerinţele de elaborare a pachetului de împrumut variază în funcţie de
sursa de împrumut, câteva elemente vor rămâne comune. Acestea sunt:
suma cerută şi eşalonarea rambursării acesteia; garanţii; criterii de acordare
a împrumutului; documentaţia necesară obţinerii împrumutului; rata dobânzii
şi modului ei de plată; scopul împrumutului. În funcţie de nevoile de
finanţare şi familiaritatea întreprinzătorului cu sursa de împrumut, aceste
cerinţe pot varia. Totuşi, întreprinzătorul trebuie să fie pregătit să
abordeze aceste aspecte cu sursa de finanţare. De cele mai multe ori
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
109
sursele de împrumut solicită studii de fezabilitate sau planuri de afaceri,
ca parte a documentaţiei necesare obţinerii împrumutului.
C. Prezentarea cererii de finanţare
Elaborarea unui pachet atractiv de finanţare măreşte semnificativ
şansele de obţinere a împrumutului. Totuşi, afacerea este condusă de
întreprinzător şi nu de un plan, fie el şi bine întocmit. Prin urmare, cei ce
acordă împrumutul vor evalua nu numai pachetul de finanţare, ci şi
întreprinzătorul în persoană şi echipa sa. Modul în care este prezentat
pachetul de finanţare va influenţa decizia finală de acordare a
împrumutului. Deoarece viitorul afacerii depinde în mare parte de
întreprinzător, decizia finală de acordare a împrumutului se va baza în mare
parte pe discuţia personală pe care o avea cel ce oferă împrumutul cu
întreprinzătorul. Personalitatea, abilitatea şi vivacitatea întreprinzătorului vor
fi luate în atenţie. De asemenea, se va avea în vedere realismul
întreprinzătorului, competenţa sa, onestitatea şi organizarea prezentării
pachetului de împrumut. Întreprinzătorul trebuie să fie pregătit să-i
întâlnească pe cei ce îi vor putea acorda împrumutul şi să aibă idee
despre ceea ce doresc aceştia să afle de la el. O prezentare clară, bine
documentată, nu numai că măreşte şansa de obţinere a împrumutului,
însă poate duce şi la stabilirea unor relaţii pe termen lung cu sursa de
finanţare.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
110
CAPITOLUL V
AMPLASAREA ŞI DOTĂRILE TEHNICE
Atunci când pregătirea se întâlneşte cu oportunitatea
rezultă ceea ce obişnuim să numim noroc Antony Robbins
I. AMPLASAREA
Alegerea celui mai corespunzător amplasament poate fi un important
factor de succes în orice afacere. Un bun amplasament poate permite
supravieţuirea chiar şi a unei afaceri mediocre, iar unul prost poate duce la
eşec şi o afacere prosperă. Desigur, problema amplasamentului trebuie pusă
în funcţie de specificul fiecărei afaceri şi obiectivele întreprinzătorului.
Chiar şi în cazulul centrului de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii
şi Condiţiei Umane, deşi nu are propriu-zis nevoie vitală de vad comercial,
totuşi trebuie avute în vedere aspectele generale şi factorii specificei
domeniului comercial.
Alegerea zonei şi localităţii este relativ mai importantă pentru
producători şi comercianţii cu ridicata, care trebuie să ia în considerare la
amplasare şi factorii economici din acea zonă. Acestei probleme însă îi
este acordată de cele mai multe ori puţină atenţie.
În alegerea zonei şi localităţii un rol important îl au următorii
factori:
a. Preferinţele personale. De multe ori întreprinzătorul ia în
considerare doar localitatea în care locuieşte atunci când se gândeşte la
amplasarea afacerii. Alegerii localităţii de domiciliu ca sediu al afacerii
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
111
nu este neapărat o decizie logică. Ea oferă anumite avantaje certe:
atmosfera specifică a comunităţii; şanse sporite de a obţine credit,
datorită credibilităţii mai mari; clienţii sunt persoane cărora
întreprinzătorul le cunoaşte mai bine preferinţele; prietenii şi rudele pot
da şi ele o mână de ajutor. Preferinţele personale nu anulează însă
dezavantajele amplasării într-o zonă neconvenabilă. Simplul fapt că
întreprinzătorul locuieşte în acea localitate nu înlătură în mod automat
dezavantajele costului ridicat, insuficienţa pieţei etc. De aceea,
întreprinzătorul trebuie să ia în considerare şi alţi factori, pentru ca
preferinţele personale să poată fi evaluate în mod inteligent şi nu doar
pur şi simplu acceptate.
b. Caracteristicile economice. Baza economică a zonei sau localităţii
determină în mare măsură oportunităţile care există în acel loc. Ea
influenţează în mare parte gradul de ocupare, veniturile şi creşterea
populaţiei, conştientizarea nevoilor superioare de calitate a vieţii etc.
Diferenţele în baza economică se pot datora atât unor cauze naturale:
zăcăminte minerale, ape termale, locuri pitoreşti, fluvii etc., cât şi
contribuţiei omului la dezvoltarea acesteia (investiţiile străine sau
autohtone, industrializarea, statutul de centru cultural sau universitar
etc). Natura ocupării, de exemplu, depinde de felul resurselor existenţei,
iar densitatea populaţiei de numărul de locuri de muncă disponibile. De
asemenea, natura şi numărul locurilor de muncă influenţează mărimea şi
distribuţia veniturilor câştigate de rezidenţii comunităţii. Puterea de
cumpărare a comunităţii este de importanţă maximă pentru firmele
prestatoare de servicii (cum este şi Centrul de consultanţă). Ea este
reflectată de: numărul populaţiei ocupate şi tendinţa ocupării, nivelul
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
112
salariului mediu, nivelul veniturilor mediu pe familie, nivelul şi tendinţa
economiilor bancare. Potenţialul întreprinzător poate evalua baza
economică prin analiza datelor de recensământ şi a statisticilor privind
afacerile. De asemenea, se pot obţine destule informaţii doar văzând şi
ascultând.
Iată câteva semnale periculoase (C.Sasu): imposibilitatea rezidenţilor
de a găsi locuri de muncă, declinul producţiei industriale şi al vânzărilor
cu amănuntul, atitudinea apatică a comunităţii de afaceri locale. Printre
semnalele favorabile menţionăm: existenţa unei zone industriale
puternice, existenţa instituţiilor de învăţământ superior, facilităţi de
transport adecvate, activitate susţinută în construcţii, Camera de comerţ
şi alte instituţii civice active. Desigur, o localitate în creştere oferă mai
mari oportunităţi de afaceri. Dependenţa localităţii doar de o singură
mare întreprindere va face ca şi afacerile să fie influenţate de fluctuaţia
acestei întreprinderi. Nu trebuie omisă şi relaţia patronat-sindicate.
Grevele pot determina mari fluctuaţii în vânzări sau în creşterea
creditelor. Dacă localitatea are sindicate puternice, acestea pot influenţa
în mare măsură angajarea.
c. Caracteristici demografice. Structura populaţiei unei zone sau
localităţi este un alt element important în alegerea amplasamentului.
Informaţiile privind structura pe vârste, stilurile de viaţă, petrecerea
timpului liber etc. pot sugerea natura afacerilor care se vor întreprinde.
Sociologii împart populaţia în clase sociale. Acestea sunt
determinate prin evaluarea veniturilor, ocupaţiei şi educaţie. S-a
constatat că populaţia tinde să aibă preferinţe şi modele de comportament
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
113
predictibile, care sunt determinate în mare parte de clasa de care aparţin.
Aceste diferenţe sunt reliefate de modelele de cumpărare.
Întreprinzătorul potenţial trebuie să determine mai întâi clasa socială
şi tipul consumatorilor pe care doreşte să-i servească. Atunci când aceste
elemente sunt cunoscute, comunitatea respectivă poate fi evaluată în
funcţie de puterea de cumpărare a potenţialilor consumatori, locul şi
felul muncii pe care o desfăşoară, mijloacele de transport folosite, vârsta,
situaţia familială şi activităţile de petrecere a timpului liber. Aceste
informaţii sunt furnizate de anuarele statistice.
d. Concurenţa. Cei mai mulţi întreprinzători sunt preocupaţi de
natura şi numărul competitorilor locali. În condiţiile unei competiţii
puternice, o parte din noile afaceri s-ar putea să nu rezite, în timp ce
altele pot înflori. Din acest punct de vedere, amplasarea într-un centru de
cumpărare cu acelaşi tip de competitori poate fi o soluţie bună. Pentru
comercianţii de mobilă, de exemplu, competiţia puternică atrage clienţi
şi din alte zone. Un mic comerciant de produse alimentare nu va putea
rezista însă prea mult, dacă există o competiţie puternică. Calitatea
competiţiei influenţează şi ea amplasarea. Dacă firmele concurente nu
sunt agresive şi nici nu oferă gama completă de servicii dorită de
consumatori, există şanse viabile de a intra în afaceri în acea comunitate.
În cazul Centrului de consultanţă apreciem că situaţia se plasează
între aceste două extreme. Datorită faptului că accentul cade nu atât pe
serviciul în sine, cât pe calitatea servirii şi standardul de satisfacţie atins
de client. Astfel încât competiţia poate fi dorită nu doar de piaţă (de
clienţi) cât şi de întreprinzătorii înşişi, (întrucât operează o selecţie
naturală a clientelei, în funcţie de nivelul tarifelor practicate raportat la
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
114
calitatea şi profesionalismul servirii). Se realizează astfel o segmentare şi
ierarhizare corespunzătoare a pieţei pe nivele de exigenţă, neexistţnd
propriu-zis competiţie decât între centrele plasate la acelaşi nivel.
Un alt aspect legat de competiţie este ambianţa şi abilitatea
întreprinzătorului. Un întreprinzător neambiţios şi neexperimentat nu va
rezista prea mult în lupta cu concurenţii, în timp ce unul ambiţios,
experimentat şi bine pregătit va găsi competiţia binevenită şi va încerca
să câştige din aceasta prin oferirea unor produse mai bune calitativ sau
servicii de înaltă calitate.
II. ALEGEREA ŞI AMENAJAREA FACILITĂŢILOR
Alegerea amplasamentului este adesea strâns legată de felul clădirii
şi dispunerea facilităţilor fizice. Amplasamentul are întotdeauna
prioritate, întrucât mutarea este foarte costisitoare şi uneori imposibilă,
pe când clădirea şi facilităţile fizice pot fi adaptate schimbărilor impuse.
Majoritatea întreprinzătorilor îşi încep afacerile în clădiri existente,
care sunt adaptate cerinţelor fiecărei afaceri. Un local nou, aflat într-o
zonă cu o poziţie comercială foarte bună şi utilaje cele mai moderne este
adesea peste posibilităţile financiare ale întreprinzătorului începător. De
aceea, întreprinzătorii tind să închirieze la început clădirea, nefiind siguri
nici de succesul afacerii. Multe amplasamente sunt foarte bune, însă
clădirea şi facilităţile fizice nu sunt adecvate specificului activităţii
firmei. Amenajarea clădirii şi a facilităţilor poate aduce avantaje
substanţiale întreprinzătorului şi la costuri mai reduse decât o clădire mai
bună, care este solicitată de mai multe firme.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
115
Pentru o afacere de început, facilităţile fizice minime cerute sunt o
clădire şi echipamentele aferente acesteia. Ele trebuie amenajate cu
multă grijă, pentru a se obţine maximum de eficienţă. În continuare vom
prezenta aspectele legate de alegerea facilităţilor fizice, precum şi modul
de dispunere a acestor facilităţi.
A. Alegerea facilităţilor fizice
Principalele facilităţi fizice ale unei firme noi sunt clădirea şi
echipamentele.
1. Alegerea clădirii
Alegerea clădirii trebuie făcută în strânsă legătură cu facilităţile ei
fizice din structura actuală care sunt relativ fixe şi nu pot fi modificate
fără eforturi şi cheltuieli considerabile.
Criteriile folosite pentru alegerea clădirii şi a facilităţilor fizice
sunt: spaţiul, configuraţia, faţada, accesul, dispunerea, compatibilitatea.
a)Spaţiul.
Valoarea unei clădiri este calculată în primul rând în funcţie de
mărimea spaţiului acesteia. Un spaţiu este mai bun sau mai puţin bun, în
raport de caracteristicile sale. Spaţiile deschise permit împărţirea şi
compartimentarea lor. Coloanele, pragurile, ferestrele, scările
restricţionează amenajarea spaţiului, dacă nu sunt dispuse corespunzător.
Proporţiile fizice sunt de asemenea importante. Mărimea camerelor,
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
116
lungimea şi lăţimea lor, înălţimea tavanului, dispunerea uşilor şi
ferestrelor şi apropierea dintre ele sunt deosebit de importante.
b)Configuraţia
Elementele configuraţiei clădirii sunt strâns legate de structura de
bază şi compatibilitatea clădirii cu scopul propus. Ca şi în cazul
spaţiului, facilităţile fizice sunt deosebit de importante. Configuraţia
merge însă dincolo de caracteristicile menţionate la spaţiul propriu-zis.
Trebuie incluse aici toate elementele privind adaptabilitatea clădirii la
scopul propus şi satisfacerea anumitor obiective. Un alt aspect legat de
configuraţie este cel referitor la stil şi înfăţişare – elemente deosebit de
importante pentru unele firme comerciale cu amănuntul sau prestatoare
de servicii.
c)Faţada
Faţada oferă primul contact al firmei cu clienţii şi trebuie să lase o
bună impresie pentru a atrage potenţiali clienţi. Alinierea faţadei la
configuraţia clădirilor sau căilor de transport este de dorit. O anumită
distanţă între clădire şi drumurile publice trebuie păstrată pentru ca
circulaţia pietonală să nu fie stânjenită. Dar în acelaşi timp să fie evitată
“îngroparea” faţadei, ascunderea ei în spatele aliniamentului format de
imobilele vecine.
d)Accesul
Accesul este trăsătura a clădirii mult mai subtilă decât cea a
amplasamentului propriu-zis. Evident, este necesară accesibilitatea
uşoară a clienţilor la clădire, însă aici accesul trebuie privit sub toate
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
117
aspectele. Scările, ascensoarele, mărimea pragurilor, pereţii despărţitori,
modele de trafic are o influenţă pozitivă sau negativă asupra dorinţei de
a intra într-o clădire. Coridoarele obscure creează o impresie neplăcută.
e)Compatibilitatea
Clădirea trebuie să se încadreze în configuraţia arhitecturală a
construcţiilor din împrejurimi şi să corespundă exigenţelor tehnice
necesare desfăşurării normale a activităţii firmei. Chiar dacă diferenţele
în stil şi înfăţişare sunt mari, clădirea poate fi totuşi compatibilă.
Noutatea nu înseamnă neapărat incompatibilitate. Incompatibilitatea
tinde să sfideze bunul simţ. De multe ori prima impresie contează.
Întreprinzătorul trebuie să-şi amintească primele impresii create la
vederea clădirii, în revizuirile de mai târziu. Desigur, acestea nu trebuie
să înlocuiască analiza şi evaluarea detaliată a clădirii respective.
Şi alegerea celei mai corespunzătoare clădiri se poate face după un
sistem de evaluare similare alegerii zonei şi localităţii (tabelul 5.1).
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
118
Tabelul 5.1. Evaluarea clădirii Criterii de evaluare Coef.
de import
Aprecierea alternativelor (A)
(1-10)
Punctaj total (Ki *Aj)
(kj)(0-1) A1 A2 ... An P1 P2 ... Pn Compatibilitatea clădirii cu scopul propus
Istoricul clădirii
Restricţii de zonificare Accesibilitatea uşoară a clienţilor şi mijloacelor de transport
Imaginea clădirii
Dispunerea elementelor structurii de bază
Calitatea iluminatului
Încadrarea în configuraţia arhitecturală a construcţiilor din împrejurimi
Calitatea iluminatului
Eficienţa dispunerii mărfurilor
Costul şi tipul închirierii
Valoarea clădirii în perspectivă
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
119
2. Închirierea, cumpărarea sau construirea clădirii
De regulă, întreprinzătorul începe afacerile prin închirierea sau
cumpărarea unei clădiri existente. Cealaltă alternativă posibilă –
construirea unei clădiri noi . presupune investiţii foarte mari, pe care de
cele mai multe ori întreprinzătorul începător nu le are. În plus,
construcţia clădirii poate întârzia mult începerea afacerilor.
a)Închirierea clădirii
Închirierea unei clădiri are unele avantaje importante. Printre
acestea, mai importante sunt:
1. Evitarea investirii unei sume prea mari. Închirierea nu este atât de
costisitoare ca şi cumpărarea clădirii. În felul acesta,
întreprinzătorului îi va rămâne la dispoziţie mai mult capital de
lucru pentru derularea afacerilor.
2. Evitarea pierderii clădirii din cauza incendiilor, inundaţiilor,
exploziilor, întrucât proprietarul plăteşte prima de asigurare a
clădirii.
3. Reducerea riscului diminuării valorii proprietăţii prin sistematizări
urbane, construcţii de drumuri etc.
4. Proprietarul are responsabilitatea întreţinerii clădirii şi facilităţilor
fizice ale acesteia.
5. Mutarea în altă parte este mai uşoară, în caz că necesităţile de
extindere o cer.
Închirierea are şi unele dezavantaje. Iată care sunt cele mai importante:
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
120
1. Nu se pot face adaptări ale clădirii potrivit cerinţelor firmei. Orice
modificare realizată rămâne în posesia proprietarului clădirii.
2. Proprietarul poate restricţiona activităţile desfăşurate, nepermiţând
afaceri decât într-un anumit domeniu.
3. Unii proprietari nu întreţin corespunzător clădirea şi facilităţile
fizice.
4. la reînnoirea contractului se închiriere chiria se măreşte de regulă
de fiecare dată, uneori solicitându-se un procent din profit, dacă
afacerea este rentabilă.
5. Contractele pe termen lung fac imposibilă mutarea până la
expirararea termenului de închiriere.
b)Cumpărarea clădirii
Potenţialii întreprinzători interesaţi de cumpărarea unei clădiri
trebuie să ia în considerare avantajele şi dezavantajele acestei opţiuni. În
general, avantajele închirierii sau dezavantajele cumpărării şi invers.
Avantajele cumpărării unei clădiri existente sunt:
1. Întreprinzătorul poate face oricâte modificări doreşte.
2. Amortizarea, dobânzile şi impozitele pe clădiri se includ în costuri.
3. Întreprinzătorul nu poate fi expulzat din clădire, deoarece el este
proprietarul.
4. Costul clădirii creşte de regulă în timp.
5. Clădirea va fi întreţinută în cele mai bune condiţii.
Dezavantajele cumpărării unei clădiri sunt:
1. Capitalul iniţial necesar cumpărării clădirii este, de regulă, mult mai
mare decât în cazul închirierii.
2. Deţinerea unei clădiri poate limita mobilitatea întreprinzătorului.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
121
3. Întreprinzătorul trebuie să plătească toate cheltuielile de reparaţii şi
întreţinere ale clădirii.
4. Dacă zona începe să se deterioreze, valoarea clădirii va scădea.
5. risc mai ridicat decât în cazul închirierii, din cauza unor evenimente
neprevăzute: inundaţii, incendii etc.
c)Construirea clădirii
Întreprinzătorul care are suficiente bani poate beneficia de
următoarele avantaje, construind o clădire nouă:
1. Clădirea poate fi proiectată pentru a satisface toate exigenţele impuse.
2. Noile tehnologii pot fi încorporate în clădire.
3. Evitarea defectelor ascunse.
4. Configuraţia clădirii poate crea o imagine favorabilă
5. Interioarele pot fi proiectate cu cea mai înaltă eficienţă.
3. Amenajarea fizică a clădirii
Cele mai multe dintre clădirile alese de întreprinzător trebuie
remodelate pentru a corespunde nevoile specifice ale afacerii.
Remodelarea se referă atât la exteriorul clădirii, cât şi la interiorul
acesteia.
a. Remodelarea exteriorului clădirii
Înfăţişarea exterioară este deosebit de importanţă întrucât clienţii îşi
formează o primă impresie despre afacere înainte de a păşi pragul
firmei. Pentru restaurante şi magazinele cu amănuntul acest lucru este
esenţial. Cu atât mai mult se impune atenţie în modelarea exteriorului
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
122
unui Centru de consultanţă Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei
Umane. În finisarea exterioarelor clădirii se folosesc astăzi marmură,
aluminiul, sticlă. De multe ori partea din faţa clădirii este în întregime
din sticlă. Dacă interiorul este curat şi în ordine, vizibilitatea este o
invitaţie de a pătrunde. Uşile deschise şi eventual automate întăresc
această invitaţie.
În general, exteriorul clădirii şi în special faţada trebuie să distingă o
afacere de cealaltă. Arhitectura modernă poate crea impresia de
siguranţă, stabilitate, permanenţă şi demnitate prin mijloace mai puţin
costisitoare. De asemenea, mai ales în cazul serviciilor de consultanţă,
transparenţa lasă o notă de profesionalism şi credibilitate, chiar de
siguranţă.
Intrările şi ieşirile trebuie să faciliteze accesul rapid şi uşor al
clienţilor în clădire. Diferenţele de nivel între trotuar şi intrarea în
clădire împiedică accesul uşor. Impactul psihologic este nefavorabil şi
preţul închirierii reflectă acest lucru.
b. Remodelarea interiorului clădirii
Interiorul clădirii trebuie să fie atractiv, estetic, iar facilităţile,
dispuse funcţional. Remodelarea poate implica modificări structurale şi
decorative. Modificările structurale sunt impuse de aducerea clădirii la
standardele existente. Ele por fi foarte costisitoare, mai ales dacă trebuie
schimbată instalaţia electrică, instalaţiile sanitare, de calorifer şi cele de
protecţia incendiilor. De multe ori se modifică uşile şi ferestrele.
Schimbările decorative presupun văruirea, vopsirea şi decorarea
interioarelor. Pentru Centrul de consultanţă Managementul calităţii
Vieţii şi Condiţiei Umane acestea constituie un element cheie. Ambianţa
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
123
reprezintă un factor esenţial în succesul procesului de consiliere şi
terapie, putând fi creeată atât prin intermediul elementelor auditive
(meloterapie, terapie hipnotică, etc), şi olfactive (aromoterapie) cât mai
ales prin cele vizuale (decoruti, lumini şi umbre, simboluri etc).
De aceea întreprinzătorul trebuie să aibă în vedere la remodelare
câteva elemente: climatul, iluminatul, controlul zgomotului, condiţiile
de mediu, condiţiile sanitare, culorile.
Climatul. Locurile de muncă prea călduroase sau prea friguroase
diminuează productivitatea şi cresc disconfortul personalului. În
general, temperatura camerei trebuie să fie cuprinsă între 20 şi 25 grade
C, iar umiditatea trebuie să fie de 40-60%. Determinarea temperaturii
corespunzătoare este totuşi dificil de realizat deoarece oamenii
reacţionează diferit la condiţiile climatice. În orice caz, folosirea aerului
condiţionat este o necesitate virtuală în toate spaţiile de aşteptare, dar şi
în cabinetul de consultanţă propriu-zisă. O recentă tendinţă în această
direcţie o reprezintă condiţionarea odorizată a aerului. În felul acesta nu
se controlează doar temperatura şi umiditatea ci şi mirosurile plăcute sau
cele care stimulează deschiderea clientului spre sine însuşi, ori spre
comunicarea rală cu specialistul în consiliere.
Iluminatul. Iluminatul este important pentru toate afacerile, însă în
consiliere el este esenţial. Jocul de lumini şi umbre, obscuritatea, sau
chiar întunericul întrerupt de fascicule puternice, filtrele de vibraţii
selectate etc. reprezintă medii de lucru extrem de eficiente deopotrivă în
terapie şi consiliere.
Controlul zgomotului. Reprezintă un alt aspect esenţial în
procesulu consilierii. Întreprinzătorul trebuie să ia măsuri speciale de
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
124
protecţie fonică, dacă Psihologia Fiintei este plasat în zone producătoare
de zgomote puternice. Nivelurile ridicate de zgomot duc la mărirea
tensiunii, accelerarea bătăilor inimii, descreşterea activităţii digestive,
stress, iritabilitate şi imposibilitatea de a gândi şi munci eficient. De
asemenea ele sustrag atenţia clientului de la procesul consilierii.
Una din soluţiile de diminuare a nivelului de zgomot o constituie
confecţionarea tavanului din materiale antifonice. Aceste materiale pot
absorbi până la 75% din zgomotele create de o clădire de mărime medie.
De asemenea folosirea geamurilor Termopan. Cea mai eficientă soluţie
rămâne însă alegerea spaţiului astfel încât cabinetele destinate în mod
direct consilierii/terapiei să fie orientate spre partea opusă surselor
imediate de zgomot (străzi, obiective industriale, discoteci, restaurante
etc), preferându-se locuri mai retrase, curţi interioare sau grădini.
Condiţiile sanitare. Clădirea trebuie să aibă şi grupuri sanitare
corespunzătoare. Grupurile sanitare trebuie amplasate în mod convenabil atât
pentru salariaţi, cât şi pentru clienţi. Sterilizarea instalaţiilor se impune cu
deosebire.
Culorile. Culorile influenţează dispoziţia, atitudinea, sensibilitatea
şi confortul deopotrivă al personalului cât şi al clienţilor . De aceea,
interioarele trebuie să folosească o combinaţie adecvată a culorilor.
Tavanele trebuie să fie de culoare albă, pereţii superiori de culoare verde
deschis, iar cei inferiori de culoare verde închis, ca şi partea imobilă a
maşinilor (se exceptează cabinetele propriu-zise de terapie, caz în care
decorurile şi culorile ţin de tehnicile adoptate de fiecare consilier în
parte).
Partea mobilă a maşinilor trebuie să fie de culoare orange deschis.
Duşumeaua de culoare neutră de gri, echipamente de prim ajutor să fie
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
125
de culoare albă, iar echipamentele de protecţie a incendiilor de culoare
roşie. Coridoarele de trafic pot fi indicate cu o culoare albă sau/şi
neagră. Suprafeţele de depozitare pot fi marcate cu linii albe. Se
consideră că o astfel de schemă a culorilor îmbunătăţeşte moralul
salariaţilor. De asemenea, culorile influenţează şi comportamentul
clienţilor. Culorile pastelate sunt cele mai plăcute şi reflectă mai uşor
lumina. Căldura poate fi stimulată prin folosirea culorilor «calde», ca şi
roşu şi galben cu toate nuanţele lor. În tabelul 20.2 este prezentată
percepţia tipică a culorilor.
Tabeleul 5.2. Percepţia tipică a culorilor Culori reci Culori calde
Albastru Verde Violet Roşu Galben Portocaliu Răceală Răceală Răceală Dragoste Lumină Lumină Distanţă Odihnă Odihnă Romantism Pasiune Căldură Fidelitate Linişte Demnitate Sex Laşitate Deschidere Calm Prospeţime Bogăţie Curaj Deschidere Prietenie Pietate Creştere Pericol Prietenie Veselie Masculinitate Blândeţe Foc Veselie Glorie Siguranţă Bogăţie Vinovăţie Glorie Tristeţe Entuziasm Pasiune Strălucire Excitare Atenţie
Vigoare Optimism
Entuziasm Reţinere
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
126
III. DOTĂRILE TEHNICE
Dimensiunile, amplasarea şi dotarea corespunzătoare a spaţiului de
care beneficiază centrele de consultanţă sunt elemente sine qua non
pentru asigurarea unor servicii de consultanţă confidenţiale, profesionale
şi de bună calitate.
A.Spaţiul minim necesar: 4-5 camere separate (1 – pt. primire şi
aşteptare, 2 – pt. consultaţii, 1- pt. întâlniri/ seminarii, 1 – pt. consultanţi
/ bibliotecă) plus grup sanitar propriu.
B. Echipamentul minim necesar: mobilier de birou, 2-3
calculatoare personale cu imprimante, copiator serox, telefon cu
interioare pentru fiecare cameră, fax, instalaţii audio-video, instalaţii de
lumini şi aromoterapie etc.
Un autoturism este deosebit de util pentru facilitarea contactului
direct al consultanţilor cu clienţii, cu alte instituţii şi firme cu care au
relaţii şi pentru economisirea timpului de lucru al consultanţilor.
Evident că una din problemele viitoare ale centrelor existente va fi
înlocuirea dotărilor actuale pe măsură ce aceasta se vor uza fizic şi/sau
moral şi completarea pe măsura creşterii echipei de consultanţi.
C.Aspectul şi folosirea spaţiului sunt esenţiale pentru asigurarea
unui mediu propice unei activităţi de calitate. Ambianţa trebuie să fie
ordonată şi primitoare (aşa cum am văzut mai sus).
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
127
Spaţiul ar trebui să fie împărţit astfel încât să se poată asigura
confidenţialitatea discuţiilor şi un acces uşor la facilităţile comune: fax,
dosare, bibliotecă, xerox, calculatoare, imprimante. Rcomandăm de
asemenea sporirea transparenţei, a vizibilităţii/deschiderii către clienţi,
astfel încât aceştia să poată avea acces vizual (nu şi auditiv!) direct la
majoritatea operaţiunilor profesionale (mai puţin actele) desfăşurate de
Centru.Personalul trebuie să se comporte în fiecare moment ca şi cum ar
fi mereu “sub reflectoare”, pentru că un centru de consultanţă modern e
necesar să inspire o dublă imagine: aceea a unei familii de profesionişti
şi aceea a unui spectacol public, la care fiecărui client trebuie să-i fie
permis a asista. Ca să câştige încredere, clientul trebuie să vadă, să simtă
să-şi satisfacă dorinţa de cunoaştere, de informare cu privire la ceea ce
se întâmplă “dincolo de”. De aceea, în prezent paravanele tind a fi mai
mult simulate, decât reale.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
128
CAPITOLUL VI
MANAGEMENTUL CENTRULUI DE CONSULTANŢĂ
În cazul fiecărei bătălii am descoperit că planurile nu sunt de nici un folos, în schimb planificarea este indispensabilă
Dwight D. Eisenhower
I. GENERALITĂŢI PRIVIND MANAGEMENTUL CALITĂŢII ÎN CENTRELE DE CONSULTANŢĂ
E inutil să spui <Am făcut tot ce am putut>.
Scopul este să reuşeşti să faci ceea ce trbuie făcut
Winston Churchill
B. Despre necesitatea calitatăţii în serviciile de consultanţă?
Calitatea serviciului a devenit, în ultimele două decenii, obsesia
tuturor managerilor. Locul central pe care îl deţine calitatea în
ansamblul problemelor aflate în atenţia managerilor nu este determinat
de subiectivism, nu este o atitudine de conjunctură, ci reprezintă o
cerinţă obiectivă, impusă de necesitatea supravieţuirii într-un mediu
concurenţial.
Încercarea de a învinge concurenţa prin reducerea preţului,
practicată de unele firme, s-a dovedit a nu fi strategia care să asigure
firmei un succes de durată. Preţul este negociabil, calitatea nu!
reprezintă una dintre legile în acest domeniu (Michael Porter, profesor
la Harvard Business School). Strategia de reducere a preţului este
greşită, deoarece aceasta poate fi aplicată şi de concurenţă. Trebuie să
existe o altă cale de diferenţiere competitivă faţă de concurenţi şi pentru
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
129
aceasta asigurarea calităţii serviciului deţine locul central. Succesul
unei companii, organizaţii este asigurat de diferenţierea prin calitate.
Motivaţia pentru asigurarea unui serviciu de consultanţă de calitate
este susţinută prin trei puncte:
complexitatea serviciului de consultanţă
creşterea exigenţelor clienţilor
intensificarea concurenţei
B. Noţiunea calitatăţii în consultanţă
Calitatea este ceea ce percepe clientul şi nu nivelul de conformitate
al serviciului cu ceea ce consideră consultantul că ar fi (normele
elaborate).
