RevistaSecolul XXI

Balcanitate

10

NICOLAE IORGA

E oare România un stat balcanic?

Prea adesea în vremea din urm\, România este etichetat\ drept «stat balcanic». Într-o carte ap\rut\ de curând, un distins ziarist francez, dl. Maurice Pernot, analizând actu-ala stare de lucruri în Europa de Sud-Est, se refer\ atât la Grecia, la Iugoslavia [i la Bul-garia, cât [i la România1. La rândul lor, italienii aplic\ noul termen «Balcania»2 , f\r\ deose-bire, tuturor ]\rilor care au ]inut de Imperiul bizantin de odinioar\, atât celor de pe maluldrept cât [i celor de pe malul stâng al Dun\rii, ceea ce mi se pare o eroare, atât din punctde vedere geografic, cât [i din punct de vedere istoric.

Str\duindu-m\ s\ îndrept aceste gre[ite p\reri, nici c\ gândesc s\ denigrez frumoasele[i bogatele ]inuturi balcanice, ai c\ror locuitori sunt acum (în 1930) st\pânii unor stateneatârnate [i înfloritoare, oameni vrednici de neprecupe]it\ laud\, pentru felul cum auîndurat ani îndelunga]i jugul turcesc, pentru b\rb\]ia cu care au ap\rat credin]a cre[tin\,precum [i pentru nem\rginita dragoste ce poart\ locurilor de ba[tin\ ale neamului lorn\scut într-o zodie f\r\ noroc. Dar între statul român [i statele întemeiate de urma[ii ele-nilor [i slavilor, exist\ mari [i v\dite deosebiri.

Balcanii s-au aflat o vreme sub st\pânirea împ\ra]ilor Bizan]ului. Dup\ aceea c\peteni-ile slave, atât ale bulgarilor cât [i cele ale sârbilor, n-au f\cut altceva decât s\ le urmezepilda. Sistemul de guvernare – de[i nu era centralizat, ci alc\tuit din colectivit\]i izolate,aflate în permanent contact cu o putere central\ – a p\strat vechiul caracter imperial. ÎnCarpa]i, imperiul era absent; aici nu s-a statornicit nici o form\ de guvernare barbar\ cares\ exercite o putere asem\n\toare cu aceea a Bizan]ului. Marile ora[e disp\ruser\, n-ausupravie]uit decât a[ez\rile rurale. }\ranii tr\iau în sate izolate, ce se bucurau de oautonomie patriarhal\; doar conceptul de împ\rat conferea oarecare coeziune acestorcelule sociale r\zle]e. Atât [i nimic altceva. La vreme de r\zboi, un num\r de sate se orga-nizau sub conducerea c\peteniilor lor. Dup\ câtva timp, una dintre aceste c\petenii deve-

1 Maurice Pernot, Balkans nouveaux, Paris, 1929.2 Termenul Balcania (folosit pare-se pentru întåia oar\ în prefa]a lucr\rii Origine e evoluzione

storice delle nazioni balcaniche a lui Angelo Pernice, publicat\ la Milano în 1915) a fost ulte-rior folosit în Enciclopedia Italian\, vol. V, Roma, 1949 [i în Grande Dizionario Enciclopedico, vol. II, Milano, 1955 etc., într-un sens mai larg, echivalent cu acela alsintagmei spa]iu sud-est european.

11

nea domn (dominus), exercitând puterea [i având asupra supu[ilor o autoritate cvasi-imperial\. Teritoriul st\pânit de el era «}ara româneasc\» în cel mai strict în]eles na]ionalal cuvântului, [i nu un stat balcanic [i nici o copie ambi]ioas\ a Imperiului Roman deR\s\rit.

Din punct de vedere politic, aceste tr\s\turi reprezint\ deosebiri cum nu se poate maicategorice. În Balcani, locul cârmuirii cre[tine a fost luat de ultima ipostaz\ a Romei, deRoma musulman\ a turcilor. Vechiul sistem a fost p\strat de c\tre noii st\pânitori, f\r\vreo schimbare esen]ial\. Pe malul stâng al Dun\rii, dup\ acceptarea suveranit\]ii turce[ti,n-a fost întru nimic [tirbit\ deplina autonomie a domnilor Moldovei [i Valahiei. Au r\mas[i mai departe aceia[i conduc\tori înzestra]i cu puteri egale cu cele ale împ\ra]ilor dealt\dat\, ca [i cum lor le-ar fi fost l\sat\ coroana cezarilor bizantini, protectori ai Bisericiir\s\ritene. Cei patru patriarhi (ai Antiohiei, Ierusalimului, Alexandriei [i Constantinopolului)au lucrat sub obl\duirea [i prin bun\voin]a acestor capete încoronate ale ob[tii ortodoxe.Turcii au ocupat doar cet\]ile de la Dun\re, care singure erau considerate a fi fost cuceritede sultani. În l\untrul ]\rilor române[ti turcii n-aveau nici un amestec. Puterea suveran\n-avea nici un drept, afar\ de acela de a acorda domnilor învestitura «prin gra]ia lui Dum-nezeu» – niciodat\ prin gra]ia vreunui monarh muritor – [i acela de a primi un tribut anual.La Buda au poruncit pa[ale, ceea ce nu s-a întâmplat niciodat\ în capitalele române[ti,unde crucea s-a men]inut nestingherit\, în\l]ându-se deasupra vârfurilor edificiului politic.

Numero[i istoriografi – care nu se cade s\ fie confunda]i cu istoricii adev\ra]i – con-tinu\ totu[i s\ vorbeasc\ despre cre[tinii din Balcani, români [i al]ii care cam în acela[itimp au scuturat jugul otoman [i au dobândit libertatea, trecând cu vederea faptul c\, de-a lungul celor cinci secole de vasalitate fa]\ de Roma sultanilor, libertatea românilor n-a încetat nici o dat\ m\car un singur ceas.

Din punct de vedere geografic, Bulgaria a r\mas ast\zi unicul stat balcanic, întrucâtIugoslavia se întinde pân\ la hotarul cu Italia, iar Grecia este un stat mediteranean; câtprive[te Turcia european\, ea nu reprezint\ altceva decât o prelungire aproape neglija-bil\ a unui stat asiatic.

■ Textul reprezint\ o prim\ traducere în limba român\ a ultimei forme dinlimba englez\, rev\zut\ de autor, a primei p\r]i a conferin]ei sus]inute de NicolaeIorga la 17 februarie 1930 (conferin]\ intitulat\ ini]ial The Background of Roumanien His-tory) la dejunul oferit în cinstea lui de corpul profesoral al Universit\]ii WesternReserve din marele ora[ american Cleveland, pe care ilustrul nostru istoric aveas\-l numeasc\ «a doua metropol\ a românilor».

Spre deosebire de celelalte teme abordate de Nicolae Iorga în cursul viziteisale în America (27 ianuarie – 20 martie 1930) str\lucita demonstra]ie [i argu-mentele de neclintit – pe care, în aceast\ conferin]\, [i-a întemeiat r\spunsul cat-egoric negativ la întrebarea «este oare România un stat balcanic?» – au suscitatîn Statele Unite un interes ie[it din comun nu numai în afara perimetrului univer-sitar local, dar chiar [i la New York.

La 18 februarie, adic\ a doua zi dup\ conferin]\, Cleveland Press, unul dintrecele mai r\spândite cotidiene din ora[, a publicat o dare de seam\ despre con-ferin]\ în care eviden]iaz\ c\ «România nu este un stat balcanic, cum cred mul]i, deoarecese deosebe[te de celelalte state din Peninsula Balcanic\». La 20 februarie, traducerea aces-tei d\ri de seam\, avea s\ apar\ la loc de frunte pe prima pagin\ a cotidianului

12

Din punct de vedere etnografic deosebirile nu sunt la fel de clare. Sunt vizibile în primulrând puternice similitudini între diferitele na]ii. Ele au aceia[i str\mo[i traci, care au vie]uitpe ambele maluri ale Dun\rii: ilirii îns\ n-au tr\it decât pe latura adriatic\ a peninsulei.În preajma Pontului Euxin s-a exercitat pretutindeni aceea[i influen]\ greceasc\, s-a pro-dus acela[i proces de romanizare a p\turilor populare [i de ocupa]ie de c\tre romani. Deasemenea, n\v\lirile slave au atins toate aceste na]ii.

La miaz\noapte de Dun\re sci]ii au exercitat, mai cu seam\ în Moldova, o tainic\ [idurabil\ înrâurire asupra tracilor: de asemenea asupra ge]ilor [i asupra a[ez\rilor dacilordin apusul Transilvaniei [i din ]inuturile muntoase. În ciuda coloniz\rii romane târzii, maiîntâi a p\storilor [i a agricultorilor, apoi a coloni[tilor lui Traian, aceast\ nou\ na]ie latin\n-a fost prea expus\ domina]iei barbarilor, care, seto[i s\ afle comori mai bogate [i locurimai lesne de ap\rat, au p\r\sit iute aceste dealuri, precum [i p\durile [i mla[tinile deaici, umblând dup\ o prad\ mai ac\t\rii. În Balcani limba latin\ nu s-a p\strat decât înv\ile Pindului, pe litoralul apusean [i în câmpiile Tesaliei. În schimb, în Carpa]i, vechiu-lui fond latin i-au fost ad\ugate cuvinte slave. De la Dun\re pân\ la mun]ii Beskizi, de laTisa la apus [i de la Nistru la r\s\rit, pân\ în ziua de azi întreg acest teritoriu este româ-nesc.

Se pune deci întrebarea, de unde începe Peninsula Balcanic\? Spre a r\spunde aces-tei întreb\ri poate fi util s\ facem o compara]ie cu celelalte dou\ peninsule ale Europeimeridionale. Spania începe de la Pirinei, iar prelungirile acestor mun]i c\tre miaz\zi nureprezint\ decât hotarele dintre diferitele provincii ale peninsulei. Italia purcede de la Alpi,iar Apeninii nu sunt altceva decât coloana ei vertebral\. În cea de a treia peninsul\ dinsudul continentului, rolul Pirineilor [i al Alpilor nu revine Carpa]ilor, care str\bat EuropaCentral\, leag\ Polonia cu Slovacia [i î[i îndreapt\ ramifica]iile c\tre apus, ci apar]ine aceluimasiv muntos care cu adev\rat face parte din aceast\ peninsul\, [i anume masivul cunos-cut sub numele de Balcan (cuvânt turcesc care înseamn\ «munte»). Leg\tura Balcanilorcu Carpa]ii fiind t\iat\ de Dun\re la Por]ile de Fier, mun]ii Rodopi sunt unica ramifica]ie

America, ziarul tuturor românilor din Statele Unite. La 24 februarie, tot pe primapagin\, acela[i cotidian avea s\ consacre conferin]ei o recenzie mai ampl\ [i maiam\nun]it\, din care merit\ s\ amintim aici urm\toarea m\rturie deosebit de sem-nificativ\: «La cererea conferen]iarului, pre[edintele comitetului na]ional (al românilor, n.n.)arat\ pe o hart\, expus\ acolo din timp, teritoriul României [i liniile ce o despart de ]\rile balcanice».M\rturia relev\, pe de o parte, grija pentru detalii [i seriozitatea cu care Iorgaurm\rea delimitarea României de statele balcanice, iar, pe de alt\ parte, preocu-parea românilor americani de a se ap\ra de ponosul de a fi considera]i balcani-ci de c\tre americanii de vi]\ sau de c\tre concet\]enii originari din Europa Occi-dental\ sau Central\. De la sfâr[itul veacului trecut, adjectivul «balcanic» are cono-ta]ii marcat peiorative, pe care lexicografii nu le înregistreaz\. O singur\ excep]iela noi: Dic]ionarul limbii române, tomul I, partea I, Bucure[ti 1913, p. 1753, la articolulBalcanic… g\sim men]iunea: p.ext. (cu referire la starea de cultur\ mai înapoiat\ a popoarelordin Balcani) – înapoiat, primitiv, necivilizat. Nici un alt dic]ionar român sau str\in nu con-semneaz\ aceste conota]ii.

La începutul lunii aprilie, f\când dovad\ de rar discern\mânt, trimestrialul Rou-mania. A Quarterly Review (caietul ianuarie-martie) – fondat de William Nelson Cromwell,pre[edintele asocia]iei «Society of Friends of Roumania», [i redactat de Horia I.

c\tre miaz\zi a Balcanilor, în vreme ce lan]ul Pindului poate fi considerat c\ îndepline[terolul Apeninilor pe aceste meleaguri. Fiecare vale comunic\ cu toate celelalte. Datorit\acestui ansamblu de mun]i, toate provinciile din regiunea Balcanilor [i a Pindului suntlegate între ele: cât prive[te România, cu sarmaticele [esuri ale Moldovei deschise c\trenem\rginitele întinderi ale Rusiei [i spre grânarele Valahiei ce coboar\ spre Dun\re, eareprezint\ în mod cert o entitate categoric distinct\.

Traducere [i prezentare de Ioan COM{A

13

Babe[ – desprinde din stenograma conferin]ei lui Iorga acea parte care l\mure[teconcludent de ce România nu este un stat balcanic [i o public\ integral sub titlulIs Roumania a Balkan State?

În presa din ]ar\, conferin]a n-a fost amintit\ decât la 9 aprilie, de un unicziar bucure[tean – Neamul românesc, al c\rui director era N. Iorga – care a repro-dus dup\ America traducerea d\rii de seam\ ap\rute ini]ial în Cleveland Press.

De[i în 1932 textul publicat în 1930 de revista newyorkez\ Roumania a v\zutlumina tiparului la Bucure[ti în culegerea intitulat\ N. Iorga. My American Lectures (încare figureaz\ la pp. 155-158), nimeni nu s-a gr\bit s\ traduc\ în român\ acestop de permanent\ actualitate. Reticen]a nu este inexplicabil\. Cheia ne este ofe-rit\, poate, de faptul c\ Iorga a g\sit de cuviin]\ ca în My American Lectures s\ operezeo notabil\ amplificare [i remaniere a textului celui de al doilea paragraf, a[a cumap\ruse în revista newyorkez\, modific\ri dictate de importante considera]ii con-juncturale de politic\ extern\ [i nu numai. Exagerate preocup\ri de a nu jigni [ide a menaja posibile susceptibilit\]i clarific\ ra]iunile care, de-a lungul a [apte decenii,i-au determinat pe cei care vor fi luat cuno[tin]\ de demonstra]ia [i argumentelelui Iorga privind pozi]ia României în Balcani s\ ezite nu numai s\ le popularizeze,dar m\car s\ se refere la ele. Aceste ra]iuni par ast\zi discutabile.

14

VICTOR PAPACOSTEA

Balcania

Balcania este un termen de factur\ – [i poate chiar de origin\ – mazzinian\1. A cir-culat în coresponden]a conspiratorilor, între anii 1848-1877. El rezuma, pe atunci, oîntreag\ concep]ie politic\. Prin magia lui, agen]ii liberalismului romantic sperau s\ real-izeze o sfor]are colectiv\ [i simultan\ a popoarelor din Peninsul\ împotriva sultanului.Dup\ lupt\, Balcania [i-ar fi prelungit sugestia; popoarele eliberate ar fi r\mas înfr\]itepe anume temeiuri suflete[ti, etnice, politice [i economice. Dealtfel, ideia unei confed-era]ii a popoarelor din Peninsul\, la care ne-am fi ad\ogat [i noi Românii, este mult maiveche; în vremea revolu]iei franceze a predicat-o poetul tesalian Riga Fereul2.

Azi ideia este din nou în aer. Aproape în toate statele balcanice s’au produs reac]iuniîmpotriva st\rilor de învr\jbire cari apas\ via]a popoarelor. S’au ]inut numeroase con-ferin]e inter-balcanice [i s’a lucrat pentru apropiere [i cooperare. S’au pus bazele unorcamere comune de comer], industrie [i agricultur\, s’au proectat tarife preferen]iale inter-balcanice, conven]ii sanitare, [i se vorbe[te de o desvoltare «în comun» a c\ilor de comu-nica]ii, terestre, maritime [i aeriene. De curând, În]elegerea balcanic\ a dat o nou\ dovad\de vitalitate, iar în Bulgaria, stat dominat înc\ de porniri revan[arde, o parte din person-alul politic s’a manifestat public pentru reîntoarcerea c\tre «amici]iile seculare».

Obi[nui]i cu crea]iile [ubrede sau artificiale ale cabinetelor diplomatice, mul]i privesccu scepticism aceste lucr\ri. S’ar p\rea c\ nici spiritul vremii nu prea este prielnic ideiide asociere a popoarelor. {i totu[i – progresele realizate, dispozi]ia [i atmosfera gener-al\, ne face s\ credem c\, în Balcani, ideia aceasta va putea avea o evolu]ie cu totuldeosebit\. Realit\]ile geopolitice, interesele economice, tradi]ii istorice comune [i mariafinit\]i de ordin etnic – toate vor concura pentru a o impune.

Dealtfel, cu mici intervale de separa]ie, popoarele balcanice au tr\itaproape întotdeauna laolalt\. Sub forma domina]iunii macedonene, romane, bizan-tine sau turce[ti – aceste realit\]i au impus lumei balcanice, aproape totdeauna, ritmulunei respira]ii unitare. Ori de câte ori aceste sisteme politice unificatoare sl\beau, Penin-

* Text ap\rut în revista Libertatea, 1936.1 Vezi Al. Marcu, Conspiratori [i conspira]ii în epoca Rena[terii politice a României.

Tot acolo citatele din Mazzini [i din r\spunsul lui Dim. Br\tianu.2 În reluarea acestor ini]iative azi, cercurile ateniene au avut un rol foarte activ.

15

sula rec\dea în anarhie. Tendin]ele particulariste ofereau atunci aspecte de total\ n\ruire;dar reac]ia unificatoare venea f\r\ întârziere, dorit\, chemat\ de toat\ lumea. Faza bizan-tin\ premerg\toare n\v\lirei turce[ti este tipic\ în aceast\ privin]\; c\derea sub o puterecapabil\ s\ creeze o disciplin\ colectiv\ în rândul popoarelor din Peninsul\ a fost o nece-sitate a acelui timp. Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului va r\mâne în isto-rie prin puterea de p\trundere de care a dat dovad\ în aceast\ privin]\. El a sim]it celdintâi, în pragul vremurilor moderne, necesitatea acelei mari unit\]i pontice [i dun\rene,capabil\ a rezista [i asalturilor apusene [i celor ce se preg\teau la r\s\rit. Aceast\ ideea inspirat întregul s\u program de cucerire [i organizare. Pentru acelea[i nevoi de paci-ficare el a extins autoritatea patriarhilor ecumenici – care ajunsese a nu se mai exercitadecât în grupul redus al Romeilor – asupra tuturor popoarelor cre[tine din Peninsul\,punând astfel temelia unei mari societ\]i cre[tine a c\rei coeziune [i unitate s’a men]inutveacuri întregi. Dar brutalitatea regimului turcesc, decaden]a lui pretimpurie, iar mai târz-iu aservirea Patriarhiei c\tre interesele de ras\ ale elenismului, au dus la ruin\ aceast\a[ezare. Veacul al XIX-lea – principiul na]ionalit\]ilor – a dat lovitura mortal\ acestui sis-tem politic dovedit sub misiunea sa. Vechiul particularism a reap\rut în forma explosiv\a revolu]iilor na]ionale; o lupt\ pe via]\ [i pe moarte s’a desl\n]uit între supu[i [i tirani.

Toat\ lumea european\ a privit cu simpatie – cum era [i firesc – lupta popoarelorbalcanice pentru eliberare, dar pu]ini [i-au dat seama de perspectivele grave pe care ledeschidea desfiin]area Imperiului otoman. Într’adev\r, dou\ mari primejdii încep aamenin]a via]a Peninsulei, înainte ca lan]urile care robeau popoarele s\ fi c\zut:

Prima primejdie venea din interferen]ele etnice ce s’au produs în decursul veacurilorde convie]uire; datorit\ lor p\rea imposibil\ o delimitare de frontiere care s\ împace înmod absolut popoarele ce se separau. Ce a însemnat [i ce înseamn\ aceast\ imposibil-itate, o pot spune acei cari au urm\rit studiile înv\]atului iugoslav Jovan Cvijic´3: Penin-sula Balcanic\ înf\]i[eaz\ unul dintre cele mai variate aspecte etnice, nu numai din Europa,dar de pe întregul glob. Triburi albaneze, aromâne[ti [i slave pân\ în inima Greciei, expan-siune greac\ asupra Epirului, Traciei [i Macedoniei pân\ în Albania meridional\ [i dealun-gul tuturor coastelor, înfiltr\ri bulgare în Dobrogea [i mase române[ti compacte pân\ înv\ile Balcanilor [i pân\ în centrul Serbiei Vechi – iat\ câteva numai din aspectele amal-gamului etnic pe care îl con]ine Peninsula. Sunt unele regiuni, cum ar fi Epirul [i Mace-donia, în care g\se[ti al\turi unele de altele, sate slave, grece[ti, române[ti, albaneze[ti[i turce[ti. Nu este de mirare c\ în Banovina Vardarului, Macedonia, Epir, etc. – amesteculeste atât de intens încât persist\ fenomenul cunoscut sub numele de bilinguism.

În toat\ Peninsula, se poate spune, sunt doar câteva regiuni muntoas – Peloponezul,Mun]ii Albaniei sau Pindului – în care s’a mai p\strat vechiul tip grec, ilir sau tra-coroman. Aceast\ mare confuzie etnic\ a d\inuit în Peninsula Balcanic\ în toate vre-murile. Datele ei istorice nu pot fi enumerate în cadrul acestui articol; pe terenul linguisticeicomparate, ele pot fi urm\rite în lucr\rile unui Sandfeld, Capidan etc. Minunat\ pentru ademonstra aceast\ veche promiscuitate etnic\ a Peninsulei ni s’a p\rut caracterizarea pe

3 Jovan Cvijic´, La Péninsule Balkanique.

16

care o cronic\ bizantin\ o d\ voevodului Vanco, care a ocupat ora[ul Arta la anul 1400:«era de neam Serbo-arvanitobulgaro-vlah».

A doua primejdie era înc\ [i mai grav\. Ea decurgea din tendin]ele imperialiste aunora dintre marile puteri, care se pref\ceau c\ lupt\ pentru eliberarea popoarelor sub-jugate, dar care în realitate urm\reau împ\r]irea Peninsulei în zone de influen]\, asemeniconcesiunilor din continentele de culoare. În deosebi Rusia [i Austria au tr\dat aproapedela început un formidabil apetit anexionist. Una vroia Dun\rea, Marea Neagr\ [i Con-stantinopolul, cealalt\ Salonicul [i ]\rmul egeean. Între altele, deschiderea mo[tenireiturce[ti s’a amânat, mult\ vreme, [i datorit\ acestor dou\ primejdii.

Pentru evitarea lor, mazzinienii au comb\tut ideia separatismului total. Trecând pesteideile dominante ale veacului, ei s’au gândit la înlocuirea sistemului otoman, îndat\ dup\desfiin]area lui, cu o form\ politic\ care s\ asigure, pe plan economic [i militar – cu respec-tul ideei de stat na]ional – acea unitate pontic\ [i dun\rean\ pe care o întrez\rise cucer-itorul otoman la 1453. De aceea, o dat\ cu ideia libert\]ii na]ionale, ei propov\duiau [iideia solidarit\]ii balcanice în fa]a marilor puteri cari manifestaser\ tendin]i imperialiste.Mazzini însu[i repro[a Englezilor pe la 1855 c\ nu ajut\ popoarele balcanice, «...s\alc\tuiasc\ uni]i, o mare confedera]ie, sustr\gându-i astfel influen]ei ruse[ti,ajutându-i s\ ob]in\ acea existen]\ pe care zadarnic o sperau dela Rusia;s\ ridice în fa]a Împ\r\]iei moscovite un z\gaz viu, de tinere Na]iuni aso-ciate». Nu trebue s\ cread\ nimeni c\ aceasta ar fi însemnat o amendare sau o atin-gere cât de mic\ adus\ ideii na]ionale în esen]a ei spiritual\; dimpotriv\, prin realizareaacelei confedera]iuni, popoarele balcanice î[i ap\rau [i garantau, în m\sura cea mai deplin\,integritatea suveranit\]ii lor na]ionale împotriva statelor acaparatoare, dela Apus ca [i delaR\s\rit. Între mazzinienii convin[i a fost, dup\ cum se [tie, [i Dimitrie Br\tianu, care, înnumele Comitetului Na]ional Român, a r\spuns la 11 Septembrie 1851 la apelulComitetului central democratic european. În apelul lui Mazzini st\ scris: «Podullui Traian are acum numai câte un stâlp pe amândou\ ]\rmurile Dun\rii; este simbolulst\rii de ast\zi. Trebue ca cu mâinile voastre s\-i pune]i arcuri noui; aceasta este dato-ria voastr\ pentru viitor». La care Br\tianu r\spundea: «Românul nu va în[elan\dejdile pe care democra]ia [i le-a pus în el; noile bol]i ale podului luiTraian le-am înfipt în p\mânt... [i podul sfin]ii alian]e a popoarelor se vaar\ta str\lucitor de frumuse]e [i t\rie... Fi-va acest pod simbolul mareiînfr\]iri europene...». {i pentru a câ[tiga încrederea popoarelor, Br\tianu ]inea s\precizeze: «Vecinii no[tri s\ fie f\r\ grij\, Confedera]ia dun\rean\, ori dac\ se prefer\,sfânta alian]\ a popoarelor dela Dun\re, nu va fi o societate universal\, un consor]iu altuturor bunurilor. În asocia]ia noastr\ fiecare asociat va continua s\ se bucure de liberadispunere de averea sa [i nu va fi angajat decât cu o parte a sa. Fiecare î[i va p\stra indi-vidualitatea [i ac]iunea». Apoi c\tre încheere: «Nu v\ fie fric\ fra]ilor; ]arul [iîmp\ratul austriac nu ne mai pot în[ela: le-am smuls masca». Eminescu4,creiatorul doctrinei na]ionaliste, s’a declarat [i el partizanul regrup\rii popoarelor balcanice,pentru a se evita astfel mandatul vreunei mari puteri – în spe]\ al Austro-Ungariei carese oferea necontenit. Fiindc\ propaganda austriac\ în acest sens se înte]ise, Eminescu

17

a sim]it pericolul [i a reac]ionat. El a scris un foarte frumos articol intitulat Planul uneiconfedera]iuni balcanice.

Ziarul austriac «Post», exploatând cu rea credin]\ tema c\ «micile state din Penin-sula Balcanic\ e[ite din letargia în care le ]ine domnia turceasc\ ar forma prin rivalit\]ilelor politice na]ionale [i religioase un pericol mult mai mare pentru lini[tea Europei decâtletargia acestor provincii produs\ prin ap\sarea semilunei» propunea confederarea lorsub mandatul Austriei; tot odat\ numitul oficios propunea s\ se lase Rusiei – pentru a oîmp\ca – posibilitatea de a cuceri Constantinopolul, [i drumul deschis c\tre alte maricompensa]ii în Asia.

R\spunsul lui Eminescu are o viguroas\ ]inut\ polemic\. Referindu-se la situa]ia destat clientelar Austriei – stare c\tre care lunecasem deja din teama, desigur legitim\, deRu[i – el spune: «Robia economic\ a noastr\ [i a Orientului întreg, suprema]ia culturiiextrafine din Buda Pesta [i Viena, poate fi visul diploma]ilor dela «Post», dar exemplulRomâniei ar trebui întip\rit în mintea popoarelor de peste Dun\re; ar trebui s\ li se spun\c\ protectoratul Austriei este echivalent cu s\r\cirea, cu stoarcerea popula]iunilor prinagen]i economici f\r\ patrie, [i c\ acelea (popoarele balcanice) n’ar forma decât terenulde nutri]iune al desvoltatelor sisteme intestinale dela bursa din Viena». Continuând peun ton din ce în ce mai vehement, Eminescu respinge cu indignare ideia mandatelor [iajunge la concluzia unei confedera]ii independente, întemeiat\ pe o politic\ comer-cial\ protec]ionist\, «sub protectoratul s\u propriu [i al nim\nui altcuiva».Totodat\, Eminescu socoate c\ aceasta este forma de organizare care «con]ine în sinesâmburi de dezvoltare adev\rat\». Iat\ cum Eminescu, de[i dominat de ideolo-gia na]ionalist\, [i creator de geniu în acest domeniu — a în]eles printre cei dintâi în Româ-nia aceast\ necesitate [i s’a p\truns de tot sensul marilor comandamente geo-politice,economice, etnice [i istorice cari impun ideia unei asocia]ii a popoarelor din Peninsul\.

Dreptul de autodeterminare al popoarelor a fost satisf\cut în ultima sut\ de ani înmod aproape absolut. Cel pu]in în Europa. S’a rupt Banatul în dou\, Macedonia în trei –pentruca linia de demarca]iune între statele respective s\ urm\reasc\ cât mai exact lim-itele etnice. La Fiume frontiera evoluiaz\ în mod irepro[abil printre cartiere [i str\zi, alegân-du-le pe cele italiene de cele iugoslave... (S’au produs fire[te [i unele nedrept\]i; aceeaa Banatului nu este singura) .

Când a ap\rut noua hart\ a continentului nostru, unii publici[ti de peste ocean aureluat atacurile împotriva particularismului statal european. S’a vorbit atunci de «atom-ismul» care împinge la anarhie [i ruin\ civiliza]ia b\trânului continent. Criticele n’au fostluate îns\ în seam\ de oamenii de stat din Europa. Este drept c\ multe din ele erau lip-site de cunoa[terea exact\ a particularit\]ilor de ordin etnic, istoric, geografic [i economicpe care le prezint\ continentul nostru. Ast\zi îns\ trebue s\ recunoa[tem c\ unele dincriticele rostite atunci î[i g\sesc o crud\ îndrept\]ire. S\ recunoa[tem, c\ aplicareaintegral\, pân\ la ultimele consecin]e, a dreptului de autodeterminare, obliga— pentru anumite considerente de ordin economic [i geopolitic — la omodificare a vechii concep]ii despre frontiere.

4 Mihail Eminescu, Opere complete, ed. A. C. Cuza.

18

Sistemul frontierelor absolute – adev\rate ziduri chineze[ti – suportabile pentru via]a

economic\ a marilor imperii, constitue o absurditate în f\r\mi]area de ast\zi. Este p\cat

c\ acest lucru nu a fost în]eles la vreme de cârmuitorii popoarelor europene. Ei au uitat

c\ oamenii nu vor putea tr\i [i în «atomismul» creiat de autodeterminare, [i cu vechiul

sistem al frontierelor înalte [i ermetice. De aci marea contradic]ie a vremei noastre: con-

tradic]ia între etnic [i economic; între unitatea etnic\ [i diversitatea econom-

ic\ indispensabil\ vie]ii. Prin «atomismul» statal european, s’a ajuns la violentarea acelui

neiert\tor determinism geografic a c\rui sensibilitate economic\ [i politic\ a reac]ionat.

De aci, în primul rând, starea de nevroz\ general\.

Nevoia concentr\rii a început s\ se simt\ acum din nou. În cabinetele diplomat-

ice ideia câ[tig\ teren; în curând ea se va impune. Popoarele mici trebuie s\ fie atente.

S\ nu piard\ iar\[i, ceeace au câ[tigat dup\ atâta a[teptare [i cu atâtea jertfe. C\ci, încu-

rajat de noul curent de gândire, spectrul marilor imperialisme a reap\rut la toate punctele

cardinale. Cei interesa]i vor încerca, fluturând necesitatea concentr\rii economice, s\ reîn-

vie despotismul – a[a cum Austria de alt\dat\, însu[indu-[i federalismul mazzinian, a

c\utat s\ înglobeze în hotarele ei popoarele balcanice. Nu este vreme de pierdut. S\

opunem puterilor necurate ale trecutului, cetatea natural\ a unei mari unit\]i geografice.

Dac\ este vorba s\ intr\m, pe viitor, într’o asocia]ie de state – s’o prefer\m pe aceea a

Peninsulei. Pe aceasta a f\cut-o Dumnezeu. În cadrul ei popoarele î[i vor p\stra neatins\

organiza]ia statal\ na]ional\. România va putea relua acel mare oficiu – în slujba uman-

it\]ii sudesteuropene – pe care l-a mai avut [i alt\dat\, dar nu în condi]iuni atât de priel-

nice.

S\ organiz\m deci – mic[orând cât mai mult cu putin]\ rigorismul frontierelor inter-

mediare – acea mare solidaritate balcanic\ menit\ a împiedica rena[terea imperiilor aca-

paratoare. S\ organiz\m Confedera]ia – a[a cum au v\zut-o Dimitrie Br\tianu [i

Eminescu – împotriva tiraniei ce d\ ocol caselor noastre.

19

«R\spândite în întregul orient ortodox, ca un însemn de omagiu adus marilorl\ca[uri de închin\ciune, s\biile lui Constantin Brâncoveanu au fost cudeosebire s\bii de parad\. Iubitor dealaiuri, de fast, domnitorul a imprimatîntregii recuzite cavalere[ti str\lucireaartei de curte.» (Vasile Dr\gu], Arta Brâncoveneasc\)

La pagina 9«Decora]ia de tip oriental în [tuc a fost familiar\ edificiilor civile din }ara Româneasc\ în a douajum\tate a secolului al XVII-lea. La Biserica Fundenii Doamnei ea invadeaz\fa]adele îmbr\cându-le cu o adev\rat\horbot\ de poveste, în care s-au închipuit palate, havuzuri,mese cu fructe, flori. Executat\ în1699, aceast\ decora]ie de o singular\frumuse]e s-a p\strat aproape intact\pe fa]ada sudic\ a monumentului.»

▲

▲

20

ALEXANDRU PALEOLOGU

Balcanicul Socrate [i socraticul Caragiale

Pe tema balcanismului, în Europa se vorbe[te acum mai ales în leg\tur\ cu criza dinIugoslavia. Ideea care a însp\imântat Occidentul a fost «butoiul cu pulbere din Balcani»,instabilitatea din zon\, balcanicul ca provocator de criz\. S-a coborât în istorie pân\ lapovestea atentatului de la Sarajevo, care a dus la declan[area primului r\zboi mondial.Balcanii sunt percepu]i ca o zon\ insuficient european\, o Europ\ de grad secund, dac\nu [i mai r\u, turcit\, amestecat\ cu tot felul de fermen]i levantini, o lume care nu ofer\garan]ii [i pe care nu po]i conta nici în privin]a stabilit\]ii, nici a angajamentelor. Camaceasta este psihologia occidental\ [i chiar a noastr\, privind acest subiect.

Noi, românii, ne credem balcanici f\r\ s\ fim, [i tot noi ne lep\d\m de balcanism,considerându-l ghiuleaua de picior care ne trage în jos, nepermi]ându-ne s\ fim «inte-grabili» în Europa. E o gre[eal\ foarte mare pe care o s\vâr[im cu to]ii. Cred c\ acest felde a judeca lucrurile este lipsit de r\bdare, de luciditate [i de o privire întreag\ asupraunui fenomen de o mare vechime [i cuprindere, atât în ordinea intelectual\ [i spiritual\,cât [i în cea a civiliza]iei. Cât am fost în Fran]a, am tot insistat asupra acestei chestiuniprin articole [i conferin]e. Era perioada când criza iugoslav\ era perceput\ ca un morbpericulos [i i se ata[a conota]ia de insuficient\ asumare, în aceast\ zon\, a tradi]iilor occi-dentale [i europene. Mi se pare curios s\ se omit\ c\, oricum am lua-o, Socrate, Platon[i Aristotel erau ni[te balcanici. Se poate spune c\ balcanismul e un concept mai recent.Nu e recent. Ori e legat de zona geografic\ [i de lumea care o populeaz\, [i atunci serefer\ la toat\ durata istoriei cunoscute pân\ acum, ori, dac\ e un fenomen local [i efe-mer, atunci nu poate fi inerent unei anumite structuri. E vorba de o confuzie. E adev\ratc\ civiliza]iile Antichit\]ii – elenic\, alexandrin\ [i roman\, care au ocupat o parte din con-tinentul nostru [i zonele circummediteraneene – nu erau înc\ europene. Europa începes\ fie privit\ ca un continent cu particularit\]i creatoare importante o dat\ cu cre[tinis-mul. Dar printre fermen]ii civiliza]iei europene au fost nu numai Socrate, Platon [i Aris-totel, ci [i Euclid, cu geometria lui, [i arhitectura greceasc\ [i tragedia greac\, temeiuriindiscutabile ale civiliza]iei europene, care sunt evident balcanice.

Ast\zi, lumea balcanic\ nu mai e aceea[i care a fost în Antichitate [i grecii de acumnu sunt la fel cu elenii din Antichitate. E iar\[i o afirma]ie gratuit\, fiindc\ nic\ieri o pop-ula]ie nu r\mâne omogen\ timp de milenii ci sufer\ tot felul de metamorfoze, de muta]ii

21

[.a.m.d. Dar c\ exist\ ceva peren, o esen]\ care nu a suferit nici o cezur\, din Antichi-tate pân\ ast\zi, e un lucru limpede. Cine vrea s\ în]eleag\ bine continuitatea lumii eleniceca lume balcanic\, n-are decât s\ fac\ ni[te compara]ii. Citindu-l pe Tucidide [i o seriede alte surse, care nu se pot integra sub aceea[i spe]\, dar care sunt tot relat\ri de via]\politic\ a peninsulei, suntem frapa]i de o mare similitudine. Pot invoca un text celebruacum [aptezeci de ani, apreciat de critica româneasc\ din acea vreme (în special deC\linescu [i Zarifopol), o nuvel\ de Teodor Scor]escu, Popi, a c\rei ac]iune se petrecela Atena în 1924, în contextul c\derii guvernului Gounaris, al judec\rii [i spânzur\riimini[trilor, al r\sturn\rii monarhiei [i ascensiunii lui Venizelos. Atunci se declan[eaz\ omic\ intrig\ foarte amuzant\, cu un român ajuns acolo din întâmplare [i implicat într-oaventur\ galant\. Lumea era împ\r]it\ în venizeli[ti [i constantini[ti, disputele dintre eiducându-se în pia]a public\ [i prin cafenele. Unii beau uzo, ceilal]i, alt\ b\utur\, ceea ceconstituia semnul unei distinc]ii politice. Conflictele amuzante din aceast\ poveste suntde confruntat cu pasaje din Tucidide, unde e vorba de întâmpl\rile, contesta]iile [i eveni-mentele politice din timpul r\zboiului peloponesiac. Se poate vedea c\ e acela[i climat.

Se va spune c\ e inven]ia unui scriitor român care a construit, pe reminiscen]e anticeprivite parodic, o schi]\ amuzant\. E adev\rat, dar lucrurile acestea n-ar fi plauzibile [iacceptabile f\r\ un temei, incon[tient poate, dar raportabil la ceva stabil. În lipsa lui, toateacestea ar r\mâne ni[te considera]iuni futile. Dar noi românii trebuie s\ abord\m temacu toat\ seriozitatea [i r\spunderea. Când exista înc\ o distinc]ie destul de tran[ant\ întreromânii din Transilvania [i reg\]eni, cei dintâi îi percepeau pe ceilal]i ca apar]inând uneilumi levantine, frivole [i nesigure. Reg\]enii îi considerau pe transilv\neni spirite cezaro-cr\ie[ti, pu]in rigide, pu]in aulice, lipsite oarecum de sim]ul relativit\]ii [i al umorului, deambiguit\]ile fecunde pe care le avea lumea balcanic\ a vechiului regat. Erau lucruri explic-abile [i fatale atunci. Tot fatal\ a fost [i rezolvarea lor în timp. Dar de atunci a r\mas ideeac\, din p\cate, suntem balcanici [i c\ trebuie s\ ne vindec\m sau m\car s\ ascundemaceast\ tar\. Nu putem s\ nu remarc\m [i o foarte mare afinitate între noi [i italieni, span-ioli sau chiar ru[i (cât e de mare Rusia, are [i zone care apar]in spiritului de care vorbesc).Nu putem s\ nu observ\m asta, cum nu putem accepta teza cu totul pueril\ [i diminu-ant\ a lui Milan Kundera, care spune c\ Europa se opre[te la arcul carpatin, sau la teo-ria lui Samuel Huntington, pentru care lumea european\ este numai cea catolic\ [i protes-tant\, restul fiind asiatism sau altceva. Asta e o eroare, fiindc\ aparenta inarticulare [ineangrenare corect\ la valorile, stilul [i civiliza]ia occidental\ nu sunt legate de ortodox-ie. Spania [i Italia sunt catolice dar au mari afinit\]i [i interferen]e istorice indiscutabile,în anumite zone, cu aceast\ lume, considerat\ grosso modo drept balcanic\. Pe lâng\corectura pe care aceste observa]ii o aduc prejudec\]ii anti-balcanice, trebuie s\ mairemarc\m un lucru foarte evident: nu suntem balcanici, pentru c\ ne situ\m la nord deDun\re, dar am avut în istoria noastr\, în special în Valahia, permanente [i importanteinfluen]e balcanice (unele cu efect formativ). În literatur\, de exemplu, ele merg pe unlan] care-l precede mult pe Anton Pann. Dac\ ar fi totu[i s\ pornim de la el, am spunec\ l-au urmat Filimon, Ion Ghica, Caragiale tat\l, Caragiale fiul, Arghezi, Ion Barbu. Apoia ap\rut o asumare oarecum sfid\toare a balcanismului, perceperea sa ca un aport poz-itiv [i creator. Acest lucru s-a întâmplat cu Panait Istrati, Eugen Barbu, F\nu[ Neagu [ial]ii. E o linie extraordinar de fecund\, de bogat\, cu pigment viu [i condimentat. Ar filamentabil dac\ ne-am lep\da de ea sau dac\ n-am [ti s\ ne-o asum\m ca fiind a noas-

22

tr\. {i totu[i exist\ oameni care-l resping, de pild\, pe Caragiale. M\ refer la faimoasatez\ a lui N. Davidescu – «Caragiale, ultimul ocupant fanariot». Exist\ [i ast\zi anti-cara-giali[ti care detest\ sim]ul critic [i râsul, agela[ti care consider\ umorul drept ceva clan-destin [i indecent. Numai c\ lucrurile acestea sunt mult mai complexe [i importante decâtle v\d ei. Eu cred despre Caragiale c\ e un spirit eminamente socratic. Dac\ ne uit\mbine la structura pieselor [i a schi]elor, vedem c\ seam\n\ cu dialogul socratic. Chiar [istilul interpelativ, în agora, în pia]a public\, este socratic. Pe de alt\ parte, despre Cara-giale nu se poate accepta teza c\ n-ar fi un autor absolut reprezentativ, cuprinz\tor [i ire-cuzabil, una din cele mai elocvente manifest\ri ale geniului românesc. Nu to]i îns\ îl con-sider\ astfel, un exemplu fiind Constantin Noica. Dar nici noicienii nu sunt atât de fideli,încât s\ adopte, la rându-le, aceast\ tez\ a lui Noica.

Fiindc\ am vorbit de ortodoxie, voi mai spune c\ balcanismul nostru trebuie exon-erat de acuza care i se aduce prin asocierea, improprie, cu ortodoxia. Într-adev\r, cre[tin-ismul din lumea balcanic\ este preponderent ortodox, iar ortodoxia apare în ochii occi-dentalilor drept ceva inasimilabil tradi]iei europene, ceea ce iar\[i este fals. Nu ortodox-ia a ]inut România în loc, nel\sând-o s\ se integreze firesc în lumea european\ (dup\cum nici influen]ele balcanice n-au fost cauza), ci separa]ia [i domina]ia impus\ de Imperi-ul otoman. Stilul de existen]\ oriental, muzica turceasc\, meterhaneaua [i chiar pre-cump\nirea limbii neogrece[ti [i a stilului fanariot apar ca inasimilabile [i contravenientestilului occidental. Toate acestea au fost îns\ un acoper\mânt, o îmbr\c\minte pe caresocietatea româneasc\ a preluat-o din cauza ocupa]iei otomane. În realitate, tinerii boieri[i principi educa]i la Constantinopol c\p\tau o înv\]\tur\ cosmopolit\ [i de puternic\ influ-en]\ occidental\ (în special francez\). S\ nu uit\m c\, de fapt, limba francez\ a începuts-o înlocuiasc\ în societatea româneasc\ pe cea greceasc\ chiar în timpul fanario]ilor(aici a contribuit evident [i influen]a rus\ care s-a produs într-un mod interferent). Per-sonajul lui Sadoveanu, Alecu Russet, un tân\r ostatec de rang înalt, crescut în lumea cos-mopolit\ de la Constantinopol, este, în sensul acesta, un prototip. Dup\ mine, cazul edefinitoriu [i reprezentativ pentru ce a însemnat elita româneasc\ pân\ la un momentdat, adic\ pân\ dup\ cel de-al doilea r\zboi mondial. E adev\rat c\ lumea asculta muzic\l\ut\reasc\ [i meterhaneaua, dar nu-i mai pu]in adev\rat c\ se asculta [i Mozart, cumse asculta [i la Viena. E de ajuns s\ citim memorii sau documente istorice pentru a nel\muri. Inconcordan]a stilistic\ exterioar\ a fost tributul pl\tit pentru faptul c\ estul euro-pean a fost, [i atunci, o zon\ negociabil\ pentru marile puteri, începând cu Francisc I,care a încheiat cu Soliman un tratat ce acorda turcilor influen]\ asupra M\rii Mediterane[i sud-estului european. De atunci a pornit aceast\ abandonare a estului continentului –întâi a p\r]ii lui sudice, iar apoi [i a zonelor mai nordice, a Poloniei de pild\. Efectele aceluitratat n-au fost imediate, dar s-au v\zut în timp. Secolele XVI [i XVII n-au fost atât deturcite, stilul de existen]\ nu era înc\ acela al caftanelor [i al sugiucului. Lucrurile s-aucoroborat [i cu descoperirea Americii, care a f\cut s\ scad\ importan]a drumurilor com-erciale spre Extremul Orient, ce treceau prin zona noastr\. Dup\ eliberarea Vienei de c\treEugeniu de Savoia, turcii au avut, în compensa]ie, mân\ liber\ în Principate, cu prerog-ativa numirii domnilor care nu erau, de fapt, decât un fel de prefec]i cu anumite fastemonarhice. Ordinea dinastic\ a devenit mai mult decât aproximativ\ [i, lucru înc\ [i maigrav, au fost desfiin]ate moneda [i armata. Acestea au fost efectele perpetuei abandon\ria estului european [i cauza r\mânerii noastre în urm\ [i nicidecum ortodoxia, o tradi]ie

23

eminamente european\, raportabil\ la sfin]ii p\rin]i greci care, istoric vorbind, dau o lit-eratur\ uluitoare (sunt unii pe care, citindu-i, ai impresia c\ te afli în plin Proust). Se poateobserva c\, atunci când am sc\pat de domina]ia otoman\, s-a recuperat, în cel mai scurttimp, stilul de existen]\ european, ai c\rui fermen]i nu disp\ruser\. Deci, ortodoxia e una,balcanismul alta, [i problema civic\ a unei societ\]i europene – cu totul altceva.

Ar fi de adus în discu]ie [i faptul c\ ru[ii au inventat, ca motiva]ie a expansiunii lor,doctrina panslavist\. Panslavismul nu e ortodox, pentru c\ numai românii, bulgarii [i sâr-bii sunt ortodoc[i în aceast\ zon\. Celelalte popoare din sfera panslavismului sunt cato-lice sau reformate (croa]ii, polonezii, boemii). Mult\ lume confund\ panslavismul cuslavofilia [i-l acuz\ pe Soljeni]în, în mod ignar, de ambele lucruri. Slavofilia e o linie int-electual\ [i spiritual\ ruseasc\, anterioar\ lui Petru cel Mare, cu trimitere la Andrei Rubliov[i, înapoi, la marea civiliza]ie ruseasc\, pân\ la Kievul anului 1000. Ea merge mai departe[i dup\ Petru cel Mare, prin Gogol, Tolstoi, Dostoievski, Soljeni]în [i Tarkovski, pân\ înzilele noastre. E cea mai fin\, subtil\ [i fecund\ linie de cultur\ [i creativitate a lor, per-fect integrabil\, de altfel, în lumea [i civiliza]ia european\. A[adar, panslavismul [i slavofil-ia sunt dou\ linii ce nu trebuie confundate [i care nu sunt concordante, cum cred foartemul]i. Iat\ c\ [i Soljeni]în, f\r\ s\ fie balcanic, e acuzat de ortodoxism (termen cu o cono-ta]ie pamfletar\).

Deci, pân\ la urm\, spiritul balcanic nu înseamn\ neap\rat ortodoxie, nici non-europenism, nici levantinism sau o atitudine retardatar\. Noi avem în mentalitatea noas-tr\ valah\ un anumit piper balcanic, o anumit\ savoare [i relativizare a comportamentelordin punct de vedere etic, care nu este îns\ dus\ pân\ la amoralism, ci doar pân\ la unfel de cinism. Caragiale era cinic, cinismul fiind [i el o atitudine socratic\. Cinismul bal-canic e un ferment extraordinar de viu [i stimulator în cultura noastr\. Dar aerul duhliu,buna dispozi]ie [i felul de a anestezia prin relativizare nenorocirile [i catastrofele istorice,spiritul b\[c\lios [i cinic sunt respinse de mul]i cu oroare moralizatoare (total improprieîn acest caz). Dup\ mine, ar trebui s\ fim lucizi [i oameni de gust, [i s\ pre]uim ceea ceeste o reu[it\ sapien]ial\ [i artistic\. Felul de via]\ [i replica spiritual\ [i voluptuoas\ dauartei literare [i spiritului public o not\ inconfundabil\ [i de mare pre]. E adev\rat c\ aceast\influen]\ balcanic\ e mult diluat\ [i nu se mai simte în zonele din nord, în Moldova deexemplu. Acolo exist\ ni[te adieri slave savuroase [i frumoase, pe care de asemenea nutrebuie s\ le repudiem. Via]a mo[ierilor din Moldova (mentalitatea, blânde]ea [i brutali-tatea, nearogan]a [i asumarea unei umilit\]i umane la nivelele înalte ale societ\]ii) eraabsolut identic\ cu ceea ce se cite[te în Turgheniev [i Tolstoi. Am cunoscut aceste lucruri[i chiar scriu despre ele în memoriile mele. Vas\zic\, a[a cum exist\ o induc]ie de ordinpolono-rus în Moldova, exist\ [i una balcanic\ în Muntenia. Avem o civiliza]ie româneasc\ce nu poate fi privit\ dintr-un singur unghi, din cel nordic-alpin, de exemplu. Mixtura despirite care traverseaz\ [i se întrep\trund în spa]iul acestei civiliza]ii se compune din val-urile balcanice [i slave care au venit pe un fond, zicem noi, latin. Avem o limb\ latin\.Aici e alt\ poveste. Toate popoarele numite latine au ca baz\ limba latin\, evident cu influ-en]e [i structuri din alte limbi. Dar c\ mai suntem ast\zi, noi sau al]ii, urma[i ai Romei,mi se pare o formul\ politic\ acceptabil\ poate la Eminescu, dar pe care trebuie s-o priv-im lucid [i s\ n-o lu\m de bun\. A[a cum, de exemplu, nici despre francezi nu se poatespune c\ sunt galo-romani, ci doar urma[ii galo-romanilor, amesteca]i cu franci, cu nor-manzi [i altoi]i pe un fond celtic anterior. Nimeni nu mai e roman. Apoi mai este un lucru.

24

Când se vorbe[te de atest\rile existen]ei românilor în teritoriile în care ne afl\m, toat\disputa e stupid\. Nu suntem de dou\ mii de ani aceia[i. Nu am preluat func]iile unuiregat geto-dac bimilenar. Acestea sunt fanteziile bovarice ale unor istorici diletan]i sauale unor politicieni f\r\ acoperire. Suntem ce suntem pe aceste structuri anterioare,temeinice, fecunde, în care, într-adev\r, limba latin\ este elementul cel mai important.Nu v\d de ce ar trebui s\ g\sim preferin]e, s\ invent\m [i s\ falsific\m ceea ce este prob-abila noastr\ istorie, chiar dac\ e insuficient cunoscut\. Iat\, omitem mereu faptul c\ zonaromâneasc\ s-a chemat în secolele XI [i XII Cumania [i c\ suntem, f\r\ îndoial\, [i descen-den]i ai cumanilor ([i, mai din vechime, ai pecenegilor). Nu-i nici o ru[ine în asta, dup\cum nu-i nici o ru[ine, ast\zi, s\ ne chem\m [i balcanici, chiar dac\, propriu-zis, nu sun-tem.

M\rturii consemnate de Andrei MANOLESCU

Tetradrahm\ de argint din vremea lui Ptolemeu I (322 î.C.) reprezen-tând capul lui Alexandru cel Mare, zeificat, purtând diadem\ [i o pielede elefant

25

IISSTTOORRIIEE SSUUDD--EESSTT

EEUURROOPPEEAANN||

26

RADU G. P|UN

O posibil\ cronologie

Cum ar putea fi pus\ în lumin\, ne-am întrebat, coordonata temporal\ pe care se con-struie[te istoria spa]iului sud-est european? Dincolo de cifre [i de nume, mai mult saumai pu]in celebre, exist\ o paradigm\ ce ar putea explicita mersul adesea sinuos al civ-iliza]iei balcanice? Credem c\ ea ar putea decurge din conjugarea specific\ a binomuluiagregare/segregare, altfel spus, din dialectica unificare/atomizare, decelabil\ pe multipleleplanuri ale experien]ei istorice.

Dac\ în prezent asist\m, dup\ cum mult\ lume e gata s\ sus]in\, la un «dèchirementdes nations» (Jacques Rupnik) în sud-estul european, aceasta nu este rezultatul unei con-juncturi aleatorii [i efemere, ci efectul vizibil al exploziei unor centre de individualitateregional\ care adesea se pretind «na]ionale» [i sunt etichetate drept «na]ionaliste». Vedemexemplul Bosniei-Her]egovina, un stat quasi-bizar, f\r\ «na]iune», m\car în sensul comunacceptat al termenului. În cazul de fa]\, pån\ [i formula «na]ionalismului», ca exprimareexclusiv\ [i exclusivist\ a unei na]iuni, se g\se[te în impas.

Stråns legat\ de acest proces de alternan]\ este dinamica a dou\ formule de ecu-menicitate, de asemeni proprii civiliza]iei sud-estului: cea politic\, apanaj al formulelorde domina]ie cu veleit\]i imperiale [i cea spiritual\, ata[at\ mesajului propagat de Bis-erica de R\s\rit. Ambele se întrep\trund chiar dac\ se determin\ ele însele [i determin\,prin ac]iunea lor, reflexe [i atitudini diferite, chiar contradictorii.

Unificarea bizantin\ (sau, mai degrab\, agregarea separatismelor locale în jurulunui centru de putere [i civiliza]ie, Constantinopolul) nu a fost nicicånd complet\ la nivelpolitic. Pe termen scurt [i mediu efectele sale au fost fie par]iale (cazul Croa]iei catolicesau al teritoriilor romåne[ti), fie contestate de nuclee de putere concuren]iale (statele sårbe[i bulgare). Aproape pretutindeni, o [tim bine, statul este asimilat constrångerii, impuner-ii; statul prin «måinile» sale este mereu ap\s\tor [i asociat cu obliga]ia. Statul bizantinnu face excep]ie, el este perceput cel mai adesea ca un «protector negativ», fapt cu atåtmai evident într-o zon\ împ\r]it\ în formule de organizare diverse, în care trecerea de laprestigiu la putere era abia în curs.

De aceea, aproape peste tot, formula de domina]ie bizantin\ este contestat\; aicirevolte, fiscale sau militare, dincolo centre separatiste ce-[i revendic\ dreptul, am fi spuscåndva, la «autodeterminare». Paradoxal îns\, simptomele unific\rii sunt mai prezenteîn aceste reac]ii centrifuge decåt în formulele care au venerat-o. Statul ca atare, obiect

27

al contest\rii, se g\se[te reprodus în îns\[i structura intim\ ce sus]ine reac]ia contes-tatar\. Ce sunt ]aratele bulg\re[ti de la Simeon înainte decåt formule concuren]iale cevorbesc aceea[i limb\ ca a basileilor pe care-i reneag\? Ce este «imperiul sårb» al lui{tefan Du[an decåt reproducerea cultural\ de semn contrar a unei autorit\]i contestate?

Tenacitatea remarcabil\ a formelor de exprimare a puterii asociate centrului coagu-lator care, pån\ tårziu, este «ora[ul ]arilor» – }arigrad – un centrum mundi – ]ine lafel de bine de ceea ce a reu[it unificarea bizantin\ cåt [i de ini]iativele sale ratate. Stateleconcuren]iale se edific\ pe structura institu]ional\ a puterii centralizatoare. Mai mult, eleî[i însu[esc [i reclam\ preten]ii imperiale ce urmau fidel modelul împotriva c\ruia se ridi-caser\. Ele nu contest\ Bizan]ul în numele unui «specific na]ional», ]arii sud-slavi nu suntliderii unor forma]iuni de devolu]ie, ci afirm\ o concuren]\ de nuan]\ ecumenic\ la o ecu-menicitate deja consacrat\. Preten]ia lor nu neag\ prin alteritate «ora[ul ]arilor»; îl vreaasumat în numele altei dinastii [i altei reprezent\ri. Nu avem a face aici cu o «f\råmi]arefeudal\» ci cu o concuren]\ la monopolul ecumenicit\]ii politice.

}aratul romåno-bulgar al lui Ioni]\ Caloian m\rturise[te din plin impasul «ideolog-ic» în care se g\seau liderii s\i. As\ne[tii accept\ legitimarea oferit\ în grab\ de c\trePap\ dar nu se convertesc. Idealul lor politic nu cunoa[te [i nu e interesat de limbajulBisericii de la Roma, pentru ei miza se afl\ asociat\ ora[ului ]arilor [i, mai ales, orto-doxiei.

Surprindem aici eficien]a unific\rii efectuate prin prestigiu. Biserica de R\s\rit, r\nit\în ecumenicitatea sa funciar\ o dat\ cu marea schism\, nu impune, propune. Mesajul eise adreseaz\ nu ra]iunii exterioare cåt celei interioare, oferind temeiurile unei existen]eemo]ional îndreptate întru Dumnezeu. Valorile oferite de Biseric\ transced diferen]ele pro-prii contingentului. Mesajul s\u opereaz\ cu categorii de agregare maximale, emo]iile [isentimentele inculcate fidelilor ducånd la cimentarea unei viziuni înglobatoare a univer-sului, exprimabil\ în termeni specifici – un model propriu de universalitate.

Fire[te, nici unificarea spiritual\ nu a fost lipsit\ de conflicte, disiden]e sau tensiuni.Puterea imperial\ bizantin\ a fost mereu împletit\ cu prestigiul Marii Patriarhii. Nu în sen-sul «cesaro-papismului», cum adesea eronat s-a sus]inut [i înc\ se mai sus]ine, ci însensul formulei intuite cåndva de Berdiaev – [i apoi l\rgite în semnifica]ii de analizele luiHans-Georg Beck sau Gilbert Dagron – al împ\r\]iei Cezarului – pandantul terestru al regat-ului celest. {i pe acest plan formulele politice închegate de sårbi sau bulgari au dublatconcuren]a politic\ prin una religioas\ – patriarhii autocefale, toate îns\ cu o existen]\efemer\.

Desigur, o tentativ\ unificatoare precum cea ini]iat\ de Bizan], raportat\ la un spa]iucu multiple valen]e de eterogenitate în ciuda substratului comun (B.P. Hasdeu, V. Papa-costea) nu putea fi decåt efemer\. Puterea îns\[i este efemer\, prestigiul îns\ moare cugreu. De aceea asist\m, în veacurile urm\toare, la un alt paradox al istoriei sud-esteuropene. Cristalizat dup\ mecanismele «utopiei retrospective» (Al. Du]u), ale «veacu-lui de aur», niciodat\ îndeajuns cunoscut dar totdeauna regretat, schimbul de roluri întreprestigiul Bisericii [i puterea Imperiului are temeiuri s\ ne surprind\. De îndat\ ce autori-tatea imperiului se surp\, lui i se ata[eaz\ un prestigiu ce [tergea astfel nota negativ\,atributul protec]iei trecute. Întreg spa]iul sud-est european începe acum a privi la Con-stantinopol ca la ora[ul-inim\ ce pulseaz\ c\tre terminalele sale sångele viu al credin]eiortodoxe prin vine pe care, deja, un du[man de alt\ lege se preg\tea s\ le taie. Ideea de

28

cruciad\ nu este politic\ decåt în plan secundar; fascina]ia ora[ului ]arilor, alt\dat\ con-testat, are acum temeiuri restauratoare. Abia dac\, în proiecte utopice, cineva gånde[tes\ o fac\ în propriu-i profit.

De aici izvor\[te dimensiunea utopic\ a spiritului ortodox de cruciad\. Preocupa]i s\salveze credin]a, definitorie pentru întreaga civiliza]ie balcanic\, principii acestui spa]iuse raporteaz\ permanent la o putere ce încetase practic s\ mai existe. Este acesta unr\spuns la schimbarea de cod operat\ de mesajul propagat de Constantinopol; el se aso-ciaz\ acum, în disperarea ce preg\tea ultima lupt\, cu valorile universale ale unui ethoscomun – credin]a ortodox\. Celebra afirma]ie a marelui amiral Luca Nottaras sintetizaaceast\ stare de spirit: «Mai bine turbanul turcesc decåt mitra pontifical\».

29 mai 1453 r\måne o dat\ simbolic\, ea însemna na[terea oficial\ a «utopiei bizan-tine» ce-[i construie[te iluziile pe ruinele capitalei de acum otomane. Bizan]ul nu murea,prestigiul s\u r\månea intact ba, am crede, sporea în semnifica]ii. Legendele restaur\riipopuleaz\ imaginarul colectiv sud-est european; «împ\ratul ascuns», un alt Don Sebas-tiao, avea s\ revin\ dezrobind credincio[ii care îl a[teptau. Fiecare mi[care nu înceteaz\a se raporta la ora[ul ]arilor – centrul reprezentativ al unei civiliza]ii în impas. C\dereaNegropontului, a Moreei sau a punctelor izolate de coast\ aproape c\ nu mai impre-sioneaz\. }aratele bulgare avuseser\ de mult aceea[i soart\ iar cucerirea efectiv\ a Ser-biei «istorice» era doar o chestiune de timp, ce se va încheia la 1459.

Jertfa eroic\ a liderilor micilor grup\ri sårbe[ti sau albaneze, efortul supradimensionatal domnilor romåni nu pot înlocui referin]a mitic\ întruchipat\ de Constantinopol. Cånd,la finele veacului XVI, Mihai Viteazul î[i ducea trupele înving\toare, cånt\re]ii faptelor salevedeau deja Bizan]ul restaurat. {tefan cel Mare sau Skenderbeg avuseser\ ecouri simi-lare în Balcani iar Despot Heraclidul se legitima pe filier\ bizantin\, instrumentånd astfelîn propriu-i avantaj un topos mental de prestigiu în spiritul epocii.

E drept, semnifica]ia asociat\ Bizan]ului se schimb\ cu vremea. Deja {erban Can-tacuzino, bun\oar\, nu mai utilizeaz\ motivul bizantin decåt pentru a glorifica propriuls\u nume. Dar în utopie «mirajul bizantin» nu înceteaz\ s\ iradieze. Dimitrie Cantemir –acela care d\dea lovitura de gra]ie «politicii bizantine» – acrediteaz\ [i primul mare mitbizantin din cultura romån\. Legenda trimiterii insignelor puterii din Bizan]ul lui Ioan alVIII-lea Paleologul la curtea lui Alexandru cel Bun a fost o permanen]\ tenace, inducåndadesea în eroare chiar istoriografia contemporan\.

«Fapta» lui Cantemir «ucide» îns\ mitul bizantin «prin sine însu[i» legåndu-l de oalt\ coordonat\, mai nou\, a imaginarului politic sud-est european – a treia Rom\.Legende [i proorociri dup\ care omul blond din Nord va salva ortodoxia captiv\ circu-lau deja [i aveau s\ mai circule [i dup\ Cantemir. Ascensiunea politic\ a Rusiei p\rea ale confirma. Înfrångerea de la St\nile[ti (1711), extrem de grav\ pentru prestigiul lui Petrucel Mare, fatal\ pentru cariera princiar\ a «ideologului» Cantemir, nu a descurajat. Erae[ecul primei încerc\ri. Vor veni, nimeni nu se îndoia, altele. Rusia devenea treptat «for-midabila putere» pe care o invoca un veac mai tårziu Alexandru Ipsilanti, preocupat s\-[i legitimeze încercarea de a dezrobi spa]iul elenic.

Adev\rat sau fals, testamentul lui Petru reconfirm\ legenda [i-i d\ dimensiunineb\nuite pe atunci în aria sud-est european\. Mecanismele lui translatio imperiipoten]eaz\ prestigiul Bizan]ului ata[åndu-l puterii ]arilor; în imaginar el continu\ s\însemne restauratio. Sensurile exacte ale acestui topos aveau s\ fie deduse mult mai

29

tårziu, în vremea [irului de r\zboaie din veacul XVIII. Luarea prin for]\ a Basarabiei la1812 le transforma în certitudine iar arogan]a dictatorial\ a Rusiei la 1877-1878 le d\deadeja conota]ii periculoase. Mitul celei de a treia Rome înceta s\ mai fie aureolat de pres-tigiu, Moscova devenea pentru sud-est, în special pentru Principate, «protectorul nega-tiv» asociat efectelor constrång\toare ale puterii. Con]inutul agresiv al acestei protec]iiera bine sesizat de P.P. Carp în ajunul intr\rii Romåniei în primul r\zboi mondial: Rusianu va renun]a nicicånd la ocuparea }arigradului.

Unificarea otoman\, venit\ din exterior, este imaginea în oglind\ a sintezei politicedorite cåndva de Bizan]. Premisele sale discriminatorii (alteritatea este conceput\ în ter-meni de religie) impun o dubl\ structur\ administrativ\ ce reproduce pe teren dou\ ordi-ni culturale paralele: cea fundamentat\ de Islam (controlat\ direct de Sultan) [i cea tipiccre[tin\ (girat\ de Marea Biseric\, ortodox\ sau, dup\ caz, armean\ sau catolic\). Tre-cerea dintr-o structur\ administrativ\ în alta presupune negarea definirii individului saua comunit\]ii, renun]area la o ordine cultural\ în favoarea alteia. Alteritatea este astfel clarafirmat\ dar nu demantelat\, dimpotriv\, organizarea paralel\ induce un efect centripet,de reg\sit la nivelul comunit\]ilor ne-musulmane. El este rezultatul contopirii prestigiu-lui (atribut al Bisericii) cu puterea ( încredin]at\ în exerci]iu de c\tre Sultan Patriarhu-lui). Coagularea în jurul Marii Biserici înseamn\ aproape automat ralierea la criteriile politiceotomane.

Paralelismul institu]ional nu înseamn\ îns\ blocarea comunic\rii între diferitele comu-nit\]i etno-confesionale din Imperiu. Circula]ia motivelor literar-folclorice (A. Fochi, M.Muthu) v\de[te din plin palierele de interferen]\ dintre aspectele culturale proprii spa]iuluisud-est european, dånd substan]\ «schimbului de idei turco-balcanic» (Virgil Cåndea).Dragomani, arhon]i sau financiari, elementele cre[tine din Imperiu transform\ treptat for-mula de domina]ie otoman\ într-o comunitate de interese balcanice.

Biserica de R\s\rit cap\t\ la råndul ei valen]e noi. Aristocra]ia f\r\ stat ce se pretindea,cel mai adesea f\r\ temeiuri reale, continuatoarea Bizan]ului opereaz\ o confesionalizaredeviant\1 la nivelul Marii Biserici. Prestigiul [i puterea acesteia sunt instrumentate trep-tat în avantajul elitei ce se erijeaz\ în purt\toarea de cuvånt a cre[tin\t\]ii captive, o elit\care, ini]ial, beneficiase de protec]ia institu]iei ecleziastice, structur\ de media]ie în raportcu autoritatea cuceritoare. Îns\[i dubla calitate a Patriarhului – millet-ba[i ([eful comu-nit\]ii ortodoxe din Imperiu) [i etnarh (capul na]iei grece[ti) v\de[te contradic]ia fun-ciar\ dintre ecumenicitatea Bisericii [i vectorul ce o pune în mi[care, definit în termeni«na]ionali». Cu totul str\in\ de în]elesul tradi]ional islamic al alterit\]ii, muta]ia intervenit\în organizarea Marii Biserici induce un segrega]ionism etnic într-o societate ce se define[teconfesional. Treptat, la nivel institu]ional, are loc o deplasare a accentului de la ecu-menicitate la particularism, de la «cre[tin\tate» la «grecitate», fapt ce r\zbate din modulîn care str\inii percep fenomenul – pentru ei «ortodox»=«grec».

Consecin]\ fireasc\, segregarea ecumenicit\]ii este dublat\ de un vector de comu-nicare specific – limba greac\, purt\toarea unui poten]ial cultural remarcabil dar [i a ide-alului restaurator al Bizan]ului devenit acum «elenic». Concuren]a dintre limbile de cul-tur\ (greaca [i slavona) duce astfel la fenomene de segregare în ordinea cultural\ «dom-inat\». Grecii î[i asum\ [i se identific\ ortodoxiei, Bizan]ului [i Eladei; sårbii r\spund prinideea Serbiei «Mari», legat\ de Rusia (vezi Stemmatografia lui Hristofor Jefarovic´), în

30

egal\ m\sur\ replic\ la «imperialismul croat» poten]at de Austria (Croa]ia Mare a lui PaulRitter Vitezovic´). Modelele «imperiale» pan-slave eludeaz\ adesea diferen]ele confesionalesau etnice readucånd în actualitate unirea bisericilor (Juraj Krizanic´, p\rintele pan-slav-ismului). Nici varianta bulgar\ nu întårzie s\ apar\, Istoria Slavo-Bulgar\ (un fel degesta slavorum per bulgaros) a lui Paisie de Hilandar nu uit\ c\ ]arii bulgari au datsemnul individualiz\rii unei patriarhii ortodoxe de expresie proprie.

La nivelul realit\]ii îns\, plurilingvismul domin\ spa]iul sud-est european. Lady MaryWortley Montagu r\månea uimit\, la începutul veacului XVIII, de mul]imea de limbi [idialecte ce se vorbeau la Constantinopol; epoca turcocra]iei este marcat\ de maniadic]ionarelor poliglote. Sunt fapte ce traduc cel\lalt versant al «confrunt\rii» dintre aspecteculturale specifice ce nu pot elimina valorile comune din care izvor\sc – comunicarea.Acest nou paradox, consecin]\ a domina]iei exercitate de o cultur\ f\r\ tipar (introduc-erea tiparului în Imperiu este rezultatul «deschiderii» operate de Ahmed III (1703-1730)– «epoca lalelelor» – [i se leag\ de numele unui renegat de origine maghiar\, IbrahimMüteferrika), este între]inut de Principate care tip\resc c\r]i în toate limbile balcanice,plus araba [i siriaca, pentru fidelii din Orient.

Confesionalizarea Bisericii de R\s\rit în profitul na]iunii elenice este, am crede, unadin cauzele «na]ionalismului balcanic». Sus]inerea de care se bucura Marea Biseric\ dinpartea sultanului a dus la identificarea sa cu dimensiunea negativ\ asociat\ domina]ieiotomane. Aceasta a deschis drum unei serii de confesionaliz\ri concurente, deopotriv\deviante, c\ci aveau în centru nu statul, care nu exista, ci o «na]iune» anume. De pepozi]ii «radicale», rela]ia de complicitate dintre Patriarhie [i Poart\ era acuzat\ în egal\m\sur\ de noua elit\ greceasc\ impregnat\ de ideile occidentale. Chestiunea religioas\devenea mai mult decåt oricånd o chestiune politic\. Adamantios Korays exprima bineaceast\ stare de lucruri afirmånd c\ biserica nu se opune teoriei coperniciene (popular-izat\ de Eughenios Voulgaris) din zel religios, ci pentru c\ rota]ia p\måntului îi n\ruie[teprivilegiile.

Raportarea la Marea Biseric\ tinde s\ devin\ negativist\; revolu]ionarii greci poten]eaz\acum, la finele veacului XVIII, miturile fondatoare: Rhigas Velestinlis, comand\ gravuricu portretul lui Alexandru cel Mare [i exalt\ portul bonetei frigiene (alt însemn radicalpropriu Revolu]iei Franceze). Alexandru Ipsilanti î[i are ca însemn Phoenixul, simbol alreînvierii Bizan]ului. {i ast\zi pentru istoria sud-est european\ «iluminism» semnific\«rena[tere na]ional\». Iluminismul balcanic nu este, în cea mai mare parte a sa, un sim-plu curent de idei, ci o ideologie. Filiera greac\ în r\spåndirea sa nu poate fi negat\. Pede o parte, exemplul grec cheam\ la mimetism dar, pe de alta, acesta se opereaz\ împotri-va sa (vezi denun]area în spa]iul romånesc sau bulgar a «fanariotismului» cultural [ipolitic). Pe de alt\ parte, e[ecul ini]ial al revolu]iei elenice (1821-1822) a determinat o

1 Termenul este propriu istoriografiei germane, semnificånd subordonarea de c\tre Stat a insti-tu]iei ecleziastice dar [i fuziunea elitelor politice [i biserice[ti. Am numit «confesionalizare deviant\»instrumentalizarea institu]iei ecleziastice nu în profitul unui stat ci al unei «na]iuni», cazul grecit\]iigrupate în jurul Patriarhiei de Constantinopol; pentru semnifica]iile originare ale conceptului vezi W.Reinhard, «Gegenreformation als Modernisierung? Prolegomena zur einer Theorie des konfesionellenZeitalters», Archiv für Reformationsgeschichte, 68, 1983, p. 226-252.

31

deplasare de accent de la mesajul panbalcanic la un mesaj centrat pe unicitatea istorieigrece[ti.

Un fenomen similar va avea loc ceva mai tårziu în Serbia, autonom\ dup\ mi[c\rileantiotomane dintre 1804 [i 1815, statut consfin]it dup\ tratatul de la Adrianopol (1829)care cre[tea totodat\ influen]a Rusiei în Balcani. Plecat\ ini]ial de la ideea emancip\riilumii iugoslave, mesajul eliberator propagat de liderii sårbi se restrånge treptat în sem-nifica]ii pe m\sur\ ce elita intelectual\ [i politic\ devine convins\ de rolul de stindardrezervat în utopie Serbiei. Programul Nacertanije, prezentat de Ilija Garasanin la 1844, vadeveni de strict\ actualitate o dat\ cu frustrarea resim]it\ dup\ Congresul de pace de laBerlin (1878). Utopie retrospectiv\ coagulatoare de energii, «mitul Kossovo», leag\nulde civiliza]ie al poporului sårb (aici se afla [i sediul Patriarhiei de la Pec´), poten]eaz\imaginarul politic al întregului veac XIX [i d\ consisten]\ unui întreg program revendicativ.Figura cneazului Laz\r cap\t\ dimensiuni hiperbolizate, amintind de eroii romantismu-lui pa[optist în Principate, între care «întregitorul» de o clip\, Mihai Viteazul, relansat încon[tiin]a romåneasc\ de Nicolae B\lcescu. Fire[te, {tefan Lazarevici, cel care luptaseeroic la Ankara al\turi de Baiazid, era (credem c\ a r\mas pån\ azi) infinit mai pu]in impor-tant. Tot dup\ cum în cultura romån\ nimeni nu se gånde[te s\-i ridice statuie lui Raducel Frumos, bun\oar\.

De partea croat\, pe versantul unei culturi orientate mai degrab\ c\tre spa]iul ger-manic, agresivitatea na]ionalismului maghiar determinase înc\ înainte o reac]ie panslav\ilustrat\ de ilirism (Ljudevit Gaj) [i apoi de iugoslavismul promovat de episcopul catolicJ.J. Strossmayer. Efortul intelectual al intelighen]iei iugoslave de la Dositei Obradovic´înainte, c\uta s\ confere acestei tendin]e o limb\ comun\, chiar dac\ oarecum artificial\,o res ficta. Limba sårbo-croat\, produs al prelucr\rilor de folclor ini]iate de un Vuc Karad-jic´, spre exemplu, nu este mai pu]in semnul ideilor romantice, atåt de scumpe epocii,mai ales într-o zon\ în care individualitatea «na]ional\» este cultivat\ cu o obstina]ie vecin\cu individualismul mesianic, chiar dac\ «de[teptarea na]ional\» nu este de pus cu totulpe seama «importului de idei». Intelighen]ia greac\ procedase de o manier\ similar\ cul-tivånd «limba vorbit\» (demothiki) în dauna «limbii culte», arhaizante (kathareusa);nu cu mult mai tårziu Alecsandri «reinventa» epopeile populare romåne[ti.

Reac]ia individualist\ nu avea s\ întårzie nici în spa]iul croat; dreptul croat (AnteStarcevic´) opunea panslavismului o tendin]\ individualist\ hr\nit\ de mitul cripto-con-tinuit\]ii statale ce-[i tr\gea originile de la încoronarea lui Zvonimir ca rege al croa]ilorde c\tre Papa Grigore al VII-lea la 1075. «Unicitatea» rasei croate era astfel afirmat\ [ipentru a combate «imperialismul» sårb sprijinit de Rusia.

O alt\ tendin]\ panslav\ purta pavilion bulgar în pånzele c\ruia sufla cu fermitate Rusia.Înc\ la mijlocul veacului XIX, proiectul unei federa]ii a slavilor de sud sub o discret\ hege-monie bulgar\ avea ecouri; el va fi reluat o sut\ de ani mai tårziu, într-o distribu]ie nu cutotul nou\ din ini]iativa lui Stalin. Deja pacea de la Berlin însemna abandonul discre]iei;mitul «Bulgariei Mari de la San Stefano», transformat în nostalgie de fermitatea lui Bis-mark, va domina toate proictele «na]ionale» bulg\re[ti dåndu-le o puternic\ nuan]\ na]ion-alist\. În numele acestui ideal, bulgarii for]eaz\ unirea Rumeliei de Sud la Exarhat (1885)[i se implic\ în insurec]ia macedonean\ (Ilinden, 1903), la fel ca Serbia.

Ca peste tot în sud-est, efortul intelectual al elitei, devenit\ politic\ sub presiunea eveni-mentelor [i a realit\]ii de pe teren, era menit a induce [i cimenta «solidarit\]i organizate»

32

(Al. Du]u) mobilizatoare. Vechile solidarit\]i cap\t\ o nou\ expresie; e cazul «chestiuniibisericii», prilej de tensiuni [i conflicte între administra]ia otoman\ [i liderii bulgari care,prin negarea modelului ecumenic însu[it de grecitate, leag\ autocefalia bisericii bulgarede autonomia politic\, fapt sesizat de reprezentan]ii occidentali la Constantinopol; la 1857bulgarii revendic\ o Biseric\ proprie chiar în capitala Imperiului.

Pliat\ pe defini]iile cu care opera formula de domina]ie otoman\, ortodoxia ]inusemult\ vreme loc de con[tiin]\ na]ional\. În parcursul s\u de la ecumenicitate la partic-ularism ea risca o dat\ cu prima confesionalizare, cea elenic\, s\ nu-[i mai g\seasc\ ter-menii. Tendin]ele de «individualizare na]ional\» proprii spa]iului sud-est european v\descpån\ azi cåteva confuzii majore, explicabile prin raportare la condi]iile concrete ce le-auprodus.

Prima dintre ele se ata[eaz\ utopiilor retrospective care, începånd cu veacul XIX,joac\ rolul de religie na]ional\ – poten]area unui trecut mitic glorios [i, mai ales, unic.Fiecare tendin]\ autonomist\, îndreptat\ ini]ial împotriva Imperiului otoman, este prac-tic imediat dublat\ de rena[terea unor preten]ii «imperiale» utopice. Reflex în bun\ m\sur\al romantismului produc\tor de eroi, aceast\ tendin]\ î[i are îns\ profunde origini în chiaristoria sud-estului. Reluarea pe cont propriu a mitului ora[ului ]arilor o dovede[te. Încoro-nat la 5 octombrie 1908, la Tårnovo, «]ar al bulgarilor» (nota bene!) Ferdinand afirmaastfel misiunea istoric\ a descenden]ilor lui Simeon. Aceea[i obsesie împingea armatabulgar\ în a sfida logica strategic\ cea mai evident\ [i a for]a linia fortificat\ de la Tchatald-ja în vremea primului r\zboi balcanic (1912). Generalul Savov î[i lini[tea atunci subor-dona]ii: «Domnilor, în zece zile vom fi în }arigrad». Ora[ul ]arilor – fascina]ia lumii sud-est europene – era îns\ monopolul de prestigiu al celei de-a treia Rome; Rusia se opunefor]\rii Constantinopolului de c\tre bulgari.

«Cronica secolului XIX înregistreaz\ [i o tendin]\ imperial\ romåneasc\: un memo-riu al lui Anastase Panu, caimacamul Moldovei, c\tre Napoleon al III-lea prin care se sug-ereaz\ reîntemeierea unui „imperiu latin“ în Peninsul\, sprijnit de macedoromåni la inte-rior [i de Fran]a din afar\» (V. Papacostea). Latinismul genera]iei lui Heliade R\dules-cu plecase, evident, de la romånii din Transilvania, dar conota]iile «puriste» nu se oprescaici; limba romån\ era menit\ s\ rede[tepte mitul Romei civilizatoare într-o mare slav\.{tim în ce condi]ii dacismul, o alt\ crea]ie intelectual\, de data aceasta centrat\ pe speci-ficul na]ional, a f\cut loc aberantei tracomanii purt\toare de «mileniu imperial».

În direct\ rela]ie cu aceast\ prim\ confuzie se afl\ o alt\ permanen]\ tenace a imag-inarului politic: revendicarea grani]elor istorice. Acest ideal al «patriei mari» (în sen-sul de Vaterland, de bun\ inspira]ie herderian\) dovedea înc\ o dat\ caracterul pur int-electual al no]iunii de «na]iune». Am risca s\ credem c\ sensul conceptului de «na]iune»ilustreaz\ în cazul sud-est european încercarea e[uat\ de mixare a dou\ în]elesuri, dac\nu opuse cel pu]in deosebite între ele: cel propriu Revolu]iei franceze în sens de na]iune-demos [i cel romantic, de inspira]ie german\, de na]iune-etnos2.

Definirea cultural\ a na]iunii (Kulturnation) pune concluziile înaintea premiselor, pret-inzånd o existen]\ multisecular\ pentru un produs de laborator. Stimulat\ de exemplulgerman, intelighen]ia sud-est european\ identific\ na]iunea cu etnia f\r\ a ]ine seama deinvaliditatea unei asemenea construc]ii pe un teren experimental cu mult mai complex.Exaltånd valorile comunitare ce dau consisten]\ [i for]\ na]iunii-etnos elita afirm\ toto-dat\ principiile Revolu]iei franceze, dup\ care individul este acela care de]ine dreptul de

33

op]iune. Astfel procedånd, se ajunge la o nou\ confuzie; cea între apartenen]a na]ional\[i «cet\]enie», pandantul ei politic. În bun\ m\sur\ aceste confuzii sunt rezultatul spir-itului de millet indus de unificarea otoman\, dar [i a unei frenezii a «arderii etapelor»pe care o mai întålnim [i azi.

Aceste elemente explic\ o parte dintre atitudinile bizare ale elitei politice sud-esteuropene în vremea din urm\. Chestiunea Macedoniei, nici acum rezolvat\, st\ m\rturie;bulgarii o revendic\ pån\ tårziu pretinzånd c\ macedonenii sunt bulgari, în virtuteagrani]elor istorice. Pe baza acelora[i «drepturi istorice» grecii afirmau c\ locuitorii Mace-doniei sunt greci slavofoni iar sårbii îi revendicau ca fiind sårbi. Protestele recente aleGreciei la proclamarea independen]ei Macedoniei (1991), pe care înc\ nu au recunos-cut-o, arat\ persisten]a acestor topoi.

Puse al\turi, discursurile revolu]ionare proprii «epocii na]iunilor» v\desc asem\n\riparadoxale. Mi[carea reformatoare a Junilor Turci (izbucnit\ în... Macedonia, la 1908),ini]ial multietnic\, nu întårzie s\ se manifeste discriminatoriu. Otomanismul, pandantmai larg al panturanismului, afirmat de liderii s\i dup\ cucerirea puterii, va fi pe larg urmatde Mustafa Kemal chiar dup\ victoria scump pl\tit\ în r\zboiul cu Grecia. Pacea de laLausanne (1923) sporea confuzia; minorit\]ile din Turcia sunt definite etnic (greci), pecånd cele din Grecia confesional (musulmani), chestiune care las\ deschis\ problemacelorlalte minorit\]i din Turcia, dar exclude orice discu]ie în cazul Greciei unde, între musul-mani, se afl\ [i albanezi. De altfel, nerecunoa[terea minorit\]ilor na]ionale este o con-stant\ a politicii statului grec: în 1905 chestiunea aromåneasc\, recunoscut\ de Poart\,este negat\ vehement de Grecia, motiv de întrerupere a rela]iilor diplomatice cu Romå-nia pån\ în 1911.

Constitu]iile Turciei (1924, 1961, 1982) nu recunosc nici o alt\ na]iune în afara celeiturce; prima dintre ele proclama existen]a unei singure limbi oficiale, turca. Mai mult, untext al istoriografiei kemaliste exalta în 1931 unicitatea civiliza]iei turce: «Civiliza]ia pe careo numim greac\ nu este decåt o traducere a vechii civiliza]ii turce». Într-un spirit simi-lar, dar într-un context radical diferit (mi[carea de emancipare a albanezilor, Liga de laPrizen, 1878-1881), Sami Fräsheri afirma «Albanezul r\måne albanez înainte de a fi musul-man sau ortodox». Construc]ia artificial\ a na]iunii-etnos chema la solidaritate într-unstat definit ca Staatnation unde na]iunea-fic]iune poart\ un însemn etnic.

Elementele expuse foarte sumar aici explic\ în bun\ m\sur\ climatul de tensiune cea domnit în sud-estul european în epoca modern\, fapt cu atåt mai evident cu cåt prob-lema «mo[tenirii otomane» a de]inut capul de afi[ al politicii europene pån\ la primulr\zboi mondial. Interven]iile militare ale Serbiei împotriva Exarhatului recent unit cuRumelia de Sud (1885) se explic\ desigur prin teama compromiterii idealului «na]ional»al «Serbiei Mari», dar este [i rezultatul bun\voin]ei tacite a Austriei care vedea apropiin-du-se pericolul rus. În aceea[i logic\, Austria se opune unirii Principatelor romåne[ti dup\r\zboiul Crimeei, dar sus]ine proclamarea independen]ei statului bulgar (1908) – mi[carece îi facilita anexarea Bosniei, chiar a doua zi, într-un context în care Poarta acuza grav-ele tulbur\ri iscate de revolu]ia Junilor Turci. R\sturnarea alian]elor în al doilea r\zboi

2 Dator\m considera]iile ce urmeaz\ discu]iilor cu prof. Gilbert Bosetti de la Universitatea Stend-hal din Grenoble; pentru detalii vezi studiul s\u «Mythe et nation», Iris, 15, 1995 (Centre de recherchesur l’imaginaire, Grenoble III), p. 171-192.

34

balcanic (1913) [i intrarea Romåniei în r\zboi au conota]ii ce ]in de problema «grani]eloristorice» dar [i de bun\voin]a marilor puteri ce nu l\saser\ ini]ial Poarta s\ piar\ cu totul.

Primul r\zboi mondial ilustreaz\ contradic]iile ce existau între diferitele state sud-esteuropene aflate într-una dintre perioadele de maxim\ afirmare a segrega]ionismuluina]ional [i na]ionalist. Serbia declan[eaz\ conflagra]ia mizånd pe cartea Antantei, o miz\scump pl\tit\ [i în fa]a Bulgariei, care acuza «dictatul de la Bucure[ti» ( pacea ce încheiaseal doilea r\zboi balcanic, 1913), dar [i a Turciei, fostul s\u aliat. Romånia, ini]ial ata[at\Puterilor Centrale, intr\ în r\zboi de partea Antantei, în vreme ce Grecia este cap de podpentru ofensiva niciodat\ încheiat\ a generalului Sarailh. Versurile ce circulau atunci«Sarailh, Sarailh, noi ne batem [i tu stai», exprimau o întreag\ stare de spirit. Peste cåte-va decenii, o alt\ genera]ie rezista cu înfrigurare, sub deviza «vin americanii!», nivel\riidemolatoare impuse de tancurile sovietelor. {i azi, se pare, se na[te un alt mit occiden-talizant, NATO.

P\cile de la Paris (1919-1921) [i consecin]ele lor imediate nu au reu[it s\ ucid\ ide-alurile imperiale [i nici s\ înl\ture confuziile funciare ce populau imaginarul politic sud-est european. Dou\ dovezi imediate: r\zboiul dintre Turcia [i Grecia, de care am pomenit,[i revolu]ia lui Fan Noli în Albania. Aceasta din urm\, sus]inut\ de Bulgaria, care î[i vedearezolvat\ problema albanez\, este contracarat\ de Serbia din considerente similare, ast-fel c\, dup\ numai 6 luni, regimul lui Noli este înlocuit de gruparea fidel\ generalului Zogu(1924).

Dup\ o ini]ial\ op]iune democratic\ (în sensul democra]iei pluripartite occidentale),practic toate statele sud-est europene cunosc o tenta]ie totalitar\ începånd cu anii ‘20.În Bulgaria, asasinarea lui Stambolijski deschide drum regimului autoritar al regelui Borisdup\ 1923; în Albania, regimul lui Zogu are nuan]e similare, Regatul Sårbilor, Croa]ilor[i Slovenilor cunoa[te din 1924 (asasinarea lui Stepan Radic´) regimul din ce în ce maiautoritar al lui Alexandru I ce va sfår[i asasinat de usta[ii croa]i. Grecia, dup\ restau-rarea monarhiei în 1935, este condus\ practic de generalul Metaxas, pentru ca, în Romå-nia, anul 1938 s\ inaugureze dictatura regelui Carol al II-lea. Nici Turcia nu f\cea excep]ie,republica era în fapt o dictatur\ mascat\ de aureola auto-construit\ a lui Mustafa Kemal.

Direc]iile politicii sud-est europene ilustreaz\ aceea[i constant\: oscila]ia între oimposibil\ unificare [i o periculoas\ atomizare concuren]ial\, alimentat\ atåt de nostal-giile unicit\]ii, cåt [i de interesele divergente ale marilor puteri. Aceasta explic\ carac-terul inoperant al pactelor regionale, În]elegerea balcanic\ [i Mica În]elegere. E[ecul pro-tocolului Kalfov-Politis (1924) consfin]ea incongruen]a pozi]iilor în problema minorit\]ilor[i anun]a ralierea Bulgariei la prezentul ilustrat de Germania nazist\ [i Rusia bol[evic\,dar [i la un trecut la care nu putea [i nu [tia s\ renun]e. Ultimatumul din 1940 în chestiuneaCadrilaterului dovedea din plin acest lucru.

Finalul r\zboiului a g\sit statele sud-est europene în tabere opuse [i, dup\ alte cri-terii, le va men]ine ca atare. Ultima formul\ de unificare a fost [i cea mai aberant\. Sovi-etizarea Europei de Est a însemnat o dubl\ nivelare: na]ional\ [i ideologic\, ambele operån-du-se cu mitraliera, varianta modern\ a cnutului rusesc. Este dincolo de competen]a noas-tr\ s\ insist\m asupra epocii recente. Cåteva elemente sunt totu[i de luat în seam\.

Întåi trebuie spus, am crede, c\ aberantul interna]ionalism proletar nu a f\cut decåts\ sporeasc\ tensiunile etnice [i na]ionale, situa]ie în care noi solidarit\]i organizate, «declas\» de data aceasta, [i noi mituri mobilizatoare s-au ad\ugat tensiunilor deja existente.

35

Spiritul de «cetate asediat\» explic\ izbucnirea tensiunilor dintre Grecia [i Iugoslavia luiTito care sprijinea fac]iunea comunist\ angajat\ în r\zboiul civil. Ulterior «varianta Tito»de edificare a socialismului a atras dup\ sine denun]area dictat\ de la Moscova [iîmp\rt\[it\ în bloc de restul statelor din zon\, dintre care Bulgaria avea deja o tradi]ie îna se contrapune statului vecin. Confederalizarea impus\ de Pactul de la Var[ovia sau deCAER nu a fost contestat\ în numele unei alternative democratice care s\ sparg\ sistemul,ci pentru înt\rirea în interior a unor regimuri ce-[i f\ceau un titlu de glorie tråmbi]åndindependen]a fa]\ de centru. Aceast\ tendin]\ a fost, credem, cea mai periculoas\ prindeplasarea de accent c\tre acelea[i tipuri de utopii retrospective, puternic hiperbolizate[i instrumentate într-o ideologie a absurdului ce exalta måndria na]ional\.

C\derea sistemului comunist nu a însemnat o «normalizare» a rela]iilor sud-esteuropene decåt în sensul logicii pe care am urmat-o pån\ acum. Odat\ centrul de put-ere suprapus demantelat, statele de «devolu]ie» au început de îndat\ s\-[i supraevaluezecondi]ia, în contextul în care «utopiile recuperatoare» (Al. Du]u) cap\t\ acum valen]e sim-ilare celor instrumentate dup\ c\derea Imperiului otoman. În graba de a recupera tim-pul pierdut, statele sud-estice revalorizeaz\ mituri amor]ite [i exprim\ frustr\ri înc\ neafir-mate. Echilibrul etnic – prezervat de sentimentul de «cetate asediat\», dar [i de conce-siile pe care puterea le oferea (cazul Iugoslaviei) – a s\rit brusc în aer; particularismeleetnice sau confesionale (semn al unei defini]ii neclare a na]iunii dar [i al apari]iei sin-dromului ]apului-isp\[itor care este «str\inul») se ciocnesc cu violen]\. «Sovietiz\rii» îicorespunde acum «kossovizarea», alegerilor grosolan m\sluite de comuni[ti metode sim-ilare, chiar dac\ informatizate, puse în oper\ de «na]ionali[ti»; cetnicii se reg\sesc în con-tra martologilor în Macedonia, «epurarea etnic\» este sintagma la ordinea zilei, atåt peteren cåt [i în discurs.