Calitatea trebuie înţeleasă ca fiind ceea ce clientul constată că este
corespunzător cerinţelor sale. Serviciul de consultanţă fiind un proces
complex şi dinamic, corespondenţa cu cerinţele clientului se referă la:
eficacitate
termen de deservire
compatibilitate cu mediul în care firma îşi desfăşoară activitatea
fiabilitate
preţ
costuri în utilizare
obiectivitate
Standardul ISO 8402/1994 defineşte calitatea ca reprezentând
“ansamblul caracteristicilor unei entităţi, care îi conferă aptitudinea de
a satisface nevoile exprimate sau implicite”.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
130
În această accepţiune, calitatea serviciului de consultanţă nu este de
sine stătătoare, ci ea există numai în relaţia cu nevoile clientului, căruia
trebuie să i se satisfacă nu doar nevoile exprimate, ci şi cele implicite.
Cerinţele pentru asigurarea calităţii în serviciile de consultanţă se
referă la:
- încredere, reprezentând caracteristica serviciului de consultanţă
prin care acesta îşi îndeplineşte funcţia cerută pentru o anumită perioadă
de timp stabilită (fiabilitate)
- compatibilitate, definită ca fiind aptitudinea serviciului de
consiliere de a fi utilizat într-un context real, impus de mediul socio-
economic, cultural şi spiritual în care compania/firma funcţionează şi
din care îi provin clienţii
- securitate reprezentând cerinţa ca riscul unor daune să fie limitat
la minimul posibil
C. Particularităţi ale calităţii în centrele de consultanţă
Particularităţile serviciului de consiliere, considerat ca un „produs” ale
cărui caracteristici sunt verificate (percepute) de client atât în timpul
„fabricării” lui (în şedinţa de consultanţă), cât şi după (efectele aplicării), fac
ca procesul de asigurare a calităţii serviciului de consultantă să fie deosebit de
complex
În general, serviciile prezintă un număr mult mai mare de
caracteristici decât un produs, fiind mai ales vizibile. Astfel, un client
sosit în centrul de consultanţă observă imediat lipsa de amabilitate a
asistentului administrativ sau lipsa de promptitudine a acestuia, dar
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
131
poate să nu vadă lipsa unui şurub al caroseriei unui autoturism pe care îl
cumpără.
Specialiştii consideră că, în general, numărul caracteristicilor
observabile la un produs faţă de cele ale unui serviciu, sunt în raport de
la 1 la 10. Astfel, dacă la 10 criterii eroarea este de 1%, insatisfacţia
clientului va fi de 10%!
Tendinţa clienţilor de a se lăsa influenţaţi de aspecte mai puţin
satisfăcătoare atunci când apreciază calitatea serviciului, face ca
obţinerea de procente ridicate de satisfacţie în domeniul serviciului de
consultanţă să fie destul de dificilă.
Riscul insatisfacţiei serviciului de consultanţă este considerabil,
deoarece numărul de parametri de calitate ai acestuia este relativ mare.
De asemenea, durata contractului cu clientul, care pentru un
serviciu de consultanţă este de multe ori lungă, chiar permanentă,
influenţează direct riscul de a greşi.
Complexitatea serviciului de consultanţă conduce la dificultăţi
majore în obţinerea satisfacţiei clientului. De aici rezultă o serie de
particularităţi ale serviciului de consultanţă:
O parte a serviciului are particularitatea de a fi prestat şi
consumat în acelaşi timp. O primire făcută unui client nu poate fi
fabricată, stocată şi apoi consumată; ea este instantanee. Greşelile, odată
comise, nu mai pot fi remediate. Controlul calităţii serviciului este făcut
numai de client
Clientul nu are posibilitatea de a testa serviciul înainte de a-l
cumpăra. De aici rezultă necesitatea vitală ca serviciul de consultanţă să
fie „fabricat” bine de prima dată
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
132
Deoarece producerea şi o parte a consumului serviciului de
consultanţă (şedinţa de consultanţă) sunt simultane, calitatea sa depinde
numai de prestator.
Calitatea serviciului de consultanţă este totală sau nu este
deloc. Atunci când un client apreciază calitatea serviciilor de
consultanţă, el nu disociază diferitele sale atribute, ci îl apreciază ca pe
un tot unitar, fiind dominat de impresia ansamblului şi nu de reuşita
relativă a uneia sau alteia dintre etape. Dar mai mult, clienţii au tendinţa
de a reţine atributele defavorabile. Astfel, chiar dacă un client a obţinut
rezultatul pe care îl aştepta în urma serviciului de consiliere, întârzierea
de 1-2 zile în livrare va rămâne în memoria lui ca un aspect negativ
Calitatea serviciului de consultanţă este apreciată şi pe baza
elementelor sale tangibile. Clientul va aprecia calitatea serviciului în
funcţie de:
- aspectul centrului de consultanţă şi al personalului ce îl defineşte
- preţul pe care îl plăteşte
- riscul pe care şi-l asumă „cumpărând” sfaturi şi informaţii
Aprecierea calităţii serviciului este dependentă de simbolurile
care îl însoţesc. Datorită intangibilităţii serviciului de consultanţă
(înainte, în timpul sau după cumpărare, serviciul nu poate fi perceput de
nici unul din cele 5 simţuri umane), perceperea calităţii este influenţată
de simbolurile care îl înconjoară. Astfel, dacă asistentul administrativ
al centrului de consultanţă, îi explică unui client de ce trebuie să mai
aştepte încă 5 minute faţă de ora programată, până la întâlnirea cu
consultantul, timpul de aşteptare va părea mai scurt, iar critica va fi mai
blândă
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
133
Micile plusuri influenţează perceperea calităţii serviciului.
Unele studii au scos în evidenţă faptul că, în domeniul serviciilor, unele
firme îşi pierd clienţii nu datorită calităţii serviciilor, ci datorită „micilor
pulsuri” oferite de concurenţi. În acest sens, centrul de consultanţă,
poate oferi informaţii periodice utile, gratuite clienţilor aflaţi în baza sa
de date.
Noţiunea de calitate variază în funcţie de cultură şi de
trăsăturile psihologice ale clienţilor
Calitatea serviciului de consiliere este determinată de
motivaţia clientului. Absorbit de performanţele serviciului, consilierul
poate ignora motivaţia reală de cumpărare. Pentru a asigura calitatea
serviciului, consilierul trebuie să ştie că cel care se adresează unui
centru de consultanţă pentru un plan de afaceri, cumpără speranţele de a
obţine o finanţare sau o confirmare a sănătăţii afacerii, cel care se
plânge că nu obţine profitul estimat doreşte clarificarea unor probleme
de natură financiară sau de gestiune a stocurilor
D. Managementul calităţii totale (T.Q.M.) în centrele de consultanţă
Standardul ISO 8402/1994 defineşte T.Q.M. ca reprezentând „un
sistem de management al unei organizaţii, centrat pe calitate, bazat pe
participarea tuturor membrilor săi, prin care se urmăreşte asigurarea
succesului pe termen lung, prin satisfacerea clientului şi obţinerea de
avantaje pentru toţi membrii organizaţiei şi pentru societate”.
Particularizând definiţia pentru centrele de consultanţă,
obiectivele acestuia sunt următoarele:
clientul este elementul central al tuturor activităţilor
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
134
calitatea se realizează cu participarea întregului personal angajat
centrul urmăreşte să obţină succese pe termen lung, prin:
- satisfacerea clientului
- obţinerea de avantaje pentru întregul personal
- obţinerea de avantaje pentru societate
Succesul aplicării TQM este condiţionat de implicarea puternică şi
permanentă a top-managementului, de formarea şi educarea permanentă
a personalului angajat.
În cazul TQM, în centrele de consultanţă, serviciile de consiliere nu
reprezintă decât unul dintre multiplele elemente de legătură dintre
centru şi client.
Total Quality Management
Total Quality Management
Toate activităţile din centrul de
consultanţă sunt intercorelate şi
implicate în îmbunătăţirea
calităţii
Satisfacerea cerinţelor
clienţilor prin aplicarea
conceptului „ZERO defecte” şi îmbunătăţirea
rezultatelor
Calitatea ste o problemă a
conducerii. Antrenarea
întregului personal (iniţiativa şi răspunderea
întregului personal)
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
135
Rezultă că, pentru satisfacerea cerinţelor clientului, se impune
îmbunătăţirea calităţii în toate fazele şi comportamentele activităţii,
respectiv ale centrului.
Numai atunci când toate compartimentele satisfac aşteptările
clientului, centrul va câştiga şi menţine încrederea acestuia.
Potrivit conceptului TQM, pentru satisfacerea cerinţelor clientului,
în centrul de consultanţă, „totul trebuie făcut bine de prima dată şi de
fiecare dată”. Prin urmare, în toate activităţile, obiectivul urmărit este
„ZERO defecte”. Aceasta înseamnă, că tot personalul trebuie să
acţioneze preventiv şi în mod continuu vigilent.
E. Planificarea calităţii
Prin planificarea calităţii se stabilesc obiectivele centrului în
domeniul calităţii, precum şi resursele umane, financiare şi materiale
necesare pentru realizarea lor.
Planificarea calităţii trebuie să fie corelată cu ansamblul cerinţelor
sistemului calităţii centrului şi să asigure că cerinţele specificate pentru
serviciul de consiliere sunt satisfăcute.
În acest scop, centrul va acţiona în a asigura:
elaborarea planurilor calităţii
identificarea tuturor mijloacelor necesare pentru „stăpânirea”
(ţinerea sub control) a activităţilor
actualizarea permanentă a tehnicilor de ţinere sub control a
calităţii serviciului
identificarea tuturor tehnicilor de măsurare a nivelului calităţii
identificarea înregistrărilor referitoare la calitate
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
136
Standardul ISO 9004 recomandă ca top-managementul să asigure
elaborarea şi ţinerea la zi a unor planuri scrise referitoare la calitate,
care să definească:
obiectivele calităţii care trebuie realizate
atribuirea responsabilităţilor specifice, a autorităţii şi mijloacelor
pentru fiecare fază a serviciului de consiliere
procedurile şi instrucţiunile scrise, specifice, care trebuie
aplicate
auditul calităţii serviciului de consiliere
o metodologie care să permită determinarea gradului de îndeplinire
a obiectivelor calităţii
F. Organizarea activităţilor referitoare la calitate
Pentru realizarea obiectivelor stabilite prin planificare, este necesară
organizarea corespunzătoare a tuturor activităţilor referitoare la calitate.
Dacă pentru firmele de dimensiuni mai mari, sistemul de organizare a
activităţilor referitoare la calitate prevede existenţa unor compartimente
speciale sau personal specializat, în centrele de consultanţă şi servicii care
dispun de un număr mic de angajaţi, situaţia este complet diferită.
În acest caz, se adoptă varianta descentralizării funcţiunii de calitate.
Potrivit acestei variante, responsabilitatea planificării, organizării,
ţinerii sub control a calităţii este încredinţată fiecărui compartiment al
centrului.
Astfel, câte o persoană din fiecare compartiment, direct implicată în
desfăşurarea activităţilor curente, va fi desemnată ca responsabil cu
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
137
asigurarea calităţii. Ca urmare, pot fi luate cu rapiditate măsurile necesare
pentru rezolvarea problemelor identificate referitoare la calitate.
Această abordare descentralizatoare prezintă inconveniente
referitoare la faptul că presupune mari eforturi din partea persoanei
desemnate din cadrul compartimentului şi că rezultatele pot fi
influenţate de subiectivism datorat aparenţei la colectiv.
În cazul în care situaţia permite, conducerea centrului va desemna
pe unul dintre membrii săi, care, independent de alte responsabilităţi,
trebuie să aibă definită autoritatea pentru:
a asigura că sistemul calităţii este definit, implementat şi
menţinut
a raporta conducerii modul de funcţionare a sistemului
calităţii pentru a fi analizate în vederea îmbunătăţirii lui
Responsabilul cu asigurarea calităţii în centru va avea acces
neîngrădit la conducere, raportând direct acesteia constatările făcute.
Departament de
consiliere financiară
___________
Responsabil cu
calitatea
Departament de consiliere management
general __________
Responsabil cu calitatea
Departament de consiliere managementul resurselor
umane ___________
Responsabil cu calitatea
Serviciul
administrativ
___________
Responsabil cu calitatea
Responsabil cu asigurarea calităţii
Conducerea Centrului
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
138
G. Asigurarea calităţii conform ISO 9004-2
Standardul ISO 9004-2 este un standard general care conţine
recomandări privind managementul calităţii şi elementele sistemului
calităţii pentru servicii. Recomandările acestui standard sunt valabile şi
pentru calitatea serviciilor în consultanţă.
Sistemul calităţii implementat în centrul de consultanţă, trebuie să
convingă că:
sistemul este bine înţeles şi implementat
serviciile satisfac în mod real nevoile şi aşteptările clientului
au fost luate în considerare cerinţele societăţii
accentul este pus pe prevenirea şi nu pe corectarea problemelor
Structura sistemului de calitate
Resurse materiale şi umane
Interfaţa
cu clientul
Responsabil conducere
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
139
Clientul este elementul central (şi final) în trei aspecte ale
sistemului calităţii.
El este satisfăcut când există o legătură armonizată între:
responsabilitatea conducerii, resursele de personal şi materiale şi
structura sistemului de calitate.
Elementele principale ale sistemului calităţii într-un centru de
consultanţă potrivit recomandărileor ISO 9004-2, sunt următoarele:
Responsabilitatea conducerii
- Politica privind calitatea
- Obiectivele calităţii
- Responsabilitatea şi autoritatea în domeniul calităţii
- Analiza conducerii
Resurse de personal
- Motivaţia
- Pregătirea continuă
- Comunicarea
Resurse materiale
Structura sistemului calităţii
- „Loop” (ciclul) calităţii serviciilor
- Înregistrările şi documentele referitoare la calitate
• Documentele sistemului
• Documentaţia de control
- Auditul intern
Interfaţa cu clientul
- Comunicarea cu clientul
.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
140
Procedurile sistemului calităţii trebuie să fie specifice
performanţelor cerute pentru toate fazele în care se realizează calitatea
serviciului. Aceasta este demonstrată prin bucla calităţii serviciului.
Organizarea Serviciului
Evaluarea satisfacţiei clientului
Analiza performanţelor serviciului
şi îmbunătăţirea lor
p-Nevoia de
servicii
Rezultatul serviciului
Proces de Marketing
Livrarea serviciului
Evaluarea furnizorulu
Descrierea serviciului
Design
Specificaţia serviciului
Specificaţia de control
Nevoi/Rezultate Procese Documente Evaluări
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
141
Calitatea serviciului, aşa cum este ea percepută de client, este
direct influenţată de procesele de marketing, proiectare şi livrare a
serviciului, dar şi de acţiunile care contribuie prin feed-back la
îmbunătăţirea calităţii acestuia
H. Documentele calităţii
Activitatea centrului de consultanţă trebuie derulată pe baza unui
sistem documentar, care descrie obiectivele fixate referitoare la calitate,
precum şi strategia stabilită pentru atingerea acestor obiective.
Documentele calităţii trebuie să descrie organizarea unui sistem care să
inspire încredere; ele trebuie să facă dovada că obiectivele referitoare la
calitate sunt realizate conform celor prevăzute descrise şi programate.
Sistemul documentar se referă la structura funcţională şi ierarhică a
centrului. Sunt definite patru aspecte principale ale documentelor
sistemului calităţii:
aspectul organizatoric, care se referă la modul de dirijare a
acţiunilor
aspectul definitoriu, în care se stabilesc precis acţiunile,
responsabilităţile şi personalul care contribuie la realizarea calităţii
aspectul probatoriu, care se referă la cerinţa executării acţiunilor
aşa cum au fost prevăzute.
Documentele sistemului calităţii referitoare la structura funcţională
şi ierarhică pot fi transpuse într-o structură piramidală:
1. Manualul calităţii (MQ)
2. Planul calităţii (PQ)
3. Procedurile (P)
4. Înregistrările (I)
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
142
Manualul calităţii este un document care descrie dispoziţiile
generale date de firmă, companie, pentru a obţine calitatea produselor şi
serviciilor. El trebuie să conţină:
• politica în domeniul calităţii
• obiectele calităţii
• structura organizaţiei, incluzând responsabilităţile
• descriere a sistemului calităţii
• practicile organizaţiei în domeniul calităţii
Planul calităţii este un domeniu ce prezintă practicile, resursele şi
secvenţele specifice calităţii pentru un anumit produs, serviciu, contract
sau proiect.
Procedura este un document ce descrie succesiunea logică a
operaţiilor în cadrul desfăşurării unei activităţi de ansamblu care se
referă şi la echipamente sau materiale.
O procedură trebuie să răspundă la următoarele întrebări:
• ce trebuie făcut şi cine trebuie să facă?
• când, unde şi cum trebuie făcut?
• ce documente materiale trebuie utilizate?
• cum trebuie realizată monitorizarea (supravegherea) şi cum se
actualizează înregistrările?
În fapt, procedura are rolul de a stabili, prin documentare:
• standardizarea muncii personalului din centru
• evitarea apariţiei omisiunilor în activitatea personalului
• stabilirea clară şi documentată a înlocuitorului în cazul
absenţei titularului
• formarea şi informarea noilor veniţi
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
143
• clarificarea interfeţelor cu clienţii
Înregistrarea este un document care materializează execuţia unei
sarcini de lucru în aplicarea unei proceduri.
Înregistrările trebuie să asigure următoarele informaţii:
• gradul de realizare a obiectivelor în domeniul calităţii
• gradul de satisfacţie sau insatisfacţie al clienţilor în legătură cu
serviciul oferit
• despre rezultatele obţinute în urma analizei sistemului calităţii
sau a acţiunilor de îmbunătăţire
• analiza şi identificarea căilor pentru îmbunătăţirea calităţii
• acţiunile corective ţi eficienţa lor
• despre rezultatele de profesionalism al personalului centrului
Departament Departament Departament Departament Departament Market- Pr Poiectare Livrarea Asigurarea Resurse ing Servicii Serviciului Calităţii Umane
Utilizatori Nivel Tipuri de documente
Manageri, Clienţi A Manualul Calităţii (M,q) Organisme de Certificare
Planul Calităţii (P,q) Direcţii, Compartimente B Proceduri (P)
Instrucţiuni Executări C de lucru Formulare, D Rapoarte
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
144
Toate documentele calităţii trebuie să fie datate, clar redactate,
identificabile şi autorizate
I. Auditul calităţii
Conform STAS ISO 8402-91, auditul calităţii reprezintă: „o
examinare sistematică şi independentă, efectuată pentru a determina
dacă activităţile şi rezultatele referitoare la calitate satisfac dispoziţiile
prestabilite şi dacă aceste dispoziţii sunt efectiv implementate şi apte să
atingă obiectivele”.
Auditul calităţii este un instrument managerial pentru determinarea
eficacităţii sistemului calităţii. Rezultatul auditului trebuie să furnizeze o
evaluare adecvată a sistemului existent al calităţii şi trebuie înţeles de
către toate părţile calităţii ca un proces instructiv şi constructiv.
Auditul calităţii nu poate avea drept scop blamarea sau pedepsirea
organizaţiei sau personalului auditat. El furnizează pentru conducerea
organizaţiei auditate evidenţele obiectivele cu privire la eficienţa
elementelor sistemului calităţii implementat.
Există 3 tipuri de audituri:
a) Audituri interne – sunt acele audituri efectuate în cadrul unei
organizaţii de către propriul personal, pentru a evalua conformitatea
sistemului calităţii implementat cu cerinţele documentate
b) Audituri de a doua parte – sunt acele audituri efectuate de
către un client la un furnizor, pentru a evalua conformitatea sistemului
calităţii cu cerinţele documentate
c) Audituri de a treia parte – sunt acele audituri efectuate în
cadrul unei organizaţii de către un organism neutru pentru a evalua
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
145
activităţile acesteia în raport cu cerinţele specificate, fără ca între auditor
şi auditat să existe un contract de furnizare de produse sau servicii (altul
decât cel pentru efectuarea auditului)
Auditurile interne pot fi efectuate din următoarele motive:
efectuarea auditurilor interne reprezintă o cerinţă a standardului
care defineşte sistemul calităţii aplicat (ex. STAS ISO 9001-91)
Selecţie
Documentat?
Documentaţie satisfăcătoare?
Practică satisfăcătoare?
Completă?
Completează raportul
neconformităţilor
Final
Rep
etar
ea c
iclu
lui
(1) Un proces sau un element al sistemului
(2) Verifică (1)
(3) Verifică (2) în documentaţie
NU
DA
NU DA
NU
DA
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
146
conducerea organizaţiei a decis utilizarea auditului infern ca un
instrument managerial pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea
sistemului calităţii implementat
pentru a identifica şi corecta deficienţele sistemului calităţii
implementat înainte de un audit extern programat
Auditurile interne ale calităţii, în cadrul centrului de consultanţă,
trebuie să fie planificate, efectuate şi înregistrate de personal specializat
şi care de obicei nu are competenţe în domeniul auditat.
Rezultatele auditului trebuie prezentate conducerii centrului, care
este responsabilă faţă de acţiunile corective care trebuie luate.
Implementarea şi eficienţa acţiunilor corective vor fi analizate de
următoarele acţiuni de auditare:
analiza manualului calităţii, care identifică politica
obiectivelor, responsabilităţile şi autoritatea personalului de
conducere în implementarea sistemului calităţii
analiza procedurilor şi instrucţiunilor de lucru
examinarea departamentelor pentru procese
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
147
II. OPTICA FAŢĂ DE CLIENT Fiecare poartă în sine o opinie despre sine şi despre îndatoririle vieţii.
O linie de viaţă şi o lege de mişcare care îl domină fără ca el să înţeleagă,
fără ca el să îşi dea seama de ele.
Alfred Adler
Concepţia ontologică a Centrului gravitează în jurul paradigmei
confom căreia, omul ca fiu al Demiurgului se naşte cu misiunea
împlinirii actului creator. Desigur, la început – m începutul evolţiei ca
fiinţă umană – nu e conştient de acest rol pe care-l are de jucat în
economia de ansamblu a Universului, dar pe măsură ce creşte şi se
dezvoltă, parcurgând rând pe rând etapele Devenirii la marea Şcoală
Cosmică, omul începe să realizeze tot mai clar acest imperativ
existenţial al rostului său. Şi pe măsură ce se maturizează, Conştiinţa sa
îi cere satisfacerea acestui deziderat, care, dealtfel, reprezintă starea
substanţială – de esenţă şi existenţă – a Sinelui individual.
Sinele este adevărata individualitate a fiinţei – Fiinţa înseşi. El se află
în stare vegetativă (adormită) pe toată durată evoluţiei, de la origine
până în momentul trezirii Conştiinţei. O dată cu acest moment fiinţa
începe a-şi da seama de ea înseşi, a se întreba, a se orienteza şi a se
cunoaşte pe sine cunoscând mediul (Cosmosul) în care vieţuieşte. Căci
până al urmă aceasta este calea universală comună tuturor fiinţelor-
oameni: realizează cunoaşterea de sine şi autoperfecţionarea, devenirea
proprie, privindu-se mereu în ochii celorlalte fiinţe şi oglindindu-şi
sufletul propriu în sufletu lor ca să-şi poată conştientiza mai bine
imperfecţiunile şi să le îndrepte.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
148
Conştiinţa, în fapt reprezintă depozitarul tuturor lecţiilor pe care
fiinţa le învaţă de-a lungul devenirii sale până la finalul stadiului de Om
(cel puţin). Ea este o parte componentă a Sinelui şi se află în raport cu
acesta într-o relaţie oarecum asemănătoare aceluia dintre Memorie şi
Intelectul Analitic, în cadrul Mentalului. La fel ceea ce numise Atma,
Omul sau nivelul superior Sinelui, este în raport cu aceasta precum
Intelectul Sintetic faţă de cel Analitic, dar la un alt standard.
Putem afirma astfel că de la Sine în sus (pe scara părţilor
componente) ne aflăm la începutul Fiinţei. Aceasta din punct de vedre
structural şi didactic, aşa cum am putea spune că un copil nu este om
decât în momentul când se trezeşte din somn, deschide ochii şi începe să
se mişte şi să vorbească. Desigur înţelegem că Sinele (Fiinţa) a existat
chiar de la Originea sa (pentru noi, acum, îndepărtată în negura evoluţiei
Cosmice) dar că a suferit numeroase procese şi transformări parcurgând
multe etape la Şcoala Universului, ajungând astăzi – la stadiul de om –
pe punctul de a se trezi şi a-şi da seama de rostul său în marea Familie a
Universului.
La fel Conştiinţa – ca funcţie de înmagazinare a experienţelor
evoluţiei prin care trece Sinele – a existat de la începuturi. Ceea ce
numim noi astăzi, în limbaj comun „conştiinţă” este defapt doar o parte
din acest vast depozit, acea parte pe care Sinele o foloseşte, o
gestionează şi întrebuinţează în raporturile sale libere cu Universul.
Fiindcă doar de la stadiul uman fiinţei i se dă libertatea de a merge prin
forţe proprii, pe propriile-i picioare. La stadiui imediat anterior, cel
animal, Sinele adormit este purtat pe braţe de coordonatorii procesului
devenirii, iar Conştiinţa reprezintă un depozit unitar şi comun de
experienţe de care beneficiază în egală măsură toţi membrii familiei de
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
149
fiinţe, sau speciei cum spunem noi în pprezent. Pentru că, în fapt, acest
depozit – care se numeşte în limbaj comun „instinct” – nu se află în
fiecare dintre fiinţe, ci în Spiritul Grup care are grijă de evoluţia lor. El
creează, practic, toate experienţele de viaţă necesare evoluţiei fiinţelor,
pe care le depozitează în Conştiinţă – fără ca ele să aibă un aport din
parte Sinelui –, Conştiinţă pe care o dă mai apoi, spre finalu stadiului
animal fiecăreia dintre ele în toată plenitudinea sa. Când promovează în
regnul superior şi dobândeşte libertatea de a se manifesta de unul singur,
la început Sinele nu ştie cum să folosească această bogată bază de date
şi în plus nu are nici capacitatea suficientă pentru a conduce noile
vehicule de lucru (organismele mental, astral şi fiziologic) cu aceeaşi
îndemânare arătată faţă de cele ale regnului animal. De aceea pima
jumătate din perioada stadiului uman se va ocupa de învăţarea acestor
aspecte, fiind sprijinit din afară de coordonatorii evolţiei prin
intermediul forţelor – şi fiinţelor – lor proprii, şi cu aportul Tendinţelor.
De aceea găsim la popoarele „primitive” (începătoare) acelaşi „spirit de
turmă” comun animalelor. Deabia la jumătatea evoluţiei sale, omul
începe să fie stăpân pe sine şi pe rostul său. Acum „se naşte” în el
Voinţa de a Fi care nu este altceva decât puterea Sinelui de a merge
singur. Pentru aceasta a fost necesar să se rupă de lângă fiinţa
protectoare – să-l declare mort pe Dumnezeu – să se piardă în lume, să
rămână singur, să înveţe, să sufere, să descopere şi să devină puternic.
Abia apoi se poate întoarce acasă matur şi echilibrat, conştient de rostul
său şi să-şi întemeieze o familie. Dar pentru aceasta, pentru familia sa el
vrea să edifice un cămin propriu distinct de cel părintesc. El îşi doreşte
să fie şeful, tutorele, demiurgul în propriul său univers. Se bucură de
reîntâlnirea cu tatăl său – bătrânul Demiurg – dar nu poate să trăiască pe
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
150
spatele acestuia ca un parazit, ci vrea să se ridice la demnitatea lui de
creator, vrea să-l urmeze, să-i dovedească şi să-şi dovedească faptul că
poate şi îşi va face un rost al său şi un Cosmos al său. Chiar dacă va
folosi pentru aceasta vechi schiţe moştenite de la Bătrân, chiar dacă va
împrumuta de la Acesta unele materiale, Fiul rătăcitor îşi doreşte ca noul
Cămin să fie ridicată de mâna lui. Şi chiar să-i adauge lucruri noi, ori să
folosească tehnici, legi necunoscute până atunci – de el inventate – în
construcţie; desigur cu riscul de a nu fi valabile şi a se prăbuşi totul.
Deşi, la început va fi foarte important pentru el să edifice, să finalizeze,
să dea o formă materială acestui locaş, mai târziu va realiza că mult mai
valoroasă decât finalitatea, decât împlinirea rezultatului eforturilor sale,
este originalitatea . Deabia acum se trezeşte în el spiritul de Creator,
sevă din seva Bătrânului Demiurg, adevăratul Meşter Manole, care deşi
edificase nenumărate mănăstiri, dealtfel deosebit de frumoase şi
apreciate, toate nu erau decât imitaţii, încercări, antrenamente, pentru
Opera sa autentică, unică şi originală, aşa cum unic şi original era şi el
însuşi cum la fel este fiecare Fiinţă în Univers. Aceasta este momentul
Marii Treziri, mijirea Zorilor Vieţii pentru pruncul ce se naşte ca Om.
Aceasta este momentul când Bătrânul Demiurg râde mulţumit în barba
sa: şiretlicul a ţinut: lunga suferinţă îndelungată, probele la care l-a
supus şi transformările produse în sufletul Fiului său încep să dea
rezultate. Întreg Universul sărbătoreşte acum naşterea unui Nou Creator;
de Mâine Creaţia va fi mai bogată şi mai frumoasă.
Astăzi însă, ucenicul trebuie sa-şi definitiveze învăţătura
parcurgând şi ultimele etape, de finisare, ale Şcolii: câteva Legi, câteva
Principii şi vreo două-trei “şmecherii artistice”. Restul meseriei se fură
ori se dobândeşte pe cont propriu, în laboratoarele de lucru.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
151
* Psihologia Centrului evită să privească în urmă. Pentru ea, „omul de ieri” nu
există. Tot ceea ce contează este „omul de mâine”! „Ieri”, „Azi”, „Mâine” nu
sunt unităţi temporale, ci dimensiuni psihice, matrici pentru manifestările de
conştiinţă.
De aceea „azi” este dimensiunea spirituală (deci în afara reperelor
spaţio-temporale) în care fiinţa lucrează spre a se edifica pe sine cea de
mâine. Este asemeni urcuşului periculos pe panta abruptă a muntelui: o
singură privire în urmă poate deveni fatală. De aceea privirea rămâne
aţintită mereu înainte spre steaua-călăuză a „portretului ideal” pe care
ni l-am creat în cadrul planului de viaţă.Veţi întreba: bine, dar în felul
acesta cum putem evita obstacolele prezentului sau capcanele/devierile
ieşite în cale, dacă noi trăim mereu în viitor?
Răspunsul este foarte simplu şi reprezintă un veritabil principiu ce
reglementează întreaga organizare şi dezvoltare a Vieţii la nivel Cosmic.
Noi oamenii, în societate, îl folosim într-un număr foarte restrâns de
aplicaţii: de ex:mersul pe bicicletă, condusul auto şi uneori planificarea
afacerilor, uitând însă domeniul cel mai important: noi înşine. De abia o
parte dintre practicanţii căilor spirituale dacă îl folosesc într-o anumită
măsură, în special orientările ascetice devoţionale: ei îşi fixează
modelul divinităţii, ca structură ideală cuprinzând o serie întreagă de
virtuţi pe care discipolul se străduieşte să le întruchipeze în fiinţa sa.
Acesta este Principiul Monadei , ori al Matricii de Manifestare şi
presupune o structură dată după care se creează toate Formele, prin
prelucrarea Esenţelor, de la Macrounivers, până la Microuniversuri:
dintre care unul este Omul însuşi.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
152
La fel precum Demiurgul, Fiinţa Umană are libertatea şi
posibilitatea de „ a se construi” pe sine, având în acest sens două
variante: să adauge la întâmplare cărămidă peste cărămidă (într-un
talmeş balmeş specific începătorilor, care – şi tocmai din acest motiv –
vor fi supuşi sprijinului, îndrumării şi modelării forţate de către
Tendinţe – Procesatorii dezvoltării fiinţei umane); sau are posibilitatea,
de a se manifesta precum un veritabil arhitect: să-şi traseze mai întâi
planurile în funcţie de natura şi calitatea materialelor de construcţie, să-
şi propună achiziţionarea de noi materiale necesare în funcţie de
posibilităţi şi să edifice întru totul calculat, având ca hartă existenţială
Planul propriu de Dezvoltare, Templul Fiinţei Sale Individuale.