Desigur, presa caut\ senza]ionalul [i exprim\ interese partizane chiar atunci cånd î[ispune «independent\». Aberante produc]ii mass-media pun masacrele din Bosnia peseama lui Dracula iar pe la col]uri se vorbe[te de interven]ii ale Statelor Unite sau Ger-maniei, prefigurare a unui alt «r\zboi rece». În parte, aceste zvonuri nu sunt cu totul lip-site de adev\r. Sigur este îns\ c\ multe altele r\mån neverificabile pentru istoric, dar [ineîn]elese în afara spa]iului de referin]\. Reac]ia lui Lloyd George, la Conferin]a de Pacede la Paris, la cererile repetate ale Romåniei de a primi Basarabia («Unde dracu’ e locul\sta pe care mi-l cer romånii?») nu e mai pu]in actual\. Pe drumul care ar duce, foartesinuos, c\tre o nou\ formul\ de unificare – Statele Unite ale Europei – dincolo de etho-sul originar comun, na]iunile sud-est europene nu par a [ti, nici azi, întocmai ca [i ieri,a converti etnosul în demos sau m\car a le împ\ca. Precum la începutul veacului, poatechiar mai evident, explozia na]ionalismelor urmeaz\ îndeaproape implozia ce a deman-telat unificarea, înc\ o dat\ relativ\, impus\ spa]iului sud-est european.

36

37

IOAN PÅNZARU

Fråncii în Peninsul\

În Visul unei nop]i de var\, Bottom [i cumetrii lui pun în scen\ romanul antical lui Pyramus [i Thisbe la curtea ducelui de Atena. Theseu, ducele Atenei, ni se pare azio inven]ie la fel de imaterial\ [i de încånt\toare ca [i Titania, prin]esa zånelor. {i totu[i,ducii de Atena au existat, erau francezi, de la Roche. Guy de la Roche a purtat primulacest titlu, iar mormintele tuturor se afl\ între ruinele m\n\stirii cisterciene de la Dafni,pe drumul de la Atena la Eleusis. Au fost odinioar\ în zona Imperiului bizantin state [ifeude interna]ionale, conduse de occidentali care se numeau Jacques de la Baume, Nico-las de Saint-Omer, dar [i Ulrich von Thorn, Berthold von Katzenellenbogen sau Rolandoda Canosa. Localnicii le-au dat numele generic de frånci; fråncul, Phránkos, este un str\in,ca [i veneticul, vene]ianul. Regele Tesalonicului, de la Balcani la Termopile, era un ital-ian din Piemont. Ast\zi aceste lucruri sunt de mult uitate [i nu [ade bine s\ le aminte[ti.

Ce înseamn\ de fapt o schimbare cultural\? Simplele contacte între civiliza]ii suntun motiv suficient pentru a putea vorbi de o influen]\ în planul profund al societ\]ilor?Desigur, prezen]a fizic\ [i politic\ a englezilor în Borneo reprezint\ o schimbare atât pen-tru englezi cât [i pentru daiaci, dar o schimbare cultural\ nu se produce în Anglia pen-tru atåta lucru; [i, de altfel, nici în Borneo. Opiniile unui pictor cultivat, ca Dante GabrielRossetti, despre puritate [i inocen]\ erau mai importante în Anglia decåt opiniile daiacilordespre str\mo[i [i duhurile înso]itoare.

Iluzia englezilor c\ vor reu[i s\-i evanghelizeze pe daiaci este iluzia oric\rui purt\torde schimbare. Orice schimb\tor, orice [ifter, orice ambreior are puterea de a introduce o nou\ referin]\. A[a stånd lucrurile, el î[i închipuie c\ schim-barea condi]iilor de referin]\ va schimba ceva în st\rile de fapt. Este iluzia demonstra-tivului c\, devenind din adjectiv pronume, va avea valoare de substantiv. Dar lumea sub-stantivelor este mult mai bine protejat\. Nu se ajunge a[a u[or la nivelul substantival alunei culturi. Sau dac\ e mai bun\ o compara]ie fizic\, st\rile de lucruri pot fi descrisediferit în raport cu mai multe sisteme de referin]\, dar numai descrierile difer\.

Iluzia cuceritorilor este c\ se poate trece din discurs în gramatic\, astfel încåt modif-ic\rile discursului s\ modifice gramatica. E o mare distan]\ între a crea st\ri de lucruri[i a crea reguli profunde. Exist\ cel pu]in dou\ nivele de reguli. Rela]iile de for]\, careschimb\ prin excelen]\ realitatea evenimen]ial\, sunt induse s\ schimbe reguli, deoarecerealitatea social\ const\ în reguli. Dar regulile la care se ajunge în acest fel ]in mai mult

38

de domeniul discursului decåt de acela al gramaticii. A face un nou cod penal este unsimplu exerci]iu literar; a-l aplica, un exerci]iu de guvernare. Cåteva sute de indivizi staula pårnaie doi ani în plus, sau trei ani în minus. Începi s\ b\nuie[ti c\ noul cod n-a schim-bat nimic abia mult dup\ ce nu mai e nou.

O schimbare de referin]\ este un fel de schimbare, desigur, dar e numai o schim-bare a felului de a vorbi despre realit\]i, cu inciden]e sporadice la nivelul acestora dinurm\.

Euforia rela]iilor Est-Vest nu se declan[eaz\ pentru prima dat\ în zona peninsulei bal-canice, pe care ochiul neînv\]at al unui, s\ zicem, american o decupeaz\ prin t\ierea uneilinii drepte de la Vene]ia la Odessa. S\ ne amintim de debarcarea de la Gallipoli, de lor-dul Byron la Missolonghi, de împ\carea Bisericilor la Lyon, în 1274, [i apoi la Floren]a,în 1439. De fiecare dat\, Occidentul îi privea cu o nou\ surprindere pe ace[ti fra]i atåt deapropia]i [i de diferi]i totu[i, cam la fel cum Ruysbroeck îi privea pe cre[tinii nestorieni.Exist\ o întreag\ mitologie a tribului pierdut al lui Israel (de care au beneficiat de pild\kala[ii din Kafiristan), gra]ie c\reia omenirea descoper\ alteritatea printr-o fic]iune fizio-logic\: ar exista un trecut pierdut în care am fost una. Deci nimic nu se opune, în prin-cipiu, ca s\ redevenim o singur\ familie. În acest scop, deschidem bra]ele [i a[tept\mca cel\lalt s\ ne cad\ la piept. Dar nu cade. Probabil c\ e nevoie de ceva mai mult.

Vechii greci aveau un geniu al contactelor pe care nimeni nu l-a mai avut ulterior.Cånd vezi superbele statui ale lui Buddha sculptate în stil grecesc, a[a-numita art\ din[coala Gandhara, te întrebi cåt timp le-a trebuit grecilor ca s\-i înve]e pe indieni s\ sculptezeca ei. Istoria ne r\spunde, unu, c\ nimeni nu i-a înv\]at pe indieni s\ sculpteze à lagrecque, [i doi, c\ timpul disponibil a fost de trei-patru ani, pe cånd [coala Gandharaa durat dou\ sute de ani. Iu]eala [i profunzimea influen]ei exercitate de greci se datore-az\ între altele [i faptului c\ ei nu încercau s\-i converteasc\ pe budi[ti la cultul lui Artemisdin Efes. A[eza]i ca ni[te broa[te pe numeroasele [i lungile maluri a numeroase m\ri carese numesc Mediterana, [i mai departe pe Marea Neagr\, la armeni [i la gruzini, la sci]i[i la ge]i, grecii executau la comand\ lucr\ri dup\ gustul clientului: dori]i art\ scitic\, sepoate. Ast\zi tezaurul Ermitajului este plin cu aurul kurganelor, cioc\nit în stil turanic degrecii din Odessa, contra cost. Dori]i stil grecesc? Se livreaz\: iat\ de ce în mormântulde lång\ Châtillon-sur-Seine s-a g\sit, oferit în dar unei prin]ese, giganticul [i superbulcrater de la Vix, pies\ unic\ din secolul V î.H., executat\ probabil la comand\ [i trans-portat\ special peste mare. Dintre vastele regiuni în care grecii [i-au f\cut sim]it\ prezen]a,numai câteva au preluat elemente de cultur\ greac\: Penjabul, Etruria, Roma. {i f\r\ influ-en]a regilor etrusci, Roma ar fi fost oare preg\tit\ pentru a în]elege bog\]ia acestei cul-turi? Lucius Mummius, un general de o incultur\ proverbial\, a umplut Roma cu statuijefuite din Corint; dar dac\ n-ar fi fost obi[nui]i s\ le stimeze ca valori, romanii ar fi urmatopinia lui Cato [i le-ar fi distrus pe loc.

De nou\ sute de ani încoace, Europa gånde[te invers. Este oare Grecia preg\tit\ s\preia în]elepciunea occidental\? Merit\ ea oare catolicismul, scolastica, turnirurile, poeziade amor, liberul examen, [tiin]a experimental\, ateismul, emanciparea femeii? Iar Gre-cia este numai o litot\ pentru peninsula aceasta sucit\, unde foiesc neamuri care n-auîn comun decât c\ tr\iesc în ]\ri ale c\ror nume s-au schimbat de mai multe ori în decur-sul istoriei, [i c\ nu se pot suferi între ele.

Grecia a avut ample ocazii s\ se împ\rt\[easc\ din în]elepciunea occidental\. Întrealtele, lunga domina]ie a crucia]ilor. Bizan]ul a fost ocupat de frånci între 1204 [i 1261.

39

Atena, între 1205 [i 1460. Catalanii, smulgånd Atena la începutul veacului al XIV-lea dinmåinile francezilor, i-au d\ruit [i o universitate de tip vestic, prima dup\ cea antic\, pecare o închisese Iustinian în 529. Moreea, adic\ Peloponesul (alt exemplu al n\ucitoarelorschimb\ri de nume), a fost dominat\ de francezi începând cu 1205, împ\r]it\ cu grecii[i vene]ienii, pån\ în 1460, cånd turcii au cucerit-o în întregime.

Povestea aceasta mi se pare fascinant\. Este genul de istorie pe care le-a[ spune-ocongresmenilor americani. Pentru ei, în Rusia domne[te ra]ionalitatea, fiindc\ acolo ohot\råre luat\ la Moscova se aplic\ pe cincisprezece mii de kilometri. Deci e mai simplus\ influen]ezi. Dar la Mostar, o hot\råre luat\ pe un mal al Neretvei nu se aplic\ pe malulcel\lalt. Ca s\-i explici unui american de ce Bosnia… sau de ce Macedonia… sau de ceCroa]ia… e atåt de complicat, încåt pur [i simplu nu exist\ nici o speran]\ de reu[it\. Dece Eubea, zis\ [i Negroponte (de la ‘s ton Evripon, «în stråmtoarea Euripos»), nu faceparte din Atena, a[a cum Manhattan Island face parte din New York?

De ce crucia]ii, în loc s\-i atace pe musulmanii din Siria [i Egipt, i-au atacat pe greci?E o poveste pe care chiar am s-o istorisesc.

Regatul cre[tin al Ierusalimului c\zuse în anul 1187. Nu în întregime, deoarece prin-cipatul Antiohiei va fi cucerit de musulmani abia în 1268, iar Tripoli va fi luat abia în 1291.(Curtea de la Tripoli a cåntat vreme de o sut\ de ani amorul fin în acordurile melodioaseale unor truveri ca Philippe de Novare, oprind timpul într-un dulce vis. Dar aceasta estealt\ poveste.) Ca urmare, în 1199 se porne[te un efort interna]ional de a se organiza oexpedi]ie militar\ în direc]ia Libanului [i Siriei, pentru a se elibera din nou }ara Sfånt\.

Traseele posibile de ac]iune sunt mai multe. Pot fi luate ca puncte de sprijin: Sicilia,care apar]ine casei de Anjou, pentru a crea capete de pod în Tunisia sau Libia; Creta, caree înc\ bizantin\, pentru a ataca Egiptul, fosta baz\ de opera]iuni a lui Saladin; Ciprul, luatde Richard Inim\ de Leu de la bizantini [i våndut în 1193 lui Guy de Lusignan, pentru ap\trunde în principatul prieten al Antiohiei; [i, în sfår[it, marea se poate trece u[or la Con-stantinopol, cu sprijinul grecilor.

Trupele trebuie concentrate în orice caz în Italia de Nord, iar tratativele sunt duse de[efi în contact permanent cu Vene]ia, care st\påne[te aceast\ zon\ a Mediteranei. De alt-fel, un contemporan r\ut\cios ar fi putut face remarca, foarte întemeiat\, c\ vene]ienii i-au våndut arme [i lui Saladin pentru campaniile împotriva Ierusalimului.

Or, vestea unei crime politice vechi de [ase ani precipit\ suspensia decizional\:împ\ratul Bizan]ului – Isaac Anghelos – fusese detronat [i orbit de propriul s\u frate,Alexie al III-lea. Se cere crucia]ilor s\-l pedepseasc\ pe Alexie, s\-l restaureze pe Isaac;li se ofer\ trecerea liber\ pe la Constantinopol, 200.000 de m\rci de argint cu care-[i potfinan]a campania, [i recunoa[terea suprema]iei papei de c\tre biserica bizantin\. Cel careface aceast\ ofert\ este perfect credibil, deoarece e chiar fiul lui Isaac, Alexie (va fi întronatca al IV-lea), c\s\torit cu o prin]es\ [vab\, arestat de unchiul s\u [i evadat în cele dinurm\.

În tab\ra cruciat\ reac]iile sunt de fapt divergente: [efii, mai preocupa]i de costuri,sunt foarte impresiona]i de valoarea Constantinopolului ca baz\ de opera]iuni [i de sumeleoferite, pentru c\, trebuie s-o spunem, expedi]ia e falit\ din punct de vedere financiar;seniorii mai m\run]i, obi[nui]i s\ vad\ c\ «totul se rezolv\ pån\ la urm\», reclam\ cuglas mare debarcarea în Palestina, la Saint-Jean d’Acre (Akko). Îns\ traversarea m\rii eimposibil\ din lips\ de bani. Un grup de crucia]i pleac\ totu[i pe cont propriu; vor efec-tua cåteva demonstra]ii militare în Siria, iar dup\ un an se vor întoarce la corpul princi-

40

pal. Bonifacio di Monferrato, Henri de Flandra [i ceilal]i [efi trimit oameni prin tab\r\ pen-tru a explica de ce amestecul în treburile bizantine este inevitabil. Pån\ la urm\, numaivreo dou\zeci de c\petenii (Villehardouin zice «dou\sprezece») au fost în favoarea inter-ven]iei [i [i-au impus punctul de vedere.

Asediul Bizan]ului dureaz\ numai trei zile. Alexie al III-lea fuge. Isaac Anghelos e elib-erat dup\ opt ani de închisoare [i îmbr\cat în purpur\. Crucia]ii cer ca fiul lui, cel carevenise la Ancona s\ le cear\ ajutor, s\ fie încoronat al\turi de el; va fi Alexie al IV-lea.Pelerinii, cum î[i spuneau ei, solicit\ confirmarea angajamentelor luate în favoarea lor dec\tre Alexie la Nolis, în 1201, în scris [i cu bul\ imperial\ de aur. Ob]in acest angaja-ment, par sairemenz et par chartres pendanz bullees d’or, spune Villehardouin.

Apoi istoria începe s\ derapeze. Banii promi[i de bizantini nu mai vin. Isaac se plångec\ este impopular [i le cere crucia]ilor s\ r\mån\ în apropierea capitalei pån\ în prim\varaurm\toare, ca «for]\ de descurajare». Într-adev\r, în råndul popula]iei grece[ti domne[teo mare agita]ie. Ideea recunoa[terii suprema]iei papei apare ca un triumf al ereziei latine,aduse de Isaac ca «om al str\inilor». Patriarhul Constantinopolului nu se va pronun]aasupra acestei chestiuni, deoarece ar însemna s\ revin\ asupra afuriseniilor din 1054.În toate evenimentele care vor urma, patriarhul va r\måne mut.

Bizantinii nu ignor\ civiliza]ia occidental\. De altfel, în acel moment exist\ în capital\dou\ cartiere locuite de barbari, unul pisan [i altul genovez. Popula]ia lor este estimat\la 15.000 de oameni, cu femei [i copii. Pisanii [i genovezii se bat pe str\zi. De altfel, unuldin motivele sosirii genovezilor este dorin]a de a-i alunga pe pisani, care sunt aici de mult\vreme [i domin\ comer]ul pe Marea Neagr\.

Evenimentele se succed foarte repede. Nemul]umirea occidentalilor, care fac tab\r\în afara ora[ului, cre[te, [i o delega]ie în frunte cu Villehardouin vine la palat s\ reclamepunerea în practic\ a promisiunilor f\cute de cei doi împ\ra]i. Cum termenul de gra]iedat de ei pentru plata banilor nu este respectat, se instaureaz\ starea de r\zboi. Bizan]ule devastat de un incendiu, pornit se pare dintr-o neglijen]\, dar care dureaz\ opt zile. Pisanii[i genovezii se refugiaz\ cu familiile în tab\ra cruciat\. Revolta grecilor împotriva papi[tilor[i a sprijinitorilor lor devine violent\. O fac]iune condus\ de un tån\r nobil, poreclit Murt-suphlos datorit\ språncenelor îmbinate [i stufoase, pe numele s\u adev\rat Alexie Duca,pune måna pe palatul Bucoleon într-o noapte. Isaac Anghelos moare de inim\ rea la cåte-va ore sau zile de la lovitura de stat. Pe fiul s\u Alexie al IV-lea, comploti[tii îl otr\vescîn închisoare, [i, cum supravie]uie[te, pun s\-l sugrume.

Murtsuphlos se încoroneaz\ împ\rat în Sfånta Sofia, dar la începutul lui aprilie Con-stantinopolul cade în mîinile barbarilor [i el trebuie s\ fug\. Undeva în Thessalia seîntâlne[te cu cel\lalt împ\rat fugar, Alexie al III-lea, care îl prime[te bine [i apoi pune s\-i scoat\ ochii. Sc\pånd din måinile acestuia [i încercånd s\ treac\ marea pentru a ajungela Niceea, care e înc\ ora[ grecesc, Murtsuphlos e prins de crucia]i. Ace[tia îl aduc laConstantinopol [i-l arunc\ din vårful coloanei lui Theodosie, în for, sub privirile mul]imiispecial adunate s\ vad\ supliciul unui «cavaler felon care [i-a tr\dat seniorul». Coloanalui Theodosie s-a d\råmat la un cutremur, în 1719.

C\peteniile «pelerinilor» [i-au împ\r]it ora[ul înc\ dinainte de a-l cuceri. Noul împ\rat,care urmeaz\ s\ fie ales, va primi palatele Bucoleon [i Vlaherne, cu un sfert din imperiu.Vene]ienii vor primi jum\tate din imperiu. {ase vene]ieni [i [ase crucia]i formeaz\ un con-siliu elector care îl va desemna pe împ\rat. E ales Baudouin de Flandra, cu compensa]iiadecvate pentru ceilal]i frunta[i. «Pelerinii» se adun\ într-un «parlament» solemn în valea

41

Ravenika [i-[i împart ]ara pe care urmeaz\ s-o cucereasc\. De la nord la sud, continen-tul va fi ocupat de occidentali, dup\ cum urmeaz\: Constantinopolul [i teritoriile din jurvor forma domeniul imperial; Bonifacio di Monferrato va primi Salonicul cu Macedonia[i o parte din Bulgaria actual\ pån\ la Balcani, cu titlul de rege. De altfel un regat alSalonicului fusese creat înc\ din 1177 de împ\ratul Manuil Comnen pentru ginerele s\u,Raniero di Monferrato. Raniero nu [i-a luat niciodat\ regatul în posesie, dar nepotul lui,Bonifacio, l-a cucerit cu sabia. Mai la sud, teritoriul Elladei antice va fi împ\r]it între cav-alerii care-l vor cuceri. Va exista un ducat al Atenei, un marchizat de Studenítsa la Ter-mopile, o baronie de Sálona în Locrida, un principat al Moreei, un ducat de Naxos în Dode-canes. Insula Eubeea va fi împ\r]it\ între trei fra]i, fiecare cu titlul de «baron ter]iar».Vene]ienii vor p\stra pozi]ii cheie în multe locuri.

Se însc\uneaz\ un patriarh latin al Constantinopolului, vene]ianul Tommaso Morosi-ni, care jurase republicii s\ nu dea beneficii ecleziastice decåt compatrio]ilor. În 1215,conciliul al IV-lea de la Laterano face o declara]ie de toleran]\ fa]\ de riturile cre[tine ori-entale, anun]ånd c\ vor fi acceptate toate cele care «nu aduc primejdie pentru suflete [inu se împotrivesc bunelor obiceiuri biserice[ti». Ultimul patriarh, tot un vene]ian, Pan-taleone Giustiniani, a fost gonit de bizantini cånd au luat ora[ul în 1261. Catolici grecimai exist\ [i azi. În secolul trecut, dup\ observa]ia lui Buchon, catolicii din Naxia, carevorbeau înc\ fran]uze[te, «manifestau cea mai mare antipatie pentru orice fel de munc\»deoarece «se pretind urma[ii nobililor francezi».

Moreea va fi ocupat\ de o mån\ de oameni, abia cinci sute de c\l\re]i. În fruntea lorse afl\ doi oameni: unul e un r\zboinic din oastea care a luat Constantinopolul, Guillaumede Champlitte; cel\lalt a f\cut parte din grupul care, refuzånd s\ se amestece în afacer-ile bizantine, a plecat în Siria [i, nef\cånd nici o isprav\, s-a întors; este un nepot al noului[ef al armatei, Geoffroi de Villehardouin, [i poart\ acela[i nume ca [i acesta. Guillaumede Champlitte va fi primul principe al Moreei. Apoi, fiind rechemat în Fran]a întrucåtmo[tenise fieful patern, l-a pus pe Geoffroi de Villehardouin s\ jure c\-l va recunoa[teca senior pe cel desemnat de el, Champlitte, dac\ trimisul se va prezenta în termen deun an [i o zi. Nepotul lui Guillaume de Champlitte a întårziat peste termenul prev\zut [iprincipatul Ahaiei a trecut în familia Villehardouin. Geoffroi se va c\s\tori cu Anna Angh-elos, fiica despotului de la Arta, iar a doua lui so]ie va fi nepoata lui Charles d’Anjou, regeleSiciliei.

Nu se [tie de unde vine numele de Moreea, care a fost dat Peloponesului, cu primaatestare în 1111. E posibil s\ derive de la slavul more, adic\ «mare», întrucåt triburileslave ocupau peninsula, în special în partea muntoas\, triburile maino]ilor [i tsaconilorfiind cele mai r\zboinice. Dac\ e o vocabul\ greceasc\, atunci trebuie s\ provin\ de lamoreeas, «dud, agud», arborele fiind pe atunci un import destul de recent din Orient.Fråncii vor numi noul lor stat, pe latine[te Achaia, iar în limbile vulgare Moreea.

Locuitorii Moreei, fie ei slavi sau greci, nu se prea împotrivesc n\v\litorilor. Suntobi[nui]i de administra]ia bizantin\ s\ ofere o supunere nominal\ [i s\-[i p\streze obi-ceiurile, pe care sunt gata s\ le apere cu armele, la nevoie. Singurul care le rezist\ esteLeon Sgourós, st\pån la Nauplion, Corint [i Argos. Fråncii îi înroleaz\ pe slavii maino]i[i tsaconi ca mercenari în armata lor, sub supravegherea baronului de Caritena, Geoffroide Brières. Libert\]ile ora[elor sunt garantate, dar primesc forturi de garnizoan\. Stradio]iilocali iau pur [i simplu numele de cavaleri sau milites. Peste dou\ sute cincizeci de ani,urma[ii acelora[i stradio]i vor lua numele de spahii. E posibil ca impresia grecilor, în com-

42

para]ie cu administra]ia bizantin\, s\ nu fi fost defavorabil\ [i s\ poat\ fi comparat\ cureflec]iile admirative ale lui Ibn Jobair, musulman din Spania, în leg\tur\ cu respectullegalit\]ii [i lipsa discrimin\rilor, care domneau în regatul Ierusalimului. (Am putea glosa,în contrast cu biocentrismul bizantin, despre logocentrismul vestic, statutul cuvåntuluidat [i respectul textului scris, care nu e departe de sensul clauzulei Filioque: logosulocup\ o pozi]ie central\.)

{eful armatei, mare[alul principatului, este baronul de Passava, un de Neuilly. Senioriilocali au drept de r\zboi privat, de judecat\ f\r\ apel în materie civil\ între nenobili, [i cuapel în materie penal\ [i în cazul nobililor. Exist\ o curte a pairilor pentru cazurile de hautejustice. Administra]ia va fi condus\ de un logof\t sau cancelar [i de un protovestiar sautrezorier.

Dar, mai ales, fråncii construiesc. Ca [i în }ara Sfånt\, ei umplu teritoriul cu fort\re]e,castele, biserici, mån\stiri. La Livadia, în cåmpia Beo]iei, citadela frånceasc\ prive[te spreParnas [i Helicon. La Karditsa, antica Acraephia, subzist\ biserica zidit\ de messire Antoinede Flamma la 1311. În mun]ii Laconiei ciobanii cånt\ balada frumoasei castelane de laChâteau-la-Belle, to kastro tis Oraias, care [i-a ap\rat cetatea timp de doisprezeceani.

Autoritatea bizantin\ în peninsul\ va fi reprezentat\ de un nepot bastard de-al lui IsaacAnghelos, Michalis, care fuge din tab\ra cre[tin\ [i se instaleaz\ ca despotis într-o pos-esie a socrului lui, la Arta, antica Ambracia, ora[ a[ezat la un golf între Kefalonia [i Corfú.De aici grecii vor ataca neîncetat posesiunile occidentale [i, luånd Tesalonicul în 1223,vor rupe în dou\ statele latine. Curtea imperial\ bizantin\ se refugiase în 1204 de parteacealalt\ a stråmtorii, la Niceea, într-un teritoriu îngust înconjurat de turcii selgiuci. Aicise proclam\ împ\rat Teodor Lascaris, ginerele lui Alexie al III-lea. Mai departe spre est,Alexie Comnen, guvernator al Trebizondei, se declar\ toparh independent în cetatea lui,[i ea izolat\ de c\tre turci.

În nord, împotriva fråncilor se ridic\ Ioni]\ Valahul (Johanice le Blaque), desprecare Nichita Honiatul zice c\ i-ar fi trimis pe to]i fugarii greci înapoi în provincii s\ i[tefocare de r\zmeri]\. Contraofensiva aceasta a grecilor, valahilor [i bulgarilor va duce lacapturarea împ\ratului Baudouin.

Economia occidental\, care nu e prea s\n\toas\ dar nici ofticoas\, ca economiile ori-entale, se instaureaz\ printr-un nou sistem de m\suri [i greut\]i, [i printr-un sistem mon-etar bazat pe livra de la Tours. Greut\]ile de Glaréntsa, etalonate de frånci, au curs în totOrientul [i în Europa.

Locurile sunt iar\[i rebotezate. Oricum ele nu mai purtau numele antice. Marathonuldevenise Vrana; Salamina, Kolouri; Micene, Harváti. Fråncii vor numi Glaréntsa Clermont,iar veneticii îi vor zice Castel Tornese, de la moneda b\tut\ aici, echivalent\ cu un soutournois. Lacedemonia devine La Creimonie. Kalamáta, unde s-a n\scut Guillaume deVillehardouin al III-lea, este Chalemate. Clisura de la Termopile (Kleisoûra) se nume[teLa Closure. Pe de alt\ parte, Baudouin e cunoscut ca Baldovínos; sigiliul lui de plumbpoart\ inscrip]ia Baldoinos despotes porphyrogenetos Phlandrâs. Cetatea con-struit\ de Nicolas de Saint-Omer se nume[te azi Santameri. Ora[ul Beauvoir e Kaloskopi.

Cum nobilii francezi din Moreea î[i aduceau de regul\ neveste din Fran]a, curtea dela Andravída este una din cele mai [ic din toat\ diaspora. Limba francez\ vorbit\ aici esteconsiderat\ mai pur\ decåt cea de la curtea Fran]ei, cum declar\ catalanul Ramón Muntan-er, care a vizitat-o în 1309. Se vede c\ francofonia are o tradi]ie în peninsul\.

43

Grecii vor cuceri cu r\bdare, în timp, Moreea, bucat\ cu bucat\. Dobåndind Spartaca r\scump\rare pentru Guillaume de Villehardouin, c\zut prizonier, se vor înt\ri în cetateaMistrá, pe un pisc ce domin\ ora[ul antic. Prin 1350 se va înfiin]a o them\ bizantin\ aMoreei, condus\ de un despot, Manuil Cantacuzin. Acesta va angaja mercenari turciîmpotriva fråncilor [i veneticilor, dar [i împotriva fra]ilor greci din despotatul de la Arta.Turcii se vor încuiba aici, profitånd de st\pånirea lor asupra m\rii, st\pînire devenit\aproape total\.

Cu aceea[i r\bdare de insect\, Vene]ia insist\ [i ea pe p\måntul grecesc. Methóni [iKoróni au fost st\pånite de Republic\ între 1206 [i 1500. Nauplion [i Argos au fostcump\rate în 1388. Lepanto a fost våndut\ vene]ienilor în 1407 de seniorii francezi con-tra a 500 de duca]i de aur. În 1464, la patru ani dup\ cucerirea otoman\, Vene]ia cump\r\Monemvasía, în sudul Peloponesului. (De aici, de la Monemvasía, vine vinul zis deMalvoisie, în care a fost înecat, dup\ Shakespeare, ducele de Clarence.) Insulele ionieneau fost teritoriu vene]ian pån\ la desfiin]area Republicii de c\tre Napoleon, în 1797.

În 1382 o band\ de mercenari navarrezi, condu[i de Jacques de Baux, Mahiot deCoquerel [i Pedro de San Superan, ocup\ ce mai r\m\sese din Moreea latin\. Senioriaajunge apoi la un cumnat al lui San Superan, care va pl\ti tribut grecilor de la Mistrá.Fiica acestui Centurione Zaccaria II, baron de Kiparissia, Caterina, se va c\s\tori cu unToma Paleolog, reunind astfel Moreea cu Bizan]ul în 1432, cu pu]in înaintea sfår[itului.

Dup\ dou\ sute de ani de prezen]\ fizic\ în Pelopones, ce r\måne azi din st\pånireaoccidental\ în ]ara lui Menelau [i a Elenei? Doar ruine. Faptul a fost interpretat în maimulte feluri.

Este evident c\ istoria domina]iei occidentale în Grecia ne duce la constatarea unuie[ec. Înc\ [i mai pu]in decåt în Palestina [i în Siria se poate vorbi de o perdurare, deadåncimea unei influen]e, de o modificare a texturii culturale. Caracterul reactiv al atitu-dinilor recente nu explic\ tot. Între tipul de structur\ social\ al Occidentului, deja din sec-olul al XIII-lea întemeiat pe rela]iile monetare, pe asociere [i emancipare, [i tipul din R\s\rit,orientat spre produc]ie agricol\, ierarhie, afiliere, asimilare [i respingere, exista o adev\rat\incompatibilitate.

A spune o dat\ cu Nicolae Iorga c\ imperiul lui Baudouin de Flandra, «c’est seule-ment l’Empire byzantin avec une dynastie française», implic\ un optimism pecare nu ni-l putem asuma. Fråncii nu se puteau bizantiniza într-o genera]ie, [i cu atåt maipu]in Bizan]ul nu s-a occidentalizat. Bizan]ul, a[a cum continu\ istoricul romån, «dépas-sait l’horizon de ses conquérants», dar nici cuceritorii s\i nu erau dintre aceia carese las\ asimila]i. În Attica [i în Moreea mai ales, Occidentul a marcat o prezen]\ ener-gic\ în acele vremuri, atåt în timp de înflorire, cåt [i în vremile de restri[te cånd catalanii,navarezii [i aragonezii î[i desf\[urau anabazele flamboiante. Cu toate acestea, nu e u[orde crezut c\ aristocra]ia ar fi ajuns s\ formeze, cum crede Peter Toppind, somethingof a Greco-Latin «nation». Existen]a unor cuvinte ca anthropéa, «omagiu», saugarnizoún, «garnizoan\», nu ne duce prea departe în aceast\ direc]ie.

Respingerea reciproc\ dintre cele dou\ tipuri de culturi a fost tematizat\ de unii istori-ci greci sub o form\ categoric\. Dup\ Dimitri Kitsikis, invazia occidental\ a determinatna[terea protona]ionalismului grecesc prin inspira]ia împ\ratului de la Niceea, Teodor alII-lea Lascaris. Existen]a unei orient\ri filolatine cu Gémistos Pléthon [i cu Bessarion, pevremea cånd duce de Atena era florentinul Antonio Acciaiuoli, nu a dus la consecin]eserioase, cu atåt mai mult cu cåt Bessarion s-a stabilit în Italia [i a trecut la catolicism.

44

Partidul antilatin se hr\nea din puternicele sentimente de frustrare generate de cedareaprivilegiilor comerciale c\tre vene]ieni [i genovezi. Burghezia greac\ era practic împied-icat\ s\ se ocupe cu comer]ul, [i aceasta într-o ]ar\ de insule. For]a diferitelor state turce,îmbinat\ cu reputa]ia de moralitate a turcilor, ar fi f\cut ca rela]iile dintre bizantini [i turcis\ capete adeseori o stabilitate [i o previzibilitate care f\ceau s\ fie preferate acelora cuOccidentul cre[tin, mediate mereu de nes\]ioasa Vene]ie. Sultanul de la Iconium, Kayko-bat I-ul (1219-1237), care petrecuse în tinere]e doisprezece ani la Constantinopol, s-adovedit astfel un aliat de n\dejde al lui Teodor Lascaris. {i al]i greci gåndeau c\ salvareaElladei poate veni mai degrab\ de la ni[te turci decåt de la frånci, astfel încåt în 1460turcii ar fi fost primi]i ca ni[te eliberatori în Moreea. «Turcii au salvat ortodoxia de inte-grarea în Biserica catolic\», conchide Kitsikis. Desigur, teza lui poate fi conving\toare înacest sens, dar ea nu demonstreaz\ c\ persisten]a dezunirii dintre cele dou\ Biserici, [imai ales cu pre]ul nimicirii Imperiului bizantin, a reprezentat un bine.

Dar dac\ rela]iile grecilor cu fråncii [i veneticii nu se las\ prezentate sub o lumin\prea idilic\, nici acelea cu turcii, chiar [i în acel început de secol XV cånd «turc» ar fidevenit sinonim cu «om virtuos», nu pot fi înf\]i[ate ca prietene[ti. În urma invazieiturce[ti, ora[e întregi au fost distruse. Fieful primit de Geoffroy de Villehardouin în Tra-cia, Mosynoúpolis (Maximianopolis, Messinople, azi Messouni) disp\ruse pur [i simpluo sut\ de ani mai tårziu, iar popula]ia supravie]uitoare fugise la Komotiní. Nomazi arabi,t\tari, turcomani yürük au fost str\muta]i în mas\ pe teritoriul grecesc. Sate întregi degreci au fost aduse în [erbie, iar familiile mai bogate au fost str\mutate for]at în AsiaMic\. Mai presus de toate, nu trebuie uitat c\ turcii au instituit tributul de sånge –dev[irmé – care r\pea familiilor cre[tine, la fiecare cinci ani, cei mai frumo[i copii pen-tru a-l sluji pe sultan. Acest tribut a fost desfiin]at abia pe la 1650.

În România, fråncii [i veneticii vin din sud, nu din Occident. În 1599, un grup de boierimoldoveni [i valahi, strån[i sub aripa mitropolitului Eftimie al Târgovi[tei, scriu în Polo-nia, altor boieri fugi]i, s\ cear\ polonezilor s\ intervin\ împotriva lui Mihai Viteazul, pecare-l acuz\ c\ nu e de-al lor, dintre ei: «c\ de greci [i de frånci [i de al]i ho]i ci ne-auvenit de ne-au fost domni, ne-amu s\turatu cum suntem s\tuli [i dè cesta, de Mihaiu vod\,c\ ne m\nånc\ [i ne-au måncat cu totul».

Desigur, ceea ce se exprim\ în Peninsula Balcanic\ sub forma unor afirma]ii cate-gorice, în România apare doar ca o aluzie. Puternicele tensiuni interetnice [i interconfe-sionale care supravie]uiesc pe teritoriul fostului Imperiu bizantin, la noi sunt numai sim-ple tendin]e. Dar, din mo[tenirea psihologic\ a Bizan]ului, noi am preluat, pe lång\ o maredisponibilitate la chestiunile intelectuale [i spirituale, vizibil\ în sfera privat\ [i în dome-niul teoretic, o serie de tare sociale legate de ideea unei coexisten]e între o autoritate cen-tralizat\ nominal\ [i o anarhie de fapt, exploatat\ de cård\[ii locale. Vor putea oare noilerela]ii cu Occidentul s\ schimbe ceea ce la noi este geniul p\måntului, adic\ tendin]a deîmp\r]ire spontan\ pe fac]iuni opuse, de privatizare a domeniului public prin crearea unorfeude de influen]\, de socializare a politicului, de izolare a puterii fa]\ de societate?

45

46

VIOREL PANAITE

De la «Casa r\zboiului» la «Casa Islamului»

Istoria sud-estului Europei nu poate fi trasat\ din secolul al XIII-lea încoace f\r\ alua în seam\ popula]iile de limb\ turc\ [i de religie musulman\. Statul construit [i con-dus de membrii «Casei lui Osman» (Al-i Osman) a fost, f\r\ îndoial\, o dominant\ înistoria Balcanilor timp de câteva secole. În aceste condi]ii, se poate spune c\ de-a lun-gul secolelor XIV-XIX dou\ concep]ii privind lumea, dou\ viziuni diferite despre pace [ir\zboi, cea cre[tino-bizantin\ [i cea musulmano-otoman\, structurate pe criterii valoricediferite dar [i cu surprinz\toare puncte comune, s-au confruntat direct dar totodat\ aucoexistat nemijlocit. Concep]ia otoman\ despre r\zboi [i pace, cu r\d\cini în lumea turco-selgiuchid\ (mai vizibile în perioada de început) [i în lumea islamic\ (mai pregnante dup\cucerirea lumii arabe la începutul secolului al XVI-lea), este de regul\ mai pu]in cunos-cut\. Aceasta este justificarea acestor pagini.

Siyar [i cutum\ Dreptul osman al popoarelor a avut dou\ componente principale: una islamic\ [i una

cutumiar\. Componenta islamic\ a fost, f\r\ îndoial\, cel mai puternic element al drep-tului osman al popoarelor. În consecin]\, în rela]iile cu nemusulmanii, otomanii [i-au extrasregulile de baz\ din siyar, ramur\ a legii sfinte musulmane (în osman\ [eriat) al c\reicon]inut era, în esen]\, «descrierea conduitei musulmanilor în rela]iilor lor cu infidelii»,deci stabilirea unor no]iuni [i a unui ansamblu de reguli care trebuiau urmate de comu-nitatea musulman\ (Umma), dar [i de fiecare musulman în parte, în rela]iile cu nemusul-manii (indivizi, comunit\]i sau state), în timp de pace sau de r\zboi, pe teritoriul Isla-mului [i în afara acestuia. Otomanii au adoptat [coala hanefit\ (de la numele întemei-etorului s\u, Abu Hanifa – m. 767), care, mai tolerant\ [i flexibil\ în privin]a rela]iilor cunemusulmanii, în compara]ie cu celelalte trei [coli sunnite de drept, venea ca o m\nu[\de]in\torilor puterii, interesa]i s\ aib\ o libertate cât mai mare în politica lor executiv\ [ilegislativ\, intern\ [i extern\. Trebuie, îns\, s\ subliniem c\ otomanii nu au aplicat înrela]iile cu nemusulmanii un drept islamic pur. Din contr\, practica politico-militar\, diplomatic\ [i comercial\ dovede[tec\ oricât de diferit\ ar fi fost, din punct de vedere religios, politic [i juridic, comunitatea

47

otoman\ de cea cre[tin\, coexisten]a îndelungat\, mai mult sau mai pu]in pa[nic\, a dusla structurarea unor cutume («obiceiuri») în domeniul r\zboiului [i p\cii, al regimuluicomer]ului [i str\inilor. În aceste condi]ii, conceptul de «drept otoman al popoarelor»credem c\ este potrivit a desemna corpusul de norme juridice cu origine în Islamul cla-sic altoit cu particularit\]ile Islamului otoman.

G×ihadSensul de baz\ al no]iunii de g×ihad era de «efort sus]inut spre un scop determi-

nat». Prin g×ihad nu trebuie s\ se în]eleag\, deci, numai r\zboi purtat cu sabia, c\ci serisc\ unilateralizarea acestei no]iuni. Existen]a [i practicarea mult mai întins\, ca parte aritualului religios musulman, a unui g×ihad cu inima, prin cuvânt sau cu mîinile, în ter-meni moderni a unui g×ihad moral [i spiritual, ne ofer\ un tablou mai complex, mainuan]at. No]iunea de g×ihad acoper\ de fapt o întreag\ gam\ de eforturi materiale [ispirituale ale indivizilor [i comunit\]ii musulmane în ansamblu, spre realizarea unei soci-et\]i ideale. În textele juridice elaborate de înv\]a]ii musulmani începând cu secolul VIIId.Chr., dar având ca surse originare formale Coranul [i Sunna, necunoscutele ecua]ieiau devenit urm\toarele: «scopul determinat» = Pax Islamica, un Imperium mundimahomedan; «efortul sus]inut» = lupta armat\ contra necredincio[ilor (g×ihad-ul cusabia). «Necredincio[i» (küffar, kefere) erau considera]i to]i cei care profesau o alt\religie, fiind la rându-le împ\r]i]i în «oameni ai C\r]ii» (în principal, cre[tinii [i evreii) [ipolitei[ti (idolatri). Conform doctrinei g×ihad-ului, lumea era împ\r]it\ în «Casa Islamului»(dar al-islam), care cuprindea teritoriile conduse de un suveran musulman, evident,dup\ [eriat, [i «Casa r\zboiului» (dar al-harb), care îngloba, în general, teritoriile carenu intraser\ sub controlul Imperiului mahomedan. Între aceste dou\ «lumi» exista, teo-retic, o stare permanent\ de r\zboi pân\ la impunerea suprema]iei Islamului asupra «Caseir\zboiului», adic\ pân\ la realizarea st\rii ideale de pace, Pax Islamica. În logica doc-trinei, g×ihad-ul (ca r\zboi ofensiv contra necredincio[ilor) a fost un instrument deimpunere prin for]\ a p\cii, deci cu finalitate proprie, [i nu un scop în sine. În consecin]\,activitatea r\zboinic\ a unui stat musulman, inclusiv a Por]ii otomane, trebuie privit\, celpu]in teoretic, prin prisma «p\cii finale» (Pax Islamica), pace care însemna, de fapt,impunerea unei «ordini» bazate pe preceptele [eriat-ului. Pentru asigurarea eficacit\]iiacestui mijloc de ac]iune care a fost g×ihad-ul, înv\]a]ii doctrinari l-au înzestrat cucalit\]ile exclusivitate, ofensivitate, obligativitate, bellum iustum, [i chiar dac\acestea au fost diminuate de practica politic\ [i r\zboinic\, ele au r\mas ca dominante[i constante teoretice ale no]iunii de «r\zboi sfânt».

Cât prive[te locul [i rolul ideologiei «r\zboiului sfânt» în formarea [i evolu]ia statu-lui otoman, ]inem s\ sublinem c\ respingem extremele manifestate în lucr\rile de spe-cialitate. Este clar c\ g×ihad-ul armat a constituit un instrument politic, o ideologie, înmâna «Casei lui Osman». Totodat\, îns\, nu putem ignora c\ g×ihad-ul ofensiv, chiarmai pu]in decât g×ihad-ul defensiv, a trezit puternice ecouri în con[tiin]a religioas\ indi-vidual\, dar [i colectiv\, a turcilor otomani. Ideologia «r\zboiului sfânt» a urmat curbadescris\ de evolu]ia istoric\ a puterii politico-militare otomane. În linii mari, se pot delimi-ta dou\ etape: a) etapa ideologiei g×ihad-ului ofensiv (de la sfâr[itul secolului al XIII-lea [i pân\ la sfâr[itul secolului al XVII-lea); [i b) etapa ideologiei g×ihad-ului defensiv

48

(secolele XVIII-XIX). Aceasta nu înseamn\ c\ ideologia g×ihad-ului defensiv nu a fostprezent\ [i în prima perioad\ delimitat\ mai sus, sau c\ g×ihad-ul ofensiv nu a fost invo-cat de otomani în secolul al XVIII-lea. Se poate afirma îns\ cu certitudine c\ în secoleleXIV-XVI, pentru impunerea «p\cii otomane» [i legitimarea cuceririlor teritoriale din Europacre[tin\, a fost exacerbat\, în primul rând, ideologia «r\zboiului sfânt» ofensiv. La fel cum,dup\ e[ecul asediului Vienei (1683), ideologia «r\zboiului sfânt» ofensiv a l\sat defini-tiv loc g×ihad-ului defensiv, care venea s\ justifice pierderile teritoriale [i s\ anime spir-itul r\zboinic al otomanilor în conflictele cu puterile europene, în special Imperiul habs-burgic [i Rusia.

Dreptul otoman al p\ciiTr\s\turile de contradictoriu [i ambiguu, atribuite de regul\ dreptului islamic al

popoarelor, se potrivesc cel mai bine aspectelor legate de legile p\cii în Islam. În tratatelede drept islamic al popoarelor, de[i cele mai multe pagini sunt consacrate legilor «r\zboiu-lui sfânt», cele mai dilematice discu]ii au loc în jurul regulilor privind pacea. În consecin]\,nu putem decât s\ ader\m la afirma]ia lui Hans Kruse, un reputat specialist în drept islam-ic, conform c\reia în timp ce dreptul occidental se interesa de iustum bellum, dreptulmusulman se preocupa de iusta pax. A[a cum dreptul r\zboiului poate fi definit într-odubl\ accep]iune (drept de a face r\zboi [i reguli de drept privind ducerea r\zboiului), lafel [i dreptul p\cii – cel pu]in în Islam – presupune a studia «dreptul musulmanilor de aface pace» (sau «dreptul nemusulmanilor la pace»), pe de o parte, [i regulile de dreptprivind încheierea p\cii, pe de alt\ parte.

Înainte de declan[area ostilit\]ilor, musulmanii erau obliga]i s\ adreseze «infidelilor»care nu aveau cuno[tin]\ de Islam o «soma]ie» sau «invita]ie» (în osman\ da’vet), carecuprindea, în esen]\, condi]iile puse în fa]a nemusulmanilor pentru încheierea unei «p\ciferme [i durabile» între cele dou\ p\r]i. Prima condi]ie era «convertirea la Islam» («soma]iereligioas\»). A doua («soma]ia politic\») era adresat\ în cazul refuzului convertirii la Islam[i consta în «invitarea» nemusulmanilor s\ accepte plata unui tribut (numit fie g×izya,fie haraç), ca semn al supunerii fa]\ de suveranul musulman.

Aveau musulmanii dreptul de a face pace? Iat\ o întrebare care pentru Islam estenecesar\, întrucât conform doctrinei g×ihad-ului, între cele dou\ zone inamice, «CasaIslamului» (dar al-Islam) [i «Casa r\zboiului» (dar al-harb) exista, teoretic, o starepermanent\ de r\zboi. Definindu-se pacea într-o manier\ negativ\, deci numai prinraportare la opusul ei, r\zboiul [i, în acela[i timp, punându-se sub semnul întreb\rii îns\[iexisten]a principiului pacta sunt servanda în Islam, s-a ajuns evident la dilema: cumse poate distinge cu claritate unde se sfâr[ea r\zboiul [i unde începea pacea? Dilem\ care poate fi formulat\ [i altfel. Având în vedere c\ doctrina clasic\ admiteaîntre Imperiul musulman [i statele nemusulmane numai încheierea unor «p\ci tempo-rare», deci cu durat\ limitat\ sau revocabile unilateral, problema crucial\ în textele juridiceera: când puteau musulmanii s\ încheie un tratat permanent de pace cunecredincio[ii ? Un r\spuns abrupt ne ofer\ Ebussuud Efendi, unul din cei mai mari [eyh ül-Islam dinistoria otoman\. Iat\ ce putem citi în «consulta]ia juridic\» (în osman\ fetva) emis\ în1570, la cererea sultanului Selim II (1566-1574): «Pacea dintre [eful musulmanilor [i o

49

na]iune infidel\ nu este legal\ decât atât timp cât ea este avantajoas\ întregului popormusulman; c\ci un tratat de pace trebuie s\ aib\ la baz\ interesul public, binele gener-al. El are chiar obliga]ia de a rupe orice armisti]iu sau orice pace pe care binele public ocere». Acest text nu trebuie s\ stea îns\ la baza definirii tran[ante a dreptului otoman alp\cii întrucât el, ca [i alte texte juridice musulmane, trebuie interpretat prin prisma eveni-mentelor politico-diplomatice care l-au determinat, respectiv legitimarea ruperii tratatu-lui de pace [i a declan[\rii r\zboiului cu Vene]ia în 1570.

Pentru definirea dreptului islamic al p\cii l-am ales ca punct de sprijin – din motivepur subiective – pe Dimitrie Cantemir, care, într-o not\ din celebra sa Istorie a Imperi-ului otoman, afirma: «Dar de[i este prea adev\rat c\ preceptele Coranului le cerea a-icombate pe Cre[tini, fie [i numai din cauz\ de a propaga mahomedanismul, totu[i nueste mai pu]in adev\rat c\ Coranul determina [i împrejur\rile între care se poate[i trebuie s\ se încheie pace (subl.ns.).» Savantul român ne sugereaz\ ideea unuiadev\rat «drept al musulmanilor de a încheia pace», f\când diferen]a între dou\ situa]iietalon: a) dac\ necredincio[ii acceptau condi]iile stabilite în textele juridico-religioase ([iformulate de musulmani în practic\ mai mult sau mai pu]in fidel), respectiv convertireala Islam sau supunerea prin plata unui tribut (g×izya), atunci musulmanii erau obliga]is\ încheie pace ve[nic\, durabil\; b) dac\ nemusulmanii nu acceptau ordinea Imperiu-lui islamic (Pax Islamica, singura valabil\), musulmanii aveau doar permisiunea dea întrerupe «r\zboiul sfânt», ac]iune condi]ionat\, la råndul ei, de existen]a unui avan-taj pentru Islam.

Conform dreptului islamic al p\cii, rela]iile pa[nice dintre musulmani [i nemusulmanise puteau reglementa prin unul din urm\toarele dou\ tipuri de «leg\mânte» (în osman\‘ahd), care corespundeau celor dou\ situa]ii de încheiere a «p\cii» amintite mai sus: a)‘ahd az-zimmet («leg\mânt de protec]ie tributar\»), în urma accept\rii de c\tre comu-nit\]ile de nemusulmani a «protec]iei» (zimmet) [i pl\]ii g×izye-lei; b) muvada’a(«armisti]iu» sau «leg\mânt de coexisten]\ pa[nic\ temporar\»), încheiat numai la nivelstatal pentru consfin]irea întreruperii vremelnice a r\zboiului. Primul instituia o «pace per-manent\» (în izvoarele române[ti, «ferm\ [i durabil\», «trainic\», «d\inuitoare»); al doilea,o «pace temporar\». {i într-un caz [i în cel\lalt, acordarea unui aman («iertare», «pro-tec]ie») de c\tre suveranul musulman trebuia s\ precead\ «încheierea» leg\mântului. Înperioada otoman\, aman-ul sultanului era piatra de temelie pe care, ulterior, se puteaunegocia cu statele europene «condi]iile p\cii [i iert\rii» ([erayt-i sulh ü-aman) sau«condi]iile leg\mântului [i iert\rii» ([erayt-i ‘ahd ü-aman), consfin]ite uneori prinîn]elegeri de pace [i comer] (‘ahdname, în terminologia diplomatic\ otoman\; capit-ula]ii, în diplomatica european\). Se poate afirma deci c\ în practica otoman\ de can-celarie singura form\ valabil\ de încheiere a unor în]elegeri de pace cu alte state era pro-cedura aman – ‘ahd – ’ahdname.

Cât prive[te principiul pacta sunt servanda, o tr\s\tur\ comun\ apare a fi fostevident\ atât la otomani cât [i la principii cre[tini. {i unii [i al]ii au con[tientizat existen]aunei practici cutumiare care le cerea s\ respecte tratatele [i jur\mintele, fie c\ fuseser\încheiate între coreligionari, fie între cre[tini [i musulmani. Izvoarele istorice nu neînf\]i[eaz\ pacta sunt servanda ca un principiu de drept rigid, respectat f\r\ ezitarede otomani – dar, subliniem îndat\, [i de cre[tini – în practica politico-diplomatic\, ci cao practic\ a c\rei aplicare era dependent\ aproape în totalitate de interesele politico-mil-

50

itare ale momentului. Totodat\, trebuie s\ marc\m contradic]ia [i dispropor]ia clare cese fac sim]ite între versetele din Coran, care subliniau ideea respect\rii de c\tre musul-mani a angajamentelor asumate, [i textele juridice ulterioare (din tratatele de drept islam-ic sau fetva-le), în care înv\]a]ii musulmani (inclusiv cei otomani), punând mai presusde toate ra]iunea de stat, vor acorda suveranului dreptul de a denun]a orice în]elegerede pace încheiat\ cu un stat nemusulman sau numai acele clauze care ar fi afectat intere-sele comunit\]ii [i Imperiului mahomedan. Totu[i, ]inem s\ preciz\m c\ a[a cum textelecare statuau principiul respect\rii tratatelor nu trebuie absolutizate, sco]ându-le din con-textul juridic [i, mai ales, istoric în care au fost formulate, tot a[a trebuie s\ se procedeze[i cu textele care legitimau ruperea unui ‘ahd.

În contextul în care singura pace adev\rat\ la care Europa cre[tin\ avea dreptul eraPax Ottomanica, putem afirma c\ dreptul otoman al p\cii era rezultatul unui «drept alfor]ei», care avea ca scop legitimarea politicii de cuceriri ini]iat\ [i condus\ de «Casa luiOsman». Pe de alt\ parte, dreptul otoman al p\cii venea s\ justifice cu argumente juridi-co-religioase rela]iile de coexisten]\ dintre otomani [i nemusulmanii din Balcani [i cen-trul Europei, care, de bine de r\u, se întind de-a lungul a peste cinci secole.

Balcanii în «Casa r\zboiului»Din punctul de vedere al dreptului islamic al popoarelor, «Casa r\zboiului» îngloba ter-

itoriile în care [eriat-ul nu era urmat în domeniul cultului religios sau, cu alte cuvinte, zonelecare nu intraser\ într-un fel sau altul sub controlul Imperiului mahomedan [i statele carenu încheiaser\ vreun tratat de pace cu acesta.

Ini]ial, în secolul XIV, din persepectiva cuceritorilor otomani afla]i în Anatolia, teri-toriile care se întindeau dincolo de Bosfor [i Dardanele se aflau în «Casa r\zboiului». Înactele de cancelarie [i în cronicile otomane, statele din Europa sud-estic\ existente înc\în secolele XIV-XV, tributare sau nu Por]ii (Bizan]ul, ]aratele bulgare de Vidin [i Târno-vo, Serbia, Albania etc.), dar [i puterile cre[tine din restul Europei (Ungaria, Vene]ia, Polo-nia, mai târziu Imperiul habsburgic, Spania, Rusia etc.) erau caracterizate drept «]inu-turi sau ]\ri ale necredincio[ilor» (dar ül-kefere; kafiristan; diyar-¦ küffar; keferevilayetleri), «teritorii ale necredin]ei» (diyar-¦ küfr) sau «]inuturi ale r\zboiului»(dar ül-harb; diyar-¦ harb). În virtutea acestui statut, în secolele XIV-XV Peninsula Balcanic\a fost ]inta nenum\ratelor «expedi]ii sfinte» otomane (gazavat).

Începutul cuceririi efective a Balcanilor, care presupunea stabilirea în teritoriile vizate[i nu jefuirea lor necontrolat\, a avut loc o dat\ cu fixarea primelor capete de pod în Europa,la vest de strâmtori, prin cucerirea cet\]ilor Tzympe (în 1352) [i Gallipoli (în 1354), princare s-a instituit o leg\tur\ stabil\ între turcii anatolieni [i turcii stabili]i anterior în Tra-cia.

Balcanii în «Casa armisti]iului»În timpul expansiunii teritoriale în sud-estul Europei, otomanii au practicat fa]\ de

micile state cre[tine întâlnite în cale, aidoma altor f\uritori de imperii, metoda cuceririitreptate. Prima etap\ a acestei politici de «încorporare gradual\» a fost definit\ de HalilInalcik, unul din marii turcologi în via]\, ca regim de stat tributar, conform c\ruia

51

nemusulmanii î[i p\strau autonomia statal\ în schimbul pl\]ii unui tribut colectiv, iar[eriat-ul nu se aplica în teritoriul lor. Denumirea acestui statut era, în terminologieotoman\, de haraçgüzar («pl\titor de tribut»). Izvoarele probeaz\ aplicarea de c\treotomani de-a lungul secolelor XIV-XV, pe o durat\ mai scurt\ sau mai lung\ de timp, înfunc]ie de raporturile de for]e, a acestui statut standard fa]\ de statele cre[tine din Bal-cani, înainte ca acestea s\ fie încorporate în «Casa Islamului».

În a doua jum\tate a secolului XIV, victoriile otomane de la Çirmen (26 septembrie1371) [i Kossovopolje (15 iunie 1389) au fost dou\ momente decisive pentru impunereastatutului de «state tributare» în Balcani. În urma lor, o serie de principi cre[tini de lasud de Dun\re (din Bizan], din ]aratele bulgare sau principatele locale din Macedonia,Serbia, Albania [i Bosnia etc.) au acceptat protec]ia Por]ii, în schimbul pl\]ii unui tribut[i particip\rii cu trupe la expedi]iile sultanale. Criza statului otoman, cauzat\ de înfrân-gerea lui Bayezid I (1389-1402) în lupta de la Ankara (1402) de c\tre hanul mongol TimurLenk, [i influen]a Ungariei în Balcani au dus, printre altele, la ie[irea statelor balcanicemai sus amintite din rela]iile de «tributariat» fa]\ de Poart\ [i, evident, în revenirea aces-tora – din punctul de vedere al dreptului islamic – în «Casa r\zboiului». Sultanul MuradII (1421-1451) a fost cel care a reu[it s\ impun\ din nou – cu for]a sau prin amenin]areacu for]a – suprema]ia în Balcani, principii cre[tini devenind din nou «pl\titori de tribut»(haraçgüzarlar).

Bizan]ul este cazul cel mai celebru. Sursele bizantine nu fac nici o men]iune direct\despre vreun «tratat» bizantino-otoman, încheiat în 1371 sau 1372, dar stipula]iile luitranspar dintre rânduri. Intrând în rela]ii de vasalitate fa]\ de Murad I dup\ victoria trupelor otomane la Çirmen, Ioan V Paleologos acceptase, proba-bil în vara lui 1372, s\-i fie vasal: «[i Ioan a încheiat alian]\ cu Amurat, care trecuse decurând în Europa… [i-l înso]ea pe Amurat, oriunde mergea la r\zboi; [i totodat\ îi erautributari lui Amurat, urmându-i în orice expedi]ie ar face-o», nota Chalcocondil. Era vorbadeci de plata tributului [i participarea cu trupe la expedi]iile sultanale. Dup\ o întreruperede circa 20 de ani, Bizan]ul a redevenit «tributar» Por]ii prin tratatul din 1424 [i a r\mascu acest statut pân\ în 1453, când a fost cucerit de Mehmed II Fatih. }aratele bulgare aufost tributare Por]ii în deceniile 8-10 ale secolului al XIV-lea, pån\ în 1393 (]arul de Târno-vo), respectiv 1396 (]arul de Vidin). Astfel, într-o cronic\ otoman\ timpurie se preciza:«El – [i era vorba despre Ivan {i[man, ]ar de Târnovo între 1371 [i 1393 – era tributaral Hüdavendigârului (Murad I – n.ns.), la fel ca voievodul ]\rii Române[ti». Serbia a devenit«stat tributar», dup\ unele surse, tot dup\ înfrângerea de la Çirmen, din 1372, când nouldespot, Laz\r Grebljanovic accepta s\ pl\teasc\ haraci lui Murad I. Dup\ alte izvoareîns\, aceast\ schimbare de regim a avut loc dup\ celebra b\t\lie de pe Kossovopolje din1389. Rela]iile de protec]ie-tributar\ au fost reluate în vremea lui Murad II [i au subzis-tat pân\ în 1459, când Mehmed II a înglobat Serbia în «Casa Islamului». S\ mai amintimc\ pentru anumite perioade regimul de «state tributare» a fost aplicat Bosniei între anii1389 [i 1463, Albaniei între 1385 [i 1478 (dar cu dese întreruperi), despotatului de Moreeaîn secolul al XV-lea, unor insule din Marea Egee în secolul al XV-lea (Lesbos, Lemnos,Imbros) [i în secolul al XVI-lea (Naxos, Chios, Andros).

Ce statut aveau aceste teritorii st\pânite înc\ de principi nemusulmani, din punctulde vedere al dreptului otoman? Cu alte cuvinte, în ce zon\ se încadrau «statele tributare»,conform siyar-ului? Pentru a r\spunde la aceste întreb\ri trebuie s\ facem o incursi-

52

une în Islamul clasic. Realitatea politic\ [i militar\ din perioada umayyad\ s-a dovedit afi incompatibil\ cu o stare permanent\ de r\zboi, rela]iile de coexisten]\ pa[nic\ întremusulmani [i nemusulmani impunându-se ca o necesitate stringent\. În aceste condi]ii,în textele juridice redactate dup\ anul 750 d. Chr., deci în perioada abbasid\, au fost teo-retizate [i alte categorii de teritorii, distincte mai mult sau mai pu]in de dar al-Islam [idar al-harb, no]iuni juridice care veneau s\ justifice raporturile pa[nice instituite ante-rior în practic\ între Califatul arab [i unele state sau comunit\]i nemusulmane. La uniijuri[ti musulmani apar conceptele dar al-’ahd [i dar al-sulh (cu mai multe variantede traducere: «Casa p\cii», «Casa leg\mântului», «Casa armisti]iului»). Este importants\ not\m c\, pentru ace[tia, principalul criteriu care a func]ionat în aceast\ delimitare l-a constituit încheierea unui «leg\mânt» (‘ahd ) între suveranul musulman [i principelenemusulman. Hanefi]ii men]ioneaz\ [i ei dou\ categorii de teritorii intermediare: dar al-muvada’a («Casa armisti]iului») [i dar az-zimmet («Casa protec]iei-tributare»). Tre-buie îns\ s\ subliniem c\, dup\ opinia juri[tilor hanefi]i, ace[ti termeni nu marcau teri-torii din afara «Casei Islamului» sau «Casei r\zboiului», ci zone («sectoare») distincte,dar înglobate în sferele originare. Ulterior, aceste concepte vor dispare din tratatele han-efite de drept islamic al popoarelor, l\sând loc în epoca otoman\ doar bipolarismului daral-Islam / dar al-harb, în care distinc]ia era operat\ în special dup\ criteriul «suveran-it\]ii». În consecin]\, dup\ juri[tii care apar]ineau [colii hanefite de drept, în «Casa Isla-mului» erau incluse [i teritoriile aflate sub suzeranitatea [efului comunit\]ii musulmane,de tipul Ragusei, }\rii Române[ti, Moldovei [i Transilvaniei, chiar dac\ acolo nu locuianici un musulman. Pe aceast\ tez\ se bazau preten]iile autorit\]ilor otomane, potrivit c\rora]\rile române erau p\r]i componente ale «Casei Islamului», de[i realitatea istoric\ infirm\aceast\ asimilare.

S\ not\m c\ }ara Româneasc\ a acceptat s\ pl\teasc\ tribut Por]ii în vremea lui Mirceacel B\trân (1386-1418), iar Moldova o va face peste circa jum\tate de secol, în 1456, învremea lui Petru Aron. Pentru definirea statutului politico-juridic al acestor dou\ statefa]\ de Imperiul otoman, ne-am oprit la cele dou\ concepte teoretizate de hanefi]ii as-Shaybani (m. 805) [i as-Sarakhsi (m. 1090): dar al-muvada’a («Casa armisti]iului»)[i dar al-zimmet («Casa protec]iei-tributare»). Conceptul [afiit dar al-’ahd («Casap\cii», «Casa leg\mântului»), împ\mântenit în istoriografia român\ [i str\in\ pentrudefinirea regimului juridic al statelor tributare, a fost considerat capabil s\ acopere celmai bine o realitate intermediar\ destul de contradictorie între «Casa Islamului» [i «Casar\zboiului». Rezervele fa]\ de acest concept î[i au originea în faptul c\ dar al-’ahd esteo no]iune care apar]ine unei alte [coli juridice musulmane, cea [afiit\, [i în consecin]\,nu este de g\sit în izvoarele juridice [i istorice otomane. Totodat\, statutul juridic al ]\rilorromâne fa]\ de Poart\ trebuie nuan]at în func]ie de datele oferite de realitatea practic\,realitate scoas\ în eviden]\ atât de evolu]ia rela]iilor româno-otomane de la sfâr[itul sec-olului al XIV-lea pân\ în secolul al XVIII-lea, cât [i de compara]ia cu alte cazuri dinvecin\tate. Din punctul de vedere al dreptului islamic al popoarelor, ]\rile române au ie[itdin «Casa r\zboiului», dar nu au intrat niciodat\ în «Casa Islamului». În aceste condi]ii,pentru definirea statutului juridic al ]\rilor române fa]\ de Poart\, bineîn]eles, din punc-tul de vedere al dreptului islamic al popoarelor, adoptarea no]iunilor hanefite dar al-mu-vada’a («Casa armisti]iului») [i dar az-zimmet («Casa supunerii») ar corespunde maibine celor dou\ mari etape din evolu]ia rela]iilor româno-otomane, desp\r]ite de anii 1538-

53

1541, ani decisivi pentru configura]ia geopolitic\ a Peninsulei Balcanice [i Europei cen-trale. S\ amintim în fug\ c\, în 1538, Süleyman Kanunî conducea personal gaza-uaîmpotriva Moldovei lui Petru Rare[, impunând boierimii autohtone un nou tip de«leg\mânt» (‘ahd), iar în 1541, Ungaria era dezmembrat\, Buda devenind centrul uneiprovincii otomane (beylerbeylik), iar Transilvania intra în rela]ii de «protec]ie-tributar\»cu Poarta.

Balcanii în «Casa Islamului»Dup\ cucerirea Constantinopolului, în 1453, Mehmed II Fatih (1451-1481) a dus la

bun sfâr[it, în linii mari, a doua etap\ a «cuceririi treptate» a Balcanilor, eliminând dinas-tiile autohtone din statele cre[tine din sudul Dun\rii (Serbia, Albania, Bosnia, Moreea, oserie de insule din Marea Egee) [i instituind controlul direct al Por]ii, prin încorporareaîn imperiu [i aplicarea sistemului timariot, paralel cu înregistrarea popula]iei [i a resurselorîn registre speciale (în osman\ defter). Din punct de vedere administrativ, acest procesa avut drept rezultat instituirea unui regim de provincie musulman\ (în osman\pa[alîk), teritoriu în care legea musulman\ era dominant\, iar g×izya era perceput\,cel mai adesea, individual. Din punctul de vedere al dreptului islamic, aceast\ schimbarea însemnat înglobarea teritoriilor [i popoarelor din Balcani în «Casa Islamului» sau – con-form terminologiei otomane de cancelarie – în «}\rile bine p\zite» (Memalik-i mahrusa).Pentru definirea acestei no]iuni, în textele juridice clasice s-a insistat în special asuprapractic\rii libere a cultului religios mahomedan [i protec]iei musulmanilor, evident subconducerea unui suveran musulman. «Dar al-harb devine dar al-Islam – dup\ odefini]ie a înv\]a]ilor hanefi]i – prin exercitarea public\ a cultului islamic, precumîndeplinirea rug\ciunii de vineri, celebrarea s\rb\torilor celor dou\ bayramlar [i altele,chiar dac\ (teritoriul – n.ns.) continu\ a fi locuit de autohtoni necredincio[i…» O aseme-nea situa]ie nu a fost caracteristic\ – o arat\ realitatea practic\ – teritoriilor din nordulDun\rii, cu excep]ia unor zone de la frontiera dintre ]\rile române [i Imperiul otoman,precum Dobogea, Turnu, Giurgiu, Br\ila, Bugeac, Banatul Timi[oarei, Oradea etc., trans-formate la un moment dat [i pentru o durat\ mai mic\ sau mai mare de timp în unit\]iadministrativ-teritoriale otomane (în turce[te sancak, kaza). O problem\ important\ dar controversat\ a istoriei Balcanilor – de data aceasta ca «ter-itoriu al Islamului» – const\ în politica otoman\ fa]\ de comunit\]ile de nemusulmaniînglobate în imperiu dup\ cucerirea [i desfiin]area statelor lor la sfâr[itul secolului al XIV-lea [i în secolul al XV-lea.

Un fapt este evident pân\ ast\zi – popula]ia cre[tin\ nu a fost silit\ s\ se converteasc\la Islam. Odat\ adresat\, chemarea la Islam («soma]ia religioas\») urma s\ fie accep-tat\ sau respins\ de infideli. Rezultatele, îns\, n-ar fi fost acelea[i. Din punctul de vedereal dreptului islamic al popoarelor, convertirea era, bineîn]eles, solu]ia cea mai dorit\ pen-tru sfâr[itul «r\zboiului sfânt», întrucât ea se constituia într-un pas înainte spre univer-salizarea religiei musulmane. Ne putem întreba dac\ amenin]area cu for]a i-a determinatpe unii nemusulmani din Balcani s\ accepte chemarea la Islam? R\spunsul este nega-tiv, întrucât convertirea for]at\ era, în principiu, incompatibil\ cu Islamul. C\utând în fug\câteva argumente în sprijinul ultimei afirma]ii, ne-am oprit la câteva izvoare din secolulal XV-lea. Astfel, din perspectiva secolului al XV-lea, unui cre[tin – [i l-am numit pe croni-

54

carul bizantin Laonic Chalcocondil – nu i se p\rea exagerat s\ afirme c\: «Dintru început,la r\spândirea legii, (Muhammad – n.ns.) n-a întrebuin]at nici o sil\; pe arabi [idup\ aceea pe sirieni, i-a câ[tigat înduplecându-i cu vorba» (subl. ns.). De asemenea,nici otomanii – dup\ m\rturia unui alt cre[tin, Georgius de Hungaria – «nu au for]at penimeni s\ renun]e la credin]a sa». Pe de alt\ parte, Mehmed II, proasp\tul cuceritor alConstantinopolului, nu ezita s\ garanteze genovezilor din Galata (poate, chiar la cerereainsistent\ a acestora) c\: «(Nici) un necredincios (gâvur) nu va fi convertit cu for]a laIslam». Un caz apropiat de lumea româneasc\ g\sim în vremea lui Radu cel Mare (1495-1508). Era vorba de o slug\ luat\ din Bra[ov de c\tre Stanislav, un supus muntean, prob-abil negustor, slug\ care, odat\ sosit\ în }ara Româneasc\, a fugit la Hâr[ova «f\r\ voialui [i f\r\ [cirea lui, [i s’a turcit». Dou\ scrisori erau scrise bra[ovenilor, care probabilnu credeau ceea ce le scrisese Cârstian vornicul [i le repetase însu[i voievodul muntean,c\ «Turcii nu’l ]in cu sila, ci l’au slobozit s\ trec\, dac\ i-a fi voin]a…; iar el nu vré.» Aicimerit\ s\ z\bovim pentru câteva preciz\ri. Este adev\rat c\ întâlnim cazuri izolate, indi-viduale, uneori hazlii, alteori dramatice, când erau folosite metode de în[el\ciune pentruconvertirea la Islam. Dar nu acestea dau nota dominant\. S\ ne întreb\m, deci, înc\ odat\ – apelând la un text din epoca Profetului – ce îl determina pe un nemusulman s\declare: «Eu recunosc Islamul [i proclam adev\rul s\u. Eu declar c\ nu exist\ alt Dum-nezeu decât Allah [i c\ Muhammad este Trimisul Domnului. Tu e[ti cel pe care Iisus, fiulMariei, l-a anun]at [i sub tine va fi binecuvântare [i pace!»

R\spunsul formal îl g\sim chiar în cadrul unor soma]ii f\cute de musulmani, imedi-at dup\ imperativul chem\rii la Islam: «…dac\ veni]i, ve]i avea acelea[i drepturi [i ace-lea[i obliga]ii ca [i noi…» sau «Supune-te, [i vei fi nev\t\mat». Convertirea putea s\-l scapepe cel ce o accepta de nepl\cerile unui r\zboi, sau de taxele speciale (în primul rândg×izya) la care ar fi fost supus în cazul în care intra sub domina]ia Islamului dar î[i p\strareligia tradi]ional\.

Argumentul forte este îns\ chiar realitatea istoric\ [i demografic\. Majoritateacovâr[itoare a popula]iei din Balcani [i-a p\strat religia tradi]ional\, în special cea cre[tin-ortodox\. Cre[tinilor, evreilor [i armenilor, care – într-un fel sau altul, prin for]\ militar\sau de bun\ voie – au devenit supu[i ai sultanului, ajungând s\ tr\iasc\ în interiorul «CaseiIslamului», li se permitea s\-[i p\streze religia [i obiceiurile, cu condi]ia s\ pl\teasc\ unimpozit numit gizya, echivalentul unei «capita]ii» pl\tit\ [i în Europa, dar cu o înc\rcat\semnifica]ie religioas\ în Islam. Conform dreptului islamic, to]i ace[ti «ghiauri» care benefi-ciau de protec]ie permanent\ ca supu[i ai statului otoman erau numi]i zimmii.

Atitudinea otomanilor fa]\ de religia popoarelor nemusulmane din Balcani, înglobateîn «Casa Islamului» sau în «}\rile bine p\zite» (Memalik-i mahrusa) constituie un aspectcontradictoriu al rela]iilor de coexisten]\. Opiniile exprimate în literatura de specialitate cuprivire la atitudinea otomanilor fa]\ de nemusulmani (supu[i sau str\ini) nu sunt uniforme.Spectrul afirma]ilor merge de la exacerbarea toleran]ei fa]\ de popoarele de alt\ religiesupuse suveranilor musulmani pân\ la acuza]ii dure de intoleran]\ formulate la adresa Isla-mului. Nuan]\rile, atunci când ele sunt exprimate, sunt mai binevenite decât extremele.Oricum, pentru Imperiul otoman [i-a f\cut loc, tot mai des, conceptul de «pace confesional\»(sau «pace religioas\»), care vine s\ ilustreze pân\ la urm\ regimul tolerant de care s-aubucurat nemusulmanii din sud-estul Europei, în compara]ie cu Europa persecu]iilor reli-gioase din secolele XV-XVI sau cu Iranul safavid.

55

Se poate afirma c\ protec]ia acordat\ lumii necatolice în general, Bisericii ortodoxeîn special, protec]ie care se baza pe toleran]a religioas\ a Islamului otoman, a constitu-it un element esen]ial al conceptului Pax Ottomanica. Era o ax\ – aceast\ toleran]\religioas\ – în jurul c\reia s-au construit anterior o Pax Romana, o Pax Mongoli-ca sau o Pax Islamica..

Tårnovo, un ora[ în Balcani

▲

56

MMEENNTTAALLIITT||}}IIBBAALLCCAANNIICCEE

57

ALEXANDRU DU}U

«Bizantini», «Orientali», «Balcanici»

«M\ felicitam c\ m\ aflu din nou printre oameni, cånd un b\trån respectabil a ap\rutsalutåndu-m\ în francez\, cu maniere atåt de îndatoritoare, încåt un moment am r\masf\r\ a-i putea r\spunde. Cum era surd, scoase un cornet acustic care ne-a ajutat s\ intr\mîn conversa]ie. Mi-a povestit despre c\l\toriile lui în Fran]a [i [ederea lui la Paris. Frecven-tase cafeneaua Procope, unde îi cunoscuse pe Diderot, D’Alembert, Freret [i pe c\rtu-rarii secolului trecut. Cita versuri din Racine, Corneille, Voltaire [i, f\r\ s\ fac\ parad\ decuno[tin]ele sale, mi-a dovedit c\ avea cuno[tin]e suficiente din literatura noastr\. Nu aputut s\-mi vorbeasc\ de Versailles [i de regele Fran]ei f\r\ s\ nu se înduio[eze: [i cumm\ miram c\ voise s\ se a[eze într-o ]ar\ barbar\ dup\ ce a cunoscut Fran]a, mi-a r\spunsimediat: „Permet m-a v\zut n\scåndu-m\, iar omul în]elept [i prudent poate fi fericit ori-unde“.»

Pornit prin p\r]ile «grece[ti», diplomatul francez Pouqueville era uimit s\ întålneasc\într-o a[ezare albanez\, de la începutul secolului trecut, un b\trån care s\-i vorbeasc\despre cafenelele din Paris. Era chiar anormal ca în asemenea regiuni «barbare» s\ g\se[tipe cineva care îl ascultase pe Diderot. Normal era ca oamenii din aceste locuri s\ ignoreParisul [i s\ tr\iasc\ dup\ alte legi. Cånd comunicarea lipse[te, iar interesele politice suntdivergente, oamenii se separ\ [i se suspecteaz\. În 1967, cånd am ajuns pentru primaoar\ în Occident, tocmai în Sco]ia, la un congres despre secolul XVIII, un britanic m-astudiat îndelung [i m-a întrebat, cu un zåmbet fin, dac\ sunt singurul specialist romånîn secolul XVIII. I-am r\spuns c\ noi circul\m pe rånd: r\spunsul i-a pl\cut, pesemne,de vreme ce a scris o recenzie neobi[nuit de cald\, pentru un britanic, despre primul num\ral revistei noastre de literatur\ comparat\ Synthesis, în care remarca faptul c\, în ciudaforului care o patrona (Academia de {tiin]e Sociale [i Politice a Republicii Socialiste Romå-nia), «b\nuielile privind uniformitatea doctrinal\ [i atitudinile politice rigide se dovedescneîntemeiate, tonul dominant al revistei fiind diversitatea, orizontul deschis [i o disponi-bilitate plin\ de prospe]ime».

Regiunea în care tr\im este marcat\ de instabilitate, [i fenomene care au avut loc laînceput de secol XIX reapar, sub alt\ form\, la mijlocul secolului XX. Ne place s\ repet\mc\ vie]uim «sub vremi» [i nu ne zbatem s\ ie[im de sub ele. Percepu]i ca locuitori aiunor regiuni ale Imperiului otoman, pån\ de curånd am ap\rut ca locuitori ai «lag\ruluisocialist». Înainte de 1989, cånd ap\ream la cåte un congres la care fusesem invitat,

58

veneau s\ m\ salute vechi militan]i comuni[ti din Fran]a sau Coreea de Sud; în Sco]ia,o comunist\ francez\ m\ întreba «cum merge socialismul», iar la Innsbruck m-am trez-it înconjurat de un grup de tineri sud-coreeni care au vrut s\ m\ încredin]eze de simpa-tia lor fa]\ de o ]ar\ «socialist\». Au disp\rut mai înainte s\ le spun despre ce este vorbaîn «lag\r». Cånd oamenii î[i fac planuri modeste despre viitor, nu mai ascult\ pe al]ii:atunci cånd ajung la concluzia c\ solu]ia lor este cea mai bun\, nu-i mai intereseaz\ reac]iata. Te privesc ca pe un afi[ colorat [i trec mai departe.

Putem conchide provizoriu c\ perceperea «celuilalt» se face în func]ie de interesele[i preocup\rile noastre: atunci cånd interesele sunt pur politice, «cel\lalt» î[i dezv\luieprea pu]in din individualitatea lui. Doar în momentul cånd interesul se extinde spreaspectele culturale, imaginea se îmbog\]e[te. Dar pentru a ajunge aici, nu trebuie s\ stairesemnat pån\ ce ie[i de «sub vremi»: trebuie s\ stårne[ti curiozitatea, s\ te intercaleziîn conversa]ia celor de care ai nevoie (ei discut\ despre protec]ia mediului, iar tu le vorbe[tidespre Burebista), s\ dai de în]eles c\ «realitatea» de care vorbe[te nu este complet\,în lipsa «realit\]ii» pe care o de]ii, s\ încerci s\ captezi interesul celor care dau tonul învia]a intelectual\ a momentului [i nu s\ dai ap\ la moar\ unor mediocrit\]i care se ocup\de tine pentru c\ nu au g\sit plasament în alt\ parte. Aspectele acestea nu trebuie s\ fiedoar în vizorul propagandei guvernamentale, ci s\ st\ruie în aten]ia tuturor celor caredesf\[oar\ o activitate intelectual\, deci o activitate bazat\ pe dialog deschis, cu toat\lumea.

Regiunea în care tr\im s-a distan]at de celelalte regiuni pe m\sur\ ce a început mod-ernizarea. Semne clare ale unor disparit\]i apar înc\ din vremea Imperiului bizantin, oride cåte ori emisarii occidentali reprezint\ o putere politic\. Este evident c\ interesele diver-gente ale oamenilor puterii separ\ [i asmut pe unii împotriva celorlal]i. Cånd Liutprandde Cremona vine la Constantinopol în 968, divergen]ele au prins corp: «grecii» sunt incon-stan]i, vicleni, mincino[i, ca Ulisse, iar apusenii sunt one[ti, sinceri, oameni de cuvånt(dup\ Liutprand!); în timp ce bizantinii sunt efemina]i [i molatici, apusenii sunt viteji [idemni. În timp ce împ\ratul bizantin Nichifor råde de armura greoaie a cavalerilor occi-dentali, Liutprand este iritat de ve[mintele lungi ale bizantinilor. Caracteristicile s-au pre-cizat [i ele se accentueaz\ pe m\sur\ ce are loc fuziunea triburilor france cu lumea roman\[i care, dup\ pertinenta remarc\ a lui Federico Chabod, separ\ Occidentul de Orient: «iarîn Orient a fost înglobat\ nu numai peninsula balcanic\, ci [i Ungaria [i Romånia, prima,r\mas\ [i în afara orbitei civiliza]iei clasice, a doua, roman\, intrat\ în nucleul de na]iunicivile, dar devenit\ barbar\, dup\ Enea Silvio Piccolomini».

Caracteriz\rile curente între c\rturari au p\truns pe un circuit mai larg [i au oferitoamenilor explica]ii concise [i rapid ob]inute: acesta este stereotipul, «o opinie gata f\cut\»(cum spune dic]ionarul Robert). Fiecare dintre noi facem apel la asemenea prefabricate,deoarece nu avem timp s\ ne facem opinii proprii despre toate aspectele lumii: accept\mce ne spun al]ii, oameni cu carte [i umbla]i. Stereotipul este necesar, dar, ca orice lucruieftin ob]inut, nu te po]i baza pe el: se rupe cånd nu te a[tep]i. Îl folose[ti ca element într-o construc]ie, dar nu-l iei în serios, pentru c\ te poate induce în grav\ eroare. Presa [iteleviziunea, care pun în circula]ie o cantitate imens\ de date, formeaz\ canalele privile-giate ale stereotipurilor: într-o revist\ care se ocup\ de triburile africane, de ordinatoare[i paludism sunt repede strecurate opiniile gata f\cute. La începutul secolului XVIII, înStyria este pictat un tablou care cuprinde «descrierea pe scurt a popoarelor ce se afl\ în

59

Europa, cu însu[irile lor»: ultima coloan\ este dedicat\ unei pa[ale care reprezint\ pe«turco-grec» (Tirk oder Griech). Ca [i în cazul celorlalte personaje (spaniolul, italianul,polonezul sau suedezul), caracteristicile sunt negative, dar în cazul turco-grecului pre-domin\ prezum]ia de în[el\torie. El este de la natur\ «ca un drac tån\r», în materie de[tiin]\ este «un politician fals», se îmbrac\ «dup\ moda femeilor», în fapte «este [i maiîn[el\tor», în materie de dragoste «se iube[te pe sine însu[i», sufer\ de boli «ale sl\bici-unii», îi place s\ fie cårmuit «de un tiran», î[i pierde timpul jucåndu-se «cu m\t\niile»,se aseam\n\ «cu pisica» [i î[i sfår[e[te via]a «în[elånd pe al]ii». Într-un articol din TheEconomist (19 oct. 1996, p. 50) despre «ace[ti întårzia]i sud-est europeni», se afirm\c\, fa]\ de celelalte state ie[ite din lag\rul socialist, «Romånia [i Bulgaria au r\mas pre-dominant rurale, mai brutale [i, pentru a spune lucrurilor pe nume, mai balcanice»!

Stereotipurile înfloresc tocmai atunci cånd comunicarea se înte]e[te [i constituie ofrån\ în calea circula]iei corecte a informa]iei: ele au fost prezente în scrierile europenecare s-au ocupat de bizantini, apoi de Imperiul otoman, o lume «oriental\», în sfår[it depeninsula care a prins corp în secolul XIX – Balcanii. Parcurgånd patru nivele – al comu-nic\rii cotidiene, al educa]iei, al vie]ii politice, al vie]ii culturale – putem observa cum auap\rut [i s-au difuzat stereotipurile despre lumea sud-est european\ în epoca mai apropi-at\ nou\.

Comunicarea între regiunile europene este greoaie în secolele XV-XVII [i evenimentelecotidiene sunt transformate în date istorice pån\ s\ ajung\ la cel\lalt cap\t al continen-tului. La începutul secolului XVII, scrisorile trimise de membrii Companiei levantine ajungla Londra dup\ 65 sau 85 de zile, atunci cånd nu fac [i performan]e, cum s-a întåmplatcu o depe[\ a lui Sir Robert Cecil care a parcurs distan]a în 111 zile. Curierul diplomat-ic beneficiaz\ de traseele deschise de companiile comerciale, care au oarecare stabili-tate, începånd cu secolul XVI. În 1782 o agen]ie po[tal\ austriac\ func]iona la Bucure[tipe drumul Viena-Istanbul, care putea fi parcurs în 29 de zile, în timp ce calea obi[nuit\,pe malul stång al Dun\rii, se dovedea mai lung\. În secolul XIX începe o curs\ contracronometru pe uscat [i pe mare: celebra companie Lloyd inaugureaz\, în 1836, un itin-erar ce pleac\ de la Triest [i care permite scrisorilor [i bunurilor s\ ajung\ la Istanbulîntr-un r\stimp ceva mai scurt. O alt\ rut\ va trece prin Sibiu. Se izbute[te ca o scrisoaretrimis\ pe «drumul constantinopolitan», pe la sud de Dun\re, s\ ajung\ la Istanbul în 10zile vara [i în 12 zile iarna. Între timp, traficul de m\rfuri [i pasageri se înte]e[te pe Dun\re[i între 1882 [i 1885 au intrat în portul Giurgiu 253 de vapoare de pasageri [i 539 deambarca]iuni de comer]. Telegraful a scurtat distan]ele, [i pe la 1855 o linie unea Cern\u]iulde Ia[i [i o alta Bucure[tiul de Giurgiu. Un agent turc lua telegramele de la Giurgiu [ialerga cu barca la Rusciuc, de unde porneau firele spre Stambul…

Cunoa[terea cartografic\ a regiunii a fost lent\, dac\ ne gåndim c\ harta StolniculuiCantacuzino [i cea a lui Dimitrie Cantemir apar ca veritabile evenimente [tiin]ifice. Ser-viciul cartografic austriac func]ioneaz\ ordonat din secolul XIX [i un geograf german,August Zeune, va vorbi, la 1809, de Balkanhalbeiland, propunånd, astfel, un nume uneizone ascunse sub conducerea uniform\ a Imperiului otoman. Dar pån\ în secolul trecut,cei din afara zonei au avut impresia c\ nimic nu se mi[c\ într-o lume în care pictura con-tinua s\ fie de inspira]ie bizantin\, iar administra]ia continua s\ fie otoman\. C\l\torii maicultiva]i care str\bat regiunea se uit\ dup\ antichit\]i [i sunt ferici]i cånd v\d ]\rani romåni

60

costuma]i ca personajele de pe columna lui Traian [i ]\rani greci care sunt descenden]iai lui Pericle.

Cåt prive[te pe locuitorii zonei, ei nu au posibilit\]i s\ se fac\ cunoscu]i în afar\, devreme ce nu dispun de tipografii care s\ dea la iveal\ foi volante cu [tiri sau ziare: cuexcep]ia }\rilor romåne, tiparul începe s\ func]ioneze din secolul XIX înainte. C\r]ile careapar în centrele romåne sunt cu caractere chirilice, ceea ce îi face pe str\ini s\ cread\ c\romånii folosesc limba slavon\. Costumul, obiceiurile, construc]iile [i pictura înf\]i[eaz\o lume imobil\ care perpetueaz\ cultura bizantin\: peste aceast\ fotografie repede f\cut\se a[terne prezen]a otoman\ [i o savoare de «bon sauvage» pe care o gust\ lumea rafi-nat\ a secolului XVIII. Locuitorii au o mentalitate aparte, par supersti]io[i (în raport cura]ionalismul protestant) [i prea concesivi: le place s\ discute sau mai exact s\«p\l\vr\geasc\», a[a cum fac to]i cei care nu au acces direct la decizii ci sunt specta-tori, plictisi]i c\ nu sunt întreba]i. Defini]ia li se aplic\ repede [i ea se reg\se[te în edi]iilerecente ale dic]ionarului Robert: byzantinisme – tendin]\ spre discu]ii bizantine, ceeace face trimitere la «bizantin» – «care evoc\, prin excesul de subtilitate, prin caracteruls\u formal [i o]ios, disputele teologice din Bizan]». Gr\bi]i s\ transmit\ cititorilor o imag-ine [oc, capabil\ s\-i scuteasc\ de lungi comentarii, ziari[tii vor vorbi despre o întålnirediplomatic\ plin\ de «bizantinism», vor acuza birocra]ia Uniunii Europene de comporta-ment bizantin [i vor descoperi c\ unii candida]i americani la pre[edin]ie se las\ atra[i în«dispute bizantine».

{coala nu a r\spåndit date generoase despre Imperiul otoman, care a provocat spaim\pån\ tårziu, dup\ e[ecul asediului Vienei. Cåt prive[te ochiul, el s-a format la [coala mar-ilor mae[tri din Rena[tere, care s-au deta[at deliberat de «maniera greac\» [i au începuts\ priveasc\ din alt unghi corpul uman. Lady Montagu, una dintre cele mai inteligentefemei ale secolului XVIII, g\se[te c\ femeile turce sunt pline de farmecul personajelorlui Tiziano [i conchide c\ fresca unei biserici vizitate în Grecia este de un des\vår[it «prostgust». Mai curånd decåt s\ guste arta icoanelor bizantine, care reamintesc de «barbariagotic\» occidental\, privitorii admir\ «turcismele» unui Liotard care îmbrac\ în straie ori-entale pe împ\r\teasa Maria Tereza [i las\ în urma lui portrete de la curtea lui Constan-tin Mavrocordat.

Icoana bizantin\ nu poate fi privit\ ca o oper\ de art\ pur\, pentru simplul motiv c\frumuse]ea ei conduce spre prototip. Dac\ nu [tii despre ce prototip este vorba, icoanaî]i r\måne str\in\. Or, civiliza]ia ortodox\ se studiaz\ în universit\]ile din afara sud-estu-lui european în cadrul cursurilor de bizantinologie, ceea ce transmite celor pu]ini intere-sa]i ideea c\ este vorba de o civiliza]ie moart\. În acest sens, la s\rb\torirea lui FernandBraudel la Châteauvallon, profesoara Hélène Ahrweiler afirma, cu temperamentul s\u grec:«Bizan]ul a fost asasinat de coreligionarii s\i cre[tini, pentru c\ a fost „schismatic“. Divor]ulacesta ne mai apas\ înc\, pentru c\ atunci cånd auzim în amfiteare „ceart\ bizantin\“,„\sta-i Bizan]ul”, aceasta ne dovede[te c\ toat\ istoriografia de inspira]ie ecleziastic\,emanånd de la iezui]i [i asump]ioni[ti [i al]ii, de abia mai cunoa[te Bizan]ul de dup\Schism\ [i Cruciade». La care Braudel replica: «Este extraordinar faptul c\ R\s\ritul cre[tina preferat Islamul unei în]elegeri cu un pap\ de la Roma foarte conciliant». Or, constat\mu[or c\ Bizan]ul nu a fost marginalizat numai de erudi]ia în sutan\, a[a cum preferin]abizantinilor nu poate fi judecat\ în procedur\ de urgen]\, de vreme ce la mijloc era lib-ertatea religioas\. Dar Braudel nu-[i masca simpatiile atunci cånd afirma, în treac\t: «noi

61

ceilal]i, vene]ienii…». Dar s\ nu ne pierdem speran]a, deoarece studii bizantine sistemat-ice nu se fac în universit\]ile occidentale decåt din secolul trecut, a[a cum circula]ia per-soanelor va permite c\l\torilor s\ observe distan]a dintre ortodoc[ii din Bizan] [i cei dinBulgaria de azi, de pild\. F\r\ s\ mai vorbim de temeinicele lucr\ri produse de eminen]ibizantini[ti austrieci, germani, englezi sau francezi, cum este cartea recent\ a lui GilbertDagron despre «cezaropapismul» care mai are adep]i [i la noi…

Nivelul politic ne apropie de sursa disputelor dintre Est [i Vest. Lumea nu se sepa-rase net în momentul în care împ\ratul Nichifor spunea despre occidentali c\ sunt «ni[tecanalii, criminali, mizerabili», iar Liutprand de Cremona deplångea josnicia celor care sepretindeau descenden]i ai romanilor. Apari]ia imperiului lui Carol cel Mare, la 800, adeclan[at månia bizantin\, dar ea nu a separat lumea european\. A venit, îns\, schismadin 1054, cånd cele dou\ Biserici surori s-au osåndit reciproc, [i cruciada a IV-a, cåndcavalerii occidentali porni]i s\ elibereze Locurile Sfinte au cucerit Constantinopolul. Nicipe plan politic, nici pe cel cultural cele dou\ p\r]i ale Europei nu s-au întålnit pån\ la c\dereaBizan]ului.

Dup\ 1453, ortodoc[ii au devenit «cet\]eni de clasa a doua» [i nu au mai interesatpe ceilal]i europeni care discutau cu puterea, cu Poarta otoman\. Iorga a desemnat perioa-da cuprins\ între c\derea Constantinopolului [i afirmarea statelor na]ionale balcanice«Bizan]ul de dup\ Bizan]», de[i lumea s-a schimbat mult între timp; Cesare Alzati a vor-bit despre un «commonwealth fanariot», dar desemnarea nu îmbr\]i[eaz\ toat\ realitatea.Adev\rul este c\, în acest r\stimp, cultura s-a separat de puterea politic\, pån\ în momen-tul în care comandamentele politice na]ionale au revendicat pentru ele toat\ ac]iunea cul-tural\. În acest r\stimp, varianta ortodox\ sud-est european\ s-a separat de varianta orto-dox\ rus\ dezvoltat\ într-un imperiu care a progresat rapid. Mai mult, în interiorul zoneiau ap\rut orient\ri diverse, deoarece popoarele s-au întors spre trecut [i [i-au c\utatr\d\cinile în str\lucirea bizantin\, în ]aratele sud-slave, în epopeea lui Skanderbeg. Romåniiau beneficiat de o cultur\ de curte care-i apropie de experien]a central european\ [i, dinsecolul XVII, au început s\ pun\ accentul pe originea roman\ care îi lega de popoareleromanice occidentale. De aici [i destinul special al romånilor care prin «ortodoxia lor latin\au f\cut o leg\tur\ între Grecia [i Rusia, ca [i între Orient [i Occident», dup\ cum remarc\Olivier Clément.

Din punct de vedere politic important ni se pare faptul c\ popoarele sud-est europenenu s-au putut integra în mi[carea continental\ care, în fa]a experien]ei baroce care a pusîn slujba puterii politice teme [i motive preluate din arta religioas\, a constituit societateacivil\. Romånii, care au dezb\tut probleme politice în statelor lor, au dezvoltat politicatradi]ional\, dar nu au pus problema unui spa]iu public, unde apare datoria fa]\ de stat[i respectul fa]\ de cet\]ean. Decalajul acesta avea s\ aib\ repercusiuni grave asupraevolu]iei lumii sud-est europene, care atunci cånd [i-a pus problema construirii statuluina]ional nu a avut în spate o tradi]ie capabil\ s\ ofere o parte din r\spunsuri la marileprobleme ridicate de efortul grandios de edificare a unei noi societ\]i. «Modernizarea»sud-est european\ a impus prelu\ri rapide de institu]ii [i norme juridice care, fire[te, auprovocat tensiuni, prezente [i în lumea noastr\. În secolul XVIII, cånd Occidentul încheag\societatea civil\, sud-estul european pare c\ dormiteaz\ la umbra Înaltei Por]i, unde Mon-tesquieu identific\ o form\ perfid\ de putere care poart\ numele de «despotism orien-tal». Stereotipul va face carier\ [i «letargia oriental\» va acoperi culorile [terse ale bizan-

62

tinismului, pentru a provoca o [i mai mare distan]\ fa]\ de lumea european\ care a demaratîn for]\ peste apele Atlanticului.

Peninsula a n\scut «balcanismul» atunci cånd statele nou create au început s\ sebat\ între ele, cånd na]ionalismul a stårnit antisemitismul, cånd frontierele p\reau în per-manent\ mi[care, iar cruzimea din timpul ciocnirilor militare dep\[ea normeleinterna]ionale. Tragedia iugoslav\ a p\rut f\r\ pereche unor cronicari politici care n-auîn]eles niciodat\ perfidia comunist\: adversitatea dintre croa]i [i sårbi, pe care regimullui Tito nu a adus-o nici un moment în fa]a opiniei publice, a izbucnit în momentul în carenomenclaturile locale au agitat steagul na]ionalismului. Comentatorii politici din afara zoneiau mers la explica]ia cea mai simpl\ [i mai eronat\, anume c\ era vorba de un r\zboi cusubstrat religios, de[i tinerii care se luptau între ei nu fuseser\ du[i la biseric\ de lideriilor comuni[ti. Dar de ce s\ nu dai o explica]ie «[oc»! Mai mult, s-a pretins c\ r\zboiulse desf\[ura pe vechea falie care separa Europa ortodox\ de Europa catolic\: în felul aces-ta ne întorceam la conflictele religioase din secolul XVI, explicate de ni[te cronicari carenu mai parcurseser\ materia de secolele XVII-XX! Voluptatea acesta de a muta tot tim-pul frontierele a c\p\tat numele de «balcanizare», [i ziari[tii vorbesc azi despre «bal-canizarea Africii», de exemplu. B\trånul butoi cu pulbere nu iese din imaginarul de ser-viciu al mass-media [i cea mai bun\ solu]ie adoptat\ de oamenii politici din Balcani estes\ se lepede de «balcanism»…

În ajunul r\zboiului de independen]\ a Romåniei, diploma]ii occidentali sf\tuiau peoamenii politici romåni s\ nu se angajeze în r\zboi pentru a nu deranja o situa]ie stabilit\de comun acord de marile puteri. Refuzul romånilor [i abilitatea lor diplomatic\ nu puteaufi taxate altfel decåt o f\cea agentul diplomatic francez, Duc Decazes, care raporta min-istrului de Externe c\ s-a ferit s\ fie prins în subtilit\]ile «unor oameni exper]i în arta bizan-tin\». Cu trei ani în urm\, alarmat de duritatea cu care sårbii se b\teau cu croa]ii, un expertfrancez în geopolitic\ d\dea drept sigur\ formarea unei «axe» Belgrad-Bucure[ti-Atenacare putea deveni coloana vertebral\ a unui «bloc ortodox». Pentru a-[i dovedi carac-terul lor «european», alte state din defunctul lag\r socialist condamn\ «barbaria din Bal-cani». În mod evident, stereotipurile au via]\ lung\.

Pe plan cultural, se poate observa cu claritate cum adversitatea umani[tilor fa]\ deputerea politic\ ecleziastic\ din Occident a dus la condamnarea rapid\ a unei întregiperioade de civiliza]ie, Evul Mediu. Aceast\ «impostur\», cum spune Jacques Heers, careeste desemnarea unei epoci istorice printr-un nume ce sugereaz\ o simpl\ tranzi]ie întreAntichitate [i Rena[tere, a cuprins [i Bizan]ul, o lume medieval\ în care Biserica s-a l\satdominat\ de Imperiu [i a contribuit la men]inerea unei piramide feudale [i a unei imag-ini despre om lipsit\ de darul demnit\]ii! Este ciudat cum polemica duce constant lar\st\lm\cire, deoarece se [tie azi c\ demnitatea este o virtute aristocratic\, aceea pe careau dorit umani[tii s\ o înlocuiasc\ cu suficien]a negustorilor. Or, demnitatea omului estelegat\ de no]iunea ampl\ de libertate care se întålne[te în literatura patristic\, unde lib-ertatea este puterea de a-]i alege destinul, de a hot\rî dac\ vrei s\ te angajezi în iluziaacestei lumi sau dac\ vrei s\ alegi eternitatea. În scrierile umani[tilor romåni, «cinstea»sau demnitatea ]ine de «bunul nume» pe care-l cå[tig\ cineva atunci cånd este curat înfa]a lui Dumnezeu [i a oamenilor. Este sensul pe care îl întålnim [i în Înv\]\turile luiNeagoe Basarab. Cei care vorbesc despre «greci», în vremea Rena[terii, se refer\ la Bal-cani, nu la epoca lui Pericle, ne spune Heers: iar acolo totul pare r\u f\cut [i demn de

63

dispre]. Ghiberti spunea clar c\ noii greci erau «grosolani [i neciopli]i în aceea[i m\sur\în care cei vechi fuseser\ rafina]i [i competen]i».

Dac\ Dante îl acuza pe Constantin cel Mare c\ se «f\cuse grec», atunci cånd a mutat,împotriva mersului soarelui, scaunul împ\r\]iei romane de la apus spre r\s\rit, urma[iilui umani[ti au deplåns c\derea Bizan]ului, dar f\r\ s\-l reconstituie: ceea ce au preluatei au fost manuscrisele antice aduse de c\rturarii bizantini refugia]i în Occident. În sec-olul Luminilor singura parte a Balcanilor care intereseaz\ este Grecia, dar pentru anti-chit\]ile sale. Imperiul otoman este considerat o apari]ie istoric\ aberant\ de c\tre Vico,în timp ce Voltaire afirma c\ Tracia nu apar]ine Europei. Dup\ cum explic\ traduc\torulgerman al Istoriei Imperiului otoman de Cantemir, ignoran]a care ne înconjoar\ sedatore[te faptului c\ istoria acestui imperiu este deformat\ de cei care o cunosc mai bine,c\rturarii greci, de refuzul de a înv\]a limba turc\, de neîncrederea turcilor în str\ini [ide «ura noastr\ fa]\ de ni[te oameni care au distrus o bun\ parte din str\lucitoareacre[tin\tate». În func]ie de asemenea cli[ee s-a f\cut descrierea sud-estului european înscrierile vremii: treptat au intrat în circuit lucr\ri temeinice scrise de Antoine Galland, Petisde la Croix, Berthélemy d’Herbelot, Dimitrie Cantemir, care stårnea curiozitatea abateluiPrévost. Dar circuitul a fost restråns la cercul savant. În secolul XIX, erudi]i de renume,precum Karl Krumbacher, au pus în lumin\ bog\]ia culturii scrise bizantine.

În secolul na]ionalit\]ilor, intelectualii occidentali s-au apropiat de valorile culturalesud-est europene, culegånd ceea ce c\rturarii locali au pus în eviden]\: folclorul, liter-atura popular\. Cultura scris\ [i arta au început s\ fie în]elese ceva mai tårziu. Dar [iast\zi, ochiul privitorului nu p\trunde în substan]\, ca în cazul lui Claudio Argan caresus]ine c\ «arta bizantin\ este o art\ a prezent\rii, nu a reprezent\rii, o art\ în care ideeadevine figur\, o art\ care prezint\ idei, în timp ce arta occidental\ reprezint\ fapte», ceeace ni se pare o grav\ depreciere a artei occidentale, care ar fi lipsit\ de idei.

Important este c\ deprecierea tradi]iei bizantine [i reconsiderarea drastic\ a tradi]ieiculturale a dus pe intelectualii na]ionali[ti din sud-est pe pozi]ii mai radicale decåt celeadoptate de occidentali. Intelectualii post-bizantini în tranzi]ie au inventat peste tot o tradi]iefolcloric\, popular\, [i au respins «barbaria medieval\» autohton\. În felul acesta, ei aualimentat cu noi date stereotipurile aflate în circula]ie. Pornind de la ceea ce îi spuneauprietenii s\i romåni, Henri Deprez scria pe la 1848: „Doar cu o jum\tate de secol în urm\,aceast\ ]ar\, care adopt\ atåt de prompt toate aparen]ele civiliza]iei noastre, gemea înlan]urile unei civiliza]ii complet bizantine. În timp ce poporul suferea sub abuzurile odioase,boierii înv\lui]i în lungile lor ve[minte asiatice ce se potriveau cu gusturile lor de satrapi,înconjura]i de sclavi ]igani ofereau Europei spectacolul unor cre[tini înc\tu[a]i în moravuriledec\zute ale Imperiului bizantin [i ale anticului Orient». Aceast\ colec]ie de stereotipuriavea s\ revin\ cu diferite ocazii, ca la Expozi]ia universal\ de la Paris, din 1867, cåndpavilionul romån, care reprezenta o biseric\ ortodox\, a stårnit aceste comentarii ale unuiziarist francez: «Straniu destin al popoarelor! Credin]ele lor sunt cel mai adesea rezul-tatul evenimentelor. De ce oare au înclinat romånii spre Biserica greac\, în timp cep\streaz\ în obiceiuri tradi]iile limbii latine pe care o vorbesc [i ast\zi cu un dar firesc?De ce romånii sunt schismatici între Polonia catolic\ [i Turcia p\gån\?» Pu]in importantp\rea faptul c\ Dun\rea separa pe romånii ortodoc[i de bulgarii ortodoc[i… Dar despre«cezaropapismul» care este un grav stereotip ce acoper\ o subtil\ rela]ie între Adev\r [i

64

construc]ie politic\, cåt [i despre orientalismul sau balcanismul nostru au continuat s\vorbeasc\ mul]i str\ini [i romåni, unii dintre ei în mare vog\, precum Emil Cioran.

Balcanii au c\zut, în cea mai mare parte, în zona r\s\ritean\, sovietic\, dup\ aranja-mentul de la Ialta. Ca o reac]ie la presiunea [i agresivitatea sovietic\, occidentalii au pusîn mi[care proiecte vechi [i noi de unificare economic\ [i politic\. Procesul a fost sec-ondat de intelectuali care au reconstituit o Europ\ ale c\rei funda]ii erau pur occidentale.Mai mult, s-a sus]inut c\ Europa a devenit posibil\ atunci cånd s-a separat de Bizan], unimperiu f\r\ con[tiin]\ european\, în care spiritualul nu a fost demarcat fa]\ de tempo-ral, în care structurile occidentale nu sunt prezente. Asocieri directe sau doar sugerateîntre realit\]ile bizantine [i cele sovietice (ca, de exemplu, între rigorismul bizantin [i«cezaropapismul» rus) au consolidat convingerea occidentalilor c\ Europa autentic\ seafl\ în Vest. O lucrare frecvent citat\ a lui Heinz Gollwitzer statueaz\, f\r\ drept de apel,c\ Bizan]ul nu apar]ine Europei: pe urmele lui Gollwitzer, istorici erudi]i ai ideii de Europanu mai trec Bizan]ul la indice. Dac\ sunt întreba]i care este motivul acestei absen]edes\vår[ite, ei r\spund c\ ideea de Europa nu a ap\rut în Bizan] (a ap\rut ea în Occi-dentul medieval?), c\ Bizan]ul este mai mult asiatic, c\ istorici reputa]i (ca Gollwitzer)nu includ Bizan]ul în Europa. Dac\ li se r\spunde c\ arta bizantin\ a inspirat arta din cap-itala Imperiului carolingian, Aachen, [i din marile centre italiene, ei deviaz\ discu]ia sprealte zone mai placide. Atåta timp cåt istoria con[tiin]ei europene nu va fi prezentat\ de oechip\ de speciali[tii din toate zonele europene, ea nu va fi complet\.

Mare parte din reac]ia istoricilor contemporani fa]\ de civiliza]ia bizantin\ porne[tedintr-o atitudine laic\ fa]\ de o civiliza]ie impregnat\ de spirit religios. Refuzul contem-poran este provocat de întålnirea cu o lume altfel construit\: în timp ce în anii ‘50, în fa]aprogramului proclamat ateist al stalinismului, speciali[tii au pedalat pe valorile catoliceale civiliza]iei occidentale, acum se pledeaz\ pe valorile civile, pe realiz\rile laicismuluicare întoarce spatele va-lorii religioase. Bizan]ul nu mai are cum s\ intre în aceast\ schem\.Dar dincolo de argument\rile de moment, reconstruc]ia obiectiv\ [i onest\ este datoares\ ia în considerare toate realiz\rile europene, s\ porneasc\ de la un concept cuprinz\torde «realitate» (nu numai cea propus\ de spiritul laicismului agresiv) [i s\ descopere întrea-ga varietate a civiliza]iei europene. Aici «balcanicii» au un cuvånt de spus.

Pa[i importan]i în aceast\ direc]ie au fost f\cu]i de cercetarea mentalit\]ilor. Dup\ce, în 1980, Institutul de Studii sud-est europene a organizat o dezbatere pe tema men-talit\]ilor la Bucure[ti, noutatea abord\rii a cå[tigat simpatia cercet\torilor din alte insti-tute romåne [i str\ine: în 1983, o alt\ discu]ie a avut loc la Institutul de Istorie, iar în1984 a ap\rut un grupaj de studii romåne[ti în revista american\ Southeastern Europe(vol.11, 1). Cercet\torii au atacat cu aceste prilejuri sursele variate ale acestei istorii, imag-inea «celuilalt», atåt de important\ în culturi repliate asupra propriei tradi]ii, asupra mod-ului diferit în care s-au structurat mentalit\]ile în mediul grec sau turc, raportul dintrescris [i oralitate într-o lume r\mas\ pån\ tårziu predominant rural\. S-a insistat asupralexicului, a cuvintelor care exprim\ gånduri, a ceea ce se nume[te «utilajul mental». Foarteinstructive s-au dovedit aspectele aduse în lumin\ de transform\rile lexicului în faza demodernizare a culturilor sud-est europene ([i acesta a fost con]inutul grupajului ap\rutîn revista american\): cånd circula]ia ideilor se intensific\, cånd apar noi probleme în fa]aoamenilor, cånd trebuie s\ rezolvi rapid probleme care te preseaz\, începi s\ modificicon]inutul cuvintelor [i s\ formezi noi cuvinte. Iar cuvintele î]i dezv\luie gåndurile oame-

65

nilor: atåt în Grecia, cåt [i în Albania, «Europa» nu mai desemneaz\ teritoriile catolicesau nefamiliare, în prima parte a secolului XIX, ci Occidentul, p\måntul libert\]ii, care nua fost subjugat de puterea otoman\.

Discu]ia a continuat la Atena, în 1983, unde mentalit\]ile au fost investigate din punc-tul de vedere al transform\rilor intervenite în via]a economic\, iar în 1989, la Sofia, a fostclar formulat\ întrebarea «dac\ exist\ o mentalitate balcanic\», numai c\ întrebarea afost prea cuprinz\toare [i r\spunsurile s-au risipit în toate p\r]ile. La Bucure[ti, cercet\rile[i-au v\zut de drum [i în 1995 a ap\rut o culegere de studii realizate de echipa de tineria Institutului de Studii sud-est europene, în care erau înf\]i[ate rela]ia dintre religie [ipolitic\ în secolul XVII, formele de asisten]\ social\ în secolul XVIII, leg\tura dintre pro-pagand\ [i s\rb\toare în viziunea oamenilor puterii, imaginea identit\]ii proiectate cu aju-torul pavilioanelor de la expozi]iile interna]ionale, politicul în publicistica lui Mircea Eli-ade (în Sud-Estul [i Contextul European, 1995, III).

Dac\ vom coborî spre straturile profunde ale mentalit\]ii, acolo unde afl\m resor-turile gåndurilor [i gesturilor, vom întålni o «prezen]\ activ\ a supranaturalului în via]acotidian\» [i un «sim] al timpului definit de calendarul ecleziatic», datorit\ ac]iunii Bis-ericii ortodoxe care a oferit oamenilor o viziune conving\toare despre lume [i a atras exis-ten]a credincio[ilor în jurul ac]iunii sacramentale. Supus la vicisitudini [i la lovituri rapi-de ale soartei, locuitorul acestei zone a putut dep\[i neprev\zutul [i r\scump\ra clipairosit\ în violen]\. Dar ortodoxia nu i-a oferit doar consolare, ci [i posibilitatea de a inte-gra episoadele aparent haotice într-un mers spre des\vår[ire, într-o lume care se dovedeadominat\ de scurgerea timpului. Cesar Dapontes red\ acest stil de via]\, a[a cum îl explic\[i Grigore Råmniceanu care, f\cånd elogiul Europei luminate, accentua faptul c\ pentruromåni a fost mai urgent s\ p\streze baza format\ din convingerile ferme, capabile s\sus]in\ construc]ia durabil\ a monumentelor, [i rezisten]a în fa]a soartei care se dovedeaimprevizibil\. Desigur c\ exist\ aici riscul de a transforma credin]a în refugiu [i de a g\siîn Biseric\ un ad\post împotriva «teroarei istoriei»: teza a ap\rut în gåndirea intelectu-alilor no[tri din perioada interbelic\. Dar se afl\ aici [i imensa resurs\ de a ap\ra prezen]asacrului în lume în fa]a unor for]e care par s\ afirme c\ lumea este «o poveste istorisit\de un idiot, plin\ de zgomot [i de violen]\», cum spune Macbeth. Capacitatea sacruluide a da via]\ unei lumi degradate [i decrepite, de a înt\ri fiin]a uman\ în efortul ei c\treplenitudine [i bucurie, de a oferi echilibru omului supus unor încerc\ri devastatoare, por-nite din dorin]a simpl\ de a distruge, este aceea care a dat sens existen]ei lumii ortodoxesud-est europene.

Deocamdat\, discursul istoricilor culturii [i al politologilor continu\ a[a cum a demarat:ni se spune, de exemplu, c\ lumea sud-est european\ este dominat\ de Pantocrator, deAtotst\pånitorul, în timp ce lumea occidental\ cunoa[te pe Cel r\stignit, Care p\time[teal\turi de om; ca [i cum Pantocratorul poate fi separat de Cel care iube[te. Alte afirma]iisugereaz\ c\ balcanicii vor deveni europeni atunci cånd se vor occidentaliza. Comuni-carea intens\ ofer\ lumii în care tr\im [ansa unic\ de a apropia oamenii [i de a trans-mite valori de la un cap la altul al continentului. Dac\ vom [ti s\ profit\m de ea vom izbu-ti s\ prelu\m efortul de gåndire occidental f\cut în construc]ia politic\ [i s\ punem subprivirile celor care taie firul în patru str\lucirea sintezei, aceea inspirat\ de duhul careune[te. În fond, tr\im o nou\ perioad\ de promisiuni.

66

67

BOGDAN BOGDANOV

Homo Balkanicus

Ca [i în perioada contemporan\, în trecutul apropiat, în Balcani au existat culturina]ionale bine articulate. Dar s\ l\s\m deoparte perspectiva identit\]ii na]ionale. Trebuies\ vedem dac\ putem vorbi despre o civiliza]ie balcanic\ global\ real\, [i anume de homobalkanicus, la figurat, [i dac\ fundamentele antropologice [i condi]iile similare de via]\au generat reac]ii stereotipe [i norme persistente în concep]ii [i în formele cotidiene decomunicare pe care le vom putea cuprinde în no]iunea de civiliza]ie balcanic\. (…)

Civiliza]ia balcanic\ din vremea contemporan\ poate fi privit\ ca un anumit fel de adialoga între diverse moduri de via]\ [i, în consecin]\, între unele atitudini diferite fa]\de via]\. În acest sens, poate c\ opozi]ia între via]a la ora[ [i cea de la ]ar\ este semni-ficativ\, fiind, în fond, un antagonism tradi]ional în Balcani. Comprimånd perspectivaistoric\, vom descoperi o alt\ opozi]ie, cea între via]a din capital\ [i traiul în micul ora[de provincie. Vom reg\si în via]a marelui ora[ componentele moravurilor europene con-temporane, importate în ]\rile balcanice în secolul nostru, dar [i pe cele ale modului devia]\ tradi]ional, mo[tenite de la ora[ul balcanic din trecut. {i acesta din urm\ are unaspect european, introdus în secolul al XIX-lea [i perfect integrat într-o civiliza]ie mai veche– cu tr\s\turi locale [i elemente provenite din exterior.

Fire[te c\ civiliza]ia este un întreg care dep\[e[te suma unor elemente izolate. Este,îns\, adev\rat c\ nu e simplu s\ d\m un nume acestei entit\]i. Credem în ea mai multdecåt suntem în stare s\ o definim corect [i precis. În orice caz, tr\s\tura specific\ civ-iliza]iei balcanice, care îi asigur\ unitatea, nu trebuie considerat\, a priori, original\ în total-itate, ea trebuie v\zut\ ca o fuziune original\ a aspectului indigen cu cel str\in. Încer-cånd s\ percepem manifestarea unei atari tr\s\turi, în practic\ decel\m o anumit\ con-figura]ie de semne caracteristice, forme de comportament, norme sau fapte culturale.

Se pune problema concret\ de a vedea care sunt elementele pe care trebuie s\ ledesprindem din acest întreg. F\r\ nici un dubiu, trebuie s\ începem cu obiectele [i faptelede civiliza]ie. În acela[i timp, nu trebuie s\ uit\m c\, în timp ce «populeaz\» aceast\ civ-iliza]ie, ele contribuie la comportamentul [i atitudinea globale. Acest comportament pecare încerc\m s\ îl descriem – îns\[i cultura balcanic\ – este un fenomen complex, alc\tuitatåt din elemente formative regionale, cåt [i din elemente ap\rute în epoci diferite, a[a

68

cum s-a discutat înainte. Totu[i, componentele durabile ale culturii balcanice au sem-nifica]ii [i norme determinate, ata[ate, într-o oarecare m\sur\, de obiectele [i faptele cul-turale. Trebuie s\ recunoa[tem c\ nu suntem capabili s\ desemn\m corect valorile ascunsede c\tre modul balcanic în care se serve[te cafeaua, de pild\, sau de c\tre discu]iile dela frizer, în care se schimb\ informa]ii despre ultimele evenimente. Este riscant ca, subpretextul descrierii vreunei forme de via]\, s\ ne hazard\m în interpret\ri, pentru c\,negre[it, am intra într-un spa]iu cultural mai vast. Modul de a servi cafeaua ne va duceîn imensitatea civiliza]iei mediteraneene. Ar trebui mai curånd s\ îl analiz\m în cadrulmodalit\]ii balcanice de a face conversa]ie sau, chiar mai bine, în func]ie de modalit\]ilecomunic\rii balcanice. (…)

Printre formele vitale care duc la stereotipul balcanic c\utat, se recomand\, în spe-cial cultura folcloric\ local\ – cultura ]\r\neasc\ a costumului popular, acum practic retras\în muzee, cultura stofelor [i ]es\turilor, a serb\rilor populare [i a folclorului oral subdiversele lui forme. Modalit\]ile de considerare a acestora sunt numeroase, prima pe careo avem în vedere fiind abordarea istoric\ [i a cercet\rii originilor, evolu]iei [i transform\rilormotivelor [i formelor. Trebuie subliniat c\ este cu atåt mai dificil s\ localiz\m cu preciziezona tr\s\turii culturale, cu cåt un caz este mai izolat. Motivele broderiilor din Bulgaria[i din nordul Greciei, cultura covorului nu par s\ se deosebeasc\ prea mult de tot ceeace întålnim pån\ în Caucaz. La acest nivel, nu putem risca avansarea unei semnifica]ii.Chiar dac\ ea a existat vreodat\, s-a stins de mult, singurul care d\inuie fiind stereotip-ul formei.

În ceea ce prive[te serb\rile, aria lor de ac]iune pare mai limitat\. Este vorba de ansam-bluri mai complexe de forme care poart\, pregnant, o anumit\ viziune asupra lumii. Ast-fel, putem lua în discu]ie s\rb\toarea Sfåntului Gheorghe, un amestec de idei p\gåne [icre[tine, r\spåndit în Balcani [i revelator puternic al caracterului civiliza]iei balcanice. Num\ refer neap\rat la semnifica]iile antice ale s\rb\torii, cåt la celebrarea ei în prezent, cumiel la pro]ap, fript pe jar, cu jocurile care, [i ast\zi, s-au p\strat ca o norm\ de com-portament. Mai problematice sunt reg\sirea semnifica]iilor acestui comportament [i exam-inarea modului în care se manifest\ ele în afara s\rb\torilor populare. Este greu s\ delimi-t\m [i s\ preciz\m în ce m\sur\ serb\rile masca]ilor [i jocul pe jar sunt înc\ vii [i dac\nu sunt decåt obiceiuri p\strate dar moarte, f\r\ valoare [i rol bine definit în via]a con-temporan\. Dar dac\ am putea decela forme de supravie]uire a [amanismului în jocul pejar, n-am putea spune, oare, c\ momentul care încununeaz\ dep\[irea limitelor umane,intrarea în trans\ sub efectul muzicii, ilustreaz\, oarecum , credin]a în carisma individ-ual\, care este înc\ vie în Balcani?

La fel se pune problema în cazul costumului popular. El apar]ine, bineîn]eles, trecu-tului, dar felul în care grecii armonizeaz\ culori multiple în îmbr\c\minte, care atrage ime-diat aten]ia str\inului, nu este oare semnul unei supravie]uiri? Iar dac\ gustul pentru mul-ticolor este, în general, o modalitate oriental\ [i meridional\ de expresie estetic\, formagreceasc\ din prezent nu continu\ oare, în vreun fel, stilistica folcloric\ ]\r\neasc\ dinBalcani? Aceast\ întrebare se pune [i în cazul tapiseriilor [i al pernelor brodate [i ornatecu fireturi care se întålnesc [i în Orient. În Bulgaria [i Grecia aceste obiceiuri se reg\sescnu numai în zonele rurale, dar [i în ora[e. În timp ce leg\turile cu trecutul [i interpretarea

69

semnifica]iilor trebuie considerate cu precau]ie, semnifica]ia este, îns\, cu atåt mai val-abil\, întrucåt se refer\ la un ansamblu mai mare de forme.

Nun]ile sunt tradi]ii care, sub o form\ sau alta, s-au p\strat în Balcani, de secole.L\sånd deoparte formele tradi]ionale de la sat, este interesant s\ examin\m, maiîndeaproape, stereotipurile nun]ii la ora[. Repet\m c\ nu este vorba de elementele dedesf\[urare a ceremonialului, de ve[minte sau de personajele scenei himeneului, ci descenariul intern al mentalit\]ii. În zilele noastre, ideea s\rb\torii este legat\ de cheltuieli,de ostenta]ia bunurilor posedate, [i se pune accent pe momentele în care, conform tradi]iei,se fac daruri în bani. În Grecia, ca [i în Bulgaria, c\s\toria este obligatoriu sinonim\ culume mult\ [i agita]ie, cortegiu de ma[ini, p\pu[a care troneaz\ pe capota ma[inii. Dinnou se pune problema numirii acestei mentalit\]i mo[tenite prin tradi]ie, dar care [i-ag\sit o expresie [i forme exterioare noi. De la o s\rb\toare sub cerul liber, c\s\toria adevenit, azi, o ceremonie care se desf\[oar\ la restaurant, dar care p\streaz\ hora pop-ular\ [i muzica excesiv de puternic\. Aceasta a dat na[tere unei forme de jazz în Bul-garia, în ultimii zece ani. Este un fenomen rar în muzica contemporan\, o intrare în trans\ivit\, dup\ toate probabilit\]ile, din profunzimile sufletului balcanic.

Aceste constat\ri sunt valabile [i pentru ritualurile botezului [i ale înmormånt\rii.Obiceiurile specifice s\rb\torii tuturor sfin]ilor, alimentele destinate mor]ilor, par s\ fieo continuare a vechii s\rb\tori Anthesteria1. Înc\ o dat\, ar trebui s\ vedem ce a r\masdin concep]ia referitoare la mor]i [i, în consecin]\, s\ desprindem viziunea balcanic\stereotip\. Poate c\ ar trebui s\ o c\ut\m [i în cultura vi]ei de vie [i a vinului, din toamn\pån\ în prim\var\, precum [i în ambian]a tavernei balcanice. Elementele pe care cele dou\situa]ii le au în comun scap\ la o prim\ examinare – în prima situa]ie este vorba desprecomunicarea în s\rb\toare, iar în cea de a doua se realizeaz\ comunicarea cotidian\. Semai poate evoca [i cultura berii care, în Nordul Rodopilor, are o tradi]ie îndelungat\.

În registrul s\rb\torilor, s\ nu uit\m iarmarocul balcanic care se asociaz\ cu jocurilepan-elenice din Antichitate [i, în general, cu serb\rile populare antice. Genurile literaredin Grecia antic\ [i îns\[i natura vechii literaturi eleniste provin direct din cultura comu-nic\rii în timpul festivit\]ilor. Bineîn]eles c\ este probabil ca elementele care au supravie]uitAntichit\]ii s\ nu fie foarte importante – poate c\ este vorba, în primul rånd, de anima]iacreat\ de venirea mul]imilor de negustori la iarmaroc [i de concursurile care se ]ineaucu acest prilej. Chiar dac\ ansamblul antic a c\p\tat [i unele tr\s\turi cre[tine [i orien-tale, iarmarocul din Balcani a p\strat, pån\ în zilele noastre, caracterul de mare s\rb\toare,al c\rei obiectiv este de a pune în valoare elementul de excep]ie [i de a facilita întålnireacelor care tr\iesc departe unii de ceilal]i. Dificultatea departaj\rii iarmarocului balcanicde carnavalul din Europa occidental\ nu trebuie s\ împiedice g\sirea caracterului local[i stereotip în manifestarea contemporan\ a iarmarocului.

Cultura casei balcanice prezint\, de asemenea, interes. Bineîn]eles, nu c\ut\m ele-mente originale locale, de altfel pu]ine la num\r; ne propunem s\ g\sim semantica trans-mis\ în perioada contemporan\. Cånd vorbesc despre cas\, m\ gåndesc, în primul rånd,la casa ]\r\neasc\ împreun\ cu ograda [i la casa cu consol\, pe care o reg\sim în toateor\[elele balcanice, dar [i mai la est, în Asia Mic\. Interesul nostru nu ar trebui s\ se

1 Veche s\rb\toare greceasc\, aniversat\ la sfår[itul lunii februarie (n.a.).

70

îndrepte atåt de mult asupra formelor exterioare [i interioare, chiar dac\ ele sunt, întot-deauna, revelatoare ale modului de via]\. A trecut vremea casei cu înc\peri în care ban-chetele sunt acoperite de velin]e, iar cei din cas\ dorm cu to]ii în aceea[i odaie, într-unpat mare. Atunci cum s-a perpetuat în casele din satele grece[ti [i bulg\re[ti obiceiul dea se p\stra înc\perile de la etaj în cur\]enie [i în ordine, pentru oaspe]i [i invita]i, în timpce membrii familiei tr\iesc, cu to]ii, numai în una sau dou\ camere? Care este, oare, sem-nifica]ia acestui obicei? Poate c\ sunt spiritul de economie [i simplitatea, dar este [i dorin]ade a distinge, net, cotidianul de momentele de s\rb\toare, precum [i de a marca opozi]iadintre interior [i exterior în spa]iul casei.

În acest sens, ora[ul ofer\ un material bogat. La prima vedere, ora[ul balcanic pare,în totalitate, de import. Acest lucru se observ\ mai ales în cazul capitalelor, Atena, deexemplu, construit\, pån\ în zilele noastre, dup\ modele europene din sud, sau Sofia care,în perioada sa de mijloc, a urmat modelul unui ora[ cum este München. Arhitectonicaora[elor-capital\ din Europa de Sud-Est nu ilustreaz\ dezvoltarea interioar\ local\, ea estecopia modelelor împrumutate din exterior. Al\turi de ceea ce este vechi, se înal]\ noul[i, ceva mai departe, construc]iile cele mai recente. În Grecia, cele trei elemente se g\sescunul lång\ altul, creånd impresia unei fuzion\ri. În Bulgaria, noul înlocuie[te, brutal, vechi-ul sau, dup\ modelul german, vechiul este pus la p\strare. Probabil c\ aceasta este expli-ca]ia cultural\ pentru faptul c\ haltele bulg\re[ti tind s\ se asemene cu ora[ul-capital\,în timp ce ora[ele grece[ti de provincie î[i p\streaz\ mai bine aspectul din trecutul apropi-at.

Aceste ora[e permit, în primul rånd, perceperea modului de via]\ revolut, forma spe-cific\ de comunicare la cafenea, la frizer sau la biseric\, discu]iile între b\rba]ii în[iruin-du-[i m\t\niile [i taifasul b\trånelor a[ezate în fa]a u[ii. Trebuie s\ se ]in\ seam\ de difer-en]ele în dinamica ora[-sat, dintre Bulgaria [i Grecia. În ambele cazuri, observ\m atrac]iape care o exercit\ capitala, dar, în Grecia, pe lång\ ora[ul provincial, mai tradi]ional, seg\se[te [i ora[ul mai civilizat din nord. În Bulgaria, satul este, în ansamblu, mai pu]incivilizat fa]\ de ora[ele cu preten]ii. Capitala elen\ d\ dovad\ de toleran]\ fa]\ de formeletrecutului [i ale prezentului [i fa]\ de periferiile cu traiul lor provincial. În capitala bul-gar\, via]a modern\ de tip european nu este decåt o imita]ie. Din acest motiv, nu se observ\nici o diferen]\ notabil\ între centrul uniform [i ora[ele-dormitor satelit care sunt pu]inpropice comunic\rii.

Dar ar trebui s\ c\ut\m aceast\ civiliza]ie în locurile unde se realizeaz\ comunicarea[i nu [tiu dac\ o putem izola de formele pie]ei balcanice. Pia]a este locul unde oameniise întålnesc, un mod de a petrece timpul [i un loc de divertisment. Aceast\ ultim\ func]iea pie]ei este supus\ unei constrångeri, în Bulgaria contemporan\, fiind motivul probabilal insatisfac]iei oamenilor. Mai trebuie ad\ugate locurile de comunicare între b\rba]i. Înc\din Antichitate, locurile de predilec]ie sunt frizeria [i baia public\. Nu este u[or de urm\ritevolu]ia cultural\ de-a lungul acestei lungi perioade de timp. B\ile publice au disp\rut înGrecia, iar în Bulgaria [i-au pierdut func]ia primar\. De asemenea, frizeria nu mai esteun loc cultural, iar personajul figaro a încetat s\ mai fie filtrul furnizor de nout\]i, a[acum era în trecutul îndep\rtat. În opozi]ie, taverna [i cafeneaua – taverna, în nord, cafe-neaua, spre sud – au r\mas spa]ii mai stabile pentru o comunicare stereotip\. Totu[i, în

71

Bulgaria, aceste dou\ spa]ii tradi]ionale, rezervate comunic\rii între b\rba]i, sunt de dome-niul trecutului. Acolo unde vechile cafenele au supravie]\uit, ele îi întåmpin\ pe cei foarteb\tråni, ori s-au transformat în l\ca[uri decorative, nefunc]ionale. Spre deosebire de Bul-garia, în Grecia, simpla cafenea tradi]ional\, unde se joac\ table [i se discut\ politic\, ar\mas neschimbat\ chiar [i în pia]a Kolonaki din Atena. Problema nu const\ în d\inuireaexterioar\ a formei, ea se refer\ la p\strarea particularit\]ilor comunic\rii. Nu putem spuneexact unde se realizeaz\ ast\zi, în Bulgaria, comunicarea care avea loc la cafenea sau întavern\, dar, bineîn]eles, nici nu se [tie cu certitudine ce se petrecea în timpul acestorschimburi. S-ar p\rea c\ o parte deloc neglijabil\ dintre aceste forme microsociale decontacte umane, a fost transferat\ în spa]iul privat al casei, ceea ce explic\ cre[terea pop-ularit\]ii spa]iului «acas\», în ultimele decenii. (…)

Este, oare, posibil\ o abordare credibil\ a culturii hranei balcanice? Au vreo sem-nifica]ie legumele numeroase [i mirodeniile folosite înc\ din Antichitate? Cum am puteaconsidera iaurtul, în contextul acesta? {i pentru c\, în Balcani, obiceiul este de a pr\jialimentele, dup\ model oriental, existånd [i o mare predilec]ie pentru fasolea alb\ [i linte,precum [i pentru legumele la cuptor, cum s-ar putea desprinde caracterul balcanic pecare îl c\ut\m? Suntem îndrept\]i]i s\ consider\m îns\[i digestia specific\, înso]it\ desenza]ia de sa]ietate, ca fiind o tr\s\tur\ caracteristic\ civiliza]iei. Totu[i, este insuficient\interpretarea sensului cåtorva produse izolate sau chiar al combina]iei acestora. S-ar puteaajunge la o concluzie mai pertinent\ prin examinarea modului de a servi masa – întrea-ga familie adunat\, masa abundent\, dar cu un anumit sim] de economie menit a evitarisipirea hranei, [i o anumit\ atitudine fa]\ de alimentele cu sau f\r\ gr\sime. În Balcani,hrana pune probleme chiar [i atunci cånd se poate face rost de ea. Lumea face rezerve,o stocheaz\ în pivni]e [i în dulapuri. Nu se poate izola servirea hranei [i a b\uturii decomunicare. La tavern\ [i acas\, conversa]ia [i paharul de b\utur\ sunt pl\cerea suprem\pentru b\rba]i [i se asociaz\ cu o gustare adaptat\ tipului de b\utur\ servit, fenomenprofund ancorat în obiceiurile balcanice.

Atitudinea fa]\ de gazd\ [i fa]\ de oaspete este la fel de semnificativ\, în cultura bal-canic\. Nu ar fi deloc eficace s\ se vorbeasc\ numai despre ospitalitatea balcanic\,deoarece, formånd un ansamblu întreg de valori, ea nu poate fi interpretat\ unilateral.Gazda poate fi o rud\, o simpl\ cuno[tin]\ sau un str\in. Ospitalitatea intr\ în rela]ie [icu o categorie global\, cum este atitudinea fa]\ de ceilal]i. Din perspectiva celui careprime[te oaspe]i, aprioric, casa devine locul de [edere al invita]ilor. Acestora li se punela dispozi]ie înc\perea cea mai frumoas\, st\pånii casei se simt obliga]i s\ se poarte cugrij\, la mas\ invita]ii primesc hrana cea mai aleas\. Atunci cånd se primesc oaspe]i, gazdatrebuie s\ se arate generoas\ [i s\ cheltuiasc\ mult. (…)

Suntem gata s\ îl calific\m drept ospitalier [i generos, dar nu este simplu s\ defin-im, concret, aceste tr\s\turi care sunt componente ale altor caracteristici. Generozitateabalcanic\ este plin\ de tensiune, chiar agresiv\ în anumite momente. Pe mas\, în fa]\invita]ilor se servesc multe feluri de måncare, mult mai multe decåt este necesar. Oaspe]iisunt, astfel, ghiftui]i, a[a cum copilul este supra-alimentat de c\tre o mam\ grijulie. Seghicesc, în aceast\ generozitate, tensiunea penuriei din trecut, sentimentul lipsurilor,orgoliul gazdei de a se ar\ta cheltuitoare pentru ceilal]i, f\r\, îns\, a fi a[a pentru ai s\i.

72

O manifestare specific\ a generozit\]ii orgolioase a balcanicilor este dorin]a de a face cin-ste cu b\utur\. Chiar dac\ este o tr\s\tur\ mai general\ a lumii slave, aceast\ dorin]\nu este nic\ieri excesiv\, a[a cum este ea în Europa de Sud-Est. O putem numi, de exem-plu, complexul «pl\tesc eu!». Paharul de b\utur\ oferit este, întotdeauna, înso]it de discu]iiîn contradictoriu. Fiecare vrånd s\ pl\teasc\, se supraliciteaz\ gestul.

Generozit\]ii orgolioase i se adaug\, într-o manier\ complex\, indiferen]a afi[at\ fa]\de bani [i bunuri materiale. Altfel, omul balcanic este econom, muncitor [i grijuliu, pre-sat fiind de necesit\]ile legate de stocarea alimentelor, cl\direa casei – fort\rea]\ solid\[i stabil\ care îl ap\r\ de incertitudinile lumii exterioare. Prin urmare, balcanicul este foartepractic acas\. Dar, odat\ ce se g\se[te în afara c\minului s\u, el este cheltuitor, are ocomportare s\rb\toareasc\ [i boem\, departe de felul lui de a fi în realitate. Este adev\ratc\, atåt în Grecia cåt [i în Bulgaria, via]a nu este tihnit\ [i lumea nu are bani destui, totu[i,acest fapt nu îl împiedic\ pe bulgar s\ împart\, cu u[urin]\ [i f\r\ discern\månt, bac[i[uri– pentru a se face remarcat, victim\ a orgoliului [i amorului propriu de moment.

Subiectul orgoliului [i amorului propriu balcanic poate fi abordat din mai multe unghi-uri. Acestora li se datoreaz\ spiritul de competi]ie, profund ancorat în cultura greac\ antic\[i una din tr\s\turile ei fundamentale. La baza amorului propriu balcanic se afl\ individ-ualismul specific, n\scut, probabil, din instabilitatea na]ional\ secular\ [i din ocupa]iastr\in\. Acolo, singura autoritate credibil\ este individul, [i nu comunitatea. Acestea suntgåndurile nem\rturisite ale omului balcanic, chiar dac\, deseori, vorbe[te despre patriade care, afirm\ el, este adånc ata[at. În nord, individualismul este mai accentuat, iar neîn-crederea se manifest\ nu numai la adresa statului, dar [i fa]\ de cei care tr\iesc departe.Preocuparea major\ individual\ este propriul c\min, cu diferitele lui aspecte. La sat, casapoate s\ nici nu fie tencuit\ în exterior, în timp ce, în ora[, se manifest\ amorul propriual imaginii exterioare. (…)

«Spiritul local» [i clientelismul/nepotismul sunt, în egal\ m\sur\, mi se pare, expre-sia acestui individualism. Suspiciunea fa]\ de puterea central\ [i insisten]a cu care sefavorizeaz\ rudele [i apropia]ii «locali», sunt stråns legate [i determin\ instabilitatea comu-nit\]ii [i a ierarhiei. Astfel exprimate, separatismul [i individualismul ascuns determin\o gam\ întreag\ de concep]ii, sentimente [i atitudini tipic balcanice fa]\ de putere,func]ionarii publici [i legitimitatea legilor [i a regulamentelor. Reprezentantul puterii nuse bucur\ de respect; îi este comentat\ incompeten]a; pe seama sa circul\ anecdote menites\ demonstreze c\ el nu se deosebe[te cu nimic de ceilal]i [i c\ [i-a ob]inut postul înurma unui simplu concurs de împrejur\ri. Oricine, în locul s\u, ar fi ac]ionat mai bine.(…)

Amorul propriu balcanic [i individualismul sunt legate, într-un mod special, de con-cep]ia balcanic\ asupra libert\]ii. F\r\ a comenta m\sura în care lupta împotriva diverseloroprim\ri exercitate în Balcani a fost eficient\, trebuie s\ se recunoasc\ faptul c\ ea a fostaprig\ [i deloc u[oar\, [i a avut eroii s\i. Eroismul însu[i este formula magic\ a subiec-tului nostru. Eroul balcanic, în lupta pentru libertate, apare singuratic [i tragic, neîn]eles[i p\r\sit de ceilal]i lupt\tori. În acest mod se proiecteaz\ no]iunea de eroism. În luptapentru libertate se descoper\ un fel de joc gratuit. A se profita de libertate pare mai pu]inatr\g\tor decåt a se lupta pentru ea, ceea ce face ca, imediat ce este cucerit\, libertatea

73

s\ fie, din nou, pierdut\. În sentimentul independen]ei, specific Balcanilor, no]iunea delibertate se combin\ cu cea a existen]ei individuale tihnite, al\turi de cei apropia]i.

Astfel stånd lucrurile, interpretarea balcanic\ a no]iunii de patrie devine mai compli-cat\. Popoarele balcanice sunt mici, iar circumstan]ele istorice complexe le-au ascu]itsentimentul patriotic [i, mi se pare, exist\ pu]ine locuri în lume unde dragostea de ]ar\este tr\it\ atåt de intens. Din perspectiva «agricol\», patria se identific\, în lumea con-temporan\, p\måntului [i cerului concrete, mun]ilor [i spa]iului delimitat de mare. Patrianu este reprezentat\ de compatrio]ii cu care, dac\ nu omul balcanic, cel pu]in bulgarulnu s-ar duce s\ convie]uiasc\ pe alte meleaguri. Patria nu este comunitatea simbolizat\prin semne concrete [i transmisibile. Patria este p\måntul însu[i. (…)

Acum vom aborda tr\s\tura cea mai reprezentativ\ pentru caracterul balcanic – bunulsim]. Fire[te, el se manifest\ asem\n\tor peste tot în lume, dar, analizånd bunul sim]balcanic, vom încerca s\ relev\m propriile sale particularit\]i. Mi se pare c\ una dintremanifest\rile tipice ale bunului sim] este atitudinea sceptic\ fa]\ de putere. Zeflemeaua,glumele care îl vizeaz\ pe cel într-o pozi]ie ierarhic\ superioar\, îl coboar\ în ochii celor-lal]i [i îl fac mai uman. Aspectul pl\cut al bunului sim] balcanic este sim]ul umorului,îns\ este mai greu de acceptat intoleran]a fa]\ de cei care sunt diferi]i, tr\iesc altfel [ifa]\ de cei care dispun de mijloace materiale superioare. Adev\rul trebuie c\utat în leg\turas\n\toas\ [i direct\ cu via]a care se desf\[oar\ «aici [i acum». Din acest motiv, omulbalcanic nu este, în principiu, nici credincios – în sens religios –, nici supersti]ios, fiindgata s\ råd\ de cei care exagereaz\ în credin]a lor. Religia nu este un mod de a privi lumea,ea este acel ceva în serviciul tradi]iei, care o valideaz\, asiguråndu-i continuitatea.

În ansamblul bunului sim] balcanic, depist\m o atitudine specific\, fa]\ de profesi-ile umane, pe baza criteriului «util/inutil». Tradi]ional, sunt apreciate profesiile de jurist[i de istoric, ceea ce este mai greu de în]eles. Ocupa]iile literare sunt considerate hilare,iar profesia de ziarist este privit\ ca inutil\. Ziaristul este v\zut ca un mincinos inutil, spredeosebire de jurist ale c\rui minciuni sunt profitabile. Atitudinea fa]\ de omul cultivat, custudii, este ambigu\: dac\ studiile conduc la o via]\ îndestulat\, atunci se recomand\îndrumarea copiilor în aceast\ direc]ie, dar dac\ nu se discut\ decåt despre [tiin]\ pur\,atunci ea este considerat\ inutil\. Omului balcanic nu îi plac activit\]ile neclare, abstracte:matematicianul [i filosoful nu sunt foarte aprecia]i. (…)

Sintetizåndu-[i impresiile privind via]a în Grecia contemporan\, bizantinologul ger-man Karl Dietrich afirma, la începutul secolului, c\ civiliza]ia greac\ se sprijin\ mai multpe intui]ia ra]iunii decåt pe sim]ul estetic. Nuan]ånd aceast\ afirma]ie, am putea s\ oaplic\m ansamblului civiliza]iei balcanice. Este cert c\ ea are propria sa estetic\, dar ori-entarea ei pragmatic\ este decisiv\, în orice caz, mult mai important\ decåt forma ca val-oare în sine. De aici remarca lui Dietrich, conform c\reia Grecia de ast\zi nu pare legat\de Bizan], dac\ se ]ine seama de convenien]ele, afectarea [i exhibi]ionismul estetic com-plicat ale Imperiului. În zilele noastre, bunul sim] balcanic respinge sau distruge conve-nien]ele, ceea ce contribuie la spiritul liberal [i democratic al vie]ii în Balcani.

Dar nu trebuie s\ analiz\m bunul sim] decåt raportåndu-l la o extrem\ sau alta. Man-ifest\rile sale cele mai caracteristice sunt preocuparea pentru viitorul apropiat [i pentrumen]inerea instinctului conserv\rii, necesitatea de a anticipa greut\]ile pe care le rezerv\

74

soarta, suspiciunea fa]\ de tot ceea ce este îndep\rtat [i str\in. Pe scurt, le-a[ numi uncomplex de finalitate [i capacitate de a delimita, cu precizie, esen]ialul de secundar. Acestcomplex se concretizeaz\ în nenum\rate reac]ii stereotipe. Un exemplu, de dat\ recent\,este grija exagerat\ fa]\ de copii. În pu]ine locuri din lume se întålnesc copii încoto[m\na]icu atåt de multe haine. Am mai vorbit [i despre ambi]ia p\rin]ilor de a obliga copiii s\î[i termine studiile. Trebuie s\ ad\ug\m ata[amentul exagerat între p\rin]i [i copii.Abord\m, astfel, o alt\ manifestare a bunului sim] – dependen]a de apropia]i [i rude, alc\rei revers este suspiciunea fa]\ de ceilal]i. Din acest punct de vedere, scopul vie]ii esteconsiderat a fi asigurarea hranei. Gåndul ne duce, imediat, la num\rul exagerat de mag-azine de alimente din Grecia contemporan\, [i la tendin]a de a stoca hrana, în Bulgaria,chiar [i atunci cånd nu este necesar. Orice s-ar întåmpla, se fac previziuni [i se mani-fest\ pl\cerea de a preîntåmpina primejdia.

În orice caz, aceast\ primejdie provine din pericolul reprezentat de ceea ce este str\in,dar, în realitatea concret\ a lumii balcanice, pentru individ, amenin]area vine din parteaadministra]iei [i a statului pe care îi este greu s\-l considere ap\r\tor al propriilor luiinterese. Pornind de la aceast\ premis\, bunul sim]\ se manifest\ sub forma unei logi-ci practice, menit\ a descoperi ceea ce este ascuns, cel mai adesea interesele reale alecelorlal]i, mascate de motiva]ii aparent nobile [i generoase. O calitate foarte apreciat\ esteaptitudinea de a anticipa [i de a fi bine informat, în timp ce opusul s\u, prostia, esteacuza]ia pe care omul balcanic o aduce celorlal]i cel mai adesea – în glum\ sau în serios.Bunul sim] ofer\ balcanicului [i posibilitatea de a se descurca [i de a nu se supune uneiordini proste[ti [i arbitrare.

F\r\ s\ vrem, limit\m caracterul balcanic, prin raportarea sa numai la tr\s\turile celmai des întålnite în tipologia omului mediu. Dac\ aceste tr\s\turi exist\ efectiv, ele nusunt decåt un aspect al realit\]ilor complexe ale civiliza]iei balcanice. Complexitatea bunuluisim] pare s\ se fi înt\rit sub impactul condi]iilor istorice ale ocupa]iei otomane. Oricum,în expunerea noastr\ s-au strecurat contradic]ii inevitabile, care reflect\, mai curånd, com-plexitatea caracterului balcanic, decåt inconsecven]a autorului. (…)

Dorind s\ schi]\m orizontul civiliza]iei balcanice, nu trebuie s\ adopt\m ideea cate-goric\ a caracterului unitar, [i nici s\ l\s\m în umbr\ diferen]ele între tr\s\turile na]ionaledin Balcani. Vom observa devieri de la toate aspectele caracterului balcanic pe care l-amanalizat. Aceste devieri ilustreaz\ diferen]ele între bulgar, sårb [i croat, între grec [i român.Pe fondul mentalit\]ii balcanice se deta[eaz\ caracterele na]ionale, care [i-au pus amprentape limbile balcanice respective. Oricåt de apropiate ar fi, limbile bulgar\ [i croat\ dau oimagine diferit\ a caracterului utilizatorului. Acest lucru este cu atåt mai evident, în cazullimbii literare, în diferen]ele dintre tipurile de accent [i în atitudinile deosebite fa]\ de cuvånt:severitatea [i rigoarea discursului bulgar, fa]\ de tonul liber din discursul sårb.

Am prezentat, aici, o simpl\ schi]\, materialul abordat nel\såndu-se analizat cuu[urin]\. La fiecare pas exist\ riscul de a amesteca totul. La fel de periculos este s\ sevorbeasc\ despre caractere na]ionale bine articulate [i definite sau despre o tipologie cul-tural\ balcanic\ unitar\. }inånd seama de fiecare dintre aceste aspecte, nu putem fi decåtpu]in mai preci[i în demersul nostru. Ar trebui s\ definim metode exacte [i s\ armoniz\meforturile altor cercet\tori, pentru a garanta credibilitatea raporturilor pe care le-am abor-

75

dat. În urma analiz\rii materialului vechii ideologii din Balcani, m-am convins de cel pu]indou\ fapte: tipul civiliza]iei balcanice este un sistem deschis [i variat [i î[i trage seva dintr-o constant\ antic\. Fire[te c\ aceast\ convingere poate fi iluzorie, n\scut\ fiind din mitulanalizei de fa]\. Dar, în acest caz, cum se poate explica urm\toarea problem\ acut\: dece nu se poate tr\i numai în prezent, f\r\ a ne raporta existen]a, în mod continuu, la untrecut sau la un viitor?

În romåne[te de Ruxandra TODIRA{

76

PASCHALIS M. KITROMILIDES

«Mentalitatea balcanic\»istorie, legend\, imagina]ie

Exist\ oare o mentalitate balcanic\ comun\? Aceast\ scurt\ întrebare, privit\ super-ficial, ar p\rea s\ ridice o problem\ simpl\ la care s-ar putea r\spunde, tot atåt de sim-plu [i direct, prin da sau nu. R\spunsul ar putea fi afirmativ pentru cei obi[nui]i a-[ireprezenta Balcanii prin stereotipuri conven]ionale [i, în consecin]\, echivaleaz\ o presu-pus\ «mentalitate balcanic\» cu caracterul pasional, starea de dezordine [i sim]\måntulde neorånduial\ asociate acestei regiuni a lumii – toate acele elemente considerate a difer-en]ia sud-estul european de normele vie]ii civilizate în Europa de nord-vest. R\spunsul arputea îns\ tot atåt de bine s\ fie negativ, a[a cum i-ar ap\rea, mult mai realist, unui obser-vator empiric al profundelor clivaje [i dezbin\ri ce marcheaz\ istoria balcanic\: cum [i-arputea oare cineva imagina c\, într-o regiune care de-a lungul istoriei sale a devenit sinon-im\ cu dezbinarea [i confruntarea violent\, ar putea exista o mentalitate comun\? Totu[i,dificultatea întreb\rii de la care am pornit nu este rezolvat\ de aceast\ dualitate de r\spun-suri la fel de plauzibile, dar exluzåndu-se reciproc, pe care le-am putea da. Fiecare termenîn parte al întreb\rii ne apare problematic [i necesitånd clarific\ri dac\ reflect\m seriosla ce înseamn\, exact, cuvåntul «comun»? Comun pentru cine [i care ar trebui s\ fie pro-funzimea elementelor presupuse a fi comune pentru a ne îndrept\]i s\ le consider\m caf\cånd parte dintr-un sistem comun de gåndire [i valori? Apoi, care este, mai exact, enti-tatea geografic\ la care se refer\ termenul «balcanic»? Putem admite c\ acest epitet areun în]eles imediat [i cu precizie identificabil în domeniul istoriei sau al geografiei? În sfår[it,ce putem spune despre «mentalitatea» îns\[i? Cum e posibil s\ mai folosim acest ter-men ca pe o categorie descriptiv\ [i analitic\ într-o scriere istoric\ serioas\, avånd în vedere

Profesor de {tiin]ele Politice la Universitatea din Atena. Director al Centruluide Studii privind Asia Mic\ din Atena. Doctorat la Harvard în 1979. Autor anumeroase lucr\ri, printre care c\r]ile: The Enlightenment as Social Criticism (PrincetonUniversity Press, 1992), Enlightenment, Nationalism, Orthodoxy (Variorum Reprints, 1994).A participat la colocviul organizat de Institutul de Studii sud-est europene de laBucure[ti, din 1992, cu tema «Modernizarea sud-estului european».

77

toate problemele conceptuale pe care aceast\ no]iune le ridic\? Reprezint\ oare termenul«mentalitate» altceva decåt un simbol lipsit de substan]\, folosit în scrieri istorice bizare,sau este cu adev\rat «opera]ional» din punct de vedere empiric, men]inåndu-[i în acela[itimp aura de imprecizie artistic\? Cu alte cuvinte, poate fi folosit acest termen pentru aspori în]elegerea conceptual\ a trecutului?

S-ar putea, totu[i, s\ existe mai mult\ substan]\ în întrebarea de la care am pornitdecåt au l\sat s\ se vad\ obiec]iile schi]ate pån\ acum. Ideea unei «mentalit\]i balcanice»nu este nou\ [i obår[ia sa nu este de neglijat în discursul erudit privitor la sud-estul euro-pean. Termenul ca atare, la mentalité balcanique, a fost folosit pentru prima oar\,dup\ cåte [tiu, în 1918, de c\tre marele geograf sårb Jovan Cvijic´ în monumentalul s\utratat despre geografia uman\ a Balcanilor. Cvijic´ a fost cel mai mare geograf al Bal-canilor din vremea sa [i opera lui a contribuit probabil mai mult decåt orice altceva lacrearea unei tradi]ii locale de cercetare [tiin]ific\ în domeniile geografiei, etnografiei [ietnologiei comparate în regiunea balcanic\. Opera lui Cvijic´ a exercitat o influen]\ indi-rect\ dar important\ asupra dezvolt\rii cercet\rii din Europa continental\, mai ales prinimpactul s\u considerabil, de[i în mare m\sur\ nem\rturisit, asupra elabor\rii deter-minismului geografic al lui Fernand Braudel1. Ceea ce este în mod deosebit remarcabilîn leg\tur\ cu folosirea de c\tre Cvijic´ a expresiei «mentalitate balcanic\» este, fire[te,data timpurie la care apare aceasta în scrierile de specialitate. Folosirea de c\tre Cvijic´a termenului «mentalitate» în 1918 preced\ introducerea sa oficial\ în gåndirea socio-logic\ european\ de c\tre Lucien Levy-Bruhl cu titlul lucr\rii sale La mentalité prim-itive din 1922 – o lucrare care a f\cut epoc\ în antropologia [i istoriografia european\.Creånd deci acest termen, Cvijic´, participant activ la via]a academic\ francez\ în timpulstudiilor la Sorbona în 1917-1918, pare s\ fie foarte la curent cu cercet\rile de avangard\din domeniul [tiin]elor sociale din epoca sa2. S-ar putea sus]ine, chiar, c\ o istorie revizion-ist\ a ideii de mentalitate ar trebui s\-i acorde lui, al\turi de Levy-Bruhl, o parte din mer-itul cre\rii termenului, pe baza invent\rii termenului «mentalitate balcanic\» în La pénin-sule balcanique. Avånd în vedere aceste asocia]ii mai largi, este evident c\ ideea unei«mentalit\]i balcanice» nu poate fi îndep\rtat\ ca o frivolitate intelectual\ [i pare s\ nece-site o examinare serioas\.

Ceea ce în]elegea Levy-Bruhl cånd folosea termenul de «mentalitate» pentru a descriemodul de gåndire al societ\]ilor «primitive» a fost interpretat în linii mari ca referindu-se la «psihologia colectiv\», la presupozi]iile neexprimate [i prejudec\]ile care formeaz\lumea mental\ împ\rt\[it\ de membrii unei societ\]i. Cvijic´ nu a folosit termenul de psi-hologie colectiv\, ci s-a referit mai curånd la caractères psychiques sau caractèresintellectuels et moraux, caracteristici psihologice sau intelectuale [i morale ale

1. Modul în care Braudel trateaz\ problema Balcanilor, de[i o face cu treizeci de ani mai tårz-iu, se bazeaz\ în principal pe Cvijic´.

2. Leg\turile strånse ale lui Cvijic´, în domeniul universitar [i al cercet\rii, cu [coala francez\de etnografie [i geografie politic\, reprezentat\ în principal de Vidal de la Blanche [i Emmanuel deMartonne sunt bine documentate în istoria gåndirii geografice. Vezi T.W. Freeman, The Geogra-pher’s Craft, Manchester, 1967, p. 95 [i, în termeni mai generali, pp. 72-100 pentru o evaluarea staturii lui Cvijic´ ca geograf. Ceea ce ar putea de asemenea fi interesant de explorat sunt posi-bilele leg\turi ale lui Cvijic´ cu sociologia durkheimian\ a epocii sale, care a stat la baza elabor\riietnologiei lui Levy-Bruhl [i a introducerii folosirii [tiin]ifice a conceptului de mentalitate.

78

popoarelor, pe care el le concepea ca produsul unui complex de factori avåndu-[i orig-inea, în ultim\ instan]\, în natura ambientului geografic. De[i în textul s\u termenul folositcu cea mai mare consecven]\ este caractères psychiques, cred c\ ceea ce a vrut els\ exprime prin termenul «mentalitate» este cel mai bine redat de expresia, care aparedoar ocazional, fond psychique, adic\ baz\ sau fundament psihic, care se refer\într-adev\r la acel strat adånc al presupunerilor adesea neexprimabile [i la acele modalit\]ide a în]elege lumea pe care istoriografii de ast\zi ai mentalit\]ilor le consider\ a fi con]inutultermenului respectiv, recunoscut drept destul de vag.

Marile probleme metodologice asociate folosirii termenului de mentalitate ca o cat-egorie descriptiv\ [i analitic\ sunt prompt ilustrate de încercarea lui Cvijic´ de a intro-duce ideea unei «mentalit\]i balcanice». Astfel, ar fi poate l\muritor s\ arunc\m o priviremai de aproape asupra modului în care în]elege el termenul. Mentalitatea popoarelor, sug-ereaz\ Cvijic´, este rezultatul unui set complex de factori geografici, istorici, etnici [i sociali.Cu toate c\ ceea ce el descrie drept cauze istorice, etnice [i sociale joac\ un rol deosebitde important în formarea tr\s\turilor mentalit\]ii unei anumite colectivit\]i, în ultim\instan]\ influen]a cauzal\ decisiv\ este atribuit\ invariabilit\]ii factorilor geografici [i demediu. În cazul particular al «mentalit\]ii balcanice», factorii geomorfologici [i de mediu,cum ar fi mun]ii, cåmpiile, v\ile, litoralul, calitatea solurilor, rezervele de ap\, clima, umid-itatea relativ\ etc., au un impact direct asupra activit\]ii economice, mijloacelor de trai [imodelului a[ez\rilor omene[ti [i constituie parametrii externi ai modalit\]ilor de exis-ten]\ [i, deci, ai «mentalit\]ii» grupurilor umane.

În cadrul acestei cuprinz\toare [i bine determinate fizic unit\]i de existen]\ uman\colectiv\ se exercit\ influen]a «cauzelor» istorice etnice [i sociale: marile cauze istoricecare au modelat destinul Peninsulei Balcanice au fost valurile repetate de «mari invazii»începånd din Antichitatea tårzie, schimb\rile etnologice profunde care le-au înso]it [i for-marea statelor medievale, adesea încle[tate unele cu altele în r\zboaie ucig\toare. Darcursul acestor procese istorice epocale a fost direc]ionat, [i în cele din urm\ modelat,de tr\s\turile geografice imuabile ale peninsulei. Tot a[a a fost [i influen]a marilor civi-liza]ii, asociat\ cu domina]ia a trei mari imperii în Balcani: cel roman, cel bizantin [i celotoman. Factorii geografici au determinat «zonele de civiliza]ie» care se întrep\trund [ise întind dincolo de Balcani pån\ în Asia Mic\ [i Europa Central\. Aceste «zone de civi-liza]ie», aflate în continu\ interac]iune una cu cealalt\, au format substratul imediat al«mentalit\]ilor» în Balcani [i au furnizat limbajul [i formele expresiei simbolice: zona ceamai pregnant\ a fost cea a civiliza]iei bizantine, reprezentat\ în primul rånd de cre[tin\tateaortodox\ [i de cultura greac\; peste acest strat mai profund de civiliza]ie [i-au l\satamprenta «influen]ele turce[ti [i orientale» legate de cucerirea otoman\ în Balcani; însfår[it, a existat o zon\ de civiliza]ie occidental\, asociat\ vechilor tradi]ii ale st\påniriiromane [i p\strat\ prin prezen]a în arcul nord-vestic al Peninsulei Balcanice a cre[tinis-mului latin. Aceste zone de civiliza]ie s-au schimbat [i s-au întrep\truns mereu datorit\celui mai important fenomen social care a marcat experien]a balcanic\: migra]iile etnice,fie ele impuse sau voluntare, care au antrenat într-o perpetu\ mi[care, de-a lungul sec-olelor, diverse popula]ii, dånd na[tere, în întreaga peninsul\ [i chiar dincolo de hotareleei, unui p\ienjeni[ de etnii expatriate, stråns legate unele de altele. Transplantånd [i amal-gamånd popula]ii [i expunånd grupuri umane la experien]e de adaptare [i readaptare

79

social\, migra]iile au furnizat, potrivit lui Cvijic´, înc\ un factor modelator al mentalit\]ilor,o dat\ cu evolu]ia unor noi caracteristici psihologice.

Totu[i, dincolo de factorii sociali [i istorici care au modelat psihologia colectiv\ sau«mentalitatea» grupurilor umane incluse în unitatea geografic\ a Peninsulei Balcanice,Cvijic´ acord\ o importan]\ deosebit\ unui al treilea grup de «cauze», cele legate de iden-titatea etnic\. Factorul etnic în Balcani pare a fi obiectivul principal al aten]iei sale, de vremece consider\ acest factor ca fiind datul de baz\ al istoriei [i societ\]ii balcanice din perioa-da «marilor invazii», care a început cu slavii în secolul al VI-lea [i s-a încheiat cu turciiîn cel de-al XIV-lea. Istoricul pare a sugera c\, în ciuda fluxului [i refluxului de grup\rietnice [i a continuei schimb\ri a localiz\rii lor teritoriale, atåt în interiorul cåt [i în afaraPeninsulei Balcanice, identit\]ile etnice au r\mas neschimbate [i distincte de-a lungul sec-olelor [i se afl\ la baza «pasiunilor na]ionale», care r\scoleau lumea balcanic\ din chiarepoca lui Cvijic´. Într-adev\r, unul dintre obiectivele principale ale tratatului s\u a fost s\traseze în cel mai mic detaliu caracteristicile psihologice asociate uneia dintre cele maimari familii etnice din Balcani, semenii s\i slavi din sud. Proiectul lui, sau, cel pu]in, etnolo-gia comparat\ c\reia îi este dedicat\ a doua sa jum\tate, era în primul rånd motivat dedorin]a de a demonstra unitatea etnic\ [i psihologic\ a slavilor de sud, excluzåndu-i peslavii de sud-r\s\riteni, adic\ pe bulgari, pentru a ilustra o gam\ variat\ de afinit\]i întresårbi, croa]i [i sloveni. Aceasta trebuia s\ ofere – a[a cum a [i f\cut-o în epoca încheieriitratatelor de pace [i a construc]iei na]ionale ce a urmat primul r\zboi mondial – un argu-ment etnic legitim pentru integrarea celor trei popoare slave de sud «vestice» într-un regatunitar. Cvijic´ era un patriot [i un vizionar sårb [i ar putea s\-[i revendice pe bun\ drep-tate o mare parte din meritul str\daniilor intelectuale imaginative ce au contribuit lana[terea noului stat al Iugoslaviei.

În ciuda sofistic\rii cu care Cvijic´ schi]eaz\ dificult\]ile de ordin metodologic pe carele presupune studiul «mentalit\]ilor» [i problemele legate de încercarea de a reconstituicaracteristicile psihologice ale unor grupuri etnice prin metode directe [i indirecte de obser-va]ie, efortul s\u, din prima parte a tratatului, de a pune bazele metodologice ale uneidemonstra]ii privitoare la o «mentalitate balcanic\» comun\ e[ueaz\ în cele din urm\datorit\ determinismului etnic din partea a doua. O mentalitate balcanic\ comun\ devineo imposibilitate logic\ evident\ în momentul în care este legat\ cauzal de atåt de multeidentit\]i etnice divergente, de obicei antagonice, excluzåndu-se una pe alta. Diversitateaidentit\]ilor etnice submineaz\ comunitatea cultural\ [i psihologic\ presupus\ de demon-stra]ia în favoarea unei mentalit\]i balcanice. Cum ar veni, ontologia na]ional\ anuleaz\metafizica «balcanismului» lui Cvijic´.

Dac\ exemplul lui Cvijic´ ilustreaz\ modul în care ideea unei «mentalit\]i balcanice»e[ueaz\ la contactul cu stånca na]ionalismului, ne-am putea totu[i pune întrebarea dac\aceast\ idee ar putea fi cumva salvat\ pe vreo alt\ cale. O abordare posibil\ ar fi ceaantropologic\, o încercare de a recupera valorile comune [i credin]ele a[a cum sunt eleexemplificate în comportamentele [i formele expresiei simbolice la origini. Antropologiisau cercet\torii folclorului au examinat de mult\ vreme obiceiurile sau cadrele norma-tive comune mai ales la popula]iile de ]\rani din diverse regiuni ale Balcanilor. Un exem-plu important, de pionierat, a fost cercetarea pe teren a lui M. E. Durham la începutulsecolului al XX-lea, în care au fost inventariate obiceiuri comune ce nu ]ineau seama de

80

diferen]ele religioase dintre culturile tribale cre[tine [i musulmane din Albania, Bosnia [iMuntenegru. Pe de alt\ parte, abund\ datele etnografice privitoare la motive balcanicecomune în arta popular\ decorativ\, în poezia [i baladele populare, precum [i un marenum\r de proverbe comune.

Pe baza acestor m\rturii etnografice se poate construi o argumenta]ie plauzibil\ însprijinul unui sistem de valori comun în Balcani, sau a unei viziuni comune asupra lumii.Mai mult, e interesant de remarcat faptul c\ plauzibilitatea unei civiliza]ii populare comuneîn Balcani a fost pus\ la îndoial\ nu atåt pe baza veridicit\]ii dovezilor empirice sau a unorprincipii metodologice, ci mai degrab\ pornindu-se de la preten]iile [i contra-preten]iilena]ionaliste legate de caracterul etnic «autentic» al formelor de expresie popular\ sim-bolic\. Dincolo de m\rturiile etnografice de baz\, legate de diferite forme de art\ popu-lar\, o abordare antropologic\ a definirii unei «mentalit\]i» balcanice comune ar puteaîncerca s\ extind\ la întreg spa]iul balcanic principiile antropologiei «mediteraneene» aleonoarei [i ru[inii, care au fost ini]ial explorate cu mult folos ca forme de comportamentsocial în Grecia [i în Cipru. Ar fi un exerci]iu interesant de antropologie istoric\ s\ seîncerce reconsiderarea materialului etnografic cules de M. E Durham sau a psihologieisociale a diferitelor grupuri de slaci sudici, descris\ de Cvijic´, din perspectiva termenilorde «onoare [i ru[ine».

{i totu[i, ar putea o astfel de abordare antropologic\ s\ ofere o argumenta]ie viabil\în sprijinul unei «mentalit\]i» specific balcanice, a unei modalit\]i de a în]elege lumea [ia reglementa comportamentul social care este comun\ [i caracteristic\ popoarelor celocuiesc Peninsula Balcanic\? Problema fundamental\ legat\ de toate argumenteleantropologice sau de psihologie social\ în favoarea existen]ei unei «mentalit\]i» balcanicecomune este c\ toate aceste argumente sunt sortite a se transforma în metafizic\ soci-ologic\ dac\ nu ofer\ r\spunsuri conving\toare la întrebarea ce este specific balcanic înaceast\ mentalitate. Ar putea suna paradoxal [i, probabil, descurajant de retrograd pen-tru min]ile unor savan]i sociologi moderni, dar, dup\ ce m-am gåndit mult\ vreme la asta,înclin s\ cred c\ întreaga problem\ a «mentalit\]ii balcanice» se învårte în jurul str\vechiireguli a logicii aristotelice: este fundamental\ depistarea unei differentia specifica, iardac\ o asemenea differentia nu este demonstrat\ în mod conving\tor ca fiind prezent\[i valabil\, argumenta]ia se pr\bu[e[te. Cred c\ acest ra]ionament din logica aristotel-ic\ militeaz\ împotriva validit\]ii unei abord\ri etnografice a problemei «mentalit\]ii bal-canice». În ce prive[te diferitele motive de art\ popular\ sau m\rturiile existente înproverbe, în cåntece sau în formele de comportament legate de «onoare [i ru[ine», operspectiv\ comparatist\ ampl\ va împr\[tia orice certitudine referitoare la faptul c\ aces-te m\rturii demonstreaz\ existen]a a ceva ce ar avea o natur\ specific «balcanic\»3. (…)

Lumea ortodoxiei balcanice a g\sit o expresie caracteristic\ în via]a [i scrierile auto-biografice ale lui Constantin Dapontes (1713/14-1784) care a luat mai tårziu, cånd s-ac\lug\rit, numele de Caisarios. În poezia lui Dapontes [i mai cu seam\ în povestirea luiautobiografic\ Gr\dina Gra]iilor, e[ti confruntat cu o panoram\ a ortodoxiei balcaniceînf\]i[ate nu numai ca o credin]\ vie, ci [i în chip de con]inut al experien]ei cotidiene.Gr\dina Gra]iilor, compus\ în chilia lui Caisarios de la M\n\stirea Xeropotamou dinMuntele Athos dup\ retragerea sa definitiv\ din lume, a fost gåndit\ ca o apologia provita sua, dedicat\ prin]ului Alexandru Mavrocordat (1754-1819), ulterior (1782) Mare

81

Dragoman al Sublimei Por]i [i domn al Moldovei (1785-87), cunoscut în istoria balcanic\mai ales sub denumirea de Firaris («fugarul») datorit\ fugii sale [i trecerii de partea ru[ilorîn timpul r\zboiului ruso-turc de la 1787-1792. Acest poem narativ vrea s\ fie o relatarea peregrin\rilor de nou\ ani a uneia dintre cele mai sfinte relicve de la Muntele Athos,bucata din lemnul Adev\ratei Cruci p\strat\ la M\n\stirea Xeropotamou. Dapontes a fostîns\rcinat de fr\]ia de la Xeropotamou s\ întreprind\ aceast\ peregrinare pentru a strångedanii în vederea reconstruirii bisericii principale a m\n\stirii. În relatarea sa despre ceinou\ ani de pribegie cu Crucea, Dapontes a intercalat multe digresiuni despre locurilepe care le-a vizitat punctåndu-[i nara]iunea cu note autobiografice ce apar ca un subtextce constituie un contrapunct la textul principal, axat pe povestea Crucii. Acest procedeuliterar, care ar putea fi considerat nu atåt parte a unei strategii narative con[tiente, cåtmai ales o form\ spontan\ de expresie a amintirilor, valorilor [i gusturilor personale, bazat\mai mult sau mai pu]in pe asocia]ie liber\, ofer\ o excelent\ ilustrare a modului în carecredin]a religioas\ [i întreg universul simbolic al practicii ortodoxe active erau integrateîn existen]a cotidian\ [i formau cadrul de valori [i semnific]ii sus]inånd atitudinile colec-tive [i legitimånd op]iunile individuale.4 (…)

(…) Dapontes a scris din bel[ug, dar textele sale nu sunt marcate de prea multe str\ful-ger\ri de geniu, nici nu abund\ în idei originale. Cu toate acestea, ele înregistreaz\ fidelvalorile lumii ortodoxiei balcanice a timpului s\u [i prezint\ cu remarcabil\ vivacitate modulîn care aceste valori erau transpuse în experien]a social\. În relatarea lui Dapontes, orto-doxia nu este o simpl\ doctrin\ religioas\ [i o form\ de cult, ci este con]inutul principalal îns\[i existen]ei sociale. Merit\ a[adar s\ încerc\m s\ extragem din povestirile sale [is\ asambl\m componentele acestei experien]e sociale pentru a recrea perspectiva orto-dox\ asupra vie]ii, «mentalitatea» ortodox\ îns\[i. Citindu-i textele, suntem confrunta]i cum\rturia scris\ par excellence a acestei «mentalit\]i». În primul rånd aceast\ experien]\nu avea nici o nuan]\ de subiectivitate etnic\ sau na]ional\: Dapontes î[i ador\ insula natal\,care este «patria (sa) aurit\», dar nu are cåtu[i de pu]in con[tiin]a unei patrii na]ionale din-colo de aceast\ localitate. Obi[nuin]a tradi]ional\ a mobilit\]ii geografice, atåt de intim legat\de povestea vie]ii lui, a integrat experien]ei sale tot spa]iul sud-est european ca un tot uni-tar, nefragmentat de diviz\ri politice sau na]ionale. Spa]iul istoric unitar al Europei de sud-est era delimitat de simbolurile general acceptate ale culturii ortodoxe, în special locurilede pelerinaj [i rug\ciune care au punctat itinerariile lui Dapontes [i i-au inspirat eforturile

3 Voi ad\uga cåteva cuvinte de avertisment ca un caveat subiectiv bazat pe experien]a per-sonal\. Ajunge s\ faci o plimbare prin s\lile unuia din marile muzee etnografice ale lumii, s\ spunemPitts River Museum din Oxford, sau s\ vizitezi galeriile fino-ugrice ale Muzeului Na]ional al Finlan-dei de la Helsinki, ori s\ consacri pu]in timp examin\rii excep]ionalei colec]ii de broderii de la Vic-toria and Albert Museum din Londra [i î]i vei da treptat seama c\ modelele decorative, combina]iilede culori, sentimentul existen]ei unei estetici populare pe care aveai tendin]a s\ o asociezi cu spa]iulcultural mai familiar al Balcanilor pur [i simplu nu sunt specifice numai acestuia, de[i ele pot aveaîn]elesuri specifice [i pot s\ se adreseze prin intermediul unui simbolism unic [i uneori ermeticdiferitelor persoane atrase c\tre ele de experien]a lor subiectiv\. În consecin]\, ar p\rea destul dedificil [i riscant din punct de vedere analitic s\ descifr\m în m\rturiile etnografice vreun fel de «men-talitate» definit\ la nivel regional sau na]ional.

82

literare. Cel mai de seam\ sanctuar protector de acest fel era Muntele Athos, iar unul dinsimbolurile sale cele mai sacre, Adev\rata Cruce, a fost purtat de Dapontes de-a lungul [ide-a latul spa]iului balcanic ortodox într-o misiune de nou\ ani de credin]\ t\m\duitoare.Aceste dou\ elemente, atåt de bine ilustrate de experien]a lui Dapontes – [i anume mod-elul tradi]ional al mobilit\]ii geografice, care a cuprins întreg spa]iul sud-est european, [i,pe de alt\ parte, simbolismul comun culturii ortodoxe care se adresa în acela[i mod tutur-or credincio[ilor – dau seam\ de caracterul suprana]ional al ortodoxiei balcanice.

Dovezile unui puternic ata[ament pentru un Heimat local, pe care le-am remarcatmai sus, par s\ introduc\ un element de «patriotism laic» în cadrul religios dominant alreferin]elor spa]iale, dar acest lucru nu implic\ o contradic]ie: ambele seturi de atitudini[i sim]\minte înregistreaz\ textura bogat\ a experien]ei culturale care alc\tuia viziuneaortodox\ [i care [i-a men]inut vivacitatea p\strånd o leg\tur\ stråns\ cu natura [ir\månånd astfel capabil\ de a integra sentimente [i motiva]ii laice. Acest lucru sugereaz\c\ for]a viziunii ortodoxe consta nu în claritatea sa analitic\, ci în capacitatea de a absorbi[i sintetiza for]e opuse într-o unitate viabil\, pentru c\ putea oferi credincio[ilor «h\r]ide semnifica]ii» credibile. Afar\ de aceasta, trebuie s\ ne amintim c\ ata[amentul pen-tru diverse regiuni, exprimat, printre alte manifest\ri, prin venerarea sfin]ilor locului, aconstituit o component\ integrant\ a identit\]ilor prena]ionale, a c\ror mul]ime [i vari-etate statele na]ionale au încercat mai tårziu s\ o înlocuiasc\ prin uniformitatea loialit\]iifa]\ de na]iune. (…)

Puternicul con]inut religios al experien]ei individuale [i cadrul religios ale existen]ei[i gåndirii nu refractau, desigur, viziunea ortodox\ asupra lumii într-o asemenea manier\încåt s\ umbreasc\ structurile sociale ale realit\]ii [i componenta material\ a vie]ii. Val-oarea deosebit\ a m\rturiei lui Dapontes const\ în special în faptul c\ ea r\måne o viz-iune asupra lumii, o lume cuprins\ în cadrul religios f\r\ a-[i pierde totu[i existen]amaterial\. Tot a[a cum Dapontes nu a pierdut niciodat\ din vedere, în timpul peregrin\rilorsale, frumuse]ea naturii [i farmecele crea]iei materiale amintindu-[i totodat\, f\r\ între-rupere, de geografia credin]ei, la fel [i existen]a sa dup\ calendarul bisericesc, cu zile des\rb\toare [i zile de post, îi amintea permanent de produsele p\måntului, de gusturilesimple [i naturale ale regimului auster prescris pentru zilele de post [i c\in]\, precum [ide gusturile, miresmele [i desf\t\rile mai bogate legate de marile s\rb\tori ale ortodox-iei, de care avusese parte fie în refectoriile m\n\stirilor, fie în s\lile de mese ale palatelorlume[ti. Astfel de amintiri abund\ în minunatul s\u Canon incluzånd multe lucruriexcelente.5 În el, Dapontes ne reaminte[te suportul material al viziunii ortodoxiei [ischi]eaz\ o concep]ie tipic balcanic\ în privin]a recompenselor materiale ale vie]ii: vin-urile dulci de Samos [i Cipru, fructele p\måntului st\pånit de otomani, fisticul Alepului,smochinele Smirnei, perele Sinaiului, merele Moldovei [i desf\t\rile deosebite ale întreg-ului teritoriu, surprinz\tor de întins, inclus în orizontul viziunii ortodoxe, de la pastramaCezareii din Capadocia pån\ la icrele afumate ale Vidinului [i brånzeturile Valahiei alc\tui-esc un corn al abunden]ei din care con[tiin]a ortodox\ se înfrupt\ în zilele de s\rb\toare.6

4 Prezentarea mea se bazeaz\ pe edi]ia critic\ a textului din Emile Legrand, BibliothèqueGrecque Vulgaire (= BGV), vol. III, Paris 1881: 3-232. O alt\ edi]ie, bazat\ pe acela[i manuscris,a ap\rut la Atena în 1880, în îngrijirea lui Gabriel Sophocles.

83

Chiar [i din zilele sale de închisoare Dapontes î[i aminte[te de dulciurile ademenitoare[i de pateurile pe care i le-a preg\tit o vizitatoare grijulie.

Cu toate acestea, lumea material\ nu era compus\, desigur, doar din pl\ceri [i sat-isfac]ii. Dapontes ne aminte[te mereu de cealalt\ fa]\ a pl\cerii, care este p\catul [idepravarea. Pentru con[tiin]a ortodox\, aceasta este consecin]a inevitabil\ a C\derii [i ap\catului originar, dar este în acela[i timp [i pragul c\tre c\in]\ [i iertare venind de laun Dumnezeu îndur\tor. A[a c\ Dapontes nu pridide[te în a-[i m\rturisi p\catele întregiilumi, recunoscånd, ca un prim pas c\tre dezlegarea de p\cate, c\ are o fire slab\ [i stri-cat\. În ciuda celorlalte p\cate ale sale, trufia [i f\]\rnicia nu se num\rau printre ele.Stric\ciunea lumii materiale dep\[e[te totu[i cu mult limitele p\catului [i dec\derii indivi-duale: ea îmbrac\ forma nedrept\]ii sociale omniprezente [i suferin]ei celor slabi cauzatede cei puternici. Un viguros curent de critic\ social\ de pe pozi]ia privilegiat\ a sim]\mån-tului de dreptate ortodox str\bate toate scrierile lui Dapontes. În Gr\dina Gra]iilor eldeplånge depravarea [i nefericirea la care a fost martor în c\l\toriile sale, provenind dinnedreptatea, l\comia, vanitatea [i stric\ciunea fiec\ruia, prezente pretutindeni în societateaortodox\.7 Nici în alte lucr\ri el n-a ezitat s\ stigmatizeze r\ul cauzat de nedreptate. Într-o carte publicat\ în chiar timpul vie]ii, el a dat glas repulsiei sale pentru arogan]a [i van-itatea pe care le asocia în principal clasei boiere[ti [i oficialit\]ilor fanariote din princi-patele dun\rene. În descrierea pe care a f\cut-o Daciei în a sa Istorie geografic\, ainclus o scrisoare c\tre un înalt magistrat, Constantin Dudescu, în care pream\rea mar-ile bog\]ii naturale ale Valahiei, dar condamna inegalitatea [i nedreptatea care marcaustructura social\ agrar\ a ]\rii în detrimentul ]\ranilor împila]i.8 Din acest punct de vedere,opera lui Dapontes apar]ine tradi]iei remarcabile a criticii sociale inspirate de problemaagrar\ în principatele dun\rene, o tradi]ie care a produs vreme de mai bine de un secolo serie de lucr\ri importante, de la Istoria ieroglific\ a lui Dimitrie Cantemir pån\ lalucr\rile lui Dionysos Photeinos [i Naum Råmniceanu.

Componentele mentalit\]ii ortodoxe, atåt de elocvent consemnate în opera lui Dapontes[i mai ales în textele sale autobiografice, pot fi identificate [i în operele altor autori bal-canici. Voi ilustra acest substrat ortodox comun autorilor balcanici din secolul al XVIII-lea [i anii de început ai celui de-al XIX-lea, de dinaintea apari]iei statelor na]ionale [i ana]ionalismului, aruncånd o scurt\ privire, în chip de concluzie, la m\rturiile cuprinse înalte dou\ relat\ri din aceast\ perioad\: «autobiografia» lui Sofroni, episcop de Vratsa, [imemoriile lui Prota Matija Nenadovic´. {i în aceste surse întålnim aceea[i percep]ie a tim-pului, definit prin calendarul bisericesc, aceea[i percep]ie a spa]iului determinat degeografia credin]ei, aceea[i în]elegere a existen]ei individuale ca o cronic\ a experien]ei

5 «Canonul» a fost prima oar\ publicat în C. Dapontes 1778: 107-16 [i a fost retip\rit în edi]ialui G. Sophocles a Gr\dinii Gra]iilor, Atena, 1880, pp. 254-60. Recent ea a ap\rut într-o edi]iemodern\ somptuoas\, în îngrijirea lui G.P. Savidis, Atena 1991.

6 Geografia culinar\ a lui Dapontes, a[a cum ne apare ea în al s\u Canon incluzånd multelucruri excelente, are o însemn\tate special\ pentru istoria vie]ii materiale în Europa de Sud-Estdatorit\ paralelelor ce pot fi stabilite între consemn\rile sale despre produse asociate cu anumitelocalit\]i [i regiuni [i geografia culinar\ similar\ pe care o g\sim în renumita Cronic\ a c\l\toru-lui redactat\ de c\l\torul turc Evliya Celebi în secolul al XVII-lea.

84

sacre, aceea[i str\danie de a comunica cu divinul prin descoperirea supranaturalului învia]a de zi cu zi, aceea[i con[tiin]\ a interac]iunii dintre p\cat, c\in]\ [i iertare ca fiindcon]inutul experien]ei individuale.

Autobiografia lui Sofroni (1739-1815) este un text sumbru [i posomoråt; el nu areexuberan]a ce marcheaz\ relatarea lui Dapontes despre propria-i via]\ în Gr\dinaGra]iilor. Totu[i, punctele de convergen]\ ale acestor dou\ surse, care înf\]i[eaz\ citi-torului dou\ climate psihologice diferite, pot fi identificate în «mentalitatea» ortodox\comun\ care le sus]ine pe amåndou\. (…)

Pe tot parcursul relat\rii lui Sofroni, în ciuda violen]ei care se desf\[oar\ în fa]a ochilorno[tri pe m\sur\ ce nara]iunea sa recreeaz\ conflictul legat de mi[carea segrega]ionist\a lui Pasvanoglu [i de anarhia ienicierilor, nu avem cåtu[i de pu]in sentimentul existen]eivreunui conflict etnic în Balcani. Conflictele sociale [i personale abund\ datorit\ stric\ciu-nii omene[ti [i a p\catului, dar nu g\sim nic\ieri vreun indiciu c\ ar exista înfrunt\ri sauconflicte etnice. Cutare negustor sau c\m\tar grec se poate g\si de cealalt\ parte a bar-icadei fa]\ de ]\ranul bulgar ortodox, dar ei pot fi foarte bine [i de aceea[i parte, oferindu-[i unul altuia ad\post sau alinare în fa]a armatelor invadatoare sau trimi[ilor îndep\rtatelorautorit\]i imperiale. A[a cum Sofroni încerca s\-[i aline turma în calitate de episcop, totastfel episcopii ortodoc[i greci îi aduceau lui mångåiere [i îl sus]ineau.9 Astfel se prezen-ta comunitatea ortodox\ din Balcani înaintea epocii na]ionalismului.

Argumentele în favoarea existen]ei unei societ\]i balcanice omogenizate cultural detradi]ia ortodox\ în secolul al XVIII-lea ar putea ridica semne de întrebare în mintea celorobi[nui]i s\-[i imagineze istoria [i politica Balcanilor în termeni de conflict mai degrab\decåt de elemente comune. Nu vreau s\ minimalizez sau s\ [terg cu buretele conflicteledin societatea balcanic\ din perioada premodern\, dar acestea erau în principal conflictesociale [i de clas\ care, de regul\, dep\[ind liniile de demarca]ie etnolingvistice, favorizauîntr-un fel dinamica unei societ\]i comune. Împotriva argumentelor sus]inånd o ortodo-xie balcanic\ unitar\ pot fi puse în eviden]\ tradi]iile locale de cult [i de venerare a sfin]ilorlocali, tr\gåndu-[i uneori r\d\cinile din amintirea imperiilor balcanice feudale. Aceast\tr\s\tur\ a ortodoxiei balcanice n-ar trebui totu[i s\ fie interpretat\ drept o divergen]\intern\ indicånd identit\]i etno-na]ionale aflate poten]ial în conflict, ci mai curånd drepto practic\ obi[nuit\, identificabil\ în întreaga lume ortodox\, a c\rei identitate spiritual\este intim legat\ de venerarea sfin]ilor. Tradi]iile locale se concentreaz\ asupra vener\riisfin]ilor cu care credincio[ii se pot identifica cu u[urin]\ pentru c\ îi consider\ a fi semenide-ai lor [i compatrio]i, atåt în lumea aceasta cåt [i în cea de dincolo. Din perspectiva saecumenic\, Biserica ortodox\ nu a încercat niciodat\ s\ impun\ o uniformizare a cultu-lui prin aducerea la acela[i nivel a tradi]iilor de pietate local\. Aceast\ atitudine este evi-dent\ de asemenea în p\strarea în aceea[i Biseric\ a mai multor limbi liturgice. În sec-olul al XVIII-lea, de pild\, Biserica ortodox\ a avut ini]iativa producerii unei literaturi reli-gioase [i liturgice în limba turc\, tip\rit\ în alfabet grecesc, pentru a satisface nevoilespirituale ale ortodoc[ilor turcofoni din Asia Mic\. Procedånd astfel, î[i îndeplinea dato-

7 De remarcat în special comentariile lui Dapontes «Despre nefericirea vremurilor noastre» înBGV, III, 138-46.

8 Scrisoarea c\tre Dudescu, datat\ 1760, este publicat\ de Legrand în Ephémérides Daces,vol. I, Paris 1880, pp.

85

ria pastoral\ a[a cum sim]ea c\ are datoria s\ o fac\ [i cu siguran]\ c\ nu inten]iona,cåtu[i de pu]in, prin folosirea tiparului, s\ încurajeze cultivarea unor identit\]i separate.