De aceea Clientul şi Consultantul vor evita acea „privire înapoi”;
startul se dă de astăzi, de acum şi începe prin evaluarea a ceea ce avem
util şi utilizabil, în afara aprecierilor calitativ-subiectiv de genul „bun-
rău”, „normal-anormal”, etc. Nimic din ceea ce ni se dă nu este
întâmplător şi nici una din experienţele trăite până în prezent nu sunt
inutile ori malefice.Totul se încadrează în vastul Program Educaţional al
Vieţii-iar acesta funcţionează cu randamentul de 100%. Ceea ce
înseamnă că orice lucru înţâlnit pe cale este cel ma bun la momentul
respectiv. El are un mesaj existenţial pentru noi a cărui lecţie trebuie s-o
învăţăm atunci. Pentru că fiecare lucru este la timpul său. (Iată de ce
este cu atât mai necesar un Plan organiztoric al Vieţii: pentru a
recunoaşte din timp oportunităţile de dezvoltare ce ni se oferă – sau pe
care le putem edifica noi înşine – şi a le fructifica la maximum, în sensul
de a produce-cu ajutorul lor transformarea dorită în structura internă a
fiinţei noastre; adică să învăţăm lecţia de prima dată şi cât mai bine!)
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
153
Fiecare zi este la fel de bună pentru a ne naşte. Dar nu fiecare poate
fi „Ziua zero”. Ziua zero este ziua în care ne-am hotărât să fim, să ne
edificăm noi pe noi înşine prin propiul efort, chiar dacă pentru aceasta
va trebui să luptăm cu înreg Universul şi cu Dumnezeu însuşi. Fiindcă
El asta aşteaptă de la noi: Oameni, nu legume adormite! ( a se vedea şi
parabola biblică a luptei lui Moise cu Dumnezeu în cort.)
De aceea o altă deviză de principiu a Centrului este: „Omule!
Ridică-te şi mergi!”
Spre deosebire de psihologiile clasice (cele existente până în
prezent), Psihologia propusă de Centru vizează nu atât cunoaşterea
omului sau scopului vieţii lui prin determinarea actelor sale, prin
introspecţia afectivă a copilăriei, etc şi nici edificarea unei lumi ori
găsirea unui sens al vieţii care să se potrivească omului respectiv. Ci
această Psihologie are în vedere determinarea ori sprijinirea sa în a-şi
aminti sensul şi scopul vieţii actuale precum şi de a-şi pune la punct un
plan de realizare a acestora folosindu-se de toate forţele, valenţele,
influenţele şi împrejurările pe care le poate cunoaşte în prezent (şi care
au fost primite de la factorii cosmici) şi totodată învăţând ca în viitor pe
parcursul delurării Proiectului său de Viaţă, să poată cunoaşte,
recunoaşte şi întrebuinţa cât mai multe dintre oportunităţile pe care
Universul i le scoate în cale.
Deci omul porneşte din start, în viaţa fizică, având un scop şi
anumite mijloace. Ce trebuie să facă el este: să-şi aducă aminte scopul,
să-şi conştientizeze mijloacele, să facă planul de acţiune, să
dobândească şi alte mijloace sau valenţe necesare, să înveţe să fie
conştient de lucrurile care-l întâmpină, să se recunoască mereu pe sine
în marea curgere a timpului şi să înveţe Limbajul Lumii.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
154
*
Subliniem încă odată ideea de bază a Centrului: toate dezechilibrele
produse în Sistemul Intern al Fiinţei Umane, fie că se manifestă sub
aspecte recunoscute (evidente) pentru „publicul larg”, numite „boli”, fie
că se produc în straturile profunde ale sufletului omenesc sau chiar la
nivele mai înalte (ex:problemele, dezechilibrele spirituale se produc la
nivelul cauzal, în structura Sinelui – adică mai sus de Eu), deci toate
aceste dezechilibre se datorează lipsei de educaţie corespunzătoare sau
insuficient de profunde, a respectivei fiinţe, nu numai în viaţa prezentă,
fizică, ci per-ansamblu.
Fiindcă prin „educaţie” noi înţelegem acea trensformare pe care
omul o produce în sine şi asupra sa însuşi prin forţe proprii, slujindu-se
în acest sens de factorii cosmici pe care dinamica evoluţiei universale îi
pune la dispoziţie. De aceea distingem două modalităţi principale de
implementare a factorului educaţional: şi anume, pe de o parte avem
educaţia forţată, când omul este încă isuficient de matur ca să
conştientizeze realităţile, scopurile sau sensul de ansamblu al Vieţii (în
sens cosmic), el aflându-se în clasele mici, primare, ale acestei Şcoli a
Universului; iar la extrema cealaltă, educaţia conştientă, situaţie în care
omul realizează, ori întrevede rostul de ansamblu al tuturor lucrurilor şi
participă total voluntar la procesul autoperfecţionării, asumându-şi
responsabilitatea pentru delurarea acestuia [ex: călugării, asceţii şi toţi
cei din „clasele superioare ale evoluţiei umane, care singuri îşi iau teme
suplimentare devansând astfel ritmul normal, mediu al evoluţiei].
În prezent omenirea se situează chiar pe linia mediană a celor două
extreme, în sensul că fiecare persoană (sau marea majoritate)
conştientizează până la un punct, într-un grad mai mare sau mai redus
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
155
necesitatea de a lucra, de a contribui activ la satisfacerea nevoii de bine
a tuturor fiinţelor, la derularea procesului educaţiei individuale şi
colective.
Această stare este, în prezent, ca să spunem aşa, latentă în om,în
sensul că reprezintă standardul/nivelului la cares-a ridicat conştiinţa,
însă nu se aplică datorită elementarei lipse de cunoaştere universală ce
domneşte actualmente în organismul/ mentalitatea socială.
De aceea orice demers educţional trebuie să facă apel în primul rând
la conştiinţa individuală spre a trezi din somnul în care a căzut în urma
procesului întrupării, al venirii în Planul Fizic şi al utilizării unor
instrumente suplimentare de lucru: trupul fizic, structura vitală şi
structura astrală inferioară.
Abia apoi se poate începe (în fapt, continua) adevăratul proces
educaţional.
Pentru că fiecare perioadă petrecută în Planul Fizic este o nouă Zi la
marea Şcoală a Universului, care începe în primul rând (sau aşa ar
trebui) cu repetarea a ceea ce am învăţat până la atunci, nu în materie de
cunoştinţe, de informţie înmagazinată, ci în ceea ce priveşte rezultatul,
nivelul şi structura pe care o are fiinţa noastră la nivel de conştiinţă,
structură modelată în urma întregului proces evolutiv, cel puţin de la
începutul stadiului de om până în prezent.
Este ceea ce se numeşte „Amintirea de Sine”: în ce clasă suntem, ce
teme avem de realiizat la acest nivel, care sunt responsabilităţile sociale
ale prezentei Zile de Şcoală în planul fizic, cum să-i ajutăm pe colegii de
clasă şi, de asemenea, cum să le combinăm pe toate astea într-un demers
unitar. Aceasta este misiunea Fiinţei la stadiul de Om şi presupune (sub
aspect didactic) trei aspecte:
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
156
a) Îndatorirea de Elev la Şcoala Universului: autoperfecţionarea
continuă, înţelegând că de normala sa evoluţie depinde întregul proces
educaţional – un elev rămas în urmă influenţează negativ întreaga clasă,
pe când unul fruntaş inspiră un puternic suflu progresist tuturor
b) Îndatorirea de coleg: de a ajuta nivelele apropiate, în special
egale sau mai mici, să-şi facă temele vieţii, respectând regula
randamentului, a utilităţii necesare: adică cel de la nivelu 8 îi ajută pe
cei de pe 8,7,6 dar nu şi 1,2; ar fi o pierdere inutilă detimp şi resurse;
pentru aceştia există colegii mai mari de pe nivelele 3,4.
c) Îndatorirea de actor: de a juca rolul social potrivit conjuncturii
istorice şi cosmice a actualei vieţi şi în conformitate cu Destinul pe care
şi l-a trasat înainte de coborârea în Planul Fizic (fiindcă la momentul
actual majoritatea celor prezenţi aici îşi alcătuiesc singuri- cu asistenţă,
desigur- destinul).
Având la bază fundamentul concepual determinat de Psihologia
Fiinţei, consilierea se adresează Fiinţei Umane înţeleasă ca elev la
Şcoala Vieţii, parcurgând pocesul gradual al Devenirii sale Cosmice,
folosind în acest scop o serie de instrumente puse la dispoziţie de
Coordonatorii Evoluţiei şi o gamă de Medii de lucru, în care să-şi
desfăşoare activitatea de formare a capacităţilor proprii.
În baza acestei viziuni, orice problemă apărută în viaţa de zi cu zi
provine din nerespectarea Legilor Vieţii şi din neîmplinirea temelor
existenţiale (date fiecăruia după nivelul şi posibilităţile sale), teme
necesare satisfacerii/împlinirii întreitei misiuni existenţiale (aşa cum s-a
arătat în capitolul II): faţă de Univers şi de Procesul Devenirii; faţa de
tovarăşii de drum şi faţă de Rolul ce trebuie jucat în fiecare „viaţă”
fizică (A se vedea şi „Psihologia Fiinţei”)
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
157
De aceea viziunea consilierii cu privire la client îmbracă şi
următoarele coordonate:
a) nu există oameni bolnavi (psihic) şi oameni sănătoşi; starea
de alteritate nu se determină prin raportare la majoritate ci prin raportare
la universalitate; în raport cu aceasta se evidenţiază situaţiile de blocaj
psihic existenţial
b) fiecare om trăieşte într-o realitate a lui şi numai a lui; faptul
că mai mulţi dintre noi avem realităţile individuale asemănătoare în mai
mare măsură între ele, nu ne dă dreptul să-i răpim propria identitate
închizându-l în rezultanta comună a realităţii noastre; deci nu există
„boli mintale”, ci numai coordonate diferite de trăire în realităţi de
asemenea distincte de realitatea aparent comună
c) nu există „probleme psihice”, ci doar situaţii de viaţă;
acestea reprezintă veritabile lecţii ale devenirii ce trebuie învăţate; starea
de suferinţă sau disconfort este succesivă şi în raport de cauzalitate cu
neîmplinirea acestui imperativ
d) de aceea, concepte precum „clinică”, „bolnav”, „pacient”
etc. nu au acoperire. Există doar oameni care se adresează unui
Consilier, în calitate de Clienţi, pentru a primi sprijin în depăşirea
anumitor situaţii de viaţă restante
e) consilierul nu vindecă şi nici nu rezolvă situaţiile. El în
calitate de specialist analizează situaţia, identifică soluţiile posibile
precum şi mecanismele de aplicare a lor şi sprijină Clientul în procesul
aplicării/implementării soluţiilor.Însă acesta din urmă este cel care
optează pentru o soluţie sau alta, opţiune ce realizează în urma
procesului analitic de autocunoaştere şi de conştientizare a cauzelor ce
au determinat respectiva situaţie. Totodată i se oferă Clientului şi un
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
158
pachet educaţional, adică trainingul necesar pregătirii personale astfel
încât pe viitor să poată singur să se descurce, în cazul în care apar astfel
de situaţii scăpate de sub controlul preventiv
f) consilierea percepe Omul ca pe un Sistem de Forţe de o
complexitate extremă, aflate într-o continuă transformare reciprocă,
acţionând şi determinând totodată existenţa , manifestarea şi dezvoltarea
de ansamblu a Fiinţei. Totul apare ca o „maşinărie” uriaşă în cadrul
căreia orice „dereglare”/dizarmonie este efectul consecutiv al unei
disfuncţionalităţi interne, un dezechilibru de forţe şi influenţe, care
bruiază ordinea specifică a marelui Sistem Uman, având ca şi rezultat
imediat perturbarea stării Împlinirii de Sine, ori obstrucţionarea
realizării acesteia.
De aceea, pentru a putea rezolva chiar şi cel mai mic detaliu de
neregularitate, pentru a înlocui fie şi cel mai mic “şurub” în această
„maşinărie”, Consilierul trebuie să aibă schema de ansamblu a alcătuirii
sale şi principiile de funcţionare. Astfel încât cunoaşterea – adevărata
cunoaştere – a Clientului este primul şi principalul pas al oricărei forme
de consiliere, fără de care, aşa cum s-a spus „orice teorie, ori psihologie
care nu se fundamentează pe natura reală a fiinţei umane, pe ontologie,
ste o minciună şi o trădare” (Laing). Sigur că de aici derivă şi obligaţia
profesională a Consilierului de a păstra confidenţialitatea în limitele
convenite cu Clientul său( a se vedea în acest sens volumul “Abilităţile
Consilierului”)
g) Ontologia ce stă la baza Psihologiei Fiinţei – şi implicit a
consilierii, aşa cum am arătat – porneşte de la principiul că omul nu e
nici bun, nici rău, nici bolnav, nici sănătos, nici mare, nici mic, nici
comun, nici sfânt, nici păcătos, ci se află dicolo de orice dualitate, plasat
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
159
la confluenţa unei multitudini de factori şi influenţe, mereu într-o
continuă transformare. Această transformare se poate manifesta haotic,
„întâmplător”, ori poate fi ordonată, calculată şi programată, constituind
astfel o reală devenire în care Voinţa individuală preia cârma Destinului
şi, folosindu-se deopotrivă de puterea interioară a Fiinţei – dobândită
prin educaţie (cunoaştere + exerciţiu) – şi de Forţele externe ale Vieţii,
reuşeşte a-l ajuta pe Om să fie . Pentru că o Conştiinţă care nu se
înnoieşte şi auto-creează mereu, nu există: nici pentru sine, nici pentru
semeni, nici pentru Univers
h) Clientul – Fiinţa umană a zilelor noastre – are din partea Vieţii
în Planul Fizic un nivel de solicitare foarte complex axat pe toate
palierele, de la material la spiritual. Adică omul contemporan trebuie să
ştie să conducă o afacere (să se descurce pe cont propriu); să ştie să
formeze şi să dăruiască un cămin şi o familie, trebuie să ştie cum să se
cunoască pe sine şi să se autovalorizeze (pună în valoare la potenţialul
maxim, în folosul întregii comunită) şi de asemenea, trebuie să aibă
acces direct la Divinitate (să ştie cum să stea de vorbă cu Dumnezeu).
Dar mai presus, e necesar să fie, să vrea, să ştie şi să le facă deopotrivă
şi împreună pe toate acestea. Pentru că omul trebuie să realizeze bucuria
participării şi trăirii active, cu toată fiinţa sa în cadrul Marelui Spectacol
al Vieţii. Trebuie să fie în măsură a se bucura de fiecare clipă şi de toate
darurile pe care aceasta i le scoate în cale, înţelegând şi culegând
roadele fiecărui eveniment la care participă, într-o viziune trans-dualistă,
unificatoare şi integratoare.
Pentru aceasta este necesar mai întâi ca el însuşi să se supună
unui proces de disciplinare interioară şi de dezvoltare personală
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
160
progresivă, până la atingerea standardului de conştiinţă transpersonală şi
universală.
Consilierul este, de aceea, fiinţa trimisă în Calea Omului spre a-l
învăţa, călăuzi şi sprijini în realizarea tuturor acestor cerinţe.
i) Clientul este privit ca o fiinţă absolut liberă din punct de
vedere psihic, liberă să creadă ori să se îndoiască, liberă să adere la o
mişcare (religioasă, politică, filozofică, socială etc) sau nu, liberă să aibă
conţinuturi de gândire adevărate sau false etc, într-un cunânt, liberă să
trăiască în propria Realitate, să-şi construiască propriul Univers.
Consilierii nu vor face sub nici o formă prozelitism, îndoctrinare ori
presiuni pentru schimbarea opticii de viaţă. Rolul lor este să îl ajute, să
îl sprijine pe Client în realizarea Împlinirii de Sine acolo în Lumea, în
Realitatea lui. Şi numai dacă acest lucru nu e posibil să opereze
modificări.
Pentru că orice Fiinţă Umană porneşte din start, în viaţa fizică,
cu un scop bine determinat (este rolul pe care Universul i-l
încredinţează) şi cu anumite mijloace necesare (influenţele primite din
partea Forţelor Vieţii – a se vedea “Psihologia Fiinţei”) ce trebuie să
facă el, este: să-şi amintească scopul; să-şi conştientizeze mijloacele, să
facă planul de acţiune (pentru că în afara misiunii determinată de Rol,
mai are două Îndatoriri existenţiale: aceea de a-şi ajuta Tovarăşii de
Drum, şi aceea de a se perfecţiona continuu, ca elev la Şcoala Vieţii şi a-
şi promova examenele) să dobândească şi alte mijloace sau valenţe
necesare, să înveţe a fi conştient de Lucrurile care-l întâmpină spre a-i
aduce mesaje/lecţii de viaţă, să se recunoască mereu pe sine în marea
curgere a timpului .
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
161
j) În această optică, imaginea Clientului ne apare drept imaginea
unui veritabil Om Nou, atât la figurat cât şi la propriu, pornind de la cel
Vechi (uneori pierdut – şi atunci trebuie ajutat să se regăsească mai întâi
–, alteori inexistent – şi atunci trebuie învăţat să se inventeze, de la zero)
şi de la mediul său în care trăieşte la momentul respectiv, de la Lumea şi
societatea umană a timpului său. Nu se urmăreşte nici schimbarea Lumii
pentru om, nici schimbarea, adaptarea omului pentru lume, nici
transferarea lui într-un alt mediu. Tot ce se doreşte este formarea
(educarea, regăsirea, reinventarea, antrenarea) omului pentru sine
însuşi, căci numai omul regăsit şi împăcat în sine însuşi cu sine însuşi
(cel care a realizat Împlinirea de Sine), numai acela este un om deplin,
un om despre care se poate spune că există cu adevărat , iar de fiinţarea
lui se poate bucura atât el, cât şi cei ce-l înconjoară: semenii, fiinţele,
întreg Universul
k) Consilierea în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei
Umane refuză să privească în urmă. Pentru ea „Omul de Ieri” nu există.
Tot ceea ce contează este „Omul de Mâine”! „Ieri”, „Azi”, „Mâine” nu
sunt unităţi temporale ci dimensiuni psihice, matrici pentru manifestările
de Conştiinţă. Timpul însuşi este, în fond, nimic altceva decât măsura
Devenirii noastre, a progresului nostru ca Fiinţe-părţi ale Marelui Sistem
al Ordinii Cosmice.
De aceea „Astăzii” este dimensiunea spirituală în care Clientul şi
Consilierul lucrează pentru ca Fiinţa acestuia din urmă să se edifice pe
sine, Cea de Mâine! Este ceea ce numim „Terapia Împlinirii de Sine
prin Profilaxia Viitorului”.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
162
III. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A
CENTRULUI Sufletul omului nu e un vas ce trebuie umplut, ci un foc ce trebuie aprins
Plutarh
A. Organizarea structurală
Din punct de vedere structural, activitatea Centrului este repartizată
în patru departamente, constituite astfel din motive operaţional-
funcţionale, pentru a putea fi încadrate cu specialişti şi a oferi o
consultanţa pe cât posibil mai aprofundată. Cele patru Departamente
sunt ierarhizate funcţional astfel:
• Managementul Vieţii Spirituale – vizând Nivelele 5,6,7 ale
Piramidei Trebuinţelor Fundamentale
• Managementul Vieţii Private (Individuale) : -se adresează nivelelor
4,5,6 ale Piramidei, vizând raporturile individului cu Sine însuşi:
Identitatea, Capacitatea creatoare, Autovalorizarea, Cunoaşterea şi
nevoia de putere interioară (stapânire de sine,maturizare,etc)
• Managementul Vieţii Publice (Sociale):-are în vedere nivelele 3,4,5
şi tot ceea ce ţine de nevoile de comunicare, de societate, de
grup/familie, de afecţiune şi confort psihic
• Managementul Afacerilor: nivelele 1,2,3 se adresează nevoilor
fiziologice şi ambientale în special cel adaptării şi orientării individului
în sensul asigurării bazei energetico-materiale şi al unui standard de
viaţă.
Sub aspect funcţional, activitatea Centrului se desfăşoară sub două
forme principale, aşa cum se poate observa în diagrama de mai jos:
1. consultanţă/consiliere
2. pregătire/training pentru viaţă
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
163
Diagrama organizatorică a Centrului
Prob
lem
esp
ecifi
ce
Prob
lem
e do
men
iale
Cur
s pri
vat
PARTEA
GENERALĂ
PARTEA
SPECIALĂ M
anag
emen
tulV
ieţii
Spir
itual
e
Man
agem
entu
lVie
ţiiPr
ivat
e
Man
agem
entu
lVie
ţiiPu
blic
e
Man
agem
entu
lAfa
ceri
lor
CONSULTANŢĂ MANAGEMENT EDUCAŢIONAL
Întocmire dosar individual
PSIHOGRAMA
SOLICITARE Departamentul
0 RECEPŢIE
Departamentul 1
PORTRETIZARE
Departamentul 3
EDUCAŢIE FORMATOARE Departamentul
2 CONSULTANŢĂ
Activităţi conexe şi
auxiliare ale Centrului
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
164
Diagrama funcţională a centrului
NU DA
NU DA
Probelemă complexă
necesită detalii
Analiza detaliată a problemei
Repartizarea către un consilier
Analiza primară
Competenţa centrului
PRO
CE
DU
RA
AD
MIN
ISTR
AT
IVĂ
Semnarea contractelor
Modalităţi de paltă
Clauze de confidenţialitate
Negocierea limitelor răspunderii
Întocmirea PSIHOGRAMEI
Alte informaţii necesare
• Despre client • Despre problemă • Tehnice • Ştiinţifice • Organizatorice
Opţiunea pentru modalitatea de soluţionare
Consultanţă Management educaţional
Procedura Procedura
Orientarea spre alţi
specialişti
SOLOCITARE
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
165
B. Organizarea funcţională Cea mai bună şi mai sigură metodă de a-ţi prezice viitorul
este aceea de a ţi-l creea tu însuţi
Terry Orlick
a) Clientul (potenţial) adresează solicitarea către Centru, în care specifică
nevoia personală. Cu această ocazie va fi informat despre cele două
posibilităţi:consultanţă sau training, specificându-se utilitatea faptului de a
învăţa ca pe viitor să se ajute singur. Dacă optează pentru training(curs) va
putea alege între cursul general (colectiv) standard, sau curs privat .
b)Se întocmeşte Dosarul individual al Clientului (având la bază
Psihograma) care urmăreşte deopotrivă cunoaşterea cât mai amănunţită
a personalităţii şi naturii/caracterului, a forţelor primite la naştere, a
influenţelor suferite în trecut sau prezent din partea tuturor factorilior
cosmici, naturali, socio-umani, ori proprii (exemplu: procese afective,
congnitive etc) făcându-se în acest sens apel la o gamă cât mai vastă de
ştiinţe şi metodologii de cunoaştere a omului ca individ, într-un
ansamblu cosmic complex de interacţiuni: astrologie, numerologice,
chiromanţie, caracterologie, prosopologie, feng shui, etc. (pentru detalii
a se vedea volumul “Fundamentele consilierii…”)
De asemenea, Centrul trebuie să aibă specialişti şi în alte sectoare ale
Hermeneuticii, mai ales în cele vizând influenţele reciproce şi
transformatoare dintre sistemele de viaţă, inclusiv energii, pentru a
putea prescrie terepii în acest sens (exemplu: influenţele lumii vegetale
sau minerale şi posibilităţile practice de utilizare în scopul ajutării
omului de a se transforma spre o stare superioră).
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
166
Acest Dosar individual este strict confidenţial şi se întocmeşte în
cel mult două exemplare, unul pentru Centru (care se arhivează ) şi
celălalt pentru (şi la ) solicitarea clientului .
c)Dacă a optat numai pentru consultanţă, problema sau setul de probleme
sunt evaluate de un consultant generalist, după care clientul este programat la
un consultant din Departamentul specific (ex: D.Afacerilor, dacă are
probleme de firmă, chiar legate de raporturile cu personalul ori D.Vieţii
Spirituale, dacă încearcă o definire a raportului său cu Divimitatea ori are
probleme de conştiinţă, morale etc.)
d)Dacă optează pentru un training individual va fi încadrat în
programul de pregătire al unuia din specialiştii care ţin cursuri şi
seminarii, beneficiind (spre deosebire de trainingul public) de o mai
mare concentrare a consultantului asupra personalităţii sale, ceea ce
permite deschiderea unui canal specific de comunicare, în măsură să
ducă la o mai bună percepere a mesajului şi o implementare mai solidă a
demersului educaţional.
e)În cadrul Cursului public întâlnim structurarea pe două segmente: o
Parte Generală şi o Parte Specială de aprofundare pe unul sau mai multe
domenii dorite de client:
A. Partea Generală: oferă cadrul teoretic şi practic al întocmirii
Proiectului de Viaţă. Clienţii cursanţi vor parcurge trei mari etape denumite
simbolic: Cavalerul, Planul Bătăliei şi Instrucţia sau Autocunoaşterea
(autoanaliza, autoevaluarea potenţialului prezent), Stabilirea Proiectului de
viitor, Învăţarea depăşirii obstacolelor (tehnici,metode,etc)
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
167
Astfel fiecare etapă va răspunde la cel puţin următoarele întrebări.
Etapa I
1o Cum este el? (Cum se percepe şi cum îl percep ceilalţi)
2o Ce forţe, valenţe capacităţi de sprijin are?
3o Cum i-ar plăcea/cum şi-ar dori să fie? Şi cum ar trebui ?
4o Ce schimbări ar necesita operate pentru aceasta?
5o Care dintre schimbări pot fi efectiv operate şi cu ce preţ?
6o În final, cum poate, practic/realist să fie?
Etapa a II-a
7o Ce i-ar place să realizeze în viaţă? (E permisă orice fel de fantezie)
8o Ce ar putea realiza in lumea aceasta şi in vremurile istorice, în
realitatea concretă a prezentului?
9o Ce rămâne pentru Lumea de Vis? (cu lărgirea sferei, pentru a
cuprinde toate fanteziile/dorinţele, inclusiv cele încă neconştientizate;
acolo el este demiurgul şi poate orice)
10o Ierarhizarea posibilităţilor. Combinarea lor. Selectarea şi trecerea
în rezervă a celor aparent rămase pe dinafară, de neatins.
11o Trasarea Planului de Viaţă.
12o Stabilirea Alternativelor (“Roata de rezervă”).
Etapa a III-a
14oRuptura cu Trecutul: Cum? De ce? Ce trebuie păstrat?
15oTrăirea Prezentului: Spectecolul Vieţii; va învăţa să observe ce
lecţie ne oferă fiecare clipă a existenţei concrete (obiective şi
subiective); ce mesaj îi transmite Viaţa/Universul/Demiurgul în fiecare
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
168
moment şi care este utilitatea şi utilizarea acestuia pentru dezvoltarea
personală (şi împlinirea întreitei Misiuni existenţiale)
16oEdificarea Viitorului: Cum să ne pregătim pentru orice, pentru
tot şi pentru nimic? ( Pornind de la principiul că avem, că ni se dă toto
ceea ce ne este necesar)
17oÎnvăţarea şi antrenamentul depăşirii obstacolelor: metode/
tehnici şi fundamente psiho-tehnologice.
18oDincolo de Spaţiu şi Timp: spectator al propriei vieţi:
panorama trecut-prezent-viito: înţelegera de ansamblu a mersului piesei
vieţii şi percepera rostului/ mesjului fiecărei clipe (scopul practic,
transformator al mesajului).
Finalitatea Părţii Generale este aceea ca omul să descopere pe sine,
să afle cum/ce poate fi el însuşi, dar mai ales ce poate deveni. Să înveţe
metodologia atât teoretic, dar şi practic în cadrul seminariilor şi
atelierelor.
Semiariile se organizează în grupe de maxim 6-12 membri şi au în
vedere explicitarea practică a celor predate teoretic, pe cazuri concrete
dintre participanţi. Se lucrează pe modelul clasic al terapiei de grup.
Fiecare cursant va începe să lucreze la propriul Plan/Proiect al Vieţii şi
îşi va face cunoscute experienţele (reuşite,obstacole), mai ales cele utile
şi celorlalţi.
Atelierele se organizează, prin excepţie, ca modalitate de lucru
individual cu cei care întâmpină obstacole deosebite ori nu se descurcă,
şi au în vedere eliminarea blocajului şi ”repunerea pe rol”a
cursantului, care va reveni apoi în structura grupei de seminar
continuând în această formă lucrul cu sine însuşi. Atelierul reprezintă în
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
169
fapt forma de bază a pregătirii practice în cadrul cursului privat, aici
însă, seminarul fiind excepţie şi continuând în participarea ori
încadrarea temporară a cursantului în programul de pregărire-seminar a
grupelor de la Cursul public.
Cursanţii, indiferent de forma publică sau privată vor beneficia de
îndrumare şi trimiteri bibliografice, având totodată obligaţia de a
respecta cu seriozitate sistemul de pregătire (”a-şi face temele cu
conştiinciozitate”), în caz contrar urmând a fi exmatriculaţi din
programul de pregătire, pierzând o parte din taxa plătită şi având dreptul
de a se mai înscrie doar o singură dată, contra cost. Aceste măsuri se
impun din motive nu financiare, ci de stimulare individuală, precum şi
pentru faptul că Centrul garantează anumite rezultate, răspunzând pentru
neobţinerea lor. Fapt care implică imaginea deopotrivă a Centrului, cât
şi a profesionalismului consilierilor. De aceea se solicită maxim de
seriozitate şi rigurozitate atât din partea acestora, cât şi în ceea ce-i
priveşte pe clienţi. Verificarea disponibilităţii clientului de a parcurge
procedura de consiliere sau trainingul educaţional, reprezintă – aşa cum
am accentuat în volumul “Fundamentele consilierii…” – unul dintre
momentele-cheie în întregul algoritm al activităţii Centului.
B. Partea Specială continuă pregătirea teoretică şi practică, la nivel
aprofundat, pe unul sau mai multe domenii din cele patru de bază, sau
chiar pe subdomenii (ex: în cadrul D.V. Publice există subdomeniile:
Famile/ Grupuri Profesionale/ Comunicare interumană generală/ Arta
imaginii personale etc). *
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
170
Pentru întocmirea Fişei sau Dosarului Personal, se vor lua în calcul
datele provenite în special din următoarele surse
Astrograma
Numerograma
Testul Psihologic Special (cuprinzând şi Simbolistica )
Analiza Numelui
Analiza Fizionomică
Analiza Grafologică
Analiza Chiromantică
Testul Psihologic Special [T.P.S] este astfel coceput încât să evidenţieze
cu preponderenţă principalii factori care structurează Personalitaea şi Natura
internă a Clientului, nivelul de Conştiinţă, gradul dematuritate-
responsabilitate, emotivitatea, afectivitatea, temperamentul, preferinţe/
înclinaţii/ valenţe/ capacităţi etc, blocaje afective sau cognitive (preconcepţii)
ş.a.m.d. Se întrbuinţează atât îtrebări directe, cât şi indirecte, dar mai ales
subiacente (pe bază de simboluri, adică i se va cere să specifice/selecteze/
combine anumite forme/ numere/ culori/ plante/ animale/ sunete/ beletristică/
ştiinţe etc)
De fapt, ulterior, în procesul de realizare a Planului Vieţii, în
chiar prima parte, Clientul va avea nevoie de răspusurile la T.P.S.,
precum si de cunoaşterea datelor celorlalte tipuri de expertize. Toate
acestea (sau aproape toate) Consilierul le va discuta cu el, ajutându-l să
le conştientizeze şi să se pătrundă de semnificaţia valorică, atât a
aspectelor pozitive, cât şi a celor mai puţin pozitive. Pentru că un lucru
trebuie reţinut cu maximă importanţă: nu există aspecte negative sau
rele! Nici în om, nici în Natură/ Univers. Trăsăturile, valenţele,
tendinţele şi forţele care se intersectează, converg ori îşi au sediul
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
171
(originea) în structura internă a Clientului nu sunt nici negative nici
pozitive prin ele însele, dar – şi numai – prin folosinţa, prin rolul pe
care-l pot juca la un moment dat în alcătuirea şi derularea Planului
Vieţii, se va urmări accentuarea şi utilizarea maximală a acestora, ori
minimalizarea lor pe cât posibil, ori chiar înlăturarea. Astfel, de
exemplu, mânia poate fi un factor extrem de benefic dacă e folosită
atent şi canalizată cu grijă spre întărirea unui caracter mai slab prin
fortificarea voinţei individuale de a face şi a fi. La fel „virtutea” de a
dărui poate duce la excese de împrăştiere, de disoluţie, dezorientare şi
pierdere de sine (prin slăbirea propriei voinţe) dacă scapă de sub puterea
de control şi conştientizare a Sinelui, devenind astfel un factor
destabilizator şi deci malefic la momentul respectiv pentru persoana în
cauză.
Iată de ce este extrem de necesară păstrarea trează a Conştienţei de
Sine, a Atenţiei neîntrerupte la toate procesele şi fenomenele ce se
petrec în interiorul şi în jurul propriei noastre fiinţe, pentru a putea
conaliza la momentul oportun efortul Voinţei în a selecta rezultanta cea
mai favorabilă a forţelor pe care Universul ni le pune la dispoziţie spre
a ne dezvolta, lăsându-ne libertatea dea o face după propria noastră
reţetă individuală. Dar şi cerându-ne socoteală pentru rezultate! Pentru
că dacă în materie de creaţie exterioară ceea ce contează nu e atât
finalitatea (care aparţine Regizorului) cât participarea (la interpretarea
Rolului), în ce priveşte autocreaţia, prea puţin importă încercările
nereuşite: aici se cer soluţiile, înfăptuirile practice. Universul are
nevoie de noi înşine „în carne şi oase”, nu de schiţele şi portretele
abstracte trasate pe hârtie. De aceea pentru a fi, trebuie să ne naştem;
noi pe noi înşine !
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
172
C. Testul Psihologic Special Campionii nu se nasc în sălile de sport. Campionii sunt făcuţi
din ceea ce au mai adânc sădit în ei: o dorinţă, un vis, o chemare.
Muhamed Ali
Redăm în continuare liniile directoare majore în construirea T.P.S.,
rămânând fiecăru Centru şi consilier în parte adaptarea conţinutului
complet al acestuia la cerinţele optime derivate din raporturile
immediate/ concrete cu clienţii.
a) Date de identitate:
- numele şi prenumele
- data, ora şi locul naşterii
- numele preferat a fi purtat
- numele de sex opus, preferat
- numele parinţilor
- locul/locurile unde şi-a petrecut copilăria (0-14 ani) şi de cine a fost
crescut (părinţi, bunici, rude etc. – se arată numele, ocupaţia gradul de
rudenie, şi o scurtă descriere a ceea ce făcea acolo – stilul de viaţă,
ocupaţiile)
- dacă avea anumite vise ce se repetau, ori care l-au marcat (sa
prezinte atât cât îşi aduce aminte fără efort)
- ce îşi dorea sa fie când va deveni mare
- preocupările majore pe care le-a avut în perioada de şcolarizare (7-
18 ani), din indiferent ce domeniu: sport, cultură, creaţie artistică,
ştiinţă, literatură, activităţi de timp liber şi divertisment, pasiuni/hobby,
olimpiade şcolare, competiţii şi concursuri etc
- dacă a avut animale sau plante îndrăgite (scurtă amintire a lor)
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
173
- evenimente marcante în perioada de până la 18 ani (din orice
domeniu)
b) Elemente de cultură şi civilizaţie
1. Personalităţi preferate:- culturale, artistice, ştiinţifice, politico-
istorice, creaţii literare ori cinematografice etc. (cu o scurtă
argumentaţie, vizând în special răspunsul la întrebarea de ce?)
2. Epoci istorice şi locuri în lume unde/când i-ar place ori i-ar fi
plăcut să trăiască (să realizeze o scurtă descriere a ceea ce este şi face el
în acea realitate)
3. Ocupaţii, hobby, pasiuni, profesiuni, îndeletniciri: pe care le are,
pe care şi le-ar fi dorit, pe care le preferă
4. Creaţii umane preferate: din toate domeniile culturii şi
civilizaţiei (se poate sugera un număr anumit de domenii special alese,
ori se lasă la latitudinea clientului să-şi exprime liber opţiunile)
5. Instrumente preferate: ustensile de uz gospodăresc, arme,
maşini, mijloace de transport, instrumente muzicale, etc.
c) Elemente ale Naturii
1. Animalele
2. Plantele (flori, arbori, alte plante etc)
3. Peisaje/ forme geologice (munte, câmpie etc): să relizeze o scurtă
descriere a peisajului preferat
4. Locul preferat de pe glob (scurtă prezentare)
5. Raprtul cu elementul “Apă”: sub ce forme de prezenţă îi
place/displace, ce sentimente încearcă în faţa apei în diverse situaţii
(ocean, cascadă, lac înins şi liniştit, apă tulbure, gheaţa polară – fie sunt
lăsate la alegrea clientului, fie i se dau anumite variante/situaţii
predeterminate)
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
174
6. Raporturile cu elementul “Foc”: (idem)
7. Cerul: cum îşi imaginează cerul (sapectul plăcut/neplăcut)
8. Anotimpurile: preferat/ refuzat; descrierea unui fragment plăcut
din anotimpul preferat
9. Fenomene ale naturii
10. Culorile
d) Visele
1. Visele obişnuite
2. Visele repetate
3. Aspiraţiile: ce şi-ar dori să profeseze/să fie/ unde să trăiască; cum
ar arăta lumea sa ideală; ce stil de viaăţ şi-ar dori
e) Întrebări preformulate
pe categorii de domenii şi interes: matrimoniale/ de cuplu/
familiale/ domeniul muncii/ integrare socială/ compatibilităţi/ imaginea
de sine/ spiritualitate/ aspiraţii etc. (eventual se realizează pe seturi )
test unic general: un singur set cuprinzând întrebări din toate
domeniile de la a) dar selecţionate şi eventual adaptate
f) Tabele cu itemi de opţiune
1. Profesiune/interese
2. Valori morale
3. Trăsături de caracter
4. Stilul de viaţă
5. Eventual alţi itemi: care nu au fost întrebuinţaţi pînă aici
Se oferă clientului liste cu aceşti itemi din care el alege elementele care
îl caracterizează cel mai bine ori crede el că îl reprezintă.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
175
g) Alte date personale
Rubrică lăsată la latitudinea clientului să completeze cu orice alte
aspecte (indiferent cât de nesemnificative le-ar considera) privitoare la
sine şi viaţa sa. Pot fi folosite substantive, adverbe, adjective, pronume,
fraze sau chiar eseuri. Poate să se exprime în desene ori alte reprezentări
grafice etc.; orice are legătură cu viaţa sa şi nu este premeditat (sau
dimpotrivă trebuie să aleagă în urma unei reflecţii profunde lucrurile
acestea? Sau poate amândouă: o dată să le precizeze pe cele “la prima
strigare”, iar apoi să refacă lista în urma refleţiei.)
D. Detalii privind activitatea funcţională
Toate visele noastre se pot transforma în ralitate deacă avem puterea să le căutăm
Walt Disney
Sub aspect funcţional, activitatea Centrului se repartizează pe cele 4
Departamente după cum urmează:
a) Managementul Vieţii Spirituale
“Dumnezeu” e nume propriu, “transcendenţă” un substantiv şi “cosmic” un adjectiv. Tot restul e vorbărie.
Basarab Nicolescu
-se adresează nivelului Conştiinţei şi respectiv nivelului 9 al
Piramidei Trebuinţelor
-are în vedre reluarea contactului cu Divinitatea, găsirea formelor
specifice de percepere a acesteia (cognitivă, intuitivă, mistică, religioasă
etc), trăirea şi valorizarea sacrului
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
176
- presupune formarea unei imagini şi concepţii cosmogonice despre
lume, viaţă, univers, în care individualitatea umană (şi clientul în cauză)
să se regăsească şi să-şi conştientizeze statutul ca fiinţă.
-individul va regăsi unitatea adevărului util dincolo de varietatea
opiniilor sociale, concepţiilor filosofice ori a dogmelor religioase; va fi
sprijinit să descopere Adevărul în sine însuşi, Adevărul său propriu şi
necesar, deschizându-şi prin credinţă o cale directă de comunicare cu
Divinitatea.
-va descoperi totodată sistemul Legilor Universale care guvernează
Ordinea Cosmică, Procesele Naturii şi viaţa umană, deopotrivă cu
Ştiinţa şi Tehnica disciplinării şi transformării sufletului omenesc: adică
Morala şi Catharsisul (a se vedea şi volumul nostru “Introducere în
Tehnologia Dezvoltării Umane”)
-finalitatea maximală propusă: clientul să conştientizeze (să-şi
reamintească) necesitatea împlinirii celor 3 Îndatoriri Existenţiale să afle
de ce?, cum?, prin ce mijloace?şi cu ce resurse? îşi poate satisface cât
mai bine scopul său ca fiinţă cosmică
-finalitatea minimală: presupune măcar readucerea omului la credinţă
(minimul absolut necesar), resacralizarea vieţii, reluarea legăturii directe
cu Divinitatea şi, foarte important, pornirea pe drumul perfecţionării
morale. Fără aceasta din urmă orice alte aspecte rămân lipsite de
finalitate practică la nivelul cosmic al individualităţii umane. (Pentru că
o viaţă trăită cu cea mai puternică adoraţie şi credinţă în Divinitate, dar
fără cel mai mic efort de virtute, de voinţă de a fi, de act de participare
prin strădania propriei fiinţe la viaţa Marelui Univers al creaţiei şi
devenirii, este o viaţă cerşită, ratată, neproductivă, fără progres. Scrierile
ascetice sunt pline de astfel de exemple şi învăţăminte. Cu atât mai mult
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
177
cu cât în prezent ne aflăm în perioada planetară de manifestare creatoare
a omului prin puterea propriei sale fiinţe exprimată în voinţa de a face,
de a se valoriza dăruindu-se/sacrificându-se în produsul şi în actul
creaţiei sale. Omul începe să simtă că este Fiu de Dumnezeu şi de aceea
resimte totodată şi nevoia de Sine Însuşi.)
b) Managementul Vieţii Private Când te ridici să prinzi o stea, poate nu vei reuşi,
însă nici nu te vei întoarce cu o mână plină de noroi.
Anonim -se adresează Naturii interne proprii a fiecărui individ, înţelegând
prin aceasta întregul set de aptitudini, trăsături şi caracteristici dobândite
prin exerciţiu, antrenament sau ca urmare a modelării şi influenţării din
partea Tendiţelor externe, perpetuate şi exercitate mai multe vieţi la
rând. De exemplu: cineva care are mai multe vieţi se exercită în arta
picturii, ori a didacticii, ori a muzicii, etc, sau în cultivarea virtuţilor
înalte (autocontrol, răbdare, dăruire) ori a pasiunilor inferioare (lene,
mânie, dorinţe de tot felul) va implementa în structura Naturii sale
valenţele specifice acestora, astfel încât cu fiecare venire în planul fizic
va fi din ce în ce mai bun muzician, pictor, educator, etc. Desigur că
aceste activităţi au o continuitate şi în planurile superioare, unde, în plus
se şi corectează devierile sau greşelile de personalitate – atunci când sau
cultivat pasiunile inferioare, mai ales. Pentru că Personalitatea este
masca sau modelul cu care fiinţa lucrează pe perioada unei vieţi fizice,
dobândind sau câştigând prin efort propriu anumite forţe sau valenţe.
Ulterior acestea se vor depozita în marea bază internă – Natura
proprie/individuală – pentru a fi apoi utilizate multe vieţi la rând. Natura
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
178
proprie – spre deosebire de Personalitate, care se poate schimbă chiar pe
parcursul unei singure vieţi – este mult mai stabilă, este perenă, ca să
spunem aşa, şi deosebit de puternică, în comparaţie cu prima.
Trebuie să observăm aici două lucruri extrem de împortante:
1o caracterul stabil al Naturii proprii conferă omului continuitate
pe toată durata procesului educaţional, ajutându-l în fiecare „zi de
şcoală” (viaţă fizică) să se regăsească pe sine în tumultul existenţei şi să
se echilibreze astfel. Ea este cea responsabilă de conturarea Nivelului 8
al Piramidei: Identitatea proprie, acea „terra firma” în ansamblul
existenţei la nivelul căreia, precum în întreg universul, totul se găseşte
în continuă transformare, o devenire neîntreruptă. Ceea a ce clientul
realizează prin introspecţie în procesul de autocunoaştere, este în
principal descoperirea, aducerea-aminte de existenţa acestei Naturi
proprii, cunoaşterea ei. Abia apoi urmează corelarea acesteia cu nivelul
imediat următor, al Conştiinţei şi încadrarea (orientare, stabilirea
poziţiei existenţiale) în Ansamblul Cosmic al Vieţii. Chiar şi cei ce nu
se ridică la necesităţi de ordin cosmic (la nivelul Spiritual al Piramidei)
vor descoperii Natura, ca pas esenţial în procesul de identificare şi
autovalorizare la nivel social şi creator.
2ocaracterul instabil, sau mai exact relativ stabil al Personalităţii
este cel de-al doilea factor imporatnt şi benefic în conturarea educaţiei
de ansamblu a fiinţei umane. Aspectul benefic se manifestă prin aceea
că, pe de o parte ”lucrurile rele” învăţate şi implantate în ea pot fi
remediate chiar pe parcursul unei vieţi (de fapt oricând), iar cele”bune”
(vituţile) la nivelul acesta sunt încă efemere, deci trebuie mereu luptat,
trebuie depus efort continuu pentru păstrarea lor. Numai printr-o
continuitate, printr-o permanentă prezenţă şi acţiune a lor la nivel de
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
179
Personalitate, se vor implementa apoi în structura internă a Naturii
proprii, putând fii valorificate de la o viaţă la alta.
Ceea ce psihologiile contemporane denumesc drept „Caracter” este
în fapt manifestarea exterioară a combinaţiei anumitor aspecte ale
Naturii şi ale Personalităţii din viaţa prezentă, iar ceea ce se numeşte
„Temperament” reprezintă manifestarea omului sub impulsul Forţelor
primite la naştere sau pe parcursul vieţii din partea diverselor Sisteme de
Influenţe (Tendinţe) ex: astrele, numerele, formele etc.
Putem spune astfel că între Personalitate, Natură, şi Conştiinţă
există următorul raport: Personalitatea este laboratorul de încercări (prin
efort propriu şi cu ajutorul Tendinţelor) unde fiinţa reproduce din
„aluatul propriu” machete şi forme mai mult sau mai puţin reuşite.
Acestea, după o riguroasă selecţie (realizată în planurile superioare celui
fizic) vor fi depozitate, împreună cu experienţa şi puterea dobândite în
procesul de obţinere a lor, în arhiva numită Natura proprie. Toată
această bază de date va suferi un proces de sedimentare, de
omogenizare şi de transformare referenţială, prin raportare la Legile
Universale ale Vieţii. Acestea reprezintă matriţa în care materia
sedimentului Naturii este turnată pentru a lua forma normativă, pentru a
i se conferi caracter de Principiu, principiu pus în acord, în armonie cu
Marile Principii ale Ordinii Cosmice. Suma tuturor acestor Principii
particulare, culese de către fiinţă pe parcursul Şcolii sale de Om, vor
forma conţinutul a ceea ce numim „Conştiinţă” şi prin care ea, fiinţa, se
va afla mereu în contact cu Universul, raportându-se la standardele
normative ale acestuia, care o ajută să parcurgă mai uşor şi mai eficient
procesul Evoluţiei. Conştiinţa este, în fapt, adevărata Educaţie pe care
Omul o dobândeşte la Şcoala Vieţii; este transformarea produsă în
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
180
structura intimă a fiinţei de toată învăţătura (cunoaştere, experimentare,
greşeli etc) primită pe parcursul evoluţiei. De aceea progresul ei este în
medie geometrică: pe măsură ce devine mai educat, mai conştient, un
om este din ce în ce mai responsabil de procesul educaţie sale şi,
făcându-şi temele mai conştincios, va deveni şi mai educat. La fel
precum în şcolile lumii terestre, pentru că ele sunt copiate, reflectate
după Marea Şcoală a Universului, în baza Legii potrivit căreia „Cum e
sus, aşa şi jos”.
-Managementul Vieţii Private se axează deci pe cunoaşterea Naturii
proprii, cu toate capacităţile şi valenţele acesteea şi pe valorizarea ei aici
şi acum, în viţa aceasta. Se are în vedere mai ales aprofundarea Planului
de Viaţă, găsirea celor mai bune soluţii ori variante combinatorice,
însuşirea unor tehnici de autoanaliză şi analiză (cunoaştere, descoperire)
a celorlalţi – în general cunoaşterea mecanismelor şi proceselor
psihicului uman, la standardul specific al Psihologiei Fiinţei, adică prin
luarea în calcul a tuturor Forţelor şi Determinantelor care participă la
edificarea structurilor umane de la nivelul elementar (al Tendinţelor care
se manifestă prin intermediul diverselor categorii de forme de viaţă)
până la nivelul influenţelor cosmice, cu accent pe capacitatea proprie a
omului de autotransformare şi pe posibilităţile şi necesităţile de educare
a sa în acest sens
-se va accentua aşadar pe putera de creaţie şi de educaţie a fiinţei
umne, făcând din client un adevărat centru de influenţă transformatoare,
capabil să sprijine pe cei cu care vine în contact în demersul lor al
regăsirii propriei identităţi (regăsirea de sine), întocmai precum o face şi
el în cadrul consilierii.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
181
-clientul învaţă să se stabilizeze în el însuşi, să se emancipeze de sub
dependenţa mediului social ori tehnologic, să-şi câştige libertatea
interioară şi să se antreneze în a deveni o fiinţă puternică prin cunoaştere
şi exerciţiu de autocontrol. Omul învaţă propriu-zis să devină propriul
său stăpân dar şi să înţeleagă şi să respecte viaţa în toate formele ei de
manifestare. Pentru că numai prin armonizare cu procesele universale
ale vieţii, omul poate participa activ la Simbioza Existenţială a Marelui
Univers şi îşi poate manifesta rolul de Creator, ca o cale de regăsire,
identificare şi valorizare a fiinţei sale intime.
c)Managementul Vieţii Sociale Adeseori tot ce are nevoie un om, este o mână de ţinut şi o inimă de înţeles.
Iordache Bota
-scopul principal al acestui sector este educarea şi sprijinirea omului în
demersul său de edificare a unei structuri de personalitate cât mai
favorabile, înţelegând prin aceasta că ea trebuie să fie în acord atât cu
Planul său de Viaţă cât şi cu mediul social în care clientul trăieşte. Pentru că
în fapt Personalitatea este chiar interfaţa ce realizează conexiunea interior-
exterior, este primul nivel de procesare a factorilor de influenţare, de
combinare, prelucrare şi armonizare a acestora, astfel încât să rezulte o
„mască” pe cât posibil mai potrivită în măsură a-i permite omului
dezvoltarea propriei sale individualităţi, adică manifetarea Sinelui propriu şi
acordarea simbiotică a lui cu sinele celorlalţi.
-de aceea clientul va învăţa în primul rând cum să-şi edifice şi
întărească structura de Personalitate astfel încât să poată obţine un
beneficiu maxim pentru realizarea Planului de Viaţă, o dezvoltare
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
182
interioară (a Naturii) cât mai armonioasă (adică structura Personalităţii
prezente să contribuie la îmbogăţirea Naturii interne şi nu la degradarea
ei) şi implicit o stare de mulţumire, de împlinire de sine. Este aceeaşi
trăire – desigur, la un alt nivel – asemănătoare celei pe care o resimţim
ca „stare de bine”, de armonizare, când îmbrăcăm haina potrivită cu noi
înşine, cu locul unde suntem şi cu activitatea pe care o desfăşurăm.
Pentru că la fel este şi Personalitatea: o haină care în primul rând ne
protejeză propria fiinţă, ne asigură contactul, colaborarea şi încadrarea
armonică în mediu, iar apoi, propria dezvoltare de pe urma activităţii
depuse în acest mediu (prin raportare la semeni şi la celelalte Fiinţe). De
aceea trebuie să o “croim” cât mai potrivită scopurilor noastre şi mai
mult, trebuie să învăţăm să o protejăm şi „reparăm” mereu, fiindcă aşa
cum ştim, este extrem de vulnerabilă, chiar şi cea mai nesemnificativă
influenţă a mediului putând să-şi lase amprenta asupra ei. Iată de ce
voinţa noastră trebuie să fie mereu trează, să avem în minte foarte clar
scopul, ţelul, Planul de Viaţă, şi mai mult ca orice să păstrăm mereu vie
imaginea, modelului ideal după care ne-am construit Personalitatea
reală. Acest model este vital pentru noi, fiindcă la el vom raporta mereu
cursul actual al Personalităţii spre a observa devierile şi a le îndrepta la
timp. Altfel lumea şi viaţa ne fură pe nesimţite şi într-o bună zi ne vom
trezii cu totul altfel decât ne propusesem să fim, eşuaţi pe cine ştie ce
plajă pustie alături de alţi naufrgiaţi la fel de neatenţi.
-în al doilea rând clientul va învăţa să răspundă în mod adecvat
contactului cu Mediul şi necesităţii sale interne de sociabilitate. Adică
va învăţa tehnica şi ştiinţa comunicării a transmiterii informaţiei şi mai
mult, a întrebuinţării practice a mesajului. De aceea vor fi două mari
aspecte ale Ştiinţei Comunicării, ce se vor trata la acest capitol:
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
183
1o Comunicarea cu semenii: – realizată deopotrivă pe canalele
celor 5 simţuri clasice precum şi pe canalul „simţului intern”, afectiv-
intuiţional, în care se încadreză şi forma cunoscută ca „telepatie”.
2o Comunicarea cu Viaţa: – sau Limbajul Lumii (în terminologia
alchimică), în care va învăţa să perceapă mesajul lucrurilor,
fenomenelor, evenimentelor, fiinţelor în ansamblu, ca modalităţi prin
care Universul i se adresează spre a-i preda Lecţiile de Viaţă necesare
propriei sale dezvoltări, precum şi îndeplinirii misiunilor şi îndatoririlor
existenţiale (sociale, spirituale, faţă de sine şi faţă de întreg Universul,
după necesităţile evolutive ale fiecăruia în parte). Această formă de
comunicare foloseşte atât capacitatea de înţelegere, analiză şi percepere
cognitivă a simbolurilor, cât mai ales simţul intern al intuiţiei,
capacitatea de a „vibra” în acord cu semnificaţia mesajului, şi care se
apropie de starea numită „empatie” manifestată mai ales în raporturile
cu seminii, dar şi cu alte fiinţe
-în cadrul comunicării la nivel social, cu semenii în special, clientul
practic învaţă să joace rolul de actor pe care el însuşi îl alege din gama
de posibilităţi oferit de destin şi de viaţă în general, la momentul
existenţei sale fizice. Acest rol are multiple valenţe (din care unele sau
altele vor fi mai accentuate, de la caz la caz) vizând:
• Raporturile de prietenie cu alţi semeni
• Raporturile familiare/raporturile afective
• Raporturile de muncă şi colegialitate
• Raporturile de grup social (cluburi, piaţă, mijloace de
transport în comun etc)
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
184
În fapt ne aflăm în prezenţa unui Cod General al Comunicării, având
în deschidere capitolulu „Bunelor Maniere” şi cuprinzând deopotrivă:
Negociere şi Manipulare, Educaţie a copiilor şi adulţilor, Educaţie
Civică generală, Educaţia vieţii afective etc. Se va ccentua – dincolo de
latura de „beneficiu” propriu al clientului – pe faptul că acesta trebuie să
înveţe a se transforma într-un adevărat centru de cataliză şi modelare a
celor din jurul său. Este ceea ce azi numim „imaginea omului de
succes”, stăpân pe sine, educat şi civilizat, care, cu cât dăruieşte mai
mult prin exemplu personal al propriei imagini cu atât devine mai nobil
-partea de consiliere acordată în cadrul acestui capitol al
M.V.Sociale se va axa pe întreagă această gamă de aspecte ale
comunicării, de fapt, la acest nivel întâlnindu-se şi cea mai mare parte a
problemelor manifestate în viaţa de zi cu zi a omului social
contemporan. Dar chiar şi în cazul unei simple consilieri pe o problemă
specifică, particulară (ex: nu poate suferi câinele vecinului, ori se ceartă
cu soţul/mama/copilul etc), clientului i se vor preda şi aspecte tehnice
mai vaste, în măsură a-l ajuta ca pe viitor să identifice astfel de situaţii
înainte de a se manifesta şi să ştie/să poată acţiona singur. Acolo unde
va fi cazul, mai ales dacă se observă a gravă deficienţă în educaţia
pentru viaţă în ansamblu (dezorientare, fuga de lume şi societate,
neînţelegerea rosturilor vieţii ) sau pe domenii (nu cunoaşte ori se teme
de raporturile de cuplu, ori cele cu copiii/animalele/semenii în general
etc), i se va oferii un training corespunzător fie în programul privat fie în
cel public. Pentru că, să ne amintim, consiliere vizează nu atât de a
vindeca rana, cât mai ales de a fortifica organismul, ori de a reclădi
unul puternic şi corespunzător, deviza fiind „Nu tratament pentru
moment, ci reconstrucţie prin educaţie!”.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
185
d) Managementul Afacerilor Nu cunosc un fapt mai prezent decât incontestabila abilitate a omului
de a-şi făuri o viaţă mai elevată, prin propria lui strădanie.
Henry David Thoreau
-vizează predarea principiile generale de strictă utilitate şi universal-
necesare în managementul oricărei afaceri, indiferent de obiect, în stilul
tradiţional al şcolilor de profil existente deja pe piaţă
-la fel, consultanţa oferită pe acest sector se axează în cea mai mare
parte pe linia clasică specifică unui Centru de consultanţă
multireferenţială
-specific consilierii în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
în este însă faptul că atât în cadrul cursului cât şi în şedinţele de
consultanţă, se va pune accentul în special pe dorinţele intime ale clientului,
orientâdu-i acestuia activitatea şi preferinţele de investiţii spre sectoare care
să se apropie cât mai mult de acestea. Ideea de principiu este aceea că omul,
prin natura sa de creator, trebuie „să pună suflet”în ceea ce face (vezi
Legenda Meşterului Manole); întreaga sa viaţă şi toate aspectele, oricât de
„nesemnificative”, care conturează universul existenţei sale, inclusiv cea
mai măruntă afacere, trebuie să cuprindă în ele o parte din fiinţa sa proprie;
trebuie să li se dedice. Astfel orientându-şi şi canalizându-şi eforturile de „a
face” spre ceea ce simte că e în acord cu structura sa intimă (dorinţele,
voinţa, capacităţile etc), fiecare se va simţi – ca orice creator – împlinit de
rezultatul muncii sale. Acesta vine ca o confirmare a finalizării unui stadiu,
a unei etape, însă adevărată satisfacţie şi împlinire stă jumătate în acţiunea,
în activitatea înseşi, şi cealaltă jumătate în utilitatea şi utilizarea activităţii,
în folosul pe care acest rezultat îl are pentru ceilallţi. Căci numai în măsura
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
186
în care opera sa de creaţie (în sens general, deci ca rezultat al efortului
fiinţei umane ) poate fi sau este concret folositoare progresului, semenilor,
celorlalte fiinţe, sau mai mult, Universului în ansamblu, numai în această
măsură poate fi considerată cu adevărat valoroasă. Căci oricât ne-ar place
nouă, oamenilor, să creadem, din fericire nu există valori în sine, ci numai
valori ale timpului, ale momentului sau epocilor, pentru că, aşa cum am
văzut, definiţia valorii se face prin proporţia directă în care un lucru (în sens
generic) slujeşte evoluţiei fiinţei la nivel particular sau universal, prin
utilitatea sau necesitatea sa particulară. Să luăm un exemplu pentru mai
buna înţelegere: faptul de a produce suferinţă unui seamăn (ex:jignire,
rănire fizică) putem spune că foloseşte evoluţiei în ansamblu a ambelor
fiinţe: agresorul prin pedeapsa de pe urma greşelii, agresatul prin
posibilitatea ce i s-a dat de a-şi manifesta puterea de iertare etc, dar acest
folos este doar indirect, în comparaţie cu cel direct ce s-ar fi tras de pe urma
unei fapte bune. De aceea societatea consideră valoare fapta bună (ex:de a
ajuta pe cineva benevol şi necondiţionat ) şi nu fapta rea (agresiunea);
aceste calificative: „bun” şi „rău” oglindind imaginea unui strict necesar
sistem de avaluare care să orienteze omul pe direcţia corectă în procesul
formării sale educaţionale la Şcoala Vieţii. Desigur sistemul acesta de
normare fiind universal şi mediu (pentru întrega societate) are inerţia sa
specifică în a se adapta şi progresa în acord cu schimbările timpului (în sens
de înălţare a ştachetei, a standardului de exigenţă) având a se confrunta
mereu cu reculul de rigoare, care e cu atât mai puternic şi mai amplu (deci
de întoarcere spre starea de barbarie) cu cât impulsurile de avansare sunt ele
însele mai radicale. Întreaga istorie a civilizaţiei occidentale e plină de
aceste imagini, iar secolul XX le înfăţişează chiar înzecit
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
187
Căci omul, este creator şi prin fiecare gest al său, prin respiraţia
fiecărei clipe de viaţă, participă la opera Marelui Univers al Creaţiei,
revenindu-i de aceea întreaga responsabilitate pentru felul cum se
prezintă şi, nu mai puţin, pentru ceea ce face ca finalitate. Pentru că
majoritatea finalităţilor nu sunt decât miraje, ori Stele Călăuză care ne
ajută să străbatem Calea. Opera noastră este chiar această Străbatere.
Calea şi Steaua sunt acolo dintotdeauna şi pentru fiecare, aşteptându-
l să-l conducă prin Şcoala Marii Arte a Construirii de Sine: opera şi
cotribuţia sa ca om la Devenirea Cosmică.
IV. PERSONALUL CENTRULUI E bine să ai multe abilităţi, dar abilitatea de a descoperi
abilităţi la alţii e mai valoroasă decât toate.
Elbert Hubbart
Precum în toate centrele de consultanţă, indiferent de gama ori
domeniul serviciilor prestate către clienţi, şi în cadrul celui privind
Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane vor exista două
categorii majore de personal: personal profesional (specialiştii în
activităţile de consiliere) şi respectiv personal auxiliar (administrativ şi
tehnic).
Practica a demonstrat că, din considerente de eficienţă, activitatea
unui centru e necesar a fi începută cu minim 2-3 profesionişti şi minim
un cadru administrativ. Pentru consultanţa oferită în Managementul
calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane considerăm însă ca o medie minimă
favorabilă pentru lansare următoarea combinaţie: 7 consilieri dintre care
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
188
2 generalişti şi 5 cadre specializate pe domenii de lucru, la care se
adaugă 2 cadre administrative pentru procedurile secretariale (relaţii cu
publicul şi arhive, în special).