În sfår[it, se sugereaz\ adesea c\ în secolul al XVIII-lea Biserica ortodox\, reprezen-tat\ oficial de Patriarhatul din Constantinopol, a încercat prin politica de hegemonie dinBalcani s\ «elenizeze» pe ortodoc[ii nevorbitori de greac\, iar acest lucru este consid-erat o dovad\ a existen]ei unor conflicte [i dezbin\ri etnice latente. Acesta este un cazclasic de interpretare gre[it\ a m\rturiilor istorice prin proiectarea confrunt\rilor na]ionaledin a doua jum\tate a secolului al XIX-lea asupra unei perioade anterioare. În primul rånd,biserica oficial\ n-ar fi putut concepe niciodat\ un asemenea program pentru c\ el seafla cu totul în afara termenilor ei de referin]\ teologici [i canonici: ca dovad\ c\ lucrurilest\teau dimpotriv\, se poate aduce supravie]uirea tradi]iilor liturgice slavone la slavii desud, nu numai în teritoriile sårbe[ti, cu institu]iile lor ecleziastice mai puternice [i maiarticulate, dar [i la bulgari. De fapt, na]ionali[tii greci din a doua jum\tate a secolului alXIX-lea, precum istoricul Constantin Paparrigopoulos, au criticat Patriarhatul de Con-stantinopol tocmai pentru c\ nu a f\cut acest lucru, [i anume nu i-a elenizat cultural peortodoc[ii din Balcani.

S-a ar\tat de asemenea c\ revocarea statutului de autocefalie al bisericilor din Pec´[i Ochrida în 1776-1777 a reprezentat un alt exemplu de conflict etnic în sånul ortodox-iei balcanice, în care Patriarhatul de Constantinopol, dominat de greci, a anulat autono-mia acestor dou\ scaune ecleziastice care reprezentau focare de patriotism sårbesc,respectiv bulg\resc. Cele întåmplate de fapt cåt [i semnifica]ia istoric\ a acestui lucrusunt destul de departe de o astfel de lectur\ na]ionalist\ a istoriei ecleziastice balcanice:cånd celor dou\ scaune biserice[ti li s-a retras autocefalia prin apelurile formale ale sin-odurilor locale c\tre Poarta Otoman\, ele erau scaune grece[ti – Ochrida de cåteva sec-ole iar Pec´de la fuga patriarhului Arsenie al IV-lea în Austria, în 1739. Motivul principalal acestei ac]iuni l-a reprezentat disperarea legat\ de imposibilitatea celor dou\ bisericide a-[i pl\ti datoriile [i acest lucru, în aceea[i m\sur\ ca [i respectul pentru vechimeastatutului autocefal al celor dou\ scaune explic\ lipsa de entuziasm cu care patriarhulecumenic Samuel I a acceptat edictul Por]ii [i a primit Pec´ul [i Ochrida – împreun\ cudatoriile lor – sub jurisdic]ia sa. Aceasta este cel pu]in impresia care se degaj\ din surse-le din secolul al XVIII-lea ale istoriei ecleziastice, cum ar fi opera lui Sergios Makarios.{i totu[i, aceast\ ac]iune administrativ\ – justificat\ în termenii dreptului canonic prinabsen]a unei statalit\]i independente, care este presupus\ de autocefalia ecleziastic\ – afost reinterpretat\ de istoricii secolului al XIX-lea, la apogeul conflictelor na]ionaliste din

9 Maria Todorova, de la Universitatea din Florida, mi-a atras aten]ia c\, de[i interpretarea meaeste fidel\ textului considerat independent, ca surs\ literar\, ea presupune un anume grad de decon-textualizare în ce prive[te activit\]ile politice ale lui Sofroni datånd aproximativ din perioada în careî[i compunea autobiografia. În m\rturiile legate de via]a sa, scrise prin 1804-1805, Sofroni se faceecoul perspectivei comune tradi]ionale ortodoxe care era dominant\ în societatea balcanic\. Totu[i,în timpul r\zboiului ruso-turc de la 1806-1812, care a dus la ocuparea de c\tre ru[i a Valahiei, undeSofroni tr\ia în exil, episcopul de Vratsa, împreun\ cu al]i doi militan]i bulgari, face apel la coman-dan]ii militari ru[i s\ scape Bulgaria de st\pånirea otoman\. Pu]in dup\ aceea, în 1810, Sofroni îiîndeamn\ pe compatrio]ii s\i s\ se al\ture for]elor ruse[ti invadatoare pentru a ob]ine izb\virea detirania otoman\. Acest apel este considerat în mod conven]ional a fi cea dintåi manifestare a na]ion-alismului bulgar.

86

Balcani, drept o form\ de manifestare a hegemoniei etnice grece[ti asupra na]ionalit\]ilorneelene din Balcani10. Am f\cut aici aceste sumare remarci istorice doar pentru a atrageaten]ia asupra necesit\]ii de a reciti cu grij\ m\rturiile secolului al XVIII-lea înainte de ac\dea victime retoricii na]ionalismului din secolele al XIX-lea [i al XX-lea dac\ vrem s\ne facem o idee despre caracterul configura]iei culturale pre-na]ionaliste din societateabalcanic\ a perioadei premoderne.

Aceast\ epoc\ prena]ionalist\ se apropia, totu[i, de sfår[it. Cadrul ortodox al lumiilui Dapontes mai este înc\ evocat în memoriile lui Prota Matija, dar comunitatea mai larg\în mijlocul c\reia Dapontes concepea existen]a ortodoxului ca persoan\ era din ce în cemai îndep\rtat\. (…)

M\rturiile la care ne-am referit pån\ acum au reconstituit destul de exact, sper, modulîn care tradi]ia ortodox\ a furnizat cadrul existen]ei [i «viziunea asupra lumii» comunecre[tinilor ortodoc[i din Balcani în secolul al XVIII-lea. «Mentalitatea» comun\ ortodox\,nena]ional\, reprezentat\ de Dapontes, era, totu[i, pe cale de dispari]ie în zorii secoluluiurm\tor. Autobiografia lui Sofroni se încheie cu exprimarea inten]iei episcopului de a scrieîn limba sa matern\, bulgara, pentru a comunica mai eficient cu turma sa11. Acest lucrusugereaz\ descoperirea ca focar de identitate a unei comunit\]i mai intime decåt cea, mailarg\, a ortodoxiei balcanice. Prota Matija, la råndul s\u, relateaz\ cum, pe 15 februarie1804, comunitatea ortodox\ de la Brankovina, auzind de r\scoala lui Karageorge împotri-va turcilor, s-a stråns [i a în\l]at stindardul bisericii sale, un steag alb, ro[u [i albastru,cu trei cruci pe el, ca simbol al inten]iei lor de a se al\tura r\zmeri]ei. Acest gest destulde simplu [i în aparen]\ tradi]ional, simbolizeaz\ de fapt o transformare epocal\: de laun simbol al credin]ei purtat în procesiuni de s\rb\torile religioase, stindardul de laBrankovina se transforma în steagul laic al unei mi[c\ri na]ionale în formare. În curg-erea sa furtunoas\, secolul al XIX-lea avea s\ fie martorul erod\rii «mentalit\]ii» comunea ortodoxiei balcanice [i al înlocuirii sale treptate prin indentit\]i na]ionale ce se excludeaureciproc, ajungånd cel mai adesea la ciocniri violente. Tocmai acest fundal istoric a f\cutca teoria lui Jovan Cvijic´, construind conceptul de «mentalitate balcanic\» în jurul car-acteristicilor etnice, s\ apar\ drept nerealist\ în perioada primului r\zboi mondial.

Ortodoxia forma, cum s-ar spune, såmburele central al perspectivei cre[tinilor dinBalcani; parametrii s\i externi erau, totu[i, fixa]i de realitatea istoric\ a cuceririi otomane.St\pånirea otoman\ era considerat\ a fi un dat al ordinii fire[ti a lucrurilor, pe carepopoarele balcanice o acceptau ca f\cånd parte din existen]a lor cotidian\ [i din viziunealor asupra lumii. Dapontes î[i dateaz\ sosirea la Constantinopol prin referire la anul dedomnie al sultanului de atunci. Aceast\ cronologie, îmbog\]it\ mai departe prin referirila patriarhii în func]ie sau la domnitorii afla]i pe tronul Moldovei [i al Valahiei, r\måne oparte integrant\ a cadrului cognitiv al operei sale. În]elegerea st\pånirii otomane ca partea ordinii legitime a lucrurilor era în mare parte consacrat\ de atitudinea de loialitate abisericii fa]\ de imperiu. Acest lucru explic\ repetatele declara]ii de credin]\ fa]\ de sul-tan ale insurgen]ilor sårbi, în etapele ini]iale ale revoltei lor. A[a cum consemneaz\ ProtaMatija în memoriile sale, aceste declara]ii de credin]\ erau menite a distinge între autori-

10 Acest punct de vedere este propus de Jelavich (1968) care se bazeaz\ pe o foarte bogat\bibliografie sårbeasc\.

87

tatea sultanului, care era legitim\, fiind un dat dumnezeiesc, [i exercitarea arbitrar\ a put-erii de c\tre pa[ii [i ienicerii despotici locali, considera]i de supu[ii cre[tini loiali a fidu[manii lor nemijloci]i. O atitudine asem\n\toare este reflectat\ în paginile lui Sofroni,care înregistreaz\ nelini[tea în leg\tur\ cu dezordinile provocate de comandan]ii militarilocali nelegiui]i, f\r\ a pune vreodat\ la îndoial\ legitimitatea structurii politice de ansam-blu la vårful c\reia se afla institu]ia conduc\toare otoman\.

Perceperea st\pånirii otomane ca parte a unei ordini date, aflat\ în deplin acord cuorganizarea ortodox\ a vie]ii era, fire[te, foarte diferit\ de recrearea combativ\ a trecu-tului otoman în tradi]iile literare na]ionale ale ]\rilor balcanice la sfår[itul secolului al XIX-lea [i începutul celui de-al XX-lea. Percep]ia modern\ a fondului otoman al Balcanilor,a[a cum a fost ea mediat\ de tradi]iile literare na]ionale, construie[te o cu totul alt\ imag-ine, care proiecteaz\ de fapt un trecut istoric mai degrab\ divizat decåt comun [i, în con-secin]\, încearc\ s\-l lege de o problematic\ comun\ a perspectivei balcanice. O excep]iede la aceast\ regul\ este scriitorul bosniac Ivo Andric´, care a reu[it s\ recupereze înromanele sale istorice trecutul otoman ca parte a experien]ei sociale de zi cu zi a oame-nilor de rånd din Balcani, f\r\ a se folosi de acest trecut ca de o ax\ în jurul c\reia s\organizeze polemici na]ionaliste, a[a cum se întåmpl\ de obicei cu majoritatea autorilorbalcanici.

Interpretarea retrospectiv\, în genere negativ\, a trecutului otoman îi une[te pe fo[tiisupu[i cre[tini ai imperiului într-o atitudine comun\ ce tinde s\ arunce asupra st\påniriiotomane vina pentru toate e[ecurile ulterioare ce au marcat drumul independent urmatde fiecare din na]iunile balcanice în parte în secolele al XIX-lea [i al XX-lea. Dar aceast\manipulare, în mod evident ideologic\, a trecutului otoman, nu numai c\ nu reu[e[te s\prezinte într-o lumin\ adev\rat\ caracterul istoric al perioadei respective [i realiz\rile remar-cabile legate de ea, ci umbre[te [i unul dintre aspectele ei cele mai caracteristice, [i anumefaptul c\ a adus în via]a popoarelor balcanice unitatea politic\, creånd în acela[i timptr\s\turi comune care au permis dezvoltarea unei viziuni comune, cum este cea reprezen-tat\ de autorii pe care i-am discutat în acest articol. Orice studiu al «mentalit\]ii balcanice»va trebui deci s\ reconsidere mo[tenirea otoman\ comun\ popoarelor balcanice [i modulcum [i-a l\sat ea amprenta asupra organiz\rii lor sociale [i economice, cåt [i asupra cur-sului vie]ii lor cotidiene [i spirituale. O cercetare serioas\, bazat\ pe o abordare axat\ peaceste direc]ii, va reu[i s\ pun\ în eviden]\ structurile comune profunde ale experien]eiacestor popoare, care furnizeaz\ parametrii atitudinilor [i mentalit\]ilor. Mai mult, o recon-siderare a trecutului otoman care îl va transforma dintr-un dat al discursului ideologicîntr-un obiect al cercet\rii critice, va reprezenta o desprindere de practica conven]ional\,transformat\ în polemic\ na]ionalist\ a istoriei în regiunea balcanic\. Un element esen]ialal acestei tranzi]ii, ar fi integrarea efectiv\ a istoriei turce[ti în istoria sud-estului Europei.

11 Decizia lui Sofroni a avut drept urmare publicarea în 1806 a primei c\r]i bulg\re[ti, care erao traducere din Kyriakodromion-ul lui Nikiphoros Theotokis, tip\rit pentru prima oar\ la Mosco-va în 1796 [i retip\rit la Bucure[ti în 1803. Avånd în vedere faptul c\ Sofroni a lucrat la traducereîn vremea cånd se afla în exil în Valahia, traducerea sa în bulgar\ se baza probabil pe edi]ia de laBucure[ti a Kyriakodromion-ului lui Theotokis. Cu privire la aceast\ edi]ie anume, vezi I. Bianu, N.Hodo[, Bibliografia romåneasc\ veche 1508-1830, vol. II, Bucure[ti 1905, p. 447.

88

Provocarea este, desigur, foarte mare, ea implicånd un test serios pentru analiza com-parativ\, dar pu]ini vor fi aceia, cred, care nu vor fi de acord c\ ea posed\ un poten]ialimens pentru o nou\ în]elegere a istoriei balcanice.

În decursul secolului al XVIII-lea, un nou element a fost imprimat, treptat, peste tradi]iaurzit\ în Europa de sud-est a acelui veac de influen]ele reciproce ale st\pånirii otomane[i ale culturii religioase ortodoxe. Acest element nou l-a reprezentat ideea de Europa, sor-tit\ a se dovedi o for]\ extrem de puternic\ în transformarea [i, în cele din urm\, dezin-tegrarea tradi]iilor comune ale culturii balcanice. Ideea de Europa presupunea percep]iaunei lumi civilizate mai cuprinz\toare, situate dincolo de fruntariile col]ului sud-esticotoman al b\trånului continent. Lumea civiliza]iei europene avea Fran]a drept model dec\petenie, dar includea deopotriv\ [i îndep\rtata dar inegalabila Anglie, Italia învecinat\[i mai familiar\, precum [i surata ortodox\ Rusia. Sentimentul existen]ei acestei lumi vari-ate de dincolo de grani]ele otomane, al poten]ialit\]ilor sale [i al modelelor de dezvoltarepe care le putea furniza sud-estului european otoman a fost inoculat în con[tiin]a bal-canic\ printr-un num\r de canale literare, inclusiv propaganda politic\ a puterilor europene,dar mai cu seam\ prin remarcabila literatur\ geografic\ dezvoltat\ în decursul secoluluial XVIII-lea. Nedomolitul Dapontes, cu prolifica sa rev\rsare de scrieri, a contribuit [i ella aceast\ literatur\ cu a sa Istorie geografic\, compus\ în 1782 ca o descriere versi-ficat\ a diferitelor ]\ri europene pe care el nu le-a vizitat personal niciodat\.

Ideea de Europa s-a r\sfrånt asupra con[tiin]ei balcanice [i într-un alt mod: prindobåndirea treptat\ a în]elegerii interac]iunilor dintre state [i a conflictelor interna]ionale,precum [i a perspectivelor deschise de aceast\ lume a politicii de for]\ pentru viitorulcre[tinilor din Balcani. Prin cronica pe care o face r\zboiului ruso-turc de la 1736-1739,Dapontes furnizeaz\ un exemplu timpuriu al acestei în]elegeri. Memoriile lui Prota Mati-ja ofer\ [i ele o consemnare plin\ de via]\ a ciocnirii dintre cultura tradi]ional\ ortodox\a Balcanilor [i lumea modern\ a politicii de for]\, reprezentat\ de încurcatele intrigi inter-na]ionale [i de conflictele ucig\toare în care erau implicate Imperiul Otoman, Rusia, Aus-tria [i Fran]a napoleonian\. Astfel, Ianusul european, cu cele dou\ fe]e ale sale, una aciviliza]iei superioare, cealalt\ a politicii de for]\, a fost treptat asimilat [i integrat în ]es\turaviziunii balcanice a lumii. Totu[i, Ianusul european, de[i a fost primit cu mult\ emo]ie [isperan]\, a adus cu el logica politic\ laic\ a na]ionalismului, care a impregnat politicaBalcanilor de violen]\, suspiciune [i team\ [i a distrus lumea comun\ a ortodoxiei bal-canice în mai pu]in de un secol de la moartea lui Dapontes.

Cele trei componente ale experien]ei balcanice pe care am încercat s\ le identific înschi]a de mai sus a universului simbolic al societ\]ii balcanice din secolul al XVIII-lea,formau cadrul de comunicare care, pus în leg\tur\ cu un context politic identificabil cuclaritate, a putut fi interpretat ca o «mentalitate» distinctiv\, plauzibil\ din punct de vedereistoric. Nu sunt întru totul sigur dac\ ar fi judicios din punct de vedere metodologic s\sus]inem c\ acest set de tr\s\turi mentale distinctive ar trebui echivalat cu o «mentali-tate» în sens antropologic mai larg. Acesta este, totu[i, punctul cel mai avansat pån\ lacare se poate merge logic în încercarea de a salva såmburele conceptual al unei abord\ridin perspectiva mentalit\]ilor. Voi încheia, deci, prin doar cåteva îndrum\ri metodolog-ice suplimentare, sus]inute de problemele de eviden]\, deduc]ie [i conceptualizare ridi-cate în paginile anterioare.

89

Tendin]a unor generaliz\ri exagerate [i preten]iile atotcuprinz\toare ale abord\rii teoriei

mentalit\]ilor ar trebui evident înlocuite de încerc\ri de a descrie structurile mentale [i

de atitudine în contexte istorice bine determinate [i u[or de definit din punct de vedere

politic. Numai datorit\ faptului c\ societatea balcanic\ a secolului al XVIII-lea întrune[te

aceste dou\ criterii a fost posibil s\ sus]inem o încercare de a recupera [i consemna cåte-

va dintre tr\s\turile sale mentale comune. Specificitatea istoric\ este deci factorul critic

în descrierea seriilor de presupuneri [i norme recurente [i dominante ce definesc per-

spectiva unei colectivit\]i. A insista în discu]ia despre o constant\ diacronic\ numit\ «men-

talitate balcanic\» reprezint\ doar o legend\ istoric\ neverificabil\, ce se poate transfor-

ma foarte bine [i într-o mitologie pervers\. Un exemplu la îndemån\ este încercarea, în

ultimii ani ai secolului al XX-lea, de a face apel la ortodoxie ca la un stindard simbolic

comun, ca [i cånd ortodoxia balcanic\ de azi ar mai fi ceea ce a fost în secolul al XVIII-

lea, înainte ca unitatea sa intern\ s\ fie distrus\ [i sufletul s\u pervertit prin folosirea sa

drept instrument al tertipurilor na]ionaliste în cele dou\ veacuri care au trecut de cånd

scriau Dapontes, Sofroni [i Matija Nenadovic´.

Specificitatea istoric\ [i rezisten]a hot\råt\ la tenta]iile facile ale legendelor mångåi-

etoare nu sunt, totu[i, suficiente. Pentru a p\trunde în universul simbolic al trecutului [i

a-i da din nou via]\ este nevoie [i de o imagina]ie p\trunz\toare. Reconstruc]ia imagi-

nativ\ [i empatia constituie uneltele mentale esen]iale ale întålnirii interpretative cu tre-

cutul, de care e nevoie pentru o istorie conving\toare a atitudinilor sociale [i a structurilor

mentale. Istoria [i imagina]ia vor trebui deci îmbinate în orice încercare serioas\ de a

p\trunde în lumea simbolic\ [i moral\ asociat\ situa]iilor sociale care ne-ar putea p\rea,

într-o manier\ întrucåtva superficial\, apropiate sau chiar stråns legate de propria noas-

tr\ lume, cånd de fapt ele r\mån în atåtea moduri reale, chiar dac\ oarecum insesizabile,

îndep\rtate, nefamiliare [i ciudat de evazive. «Mentalitatea balcanic\» în încarn\rile sale

atåt de diferite, adesea legendare, arunc\ o provocare imagina]iei istorice.

În romåne[te de Dan MATEESCU

90

91

MARIA TODOROVA

Balcanii: de la descoperire lainven]ie

Dincolo de ceea ce a fost cåndva Cehoslovacia, seîntind ast\zi Balcanii. Ei sunt, s-a spus, un fel de iadpavat cu inten]iile malefice ale puterii.

John GUNTHER, Inside Europe

La începutul secolului XX, Europa a ad\ugat la repertoriul s\u de discredit\ri (sauSchimpfwörter) una nou\, care s-a dovedit a fi mai persistent\ decåt altele, cu o tradi]ieveche de secole. «Balcanizarea» a ajuns s\ însemne nu doar fragmentarea unit\]ilor politicemari [i viabile, ci [i un sinonim pentru regres, pentru întoarcerea la tribal, la primitiv, labarbar. În ipostaza sa cea mai recent\, în special în mediul academic american, termenula fost complet decontextualizat [i asociat, în mod paradigmatic, cu mai multe tipuri deprobleme. Dac\ identitatea european\, a[a cum sus]ine Agnes Heller, se caracterizeaz\prin «recunoa[terea performan]ei celuilalt», atunci «mitul Occidentului [i al Orientului nueste o juxtapunere a civiliza]iei cu barbaria, ci mai degrab\ juxtapunerea unei civiliza]iicu o alta», iar «identitatea cultural\ occidental\ a fost conceput\ ca fiind [i etnocentric\,[i anti-etnocentric\». Dac\ Europa a dat na[tere nu doar rasismului, ci [i antirasismu-lui, nu doar misoginismului, ci [i feminismului, nu doar antisemitismului, ci [i respin-gerii acestuia, atunci ceea ce poate fi denumit «balcanism» nu a fost înc\ asociat cu nobi-la sa antitez\.

Termenul «orientalism» a fost propus de Edward Said pentru a desemna «institu]iacare se ocup\ cu studiul problemelor Orientului descriindu-l, autorizånd concep]iile despreel, explicåndu-l altora, adjudecåndu-l, guvernåndu-l: pe scurt, „orientalismul“ poate fi dis-cutat [i analizat ca fiind un stil occidental de a domina, restructura [i guverna Orientul».(…)

Specialist\ în istoria Balcanilor [i a Europei R\s\ritene la Universitatea dinFlorida. Doctorat la Sofia, unde a predat istoria Balcanilor. Numeroase studii,printre care o carte despre c\l\torii englezi în Balcani (Sofia, 1987), alta despreAnglia, Rusia [i Tanzimatul (Moscova, 1983). Un deosebit interes a stårnitcartea recent\ Imagining the Balkans (Oxford University Press, 1997).

92

Dar «balcanismul» nu este doar o sub-specie a orientalismului sau «o varia]ie ori-ental\ pe o tem\ balcanic\». Absen]a unei mo[teniri coloniale (în ciuda analogiilorfrecvente) nu este singura [i nici m\car principala diferen]\. «Balcanismul» s-a dezvoltatindependent de «Orientalism» [i, în anumite privin]e, în pofida lui, iar asta [i pentru c\Europa de Sud-Est (sau Balcanii) a fost o zon\ considerat\, din punct de vedere geopolitic,distinct\ de Orientul Apropiat sau Mijlociu. Cre[tinismul ei a opus-o Islamului [i a hr\nitfor]a cre[tin\t\]ii occidentale în timpul Cruciadelor. În ciuda numeroaselor descrieri aleortodoxiei ca fiind un «despotism oriental», profund non-european [i non-occidental, totu[irela]ia acesteia cu Islamul a continuat s\ fie perceput\ drept aspectul ei fundamental. Maimult, identit\]ile balcanice constituite de-a lungul secolelor XIX [i XX s-au opus invari-abil celor «orientale», fie c\ era vorba de vecini geografici, cum ar fi Imperiul Otoman [iTurcia, sau de regiuni din interiorul zonei balcanice (mo[tenire otoman\). M\ voi opriaici exclusiv asupra acestui prim aspect al Balcanismului: configurarea lui v\zut\ din afar\.

Lega]i inextricabil, din punct de vedere geografic, de Europa, dar constitui]i, din punctde vedere cultural, ca «altceva», Balcanii au devenit cu timpul obiectul a numeroase frus-tr\ri culturale, politice [i ideologice manifeste, ajungånd s\ reprezinte summum-ultr\s\turilor negative [i reperul care a servit construc]iei, prin contrast, a imaginii pozi-tive [i autom\gulitoare a «europeanului» [i «occidentalului». Balcanismul a absolvit înmod convenabil «Vestul» de acuza]iile de rasism, colonialism, euro-centrism [i intoler-an]\ cre[tin\: la urma urmei balcanicii sunt [i ei europeni, albi [i, în cea mai mare parte,cre[tini.

«Lumea civilizat\» (cum s-au autoproclamat Europa din afara Balcanilor [i Americade Nord) s-a sim]it afectat\ nu doar de unele evenimente periferice petrecute în aceast\regiune, ci de întreaga zon\, în timpul r\zboaielor balcanice (1912-1913). Ve[tile desprebarbariile comise pe îndep\rtata peninsul\ european\ au invadat lumea civilizat\,amenin]ånd mi[c\rile pentru pace, tot mai puternice [i pe cale de institu]ionalizare.«Funda]ia Carnegie pentru Ap\rarea P\cii Mondiale» a format o comisie (alc\tuit\ dinopt binecunoscu]i politicieni, profesori [i ziari[ti din Fran]a, Statele Unite, Marea Britanie,Rusia, Germania [i Austro-Ungaria) «pentru a analiza cauzele [i evolu]ia r\zboiului dinBalcani». Raportul lor, publicat în 1916, analizeaz\ în detaliu r\d\cinile istorice ale con-flictului balcanic, prezint\ punctele de vedere [i aspira]iile beligeran]ilor, precum [i con-secin]ele economice, sociale [i morale ale r\zboaielor [i rela]ia lor cu legisla]ia inter-na]ional\. Raportul include o Introducere, semnat\ de Baron d’Estournelle de Constant,care reafirm\ principiile fundamentale ale Mi[c\rii Pentru Pace: «Permite]i-mi s\ le ream-intesc celor care ne acuz\ c\ „url\m cerånd pace cu orice pre]“ ceea ce am sus]inut din-totdeauna: mai bine r\zboi decåt sclavie, mai bine arbitraj decåt r\zboi, mai bine con-ciliere decåt arbitraj». De Constant a f\cut o distinc]ie între primul [i al doilea r\zboi bal-canic. Primul a fost un r\zboi defensiv, de independen]\, «protestul suprem împotrivaviolen]ei [i, în general, protestul celor slabi împotriva celor puternici..., [i din acest motiva avut succes [i a fost popular în lumea civilizat\». Al doilea r\zboi balcanic a fost îns\un r\zboi de cotropire, în care «atåt înving\torii, cåt [i cei învin[i au pierdut din punctde vedere moral [i material». Pån\ la urm\, ambele p\r]i «au sacrificat mari averi, vie]iomene[ti [i eroism. Nu putem admite aceste sacrificii f\r\ s\ protest\m, f\r\ s\ denun]\mpre]ul lor [i pericolul pe care îl reprezint\ pentru viitor». Deloc optimist\ în privin]a viitoru-lui politic imediat al regiunii, Comisia a ajuns la urm\toarea concluzie: «Care este, a[adar,datoria lumii civilizate fa]\ de Balcani? În primul rånd, este foarte clar c\ exploatarea aces-

93

tor na]iuni în folosul propriu ar trebui s\ înceteze. Balcanii ar trebui încuraja]i s\ încheietratate de arbitraj, asupra respect\rii c\rora s\ se insiste apoi. Statele civilizate ar trebuis\ dea un exemplu pozitiv prin reglementarea juridic\ a tuturor disputelor interna]ionale».

De Constant însu[i a reafirmat: «Adev\ra]ii vinova]i în aceast\ lung\ list\ de execu]ii,asasinate, naufragii, incendii, masacre [i atrocit\]i cuprinse în raportul nostru nu sunt,repet, balcanicii. În ceea ce-i prive[te, mila trebuie s\ ia locul indign\rii. S\ nu condamn\mvictimele... Adev\ra]ii vinova]i sunt cei care, declarånd, din interes sau dintr-o predis-pozi]ie spre violen]\, c\ r\zboiul este inevitabil [i sus]inånd c\ ei nu-l pot preveni, au sfår[itprin a-l impune».

În 1993, în loc s\ lanseze o misiune de documentare, Funda]ia Carnegie s-a mul]umits\ reia «Raportul Comisiei Interna]ionale Pentru Explicarea Cauzelor R\zboaielor Bal-canice», ad\ugånd titlului ini]ial o precizare gratuit\: «Celelalte R\zboaie Balcanice». Oalt\ ad\ugire este Introducerea lui George Kennan, ambasador în Uniunea Sovietic\ înanii ‘50 [i în Iugoslavia dup\ 1960, cunoscut ca padre padrone al politicii dure a StatelorUnite fa]\ de Uniunea Sovietic\. Intitulat\ «Criza Balcanic\: 1913 –1993», aceast\ intro-ducere este, la råndul ei, precedat\ de o prefa]\ de dou\ pagini semnat\ de pre[edinteleFunda]iei Carnegie, Morton Abramowitz, care î[i prezint\ inspirata idee de a redeschideun raport vechi de 80 de ani. El se declar\ convins c\ «[i al]ii ar trebui s\ aib\ ocazia s\citeasc\ acest Raport. Este un document care ne-ar putea spune multe în ultim\ decad\a secolului XX, cånd un conflict în Balcani tulbur\ din nou Europa [i con[tiin]a comu-nit\]ii interna]ionale».

Articolul lui Kennan începe cu un elogiu adus mi[c\rilor pentru pace din Statele Unite,Anglia [i Europa de Nord, care au dat na[tere unor coduri noi ale rela]iilor interna]ionale.De[i ini]iativa organiz\rii unei Conferin]e interna]ionale pentru dezarmare a apar]inut ]aru-lui rus Nicolae al II-lea, ideea a fost considerat\ un proiect neserios, marcat de «dile-tantismul imatur» [i confuzia caracteristice guvernului rus din acea perioad\». A[a «nese-rioas\» cum era, ini]iativa a fost primit\ cu entuziasm de sus]in\torii p\cii, care au ini]iatcele dou\ Conferin]e de la Haga [i alte ac]iuni interna]ionale. F\cånd distinc]ia între«oameni serio[i» [i «diletan]i», sintetizånd astfel, retrospectiv, antinomiile r\zboiului rece,Introducerea descrie contextul istoric de la începutul secolului, izbucnirea r\zboaielordin Balcani [i Raportul Comisiei Carnegie care le-a urmat. «Importan]a acestui Raportpentru lumea anului 1993 const\, în primul rånd, în lumina pe care o arunc\ asupra situa]ieiîngrozitoare ce domin\ ast\zi aceea[i lume balcanic\ pe care o descria deunezi. Princi-pala calitate a acestui Raport este faptul c\ dezv\luie oamenilor acestei epoci cåte dinproblemele de azi au r\d\cini adånci în trecut.»

Confirmånd astfel încrederea în maxima «historia est magistra vitae», a douaparte a introducerii lui Kennan analizeaz\ analogiile cu trecutul [i înv\]\mintele care sepot desprinde din aceste analogii. Modul în care el se raporteaz\ la evenimentele prezenteeste semnalat de o mic\ «sc\pare» – repetarea expresiei «aceea[i lume balcanic\». Statelebalcanice nou-create sunt prezentate succint drept monarhii ai c\ror conduc\tori «sunt,de obicei, mai modera]i [i mai în]elep]i decåt supu[ii lor. Prerogativele lor au fost de obi-cei contestate de Parlamente ostile [i lipsite de experien]\», urmånd apoi ample descriericare te fac s\ te întrebi care e regula [i care sunt excep]iile.

În schimb explica]ia emancip\rii statelor din Balcani, a viselor de glorie [i expansi-une teritorial\ încape, rezumat\, într-o singur\ propozi]ie: «Era greu pentru ni[te popoarecare ob]inuser\ de curånd atåt de multe, s\ [tie unde s\ se opreasc\». Ca s\ nu mai vor-

94

bim de faptul c\ proaspe]ii «parveni]i» balcanici, sub îndrumarea «moderat\» a prin]i[orilorîn mare parte germani, încercau s\ copieze comportamentul imperial «prudent» al mod-elelor occidentale. Critic\ la adresa Raportului ini]ial, prin care «nu s-a încercat deloc oanaliz\ a motiva]iilor politice ale guvernelor care au participat la r\zboi», Introducerealui Kennan rezuma totu[i opinia general\ despre motivele declan[\rii r\zboaielor balcanice:«Cea mai puternic\ motiva]ie a r\zboaielor din Balcani nu a fost religia, ci na]ionalismulagresiv. Dar na]ionalismul, a[a cum s-a manifestat pe cåmpul de lupt\, provine, la rån-dul lui, din ni[te tr\s\turi de caracter mai profunde, mo[tenite probabil de la un trecuttribal îndep\rtat... Iar lucrurile au r\mas la fel pån\ ast\zi... Lucrul c\ruia ne opunem estefaptul regretabil c\ efectele acestor epoci trecute, [i nu doar cele ale domina]iei turce[ti,au dus la includerea în partea Sud-Estic\ a continentului european a unei «excrescen]e»de civiliza]ie non-european\, care a continuat s\-[i p\streze, pån\ ast\zi, multe din car-acteristicile sale».

Dac\ textul lui Kennan ar fi servit drept introducere la Raportul ini]ial, scris cu unan înaintea izbucnirii primului r\zboi mondial, ne-am fi putut solidariza cu indignarea luimoral\, ignorånd pån\ [i inadverten]ele conceptuale: la vremea respectiv\ p\rea c\ labelle epoque poate dura, cu pu]in efort, ve[nic. Kennan era îns\ pe deplin con[tientde m\celurile din timpul celor dou\ r\zboaie mondiale, [i cu toate c\, cel pu]in din punctde vedere tehnic, e cert c\ scånteia care a aprins butoiul cu pulbere a venit din Balcani,foarte pu]ini istorici serio[i ar sus]ine ast\zi teza c\ Balcanii au fost cauza primului r\zboimondial. Poate pentru c\ Balcanii au fost mult mai tårziu [i mult mai greu implica]i încel de-al doilea r\zboi mondial, Kennan nici nu-l mai men]ioneaz\: «Ei bine, am ajuns laanul 1993. Optzeci de ani de schimb\ri extraordinare în echilibrul de for]e al Europei [ide noi conflicte, chiar în Balcani, au schimbat prea pu]ine în privin]a problemelor pe careaceast\ zon\ geografic\ le pune Europei».

Într-adev\r, exist\ ceva categoric non-european în amploarea m\celului balcanic. Dup\cel de-al doilea r\zboi mondial, este cel pu]in etnocentric s\ sus]ii c\ aceste «animoz-it\]i nu sunt caracteristice popoarelor balcanice, putånd fi întålnite [i printre celelaltepopoare europene... Aceste distinc]ii sunt îns\ relative. Ceea ce ar trebui amintit este car-acterul dominant al acestor tr\s\turi în råndul popula]iilor din Balcani.» E[ti tentat s\ teîntrebi dac\ Holocaustul a rezultat din prea mult\ sau din prea pu]in\ «animozitate». Desig-ur, Holocaustul a avut loc cu cincizeci de ani în urm\. Dar cele dou\ r\zboaie balcaniceau avut loc înc\ [i mai devreme; în plus, Kennan [i-a scris textul doar cu un an dup\opera]iunea «curat\ ca lacrima» din Golf, în cursul c\reia au fost de dou\ ori mai multepierderi decåt în timpul celor dou\ r\zboaie balcanice. Dac\ Balcanii sunt sau nu o partea Europei poate fi un subiect de dezbatere academic\ sau politic\, dar regiunea nu de]ine,f\r\ îndoial\, monopolul asupra barbariei.

Nu doresc s\-mi exprim aici pur [i simplu indignarea fa]\ de resentimentele moraleale altora. Întrebarea mea este urm\toarea: cum se explic\ persisten]a unei astfel de imag-ini stereotipe a Balcanilor? De[i istoricii sunt con[tien]i de faptul c\ în Peninsul\ au avutloc schimb\ri dramatice, discursul lor despre Balcani, v\zu]i ca o entitate geografic\ [icultural\, este dominat de un alt discurs, care utilizeaz\ imaginea stereotip\ ca pe un sim-bol puternic, plasat în mod convenabil în afara timpului istoric. Iar acest procedeu esterezultatul a dou\ secole de evolu]ie. Cum poate o denumire geografic\ s\ fie transfor-mat\ într-una din cele mai puternice etichete peiorative în istorie, rela]ii interna]ionale,[tiin]e politice [i, mai nou, în discursul intelectual curent? Par s\ existe trei motiva]ii ale

95

acestei situa]ii, [i le voi analiza pe fiecare în parte. În primul rånd, mici inadverten]e aurezultat din cuno[tin]ele geografice eronate transmise de tradi]ie. În al doilea rånd, aceast\denumire pur geografic\ a fost saturat\ ulterior de conota]ii politice, sociale, culturale [iideologice, astfel încåt, la începutul secolului, cuvåntul Balcani avea deja conota]ii peio-rative. În al treilea rånd, s-a produs o total\ disociere a acestei denumiri de referentul ei,ceea ce a declan[at evolu]ia ulterioar\ a acestei semnifica]ii peiorative, pentru ca apoi s\se produc\ [i asocierea retroactiv\ a sensului peiorativ cu zona geografic\ a Balcanilor(în special dup\ 1989).

Abia la sfår[itul secolelor XVIII [i XIX occidentalii au devenit con[tien]i de faptul c\provinciile europene ale Imperiului Otoman au o fizionomie proprie [i c\ meritau o aten]iespecial\, nefiind ni[te simple provincii otomane sau situri arheologice. Pe de o parte, luaseamploare comer]ul cu Europa de Vest (în special cu Marea Britanie [i Fran]a) [i cre[teainteresul pentru monumentele Antichit\]ii clasice, iar r\zboaiele napoleoniene îi împied-icaser\ pe c\l\tori s\ viziteze Vestul Europei [i al Mediteranei, determinåndu-i s\ viziteze«Estul». Pe de alt\ parte, lupta tot mai intens\ a balcanicilor pentru ob]inerea suvera-nit\]ii politice în secolele XVIII [i XIX atr\sese aten]ia asupra popula]iilor care fuseser\asimilate pån\ atunci sub no]iunea ambigu\ de «cre[tini otomani» sau turci. Perspecti-va asupra acestei regiuni a fost colorat\ de romantism [i/sau de Realpolitik, avånd caefect sprijinirea arbitrar\ sau demonizarea acestor popula]ii. Pan-elenismul a invadatEuropa în anii 1820, urmat de confruntarea dezam\gitoare cu realitatea. Turcofilia [i slavo-fobia au fost în mare vog\, al\turi de fenomenul simetric al turcofobiei (sau mai degrab\al islamofobiei) [i slavofiliei, ca efecte directe ale politicii marilor puteri, mai exact, caefecte ale atitudinii promovate de acestea în secolul XIX fa]\ de Rusia.

Dat fiind c\ romanele de c\l\torii erau un gen la mod\ în Europa secolelor XVIII [iXIX, nu e nici o îndoial\ c\ relat\rile c\l\torilor au constituit lectura preferat\, în MareaBritanie, dup\ romane. Ele erau o parte important\ a literaturii engleze. Desigur,descoperirea geografic\ a mers mån\ în mån\ cu fabula]iile despre aceast\ regiune, iarcele dou\ procese sunt, de fapt, inseparabile.

În 1794, «ruinele vechii glorii» l-au condus pe John Morritt, proasp\t absolvent laCambridge, de-a lungul Europei spre Constantinopole, [i de acolo la Troia, muntele Athos[i Atena. Dup\ ce a traversat pasul {ipka, John Morritt [i-a descris impresiile într-oscrisoare c\tre sora sa: «Ne apropiam de p\måntul antic. Am dormit la poalele munteluipe care l-am traversat a doua zi, munte care separ\ Bulgaria de Romånia (vechea Tra-cie) [i care, de[i e dispre]uit acum sub numele de Bal Kan, nu e altul decåt un vrednicpersonaj cunoscut din vechime, Haemus». Acest «bolnav de Levant», viitor membru mar-cant al Society of Dilettanti, a fost cu siguran]\ iritat de orice urm\ a prezentului pe«p\måntul antic”; cu toate acestea, ad\ugirile ulterioare sunt consemnate corect. A fostprima dat\ cånd lan]ul muntos care str\bate Bulgaria de la est la vest, mergånd paralelcu Dun\rea, a fost numit, în scris, «Balkan», cuvåntul turcesc pentru «munte de lemn».Practic, to]i c\l\torii dinaintea lui John Morritt au folosit doar vechiul termen Haemus.

De la începutul secolului XIX, termenii «Haemus» [i «Balkan» au fost utiliza]i în egal\m\sur\; dup\ 1820, Balkan a devenit termenul preferat, de[i nu exclusiv. Cuvåntul Balkannu s-a referit la întreaga Peninsul\ pån\ în 1827, cånd Walsh a men]ionat faptul c\ înaceast\ regiune episcopii au fost întotdeauna greci [i au folosit limba greac\ drept limb\liturgic\. Cu toate acestea, teritoriul s-a numit curent «Peninsula Elen\», «PeninsulaGreac\», «Peninsula Ilir\», «Peninsula Roman\», «Peninsula Bizantin\», «Tracia» etc.,

96

denumiri care amintesc de trecutul ei antic sau medieval. Pån\ la Congresul de la Berlin,din 1878, denumirile cele mai frecvent utilizate erau «Turcia european\», «Turcia dinEuropa», «Partea european\ a Imperiului Otoman», «Levantul» (european), iar la începutulacestui secol: «Peninsula Slav\ de Sud», «Peninsula Sud-Est European\», (parte a)«Europei Mediteranean\», (parte a) «Europei Dun\rene», «Sud-Estul Europei». Pentruguvernan]ii otomani, regiunea era «Rum-eli» (Rumelia), în traducere literal\ însemnånd«p\måntul romanilor», adic\ al grecilor. De[i auzul lui Morritt, obi[nuit cu sonorit\]ileclasice, a fost deranjat de cuvåntul Balkan, descrierile acestei zone, datånd din secoleleXVII, XVIII [i mai ales XIX nu sunt tenden]ioase.

Motivul pentru care cuvåntul Balkan a devenit una din cele mai frecvente denumiripentru Europa de Sud-Est n-are nimic de-a face cu geografia propriu-zis\. Geograful ger-man August Zeune a fost primul care a folosit, în 1809, termenul «Peninsula Balcanic\»(Balkanhalbeiland): «În Nord, aceast\ Peninsul\ este desp\r]it\ de restul Europei delan]ul muntos al Balcanilor, fo[tii mun]i Albanus, Scardus, Haemus, care se întålnesc înNord-Est, în mica Peninsul\ Istria, cu Alpii [i se pierd la Est în Marea Neagr\, desp\r]indu-se în dou\ lan]uri muntoase». În urma expedi]iilor sale din anii ‘830, geologul [i geogra-ful francez Ami Boué a corectat cu autoritate [i definitiv aceast\ idee. Totu[i, la începutulsecolului, Peninsula Balcanic\ sau, mai simplu, Balcanii a fost un cuvånt din ce în ce maides folosit, [i s-a impus cu o conota]ie politic\ [i nu geografic\. În 1922, geograful JovanCvijic´, de[i con[tient de utilizarea incorect\ a termenului, l-a folosit el însu[i în impor-tanta sa lucrare despre aceast\ zon\. (...)

La sfår[itul secolului XIX func]ionau dou\ modele de percepere a Balcanilor, care, înlipsa unei defini]ii mai bune, pot fi denumite, cu aproxima]ie, drept «modelul aristocrat-ic» [i «modelul burghez». Ele s-au transmis [i în perioadele ce au urmat [i s-au perpet-uat uneori neschimbate, alteori într-o form\ modificat\, deseori combinate, timp de maimulte genera]ii consecutive. De[i problema macedonean\ a contribuit la reputa]ia deregiune agitat\ a Peninsulei, abia în timpul r\zboaielor balcanice [i al primului r\zboi mon-dial, a fost inventat termenul «balcanizare», impunånd o imagine negativ\ a zonei. Aces-tei imagini i s-a ad\ugat îns\ acum o tr\s\tur\ nou\: violen]a. Iat\ ce spune RebeccaWest: «Violen]a era, într-adev\r, tot ce [tiam atunci despre Balcani: tot ce [tiam despreslavii sudici. Cuno[tin]ele proveneau din lecturile mele foarte timpurii despre liberalism,cråmpeie din noianul de pamflete… [i, mai tårziu, din prejudec\]ile francezilor, care folos-esc cuvåntul Balcani ca pe un termen negativ, desemnånd o combina]ie dintre bandit [ibarbar».

Un alt aspect, care a ap\rut în gåndirea secolului XIX, s-a ad\ugat termenului Bal-cani în perioada interbelic\: aspectul rasial. Discipol al lui Gobineau [i Chamberlain – cas\-i men]ionez doar pe doi dintre p\rin]ii rasismului –, Hermann Graf von Keyserling afost o figur\ influent\ în filozofia cunoa[terii [i psihologia culturii. În 1928, el a publicatDas Spektrum Europa, tradus\ în Statele Unite sub titlul Europa. Din celedou\sprezece capitole, unul este dedicat Balcanilor: «Care este semnifica]ia Balcanilorpentru noi, cei care tr\im pe alte meleaguri? Cum se face c\ aproape întotdeauna cuvån-tul „balcanizare“ este în]eles [i aplicat corect? Dup\ p\rerea mea, sensul simbolic poatefi în]eles cel mai bine pornind de la dou\ premize: prima este opinia general acceptat\,conform c\reia Balcanii sunt butoiul cu pulbere al Europei. A doua premiz\ este funcia-rul [i ireconciliabilul conflict rasial din zon\».

97

Oferindu-ne ample descrieri ale grecilor, romånilor [i turcilor (sårbii, bulgarii [ialbanezii, nefiind decåt ni[te «r\zboinici primitivi [i neamuri de ho]i» nu meritau aten]ie),Keyserling rezum\ Balcanii astfel: «Balcanii de ast\zi nu sunt decåt o caricatur\ a Bal-canilor din vremurile str\vechi. Spiritul Balcanilor este spiritul conflictului permanent. Fiindlocui]i de rase primitive, ei ne înf\]i[eaz\ tabloul primar al luptei ancestrale dintre to]i [itoate. Unor na]ii sau unor indivizi înzestra]i [i foarte educa]i, acest tablou le-ar putea p\reao întruchipare a spiritului cavaleresc. Îns\ for]a dominant\ a Balcanilor este, de fapt, spir-itul teluric».

În acela[i an, 1928, a ap\rut traducerea unei c\r]i suedeze publicate la Stockholm în1927. Autorul, Marcus Ehrenpreis, care a traversat Balcanii, Egiptul [i P\måntul Sfånt înc\utarea «sufletului estic», i-a criticat pe colegii s\i de c\l\torie pentru c\ «n-au înv\]atnimic [i n-au adus cu ei decåt pre]ioasele lor fotografii [i notele de plat\ de la hoteluriscumpe... Nu a[a trebuie vizitat Orientul! Nu te duce acolo cu un aer condescendent, caun purt\tor al civiliza]iei, ci ca un discipol, plin de umilin]\ [i dornic s\ înve]i».

Aceast\ tonalitate lipse[te în mod evident în primul capitol al c\r]ii, intitulat «Tra-versånd noii Balcani»: «Orientul este evident înc\ de la Gara Masarik din Praga. Nuadev\ratul Orient, cel al Azharului din Cairo sau al cafenelelor din Haifa, ci varianta luiestic\, cunoscut\ sub numele de Levant; este ceva care scap\ oric\rei defini]ii – trupulOrientului, dar f\r\ spiritul lui. E un Orient dec\zut, care s-a tr\dat pe sine fugind de pro-pria esen]\, f\r\ turban, f\r\ ia[mak, f\r\ Coran: e un Nou Orient, artificial [i fals, carea rupt deliberat cu trecutul s\u [i [i-a abandonat mo[tenirea sa antic\».

Descrierea locuitorilor acestui Levant (prin contrast cu «adev\ratul Est») atest\degenerarea rasial\: «Exist\ în comportamentul lor ceva excentric, sunt prea g\l\gio[i,prea repezi]i, prea ahtia]i... Par ni[te indivizi ciuda]i, ie[i]i din comun din toate punctelede vedere – frunte îngust\, privire tåmp\, urechi cl\p\uge, buze groase. Tipul levantin,n\scut între Balcani [i Marea Mediteran\, este într-adev\r, din punct de vedere psiho-logic [i social, „o form\ incert\“, un amestec între tipul occidental [i cel oriental; poliglot,[iret, superficial, o persoan\ pe care nu te po]i baza, materialist\ [i, mai presus de toate,lipsit\ de tradi]ii. Aceast\ absen]\ a tradi]iei pare s\ explice calitatea intelectual\ [i, într-oanumit\ m\sur\, [i moral\ sc\zut\ a levantinilor... În sens spiritual, aceste creaturi nuau cas\; nu mai sunt orientali, dar nu sunt înc\ nici europeni. Ei nu s-au eliberat de vici-ile Estului [i n-au dobåndit nici una din virtu]ile Vestului».

Atåt în cartea lui Keyserling, cåt [i în cea a lui Ehrenpreis, vechea dihotomie dintrest\pånii rasa]i [i supu[ii servili [i-a g\sit o explica]ie teoretic\: fiind «ni[te corcituri», bal-canicii sunt inferiori din punct de vedere rasial [i cultural nu doar occidentalilor, ci [icelorlal]i orientali.

F\r\ îndoial\, focurile de arm\ trase de Gavrilo Princip, care au declan[at primul r\zboimondial, au marcat definitiv aprecierile generale despre aceast\ regiune. Extrem de pop-ulara carte a lui John Gunther Inside Europe, rezum\ astfel sentimentele americanilor:«Este un afront intolerabil adus politicii [i îns\[i rasei umane, faptul c\ aceste ]\ri[oaream\råte [i nefericite din Peninsula Balcanic\ pot avea – [i chiar au – conflicte caredeclan[eaz\ r\zboaie mondiale. Aproape o sut\ cincizeci de mii de tineri americani aumurit din cauza unui eveniment petrecut, în 1914, într-un nenorocit de tårgu[or mocir-los, Sarajevo. Înc\ier\rile ordinare [i aproape obscene din politica balcanic\, greu de în]elespentru observatorul occidental, sunt înc\ vitale pentru pacea Europei [i poate chiar a

98

lumii». Acest capitol al c\r]ii a fost republicat chiar [i dup\ izbucnirea celui de-al doilear\zboi mondial. Este oare posibil ca înc\ier\rile din politica German\, cele ale lui Hitlerde exemplu, s\ fi fost mai inteligibile pentru observatori doar pentru c\ proveneau dinVest? S\ recunoa[tem, ar fi greu de sus]inut c\ al doilea r\zboi mondial poate fi pus peseama Balcanilor. Totu[i, dup\ cincizeci de ani, cineva a f\cut [i acest ultim pas. RobertKaplan, care aspir\ în mod declarat s\ devin\ un fel de Rebecca West a anilor ‘90, sus]ineîn cartea sa Balkan Ghosts, c\ «nazismul, de pild\, poate revendica origini balcanice.În mahalalele Vienei, sol fertil al atåtor resentimente etnice apar]inånd sudului lumii slave,a înv\]at Hitler s\ urasc\ atåt de devastator».

În perioada interbelic\ s-au f\cut studii serioase despre Balcani, în special în Ger-mania, [i s-au fondat mai multe Institute de Studii Balcanice. Totu[i, dup\ 1918, denu-mirea de «Peninsul\ Balcanic\» a fost mai pu]in utilizat\ datorit\ inadverten]eigeografice [i pentru c\ avea conota]ii peiorative. Potrivit lui Mathias Bernath, expresia«Sud-Estul Europei» trebuia s\ devin\ «un concept neutru, f\r\ conota]ii politice sau ide-ologice, care s\ anuleze dihotomia istoric\ [i politic\ înc\ activ\ dintre monarhia dun\rean\[i Balcanii otomani, dihotomie care a devenit irelevant\». Totu[i, în anii ‘30 [i ‘40, expre-sia «Südosteuropa» a fost preluat\ de nazi[ti pentru a deveni, în modelul lor politic,Wirtschaftsraum Grossdeutschland Südost (Zona economic\ de sud-est a GermanieiMari).

În sfår[it, o nou\ imagine s-a suprapus Balcanilor dup\ cel de-al doilea r\zboi mon-dial, cånd a luat-o în st\pånire un nou demon, comunismul, ocolind dou\ din cele maiimportante zone culturale balcanice, Grecia [i Turcia. Dup\ 1970, dezbaterile asupra iden-tit\]ii Europei Centrale au devenit tot mai numeroase [i mai acute. Ideologi dornici s\explice [i s\ legitimeze emanciparea de sub tutela Uniunii Sovietice, au conceput regiuneaîn termenii opozi]iei dintre catolici [i ortodoc[i, dintre Bizan] [i Occident. Estul

Europei Centrale i-a fost asociat, din nou, t\råmului nebulos al «valorilor occiden-tale», în timp ce Balcanii [i Rusia sunt zone, dac\ nu cu totul asiatice, cel pu]in semi-asiatice: «Halb -Asien», «Europa s\lbatic\», «Cealalt\ Europ\» sau mai nou inventata [ineutra «Eurasia». În actuala sa postur\ de politician, Vaclav Havel a pledat pentru o politic\selectiv\ a NATO, folosind termenul de «falie de civiliza]ie»: «Pentru a r\måne func]ional,NATO nu-[i poate deschide brusc por]ile pentru absolut oricine... Republica Ceh\, Ungaria,Polonia, Slovacia – ca [i Austria [i Slovenia – apar]in, evident, sferei vestice de civiliza]ieeuropean\. Ele îmbr\]i[eaz\ valorile acesteia [i sunt croite pe acelea[i tradi]ii. Mai mult,apropiata [i stabila Europ\ Central\ constituie o grani]\ atåt cu mereu agitata regiune bal-canic\, cåt [i cu „Eurasia“, unde democra]ia [i economia de pia]\ se instaleaz\ printr-unproces lent [i dureros».

Fostul secretar de stat Laurence Eagleburger, lipsit de un trecut de intelectual, asus]inut acela[i punct de vedere: referindu-se la responsabilit\]ile [i credibilitatea NATOîn contextul crizei bosniace, el a afirmat c\ organiza]ia ar trebui s\ fie foarte activ\ [i s\includ\ Polonia, Ungaria [i Cehia (se pare c\ nu [i Slovacia), «astfel încåt mesajul cinetrebuie s\ intre [i cine nu trebuie s\ intre în NATO s\ fie foarte clar». Astfel, discursulcurent despre Balcani este cåt se poate de limpede atunci cånd extinderea institu]iiloreuropene amenin]\ exclusivismul acestui club privilegiat.

Ca s\ urmez tot parcursul logic [i s\ leg Introducerea lui Kennan de concluziile lui,trebuie s\ spun c\ textul devine inteligibil doar în lumina acestui «mesaj clar». Se pot

99

distinge motivele vechii [i binecunoscutei melodii, al\turi de cåteva improviza]ii noi. Esteversiunea american\, patrician\, a vechii paradigme aristocratice europene, garnisit\ cucorectitudine victorian\ de secol XIX. Ea dovede[te o încredere crescånd\ în superiori-tatea civiliza]iei bine organizate fa]\ de barbarie, fa]\ de predispozi]iile arhaice, de înapoiere,de conflictele meschine, de comportamentul rebel [i imprevizibil, pe scurt, fa]\ de «trib-alism». Termenul «tribal», folosit de Kennan, asociaz\ Balcanii cu o zon\ aflat\ sub nivelulciviliza]iei, zon\ locuit\ de africani. Africa [i Asia au fost clasate de Elie Kedourie, dat\fiind tradi]ia lor politic\ binecunoscut\, drept mo[tenire a ordinii tribale [i a despotismuluioriental. Tr\s\tura principal\ a unei societ\]i tribale este primitivismul, caracterul rudi-mentar [i, implicit, sl\biciunea. Confruntat\ cu «cerin]ele de modernizare ale unui sis-tem de reprezentare politic\ [i legislativ\ mai sofisticat, aceasta cade, pur [i simplu, întiranie»; mai mult, e vorba de o tiranie «oriental\», care implic\ o pasivitate funciar\,incompatibil\ cu ini]iativa [i spiritul întreprinz\tor. Astfel de clasific\ri ale popoarelor înfunc]ie de no]iunile de complexitate [i activitate (social\ [i tehnologic\) constituie prin-cipiul de baz\ al discursului imperialist, mo[tenit în primul rånd de pres\. El anuleaz\totodat\ orice responsabilitate sau pur\ simpatie cu care «lumea civilizat\» ar putea privi,eventual, popoarele ceva mai «rezonabile». Astfel, ca r\spuns la întrebarea «ce este def\cut?», Introducerea lui Kennan conchide c\ «nimeni nu dore[te sau nu inten]ioneaz\s\ ocupe teritoriul agitat al Balcanilor, s\ supun\ aceste popula]ii turbulente, s\ le ]in\sub control pån\ se lini[tesc [i încep s\-[i rezolve problemele într-un mod mai civilizat».(…)

E un lucru acceptat ast\zi s\ reafirmi valoarea imperiilor, inclusiv a ultimului imperiumulti-na]ional, cel sovietic. Epitete ca «anomalie», aplicate imperiilor, vor disp\rea prob-abil din textele academice. {i în mod cert nu se accept\ ca politicienii [i intelectualii bal-canici s\ fac\ din Imperiul Otoman [i Turcia ]api isp\[itori pentru toat\ ne[ansa [i pen-tru toate erorile lor de guvernare, s\ încerce s\ se defineasc\ pe sine prin contrast cu oentitate demonizat\, s\ apeleze în acest caz, pur [i simplu, la no]iunea de orientalism.Kennan în schimb a definit Balcanii: el a transformat conceptul lui Herder de «Spirit» alBalcanilor în sintagma lui Kaplan «Fantoma» Balcanilor. Roland Barthes observa c\ repre-zent\rile [i mentalit\]ile colective pot fi «înghe]ate», pot fi men]inute neschimbate de c\treputerea politic\, de pres\ [i de valorile curente. David Spurr a ar\tat, în leg\tur\ cu lumeaa treia c\ în timp ce presa continua s\ se aga]e de concep]ia standard despre civiliza]ieap\rut\ în epoca colonial\, antropologia [i critica cultural\ investigau consecin]ele unorastfel de opinii. Balcanii n-au fost supu[i unor cercet\ri similare, probabil pentru c\ statu-tul lor necolonial i-a l\sat în afara sferei de interes a criticii post-coloniale [i a criticii cul-turale, [i pentru c\ antropologia balcanic\ ([i în general antropologia european\) esteoarecum marginal\. (…)

Balcanii au fost defavoriza]i atåt de descoperire, cåt [i de inven]ie. Balcanismul [i sem-nifica]ia lui sunt prizonierii unui orizont de discurs în care termenul «Balcani» se opunetermenilor de «Occident» [i «Europa», în timp ce «Balcanismul» este perechea întunecat\a termenului de «civiliza]ie occidental\». Atunci cånd Balcanii erau parte a paradigmeidisociative care blama Estul, iar termenul «Orientalism» era no]iunea care li se ad\ugaîn mod necesar pentru ca «Vestul» [i «Europa» s\ se auto-defineasc\, mai exista înc\perspectiva redescoperirii lor într-o lumin\ pozitiv\. Îns\ odat\ cu redefinirea Estului [i

100

a Orientalismului ca valori semantice independente, Balcanii au r\mas robi]i Europei ca

un spa]iu al anti-civiliza]iei, ca un alter ego, cu tot ce implic\ mai r\u aceast\ condi]ie.

În romåne[te de Roxana C~LINESCU

101

VINTIL| MIH|ILESCU

Balcanii, «anthropologically correct»

«David Spurr a ar\tat c\, în cazul lumii a treia, în timp ce presa continu\ s\ r\mân\ata[at\ viziunilor normative despre civiliza]ie formate în perioada colonial\, antropologia[i criticismul cultural au pus sub semnul întreb\rii aceste viziuni. Aceast\ problemati-zare nu a afectat [i Balcanii, poate datorit\ faptului c\ statutul lor non-colonial i-a l\satîn afara sferei de interes a criticii post-coloniale [i a criticismului cultural [i deoareceantropologia balcanic\ – [i în general cea european\ – a fost oarecum periferic\ în ans-ablul domeniului» (Maria Todorova, 1996).

Întoarcerea acas\ a antropologilor, dup\ lungul lor periplu fondator prin colonii [ilumi exotice, a antrenat o puternic\ criz\ epistemologic\ [i moral\, restructurând pro-fund modul de a gândi disciplina [i obiectul ei. Aceast\ rea[ezare a abord\rilor antropo-logice pare s\ fi afectat doar indirect interesul, practic recent, al speciali[tilor pentru sud-estul european. Acest teren relativ nou li se oferea acestora gata structurat – ca s\ nuspunem minat – ideologic, din exterior mai ales sub forma peiorativ\ a «balcanismului»,iar din interior în principal sub aceea valorizant\ a specificurilor na]ionale, construite cuaportul esen]ial al etnologiilor domestice. Altfel spus, «terenul balcanic», afirmat cuîntârziere în preocup\rile antropologice, se prezint\ relativ pu]in [i mai de grab\ indirect«cur\]at» atât de critica post-colonial\, care a restructurat celelalte terenuri antropolog-ice, cât [i de aceea post-comunist\, care nu a p\truns înc\ sistematic în con[tiin]a etno-grafilor locali [i a modului acestora de a-[i construi terenul. Pe scurt, faimosul regardéloigné (Lévi-Strauss) al antropologului necesit\ o delicat\ opera]iune de «defri[are»înainte de a se putea exersa în voie.

Între 4 [i 7 septembrie 1997 a avut loc la Bucure[ti al doilea congres alSociet\]ii de Antropologie Balcanic\. Articolul de fa]\ nu este o prezentare aacestuia, a[a încåt îmi cer scuze anticipat colegilor care nu se vor reg\si înråndurile de mai sus. Pe de alt\ parte, nu este vorba nici de o prezentaresistematic\ [i complet\ a situa]iei antropologiei balcanice, ci pur [i simplu decåteva reflec]ii provocate de acest congres.

102

Construc]ia ideologic\ a BalcanilorPrincipalul obstacol – dar [i provocare – pare a fi, în acest sens, «p\durea de sim-

boluri» a balcanismului .{tim deja câte ceva despre istoria acestui stereotip. În concep]ia Mariei Todorova,

trei ar fi momentele esen]iale pe care le-a parcurs aceasta: 1) erori inocente, rezultatedintr-o cunoa[tere geografic\ imperfect\ [i transmise prin tradi]ie; 2) aceast\ apela]iepur geografic\ a fost apoi saturat\ cu supralicit\ri politice, sociale, culturale [i ideolog-ice, astfel încât «balcanic» va c\p\ta, c\tre cump\na secolelor, implica]ii peiorative; 3)completa disociere dintre termen [i obiectul pe care îl desemna, înso]it\ de o evolu]ieulterioar\ a sensului peiorativ al termenului.

Mai avem de aflat destule despre ra]iunile, geopolitice [i de alt\ natur\, care au statla baza acestei evolu]ii. Dar [tim deja suficient despre statutul actual al «balcanismului»în lume. Comentând una dintre cele mai tran[ante pozi]ii în aceast\ privin]\, aceea a luiGeorge Kennen, fostul ambasador al Statelor Unite în Uniunea Sovietic\, apoi în Iugoslavia,aceea[i Maria Todorova conchide: «este o versiune patrician\ american\ a unei vechi par-adigme aristocratice europene, asezonat\ cu puritanism victorian de secolul XIX. Ea man-ifest\ o credin]\ evolu]ionist\ în superioritatea ordinii civiliza]iei asupra barbarismului,predispozi]iilor arhaice, înapoierii (...), pe scurt, a „tribalismului“» (idem).

Aparent a[a stau lucrurile. Toate studiile dedicate acestui subiect ofer\ suficiente ilus-tr\ri de aser]iuni [i comentarii, intelectuale [i politice, ce apropie pân\ la identificare «bal-canism» [i «tribalism». La o privire mai atent\ îns\, s-ar p\rea c\ în ultima vreme neafl\m într-o faz\ «post-evolu]ionist\»: tribalismul balcanismului pare s\ trimit\ maidegrab\ la barbar decât la primitiv, ceea ce este cu totul altceva.

«Se pare c\ într-adev\r „timpul” ca „timp-ca-atare” a jucat un rol determinant încondi]iile de întemeiere a sociologiei, oferind mijlocul esen]ial [i privilegiat de distan]areîntre societ\]i. (...) Aceast\ ideologie primitivist\ este lucrul etnologilor mai degrab\ decâtal sociologilor, în virtutea partajului operat la începutul secolului XIX, când „primitivii” [inu doar „s\lbaticii” au devenit obiect de studiu al disciplinei particulare pe care o reprezint\etnologia, înlocuind discu]iile asupra st\rii societ\]ii cu o problematic\ a clasific\rii ier-arhice a societ\]ilor bazat\ pe o pozi]ie în raport cu momentul sau starea de origine [idefinit\ în termeni de proximitate sau dep\rtare în raport cu acest moment sau aceast\stare» (Françoise Paul-Lévy, 1986). N\scut\ în umbra faimosului «comment peut-on êtrePersan ? », în plin climat evolu]ionist, «ideologia primitivist\» va sta [i la fundamentelesociologiei prin întrebuin]area pe care i-o va da p\rintele acesteia, August Comte. Pen-tru acesta, sociologia poate [i trebuie s\ se nasc\ acum, în «epoca [tiin]ific\ [i indus-trial\», dintr-o dubl\ ra]iune: a) de abia acum cunoa[terea uman\ a ajuns la stadiul deevolu]ie care s\-i permit\ o gândire a socialului [i b) socialul însu[i a ajuns de abia acumla un stadiu de împlinire care s\-i permit\ s\ devin\ obiect al [tiin]ei. «Dac\ [tiin]a social\era deci, pentru Comte, imposibil de constituit înainte, aceasta se datoreaz\ unei st\ri acuno[tin]elor, dar în egal\ m\sur\ [i unei st\ri a realit\]ii» (idem).

În ultim\ instan]\, ideologia primitivist\, dincolo de toate criticile la care a fost supus\înc\ de la înfiriparea ei, ne-a permis, pe de o parte, s\-l accept\m pe Cel\lalt, [i, pe dealt\ parte, s\ ne gândim pe Noi, în raport cu acest Altul. Totodat\, aceast\ a[ezare a gândirii

103

despre Om [i Societate a permis un climat în principiu constructiv [i optimist, securizantpentru Noi [i d\t\tor de speran]e pentru Ei, în virtutea «legilor invariabile ale evolu]iei»,de care vorbea Comte, mai exact a faptului c\ «dezvoltarea este egal\ cu progres». Maimult decât atât, primitivul a exersat chiar o anumit\ fascina]ie, în virtutea ecua]iei desorginte romantic\ între originar [i original. În consecin]\, «ne vine foarte greu s\accept\m (acum) c\ societ\]ile primitive nu reprezint\ starea social\ originar\ a soci-et\]ilor. {i aceasta cel pu]in pentru dou\ motive: pe de o parte pentru c\, dac\ renun]\ms\ facem din acestea imaginea originii, nu mai [tim cum s\ gândim diferen]a sau difer-en]ele între aceste societ\]i [i societatea noastr\; pe de alt\ parte deoarece, datorit\ aces-tei imagini pe care o ofereau societ\]ile primitive, credeam c\ putem gândi propria noas-tr\ istorie» (idem).

Revenind la Balcani, este clar, dac\ privim în urm\, c\ societ\]ile din aceast\ zon\au fost percepute în perspectiva ideologiei primitiviste ca situându-se undeva mai în urm\pe dimensiunea «timpului-ca-atare». Adic\ definite printr-un anumit grad de primitivism[i considerate în consecin]\ cu un amestec de repulsie [i fascina]ie. Când Hermann Key-serling scria, de pild\, în 1928, despre «spiritul p\mântului» propriu Balcanilor ca despreo «energie formativ\ primar\», acest amestec «primitivist» între înapoiere [i for]\ vital\era înc\ vizibil. Când George Kennan vorbe[te îns\ ast\zi, ca autoritate suprem\, despre«tr\s\turi profunde de caracter mo[tenite, probabil, dintr-un trecut tribal îndep\rtat» [i«r\mase ca atare pân\ ast\zi», înapoierea Balcanilor devine pur\ excludere, f\r\ [ansaprogresului atribuit\ legic, înainte, tuturor «primitivilor».

Vremurile s-au schimbat. «Timpul-ca-atare» nu mai poate ordona gândirea noastr\despre societate, credin]a evolu]ionist\ [i-a epuizat resursele, istoria îns\[i [i-a atins«sfâr[itul». Cum mai pot fi în]elese atunci raporturile între societ\]i, cum mai poate figândit\ diferen]a în afara vechiului criteriu al timpului-progres ? R\spunsul pare s\ fieunul singur: prin eludare. Fie c\ este vorba despre toleran]a militant\ a multi-culturalis-mului, care a[eaz\ al\turi diferen]ele ca ne-esen]ial diferite, fie c\ este vorba de intoler-an]a de abia mascat\ a «ciocnirii civiliza]iilor», care alung\ diferen]a în spa]iul irecuper-abil al celuilalt-barbar, diferen]a înceteaz\ practic s\ mai fie gândit\. Ea este, de fapt, doartr\it\, aceast\ experien]\ emo]ional\ a diferen]ei fiind apoi sublimat\, eventual, în ide-ologie mobilizatoare.

În acest sens, ideologia noului «tribalism», a noului «barbar» pare s\ fie mai bineconturat\ [i mai activ\. O (relativ) nou\ geografie simbolic\ decupeaz\ lumea, trasândun limes între spa]ii ale ordinii [i spa]ii destinate dezordinii. Aceast\ nou\ frontier\, care,dup\ Rufin, tinde s\ se instaleze în lumea noastr\ post-modern\, utilizeaz\ alt criteriu degestiune a Celuilalt. O dat\ cu «sfâr[itul istoriei», «timpul-ca-atare» î[i pierde func]ia declasificare a diferen]elor. «Sim]indu-se sfâr[it\, civiliza]ia noastr\ prefer\ s\ se limitezeîn spa]iu decât în timp» (Rufin, 1991). În criz\ de legitimare ea îns\[i, lumea estab-lishment-ului modernit\]ii î[i recompune identitatea opunând-o unei alterit\]i esen]ial-izate, iremediabil str\in\ [i inferioar\. Balcanismul este parte a acestui refuz de a gândidiferen]a. Astfel, la aceast\ scar\ regional\, «Kennan a esen]ializat Balcanii: el a trans-format Volkgeist-ul herderian al Balcanilor în „fantomele Balcanilor” a lui Kaplan» (Todor-ova, op.cit.). Primitivul destinat unui viitor a fost înlocuit cu noul barbar, pus în caran-tina unui trecut f\r\ ie[ire. «Sfâr[itul istoriei» devine astfel o istorie sfâr[it\, înghe]at\:

104

«tribalismul» a definit de când se [tie pe ace[ti «barbari» [i a[a va r\mâne, probabil,ve[nic. O scuz\ simpl\ dar nefast\ pentru «somnul ra]iunii», al acelei Ra]iuni care a inven-tat Istoria.

Acest «refuz de a gândi diferen]a» nu putea duce la altceva, în plan regional, decâtla un impas de a gândi Balcanii. Dar acesta nu trebuie pus doar pe seama «exteriorului».Exist\ [i un soi de refuz intern de a gândi Balcanii.

Cel pu]in dou\ motive fundamentale pot fi re]inute în aceast\ privin]\. În primul rând, trebuie ]inut cont de mi[c\rile centrifuge, care au înso]it perioada de

formare a statelor-na]iuni din zon\. «O ]ar\ nu este a locului unde st\, ci a ]intei la carese uit\» – spunea Iorga în 1940, în bro[ura Ce este Sud-Estul European? Or, dinacest punct de vedere, comunit\]ile balcanice au început s\ «priveasc\» care încotro înc\de la începutul secolului XVIII, dezicându-se, într-un fel sau altul, de «unitatea» balcanic\.Astfel, de pild\, Dimitrie Cantemir va pune toate nenorocirile de care suferea Moldovatimpului s\u pe seama Bisericii ortodoxe bulgare, care ne-a impus slavona ca limb\ decult pentru a ne atrage în mrejele Orientului [i a ne ]ine astfel departe de Europa. Privir-ile erau deja îndreptate spre Roma [i nimic din ceea ce era «balcanic» nu mai era con-siderat a avea vreo leg\tur\ cu noi. Identitatea noastr\ na]ional\ s-a constituit în aceast\perspectiv\. Influen]a slavonei ca limb\ de circula]ie în zon\ este închis\ în litera moart\a unor ceasloave, aceea a Imperiului otoman este privit\ doar prin perspectiva r\zboaielorde independen]\ etc. Fiin]a noastr\ na]ional\ devine o entitate eteric\, ce traverseaz\ sec-olele, f\r\ a fi alterat\ de contactul cu alterit\]ile, egal\ cu ea îns\[i de pe vremea romanilor[i/sau a dacilor. {i acela[i lucru se întâmpl\ cu toate viitoarele na]iuni ale Balcanilor, multmai preocupate de ceea ce le distinge [i le face unice, adic\ demne de unitate, decât deceea ce ar putea s\ le apropie sau le-a apropiat vreodat\.

Al doilea motiv, care nu este, într-un fel, decât o reluare adus\ la zi a primului, estecompeti]ia post-comunist\ pentru Europa, în care fiecare ]ar\ încearc\ s\ se salveze pecont propriu de stigmatul balcanismului.

A gândi balcanitatea, fie ea [i sub masca neutr\ a «sud-estului european», ca spa]iude apartenen]\ [i referin]\ istoric\ definitorie echivaleaz\ astfel aproape cu o tr\dare depatrie. În acest sens, nu pu]ini au fost colegii care s-au întrebat «ce c\ut\m noi, românii,într-un congres de antropologie balcanic\?»

Deconstruc]ia antropologic\Contactul direct cu «terenul balcanic», observa]ia participativ\ drag\ antropologului

se v\d astfel afectate în dou\ moduri complementare: pe de o parte, demersul s\u decunoa[tere este îngreunat de acest climat de refuz ideologic de a gândi diferen]a, în gen-eral, [i Balcanii, în particular; pe de alt\ parte, însu[i obiectul s\u de studiu i se înf\]i[eaz\,cel pu]in la prima vedere, ca «balcanic», adic\ conform cu imaginea ideologic\ a bal-canismului: «M\ a[teptam, venind pe teren, s\ dau peste cele mai acute manifest\ri dena]ionalism» – m\rturise[te astfel o antropoloag\. Or, adesea, vezi ceea ce te a[tep]i s\vezi...

Voin]a de a înl\tura aceste obstacole [i de a ajunge la «realitatea» balcanic\, dinco-lo de h\]i[urile ideologice ale «balcanismului», a fost, bineîn]eles, punctul comun al tutur-

105

or participan]ilor. Din acest punct de vedere se poate vorbi de un relativ consens de«deconstruire» a obiectului fantasmat al Balcanilor. C\ile alese pentru atingerea acestuiscop au fost îns\ diferite [i ele ne permit s\ întrevedem ceva din situa]ia mai general\ aantropologiei «balcaniste» – [i probabil nu numai a acesteia. Dincolo de interferen]e [iconvergen]e inevitabile, cei din\untrul [i cei din afara Balcanilor s-au diferen]iat din nouîntre ei.

Cei mai mul]i dintre antropologii occidentali aveau un aer de familie comun, indifer-ent de subiectul abordat sau de op]iunile teoretice [i metodologice afi[ate. Parafrazândîntr-un fel p\rerea Mariei Todorova, citat\ la începutul acestui studiu, s-ar putea spunec\ în aer pluteau problemele de con[tiin]\ post-coloniale, f\r\ problematica colonial\.Majoritatea colegilor vestici purtau în analizele lor ceva din mesajul unei experien]e occi-dentale consumate traumatic, permi]ându-le s\ vad\ mai clar mersul lumii [i s\-i aver-tizeze astfel pe cei care nu au împ\rt\[it aceast\ experien]\ ini]iatic\. Mai mult chiar decâto cunoa[tere aprofundat\ a acestei p\r]i de lume, «experien]a occidental\» p\rea s\ leconfere prin ea îns\[i statutul de exper]i . Fapt care pe unii îi jena, pe al]ii îi fascina. Secontura astfel, pe undeva, un spa]iu al antropologului ca institu]ie umanitar\, luând loculmisionarului din trecut [i oscilând între joc al puterii [i d\ruire, la rândul ei împ\r]it\ întrecompeten]\ [i naivitate.

Pe aceast\ linie se profilau reperele unei anthropological correctness, vizând, maiexplicit sau mai implicit, mai clar sau mai confuz, un fel de ac]iune terapeutic\ [i/sauprofilactic\ de îns\n\to[ire a gândirii [i societ\]ii balcanice de toate bolile reputate a bân-tui prin zon\. Cele mai vizate erau maladia na]ionalist\ [i cea folclorist\, într-un modnesistematic [i adesea contradictoriu fiind formulate [i avertismente, mai mult sau maipu]in categorice, împotriva mentalismului, culturalismului, etc.

Toate aceste avertismente î[i g\sesc referentul în societ\]ile balcanice [i în modulde a gândi aceste societ\]i. Ca atare ele sunt totdeauna, cel pu]in par]ial, binevenite. Prob-lema apare când, din op]iuni teoretice [i metodologice, ra]ionale [i deci susceptibile deanaliz\ critic\, ele devin instrumente de poli]ie ideologic\.

S\ lu\m, de pild\, cazul central al na]ionalismului. Din punct de vedere antropo-logic – [i, în general, [tiin]ific – o atitudine non-na]ionalist\ ([i nu anti-na]ionalist\!) estepremisa sine qua non a oric\rui demers de cunoa[tere. Preocuparea excesiv\ de a fianthropologically correct poate perverti îns\ aceast\ condi]ie esen]ial\ a cercet\rii.Exist\ astfel o eroare benign\, care transform\ aceast\ premis\ în concluzie, reducândanaliza empiric\ la un mesaj ideologic anti-na]ionalist – ceea ce este util civic dar steril[tiin]ific. Si exist\ o eroare malign\, care face ca, din exces de zel, tratarea contextelorconflictuale s\ fie f\cut\, explicit sau implicit, doar din punctul de vedere al «victimei»(de pild\ minorit\]ile care constituie obiectul unor comportamente na]ionaliste). Or, dac\din punct de vedere moral, aceast\ pozi]ie ar putea fi considerat\, la o adic\, reparato-rie, din punct de vedere [tiin]ific ea este de-a dreptul o falsificare.

S\ lu\m apoi cazul folclorismului. Animozit\]ile dintre antropologie [i vechiul fol-clor sunt cunoscute pretutindeni în lume [i exist\ [i la noi, chiar dac\ mul]i dintre actu-alii antropologi sunt folclori[tii de ieri. Este evident c\ ie[irea analizelor etno-folcloricedin spa]iul specificit\]ii [i identit\]ii na]ionale [i deschiderea spre istoric, social [i com-parativ sunt cerin]e îndrept\]ite [i înc\ prea pu]in îndeplinite în spa]iul nostru puternicata[at ideii de Volksgeist. Pe de alt\ parte, a transforma aceast\ exigen]\ teoretic\ [i

106

metodologic\ în imperativ anti-folcloric risc\ s\ arunce copilul împreun\ cu apa din copaie.Astfel, este total inacceptabil s\ fie etichetate drept «folclorism» [i ostracizate în con-secin]\ cercet\ri moderne de etnologie european\ [i/sau balcanic\ comparat\, doar pen-tru simplul fapt c\ se ocup\ de cultura popular\, supralicitat\ de vechiul folclorism. Maideparte, a spune c\ totul este o construc]ie a elitelor, inclusiv cultura popular\, înseamn\a trece dintr-o extrem\ în alta, chiar [i mai greu de sus]inut.

S\ mai arunc\m o privire [i asupra altor avertismente, mai pu]in clar conturate. Ast-fel culturalismul a putut fi privit ca o tenta]ie nefast\ pentru cercet\torii din zon\, datorit\conota]iei sale de relativism cultural [i, în spe]\, suportului pe care l-ar reprezenta pen-tru ideea de specificitate cultural\ [i, în ultim\ instan]\, de «spirit na]ional». Din nou,premisa acestui avertisment este întru totul corect\. Ea conduce la elaborarea unor abord\riuniversaliste, ce se opun exceselor de specificitate atât local\, gen «specific na]ional»,cât [i planetar-strategic\, de tip Huntington. De asemenea, ea permite formularea uneipozi]ii [i metodologii multi-culturaliste promi]\toare, chiar dac\ înc\ destul de confuz\.Falsificarea apare în momentul în care, de teama specificit\]ii, se ajunge s\ se nege difer-en]a: a repudia orice particularitate a Balcanilor nu este cu nimic superior [tiin]ific afirm\riiunei diferen]e absolute. Din op]iune teoretico-metodologic\ major\, universalismul devineparti-pris ideologic.

Acela[i lucru pare s\ se întâmple uneori cu mentalismul. Pus sub acuza]ie de unii,pe linia lui Clifford Geertz, datorit\ preocup\rii «balcanice» excesive pentru o mentalitateadesea desc\rnat\ [i anistoric\, acesta este înlocuit, în aceste cazuri, de afirma]ia opus\,cu nimic mai pu]in exclusivist\, c\ «totul este social», dup\ cum se exprima cineva. Cuani în urm\, Edmund Leach remarca polarizarea antropologilor între ra]ionalism, (sim-ilar «mentalismului» de care vorbe[te Geertz), preocupat în principal de «ceea ce spunoamenii» [i «structura ideilor», [i empirism, centrat mai degrab\ pe «ceea ce fac oamenii»[i «structura societ\]ii» (Leach, 1976). Aceast\ polarizare poate fi urm\rit\, la noi, înpolemica dintre Stahl [i Blaga/Eliade, de pild\. Ea nu a dus îns\ la eliminarea din cultur\nici a unora, nici a altora, chiar dac\ unii au dat dreptate unei tabere, al]ii celeilalte. Op]iuneteoretico-metodologic\ major\ [i spa]iu de polemic\ academic\, alternativa ra]ional-ism/empirism nu poate fi îns\ obiect de «corectitudine» antropologic\.

Dinspre partea «autohtonilor», situa]ia se prezint\ relativ diferit. Abord\rile recentedin antropologie î[i fac tot mai mult apari]ia printre speciali[tii balcanici, ceea ce nu poatefi decât de bun augur. Singurul «risc», [i acesta minor, este când o abordare la mod\este îmbr\]i[at\ mai mult pentru a permite – [i a masca – o convertire considerat\dezirabil\. Se poate întâmpla atunci ca etnografi excelen]i în domeniul lor de competen]\,lansându-se în interpret\ri «antropologice» acrobatice, s\ afecteze chiar [i datele etno-grafice pe care, altminteri, erau perfect st\pâni.

Mai important\ [i mai substan]ial\ mi se pare îns\ o alt\ tendin]\: întoarcerea la fapte.Circumspec]i în fa]a v\lului ideologic ce le acoper\ [i celor din\untru, nu numai celor dinafar\, obiectul de studiu, antropologii balcanici par a fi foarte preocupa]i de neutralitateademersului lor. Ie[irea din ideologie [i evitarea capcanelor de genul celor semnalate [ide colegii vestici sunt posibile doar prin revenirea la adev\rul faptelor brute. Pozi]ia, maimult implicit\, este atunci nu atât aceea a expertului, cât cea a martorului. Antropologul

107

consider\ de datoria sa s\ depun\ m\rturie, s\ spun\ adev\rul, numai adev\rul [i totadev\rul: am fost «acolo» [i iat\ ce am v\zut.

Se revine astfel la sursele etnografice ale antropologiei, la «observa]ia participativ\»a vie]ii cotidiene, doar c\ în condi]iile altui tip de societate [i a altui mod de rela]ionaresubiect-obiect. Dincolo de prospe]imea pe care o aduc aceste cercet\ri cu care nu preaam fost obi[nui]i, exist\ îns\ [i un risc vizibil: absolutizarea faptelor ca atare. Par]ial dinneîndemânare teoretic\, par]ial dintr-o grij\ echivalent\ «corectitudinii antropologice»despre care am vorbit, numero[i autori r\mân la nivelul faptelor [i al m\rturiei, reticen]isau explicit ostili fa]\ de orice interpretare care ar putea s\-i readuc\ în «ideologic». Or,mai este oare nevoie s\ amintim c\ nu exist\ fapte f\r\ teorie ? Riscul de a face o inter-pretare gre[it\ este un risc asumat, f\r\ de care nu exist\ nici [ansa cunoa[terii [tiin]ifice.

Toate cele de mai sus nu sunt o «m\rturie» despre Conferin]a de Antropologie Bal-canic\, ci o «interpretare». {i aceasta foarte par]ial\, în m\sura în care a avut în vederedoar anumite tendin]e, considerate a avea o «doz\ de risc» mai ridicat\, [i nu toatetendin]ele exprimate cu aceast\ ocazie. C\ aceasta corespunde totu[i unei preocup\ri realeo confirm\, poate, [i faptul c\ ideea de politically correct a fost lansat\ în cadrul con-ferin]ei tocmai ca un avertisment împotriva acestei «tenta]ii».

A gândi «corect», în acest sens, revine la a nu gândi deloc. Este un simplu exerci]iude autoritate ([i/sau obedien]\). Or, acesta poate fi cu adev\rat un «avertisment» impor-tant.

108

SPERAN}A R|DULESCU

Metisaje [i globaliz\ri muzicale

Când mergem la Obor s\ ne târguim cartofii [i ceapa cele de toate zilele, dinspre tara-bele cu casete ieftine suntem agresa]i de melodii populare stridente, grosolane [i f\r\har. Din când în când prindem din zbor crâmpeie din crea]iile poetice memorabile cu careele se îngem\neaz\: Stinge, f\, telecomanda, / C\ s-a terminat «Casandra»/ Bine c\ s-a terminat, / C\ m\ l\sai nemâncat.

Oare ce fel de muzic\ s\ fie asta? Unii îi zic «]ig\neasc\», «sârbeasc\» sau«turceasc\». Al]ii – «de mahala». Muzican]ii ]igani o numesc «l\ut\reasc\» ([i ar meri-ta s\ d\m aten]ie opiniei lor de profesioni[ti ai genului). Cei mai confuzi sau mai pru-den]i îi spun «modern\» – un calificativ care acoper\, la limit\, orice fapt mai nou, maine[tiut sau mai bizar. În fine, s\-i spunem deocamdat\ muzic\ «de Obor», c\ci e limpedec\ apelativul ei e în curs de negociere.

Majoritatea intelectualilor români prefer\ s\ cread\ c\ muzica «de Obor» e str\in\,vine de la altcineva, de altundeva, de pe la vreun «neam prost» din preajm\ sau din mijloculnostru; c\ doar poporul român – eroic, inteligent, înzestrat artistic etc., de[i întotdeau-na victimizat de istorie, de pozi]ia geografic\, de vecini, de puteri oculte etc. etc., cum îl[ti]i – n-ar fi capabil s\ z\misleasc\ o asemenea oroare. E drept c\ oamenii de rând,îndeosebi precupe]ii [i clien]ii lor mai nec\ji]i, o resimt ca familiar\, securizant\, potriv-it\ cu via]a lor; dar nici ei nu se gr\besc întotdeauna s\ o socoat\ româneasc\.

Sunt etnomuzicolog. De ani de zile stau cu urechile ciulite c\tre aceast\ muzic\ [inu reu[esc s\-i lipesc o etichet\ care s\ i se potriveasc\ perfect. E drept c\ nici ea num\ ajut\: îmi alunec\ printre degete, se preface cu fiecare an, scoate mereu în relief câteun atribut nou, care pare s\ fie mai pertinent, mai definitoriu decât celelalte. Cu vreo 10ani în urm\, o consideram [i eu, ca toat\ lumea, «sârbeasc\». De altfel, m-am informatmai grijuliu [i am aflat c\, într-adev\r, în Serbia exist\ o muzic\ popular\ – adic\ de larg\popularitate – pe care condeierii de mâna a doua o compun pentru discurile [i caseteledistribuite îndeosebi în mediile muncitore[ti: ea se nume[te novocomponovana nar-

109

odna muzika – muzica popular\ nou-compus\1. Dar, tocmai pe când f\ceam aceast\descoperire [i m\ preg\team s\ o proiectez asupra realit\]ii române[ti, tenta «sârbeasc\»a muzicii din Obor a p\lit pu]in. A[a c\ am ezitat, iar apoi am pornit în c\utarea unui altnume. Am ezitat cu atât mai mult cu cât, între timp, am ascultat multe felurite muzici [iam citit [i auzit lucruri interesante. În Bulgaria, în Croa]ia, în Macedonia, în Grecia, înTurcia – într-un cuvânt peste tot în Balcani – exist\ o muzic\ foarte apropiat\ de muzi-ca noastr\ «de Obor», de[i cu sonorit\]i particularizate local. Peste tot oamenii o iubesc[i o «consum\» cu mare patim\. Interpre]ii ei principali sunt – ca [i la noi – muzicieniipopulari profesioni[ti, în majoritate ]igani. Muzica se cânt\ «pe viu» îndeosebi la nun]i,dar – se pare – niciodat\ în momentele tari ale ceremonialului nup]ial. Altfel, ea se ascult\oricând [i oriunde poate func]iona un casetofon. De[i o îndr\gesc nem\surat, oameniinu o consider\ tocmai «a lor», ci prefer\ s\ o atribuie unui alt neam. Spre exemplu, omelodie-[lag\r de caset\ ieftin\ care circula furibund cu doi ani în urm\ în Bulgaria [iRomânia era socotit\ de români bulg\reasc\ iar de bulgari româneasc\.

Etnomuzicologii str\ini, îndeosebi americanii, s-au aplecat cu deosebit\ aten]ie asupraacestei muzici2 [i au observat c\: ● ea e o crea]ie hibrid\ sau – cum spun francezii – demetisaj, în care func]ioneaz\ elemente de surse diverse; ● izvoarele sale primordiale sunt,neîndoielnic, muzicile de tradi]ie oral\ ale tuturor popoarelor din Balcani. Dar în ultimavreme influen]ele muzicilor pop, rock, jazz [i rap pe care le resimte sunt tot mai explicite.Motiv pentru care unii o desemneaz\ prin sintagma «jazz balcanic»3 sau «pop-rock bal-canic»; ● muzica aceasta e deosebit de imaginativ\, de «liber\», de improvizat\ [i contras-teaz\ violent cu «folclorul oficial» sau cu «muzica na]ional\» a unei ]\ri sau alteia (adaugeu, pe în]elesul ne-muzicienilor: contrasteaz\ violent cu «Tezaurul folcloric» al fiec\reiadin ele, fiindu-i net superioar\ prin veridicitate [i vitalitate).

Considerat\ «impur\» etnic [i insubordonabil\, ea a fost peste tot privit\ cu ostili-tate de autorit\]ile din ]\rile comuniste, marginalizat\ [i chiar reprimat\ mai mult sau maipu]in dur cu diverse prilejuri (prin «campanii de depoluare a folclorului» asem\n\toarecu cea care f\cea zgomot prin jurnalele române[ti de acum un deceniu). Vehicularea sade c\tre ]igani a fost un motiv suplimentar de depreciere [i iritare. Aceast\ muzic\, spunamericanii – v\ rog s\ v\ ]ine]i bine – a fost preludiul simbolic al mi[c\rilor anticomu-niste din r\s\ritul Europei.

Pentru a nu se abate de la o obiectivitate [tiin]ific\ [i o «corectitudine politic\»s\n\toase pentru carierele lor, americanii se feresc s\ emit\ judec\]i de valoare asupramuzicii. Pentru ei calificativele «liber\», «improvizat\», «imaginativ\» sunt doar atributecare oglindesc, eventual, structuri [i rela]ii sociale, dar nu au nici un raport cu ]inuta artis-tic\. Pe de alt\ parte îns\, trebuie s\ admit c\ «indiferen]a» fa]\ de valoarea muzicii îndiscu]ie e cât se poate de productiv\: ea le permite americanilor s\-i cerceteze la receresorturile, s\ pun\ în eviden]\ «pattern-urile» care au generat-o. Or, o bun\ parte a

1 World Music. The Rough Guide. The Rough Guides Music Reference Series; editori:Simon Broughton, Mark Ellingham, David Muddyman [i Richard Trillo; Londra 1994 (ed. I), 1995(ed. II), p. 83.

2 În volumul Retuning Music. Changes in Central and Eastern Europe. Editor MarcSlobin; Duke University Press, Durham [i Londra, 1996.

3 Donna Buchanan, «Wedding Musicians, Political Transition, and National Consciousness inBulgaria»; în vol. Retuning , p. 203.

110

europenilor, francezii în orice caz, ar ignora-o din dispre] [i ar rata astfel în]elegerea unuifenomen contemporan extrem de interesant [i de dinamic, oricât ar p\rea de repugnant.(Muzicologilor [i etnomuzicologilor români nici nu le-ar trece prin cap s\ se sinchiseasc\de aceast\ muzic\: ar fi sub demnitatea lor.)

De altfel, sunt datoare s\ adaug c\ muzica despre care vorbim nu este integral îngroz-itoare. Mi s-a întâmplat s\ aud [i piese de gen bune sau chiar entuziasmante; e dreptîns\ c\ acestea sunt tot atât de rare ca [i interpre]ii-creatori de mare altitudine care leproduc.

Bun, muzica actual\ «de Obor» sau «de mahala» e o ramur\ a unui trunchi balcanicpe cât de zgrun]uros pe atât de zdrav\n. Dar cum [i când a prins ea fiin]\ în România?