Specific însă unui centru de consultanţă modern este o diferenţiere
mai puţin rigidă a serviciilor şi tendinţa de difuzare a
responsabilităţilor asupra întregului personal. Aşa cum am mai arătat
pe parcursul prezentului material, organizaţiile tind să devină (mai ales
în structurile private), adevărate echipe de lucru, în cadrul cărora fiecare
membru îşi asumă decizii substanţiale privind, nu doar sectorul lui
specific de activitate, ci întreg ansamblu al întreprinderii. În faţa
clientului răspunderea nu poate fi decât colectivă; clientul se adresează
Centrului de consultanţă ca unui întreg, iar acesta din urmă trebuie el
însuşi a se considera de asemenea ca un organism unitar, indiferent că
are în structura de personal doar 9 angajaţi, sau câteva sute.
Clientul interacţionează în primul rând cu firma, numele personale ale
consilierilor având o mai mică relevanţă. În baza sinergiei universale ce
îşi pune amprenta asupra tuturor proceselor la nivelul lumii şi vieţii, şi
având în vedere complexitatea cerinţelor (şi operaţiunilor de satisfacere a
lor) venite din partea omului social contemporan, apreciem că în prezent
nimeni nu mai poate lucra pe cont propriu şi nici chiar în cadrul unui
centru nu se poate pune problema unor competenţe individuale totale. Cu
toţii depindem astăzi – mai mult ca oricând – de ceilalţi, de existenţa,
manifestarea şi serviciile lor.
Iată de ce, recrutarea personalului pentru un centru de consultanţă
în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane implică o selecţie
atentă, desfăşurată pe baza unei proceduri structurate şi transparente,
ai cărui paşi majori sunt următorii:
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
189
1. stabilirea cerinţelor privind experienţa şi personalitatea,
necesare posturilor
2. publicitatea în mass-media
3. etapa de selecţie vizând:
• înscrierea pe bază de C.V. formular special
(prezentat in Anexa III)
• preselectarea C.V. – urilor
• alcătuirea Psihogramei pentru candidaţii selectaţi
• programarea pentru interviu
4.interviul
În cuprinsul criteriilor de evaluare a personalului (în special pentru
cel profesional) se vor avea în vedere cerinţele şi exigenţele expuse de noi
în volumul special dedicat Consilierului în Managementul calităţii Vieţii
şi Condiţiei Umane, intitulat, din acest motiv „Abilităţile Consilierului”,
la care facem trimitere, considerând de prisos a le repeta aici.
Indiferent însă că aparţine categoriei profesionale sau auxiliare,
întregul personal va trebui să întrunească şi următoarele condiţii:
-studii sau mai exact cunoştinţe de specialitate pentru
consultanţa/cursul/ ori specificul activităţii desfăşurate, care este
necesar a se afla la un nivel de înaltă perfecţionare, iar cadrul să fie
dispus la ridicarea /îmbogăţirea/ perfecţionarea continuă.
- privire globală asupra unui număr cât mai vast de domenii ale
vieţii/ înţelegere aprofundată a aspectelor umane şi/sau ştiinţifico-
tehnologice.
- înţlegerea şi împărtăşirea concepţiei Centrului, asupra omului şi
vieţii, cel puţin pentru consultanţi, care trebuie să se pătrundă de
mesajul acestei ontologii, iar în plus să aibă cheare şi să îşi dorească
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
190
ăntr-adevăr să presteze munca respectivă, fiind astfel de folos semenilor
lor şi nu numai (a se vedea pentru detalii volumul “Abilităţile
consilierului…”).
- spirit practic, adică în fiecare aspect, oricât de abstract sau minor,
să întrevadă oportunitatea ce se oferă de a-l folosi în obţinerea unui
rezultat, a unei transformări (În baza Principiului Universal conform
căruia „Tot ce ne iese în cale are un mesaj existenţial pentru noi, care
este cel mai bun – util/practic/favorabil – lucru la momentul respectiv”).
Adică să aibă (sau să-şi dezvolte) spiritul “speculării momentului”. În
societatea informaţională în care trăim, clipa este extrem de valoroasă.
De aceea este nevoie de atenţie, de „a fi pe fază” mereu.
- Seriozitate, corectitudine, disciplină, caracter select (ţinută, adresare,
gesturi, contacte, imagine etc), devotament (implicare ) etc.
c) se va cere fiecărui cadru să înţeleagă şi să se conformeze
celor 7 mari piloni –forţe ale Centrului:
1oInformaţia: - atât cantitativ cât şi calitativ, actulă,
multilaterală, corectă
2oCunoaşterea:analiza/ sinteza/ interrelaţionarea/ previziunea/
conceptualizarea
3oUtilitatea şi Randamentul
4oOpotunitatea momentului: întrevedere, speculare,
valorificare la maxim; ceea ce contează pentru Centru sunt rezultatele
nu eforturile!
5oDistincţia: cracterul select, elegant, umanist (în măsură
să realizeze o comunicare de la „suflet la suflet”),responsabilitatea,
profesionalismul
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
191
6oIdentitatea: conturarea/ menţinerea/ îmbunătăţirea imaginii
proprii specifice şi originale a Centrului, având la bază nu ideea profitabilităţii
afacerii prin specularea „nevoilor” (artificial induse) oamenilor, ci rezolvarea,
satisfacerea adevăratelor necesităţilor transcendente materialismului (a se
vedea Piramida Trebuinţelor Fundamentale).
7oProgresul: conturarea unei noi orientări bazate pe
mutaţia de paradigmă spre nivelele superioare ale Piramidei, orientare
ce se va îmbunătăţii sistemele psihologice, educaţionale şi relaţiile
interumane.
*
De asemenea se va urmări şi se va pune un accent deosebit pe
continua perfecţionare a personalului, deopotrivă ştiinţifică (să ne
amintim că una dintre funcţiile Centrului este aceea de cercetare/
descoperire de noi orizonturi şi profunzimi ale fiinţei umane precum şi noi
tehnici/metode/procedee de intervenţie şi dezvoltare a acesteia), tehnică
(utilizarea tehnologiilor moderne) şi comunicaţională.
Perfecţionarea se realizează deopotrivă prin studiu individual,
seminarii colective de explicitare şi schimb de cunoştinţe, precum şi
prin laboratoare/ateliere de practică, de dobândire/dezvoltare a
dexterităţilor /competenţelor şi respectiv schimb tehnic de experienţă.
Încă din faza selecţionării se pune accent cu preponderenţă pe
înclinaţiile native spre domeniul consilierii precum şi pe motivaţia (şi
sursele posibile de motivare) pentru desfăşurarea acestei profesiuni
complexe şi deloc facile. Deşi tinde spre o inginerie a dezvoltării
umane (o dată cu îmbogăţire a cunoştinţelor ştiinţifice despre structura
fiinţei umane şi organizarea proceselor vieţii la nivel cosmic, precum şi
datorită creşterii gradului de siguranţă tehnică în intervenţiile reparatorii
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
192
la nivelul Sistemului Psihic), consilierea în Managementul calităţii
Vieţii şi Condiţiei Umane este totodată şi o adevărată artă a modelării
fiinţei umane. Iată de ce, pe lângă dexterităţile tehnice – care se pot
dobândi ori dezvolta prin învăţare şi practicare – sunt necesare abilităţii
native, într-un anumit fel înclinaţie şi talent artistic.
Căci Omul este cea mai grandioasă operă de creaţie ce poate fi
realizată de mâna omului pe pământ. Dar numai dacă impulsul edificării
porneşte din profunzimile fiinţei lăuntrice şi înainte de a se întâlni cu
măiestria meşteşugului (el însuşi ridicat la nivel de artă), aduce cu sine
suflet din sufletul nostru şi dăruieşte viaţă din propria viaţă noii opere
înălţate pe tărâmul existenţei întru venerarea faptului şi actului de a fi
oameni.
Fiindcă mai înaintea oricărui confrate al său trecător prin
această lume, consilierul în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei
Umane este dator a se manifesta plenar în calitatea sa de Meşter
Manole, dăruind existenţei un nou Sanctuar în care, pentru prima
dată în istorie pământul şi cerul se vor revela ca jumătăţi ale uneia şi
singure realităţi cosmice: Fiinţa Umană.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
193
CAPITOLUL VII
MARKETINGUL SERVICIILOR
O consiliere eficientă trebuie să aibă la bază o relaţie bine structurată dar permisivă,
care trebuie să-l ajute pe client a se înţelege pe sine însuţi în asemenea măsură încât să
fie capabil a face paşi pe linia unei noi orientări.
Carl Rogers
I. GENERALITĂŢI Pînă nu eşti devotat unei cauze, există întotdeauna posibilitatea de a bate în
retragere: există întotdeauna ineficienţa. Dar atunci când un om se dedică cu hotărâre
unui ţel, Providenţa acţionează şi ea. Indiferent de ceea ce poţi face, începe!
Îndrăzneala deţine geniu, magie şi putere! Începe acum!
Goethe
Marketingul reprezintă un concept menit a sublinia faptul că o
firmă trebuie să încerce a satisface nevoile şi dorinţele clienţilor, precum
şi, prin aceasta, atingerea obiectivelor sale. El se concentrează asupra
identificării mai întâi a nevoilor şi dorinţelor nesatisfăcute şi elaborarea
apoi a unui plan de marketing pentru satisfacerea lor.
Întreprinzătorii trebuie să înţeleagă rolul marketingului pentru a
elabora strategii de marketing eficiente pentru produsele sau serviciile
lor. Din păcate, destul de mulţi întreprinzători limitează activitatea de
marketing la vânzare şi publicitate. Conceptul de marketing se
deosebeşte de cele de producţie şi vânzări. Conceptul de producţie
pleacă de la ideea că orice client este interesat în primul rând de
disponibilitatea produsului respectiv, marketingul fiind văzut doar ca o
activitate de vânzări neînsemnată. Acest concept prevalează atunci când
oferta este mai ridicată decât cererea. Conceptul de vânzări se bazează
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
194
pe premisa că cei care nu doresc să cumpere produsul sau serviciul vor
fi convinşi să o facă. Modul cel mai eficient de a realiza acest lucru îl
reprezintă impulsionarea vânzărilor şi publicitatea agresivă. Conceptul
de vânzări este de multe ori confundat cu cel de marketing. Între ele
există însă o mare diferenţă. În timp ce conceptul de vânzări se
concentrează asupra nevoilor vânzătorului, cel de marketing are ca
obiectiv satisfacerea nevoilor cumpărătorului.
Din cauza resurselor lor limitate, de multe ori întreprinzătorii nu îşi
pot permite angajarea unor specialişti în marketing. De aceea, ei trebuie
să cunoască principiile de bază ale marketingului şi modul cum sunt ele
aplicate în firmele cu resurse limitate. Marketingul aplicat în firmele
mici şi mijlocii este denumit marketing antreprenorial sau marketing de
gherilă. El reprezintă o alternativă la marketingul tradiţional.
Marketingul este procesul de identificare a cerinţelor pieţei urmat
de satisfacerealor în folosul ambelor părţi implicate în tranzacţie. El
are funcţii multiple ca: vânzarea, cumpărarea, depozitarea, finanţarea,
asumarea riscului, transportul, standardizarea şi siguranţa informaţiilor.
Marketingul este hotărâtor pentru toate tipurile de afaceri: producţie,
comerţ, servicii, transporturi etc. Întreprinzătorii recunosc importanţa
strategiilor de marketing; acestea nu mai sunt rezervate doar marilor
companii concurente pe pieţele internaţionale.
Succesul marketingului depinde de elaborarea unui plan adecvat
care îi aduce întreprinzătorului avantaje importante:
- analiza situaţiei concurenţiale a firmei;
- evaluarea corectă a potenţialului pieţei şi noi prilejuri favorabile;
- sugerează strategii de marketing de urmat;
- coordonarea instrumentelor de marketing ale firmei;
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
195
- furnizarea unui cadru de elaborare a bugetului;
- stabileşte obiectivele şi responsabilitatea realizării lor;
- revizuirea performanţelor individuale şi de grup;
- concentrarea asupra menţinerii profitabilităţii;
Un plan de marketing trebuie să realizeze următoarele obiective:
- determinarea nevoilor şi dorinţelor consumatorului prin studiul pieţei;
- sublinierea obiectivelor specifice pe pieţele pe care le deserveşte firma;
- analiza avantajelor concurenţiale ale firmei şi elaborarea pe această bază
a strategiilor de marketing;
- contribuirea la crearea unui marketing mix care să satisfacă cerinţele şi
dorinţele consumatorilor.
Planul trebuie să se concentreze asupra „conceptului de marketing”,
care recunoaşte că satisfacerea dorinţelor şi nevoilor consumatorului
constituie elementul fundamental al fiecărei afaceri. Orice afacere, mare
sau mică, va supravieţui şi prosperă numai dacă va putea oferi clienţilor
bunurile şi serviciile pe care le doresc, la preţurile care le convin şi care
aduc firmei un profit. Conceptul de marketing încurajează
întreprinzătorul să-şi evalueze afacerea din punct de vedere al
consumatorului. Acesta trebuie să ocupe primul loc, atât în planificare,
cât şi în fiecare acţiune a întreprinzătorului.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
196
II. GAMA DE SERVICII Să ai curajul de a schimba lucrurile care trebuie schimbate,
puterea de a accepta lucrurile care nu pot fi schimbate şi înţelepciunea de a face distincţie între cele două
Adagiu oriental
1. Definirea gamei de servicii
După înregistrarea legală şi asigurarea dotării iniţiale, primul pas în
organizarea activităţii unui nou centru de consultanţă este acela de a
defini gama serviciilor pe care le va oferi centrul.
În opinia noastră paşii logici care trebuie urmaţi pentru aceasta sunt
următorii:
a) Stabilirea clienţilor viitorului centru.
Se pot folosi diverse criterii: formă juridică, stadiu de dezvoltare,
mărime a firmei, vârstă, domeniu de activitate, amplasare geografică,
natura proprietăţii etc.
b) Identificarea situaţiei şi a celor mai importante necesităţi de
sprijin ale clienţilor ţintă. Acestea diferă în funcţie de modul în care au
fost definiţi clienţii (în pasul precedent), dar şi în funcţie de alţi factori:
- nivelul de dezvoltare şi resursele existente în zonă
- caracteristicile mediului macroeconomic
- alte modalităţi de sprijin disponibile în zonă
c) Selectarea necesităţilor prioritare
Este necesar:
- definirea unuia sau unui număr restrâns de servicii
- pregătirea condiţiilor materiale, umane şi financiare pentru prestarea
acestor servicii la un nivel calitativ corespunzător
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
197
- elaborarea/ colectarea materialelor şi dezvoltarea instrumentelor de
lucru necesare pentru prestarea serviciilor respective
d) Prestarea serviciilor încercând să fi cei mai buni în domeniul
respectiv
e) După un timp, evaluarea rezultatelor, adaptarea serviciilor
conform schimbării cererii şi, eventual, diversificarea ofertei
Această abordare implică o segmentare a pieţei ţintă. Este evident
că tipuri diferite de clienţi vor avea nevoi diferite, care vor fi acoperite
prin servicii de natură şi amploare diferite.
2. Categorii de servicii oferite de centru
Aşa cum s-a putut observa până în acest punct, activitatea Centrului
se axează pe două mari categorii de servicii: servicii de consultanţă şi
respectiv de management educaţional. Această repartizare ţine mai
mult de formalismul organizatorie pentru că, în realitate, trebuinţele
complexe ale fiecărui client în parte vor necesita, de fiecare dată
combinarea acestora în formele unice şi specifice care să satisfacă
cerinţele Proiectului Vieţii Personale şi ale Programului de Dezvoltare
Individuală proprii fiecărui client în parte. Fiindcă acestor două
obiective, definitorii pentru Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei
Umane (recomandăm a se consulta şi volumul cu acelaşi nume dedicat
consilierii în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane) le sunt
subsumate toate eforturile comune ale consilierilor şi clientului
împreună.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
198
Păstrând în vizor această orientare de ansamblu, să vedem în
continuare, succint, posibilităţile de servicii principale şi conexe oferite
de Centru.
A. Servicii principale
Serviciile principale se organizează pe cele 4 Direcţii ale vieţii
individuale după cum urmează:
a) Domeniul Vieţii Publice
1. Comunicare
a) Arta de a vorbi: - retorica
- metalimbajul
b) Arta negocierii
c) Arta manipulării
d) Comunicarea nonverbală
e) Hermenentica
2. Relaţii Publice
a) Imaginea de sine (imaginea publică)
b) Managementul reclamei
3. Relaţii Sociale
a) Managementul integrării sociale
b) Managementul relaţiilor de muncă
c) Coduri ale manierelor:
- în societate, în general
- în diverse categorii de cluburi/medii
- în afaceri
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
199
- în medii intime (familie, prieteni...)
- codul moralei
4. Raporturi Familiale
a) Raporturile de cuplu
b) Managementul căsătoriei
c) Raporturile de filiaţie
d) Managementul vieţii morale
e) Alegerea/ descoperirea/ modelarea şi valorizarea partenerului
f) Gestionarea crizelor
b) Domeniul Vieţii Private
a) Proiectul Vieţii Personale
b) Autocunoaştere, autovalorizare
c) Programul Dezvoltării Individuale
d) Arta de a trăi
e) Programarea Destinului
f) Sporirea performanţelor individuale
g) Planificarea, orientarea şi gestionarea carierei
h) Împlinirea de Sine în viaţă şi în lume
i) Tehnici şi practici de suport şi dezvoltare [prin utilizarea
Forţelor Vieţii (cosmice, ale naturii, ale societăţii) şi capacităţilor
personale]
c) Domeniul Vieţii Spirituale
a) Raporturile cu Divinitatea / Universul
b) Gestionarea problemelor de Conştiinţă
c) Realizarea Amintirii de Sine
d) Descoperirea şi valorizarea Sacrului
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
200
e) Morala. Deosebirea Binelui şi Răului
f) Cunoaşterea şi aplicarea Legilor Universale ale Vieţii;
înţelegerea mersului lumii
g) Descoperirea şi practicarea Căii Spirituale proprii
(religioase, filozofice, ştiinţifice, mistice etc.)
h) Alte probleme existenţiale
d) Domeniul Vieţii Fizice/Materiale
a) Managementul afacerilor
b) Dezvoltarea capacităţilor/aptitudinilor antrepremoriale şi
manageriale
c) Tehnici şi practici secretariale
d) Gestiunea resurselor: de timp, financiare, umane
e) Proiesctarea, controlul şi gestionarea priorităţilor
f) Alte aspecte
B. Servicii conexe
Conex activităţii principale de Management al calităţii vieţii şi
condiţiei umane. Centrul va putea desfăşura şi o serie de alte misiuni
secundare, dar care derivă ori se circumscriu obiectivului de bază fiind
menite – cel puţin în fazele de lansare a proiectului – să atragă clienţii şi
să sporească încasările prin oferirea de servicii particulare, concrete, pe
diverse aspecte şi care să poată fi îndeplinite în principal de personalul
încadrat al Centrului, astfel încât numai în situaţii deosebite urmând a se
apela la colaborarea cu specialişti externi. Astfel de activităţi put fi:
1oAgenţie matrimonială: bazată pe dosarele personale ale
clienţilor, putând determina astfel cu mare precizie compalibilităţile şi
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
201
dezvoltarea viitoare a relaţiei de cupu sau familiale. Centrul prin
tipologia sa (specialiştii şi domeniile accesate/ ontologia/ modul de
lucru) este cel mai potrivit de a desfăşura o astfel de consultanţă
2oConsultanţă Resurse Umane :
a) recrutare de personal
b) pregătire managerială
3oConsultanţă de Afaceri :
a) informaţii de specialitate pe domenii:juridice, financiare
şi contabile
b) prospecţiuni de piaţă
c) întocmare de Planuri şi Dosare de Afaceri
4oAgenţie Baze de Date pe diverse probleme/sectoare
ex: en-grosuri;magazine(adrese, telefoane, specialităţi, preţuri),
fabrici, idei de afaceri;proceduri diverse(înfiinţare firme, promovare
dosare ,etc) institiţii publice; intermedieri ,etc. Ex: modalitatea cea mai
bună de economisire sau de investire a unei sume date de bani pe piaţa
Clujului ori a altui oraş sau într-un domeniu anume; prognoze la preţul
diverselor produse la anumită dată (ex: cum variază preţul grâului în
anul viitor având în vedere multiplele aspecte, etc). Acesta – Bazele de
date – este un domeniu ce poate atrage mulţi clienţi, dar necesită
deopotrivă din partea specialiştilor Centrului o puternică şi corectă
informare la zi, o mare capacitate de analiză şi sinteză a datelor, dar mai
ales puterea de previziune (nu neapărat intuitivă, cât cognitivă, bazată pe
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
202
relaţionarea corectă a informaţiilor). Dezvoltată corect şi profesional,
această orientare poate constitui principalul concurent – şi poate chiar
schimbarea de paradigmă – pentru agenţiile de sondaje de opinie, care
îşi trag concluziile din procesele empiriste pe când Centrul propune
utilizara holistă a informaţiei şi punerea în valoare a capacităţii umane
(în cazul de faţă specialistul) de analiză/relaţionare/previziune.
5oServiciul de Mesagerie: organizarea unui ansamblu de Căsuţe
poştale pentru care este suficient un singur perete 2x3 metri. Căsuţele au
minim 20x40 de centimetrii. Toate scrisorile vin pe adresa Centrului cu
indicarea nr căsuţe, etc.
60Întocmire de Dosar Personal : acelaşi dosar care se realizează şi
pentru clienţii înscrişi la cursuri ori consultanţă, doar că de data aceasta
taxa este mai mare. Clientul doar expediază datele solicitate şi i se
transmite dosarul, fără a fi necesar contactul direct. Acest lucru poate fi
realizat şi pentru firme sau managerii care intenţionează să-şi cunoască
mai bine personalul deja angajat, ori cel pe care urmează să-l angajeze.
Desigur aici se poate pune problema corectitudinii morale, în lipsa
consimţământului celui portretizat, dar credem că, în condiţiile în care
se păstrează caracterul secret al informaţiilor – adică nici managerul nu
are voie să le divulge şi bineînţeles nici Psihologia Fiintei – şi în
condiţiile în care legislaţia şi bunele moravuri permit „spionajul privat”
– adică angajarea de detectivi, de exemplu – considerăm că nu se
încalcă dreptul omului la privatitate, mai ales că nu există stipulată nici
o interdicţie pentru oamenii de a cunoaşte personalitatea semenilor lor,
indiferent că acest lucru se realizează prin puterea (capacitatea) proprie
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
203
dobândită în urma instruirii (de ex: psihologii) sau prin apelarea unui
terţ (psiholog sau agenţie)
70Cursuri IT- Tehnologia Informaţiei axate în special pe operarea
pe calculator (atât pentru adulţi cât şi pentru copii – chiar şi pentru
preşcolari) cât şi pe familiarizarea cu noile concepte ale tehnologiei,
care se transferă din domeniul material în cel energetic – informaţional;
ex: fizica cuantică ultramodernă, teleportarea, inginiriile genetice,
holospaţiul şi holomişcarea, etc. Cursul va urmări în special aspectele
utile pentru viaţă şi pentru înţelegerea „viziunii viitorului.
8oCurs de formare a Cercetătorului Modern: poate fi organizat în
colaborare cu institute de cerceatre şi se va axa pe noua paradigmă a
cercetării derivate din concepţiile: socială, transumanistă şi spiritualistă.
Această paradigmă afirmă că fiecare este într-o măsură mai mare sau
mai mică un explorator, un cercetător-creator, un descoperitor; aceasta
prin chiar natura sa de sorginte Demiurgică. De aceea fiecare este dator
să contribuie cu „tema” proprie, cu „proiectul propriu” de
cercetare/creaţie la progresul binelui general. Este efortul şi datoria ca
fiinţă socială şi cosmică. Acest Proiect are trei dimensiuni circumscrise
celor trei Îndatoriri Existenţiale ale Fiinţei Umane: datoria faţă de
Univers, faţă de celelalte fiinţe (oameni ori alte regnuri) şi faţă de sine
însuşi (de a se perfecţiona continuu). Pentru aceasta omul trebuie să
înveţe să se descopere (=Amintirea de Sine), să se orienteze (să
realizeze încadrarea în condiţiile Prezentului, îţelegând imperativele
acestuia, dar privind la steaua călăuză a Viitorului) şi să se organizeze
(adică să înveţe metodologia şi aplicaţiile practice).
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
204
9oŞcoala specială pentru începutul vieţii : se adresaeză copiilor şi
are în vedere aspecte de pedagogie specială, derivată din Ştiinţa
Spirituală, după modelulu Şcolii Waldorf (cea autentică), adaptată la
oamenii Prezentului (axată în special pe modelarea Corpului Astral şi
întruchiparea Virtuţii, precum şi pe dezvoltarea Capacităţii Intuitive,
antrenarea ei, la fel ca şi dezvoltarea aşa –ziselor „puteri paranormale”)
*
Corelativ activităţilor principale de Consiliere şi Educaţie Formatoare
pentru Viaţă, Centrul poate desfăşura şi o activitate de promovare şi
valorificare a oportunităţilor, îndeplinid astfel rolul unei Agenţii de
Intermediere multireferenţială, axată în principal pe rezolvarea
problemelor specific umane şi numai în subsidiar pe aspecte ce ţin de
domeniul patrimonial (acestea, de fapt, derulându-se în cadrul Agenţiei de
Baze de Date, a Departamentului de Management al Afacerilor).
De aceea Agenţia de Intermediere va funcţiona sub patronajul şi la
dispoziţia celorlalte 3 Departamenente, având ca obiectiv constituirea
unei Baze de Date care să poată oferi soluţii practice la diferite
probleme întâmpinate de Clienţii ce se prezintă la consultaţii (pentru că
în special aceştia vor avea nevoie). Ex: Femeia bătută şi alungată de soţ
trebuie să aibă unde să locuiască; copilul fugit de la părinţi trebuie
îndrumat spre un Centru/Azil etc; cel care-şi caută un loc muncă ar fi
mai bucuros dacă pe lângă faptul că învaţă trucurile pieţiei de muncă, să
şi primească o ofertă, chiar dacă e provizorie; celui care ia lecţii despre
arta de a comunica, ori vorbi în public să i se poată oferi şanşa unui
„exerciţiu pe viu” (chiar dacă este regizat de Agenţie – bineînţeles fără
ştirea lui); la fel cel care-şi caută un partener, pe lângă tehnicile de
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
205
purtare (de vieţuire în cuplu), ar fi bine să aibă şansa de a se şi întâlni cu
anumite persoane selectate de Agenţie; etc.
*
O altă latură a consilierii oferite de Centru porneşte de la regula
generală că toţi oamenii au nevoie – chiar şi încele mai nesemnificative
aspecte ale vieţii – să ceară opinia altcuiva, să mai consulte o părere.
Dar nu oricare, ci una de încredere (de cele mai multe ori prietenul,
părintele, fratele, persoana apropiată). Însă există situaţii când aceste
persoane nu sunt pregătite, nu sunt calificate să dea cel mai pertinent
sfat. (Aceasta o ştiu la fel de bine şi solocitantul şi consultantul; şi totuşi
va cere sfatul măcar pentru faptul de a se simţi cu conştiinţa împăcată şi
a avea pe cine-şi descărca responsabilitatea şi necazul în caz de eşec –
ceea ce se întâmplă cel mai adesea…). Centrul vine să suplinească
această lacună de specialişti, oferind servicii de consultanţă în cele mai
diverse game, de la felul în care să se îmbrace o doamnă când merge la
o întâlnire (de afaceri, de plăcere, de parteneriat), ori când iese în public
(şi bineînţeles trebuie să obţină un rezultat), până la aspecte de genul
„cum să-mi organizez mai bine concendiul acesta scurt, când am atâtea
de rezolvat”, ori „sunt venit în Cluj pentru două zile (ori mă duc la Paris
pentru două zile) şi ce aş putea să fac, cum aş putea să mă organizez mai
eficient ca să ating următoarele obiective (de ex: monumente, cultură,
distracţie, relaxare, întâlniri de afaceri, etc).
Acest aspect poate primi denumirea de Agenţie de Impresariat.
Desigur, pentru activităţile conexe expuse mai sus, grila de personal
indicată iniţial se dovedeşte insuficientă, motiv pentru care se impune
completarea acesteia.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
206
III. TARIFAREA SERVICIILOR Creează ca Dumnezeu! Ordonă ca un rege! Munceşte ca un rob!
Brâncuşi
În literatura de specialitate s-a menţionat că, de obicei, serviciile de
consultanţă sunt prestate contra cost, astfel încât tarifele practicate sunt
ridicate şi că este o practică frecventă ca aceste tarife să fie, cel puţin
parţial, subvenţionate.
Politica de stabilire a tarifelor pentru serviciile de consultanţă este
la latitudinea fiecărui centru de consultanţă. Această politică trebuie să
fie flexibilă şi să ţină cont de o serie de factori:
a) obiectivele generale pentru care a fost înfiinţat centrul de
consultanţă
b) nivelul de dezvoltare economică din zona în care funcţionează
centrul de consultanţă
c) puterea financiară a clienţilor vizaţi
d) măsura în care clienţii sunt dispuşi să plătească pentru servicii de
consultanţă, determinată de mentalitate, dar şi de nivelul cererii pentru
anumite tipuri de servicii de consultanţă
e) tipul de servicii oferite de centrul de consultanţă
f) nivelul mediu al tarifelor de consultanţă practicate în zonă / în
ţară pe tipuri de servicii
g) capacitatea fondatorilor/ donatorilor de a finanţa activitatea
centrului de consultanţă etc.
Din experienţa acumulată, sugerăm că în primele 6-12 luni după
înfiinţare, un nou centru de consultanţă ar trebui să presteze o parte
dintre servicii gratuit (sau subvenţionate în cea mai mare parte).
Această perioadă este necesară centrului ca să-şi facă cunoscută
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
207
prezenţa în comunitatea de afaceri, să îşi creeze şi să îşi consolideze
baza de clienţi, să acumuleze experienţă practică şi să îşi clădească o
bună reputaţie profesională.
Pe măsură ce experienţa noului centru se dezvoltă şi, în paralel,
clientela se modifică (devine dispusă şi capabilă să plătească astfel de
servicii), este recomandabil a se treac contra cost toate serviciile, chiar
dacă finanţatorii centrului de consultanţă ar mai putea subvenţiona
integral această activitate. Aceasta întrucât s-a constatat că, în acest
stadiu, percepţia clienţilor este că un serviciu gratuit nu este totdeauna
un serviciu de calitate.
Centrul de consultanţă va putea introduce, treptat, tarife
diferenţiate în funcţie de tipul de servicii şi în funcţie de tipul de clienţi.
Veniturile astfel obţinute vor putea acoperi 50-80% din cheltuielile
normale de funcţionare ale centrului.
Desigur aceste aspecte sunt absolut orientative, rămânând la
latitudinea fiecărui întreprinzător în parte, ori a managerilor să
stabilească politica de preţuri în funcţie de conjuncturile concrete
(finanţatori, marketing, mediul socio-economic, posibilităţi de reclamă
şi publicitate).
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
208
IV. PUBLICITATEA ŞI RECLAMA Dacă în drumul tău întâlneşti un om prea obosit ca să-ţi poată dărui un surâs,
lasă-i-l pe al tău. Căci nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât acela care nu-l mai poate dărui.
Dale Carnegie
A.Selectarea mediilor de realizare a reclamei
Una din cele mai importante decizii pe care trebuie să o ia
întreprinzătorul o aceea referitoare la mediile pe care le va utiliza pentru
difuzarea mesajelor sale
Mediile folosite pentru transmiterea mesajelor influenţează
percepţia consumatorului şi sfera de cuprindere a mesajului. Prin
alegerea mijloacelor corespunzătoare, întreprinzătorul poate atinge
obiectivele auditorului cu costuri minime. Deoarece nu există doar o
singură formulă pentru determinarea mediilor ideale care trebuie
folosite, există câteva caracteristici importante care fac anumite medii să
fie potrivite decât altele. Înţelegerea calităţilor diferitelor medii
disponibile poate simplifica decizia companiei. Înaintea selectării
„vehiculului” mesajului, întreprinzătorul trebuie să aibă în vedere
următoarele criterii de a alegere a mediilor de reclamă: mărimea zonei
comerciale, caracteristicile consumatorilor, restricţiile de buget,
mediile folosite de concurenţi, importanţa repetiţiei mesajului, costul
reclamei.
B.Opţiuni posibile privind mediile de comunicare în masă
Micii întreprinzători pot apela la următoarele medii de comunicare:
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
209
1. Presa scrisă
Ziarele au ca scop difuzarea ştirilor în mod direct, personal. În mod
tradiţional, ziarele locale au fost mijloacele prin care întreprinzătorii îşi
trimit mesajele către consumatori. Reclama prin tiare are următoarele
avantaje:
a)Acoperirea unei anumite zone geografice. Ziarele acoperă un
anumit teritoriu şi se adresează tuturor cititorilor. În general, ele
furnizează informaţii detaliate despre sfera afacerilor firmei.
b)Flexibilitate. Reclamele din ziare pot fi modificate rapid prin
note foarte scurte. Întreprinzătorul poate alege mărimea reclamei şi locul
în pagina ziarului.
c)Rapiditatea difuzării. Ziarele publică aproape întotdeauna
reclamele prompt, la cel mult 24 de ore după prezentarea lor spre
publicare.
d)Potenţial ridicat. Reclamele din ziare pot transmite un volum
mare de informaţii prin utilizarea unor forme grafice atrăgătoare.
Reclamele pot fi folosite foarte eficient în atragerea atenţiei şi
convingerea consumatorilor.
e)Costuri scăzute. Ziarele oferă, în mod normal, spaţii de reclamă
la costuri scăzute, datorită acoperirii numai a unei zone geografice.
f)Răspunsuri prompte. Reclamele difuzate prin ziare determină un
răspuns al clienţilor relativ rapid, putând avea efecte chiar din ziua
următoare difuzării reclamei.
Desigur, reclamele prin ziare au şi unele dezavantaje, printre care
mai importante sunt:
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
210
a)Disiparea cititorilor. Deoarece ziarele se adresează unui număr mare
de cititori, cel puţin o parte dintre aceştia o neglijează. Din acest motiv, este
greu ca o reclamă difuzată prin ziar să-şi atingă obiectivul stabilit.
b)Capacitatea de reproducere limitată. Reclama din ziare are o
capacitate limitată de reproducere, în special în comparaţie cu cele
difuzate prin reviste şi poştă.
c)Lipsa de proeminenţă. Unul din cele mai frecvente dezavantaje
ale reclamei prin ziare o reprezintă slaba remarcare a acesteia prin
pierderea ei într-o mulţime de alte reclame. Desigur, un mod de depăşire
a acestui dezavantaj îl constituie mărirea dimensiunii reclamei sau
colorarea ei.
d)Durata de viaţă a reclamei. De regulă, ziarele sunt aruncate
rapid, prin urmare şi reclama nu are viaţă prea lungă.
Pentru a avea un impact mai mare, reclama trebuie tipărită în ziarul
cu cea mai mare influenţă asupra potenţialilor cumpărători, iar mesajul să
fie diferit de al celorlalte reclame, poziţionat în paginile din dreapta sus.
2. Radioul
Dacă ziarele acoperă o anumită zonă geografică, radioul apelează la
auditorii dintr-o zonă mai largă.
Reclamele realizate prin radio are câteva avantaje:
a)Penetrare generală. Existenţa aproape în fiecare casă şi birou a
unui aparat de radio constituie un avantaj important difuzării de reclame
prin acest mijloc.
b)Segmentarea pieţei. Reclama prin radio este flexibilă şi eficientă
deoarece este îndreptată spre o anumită piaţă dintr-o zonă geografică
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
211
mai largă. Programele de radio au o anumită arie tematică, distingându-
se chiar anumite „profiluri” ale ascultătorilor care duc la atingerea
obiectivelor reclamei.
c)Flexibilitate şi rapiditate. Reclama prin radio sunt scurte şi pot fi
rapid modificate. Ele au o eficienţă deosebită în cazul produselor
sezoniere. Dacă, de exemplu, se prevede o vreme ploioasă, se poate face
reclamă pentru umbrele.
d)Caracterul amical. Reclamele prin radio sunt mai „active” decât
cele tipărite deoarece folosesc cuvântul vorbit pentru a influenţa clienţii.
Reclama vorbită poate sugera emoţia şi urgenţa şi dă o atmosferă
personalizată mesajului.
Reclamele difuzate prin radio au, de asemenea, şi unele
dezavantaje:
a)Audienţă scăzută. Intrarea radioului în viaţa oamenilor aproape
garantează auzirea mesajului, însă este posibil ca acesta să nu fie
ascultat. Ascultătorii sunt preocupaţi de activităţile pe care le desfăşoară
în timp ce radioul funcţionează şi astfel ignoră mesajul transmis.
b)Necesitatea repetării mesajului. Ascultătorul nu răspunde, de
regulă, mesajului transmis prin radio după un singur anunţ. De aceea,
reclamele radio trebuie difuzate repetat, pentru a fi eficiente.
c)Limitarea mesajului. Deoarece reclama radio este limitată la un
minut sau chiar mai puţin, mesajul trebuie să fie scurt. Prin urmare,
întreprinzătorul trebuie să cuprindă în reclamă doar unul sau două
aspecte esenţiale. De asemenea, radioul nu permite prezentarea
produsului, ci doar descrierea lui.
Radioul este un mijloc excelent de reclamă pentru reclama locală
sau regională, deoarece clienţii pot fi ţintiţi pe zone geografice şi în
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
212
general pe grupe de vârstă. Este bine să se facă reclamă la mai multe
posturi de radio.
Prin alegerea postului de radio potrivit, a programului şi timpului
difuzării reclamei, întreprinzătorul poate să-şi atingă obiectivul urmărit.
3.Televiziunea
Întreprinzătorii folosesc în special posturile de televiziune locale
pentru a face reclamă, datorită costului ridicat al acestui mod de
publicitate.
Televiziunea oferă unele avantaje distincte şi anume:
a)Aria largă de cuprindere. Reclamele difuzate la televiziune
acoperă o arie geografică largă şi ating o parte semnificativă a
populaţiei. Acest gen de reclamă este mai potrivit pentru influenţarea
persoanelor cu un nivel scăzut de educaţie, deoarece există o relaţie
inversă între timpul petrecut pentru vizionarea televizorului şi nivelul de
educaţie.
b)Vizualizarea. Avantajul esenţial al televiziunii îl reprezintă
capacitatea acesteia de a prezenta vizualizat produsele şi serviciile.
Reclamele T.V. nu limitează descrierea produselor sau serviciilor,
permiţând demonstrarea modului de folosire a lor şi reliefarea
avantajelor pe care le au.
c)Flexibilitatea. Reclamele televizate pot fi modificate rapid pentru
a reflecta schimbarea condiţiilor de pe piaţă. Reclama la televiziune este
cea mai potrivită substituire a vânzărilor personale. Ea poate influenţa
consumatorii prin diferite modalităţi: logică, sentimente, persuasiune. În
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
213
plus, întreprinzătorul poate alege mărimea spaţiului, timpul şi ora de
difuzare.
d)Asistenţa pregătirii reclamei. Puţini întreprinzători au talentul de
a pregăti o reclamă comercială eficientă la televiziune. De aceea, ei vor
apela la asistenţa televiziunii.
Reclamele difuzate la televiziune au şi ele unele dezavantaje:
a)Durata scurtă de prezentare. Multe reclame la televiziune apar
pe ecran doar câteva secunde şi necesită a fi repetate pentru a avea efect,
deoarece în timpul prezentării reclamelor cei ce vizionează programele
T.V. nu urmăresc reclamele.
b)Costul ridicat. Reclamele la televiziune sunt deosebit de
costisitoare, câteva secunde costând zeci de mii de lei. De aceea, ele
trebuie făcute cu profesionalism. În tabelul 22.4 sunt redate câteva
sugestii privind realizarea unei reclame T.V.
Sugestii privind realizarea unei reclame T.V. eficiente
Tabelul 7.1 Nr.
crt.
Sugestia Explicaţia
1. Să fie simplă Evitarea confuziei telespectatorului necesită o
concepţie simplă.
2. Să aibă o idee de bază Mesajul trebuie să se îndrepte asupra unui singur aspect
important: motivaţia cumpărării produsului.
3. Să fie clară Avantajul trebuie să fie evident şi uşor de înţeles.
4. Să fie diferită prin
unicitate
Pentru a fi eficientă, reclama trebuie să atragă atenţia
clienţilor.
5. Să atragă atenţia
telespectatorilor
Dacă clientul nu priveşte reclama, aceasta nu are efect.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
214
6. Implicare
telespectatorului
Pentru a fi cât mai eficientă, reclama T.V. trebuie să
reflecte un fapt cu care se întâlneşte telespectatorul în
mod obişnuit.
7. Folosirea emoţiei Cele mai eficiente reclame T.V. sunt acelea care provoacă
emoţia telespectatorului: bucuria, tristeţea,
momente plăcute.
8. Utilizarea facilităţilor
televiziunii
Televiziunea oferă efecte luminoase, de culoare, în
mişcare şi de sunet.
9. Explicarea avantajelor Televiziunea permite evidenţierea avantajelor produselor,
serviciilor prin demonstrarea modului de
folosire.
10. Identificarea precisă a
celui ce face reclama
Evidenţierea numelui, adresei şi a liniei de producţie.
Reclama trebuie să reflecte imaginea companiei.
Sursa: Adaptat după: „How to Make a Creative Television
Commercial”, Television Bureau of Advertising Inc.
4. Reviste ilustrate
Pe plan mondial, reclama prin reviste ilustrate deţine o mare pondere.
În mod curent, revistele ilustrate au anumite tematici: fotografia, moda,
vânătoarea, pescuitul, iahtingul, gătitul, grădinăritul etc. Aceasta permite
ca reclama să se adreseze unei anumite necesităţi a consumatorului.
Reclama prin reviste ilustrate are câteva avantaje:
a)Durata lungă de viaţă. Revistele au o durată de viaţă mai mare
decât celelalte medii de comunicare tipărite, deoarece cititorii tind să le
păstreze un timp mai îndelungat. Puţini cititori parcurg o revistă în
întregime la o singură citire, de regulă, reluându-se citirea ei la anumite
intervale de timp. În acest fel, reclama are şansa de a fi observată de mai
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
215
multe ori. Cercetările arată că revista ilustrată este citită în medie de
două ori.
b)Lecturarea multiplă. O revistă ilustrată este lecturată în medie de
3,9 cititori. Multe dintre aceste reviste sunt date din mână, în special în
călătorii şi alte asemenea situaţii.
c)Atingerea obiectivului de marketing. Prin alegerea revistei de
specialitate potrivită, întreprinzătorul poate ajunge la clienţi într-o foarte
mare măsură. Este posibil ca aceşti clienţi să fie mai receptivi la mesajul
reclamei. O dată ce a fost stabilit obiectivul pieţei, întreprinzătorul poate
alege revista ai cărei cititori urmăresc profilul clienţilor firmei.
d)Calitatea firmei. Revistele ilustrate oferă o calitate a reclamei
ridicată. Fotografiile şi desenele pot fi reproduse foarte eficient,
putându-de utiliza reclamele color. Reclama poate fi localizată într-o
anumită pagină a revistei şi se poate folosi o prezentare remarcabilă
pentru a atrage atenţia cititorilor.
Revistele ilustrate au, de asemenea, şi anumite dezavantaje:
a)Costul ridicat. Revistele ilustrate pot fi locale sau naţionale, însă în
cele din urmă nu sunt folosite în mod obişnuit de micii întreprinzători,
datorită bugetului scăzut al acestora. Revistele ilustrate locale pot fi însă
folosite cel mai bine de întreprinzător, deoarece costul reclamei în acest
caz este comparabil cu cel al reclamei efectuate prin ziare.
b)Timp mare de aşteptare până la publicare. Un dezavantaj
important al revistelor ilustrate îl reprezintă timpul îndelungat de
aşteptare până la publicare. Pentru o revistă săptămânală, predarea
reclamei trebuie să fie făcută cu câteva săptămâni înainte de publicare,
iar pentru una cu apariţie lunară este necesară predarea reclamei chiar cu
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
216
câteva luni înainte de data publicării. Acest impediment reduce eficienţa
acestui mijloc de realizare a reclamei.
c)Lipsa de relevanţă. Revistele ilustrate sunt frecvent folosite
pentru a se face reclamă şi de aceea este posibil ca întreprinzătorul să-şi
vadă dispersată reclama printre multe altele, nefiind bine evidenţiată,
ceea ce-i reduce din eficienţă.
5.Informarea directă prin poştă
O metodă obişnuită de a face reclamă este informarea directă prin
poştă cu ajutorul unor mijloace cum ar fi scrisorile, cărţile, cataloagele,
broşurile etc.
Informarea directă prin poştă are unele avantaje distincte:
a)Selectivitatea. Cel mai mare avantaj al acestui mod de a face
reclama îl reprezintă faptul că întreprinzătorul poate alege pe cei cărora
li se adresează reclama. În funcţie de calitatea listei întocmite,
întreprinzătorul poate alege, pentru cei care sunt interesaţi de produsele
sau serviciile firmei, o serie de criterii specifice.
b)Flexibilitatea. Mesajul trimis prin poştă poate fi dimensionat în
funcţie de dorinţele întreprinzătorului. Tonul mesajului poate fi mai
personal, putând produce un efect psihologic pozitiv. În plus, se poate
controla durata companiei. Nu există timp limită de distribuire a
mesajului, el putând fi oricând transmis.
c)Atenţia cititorului. Trimiterea reclamei direct prin poştă atrage
atenţia adresantului, deoarece acesta nu are de citit şi alte reclame. Ea
atrage atenţia, cel puţin pentru moment, şi dacă este bine realizată poate
fi un mijloc eficient de publicitate.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
217
d)Viteza de reacţie ridicată. Acest mod de a face reclama produce
efecte imediate, de cele mai multe ori în 3-4 zile de la primirea
mesajului. În acest fel se poate vedea în cel mult două săptămâni efectul
expedierii prin poştă a mesajului publicitar.
Informarea directă prin poştă are însă şi unele dezavantaje:
a)Elaborarea unei liste de adresanţi necorespunzătoare. Cheia
succesului expedierii prin poştă o reprezintă acurateţea listei clienţilor
potenţiali. Dacă lista este inexactă sau incompletă, efectul nu va fi cel
scontat, cheltuindu-se banii degeaba.
b)Costuri relativ ridicate. Reclama prin poştă are un cost mai ridicat
decât alte mijloace de publicitate. Chiar dacă proiectarea, elaborarea şi
expedierea mesajului costă mult, o planificare corespunzătoare a
expedierii poate aduce rezultate superioare celorlalte forme de reclamă
în ce priveşte rezultatele obţinute.
c)Probabilitate ridicată de aruncare a mesajului. Reclamele
expediate prin poştă sunt adesea denumite „fleacuri” (gunoaie poştale) şi
mulţi adresanţi aruncă doar o privire fugară asupra lor înainte de a le
azvârli. Alegerea corespunzătoare a adresanţilor poate evita însă acest lucru.
6.Panourile de reclame
Micii întreprinzători, în special comercianţii cu amănuntul, folosesc
frecvent acest mod de a face reclama.
Panourile de reclame în aer liber au următoarele avantaje:
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
218
a)Expunerea clară. Panourile de reclamă sunt frecvent observate
de trecătorii care urmează zilnic aceaşi rută. Dacă reclamele sunt
amplasate lângă ele, pot avea o eficienţă imediată.
b)Atingere largă. Panourile de reclamă sunt vizionate de un mare
număr de potenţiali clienţi dintr-o anumită zonă. Ele ating în medie 86%
din adulţi şi 91% din adulţii care au diferite ocupaţii profesionale sau
manageriale.
c)Flexibilitate. Panourile de reclamă pot fi cumpărate fie separat,
fie în bloc. Prin marea varietate de grafice, desene şi caracteristici
singulare, panourile de reclamă permit micului întreprinzător să-şi
transmită mesajul unui anumit public.
d)Costurile reduse. Panourile de reclame sunt dintre cele mai
ieftine mijloace de publicitate.
Panourile de reclamă au şi anumite dezavantaje:
a)Expunere scurtă. Deoarece panourile de reclamă sunt imobile,
cititorul va observa mesajul numai o perioadă scurtă de timp. Prin
urmare, mesajul trebuie să fie scurt şi la obiect.
b)Restricţii legale. Panourile de reclamă sunt supuse unor
reglementări şi unui grad de standardizare ridicat.
c)Lipsa de proeminenţă. Gruparea panourilor de reclamă într-un
anumit mod comercial poate face ca o anumită reclamă să se piardă prin
mulţimea reclamelor expuse.
7. Reclama tranzitorie
Vehiculele de transport sunt mijloacele prin care se realizează
reclama tranzitorie, care poate fi făcută fie prin mijloace de transport în
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
219
comun, fie pe mijloace de transport interurbane, care au un grad ridicat
de atingere.
Avantajele reclamei tranzitorii sunt:
a)Acoperire largă. Această reclamă se adresează unei mari
diversităţi de clienţi potenţiali. Mesajul se deplasează acolo unde sunt şi
clienţi potenţiali.
b)Expunerea repetată. Reclamele în tranzit expun mesajul în mod
repetat.
c)Costul redus. Chiar şi un întreprinzător care are un buget limitat,
îşi poate permite să recurgă la acest gen de reclamă.
d)Flexibilitate. Reclamele în tranzit pot fi diferite ca mărime,
număr şi durată.
Reclamele în tranzit au şi unele dezavantaje:
a)Atracţie limitată. Reclama tranzitorie nu se face la domiciliul
adresantului, prin urmare este greu de reţinut şi nu poate atinge partea
cea mai educată din clienţi.
b)Mesajul scurt. Reclama tranzitorie nu permite deservirea
detaliată sau demonstrarea modului de folosire a produsului.
8. Ghidurile
Un mijloc de a face reclamă pentru clienţii care s-au decis deja să
cumpere îl reprezintă ghidurile comerciale. Ele ajută pur şi simplu
cumpărătorului să localizeze produsele şi serviciile pe care s-a decis să
le cumpere. Ghiduri comerciale pot fi cărţile de telefon, ghidurile
industriale sau comerciale, ghidurile cumpărătorului, analele,
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
220
cataloagele şi anuarele ce listează afacerile şi produsele sau serviciile pe
care le oferă. Un rol important în acest sens îl are publicaţia Pagini
Naţionale. Problema esenţială constă în decizia de a alege cel mai
eficient ghid.
Ghidurile oferă următoarele avantaje:
a)Perspectivă primară. Ghidurile reprezintă primul contact al
clienţilor ce doresc să cumpere, ajutându-i să găsească ceea ce caută.
b)Durata lungă de viaţă. Ghidurile au o durată lungă de viaţă. Ele
publicându-se de regulă anual.
Există totuşi şi unele dezavantaje pe care le au ghidurile:
a)Lipsa de flexibilitate. Chiar apariţia în diferite ghiduri oferă o
posibilitate limitată de reflectare a activităţii firmei. Întreprinzătorul nu
este liber să facă o reclamă originală, ca în alte mijloace tipărite.
b)Învechirea. Deoarece sunt actualizate anual, anumite informaţii
din ghiduri devin neactuale, mai ales în cazul firmelor mici care îşi
schimbă mai des denumirea, sediul şi numărul de telefon.
Un ghid corespunzător va trebui să fie: complet, potrivit afacerii,
actual şi de largă circulaţie.
9.Expoziţii comerciale
Expoziţiile oferă producătorilor şi distribuitorilor un prilej unic de a
face reclamă destinate unui public avizat. Alegerea expoziţiei potrivite
poate avea rezultate eficiente pentru un întreprinzător.
Avantajele prezentării la expoziţii sunt următoarele:
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
221
a)Piaţa naturală. Expoziţiile aduc împreună cumpărătorii şi
vânzătorii într-un loc unde produsele pot fi explicate, demonstrate şi
mânuite, scurtându-se procesul de cumpărare.
b)Piaţa nouă a clienţilor. Expoziţiile oferă un prim prilej de a
contacta noi clienţi care nu ar fi accesibili prin alte mijloace.
c)Costuri avantajoase. Participarea la expoziţii este avantajoasă
din punct de vedere al costurilor, dacă se raportează la rezultatele
obţinute prin contracte personale şi prezentare.
Dintre dezavantajele expoziţiilor amintim:
a)Costuri crescânde. Costul participării la o expoziţie este din ce în
ce mai mare. Taxele de participare, costurile de transport şi amenajare,
salariile personalului etc. pot fi o barieră de netrecut pentru unii
întreprinzători.
b)Efort ridicat. O expoziţie prost organizată poate, în ultimă
instanţă, să-l coste pe întreprinzător mai mult decât beneficiul pe care l-
ar putea obţine.
10.Reclamele speciale
Reclamele speciale cuprind toate articolele oferite drept cadou
clienţilor şi pe care sunt imprimate numele, adresa, numărul de telefon
şi o anumită deviză a firmei. Ele oferă un prilej excelent de a-i reaminti
clientului despre firmă. Reclamele speciale creează un bun renume în
rândul clienţilor actuali. Articolele de reclamă speciale sunt chibriturile,
calendarele, stilourile, creioanele, brelocurile etc. Ele pot fi în legătură
cu natura afacerii.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
222
11.Reclama la locul vânzării
Cercetările arată că două treimi din deciziile de a cumpăra se iau la
locul vânzării. Supermagazinele sunt un mijloc excelent de a face
reclamă produselor, deoarece ele rămân în mintea clienţilor pe măsură
ce vizitează magazinul. Aceste reclame nu constau doar în reprezentări
grafice şi fotografii ale produselor. Ele pot fi combinate cu o anumită
muzică ce face aluzie la anumite produse sau cu emiterea unor mirosuri
atrăgătoare pentru a atrage cumpărătorii.
12.Pagini aurii
Mulţi întreprinzători din domeniul prestărilor de servicii şi
comerţului cu amănuntul pot beneficia de pe urma plasării reclamei în
Pagini aurii. Totuşi, reclama în Paginile aurii este costisitoare şi se
adresează doar pieţei locale.
13.Afişele
Afişele sunt mijloace necostisitoare de a oferi informaţii clienţilor. Ele
încurajează, de asemenea, cumpărarea din impuls. Afişele au un rol
deosebit în comerţul cu amănuntul, unde devin o parte a campaniei
promoţionale. În alte domenii afişele au mai degrabă rolul de a identifica
afacerea. Totuşi, afişele îşi pierd efectul după scurt timp. Dacă sunt
menţinute mai mult timp vor fi trecute cu vederea şi îşi vor pierde efectul.
Se poate spune că întreprinzătorul are la dispoziţie nenumărate
posibilităţi de a face reclamă. În tabelul 7.2. sunt sistematizate diferite
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
223
medii de reclamă, piaţa pe care o acoperă, precum şi publicul căruia li se
adresează.
Tabelul mijloacelor de reclamă Tabelul 7.2.
Mijl
ocul
Acoperirea pieţei
Publicul căruia se adresează
Corespunde în special:
Avantaj principal
Dezavantaj principal
Ziar
e
O anumită colectivitate sau întreg oraşul, uneori o anumită zonă
Tuturor, cu uşoare tendinţe spre bărbaţi, vârstnici şi celor cu venituri şi educaţie ceva mai ridicată
Tuturor comercianţilor cu amănuntul
Circulaţie largă
Audienţă neselectivă
Săpt
ămân
ale De regulă, o
anumită comunitate. Uneori şi o anumită zonă
Tuturor, de regulă celor care locuiesc în acea zonă
Comercianţilor cu amănuntul ce servesc strict piaţa locală
Identificare locală
Citire limitată
Cum
pără
tor Cele mai multe
familii dintr-o colectivitate
Consumatori casnici
Afacerilor cu amănuntul şi serviciilor din acoperire
Orientare spre consumator
Consumatori casnici
Expe
dier
e pr
in
poşt
ă
Controlată de cel ce face reclama
Controlat de cel ce face reclama
Afacerile noi şi în expansiune. Celor ce folosesc cataloagele
Abordare personală la auditorul unui bun proiect
Cost ridicat al mesajului
Rad
io
Raza de acţiune a postului de radio
Partea publicului ce audiază anumite programe radio
Afaceri ce se ocupă de grupuri distincte: adolescenţi, navetişti, personal casnic
Acoperire largă a pieţei
Trebuie să se cumpere mult pentru a avea eficienţă
Tele
vizi
une
Raza de acţiune a postului de radio
Variabil, în funcţie de momentul zilei, cu predilecţie tinerii
Vânzări de produse sau servicii cu mare atracţie
Acoperire mare a pieţei
Cost ridicat (timp, producere)
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
224
Mijl
oace
de
trans
port
Colectivitatea deservită de mijloacele de transport pe anumite rute
Călătorii de pe anumite trasee, salariaţi sau cumpărători
Afaceri de pe ruta de tranzit, în special cele ce atrag salariaţii
Repetarea şi mărimea expunerii
Audienţă limitată
Rec
lam
ă în
aer
lib
er
Întreaga localitate sau numai o parte din aceasta
Tuturor, în special conducătorilor auto
Afaceri turistice, de divertisment, comercianţi cu nume de marcă
Mărime dominantă, frecvenţa expunerii
Abundenţa de imagini reduce eficienţa
Rev
iste
Întreaga localitate
Tuturor, cu tendinţă spre cei mai educaţi şi mai instruiţi
Restaurante, locuri de divertisment, magazine de specialitate, afaceri cu comenzi prin poştă
Audienţă specială, interesată în mod deosebit
Audienţă limitată
Servicii, detailişti de articole de marcă de fabrică, comercianţi cu amănuntul specializaţi
Utilizatorii sunt pe piaţa bunurilor sau serviciilor
Limitată la cumpărătorii activi
Sursa: Adaptat după: Advertising Small Business, Small Business
Reporter, vol. 15, No.2,1982
C. Elaborarea planului de reclamă
O mică afacere are nevoie de un plan de reclamă pentru a fi sigură că nu
s-a irosit banii degeaba. Un plan bine elaborat nu garantează succesul
reclamei, însă măreşte probabilitatea obţinerii unor rezultate favorabile.
Primul pas în elaborarea unui plan de reclamă îl reprezintă
stabilirea unor obiective specifice măsurabile. În general, o mică
întreprindere poate folosi reclama pentru informarea publicului asupra
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
225
bunurilor şi serviciilor pe care le oferă, convingerea clienţilor potenţiali
să apeleze la produsele sau serviciile ei şi să menţină clienţii actuali.
În stabilirea obiectivelor, întreprinzătorul trebuie să decidă care este
scopul reclamei – răspunsul imediat al clienţilor, o imagine bună a
firmei în ochii publicului etc.
Următorul pas în elaborarea unui plan de reclamă îl constituie
analizarea firmei şi a clienţilor ei. În acest sens, întreprinzătorul trebuie
să găsească răspunsuri la următoarele aspecte: sfera afacerii, imaginea
pe care doreşte să o proiecteze, clienţii şi caracteristicile lor, produsele
cumpărate de clienţi, mijloacele de reclamă folosite de competitori.
Răspunsul la aceste probleme îi va folosi întreprinzătorului în
definirea afacerii şi profilului clienţilor săi şi îl va ajuta să-şi
concentreze mesajul reclamei într-o anumită direcţie.
O dată ce şi-a definit obiectivul de atins, întreprinzătorul poate
începe proiectarea mesajului reclamei şi să aleagă mijlocul de
transmitere a ei. În această fază întreprinzătorul decide ce să spună şi
cum să spună.
Nu există reguli speciale de elaborare a mesajului unei reclame,
însă se poate realiza un impact mai mare asupra clienţilor dacă se
respectă următoarele principii:
Reclama trebuie să fie uşor de recunoscut. Întreprinzătorul trebuie
să proiecteze un mesaj cu un stil unic care să reflecteze imaginea
firmei. Întreprinzătorul trebuie să facă reclamă produselor şi
serviciilor considerate de clienţi valoroase.
Reclama trebuie să transforme atributele produselor şi serviciilor în
avantaje specifice consumatorului – economisirea banilor, realizarea
unei sarcini dificile etc.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
226
Localizarea reclamei trebuie să fie simplă. Designul nu trebuie să
distragă de la mesajul reclamei.
Mesajul trebuie să fie uşor de înţeles, scurt, direct şi elaborat în jurul
unei singure idei.
Managerul trebuie să ia în serios mesajul. În general, trebuie evitate
glumele înserate în mesaj, pentru ca acesta să fie bine înţeles.
Managerul trebuie să proiecteze reclama în jurul unei tematici
centrale. Nu trebuie comunicate prea multe idei într-o singură
reclamă, iar fiecare reclamă trebuie să contribuie la tema generală a
reclamei firmei.
Reclama trebuie să folosească ilustraţiile care completează
produsele sau serviciile. Fotografiile sau desenele produselor ori
serviciilor atrag adesea mai mult atenţia decât o simplă descriere.
Reclama trebuie să identifice cu claritate magazinul. Adresa
magazinului, numărul de telefon şi regimul de lucru sunt elemente
importante de reclamă.
Reclama trebuie să cuprindă preţul produsului (serviciilor). Micului
întreprinzător nu trebuie să-i fie frică să menţioneze preţul în reclamă,
deoarece acesta este cel mai important considerent pentru mulţi clienţi.
Reclama trebuie să fie sinceră, credibilă şi de bun gust.
În general, o bună reclamă trebuie să urmeze acronimul “DACIA”.
Ea trebuie să descrie produsul sau serviciul, să atragă atenţia, să
convingă cititorul, să trezească interesul şi să prindă acţiune.
Când de difuzează reclama, întreprinzătorul trebuie să-i evalueze
eficacitatea. Ea trebuie să ducă la creşterea adecvată a vânzărilor pentru
a-şi dovedi eficienţa. De asemenea, se pot folosi două medii diferite de a
face reclamă, pentru o creştere care are o viteză de răspuns mai mare.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
227
O reclamă eficientă trebuie să cuprindă 10 de „NU” potrivit
tabelului 7.3.
Tabelul 7.3. Nr. crt.