Întâi de toate, trebuie spus c\, de fapt, în clipa de fa]\ muzica «de mahala» nu maie de mult doar «de mahala» – va trebui s\ abandon\m la un moment dat [i acest apel-ativ secund. Ea a dep\[it grani]ele ora[ului, a p\truns pân\ în cele mai îndep\rtate sate[i [i-a câ[tigat sufragiile entuziaste ale mai tuturor locuitorilor lor. Spa]iul constituirii sale(care este în acela[i timp [i aria r\spândirii predilecte în toate vremile) este sudul [i estul]\rii: Câmpia Dun\rii de Jos [i ]inuturile înconjur\toare [i (pân\ la un moment dat) Moldo-va. Muzica «de mahala» a fost întru început rodul fuziunii unor straturi relativ clar cir-cumscrise stilistic: muzica rural\ din Muntenia, muzica de curte (turc\, apoi fanariot\),muzica mai veche sau mai nou\ din periferia Bucure[tiului [i a celorlalte urbe valahe,muzici occidentale de larg\ popularitate în Principate într-un moment istoric sau altul.Procesul de formare s-a declan[at în târguri [i ora[e de mai bine de dou\ veacuri, de[iritmul s\u a fost în general net mai accelerat în acest secol [i îndeosebi în ultimele dou\-trei decenii. «Muzica de mahala» s-a perpetuat în secolul XIX, iar în prima jum\tate aveacului în curs a atins o perfec]iune «clasic\» cunoscut\ nou\ mai mult decât din relat\ri.Ea [i-a perpetuat traseul încorporând din mers toate nout\]ile sonore de sorginte urban\.Fuziunile sunt [i au fost întotdeauna fire[ti, îndeosebi cele ale elementelor de surs\ bal-canic\. Tr\im cu to]ii în aceea[i larg\ arie cultural\, în care evenimente sociale, politice[i economice au favorizat [i favorizeaz\ necontenit imixiunile muzicale: suzeranitateaturceasc\, domniile fanariote, r\zboaiele, p\storitul transhumant, rela]iile negustore[ti(începând cu comercializarea produselor oii [i sfâr[ind cu «micul trafic» de grani]\),apartenen]a la acela[i «lag\r socialist» etc.

Prin anii ‘70-’80, muzica de mahala româneasc\ a f\cut pa[i deci[i c\tre: muzica delarg consum din Banatul sârbesc, muzica bulg\reasc\, macedonean\, greceasc\ etc. «denunt\»4 [i de petrecere citadin\, muzica filmelor indiene, alte muzici din Orientul Mijlociu[i din aria mediteranean\. Pe la începutul anilor ‘90, ea a început s\ preia masiv elementede muzic\ popular\ «turceasc\» – o muzic\ importat\ de comercian]ii zilei o dat\ cu alteproduse ieftine ale Istanbulului.

Pân\ nu de mult, asimil\rile erau motivate [i facilitate de compatibilit\]i, chiar înrudirimuzicale. Azi îns\ «muzica de mahala» este penetrat\ [i de muzica pop [i alte tipuri demuzici tinere[ti de divertisment de provenien]\ occidental\, situate la distan]e stilistice maidegrab\ importante. Nu este îns\ mai pu]in adev\rat c\ absorb]iile din perimetrul balcanicsunt în continuare de departe cele mai consistente, mai frapante, mai caracterizante. S-an\scut astfel «noua muzic\ de mahala», care metiseaz\ muzici din sud-estul Europei [i

4 Donna Buchanan, idem, p. 200. Sintagma «wedding music» («svatbarska muzika») este folosit\[i de autorii Timothy Rice [i Carol Silverman, în acela[i volum.

111

Orientului Mijlociu (în versiunile lor cele mai modernizate) [i muzici occidentale de con-sum.

Conota]ia sa româneasc\ este destul de aproximativ\, dar rareori cu des\vâr[ireabsent\. Este drept c\, dup\ observa]ia mea, «noua muzic\ de mahala» din România setransform\ pulsatoriu: mai întâi, ea traverseaz\ o perioad\ de absorb]ii explicite dintr-oalt\ cultur\ muzical\, dup\ care urmeaz\ o scurt\ perioad\ de «stabilizare», în care cono-ta]ia str\in\ se toce[te, absorb]ia se transform\ în asimilare.

M-am deprins, de câ]iva ani s\ numesc aceast\ muzic\ «pan-balcanic\»5, pentru c\,în tot perimetrul balcanic, ea e una [i aceea[i, cu «teritorializ\ri» stilistice mai mult saumai pu]in intense. Interesant e c\ fiecare dintre popoarele sau grupurile etnice care ovehiculeaz\ este tentat s\ o atribuie unui popor vecin. Fiecare accept\ c\ ea nu este pro-dusul unui act de crea]ie pe care îl pot atribui integral neamului lor. Aceast\ acceptareeste modul oamenilor de rând de a con[tientiza metisarea sau creolizarea muzicilor dinaria cultural\ balcanic\.

«Noua muzic\ de mahala» sau «muzica pan-balcanic\» din Oborul nostru este exe-cutat\ de obicei de mici ansambluri de muzicieni profesioni[ti (tarafuri de l\utari), cu clar-inete, saxofoane, acordeoane, diverse tipuri de tobe [i tot felul de alte instrumente elec-tronice sau amenajate astfel încât s\ poat\ fi conectate la sta]ii de amplificare: viori elec-tronice, chitare bas [i de armonie, sintetizatoare. Ea este cântat\ «în direct» în cursulpetrecerilor populare ale ]\ranilor [i mahalagiilor (îndeosebi la nun]i, botezuri [i cumetrii)[i în spectacole. Vehicularea sa cea mai masiv\ se face îns\ prin înregistr\ri pe casete,care se pun în vânzare prin pie]e, târguri, în magazine de duzin\ [i chiar pe trotuare.Oamenii cump\r\ casetele [i le pun «s\ curg\» mai tot timpul: în cas\, la munc\, în tren,autobuz sau ma[in\, în alte locuri publice. Duminica, ]\ranii î[i scot casetofoanele pe prisp\[i le pun s\ cânte la intensitatea maxim\, pentru pl\cerea lor, dar [i pentru a-[i epatavecinii.

«Muzica pan-balcanic\» e, simultan sau alternativ, dinamic\, lasciv\, pasional\. Cân-tecele vocale au texte poetice prozaice sau chiar vulgare, dar foarte ferm ancorate în eveni-mentele [i preocup\rile oamenilor de rând ai zilei. Versurile lirice deplâng înstr\inareade sat sau exalt\ afec]iunea familial\ [i c\minul securizant (copila[ii care trebuie cres-cu]i cum se cuvine, p\rin]ii vârstnici care trebuie iubi]i [i ajuta]i pân\ la moarte, casa cumicile ei conforturi [i cu nelipsitul televizor, b\utura cotidian\ [i chefurile între neamuri[i prieteni etc.). Versurile epice nareaz\ fapte senza]ionale de ultim\ or\: incendii, acci-dente, cataclisme naturale, rivalit\]i [i conflicte interpersonale uneori sângeroase, drameiscate din leg\turi de dragoste interzise. Au ap\rut chiar [i câteva cânt\ri despre revolu]iadin decembrie 1989; dar, pe de o parte, ele au fost mai legate de formele muzicaletradi]ionale, iar pe de alt\ parte au ie[it repede din circula]ie din pricina dezinteresuluioamenilor comuni pentru politic\. Cântecele din ultimii 5-6 ani se refer\ [i la avatarurilecapitalismului s\lbatic care tocmai s-a instalat în România: afaceri, negocieri, sponsori,furti[aguri, în[el\ciuni [i mituiri, procese [i pu[c\rii. Sonoriz\rile ansamblurilor execu-tante sau ale casetofoanelor care reproduc aceast\ muzic\ sunt de cea mai proast\ cal-itate, a[a încât totul sun\ puternic, murdar [i obositor.

5 Am fost pl\cut surprins\ s\ constat c\ etnomuzicologul finlandez Vessa Kurkella desemneaz\aceast\ muzic\ prin aceea[i sintagm\: «muzic\ pan-balcanic\» (într-o conversa]ie particular\, 1996).

112

Clasele cultivate din România detest\ aceast\ muzic\ din mai multe motive: plati-

tudinea melodiilor, striden]a n\ucitoare a sonorit\]ilor, prozaismul f\r\ m\sur\ al ver-

surilor, ambiguitatea identit\]ii sale etnice (care contrasteaz\ cu omogenitatea [i identi-

tatea pronun]ate pe care le etaleaz\ atât muzica ]\r\neasc\ genuin\ cât [i muzica folcloric\

oficial\). Na]ionali[tii virulen]i o blameaz\ ca fiind «]ig\neasc\». O întreag\ categorie de

etnomuzicologi occidentali – [i anume cei care au decis c\ orice muzic\ poate [i chiar

trebuie s\ fie atribuit\ celor care o interpreteaz\ – o consider\ de asemeni ]ig\neasc\.

Opinia mea în aceast\ privin]\ e înc\ insuficient de conturat\, [i în orice caz este prob-

abil «incorect\ politic» din perspectiv\ occidental\, a[a încât nu risc s\ o exprim aici.

Pot s\ afirm îns\ c\, într-adev\r, noua muzic\ de mahala sau muzica pan-balcanic\ este

interpretat\ de cele mai multe ori – dar nicidecum în exclusivitate – de muzicienii profe-

sioni[ti ]igani. Dar consumatorii ei sunt to]i locuitorii ]\rii, români, ]igani, maghiari sau

orice altceva.

Muzica pan-balcanic\ este prin urmare muzica de tradi]ie oral\ care domin\ în Româ-

nia de azi, ca de altfel în toate ]\rile din perimetrul balcanic. Ea este – citându-i pe autorii

recentului volum World Music. The Rough Guide – muzica a patru cincimi dintre

locuitorii lumii. Or, dup\ cum afirm\ ace[tia în motto-ul c\r]ii, «four fifth of the world

cannot be wrong»; cu alte cuvinte, cei care o apreciaz\ sunt prea numero[i ca s\ se poat\

în[ela (subîn]eles: asupra valorii ei). Într-un fel, autorii sunt ni[te populi[ti ipocri]i [i ridi-

coli: adev\rurile mari nu sunt decât prin accident cele ale mul]imilor. Într-un fel, ei au

dreptate: patru cincimi înseamn\ o gr\mad\ de oameni, ale c\ror voci sun\ g\l\gios în

concertul democratic al lumii [i al ]\rii. Cincimea r\mas\ – compus\ din intelectuali [i

din alte categorii de oameni cu instruc]ie mai înalt\ [i ceva mai european\ – o detest\

din convingerea c\ e un produs subcultural deplorabil. Motivele adânci ale animozit\]ii

lor nu sunt doar de ordin estetic, ci [i ideologic (între ele, re]inerile fa]\ de ]igani joac\

un rol important). Dar nu inten]ionez s\ le discut aici. Oricum, dup\ observa]iile mele,

ra]iunile estetice ale repulsiei lor cânt\resc de departe cel mai greu.

113

PPOOPPOOAARREE ÎÎNN BBAALLCCAANNII

114

IRINA NICOLAU

Haide, bre!

Cititorule, am nevoie s\ te simt lâng\ mine. Încep, pentru a patra oar\, o carte desprearomâni. De fapt, prima dat\ n-am scris o carte, a fost o tem\ de cercetare. Cum seobi[nuie[te în asemenea situa]ii, am citit tot ce am g\sit. A rezultat o valiz\ de fi[e. Ast\zia[ da-o oricui. M-au dezam\git, cum m-a dezam\git [i lucrarea care a ie[it din ele – untext indigest, m\rginit [i n\tâng. Insist asupra dezam\girii. Nu m\ va în]elege decât cinem-a v\zut atunci. Aromânii deveniser\ pentru mine o obsesie. Îi vedeam peste tot. Nuvorbeam decât despre ei. Negam adev\ruri pe care le stabiliser\ savan]ii într-un secolde studii. Le întorceam cu susul în jos [i cu josul în sus. Parc\ eram nebun\. Aveam [iviziuni. Din când în când, sim]eam cum se scurge prin mine un mileniu de istorie. Maiprecis, sim]eam cum cade, a[a cum cade printr-o pung\ rupt\ un m\r. Zeci de milioanede oameni, cu oile, cu aurul, cu vorbele [i cu gândurile lor, se înf\]i[au privirilor mele.Aromânii tuturor timpurilor deveneau prezen]i [i inteligibili, iar mie îmi revenea rolul s\le pun întreb\ri. Experien]a era devastatoare. M\ sim]eam r\spunz\toare de orice omi-siune. Încercam s\ formulez toate întreb\rile dintr-o dat\. Mai repede, acum… Nu puteam.În ultima clip\ m\ decideam s\ pun o singur\ întrebare unui singur ins. Dar pân\ s-oaleg pe cea mai bun\ [i pân\ s\ hot\r\sc cine va fi interlocutorul, imaginea se stingeadureros. M\ apucam imediat s\ scriu. Îmi adunam amintirile bucat\ cu bucat\. Le t\iamcu foarfecele. Le împungeam cu pintenii. Le d\r\ceam. Le cizelam. Pân\ la brâu eramlân\ [i sare [i de la brâu în sus c\r\ri de munte. {i din tot ce am tr\it atunci s\ rezultenumai o banc\ de date etnografice? }i se pare acceptabil? Mie nu! Încerc s\-mi explice[ecul [i g\sesc un singur r\spuns: treceam printr-o criz\ identitar\ pe care nu o asumam.Scriam ca s\ scap, nu scriam ca s\ scriu.

Întorcându-m\ în trecut, descop\r c\ r\d\cina tulbur\rii mele este veche. Aveam trei,patru ani când m\ duceam cu tata la cafeneaua lui Bardaca din spatele B\ncii Na]ionale.Acolo treceam amândoi printre mese, tata m\ ]inea de mân\ [i spunea tuturor, uite, efata mea, Miss Aromânia. Cei de fa]\ erau numai aromâni [i [tiau c\ tata se însurase cuo grecoaic\. Ca s\-mi testeze sentimentele, îmi puneau invariabil întrebarea:

– }e hi tini?Adic\, ce e[ti tu? {i eu le r\spundeam în grece[te c\ sunt grecoaic\. Ce oroare! To]i

înnebuneau [i tata zicea c\ foarte bine.

115

Mult mai târziu, pe la vârsta majoratului, am sesizat cât de singur se sim]ea tata într-o cas\ cu trei grecoaice [i am decis s\ trec de partea lui. M\ pomeneam repetând în gând:sunt aromânc\, sunt aromânc\, de dragul tatii sunt aromânc\. Puseul de solidaritate atrecut cum a venit. Dar iat\ c\ într-o iarn\, la opt diminea]a, Sfântul Nicolae ne-a umplutghetele cu lacrimi [i bomboane de coliv\. Tata a murit. În urma lui, Pavel {afarica a l\sato lume. Nu prea [tiam ce o s\ fac cu ea. Cu mo[tenirile este a[a: le accep]i sau nu. Dac\le accep]i, r\spunzi de ce se întâmpl\ cu ele, dac\ nu le accep]i, ai tr\dat. M-a scos dinîncurc\tur\ tema de cercetare, datorit\ ei am descoperit c\ lumea tat\lui meu este [i amea.

De câte ori m\ apuc s\ scriu despre aromâni, [i repet, m\ apuc a patra oar\, simtcum vine tata s\ ierneze în sufletul meu. Haide, tat\, stai jos! Am adus ligheanul s\-]isp\l picioarele. Aici ai carne [i acolo ap\ rece. Iar e bine… Am început s\-]i scriu [i cartea.{i oare n-ai putea s\ r\mâi, pentru toat\ via]a [i pentru toat\ moartea?

În manuscrisul num\rul doi, cel care a urmat temei de cercetare, n-am f\cut decâts\-mi reiau «descoperirile» [i s\ adaug pagini de literatur\. Scriam [i rupeam. Socotinddup\ cât a r\mas, am scris mai mult decât am rupt. În fine, în manuscrisul num\rultrei am încercat s\ compun saga neamului Celea. Am muncit mult [i tot degeaba. M-amînecat în fi[e. Voiam s\ pun tot. Excludeam gestul selectiv. M-am întâlnit de nenum\rateori cu Gina [i cu Nicolae. Din ce mi-au spus, am compus un arbore genealogic cât uncear[af. Opt genera]ii, sute de in[i r\spândi]i în nenum\rate ]\ri din trei continente… Defiecare nume atârna un ciorchine de istorioare: cu cine s-a c\s\torit, unde s-a dus, ce is-a întâmplat. În locul de unde începea s\ func]ioneze memoria neamului, la r\d\cinar\d\cinilor se afla un personaj cu rol fondator. O femeie. Prenumele i s-a pierdut. I sespunea }al Celea, adic\ cea a lui Celea, apelativ de nevast\. A r\mas doar o frântur\ depoveste. Din ce mi-a spus Gina am putut redacta o jum\tate de pagin\ pe care o recu-perez din manuscrisul trei.

Dup\ moartea b\rbatului ei a fost prima care a putut s\ spun\ «hai!». Aveaînc\p\]ânarea berbecului b\trân [i un orgoliu de împ\r\teas\. Cei care nu au acceptat s\se lase condu[i de o celnicoane1 au plecat. Ceilal]i au înv\]at s\ p\[easc\ dup\ o fust\:vara, sus în munte, iarna pe câmpiile de lâng\ mare.

– Veni]i s\ vede]i f\lcarea2 celnicoanei, strigau locuitorii comunelor prin care treceau.Oamenii frumo[i în haine noi [i animale multe d\deau un spectacol tulbur\tor. Iar ea c\lcapintenog, înaintea lor, cu opincile ro[ii cu gurgui înalt.

Repetând an de an cuvintele [i gesturile b\rbatului mort, înt\rindu-le chiar cu demen]aleoaicei l\uze, [i-a ridicat f\lcarea deasupra tuturor. Dou\ sute de cai [i tot atâ]ia m\garia trimis într-un an lui Ali Pa[a din Ianina. Un dar regesc pe care a putut s\-l fac\, iarPa[a a în]eles mesajul ei:

– Eu am s\-]i dau, a[a precum se vede, [i tu, în schimb, d\ pace la ai mei.Oamenii celnicoanei erau scuti]i de plata capita]iei. Când drumul le trecea peste Var-

dar, animalele traversau podul f\r\ nici o tax\ urmate de oameni [i de calabalâc. Ordineao hot\ra numai ea, celnicoanea:

1 So]ia celnicului care era conduc\torul f\lc\rii.2 Grup de oameni [i animale care urc\, împreun\, vara la munte [i coboar\, împreun\, iarna la

[es.

116

– Acum treci tu, [i tu, [i tu, [i tu…Iar capii familiilor încuviin]au [i ziceau:– Amin, moi, }al Celea. Adic\, a[a s\ fie, cum zici tu.}al Celea a trântit dup\ ea poarta unei epoci de aur. Au urmat vremuri grele pentru

ai s\i. Fiii i-au fost m\cel\ri]i la moartea lui Ali Pa[a. Doar unul a putut cu greu s\ scape.S\rac [i singur, c\lare pe un m\gar [chiop, el a ajuns bogat [i renumit. I se spunea CeleaPerifimos, adic\ Celea cel Mândru. Se mai [tie despre el c\ î[i ad\pa calul cu vin. Acum,dup\ dou\ sute de ani, formula de încuviin]are rostit\ la trecerea peste Vardar a devenitpentru urma[ii celnicoanei o glum\.

În vara lui ‘86, dup\ o lun\ lung\ petrecut\ la C\lim\ne[ti, unde nu am f\cut decâts\ scriu despre aromâni [i s\ beau ape scârboase, am adunat dosarele care cuprindeaumanuscrisele unu, doi [i trei, le-am legat cu o sfoar\ [i am zis gata! Eram sigur\ c\am renun]at definitiv. Mi-am refuzat pl\cerea de-a arunca teancul de hârtii. Las\-l acolo,nu cere de mâncare. Mâncare n-a cerut, dar nici nu mi-a dat pace. Am rezistat bine zeceani. Ast\zi, când o dezleg, sfoara râde de mine. În dosare g\sesc pagini de care m\ simtlegat\, altele sunt ilizibile. Nu exagerez când spun ilizibile. Cândva, înainte de-a fi f\cutrecurs la sfoar\, d\dusem câteva capitole la citit unui prieten. Acesta mi le-a rezumat zicân-du-mi f\]i[: n-ai talent.

În clipa de fa]\ problema mea nu este cum voi scrie, ci de ce scriu. În anii careau trecut, aromânii au devenit pentru mine o enigm\ clasat\. Am uitat enorm, nu mai amviziuni, nici disperare, nici curaj…

Cititorule, mi se pare cinstit s\-]i spun ce te a[teapt\. Preg\te[te-te s\ te confrun]icu o lume de f\râmituri. Încearc\ s\-]i închipui c\ sunt un scafandru, c\ am descoperitAtlantida într-un fund de mare de unde m-am întors uitând ce am v\zut. Tot ce pot s\-]i ar\t este noroiul de sub unghii. Am râcâit în Atlantida. Atât. Sau închipuie-]i c\ suntSemiramida [i {eherezada în acela[i timp [i c\ te-am chemat s\ petrecem câteva zile lapalat. Tu te a[tep]i s\-]i ar\t gr\dinile suspendate [i eu î]i pun în fa]\ o oal\ cu ghivecispunând:

– M\nânc\. Acum, la noi legumele cresc printre flori. În fiecare îmbuc\tur\ vei reg\sio gr\din\.

Tu te a[tep]i s\-]i spun pove[ti, dar eu sunt Semiramida [i te avertizez:– Acum povestesc altfel, va trebui s\-]i compui singur povestea din buc\]i. Mai ia

ghiveci, e bun!Prin urmare, cititorule, la a[a ceva s\ te a[tep]i, ghiveci cu pove[ti [i noroi din Atlanti-

da.

PepoGrecoaicele din neamul meu nu se fardau deloc. F\ceau din sp\l\ceal\ o virtute. O

singur\ m\tu[\ [tia s\-[i foloseasc\ rujul. Ea se farda oriunde [i oricând. Absen]a oglinziinu constituia o piedic\ pentru Pepo. }inând în mâna dreapt\ rujul, ea î[i privea chipul înpalma stâng\ [i trasa cu precizia visului dou\ paranteze orizontale de culoarea ciclamei.Eram copil [i tr\geam cu ochiul în «oglinda» din palma goal\, dar nu vedeam decât liniascurt\ a vie]ii ei. Toat\ povestea era din cale-afar\ de tulbur\toare.

– Mergi mai departe, îi strigam, s\ încerc\m [i f\r\ palm\, hai!

117

Ca s-o conving, îi apucam mâna stâng\ [i i-o strângeam la piept.– Nu pot, se împotrivea m\tu[a mea.– Ba da!Atunci rujul dep\[ea hotarul vechi al buzelor [i desena cu past\ gras\ o gur\

caraghioas\ de paia]\.Mult\ vreme am crezut c\ oglinda dreptunghiular\ pe care o scotea rar din po[et\ îi

întip\rise o parte din puterea ei de oglindire. Apoi mi-a n\z\rit c\ palma era locul undeea î[i sprijinea ochii [i c\, de fapt, privind nic\ieri, ea trasa un contur mental pe care memo-ria îl furase cândva din oglind\.

S-ar putea s\ nu în]elegi ce caut\ Pepo într-o carte despre aromâni. Am s\-]i explic.A ]â[nit pur [i simplu din mine. Când tr\ia, îi pl\cea s\ fie v\zut\. Mi-am zis, tot n-arecopii s-o pomeneasc\, las-o. Mi-ar fi fost u[or s\-i g\sesc în carte un loc legitim, s\ nupoat\ zice nimeni ce caut\ Pepo aici? La urma urmei era c\s\torit\ cu un aromân. Înaltca un albanez, lui Nacu, b\rbatu-su, îi pl\cea s\ cânte f\r[erote[te. La s\rb\tori, când sestrângea toat\ familia, ne spunea, mie [i lui Gheorghe:

– Voi s\ cânta]i numai a[a: iiiii… {i pe isonul nostru începea s\ cânte:«Hai, moi, [-d-ui [tia gre]liS-bea, moi, ap-ara]i?»Adic\, de unde [tiau grecii s\ bea ap\ rece? În versurile care urmau, grecii nu [tiau

s\ bea vin, nici s\ m\nânce pâine [i carne, pe toate le înv\]aser\ de la noi, de la aromâni.Mama se sup\ra cu m\sur\, invocând comer]ul de vin al grecilor în Antichitate, [i Pepoplângea zgomotos.

În mod deliberat n-am vrut s\-i atribui un rol lui Pepo. Prezen]a ei vreau s\ fie f\r\nici o noim\. În]elegi? O nou\ nebunie m\ face s\ cred c\ [ansele mele de-a scrie desprearomâni sunt acelea[i de oriunde a[ începe [i oricum a[ sfâr[i.

Ocazii de vorb\În fiecare comun\ era o pia]\ unde, drept la mijloc, cre[tea un arbore b\trân. Sub el

se strângeau mai marii, duminica [i în zilele de s\rb\toare. Era locul unde se luau hot\râri.Când venea cogeaba[ul, se sculau to]i în picioare, pentru c\ el era [ef. Se sculau chiar[i b\trânii, cu toate c\ [i b\trâne]ea lor scula lumea în picioare. Femeilor nu le era îng\duitnici m\car s\ traverseze pia]a. Drumurile lor trebuiau s\ caute umbra caselor din jur. S\te pro]\pe[ti printre b\rba]i, f\r\ ru[ine, ziua în amiaza mare, era un gest neru[inat. Puteaufi v\zute la ci[mea. Acolo nu era nevoie s\ se sfiasc\. Cele vrednice l\sau ghiumurile larând [i î[i vedeau de treab\. Altele profitau [i st\teau la palavre cu orele. O societates\n\toas\ î[i asum\ func]ia drenoare a bârfei.

Locul potrivit de vorb\ pentru b\rba]i era cafeneaua. O aflai într-o cl\dire anume saula han. Se strângeau indiferent de vârst\, veneau preotul, înv\]\torul, jandarmul, citeauziarul, tr\geau de limb\ pe unul întors de la drum. Ce mai e nou, îl întrebau, [i el le zicea.Jucau tabinet [i alte câteva jocuri de c\r]i pe cafele. Cine pierdea pl\tea. Tot la cafeneavenea [i po[ta[ul, care mai întâi suna din trompet\ prin sat.

118

S\ nu te duci la cafenea deloc b\tea la ochi, însemna c\ ai ceva de ascuns; s\ mergiprea des era semn c\ nu-]i vezi de treab\. Totul trebuia f\cut cu modera]ie, în doze neex-primate explicit, dar pe care toat\ lumea le cuno[tea.

Despre d\rnicieÎn anul 1880, Chira]a Ro[ca las\ prin testament 100 de florii pentru biserica din Bito-

lia, 100 de florii pentru Comitetul Macedoromân, 100 de florii pentru o pomp\ de incendiucare s\ fie cump\rat\ [colii de fete [i alte 100 de florii, monede solide de aur, pentruFondul facerilor de bine, din care s\ fie înzestrat\ o fat\ s\rac\ la fiecare [ase ani.

În 1904, Ciumaga las\ bani pentru construirea unui azil de b\trâni cu o capacitatede 60-80 de paturi. Zega d\ bani pentru biseric\ [i spital, Badralexi pentru farmacie, Celeapentru [coal\ [i a[a mai departe. Sute [i mii de florii sunt l\sate pentru drumuri, poduri,ci[mele, pentru oameni s\raci… Sina las\, Dumba las\, To[i]a las\, to]i las\ câte ceva,chiar [i atunci când se afl\ la Viena, la Budapesta, la Odessa sau la Bucure[ti. A[a seexplic\ de ce cuvântul lasa ajunge s\ însemne într-o vreme pe grece[te testament.

Ia-m\ de mân\ [i vino s\-]i ar\t ce am f\cut noi pentru Budapesta [i Atena. Uite cti-toriile lui Zappa, ale lui To[i]a, ale lui Averoff. Sunt gigantice. S\ le vezi pe ale lui Sina [iDumba. Toate au fost pl\tite cu bani da]i, cum zicea tata, jancoté. Am fost mari everghe]i,ast\zi nimeni nu mai [tie. Dania era pentru aromâni un fel de potlach. În sensul lui celmai propriu, potlach-ul se refer\ la o practic\ r\spândit\ la primitivi prin care se ob]ineprestigiu prin distrugere de bunuri. S\ zicem c\ suntem în Alaska [i eu î]i spun a[a:

– Am 100 de câini buni, antrena]i pentru sanie, pe 80 dintre ei îi omor chiar acum.{i m\ apuc s\ spintec câinii, unul dup\ altul. Tu nu po]i s\ te faci c\ nu m\ vezi ce

fac, trebuie s\ accep]i provocarea [i s\ intri în competi]ie. Ucizi tot atâ]ia câini câ]i amomorât eu [i vreo zece în plus dac\ vrei s\ fii înving\torul. Totul se petrece sub ochiibulbuca]i de admira]ie ai celor care nu au câini sau au câini pu]ini, iar noi, c\]\ra]i pemormanul de cadavre, ruina]i în câteva ceasuri, ne l\s\m îmb\ta]i de prestigiul pe carel-am dobândit. Fiindc\ numai cel care are î[i permite luxul s\ piard\, luxul fiind o dovad\de putere, în]elegi?

Acum, hai s\ ne închipuim c\ suntem aromâni [i c\ tu e[ti Zappa [i eu Averoff. Nucei adev\ra]i, al]ii, ne juc\m! Avem multe oi, cai [i, mai ales, multe monede de aur. Demâncat, mânc\m cu pl\cere tot pâine cu ca[. Pâinea noastr\ este, poate, mai alb\, darcât de alb\ poate fi pâinea? Nevestele [i fetele nu ni le învelim în aur, ar fi ru[inos. Sun-tem prea nobili ca s\ ridic\m pentru noi palate, [i atunci ce invent\m ca s\ vorbeasc\lumea despre noi? Eu zic:

– Am s\ fac o bibliotec\ în Atena!Tu zici:– Eu fac un parc!Apoi eu ridic o biseric\ la Mezzovo, pentru c\ sunt originar de acolo, ]ie nu [tiu ce

î]i mai c\[un\ [i tot a[a. Iar splendoarea gestului nostru const\ în faptul c\ niciodat\ nuvom vedea lucr\rile pe care le-am finan]at. Averoff cel adev\rat a refuzat s\ mearg\ laAtena s\ priveasc\ minunile care au fost ridicate pe banii lui, iar Zappa a pl\tit costurilepentru parcul din Atena care îi poart\ numele prin testament, dup\ moarte. De darurilenoastre s-au bucurat al]ii. Noi n-am f\cut decât s\ sfid\m limitele d\rniciei.

119

Despre ambi]ie– El este cel din dreapta. Cel cu poalele c\m\[ii mai lungi. Vezi ce must\]i avea? Îl

chema Constantin Mergeani. Mare chihaia. {i bogat, [i respectat! Oamenii lui îl aveau cape un munte. Un lucru nu era bun cu el, ambi]ia. Avea ambi]ie prea mare. Judec\ [i tu.

Eram la Silistra. Într-o noapte, paznicul p\durii i-a omorât un câine. La turm\ un câinebun înseamn\ ceva. Foc a luat b\trânul, [tii ce-i aia baruti3? Dar nu de pagub\, de ambi]ie.A tocmit un avocat, nu s-a uitat la bani, [i cu ho]ie, Dumnezeu [tie cum, a reu[it s\ câ[tigeprocesul, pentru c\ a spus avocatul:

– Dac\ a murit câinele, turma putea s\ se piard\, [i atunci cine era vinovatul?P\durarul! Paznicul p\durii s\ pl\teasc\ turma.

Judec\torul a tradus:– E[ti dator lui Mergeani suma de 20.000 de lei.V\ic\reli [i jale mare. Pot s-o povestesc pe lung, dar n-are rost. Paznicul a scos din

buzunar cinci foi de o mie [i a zis c\ asta e tot ce are [i, din ce n-are, nu d\. Bunicul l-a l\sat s\ se fac\ de râs, apoi i-a luat banii din mân\, s-a întors c\tre sala plin\ [i a zis:

– N-am nevoie de atâ]ia bani de la tine. Pe astea ia-le înapoi. {i i-a num\rat în palm\patru mii. Cu mia de aici – [i a fluturat-o deasupra capului – haide]i to]i s\ bem [i s\mânc\m. Iar tu – a r\cnit la paznic – tu, când o s\ mai vezi c\catul de la oile mele, s\-lpupi!

A[a era bunicul, ambi]ios – a conchis Dina Mergeani, care împlinise 80 de ani, în 7ianuarie 1986. Mi-a povestit istoria în vara aceluia[i an, la Tulcea, afar\ în curte, în timpce nevast\-sa, Sultana, cur\]a vinetele pentru salat\.

Despre cinsteTot Mergeani mi-a povestit-o. În fond este o simpl\ relatare.– Am fost acum câteva veri în Bulgaria. M-am plimbat peste tot. Frumos! {i, a[a, de

curiozitate, m-am dus [i într-un sat prin care treceam spre iernatic. Acolo î[i l\sau ai no[trilucrurile pe care nu le puteau c\ra peste tot: haine bune, cuverturi, chiar bani. {i, în sat,un om pe care îl cuno[team, un bulgar, m-a întrebat: ce face, m\i, Iancu, ce face culucrurile pe care mi le-a l\sat? De dou\ ori pe an le scot la aer [i le pun tutun ca s\ nuintre moli]a, sunt haine bune, e p\cat.

Iancu îi încredin]ase lucrurile în urma cu patruzeci de ani, cine [tie cum nu le luase,[i omul acela nu voia s\ spun\ c\ s-a s\turat, c\-i prea b\trân ca s\ se mai ocupe deele, c\ n-are loc [i a[a mai departe, pur [i simplu era mâncat de curiozitate, ce planuriare Iancu cu lucrurile pe care i le-a l\sat?

Proverbul «Ce-i în lad\ [i pe noi» exprima pentru mine m\sura unui trai sumar. Sepoate o formul\ [i mai sumar\, f\r\ lad\. De[i h\r\rile – sacii no[tri de lân\ – erau totun fel de l\zi. Puneai în ei ce aveai [i îi urcai pe m\gari. Pe m\sur\ ce obiectele s-auînmul]it, oamenii au înv\]at s\ le semene prin satele pe unde treceau. Le l\sau la prietenide încredere [i ei, de departe, r\mâneau proprietari.

3 Praf de pu[c\.

120

– {i nu v\ era fric\? l-am întrebat pe Mergeani.– Fric\ s\ le la[i la prieteni? P\i cum?! Era mai sigur decât la banc\. Banca d\ fali-

ment, omul are cuvânt.

Masa– Am p\c\lit-o [i ast\ sear\…A[a obi[nuia s\ zic\ bunica dup\ masa de sear\, în timp ce mama aduna farfuriile.

Cea p\c\lit\ era burta care cerea mereu. Omul, îns\, nu trebuia s\-[i pun\ mintea cu ea,l\comia era un cusur mare. Mâncau cu mâna. Bunica folosea patru degete, cele dou\degete ar\t\toare [i pe cele mari. Când termina de mâncat, le [tergea pe o batist\. Mâncamai curat decât o pisic\, nu f\cea f\râmituri. La mas\ se st\tea pe jos, turce[te. Aromâniidin sate aveau un fel de mese joase, cum sunt cele rud\re[ti. Nomazii purtau dup\ eini[te ]es\turi speciale care se numeau m\sale. Fa]a de mas\ nu este fudulie, omul sedeosebe[te de animale pentru c\ m\nânc\ pe loc curat. Or\[enii mâncau ca or\[enii dinBalcani. Am fost mari pl\cintari. Aromânii au f\cut mult\ mâncare pentru al]ii.

Despre ru[ineLa noi era ru[ines\ nu pupi mâna popii,s\ nu-]i respec]i p\rin]ii destul,s\-i spui so]ului pe nume de fa]\ cu oameni str\ini,s\ în[eli în afaceri,s\ te vad\ neamurile logodnicului înainte de c\s\torie,s\ roste[ti m\sc\ri.Era ru[ine s\ prime[ti de zestre o oglind\ prea mare sau prea mic\,s\ treci peste cuvântul b\trânilor,s\ îl încalci pe al t\u,s\ te c\s\tore[ti cu cineva din alt neam decât tine,s\-]i ba]i nevasta;era ru[ine s\ te vad\ cineva gol,s\ cer[e[ti, s\ min]i,s\ nu munce[ti destul,s\ m\nânci prea gustos,s\-]i rad\ du[manul musta]a,s\-]i captureze c\pitanul saus\ î]i taie coada la cal;era ru[ine s\ furi,s\ ai copii r\i,s\ preacurve[ti,s\ dai semne de necump\tarecând bei, când m\nânci sau când te îmbraci…Dar mai presus de toate era ru[ines\ nu ai ru[ine.

121

Când tata f\cea, dup\ venirea comuni[tilor, tot felul de munci [i mama îl întreba:– Nu ]i-e ru[ine, Pavele?– Mi-e ru[ine s\ am r\citorul gol, era r\spunsul lui. Alte vremi.

({i vreo 200 de pagini o s\ continue tot a[a…)

122

VICTOR NEUMANN

Note pe marginea unei civiliza]ii disp\rute

A[eza]i în secolele al XVI-lea [i al XVII-lea în cele mai de seam\ ora[e ale PeninsuleiBalcanice, Salonic, Adrianopol, Constantinopol, Sofia, Rusciuk, Bucure[ti, Belgrad, Sara-jevo, Ragusa, evreii spanioli au format puternice comunit\]i în interiorul c\rora [i-au orga-nizat via]a religioas\ specific\: sinagogi [i case de rug\ciuni, b\i rituale, [coli, casa destudii sau seminarul, tipografii, cimitire. Privilegiile acordate de turci explic\ afirmareaeconomico-financiar\ a evreilor. Dac\ Spania [i Portugalia îi alungaser\ la sfâr[itul sec-olului al XV-lea, Turcia avea s\ mizeze pe aportul lor nu doar în sfera comer]ului, ci maiales în aceea a rela]iilor cu Europa. Sub protec]ia lui Soliman Magnificul, comunit\]ileevreo-spaniole din Balcani au început o lung\ [i neîntrerupt\ convie]uire cu popoarelezonei. Activit\]ile de negustori, me[te[ugari (croitori, fabrican]i de arme, fierari, bijutieri,]es\tori, boiangii), medici, farmaci[ti, diploma]i, scriitori au dat adesea str\lucire regiu-nilor în discu]ie. Sud-estul continentului se va dovedi o zon\ de elec]ie pentru evreii span-ioli. {i aici, ca peste tot unde este vorba de contacte inter-umane, exist\ «o reciprocitatea serviciilor f\cute». Cum se explic\ acest fenomen? Imperiul otoman a oferit un cadrupolitic amplu [i bine constituit. Sultanii au dispus de imense fonduri materiale rezultateîn urma cuceririlor extinse pân\ la nordul Dun\rii. N-au dispus îns\ de o cunoa[teretemeinic\ a Europei, a limbilor [i a civiliza]iilor ei. Contactul cu o lume necunoscut\ tre-buia mijlocit de cineva. De aici miza pus\ pe evrei, pe cultura, mobilitatea [i dib\cia lorîn crearea unui sistem rela]ional. Braudel sus]inea c\, atâta vreme cât civiliza]ia Europeiîn ansamblul ei a avut de beneficiat de pe urma convergen]elor cu lumea evreiasc\, nutrebuie s\ ne surprind\ c\ [i Turcia, noul st\pân medieval al unei întinse regiuni a con-tinentului, a intrat în contact cu aceasta. Apelul constant la serviciile evreilor e o m\rturieindiscutabil\ c\ turcii acceptaser\ modul lor de a face economie mai mult decât al altorcomunit\]i din Peninsula Balcanic\.

Reprezentând prima «re]ea comercial\ din lume», negustorii evrei au asigurat ade-sea [i circula]ia ideilor. Într-o mai larg\ perspectiv\ asupra istoriei, putem spune c\ unii

123

dintre ei au fost creatori ai pun]ilor de comunicare între estul [i vestul continentului. Ast\zi[tim de pild\ c\ popula]ia evreo-spaniol\ din Salonic a influen]at decisiv dezvoltarea eco-nomic\ a zonei [i a contribuit totodat\ la dezvoltarea schimburilor culturale, la r\spândi-rea descoperirilor [tiin]ifice. Salonicul, ad\postind una dintre primele comunit\]i sephara-dite (spaniole) din Turcia, avea tipografii, [coli [i colegii în limba ebraic\. La sfâr[itul sec-olului al XVI-lea peste 1000 de elevi frecventau institu]iile de înv\]\mânt evreiesc din acestcentru, ceea ce sugereaz\ m\rimea [i rolul comunit\]ii de aici în contextul diasporei sud-est europene. Comparabil cu Vene]ia din punctul de vedere al activit\]ii spirituale evreie[ti,Salonicul avea s\ coordoneze diaspora din Balcani, documentele elaborate [i p\strate derabinii de aici indicând atât rolul dominant al acestei ob[ti în raport cu toate celelalte dinregiune, cât [i prestigiul ora[ului în asigurarea unei vie]i pluriconfesionale.

M\rturiile scrise ajut\ la reconstituirea unor importante fragmente din istoriasepharadimilor care s-au a[ezat în localit\]ile din nordul, vestul [i estul Peninsulei. Mod-elul era acela propus de congrega]ia din Salonic, un model centralist în care rolul [efu-lui rabin era dominant. Întotdeauna conducerea comunit\]ii fusese subordonat\ imperi-alilor care admiseser\ organizarea comunit\]ii, construirea caselor, a sinagogilor [i chiara cartierelor, desf\[urarea ceremoniilor [i a activit\]ilor specific religioase. E adev\rat c\turcii nu admiseser\ via]a non-musulmanilor în preajma moscheilor. Dar nici ghetto-urinu existaser\ în nici unul din teritoriile ocupate de ei. Ar fi de re]inut [i aspectul potrivitc\ruia popula]ia evreo-spaniol\ venise în imperiu având experien]a apropierii de grupurileumane din imediata vecin\tate, ceea ce a f\cut posibil\ profesarea unor meserii în comunsau cultivarea profitabilelor rela]ii intercomunitare. Interesant de semnalat este c\ turciiîncurajaser\ schimburile culturale cu evreii. Pe baza cercet\rilor documentare s-a pututdemonstra c\ la Belgrad [i Sarajevo cartierele turce[ti fie au fost ridicate în preajma acelo-ra evreie[ti, fie au permis via]a evreiasc\ în mijlocul lor, ceea ce era rezultatul unei marimobilit\]i în interiorul cet\]ilor. Societatea otoman\ nu [i-a integrat membrii într-o cul-tur\ unitar\, dar a acceptat împrumuturile în via]a cotidian\ [i acestea se refereau la muzic\,îmbr\c\minte [i alimenta]ie. Rela]iile dintre evrei [i cre[tini au pus probleme din când încând, mai ales datorit\ competi]iei economice. De pild\, tensiunile dintre evrei [i greci s-au f\cut resim]ite, f\r\ ca ele s\ îmbrace forme dramatice.

La fel ca Salonicul, cetatea Ragusei (Dubrovnik) a oferit [i ea g\zduire evreilor span-ioli, îndeosebi comercian]ilor a c\ror activitate a adus prosperitate ora[ului. Începând cusecolul al XVI-lea, companiile evreie[ti din Ragusa au fost acelea care au stabilit leg\turadintre Peninsula Balcanic\ [i statele din restul Europei. Ele au avut o pondere de-a drep-tul uimitoare în economia de schimb a epocii, atingând apogeul în anii conflictelor aus-tro-turce (1593-1606). Poten]ialul evreiesc în sistemul schimbului de m\rfuri se datoraexperien]ei anterioare, cunoa[terii foarte bune a porturilor [i a popula]iilor de pe malurileM\rii Interioare. Sepharadimii din Ragusa proveneau din Pirineii iberici, din Portugalia,nordul Africii [i din ora[ele italiene. Istoricul Radovan Samardjica eviden]iat conexiunile

124

realizate de evreii spanioli între Peninsula Balcanic\ [i Italia, conexiuni care au facilitatdezvoltarea unei re]ele comerciale comune. Din când în când evreii au triumfat la Ragusa,a[a cum odinioar\ triumfaser\ la Ancona. Comunitatea ragusan\ a fost cunoscut\ [i prin[coli [i rabini de prim rang, prin c\r]ile scrise de mari înv\]a]i. Medicii evrei au avut unprestigiu excep]ional. Aici a func]ionat cunoscutul Amatus Lusitanus, medic [i om de cul-tur\ de o vast\ erudi]ie. El a scris o lucrare celebr\, în [apte volume, intitulat\ Centuri-onem septem, fiecare volum con]inând o sut\ de istorii de cazuri medicale. Al [apte-lea volum se încheie cu faimosul jur\mânt Amatus, unde autorul declar\ c\ întotdeaunaa fost interesat de s\n\tatea pacien]ilor mai degrab\ decât de avantajele personale [i nicio-dat\ nu a f\cut discrimin\ri între un evreu [i un cre[tin sau un musulman. Aceea[i comu-nitate l-a g\zduit în sânul ei pe str\lucitul poet Isaiah Cohen, cunoscut [i sub pseudon-imele Didacus Pyrrhus, Jakobus Flavius, Jakob Eborensis sau Lusitanus. El a între]inutbune rela]ii cu aristocra]ia [i cu cet\]enii ora[ului, cu poe]ii locali, cu arti[tii [i oameniide [tiin]\. Poezia sa a fost scris\ în limba latin\, purtând pecetea Rena[terii. Ecoul scrier-ilor sale în spa]iul Europei de Sud-Est a fost considerabil. În aceea[i cetate au creat, dedata aceasta în limba ebraic\, Aaron Cohen, Shemen Tov [i Z’kan Aharon. Cea mai însem-nat\ oper\ rabinic\ a fost aceea a lui Aaron Cohen (sfâr[itul secolului al XVI-lea). Retorînn\scut, str\lucit exeget [i scriitor, Cohen a înv\]at la «{coala levantin\» din Vene]ia.{i-a câ[tigat existen]a din comer], ini]ial fiind preocupat de activit\]i publice, precum orga-nizarea comunit\]ii, restaurarea vechii sinagogi din ghetto [i a vechiului cimitir. A tr\it laSarajevo, Belgrad, Sofia, Ragusa [i în Italia. Opera sa con]ine un imn închinat lui Dum-nezeu spre a salva evreitatea [i a fost publicat\ împreun\ cu a bunicului s\u, fiind apoir\spândit\ sub form\ de cópii în aproape toat\ Europa, la Constantinopol, Salonic, Sofia,Roma, Ancona, Amsterdam, precum [i la Ierusalim.

O important\ comunitate evreo-spaniol\ din Europa de Sud-Est a fost aceea din Bel-grad, la rândul ei conexat\ marelui rabinat de Salonic, dar [i fascinantelor mi[c\ri reli-gioase ini]iate sau mijlocite de evreii din Tesalia. Dezvoltarea comunit\]ii belgr\dene coin-cide cu activitatea lui Meir Angel, cel dintâi rabin local, autorul câtorva tratate despre legileiudaice, intitulate Halakha. Evreii au prosperat aici în secolele al XVI-lea [i al XVII-lea.În anul 1617, la ini]iativa lui Jehuda Lerma, s-a deschis o Yeshiva, care mai târziu s-atransformat într-un faimos centru al înv\]\turii iudaice. Trebuie spus c\ în mai multe dinregiunile Europei de Sud-Est înflorise studiul legilor religioase, c\ înc\ în secolul al XVI-lea s-a format cea dintâi genera]ie de speciali[ti în Halakha, genera]ie din care au f\cutparte câteva nume de notorietate ale istoriografiei religioase ebraice, precum David IbnYahya, Joseph Taitazak, David Ibn Abi Zimra, Jacob Berav, Levi Ben Habib. În secolul alXVII-lea, Simha Ha Cohen [i-a elaborat la Belgrad marele tratat intitulat Sepher She-mot. Aceea[i cetate a stimulat îmbog\]irea considerabil\ a literaturii religioase iudaicepe tot parcursul secolului al XVII-lea. Între cei mai importan]i scriitori din [coala

125

belgr\dean\ se num\r\ Joseph Almosnino. Opera sa, Edut be Yosef, publicat\ pos-tum de fiul s\u Isaac, este relevant\ pentru cultura iudeo-spaniol\ a zonei.

La Sarajevo, unde comunitatea luase fiin]\ la 1565, au tr\it al]i remarcabili oamenide cultur\, unii dintre ei aprecia]i de iudaismul din întreaga Europ\. Este cazul lui DavidPardo, fiul profesorului [i rabinului vene]ian Jakob Abraham, autor al c\r]ilor Shoshan-im le David – un comentariu în dou\ volume despre Mishna; Maskil le David –comentariu pe marginea exegezei lui Rashi; Lamnatzeah le David – un tratat despreproblema dreptului de proprietate asupra p\mântului în Mishna; Hasdei David – uncomentariu la Tosephata, lucrare c\reia i-a dedicat dou\ decenii de existen]\. Mai multedintre poemele sale au fost g\site în c\r]ile de rug\ciune dedicate s\rb\torilor evreie[ti.Spre sfâr[itul vie]ii, David Pardo s-a stabilit în }ara Sfânt\. Plecarea sa a fost un eveni-ment festiv [i s-a petrecut – a[a cum specific\ documentele comunit\]ii – cu aprobareacoreligionarilor din Sarajevo.

Cât prive[te Bucure[tiul, culegerea de response Hosen Mispat (hot\râri ale rabin-ului în calitatea sa de pre[edinte al unui complet de judecat\, Beth-Din) a marelui rabinde Medina (1505-1589) aminte[te de stabilirea evreilor spanioli în acest ora[ în jurul anu-lui 1550. Documentul vorbe[te chiar despre o comunitate sepharad\ bine închegat\,desf\[urând prin membrii ei o variat\ activitate comercial\ [i între]inând leg\turi cu maimulte centre din sudul Dun\rii. Prezen]a unei comunit\]i evreo-spaniole în Valahia esteconfirmat\ în alte diverse acte de judecat\, implicând negustori provenind din Salonic.Responsa din anul 1559 a rabinului Ioseph Karo din Nikopole aminte[te faptul c\sepharadimii din capitala Valahiei s-au aflat în direct\ leg\tur\ cu domnitorul, c\ruia îiputeau solicita protec]ia în cazul în care erau ataca]i de r\uf\c\tori. Informa]iile lui Paulde Alep din anul 1657 arat\ care au fost raporturile evreo-cre[tine. Textele de drept canon-ic indic\ tolerarea evreilor în cazul renun]\rii la religia mozaic\. Doar evreii cre[tina]i ben-eficiau de anumite dreg\torii, ei putând fi împropriet\ri]i [i cu câte o mo[ie. Chiar [i înaceste condi]ii, evreii spanioli din Turcia au continuat s\ se a[eze în Valahia. Ei figurauîn toate categoriile de negustori [i de meseria[i. Mai apoi, privilegiile acordate de dom-nitorul Constantin Brâncoveanu la sfâr[itul secolului al XVII-lea oferiser\ [ansa unei maibune organiz\ri a ob[tilor, inclusiv a [colilor evreie[ti [i a rabinatului.

Despre rela]ia cu Moldova, ordinul imperial din anul 1568 al lui Selim al II-lea – adresatamiralului flotei otomane, cadiilor din Constantinopol [i comandantului fort\re]ei YerniHissar – precizeaz\ c\ monopolul comer]ului cu vinuri pentru aceast\ regiune era în mânaevreului Josef Nassi (Juan Miguez), duce de Naxos. Con]inutul documentului sugereaz\pozi]ia economic\ a unei personalit\]i din rândul evreilor, capabil\ nu numai s\ intervin\la sultan, dar [i s\ subscrie un act de liber\ circula]ie de la un cap\t la altul al imperiu-lui. Contractele de c\r\u[ie arat\ ce fel de posibilit\]i aveau evreii pentru a transportam\rfuri din Constantinopol pân\ în Polonia. În Moldova, evreii fuseser\ principalii furni-zori ai domnitorului [i ai boierilor. O dat\ cu intensificarea comer]ului polono-moldav,

126

dar [i ca urmare a r\zboaielor provocate de cazaci, num\rul lor a crescut. Cu mult înaintede 1700, la Ia[i au fost ridicate sinagogi. În vremea domniei lui {tefan Tom[a, privilegi-ile acordate pentru a[ezarea în Moldova au permis înfiin]area celor dintâi bresle deme[te[ugari. {tiin]a [i cultura s-au r\spândit suficient, astfel încât studiul Kabbalei fus-ese a[ezat la loc de cinste în via]a spiritual\ a comunit\]ii din Ia[i. Mi[carea mesianic\ acâ[tigat teren [i aici, la fel ca în întreaga Europ\ a timpului. În jurul lui 1650, la Ia[i tr\iareputatul kabbalist Salamon Ben Arayo, despre care un document spune c\ se ocupa custudiul c\r]ilor sfinte. Tot acolo s-a ini]iat cunoscutul filosof [i astronom Josef S. DelMedigo, originar din Constantinopol. Yeshiva local\ era una dintre cele mai apreciate înregiunile de est [i de sud-est ale continentului. Num\rul mare al înv\]a]ilor care trecuser\ori se stabiliser\ pentru mai scurt\ sau mai lung\ vreme în capitala Moldovei este amintitde c\l\torii medievali care au vizitat principatul. De pild\, predicatorul suedez Conrad JacobHiltebrandt sau misionarii Angelo Petrarca da Sonnino [i Francesco da San Felice au vor-bit de rolul extraordinar de t\lmaci pe care îl de]ineau evreii din Moldova [i de foarte bunacunoa[tere a geografiei zonei. Tot ei au descris caracterul statornic al evreilor, locuitori(la 1632-1633) în Ia[i [i Soroca.

Faptul c\ avuseser\ întâietate în via]a comercial\ în raport cu armenii [i grecii esteconfirmat [i de numeroasele controverse pentru vânzarea [i cump\rarea m\rfurilor.Rela]iile cu administra]ia Imperiului otoman au contribuit la fel de mult la supravie]uirea,alteori chiar la înfiin]area companiilor comerciale în diverse ora[e. În diploma]ie [i în cul-tur\, ponderea evreilor nu a fost cu nimic mai prejos. În 1590, de exemplu, în negocier-ile dintre Poart\ [i Polonia, al\turi de moldoveni, un rol de seam\ l-au avut doi notabilievrei. Pentru aceea[i perioad\, izvoarele documentare indic\ alte fenomene interesante,anume faptul c\ personalit\]ile sepharzilor aveau o prezen]\ activ\ la curtea de la Con-stantinopol, uneori intrând [i în anturajul sultanului. Amintitul Juan Miguez, evreu por-tughez, devenise nume de marc\ la curtea sultanului Selim [i nu întâmpl\tor acesta l-aîn\l]at la rangul de duce de Naxos. A fost cunoscut [i sub numele de Don Jose Nassi. Eleste acela care s-a implicat în evenimentele din Moldova, sus]inându-l pe Despot-Vod\la domnie, [i tot el a creat Turciei ample rela]ii interna]ionale în Europa r\s\ritean\.

Implicarea evreilor spanioli se resimte [i în Transilvania. În cercurile intelectuale con-stantinopolitane s-a n\scut ideea acord\rii unor privilegii evreilor spanioli a[eza]i în Tran-silvania în prima jum\tate a secolului al XVII-lea. Inspirat\ de medicul Abraham Sarsa [ieliberat\ în anul 1623 de cancelaria principelui Gabriel Bethlen, diploma de privilegiideschide epoca reglement\rilor moderne cu privire la via]a evreilor din Europa r\s\ritean\.Ce anume ne face s\ credem c\ a[a au stat lucrurile? Evreilor li se ofer\ dreptul de sta-bilire pe teritoriul ]\rii, libertatea exers\rii credin]elor [i datinilor iudaice, siguran]a îndelet-nicirilor, îng\duin]a de a circula f\r\ opreli[ti, dorin]a m\rturisit\ a principelui fiind aceeaca prin «adunarea la un loc a feluritelor neamuri» s\ contribuie la înflorirea Transilvaniei.Cuvintele lui Bethlen sunt cât se poate de lipsite de echivoc, demonstrând cultura, aparte-

127

nen]a sa la o ideologie umanist\ de inspira]ie occidental\. Contractele turcilor cu Buda[i cu Viena sunt mijlocite de aceia[i evrei spanioli. Nu numai în comer] [i diploma]ie seîntâmpl\ a[a, dar [i în cump\rarea, vânzarea ori mânuirea armelor. Între promotorii cola-bor\rii se num\rau marii administratori ai imperiului, unii dintre ei folosindu-se admirabilde serviciile evreie[ti în negocierile cu lumea european\.

Repetatele mi[c\ri din arealul est-central [i sud-est european au f\cut posibile întâl-nirile între evreii spanioli [i aceia germani (sepharadimi [i ashkenazimi) atât în ]\rile r\masesub turci, cât [i în regiunile ocupate de Habsburgi. Înainte de toate, evreii acestor zoneaveau un mare privilegiu. Cunoscând patru sau cinci limbi (adesea [i mai multe), eraut\lmacii oric\rei discu]ii. Au fost mediatorii numeroaselor contacte politice. C\l\torul PierreBelons du Mans – autorul unor credibile descrieri ale Greciei, Iudeei, Arabiei – spuneac\ evreii care au fugit din Spania, Germania, Ungaria [i Boemia î[i însu[iser\ limbile regiu-nilor de adop]iune, precum greaca, slavona, turca, araba, armeana [i italiana. În casafiec\rui evreu era important s\ se înve]e cât mai multe limbi, de unde [i o universalitatepasionant\, subliniind cum a fost cu putin]\ ca evreii s\ devin\ buni elevi, nu arareoriimportan]i creatori ai culturilor care i-au adoptat pe parcursul peregrin\rilor lor. Cât despreîntâlnirea dintre evreii spanioli [i aceia germani, ea nu a fost deloc simpl\. Legit\]ilesepharzilor au fost complicate [i conservatoare. «Cu îngâmfare naiv\ erau privi]i de susceilal]i evrei, un cuvânt înc\rcat întotdeauna de dispre] suna tedesco [i însemna evreugerman sau ashkenaz. Ar fi fost de neconceput s\ te c\s\tore[ti cu o tedesca.» Obser-va]ia este a lui Elias Canetti [i pare cu atât mai plauzibil\ cu cât are ca suport îns\[i biografiasa marcat\ de dubla apartenen]\, iudeo-spaniol\ dup\ tat\ [i iudeo-german\ dup\ mam\.Nu acelea[i reticen]e se întâlnesc peste tot. În unele centre, cum ar fi Belgrad, Timi[oara,Alba-Iulia, cele dou\ forme confesionale convie]uiesc într-o acceptabil\ armonie.

Aproape toate comunit\]ile evreo-spaniole din Peninsula Balcanic\ au fost preocu-pate de receptarea [tiin]ei mistice a Kabbalei. R\spândit\ prin intermediul limbii ladino,Kabbala a suscitat speran]ele printre evrei. Astfel se explic\ ecoul marii mi[c\ri misticea lui Sabbatai Zewi. Vestea sosirii lui Sabbatai a provocat un mare entuziasm în sânulpoporului evreu, iar recunoa[terea lui ca Mesia de c\tre masele de evrei (ceea ce, potriv-it credin]ei iudaice, este un sacrilegiu) a provocat mari nelini[ti la nivelul elitei religioase.În vreme ce pentru exalta]ii cre[tini anul 1666 devenise an apocaliptic, pentru misticis-mul evreiesc el avea s\ fie un an mesianic. Nathan din Gaza a f\cut posibil\ cunoa[terealui Sabbatai Zewi. Acela[i discipol avea s\ organizeze teologia mi[c\rii, asigurându-ir\spândirea. Denun]ul falsului Mesia de c\tre kabbalistul Nehemia Kohen a f\cut ca dis-pari]ia lui Sabbatai s\ fie inevitabil\. Ecoul anarhismului s\u religios nu a putut fi st\vilit,agita]iile evreie[ti resim]indu-se în multe comunit\]i, cu prec\dere în acelea din Europade Sud-Est. Unul din urma[ii lui Sabbatai Zewi, Nehemia Hayim Ben Moshe, s-a n\scutla Sarajevo cam prin 1650. Potrivit spuselor sale, [i p\rin]ii s\i erau originari din Sara-jevo. Acuzat de cercurile rabinice ca misionar ascuns al sabbataismului, el a umblat din

128

loc în loc, tr\ind la Salonic, Belgrad, Valona, Ierusalim, Sidon, precum [i în nordul Africii.Înv\]at în literatura rabinic\ [i în [tiin]a mistic\ a Zohar-ului [i a Kabbalei, el a dat con-tinuitate speran]elor mesianice ale evreilor. Unul din planurile sale era acela de a instalape discipolii lui Sabbatai în Tiberias.

Cunoscând economia de schimb [i meseriile profesate în Occident, având în]elegereaconferit\ de asimilarea curentelor de idei specifice Rena[terii [i Umanismului, evreii span-ioli au reprezentat o important\ for]\ economic\ în Levant. Istoricii Esther Benbassa [iAron Rodriguez sunt încredin]a]i c\, în Balcanii afla]i sub st\pânire otoman\, evreii aureu[it – cu permisiunea noilor lor st\pâni – s\-[i reconstituie bazele existen]ei lor în sferesemiautonome (The Jews of the Balkans, Blackwell, Oxford UK & Cambridge USA,1995). Acest segment al diasporei evreie[ti a beneficiat de o indiscutabil\ unitate înte-meiat\ pe limba iudeo-spaniol\, pe o cultur\ [i pe o via]\ comunitar\ cu tr\s\turi speci-fice. Din punct de vedere al culturii iudaice (într-o mai mic\ m\sur\ [i din perspectivaculturii zonale) este de re]inut remarcabila contribu]ie la r\spândirea curentului de ideiluminist. Apoi, nu lipsit de interes este faptul c\ pun]ile de leg\tur\ între cele dou\ lumievreie[ti – spaniol\ [i german\ – au fost promovate cu deosebire prin intermediul comu-nit\]ilor formate la frontierele celor dou\ imperii, otoman [i habsburgic. Schimb\rilepolitice petrecute în Balcani în secolul al XIX-lea au dus la apari]ia statelor-na]iune, fenomencare a provocat muta]ii substan]iale în via]a comunit\]ilor spaniole, între altele pierdereaformelor de organizare autonom\. Sub presiunea noii gândiri politice, comunit\]ile au fostnevoite s\ se adapteze regimurilor sub a c\ror conducere au trecut – grec, bulgar, sârb(iugoslav), turc. Mersul tradi]ional al vie]ii s-a dezintegrat, adic\ formele culturale [i deciviliza]ie iudeo-spaniol\ din Europa de Sud-Est [i de pe litoralul M\rii Egee au disp\rut.În schimb, va ap\rea o important\ mi[care sionist\ ce va facilita emigrarea în Israel, mar-când sfâr[itul unei bogate istorii a c\rei durat\ a fost de patru secole.

129

MARIUS DOBRESCU

Albanezii,între realitate [i legend\

Poate c\ nici un alt popor balcanic nu exprim\ atât de profund mentalitatea balcanic\,precum albanezii. Fixa]i înc\ de la începutul istoriei lor pe coasta vestic\ a Peninsulei, peprispa M\rii Adriatice, albanezii lui Skanderbeg (secolul XV) erau mult mai apropia]i deOccidentul renascentist, decât sunt ast\zi urma[ii lor de Europa. Lucrul acesta se vede,înainte de a ne r\t\ci prin exegeze preten]ioase, în câteva aspecte exterioare: cronicariilor ni-i descriu ca pe ni[te oameni blonzi, bine cl\di]i, îmbr\ca]i europene[te [i exprimân-du-se, în primele lor scrieri, în limba latin\. St\pânirea otoman\, lung\ de 500 de ani, aprodus modific\ri esen]iale în fibra acestui popor, f\cându-i pe vecinii no[tri de penin-sul\ s\ arate a[a cum arat\ ast\zi: scunzi, negricio[i, irascibili, fatali[ti. Singurele zoneîn care armata [i administra]ia otoman\ nu au p\truns sau au p\truns târziu [i greu aufost Alpii albanezi din nord, a[a-numita Malesia, zon\ greu accesibil\ [i izolat\, uitat\ deDumnezeu [i de autorit\]ile p\mânte[ti. Acesta este [i motivul pentru care au ap\rut, laînceput aici, contaminând apoi [i regiunile din jur, câteva coduri cutumiare teribile,emana]ie a rela]iilor gentilico-tribale perpetuate pân\ târziu, în secolul XX. Este vorba decelebrul Kanun, organizat [i func]ionând sub diverse variante, mai cunoscute fiind Kanun-ullui Leka Dukagjini [i cel al lui Skanderbeg. În general, Kanun-ul este dovada c\ societateaalbanez\ medieval\, a[a fragmentat\ [i diferen]iat\ ca dezvoltare politic\, economic\ [isocial\ cum era, a sim]it nevoia s\-[i creeze instrumente [i instan]e care s\-i guvernezeexisten]a, ca r\spuns la absen]a autorit\]ilor statale. Transmis din tat\-n fiu pe cale oral\,Kanun-ul a putut fi cunoscut [i studiat datorit\ efortului lui Kostandin Gjevçovi (1873-1929)de a-l transcrie [i edita. Abia atunci, albanezii [i str\inii au putut realiza unicitatea [i fru-muse]ea b\rb\teasc\ a str\vechiului cod.

Kanun-ul cuprinde precepte referitoare la cele mai importante aspecte ale vie]ii per-sonale [i sociale, unele abia atinse, altele, precum besa [i hakmarrja (jur\mântul [i

130

vendetta), uluitor de bine detaliate. Este firesc ca, dup\ o func]ionare irepro[abil\ de sutede ani, Kanun-ul s\ fi l\sat urme adânci în mentalitatea albanez\.

«Dincolo de besa nu e nimic» (art. 88, Kanun-ul lui L. Dukagjini). Astfel elogiaz\Codul valoarea jur\mântului de credin]\. Hiperbolizarea cuvântului dat este menit\ s\sus]in\ una dintre valorile morale esen]iale din societate, c\ci ignorarea puterii jur\mân-tului poate duce la pulverizarea societ\]ii. Cea mai plastic\ [i conving\toare analiz\ amecanismului besei se afl\ în eposul popular, respectiv în balada Kostandin [i Dorunti-na. Preluat\ sub titlul Revenirea Doruntinei de Ismail Kadaré, în esen]\ povestea estecam a[a: în via]a unei familii din nobilimea albanez\ se ive[te un eveniment inedit [i tul-bur\tor. Doruntina, singura fiic\ printre cei [apte fra]i, se îndr\goste[te [i pledeaz\ cuobstina]ie pentru ceva ce nu se mai v\zuse pân\ atunci printre albanezi: c\s\toria departede cas\, cu un prin] de peste ]\ri [i m\ri. Singurul care accept\ situa]ia [i se pune cheza[pentru sora mai mic\ este Kostandin, care îi jur\ mamei c\, la nevoie, se va scula [i dinmormânt [i î[i va aduce sora înapoi în casa p\rinteasc\. Anii trec [i fra]ii Doruntinei suntuci[i unul dup\ altul în r\zboi, soart\ care nu-l ocole[te nici pe Kostandin, autorul jur\mân-tului (besei). R\mas\ singur\ [i disperat\, mama celor [apte fra]i [i a Doruntinei invoc\,la mormântul lui Kostandin, leg\mântul f\cut de acesta cu ani [i ani în urm\. În noapteaurm\toare, mormântul fiului se deschide, Kostandin apare ca în trans\ [i, dup\ o c\l\torielugubr\ prin întuneric [i cea]\, se înapoiaz\ cu Doruntina, pe care o las\ la u[a mamei[i dispare din nou dincolo de via]\. Ce poate fi mai frumos decât aceast\ legend\, caresanctific\ o institu]ie, besa?

«Jur\mântul albanezului presupune dou\ lucruri: îl cheam\ pe Dumnezeu pentrudovedirea adev\rului [i îl supune pe om la pedeaps\ ve[nic\ [i la amenda vremelnic\fixat\ de Kanun» (art. 89). Într-o lume în care actul scris, contractul domin\ rela]iile sociale,jur\mântul pe t\ria pietrei, pe Cruce sau pe Evanghelie a devenit, printr-o practic\ de sutede ani, temelia încrederii [i a bunei în]elegeri între oameni. Chiar [i ast\zi, cuvântul datare valoare de contract suprem la albanezi.

Voi relata înc\ un fapt istoric deosebit de semnificativ pentru afirma]iile de mai sus.Valoarea cuvântului dat a fost în societatea albanez\ atât de mare, încât în numele ei auavut loc pacific\ri miraculoase [i, tot în numele ei, s-au comis crime [i f\r\delegiînsp\imânt\toare. M\rturia unui asemenea eveniment istoric cutremur\ [i acumcon[tiin]a colectiv\ albanez\. Totul s-a petrecut în primele decenii ale secolului trecut,dup\ pacificarea teritoriilor din sudul Albaniei, zgâl]âite ani în [ir de o rebeliune armat\.«Trebuie s\ înt\rim pacea dintre noi printr-o solemnitate de împ\care», se zice c\ ar fideclarat Marele Vizir [i, pentru a-[i înt\ri spusele, a jurat dup\ obiceiul albanez c\ prin]iischipetarilor invita]i la solemnitate vor avea asigurate via]a [i libertatea. R\spunsul lide-

131

rilor albanezi a fost Da, ceea ce în tab\ra turc\ a declan[at preg\tiri extraordinare pen-tru s\rb\torirea evenimentului. Berbeci [i ]api înfip]i în frigare, baclavale uria[e, fructeaduse de la marginea p\mântului erau cea mai bun\ dovad\ a gândurilor curate ce-i ani-mau pe demnitarii Sublimei Por]i. În cele din urm\, a sosit [i ziua cea mare a împ\c\rii.Prin]ii albanezi, îmbr\ca]i în costume tradi]ionale, au fost întâmpina]i cu toate onorurileepocii [i condu[i în zona destinat\ oaspe]ilor de seam\. La un semnal, tobele au b\tutanun]ând deschiderea festivit\]ilor. Numai c\, de dup\ înt\riturile special construite, asupraoaspe]ilor albanezi au început s\ se descarce pu[tile [i pistoalele, totul terminându-se,dup\ cum se poate b\nui, într-o baie de sânge. Încrederea în cuvântul dat, sfânt acolode unde veneau ei, le-a fost fatal\ prin]ilor albanezi.

Orgoliul perdant este o alt\ atitudine specific\ tipului albanez, cu implica]ii atâtasupra persoanei, cât [i asupra destinului na]ional. Ceea ce am numit orgoliu perdanteste, de fapt, o neputin]\ fatal\ în fa]a soartei, un fatalism excesiv [i dezarmant. Tipulalbanez va reac]iona întotdeauna, ca r\spuns la agresivitatea celuilalt, cu un orgoliu ce-lpoate propulsa direct în moarte (ceea ce se [i întâmpl\ de multe ori). Este posibil ca,chiar dac\ ar fi [tiut ce li se preg\te[te, liderii albanezi din povestirea de mai sus s\ fiînfruntat cu acela[i fatalism moartea, ca pe singura re]et\ pentru salvarea demnit\]ii.Excluderea din calcul a consecin]elor propriilor acte sau ignorarea acestora este expre-sia cea mai pur\ a ceea ce am numit orgoliu perdant. Orgoliul, chiar cu pre]ul mor]ii, adat na[tere [i altor fapte incredibile, cu care vom ilustra aceste considera]ii. Tot r\ul vinedinspre mare, se spune în Albania, c\ci mun]ii, ca [i la alte popoare, au constituit refugiulperfect în fa]a agresiunii. S\ ne întoarcem a[adar la 7 aprilie 1939, prima zi a invazieiitaliene. Imediat dup\ fuga regelui Zogu, armata albanez\ a capitulat f\r\ condi]ii. În con-textul acela, s\ ni-i închipuim pe muntenii albanezi coborând unul câte unul, sub un soarefierbinte, de sub stâncile unde î[i duceau via]a, cu pu[ca în spate, pentru a trimite bal-aurul înapoi de unde venise, adic\ în mare. Desigur, f\r\ sor]i de izbând\ în fa]a uneiarmate moderne, mitralia]i [i h\cui]i cu baionetele, mâna]i îns\ de un instinct str\vechi[i destina]i, indiscutabil, s\ piard\. Cum se pot numi toate acestea? Sim] al onoarei?Incon[tien]\? Spirit de aventur\ sau primitivism? Poate toate la un loc sau ceva pentrucare nu avem cuvântul potrivit.

Tot dintr-un orgoliu de acest tip provine [i atitudinea dispre]uitoare a albanezului fa]\de «lipsa de generozitate» a Occidentului. Înv\]at de secole c\ ospitalitatea este una din-tre normele de baz\ ale comportamentului social, imigrantul albanez nu poate s\ priceap\de ce guvernele occidentale nu-i acord\ un tratament preferen]ial, ba chiar mai mult, îlexpulzeaz\ f\r\ un motiv inteligibil. Uimirea este cu atât mai mare [i mai justificat\ în

132

cazul Italiei, din care albanezii [i-au f\cut în anii comunismului un paradis intangibil, vizion-at zi de zi la RAI [i ascultat pe toate lungimile de und\. {i iat\ c\ atunci când po]i s\-latingi, coborând cu genunchii tremurând de pe un vapora[ ciuruit de rugin\, apar ca dinp\mânt carabinierii [i te oblig\ s\ faci drumul înapoi, spre Vlora sau Durres. Teribil\deziluzie! De aici sentimentul de superioritate al albanezului [i zâmbetul acela în col]ulgurii, chiar dac\ st\ la coad\ ore în [ir pentru o farfurie cu mâncare, în fa]a ghi[euluiunui lag\r de refugia]i.

De la orgoliu [i pân\ la o generozitate egal de perdant\ nu e decât un pas. Albanezuleste un risipitor: î[i risipe[te banii, î[i risipe[te via]a în vendete f\r\ sfâr[it, î[i risipe[te]ara [i istoria ei. Pentru el, toate acestea sunt evenimente cotidiene [i el se str\duie[temereu s\ le confirme. E ceva ciudat, poate o predestinare în toate acestea: dup\ un [irde ani buni, ca ni[te vaci albe, urmeaz\ invariabil [irul de ani r\i, ca ni[te vaci negre. Unînceput de bog\]ie, urmat de o criz\ sinuciga[\, care pune totul la p\mânt, inclusiv, cums-a întâmplat în prim\vara acestui an, vestigii istorice de o valoare incalculabil\. M\ refer,bineîn]eles, la minunatele opere ale arhitecturii antice grece[ti de la Apollonia [i Butrint.Ce îl determin\, oare, pe albanez s\ fie atât de nemilos cu propria-i istorie? Mister.

Arma a fost întotdeauna pentru albanezi unul dintre pilonii orgoliului. De aici [i cul-tul armei. Kadaré scria cândva, la începutul carierei, în poemul «Ce gândesc mun]iiace[tia?»: «Pu[ca în spate/ Prelungirea coloanei tale vertebrale…» Folclorul albanez esteo adev\rat\ panoplie: armele sunt descrise în detaliu, iar scenele de lupt\ se succed deli-rant. Nici literatura cult\ nu duce lips\ de arme [i de confrunt\ri armate. Zb\tându-secinci decenii în plasa realismului socialist, literatura albanez\ [i-a f\cut un idol din mi[careade partizani din 1941-1944, tema rezisten]ei ocupând de departe cel mai avantajos locla masa propagandei de partid. De la acest osp\] pantagruelic nu a lipsit nici celebrulIsmail Kadaré. La rândul s\u, Kanun-ul acord\ armei o importan]\ deosebit\: când, unde[i cum se poart\, într-un ceremonial complicat, propriu fiec\rui eveniment din via]a per-sonal\ sau social\, a c\rui înc\lcare se sanc]ioneaz\ de comunitate cu pedepse într-uncrescendo bine dozat. {i poate c\ nu întâmpl\tor, dou\ dintre cele mai drastice sanc]iuniacordate de ob[te vinovatului sunt interdic]ia de a purta arm\ [i izgonirea din sat. Ambelela fel de ruin\toare pentru demnitatea individului, c\ci, rupt de obâr[ie, munteanul albanezse transform\ într-un paria al ora[elor.

Momentele de divertisment, începând cu primirea oaspe]ilor [i terminând cu cele ceî[i pun pecetea pe destinul individual – botezul, nunta –, sunt singurele la care arma nuparticip\. Ospitalitatea gazdei, în asemenea clipe, este des\vâr[it\. Tradi]ia a re]inut situa]iiincredibile, când, între dou\ familii aflate sub semnul hakmarrjei, intervine pentru câte-

133

va ceasuri pacea cea mai deplin\. St\pânul casei î[i între]ine oaspetele cu rachiu [i dul-ciuri, apoi îi pune masa [i în tot timpul acesta se încinge taifasul, în cea mai pur\ tradi]ieoriental\, amintind de pove[tile din O mie [i una de nop]i. În momentele acelea,generozitatea gazdei învinge glasul sângelui [i dorin]a de r\zbunare. A doua zi, dup\ cemusafirul devine du[man dincolo de ie[irea din sat, totul revine la «normal» [i vendet-ta poate fi reluat\. Obiceiuri crunte, ce supravie]uiesc [i ast\zi în multe zone din Alba-nia [i Kosovo.

Regimul comunist al lui Enver Hodja a încercat vreme de cincizeci de ani [i prin toatemijloacele s\ conserve pornirile belicoase ale acestui popor de munteni, într-o tentativ\absurd\ de a-i abate aten]ia de la gravele perturb\ri produse în via]a individului de expe-rien]a comunist\. Men]inerea unei psihoze de panic\ [i a resentimentelor fa]\ de str\ini– induse prin construc]ii militare aberante, vestitele bunkere, cantonamente obligatorii[i îndelungi pentru ambele sexe, cultivarea strategiei «r\zboiului întregului popor» (undeam mai auzit noi asta?) – au men]inut la cote înalte instinctul r\zboinic al albanezilor.Totu[i, spiritul anarhic [i mizeria material\ impregnate adânc în fibra acestui popor auf\cut ca manifest\rile de for]\ transmise cu atâta insisten]\ de televiziunile lumii înprim\vara acestui an, scenele cu copii târând arme automate sau tr\gând rafale în aerdin carabine ruginite s\ par\ mai curând secven]e dintr-o comedie trist\, cu un singur[i dezolant personaj.

{i totu[i, uitând pentru o clip\ c\ via]a e atât de complicat\, s\ ne întoarcem la celesimple, curate [i ve[nice. La marea ce scald\ ]\rmul la Saranda, înnobilându-l sub ploa-ia cristalelor colorate, la negurile printre care navigheaz\, ca ni[te cor\bii ro[ii, str\vechiimun]i ai Epirului, la râurile vesele din nord [i la vârfurile ve[nic înghe]ate, oglindite înlacuri de argint, peste care soarele alearg\ ca un copil b\lai…

134

MITRUSH KUTELI

Povestiri de la lacul albastru

Mare este nenorocirea chemat\ de p\cat, dar [i puterea harului preo]iei este mare.Fiindc\ acest har vine de la Dumnezeu.Prin harul cuvântului, imposibilul devine cu putin]\ în fa]a Domnului.Toate acestea sunt scrise în Cartea Vie]ii. {i dac\ cele scrise în C\r]ile Sfinte sunt

demne de crezare, tot atât de demn\ de crezare este [i povestirea noastr\, pentru c\ acoborât la noi din str\buni, transmis\ din gur\ în gur\, [i este adev\rat\. Iar noi o punempe hârtie a[a cum am auzit-o, ca s\ m\rturisim prin ea puterea harului dumnezeiesc [ipentru ca numele Tat\lui Ceresc s\ fie, în vecii vecilor, l\udat.

IIÎn vremurile de demult tr\ia în sânul Bisericii ortodoxe un preot cu numele de Tanu[.

El slujea într-un c\tun din Iliria, în parohia Apollonia, acolo unde se vars\ în mare fluvi-ul Aousa. Numele c\tunului era Bubutima, nume luat din vuietul m\rii. Îl prevenim pecititor s\ nu caute acest c\tun, deoarece a fost nimicit de cutremure [i r\zboaie, iar acumlocul este acoperit de o p\dure deas\.

Ultimii oameni care ar fi [tiut s\ ne arate urmele acelei a[ez\ri – Tat Tanu[, p\rin-tele Nicanor, un cioban [i înc\ unsprezece preo]i din acel ]inut – dorm de mult somnul

Dhimiter Pashko (1907-1967 – cunoscut sub pseudonimul literar de MitrushKuteli) este considerat unul dintre clasicii literaturii albaneze.

O mare parte a vie]ii [i-a petrecut-o în România, unde a absolvit studiieconomice, [i-a luat doctoratul [i a profesat un num\r de ani în finan]e. Ase-meni unei întregi pleiade de scriitori albanezi – Aleks Drenova, Lasgush Porade-ci, Dionis Bubani [.a. – cariera scriitoriceasc\ a lui Kuteli s-a aflat permanentsub steaua marii literaturi române. Proza sa poart\ pecetea influen]ei masivea povestitorilor români, îndeosebi a lui Sadoveanu, pe care scriitorul albanezl-a [i tradus în pagini minunate, m\rturisind mult mai mult decât perfec]iuneame[te[ugului de traduc\tor. M. Kuteli scrie furat de melancolia locurilor deba[tin\, pe care le vede cu ochi de copil, idilic [i colorat, între basm [i orealitate evanescent\, de mult pierdut\.

PROZ| ALBANEZ| CONTEMPORAN|

135

de veci, somnul p\mântului, iar noi nu avem puterea s\-i reînviem [i s\-i întreb\m. Se[tie îns\ cu siguran]\ c\ Bubutima a fost un c\tun m\ricel, nu departe de Marea Adriat-ic\. Locul este frumos, pentru c\ este înverzit în toate anotimpurile, dealurile sunt acoperitede m\slini [i portocali, iar fulgii de nea se v\d rar pe aici, o dat\ la [apte ani. Dar chiar[i atunci când ninge, neaua se tope[te în aer, înainte de a ajunge pe p\mânt. Chiparo[iiverzi de pe culmile dealurilor ne arat\ locurile unde, în vechime, se ridicau templele nume-roaselor zeit\]i, pe care credincio[ii le-au închinat, mai târziu, unei singure dumnezeiri,închipuit\ ca Sfânta Treime. Printre chiparo[i sunt mormintele celor adormi]i întru Dom-nul.

F\r\ îndoial\ c\ P\mântul este frumos oriunde, fiind el locul pe care Dumnezeu î[isprijin\ picioarele, dar cel mai încânt\tor este ]\rmul Adriaticii, în Iliria, [i parohia Apol-loniei. Deci [i Bubutima.

Cititorii se vor convinge de acest fapt dac\ vor avea r\bdare s\ citeasc\ povestireape care le-o oferim.

Dup\ cum am spus, tr\ia odat\ în sânul Bisericii ortodoxe un preot numit Tanu[.Oamenii îi spuneau, dup\ graiul locului, Tat Tanu[, prescurtînd numele de Tata sau Urata,folosit [i ast\zi în acea regiune. Prea înv\]at nu era omul nostru (cum se întâmpl\ ade-sea cu slujitorii bisericii de pe acele meleaguri), dar (dup\ cum iar\[i foarte des se întâm-pl\) avea o credin]\ nestr\mutat\ în cele scrise [i citite în sfintele c\r]i.

Deci marea lui putere î[i avea izvorul în credin]\.Tat Tanu[ [tia din Cartea Vie]ii [i din spusele Sfin]ilor P\rin]i c\ Dumnezeu, apos-

tolii [i îngerii cânt\resc orice fapt\, orice cuvânt [i orice gând al oamenilor [i se fereafoarte de ispitele p\catului.

Clip\ de clip\ se ruga, ca un dreptcredincios ce era, pentru iertarea gre[elilor s\vâr[itecu voia sau f\r\ voia lui.

A doua bucurie a preotului – dup\ Tat\l ceresc – era Kalija, so]ia lui.De dragul ei se preo]ise Tanu[, tr\ind astfel printre oameni [i înconjurat de p\cat.

Altfel ar fi apucat drumul schiturilor sau al pe[terilor, tr\ind ca pustnic [i rugându-se pen-tru iertarea grelelor p\cate ale întregii lumi.

Doar atât î[i jertfise el – trupul pl\m\dit din ]\rân\, trupul – închisoarea sufletului.Iar Kalija, so]ia lui, o merita pe deplin.Fiindc\ era frumoasa frumoaselor [i-[i iubea cu patim\ b\rbatul. Tat Tanu[ î[i adus-

ese femeia din m\rile r\s\ritului, când înso]ise pe Sfin]ia-Sa Anghir, episcopul Apolloniei,ca s\ bea [i el ap\ din cele [apte izvoare ale virtu]ilor [i s\ înve]e pe acolo me[te[ugulzugr\virii icoanelor cu vopsele, aur [i argint. Dup\ ce o cunoscuse [i se îndr\gostise deea cu tot clocotul sângelui tân\r, o adusese, prin taina botezului, în turma de credincio[ia Tat\lui Ceresc. Vechiul ei nume era Noemi [i era n\scut\ în Galilea Iudeii. Ea se lep\dasede religia p\rin]ilor s\i [i-[i l\sase familia [i ]ara din dragoste pentru Tanu[. A[a le fus-ese scris amândurora în Cartea Vie]ii, dup\ cum îi fusese scris în vechime lui Ruth s\ seuneasc\ cu Booz.

În cele patruzeci de zile de desp\r]ire, necesare hirotonosirii [i unirii cu Dumnezeu,Tat Tanu[ sim]ise adânc în carne [i în suflet lipsa femeii. Fiindc\ sufletul [i trupul lui aveau

136

nevoie de Kalija mai mult decât de orice altceva. Aceasta fusese prima lor desp\r]ire decând se întâlniser\.

Cititorului poate nu-i va pl\cea un asemenea fapt, dar noi trebuie s\ spunem totula[a cum a fost, f\r\ a ad\uga sau a omite ceva. Iar dac\ cititorul nu va crede, îi vomaminti un lucru care s\-l apropie de adev\r: cu cât te ad\pi mai mult la izvorul dragostei,cu atât ea spore[te.

Fata din Galilea nu avea fa]a prea alb\, dar era încânt\toare, [i asta te f\cea s\ ui]ide culoarea fe]ei. {i Solomon, fiul lui David, regele Israelului, scrisese cândva în CântareaCânt\rilor: «Oache[e sunt fetele din Ierusalim, dar frumoase. Negricioase precum cor-turile lui Kadar, frumoase precum covoarele lui Solomon». În afar\ de aceasta, dup\ câte[tiu, dragostea nu este nici alb\ nici neagr\, [i nici de o alt\ culoare, ci numai dragoste[i nimic altceva. Ea este ca vântul: sufl\ unde vrea ea [i noi nu-i auzim decât vuietul.

Kalija nu era înalt\ de stat, dar avea trupul sub]irel ca o trestie. Sânii ei tari miroseaua crin. Fiica Galileii p\rea o feti]\ pe lâng\ trupul înalt [i robust, de ilir, al lui Tat Tanu[;diferen]a era la fel de mare ca [i cea dintre culorile fe]elor lor: el alb, ea negricioas\. Elilir, ea iudee, dar se iubeau cu patim\. Acesta n-ar fi un fapt cine-[tie-ce ciudat sau nemaiîn-tîlnit. Sunt perechi de porumbei, unul alb [i altul negru, care se iubesc atât de tare, încâtnu se mai tem nici de arcul uciga[ al vân\torului. {i ce are a face culoarea pielii cu sufle-tul? Ea desparte ca s\ uneasc\.

A[a cum luminile a dou\ lumân\ri lipite se unesc într-o singur\ lumin\, tot a[a [iinimile lor ardeau împreun\. Tanu[ o deprinse pe Kalija cu dulcea]a noii religii, iar ea îldeprinse pe el cu for]a vechii religii. {i ambele se unir\ într-una singur\, a[a cum se unescDrinul Alb cu Drinul Negru.

Având-o pe Kalija lâng\ el, cuvintele [i cânt\rile lui Tat Tanu[ erau atât de dulci, încâtatr\geau acolo, în biserica Bubutimei, credincio[i din toate cele [apte c\tune din împre-jurimi. O aur\ str\vezie de lumin\ alb\ cobora în jurul capului s\u când slujea [i casaDomnului se umplea de în]elepciune [i frumuse]e coborîte din cer. Deseori chiar Sfin]ia-Sa, Anghir, venea la Bubutima s\ asculte cânt\rile lui Tanu[ [i s\ se bucure împreun\cu ceilal]i credincio[i.

În orele când nu slujea în biseric\, Tanu[ picta sfin]i cu b\rbi albe sau sculpta în lemn.El d\dea via]\ [i frumuse]e buc\]ilor de lemn mort.

– Spune-mi, suflete, i se adresa el Kalijei, ce s\ fac din acest lemn?– Vreau s\-l sculptezi pe profetul Ilie, cu sprâncene [i buze groase, iar barba rev\rsat\

ca râurile Galileii. A[a îl vreau!– Împlineasc\-se voia ta… îi r\spundea Tanu[, obi[nuit s\ foloseasc\ expresiile bis-

erice[ti la tot pasul.Numai ce începea Tanu[ s\ ciopleasc\, [i Kalija era cuprins\ de un tremur – semn

venit din adâncul vremii, de la Moise, omul lui Iehova – [i spunea:– Nu, Tan! Nu ciopli chipul profetului Ilie… fiindc\ st\ scris: «S\ nu ciople[ti chipuri

care seam\n\ lui Dumnezeu [i oamenilor».Tanu[ zâmbea [i-i vorbea despre misterul picturilor [i sculpturilor în Biserica

r\s\ritean\. La al [aptelea sinod, Sfin]ii P\rin]i ai Bisericii au stabilit un canon. Dup\ binecu-vântarea icoanelor, harul divin coboar\ din cer printre oameni. Noi, când ne rug\m în

137

fa]a icoanelor, nu ne rug\m nici lemnului, nici culorilor, nici aurului, nici argintului dinele, ci spiritului coborât de sus ca s\ asculte rug\ciunea noastr\.

Kalija asculta fermecat\ cuvântul [i sunetul r\scolitor al vocii lui [i-l privea cu ochimari, str\lucitori!

– Bine, Tan! F\ ce vrei tu, numai chipul lui Ilie s\ nu-l ciople[ti! {i el renun]\ la marele profet al Israelului pentru a sculpta altceva, un leu cu fa]\ de

om [i cu aripi de pas\re, un porumbel în zbor, o cruce. Cu mâna lui pict\ vitraliul absidei,în care adun\ toate frumuse]ile cerului [i ale p\mântului: îngeri, p\s\ri, flori [i arbori.F\cu [i sfe[nice împodobite cu simboluri [i mistere ce nu pot fi în]elese de orice om.

Fiindc\ în ele se ascunde Dumnezeu pentru a ni se înf\]i[a nou\.Dar fericirea preotului Tanu[ nu era deplin\. O boal\ grea m\cina, clip\ de clip\,

s\n\tatea Kalijei. Aceast\ boal\ – lingoare i se spunea prin regiunea Apolloniei – de[i om\cina, o f\cea din zi în zi mai dulce. Fa]a ei se acoperea cu o lumin\ cernut\ ca lumi-na lunii peste ape. Îns\, dac\ lumina lunii este f\r\ via]\, lumina Kalijei era vie. Ea avea,în acela[i timp, [i frumuse]ea mortului [i pe aceea a viului.

Nu [tiu dac\ reu[esc s\ redau aceast\ frumuse]e, deoarece [i cei care mi-au povestitistoria se aflau în dificultate [i se înfiorau când ajungeau la acest punct. Ochii fetei dinGalilea erau înconjura]i cu inele de lumin\ – cum se întâmpl\ adesea [i cu luna în ajunde ploaie –, p\reau încondeia]i cu un creion de argint, mereu uda]i cu ap\ vie, mereuscânteietori. Buzele sub]iri p\reau stropite cu suc ro[u de rodie.

Fiindc\ pântecele nu-i prinsese rod ca toate pântecele de femeie, mijlocul îi r\m\sesezvelt ca de fecioar\. Iar pasul îi era u[or ca fuga c\prioarei prin p\durile dese ale Iliriei.

A[a era Kalija lui Tanu[, cea venit\ din m\rile r\s\ritului [i intrat\ în turma Domnu-lui prin taina botezului.

Atât de mult o iubea preotul pe Kalija încât se temea de fericirea lui [i se ruga Dom-nului s\-i treac\ cu vederea acest p\cat. Se ruga zi [i noapte în fa]a sfintelor icoane, ardeat\mâie, ulei de m\sline [i cear\ de albine pentru s\n\tatea ei.

– Noemi, o strig\ el într-o zi când întregul ]\rm al Iliriei ardea în fl\c\rile apusului desoare cum arde slava lui Iehova pe muntele Sinai, Noemi!

– Spune, Tan! r\spunse ea lipindu-se de el.Dar el nu spunea nimic. Privea soarele care se cufunda în mare [i nu putea vorbi.– Vorbe[te, Tan! îi spuse ea din nou [i-i atinse mâna cald\ cu mâna ei de ghea]\.El privi de sus coroana p\rului m\t\sos, genele lungi, iar mai jos, linia sânilor înc\

tari, apoi gr\i:– Noemi, vreau s\-]i spun ceva nou, un secret pecetluit cu multe pece]i.Kalija îl privea zâmbind [i a[tepta.– Vreau s\-]i spun, Noemi, c\ te iubesc atât de mult, atât de mult…Ea râse [i-i lovi pieptul cu pumnii mici.– Tan, asta mi-ai spus-o de mii [i mii de ori.Apoi, brusc, încet\ s\ mai râd\.– {i, cu cât mai des mi-o vei spune, cu atât setea mea de a te asculta va fi mai mare.El continu\ ca [i cum n-o auzise.

138

– … [i nu exist\ alt\ femeie pe p\mânt, în cer, sau pe ape pe care s-o iubesc mai multca pe tine.