Greşeli Explicaţii
1. Planificarea unei singure reclame la un moment dat
Campania publicitară este mai eficientă dacă se elaborează un plan pe o anumită perioadă de timp care să confere continuitate reclamei
2. Nestabilirea de obiective pe termen lung
Una dintre cauzele insuccesului reclamei îl constituie lipsa obiectivelor programului de reclamă
3. Folosirea acelor reclame, teme şi mijloace de publicitate pentru care se simte o atracţie deosebită
Deşi judecăţile personale influenţează deciziile în afaceri, managerul nu-şi poate permite să le folosească în reclamă. Nu se va folosi un anumit post de radio doar pentru că este preferat de manager
4. Considerarea efortului financiar depus pentru publicitate drept cheltuială
Cheltuiala cu reclama este în sens contabil un cost, însă banii cheltuiţi în acest mod aduc în viitor profituri care n-ar fi posibile fără reclamă. Un program eficient de reclamă produce mai multe vânzări decât cheltuieli. Întreprinzătorul trebuie să se întrebe dacă poate să-şi permită să nu facă reclamă
5. Folosirea aceluiaşi fel de reclamă ca al concurenţilor
Folosirea aceluiaşi fel de reclamă ca şi concurenţii din teama de a fi diferiţi de aceştia nu va putea crea o imagine unică asupra firmei
6. Utilizarea întotdeauna a mijlocului de comunicare considerat cel mai bun
Nu este exclus ca mai multe medii de comunicare să fie considerate cele mai bune. De aceea, se vor analiza avantajele şi dezavantajele fiecărui mediu de comunicare pentru a-l alege pe cel mai potrivit afacerii
7. Întreprinzătorul să vorbească el însuşi la radio sau la televizor
Deşi poate da o notă personală reclamei, aceasta poate fi efectuată neprofesionist şi influenţează negativ clienţii
8. „Încărcarea” cât de mult posibil a reclamei
Unii întreprinzători gândesc că banii daţi pe reclamă sunt cel mai bine folosiţi dacă reclama este stufoasă. În realitate, ea poate crea confuzie şi de aceea trebuie să fie simplă şi cu un design plăcut
9. Considerarea ca eficientă a reclamei numai dacă 2-3 persoane au spus acest lucru
Eficienţa reclamei nu este demonstrată de aprecierile pozitive ale unui număr redus de persoane. De aceea, trebuie folosite tehnici de evaluare corespunzătoare
10. Încetarea publicităţii dacă nu s-au obţinut rezultate imediate
Unele reclame sunt proiectate pentru a aduce efect imediat, însă multe din ele cer mai mult timp pentru a da rezultat. Întreprinzătorul trebuie să aibă răbdare în acest sens
Sursa: Adaptat după: Arnold, D.R.; Solomon, R.H.; Ten Don‘ts in Bank
Advertising, B.C.H. 16, No 12, septembrie 1980, p.20-24, 42-43
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
228
CAPITOLUL VIII
PROCEDURI ADMINISTRATIV-SECRETARIALE
Nimeni nu-l poate convinge pe altul să se schimbe. Fiecare dintre noi stă de pază la o uşă a transfigurării care nu poate fi deschisă decât pe dinăuntru.
Marilene Ferguson
1. Planificarea activităţii centrului
Adunarea Generală, Direcţiunea sau alt organ de conducere colectivă
stabileşte, cu ocazia şedinţelor anuale, linia generală de activitate
(direcţii, strategii pe termen lung, etc.).
Planificarea activităţii curente se face de către structurile de
conducere executive existente (director executiv, consiliu director etc.),
care stabilesc prioritatea proiectelor de marketing şi alocarea acestora
coordonatorilor de sectoare (în funcţie de domeniile/specializările
consultanţei oferite). Această activitate trebuie să aibă loc săptămânal,
în afara urgenţelor şi a cazurilor excepţionale.
Fiecare client şi fiecare caz în parte este totodată privit ca un proiect
de cercetare şi soluţionare. Astfel încât se numeşte/deleagă, de fiecare
dată un responsabil (sau coordonator, atunci când situaţia are un grad
sporit de complexitate implicând intervenţia mai multor specialişti, din
domenii distincte) care urmăreşte operarea tuturor înregistrărilor şi
constituirea unei baze de date cât mai complete.
Activitatea şi sistemul de raportare ale tuturor celor ce participă la
realizarea proiectelor, angajaţi ai centrului sau colaboratori externi este
stabilită pentru fiecare proiect în parte de către coordonatorul de proiect.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
229
Planul de activitate şi defalcarea acestuia se face în scris, iar planificarea
temporală se afişează la vedere (pe plannerul de activitate al centrului).
2.Evidenţa contractelor
Procedurile principale privind evidenţa contractelor sunt prezentate
în schema 8.1.
În privinţa efectuării acestor proceduri răspunde coordonatorulu de
proiect, ultimele două proceduri fiind îndeplinite de către secretarul
administrativ.
După negocierea acestora de către persoana abilitată –
coordonatorul de proiect sau directorul centrului – contractele sunt
Redactare / Editare
Semnare (ştampilare)
Înregistrare în registrul de contracte
Înregistrare simultană în fişierul contracte
Îndosariere exemplarul centrului
8.1. Proceduri principale după negociere
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
230
redactate şi semnate în 2 (două) exemplare (mai multe dacă este cazul)
de către coordonatorul de proiect.
După semnarea şi ştampilarea contractului şi de către
reprezentantul celeilalte părţi, un exemplar al contractului este
înregistrat în „registrul de contracte” şi apoi îndosariat/ arhivat în
ordinea corespunzătoare numărului de înregistrare.
După semnarea lor, toate contractele vor fi introduse în fişierul
„Evidenţa contractelor”, operaţiunea efectuată de secretarul-
administrativ.
Formatul registrului de contracte NR. CRT.
DATA
BENEFI- CIAR
EXECU- TANT
SUM
A
NR. ACT/ DATA PLĂŢII ŞI/SAU AVANS
OBIECT CON- TRACT
OBS
Curs, consultantă, evaluare, SF, BP
3. Arhivarea lucrărilor
Principalele proceduri pentru arhivarea documentelor elaborate de
centrul de consultanţă (analize, evaluări, studii şi cercetări,psihograme
etc.) sunt prezentate în figura 8.2.
De realizarea acestei proceduri răspunde coordonatorul de proiect.
După semnarea contractului, se solicită clientului să predea
coordonatorului de proiect (pe baza unui proces verbal de
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
231
precade/primire), toate datele necesare întocmirii lucrării (bilanţuri,
balanţe, oferte, contracte de desfacere-aprovizionare, oferte, situaţia
mijloacelor fixe etc.). aceste documente se introduc într-unul sau mai
multe dosare formând „dosarul de lucru”, având înscrise pe copertă
numele, telefonul şi faxul firmei şi numele persoanei de contract.
„Dosarul de lucru” este utilizat de către consultanţii ce participă la
realizarea lucrării; în acesta se vor introduce şi toate documentele
intermediare (schiţe, note, rapoarte preliminare etc.).
La finalizarea lucrării toate fişierele sunt asamblate în forma finală
pe un singur sistem, urmând arhivarea acestora, sub parolă, pe două
dischete; cuprinsul „arhivei fişiere” fiind înscris pe sistemul ce conţine
„fişierul arhivă”. Se editează şi tipăreşte lucrarea, apoi se multiplică în
numărul de exemplare contractat, plus unul pentru centru. Toate
fişierele tipărite – inclusiv cele intermediare – vor avea înscrise pe
ultima pagină numele complet al fişierului şi numele (codificat) al
sistemului pe care au fost realizate.
Exemplarul centrului împreună cu „Dosarul de lucru” şi „Raportul
de uz intern al coordonatorului de proiect” se arhivează sub cheie. Se
înregistrează în „Registrul arhivă” numele lucrării (Clientul XXX –
Raport de evaluare, Studiu de caz, Psihogrmă, Recomandări,
Soluţionare, Probleme de cercetare etc.) şi data la care a fost finalizată.
Toate fişierele, intermediare şi/sau finale ale lucrărilor se şterg.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
232
Colectarea datelor şi documentelor de la client
Asamblarea tuturor fişierelor în forma finală pe un singur sistem
Editarea şi tipărirea formei finale
Arhivarea fişierelor finale pe două dischete
Multiplicarea şi legarea lucrării
Predarea lucrării
Arhivarea exemplarului centrului şi a dosarului de lucru
Ştergerea tuturor fişierelor de lucru de pe toate sistemele
proces verbal de predare/primire
dosar de lucru
proces verbal de predare/primire
raport coordonator proiect
se înscrie în registrul arhivă
cuprinsul arhivei se înscrie pe hard disk
se face şi un exemplar al centrului
8.2. Proceduri principale după semnarea contractului
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
233
4. Evidenţa clienţilor
De evidenţa clienţilor răspunde coordonatorul compartimentului
marketing şi/sau relaţii cu publicul, operaţiunile fiind efectuate de către
secretarul administrativ.
Pentru fiecare primă şedinţă de consultanţă, fiecare consultant
completează formularul de înregisrare clienţi (F1)care cuprinde datele
de identificare (cât mai amănunţite) ale clientului şi domeniu/tipul
consilierii solicitate. Pentru fiecare client se verifică dacă acesta a mai
apelat la serviciile centrului şi dacă da, se completează de fiecare dată
când clientul (firmă, organizaţie, persoană fizică, persoană individuală,
etc.) revine, numai un formular de consultanţă (F2) cuprinzând doar
referirile la serviciile prestate acestuia.
Periodic (săptămânal) secretarul administrativ preia toate
fişele/formularele de la toţi consultanţii şi le introduce în programul
sistem de evidenţă şi raportare clienţi.
Fişele sunt arhivate de către secretarul administrativ, sub cheie,
după un sistem alfabetic ce permite adăugarea de noi fişe (filer, cutii
speciale etc.).
În cazul serviciilor susţinute pentru organizaţii, la care se
completează în fişa de evidenţă un singur client – mai precis, organizaţia
– se anexează fişei client un tabel ce va conţine numele, poziţia în
organizaţie şi adresă/telefon/fax unde fiecare cursant poate fi contactat.
Activitatea de evidenţă a clienţilor este coordonată de
compartimentul marketing şi/sau relaţii cu publicul al centrului fiind
realizată de secretarul administrativ.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
234
5. Recepţionare, înregistrare, distribuţie a corespondenţei şi
documentelor
Toate activităţile şi procedurile din acest capitol vor fi îndeplinite
de către secretarul administrativ.
A.Faxurile
a)Faxuri primite
Toate faxurile primite sunt înscrise în registrul „faxuri primite” ce
cuprinde datele din tabelul următor:
Client
A mai colaborat cu centrul
Se completează Formularul F1 Formularul F2
Se completează
Se introduc toate formularele în programul evidenţă clienţi
Se arhivează toate formularele clienţi
săptămânal
la fiecare contact
se actualizează periodic
NU DA
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
235
Fiecare fax este arhivat (îndosariat) în ordinea corespunzătoare
având înscris pe el numărul de înregistrare. Copia acestuia este predată
consultantului în a cărui competenţă se încadrează acesta.
Nr. crt. Data Expeditor Conţinut Nr. pagini
b)Faxuri trimise
Toate faxurile trimise sunt înregistrate în registrul „faxuri trimise”,
în care se înscriu următoarele date, conform tabelului următor:
Nr. crt. Data Destinatar Conţinut Consultant (angajat) Expeditor
Nr. pagini
Faxurile trimise şi/sau recepţionate pe calculator, prin cartelă fax
modem, vor fi listate şi se vor înregistra şi arhiva conform procedurilor
prezentate mai sus.
Toate faxurile sunt arhivate (îndosariate), având ataşată confirmarea
trimiterii, în ordinea numărului de înregistrare.
B.Corespondenţa
a)Corespondenţă primită
Toată corespondenţa primită este înregistrată în registrul
„corespondenţă primită” unde se înscriu următoarele date, conform
tabelului:
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
236
Nr. crt. Data Expeditor Conţinut
În cazul scrisorilor şi a corespondenţelor cu volum redus fac copii ce se
predau consultantului (angajatului) cu corespondenţele corespunzătoare.
b)Publicaţiile la care este abonat centrul şi corespondenţa
voluminoasă
Corespondenţa voluminoasă (publicaţii, pliante, cataloage etc.) este
arhivată în forma specifică (bibliotecă, bibliorafturi etc.), purtând
etichetele corespunzătoare (Monitorul oficial, oferte de produse, cereri
de consultanţă, „Capital” etc.).
c)Corespondenţa expediată
Fiecare corespondenţă expediată este înregistrată în registrul
„corespondenţă expediată”, în care se înscriu următoarele date, conform
tabelului:
Nr. crt.
Data Destinatar Conţinut Consultant (angajat) expeditor
Corespondenţa cu volum redus (scrisori de invitaţie, prezentare,
răspunsuri etc.) este copiată şi arhivată (îndosariată) în ordinea
numerelor de înregistrare, care se înscriu pe prima pagină.
La corespondenţa cu volum mare (lucrări, materiale de promovare
etc.) se arhivează doar copia paginii de titlu (scrisoare de introducere,
pagina de cuprins etc.).
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
237
C.Notele telefonice
Toate notele telefonice sunt scrise în întregime în caietul (registrul)
de note telefonice corespunzător:
a)Notele telefonice primite – înaintea conţinutului se înscriu
următoarele date:
- data şi ora primirii
- instituţia şi/sau persoana care a expediat-o
- cine a recepţionat-o
- numele consultantului (angajatului) căruia îi este destinată
Fiecare notă telefonică este adusă, cel mai urgent posibil, la
cunoştinţa persoanei căreia îi este destinată.
b)Note telefonice transmise – înaintea conţinutului se înscriu
următoarele date:
- numele expeditorului (consultant, angajat administrativ etc.)
- organizaţia şi/sau numele destinatarului
După transmiterea notei se înscriu:
- numele celui care a recepţionat-o la destinatar
- numele celui ce a efectuat transmiterea
- data şi ora la care s-a efectuat transmiterea
D.Documentele
a)Documente constitutive ale centrului, documente ale
personalului, alte documente de arhivă
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
238
Documentele constitutive (statut, sentinţă de înfiinţare etc.), copii
după diplomele de calificare ale angajaţilor, CV-uri, contracte de muncă
etc. sunt înscrise în registrul „Documente centru”, în care se
înregistrează conform tabelului:
Nr. crt.
Data emiterii
Natura documentului Nr. exemplare
Statu/CV/proces verbal al Adunării Generale/etc.
Toate documentele sunt arhivate (dosare, bibliorafturi etc.) sub cheie.
b)Rapoartele centrului
Rapoartele de activitate, financiare etc. precum şi evidenţele
contabile (bilanţuri, balanţe ş.a.) ale centrului sunt arhivate, în ordinea
producerii acestora, sub cheie.
c)Adeverinţe şi alte documente emise de centru
Toate documentele emise sau primite de centru (adeverinţe,
diplome, certificate etc.) sunt înscrise în registrul „documente”, unde se
înregistrează următoarele date, conform tabelului:
Nr. Crt.
Data Emis / Primit Către / De la
Natura actului Conţinut
adeverinţă / împuternicire / acord / cerere / etc.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
239
Toate documentele primite şi copiile fiecărui document emis de
centru sunt arhivate (îndosariate) în ordinea numărului de înregistrare şi
sunt păstrate sub cheie.
d)Documente ale colaboratorilor
Toate documentele colaboratorilor (statut, prezentare, CV-uri etc.)
sunt înscrise în „registrul colaboratori”, având următorul format:
Nr. crt.
Data emiterii
Numele colaboratorului
Natura documentului Nr. exemplare
firma / persoana statut / CV / process verbal al Adunării
Generale / etc.
Arhivarea acestora (filere, bibliorafturi etc.) se va face sub cheie.
e)Referate privind participarea centrului la acţiuni organizate de terţi
După participarea unuia sau mai multor consultanţi la o acţiune
organizată de alte instituţii (cursuri, simpozioane, programe de
pregătire, aniversări, contacte etc.), cel care a participat sau
conducătorul grupului va întocmi un scurt raport asupra evenimentului.
Acest raport va fi înscris în „registrul acţiuni terţi”, care va avea
următorul format:
Data Nume acţiune Nume participant (cine a făcut referatul)
Observaţii / conţinut şi eventuale contacte
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
240
f)Lista de contacte – cărţi de vizită
Toate contactele realizate de personalul centrului vor fi înscrise în
„registrul contacte” în următorul format:
Nume firmă şi/sau persoană fizică
Ardesă, tel., fax
Domeniu de activitate
Nume consultant şi dată contact
Toate aceste date vor fi înscrise imediat după realizarea contactului
de către consultantul/angajatul care a realizat contactul şi introduse
periodic (săptămânal) în „fişierul contacte”.
Toate cărţile de vizită primite de către consultanţi/angajaţi, cu
implicaţii în activitatea centrului vor fi predate secretarului administrativ
care le va arhiva în ordinea alfabetică a persoanelor fizice, a firmelor,
sau a persoanei de contactat.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
241
ANEXA I
Dorinţa şi posibilitatea de a fi
i
Societăţi de persoane (Legea nr. 31/1990) - Societate în nume colectiv (art.2 lit.a) - societate în comandită simplă (art. 2 lit. b)
Societăţi de capitaluri - Societate pe acţiuni (Legea 31/1990, Legea 33/1991, Legea 36/1991) - Societate în comandită pe acţiuni (Legea 31/1990)
Societate cu răspundere limitată - cu mai mulţi asociaţi (2-50) conf. art. 2 lit. e, al Legii 31/1990 şi Legii 47/1991 - cu asociat unic conform art. 210 şi 211 ale Legii 31/1990
Activitate lucrativă?
Desfăşoară acte de comerţ?
Asociaţie sau fundaţie conform
OG. 26/2000
Societate civilă conform codului
civil
Comerciant individual conform
art. 7 c.com., L507/2002 şi HG 58/2003
Activitate comercială organizată sau finalitate
particulară
Societatea are obiect sau finalitate particulară
Societate comercială conform Legii nr 31/1990, Legii nr
33/1991, Legii nr 47/1991 şi Legii nr 36/1991
Societate cu obiect particular (în agricultură)
DA NU
DA
DA
NU
NU
Algoritmul încadrării juridice a activităţilor private în România
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
242
ANEXA II
ACTE ŞI STATUTE JURIDICE
1. CONTRACT DE SOCIETATE CIVILĂ
Încheiat astăzi..................... la........................................
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. S.C. ....................................................................S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L., cu sediul social în ..................................., str. ..........................................nr. .......... (localitatea) bloc ..........., scara ......., etaj ........., apartament ............., judeţ/sector.........................., înregistrată la oficiul Registrului Comerţului ......................................, sub nr. ..........., din ..........................., cod fiscal nr. ....................... din ............................., având contul nr. ............................................, deschis la ................................................, reprezentată de .............................................., cu funcţia de .............................., în calitate de asociat 1.2.Întreprinderea / Asociaţia ........................................................................., cu sediul social în ................................., str. ...................................................nr. .......... (localitatea) bloc ........., scara ........, etaj ......., apartament .............., sector/judeţ ..........................., posesoarea autorizaţiei nr. ................. din.............., eliberată de Primăria....................., codul fiscal nr. ............................... din ........................, având contul nr. ...................... deschis la .........................................., reprezentată de ..................................., cu funcţia de ........................................., în calitate de asociat şi/sau 1.3. .............................................................., cu sediul în ............................... (localitatea) str. ............................................., nr. ...., bloc ......, scara ....., etaj......., apartament......., sector/judeţ ......................., posesorul autorizaţiei nr. ......... din ..............., eliberată de Primăria .................................., codul fiscal nr. ................. din ..............., având contul nr. ..........................................., deschis la ............................................, persoană fizică autorizată să desfăşoare activităţi independente, în calitate de asociat şi/sau 1.4.Dl .............................................................................., domiciliat în ..............................., str. ......................................... nr. ....., bloc ......, scara ......, etaj ........., apartament ......., sector/judeţ ...................................., născut la data de. ..................................... (ziua, luna, anul) în ................................
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
243
sector/ judeţ ..........................,fiul lui ........................................ (localitate) şi al ......................., posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ....... nr. ................ eliberat de ......................, cod numeric personal ..........................., în calitate de .......... asociat ............................., au convenit, prin voinţa lor unanimă, constituirea societăţii civile1 ............................... cu respectarea prevederilor art. 1499-1531 din Codul civil şi ale ................................, în cuprinsul prezentului contract denumită şi „societatea”. II. CLAUZE GENERALE 2.1. Societatea ................................. este societate civilă particulară, nu efectuează acte de comerţ, nu are personalitate juridică şi nu este subiect autonom de drept. 2.2. a) Societatea are ca scop realizarea de foloase materiale, cu participarea tuturor aociaţilor la beneficii şi pierderi din ................................................... ............................................................................................................................... b) Fiecare asociat se obligă unul faţă de altul să aducă aportul social şi să desfăşoare activitatea la care s-a obligat c) Drepturile asociaţilor sunt incesibile. 2.3. Societatea ...................................................... este înfiinţată pe durată ........................, ctivitatea urmând să înceapă de la data de ....................................... . 2.4. a) Sediul societăţii este în .........................................., str. ........................... nr. ............ sectorul/judeţul .............................................. . b) Sediul poate fi transferat în altă localitate prin hotărârea asociaţilor. c) Societatea are sedii secundare în .......................... şi poate să aibă asemenea sedii în ............................................. precum şi în alte localităţi. III. APORTURILE SOCIALE 3.1. Aporturile sociale ale asociaţilor constau în bani, bunuri ori prestaţii în muncă, în conformitate cu anexa care face parte integrantă din prezentul contract. 3.2. a) Aportul social al fiecărui asociat trebuie adus la data constituirii societăţii. b) Aportul social în bunuri mobile sau imobile se trece patrimoniul social al societăţii. c) În cazul în care asociatul nu depune aportul social la data constituirii societăţii, acesta datorează o dobândă de ...................% pe ........................... . 3.3. a) Patrimoniul social se compune din: aporturile aduse de asociaţi şi drepturile şi obligaţiile contractate de societate ulterior constituirii ei. b) Bunurile mobile şi imobile aduse ca aport social devin proprietatea comună pe cote-părţi a asociaţilor.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
244
IV. RAPORTURI 4.1. Raporturile asociaţilor cu societatea se stabilesc după cum urmează: a) Pe toată durata contractului, asociaţii au datoria să-şi îndeplinească obligaţiile asumate şi să-şi exercite drepturile cu bună-credinţă. b) Ei răspund faţă de societate pentru pagubele cauzate din vina lor. c) Asociaţii îşi pot asocia, la rândul lor, o terţă persoană în privinţa părţii pe care o au în cadrul societăţii. 4.2. a) Societatea are obligaţia de a restitui asociatului toate sumele cheltuite în contul societăţii. b) Ea îşi asumă toate obligaţiile contractante cu bună-credinţă, în interesul societăţii, de către asociaţi, precum şi acoperirea tuturor prejudiciilor suferite fără culpa sa, cu ocazia activităţilor desfăşurate pentru administrarea treburilor sociatăţii. V. ADMINISTRAREA SOCIETĂŢII 5.1. Administrarea societăţii se încredinţează
......................................................................în următoarele limite:
................................................................................................................................
........................................................................................................ 5.2. Actele care se referă la modificări privind imobilele societăţii nu se pot face decât cu aprobarea tuturor asociaţilor. VI. PARTICIPAREA LA BENEFICII ŞI PIERDERI 6.1. Toţi asociaţii participă la beneficii şi pierderi în raport cu aportul lor social. 6.2. Partea asociatului care aduce ca aport social numai prestaţii în muncă este egală cu cea a asociatului care a adus cel mai mic aport social. 6.3.Repartizarea beneficiilor şi pierderilor se face ............................................. VII. ÎNCETAREA CONTRACTULUI 7.1. Societatea încetează în următoarele cazuri: a) trecerea timpului pentru care a fost contractată6; b) desfiinţarea obiectului sau realizarea scopului său; c) alte cazuri prevăzute de lege. 7.2. Patrimoniul societăţii se lichidează după încasarea creanţelor şi plata datoriilor. 7.3. Activul şi pasivul societăţii se împarte între asociaţi, proporţional cu aportul social. VIII. CLAUZE FINALE 8.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile contractante.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
245
8.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acesta, anterioară sau ulterioară încheierii lui. 8.3. Prezentul contract s-a încheiat întru-un număr de ................... exemplare, câte unul pentru fiecare parte şi ................. exemplare pentru ..... ...............................................................................................................................
2.ACT CONSTITUTIV AL FUNDAŢIEI .....................
Eu/Noi, 1. .........................., cetăţean român, domiciliat în ......................, str. .................................nr. ............, bloc ......., scară ........, etaj .........., apart. ........, sector/judeţ .........................posesorul actului de identitate .......................... seria ......... nr. ........................., eliberat de ...................... la data de .................., cod numeric personal ..................... sau/şi 2. S.C. ............................... SNC/SCS/SA/SCA/SRL, cu sediul social în ...........................,str. ................................. nr. ............., bloc ......., scara .........., etaj ........., apart. ............, sector/judeţ ...................., înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului ........................sub nr. .............../.............../............., cod fiscal nr. ...................... din ............................, reprezentată de .................... având funcţia de ..............................................,în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi cu Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, în calitate de fondator/fondatori, am hotărât constituirea unei fundaţii astfel: Fundaţia va fi denumită ......................... şi este persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial. Fundaţia are sediul în ...................., str. ..................... nr. .........., bloc ........., scara ........etaj .........., apart. ..............., sector/judeţ ................................ Scopul Fundaţiei .............................. este .......................................................................................................................................................................................... iar obiectivele pe care şi le propune în vederea realizării acestui scop sunt prevăzute în Statutul fundaţiei.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
246
Patrimoniul Fundaţiei este format dintru-un activ patrimonial iniţial în valoare de ........ lei şi este alcătuit din următoarele aporturi în natură sau/şi în numerar depuse de fondator/fondatori astfel ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................ Întregul patrimoniu va fi evidenţiat şi păstrat în conformitate cu legislaţia română în materie, pe numele fundaţiei şi va fi folosit exclusiv pentru realizarea obiectivelor ei. Organul de conducere al Fundaţiei este Consiliul director format din: 1. Preşedinte ............................................................................................ 2. Prim-vicepreşedinte ............................................................................ 3. Secretar ........................................................................................... 4. Membri ............................................................................................. Controlul activităţii economico-financiare va fi efectuat de un cenzor / o comisie de cenzori formată din: 1. Preşedinte.............................................................................................. 2. Vicepreşedinte ................................................................................. 3. Membr ............................................................................................... Eu/Noi, ................................................. fondatorul/fondatorii Fundaţiei .........................împuternicesc/împuternicim pe ..........................................., cetăţean român, domiciliat în ..........................., str. ............................ nr. ..., bloc ...., scara ...., etaj ......, apart. ......, sector/judeţ ..................................... posesorul actului de identitate ................................seria .......... nr. ............................... eliberat de .............................. la data de ................. ca în numele meu/nostru şi pentru mine/noi să se desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii juridice, înscrierea fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor,obţinerea avizelor necesare, precum şi să semneze orice acte modificatoare ale Actului constitutiv şi Statutului fundaţiei, modificări impuse de instanţa judecătorească competentă, semnătura sa fiindu-mi/fiindu-ne pe deplin opazabilă. Redactat şi editat în .............. exemplare la ................ cu sediul în .................................str. ......................................., nr. ......................., sector/judeţ ............................. . S-au eliberat părţii/părţilor .................... exemplare originale, astăzi, data autentificării.
SEMNĂTURA / SEMNĂTURILE FONDATORULUI / FONDATORILOR
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
247
NOTE:
• Două sau mai multe fundaţii se pot constitui în federaţie, actul constitutiv şi statutul având conţinut similar, cu excepţia obiectivelor federaţiei care trebuie formulate în raport de specificul lor şi explicate ca atare.
• Federaţiile dobândesc personalitate juridică proprie şi funcţionează în condiţiile prevăzute de lege pentru fundaţiile cu scop patrimonial.
• Cererea de înscriere în Registrul federaţiilor se soluţionează de tribunalul în circumscripţia căruia federaţia urmează să-şi aibă sediul şi devine persoană juridică din momentul înscrierii în acest registru.
• Fundaţiile care contribuie o federaţie îşi păstrează propria personalitate juridică, inclusiv propriul patrimoniu.
• În cazul dizolvării federaţiei, dacă nu se prevede altfel în statut, bunurile rămase în urma lichidării se transmit, în cote egale, persoanelor juridice constituente.
3. STATUTUL FUNDAŢIEI ....................
Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE Art. 1. –Fundaţia ............................ fondată potrivit Actului constitutiv de : a) .......................... cetăţean român, domiciliat în ............... str. ................... nr. ............,bloc ........, scara ......., etaj ......, apart. ........, sector/judeţ .............. posesorul actului de identitate ....................... seria ........ nr. ......................., eliberat de ................................. la data de ......................................., cod numeric personal ................................ sau/şi b) S.C. ............................ SNC/SCS/SA/SCA/SRL, cu sediul social în ..........................str. .................................., nr. .........., bloc ........, scara ........., etaj ........, apart .............., sector/judeţ ............................, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului ................sub nr. ................ / .............. / ............ cod fiscal nr. ............. din ............., reprezentată de ......................... având funcţia de ................................................................................. au constituit sus-numita fundaţie în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi cu Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. Art. 2. – Scopul fundaţiei îl constituie ..................................................... ............................................................................................................................... ..............................................................................................................................................................................................................................................................
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
248
Art. 3. – Denumirea fundaţiei este .......................................................... ................................................................................................................................................. Art. 4. – (1) Sediul fundaţiei este în ................................., str. ...................., nr. ......, bloc ........., scara .........., etaj ........., apart. ............., sector/judeţ ...................... . (2) Sediul fundaţiei poate fi schimbat pe baza hotărârii Consiliului director. Art. 5. – Fundaţia .................................... se constituie pe o durată de ........................... Art. 6. – (1) Patrimoniul social al Fundaţiei este alcătuit dintr-un activ patrimonial, iniţial în valoare de .......................... lei şi este alcătuit din următoarele aporturi în natură şi/sau în bani depuse de fondator/fondatori, astfel: ................................................................ ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... (2) Întregul patrimoniu va fi evidenţiat şi păstrat în conformitate cu legislaţia română în materie, pe numele fundaţiei şi va fi folosit exclusiv pentru realizarea obiectivelor ei. Art. 7. – (1) Scopul fundaţiei este .......................................................... .................................................................................................................................................................................................................................................................................................. (2) Obiectivele fundaţiei, în vederea realizării scopului ei, sunt următoarele: ........................................................................................................................................................................................................................................................ - promovarea şi întreţinerea colaborării în plan ştiinţific şi practici cu alte fundaţii şi asociaţii cu obiectiv de activitate asemănător, din ţară şi din străinătate;
- colaborarea ştiinţifică cu toate tipurile de forme asociative, în vederea eficientizării activităţii acestora; - acordarea de burse pentru studii membrilor asociaţi, în vederea creşterii pregătirii profesionale a acestora.
(3) Schimbarea scopului fundaţiei se face numai de către fondator sau majoritatea fondatorilor în viaţă, iar dacă nici unul dintre fondatori nu mai este în viaţă, aceasta se face numai cu întrunirea votului a patru cincimi din numărul membrilor Consiliului director. (4) În toate cazurile, schimbarea scopului fundaţiei se poate face numai dacă acesta a fost realizat în totalitate sau în parte ori dacă acesta nu mai poate fi îndeplinit. Art. 8. – (1) Fundaţia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, pe baza hotărârii autentificate a Consiliului director, prin care li se alocă un patrimoniu.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
249
(2) Filiala este condusă de un Consiliu director propriu, alcătuit din cel puţin 3 membri. (3) Filiala este entitate cu personalitate juridică, putând încheia, în nume propriu, acte juridice de administrare şi de conservare în condiţiile stabilite de Consiliul director prin actul constitutiv al ei şi se pot încheia acte juridice de dispoziţie, în numele şi pe seama fundaţiei, numai pe baza hotărârii prealabile a Consiliului director al fundaţiei. Capitolul II RESURSELE PATRIMONIALE ŞI CHELTUIELILE FUNDAŢIEI Art. 9. – Patrimoniul social iniţial al fundaţiei se completează cu dobânzile şi dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, în condiţii legale, dividendele societăţilor comerciale înfiinţate de fundaţie, donaţii, sponsorizări sau legate, venituri realizate din activităţi economice directe, resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale, precum şi alte venituri prevăzute de lege. Capitolul III CONDUCEREA ŞI CONTROLUL FUNDAŢIEI Secţiunea I Consiliul director Art. 10. – Consiliul director al fundaţiei asigură realizarea scopului şi obiectivelor acesteia, exercitând următoarele atribuţii:
a) stabilirea strategiei generale şi a programelor fundaţiei; b) aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli, precum şi a bilanţului
contabil; c) alegerea şi revocarea cenzorului / membrilor comisiei de cenzori; d) înfiinţarea de filiale; e) încheierea de acte juridice, în numele şi pe seama fundaţiei; f) executarea bugetului de venituri şi cheltuieli; g) aprobarea organigramei şi a strategiei de personal ale fundaţiei; h) modificarea statutului fundaţiei; i) elaborarea regulamentului intern de funcţionare a sa; j) îndeplinirea oricăror alte atribuţii prevăzute în lege sau în statut.