– Tan! strig\ Kalija.El nu-i r\spunse. O lu\ în bra]e [i o ridic\ pân\ la ramurile migdalilor.– Prive[te, zise, migdalul a înmugurit. În curând va înflori [i vom avea [i noi z\pada

noastr\, Kalija, florile de migdal. Tu [tii cum se albe[te locul când înfloresc migdalii.Ochii lui era înl\crima]i. Nici el însu[i nu-[i d\dea seama de ce.– Uit\-te sus, Tan! Ce sunt alea?– Vestitorii prim\verii, berzele.– De unde vin, Tan?– De pe ]\rmurile m\rilor R\s\ritului, Kalija.Un nor c\l\tor umbri fruntea Kalijei. Tot atunci buzele lor se unir\ [i norul se topi.

Trupul ei adunase tot parfumul p\mântului, al ierbii [i al arborilor Iudeii. Iar buzele luiaveau focul sângelui ilir.

Alt\dat\:{edeau pe pragul casei. El îi spuse:– Kalija, cum se face c\ eu î]i plac cu barba asta?– {i tat\l meu avea barb\, [i bunicul… Mama mea l-a iubit [i ea pe tata, [i bunica pe

bunicul. Cum poate s\ fie un b\rbat frumos f\r\ barb\?Iar dup\ un r\stimp de gândire:– Dar barba ta este mai frumoas\, Tan. Se apropie de culoarea castanie. Cum vei fi

tu la b\trâne]e? Înalt [i cu barb\ alb\, ca un profet.El nu vorbea; o privea cu ochii întredeschi[i.– Tan!Mâna ei rece îi atinse fruntea [i el se str\dui s\ deschid\ ochii.– Tan, de ce închizi ochii? Nu vrei s\ m\ vezi… sunt urât\, Tan?– «Frumoas\ e[ti, prietena mea,frumoas\ e[ti.Ochii t\i ca ai porumbelului…»– Dar de ce închizi ochii?El o cuprinse în bra]e [i, a[a cum era, cu ochii întredeschi[i, murmur\ în grece[te

Cântarea Cânt\rilor lui Solomon:«Cât de dulci sunt mângâierile taleiubita mea, sora mea!Mai dulci ca vinulsunt mângâierile tale.Parfumul trupului t\u e mai îmb\t\tordecât toate miresmele.Ca mierea sunt buzele taleo, so]ioara, sora mea,[i vorba ]i-e dulce.Parfumul ve[mântului t\uca o mireasm\ din Liban.

139

Un izvora[ într-o gr\din\e[ti tu;Un izvora[ cu apa viecare vine din Liban.Treze[te-te tu, vântule de miaz\noapte,[i tu, vântule de miaz\zi!Sufla]i în gr\dina meaca s\ ajung\ miresmele la mine.»Dup\ ce termin\ el, continu\ s\ recite ea în limba Galileii:«S\ vin\ iubitul meuîn gr\dina lui.{i s\ guste fructelepomilor lui.»Tanu[ râse [i o îmbr\]i[\.«Am intrat în gr\dina meao, iubito, sora mea,[i-am cules ierburi înmiresmate[i-am gustat din mierea fagurilor mei,[i-am b\ut vinul [i laptele meu.»Când luna începu s\ se ridice deasupra dealurilor Tanu[ intr\, cu Kalija în bra]e, în

cas\, [optindu-i la ureche:«Sânii t\ica doi pui gemeni de gazel\.»Într-o noapte, Tat Tanu[ o vis\ pe Kalija moart\. Trupul ei era întins în mijlocul bis-

ericii, iar el, îngenunchiat, o privea. Fiecare icoan\ avea în fa]\ câte o candel\ aprins\.Era lini[te.Din altar se auzea o voce dulce, care cânta prohodul. «Ce bucurie a vie]ii r\mâne

neatins\ de am\r\ciune? Ce m\rire r\mâne pe p\mânt nestr\mutat\? Toate sunt mai slabedecât îns\[i umbra. Toate sunt mai în[el\toare decât visurile; într-o clip\ toate acesteale poate înlocui moartea.» Cel care cânta nu era preot, ci Hristos însu[i, îmbr\cat în od\jdii[i cu nimbul de lumin\ în jurul capului. În biseric\ erau numai ei: Hristos, Tanu[ [i cadavrulKalijei. Continua s\ se aud\ glasul divin [i continuau cânt\rile mor]ii. «Ca floarea seve[teje[te [i ca visul piere omul…»

Tat Tanu[ sim]ea am\r\ciune [i bucurie în acela[i timp: am\r\ciune fiindc\-i muriseso]ia, bucurie pentru c\ însu[i Hristos îi oficia slujba. Îi [opti încet: Auzi, suflete, Mân-tuitorul însu[i a coborât s\-]i slujeasc\ ]ie. Bucur\-te, Kalija!

Se ridic\ în picioare cu Kalija în bra]e. Era u[oar\ ca un fulg [i zâmbea cu zâmbetulpreaferici]ilor. Tat Tanu[ î[i ridic\ ochii c\tre bolta bisericii care, luminat\ puternic, seîn\l]\ tot mai sus pân\ ce se contopi cu cerul. F\r\ îndoial\, î[i spuse el, a[a [i trebuias\ se întâmple, dac\ însu[i Dumnezeu a coborât s\-i ]in\ slujba. Cinstit\ a fost în via]\[i în lumea drep]ilor trebuie s\ odihneasc\.

140

Întinse c\tre altar bra]ele cu trupul Kalijei [i se preg\ti s\ spun\: «Dumnezeu a dat,Dumnezeu a luat…»

Dar, dintr-o dat\, î[i aminti de toat\ dulcea]a vie]ii p\mânte[ti gustat\ lâng\ so]ia sa,[i de întunericul mormântului în care va fi coborât trupul ei, [i o mare durere îi frânseinima. Biserica r\sun\ de plânsul lui sfâ[ietor. Atunci vocea din altar încet\ s\ mai cânte,candelele î[i mic[orar\ lumina, iar Kalija, în bra]ele sale, nu mai era decât un schelet.Ochii ei frumo[i erau acum dou\ v\g\uni întunecate, gura, [i ea, o v\g\un\, iar sânii tarise pref\cuser\ în coaste galbene. Mirosea a p\mânt [i a moarte, a[a cum miros vechilemorminte când se deschid. Tat Tanu[ striga cu glas însp\imânt\tor: «De ce Doamne, dece? Ce ]i-am f\cut eu de m\ urm\re[ti cu ura ta?» Glasul lui s\lbatic se izbi de ziduri [istinse candelele. Se f\cu întuneric bezn\. Brusc, biserica se despic\ în dou\, se deschisep\mântul [i Tanu[ fu înghi]it de adâncuri. Se auzea un ropot de torente venite din mun]i.Ghimpi [i pietre col]uroase îi însângerau corpul, dar el nu sim]ea durerea c\rnii. I se p\reac\ el, preotul Tanu[ din Bubutima, era un înger negru azvârlit din cer în iad. Aceasta eradurerea. Sabia de foc a arhanghelilor îl urm\rea. Mirosul mormântului îl sufoca. «Am gre[it– spunea el – am gre[it în fa]a lui Dumnezeu.» Groaza îi strângea inima.

Pr\bu[indu-se din pr\pastie în pr\pastie, prin noapte, iat\ c\ ochii lui z\rir\ dinco-lo, departe, foarte departe, o lumini]\ palid\, ca de candel\. Se str\dui s\ mearg\ spreacea lumin\, dar nu-[i mai putea mi[ca picioarele. Orice, lumina, timpul, el însu[iînghe]aser\ ca stâlpii de piatr\ care nu se mi[c\ din loc. Dar inima lui tr\ia. Iar via]a estesuferin]\. Din adâncuri se auzi o voce care gl\suia într-o limb\ veche: «Lini[te, lini[te…Ciudate [i de nep\truns sunt c\r\rile Domnului. Ca un fluviu furios este mânia lui, ca omare adânc\ mila lui».

Mai auzi un urlet de mare [i se trezi din somn.Sudori reci îi acopereau fruntea.Kalija dormea lâng\ el lini[tit\, dulce. (O, cititorule! Sunt oameni care atunci când

dorm se urâ]esc, dar frumoasa Kalija, când dormea, se f\cea [i mai frumoas\…) Candelaîi lumina fa]a. Preotul se scul\, se închin\ la icoan\, s\rut\ mâna so]iei [i ie[i afar\ înnoapte.

Întuneric. Noaptea mirosea a prim\var\; miros de p\mânt reav\n, arom\ de iarb\tân\r\. Se auzea susurul pâraielor. Tat Tanu[ îngenunchie [i atinse cu fruntea p\mântulumed de rou\. Se rug\ în t\cere, f\r\ cuvinte, f\r\ gânduri… Când se ridic\, privi stelelecerului. O mare lini[te îi coborî în suflet. Intr\ în biseric\, aprinse o lumânare, deschisec\r]ile [i începu s\ cânte sfintele tropare. {i, tropar dup\ tropar, vocea îi deveni mai cald\,cântecul mai dulce. Cântând, acolo, pe insula de lumin\ a lumân\rii, inima lui Tanu[ seunea cu Dumnezeu. El se ruga: «Ia ani din anii pe care mi i-ai h\r\zit mie [i d\ruie[te-iroabei tale, Kalija, [i numele T\u va fi l\udat în veci».

Continu\ s\ se roage pân\ în zori, când biserica începu s\ se umple de lumin\. Puselumânarea în sfe[nic [i c\zu în genunchi chiar pe locul unde o visase pe Kalija moart\.Îl scular\ p\s\relele care ciripeau la fereastr\. Atunci se ridic\ [i intr\ în altar. Hristos,care cântase noaptea în vis, nu mai era acolo.

{i timpul se scurgea.

141

Kalija se topea zi de zi, a[a cum se topesc cei bolnavi de lingoare. În afar\ de suferin]atrupeasc\, ea mai era chinuit\ [i de o alt\ suferin]\. «Tan… dac\ am fi avut un copil…» Darpântecele ei nu prinsese rod. În prim\var\ muri.

Atât de zdruncinat fu Tat Tanu[, încât i se p\ru c\ s-au pr\bu[it via]a [i lumea întreag\,iar crucile au c\zut din în\l]imi. V\zuse mul]i mor]i în via]a lui, dar altfel era Kalija. Ea nutrebuia s\ moar\… Cum, pentru a o înmormânta aici o adusese de departe? Marea lui durereîi înc\run]ise de tot p\rul [i barba, a[a c\ acum p\rea b\trân, de[i nu era – un b\rbat detreizeci [i [apte de ani. Lua mâna moartei în mâna sa [i-i spunea încontinuu:

– Kalija, suflete… Noemi, via]a mea…Îi s\ruta mâna, fruntea, obrajii. Dar ele r\mâneau f\r\ via]\, reci ca piatra. Ie[i în

gr\din\, t\ie crengu]e de migdal înflorit [i alc\tui un a[ternut pentru moart\. {i tot floride migdal îi puse [i de-a lungul trupului, la cap [i la picioare. Fa]a ei avea dulcea]a mor]ii.

Dup\ ce termin\ cu asta, s\p\ mormântul pentru a-i îndeplini porunca. «Tu, Tan, îmivei s\pa mormântul [i tot tu m\ vei a[eza în el.» P\mântul era ud de la ploile de prim\var\.S\pând groapa, Tat Tanu[ ar fi dorit, nu o dat\, ci de o mie de ori, s\ intre el în\untru,iar Kalija s\ învie din mor]i. Acest gând fu un mare p\cat [i ca atare fu trecut în CarteaVie]ii. «Tat Tanu[, Tat Tanu[! îi striga un glas, de ce încerci o astfel de durere? Oare nua înmormântat-o Avraam pe Sara în p\mântul Kiriat Arbas [i Iacov pe Ra[ela pe drumulEfratei? Unde este credin]a ta în a doua înviere? Unde este încrederea în cele scrise?»Dar inima preotului nu ascult\ vocea Domnului. El uit\ c\ mormântul este poarta princare intr\m în via]a ve[nic\. R\bd\tor cum este, Domnul îi vorbi din nou: «Uit\ durereata [i p\store[te turma mea!» Dar atât de mare era durerea lui Tanu[, încât nici de dataaceasta nu ascult\ glasul Domnului.

Fiindc\ prinsese necaz pe Dumnezeu din cauza mor]ii so]iei sale.Iar Dumnezeu îi puse la socoteal\ [i acest al doilea p\cat, l\sându-l apoi liber s\ cad\

în mrejele necuratului, oriunde s-ar fi aflat.Acum, preotul vorbea zi [i noapte cu so]ia lui ca [i când ar fi fost vie. Îi vorbea în

biseric\, îmbr\cat în straie biserice[ti, acas\ sau în fa]a mormântului. «Kalija», îi spunea,«te apas\ greu p\mântul?» Iar când ploua: «Suflete, te-a udat ploaia?» În nop]ile cu clarde lun\: «Suflete, vezi tu luna pe ape?» {i-o amintea când ridica paharul botezului, cândbinecuvânta mul]imea, când cânta psalmii. Din ce în ce mai des c\uta cu ochii în biser-ic\ locul pe care [edea ea. Seara, când bea vin ca s\-[i mai uite durerea, umplea [i cupaei: «Bea, iubita mea!» Odat\, de atâta dor, vru s\-i deschid\ mormântul ca s-o mai vad\o dat\. Nu o dezgrop\, ci se gândi numai la a[a ceva, dar atâta fu de ajuns ca s\ i seconsemneze [i al treilea mare p\cat.

Preotul merse apoi mai departe pe drumul larg al p\catului: pict\ icoane cu înf\]i[areaKalijei. Aprindea candele în fa]a lor [i cânta cântece sfinte. {i deoarece culorile, aurul [iargintul nu le d\deau atâta putere cât ar fi dorit el, pentru a scoate frumuse]ea ei în relief,începu s-o sculpteze în lemn. F\când astfel, el se apropia de ereziile necredincio[ilor Bis-ericii apusene.

Acum, odaia în care dormea Tan Tanu[ era plin\ de icoane [i sculpturi cu chipul ei.Deseori el închidea ochii [i mâna îi aluneca pe aceste sculpturi [i parc\ o sim]ea pe Kali-ja lâng\ el.

142

Astfel trecur\ trei ani, timp în care el se îndep\rt\ de Dumnezeu, schimbîndu-l pe unpumn de oase [i pe ni[te figurine de lemn. Numele [i cuvântul Domnului erau [i acumpe buzele lui, dar inima era departe de El. Fiindc\ prinsese necaz pe Domnul. Împliniseacum vârsta de patruzeci de ani [i sufletul înc\ nu-i învinsese trupul. Pentru c\ sufletullui era bolnav [i nu putea învinge.

Migdalii [i portocalii înfloreau ca întotdeauna; soarele r\s\rea [i apunea, vântul susuraprintre frunze [i el era singur. Golul imens din suflet nu i-l puteau umple nici umbra palid\a Kalijei, nici sculpturile [i icoanele cu chipul ei. Fiindc\ trupul lui cerea ceea ce i se cuvinetrupului. Deschidea c\r]ile sfinte [i citea: «Nu este bine ca omul s\ fie singur. S\-i facemlui un tovar\[ care s\ fie la fel cu el».

În alt loc scria: «Bucur\-te de via]\ împreun\ cu femeia pe care o iube[ti, în fiecarezi a vie]ii trec\toare pe care o tr\ie[ti sub soare; fiindc\ aceasta este partea care ]i secuvine în via]\ ca r\splat\ a trudei tale».

Dup\ ce citea acestea, mintea i se tulbura de gândul c\ femeia iubit\ de el se afl\ înp\mânt. Legile biserice[ti nu-i permiteau s\ iubeasc\ sau s\ se însoare cu alt\ femeie.Dar fiindc\ nu-[i putea st\pâni dorin]ele c\rnii, gândul îl duse la alte p\cate. Începu s\doreasc\ alte femei, pe oi]ele turmei sale de p\stor. Buzele câte uneia care lua sfântaîmp\rt\[anie din mâna lui sem\nau cu buzele Kalijei [i el le dorea cu pofta b\rbatului;sânii alteia în]epau pânza alb\ a bluzei ca [i sânii Kalijei… El [tia prea bine c\ acesta eraun p\cat de moarte, fiindc\ în c\r]ile sfinte scrie clar: «Orice om care prive[te femeia cupoft\, a [i preacurvit cu ea în suflet», dar nu avea putere s\-[i înfrâng\ dorin]ele.

În lungile nop]i în care se str\duia s\-[i st\pâneasc\ poftele citind din c\r]ile sfinte,mîinile le deschideau, f\r\ s\ vrea, la cânt\rile lui Solomon, pe care le citise împreun\cu so]ia sa. Pe când tr\ia ea, multe pic\turi de cear\ c\zuser\ din lumânare pe acestepagini… dar pentru mântuirea sufletului ele nu erau potrivite. Iat\ ce scrie acolo: «S\-midea s\rutul gurii sale! Fiindc\ mai dulci sunt mângâierile ei decât vinul…» {i «Sânii t\i cadoi pui de gazel\… Dragostea este tot atât de puternic\ [i de neînvins ca [i moartea…».Sau «Întoarce-te, întoarce-te, Sulamita!»

Toate acestea le citea Tanu[ în cartea lui Solomon, regele Israelului, [i le d\dea lorîn]elesul c\rnii, nu al sufletului. Iar în odaia în care locuia, mirosea a lemn de chiparosars în vatr\, mireasm\ ce a]â]\ dorin]ele lume[ti.

– Oare p\cat sunt toate acestea? se întreba el. {i tot el î[i r\spundea: P\cat? Dar nusunt ele scrise în c\r]ile sfinte? {i nu le-a scris fiul lui David, Solomon, care domnea înIsrael?

În vreme ce praful acoperea sculpturile [i chipul Kalijei, trupul lui cerea trup cus\lb\ticia pâraielor care nu v\d pe unde coboar\. Apoi începu s\ doreasc\ soarta lui Iacov,care avusese multe femei [i roabe pentru poftele lui. Se gândea la Ruth a lui Booz, laEstera, la frumoasa Sulamita, pân\ [i la Maria Magdalena…

Începu s\ priveasc\ cu al]i ochi lumea, c\r]ile religioase vechi [i noi. Descoperea lucruripe care nu le [tia sau nu le în]elegea înainte. {i în fiecare moment curvea în inima lui cuoi]ele turmei credincioase [i cu alte femei pe care le vedea. Dup\ aceea veni [i mareapr\bu[ire: trupul lui cunoscu trup de femeie…

143

– Aici se afl\ p\rintele Tanu[? întreb\ o voce de femeie.Nu era altul s\-i r\spund\ în afar\ de Tat Tanu[. {edea sub bolta vi]ei de vie, înc\rcat\

de ciorchini, c\ci era toamn\. Stupii de albine erau acolo [i fierbeau ca apa învolburat\.Glasul sub]ire se auzi din nou:

– Aici se afl\ p\rintele Tanu[?– Cine bate la poart\?Pa[i u[ori se apropiar\.Tanu[ întreb\ înc\ o dat\:– Cine e[ti tu?Femeia nu r\spunde pîn\ nu se apropie de vrejul c\]\rat pe bolt\.– Eu, p\rinte.Era o femeie înalt\, alb\, cu privirea îndr\znea]\. Era îmbr\cat\ or\[ene[te. Ea îi spuse:– P\rinte, mi-au fost l\udate mult icoanele sfinte pictate de mâna ta. Vreau s\ iau

câteva pentru casa mea [i prietenii mei.El nu-i r\spunse imediat [i o privi încruntat, ca pe o emisar\ a necuratului. Femeia

spuse:– Casa o am la ora[, dar acum am venit s\ culeg strugurii. Am l\sat via ca s\ v\d

icoanele tale.Tanu[ zise:– A[teapt\, femeie!El se îndrept\ c\tre cas\, iar ea a[tept\ acolo, lâng\ vi]\. «Ce om s\lbatic, î[i spuse

ea, desprinzând câteva boabe dintr-un ciorchine. Un urs de munte! Cum poate zugr\vimâna lui icoane frumoase?» Se auzir\ pa[i grei. Femeia î[i aranj\ basmaua care-i acop-erea p\rul. Preotul aducea dou\ icoane.

– Femeie, zise Tat Tanu[, la ora[ po]i g\si icoane mai frumoase, aduse din ]\ri str\ine;astea ale mele sunt numai pentru sate.

Femeia nu vorbea, privea icoanele. Dup\ pu]in\ t\cere, zise:– P\rinte, sfin]ii picta]i de tine parc\ sunt vii, parc\ sunt gata s\ vorbeasc\.El se aplec\ spre ea ca s\-[i priveasc\ picturile; câteva fire din p\rul ei îi atinser\

fruntea, iar parfumul trupului ei i se rev\rs\ în corp cum se revars\ apele. Se tulbur\ [ise retrase. Când vizitatoarea î[i ridic\ ochii spre el, v\zu c\ preotul era palid. Îi zise:

– Sunt frumoase, p\rinte! Vreau s\ le iau pe amândou\. Pot s\ le v\d [i pe celelalte?Preotul î[i rec\p\t\ st\pânirea de sine [i repet\ în minte: «… [i nu ne duce pre noi în

ispit\…»Femeia îl privi drept în ochi cu îndr\zneala unei or\[ence.– A[teapt\, femeie, îi spuse el [i se îndep\rt\. În sinea lui, el continua s\ se roage

Domnului ca s\-l scape de ispita diavolului. Dar, f\r\ s\ vrea, în rug\ciunea lui se ameste-cau [i versuri din Cântarea Cânt\rilor. «Cât de frumoas\ [i cât de fraged\ e[ti tu, iubitamea plin\ de nuri! P\rul t\u ar\miu, pletele tale pot lega un rege. Corpul t\u seam\n\cu un palmier. Sfârcurile sânilor t\i sunt ca strugurii. Mi-am zis: O, dac\ m-a[ sui în palmi-er s\-i culeg fructele…» Lu\ câteva icoane [i ie[i iar\[i în curte. Femeia le privi vr\jit\.

– Sunt dumnezeie[ti, p\rinte! {i toate sfintele au ochii la fel; numai mantiile difer\.Preotul î[i aminti de Kalija.

144

Lini[te.Tanu[ asemui în minte pe femeia de lâng\ el cu femeia Apocalipsei, care ]ine în mân\

cupa p\catelor «… [i nu ne duce pre noi în ispit\…»– P\rinte, zise femeia, mi-ai face o mare bucurie dac\ mi-ai ar\ta [i celelalte icoane

lucrate de tine.El r\spunse:– Urmeaz\-m\, femeie!{i intrar\ amândoi în casa lui ai c\rei pere]i erau acoperi]i în întregime cu icoane [i

figurine cu chipul Kalijei. Femeia [terse praful care le acoperise.– P\rinte, zise vizitatoarea, cine este aceast\ femeie? (Buzele femeii erau sub]iri [i

ro[ii ca sucul de rodie. {i ochii verzi [i fa]a alb\.)El îi r\spunse:– Sor\, aceasta este adormita întru Domnul, so]ia mea. Preotul se sprijini de fereastr\

[i privi afar\, pentru c\ se sfia s-o priveasc\ pe femeia cere îi intrase în cas\. Ea se apropi-ase atât de mult, încât el îi sim]ea mireasma trupului.

– Le-ai lucrat frumos pe toate, în lemn de pin [i de m\slin, dar era mai bine dac\ leciopleai în piatr\. Fiindc\ piatra nu are moarte.

El nu vorbi.Vorbi tot ea:– P\rinte, tu suferi mult pentru c\ iube[ti mult. Fericit\ femeia care ]i-a robit inima.Glasul ei era blând. Necunoscuta era înalt\ [i alb\ ca o statuie de marmur\. Se apropie

de el [i-[i spijini capul pe pieptul lui. El se st\pâni [i r\mase nemi[cat ca un stâlp. Darprivirea lui alunec\ de la cununa p\rului de aur la linia unduioas\ a pieptului. {i-[i spuseîn gând: «Un rege e legat de pletele tale.» {i-[i aminti cuvintele Ecleziastului: «Du-te [im\nânc\ bucuros pâinea ta [i bea voios vinul t\u. Gust\ via]a al\turi de femeia pe careo iube[ti… Tot ce po]i s\ faci, f\ cu tot elanul, pentru c\ în mormânt nu este nimic, nicigând, nici în]elepciune…»

Femeia îi înconjur\ trupul cu bra]ele – precum o lian\ trunchiul de arbore – [i, ridicân-du-se în vârful picioar elor, îl s\rut\ u[or pe buze.

Buzele ei ardeau.Fiindc\ focul din sângele ei ie[ea afar\ prin buze.Casa preotului se umplu cu parfum de flori care tulbur\ sângele.{i lumea se pr\bu[i cu zgomot mare.{i se pr\bu[ir\ toate templele.{i c\zur\ toate crucile.Fiindc\ preotul Tanu[ din Bubutima, parohia Apolloniei, s\vâr[i în casa lui, în fa]a

icoanelor cu chipul Kalijei, cel mai mare p\cat al c\rnii.{i dup\ ce-l s\vâr[i, se pr\bu[i, zdrobit, în pat.Iar Satana, care luase înf\]i[area acelei femei pentru a-l azvârli pe el în iad, plec\,

l\sând treizeci de monede de argint pentru statuetele [i icoanele luate. Era pre]ul pierzanieilui, de aceea aruncase argin]ii afar\, pe p\mânt. {i atunci Tat Tanu[ se gândi s\ urmezeexemplul lui Iuda Iscariotul [i s\ se spânzure de un pom.

145

Se înser\ [i venir\ iar\[i zorile.Dis-de-diminea]\, preotul î[i aminti de p\catul s\vâr[it, pentru c\ aroma femeii cu

trupul alb r\m\sese în casa [i în carnea lui. Î[i aminti c\ fiin]a îi era afundat\ în murd\rie.Dup\ canoanele biserice[ti, el n-ar fi avut voie s\ slujeasc\ în sfântul l\ca[ nici în ziuaaceea, nici în zilele urm\toare, pân\ ce trupul [i sufletul nu se vor fi purificat prinspovedanie, post [i c\in]\ sincer\. Dar el uitase canoanele, dup\ cum uitase [i porun-cile lui Dumnezeu. Intr\, prin urmare, în l\ca[ul Domnului, îmbr\c\ sfintele ve[minte [ise post\ în fa]a altarului pentru a începe slujba. {i strig\ cu glas de tunet: «L\udat fieDomnul Dumnezeul nostru, acum [i-n vecii vecilor…»

Dar glasul lui, în loc s\ se ridice spre slav\, coborî în adâncuri. Se auzi un zgomotmare de pietre care se rostogolesc în râp\. Dup\ ce încet\ acest zgomot, se auzi un fâlfâitde aripi – aripi de porumbei – în\untru, în biseric\. «O fi intrat vreo pas\re pe fereastr\[i acum nu mai g\se[te ie[irea» – î[i zise [i ridic\ din nou glasul. «L\udat fie…» dar glasuli se frânse [i se pierdu în adâncuri.

Atunci î[i aminti de harul preo]iei [i-[i întreb\ inima: «Oare sunt eu demn – aksios,cum spun elenii – s\ stau aici, în fa]a lui Dumnezeu?»

Numai ce termin\ s\ se întrebe, c\ un glas mânios îi [i strig\:– Anaksios! (care însemna «nu e[ti demn»)Vocea venea din zidurile altarului, de unde se auzise [i fâlfâitul de aripi. Preotul ascult\

[i-[i zise: «Eu sunt p\c\tos, dar harul nu mi l-a luat nimeni». {i strig\ [i el, cât putu detare:

– Aksios!– Anaksios!De trei ori strig\ el aksios [i de trei ori îl înfrunt\ glasul din zid.{i, fiindc\ era iute la mânie – cum au fost [i sunt ilirii, chiar [i atunci când sunt binecu-

vânta]i cu har dumnezeiesc – Tanu[ strig\ aspru:– Acolo s\ r\mâi!{i glasul din zid r\cni:– S\ nu mori niciodat\!Dup\ aceea se f\cu lini[te deplin\. Nici fâlfâit de aripi, nici glas de om. Preotul lep\d\

sfintele ve[minte [i ie[i din casa Domnului.– Unde este mormântul binecuvântat al Kalijei? întreb\ el cu voce tare, când se afl\

în spatele altarului. {i tot el r\spunse:– Aici.Dar acolo nu se mai afla nici urm\ de mormânt. Nici lespede sculptat\, nici flori, nici

iarb\. Locul era neted, a[a cum fusese înainte de a-[i îngropa el so]ia.Preotul întreb\ din nou:– Oare unde sunt eu, Tat Tanu[? Nu mi-am adus eu so]ia mult iubit\ din Galileea

Iudeii? Nu se odihne[te ea aici, în p\mântul Iliriei? N-am înmormântat-o eu, cu mâinilemele, stropindu-i trupul cu untdelemn [i cu vin? Unde este mormântul ei? Tare a[ fi dorits\-mi odihnesc oasele lâng\ el!

146

Dar nimeni nu-i r\spunse. Nici chiar el. Deoarece golul din mintea lui era acum nes-fâr[it. Intr\ apoi în cas\, ca s\ priveasc\ icoanele [i statuetele sculptate de el. Dar nug\si acolo decât scânduri de lemn.

– Unde sunt frumoasele icoane? Unde este chipul ei? Unde? Unde?Nimeni nu-i r\spunse.Fiindc\ toate por]ile erau închise. Ie[i în gr\din\ unde, în iarb\, str\luceau argin]ii

or\[encei, singurul lucru str\lucitor într-o lume mohorât\.Fulger\tor, îi trecu prin minte vechiul vis în care se f\cea c\ se pr\bu[ea în pr\pastie,

strângând în bra]e oase de mort.– S-a terminat… – zise.P\r\si c\tunul [i turma de credincio[i pe care o p\storise [i plec\ unde v\zu cu ochii,

spre alte t\râmuri.

IIII

Din ziua pr\bu[irii, zilele se adunaser\ în s\pt\mâni, s\pt\mânile în luni, lunile în ani.{i anii se adunar\ [i se f\cur\ secole.Într-atâta amar de vreme s-au construit [i s-au d\râmat cet\]i, s-au ridicat [i au c\zut

puteri, au venit [i s-au dus genera]ii de oameni. Nici fa]a p\mântului, nici albiile râurilornu r\maser\ neschimbate.

Crescur\ p\duri acolo unde fuseser\ sate [i ap\rur\ sate acolo unde fuseser\ p\duri.În vechile albii ale apelor crescu iarba, iar apele î[i s\par\ albii noi. În mai toate p\r]ilelumii izbucnir\ r\zboaie, unele popoare ridicându-se contra altora, pân\ ce înving\tori [iînvin[i se întoarser\ în ]\rân\.

Toate acestea le v\zu cu ochii lui Tat Tanu[ din Bubutima. Numai pe el nu-l atingeatimpul; r\mânea neschimbat, a[a cum fusese când ]inuse ultima slujb\. Nici un fir dep\r nu-i c\zuse din cap, nici o cut\ nou\ nu-i mai br\zdase fa]a. Lu\ bâta de c\lug\rr\t\citor [i începu s\ colinde mân\stirile, c\indu-se.

O singur\ dorin]\ mai avea: s\ moar\. Fiindc\ a[a st\ scris: mai dulce ca mierea estemoartea. Dar moartea, care love[te orice om când i se împline[te sorocul, pe el îl l\saneatins.

Începu s\ duc\ o via]\ ciudat\. C\dea în ap\ [i nu se îneca; intra în foc [i nu ardea;mergea în r\zboi [i nu era omorât. Nici cutremurul, nici cu]itul, nici fiarele s\lbatice, nicibolile nu-i luau via]a. Neatins de moarte r\mase [i dup\ ce î[i schimb\ numele de Tanu[cu nume de c\lug\ri: Teodot, Teofan, Teofil, Teohari, Timotei…

Iar aceasta era o mare durere pentru Tanu[, deoarece el purta pe umeri povara p\cat-ului. {i povara cre[tea zi cu zi, deoarece, pe m\sur\ ce ochii lui vedeau, dorin]ele trupu-lui cre[teau. Dar [i atunci când ochii trupului se închideau, vedea ochiul inimii. {i dorin]aera gata s\ se aprind\.

Fiindc\ eterna feminitate îl legase cu lan]uri puternice de p\mânt [i timpul senilit\]iiera înc\ departe pentru el.

Dup\ ce se convinse c\ nu poate muri, deveni mai r\bd\tor.{i noi [i noi genera]ii de muritori îl v\zur\ pe c\lug\rul ilir aruncându-[i umbra peste

p\mânt [i ape.

147

Un timp îndelungat s\l\[lui Tat Tanu[ în Pe[terile lui Zaum, lâng\ mân\stireaArhanghelului Mihail, care ast\zi poart\ numele Sfântului Naum.

Celor care n-o [tiu, le spunem noi c\ pe[terile [i sfânta mân\stire pomenite mai susse g\sesc pe ]\rmul lacului Ohrida, la poalele Muntelui Uscat. Lacul este înconjurat demun]i abrup]i, acoperi]i de iarb\ prim\vara [i de z\pad\ iarna. Sus, pe culmi, se întâmpl\ca z\pada s\ r\mân\ netopit\ pân\ în mijlocul verii, oglindindu-se în lac. Când valurilelacului se izbesc de temeliile pe[terilor, acestea r\sun\ prelung [i vuietul este înfior\tor.Locul este s\lbatic, dar pe[tele lacului are carnea gustoas\. Stele de aur scânteiaz\ în solziilor. Localnicii spun c\ aceste stelu]e de aur sunt f\râmi]e de stele cere[ti c\zute în lac,dar spusele lor nu s-au dovedit cu precizie, pentru c\ nimeni n-a coborât în apele laculuila ora când cad stelele. De aceea cititorii sunt ruga]i s\ verifice ei în[i[i acest fapt. Cu aceea[iocazie, vor putea vedea cât de albastru este lacul Ohrida. De[i ar mai fi ceva: frumuse]ealacului se schimb\ nu numai cu fiecare anotimp, ci [i zi de zi. Astfel încât nici n-apuci s\te bucuri c\ i-ai definit culoarea, c\ el [i-o [i schimb\ pe nea[teptate, ca o femeie, tu fiindnevoit s\-i urm\re[ti schimb\rile dese ale fe]ei. Dar poate fi deslu[it mersul apei printreape [i al vântului prin aer, ca s\ poat\ fi urm\rit\, clip\ de clip\, frumuse]ea lacului Ohri-da?

Ceea ce r\mâne îns\ neschimbat la acest lac, în toate anotimpurile, este alb\strimea,pentru c\, în anumite ore ale zilei, totul devine albastru: vântul, apa, cerul, mun]ii… [i nunumai mun]ii de deasupra apei, cu vârfurile în aer, dar [i cei suspenda]i sub ap\, cu vâr-furile în jos. Atunci privitorul r\mâne mut de uimire [i ochii nu se mai satur\ privind.

Când apune soarele, dup\ ploaie, totul se coloreaz\ în ro[ul fl\c\rii [i în galbenul auru-lui. Iar când te minunezi [i crezi c\ s-au aprins vântul, apa [i mun]ii, toate acestea începs\ se întunece, trecând prin culoarea violet\ a gu[ei de porumbel în culoarea scrumului.

Dep\rtate par ]\rmurile lacului în anotimpurile calde [i foarte apropiate iarna, cândcerul coboar\ [i începe s\ ning\.

… A[ fi vrut s\ vorbesc [i despre curcubee, [i despre luna care se plimb\ pe ape, [idespre valurile înspumate. Dar este mai bine s\ vin\ cititorul [i s\ vad\ cu ochii lui aces-te minun\]ii.

Aici a venit Tat Tanu[, obosit s\-[i a[tepte moartea prin alte locuri.Înconjur\ lacul, oprindu-se din loc în loc s\ asculte valurile, apoi intr\ în pe[tera lui

Zaum.{i acolo r\mase.A[ternut [i acoper\mânt îi erau pietrele; vecini [i prieteni – animalele mun]ilor.

R\d\cinile [i ierburile erau hrana lui.Nu mai citea c\r]i [i nu mai picta, fiindc\ [tia pe dinafar\ toate c\r]ile, iar de vopse-

le îi era fric\. Se str\duia doar s\-[i lumineze sufletul în vederea trecerii pe lumea cealalt\,rugându-se Domnului în t\cere, f\r\ cuvinte, numai cu inima.

{i pentru c\ vocea îi era domoal\ ca v\rsarea uleiului dintr-un vas în altul, el îmblânzisefiarele p\durii [i acestea se ad\posteau în pe[ter\ când erau urm\rite de iarn\ sau devân\tori.

Mergea descul] pe ghimpi [i prin z\pad\, dar nu sim]ea nici durere, nici frig.

148

Aprindea focul numai în nop]ile cu furtun\, dar [i atunci doar pentru luntra[ii careluptau cu valurile în întuneric.

Foarte rar cobora prin sate [i ora[e, îns\ numai pentru a-i blestema pe asupritoriicelor slabi [i pe jecm\nitorii boga]i. Atunci glasul lui devenea s\lbatic [i cuvântul aspru.Dar nimeni nu-i ridica via]a.

Prim\vara [i vara se suia în mun]i [i aduna ierburi de leac, pe care le aducea pe malullacului, unde poposeau pescarii.

Mâna lui nu atingea nici argint, nici alte lucruri de valoare – de[ert\ciuni ale lumii –c\ci voia ca inima s\-i apar]in\ numai lui Dumnezeu.

Încetul cu încetul, Tat Tanu[ î[i reg\si lini[tea. Fa]a femeii care îi tulburase via]a [ivisurile nu i se mai ar\ta acum decât precum un v\l fluturînd între cer [i ape. Dar [i aces-ta se topea repede în aer.

Din când în când i se înf\]i[a Dumnezeu, p\[ind pe apele Ohridei ca pe lacul Genis-aret.

Într-o noapte, când a]ipise la intrarea în pe[ter\, cineva îl scutur\ [i-i vorbi printrezgomotele valurilor:

– Ridic\-te [i du-te acolo unde e[ti chemat, pentru c\ ceasurile î]i sunt num\rate.Într-una din zile, la sfânta mân\stire care poart\ azi numele Sfântului Naum, veni în

vizit\ Sfin]ia-Sa Nicanor, episcopul tuturor bisericilor Apolloniei. Sfin]ia-Sa avea atunci[aptezeci [i doi de ani [i p\storise ca episcop treizeci [i trei de ani. El adunase mult\[tiin]\ [i în]elepciune din c\r]i [i din via]\.

Ajungându-i la ureche cele mai frumoase cuvinte despre pustnicul din pe[ter\, îl chem\la el.

Lâng\ Sfin]ia-Sa, Tat Tanu[ g\si bun\tate [i c\ldur\. Mânc\ [i b\u vin la masa lui [ist\tur\ de vorb\ nop]i de-a rândul despre minunile sfin]ilor, despre pe[tele gustos [i vinulvechi. Vorbir\ [i despre p\cat [i despre harul preo]iei.

Episcopul Nicanor spuse:– Ascult\, fiule! Mare este nenorocirea chemat\ de p\cat, dar [i puterea harului e

mare. Fiindc\ harul vine de la Dumnezeu. {i, în fa]a Domnului, imposibilul devine cuputin]\.

Tat Tanu[ ascult\ cu capul plecat. Apoi îl întreb\ pe episcop:– Are putere harul [i atunci când îi este d\ruit unui preot afundat în p\cate?Sfin]ia-Sa r\spunse:– Are, fiule. Tocmai aici se afl\ taina de nep\truns a religiei, a credin]ei noastre: via]\

în mormânt, lumin\ în întuneric, har divin în trup p\c\tos. Noi suntem fiin]e intermedi-are între Dumnezeu [i om, fiule, suntem de]in\torii duhului sfânt.

Tat Tanu[ voi s\-l mai întrebe ceva, dar Sfin]ia-Sa îi f\cu semn s\ asculte în contin-uare, fiindc\ avea s\ mai spun\ ceva. Tanu[, respectând scara ierarhic\, nu vorbi, ci ascult\cu luare-aminte.

Sfin]ia-Sa continu\:– Fiule, întâmplarea misterioas\ pe care o vei auzi ast\-sear\, s\ ]i-o întip\re[ti bine

în minte [i în inim\ [i s-o poveste[ti fiec\ruia dintre fra]ii t\i. Tu e[ti tân\r [i vei tr\i înc\mul]i ani dup\ moartea mea. (La aceste cuvinte o umbr\ u[oar\ ap\ru pe fa]a lui Tanu[

149

[i el zâmbi amar, dar Sfin]ia-Sa n-o observ\, pentru c\ î[i suflecase mânecile ca s\ umplepaharele cu vin.) Mai întâi s\ bem din acest vin binecuvântat, l\udând din inim\ pe Dom-nul Dumnezeul nostru.

Acestea le spuse întâi Nicanor, iar apoi [i Tanu[, dup\ care ridicar\ paharele [i b\ur\. – Acum, fiule, ascult\-m\ cu aten]ie:Tr\ia odat\, în sânul Bisericii noastre, un episcop numit Anania – dup\ numele trim-

isului lui Dumnezeu, Anania, pe care îl s\rb\torim în ziua de întâi octombrie. Vechiul luinume fusese Anastas. El se preo]ise, dar nu era prea credincios, deoarece cuvântul Dom-nului nimerise în inima lui cum nimere[te câte o s\mân]\ pe piatr\, f\r\ s\ prind\ r\d\cini.Cunoscându-i necredin]a [i l\comia din suflet, regele p\gânilor îi spuse: «Prietene, cefolos ai de la toiagul de p\stor al oamenilor? Ce câ[tigi din aceast\ veche credin]\ pecare o propov\duie[ti? Leap\d\-te de toate acestea [i treci la religia mea. În loc de toiagvei avea sabie, în loc de icoane vei avea putere asupra oamenilor». Sim]ind c\, într-adev\r,credin]a lui Anania era ca flac\ra candelei suflat\ de vânt, regele insist\: «Vino s\ vezi!»Îl lu\ cu sine [i-i ar\t\ palate albe înconjurate de gr\dini de ziduri: «Ale tale vor fi toate!»Se apropie mai mult de el [i ad\ug\: «Vei avea sute de femei pentru poftele tale. Întindemâna [i ia-le!» (Când pronun]\ aceste cuvinte, Sfin]ia-Sa Nicanor î[i f\cu de trei ori crucepentru a îndep\rta umbra cobitoare [i scuip\ în cele patru vânturi). Când regele observ\c\ flac\ra candelei era gata s\ se sting\, scoase inelul din deget [i i-l d\du lui Anania:«Prime[te acest inel. Ce vei hot\rî tu, va fi înt\rit de mine. Tu vei fi mâna mea dreapt\ [ivom st\pâni lumea împreun\».

Lui Anania îi pl\cur\ toate acestea, pentru c\ Satana se cuib\rise în sufletul lui. Urm\sfatul regelui, î[i p\r\si religia [i se înarm\ cu sabie [i cu putere. Din p\stor se f\cu lupcare spintec\ oile. Tremurau de frica lui nu numai credincio[ii vechii religii, dar [i supu[iinoii religii. Mâinile lui fur\ mânjite de sânge, vaietele [i blestemele oamenilor se ridicar\pân\ la cer. Asta îi pl\cea regelui, [i zi de zi îl cople[ea cu daruri [i-l ridica în rang. Fiindc\tiranii au nevoie de astfel de oameni.

Într-o sear\, regele invit\ pe Anania [i pe al]i prieteni apropia]i s\ petreac\ împre-un\. Sclave frumoase, aduse din diferite ]\ri, îi serveau la mas\, le cântau din gur\ [i dinl\ute sau dansau. Dup\ ce cinar\, regele f\cu semn sclavelor s\ plece [i le vorbi astfelprietenilor: «Acela dintre voi care ne va face s\ râdem mai tare va avea dreptul s\ aleag\[apte dintre sclavele mele [i s\ le foloseasc\ dup\ dorin]a lui». Fiecare dintre musafiri –mari dreg\tori ai imperiului – încerc\ s\ câ[tige premiul: unul se târî pe burt\ ca [arpele,altul merse în patru labe, altul merse în mâini. Regele se înveseli [i râse cu hohote v\zândaceste scene.

În toiul petrecerii, unul dintre invita]i spuse: «Acum, cel care s-a numit cândva Ana-nia, s\ ne arate cum îi min]ea el pe credincio[ii lui cu un pahar de vin [i câteva firimituride pâine.»

«Bun\ propunere, frate, îi spuse regele, ar\t\-ne [i nou\ cum îi min]eai. Tu vei câ[tigasclavele.»

Anania, care [edea la dreapta regelui, se ridic\ în picioare ca s\ fie v\zut de to]i [izise: «Luam un pahar ca acesta pe care îl am în mân\, puneam în el vin [i buc\]ele depâine, le binecuvântam ca vinul s\ se prefac\ în sânge [i pâinea în trup [i le d\deam tutur-

150

or câte pu]in, cu lingura». To]i cei de fa]\ îl priveau pe Anania, a[teptând întors\tura careavea s\-i fac\ s\ râd\. «Cum f\ceai?» întrebar\ din nou. «Ia, a[a: ridicam paharul dea-supra capului cu amândou\ mâinile, dup\ cum vede]i c\ fac acum, [i strigam: L\udat fieDomnul [i-n vecii vecilor…»

Nici unul dintre musafiri nu râse. Anania se întrist\ v\zând c\ va pierde sclavele [istrig\ mai tare. «Lua]i [i mânca]i, acesta este trupul meu care se frânge pentru voi, pen-tru iertarea p\catelor voastre. Be]i, acesta este sângele meu care se vars\ pentru voi.Mergeam în mijlocul bisericii [i strigam mai tare: De noi to]i s\-[i aduc\ aminte Dum-nezeu în împ\r\]ia lui, acum [i în vecii vecilor…»

Se a[ternu o t\cere grea. Invita]ii [i chiar regele îl priveau pe Anania cu fric\. «De cenu râde]i?» strig\ Anania mâniat. Ei r\spunser\: «Ia totul de la cap\t, c\ n-am în]elesprea bine». El se ridic\ iar [i repet\ scena. Ceilal]i, în loc s\ râd\, p\reau înc\ [i maiînfrico[a]i. «Am terminat», zise Anania. «Am pierdut». «Nu» – interveni regele, «n-ai pier-dut. Mai repet\ o dat\!»

{i deoarece cuvântul regelui era ordin, Anania ridic\ paharul [i cânt\ troparul pen-tru a treia oar\: «Pomeneasc\-ne pe noi…» To]i îl priveau îngrozi]i.

Anania îi întreb\: «De ce v\ uita]i la mine?»Iar ei îi r\spunser\: «Tu nu vezi? Tu nu auzi» – «Ce s\ v\d [i ce s\ aud? Am vrut s\

v\ fac s\ râde]i [i n-am reu[it.» Atunci ei îi explicar\: «În jurul capului t\u era o flac\r\[i în camer\ fâlfâiau aripi de porumbel».

«Flac\r\ în jurul capului meu [i porumbei în odaie?» întreb\ Anania însp\imântat.«Da! Limbi de foc. Le-am v\zut cu ochii no[tri. {i porumbei albi zburau [i cântau.»

Lui Anania îi c\zu paharul din mân\, dar nu se sparse [i vinul nu se v\rs\. Strig\:«Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru! Mie, celui mai mare p\c\tos dintre oameni, numi-a luat înapoi harul pe care mi l-a d\ruit cândva. M\ reîntorc la prima mea credin]\!În numele…»

Dar nu-[i termin\ cuvântul, c\ci o sabie îi t\ie capul. Corpul îi r\mase câteva clipeîn picioare… Ridic\ mâna spre a-[i face cruce, apoi se pr\bu[i pe podea. Iar când se pr\bu[i,se cutremurar\ zidurile.

Sfin]ia-Sa Nicanor î[i f\cu semnul crucii. Glasul lui era glasul unui om înfrico[at deputerea misterului.

Tat Tanu[ întreb\:– I-a iertat Dumnezeu p\catele lui Anania?– Asta e secret, fiule. Numai Domnul [i îngerii o [tiu.Lumân\rile se topiser\. Tat Tanu[ se ridic\ [i aprinse altele.Vinul r\m\sese neb\ut în pahare.– Cele ce par imposibile prin materie, devin cu putin]\ prin spirit. Oare nu are credin]a

putere s\ mi[te mun]ii din loc?Tanu[ privea flac\ra lumân\rilor. Era atât de palid [i de sl\bit, încât lumina p\rea c\-

i str\bate fa]a.Nicanor continu\ s\ vorbeasc\:

151

– Strania întâmplare a lui Anania a fost scris\ de c\tre marele mitropolit Pamfil, carea adormit întru Domnul acum dou\ sute de ani. Cartea lui poate fi g\sit\…

Tat Tanu[ îl întrerupse:– L-am auzit pe mitropolitul Pamfil slujind în biserica Sfântului Simion, unde a r\s\rit

acum vi]\ de vie pe mormântul lui. Vorba lui era în]eleapt\ [i glasul blând.– L-ai citit, nu l-ai auzit, fiule. El a murit înainte de a te fi n\scut tu.– Nu, Sfin]ia-Ta, cuvântul lui l-am auzit cu urechile mele [i pe el l-am v\zut cu ochii

mei.Sfin]ia-Sa Nicanor zâmbi [i îndep\rt\ paharele cu vin.Tat Tanu[ îl privea cu umilin]\. Înmuie degetul în vinul v\rsat pe mas\ [i scrise cu

el KA. Apoi îl fulger\ ceva prin minte [i nu-[i continu\ cuvântul. Deasupra desen\ o cruce[i scrise, de ambele p\r]i, literele I.H.

Episcopul vorbi cu un ton aproape mustr\tor:– Fiule, fructul vi]ei de vie te-a f\cut s\ crezi c\ ai v\zut pe fratele nostru cel mare,

Pamfil. Sunt dou\ secole de când el doarme somnul cel lung. E târziu, fiule, trebuie s\te odihne[ti.

Tat Tanu[ ridic\ ochii de pe literele scrise:– P\rinte al meu întru Cristos, eu l-am v\zut [i l-am auzit nu numai pe mitropolitul

Pamfil, dar [i pe Profir, pe Gherasim [i pe Jonatan care au p\storit înaintea lui. Cândcânta Jonatan, parc\ se coborau cerurile pe p\mânt [i credincio[ii plângeau în hohote.

Glasul lui Tanu[ avea acum un ton tulbur\tor, cutremur\tor. Fa]a lui str\lucea atâtde viu, încât episcopul Nicanor nu-l mai putea privi. Îl întreb\:

– De câte ori te-ai n\scut tu, fiule?– O dat\, Sfin]ia-Ta.– În ce loc?– La Bubutima, din Apollonia.Nicanor c\ut\ s\-[i aduc\ aminte ceva, închise ochii, apoi spuse:– Eu acolo p\storesc, dar de numele acestui sat n-am auzit. Din c\r]i [tiu numai atât:

cu multe secole înainte, a tr\it acolo un episcop în]elept cu numele de Anghir, care a scrisdespre vechile locuri.

– El m-a hirotonisit. M-a luat cu el prin m\rile r\s\ritului ca s\ înv\] me[te[ugulzugr\virii sfintelor icoane. Acolo m-am c\s\torit cu o fat\ din Galileea, care s-a numitKalija – dup\ cum am vrut s\ scriu pe aceast\ mas\.

Acestea spunând, reîncepu s\ scrie cu degetul pe mas\. Episcopul îl întreb\:– Altceva ce mai ]ii minte?– Conduc\torii care s-au ridicat [i au c\zut, o[tirile care au venit [i au plecat, bolile,

durerea, suferin]ele, catastrofele, sângele…Sfin]ia-Sa se întunec\ la fa]\ [i întreb\:– Spune-mi fiule, care este secretul t\u?De afar\ intr\ în camer\ aerul proasp\t al dimine]ii. Lacul se trezea. Mun]ii erau alba[tri.Tanu[ spuse:– Fiindc\ am fost hirotonisit înaintea ta, î]i voi vorbi despre secretele inimii mele. Eu

tr\iesc pe acest p\mânt de secole. Vreau s\ mor, dar moartea nu m\ ia.

152

T\cu [i respir\ adânc. Nicanor îl încuraj\:– Vorbe[te, fiule, nu te sfii!– Am fost preot la Bubutima, în regiunea Apolloniei, pe timpul Sfin]iei-Sale, Anghir.

Am p\c\tuit în fa]a Domnului cu gândul, cu vorba [i cu fapta. P\c\tos fiind, am intrat înbiseric\ [i am slujit. Atunci am auzit fâlfâit de aripi [i am v\zut o lumin\ mare. Inima meaa început s\ se îndoiasc\ dac\ mai sunt demn – aksios – de a-l sluji pe Domnul. Unglas îmi strig\: anaksios! Eu m-am înc\p\]ânat [i, fiind convins c\ am harul, i-am r\spunssup\rat: aksios. De trei ori am schimbat aceste cuvinte, aksios-anaksios, [i, dup\ atreia oar\, am blestemat: «Acolo s\ r\mâi!» El mi-a spus: «S\ nu mori niciodat\!» Aml\sat slujba neterminat\ [i am plecat în lume. De atunci n-am mai slujit în biseric\.

Sfin]ia-Sa Nicanor se cutremur\ [i se îndrept\ c\tre icoane s\ se roage. Dup\ ce-[iveni în fire, spuse:

– Lini[te[te-te, fiule. Nep\trunse sunt c\ile Domnului, nesfâr[it\ este mila lui…Poveste[te-mi acum f\r\ sfial\ prima ta via]\ pân\ în clipa în care ai ]inut ultima slujb\.

Tat Tanu[ îi povesti toate: dragostea s\lbatic\ pentru so]ia sa, mânia lui împotrivalui Dumnezeu care i-o luase. Îi vorbi despre icoanele [i statuetele lucrate de el, desprepoftele trupului [i marea pr\bu[ire…

Se cutremur\ Sfin]ia-Sa Nicanor de marea nenorocire a p\catului, dar î[i aminti cuvin-tele: «Ur\sc p\catul, dar nu ur\sc pe p\c\tos», [i zise:

– L\udat fie numele Domnului Dumnezeului nostru, fiindc\ el pe toate le face pen-tru a se ar\ta în lume.

{i continu\:– Tu, cu harul t\u, ai ]inut lâng\ tine pe îngerul Domnului [i el te-a ]inut pe tine legat

de via]\. Fiindc\ e mare puterea cuvântului; cuvântul deschide drum printre ape, leag\vânturile, ]ine timpul în loc.

Tat Tanu[ asculta sprijinit cu coatele de mas\ [i cu tâmplele în mâini. Fa]a îi era alb\ca varul. Se f\cuse ziu\ [i lumina intra printre gratii. Nicanor se scul\ [i deschise fer-eastra. Vântul lacului n\v\li în\untru [i stinse lumân\rile. Sfin]ia-Sa st\tu pu]in la fer-eastr\, apoi se apropie de Tanu[ [i-i atinse umerii:

– Haide, fiule, s\ respir\m aerul dimine]ii.Ie[ir\ în cerdac.Lacul z\cea în pâcla zorilor. Apoi, curând, soarele întinse covoare de lumin\ peste

mun]ii s\lbatici ai Albaniei. Lumina se l\]i [i coborî pe ape.– Sfin]ia-Ta, m\ gândesc de secole la minunea culmilor; soarele, când r\sare,

lumineaz\ întâi mun]ii [i apoi v\ile; când apune tot pe culmi întârzie, iar v\ile se întunec\mai repede. De ce?

– Minunile Domnului, fiule. El împarte lumea dup\ cum dore[te.Încet-încet lumina puse st\pânire pe tot locul, [i lacul dintre mun]i începu s\

str\luceasc\. Ora[ele [i satele din jurul lui devenir\ albe. Nicanor întreb\:– Cum ]i s-a p\rut via]a asta, p\rinte? (Pentru prima oar\ i se adresa cu numele de

«p\rinte»)

153

– Amar\ [i dulce, Sfin]ia-Ta. Cu toate chinurile trupului [i ale sufletului, nu m-ams\turat de sutele de prim\veri [i veri, de sutele de toamne [i ierni, de r\s\riturile [iapusurile soarelui, de verdea]a ierbii [i de albea]a z\pezii, de fructele p\mântului [i pe[tiiapelor. Am atâtea secole de când tr\iesc [i mi se pare c\ m-am n\scut ieri. Dar [i am\r\ciu-nile sunt atât de numeroase încât nu o dat\ l-am chemat pe Îngerul mor]ii.

Tat Tanu[ [edea drept, sprijinit cu spatele de stâlpul balconului. Un c\lug\r umpluseulciorul la izvorul de la poalele stâncii [i acum urca încet drumul [erpuitor al mân\stiriivorbind singur. V\zând pe Sfin]ia-Sa sus, el l\s\ ulciorul din mân\, î[i încruci[\ bra]ele[i a[tept\ binecuvântarea cu capul plecat. Nicanor ridic\ mân\ [i-l binecuvânt\. Porum-beii mân\stirii d\dur\ o rait\ pe ape [i se reîntoarser\ pe p\mânt.

Via]a î[i relua mersul.B\tu clopotul de utrenie.Sfin]ia-Sa zise:– S\ coborâm pentru rug\ciune, Tat, [i Domnul s\ ne arate calea pentru dezlegarea

îngerului [i a ta.Coborâr\ amândoi; Nicanor îl întreb\:– Mai ]ii minte unde se afl\ biserica în care ai ]inut ultima slujb\?– Nu, Sfin]ia-Ta. Nu ]in minte nici biserica, nici c\tunul. Distrugerea lor a fost început\

de cavalerii Apusului [i terminat\ de cavalerii R\s\ritului.– Dar locul îl po]i g\si?– Îl g\sesc.– S\ mergem acolo ca s\ termini slujba început\.Tat Tanu[ sim]i o durere în suflet; din nou la Bubutima? Kalija, p\catul…Sfin]iei-Sale îi spuse:– S\ mergem, p\rinte!– Ziua o voi fixa eu, Tat… Domnul fie cu tine!Nicanor se duse s\ se odihneasc\, iar Tat Tanu[ ie[i afar\ s\ vad\ înc\ o dat\ lacul,

livezile, pomii. Înconjur\ Drinul pe sub s\lciile pletoase, b\u ap\ la fiecare izvor [i ie[idin nou la lac. Întreg locul str\lucea. Se întrist\ fiindc\ era singur [i nu avea cui s\-i aratecât\ frumuse]e îl înconjura. Dar când î[i întoarse privirea c\tre Drin, unde cântau p\s\relele,v\zu o femeie îmbr\cat\ în alb, care c\lca pe ape. Statura ei se m\ri, se m\ri, iar apoi,preschimbându-se într-un v\l u[or, se topi printre s\lcii.

Tat o recunoscu. Era Kalija.Îngenunchie [i-[i lipi capul de p\mânt.

IIIIII

Sfin]ia-Sa Nicanor [i Tat Tanu[ ie[ir\ din mân\stire înainte de ivirea zorilor [i apu-car\ pe drumul din jurul lacului. Izvorând din stânc\, apele î[i cântau cântecul lor s\lbat-ic. C\lug\rii [i egumenii îi conduser\ pân\ la locul unde se termina pietri[ul. Se îmbr\]i[ar\[i se desp\r]ir\. Sfin]ia-Sa înc\lec\ pe catâr. Tat Tanu[ [i suita episcopului, format\ dinunsprezece preo]i, mergeau pe jos.

C\l\torir\ multe zile [i multe nop]i prin locuri s\lbatice, pân\ ajunser\ în câmpia lin\care se nume[te ast\zi Muzeche.

154

Tat Tanu[ începu s\ recunoasc\ locurile dup\ mun]ii din preajm\. Apoi începu s\ sez\reasc\ [i marea. P\r\sir\ drumul cel mare [i apucar\ pe poteci.

– Aici a fost Bubutima, zise Tat Tanu[, ar\tând cu mâna o p\dure mare. Nu se vedenici urm\ de om. Numai animale, câteva târâtoare [i multe p\s\ri.

– Dar biserica? întreb\ Nicanor.– Acolo, printre chiparo[i.Episcopul mai întâi, iar apoi Tat Tanu[ [i dup\ el to]i ceilal]i î[i suflecar\ mânecile,

apucar\ uneltele [i începur\ s\ sape. În curând ie[ir\ la lumin\ zidurile bisericii.Dup\ ce terminar\ aceast\ treab\, Sfin]ia-Sa spuse: «Mâine este duminica orbilor [i

noi vom ]ine slujba cea mare a Sfântului Ioan Gur\-de-Aur».{i s-a înnoptat, [i s-a luminat iar de ziu\.Înainte ca soarele s\ r\sar\ de-a binelea, Tat Tanu[ b\tu în p\mânt ca s\ cheme cred-

incio[ii la utrenie. Dar, în afar\ de episcop [i de cei unsprezece preo]i ai s\i, nu mai venidecât un cioban care p\[tea oile pe acolo. Deoarece credincio[ii din Bubutima dormeausomnul de veci, a[teptând nu o cioc\nitur\ în p\mânt, ci trâmbi]ele celei de-a doua învieri,dup\ cum promiteau C\r]ile Sfinte.

Cum se f\cu ziu\ bine, Nicanor, Tat Tanu[ [i cei unsprezece preo]i intrar\ printrezidurile bisericii ca s\ ]in\ slujba. Înainte de a intra în altar, Tanu[ îngenunchie în fa]aepiscopului, spovedindu-se [i cerându-i iertarea p\catelor. Sfin]ia-Sa îl împ\rt\[i [i îlbinecuvânt\. Dup\ împlinirea acestor datini, Tat Tanu[ v\rs\ vin pe locul unde fusesemormântul Kalijei [i s\rut\ p\mântul. Cu mare fric\ intr\ apoi în altar [i strig\ cu glastare: «L\udat fie Domnul Dumnezeul nostru acum [i în vecii vecilor».

Cei unsprezece preo]i spuser\ dup\ el:– Amin.Dup\ ce terminar\, Tanu[ se rug\ de Dumnezeu s\-l fac\ demn – aksios –, pentru

slujba cea mare.Din ziduri se auzi o voce grav\:– Anaksios!– Iart\-m\! spuse Tat Tanu[.– Iertat s\ fii!{i se f\cu o asemenea lini[te, încât se auzea cum cre[te iarba.Glasul se auzi din nou:– {i tu s\ m\ ier]i pe mine!Tat Tanu[ îi r\spunse:– Iertat s\ fii!În timp ce pronun]a cuvântul care-l dezlega de blestem, se auzir\ fâlfâituri de aripi

în altar [i un porumbel alb zbur\ spre cer.Cel care fusese Tat Tanu[, preotul din Bubutima, [edea drept în altar. Barba i se rev\rs\

dintr-odat\ ca o ap\, iar sprâncenele îi coborâr\ pe cartea din mân\. Acestea crescuser\în câteva clipe atât cât ar fi trebuit s\ creasc\ în secolele tr\ite de Tanu[ pe p\mânt. Barbaera atât de lung\, încât puteai înconjura cu ea masa altarului de trei ori. Apoi Tat Tanu[se topi încet, sub privirile tuturor, [i nu r\mase din el decât un pumn de ]\rân\ pe prag-ul u[ii sfinte.

155

Cei unsprezece preo]i, împreun\ cu Sfin]ia-Sa, ridicar\ imnuri [i l\udar\ pe Domnul.

Terminat\ pe 16 februarie 1947

În române[te de Renata [i Luan TOPCIU

156

MEHMET KRAJA

Tr\d\torul sau umbra cire[ului în lumina lunii

Pe Rauf Ismail l-am cunoscut în decembrie 1992 în or\[elul W. din Bavaria.

Ca s\ ajung\ în or\[elul acela, un str\in ar avea nevoie de o hart\ detaliat\, o hart\dintre acelea pline de însemn\ri [i de linii, pe care, când ]i le imaginezi sub form\ despa]ii, [osele [i localit\]i, ai senza]ia unui vid ciudat, î]i sim]i arterele goale cutreieratede un vânt de toamn\; sau e ca atunci când e[ti teribil de singur într-una din haltele dela periferie, dup\ ce a trecut [i ultimul tren de noapte. {i iat\-te chiar acolo, înf\[urat înpardesiul negru peste pielea galben\ [i sub]iat\ pân\ la transparen]\; apoi, te fulger\ gân-dul c\ prin gara aceea nu trece nici un tren, iar tu nu mergi niciunde, înapoi nu te maiîntorci, c\ci locul de unde vii e un punct pierdut la orizont, iar înainte, doar zece pa[i maiîncolo, e bariera neagr\ a nop]ii. Apoi, luminile g\rii, mai jos, mai sus, peste tot, cufun-date în lini[tea adânc\, un carusel încremenit, cascad\ înghe]at\; [i treptele [i peronulde beton, u[ile cu geamuri acoperite, ceasul alb – orizont închis, cu o mi[care circular\,inutil\, pe cadranul luminat.

PROZ| ALBANEZ| CONTEMPORAN|

Albanez din Kosovo, Mehmet Kraja (n. 1946), este un prozator în plin\afirmare, în opera c\ruia se disting cu claritate – ca [i în cazul celorlal]i scri-itori kosovari – accentele grave ale unei literaturi aflate în plin efort desupravie]uire. Prozele lui Kraja abordeaz\ o tematic\ axat\ pe distorsiunile pecare societatea totalitar\ le produce în existen]a omului de rând. Aceasta este,de fapt, una dintre temele prioritare ale literaturii minorit\]ii albaneze din Ser-bia. Sentimentul amar al dezonoarei, ce-l poart\ pe fugarul albanez dintr-uncol] al Germaniei într-altul, a creat, în Kosovo, o întreag\ literatur\. Ca [i celal onoarei, de altfel. Iar Mehmet Kraja este unul dintre arhitec]ii acestei liter-aturi.

157

Or\[elul W. se afl\ undeva în sudul Bavariei [i po]i ajunge acolo f\când la dreaptadin [oseaua principal\, trecând prin dou\-trei a[ez\ri plasate pe vârful dealurilor domoale,înv\luite pân\ sus în p\duri negre de brad. Or\[elul e înconjurat din trei p\r]i de mesteceniînal]i, cu trunchiuri cenu[ii [i svelte, care, sub vântul rece de la [es, se apleac\ u[or [ifâ[âie m\t\sos, dup\ care revin la t\cerea de cristal de decembrie. W. are o catedral\ cuclopotni]\ înalt\ [i conic\, al\turi, o piate]\ [i case t\cute, cu ferestre supraveghind tih-nit strada, [i sus de tot, deasupra, un cer gri, neted [i întins ca o pelerin\ desf\cut\ subbiciul vântului. Or\[elul are [i un râu, care curge cuminte în vale, aproape mut, oricum,f\r\ zgomot, ca [i când apa, trecând printre malurile ]epoase, s-ar fi oprit cu gândul latimpul inexorabil.

În acel decembrie [i în acel ora[ l-am cunoscut pe Rauf Ismail. Era cam de vârstamea, poate ceva mai tân\r, cu un trup bine legat, pu]in adus din spate. P\rul începuses\-i înc\run]easc\. Avea ochii alba[tri, gânditori [i ni]elu[ tulburi. Nem]ii din W., cei care-lcuno[teau, îi spuneau Raul [i, când se adunau la o bere la barul din marginea pia]etei,îi strigau de la masa de peste drum: «Ia una din partea noastr\, Raul». Iar el bea o halb\,mai r\mânea pu]in, î[i stingea ]igara la jum\tate [i ie[ea salutând din cap [i închizându[a încet.

Tocmai atunci în pia]et\ se însera [i pe fa]adele cl\dirilor, pe geamuri, pe vitrine, pecur]i [i pe strad\ c\dea din cer o pulbere cenu[ie, la început rar\ [i difuz\, apoi din ceîn ce mai compact\ [i, în cele din urm\, neagr\ [i greoaie, lipicioas\ [i inevitabil\. Seîntuneca [i Rauf tocmai la ceasul acela trecea de pe un trotuar pe altul, intra pe o str\du]\îngust\ [i, o vreme, i se auzeau doar pa[ii singuratici, apoi silueta lui nu mai era decâto umbr\ prelung\ ce disp\rea încet în noaptea periferiei.

Sara era so]ia lui Rauf, o nem]oaic\ scund\, cu ceafa groas\ [i pieptul umflat, ce-iie[ea în relief cel mai tare sub tricoul ro[u închis pân\ sus, brodat sub b\rbie. Când m-av\zut intrând pe u[\ împreun\ cu Rauf, s-a oprit [i m-a m\surat cu o privire nordic\, cemi-a amintit de un ghe]ar. Raul, cum e posibil, s\-mi fi telefonat m\car, s\ m\ fi anun]at,pentru c\ tu [tii, azi nu e zi de vizite, nu e nici sâmb\t\ [i nici duminic\, nu sunt preg\tit\cu nimic. Rauf m-a dus pe un coridor îngust [i m-a b\gat într-o camer\ mic\, pu]in mobi-lat\, cu dou\ aplice în col]uri ce proiectau cercuri galbene de lumin\ pe covorul cenu[iu,pe atmosfera st\tut\ [i pe stratul gros de lini[te strâns acolo cine [tie de când. Cameraaceea sem\na cu un vas gol r\sturnat, pe sub care intra doar atâta lumin\ cât s\ vezi c\de jur împrejur nu e nimic demn de ]inut minte.

M\ sim]eam straniu, ca [i când semiobscuritatea od\ii ar fi fost o substan]\ vâscoas\ce mi se lipea de trup, rece [i rea, alc\tuit\ din întuneric [i umezeal\ amestecate bine,din care a rezultat acea clis\ neagr\ unde m\ afundasem pân\ la gât [i riscam s\ m\înec. De ce venisem acolo? Gândul de a-mi face noi prieteni, de a cunoa[te oameni erade mult abandonat, l\sând loc unui cinism cras, irezistibil. Rauf î[i privea pantofii în lini[te;a[ezat\ în fa]a lui, Sara p\rea c\ mediteaz\ în acvariul acela molcom, în vreme ce eu

158

priveam totul de la distan]\, de departe, cu convingerea c\ ceea ce vedeam acolo era înc\un tablou din marea expozi]ie a goliciunii [i inutilit\]ii omene[ti. Înainte s\ mearg\ la cul-care (Raul, dac\ întârzii prea mult o s\ m\ plictisesc), Sara mi-a povestit cum îl cunoscusepe Rauf, cum f\cuser\ dragoste în od\i]a lui de la mansard\, în care nu era decât un pat,o noptier\ [i o fereastr\ care d\dea în spate, spre gr\dina înv\luit\ în verdea]\ [i-ntr-olini[te obositoare. Sara mai spunea c\ Rauf nu vroia s\ se iubeasc\ cu storurile trase oricu lumina aprins\ (nu-i a[a, Raul?) [i c\ dup\ aceea fuma întotdeauna în lini[te, cufun-dat într-un ciudat sentiment de apatie. Nu m\ prive[te niciodat\ când m\ dezbrac [i parc\ar c\uta ceva ce nu exist\ decât în imagina]ia lui sau poate în vis. (Raul, de ce parc\ mergimereu f\r\ ]int\ prin cea]\, de ce cau]i cu privirea lucruri care nu se v\d, de ce nu-]i alun-gi de pe chip expresia asta de sastiseal\?) Sara s-a oprit în u[\ [i, cu o voce sonor\ caun clinchet de cristal, mi-a spus c\ Raul e omul cel mai singuratic pe care-l v\zuse vre-odat\, doar c\ singur\tatea lui, a ad\ugat ea, e pu]in altfel, pare a avea un ecou devas-tator în alt\ parte. În]elege]i ce vreau s\ spun? Apoi ea a ie[it, mi[cându-se cu o iu]eal\incredibil\, parc\ înghi]it\ de neant, luându-[i cu ea totul – [i trupul, [i vocea, [i pove-stirea despre gr\dini]a din spate, ba chiar [i verdea]a întunecat\ [i lini[tea l\]it\ pestetot.

Un ceas mai târziu, plecam din casa lui Rauf [i m\ îndreptam spre centrul or\[elu-lui. În ora aceea, Rauf a t\cut tot timpul, ceea ce am f\cut [i eu, de[i, ca s\ fiu sincer, înultima vreme evit s\-mi mai bat capul cu chestii din astea încâlcite. Am uneori impresiac\ lumea e f\cut\ din sticl\ [i eu umblu pe deasupra ei, patinând miraculos [i urm\rindf\r\ dificultate toate câte se întâmpl\ jos, de cealalt\ parte a geamului. {i acum fac acela[ilucru. Uneori, prin vitraliile pr\fuite, v\d câte ceva care-mi treze[te curiozitatea. Atuncifac stânga împrejur [i plec cât mai repede de acolo, încercând s\ m\ îndep\rtez [i m\cufund într-o uitare ren\scut\, nou\, necunoscut\ pân\ atunci. N-a[ putea s\ v\ spunexact cum e cu asta, dar am impresia c\ [i Rauf, [i Sara, [i masa de aici, [i aceast\ noaptede decembrie fac parte din recuzita aceleia[i uit\ri sau ale uneia dintre variantele ei. Darnici asta nu conteaz\. Nu vreau s\ m\ mai gândesc la Rauf [i asta e u[or de f\cut, ca [icând ai lua un tablou de pe perete, iar urmele pr\fuite care r\mân apoi î]i par a fi dimen-siunile absen]ei sau cam a[a ceva.

Totu[i, gândul c\ lui Rauf i s-ar putea întâmpla un necaz îmi zgând\rea curiozitatea[i-mi provoca un surâs involuntar, un soi de satisfac]ie diabolic\ în fa]a oarbei naivit\]i.Chiar de a[a ceva aveam nevoie, pentru c\, între noi fie spus, nu [tiu exact de ce a tre-buit s\-l cunosc pe Rauf [i de ce trebuia ca el s\ fie atât de t\cut, de închis, atât de inutilîntr-o lume c\reia nici nu-i p\sa de el. {tiu c\ tot ce am povestit pân\ acum despre elnu-i nici o scofal\ [i c\ nimeni n-o s\-[i bat\ capul s\ citeasc\ o asemenea poveste. Ast-fel încât cu Rauf trebuie s\ se întâmple ceva, un eveniment la care s\ asist cu calm, dela distan]\ convenabil\, a[a cum prive[ti prin geamul od\ii calde pr\p\dul de afar\ saupe cel care înoat\ prin z\pad\, peste drum, pe cel\lalt trotuar.

159

Nu l-am mai întâlnit pe Rauf pân\ la sfâr[itul acelui decembrie, ceea ce m-a nelini[tit[i mi-a dat un sentiment de neîmplinire, ca atunci când realizezi c\ marea face valuri chiar[i în absen]a ta. Povestirea pe care am început-o despre el mi se p\rea irealizabil\, f\r\final, un portret rapid al unui trec\tor oarecare, disp\rând înainte de clarificarea detali-ilor. {i atunci am început s\-l caut pe Rauf în special la l\sarea serii, când or\[elul începes\ se retrag\ în obscuritate, împingându-[i în fa]\ vitrinele luminate [i haloul g\lbui alfelinarelor. Câte un trec\tor singuratic î[i încurca pa[ii prin colbul cenu[iu venit din cer[i a[ternut pe jos ca un be]iv de duminic\. Un cer posomorât, ca o tabl\ de plumb, seîntindea peste or\[el cu un huruit înfundat, zgâriat pe de l\turi de zborul liliecilor, carese avântau deasupra pia]etei [i f\ceau rotogoale negre peste vitraliile str\vechi ale cate-dralei. L-am c\utat pe Rauf pe drumul spre cas\ [i la prima intersec]ie m-am oprit, la adoua m-am învârtit în loc, iar la a treia m-am l\sat nins de lumina felinarului [i apoi, înv\luitîn noaptea de iarn\, am sim]it c\ undeva, în str\funduri, cre[te [i prinde aripi z\d\rniciaa[tept\rii. M-am gândit atunci c\, [i dac\ l-a[ fi z\rit pe Rauf undeva, l-a[ fi l\sat s\ treac\mai departe, ba chiar eram sigur c\ prezen]a lui m-ar fi enervat. Am în]eles, aproape cugroaz\, c\ nu mai aveam nevoie de el, ci de altceva, poate doar de a[teptarea aceea inutil\,de ideea de a[teptare, de z\darnicia ei, probabil.

Oricum, trebuie s\ spun c\ nu l-am mai întâlnit pe Rauf [i c\ nu l-am mai a[teptatniciodat\ atât de insistent ca atunci. Prin ianuarie sau februarie am v\zut-o pe strad\ peSara, care m-a ]intuit cu o privire rea [i a trecut mai departe cu pa[i repezi [i ap\sa]i,împingându-[i înainte cu o u[urin]\ ciudat\ trupul cilindric [i chipul acela care nu spuneanimic. Nu [tiu de unde am în]eles c\ Rauf plecase din or\[el p\r\sind-o pe Sara, p\r\sind-o chiar într-un mod sfid\tor, f\r\ a-i da de în]eles de ce o f\cuse. În timpul acesta, Saraî[i petrecea singur\ nop]ile de iarn\ [i, când [i când, dup\ ce stingea veioza de pe nop-tier\, d\dea la o parte un col] al perdelei [i privea în bezna ce acoperise întinderile, pestecare luna str\lucea pâclos, apoi z\rea vreo umbr\ prelung\ în dep\rtare, înghe]at\ înlini[tea rece [i impersonal\. Se culca într-un târziu [i, când se scula diminea]\, sim]eaîn tot trupul o mole[eal\ [i o extenuare deprimante, timp în care încerca s\-[i aminteasc\visul ascuns printre faldurile întunecate ale somnului. {i asta pentru c\ i se p\rea c\ înamintirea aceea descoperise ceva, pre] de o secund\, ca într-o str\fulgerare de oglinzinegre atârnate peste tot în camer\, [i la geam, [i în gr\din\, [i în tot peisajul acela de[es [i înc\ mai departe, în închipuirea [i în visul ei tulbure, strecurate printre aripile nop]ii,[i pretutindeni unde se aflau f\ceau acela[i lucru: multiplicau la infinit bezna [i singur\tatea.Doar c\ oglinzile acelea aveau o însu[ire teribil\: te îmbiau s\ le prive[ti îndelung [i cuo concentrare uimitoare, pân\ venea momentul când realizai c\ obscuritatea lor crea mas\critic\ [i c\ orice urm\ de lumin\ acolo era asemenea antimateriei ce distruge, spulber\,anihileaz\ totul, pân\ la cataclism. Parc\ v\d cum noaptea târziu Sara se întorcea în pat[i întindea mâna s\ aprind\ veioza. Dar n-a apucat s-o mai fac\, pentru c\ firul de lumin\

160

s-a strecurat printre oglinzile negre, le-a izbit una de alta multiplicând dimensiunile întuner-icului [i f\când lini[tea s\ ]iuie în]ep\tor [i enervant.

{i atunci Sara a murit de prea mult\ singur\tate.Ziarul local din W. i-a anun]at moartea în num\rul de vineri, pe care l-am g\sit pe

m\su]a cu învelitoare gri din localul în care-mi beau zilnic cafeaua de diminea]\. Pe pag-ina a [aptea, în col]ul din dreapta jos, fotografia Sarei (Raul, de ce am figura asta chi-nuit\ în poze?) era înconjurat\ cu o linie groas\ [i neagr\, ca o ram\ funerar\ pecetluind-oîntr-un sarcofag. Din poz\, Sara m\ privea calm, cu o lini[te ciudat\, în vreme ce con-tururile fe]ei i se topeau într-o indiferen]\ vag\. Pe când m\ privea a[a, am avut impre-sia c\-mi poart\ pic\ f\r\ s\ [tiu de ce, pân\ ce a început s\ semene cu un mort adev\rat,care se pierde încetul cu încetul în adâncuri ce]oase, l\sând în urm\ un chip descompus[i o voce care se stinge, se stinge, se stinge.

Dac\ ar fi s\ urmez linia logic\ a povestirii, exact aici ar trebui s\ închei istoria luiRauf Ismail, o poveste aproape banal\, cu pu]ine lucruri de ]inut minte [i cu enigma dis-pari]iei lui plasat\ la sfâr[it, mai mult pentru efect artistic, decât pentru vreun alt motiv.În cazul acesta, ar fi fost suficient s\ spun c\ Rauf Ismail nu mai locuie[te în W., c\ adisp\rut brusc, la fel cum a [i ap\rut, c\ în ora[ul acela [i în serile lui monotone [i pestr\du]ele înguste ce duc la periferie Rauf î[i l\sase lini[tea lui m\runt\, insignifiant\,a[a cum liliecii l\sau traiectorii [erpuitoare pe cer în jurul pia]etei [i catedralei.

Dar uite c\ n-a fost a[a. Rauf Ismail mi-a l\sat un plic în cutia po[tal\, pe care l-amg\sit la câteva zile dup\ ce am citit despre moartea Sarei. Cutia po[tal\ e în capul sc\rilor,în dreapta intr\rii, [i, de când st\team acolo, nu mi-a trecut niciodat\ prin cap s-o deschid,convins c\ n-aveam de la cine s\ primesc scrisori, c\ prietenii r\ma[i dincolo de spa]iulinert ce ne desparte nici n-aveau la urma urmei ce s\-mi scrie. {i totu[i am deschis cutiapo[tal\ [i, pe fundul ei, înv\luit\ în r\ceala metalului, se afla ea, scrisoarea lui Rauf, cunumele meu pe fa]\ [i cu al lui pe spatele plicului.

Drag\ prietene. Scrisul era ascu]it [i nervos, cu litere înc\lecate, cu col]uri prelungi[i ap\sate, ce f\ceau cuvintele s\ fie sumbre, grele, decisive. Drag\ prietene. În clipa cândvei citi aceast\ scrisoare, eu voi fi departe de W. Nu încerca s\ ghice[ti unde [i nu st\ruiîn speran]a unei revederi; s\ n-o întrebi despre mine pe Sara, pentru c\ nu [tie nimic.Câteva rânduri, apoi un spa]iu negru. Mi s-a p\rut c\ acolo, în rândurile acelea [terse,era pomenit numele Sarei, dar cuvintele erau t\iate atât de ap\sat, încât Sara se afla teri-bil de departe, ascuns\ adânc sub stratul de p\mânt ce o acoperea. (Raul, de ce n-aipomenit nimic de mine în scrisoare?)

{i textul continua. Rauf m\ ruga s\ în]eleg c\ plecarea lui era dictat\ de destin, pecare trebuia s\ [i-l urmeze pân\ la cap\t. Nimic nu e întâmpl\tor aici, prietene, chiar dac\cineva ar avea puterea suprem\ de a face [i desface ori de a duce omenirea la începu-turile ei: tot ar exista un Rauf condamnat s\ fug\ sub biciul unui blestem ce-i calc\ peurme, s\-[i duc\ în spate povara p\catului, a degrad\rii morale, a nimicniciei, a umilin]ei

161

[i a tr\d\rii. Drag\ prietene, eu nu m\ dispre]uiesc, cum ai putea s\ crezi, ci, dimpotriv\,m\ consider superior altora, mai bun [i mai demn, [i asta din pricina suferin]ei pe careo port cu mine. Poate s\ ]i se par\ îngrozitor, dar î]i m\rturisesc c\ nu-mi pare r\u, pen-tru c\ regretul e un viciu [i eu nu m\ simt degradat în postura aceasta. Nu le cer oame-nilor s\ m\ în]eleag\ [i s\ m\ c\ineze, s\ spun\ apoi c\ cele petrecute au fost un acci-dent, o întâmplare. De unde o asemenea concluzie? De unde [tiu ei c\ eu nu sunt untr\d\tor ordinar, c\ totul nu e decât minciun\ [i în[el\ciune?

Rauf povestea mai departe despre starea sa permanent\ de fug\, despre conspira-tivitatea în care se înv\luia. Pe moment, mi s-a p\rut c\ or\[elul W. e atât de mic, delini[tit [i de discret, încât m-ar fi ]inut [i pe mine ascuns în horbota de verdea]\ în caremo]\ia. Ca s\ fiu sincer, asta m-a mul]umit într-un fel, dar m-a [i deranjat, pentru c\ m\priva de sentimentul vinov\]iei, pe care trebuia s\-l gust pân\ la fund. Nu-mi puteam imag-ina cum avea s\ mi se scurg\ via]a într-o asemenea lini[te, în c\su]a mic\ de la periferie,înconjurat\ de o pace absolut\, cum voi privi de la fereastra dormitorului câmpul întins[i colinele din zare, t\cute [i ple[uve, iar deasupra cerul va fi de un albastru clar, adânc[i cristalin. Nu puteam crede c\ o asemenea lini[te [i tihn\ mi s-ar fi cuvenit (Raul, dece stai la geam [i vorbe[ti cu luna?), c\ eram lipsit de sentimentul de vin\, c\ uitarea,asemeni umbrelor de sear\ ce se întind peste câmp, m\ va acoperi încetul cu încetul [ic\, într-o zi, voi închide ochii cu o senin\tate deplin\, f\r\ suferin]\ [i regret, împ\cat,înfrico[\tor de gol [i de fericit…

Scrisul devenise mai nervos. Eu trebuie s\ suf\r toat\ via]a ru[inea tr\d\rii.Fraza era subliniat\ de câteva ori. Putea s\ se pr\bu[easc\ orice în textul acela, totul puteas\ se scufunde în neant, fraza aceea de rezisten]\ ar fi r\mas asemenea pilonilor unuipod în mijlocul râului dezl\n]uit.… Fapt care nu m\ exaspereaz\, ci din contra. Simt c\ amfor]a [i voin]a [i curajul de a întâmpina înc\ o zi, iar când va veni sfâr[itul peregrin\rilormele, o s\-mi spun: am f\cut ceva în via]\, am pl\tit gre[eala tragic\ a unui accident.

Citindu-i scrisoarea, am b\nuit o clip\ c\ îmi pierdusem puterea imagina]iei. Rauf [iorice era legat de el se îndep\rtaser\ atât de mult, l\sând în urm\ cuvinte care sunau agol [i [uierau în vânt f\r\ identitate. În 1981, la Gjilan, am format un grup ilegal de nou\in[i, despre care se spunea c\ face parte dintr-o organiza]ie c\reia nu i-am [tiut nicio-dat\ numele întreg. Într-o noapte (]in minte b\taile u[oare în u[\, dou\, pauz\ [i înc\una scurt\), mi-au adus acas\ un teanc de manifeste înf\[urate în hârtie [i legate cu opanglic\ lat\. Pe cel care mi le-a adus nu l-am v\zut, dar mi l-am imaginat observân-du-m\ din locul în care se ascunsese, de pe peluz\ sau chiar de la col]ul str\zii.

Am luat pachetul (era o noapte de var\ [i din gr\dini]\ venea o r\coare u[oar\, ameste-cat\ cu ]iuitul nervilor, ca un ]ârâit de greiere), m-am închis în cas\ [i l-am desf\cut f\r\grab\. Ghe[tenderul l\sase prea mult\ cerneal\ [i textul era ilizibil, acoperit cu pete negre,ce-]i d\deau un sentiment de ciud\.

162

Aici, scrisoarea avea o întrerupere inexplicabil\. Poate c\ la mijloc se aflase o lini[telung\, înv\luit\ în fum de ]igar\ sau o privire fixat\ pe perete, pe lumina l\mpii sau pechipul Sarei, privire a[ezat\ [i calm\ ca un râu de [es (Raul, de ce, când te visez, în jurult\u bate un vânt rece?), sau un vârtej de gânduri, ce apare împreun\ cu umbrele umedeale nop]ii. Dou\ zile dup\ aceea, zgâl]âit de gânduri negre [i de team\ ascuns\, i-am c\utatpe camarazii din grup de la care speram s\ primesc un sfat despre ceea ce trebuia s\fac cu «flutura[ii», s\-i împart, s\-i distrug sau s\-i dosesc undeva. Între timp, am ascunspachetul ambalat în hârtie în pivni]\, sub o plac\ de beton, [i am pus câteva m\runti[urideasupra, acolo unde ]ineam pitite [i alte lucruri, documente ale organiza]iei [i un reg-istru cu numele membrilor ei. Tot în ziua aceea, întorcându-m\ acas\ plin de un senti-ment de goliciune [i de o plictiseala adânc\, chiar la col]ul str\zii, acolo unde încep s\se vad\ unul câte unul acoperi[urile scunde ale caselor de pe strad\, acolo unde cire[ii[i merii de prin gr\dini arunc\ pe caldarâm umbre alb\strii, acolo unde pa[ii trezesc înamintire mii de voci ciudate, acolo mi-au ie[it în cale doi tipi care mi-au spus s\ mergîntre ei, s\ nu privesc în urm\ [i s\ nu vorbesc cu nimeni…

În col]ul cel mai îndep\rtat al nop]ii, la cap\tul câmpului [i mai departe, pe coastadealului [i dincolo de ea, cerul p\rea c\ p\r\sise p\mântul [i se d\duse la o parte, for-mând o falie prin care începuse s\ intre o lumin\ decolorat\, un fel de pulbere l\ptoas\ce se topea [i disp\rea de îndat\ ce atingea p\mântul. Pu]in mai târziu, vântul a începuts\ împing\ pulberea aceea [i s-o îngr\m\deasc\ în ungherele îndep\rtate ale peisajului,s-o risipeasc\ încoace [i încolo peste p\durea întunecat\ [i peste coastele ple[uve dinapropiere, apoi pe strad\ [i prin gr\dini [i peste geamuri, aducând peste toate o diminea]\cenu[ie [i ce]oas\. Din noaptea r\mas\, o bucat\ aproape întreag\ se mutase dincolode fereastr\, p\trunzând în camera lui Rauf. Poate c\ tocmai în clipele acelea î[i scriseseel scrisoarea, privind când spre literele de pe hârtie, când în negura dimine]ii de afar\.

Trei luni de anchet\ am negat continuu, alte trei luni mi-au spus c\ [tiau totul [i n-avearost s\ mai neg, [i înc\ trei luni mi-au cerut s\ le ar\t unde ascunsesem pachetul. Apoimi-au citit declara]iile camarazilor din grup [i m\rturia aceluia care-mi pusese «flutura[ii»la u[\. Nu [tiu ce mi-a venit, parc\ m\ sufocam de o c\ldur\ difuz\, ce-mi disp\rea ime-diat ce m\ întrebau despre pachet. Manifestele? O, Doamne, cât de pu]ine lucruri ]ineamminte [i cât de îndep\rtate [i de ireale mi se p\reau toate! Nu [tiu de ce mi-am amintitpeluza din fa]a casei, mirosind a iarb\ proasp\t\ [i a noapte de var\. Manifestele? Da,da, erau acolo, acoperite de p\mânt moale [i umed, chiar lâng\ cire[ul din mijloc, la treipa[i de el. Noaptea, când luna apare peste case, cire[ul pune pe gr\din\ o umbr\ lung\[i tremur\toare, cu vârful îndreptat spre fereastr\, gata s\ ating\ pervazul [i s\ intre încamer\, dup\ care lunec\ cu un fâ[âit dulce spre gura fântânii [i r\mâne acolo doar oclipit\, ca mai apoi s\ dispar\ într-o scurgere blând\. Manifestele? Acolo trebuie c\ le-ampus, trei pa[i… În noaptea aceea am visat o flac\r\ uria[\, alb\ [i galben\ [i verde [i ro[ie,ce-i ajungea cire[ului pân\-n vârf [i urca înc\ mai sus, îmbr\]i[ând luna, f\când-o ca de

163

jeratic. M-a trezit zgomotul de pa[i de pe coridor [i u[a deschis\ cu zgomot. Prin col]urilenegre ale celulei atârnau zdren]e din visul acela. M-au dus într-un birou mare [i alb, apoiîntr-o camer\ [i-ntr-alta. Oriunde a[ fi fost, pe coridoare [i în înc\peri mari [i luminate,mi se p\rea c\ zidurile albe [i goale se pr\bu[eau peste indiferen]a mea care m\ scoteade acolo [i m\ ducea departe. Într-unul dintre birourile acelea am semnat o hârtie, iarîntr-altul, un b\rbat în vârst\, cu ochi mici [i sfredelitori, mi-a zâmbit candid. Tot atun-ci sau a doua zi mi-au spus c\ voi fi eliberat, c\ au mai r\mas de f\cut câteva formalit\]i,câteva documente. Sta]i a[a! Eu vreau s\ fiu judecat, condamnat, s\ declar în fa]a Cur]ii,în sala de judecat\ c\ nu recunosc aceast\ instan]\, ci doar pe aceea a poporului, c\…Mi-au explicat c\ ancheta se terminase, c\ fusesem cooperant [i c\ d\dusem un mareajutor la descoperirea întregii organiza]ii. Registrul acela… Un spasm brusc a înnegrit pere]ii,a biciuit geamurile [i s-a pogorât peste mine cu o greutate insuportabil\. Când mi-amrevenit, b\rbatul în vârst\ cu ochi mici [i sfredelitori [edea lini[tit la birou, m\ privea cucalm [i b\tea cu degetele darabana în mas\. Limba, grea [i lipicioas\, mi se ghemuiseîn gât ca un pumn de argil\ moale. Pute]i pleca. Dar eu... cum s\ spun, era o gre[eal\,o confuzie groaznic\, nu vreau s\-[i închipuie cineva c\… El a zâmbit, mi-a ar\tat spreu[\, s-a învârtit pe scaun [i a r\mas cu ochii pe geam. Apoi, coridorul pustiu, cu zidurimi[c\toare, f\cute parc\ din umbre întunecate, apoi nimic. La periferia abuliei aceleia ar\mas o explica]ie de o claritate uluitoare, de[i îmi p\rea dep\rtat\ la mii [i mii de kilo-metri. Cineva din familie luase pachetul cu «flutura[i» [i celelalte hârtii din pivni]\ cu gân-dul de a le ascunde mai bine, le b\gase într-un sac de plastic [i le îngropase în gr\dini]\,sub cire[ul cel mare, care, pentru c\ a venit vorba, în fiecare noapte, când luna ap\reapeste case, arunca o umbr\ lung\ [i sub]ire, sidefie [i transparent\, în cel\lalt col] al cur]ii,la fântân\…

Peste or\[elul W. c\zuse seara. Prin fereastr\ îmi p\trundeau în camer\ umbre u[oare,difuze [i str\vezii, ce r\mâneau ag\]ate [i pluteau sub tavanul înalt. Literele negre de pescrisoarea lui Rauf au început s\ se desprind\ [i s\ se amestece cu înserarea, s\ ias\apoi pe fereastr\ [i s\ se împr\[tie în noapte pân\ departe, dincolo de dealurile în spatelec\rora nu se afla nimic altceva decât zidul de întuneric. {i atunci, imaginându-mi pereteleacela obscur de sub franjurii întuneca]i ai cerului, spre care m\ îndreptam gonit din urm\de propria-mi singur\tate, nu [tiu cum s-a f\cut, dar parc\ scrisoarea l\sat\ pe masa dela geam fusese scris\ de mine, eu eram Rauf, iar pe cel care a povestit toate acestea, peautor, îl l\sasem acolo, în urm\, în camera întunecat\, ]intind cu privirile noaptea [i câm-pul tol\nit pân\ sub orizont.