Art. 11. – Membrii Consiliului director care, într-o anumită problemă, supusă hotărârii sale, sunt interesaţi personal sau prin soţii lor, ascendenţii sau descendenţii, rudele în linie colaterală sau afinii lor până la gradul al patrulea inclusiv, nu vor putea lua parte la deliberare şi nici la vot. În caz contrar voi
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
250
răspunde pentru daunele cauzate Fundaţiei dacă fără votul lor nu s-ar fi putut obţine majoritatea cerută. Art. 12. – Nu poate fi membru al Consiliului director, iar dacă este, pierde această calitate cel care ocupă o funcţie de conducere în cadrul unei instituţii publice, dacă Fundaţia sprijină activitatea acelei instituţii publice. Art. 13. – Deciziile contrare legii, actului constitutiv statutului Fundaţiei pot fi atacate de fondator / fondatori sau de către oricare dintre membrii. Consiliul director care au lipsit sau au votat împotrivă şi a cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă. Art. 14. – Consiliul director poate împuternici una sau mai multe persoane cu funcţii executive, inclusiv persoane care nu au calitatea de asociat ori sunt străine de asociaţie pentru a încheia acte juridice în numele şi pe seama fundaţiei sau orice alte atribuţii prevăzute în lege sau în statut. Art. 15. – (1) Consiliul director se compune din .......................... membri desemnaţi de fondatorului / fondatori la momentul constituirii fundaţiei. (2) În caz de descompletare, funcţiile rămase libere se completează prin hotărârea fondatorului / fondatorilor, iar dacă nici dintre fondatori nu mai este în viaţă, cu întrunirea votului a ......................... din numărul membrilor Consiliului director. (3) Completarea funcţiilor rămase libere se face în cel mult ............. zile de la descompletare. Art. 16. – (1) Consiliul director se întruneşte cel puţin o dată pe lună sau ori de câte câte ori nevoile fundaţiei o impun. (2) Convocarea Consiliului director se face de preşedinte, iar în lipsa acestuia de înlocuitorul său, cu cel puţin ................ zile înainte de data fixată. (3) Consiliul director deliberează, în mod valabil, în prezenţa a 2/3 din numărul membrilor săi şi adoptă hotărâri cu o jumătate plus unu din voturi. Art. 17. – Deliberările şi hotărârile Consiliului director se consemnează în procese-verbale încheiate cu ocazia fiecărei şedinţe. Secţiunea a II-a Controlul financiar Art. 18. – (1) Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr impar de membri. (2) În realizarea competenţei sale Comisia de cenzori: a) verifică modul în care este administrat patrimoniul fundaţiei; b) întocmeşte rapoarte în care este administrat patrimoniul fundaţiei; c) poate participa, prin membrii săi, la şedinţele Consiliul director, fără drept de vot; d). îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabilite de Consiliul director. (3) membrii Consiliului director nu pot fi cenzori.
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
251
Art. 19. – Consiliul director aprobă regulile generale de organizare şi funcţionare a Comisiei de cenzori. Capitolul IV VENITURILE ŞI CHELTUIELILE FUNDAŢIEI Art. 20. – Veniturile fundaţiei provin din:
a) dobânzile şi dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile în condiţiile legale;
b) dividendele societăţilor comerciale înfiinţate de fundaţie: c) venituri realizate din activităţi economice directe; d) donaţii, sponsorizări sau legate; e) resursele obţinute de la bugetul de stat şi / sau de la bugetele locale; f) alte venituri prevăzute de lege. Art. 21. – (1) Fundaţia poate înfiinţa societăţi comerciale ale căror dividende, dacă nu
se reinvestesc în aceste societăţi, se vor folosi pentru realizarea scopului ei. (1) Fundaţia poate desfăşura orice alte activităţi economice directe, dacă
acestea au caracter accesoriu şi au legătură strânsă cu scopul principal al ei. Art. 22. – (1) Principalele cheltuieli ale fundaţiei sunt:
a) salarii şi adaosuri la salarii; b) indemnizaţii, prime şi premii; c) procurări de rechizite şi imprimate de birou; d) chirii, dobânzi, taxe, comisioane bancare; e) cazare, masă, transport; f) apă, canal, salubritate; g) energie electrică, termică, şi gaze naturale; h) alte cheltuieli.
(2) Cheltuielile se efectuează potrivit prevederilor bugetului de venituri şi cheltuieli şi se aprobă de persoanele însărcinate de Consiliul director. (3) Salariile, indemnizaţiile şi alte drepturi băneşti ale personalului se stabilesc în limitele statutului de funcţiuni ale bugetului de venituri şi cheltuieli. (4) Consiliul director poate dispune plata de premii, gratificaţii şi altele asemenea din disponibilităţile existente. Art. 23. – Exerciţiul economico-financiar începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie al fiecărui an. Capitolul V DEIZOLVAREA ŞI LICHIDAREA Art. 24. – Fundaţia ..................................................... se va dizolva:
I. De drept prin: a) împlinirea duratei pentru care a fost constituită;
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
252
b) realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop
II. Prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate,
atunci când: a) scopul sau activitatea fundaţiei a devenit ilicită sau contrară ordinii
publice; b) realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii
publice; c) urmăreşte alt scop decât cel pentru care s-a constituit; d) a devenit insolvabilă; e) nu mai obţine autorizaţiile prealabile necesare, potrivit legii. III. În situaţia imposibilităţii constituirii Consiliului director în conformitate cu
statutul fundaţiei, dacă această situaţie durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului Consiliului director trebuia constituit. IV. În alte situaţii prevăzute de lege Art. 25. – (1) În cazul dizolvării fundaţiei, lichidatorii se numesc de instanţa judecătorească. (2) Odată cu numirea lichidatorilor, mandatul Consiliului director încetează. (3) Lichidatorii la intrarea în funcţie efectuează inventarul şi încheie un bilanţ care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului. (4) Ei sunt obligaţi să primească şi să păstreze registrele şi orice alte acte ale fundaţiei şi să ţină un registru cu toate operaţiunile lichidării, în ordinea datei acestora. (5) Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul / Comisiei de cenzori. Art. 26. – (1) Lichidatorii au obligaţia se a continua operaţiunile juridice în curs, de a încasa creanţele, de a plăti creditorii, iar dacă numerarul nu este suficient, de a transforma şi restul activului în bani, procedând la vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor mobile şi imobile. (2) Lichidatorii pot realiza numai acele operaţiuni noi care sunt necesare finalizării celor aflate în curs de derulare. Art. 27. – (1) În cazul dizolvării fundaţiei, bunurile rămase în urma lichidării nu se pot transmite către persoane fizice. (2) Aceste bunuri pot fi transmise către persoane juridice de drept privat sau de drept public cu scop identic sau asemănător, potrivit procedurii care urmează: ............................. ...................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
253
(3) Dacă în termen de 6 luni de la terminarea lichidării, lichidatorii nu au reuşit să transmită bunurile în condiţiile alineatului (2), ele se atribuie de instanţa competentă unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător (4) Data transmiterii bunurilor este cea a întocmirii procesului-verbal de predare-preluare, dacă prin acesta nu s-a stabilit o dată ulterioară. Art. 28. – Lichidatorii încheie operaţiunile şi remit celor în drept contul gestiunii numai după expirarea unui termen de 6 luni de la publicarea dizolvării fundaţiei. Art. 29. – După încheierea lichidării, lichidatorii sunt obligaţi ca în termen de două luni să depună bilanţul, registrul jurnal şi un memorandum, să declare operaţiunile de lichidare la Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor al judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul asociaţia şi să îndeplinească toate procedurile de publicare şi radiere din acest registru. Art. 30. – dacă în termen de 30 de zile libere de la depunerea bilanţului nu se înregistrează nici o contestaţie, bilanţul se consideră definitiv aprobat, iar lichidatorii, cu autorizarea judecătoriei, vor remite celor în drept bunurile şi sumele rămase de la lichidare, împreună cu toate registrele şi actele fundaţiei şi ale lichidării, după aceasta fiind consideraţi descărcaţi. Art.31. – (1) Fundaţia încetează a avea fiinţă la data radierii din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. (2) radierea se face în baza actului constatator eliberat lichidatorilor, prin care se atestă descărcarea acestora de obligaţiile asumate. Capitolul VI DISPOZIŢII FINALE Art. 32. – Prevederile prezentului statut se completează cu dispoziţiile legii. Art. 33. – redactat şi editat în ............... exemplare, la ........... cu sediul în ...................., str. .................... nr. ................, sector/judeţ ............................... . S-au eliberat părţii/părţilor .....................exemplare originale, astăzi, data autentificării.
SEMNĂTURILE FONDATORILOR SEMNĂTURA FONDATORULUI
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
254
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
255
ANEXA III TITLURI ÎN COMPLETAREA PREZENTULUI VOLUM
A. Autori români 1. Bolile psiho-morale sau pierderea sensului vieţii – Olivian Paşcanu 2. Teoria şi practica consilierii – Petru Lisievici 3. Psihologia Fiinţei - Institutul Internaţional pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară
(coord. Aurelian Burcu) 4. Fundamentele Consilierii în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţei Umane -
Institutul Internaţional pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară (coord. Aurelian Burcu)
5. Abilităţile consilierului – Institutul Internaţional pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară (coord. Aurelian Burcu)
6. Centrul de consultanţă în afacerin – C. Mănescu 7. Consiliere educaţională – Ana Băban 8. Autovindecarea prin spirit, suflet şi plante – Olivian Paşcanu 9. Ameliorarea performanţelor individuale prin pethici de psihotarepie – Irina
Holdevici 10. Psihologie operatorie: teorie, evaluare, terapie – C Ţapu 11. Elemente de psihoterapie integrativă – P. Dafinoiu 12. Incursiune în autoterapia asistată – A. Moreanu 13. Psihoterapiile scurte – Irina Holdevici 14. Tehnici de sfătuire/consiliere – Constantin Oancea 15. Elemente de psihoterapie – Irina Holdevici 16. Psihoterapii moderne: noua hipnoză eriksonoană – Irina Holdevici 17. Curs practic de hipnoză – C. Nicolau 18. Psihologia transcendentului – Felicia Muntean 19. Jocurile conştiinţei sau Terapia Unificării – Iolanda Mitrofan 20. Metode de psihoterapie – N. Vandici 21. Psihoterapie – G. Ionescu 22. Timiditatea şi teapia ei – E. Dimitriu 23. Reprezentarea socială a psihoterapeutului – Roxana Brânzei 24. Optimizarea comportamentului profesional – C. Nedelcea 25. Elemente de psihologie a cuplului – Iolanda Mitrofan 26. Psihologia sinelui. Un pelerinaj spre centrul fiinţei – Ion Mânzat 27. Psihologia credinţei religioase. Transconştiinţa umană – Ion Mânzat 28. Psihologia personalităţii – M Stoica 29. Psihologia persoanei – Nicolae Mărgineanu 30. Re-introducere în personalitate – C. Leu
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
256
31. Psihologia schimbării şi a educaţiei – A.D. Toader 32. Psihologia generală şi a educaţiei – V. Oprescu 33. Psihologia selecţiei şi formării profesionale – H. Pitariu 34. Psihologia şi viaţa cotidiană – V. Ceauşu 35. Elemente de etică şi deontologe – Carmen Cozma 36. Introducere în psihologia orientală – Ion Mânzat 37. Sinele şi cunoaşterea lui – Petru Iluţ 38. De la geneza personalităţii la trăirea transcendentală – A. Moca 39. Psihologia: vocaţie şi profesie – A. Stoica 40. Psihologia generală şi dezvoltării – N. Jurcanu 41. Puterea sufletească – C. Rădulescu-Motru 42. Curs de psihologie - C. Rădulescu-Motru 43. Personalismul energetic - C. Rădulescu-Motru 44. Culmi şi abisuri ale personalităţii – Vasile Pavelcu 45. Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea personalităţii - Vasile Pavelcu 46. Drama psihologiei - Vasile Pavelcu 47. Psihologia cunoaşterii: îndrumar de psihologie spirituală – Felicia Munteanu 48. Psihologia mediului – C.C. Ioan 49. Elemente de psihologie a cuplului – Iolanda Mitrofan 50. Secretele cuplului ideal – A. Gheorghiu 51. Armonia cuplului: căi şi răscruci în viaţa familială – S. Gavra 52. Consiliere familială – L Şoitu 53. În câte felui se poate suferi din dragoste – R. Grindea 54. Există uibiri fericite? Psihologia relaţiilor de cuplu – G. Corneanu 55. Ştiinţa conştiinţei – C. Trandafir 56. Ştiinţa la sfârşit de mileniu – Academia Oamenilor de Ştiinţă din România
(Coord. V. Cândea) 57. Studii şi eseuri filosofice – D.D. Roşca 58. Tratat de creatologie – T.D. Stănciulescu, I,Moraru, V. Belous 59. Altarul ştiinţei şi al spiritului – Teodor Maghiar 60. Ştiinţa pentru secolul XXI – V.Popa 61. Istoria pedagogiei: idei şi doctrine fundamentale – C. Cucoş 62. În căutarea educaţiei autentice – G. Albu 63. Comoara lăuntrică – J. Delors 64. Facerea: tratat de spre Fiinţă – Corneliu Mircea 65. Carte de înţelepciune – Constantin Noica 66. Ştiinţă şi religie – Basarab Nicolescu 67. Filosofia educaţiei pentru schimbare – V. Cojocaru 68. Psihologia cunoaşterii – Felicia Munteanu 69. Jocurile conştiinţei – Iolanda Mitrofan
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
257
70. Buddha: esenţa învăţăturilor sale – Liviu Gheorghe 71. Esoterismul şi cosmogonia marilor religii – A. Popescu-Bălceşti 72. Criterium de sinteză spirituală – George Dulcu 73. Viaţa şi moartea în raţiunea Universului – Bogdan Delavrancea 74. Din tainele Vieţii şi ale Universului – Scarlat demetrescu 75. Sfere cereşti – Adam Ramon 76. Evanghelia eseneeană a păcii – Edmond Szekely-Bordeau 77. Daoismul prin scrierile şi practicile sale – M. & C. Lupeanu 78. Cer şi destin – Armand Călinescu 79. Evoluţia spiritului după moarte – Aurel Popescu-Bălceşti 80. Antologie filosofică – Nicolae Bagdasar 81. Teoria comunităţii umane – Traian Brăileanu 82. Calitatea vieţii şi explorarea viitorului – Pavel Apostol 83. Calitatea vieţii umane – Ştefan Lanţoş 84. Calitatea vieţii: teorie şi practică socială – Institutul Naţional pentru Calitatea
Vieţii (coord. Cătălin Zamfir) 85. Condiţia umană: aspectele ei bio-psiho-sociale – Nicolae Mărginean 86. Condiţia umană şi reconstrucţia persoanlităţii – Oltea Miştor & col. 87. Condiţia umană din perspectiva vieţii cotidiene – Petru Pânzaru 88. Viaţa sub privirile filosofiei şi ale ştiinşelor moderne – Petru Pânzaru 89. Curs de psihologie: dezvoltarea psihică umană – M. Dumitriu 90. Modul de viaţă şi calitatea vieţii – Cătălin Zamfir & col 91. Stiluri de viaţă - Cătălin Zamfir & col 92. Omul sub semnul posibilului – I. Răceanu 93. Eu-l şi personalitatea – Mielu Zlate 94. Semnificaţia şi simbolurile culorilor – Dona Grigoruţă 95. Sfatul culorilor – C. Vinte 96. Culori vindecătoare – L. Bulus 97. Cromoterapia – Gregorian Bivolaru 98. Limbajul culorilor şi al formelor – Dan Mihăilescu 99. Bioritmuri – D. Dumitrescu 100. Bioritmurile şi viaţa cotidiană – M. Bordea 101. Terapia florală – I. Lascăr 102. Imaginea de sine – Nicolae Vartan 103. Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică – Mihaela Minulescu 104. Teste de autocunoaştere – Victor bodo 105. 29 de teste pentru cunoaşterea de sine – Adrian Neculau 106. 26 de teste pentru cunoaşterea celuilalt - Adrian Neculau 107. Psihoteste: cunoaşterea de sine şi a celorlalţi – I. Coman 108. Metode de psihoterapie (teste) – V. Horghidan
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
258
109. Revoluţia sexuală: 18+18 teste de evidenţiere a compatibilităţii între parteneri – Victor Bodo
110. Constuirea şi utilizarea testelor psihologice – Monica Albu 111. Teste Karmice – Victor Bodo 112. Enciclopedia semnelor şi simbolurilor culturale – Ivan Evseev 113. Astrologia practică – Adrian Cotrobescu 114. Astrologia generaţiilor – Irina Riţă 115. Astrologia în noua eră (ed. a III-a) – Dan Ciupercă 116. Astrologia natală – Alexandru Nicoloci 117. Astrologia financiară pentru oameni de afaceri – Alexandru Nicoloci 118. Astrologia medicală– Alexandru Nicoloci 119. Zodiacul Chinezesc – Victor Ionescu 120. Numerele vii – Firicel Ciarnău 121. Tratat de grafologie – Andrei Athanasiu 122. Tratat practic de grafologie – M. Negru 123. Grafologie: scrisul şi omul – Nae Ionescu 124. Scrisul: oglinda personalităţii – A. Frăţilă 125. Psihologia ordinii: cunoaşterea omului prin forme – C. Şofronie 126. Prenumele şi caracterul – Sofia 127. Cartea viselor – Dorin Popovici 128. Caracterul umna exprimat prin dermatoglife – M. Isvoranu 129. Arta de a comunica – Dan Popescu 130. Personalitate şi comunicare: tactici de influenţă interpersonală – A. Petru 131. Personalitate şi profesie – A. Nirestean 132. Relaţii publice: principii şi strategii – C. Coman 133. Psihologia reclamei: publicitate în afaceri – M. Moldoveanu 134. Managementul relaţiilor cu publlicul – S. Olaru 135. Relaţii publice şi comunicare – S. Şerb 136. Relaţii publice: succes şi credibilitate – V. Stancu 137. Psihopedagogia succesului – C.Creţu 138. Cum ne ţesem eul – G. Costandache 139. Cheile succesului – Pavel Coruţ 140. Cartea adolescentului – Pavel Coruţ 141. Ghidul vieţii sănătoase – Pavel Coruţ 142. Cartea creaţiei – Pavel Coruţ 143. Secretele succesului în viaţă – C. Alexandru 144. Secretele succesului şi împlinirii în viaţă – C. Aradavoaicei 145. Tehnici de manipulare – Bogdan Firceac 146. Ghidul afacerilor mici – C. Crecană 147. Conducerea afacerilor – Dan Popescu
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
259
148. Enciclopedia managerială – Constantin Sasu 149. Tainele reuţitei în micile afaceri – C. Sasu 150. Ghidul managerului eficien – Ovidiu Nicolescu 151. Ghidul întreprinzătorului particular – F. Bota 152. Management pentru întreprinzători – P. Sandu B. Autori străini 1. Descoperirea şi realizarea raţiunii de a fi – Alain Houel 2. Omul în căutarea sensului vieţii – Viktor Frankl 3. Arta de a iubi – Erich Fromm 4. Fuga de libertate – Erich Fromm 5. Budism şi psihanaliză – Erich Fromm 6. Sensul vieţii – Alfred Adler 7. Cunoaşterea omului - Alfred Adler 8. Tratat practic de cunoaştere a omului – Gaston Gerger 9. Descifrarea comportamentului uman – Hans Eyseneck 10. Manualul consilierului spiritual creştin – Jay Adams 11. Ghid de consiliere a tinerilor – Mc. Dowell 12. Cum se formează copii noştri: personalitate, familie,
educaţie – D. Nolte 13. Despre ancorare. Introducere în psihologia consilierii – S. Dekoven 14. Practica psihanalizei – Sigmund Freud 15. Caracterologie: cele 10 sisteme de bază – J.P.Joues 16. Sinele ascuns – Maya Pilkington 17. Descifrarea comportamentului uman – Hans Eysenck 18. Cum să ne calculăm coeficientul de personalitate – G.Senger; W.Hoffmann 19. Descoperirea propriei personalităţi – Paul Tieger 20. Personalitate plus – Florence Littauer 21. Personalitate şi temperament: ghidul tipurilor psihologice – L. Hedge & col. 22. Structura şi dezvoltarea personalităţii – Gordon Allport 23. Tipuri psihologice – Carl Gustav Jung 24. Tipuri mentale: o încercare de înţelegere a conştiinţei – C. Denuett 25. Psihologia stilurilor de gândire şi acţiune umană – M. Kramer 26. Funcţia religioasă a psihicului – L. Corbett 27. Psihologia evoluţiei posibile a omului – P.D. Ouapensky 28. Filosofia esoterică a Indiei – J.C. Chatterji 29. Evoluţia ocultă a umanităţii – C. Jinarajadasa
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
260
30. Cartea spiritelor – Allan Kardec 31. Ştiinţă şi magie – Serena Roney Dougal 32. Cosmogonia rosicruciană – Max Heindell 33. Evoluţia divină – Edouard Schure 34. Budismul esoteric – P. Sinett 35. Plenitudinea lumii şi ordinea ei – David Bohm 36. Taofizica – Fritjof Capra 37. Sfârşitul tompului – Krishnamurti & Bohm 38. Fenomenul uman – Theillard de Chardin 39. În căutarea miraculosului: fragmente dintr-o învăţătură necunoscută – P.D.
Uspensky 40. Tao în afroisme – Zuang Zi 41. Calea zen – Allan Watts 42. Cărţile sfinte – Fernand Comte 43. Gnoza de la princeton – Raymond Ruyer 44. Marile doctrine: economice, politice, religioase etc – F. Braunstein & col 45. Omul modern şi educaţia sa – Gaston Berger 46. Omul plural: căte o sociologie psihologică – B. Lahire 47. Comoara lăuntrică – Jacques Delors 48. A învăţa să fii – Edgar Fauere 49. Criza spiritului – Paul Valery 50. Didactica Magna – Amos Commenius 51. Psihologie şi pedagogie – Jean Piaget 52. Înţelepciunea şi iluziile filosofiei – Jean Piaget 53. Capitalul Uman – Gary Becker 54. Ascensiunea Occidentului: o istorie a comunităţii umane – W. Mc. Neill 55. Scrieri din tinereţe – Karl Marx 56. Individul şi devenirea lumii – Julis Evola 57. Istoria gândirii şi credinţelor religioase (v 1-3) – Mircea Eliade 58. Marele lanţ al Fiinţei: istoria ideii de plenitudine de la Platon la Schelling – W.Janos 59. Enciclopedia Ştiinţelor Oculte - *** 60. Mistica: studiu despre natura şi dezvoltarea conţtiinţei spirituale a omului –
Evelinn Underhill 61. Enciclopedia doctrinelor mistice – M.M. Davy 62. Istoria Filosofiei Oculte – Alexandrian 63. Ştiinţa Secretă – Papus 64. Ştiinţă şi credinţă – J. Lonchamp 65. Universul lui Edgar Cayce – Dorothe Coechlin de Bizemont 66. Evoluţia gândirii din vremurile biblice până în epoca modernă – J.B.Agus
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
261
67. Nemurirea sufletului şi evoluţia sa după moarte – P.Cornilier 68. Orient şi occident: oistorie comparată a ideilor – Hajume Nakamura 69. Religiile lumii – Jean Delumeau & col 70. Filosofiile Indiei – Heinrich Zimmer 71. Zen: nouă texte - Dogen 72. Dicţionar de simboluri – J. Chevallier 73. Simboluri ale ştiinţei sacre – Rene Guenon 74. Simboluri ale transformării (v 1-2) – Carl Gustav Jung 75. Psihologie şi alchimie - Carl Gustav Jung 76. Psihologie şi astrologie - Carl Gustav Jung 77. Nemurire şi reâncarnare – Alexandra David-Neel 78. Epoca maselor: tratat istorica supra psihologiei maselor – Serge Moscovici 79. Psihologia socială sau maşina de fabricat zei – Serge Moscovici 80. Căutătorii: istoria cîutării continue a omului pentru a înşelege lumea sa – D.
Boorstein 81. Psihologia comunităţii – J. Orford 82. Despre cunoaşterea maselor – M. Rouquette 83. Noua psihologie – Robert Mucchielli 84. Ştiinţele secrete – Paul Andreas 85. Mistica: studii despre natura şi dezvoltarea conştiinţei – Evellin Underhill 86. Sacrul – J. Wunenburger 87. Omul şi îngerul său – Henry Corbin 88. Cunoaşterea spirituală – Nee Watchmann 89. Împotriva profanării eului – J. Lusseiran 90. Despre suflet – Aristotel 91. Despre destin – Alberti Magni 92. Vindecara prin culoare – Ted Andrews 93. Contribuţii la teoria culorilor – Goethe 94. Elemente de Cheakra – N. Ozanciuc 95. Dublul eteric şi fenomenele conexe – Arthur E. Powell 96. Iniţiere în terapia cheakrelor – D. Diemer 97. Ki: energia vitală – B. Briant 98. Chi Cung : cultivarea energiei personale – J. Mc. Richte 99. Cum să-ţi foloseşti puterile de vindcare – J.Murphy 100. Vindecarea prin energia palmelor –
Kushi Michio 101. Reiki tradiţional: metoda de vindecar Ushui - *** 102. Interpretarea Viselor - Carl Gustav Jung 103. Uitata cheie a viselor – Noemi Bonheur 104. Carte de vise: tălmăcirea a peste 1300 de vise - ***
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
262
105. Cartea cristalelor – Da El Walker 106. Negociaţi în stil Feng-Shui – Jose Armilla 107. Feng Shui şi arta culorilor – Lin Yan & col 108. Manual de Feng-Shui – Lin Jami 109. Filosofia vestimentaţiei – Th. Carlyle 110. Trilogia horoscopului personal – Gabriel Mihailovici 111. Maga egipteană:metoda întocmirii horoscopului în tradiţia egipteană – P.
Christian 112. Zodiac universal – Dorian Green 113. Zodiacul european – Yv De Roterdam 114. Zodiacul – Andre Barbault 115. Secretele astrologiei chinezeşti – Kwan Lan 116. Horoscopul zilelor de naştere întocmit pe criterii numerologice – M.
Katakkar 117. Planetele care ne guvernează – N. Juliens 118. Astrologia şi relaţiile umane – P. Lassalle 119. Incursiune în astronumerologie – Michele Perras 120. Numerologia magică – Gladis Lobos 121. Elementele spirituale ale numerelor – E. Bindell 122. Elemente de numerologie – R. Barrat 123. Numerele vă decid viaţa – V. Birkenbihl 124. Numerologia – J. Fermier 125. Incursiune în numerologie – C Fortier 126. Numerele în dstinul dvs.: abc numerologic – D Prepeliceanu & col. 127. Faţa omului şi caracterul – Roger Mucchielli 128. Limbajul corpului pentru manageri – H. Ruckle 129. Limbajul trupului – Allan Pease 130. Structura corpului şi caracterul – E. Kretschmer 131. Iniţiere în grafologie – Claude Santoy 132. Scrisul şi spiritul – Noemi Bonheur 133. Grafologie practică – P. Cash 134. Scrisul şi caracterul – Joulien Jamin 135. Ce ţi-e scris în palmă ţi-e pus – D. Warren-Davis 136. Elemente de chiromanţie modernă – Lori Reid 137. De la vieţile trecute la cele viitoare – Pierre Drout 138. Cartea completă a prezicerilor – Diagram Group 139. Incursiune în psihoterapie: cum să ne alegem psihotarapeutul – P. Traube 140. Psihoterapiile: terapia potrivită fiecărui pacient – W. Hubber 141. Psihoterapia ca sistem – S. Mc. Daniel 142. Terapia cognitivă – Ph. Brinster
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
263
143. Tehnici de concentrare – D. Sevigny 144. Tehnici de meditaţie – Marc de Smedt 145. Practica meditaţiei – Swami Sivananda 146. Tehnicile Mind-Store – J. Black 147. Manual de meditaţie – David Fontana 148. Meditaţia - Osho 149. Puterea gândirii pozitive – N. Vincent 150. Cum să evităm eşecurile: metode şi tehnici de psihoterapie – R. Marti 151. Ghid practic de formare profesională – D.Noye 152. Cum să ne purtăm cu p[ersonalităţile dificile – F. Leonard 153. Autoanaliza – Karen Horney 154. Terapia bolilor spirituale – J.C. Larchet 155. Miracolul moticvaţiei – G. Shinn 156. Paşi simpli către vise imposibile – S. Scott 157. Testul arborelui – Denis de Castilla 158. Secretele căsniciei fericite – Zig Ziglar 159. Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus – J. Gray 160. Despre înţelepciunea iubirii conjugale – Emanuell Swedwnborg 161. Viitorul familiei – C. Hardiment 162. Trup şi suflet: sfaturi pentru o viaţă fericită în doi – C. Iabel 163. Teste de iubire spre o viaţă de cuplu armonioasă – V. Rutter 164. Un singut trup: Aventura mistică a cuplului – M. Laroche 165. Limbajul trupului în relaţi ade cuplu – D. Coehen 166. Codul manierelor în afaceri – Letitia Baldrige 167. Cum să vorbim în public – Dale Carnegie 168. Limbajul vorbirii; arta conversaţiei – Allan Pease 169. Arta de a vorbi în public – N. Pacout 170. Antrenamentul comunicării sau arta de a ne integra –
V. Birkenbihl 171. Cum să îi citeşti pe ceilalţi - Kate Keenan 172. NLP: calea succesului – A. Szekely 173. Relaţii publice: imagine şi reputaţie – A. Ritt 174. Manipularea în relaţi publice – A. du Moullin 175. Arta de a influenţa – Robert Mucchielli 176. Profesiunea de relaţionist – B. Dagenais 177. Cum să prezentăm – Tim Hindle 178. Tratat de manipulare – Jean Beauvois 179. Modelarea vieţii – W. Grant 180. Arta de a reuţi în viaţă – Dale Carnegi 181. O călăuză sigură: 8 paşi căte împlinirea în viaţă – John Chafee
Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane
264
182. Putere nemărginită: ştiinţa dezvoltării personale – Antony Robins 183. Calea fericirii: propria noastră reeducare – V.Panchet 184. Curs practic de încredere TM: şapte paşi spre împlinirea personală – W.
Anderson 185. 10 reguli de încălcat şi 10 reguli de respectat; ce trebuie să faceţi pentru a
vă trasa propriul destin – Bill Quain 186. Seducţia: arta de a cuceri – T.Wren 187. Dibcolo de vârf – Zig Ziglar 188. Eficienţa în şapte trepte sau un abecedar al înţelepciunii –
S. R. Covey 189. Cele 21 de calităţi ale leaderului – J.C. Maxwell 190. Cele 21 de legi supreme ale leaderului – J.C. Maxwell 191. Atitudinea învingătorului – J.C. Maxwell 192. Cum să devii o persoană cu influenţă – J.C. Maxwell 193. Cum să fii un bun manager – Kate Keenan 194. Ghid practic pentru conducere – C. Wilson 195. Dezvoltă leaderul din tine – J.C.Maxwell 196. 30 de minute pentru a învăţa cum să faci cea mai bună impresie – E.
Sampson 197. Ponturi şi trucuri în afaceri – J. Manacuso 198. Cum se naşte o afacere de succes – Rentrop & Straton 199. Planul de marketing pas cu pas - Rentrop & Straton 200. Cum să îţi organizezi timpul - Rentrop & Straton 201. Cum să selectezi personalul - Kate Keenan 202. Reflecţii pentru manageri – B. Hyland