În române[te de Marius DOBRESCU

164

ARDIAN-CHRISTIAN KUCIUK

Spaima oglinzilor

Sunt sigur c\ în ziua când m-am n\scut un melc neînsemnat a început înconjurul]\rii sau al timpului. C\ci în fiecare zi de na[tere câte un melc porne[te la drum sau î[iîncheie un drum, ceea ce e cam acela[i lucru.

M-am n\scut în aceea[i zi cu cel mai cutremur\tor proverb revelat de la inven]ia ro]iiîncoace, spunea el dup\ un sfert de coniac. Bea mereu la metru, adic\ în[ira pahareleunul dup\ altul [i le golea considerând c\ astfel se apropia cu un metru de taina celorv\zute, dar nu [tia exact câ]i metri de coniac îi mai r\m\seser\ pân\ la taina tainelor,zona unde cele v\zute se dezbr\cau devenind nev\zute. Aceasta era [i marea tain\ a be]ieisale [i nu dorin]a atroce sau neputin]a incontrolabil\ de a-[i recupera via]a risipit\ prinînchisori, via]\ pe care, de altfel, o numea «reculegere întru singur\tatea genei balcanice».Se n\scuse foarte sus în mun]i, într-un sat ce se afla mai aproape de frumuse]easublim\ a mor]ii (lipsa oric\rei tiranii trupe[ti) decât de zilele omului [i fus-ese singurul copil, poate de la inven]ia pu[tii încoace, a c\rui na[tere nu fusese întâmp-inat\ cu focuri de arm\ trase în aer.

Ap\ruse în lume prea repede, cu dou\ luni mai devreme, [i nici unul dintre b\rba]iineamului s\u nu coborâse pân\ jos, în ora[ul cel mai apropiat, ca s\ procure gloan]elelunilor viitoare. Când se r\spândi vorba c\ una dintre femeile neamului cutare n\scuse unb\iat, to]i b\rba]ii luar\, din iner]ie str\mo[easc\, pu[tile [i încercar\ s\-[i exprime bucu-ria tr\gând în aer. Dar n-aveau gloan]e. Era un fapt ru[inos, o adev\rat\ nenorocire ca unb\iat proasp\t ap\rut pe lume s\ nu-[i inaugureze drumul anevoios al vie]ii înso]it cugloan]ele de rigoare; cu t\cerea f\r\-de-gloan]e se vestea doar na[terea feti]elor.

PROZ| ALBANEZ| CONTEMPORAN|

Ardian-Christian Kuciuk – scriitor albanez n\scut la 23 august 1969 la Pogradec.Premiul na]ional pentru roman, Tirana 1989. Dup\ teza de doctorat în literatur\comparat\ Sim]ul sângeros al reg\sirii, sus]inut\ la Universitatea Bucure[ti, î[i preg\te[tea doua tez\ Rela]ia Dumnezeu-Cosmos în marile religii ale lumii la Facultatea de TeologieOrtodox\. Prima sa carte, din care am publicat acest text, se intituleaz\ Anul încare s-a inventat leb\da [i a ap\rut la editura Getic, Bucure[ti, 1997.

165

Prin obiceiul tragerii cu pu[ca, b\trânii care amu]iser\ cu dou\ sau trei secole în urm\descântau probabil amor]eala eventual\ a vie]ii nou-n\scutului sau îi deschideau un drumîn cer, avertizând [i înl\turând de la bun început pe acei îngeri care fac joc dublu, digerândîn drum pe cei care se îndreapt\ spre Dumnezeu. A[a c\ drumul a trebuit s\ mi-l croi-esc singur, f\r\ ajutorul ocult al glon]ului, spunea el. Încremeni]i în curtea scor]oas\ acasei, tata, unchii [i verii mei [i-au dat seama cât de frumos e cerul. Era poate primaoar\ când au încercat s\ nu trag\ în direc]ia cutare, spre norul acela sau spre puzderiade culori alpine, [i tata a binecuvântat lipsa gloan]elor spunând c\ «Cine-[i îndreapt\ pu[caspre cer, va fi obligat s\-L ocheasc\ pe Dumnezeu».

Or, cu Dumnezeu nu se glumea, dovad\ fiind [i mila Lui de necuprins dup\ atâteatrageri nebune[ti care g\uriser\ cerurile, încât lumina rar\ a soarelui p\rea mai degrab\a fi o ninsoare provenit\ din spulberarea unui zeu.

Iar proverbul n\scut în acea[i zi cu mine, spunea Profesorul, este de un laconismasurzitor, la un pas de în]elepciunea mu]eniei.

Cel n\scut în acea[i zi cu lipsa gloan]elor [i cu proverbul era botezat «Profesorul deFolclor»; era deja b\trân, cu tenul alb\strui al sfin]eniei întârziate [i obligatorii [i cu unstrabism – între [iretenie nemiloas\ [i bun\tate exorbitant\ – dobândit în cei cincisprezeceani de ocn\ grea. Beam mereu la metru, la cea mai nobil\ cârcium\ r\mas\ de pe urmacapitalei interbelice, [i niciodat\ nu uita s\ m\ fascineze cu legende inedite, cu versuritulbur\toare sau pur [i simplu cu acea t\cere orbitoare ce te oblig\ s\ mergi înspre ultim-ul în]eles al lucrurilor respirând scrumul r\mas dup\ moartea cuvintelor.

Era deja prea târziu ca moartea sau via]a s\-l sperie cu ceva, dar, într-o dup\-amiaz\de toamn\, dup\ zece centimetri de coniac, mi-am dat seama c\ mereu apare ceva maipresus de spaimele noastre ancestrale; pentru el, via]a [i moartea aveau de mult acela[ipre], erau ca dou\ surori siameze tr\ind din acea[i inim\, îns\ deasupra spaimei stîrnitede ele se în\l]a o alt\ inven]ie a omului: oglinda.

– În ultimii patruzeci de ani nu m-am uitat niciodat\ în oglind\, – mi-a m\rturisit. Nu[tiai?! Nu ]i-am povestit despre oglinzi?!

Nu-mi povestise niciodat\ nimic despre oglinzi. La întrebarea mea «De ce nu v-a]iuitat în oglind\ în ace[ti patruzeci de ani?» (din care trebuia cu siguran]\ s\ scad garni-tura de vreo cinci sau zece ani a nevoii sale de a [oca) – mi-a r\spuns pur [i simplu c\:«Nu [tiu ce poate ie[i din ele, ce se poate pierde în ele…» Era prima oar\ când teama deo surpriz\ – ce putea fi chiar mortal\ – mi s-a p\rut oarecum nebun\, o team\ f\r\ nimicb\rb\tesc, iar pân\ atunci, în nenum\ratele oglinzi ale adolescen]ei mele nu intrasem decâteu [i nu ie[ise decât un b\iat din ce în ce mai b\rbat, crescut [i înfrumuse]at pen-tru necazuri sau pentru glon], ar fi spus b\trânele, din ce în ce mai chipe[, la unmoment dat atât de chipe[, încât a avut norocul rar ca soarta, în genialitatea-i matema-tic\, s\ scape din mâini o socoteal\ [i s\ nu-l ajute pe b\iatul respectiv s\ pun\ mânape pistolul ilegal al bunicului [i s\-[i limpezeasc\ (sau aeriseasc\) creierii de atâta fru-muse]e insuportabil\. Profesorul de Folclor nu era cine [tie ce chipe[, nu fusese chiarniciodat\ o fa]\ evadat\ din comun; avea doar aerul de evlavie cam lipsit\ de rost aocna[ilor condamna]i pe nedrept.

166

Era imposibil s\ crezi c\ se speria de frumuse]ea-i l\untric\ br\zdat\ de atâteadezam\giri [i umilin]e f\r\ pereche, dar era u[or s\ crezi c\ vedea în oglinzi ni[te porti]etainice spre alte lumi. Printr-o spargere nea[teptat\, puzderia lucrurilor ne[tiute sauinterzise nou\ se putea scurge asupr\-ne [i noi deasupra lor, într-o nebunie sau pierzanieînc\ inedit\, [i curiozitatea (cea care ne împiedic\ pe noi, balcanicii, s\ ne lu\m via]a,cum spunea el) m-a f\cut s\ comand înc\ dou\zeci de centimetri de coniac. Preo]ii fiindînc\ la închisoare, îngropa]i sau desacraliza]i prin lege, [i fiindc\ nici un muritor din cap-ital\ nu se dovedise pân\ atunci prea str\in sau prea apropiat ca Profesorul s\-i poateîncredin]a întâmpl\ri stranii, el a descoperit chiar la mine acel calm amestecând în m\sur\egal\ preotul ilegal cu omul care nu va reu[i niciodat\ s\ devin\ spion [i cu fiin]a destulde distant\ [i interiorizat\ ca s\ nu te cread\ întru totul, f\r\ a c\dea totu[i în ispita dea-[i bate joc în t\cere de tot ce va auzi.

Treimea comunic\rii perfecte – o numea el. Era o sear\ de toamn\, îmb\tat\ de acele culori simple [i t\cute care-]i tulbur\ memo-

ria, [terg încet, dar sigur, limitele fiin]ei, [i nu-]i vine s\ crezi ce via]\ ai avut; cei dou\zecide centimetri de coniac, împreun\ cu o nostalgie mai general\, ca o spovedanie mut\ ap\catelor deja iertate, mi-au deschis poarta spre invincibilul nord al ]\rii, spre acel t\râmstâncos, închis în t\cerea lui sticloas\, înz\pezit\ [i resping\toare în lipsa cuvintelor deprisos, în acea t\cere fabuloas\ în care mun]ii [i pietrele, ca s\ dea probabil o speran]\rug\ciunilor, luaser\ chipuri de str\buni.

Profesorul avea o voce joas\, exact ca de l\ut\ sau de nai r\cit, o voce în care puteaiasculta golurile ocnei, ale e[ecurilor, ale înfrângerii vie]ii prin renun]area la via]\, alea[tept\rilor epuizante, o voce care, printr-un delir ce pare calm datorit\ extinderii în timp,te introduce în spa]ii închise, tainice. {tiam c\ era unul dintre cei mai cul]i oameni ai vremii;[tia la perfec]ie câteva limbi str\ine, [tia pe dinafar\ Biblia [i Coranul în original, DivinaComedie, Talmudul [i Mahabharatta, [i bineîn]eles c\ eram m\gulit de faptul c\ o astfelde fiin]\ m\ alesese tocmai pe mine ca ascult\tor. Nu m\ respingea adev\rul c\ mul]idintre oamenii ca el, – f\r\ a în]elege sau a accepta c\ gloria sfâr[itului de mileniu o luaserazna învelind în glorie starurile cinematografiei [i inventatorii de lucruri m\runte, princare lipsa utopiei încerca s\ fac\ munca sufletului, – abia a[teptau s\ fac\ rost de unscriitor, s\ aga]e, mai bine zis, un imortalizator al martiriului lor neglijat de toate pre-miile, documentarele sau ziarele de succes – [i era singura-i mic\ nebunie (sau copil\rie)care d\dea culturii sale imense un gr\unte de poezie terestr\. În afara coniacului.

Mi-a povestit c\ întâmpl\tor, gra]ie unei întâmpl\ri din acelea sacre, pusese mâna,acum patruzeci [i cinci de ani, pe ni[te manuscrise, ni[te cântece folclorice din nord. Eraumanuscrisele neînchipuit de pre]ioase ale unui c\lug\r franciscan care culesese folclorulnordului [i care, imediat dup\ eliberarea ]\rii, fusese aruncat în aer cu dinamita în prezen]aenoria[ilor, ca s\ se vad\ clar c\ Dumnezeu nu exist\, iar dac\ exist\, e prea miop înceea ce-i prive[te pe unii dintre slujitorii S\i aci. În acele manuscrise era vorba de un satînchis lumii, undeva prin «Vârfurile Blestemate», unde un l\utar f\r\-de-moarte, de pevremea zmeilor [i zânelor, îi cânta frumuse]ii cu o voce atât de neobi[nuit\, încât le[inaupân\ [i pomii înghe]a]i.

167

Comentariile îi apar]ineau Profesorului. Ceea ce încercaser\ s\ fac\ gloan]ele, reu[ises\ fac\ vocea l\utarului; niciodat\ cât vom avea trup nu ne vom da seama de incompa-rabila putere a vocii umane, spunea. Ce altceva este Apocalipsa, decât o voce venind însprenoi în tonalit\]i diferite, ca s\ ne cure]e în toate straturile deodat\?! Satul respectiv, cucincizeci de turnuri de piatr\, cu oameni t\cu]i, cu pu[ti, r\zbun\ri, femei, cai, g\ini, vacietc., cu o via]\ atât de simpl\ [i s\rac\, încât mânca g\ina piatr\, iar ou\le g\inilorar\tau a ploaie de pietre cere[ti, sau a semne cere[ti pietrificate…, satulacesta avea o ierarhie deosebit\ de valori: lucrul cel mai scump [i cel mai adorat era pu[ca.E interesant de v\zut dac\ acest cult al pu[tii are de a face cu setea noastr\ de putere,sau cu oboseala genetic\ provenit\ din atâtea vicii ale istoriei, care ne-a convins poatepân\ la sfâr[itul veacurilor c\ mereu ne va ataca cineva, ceva, mereu ne na[tem f\r\ celmai important membru: pu[ca. E clar c\ noi albanezii suntem poporul cu rata cea maisc\zut\ a sinuciderilor din lume. Mai prejos de ceea ce ne ispite[te sau ne duce la sin-ucidere ne e jen\ s\ c\dem, nici nu putem c\dea; mai presus se poate ajunge doar prinmoarte; moartea întârzie; ne trezim în fiecare clip\ condamna]i la supravie]uire… Deci, cul-tul armei n-are de-a face cu spaima de via]\, cu scârba de repetarea lucrurilor, nici culibertatea total\ asigurat\ în fiecare clip\ de putin]a de a evada din aceast\ lume printr-un glon]… Nu [tiu ce s\ spun. Cred c\ mai trebuie vreo zece centimetri de coniac, ce zici?Zic c\ trebuie. Ne-am mai apropiat zece centimetri de ]inta lui. Se pare c\ cele v\zutesufereau, în acea sear\ tomnatic\, de o pudoare de o]el.

Timp de dou\ secole, în sat se formase un fel de gr\din\ etern\, unde crescuse trunchi-ul genealogic al armelor: cea mai înalt\ ramur\ a sa fiind preschimbat\ în pu[c\. De aseme-nea, în acel sat d\duse rod toat\ munca silnic\ a câtorva genera]ii de b\rba]i pentru aînfiin]a o fabric\ de arme. Era de fapt o galerie, un soi de atelier pentru producerea pu[tilor[i gloan]elor; exact atunci î[i s\pase loc în vocabularul s\tenilor [i cuvântul «Crea]ie».De atunci, nu s-a mai spus: «Se fac pu[ti, se produc pu[ti, se confec]ioneaz\ pu[ti etc…»,ci «Se creeaz\ pu[ti», crea]ia fiind o art\, un spa]iu palpitant, exaltant, mi[cat de vrajasufletului chinuit de limitele zgârcite ale lumii, o evadare t\cut\. Cântecul pomene[te unîntreg univers de pu[ti, cele mai ingenioase sau tr\snite modele: în form\ de femeie, devulpe, de [arpe, de pin, de sticl\, de ]igar\, de mân\, de spad\, de baston, de lulea, defum, de baghet\, de cheie, etc., precum [i gloan]e în form\ de ou\, de limb\, de m\slin\,de alun\, de ochi, de dinte, de t\cere etc. S-a ajuns pân\ la crearea pu[tilor [i a gloan]elordin argint. Se pomenesc chiar [i trei pu[ti din aur. Pacea satului, pe de alt\ parte, nu futulburat\ decât de obi[nuitele r\zbun\ri [i bocetele de rigoare, pe când caprele, ur[ii, lupii,p\s\rile [i celelalte viet\]i tr\iau lini[tite, c\ci s\tenii considerau vân\toarea un p\cat. P\catde gloan]ele trase spre animale. {i a[a animalele închideau în ele suflete de oameni carecine [tie ce p\cate strig\toare la cer s\vâr[iser\. Poate uciderea le-ar fi eliberat, dar poatele-ar fi închis în spa]ii astrale mai grele. La un moment dat, aceast\ zon\ muntoas\ [iizolat\ a devenit un fel de inim\ de argint a Balcanilor, un fel de buzunar binecuvântat albel[ugului. Cu cât mai des\vâr[ite deveneau pu[tile [i gloan]ele, cu atât mai mult ele seîndep\rtau de origine, cu atât mai rar se foloseau, cu atât mai pu]ini oameni mureau. Sutede c\l\tori, mii de vecini, str\ini de neam necunoscut, vorbind în limbi sau semne ciu-date poposeau în sat, dorind s\ cumpere cât mai multe pu[ti, cât mai multe soiuri de

168

pu[ti [i gloan]e, fiind gata s\ pl\teasc\ nu doar în aur curat, în argint, ci [i în desf\t\rideocheate cu femei aduse de departe. Dar ce s\ facem noi cu aurul [i argintul– cânta l\utarul – când noi din ele facem doar pu[ti [i gloan]e?! S\ face]i altepu[ti [i gloan]e, r\spundeau cei veni]i. Cu trecerea timpului, îmi spunea Profesorul, artaatinsese vârfuri de neb\nuit, [i unul dintre cump\r\tori, un poet de seam\ al Europei deatunci, ajunsese s\ spun\ c\: «Sunt a[a de frumoase, încât ]i-e mil\ s\ tragi cu ele. E ca[i cum ai trage cu femei…» B\trânii satului considerau c\ aceast\ dezarmare prindes\vâr[irea crea]iei înarma indirect alte ]\ri [i z\ri. Deci, trebuia oprit\ vânzarea. {i s-aoprit vânzarea. Tot aurul [i argintul satului, inclusiv cel câ[tigat din vânz\ri, s-a conver-tit în pu[ti [i gloan]e, iar s\tenii s-au întors la via]a de dinainte, în simplitatea [i credin]astr\mo[ilor. R\zbun\rile [i bocetele z\ceau acum în depozitele satului, în form\ de arma-ment din metale pre]ioase. Era p\cat s\ tragi cu atâtea femei superbe. Înc\ zece cen-timetri de coniac, v\ rog! Da.

Cel mai scump lucru dup\ pu[ti, dintotdeauna fuseser\ femeile. Ierarhia s-a pr\bu[itcând un s\tean întors din pribegie a adus în sat, din China sau de nu se [tie de unde, oplac\ de cer sau de ap\ înghe]at\, orbitor de clar\, în care te puteai vedea ca în oglind\.S\tenii au numit-o oglind\. Dar nu era deloc u[or de creat, ca pu[ca. Încerc\rile disper-ate ale mae[trilor de pu[ti au e[uat tot în acea euforie ]\r\neasc\ a cre\rii pu[tilor, [i însat, timp de cincizeci de ani, a r\mas doar o singur\ oglind\, cea adus\ de pribeagul aceladin te miri ce p\mânt al lui Dumnezeu. Dup\ o adunare solemn\, s\tenii au c\zut de acords\ se vad\ în ea conform unei cozi bine definite, la început cei b\trâni (ei fiind mai aproapede pierderea vederii), pe urm\ cei tineri [i copiii. S-a descoperit repede c\ oglinda te puteaînnebuni foarte u[or, [i, cum b\trânii erau totu[i mai încerca]i de suferin]e, erau în acela[itimp [i mai ocroti]i de sminteal\, [i oarecum mai pu]in importan]i în caz de nebunie. Ast-fel, cânta l\utarul, se pogorî între noi S\rb\toarea Oglinzii. Vremurile s-au scurs în pace[i credin]\, pân\ când un neam str\in a încercat s\ intre în leg\tur\ cu acest sat, ceeace era mult mai greu decât s\ creeze o oglind\.

Fiecare necunoscut trebuia s\ treac\ mai întâi examenul Oglinzii, ca s\ poat\ fi prim-it în Casa de C\l\tori a satului. Se pare c\ primii delega]i str\ini n-au fost la fel de chipe[iîn realitate [i în necru]\toarea oglind\; purtau f\r\ s\-[i dea seama ni[te «luciri r\zboiniceîn priviri», [i n-au fost accepta]i la Casa de Oaspe]i. Mai târziu, al]i str\ini, chiar [i veci-ni, au încercat s\ intre în leg\tur\ cu s\tenii oglinzii, dar n-au izbutit. L\utarul nu nel\mure[te clar dac\ pe s\teni îi speria dezv\luirea tainei pu[tilor sau pierderea faimei camae[tri de neîntrecut într-ale pu[tilor, sau pur [i simplu îi intimida deosebirea v\dit\ întreei [i str\ini.

L\utarul, de pe urma c\ruia nu ne-a r\mas nimic din vocea fermec\toare, ci doarversurile, ne spune c\, la un moment dat, lucrurile s-au încurcat r\u de tot, [i Legea deAur a Mun]ilor a mai fost îmbog\]it\ cu interzicerea prin moarte a c\s\toriilorîndep\rtate; nici un fecior [i nici o fecioar\ s\ nu cad\ prad\ str\inilor de tot soiul. {icum legea e sfânt\, timp de trei sau chiar patru genera]ii oamenii s-au c\s\torit numaiîntre ei. {tiu c\ te a[tep]i la vreo poveste cu zmei [i mon[tri, îmi spunea Profesorul, dejaame]it de atâta drum. Ei, afl\ c\ n-a fost nici un zmeu, nici un monstru. A fost pace, sim-plitate [i t\cere, pân\ când au venit pe lume pruncii celei de a treia sau a patra genera]ii

169

de mae[tri în ale pu[tilor. Crezuser\ c\ pu[ca nu-i decât o prelungire exterioar\ a creieru-lui, la fel ca [i mâinile, organele genitale [i b\utura, iar copiii nu-s decât ni[te prelungiriindependente ale vie]ii noastre pe p\mânt.

Ce era de necrezut? C\ erau toate fete. Erau toate fete! De necrezut: erau toate de o frumuse]e deprimant\, îmboln\vitoare, o frumuse]e care

te întrista mai mult decât orice lucru trist, decât orice crim\, orice fericire sau nefericire.Nu atât prin des\vâr[irea tr\s\turilor, prin neputin]a sufleteasc\ de a le cunoa[te, sauprin impoten]a chinuitoare, strict uman\, de a le poseda cum se cuvine. Pur [i simplu,erau nea[teptat de frumoase, neînchipuit de str\ine. Î]i m\rturisesc: erau uluitoare, cumnu [tiai c\ poate fi frumuse]ea, se pl\smuiser\ în spa]ii de cunoa[tere unde noi avem s\ajungem abia dup\ un secol sau chiar niciodat\… Se poate spune c\ se n\scuser\ exactîn grani]a fragil\ dintre cele dou\ lumi… Legea de Aur a Mun]ilor hot\râse de mult c\ via]aunui om, oricât de urât ar fi el, se r\spl\te[te cu o alt\ via]\ de om, oricât de frumos arfi el. Dar aceste fecioare str\ine au luat nenum\rate vie]i de urâ]i [i frumo[i – cam totce economisise culmea atins\ de crearea pu[tilor –, de nu se mai putea g\si urâ]eniesau frumuse]e pentru a le pedepsi.

M\-n]elegi? P\rea groaznic de tulburat. C\uta ceva prin buzunare. L\utarul spune c\ mun]ii erau popula]i de fiin]e din alte lumi, de zâne, preo]i, prooro-

ci, p\s\ri fatidice, stafii, fantome de r\zboinici milo[i [i, bineîn]eles, nemuritori. Întâlnireacu ei putea avea urm\ri dezastruoase. Î]i pierdeai graiul, vederea, virilitatea, ca s\ nu maipomenim de faptul c\ te puteau împietri cu o simpl\ [i nevinovat\ privire, sau te puteauscoate definitiv din min]i cu un simplu zâmbet… Ei, fecioarele frumoase nu f\ceau nimicr\u s\tenilor, decât c\ nu-i recuno[teau ca p\rin]i, dar s-a întâmplat de trei ori s\ se întâl-neasc\ cu zânele, [i de atunci, prin pe[terile nordice, într-o rug\ciune interminabil\, zactrei statui de zâne, din marmur\ curat\ ca lacrima. De necrezut: fecioarele nelume[ti erautoate nebune! Nu f\ceau g\l\gie, nu ]ipau noaptea, nu erau agresive, nu omorau pe nimeni,nu amenin]au, nu vorbeau aiurea. Erau doar nebune. Exist\ [i o nebunie greu de depistat,pu]in peste cea a arti[tilor, stranie, dar e nebunie curat\.

Bineîn]eles c\ m\ fr\mântam s\ fac leg\tura între acele frumoase edenice [i teama– aproape tot atât de stranie ca [i ele – a Profesorului fa]\ de oglinzi. M\ gândeam c\nimerisem la vreunul dintre nenum\ratele sale salturi poetice, vreo chestiune cu învechireasau dep\[irea fiin]ei (sau a obrazului) umane, mânjirea frumuse]ii primordiale,îndep\rtarea deja nem\surabil\ [i irecuperabil\ de Rai [.a.m.d. Faptul c\ una dintre acelefecioare, pur [i simplu uitându-se în Oglinda satului, a preschimbat-o într-un pulbereneagr\ ca de onix, nu m-a mi[cat. Sperietura s\tenilor, somnul lor bântuit dintr-odat\de zmei, culori nemaiv\zute, sunete excitante sau înfrico[\toare, nu m-au emo]ionat niciele. Te rog s\ nu te a[tep]i la închipuiri arhaice cu oglinzi-porti]e spre alte lumi sau sprealte fiin]e, cu suflete condamnate la tantalism copil\resc, suflete care se uit\ de dincolosau din noi spre aceast\ [i spre acea lume, f\r\ a putea fi cele ce nu pot fi, f\r\ a puteagusta nimic… Am vrut doar s\-]i povestesc cum opt sute de metri sub acest sat, eu amc\rat timp de cinsprezece ani, ceas dup\ ceas, c\rbune, pietre pentru temelii [i gânduride balcanic. Timp de cinsprezeci ani, înainte s\ ne duc\ la construirea pistei aeroportu-lui na]ional.

170

– {tii povestea melcilor. N-o [tii?! Nu ]i-am povestit niciodat\ de melci?! M-am gr\bit s\-l întreb ce s-a ales de fecioarele splendide [i str\ine, cum au murit,

– c\ci de murit au murit [i cu siguran]\ c\ au fost ucise – [i chiar pu[tileacelea ciudate: frumuse]e ucis\ prin frumuse]e, cum doar via]a frumoas\ [tie s\ se sin-ucid\; dar am t\cut, robit fiind, ca de atâtea ori, de acea t\cere tainic\ unde toate curi-ozit\]ile [i am\nuntele profane amu]esc. Poate aceasta era soarta povestirilor [i aascult\torilor lor: moartea, dispari]ia oric\rei întreb\ri.

Profesorul tot c\uta ceva în buzunare. M\-ntrebi, poate, ce s-a întâmplat cu ele… S-a întâmplat s\ m\ uit într-o diminea]\ la

oglinda comandaturii [i s\ nu-mi dau seama nici ast\zi cum de s-a f\cut praf [i cum demi-am continuat medita]ia în carcera de izolare, timp de o lun\, pentru deformarea cupremeditare a imaginii partidului la putere!

A g\sit ce c\uta în buzunare. Î[i ]inea pumnul strâns. Urm\ acea t\cere a neputin]eiomene[ti de a înghi]i ni[te episoade care l-ar îneca [i pe dracul în persoan\. Mi-a m\rtur-isit, cu capul rezemat la cap\tul acelui drum de t\rie, c\ toate aceste taine mi le spus-ese, fiind convins c\ la mine nu moare nimic, nimic nu putreze[te. Nu m-a l\sat s\ fiupref\cut, spunându-mi c\ dintre to]i ascult\torii lui, care formau aproape o armat\ derata]i în devenire, numai tu ]i-ai b\tut joc de cele spuse, în cea mai sincer\uimire copil\reasc\! Vroiam din tot sufletul s\-l conving c\ nu-mi b\tusem joc de celepovestite, dar m-a încremenit cu o privire duioas\ [i atotîn]eleg\toare, care m-ar fi spulbe-rat dac\ a[ fi fost oglind\, [optindu-mi cu vocea-i de l\ut\ b\trân\ sau de nai r\cit: «Nuuita s\ mai aduci m\car un milimetru de drum… E foarte u[or, e chiar o pl\cere s\ tegânde[ti cum un nenorocit profesor de folclor sau pu[c\ria[ se b\rbiere[te în gând dela sfâr[itul celui de al doilea r\zboi mondial încoace…»

Am ad\ugat trei centimetri de drum.– Fii atent – a continuat el. Î]i încredin]ez acum melcul vie]ii mele, sau via]a melcu-

lui meu, cum vrei.{i-a deschis pumnul [i-a pus pe mas\ un melc.– Ne-am cunoscut pe pista aeroportului na]ional, acolo l-am prins; s\racu’ abia por-

nise s-o parcurg\. De atunci am r\mas fra]i de suflet. Fii atent! Eu lipsesc un pic din treziageneral\, dar nu mor. Te rog s\ ai grij\ de el. Hr\ne[te-l [i scoate-l la o plimbare scurt\.Bine?

– Cu ce s\-l hr\nesc? – am întrebat. Habar n-am ce m\nânc\ melcii…– Cu pove[ti, – oft\ el. Dar nu cu din alea proaste…

Bucure[ti, februarie 1996

MILORAD PAVIC

DIC}IONAR KHAZARroman lexicon

171

172

Observa]ii preliminare la edi]ia a doua, revizuit\ [i ad\ugit\

Autorul acestei c\r]i î[i încredin]eaz\ cititorii c\ nu vor fi osândi]i pieirii dac\ o vorciti, cum au fost predecesorii lor, care au ]inut în mîini prima edi]ie a Dic]ionarului khaz-ar, cea din 1691, când lexiconul î[i avea primul izvoditor. În privin]a acelei edi]ii s-ar cuvenif\cute unele preciz\ri, dar cum astfel precuvântarea s-ar lungi peste m\sur\, lexicogra-ful ar voi s\ cad\ la învoial\ cu cititorul, promi]ându-i c\ se va str\dui s\ pun\ pe hârtieprecuvântarea înainte de cin\, pentru ca cititorul s\ se apuce apoi de citit la siest\. Ast-fel scriitorul, îmboldit de foame, va fi cât mai scurt [i nici cititorul, s\tul, nu va g\si pre-cuvântarea prea lung\.

Istoricul Dic]ionarului khazarÎntâmplarea studiat\ în prezentul lexicon s-ar fi petrecut cam prin secolul VIII sau IX

al erei noastre (dac\ n-o fi fost vorba de mai multe asemenea întâmpl\ri), iar în literatu-ra de specialitate acest subiect va purta numele generic de «gâlceava khazar\»1 (1Un reper-toriu al literaturii despre khazari a fost publicat la New-York (The Khazars, a Bibli-ography, 1939), despre istoria khazarilor exist\ o monografie a rusului M.I. Artamanov,care va cunoa[te dou\ edi]ii (Leningrad, 1936 [i 1962); iar în anul 1954, D.M. Dunlopva scrie o istorie a khazarilor publicat\ la Princeton.)

Khazarii, o etnie puternic\ [i neatârnat\, o semin]ie nomad\ [i r\zboinic\, s-ar fi ivitdin negura vremilor dinspre Orient, a]â]a]i parc\ de o tihn\ clocotitoare, pentru ca în r\stim-pul dintre secolele VII [i X s\ se înst\pâneasc\ pe întinderea cuprins\ între dou\ m\ri,Caspic\ [i Neagr\. Se mai [tie c\ vânturile care îi mânaser\ erau din cele b\rb\te[ti, care

Dic]ionar Khazar poate fi numit un dic]ionar planetar care sublimeaz\ duhuleuropean al sfâr[itului de mileniu. Autorul s\u, scriitorul sârb Milorad Pavic´(n. 1929), propune tentativa de a transforma un fapt istoric într-o aventur\ apovestirii, brodând o suit\ de evenimente pe marginea unui eveniment – con-vertirea khazarilor, o semin]ie atestat\ înc\ din Antichitate, tr\itoare pe ]\rmulM\rii Caspice. Aici trebuie precizat c\ exist\ un num\r impresionant de adev\ruride]inute de cercet\tori ai chestiunii khazare. Iar în aceast\ infla]ie de adev\ruri,care de veacuri î[i disput\ suprema]ia, Milorad Pavic´ nu face eroarea de a-[i impune adev\rul s\u. Disimulându-[i erudi]ia, Pavic´ deap\n\ firul împre-jur\rilor în care a luat cuno[tin]\ adev\rul s\u despre khazari. Înve[mânteaz\ideile în personaje, pe care le pune la încercare, sco]ându-le în cale peripe]iileaventurii.

A[adar, Milorad Pavic´ este un scriitor actual care scrie despre khazari,folosind tehnica polifoniei vocilor, puncte de vedere asupra chestiunii khazare,atribuind personajelor func]ii de narator.

Dic]ionar khazar a ap\rut la Belgrad în anul 1984. Declarat\ imediat cea maibun\ carte a anului, a cunoscut rapid 14 edi]ii, numai pân\ în anul 1990.Consacrarea interna]ional\ va fi pecetluit\ un an mai târziu la Târgul de cartede la Frankfurt, unde editura Belfond din Paris a achizi]ionat drepturile mon-diale pentru aceast\ carte, care va fi tradus\ simultan, la început în limbilede mare circula]ie.

173

n-aduc niciodat\ ploaie – vânturi sub care cre[te iarba, pe care ele o poart\ apoi în înal-tul cerului ca pe ni[te b\rbi. O surs\ mitologic\ slav\ mai recent\ pomene[te de o marea Kozijei, care ar trebui s\ duc\ cu gândul la o «mare khazar\», c\ci slavii îi numeau pekhazari kozari. Se mai [tie, apoi, despre khazari c\, statornici]i între cele dou\ m\ri, ar fiajuns un imperiu puternic, unde se propov\duia o religie necunoscut\ nou\ azi. La moarteab\rba]ilor c\zu]i în lupt\, femeile khazare primeau câte un dos de pern\ unde s\-[i strâng\lacrimile v\rsate dup\ r\zboinici. Khazarii vor intra în istorie prin r\zboaiele purtate cuarabii, precum [i prin alian]a încheiat\ cu împ\ratul bizantin Heracliu în anul 627, dar orig-inea lor va r\mâne necunoscut\, tot a[a cum va disp\rea [i orice urm\ care s\ le fi pututatesta numele, [i orice na]ie care s\ le fi mo[tenit urma[ii. În urma lor avea s\ r\mân\un cimitir pierdut pe malul Dun\rii, despre care nu se [tie îns\ cât era de khazar, pre-cum [i o gr\m\joar\ de chei care, în locul torti]ei, aveau câte un perper, o moned\ tri-unghiular\ de argint sau de aur, despre care Daubmannus sus]inea c\ era khazar\. Khaz-arii vor disp\rea de pe scena istoriei o dat\ cu imperiul lor, ca urmare a unei întâmpl\rice va fi aici temeinic cump\nit\. {i anume, lep\darea de credin]a str\veche, necunos-cut\ nou\ pân\ în prezent, [i îmbr\]i[area uneia dintre cele trei religii practicate aidomapân\ în ziua de azi – iudaismul, islamismul [i cre[tinismul – dar care anume, nu se [tie– , ca la pu]in timp dup\ convertire s\ urmeze dec\derea imperiului khazar. Una dinc\peteniile ruse, kneazul Svetoslav, avea s\ înfulece, din galop, ca pe un m\r, dintr-oîmbuc\tur\, regatul khazar. Capitala khazar\ de la v\rsarea Volg\i în Marea Caspic\ vafi ras\ de ru[i în opt zile [i opt nop]i, asta în anul 963, pentru ca între anii 965 [i 970ditamai imperiul s\ fie f\cut una cu p\mântul. Martorii oculari aveau s\ consemneze c\umbrele caselor din metropola khazar\ refuzau parc\ s\ se n\ruie, de[i nu mai st\teanici un zid în picioare. Astfel încât mai d\inuir\ o vreme pe luciul apei învolburate a Volg\i.Dup\ o cronic\ rus\ din secolul al XII-lea, Oleg fusese desemnat arhonte al Khazariei înc\din anul 1083, de[i din secolul al XII-lea o alt\ semin]ie, aceea a cumanilor, avea s\ se

Dic]ionar khazar – roman lexicon în 100.000 de cuvinte, structurat în trei c\r]i – ro[ie,galben\ [i verde, simbolizând cele trei izvoare privind chestiunea khazar\ –este o poveste care începe în secolul al III lea î.H. [i ajunge pân\ în zilelenoastre. Este o scriere în care prevaleaz\ alternan]a fic]iune/nonfic]iune, autorulinten]ionând s\ revitalizeze spiritualitatea bizantin\, nu numai prin filonul sârb[i grec, ci [i prin componenta evreiasc\ din Balcani.

De altfel, Milorad Pavic´ se consider\ ultimul scriitor bizantin. Profesor deistoria literaturii sârbe (autorul unei prestigioase istorii de literatur\ veche sârb\),nuvelist, poet, romancier, traduc\tor din Pu[kin [i Villon, Pavic´ a reu[it per-forman]a de a trece, prin contraband\, cum spune el, o scriere criptic\ întopul best-seller-urilor. Pentru c\ Dic]ionar khazar este deopotriv\ un roman deaventuri, o culegere de poeme, o carte de povestiri, un studiu de istorie, într-un cuvânt, o carte absolut\. Un dic]ionar cu virtu]i de oper\ fic]ional\, în carepovestirea este fragmentat\ prin fi[e de dic]ionar, în umbra c\rora Pavic î[idisimuleaz\ strategia retoric\. C\utând s\ dea speciei romane[ti o nou\ dimen-siune, scriitorul sârb socote[te c\ literatura se cere translat\ din art\ ireversibil\în art\ reversibil\. Numai a[a romanul poate fi citit-privit din toate p\r]ile, cao sculptur\ ori ca o cas\. Opera literar\ astfel constituit\, ajunge o entitateartistic\ intrinseca. ((MM..{{..))

174

a[eze pe teritoriul de alt\dat\ al khazarilor. Vestigii ale culturii khazare aproape c\ nu exist\.Nici urm\ de vreo inscrip]ie public\ sau privat\, ori de vreun manuscris dintre cele decare pomene[te, totu[i, Halevi, [i nici o iot\ din limba lor, de[i Chiril avea s\ consem-neze c\ ei se spovedeau în limba lor, khazara. O singur\ cl\dire public\ va fi dezgropat\la Suvar, în ]inuturile de alt\dat\ ale khazarilor, dar se va dovedi c\, de fapt, nici nu erakhazar\, ci bulgar\. Nici s\p\turile arheologice de la Sarkil nu vor scoate cine [tie ce marelucru la iveal\, nici vorb\ de ruinele acelei cet\]i de odinioar\, despre care [tim c\ a fostîn\l]at\ de Bizan] în folosul khazarilor. Dup\ dec\derea imperiului khazar, rareori li s-amai pomenit numele. În secolul X, o c\petenie ungar\ i-a poftit s\ se str\mute pe teri-toriul s\u. Iar în anul 1117 se pare c\ o mân\ de khazari se înf\]i[ar\ în fa]a cneazuluide Kiev, Vladimir Monomah. Înc\ în anul 1309, la Presburg, se interzisese oficierea dec\s\torii între catolici [i khazari, pentru ca în 1346 însu[i Papa s\ consfin]easc\ inter-dic]ia. Cam asta ar fi tot.

Actul convertirii khazarilor, care le va fi fatal, s-ar fi petrecut în felul urm\tor. Kha-ganul – c\petenia khazarilor – avu, dup\ cum consemnau cronicile, un vis în urma c\ruiachem\ trei filosofi din cele trei z\ri ca s\ i-l t\lm\ceasc\. Cuvântul s\u avea s\ atârnegreu pentru statul khazar, c\ci el menise semin]iei sale credin]a acelui în]elept care aveas\-i limpezeasc\ pe deplin visul. Unele izvoare spun c\ în ziua în care Khaganul rostiaceast\ sentin]\ tot p\rul din cap i se usc\, semn pe care îl pricepu [i el, numai c\ eratotu[i la mijloc ceva care-l îmboldea s\ st\ruie. Astfel încât, la re[edin]a de var\ a Kha-ganului se ivir\ cei trei mesageri – un musulman, un evreu [i un cre[tin – cu alte cuvinteun dervi[, un rabin [i un monah. Fiecare din ei primi în dar de la Khagan câte un cu]itcioplit în sare, dup\ care se porni sfada. Ap\rându-[i fiecare crezul s\u, în]elep]ii stârnir\dihonia între cele trei religii, iar mai târziu personajele înse[i, ca [i pilda «gâlcevei khaz-are» trezir\ un interes nemaipomenit. Urmar\ judec\]i aprige asupra acelei întâmpl\ri [iasupra consecin]elor, asupra înving\torilor [i a învin[ilor «gâlcevei», astfel încât, veacurila rând, în mediul ebraic, cre[tin [i islamic i se închinar\ dezbateri care dureaz\ pân\-nzilele noastre, de[i khazarii au disp\rut de mult. Interesul pentru chestiunea khazar\ seva rede[tepta brusc în secolul al XVI-lea, când o ampl\ documenta]ie inedit\ asupra aces-tei chestiuni va fi riguros sistematizat\ [i apoi, în 1691, publicat\ la Borussia (Prusia).Fur\ studiate colec]ii numismatice, perpere, nume crestate pe inele antice, desene gra-vate pe ulcioare de sare, coresponden]a diplomatic\, portretele unor scriitori în care sevedeau, în plan secund, c\r]i ale c\ror cotoare fur\ minu]ios cercetate cu lupa, apoirapoarte de spionaj, testamente, limbajul papagalilor din zona M\rii Negre, despre carese zicea c\ ar fi vorbit acea limb\ khazar\ demult disp\rut\, picturi pe teme muzicale (dincare s-au descifrat note muzicale) [i chiar o epiderm\ uman\ tatuat\, f\r\ a mai pune lasocoteal\ materialele de arhiv\ din fondul bizantin, ebraic [i arab. Într-un cuvânt, s-a storsun impresionant material, pe care imagina]ia omului din secolul XVII l-a agonisit [i l-aîmblânzit pentru folosin]a sa. {i care va fi stocat între copertele unui dic]ionar. Explica]iarede[tept\rii curiozit\]ii secolului al XVII-lea fa]\ de chestiunea în cauz\, [i asta la o miede ani dup\ acea întâmplare, ne va fi dat\ de un cronicar într-o formulare oarecum orac-ular\, care sun\ astfel: «Fiecare din noi î[i duce gândirea la plimbare ca pe o maimu]\în les\. Când cite[ti, ai mereu în fa]\ dou\ maimu]e: una care-]i apar]ine [i una care e a

175

altuia. Sau, [i mai r\u, o maimu]\ [i o hien\. S\ iei aminte îns\ cum le hr\ne[ti. C\ci pe-o hien\ n-o saturi ca pe o maimu]\...»

A[adar, s-a întâmplat ca editorul unui dic]ionar polonez, Joannes Daubmannus (sau,poate, un urma[ cu numele s\u), s\ publice în acel an 1691 tot ce se referea la chestiuneakhazar\ într-o scriere menit\ a înghi]i toate terfeloagele celor cu plaivazul în cercel [ic\limara în plesc\itul gurii, toate hâr]oagele stivuite [i pierdute în negura veacurilor...Scrierea se va înf\]i[a ca un dic]ionar al khazarilor [i se va intitula Lexicon Cosri. Dup\o versiune (cre[tin\), cartea ar fi fost dictat\ editorului de c\tre un monah pe nume Teok-tist Nikolski, care, nimerindu-se pe câmpul de lupt\ dintre armata austriac\ [i armata turc\,d\duse peste ni[te manuscrise privind felurimea khazarilor [i le înv\]\ pe de rost. Ast-fel c\ edi]ia lui Daubmannus va îmbina trei dic]ionare distincte, un glosar al surselor islam-ice despre chestiunea khazar\, un indice alfabetic de texte despre semin]ia khazar\ dinistoriografia ebraic\, precum [i un opus al surselor cre[tine privind chestiunea khazar\.Se pare c\ opera lui Daubmannus – dic]ionarul dic]ionarelor despre imperiul khazar – vacunoa[te un destin neobi[nuit.

Unul dintre cele cinci sute de exemplare ale acestui prim dic]ionar al khazarilor va fitip\rit de Daubmannus cu cerneal\ otr\vitoare. Care exemplar otr\vitor, în ferec\tur\ deaur, era înso]it de un exemplar de control în ferec\tur\ de argint. În anul 1692, Inchizi]iava distruge toate tip\riturile lui Daubmannus, în afara exemplarului otr\vitor [i a celui deargint, care nu se [tie cum de au sc\pat din vizorul cenzorilor. Astfel încât nesupu[ii [inecredincio[ii care se încumetau totu[i a citi lexiconul interzis se expuneau unei prime-jdii de moarte. Cel care deschidea cartea r\mânea ]intuit locului, str\puns în inim\ demii de ace. Pe la pagina nou\, cititorul î[i cam d\dea sufletul, nu înainte îns\ de a fi citit:Verbum caro factum est (Cuvântul se f\cu carne). Exemplarul de control confirmamomentul mor]ii survenite în timpul lecturii exemplarului otr\vitor. În exemplarul de con-trol g\seai urm\toarea însemnare: «Dac\ v\ ve]i trezi f\r\ nici o durere, s\ [ti]i c\ numai sunte]i printre cei vii».

În patrimoniul unui proces de succesiune al familiei Dorfmer, tr\itoare în secolul alXVIII-lea, figureaz\ exemplarul «în aur» (otr\vitor) al dic]ionarului transmis din genera]ieîn genera]ie în acea familie prusac\: fiul cel mare mo[tenise jum\tate din carte, celorlal]icopii revenindu-le câte un sfert ori mai pu]in. Fasciculele c\r]ii erau împ\r]ite o dat\ cucelelalte bunuri ale mo[tenirii familiei Dorfmer: livezi, fâne]uri, ogoare, case, iazuri [i chiarvite, dar mult\ vreme nimeni n-a f\cut vreo leg\tur\ între moartea vreunuia din ei [i aceltitlu de carte. Numai c\ prea d\dea molima-n vite, prea seca rodul pe câmp, [i atunci seg\si cineva s\ le zic\ Dorfmerilor c\, uneori, o carte e ca un duh de fat\ preschimbat\în moir\, în vampiroaic\, al c\rei suflet se vântur\ prin lume, împr\[tiind molimi [i stâr-pind totul în cale. De aceea se cerea vârât\ în ferec\tura c\r]ii o cruciuli]\ de lemn, dincele care se pun în gura fetelor st\pânite de duhuri rele, ca s\ nu mai ias\ duhul în lumeori s\-i zbuciume [i s\-i spurce pe cei din familie. A[a trebuia f\cut [i cu Dic]ionarulkhazar: s\ i se vâre o cruciuli]\ în broasca ferec\turii, adic\ în gur\. Numai c\ acumpr\p\denia î[i ie[i mai mult din min]i, îi sufoca în somn pe ai casei, de mureau ca mu[tele.Atunci chemar\ un preot, care le zise c\ trebuia scoas\ crucea din carte, [i chiar din aceazi pr\p\denia se potoli. Dup\ care îi pov\]ui: «Lua]i aminte, s\ nu mai pune]i crucea-ncarte cât\ vreme duhul se vântur\ în afara ei, fiindc\ de groaza crucii el nu se încumet\

176

a intra înapoi, [i atunci se ]ine de groz\vii [i stric\ciuni». A[a c\ ferec\tura aurit\ va r\mâneînchis\, iar Dic]ionarul khazar, nefiindu-i nim\nui de trebuin]\, va sta uitat pe o poli]\decenii la rând. Uneori, dinspre poli]\ se auzea, în miez de noapte, un fojg\it ciudat carevenea dinspre dic]ionarul lui Daubmannus, pentru c\ din însemn\rile unui jurnal ]inut înacea vreme se poate afla c\ pe lexiconul lui Daubmannus era încrustat\ o clepsidr\ cre-stat\ de un oarecare Nehama, dedat cu Zohar, deprins a vorbi una [i a scrie alta în acela[itimp. Ei, [i acestui Nehama i se n\z\rise cum c\ simte în palm\ consoana He din ebraicalui, ca [i slova Vav din vâna lui de b\rbat. Clepsidra pe care el o încrustase pe copertavolumului nu se vedea cu ochiul liber, dar în tihna cititului urechea st\tea pâlnie la târâi-tul scurgerii nisipului. Când nisipul se prefira de tot, cartea se cerea întoars\, se voia citit\pe dos, de la coad\ la cap, c\ci numai a[a-i puteai dezghioca miezul tainic. Din alte surseafl\m îns\ c\ rabinii nu se ar\tau prea încânta]i v\zând sl\biciunea compatriotului lor fa]\de Dic]ionarul khazar, c\ci cartea fusese nu o dat\ ]inta atacurilor venite din parteac\rturarilor lumii ebraice. {i asta nu fiindc\ rabinii ar fi pus la îndoial\ veridicitatea surselorebraice ale lexiconului, ci pentru c\ erau neîncrez\tori în celelalte surse. De altfel, Lexi-con Cosri n-a prea avut spor nici în Spania, unde mediul mauro-islamic a anatemizat«exemplarul de argint», care n-a putut fi citit timp de opt sute de ani, [i se pare c\ bla-mul înc\ se men]ine. Explica]ia unui asemenea tratament putea fi chiar faptul c\ în aceavreme, în Spania, existau înc\ familii de origine khazar\. Iar despre ace[ti «ultimi khaz-ari» se zicea c\ ar fi avut un n\rav ciudat. Dac\ erau în vrajb\ cu cineva, nu se l\sau pân\nu-l dovedeau cu afurisenii proferate numai în timpul somnului, cu mare b\gare de seam\,pentru a nu-[i trezi victima cu oc\rile lor bolborosite. Pentru c\ în somn, credeau ei,blestemele nimereau în plin, afurisenia plesnea iute dac\ potrivnicul nu era treaz. Se parec\ femeile khazare – zicea Daubmannus – l-ar fi afurisit pân\ [i pe Alexandru Macedon,ceea ce înt\re[te m\rturia lui Pseudokalistene, cum c\ una din semin]iile n\p\stuite dedomina]ia lui Alexandru cel Mare ar fi fost cea khazar\.

Structura dic]ionaruluiPare greu de închipuit azi cam cum ar fi ar\tat edi]ia Dic]ionarului khazar al lui

Daubmannus, cea din 1691, întrucât singurele exemplare, [i cel otr\vit [i cel de argint(ajut\tor), au fost distruse, fiecare în alt cap\t al lumii. Potrivit unei surse «exemplarulde aur» ar fi fost distrus într-un mod absolut nedemn. Ultimul s\u proprietar ar fost, pare-se, un b\trân din familia Dorfmer, vestit prin faptul c\ [tia s\ pre]\luiasc\ o sabie dup\z\ng\nit, ca pe un clopot. Nu citise în via]a lui o carte [i avea o vorb\: «Lumina î[i depuneou\le în ochii mei tot a[a cum musca î[i întinde b\lo[enia pe-o ran\. Se [tie ce poate s\ias\...» Pentru c\ nu suporta mânc\rurile grase, b\trânul î[i punea zilnic, pe furi[, câteo pagin\ din Dic]ionarul khazar în farfuria cu ciorb\, ca s\ înghit\ gr\simea, dup\ careîndep\rta hârtia slinoas\. A[a c\ pân\ s\ se dumireasc\ cei din cas\, Lexicon Cosriera h\rt\nit bine. Aceea[i surs\ consemneaz\ c\ volumul era bogat ilustrat cu gravuripe care b\trânul nu voise s\ le foloseasc\ pentru c\ ar fi stricat gustul ciorbei; a[adar,paginile ilustrate ale lexiconului au r\mas neatinse, ce mai, conservate, deci putem daoricând peste ele, numai de-am întrez\ri o pist\ sau m\car de am da de o urm\, iar apoide alta, pân\ s\ se b\t\toreasc\ o cale. Mult\ vreme s-a crezut c\ un profesor de arhe-ologie [i orientalistic\, un oarecare doctor Isajlo Suk, ar fi fost posesorul unui exemplar

177

sau al unei copii a Dic]ionarului khazar, numai c\ dup\ moartea sa nu avea s\ seg\seasc\ nimic. A[a încât din edi]ia dic]ionarului lui Daubmannus nu ne vor parveni decâtunele fragmente, a[a cum dup\ somn nu ne r\mâne decât nisipul ochilor.

Din acele câteva fragmente risipite în scrierile celor care polemizau cu autorul sauautorii Dic]ionarului khazar reiese c\ edi]ia lui Daubmannus ar fi fost un soi de enci-clopedie khazar\, o culegere de biografii ale unor personaje care traversaser\ bolta imperi-ului, precum un stol de p\s\ri sc\pat într-o înc\pere. Vitae sanctorum ca [i vie]ile altorpersonalit\]i care s-au amestecat, într-un fel sau altul, în gâlceava khazar\, colportând-o de-a lungul veacurilor, vor fi pilonii c\r]ii alc\tuite din trei p\r]i.

Aceast\ compozi]ie a dic]ionarului lui Daubmannus, care îmbin\ cele trei surse – ebra-ic\, islamic\ [i cre[tin\ – privitoare la convertirea khazarilor, va fi [i canavaua celei de adoua edi]ii. Lexicograful a preluat-o în ciuda neajunsurilor datorate lipsei surselor pri-mare, doar pentru c\, la un moment dat, în lexiconul khazar, a dat peste urm\toarea fraz\:«Visul este gr\dina diavolului [i toate visele au fost de mult visate pe lumea asta. Acumnu ne-a mai r\mas decât trocul cu trezia, care e, ce-i drept, cam tocit\, precum parauacare trece din mân\-n mân\ pân\ ajunge taman în poli]\...» Într-o lume ca asta, sau maibine zis în halul în care a ajuns, s\ ne fie îng\duit\ o asemenea necuviin]\.

De fapt, editorul celei de-a doua edi]ii a Dic]ionarului khazar a mirosit c\ materi-alul lui Daubmannus din secolul al XVII-lea era cam [ubred, prea ]inea de legend\, eranes\]ios ca înghi]itul în sec, ca atunci când visezi c\ m\nânci, picat în mreaja unor b\lm\jelimeli]ate în ne[tire. {i totu[i, acest material se înf\]i[eaz\ cititorului în forma prezentuluidic]ionar, care nu ni-i arat\ pe khazari din perspectiva actual\, inten]ia lexicografului fiindaceea de a reconstitui edi]ia pierdut\ a lui Daubmannus. Uneori s-a recurs la documen-ta]ia actual\ despre khazari, ca de pild\ atunci când s-a sim]it acut nevoia reconstituiriiunor fragmente de text ale edi]iei princeps, dar, din ra]iuni lesne de în]eles, nu s-a pututmen]ine ordinea alfabetic\ a dic]ionarului lui Daubmannus, care întrebuin]ase trei alfa-bete, deci trei limbi diferite: greaca, ebraica [i araba, iar datele fuseser\ consemnate con-form cronologiei celor trei calendare. Deci, toate datele au fost aliniate unui singur cal-endar, iar textul lui Daubmannus a fost t\lm\cit din toate cele trei limbi [i apoi transcrisîntr-una singur\, c\ci este evident c\ în edi]ia din secolul al XVII-lea articolele veneau înordinea specific\ limbii celor trei dic]ionare (ebraic, arab [i grec), astfel încît acela[i cuvântap\rea în diverse pozi]ii, deoarece fiecare alfabet î[i are literele altfel a[ezate, [i nici c\r]ilenu se r\sfoiesc numai dintr-o parte, cum nici actorii nu apar pe scen\ dintr-un singurunghi. A[a [i cu scrierea de fa]\, cu fiecare nou\ traducere ea va ar\ta altfel. Întrucât, înmod inevitabil, materialul va fi ordonat în mod diferit, dup\ alfabetul fiec\rei limbi, arti-colele se vor în[irui ca atare, iar numele proprii vor respecta o mereu alt\ ierarhie. Depild\, nume importante, care ap\reau în edi]ia lui Daubmannus, precum Sfântul Chiril,Juda Halevi sau Iusuf Masudi [i multe altele, nu se reg\sesc în pozi]ia pe care o aveauîn prima edi]ie a Dic]ionarului khazar, acesta fiind, de fapt, cel mai mare neajuns fa]\de edi]ia lui Daubmannus, întrucât doar cel care e deprins a citi în rânduial\ o carte maipoate recrea lumea. Sau cel pu]in a[a s-ar cuveni s\ fie c\ci, oricum, ordinea alfabetic\a lui Daubmannus nu mai putea fi reconstituit\.

De fapt, aceste neajunsuri nu pot fi socotite atât de p\gubitoare, dat fiind c\ e greude închipuit în ziua de azi un cititor care s\ dea de sensul t\inuit al unei c\r]i dac\ arurm\ri temeinic firul nara]iunii, pentru c\ M\ria Sa Cititorul socoate c\ imagina]ia este

178

numai treaba scriitorului, el voindu-se scutit de orice str\duin]\. Cu atât mai mult cânde vorba de un dic]ionar. Pentru un asemenea cititor, cartea nu are nevoie de o clepsidr\l\untric\, pentru a-l trezi atunci când se cere inversat sensul lecturii; cititorul de azi e unn\r\vit în ale cititului.

Modul de folosire a dic]ionaruluiÎn ciuda poticnelilor de tot soiul, aceast\ carte mai p\streaz\ unele virtu]i ale primei

edi]ii a lui Daubmannus. Poate fi citit\ în oricâte feluri. Este o carte deschis\ chiar [i atun-ci când se închide, putând fi neîncetat sporit\: a[a cum [i-a avut lexicograful de c\p\tâiiar apoi [i l-a aflat pe cel de acum, or s\ se g\seasc\ mereu condeieri care s\-iînve[niceasc\ scrierea. Alc\tuit din articole de referin]\ de toate soiurile, precum c\r]ilesfinte ori rebusurile, dic]ionarul are toate numele proprii [i conceptele însemnate fie cusemnul crucii, fie cu semiluna, fie cu steaua lui David, dac\ nu cu alte semne, care secer c\utate în dic]ionarul anexat, pentru a li se g\si semnifica]ia. A[adar, cuvintele însem-nate cu semnul:

– se cer c\utate în Cartea ro[ie a acelui dic]ionar (surse cre[tine privindchestiunea khazar\)

– se cer c\utate în Cartea verde a acelui dic]ionar (surse islamice privindchestiunea khazar\)

– se cer c\utate în Cartea galben\ a acelui dic]ionar (surse ebraice privindchestiunea khazar\)

Articolele de dic]ionar însemnate cu se reg\sesc în toate cele trei dic]ionare, iarcele însemnate cu A – în Appendixul I de la sfâr[itul c\r]ii.

Astfel încât cititorul s\ poat\ folosi cartea cum îi vine mai bine la îndemân\. Unii vorc\uta un cuvânt, al]ii un nume propriu, ca în orice lexicon pe care îl deschizi atunci cândvrei s\ afli ceva pe moment, pe când al]ii o vor parcurge ca pe o scriitur\, de la cap lacoad\, dintr-o suflare, pentru a-[i face o viziune global\ asupra chestiunii khazare. Cartease poate citi de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga, ca în cazul edi]iei prusace(bazat\ pe surse ebraice [i islamice). Cele trei dic]ionare ale dic]ionarului – cel galben,cel ro[u [i cel verde – pot fi citite dup\ bunul plac al consumatorului, care-l poate deschide,la o adic\, [i la întâmplare. Din aceast\ pricin\, în edi]ia din secolul XVII fiecare din celetrei c\r]i era bro[at\, ceea ce ulterior n-a mai fost posibil din ra]iuni tehnice. ApoiDic]ionarul khazar mai poate fi citit [i în diagonal\, ob]inându-se o sec]iune prin celetei registre: islamic, cre[tin [i ebaic. Acest tip de lectur\, de o maxim\ eficien]\ de alt-fel, se face alegând o triad\ de concepte însemnate cu semnul , de pild\ Ateh, Kha-gan, gâlceav\ khazar\ sau khazari, [i care se reg\sesc în toate cele trei c\r]i, oric\utând trei personaje diferite, care au jucat un rol asem\n\tor în istoricul chestiunii kha-zare (Sangari, Chiril, Ibn-Kora), sau trei cronicari (Bekri, Metodiu, Halevi), sauchiar speciali[ti din secolul al XVII-lea în chestiunea khazar\ (Cohen, Masudi,Brankovic´ ori din secolul XX (Suk, Muavi, Schultz). Proba cu triada se cere apli-

179

cat\ [i în cazul personalit\]ilor care au ie[it din cele trei iaduri, islamic, ebraic [icre[tin (Eufrosina Lukarevic´, Sevast, Ak[ani). Doar au str\b\tut o cale atâtde lung\ pentru a intra în cartea noastr\!

Dar cititorul dic]ionarului nu trebuie s\ se lase cople[it de atâtea pove]e. {iasta pentru c\ le poate nesocoti cu inima împ\cat\, el doar s\ pun\ mâna s\citeasc\ precum m\nânc\: cu ochiul drept ca furculi]\, cu ochiul stâng drept cu]it,iar oasele s\ le azvârle peste um\r. E de-ajuns. Dar se mai poate întâmpla [i s\se r\t\ceasc\, s\ se piard\ printre cuvintele lucr\rii a[a cum a p\]it Masudi, unuldin pisarii lexiconului, care tot vânturându-se prin visele altora, n-a mai g\sit dru-

mul înapoi. În cazul \sta nu-i va mai r\mâne decât s-o porneasc\ la nimereal\, f\cându-[i singur potec\. De aici încolo se va vântura prin carte ca printr-o p\dure, din semn însemn, orientându-se dup\ stele, lun\ [i cruce. Alt\dat\ îl va citi ca un erete, care zboar\doar joia, apoi iar s\-l despoaie [i o s\-l învârtejeasc\ pe toate p\r]ile, de parc\ ar fi «zaruriungure[ti». O lectur\ în succesiunea faptelor este pe cât de neavenit\, pe atât de zadar-nic\. Pentru c\ orice cititor î[i alc\tuie[te cartea sa ca pe o partid\ de domino sau ca peun joc de c\r]i, iar din acest dic]ionar va primi, ca reflectat într-o oglind\, pe cât a investit,c\ci a[a cum st\ scris chiar în lexicon – dobânde[ti atâta adev\r pe cât ai pus [i tu. Prinurmare, cartea nu se cere citit\ pân\ la cap\t, po]i lua din ea fie jum\tate, fie o bucat\asupra c\reia po]i z\bovi, ca-n cazul oric\rui dic]ionar. Pe cât ceri, pe atât prime[ti, fericede c\ut\torul înd\r\tnic, c\ci va da de neb\nuite leg\turi între personajele dic]ionarului.R\mâne destul [i pentru al]ii.

Fragmente p\strate din prefa]a edi]iei din anul 1691, par]ialdistrus\ (traduse din latin\)

Scriitorul î[i sf\tuie[te cititorul s\ nu se apuce de aceast\ carte dac\ nu-i simte tre-buin]a. Iar dac\ e s\ o ating\, atunci s\ fie cu ochii-n patru [i cu mintea treaz\, [i doara[a s\ se apuce s-o citeasc\, ca apucat de «friguri», ca p\lit de «ar[i]\», perpelindu-sedin dou\ în dou\ zile, ca un apucat, doar în zilele femeie[ti ale s\pt\mânii...

Închipui]i-v\ doi b\rba]i ]inând în la], fiecare la un cap al chingii, o pum\. Cum ar vois\ se apropie unul de altul, puma i-ar ataca, întrucât chinga ar sl\bi, deci numai dac\amândoi o strâng în chinghi fiara st\ la distan]\ de ei. Asta e [i pricina pentru care celcare cite[te [i cel care scrie nu-[i vin în întâmpinare: chit c\ între ei e acela[i gând ]inutstrâns în chingi, fiecare îl trage înspre el. Dac\ am întreba puma, cu alte cuvinte gândul,cum îi vede pe cei doi, ea ar putea spune c\ la cele dou\ capete ale chingii sunt dou\pr\zi bune de mâncat, care ]in în la] o prad\ pe care n-o pot mânca...

Fere[te-te, fr\]ioare, s\-i t\mâiezi ori s\-i slug\re[ti pe cei care au puterea în peceteainelului [i care st\pânesc cu [fichiuitura spadei. Mereu înconjura]i de o liot\ care se îngh-esuie în preajma lor nu din cine [tie ce porniri alese ori din d\ruire, ci doar pentru c\ emusai. Pentru c\ n-au de ales, [i atunci p\zesc albina de pe p\l\rie ori uleiul vârât la sub-suoar\ [i, fiind prin[i cu ocaua mic\, libertatea lor e pe muchie de cu]it, de aceea suntîn stare de orice. Iar \i de sus, \i de-i st\pânesc, îi [tiu bine [i de-aia se folosesc de ei.

✞

▼

▼

180

Ai grij\, deci, nu cumva s\ te nimere[ti printre ei. Dar s-ar putea s\ le pici în lab\, dac\te tot dai pe lâng\ ei, dac\ le faci temenele: [i atunci te-ai [i înrolat laolalt\ cu nelegiui]ii[i or s\ te ]in\ ca pe unul cu pata-n ochi, nu mai faci nimic cu drag\ inim\, ori cu cuge-tul împ\cat, ci pentru c\ e musai s\-]i isp\[e[ti p\catele. Ce pre]uire po]i s\ ai fa]\ deasemenea oameni, doar s\-i [utuie[ti, c\-s javre, ori s\-i vâri în mai [tiu eu ce f\r\dele-gi, c\ tot îs nelegiui]i...

În privin]a voastr\, a pisarilor, e bine s\ judeca]i astfel: cititorul este ca un cal de manejpe care trebuie s\-l iei cu bini[orul, s\-l înve]i c\, dac\ î[i face num\rul, vine [i r\spla-ta, î[i prime[te z\h\relul. Dac\ nu ai buc\]ica de zah\r, nu te apuca de dresur\. În priv-in]a celor care judec\ o carte, a criticilor literari, ei sunt precum so]ii încornora]i, ultimiicare afl\ noutatea...

ATEH (secolul IX) – Prin]es\ khazar\, al c\rei rol în gâlceava din jurul cre[tin\rii khaz-arilor a fost precump\nitor. Numele s\u însemna pentru Khazari «cele patru st\ri de spir-it». În timpul nop]ii, ea purta pe fiecare pleoap\ câte o liter\, aidoma celor însemnate pepleoapele cailor înaintea cursei. Literele apar]ineau alfabetului khazar proscris, c\ci cinele citea murea pe loc. Literele erau caligrafiate de orbi, iar în timpul toaletei de diminea]\,doamnele de la curte î[i slujeau prin]esa cu ochii închi[i. Astfel era ea ocrotit\ de vr\jma[ipe timpul somnului. C\ci pentru khazari somnul era un r\stimp neprielnic omului. Atehera pe cât de frumoas\, pe atât de cuvioas\, literele o prindeau de minune, iar pe mas\avea întotdeauna [apte feluri de sare c\ci, de fiecare dat\ când avea poft\ de pe[te, î[imuia degetele într-o alt\ sare. A[a se ruga ea. Se mai zicea c\ ar fi avut [i [apte chipuri,precum cele [apte feluri de sare. Dup\ legend\, în fiecare diminea]\ lua oglinda [i înce-pea s\ se picteze: un sclav ori o sclav\, niciodat\ aceia[i, venea s\-i pozeze. {i în fiecarediminea]\ î[i scotea la iveal\ un alt chip, nemaiv\zut pân\ atunci. Dup\ o alt\ legend\,Ateh nu era câtu[i de pu]in frumoas\, dar în fa]a oglinzii se schimonosea în fel [i chip,pân\ d\dea peste fa]a care s\ se lege cel mai bine cu tr\s\turile chipului. Aceast\ înfru-muse]are silnic\ o împov\ra într-atât încât, de cum r\mânea singur\, prin]esa nu se maistrunea [i frumuse]ea i se risipea precum sarea. De altfel, un împ\rat roman (bizantin)din secolul IX, referindu-se la faimosul filosof [i patriarh Fotie, îl va numi «fa]\ khazar\»,ceea ce putea s\ însemne fie c\ patriarhul era de obâr[ie khazar\, fie c\ avea un aer khaz-ar, adic\ pref\cut.

Dup\ Daubmannus lucrurile nu st\teau deloc a[a. Fizionomiile khazare ar fi avut oparticularitate comun\, fiind foarte speciale: chiar [i prin]esa Ateh se trezea diminea]amereu cu un alt chip, absolut ne[tiut, încât pân\ [i ei îi venea greu s\ se recunoasc\.C\l\torii str\ini aveau s\ consemneze, totu[i, c\ n-ar fi fost câtu[i de pu]in vorba de meta-morfoz\ri, dar c\ figurile khazarilor erau toate la fel [i de aici se iscau atâtea confuzii [iîncurc\turi. Oricum, chestiunea se reduce pân\ la urm\ la ideea c\ o fa]\ khazar\ însem-na un chip greu de ]inut minte. A[a se poate interpreta [i legenda potrivit c\reia prin]esaAteh se înf\]i[ase cu un alt chip fiec\rui misionar care a luat parte la gâlceava de la curteaKhaganului, dac\ nu cumva fuseser\ chiar trei prin]ese Ateh – una pentru islamici, o altapentru cre[tini [i o a treia pentru misionarul evreu, t\lm\citorul visului. Fapt e c\ prezen]aei la curtea khazar\ nu a fost consemnat\ în manuscrisul cre[tin din epoc\, scris în limbagreac\ [i tradus apoi în slav\ (Via]a lui Constantin din Salonic. Sfântul Chiril),dar, conform Dic]ionarului khazar, în mediul monahal grec [i slav ar fi ap\rut, la unmoment dat, un cult al zei]ei Ateh. Cultul era legat de credin]a potrivit c\reia, în timpul

181

gâlcevei, Ateh îl îngenunchiase pe teologul evreu, pentru a primi, apoi, credin]a cre[tin\împreun\ cu Khaganul, despre care îns\ nu se [tie dac\ i-a fost tat\, so] sau frate. S-au

p\strat dou\ rug\ciuni ale prin]esei în traducere greac\; acestea n-au fost niciodat\ can-onizate, dar Daubmannus le cita ca pe Tat\l Nostru [i Bucur\-te, Fecioar\ Maria.Prima gl\suie[te astfel:

Pe corabia noastr\, p\rintele meu, semenii no[tri mi[un\ ca furnicile:de diminea]\ îi sp\l cu pletele mele, apoi ei se ca]\r\ pe catarge [iîntind pânzele verzi ale furnicarului lor ca pe ni[te unduitoare frunze devi]\; cârmaciul d\ s\ apuce cârma, dar ceilal]i vin pe la spate s\ înha]eprada, ca numai unul s\ se înfrupte toat\ s\pt\mâna: doar cei slabi tragde parâma s\rat\, ca apoi s\ o mistuie în pântecele casei noastre plu-titoare. Îns\ tu, p\rintele meu, s\ nu mi te ar\]i nes\]ios. Din înfulecarealor bezmetic\, ]ie, sufletul meu, doar ]ie, p\rintele meu, ]i se cuvine buca-ta nest\pânit\. Tu te hr\ne[ti cu f\râme de vânt.

A doua rug\ciune a prin]esei Ateh vine parc\ s\ l\mureasc\ tâlcul chipului ei khaz-ar:

Am înv\]at pe dinafar\ via]a mamei mele [i-n fiecare diminea]\, timpde o or\, joc rolul mamei mele în fa]a oglinzii. {i asta de ani de zile.În straiele mamei mele, cu evantaiul ei, cu piept\n\tura ei ca o bonet\de lân\. M\ dau drept ea [i-n fa]a altora, [i chiar în patul iubitului. Înclipele desf\t\toare eu nici nu mai exist, nu mai sunt eu, ci ea. Cu altecuvinte, ea mi-a luat dinainte toate mângâierile. Dar nu-i port pic\, fiindc\[tiu c\ [i ea, la rându-i, a fost p\gubit\ de mama ei. Dac\ m-ar între-ba cineva la ce atâta pref\c\torie, a[ putea r\spunde: pentru c\ vreaus\ m\ mai ivesc o dat\ pe lume, dar s\-mi ias\ ceva mai bine…

Este [tiut c\ prin]esa Ateh n-a ajuns s\ moar\. De[i exist\ o inscrip]ie cizelat\ dinpuncti[oare pe pl\selele unui cu]it, care-i atest\ moartea. Aceast\ legend\ oral\, desig-ur neîntemeiat\, va fi preluat\ de Daubmannus, dar nu ca o relatare asupra mor]ii prin]esei,ci ca un fapt care i s-ar fi putut întâmpla, dac\ ar fi ajuns s\ moar\. Cum nu înc\run]e[tide la vin, nici povestea noastr\ nu p\gube[te pe nimeni [i sun\ cam a[a:

182

Oglinda pripit\ [i oglinda domoal\Era într-o prim\var\, când prin]esa Ateh î[i zise: Îmi simt gândurile ca ni[te ve[minte.

Îmi cad de minune, chit c\ le v\d peste tot, chiar [i la r\spântii. R\u e îns\ c\ din prici-na lor nu mai vezi r\spântia.

Într-o zi, ca s-o mai înveseleasc\, slugile îi aduser\ dou\ oglinzi. Care nu erau ca toateoglinzile khazare. Amândou\ fuseser\ [lefuite din sare, doar c\ una era pripit\, iar cealalt\domoal\. Dac\ oglinda pripit\ pândea dinainte ce-avea s\ fie, cealalt\, domoala, ostoiagraba celeilalte, r\mânând în urm\ pe cât o lua înainte prima. Când îi fur\ puse în fa]\,prin]esa Ateh se afla înc\ în a[ternut, iar slovele de pe pleoape nu-i erau înc\ sp\late. Ease v\zu în oglind\ cu pleoapele l\sate [i muri pe loc. Se stinse între dou\ clipiri, mai binezis între clipa în care citea pentru prima dat\ literele uciga[e [i clipa în care î[i l\sa în jospleoapele, clipire prins\ de oglind\. Se stinse r\pus\ deopotriv\ de slovele trecutului [ide ale viitorului.

Brankovic´ Avram (1651-1689) – Unul din pisarii acestei c\r]i. Diplomat mercenar laEdirne [i la Înalta Poart\ de la }arigrad, c\petenie militar\ în r\zboaiele austro-turce, «poli-istoric» [i erudit. Portretul lui Brankovic´ este pictat pe zidul m\n\stirii Sfintei Paraschi-va de la Kupinik, ctitoria sa aflat\ pe domeniile familiei Brankovic´. Este înf\]i[at în mijloculrubedeniilor, întinzând, pe luciul sabiei, biserica Sfintei Paraschiva c\tre str\bunica sa,preacuvioasa m\icu]\ Anghelina, despoti]\ sârb\ canonizat\.

Surse: Date despre Avram Brankovic´ sunt risipite prin rapoartele informatorilor aus-trieci, în special în cele întocmite pentru prin]ul Badenski [i generalul Veterani de c\treNikon Sevast, unul din cei doi pisari ai lui Brankovic´. Despre v\rul s\u, Avram Brankovic´,va pomeni [i contele George Brankovic´ (1645-1711), în cronica sa valah\, precum [i încâteva cronici sârbe, care din p\cate nu s-au mai p\strat. Ultimele sale zile vor fi con-semnate de slujitorul [i maestrul s\u de arme Averkije Skila. Despre via]a [i activitatealui Brankovic´ st\ m\rturie o scriere trimis\ din Polonia de c\tre cel de-al doilea pisar als\u, Teoktist Nikolski, patriarhul de la Pec´. De fapt este un triptic pictat cu minunile pro-rocului Ilie, ticluite cu întâmpl\ri din via]a lui Brankovic´ [i scrise apoi pe dosul fiec\reiicoane.

«Avram Brankovic´ se tr\gea dintr-o familie care, dup\ c\derea regatului sârb subdomina]ie otoman\, se va str\muta în Câmpia Dun\rii» – avea s\ consemneze Nikon Sev-ast în rapoartele confiden]iale trimise Cur]ii de la Viena. «Membrii acestei familii, lua]i devalul des]\r\rii unui ]inut c\zut sub turci, se vor stabili în secolul al XVI-lea în Lipova [iîn jude]ul Ienopole. De atunci a r\mas o spus\ despre ardelenii Brankovic´, c\ min]eauîn valah\, t\ceau în greac\, socoteau în ]in]ar\, psalmodiau în rus\, dar cugetau în turc\,[i doar atunci când voiau s\-i fac\ de petrecanie cuiva se sf\tuiau în limba lor matern\– în sârb\. De ba[tin\ erau din vestul Her]egovinei, de prin zona mun]ilor Polica, dintr-o a[ezare de lâng\ Trebinje numit\ Korenica, de aici [i cel\lalt nume de familii – Koreni-ci. De cum vor pune piciorul în Ardeal, Brankovicii se vor bucura de pre]uire, iar de maibine de dou\ sute de ani vor avea cel mai bun vin din Valahia, de unde [i vorba c\ o lacrim\de-a lor te f\cea cri]\. A[a cum li s-a dus vestea de bravi o[teni în înc\ier\rile a dou\ veacuri[i a dou\ state – maghiar [i turc –, cei din familia Brankovic´, risipi]i pe malul Mure[ului,la Ienopole, Lipova sau Panciota, vor da [i ilustre fe]e biserice[ti. Moisej Brankovic va fi,

183

cu numele s\u de episcop, Matei, mitropolit de Ienopole, iar o nuc\ aruncat\ de el înDun\re ajungea întotdeauna înaintea oric\rei alte nuci în Marea Neagr\. Fiul s\u [i unchi-ul contelui Gheorghie Brankovic´ – Solomon (care va lua numele de Sava I ca episcop deIenopole) – va p\stori eparhia de Ienopole [i Lipova f\r\ a desc\leca de pe cal [i bânddoar în [a pân\ în clipa în care Lipova va fi sc\pat\ de sub turci, în anul 1607. Brankoviciiziceau c\ se trag din stirpea despo]ilor Brankovic, dar de unde le veneau ditamai avu]iile,e greu de spus. De unde [i vorba c\ pân\ [i agoniseala visat\ de tot ce era suflare ]in]ar\de la Kavala la Zemun intra în te[chereaua Brankovicilor. Giuvaergicalele lor aveau r\ceala[erpilor, mo[iile lor nu le putea t\ia pas\rea dintr-un zbor, de întinse ce erau, iar în baladeerau pomeni]i ca fiind de os domnesc. Brankovicii erau proteguitorii multor mân\stiri dinValahia [i de pe muntele Athos, zideau fort\re]e [i biserici, cum ar fi cele din Cetatea deScaun – Belgrad, din Kupinik sau din a[ezarea numit\ Teus. Contele Sigismund Rakocid\ruise verilor s\i prin alin]\ pe linie matern\, Brankovicii, sate, ogoare [i titluri de noble]e,[i tot prin c\s\torie Brankovicii se înrudeau cu neamul Szekely, din Ardeal, deci averilelor sporiser\ [i prin dot\. Trebuie spus c\ în neamul Brankovicilor mo[tenirea se împ\r]eadup\ culoarea b\rbii. To]i b\rba]ii cu barb\ ar\mie (pe care o mo[teneau pe linie matern\,pentru c\ Brankovicii se însuraser\ cu femei ro[covane) aveau întâietate în fa]a celor cub\rbi brunete, întrucât barba neagr\ îi tr\da ca fiind mo[tenitori pe linie patern\. Pose-siunile Brankovicilor se estimeaz\ aci cam la 27000 forin]i, iar venitul lor anual trecea unpic de o mie cinci sute de forin]i. Dac\ arborele genealogic nu era prea r\s\rit, în schimbbog\]iile le erau m\noase precum [i p\mânturile întinse pe care le str\b\teau în galop,c\ci de dou\ sute de ani nici un ducat nu le ie[ise din sipe]i.

La }arigrad, Avram Brankovic´ va ajunge [ontâc\ind, cu o înc\l]are cu talp\ dubl\,[i aici ne d\ târcoale povestea cotonogelii lui. Pe când Avram avea [apte ani[ori – gl\suiaistorioara – turcii n\v\lir\ pe mo[ia p\rinteasc\ taman când el ie[ise la plimbare înso]itde alaiul slugilor care, la vederea turcilor, se f\cur\ nev\zute toate, în afara unui b\trâncare, cu o ditamai bât\, îi plesnea cu n\duf pe c\l\re]i pân\ ce, la un moment dat, c\pete-nia lor l-a ]intuit cu o s\geat\ dintr-o tij\ de trestie pe care o ]inea între din]i. B\trânulc\zu r\pus, iar Avram, având [i el o nuia în mân\, se porni s\-l altoiasc\ la t\lpi pe turc.Dar toat\ înver[unarea [i ura din loviturile copilului fur\ zadarnice. Turcul râse cu poft\,apoi o porni în galop poruncind s\ se dea foc satului. Anii trecur\ ca ]estoasele. AvramBrankovic´ va cre[te mare, întâmplarea va fi dat\ uit\rii, c\ci avur\ loc, între timp, atâteaalte înc\ier\ri, [i Brankovic se va afla mereu în fruntea o[tenilor s\i, cu drapelul în mân\,dar ]inând mereu între din]i o tij\ de trestie cu o s\geat\ otr\vitoare. Odat\ le t\ie caleao iscoad\ vr\jma[\ înso]it\ de fiul s\u, un copilandru. B\teau [i ei drumurile, f\r\ vreo]int\, înarma]i cu bâte. Un o[tean îl recunoscu, chipurile, pe b\trân [i s\ri cu calul asupralui, vrând s\-l doboare. B\trânul se ap\ra cu bâta, nu se l\sa nicicum prins, [i atunci ces-au gândit ei, c\ poate ascundea în bâta lui vreun mesaj secret. Atunci Brankovic´ scuip\s\geata otr\vitoare [i-l r\puse pe b\trân. În clipa urm\toare b\ie]elul care îl înso]ea sen\pusti asupra lui cu bâta. S\ tot fi avut [apte ani[ori, [i cu toat\ r\bufnirea de dragoste[i ur\ nu-l putu r\zbi pe Brankovic´. {i totu[i Brankovic´, cutremurat de hohote de râs,c\zu r\pus.

De la acea c\z\tur\ va r\mâne el scurt de-un picior, va p\r\si o[tirea iar v\rul s\u,contele Gheroghe Brankovic´, îl va introduce în lumea diploma]iei la Edirne, Var[ovia [iViena. La }arigrad, Brankovic´ va intra în slujba ambasadorului englez, va s\l\[lui în

184

foi[orul unui turn aflat între alte dou\ turnuri, Yaroz Kaleshi [i Karatash, din Bosfor. Laprimul cat al turnului, Brankovic´ va porunci zidirea unei jum\t\]i din Biserica în\l]at\ întrupomenirea Maicii Anghelina, str\bunica lui canonizat\ de biserica r\s\ritean\, cealalt\jum\tate aflându-se în Ardeal, ]inutul natal al tat\lui s\u.

Co[ul pieptului lui Avram Brankovic´, b\rbat chipe[, era înc\p\tor cât o colivie pen-tru p\s\ri ceva mai înfoiate, ori pentru vreo jivin\ mai mititic\ [i fusese deseori ]inta tâl-harilor de drumul mare – nu degeaba circula o balad\ despre oasele lui daurite.

În }arigrad venise pe o c\mil\ semea]\, hr\nit\ cu pe[te. {i cum dihania de sub el setot s\lta [i-i r\sturna pocalul cu vin, el îl ]inea înfipt în c\p\stru. Înc\ din pruncie el numai dormea noaptea, ca toat\ lumea, dar când anume î[i d\duse p\rul pe spate, când anumeî[i d\duse ziua pe noapte nimeni nu putea spune. Iar noaptea, treaz fiind, n-avea astâmp\r,de parc\ se ad\pa cu lacrimile altora. Oricând îl g\seai cu masa pus\ pentru dou\ per-soane, dou\ farfurii, dou\ tacâmuri [i dou\ pahare, iar în timpul mesei s\rea de la un locla altul. {i tot a[a nu putea sta priponit de o limb\, c\ci schimba limbile ca ibovnicele:când vorbea în valah\, când în maghiar\ sau turc\, iar de la un papagal începuse s-o rup\[i în khazar\. Se mai zicea c\-n somn vorbea spaniola, dar în trezie dib\cia i se topea.Odat\, auzise în vis un cântec într-o limb\ neîn]eleas\, pe care el [i-l întip\ri bine în minte[i, pentru a-l t\lm\ci, a început s\ caute omul hâr[âit în limbile ne[tiute de el. A[a vomajunge la rabinul în fa]a c\ruia Brankovic´ va gl\sui stihurile auzite-n vis. Nu erau prea multe,iat\-le:

De cum îl auzi, rabinul îl opri pe Brankovic´ ispr\vind el cântarea, c\ doar o [tia pede rost. Apoi rosti numele autorului. Poema fusese scris\ în secolul XII, alc\tuitorul fiindun oarecare Iuda Halevi. Din acel moment Brankovic´ se apuc\ s\ înve]e [i ebraica. Numaic\ nu-[i mai vedea capul de îndatoriri, de[i era un b\rbat deprins a face mai multe lucruride-odat\, c\ci alchimia zâmbetului s\u topea laolalt\ dib\cii [i virtu]i l\untrice neb\nuite.

Seara, de cum se trezea, era pus pe înc\ierare. De fapt, î[i des\vâr[ea me[te[ugulde mânuire a spadei cu un faimos spadasin, un oarecare copt, pe nume Averkije Skila,care se tocmise slug\ la el. Averkije \sta ]inea un ochi mai mijit [i un altul mai c\scat,iar zbârciturile fe]ei sale se încol\ceau într-un nod taman între sprâncene. El întocmiseun uria[ zapis cu nu [tiu câte soiuri de lovituri de spad\ încercate vreodat\, îndreptar pecare îl tot îmbog\]ea cu noi [i noi tertipuri spadasine, nu înainte de a le fi încercat pepielea sa. Într-o sal\ înc\p\toare, cu un kilim ca o fâ[ie de p\[une pe jos, cei doi, maestrulBrankovic´ [i numitul copt se z\vorau, într-o bezn\ deplin\, pentru a-[i încruci[a spadele.Averkije Skila ]inea cu mâna stâng\ un cap\t al frâului c\milei, cel\lalt cap\t fiind în mânalui Kir Avram, care avea în mâna dreapt\ o spad\ la fel de grea ca aceea din mâna luiAverkije Skila. Fiecare din ei î[i înf\[ura, domol, câte un cap\t al frâului în jurul cotuluipân\ când sim]eau o suflare în ceaf\, iar atunci p\leau cu sabia, f\r\ crâcnire, în beznaasurzitoare. De altfel, iu]eala lui Brankovic´ era prosl\vit\ de guslari [i chiar eu l-am v\zuttoamna trecut\ pândind sub coroana unui pom, în adierea vântului, o poam\ care s\-ipice în limba sabiei astfel încât s\ fie despicat\ exact pe din dou\. Avea buz\ de iepure[i ca s\ [i-o ascund\ î[i l\sase musta]\, dar când t\cea tot i se z\reau din]ii prindespic\tur\. De parc\ n-ar fi avut buze, iar musta]a i-ar fi crescut printre din]i.

Sârbii ziceau despre el c\-[i iubea na]ia, c\ era pâinea lui Dumnezeu cu ai s\i, darc\ avea unele sc\deri care îi cam [tirbeau rangul. Nu prea [tia nici când s\ pun\ punctunei discu]ii, nici când era vremea s\ se ridice ori s\ plece. A[a c\ de multe ori se lungea

185

cu vorba ori î[i înghi]ea cuvintele, de nu te mai dumireai dac\ d\ s\ plece ori caut\ s\mai stea. Tr\gea ha[i[ anume preg\tit de un eunuc din Kavala. {i ca s\ nu-i simt\ tre-buin]a, ca s\ se cread\ desc\tu[at, î[i trimitea besacteaua cu ha[i[ pân\ la Pesta, ca dup\dou\ luni s-o primeasc\ înapoi, neatins\, taman când îl vedeai c\-i arde buza dup\ opium.Când nu era la drum, ditamai [aua cu zurg\l\i se r\sf\]a în biblioteca spa]ioas\, slujin-du-i la scris [i citit, în vreme ce el sta în picioare. Od\ile lui, ticsite cu tot soiul de troacedesperecheate, c\ci nu g\seai dou\ de-un fel, te îngrozeau. Fie c\ era vorba de mobil\,de animale sau de oameni, fiecare se c\dea s\ fie din alt loc. Avea ca slugi un sârb, unromân, un grec, un copt, iar în ultima vreme î[i luase ca od\ia[ un turc din Anatolia. KirAvram avea un pat mai mare [i un altul mai mic, iar în vremea somnului ([i dormea numaiziua) se muta dintr-unul într-altul. Cât dormea, od\ia[ul lui din Anatolia, Iusuf Masudi seuita la el cu o privire care tot slobozea p\s\ri. Iar când se trezea, Kir Avram gl\suia, înfio-rat, tropare [i codace, întru pomenirea [i cinstirea str\bunilor s\i canoniza]i de Bisericasârb\.

În privin]a femeilor, e greu de [tiut dac\-l ispiteau. Pe o mas\ ]inea o maimu]\ dinlemn, în m\rime natural\, ciucit\, cu un sex puternic. Uneori Kim Avram avea obiceiuls\ zic\: «Femeia f\r\ cur e ca satul f\r\ biseric\!». Atâta tot. O dat\ pe lun\, domnulBrankovic´ se ducea la Galata unde o c\uta, de fiecare dat\, pe aceea[i prezic\toare careîi vedea destinul în c\r]i [i-i ghicea pe îndelete, ca în vremurile de demult. Prezic\toarea]inea, anume pentru Brankovic´, o mescioar\ pe care arunca o carte de câte ori se schim-ba vântul afar\. Deci, dup\ cum b\tea vântul c\dea [i cartea pe masa lui Brankovic´. Depild\ de Pa[ti, de cum a intrat la ea, a început s\ bat\ un vânt dinspre miaz\zi, iar prez-ic\toarea î[i [i d\du drumul la gur\:

– O s\ visa]i un om cu o musta]\ pe jum\tate sur\. E tân\r, are ochii ro[ii, ni[te unghiisticloase [i se afl\-n drum spre }arigrad, o s\ da]i curând de el…

Vestea asta îl bucur\ într-atât pe gospodarul nostru, încât porunci s\ mi se vâredegrab\ o verig\ în nas. Abia am sc\pat de milostenia lui…

În române[te de Mariana {TEF|NESCU

186

187

188

FFIILLOONNUULL BBAALLCCAANNIICCÎÎNN LLIITTEERRAATTUURRAA

RROOMMAANN||

Postelnicul Ioan, detaliu. Biserica din C\lug\reasa

OVID S. CROHM|LNICEANU

Un complex geografic na]ional

«Acel amestec gras de expresii m\sc\roase, de impulsuri lascive, de con[tiin]\ a uneieredit\]i aventuroase [i tulburi, totul purificat [i v\zut mai de sus de o inteligen]\ supe-rioar\» – nume[te G. C\linescu «balcanismul literar», al c\rui prim promotor îl socote[tepe Mateiu Caragiale. S\ fie asta o caracterizare mul]umitoare a unei propensiuni întâlnite[i la al]i autori români, ca Panait Istrati, Urmuz, Dinu Nicodim, G. Magheru, Miron RaduParaschivescu, F\nu[ Neagu, Paul Georgescu, Leonid Dimov [i Mircea C\rt\rescu, pen-tru a aminti doar pe câ]iva dintre ei? I-a dat ascultare [i Ion Barbu, atunci când a cele-brat cetatea Isarlâc? Are literatura român\ chiar o astfel de tradi]ie care-[i poate reven-dica drept întemeietor pe Anton Pann [i descoperi precursori în I. L. Caragiale, Galac-tion, Arghezi, dac\ nu [i Pitarul Hristache?

G. C\linescu consider\ c\ exist\ în mare, la noi, trei tipuri de scriitori: unul e al boieru-lui, «generos, revolu]ionar din inteligen]\, liberal, socialist chiar, ideolog ardent, pu]in camblazat, fraternizând cu norodul, dar p\strându-[i privilegiul de a r\mâne în ce prive[testarea civil\ în casa sa» (Kog\lniceanu, Vasile Alecsandri, Odobescu ar putea fi da]i dreptexemplu). Literatura pe care o produce boierul scriitor î[i trage seva din cea popular\,dar expurgat\ de izurile prea tari. Acesta se las\ recunoscut mai ales prin înclina]ia c\tre«amabil, sentimental [i erudit». Al doilea tip e «al ruralului, ideolog p\tima[ în direc]ias\n\t\]ii rasei [i a drepturilor ]\r\nimii, cu repulsie fa]\ de aristocrat, serios etic, în generef\r\ spirit, urând spiritul [i, consecin]\ inevitabil\, literatura francez\». (Îi corespund –spune criticul – Eminescu, Co[buc, Rebreanu.) Un al treilea tip s-ar recruta din «tagmabalcanicilor, a micilor târgove]i sau a boierna[ilor, de obicei cu îndep\rtat sânge grecesc,ori vag peninsular, mai to]i munteni: plini de nervozitatea emo]iei, dar incapabili a o ]ine,spulberând-o repede cu m\sc\ri [i bufonerii, ascu]i]i la inteligen]\, plebei dar pitore[tiîn expresie, amestecând folclorul s\tesc cu tradi]ia mahalageasc\ într-o produc]ie plin\de mirosuri grele [i arome. Muzica oriental\, prin monotonia [i chiar obscenitatea ei,amestecat\ îns\ cu delicate urcu[uri lirice, poate sluji ca simbol al acestei categorii deautori».

Sugestia e foarte vie, cum se întâmpl\ întotdeauna la G. C\linescu. Rigoarea clasif-ic\rii las\ îns\ deschise prin absen]\ nu pu]ine chestiuni. E oare «balcanismul literar»

189

rodul unei dispozi]ii psihice, proprie autorilor de o anume provenien]\ etnic\ [i social\,înzestra]i în ultim\ instan]\ [i cu un temperament aparte? A[a s-ar explica men]ionarealui Arghezi printre ei, de[i literatura sa n-a evocat niciodat\ efectiv lumea Orientului sud-peninsular. Dar gust pentru schimonoseli [i bufonerii au v\dit [i Budai-Deleanu, Hasdeusau Al. O. Teodoreanu, f\r\ a trezi nim\nui gândul de a-i ata[a familiei balcanicilor. Ehot\râtor atunci, ar rezulta, sângele meridional. Bolintineanu l-a avut neîndoios, a [i cân-tat pe frumoasele Pindului, [i nu manifest\ totu[i vreo înclinare spre limbajul pip\rat [itumbe. S-a sim]it p\truns, din contra, de o datorie patriotic\ înalt\, s\ lase urma[ilor pildeale eroismului str\bun. Eftimiu a descins la Bucure[ti în iminei [i [alvari, nici nu vorbearomâne[te; [i-a fixat îns\ drept ideal poetic cultul graiului adoptat, grija pentru eufonialui. Iat\ deci ni[te nepotriviri care pun sub semnul îndoielii criteriile clasific\rii.

Ar defini atunci balcanismul literar o imagine particular\ a universului sud-estic euro-pean, indiferent de unde vin pl\smuitorii ei, cu condi]ia ca imagina]ia lor s\ urmeze oanume direc]ie? Înclin s\ cred c\ lucrurile stau mai degrab\ a[a, altfel cum s-ar fi n\scuttermenul acesta, în absen]a cadrului geografic precis, pe care denumirea îns\[i a tendin]eiîl specific\? Mahala, «bazar cu mirosuri de mosc [i ]âri», ]ig\nie (asupra c\reia insist\G. C\linescu) se întâlnesc [i în destule alte par]i din bazinul mediteranean. Albert Cohen,Lawrence Durrell, Paul Bowles, care le-au descris, nu au devenit prin aceasta practican]iai balcanismului literar. Nici Macedonsky, Emanoil Bucu]a sau Theodor Scor]escu, de[ifantazia lor zburd\ pe acelea[i meleaguri. Ca s\ poat\ fi inclu[i în familia matein\, le maitrebuie ceva. Ce anume, ne ajut\ s\ ghicim I. Negoi]escu, atunci când, inspirat, afirm\c\ numim «balcanism» «acea realitate abject înnobilat\». Formula fericit\ scoate la iveal\un indispensabil travaliu de sublimare. Cu virtu]i fascinatorii e înzestrat\ o lume sordid\,unde au frâu liber poftele cele mai de[\n]ate, fiindc\ lipse[te orice opreli[te moral\. Aici,nu doar actele ascult\ f\r\ re]inere de instinctele joase, dar [i limba î[i ia o absolut\ licen]\[i se b\l\ce[te încântat\ în noroaiele vocabularului. O cloac\ [i fauna ei sunt în\l]ate lacategoriile supreme ale gustului în materie de frumuse]e, distinc]ie, spirit [i langaj. Ceeace e o bolgie c\scat\ de infern se preface, gra]ie puterilor vr\jitore[ti ale artei, în gur\ derai. Balcanismul literar ia na[tere, prin urmare, dintr-o atitudine scriitoriceasc\ ambigu\.O dat\, con[tiin]a de a tr\i la o periferie a continentului, unde domnesc înapoierea, promis-cuitatea, lenea [i concupiscen]a, a[adar realism, reprezentare crud\, f\r\ pudori puritane[i iluzii, a mediului ambiant . «Que voulez-vous, nous sommes ici aux portesde l’Orient, où tout est pris à la légère» – a înscris ultimul dintre Caragiali înfruntea bibliei balcanismului, Craii de Curtea Veche. Concomitent, facultatea de ametamorfoza acest spa]iu într-un l\ca[ privilegiat, care g\zduie[te volupt\]i f\r\ seam\n[i mântuie prin exerci]iul extrem al trufiei, la Mateiu, ori închipuie «ultima Grecie», pen-tru Ion Barbu. Imagina]ia trimite astfel totul, cu tiranie de visare romantic\, în viziune [icifru ermetic. Ambiguitatea rezult\ din refuz [i acceptare. Sufletul românesc s-a sim]itîmpins de repetate ori s\ conteste c\ ar avea ceva comun cu spiritul balcanic. Nu o dat\s-a dat înd\r\t, când l-a întâlnit [i, din oroare de el, a tras c\tre nord. Eminescu, care nuostenea s\ descopere stigmatele degenerescen]ei pe fe]ele [i cefele «greco-bulg\rimii»,a[ezând zeit\]ile dacice în Walhalla, a fixat acest reflex. Dar exista [i la Alecsandri, gr\bit

190

s\ opun\ «Carpatul», «Balcanului». Rezisten]a de a vedea în Caragiale un scriitor reprezen-tativ sub raport na]ional are sigur o origine identic\.

Balcanismul literar începe acolo unde aceast\ retragere dezgustat\ dispare [i faptulde a ne afla inconturnabil «la por]ile Orientului» e asumat cu toate implica]iile lui fatale.G. C\linescu a avut o intui]ie extraordinar\, atunci când a vorbit aici de «fondul obscur».E un mod de a evoca incon[tientul literaturii române. Balcanismul ]ine de el, face partedin con]inuturile refulate ale acesteia [i e adus la lumin\ sub deghizamentul estetic carei se potrive[te mai bine. Eredit\]ile fabuloase [i tulburi, chemate a alunga obsesia mo[tenir-ilor sangvine umilitoare, proiec]ia excesului libidinal în plan cosmic («Vaporoas\/ Ritu-al\/ O frumoas\/ Mas\/ Scoal\!/ În br\]ar\ tu f\-mi loc/ Ca s\ joc, ca s\ joc/ Dan]ul buf/Cu reveren]e/ Ori mecanice caden]e»), erotica deviat\ c\tre perversiune («A fost „digran-da“, era s\ fete pe mine…»), excita]ia permanent\ olfactiv\, «inflorescen]a purulent\» alimbii (I. Negoi]escu) – toate tr\deaz\ prelucr\ri infra-psihice insistente. }inta lor se las\u[or ghicit\: evitarea cenzurii supraeului literaturii române, a tabu-urilor poetice na]ionale.Balcanismul izbute[te tocmai a[a ceva; Negoi]escu avea perfect\ dreptate s\ scrie: «ÎnMateiu Caragiale se împreun\ în sfâr[it lumea din Cezara cu cea din Pastram\ tru-fanda».

Balcanismul marcheaz\ o maturizare a literaturii române, fiindc\ implic\ o perspec-tiv\, m\car par]ial, autocritic\, în c\utarea con[tiin]ei de sine. Un moment de luciditateprecede, cum am v\zut, be]ia oniric\ ulterioar\ [i las\ a transpare chiar prin ea urmeleobserva]iei treze, necomplezente. Specialistul în aceasta e Pa[adia, care nu se sfie[te s\judece o relicv\ istoric\ na]ional\, cum e chiar Curtea Veche, drept «un trup de cl\diri(...) f\r\ întocmire, f\r\ stil, cu nade, umpluturi [i cârpeli, vrednic\ s\ slujeasc\, în urâ]eniaei, de decor tic\lo[iei unei tagme st\pânitoare pl\m\dit\ din toate lep\d\turile venetice[i din bel[ug altoit\ cu sânge ]ig\nesc». N-are o p\rere mai bun\ nici de alte culmi alearhitecturii autohtone: «Stâlpii de la Hurez, pridvorul de la Mogo[oaia, Potlogii, ce?... cuasemenea marda op\cit\ [i poc\ltit\ îndr\znim s\ ne mai l\ud\m?» Ion Barbu îl trateaz\tot a[a de pu]in indulgent pe faimosul Nastratin. Aduc\torul la Isarlâk al mesagiului deîn]elepciune suprem\ osmanlie, legendarul hoge, în întâmpinarea c\ruia se înghesuiemul]imea din cetate, e v\zut – cum spune G. C\linescu – «ca un argonaut slinos, pe uncaic putred în mijlocul unui Orient mirific [i duhnitor». Îns\[i «alba Isarlâk», pl\m\dit\de poet cu nu pu]ine reminiscen]e ale Giurgiului, unde a copil\rit, sclipe[te sub varuridate dup\ cium\ [i ad\poste[te o umanitate mizer\ [i hilar\ – gâzi, simigii, gur\-casc\,cadâne, dervi[i, fete mari, cer[etoare nebune. Destul realism în inventarierea datelor aces-tei lumi derizorii descoperim [i la Leonid Dimov: case insalubre, pe uli]i m\rgina[e,r\sunând de v\itatul «spoitingiri», dughene [i burlane rupte, cur]i f\r\ sfâr[it, gavanoase,ulcele [i harbuji, ardei anina]i în tavan, fiare ruginite, ]ucale [i clistire. Materia oniric\ aatât de originalului poet se compune într-adev\r din impresiile zilei precedente, p\streaz\fr\gezimea lor, izbe[te prin evidenta autenticitate.

{i F\nu[ Neagu, oricâte metafore risipe[te, amplific\ realismul prozei lui Panait Istrati, o cur\]\de iluzii umanitariste [i-i d\ruie o disperare autodestructiv\, f\când s\ bat\ un vânt sinuciga[ în neast-âmp\rul nepo]ilor Kirei Kiralina.

191

Fa]\ de «balcanism», «tracomania», de[i ivit\ mai târziu, e o regresiune infantil\,fiindc\ populeaz\ acela[i spa]iu cu produsul fantaziei pure. Semin]ia, din rândurile c\reiase tr\geau dacii, devine o ras\ de]in\toare a tuturor însu[irilor superioare umane. Hel-lada – viseaz\ cu ochii deschi[i Dan Botta – le-ar datora «Tracilor hiperboreeni» idealis-mul înflorit în filosofia lui Platon, tragedia [i, prin Orfeu, poezia [i muzica. Cu Dionysos,Olimpul arat\ mai pur. Alexandru Macedon, acest «trac de sânge», a f\urit m\re]ul imperiuelenistic. Închin\torii lui Zamolxis, monotei[ti de când se [tiau, au asigurat triumful cre[ti-nismului în lume [i fiii lor – Aetius, Belizarius, Constantin Chiorul, Leo I, Anastasius [iIustinian – au ap\rat Imperiul roman de n\v\litorii barbari. Imagina]ia se las\ prad\ aiciimpulsurilor compensatoare, pân\ acolo încât uit\ c\ p\mântul Traciei e prin excelen]\patria «bulg\roilor cu ceaf\ groas\», dup\ Eminescu, [i ei ar avea dreptul în primul rânds\-i revendice faima legendar\.

O alt\ substitu]ie, poleitoare în aur a acestui spa]iu, ]ine s\-l fac\ mo[tenitorul glo-riei bizantine. E o ]es\tur\ fantasmatic\, la care a lucrat intens gândirismul [i a primit,datorit\ aversiunii ei fa]\ de spiritul culturii apusene, încuraj\ri serioase, pe timpulceau[ismului [i al demoniz\rii Occidentului. A instrumentalizat, de pild\, scrisul unui autorfoarte înzestrat, dar cu v\dite megalomanii na]ionaliste [i f\r\ con[tiin]\ moral\, ca EugenBarbu. {i-a g\sit sus]in\tori teoretici chiar [i printre autorii români din exil.

E meritul lui {tefan B\nulescu de a fi furnizat cu Cartea milionarului o variant\inedit\ a balcanismului literar pe linie bizantin\, dar nu reînviind stilizarea ortodoxist\, cidimpotriv\, punând o verv\ mu[c\toare de «cronicar muntean» [i o inven]ie comico-fan-tastic\ proasp\t\, neobosit\, spre a prezenta suprapunerile [i paralelismele civiliza]iilordiferite, din fostul Imperiu roman de R\s\rit.

Printre contribu]iile acestea mai recente, o piatr\ alb\ înscrie în istoria balcanismu-lui literar Levantul lui Mircea C\rt\rescu. Cu el intr\m într-un stadiu de maturitate deplin\a trat\rii motivului. Lumea egeean\, în turpitudinea [i splendoarea ei, apare cântat\ f\r\urm\ de crispare complexat\, cu o naturale]e participativ\ destins\ [i humor livresc supe-rior. Cura freudian\, la care psihicul românesc a fost silit s\ se supun\, vrând-nevrând,traversând nevroza ceau[ist\, a avut efecte salutare, pe cât se pare. {i ca s\ nu r\mân\nici un dubiu c\ a[a stau lucrurile, uluitorul roman Orbitor desface fascinan]ii s\i fluturidin semin]ele misterioase, purtate de o [atr\ nomad\ prin v\ioagele mun]ilor Rodopi. Eo oper\ de ordin imaginativ, absolut nou, rod al exerci]iului psihanalitic, în ultim\ instan]\.Aici, î[i irig\ incon[tientul autorul [i, prin el, proza româneasc\, în materie de balcan-ism, care sufer\ astfel o ridicare «la p\trat», dac\ mi se îng\duie expresia, adic\ o con-centrare a esen]elor – arome, otr\vuri [i miraje – cu efect realmente «orbitor».

O cale de biruire a barierelor lingvistice, sub raport literar, e înscrierea în unele ariimari imaginative, cu o anume fizionomie, deja fixat\: Orientul, Mitteleuropa, Nordul, Steparuseasc\, Bazinul mediteranean, P\durea gotic\ etc. Balcanii se num\r\ printre ele [i nudin întâmplare Panait Istrati a g\sit mai u[or ca al]i autori români audien]\ interna]ional\.Acum, când curge atâta cerneal\ pe tema «integr\rii» continentale, ceea ce putea p\reaieri excentricitate, exotism, are [anse apreciabile s\ devin\ o poart\ c\tre Europa. IsmailKadaré [i Danilo Ki[ au [i trecut printr-însa. S\ sper\m c\ o va face curând [i MirceaC\rt\rescu [i poate [i al]ii care vor [ti s\ bat\ la ea.

192

193

«Ioana, B\rbuceanu Tetoianu, Stanca, Ioan Tetoianu, ConstantinTetoianu, Nicolae B\rbuceanu, monarhia Meletia». Biserica din Vijoie[ti.

GHEORGHE GRIGURCU

Balcanismul ca demon p\zitor

Balcanismul e o categorie estetic-moral\, purt\toare a unui specific relativ (zonal).Ea face leg\tura noastr\ cu Sudul [i cu Orientul, ambele în accep]ii de margine, sub sem-nul unui nego] sufletesc cu vecin\t\]ile levantine ce ne-au intrat în sânge, în pl\mada intim\a fiin]ei, constituindu-se, de la un punct, într-un nego] cu noi în[ine. Din care pricin\ nee greu a aborda subiectul pur descriptiv, neutral. A scrie despre balcanism înseamn\ pen-tru un autor român a adopta o atitudine. Vom afirma, prin urmare, din capul locului, c\balcanismul e, în fond, o demonie. Adic\ o nega]ie vast\ [i proteic\, difuz\ ori formulat\tran[ant, seduc\toare ori rebarbativ\, frust\ ori plin\ de subtilit\]i, ce refuz\ lumea dat\[i valorile moralei cre[tin-umaniste. Ac]iunea numitei categorii e subversiv\, m\cinândtemeliile gnoseologice, etice, sociale, institu]ionale ale umanit\]ii aflate în b\taia sa. E odisolu]ie, o destr\mare, o criz\ care dureaz\, g\sind în îns\[i complexitatea sa resursede d\inuire. Ceea ce nu înseamn\ c\ balcanismul, o incontestabil\ pacoste pe planul etho-sului, corelându-se cu oportunismul, demagogia, arivismul, adularea, injuria la porunc\,inteligen]a viciat\ etc., nu poate fi fertil sub raportul artei. Dimpotriv\, starea de criz\ ce-o implic\ alc\tuie[te un mediu favorizant al formelor estetice, al variet\]ii, îmbin\rii [irafin\rii lor. Am putea vorbi de un baroc endemic, cu r\d\cini str\vechi. Nu presupuneaoare G. C\linescu existen]a unui Mitic\ gotic? {i nu stabilea contele Keyserling existen]aunui arheu al levantinului «[mecher» [i «mult iscusit», îns\ «complet lipsit de fond», «doarun speculant», în chiar figura fabulosului Ulisse?

S\ punct\m câteva tr\s\turi ale crea]iei balcanice. În viziunea acesteia, universul einconsistent, mobil, discontinuu, esen]a fiind concurat\ de pitoresc. Absolutului i se sub-stituie relativul. Omul nu intereseaz\ prin interioritate, ci prin exterioritate. Nu via]a luil\untric\, nu abisalitatea lui conteaz\, ci masca, aspectul comportamental, re]eaua de rela]iisociale. Pe bun\ dreptate, Tudor Vianu a observat c\ la Caragiale «pe primul plan alcrea]iilor sale st\ omul social». Sustras consider\rii lui în unicat, acesta devine miza unuijoc cantitativ, simbol statistic al deriziunii, o p\pu[\ f\r\ identitate, similar\ cu nenum\rate

194

altele, tratat\, cum spune Eugèn Ionesco, «cu o ferocitate nemaipomenit\». Organizareaob[teasc\, la rândul s\u, e deposedat\ de seriozitate, de valoare în sine. Avem a face cuun teatru, cu o înscenare a aparen]elor repetitive, în cadrul c\reia realitatea cea mai proza-ic\ r\spunde sarcastic în iluzie. Autorul Scrisorii pierdute se refer\ la existen]\ ca laun bâlci: «Lumea aceasta seam\n\ cu un vast bâlci, la care totul e improvizat, totultrec\tor, nimic înfiin]at de-a binelea, nimic durabil». Acela[i clasic absolut al balcan-ismului nostru folose[te termenii de «carnaval» [i «mascarad\», care ne trimit laurm\toarea idee a lui M. Bahtin: «Carnavalul este, cum s-ar spune, func]ional, nu sub-stan]ial. El nu ridic\ nimic la rangul de absolut, ci proclam\ vesela relativitate a oric\ruifenomen». În atmosfera carnavalesc\ se produce o serie de metamorfoze destructurante:dispare deosebirea dintre valoare [i nonvaloare, oamenii se egalizeaz\ într-un mod fac-tic, orice autoritate se suspend\, toate formele se v\d prinse într-o necurmat\ fluiditate,toate tâlcurile sunt a[ezate în abisul plurivocit\]ii. Regizorul acestei frenetice reprezen-ta]ii non-stop – parodie a Demiurgului – este ironistul, care se amestec\ el însu[i în spec-tacol, în chip de actor. Evident, sub unghiul lui homo religiosus, postura sa reprezint\un sacrilegiu. Dac\, de pild\, pentru Berdiaev, forma superioar\ de libertate este apropiereade Dumnezeu, pentru autorul-personaj în cauz\ o asemenea libertate e instrumentat\ deironie: «Ironistul este mai întâi un spectator, pu]in „voyeur“; dar din sal\, el trece în curândpe scen\, unde dobânde[te arta perfect\ a comediantului. Dac\ se amuz\ [i ne amuz\,el ne for]eaz\ de asemenea s\ reflect\m despre comedia lumii [i s\ conchidem c\ nimicnu este adev\rat [i c\ totul este adev\rat. Form\ de parodox, ironia romantic\ este, într-o lume f\r\ Dumnezeu, cea mai înalt\ libertate posibil\» (René Bourgeois, L’Ironieromantique, Grenoble, 1974). Nu e decât slobozenia atee a ironiei, floare formal\ a nihilis-mului.

Structural (în sensul unei structuri «clinice»), fenomenul balcanismului oscileaz\ întredou\ ipostaze: nebunia [i nebunul. Pe când cea dintâi e o r\t\cire individual\ ori colec-tiv\, o sminteal\ amuzant\, trist\ ori doar inept\, o expresie a unui absurd întruchipat,egal cu sine, cel de-al doilea e oarecum raisonneur-ul nebuniei, indicând-o cu degetul,analizând-o, deta[ându-se de ea într-o manier\ aparent terapeutic\. Exist\ înc\ din EvulMediu o pletor\ de istorii [i pilde care se hr\nesc din tema acestei opozi]ii, dup\ cumprecizeaz\ Michel Foucault în Folie et déraison (Paris, 1961). În secolele XV [i XVI,personajul Nebunului (variante: Naivul, Prost\nacul) dobânde[te o importan]\ crescând\.«El nu mai este pur [i simplu un personaj marginal, siluet\ ridicol\ [i familiar\. Acestpersonaj cap\t\ un loc în centrul teatrului, ca de]in\tor al adev\rului, jucând aici rolulcomplementar [i invers în raport cu cel jucat de nebunie în pove[ti [i satire. Dac\ neb-unia antreneaz\ pe fiecare într-un soi de orbire în care se poate pierde, nebunul, din contr\,îl cheam\ pe fiecare la adev\r; în comedie, unde fiecare în[eal\ pe al]ii [i se în[eal\ peel însu[i, nebunul reprezint\ o comedie de nivel secund, în[el\toria în[el\toriei; el spuneîn limbajul s\u de nerod, care nu las\ impresia de ra]ionalitate, acele cuvinte de bun sim]

195

care dezleag\, în comic, comedia; el comunic\ îndr\gosti]ilor amorul, tinerilor adev\rulvie]ii, orgolio[ilor, insolen]ilor [i mincino[ilor mediocra realitate a lucrurilor.» N-am puteaextrapola aceast\ schem\ [i asupra crea]iei balcanice? I.L. Caragiale nu ilustreaz\ oareîn opera sa aceast\ confruntare între «nebunia lumii» [i «Nebunul» apt a o releva? Încartea sa închinat\ marelui scriitor, util\ [i în privin]a în]elegerii balcanismului în genere(Caragiale, edi]ia a II-a, augmentat\, 1997), V. Fanache face o serie de observa]ii intere-sante în aceast\ direc]ie. În crea]ia caragialian\, întâlnim nebuni «aievea» (id est per-sonajele, liota agitat\ de Mitici) [i nebuni «masca]i» (cel mai caracteristic: autorul însu[i),«contrapunctând textul cu vocea ironic\ a adev\rului». Al]i nebuni «travesti]i» (în]elep]i,cum ar veni) sunt «r\t\cita misiv\» din celebra comedie, amenin]ând la fiecare pas cudivulgarea unor rela]ii incomode, [i Cet\]eanul turmentat, masc\ parodic\ a onestit\]ii:«El bea pentru a prinde t\ria de a c\lca în locuri nepermise [i de a spune vorbe îndr\zne]e,bea înc\lzindu-se de închipuirea c\ este o persoan\ însemnat\, cunoscut\, onorabil\. Pos-tura de turmentat îi permite gestul cutez\tor [i filosofarea utopic\, îi „acoper\“ ini]iativele[i îl fere[te de eventualele sanc]iuni contraven]ionale. Unui turmentat i se acord\ un mini-mum de toleran]\, nefiind luat în serios». Am putea ad\uga c\ nenea Iancu însu[i nu estr\in de materia eroilor s\i, care-i intersecteaz\ atât personalitatea biografic reconstitu-ibil\, cât [i – fapt mai important – pe cea creatoare. Principiul s\u estetic apare indis-cernabil amestecat cu materia personajelor sale, care tr\iesc în extrovertire, versatilitate,oportunism, impostur\, incontinen]\ verbal\ g\unoas\, fanfaronad\, iluzie [i autoiluzie,deci în amoralitate, pentru care omenirea e un theatrum mundi, o «comedie, mare come-die», cu roluri pe potriva tuturor [i cu o func]ionalitate circular\, practic f\r\ sfâr[it. Nuîncape îndoial\, Caragiale î[i asum\ o perspectiv\ carnavalesc\, întemeiat\ pe relativism,pe mobilitate, pe cultul aparen]elor, pe o punere în parantez\ a normelor etice. Înscriin-du-se personal în trupa-i hilar\ de m\[ti pe care a creat-o, face figura unui pictor care[i-a înf\]i[at autoportretul într-un grup de indivizi portretiza]i. Într-un duh atât de pro-priu balcanismului, ca indistinc]ie baroc\ ori ca imagine a vârtejului absorbant al absur-dului, autorul Momentelor exclam\: «Iat\-i, fiecare cu coroana [i sceptrul s\u, dac\ nude aur [i de pietre scumpe, m\car de lemn [i ciobule]e de sticl\ colorat\, dac\ nici atât,m\car de carton [i peticele de hârtie v\psit\. Între ei nici unul mai mare: to]i egali desuverani! Vezi ce splendid cortej [i ce larm\ haotic\, în care nu se mai distinge nici ofigur\ [i nici un glas, în care nu mai po]i [ti cine merit\ s\ fie salutat de tine cu o respec-tuoas\ mi[care de coad\, sau l\trat ca un caraghios». Suntem siguri c\ Bahtin ar fi scosîn eviden]\ aceste rânduri, dac\ le-ar fi cunoscut.

Am v\zut, în cele de mai sus, c\ deosebirea dintre «nebunie» [i «nebun» nu e cat-egoric\. «Nebunul» nu apare ca un oponent sut\ la sut\ al «nebuniei», prezentând, ade-sea, simptomele aceleia[i patologii într-o alt\ densitate [i cu un semn (retoric) inversat.Împrejurare ce ne sluje[te a-i în]elege mai bine pe autorii no[tri balcanici. F\când, pân\la un moment, corp comun cu psihologia fixat\ în produc]ia lor, folosindu-se de «teatrul

196

lumii» ca de un procedeu de comunicare, ei ofer\ un mediu conduc\tor excelent pentruconcep]ia de relativizare [i deriziune, de incredulitate [i scepticism jovial, pentru dispozi]ialudic\, pentru «via]a duplicitar\» a ironiei. Înve[mântându-se în straie atrac]ioase princuloare vie [i sclipire, nu o dat\ somptuoase, demonia lor î[i tr\deaz\, totu[i, la o priviremai atent\, fe]ele deconstructive, dizolvante, nihilul funciar. În spatele viziunii lor se afl\,implacabil\, categoria carnavalescului. La acest punct de întâlnire – de neocolit – al omu-lui [i al operei, g\sim o sum\ de note comune ale creatorilor în cauz\: mefien]a, versa-tilitatea, rapida adaptare, plierea de efect pe circumstan]\, accentul umoral intens, pitores-cul, poza, înclinarea spre exagerare, în spiritul acelei faimoase m\rturisiri caragialiene:«v\z enorm [i sim] monstruos». Capul de serie poate fi dat de cronicarii munteni, astfelsintetiza]i de Nicolae Manolescu, în Istoria sa: «Târgove]i, negustori [i func]ionari, iarnu boieri de ]ar\, muntenii sunt exper]i în arta spectaculosului istoric, îndeosebi al aceluiacomic [i ludic, suflete ranchiunoase [i guri otr\vite, cert\re]i, pamfletari din n\scare, c\rorale lipse[te îns\ sim]ul grandorii umane [i na]ionale, atât de emo]ionant la Ureche sauCostin, precum [i tradi]ia acestora». Urmeaz\ sapien]ialul nastratinesc Anton Pann, epis-tolierul eseist avant la lettre Ion Ghica, marele prototip I. L. Caragiale (am zice: o cat-apeteasm\ a balcanismului nostru), Arghezi, Mateiu Caragiale, Panait Istrati, Dinu Nicodim,Ion Barbu. Autorul Jocului secund e un balcanic distilat, adus la a cincea esen]\. E –dac\ ni se îng\duie lejeritatea unei compara]ii – un clovn alb, grav [i dispre]uitor, aris-tocratic, la antipodul clovnului ro[u, vulgar, personajul comic plebeu. În acest din urm\rol îi putem recunoa[te cu u[urin]\ pe marii adulatori ai regimului comunist, îndeosebiai dictatorului Ceau[escu [i ai so]iei sale: Eugen Barbu, Adrian P\unescu, Corneliu VadimTudor. Truculen]i, cultivatori, în postur\ de mercenari, ai unui pamflet suburban, con-juncturali într-o manier\ strident\ [i complet lipsi]i de scrupule, ei reflect\ pragul de jos,drojdiile imunde ale filonului balcanic. În proximitatea lor se situeaz\ al]i slujitori ai pro-pagandei comuniste, precum Zaharia Stancu, Paul Georgescu, Mihnea Gheorghiu… Daravem [i balcanici de un tip diferit, foarte onorabil, de la Emanoil Bucu]a la {tefan Agopian,fascina]i de decorul obiectual, ca [i de decorul lingvistic, nu în afara unui reflex balza-cian. Cazul Miron Radu Paraschivescu e mai complex. Prin bascularea, uneori acuzat mal-adiv\, a poetului [i ziaristului, între fanatismul idealului totalitar [i atitudinea critic\, incon-formist\, «disident\» fa]\ de aceasta, avem imaginea, poate cea mai tulbur\toare, de amal-gamare, în aceea[i con[tiin]\, a «nebuniei» [i «nebunului»… Cu F\nu[ Neagu, p\trundemîn via]a exaltat\, amoral\, a culorii, adus\ la starea dionisiac\. Socotim c\ nu e nepotriv-it a se vorbi [i despre tangen]ele balcanice ale unor optzeci[ti, care împrosp\teaz\ mod-elul prin aerul a[a-zisului postmodernism, caracterizat prin narativism, democratizarealimbajului, ironie sistematic\, «realism», colaj de aspecte heterogene, multistilism, tex-tualism, intertextualitate… Un balcanic sui generis, aristocratic, dat fiind amestecul strat-ului originar cu sub]irimea occidental\, ni se pare a fi [i Alexandru Paleologu. Nelipsit devolupt\]i de muzeograf, având savoarea distinc]iilor rare [i a formulelor livre[ti, nu e mai

197

pu]in poseur [i pitoresc prin probele «v\zului enorm», când strig\, bun\oar\, în fa]a unuitân\r poet român dintre mul]i al]ii: «avem un Hölderlin!». Al]i balcanici, str\lucitori degra]ie speculativ\ [i de mare cultur\, sunt Constantin Noica (macedonean de origine) [iunii dintre elevii s\i, în spe]\ Andrei Ple[u. Pendul\rile ultimului între vremi, schimb\rilede masc\, uneori aproape imperceptibile, pe care le practic\, inten]ionalitatea sa, în oricecaz, suficient de abil\, întrucât nu i-a [tirbit audien]a, îl disting în planul unui discurs ultra-mobil, al unei sofistici seduc\toare. Emblema sa e «dilema», pe care o ia în antrepriz\cu un scepticism binedispus, cu un pesimism bonom. Pe linia Paul Zarifopol – G. C\lines-cu – M. Ralea, el continu\ o c\rtur\rie înalt\, al c\rei tangaj pe valul conformismelor faceparte din «specialitatea casei» balcanice…

Sunt întrebat, din când în când, ce cred despre viitorul literaturii române. Una dinpu]inele cvasicertitudini ce le-a[ putea avea în aceast\ chestiune, delicat\ la extrem, serefer\ la proliferarea balcanismului s\u izvorât din str\funduri care par inepuizabile, caun demon p\zitor (similar îngerului p\zitor) al crea]iei noastre na]ionale.

198

«Constantin Zan\, Dumitrana, so]ia lui, [i Dimitrie».Biserica din Vladimiru

DANIEL VIGHI

Corigen]a istoric\ [i [ansa ei literar\

Romanul interbelic radiografiaz\, mult mai complex decât putem noi ca simpli laici– ast\zi sau ieri – percepe, realitatea balcanic\ [i mentalitatea care îi d\ consisten]\. Exist\o anume superioritate calm\ a conlocuitorilor mei de provincie istoric\, m\ refer la Tran-silvania [i Banat, care m\ cam plictise[te, deoarece presupune o anume suficien]\, maiales c\ avem înc\ de perseverat spre occidentalismul revendicat de unii (ardelenii) în daunaaltora (reg\]enii). Este adev\rat c\ burgurile transilvane difer\ de târgurile lumii din vechi-ul regat, numai c\ ar trebui s\ fim, m\car din când în când, solidari cu desperanta lorruin\ la gândul c\, în fond, ora[ele din Ardeal nu fuseser\, totu[i, crea]ie româneasc\.Chiar a[a. Nu le-am f\cut noi. Transilv\nenii, b\n\]enii [i bucovinenii au avut [ansa istoric\a unei st\pâniri mo[tenitoare a unei civiliza]ii care urc\ de la Aristotel spre luminile sec-olului c\derii Bastiliei [i de acolo pân\ la Mc Donald’s. Ce suntem noi în raport cu toateastea? Rudele mai s\race de la ]ar\, cei veni]i la urm\. {i cum ne comport\m în raportcu treaba asta? P\i, în dou\ feluri posibile: foarte apusean [i foarte anti; toat\ culturanoastr\ s-a sfâ[iat între aste dou\ atitudini. Din cauz\ c\ avem un deficit de occidental-ism ni-l asum\m disperant sau îl respingem vehement. Numai c\ nici într-o parte nici încealalt\ nu se afl\ tot binele [i tot r\ul cu putin]\. Bun\oar\, când îl aud pe domnul PaulBarb\neagr\ la televiziunea na]ional\ avertizând împotriva «macdonaldiz\rii României»,nu mi-e foarte la îndemân\ s\-l aprob, mai ales c\ nu de mult\ vreme, tocmai de Pa[ti,la Timi[oara s-a inaugurat a[a ceva, ceea ce a aruncat în criz\ autoritatea mea p\rinteasc\confruntat\ cu un soi de miting din partea celor doi prunci ai mei care se doreau mac-donaldiza]i, ceea ce a [i trebuit s\ se întâmple; am renun]at pre] de o dup\-mas\ pas-cal\ la ou\le frumos [i tradi]ional încondeiate cu simboluri de arhaic\ polisemie [i ne-amînf\]i[at în aglomera]ia macdonaldiz\rii cu pricina. Mentalitatea balcanic\ este [i a[a ceva:s\ mergi la Mc Donald’s cam cum mergeam în copil\rie la ciud\]enia aceea ajuns\ în

199

or\[elul meu de pe malul Mure[ului: o balen\ congelat\, ad\postit\ într-un soi de cortîn care, contra cost, ne era permis s\ intr\m s\-i vizit\m r\m\[i]ele p\mânte[ti. Se poate[i a[a. În lumea balcanic\ pruncii se întorc acas\ cu stegule]ele Mc Donald’s din corne-tul cu înghe]at\ [i suspin\ o vreme cu gândul la ceva care nu prea are nimic de-a facecu misterele gânditorului de la Hamangia. {i cu toate astea eu nu m\ simt amenin]at decartofii frip]i ai americanilor; cred c\ este cu putin]\ o bun\ conlocuire între eficienta lorîntocmire [i arhetipurile Tradi]iei. Nu trebuie s\ ne plas\m în raport cu spiritul tradi]ionalîn felul antropologilor care îl caut\ pe Bigfoot prin p\durile nord-americane convin[i c\el exist\ doar în smârcurile cele mai ascunse ale planetei. Este prezent\ aici o deformareprovenit\ din fic]ionalizarea modern\ a mentalit\]ii noastre, care ne încredin]eaz\ c\Tradi]ia este un ceva misterios ascuns în castele vechi, în pivni]e, poduri b\trâne [im\n\stiri tibetane. Tradi]ia pretinde, conform acestei mentalit\]i, conservarea, ap\rarea[i pribegia în c\utarea izol\rii primitive dintr-un inevitabil instinct muzeal cu care ar colab-ora [i Yeti acela, Omul Primordial, sau cine o fi, dar [i reveriile noastre romantice. Doarîn trecut, zicem în mod curent, se ascunde întreg adev\rul revelat al Tradi]iei. Aceast\perspectiv\ guenonist\ mi-este aproape pân\ intr\ în conflict cu steagurile sco]ianuluicu chifle [i chiftele. De aici încolo ne desp\r]im! Modernitatea contra Tradi]iei, hamburgerulcontra vecerniilor drept cinstitoare, mersul pe Lun\ contra mersului la Athos: nimic maiprevizibil [i nimic mai plicticos. Pot cel mult accepta nu faptul c\ ar fi una împotrivaceleilalte, ci c\ ar fi altceva. Asta da! Numai c\ [i aici am frisoane când v\d cum iscodirilevideo p\trund pân\ în taini]ele cele mai ascunse ale lavrelor [i cum se încalc\ Tradi]iadin acelea[i considerente muzeal-turistice care îi mân\ pe cuvio[ii nevoitori s\ se medi-atizeze pe micul ecran, în loc s\ suspine dup\ pustia mântuitoare.

A[a [i cu mentalitatea noastr\ balcanic\, îmi este parc\ peste mân\ s\ m\ strâmbsub]ire la inevitabila ei realitate. Am crescut în umbra unui bazar din vremea ocupa]ieiotomane a Banatului care a durat o sut\ [aizeci de ani b\tu]i pe muchie. Sunt convinsc\ pricep mult mai bine poezia orientului ad\postit\ în vechimea stâlpilor pridvoruluil\b\r]at al construc]iei aceleia decât un irakian sau algerian fundamentalist. Al\turi, pesteMure[, la umbra stejarilor de la poalele dealurilor, e m\n\stirea franciscan\ cu începu-turi de prin veacul al XIV-lea; pretind c\ pricep mult mai mult din adânca ei pace secu-lar\ decât un irlandez protestant sau catolic din armatele acelea ale lor care le însângereaz\istoria contemporan\. Ce este, pân\ la urm\, Tradi]ia? Un atentat la reconciliere [i la dia-log? O încercare de abolire a alterit\]ii cu for]a spadei? Eu spun c\ exist\ o Tradi]ie aiubirii [i una a urii, dup\ cum exist\ [i o Tradi]ie a luptei pentru ap\rarea adev\rului decredin]\ [i o Tradi]ie a încerc\rii de a privi la eretic, la reformat [i la schismatic altfel decâtca la un du[man definitiv.

200

{i cum sunt încredin]at c\ literatura nu poate produce dictaturi pentru c\ este maicomplex\ [i mai deplin\ decât f\lo[enia ideii, voi apela în continuare la realit\]ile dumisale.Iat\-l pe cutare grec, gazetarul Panaiot Potamiani din romanul Sfâr[it de veac înBucure[ti al lui Ion Marin Sadoveanu, un ins cinic, arivist lipsit de orice tenta]ii gratu-it-artistice. Un reprezentant al modernit\]ii capitaliste! Reprezentantul st\ la mas\ cu boierulBubi, cu amanta acestuia Jurubi]a, [i cu al]i câ]iva asemenea, zeflemisind credin]a în via]aviitoare [i sentimentalismul care l-a împins pe tân\rul Bubi, reprezentantul Tradi]iei, s\mearg\ la cimitir, la mormântul b\trânului Dorodan, fostul arenda[ al mo[iei tat\lui s\u,baronul Barbu. A[adar Ion Marin Sadoveanu portretizeaz\ omul modern prin greculPotamiani, insul cu convingeri liberale, lipsit de prejudec\]ile Tradi]iei pe care o ironizeaz\prin «argumentul boccelei cu putregaiuri (omul îndat\ dup\ moarte) [i al orgoliului spe]eiumane de a-[i presupune singur\ un suflet nemuritor, când toate celelalte animale, caresimt ca noi, se hr\nesc [i se înmul]esc ca noi, mai modeste, n-au asemenea n\zuin]esau le ascund [i nu fac cimitire [i monumente; apoi, credin]a ridicol\, cu scânduri vop-site [i poleite la care te închini, lipsit\ de minuni conving\toare, ce nu se mai pot repe-ta ca vechile minuni, în vreme ce oricând po]i face ap\ trecând un curent electric prinvolume diferite de oxigen [i hidrogen; nebunia discu]iilor inutile, ca la Bizan], despre sexulîngerilor – toate se amestecau în gura larg\ [i lacom\ a lui Potamiani, întrerupându-senumai, dup\ fiecare argument, de câte un „nu e a[a?“ [i o înghi]itur\ de vin».

Solidar cu o realitate spiritual\ – aceea a Tradi]iei – pe care ar vrea totu[i s\ odep\[easc\, Bubi se sup\r\, vrea s\ p\r\seasc\ masa, s\ plece, stârnind temerile gaze-tarului care nu dorea s\-l scape din mân\. A[adar, grecul revine: «– D-apoi bine, coane,îi spuse el, luându-l de bra], se poate tocmai dumneata s\ m\ în]elegi gre[it? Nu sun-tem noi capetele tari ale societ\]ii: dumneata – metafizicianul, iar eu – pozitivistul?!»

Tradi]ia este impregnat\ de metafizic\, de exaltare sentimental\, sufer\ de lips\ a spir-itului critic. Modernitatea are mai pu]ine iluzii, este cinic\ din exces pozitivist, î[i exerseaz\libertatea prin atitudine critic\.

În romanul Lunatecii al lui Ion Vinea este descris\ o lume a superioarei leneveliartiste cu înrudiri evidente cu Bubi Barbu, dar [i cu eroii din romanul lui Mateiu Cara-giale, dup\ cum observ\ Nicolae Manolescu într-un studiu care înso]e[te apari]ia c\r]ii:«Înrudirea cea mai adânc\ cu opera lui Mateiu Caragiale const\, peste toate deosebirile,în faptul c\ amândou\ sunt romanele unei inaptitudini de ac]iune, având ca eroi ni[te in[ipasivi» (în Contemporanul, nr. 28, 1978). În general, ne asigur\ criticul, romanul este«istorie a cheltuirii unei energii», de aici prezen]a de în]eles în paginile sale a parvenitu-lui, a arivistului, «zgârcitul, cuceritorul, constructorul, omul activ, desf\[urând o între-

201

prindere oarecare». Sunt cita]i Nicolae Filimon [i Ioan Slavici, respectiv Dinu P\turic\ [iMara – cazuri de in[i ambi]io[i, hot\râ]i s\-[i schimbe destinul [i via]a. Ace[tia apar]instructural lumii noi, h\rnicia este specific\ modernit\]ii [i acumul\rii capitaliste; balcan-itatea persevereaz\ spre ineficien]a reveriei, a timpului risipit la locand\. Tradi]ia refuz\pragmatismul. Modernitatea este expresia lui înving\toare. Privit a[a, Lucu Silion, pro-tagonistul romanului, nu se potrive[te schemei, el este un ins modern în planul, s\-i zicem,ideatic, dar, vorba lui Gore Pirgu, în cel al vie]ii care se vie]uie[te este un Oblomov,un rafinat cu ascenden]\ aristocratic\, un contemplativ care nu vrea nimic de la via]\ înafara unui epicureism vag, sfâr[ind în sugestiile poetice a ceva care pare un gol exis-ten]ial. O melancolie f\r\ motiva]ie clar\. Lucu Silion este un dezabuzat pragmatic care[tie, prin naivit\]i trucate, s\-[i cultive aspira]ia oriental\ spre libertatea de a nu face nimic.Numai c\ tot el refuz\ militantismul tradi]ionali[tilor, h\rnicia lor fanatizat\ care a n\scutmi[c\ri, legiuni, c\pitani, decizii istorice [i martiraje.

Pe de alt\ parte, în discu]ia cu Fane Chiriac, profesorul cinic [i inteligent al tinere]iilui Lucu Silion, ne g\sim în fa]a unei acuza]ii clare a unui oblomovism care sfideaz\ moralasocial\ din perspectiva gândirii moderne, capitaliste: «Tu vrei», îi repro[eaz\ Chiriac, «s\practici un superparazitism în dauna unui organism el însu[i parazitar. Nu merge! – Dece nu? P\duchii de trandafir n-au [i ei parazi]ii lor? Pas\rea crocodilului n-are [i eap\duchi? Te dezminte natura! protest\ Silion.» {i tot Silion î[i exprim\ dorin]a de liber-tate cvasiabsolut\: «Nu m-am n\scut ca s\ m\ chinui. Nu vreau s\ fiu la porunca nim\nui».Cel cu care vorbe[te este un ins care pare s\ apar]in\ galeriei personajelor de felul luiIancu Urmatecu [i Gore Pirgu – reprezentan]ii unei lumi care nu [tie s\ piard\. Deose-birea fa]\ de ei este una (doar) ideologic\. Fane Chiriac are energia burgheziei în ascen-siune, a ciocoilor, numai c\ este avocatul Tradi]iei [i al încremenirilor ei izb\vitoare. S\fie prezent\ aici o iluzie ca aceea din veacul Luminilor, cu bunul s\lbatic, un cevaasem\n\tor reveriilor ecologice de felul celor de pe canalul de televiziune Discovery? Înfelul paradoxal al lui Engels, fecior de fabricant propov\duind egalitatea în s\r\cie, Chiri-ac este un tradi]ionalist înzestrat cu energiile unui ins al lumii moderne. Numai c\ Tradi]ianu este o iluzie. Ea poate înfrumuse]a [i/sau desfigura lumea. Lucu Silion, stirpe fanari-ot\, este un modernist în concep]ie, care practic\ ratarea în felul str\vechi al lumii ori-entale. {i e mai bine a[a! Profesorul s\u nu rateaz\ [i asta nu e bine. A nu rata admin-istrarea lumii din perspectiva valorilor tradi]iei seam\n\ cu un fel de preg\tire a drumu-lui spre iad pavat, cum se spune, cu bune inten]ii. Credin]a [i toat\ Predania sunt vii numaiîn libertate, conform vorbei str\bune care ne înva]\ c\ iubire cu de-a sila nu se poate.A[adar, «foarte inteligent [i înv\]at, Chiriac are dezavantajul lui Julien Sorel de a fi defamilie proast\ [i, în egal\ m\sur\, ambi]iile acestuia. El va c\uta s\ p\trund\ în clasele

202

de sus, începând prin a fi dasc\l în particular lui Silion. Ajuns profesor universitar [i gaze-tar reputat, Chiriac va continua» (inutil, de altfel ) «ini]ierea fostului s\u elev, dar de dataasta în culisele jurnalisticii [i ale politicii». {i tot aici, în lumea presei, Ion Vinea realizeaz\portretul, cu accente satirice, al ideologilor tradi]ionalismului: severi, încrunta]i [i lipsi]ide umor. Nici ei nu-[i vor rata inten]iile. Acestora, profesorul Chirac le este emul, în felulde odinioar\ al lui Nae Ionescu, a c\rui figur\ nu pare deloc str\in\ de aceea a person-ajului din roman.

Este de remarcat umorul ivit din chiar neputin]a lui Lucu Silion de a se «ridica» laîn\l]imea «consecin]elor» unei anchete de pres\ cu anvergur\ grav-balcanic\. (…)

Lucu Silion pare s\ apar]in\ determinismului logic al secolului Luminilor; «Corsarulmânios», tradi]ionalismului de factur\ gândirist\. Cei doi exprim\, în cele din urm\, unpunct de vedere care desparte profund epoca dintre cele dou\ r\zboaie mondiale. Pen-tru reprezentan]ii tradi]ionalismului «stricarea rânduielii» se v\de[te a fi o «stricare» implic-it\ a valorii suflete[ti a celor care formeaz\ na]iunea. Lucu Silion intuie[te consecin]eleactului, numai c\ nu crede în urm\rile lui sau nu vrea s\ cread\ pentru a-[i ap\ra indifer-en]a. În mod cert nu ader\ nici la ideile lui Nae Ionescu din Cursul s\u de metafizic\;pentru personajul lui Ion Vinea «preocuparea metafizicii» nu are «ca principal resort încer-carea noastr\ de a ne smulge din lumea realit\]ii sensibile pe care noi o consider\m cao lume a aparen]elor [i de a ne plasa într-o regiune care s\ fie sustras\ fluctua]iilor [inesiguran]ei.» (Curs de metafizic\, Humanitas, 1991, p. 257). Eroul din romanul luiVinea nu consider\ aparent\ lumea realit\]ilor sensibile, [i nici nu pare s\ împ\rt\[easc\ideea c\ doar ancorarea în orizontul metafizic al tradi]iei fere[te omul de alienarea mod-ern\. El nu crede c\ Tradi]ia este ceva menit s\ fie dep\[it de vremurile moderne pentruc\ pur [i simplu nu judec\ lumea din jur în ace[ti termeni. Lucu Silion este expresia încar-nat\ a unei indiferen]e binevenite, întrucât deficitul ei energetic nu face cu putin]\ însânger-area realit\]ii. Este bine, sau nu, s\ fim a[a? Eu zic c\ doar a[a este bine, altfel risculeste s\ socotim c\ lumea asta este plural\ prin delict [i c\, de aceea, nu trebuie gândit\diferit. Îsta este secretul lumilor ce o s\ vin\ ([i dac\ o s\ vin\): cultivarea alterit\]ii cares\ nu creeze victime (ale tradi]iei, de data asta), a[a cum se întâmpl\ în romanul lui IonMarin Sadoveanu, în care fostul administrator al mo[iilor baronului Barbu, Ioachim Doro-dan, este înlocuit din func]ie de pragmatismul energic (modern) al lui Iancu Urmatecu.Dorodan tr\ie[te într-o «cas\ de-a Barbilor», uitat de oameni [i de vremuri. O aur\ roman-tic\ îi înv\luie via]a înfrânt\. Dorodan «nu mai vrea s\ ias\ din cas\», se mul]ume[te s\«stea ceasuri întregi [i s\ priveasc\ peretele de deasupra divanului, unde, ca o floare,erau b\tute în ]inte fotografii vechi, f\cute de baron. Multe erau isc\lite. Toate purtau anulpe ele, cele ale lui Bubi mai ales, la toate vârstele; Dorodan le privea, fuma ]igar\ dup\

203

]igar\, [i gândul, greoi, abia de i se muta de pe una pe cealalt\, ca o musc\ lene[\ devar\».

Înfrânt\ fiind, lumea veche st\ în amor]ire, î[i scruteaz\ propriul trecut într-un fel denostalgie vag\. Specificul lumii acesteia este încremenirea, apoi o nezdruncinat\ lini[teetic\; via]a lui Ioachim Dorodan era «modest\ [i cinstit\». O alt\ tr\s\tur\ distinctiv\ atradi]iei, a balcanit\]ii, este una de natur\, s\-i zicem, stilistic\: b\trânul amesteca tre-burile [i socotelile lui «cu o lini[te [i cu vorbe ce-i veneau dintr-o neîncetat\ citire a Vie]iiSfin]ilor!» La fel ca în opera sadovenian\ sau în aceea a lui Mateiu Caragiale, limba sev\de[te a fi principala modalitate de evocare a lumii vechi. Simbol al tradi]iei, IoachimDorodan «vorbe[te» o limb\ a cazaniilor sugerând o tr\inicie moral\, o s\n\tate etic\:«Cu „rumânii“ pe mo[ii (cum le spunea ]\ranilor), cu negustorii [i cu boierii, o limb\ [io rostire a[ezate [i nea[teptate prin ton [i cuvinte îi t\lm\ceau buna-credin]\ [icumin]enia».

Bubi, fiul boierului Barbu, este idolul b\trânului, cu toate c\ acesta s-ar vrea un omal lumii moderne, al pragmatismului burghez, ambi]ie pe care Iancu Urmatecu, du[manullui Dorodan, o va exploata în beneficiu propriu. Încercarea lui Bubi Barbu de a ie[i dincercul pr\fuit-nostalgic al aristocra]iei se concretizeaz\ printr-o ini]iativ\ ce se va împli-ni, în fel balcanic, numai în imagina]ia sa. Propunerea pe care i-o face tat\lui s\u, baronul,are în ea o înc\rc\tur\ parabolic\: Bubi vrea s\ vând\ o parte din mo[ia familiei pentrua ridica o fabric\ de oglinzi, lucru considerat «[i folositor, [i frumos». În argumenta]iasa, fiul baronului este inconsecvent: utilitarismul («lucrul de folos») este contrabalansatde atrac]ia pentru gratuitatea frumoas\, asem\n\toare safirelor de Ceylon ale altui aris-tocrat, Aubrey de Vere, din nuvela Remember a lui Mateiu Caragiale. În chiar gândurilelui Bubi imaginea oglinzii pare a fi suportul imaginativ al scrut\rii sinelui în clipa când îidest\inuie tat\lui inten]ia: «V\zu c\ va face pe ceilal]i s\ cread\ c\ propunerea nu estetemeinic gândit\ dac\ va p\rea încurcat, când se întâlni deodat\ în priviri cu el însu[i,r\sfrânt într-o lung\ [i clar\ oglind\ vene]ian\. Era un lucru de pre], ale c\rui ape fugeauîn adânc, f\când o scorbur\ de lumin\, cu imaginea omului tot mai sc\zut\, [i abia departeînecat\ în transparente ce]uri verzui. Rama era tot de sticl\, în[urubat\ în cle[tare col-orate».

A gândi temeinic înseamn\, în acest caz, a fi pragmatic; capabil, adic\, s\ desfacific]iunea de realitate, s\ despar]i proiectul utopic de cel utilitarist-practic. S\ fii modern,nicidecum oriental în sens tradi]ional. Aidoma oglinzii vene]iene, tradi]ia este pentru BubiBarbu «un lucru de pre]», spa]iu al iluzion\rii, un mister «ale c\rui ape fugeau în adânc,f\când o scorbur\ de lumin\» în care «imaginea omului» este «tot mai sc\zut\».

204

Sc\derea imaginii omului, al acelui om viguros reprezentat de Iancu Urmatecu, estemetafora insului aflat sub vremi, victim\ a istoriei. Pornind de la o asemenea viziune, încer-carea de a ne defini spiritualitatea [i specificul na]ional s-a întâmplat mai întotdeauna prinrecurs la istorie, la acel «lucru de pre]» la care visa fiul baronului Barbu. Tradi]ia aces-tei atitudini urc\ spre noi din vremea cronicarilor [i nu este lipsit\ de temei, cu toate c\adesea a suspendat spiritul critic necesar privirii lucide asupra a ceea ce suntem. Efecteleunei asemenea atitudini au fost, mai apoi, circumscrise unui anume fatalism care, s-aspus, ne-ar fi înscris în matricea spiritual\. Istoria este o realitate imuabil\, un dat greude modificat, o oglind\ vene]ian\ ale c\rei «ape fug în adânc»: omul este sub vremuri [inicidecum altfel. Acest prizonierat în istorie a generat de-a lungul veacurilor o atitudineregresiv\ a civiliza]iei române[ti în raport cu tumultul lumii largi. Prin urmare, poporulromân are încrustat în gena sa na]ional\ un specific paradoxal, acela al popoarelor b\trâne,al unor civiliza]ii care au epuizat istoria [i tr\iesc într-un crepuscul postistoric. Am tr\itsub vremuri f\r\ s\ reu[im s\ le domin\m vreodat\. Ne-am n\scut înfrân]i, ca [i b\trânulIoachim Dorodan, care tr\ia într-o «cas\ de-a Barbilor», uitat de oameni [i de vremuri.

Deta[at de toate acestea, Lucu Silion, personajul lui Vinea, ultimul fanariot, st\ din-colo de polemicile veacului, nu se al\tur\ gândirismului în dezavuarea s\m\n\torismu-lui [i nici nu le respinge pe amândou\ în favoarea modernismului. Mai aproape de esen]apragmatic\ [i lipsit\ de fervori mesianice a ceea ce Gore Pirgu nume[te «via]a care sevie]uie[te», Lucu Silion nu crede nici în «metafizica» sufletului, fie el [i na]ional, nu estecutreierat de reveriile lui Bubi Barbu din romanul lui Ion Marin Sadoveanu, nu vede înoglinzi vene]iene «scorburi de lumin\» în care omul se ascunde treptat în mister, nuîmp\rt\[e[te nici atitudinea extrem-critic\ profesat\ în vremurile moderne de Emil Cio-ran. În fapt, aidoma lui Bubi, amândoi balcanicii ace[tia, simpatici prin chiar blânda lorcorigen]\, sunt, social vorbind, ni[te neputincio[i, victime ale vremurilor: fiul baronuluitr\ie[te r\t\cit în reverii vagi, întârzie în fa]a icoanelor, a amintirilor [i, chiar dac\ nuvorbe[te ca în Vie]ile Sfin]ilor, are o sl\biciune pentru art\, pentru poezie, mai ales.Cel\lalt nu are timp nici m\car pentru a[a ceva, tr\ie[te prin câteva încurc\turi senti-mentale, iar când, în finalul romanului, acestea dispar, în via]a lui nu mai r\mâne nimic:doar torpoarea balcanic\ înaintea unei ce[ti de cafea.

Comportamentul celor doi tineri se aseam\n\ cu cel al crailor lui Mateiu Caragiale,aspira]ia pentru via]a tr\it\ în risip\ dezinteresat\. Modernitatea nu-[i poate risipi în acestfel [ansele. Iat\-l pe Bubi care «avea ochi lacomi [i-i pl\cea s\ cumpere (…) tân\rul barontrecea cu birja prin pia]\ [i pe la b\c\nii [i venea înc\rcat cu de toate. Era îns\ la el maidegrab\ o l\comie de via]\, decât de mânc\u, [i un gust de risip\. De multe ori îl încân-tau mai mult oamenii de la care cump\ra numai marf\ pentru care nu se tocmea. Ici [i

205

colea descoperea [i câte un lucru bun de tot [i rar: stridii de Ostanda, homar de Bosforsau fructe din Italia [i nu se ferea s\ pl\teasc\ foarte scump, în ianuarie, mic[unele [i li-liac de Nisa, pentru ca s\ împodobeasc\ mesele prelungite pân\ seara sau pân\ noapteatârziu, în jurul c\rora îi pl\cea s\ strâng\ prieteni [i s\ vorbeasc\».

A[adar crailâcul prelungit [i pofta dizerta]iilor între]inute bahic îi despart pe Bubi Barbu[i pe Lucu Silion de conformismul burghez, al\turându-i mai degrab\ de lumea boemeiartistice – posibil\ replic\ în contemporaneitate a sufletului pastoral, balcanic. În felul aces-teia, tân\rul boier iubea «în orice împrejurare muzica, de la l\utari pân\ la acel ve[nicBeethoven, pentru care nu era zi s\ nu se a[eze la pian; [i în ceasuri singuratice, credin]a,ce-l apropia tot mai mult de gândul unei vie]i de dincolo de lumea aceasta». În fel roman-tic avea delicii contemplative [i reverii subtile: «Sim]ea o pl\cere nespus\, tot atât de mareca în fa]a bucuriilor de roade, de parfumuri, de c\rnuri [i de poame, s\ se umple cu steleîn nop]ile senine, s\ ame]easc\ pe pr\p\stiile gândului [i s\ se desfete într-o lini[te [ipace înspre care întreaga lui fiin]\, nef\cut\ pentru lupt\, se îndrepta. De aci [i o chemareputernic\ la el, în zilele de toamn\ [i prim\var\, înspre lungi vis\ri prin cimitire».

În concluzie, omul întors cu privirea [i cu sufletul spre trecut nu poate «înf\ptuitemeinic», nu are consecven]a f\r\ glorie a acumul\rii, este lipsit de motiva]ia câ[tigu-lui, de foamea arivistului dup\ recunoa[tere social\ [i avere, pentru c\ le are, prin na[tere,pe amândou\. Pe de alt\ parte, spre deosebire de boierul decadent, modernitatea, aseme-nea str\inului venit de niciunde, f\r\ trecut [i f\r\ ascenden]e, investe[te totul în prezent;pragmatismul ei este cinic [i arivist. Dac\ vrea s\ fie altfel, se mul]ume[te s\ imite, s\-[i pun\ o masc\ pe care în str\funduri o dispre]uie[te pentru c\ îi simte deficitul ener-getic. Pledoaria în favoarea tradi]iei este resim]it\, mai întotdeauna, de omul lumii mo-derne ca «ineficient\», «p\guboas\» social [i economic, minor\ cultural. «Lungile vis\ri»nu se pot reg\si în modernitate, decât sub forma aburoas\ a unor texte literare atente s\nu rateze efectele printr-o proast\ întocmire textual\. De aceea, din când în când, liter-atura ar trebui s\ renun]e la ambi]ia de a fi modern\ pentru a putea înv\]a ceva din lib-ertatea rat\rii. Cine [tie, poate c\, în cele din urm\, corigen]a lumii balcanice este toc-mai [ansa care ni s-a dat pentru a fi altfel. Este chipul nostru diferit într-o lume care nuaccept\ s\ piard\. O nea[teptat\ postmodernitate r\s\rit\ de unde nici c\ te-ai fi a[tep-tat.

206

Djin, personaj din teatrul de umbre

▲

207

RRÂÂSS {{II

ÎÎNN}}EELLEEPPCCIIUUNNEE

■ Nu-mi amintesc s\ fi re]inut, acum câteva decenii, rândurile ce urmeaz\, semnate de Mircea Ciobanu. Iat\ de ce le consider o dubl\ revela]ie [i le socotesc foarte potrivite pentru acest num\r al Secolului 20.E, mai întâi, o revela]ie a textului însu[i:dens, plin de fantezie, sobru pân\ la acribie,dovedind o extrem de bun\ cunoa[tere a subiectului. Între atâtea lucruri, extrem de variate, care s-au scrisdespre «Isarlâkul» nostru, textul lui Mircea Ciobanueste o adev\rat\ bijuterie.Revela]ie, apoi, în ce-l prive[te pe însu[i poetul Mircea Ciobanu, care – de-a lungul anilor – [i-a creat o excelent\ reputa]ie de inspirat al verbului (în vers [i în proz\), de analist politic iar, în ultimul timp, de editor.La dou\zeci [i ceva de ani, viitorul poet (eu l-am considerat întotdeauna pe Mircea Ciobanu între extrem de pu]inii tineri înzestra]i care scriu o liric\ «metafizic\», în care melodicitatea expresiei întâlne[terigoarea ideii) d\ dovada unei maturit\]i de gândire [i a unor capacit\]i de investigare semantic\ a «balcanismului» nostru literar, cu totul ie[ite din comun.Revista noastr\ î[i face un merit din «dezgroparea»unui asemenea text care, în felul s\u, anun]a, înc\ de atunci, destinul excep]ional al unui mare poet [i prozator.Bucuro[i de descoperirea noastr\, nu credem c\ figura de mare frumuse]e spiritual\ a lui Mircea Ciobanu – plecat atât de tragic [i prematur dintre noi – ar putea fi evocat\, în toat\ str\lucirea ei, altfel decât o face el însu[i în acest text: o voce de dincolo, vorbindu-ne cu competen]\ [igra]ie despre una din permanen]ele spiritului românesc.

{tefan Aug. DOINA{

208

MIRCEA CIOBANU

Isarlâk

II

Numai o dat\ cu apari]ia Ciocoilor vechi [i noi atmosfera de lume balcanic\î[i afl\ cuvenitul corespondent în literatur\; de aici înainte ceea ce c\dea numai însarcina istoricului trece în bun\ parte în sfera preocup\rilor artei – [i, s\ se ]in\ seama– a uneia în stare incipient\.

Istovitorul veac fanariot nu a f\cut altceva decåt s\ stabilizeze realit\]i infiltrateîn ]\rile române[ti de-a lungul unor la fel de istovitoare vremuri de vasalitate fa]\ dePoart\; s\ le stabilizeze la început, pentru ca în urm\ s\ le hr\neasc\ [i dezvolte înpropor]ii neîng\duite – «cre[tere» suspect\ [i de aceea f\r\ sor]ii duratei. Ceea cep\rea efemer [i luat ca atare pare durabil acum, ceea ce însemna particular [i înl\turatde dragul ap\r\rii ansamblului, pare generalitate [i însp\imânt\ ca o invazie del\custe. Începe, de fapt, starea de provizorat – un soi de asediu prevestind finalulsumbru – în care fiecare firman de domnie e o dezn\dejde mai mult. Vechiul, fan-tezistul (dar cel pu]in enun]at [i amintit la zile mari) raport dintre p\stor [i turm\e anulat; insinuarea divin\ e negat\ cu brutalitate [i cinism. Domnitorul, omul f\r\biografie alt\dat\, ridicat din oasele tat\lui [i str\mo[ilor s\i, de data aceasta î[idatoreaz\ sie[i, propriei sale osteneli – r\st\lm\cire trist\ a primatului «meritelorpersonale»! – suirea în scaun. Paradoxul: fiind în posesia unei biografii cunoscute[i trecute din gur\ în gur\, domnul devine un ins integrat, configurat de sine st\t\tor,concret adic\: [i lipsa distan]elor n-a creat niciodat\ mituri. Pân\ [i ho]ilor de dru-mul mare li se cuno[teau mai mult faptele decât chipul, [i nevoia colectiv\ de a [titotul despre via]a [i înf\]i[area celor «despre care se spune» n\scu biografii [i portretefantaste. Plecarea gr\bit\ a fanario]ilor din amintirea comun\ nu se explic\ numaid-ecât prin malignitate: conving\tor ni se pare [i paradoxul de mai sus. Domnul cusânge tulbure intr\ în rol [i iese din rol (acoperit de ru[ine, înjunghiat sau decapi-tat) ca la un bal mascat unde delimitarea dintre realitate [i fic]iune se [terge – zonele

209

î[i trimit una alteia apele în deplin\ libertate. Astfel, de ce n-ar fi «pactul cu diavolul»cauzalitatea secret\ a fulgurantelor ascensiuni sociale? În acela[i timp a domnidevine una din cele mai înalte (dar una, înseriat\ [i nu în afara obi[nuin]ei fire[tide dimensionare) func]ii, [i func]ia e ocupat\, p\r\sit\ [i revendicat\ arbitrar, dup\legea «celor f\r\ spi]\ de neam». Imaginea domnitorului la scar\ redus\, multipli-cat\ îns\, ceea ce d\ faptului aer de co[mar între oglinzi, e ciocoiul – cel de-al doileapersonaj principal al lumii fanariote, individualitatea despre care numai pân\ într-unanumit punct al existen]ei sale nu se [tie [i nu se roste[te nimic – dar despre care,retrospectiv, se va afla totul cu spaim\ [i tremur. Tot acum sângele boierilor p\mân-teni se altereaz\ f\r\ nici o posibilitate de redresare în viitor. Ca s\ se descurce înarborele genealogic al familiilor aristocrate, cercet\torul de peste un veac trebuia s\fac\ apel, neîndoielnic, la fantezie. În sângele alt\dat\ trecut din arter\-n arter\ subpaza judicioas\ a c\peteniilor de clan, se vars\, f\r\ nume, tr\s\turi [i deprinderidintre cele mai eterogene. Nu veacul era al pasiunilor, pentru ca astfel s\ g\sim oexplica]ie bizarelor altoiuri în neam; mai degrab\ zodia tulbure, în care ciuma se poate

210

PPeerrssoonnaajjee ddiinn tteeaattrruull ddee uummbbrreeKKAARRAAGGÖÖZZ

HACIVAD KARAGÖZ

abate oricând facilitând gestul interzis la vreme de luciditate, favoriza apropierile –iar pasiunea, [i ea suspect\, era una din cele câteva forme de reac]ie în fa]a apropieriicataclismului. Trecerea dintr-o stare în alta se face f\r\ mari eforturi, barierelecoboar\ [i suie în dezordine, l\sate în seama unui paznic coruptibil. Cererea [i ofer-ta regleaz\ într-un hazard absolut bursa valorilor. Se cump\r\ [i se vinde totul, totulse transform\ în prilej de specul\, începând de la obiectul de bazar [i ispr\vind cudemnit\]ile în aparatul administrativ – crescut [i el peste m\sur\. Pe deasupra, câte-va cuvinte vibrante se înghesuie printre alte bunuri de schimb. Terminologia slav\,care desemna func]iile nu multe alt\dat\ [i relativ sintetice, e înlocuit\ rela-tiv cu una de descenden]\ sonor\ turceasc\; mai mult, între o treapt\ social\ [i altaapare o mul]ime parazitar\, «specializat\» [i «am\nun]it\» de slujbe: la curtea dom-nitorului sau la casele boierului fiecare slug\ era destinat\ unei singure ac]iuni – mira-col! anarhia a fost cunoscut\ înaintea libert\]ii. {i tot atât de miraculos: se vinde [ise cump\r\ în absen]a posesorului obiectului, iar celui care a cump\rat i se vinde,[i lui tot în absen]\, lucrul dobândit. Cel ce vinde uzurp\ chiar [i f\r\ s\ [tie. A lua

211

ÇELEBI ÇELEBI ÇELEBI

pe bani devine un gest dintre cele mai primejdioase: un furt în lan] – [i dac\ cine-va ar sta s\ istoriseasc\ despre destinul func]iilor sau al pungilor cu bani s-ar treziîntr-un h\]i[ factologic cu neputin]\ de narat altfel decât la modul «Halima» – isto-ria, la urma urmei, a unor obiecte posedate vremelnic de un num\r infinit de pos-esori. Stare tipic\ pentru instabilitatea moravurilor orientale. Disolu]ia pândea tr\ini-cia datinilor valahe [i dac\ mai târziu s-a putut sus]ine ideea continuit\]ii acestora,faptul s-a datorat p\turii salvator-conservatoare a ]\r\nimii, neatinse de morbul capri-cios al generalei nebunii. Repet, pe acest fundal, ciuma care a bântuit pe vremea luiVod\ Caragea (Karadja) a completat imaginea acelei degringolade cu aparen]ele sta-torniciei. Ciocoiul se simte în largul lui, labilitatea legilor îi elibereaz\ mi[c\rile [i pefa]a lui nu se vede nici o umbr\ de îngrijorare. Dominantele cromatice ale acestorvremuri sunt negrul [i ro[ul; ani de fast, de ubicuitate, de u[i date la perete de vântsau s\rutate pe clan]\, cu sc\ri de serviciu – ani ai st\rii de provizorat. Lipsa de gustarhitectonic e flagrant\. Con[tiin]a nesiguran]ei ridic\ edificii mai mult decorative decâtutile, netrainice – metafor\ a bolii de timp, dac\ putem numi astfel pierderea unui

212

ÇELEBI ZENNE ZENNE

sim] anume al duratei. Medievalitate reînviat\ împotriva legilor istoriei, ev de mijlocluat cu împrumut sau impus de-acolo de unde no]iunea de dezvoltare are un cu totulalt con]inut, groap\ a plângerii de unde pu]ine voci în adev\r r\sun\toare s-au ridi-cat, s\ ne m\rturiseasc\. Întreprinderea lui Dionisie Eclesiarhul, «Cronograful }\riiRomâne[ti», transmite ecouri de epoc\, unele exacte, dar interesul fa]\ de scriereac\lug\rului e documentar (Istoria Literaturii l-a adoptat totu[i; explicabil), oazele devibra]ie emo]ional\ sunt rare; condeiul acestei fe]e biserice[ti se consum\ cu alt\destina]ie, preocuparea pentru ordinea estetic\ fiind minim\. La fel [i în cazul lui NaumRâmniceanu, ins cu o viziune atât de înce]o[at\ (pe jum\tate doct\) asupra istorieiîncât, dup\ 1821, e capabil s\ urasc\ deopotriv\ [i pe fanario]i [i pe Tudor Vladimires-cu. Laicii îndr\gosti]i de literatur\ se abstrag (atitudine simptomatic\!) realit\]ii ime-diate. Un sentimentalism incompatibil cu o atmosfer\ în care ochiul unui Kleist sauHoffman ar fi preferat s\ aleag\ intrigi întunecate de tragedie. Nici limba nu ajutaexpresiei literare. Stilul e o no]iune necunoscut\. Multe, foarte multe traduceri dingreac\: incon[tient, se exerseaz\, se între]in efortul [i pl\cerea atingerii de cuvinte.

213

ZENNE ZENNE

Gustul pentru liter\ în acest veac e reprezentat de povestirea despre Archirie [iAnadan, de Esopia, de istoria despre «surparea Troadei», de Halima, Alexandriasau Istoria lui Imberie… De lipsa unei limbi maleabile se plânge, în Ardeal, Budai-Deleanu, con[tient c\ subiectului dramatic i se cuvine verbul trecut mult mai departede necesit\]ile comunic\rii imediate. Limba popular\ evolua de la sine, prozodiasimpl\ dar atât de exigent\ a cântecului o înc\pea demult f\r\ mari dificult\]i. «Tat\lgramaticii noastre», Ien\chi]\ V\c\rescu, dobândise c\tre sfâr[itul vie]ii, dup\ o pre-lungit\ cochet\rie cu vorbele, numai în\l]imea unei asemenea scriituri: «Zilele ce oifi viu/ Vrednic a[ vrea ca s\ fiu/ Oftând ca s\ te sl\vesc,/ Dar cum poci s\ îndr\znesc?»etc. (Citat dup\ Literatura român\ veche de Al. Piru.) În vreme ce un «cântec»despre I. V\c\rescu, lep\dat printre din]i de cine [tie ce sensibilitate anonim\ darcu un sim] al sintaxei poetice des\vâr[it, nota: «Ien\chi]\ V\c\rescu/ {ade-n poart\la Dudescu/ Cu ciubuc de diamant/ Capot ro[u îmbr\cat/ Cu anteriu de atlaz/ Moaredoamna de necaz/ Cu hanger de Korassan./ Doamna trece în r\dvan/ În r\dvanulaurit/ Cu tot co[ul poleit,/ Poleit cu ciohodari,/ Tras de patru arm\sari» etc. Alecu

214

ZENNETIRYAKI

(opiomanul)

nu sare nici el pragul invizibil ridicat în fa]a tat\lui s\u: «M\ ard peste m\sur\/ Sl\bescf\r\ c\ldur\/ Sunt bolnav pe picere/ {i mor f\când t\cere» etc. (Astfel s-a cântat pân\la Eminescu; nivelul general al poeziei s-a men]inut aici; Maiorescu îl semnala nudin amuzament, ci din exasperare). Norma prozodic\ schingiuia sintaxa, versificareaera tic; nici la Ien\chi]\, nici la Alecu nu se observ\ aspira]ia spre perfec]ie, poezi-ile lor sunt ast\zi ilizibile; diletantism îndelungat [i o doz\ de suficien]\ estetic\ –cu tot rolul lor incontestabil în succesiunea aplec\rii la scris. Revenind, ici-colo, câteo aluzie la propria lor contemporaneitate. Din acest punct de vedere nu le dator\mnimic, nici lor, nici, pu]in mai târziu, lui Conachi, nici lui Barbu Paris Mumuleanu(«Voi s\ tr\iesc r\sf\]at/ {i s\ mor amorezat»). {i totu[i, amintitele nume literare,cu idiosincrazie sentimentalist\ la preajma contemporan\, sunt vajnic ancorate dinpunct de vedere existen]ial în epoc\ [i, urm\rindu-le pas cu pas biografia, vomdescoperi c\ ele ascund personaje reprezentative pentru zona balcan\, de loc lirice,aspirante la înalte dreg\torii; lumea fanariot\ care-i n\scuse a trecut deasupra loraluvionar, rotindu-i la dreapta [i la stânga, dup\ necesit\]ile curgerii ei. Chiar dac\

215

TIRYAKI ZEYBEK PERSANUL

prin cuvintele lor prefigurau alte anotimpuri, ei bine, acestea le erau în primul rândlor în[ile ostile. Ien\chi]\ e un arhetip balcan. Educat de dasc\lii greci [i turci. {tiu-tor de francez\, italian\, german\. Fugit la Constantinopole sub Constantin Racovi]\de unde, îmbibat în aburii culturii orientale, se întoarce în ]ar\ sub Scarlat Ghica.Sub Grigore al III-lea se pare c\ ]ine s\ ajung\ domnitor. B\rbat influent, sus]inutla Poart\ de rubedenii influente [i de prietenii pe pung\ la fel. Emigrant apoi la Bra[ov[i, aici, în al noulea cer, gata s\ se europenizeze dup\ un vremelnic contact cu fa]aimperial\ a Austriei; aceasta îi absoarbe pentru pu]in timp nelini[tile – a[teptarea întredou\ ape a conflictului ruso-turc da atitudinii sale umbrele [i luminile unei suspecteneutralit\]i. Brusc – mare sp\tar la curtea lui Ipsilanti. O plecare la Viena dup\ fiiidomnitorului îi red\ iluziile unei existen]e de tip occidental: imposibil, însemn\rilel\sate (unele de-a dreptul umilitoare) cu privire la acest eveniment conserrmneaz\predispozi]ii contrare. Suirea pe tron – cu o oarecare întârziere de la primirea fir-manului – a lui Vod\ Caragea, îi ofer\ [ansa rar\ de-a fi caimacam. Sub domnia efec-tiv\ a lui Caragea coboar\ la rangul de sp\tar – fa]a personajului se întunec\. C\s\torit

216

EVREUL ARABUL ALBANEZUL

apoi (dup\ dou\ c\snicii întrerupte de moartea so]iilor) cu una din fiicele domnului;nu putem [ti cu certitudine dac\ turcofilia lui Ien\chi]\ nu se trage tocmai de aici –faptul ar avea, printre altele, justific\ri afective. Pu]in mai târziu Mihai Sturzu îl îns\rci-neaz\ cu strângerea de provizii pentru armata turc\. Imediat – sub Mavrogheni. Tur-cofil dar [i simpatizant (cu nostalgie [i, poate, ranchiun\) al Austriei, V\c\rescu sevede prins între dou\ sentimente potrivnice când fanariotul (cel mai obscur dintreto]i [i cel mai devotat Por]ii) ]ine s\ angajeze ]ara în r\zboi – [i, iat\-l la }arigrad,dincolo de orice r\spundere, printre boierii români cârtitori [i intrigan]i în expecta-tiv\. Nu se [tie dac\ din proprie ini]iativ\ sau nu – dar V\c\rescu începe aici o isto-rie a sultanilor; cu toate acestea, liricul este exilat în Rodos, iar de la eliberarea luiîncolo mar[eaz\ întru uzurparea lui Mavrogheni. Începe un trai sardanapalic, dezl\n]uit«à la turque», în casele sale de pe Podul Mogo[oaiei. Vel-vistiernic [i vel-sp\tar subSturzu, Moruzi, sub Ipsilanti [i iar\[i Moruzi. Acesta din urm\ îl pândea cu la]ul nunumai pentru leg\tura neîng\duit\ cu prima doamn\ a ]\rii. Împrejur\rile mor]ii nesunt înv\luite în cea]\. În firea lucrurilor judecând (chiar dac\ istoria s-ar opune cu

217

ARMEANUL FRAN}UZUL EVREUL

documente), a opta pentru varianta mor]ii violente – otrava sau [treangul în v\zullumii – ar fi o sugestie plauzibil\. Croit dup\ chipul [i asem\narea vremii, Ien\chi]\e suma cea mai de sus a însu[irilor boierului român: oscila]ia între Occident [i Ori-ent îl face arhetip. Secreta lui aspira]ie spre urbanitate o vor da pe fa]\, cu rezultatepozitive, al]ii.

IIII

Cel\lalt reprezentant al spa]iului balcanic e ciocoiul. Ghem de venin, refulat social,cercet\tor în ape pâcloase, el î[i spune în fa]a cur]ilor boiere[ti: «Ori caftan pân\în p\mânt, ori [treangul de gât». În jurul s\u se teoretiza vag principiul deseam\ al nonac]iunii: «Ce-am avut [i ce-am pierdut…» Instabilitate, eterogen-itate din toate punctele de vedere, vreme a desc\p\]ân\rilor, a mor]ii f\r\ de glorie[i eroism, a biografiilor oportunist încâlcite, a ceremonialului capabil s\ strecoare

218

TUZSUZ DELI BEKIR (be]ivul) BABA HIMMET BEBERUHI

diversiunea timpului stagnat, a decaden]ei marilor familii, a vânz\rii [i cump\r\rii încontumacie, a ciumei, a uli]ei nesigure [i a mahalalei cu taraf mimând jalnic, la nivelulciubucului [i cafelei, a fastului compozit, a prietenilor de-o zi [i-a spuzei pe turtafiec\ruia, a robilor de curte [i-a slugilor pe simbrie mai bogate decât st\pânii lor –[i pe deasupra tuturor capetelor, plutind, duhul st\rii de provizorat.

Despre toate acestea scrisul de m\rturie care ne-a parvenit s-a preocupat doaristorice[te. Numai Dinicu Golescu, dintre to]i Valahii izbute[te o oper\ longeviv\ princalit\]ile sale artistice. Nu putem îns\ s\ trecem peste faptul c\ veleit\]ile sociale aleboierului român erau pu]ine [i c\ via]a i s-a trecut între evenimente c\rtur\re[ti. Eprimul ochi lucid, deta[at prin natura preocup\rilor de falsa amploare pe care oc\p\tase conjunctura, capabil de aceea s\ generalizeze, s\ se nelini[teasc\ [i s\-[idea seama de imperativul unor solu]ii, iar acestea nu privitoare la imediata sa per-soan\. Neinteresant ca ins (a[a cum personaje sunt Ien\chi]\ V\c\rescu, IordacheGolescu – fratele C\l\torului – sau Constantin Conachi – aspirant între o «plângere»[i alta, la scaunul Moldovei, dup\ încheierea domniilor de la Fanar) – Dinicu Goles-cu [i-a compensat caren]ele de biografie cu aventura spiritual\. Demonul episte-mologic îl mân\ prin ]\rile Europei, dezn\d\jduindu-l. Intuia [i descoperea aici unetalon. }ara evoluase în ultima sut\ de ani, întortocheat. {i cum printre contempo-rani Golescu avea cele mai pu]ine disponibilit\]i pentru aventura existen]ial\, cel maipu]in obsedat de ierarhii [i caftane – în ce-l prive[te – î[i întoarce fa]a spre occi-dent. Feudalitatea rus\ era atunci în plin\ desf\[urare [i ea, în orice caz nu putea filuat\ drept exemplu de organizare social\. Avem în scrierea sa revela]ia unui strig\talarmat, emo]ionant. Perspectivele unei ie[iri în afar\ Golescu le transpune într-o sintax\ neagr\ [i n-ar trebui s\ consider\m utopie ideea boierului întristat, dup\care necesitatea unei generale emancip\ri prin [coal\ se dovede[te atunci stran-gulant\.

Peste }ara Româneasc\ trecuse umbra omului înve[mântat în c\ma[a mor]ii;tot astfel cum s-a ridicat, a pierit, tr\dat dup\ cutuma mut\ a spa]iului balcan. Iu[chi-uzarlâc ar fi trebuit s\ însemne [iretenie; cea de a doua no]iune nu mai reflecta atribu-tul unei fire[ti atitudini umane. {i pentru c\ începuse s\ insinueze a vinde, a ucidepe la spate, a r\st\lm\ci, fu înlocuit\ cu alta, adus\ din chiar imperiul viduluide cauzalitate.

Nastratin Hogea e personajul la mod\; trecut la por]ile orientului o dat\ cuobiectele negustorilor închin\tori la semilun\, el e al târgului. În satele române[ti,retras, cuplul P\cal\ [i Tândal\ r\mâne mai departe în limitele unei înalte etici. Hogele,sarcastic [i nu rareori sumbru, venea cu un specific de gândire [i cu mecanismelogice îndep\rtate, [i dac\ adop]iunea s-a petrecut, faptul nu e întâmpl\tor, cum nuîntâmpl\toare au fost muta]iile în psihologia târgului [i raialei. La 1862, Petre Ispires-cu publica Tinere]e f\r\ b\trâne]e [i via]\ f\r\ de moarte. Trecuser\ mai

219

mul]i ani, fire[te, de la încheierea formal\ a opresiunii orientale. Oprindu-se asupranotei din subsolul basmului în care moartea lui F\t-Frumos se produce deconcer-tant (cite[te simptomatic), împotriva tuturor semnelor înso]itoare ale binelui, fru-mosului [i adev\rului, citim: «Povestit de tata, [ez\tor în mahalaua Udricani, între1838-1844, etc…» Nastratin Hogea î[i începe aventura sub auspiciile tulburi aleechivocului [i neîndr\znelii. Al\turi de el – Archirie [i Anadam, Imberie [i Margarona,Bertoldo etc. – chipuri artificial admise în angrenajul reprezent\rilor artistice, incon-sistente – fapt care a îng\duit [i amnezia general\ a celor ce le-au înlesnit glorioasacarier\. Br\ila, Giurgiu, Turnu (raialele în Valahia, înapoiate dup\ tratatul de la Adri-anopole din 1829), ora[ele comerciale de pe malul Dun\rii [i de la mare, aveau încentrul lor Bucure[tiul – ora[ cutreierat de tarafuri ]ig\ne[ti, de negustori lipscani,greci sau armeni, de in[i f\r\ c\p\tâi dar vis\tori [i tocmai de aceea aventurieri. Opoveste cu fanariotul devenit vornic dup\ repetate atacuri cu baclavale [i gogo[i,spus\ la Ia[i, amuz\. Aceea[i tem\, însp\imânt\ când, adiacent, e relatat\ într-undialog inserat în Ciocoii vechi [i noi. Abia o dat\ cu aceast\ carte spa]iul susdesemnat î[i afl\ echivalen]a estetic\.

Timpul domniei lui Caragea (moment excelent ales, dovedind la Filimon un instinctal istoriei surprinz\tor) e reconstituit. Aflând în fanarul str\mutat la Bucure[tiobâr[ia nelini[titoarelor malforma]ii sociale, Filimon se las\ absorbit în mul]imea doc-umentelor de epoc\, destul de recente: suta de ani fanariot\ deveni curând obiectde studiu. Stupoarea cercet\torului de la mijlocul veacului trecut nu e mai mic\ decâta celui de ast\zi. Astfel se explic\ aerul c\r]ii, scrise parc\ dup\ o îndelung\ ridicaredin umeri în fa]a evenimentului absurd. Reac]ia – ur\, revolt\, polemic\ dezgr\dit\pân\ la pamflet. Numai ochiul critic vede scheme [i tipologii. Din resturile sistemuluisocial [i sprijinit pe documente, scriitorul reconstituie, [tiin]ific, cu aceea[i minu]ioz-itate inten]ionat\ de naturali[ti, cu aceea[i claritate afectiv\ a romanticilor, cu aceea[in\zuin]\ spre unitate compozi]ional\ a clasicilor.

Ascensiunea [i fulger\toarea decaden]\ a ciocoiului e secondat\ de istoriadeclas\rii fanariotului Tuzluc, de trecerea dintr-o clas\ în alta a tân\rului Gheorghe,de odioasa activitate a intermediarului Kir Costea – iar al\turi de ei, într-o agita]iede sfâr[it de lume, destine paralele, care mai de care mai str\ine de ele înse-le, luate de maelstrom.

Filimon se str\duie[te s\ organizeze un material factic covâr[itor, s\ g\seasc\repere, r\scruci, similitudini. La Roma sfâr[it\, liber]ii concurau în treburile publice[i-n avere cu fo[tii lor st\pâni. Mor]ile, de[i violente, relatate una dup\ alta, dau ultim-ilor ani de declin imperial aerul unei monotonii înfior\toare: fiecare an [i evenimente consemnat con[tiincios – dar virtu]ile generalizatoare sunt pierdute. Luat\ în parte,oricare din fapte cutremur\, – dar la un loc, toate se prefac într-un du-te-vino dezori-entat, în[i[i criminalii par victime, iar Nero – numitor comun, tragic în fond.

220

A se observa la Filimon lipsa de grab\ cu care încearc\ s\ se elibereze de acci-dental, de a spune totul despre fiecare ins. Un capitol se ocup\ de Kir Costea [ide fiicele sale: dup\ ce ne spune totul despre ei, ace[tia sunt p\r\si]i (cel pu]in ast-fel se preface autorul) pentru ca apoi, singuri, cu de la sine putere, s\ intre în ac]iune.Cu fiecare personaj se procedeaz\ similar. Ac]iunea e un fundal din ce în ce maiaglomerat, p\r\sirea unui erou din prim-plan coincide cu înc\ o inten]ie de sporirea mi[c\rii de fond.

Banul C. nu are coresponden]\ real\ – [i, pare-se, Filimon ajunsese la în]elegereafaptului c\, practic, în secolul al XVIII-lea familiile boiere[ti de origine român\ selep\daser\ pân\ [i de vechile deprinderi militare care le d\deau alt\dat\ calitatea denobili. Banul C. întruchipeaz\ principii de bine [i, judecând cu seriozitate, nici un ast-fel de personaj n-a avut parte de tratament estetic convenabil. C. e o inven]ie emas-culat\ dup\ legea tezei, alc\tuit din vorbe, ca [i fiica sa. Ini]ial fiecare erou e cl\ditdin cuvinte, existen]a lor adev\rat\ se realizeaz\ pe fundal, în tempo de acumulare,aducând, abia spre finele c\r]ii, ac]iunea în lumin\. Rar mai adev\rat\ scen\ cadrumul lui P\turic\, în patru labe, spre con[tiin]a cinicului [i dispre]uitorului Ipsi-lanti. Ciocoiul ridicat pe treapta ame]itoare e atins de boala nesiguran]ei, specific\secolului. Ajuns de mult acolo unde râvnise, el uit\ mobilul ini]ial al luptei sale, [i,intrat în derut\, î[i înso]e[te fiecare pas cu câte o fapt\ inoportun\, uzurpându-sepe sine însu[i. Insul e sublim: s-a afirmat c\ moartea lui P\turic\ nu e conving\toare,[i nici pe m\sura realit\]ii. Dac\-l privim îns\ ca pe un unul pornit, de la un momentdat al curbei sale existen]iale, împotriva lui însu[i, moartea lui Dinu P\turic\ nu emai prejos decât aceea a lui Macbeth.

O prea mare mobilitate îl d\ pieirii. Palmele frecate negustore[te dup\ vânzaree un gest des, dar din ce în ce mai nejustificat, [i P\turic\ nu-[i d\ seama c\ la începuto face spre binele personal, apoi din obi[nuin]\ [i-n cele din urm\, neputincios s\se mai opreasc\, prevestindu-[i zile de negru [i moarte. Nelini[tea ni-l apropie. Acela[iproces se petrece în curba existen]ei bogasierului (c\m\tarul aduce aminte de «portre-tul» lui Gogol), aduc\torul de pagub\, flagelul în fa]a c\ruia u[ile se deschid cu temere,dar se deschid, l\sând s\ p\trund\ lepra s\r\cirii cu zâmbetul pe buze. KirCostea îndepline[te un ritual str\vechi, adus din ora[ele pe care le-am putea numi,cu un singur cuvânt, Bagdad. Ceremonialul s\u evoc\ clatinul de la dreapta la stân-ga al [erpilor hipnotici. Oricât s-ar fi str\duit, P\turic\ n-ar fi putut ajunge la [tiin]auzurp\rii într-atât încât s\-[i egaleze asociatul. Dinamica ciocoiului e exterioar\ [i odoz\ de naivitate strict p\mântean\ îl împinge s\ «m\nânce starea» st\pânului s\uîn v\zul lumii, mizând pe somnolen]a fanariotului. Mi[c\rile veneticului asiat suntdictate de cunoa[terea sl\biciunilor omene[ti [i mai ales a ideii dup\ care cei ce sedau de-a rostogolul poart\ pe frunte un semn anume, lesne de descoperit; [tia, deasemenea, c\ pr\bu[irea d\ individului starea anestezic\ a euforiei care trebuie s\

221

fie ajutat\ în a ajunge la paroxism, nicidecum înfrânat\. Dinu rostise [i el, probabil:«Ori caftan pân\-n p\mânt, ori [treangul de gât». Urmarea op]iunii – linearitatea per-sonajului, care nu e o caren]\ de ordin scriitoricesc. Dac\ s-ar spune: Filimon î[irezolv\ personajul în virtutea unei singure coordonate care îi exlude complexitatea([i aparen]ele i-ar da dreptate!), [i dac\ în sprijinul acestei afirma]ii ar aduce dreptargument absen]a total\ (de pild\) a unui dialog intim dup\ ce ciocoiul se dezice înfa]a tuturor de P\turic\-senior, – am r\spunde c\ moravurile r\spicate, care au n\scutsus-amintita locu]iune, l\muresc f\r\ drept de apel linearitatea obsesiv\ a person-ajului, c\ absen]a acelui dialog ([i a multor altora) nu e altceva decât semnul sim-plit\]ii. Între cele dou\ simboluri, Dinu P\turic\, omul ne[tiutor în a se exerci-ta biologic f\r\ st\pân, î[i urm\re[te frenetic împlinirea pân\ la cap\t a destin-ului. F\r\ oprire. Ipostaza static\ l-ar fi ajutat s\-[i cunoasc\ limitele umbrei. Niciun moment al c\r]ii nu dezv\luie vreo inten]ie de a[ezare a faptelor, de bilan];stagnarea l-ar fi salvat, o recunoa[te însu[i Filimon, insinuând c\ saltul din fapt înfapt e o fatalitate pe care scriitorul e dator s-o respecte pân\ la orbire.

Pentru c\ Filimon se pune la jugul unei literaturi de reconstituire [i pentru c\ dindecen]\ [tiin]ific\ se întoarce înapoi condus de documente, func]iile imaginative îislujesc numai privitor la conflictul romanului. Apelând la scrisul de arhiv\, povestin-du-l ori redându-l in situ, Nicolae Filimon ob]inea efecte, altele decât cele cu carene-a obi[nuit romanul istoric. Sadoveanu se fere[te s\-[i dea pe fa]\ efortul de cerc-etare istoric\, mai mult, opereaz\ interven]ii în orânduiala [i sensul evenimentelor.De aceea b\nuiala c\ aria istoric\ e locul de refugiu al povestitorului [i c\ acesta apreferat arbitrarul [i propriile virtualit\]i imaginative în locul travaliului [tiin]ific. {ipare-se chiar a[a e: la Sadoveanu totul se desf\[oar\ cu infinitezimale aproxima]iiîn unul [i acela[i timp al unui univers oricare, numai modern nu. Aleaceluia[i timp niciodat\ petrecut sunt [i nuvelele Hanul Ancu]ei [i masivele sec]iuniale romanului Fra]ii Jderi. Filimon era ini]iat în meseria de-a convinge de frumuse]eamuzicii pe cel ce n-a participat la spectacol. Ast\zi, el transmite lectorului certitudineac\, de vreme ce epoca pare atât de adev\rat restituit\ literei, tot atât de reale pot fi[i personajele centrale – imaginare în fond – [i c\ textul transcris dup\ documente un fals util scriitorului. Personajele de conjunctur\: Ipsilanti, Caragea, Ralu,beizadeaua C. Caragea, Tache Rallet, Barbu Catargiu etc., curtezanele vestite la vre-mea lor: Arhira, Rozolina [i Calmuca, – sunt luate din realitate. Corifeii ac]iunii, fic-tivi, se contamineaz\, prin al\turare, de autenticitate. «Catastihele de dosolipsie» alecasei Tuzluc, inventate, dar atât de minu]ios alc\tuite încât par documente de arhiv\,nu îndeplinesc numai rolul de-a da o imagine exact\ asupra obiceiurilor [i preferin]elorfanariote: printr-un proces de transfer subtil, documentul istoric (de pild\ «pitacul»dat de Caragea la plecarea sa din ]ar\) se transform\ în inven]ie literar\. Apoi, scri-itorul «transcrie» – cu aceea[i gravitate [i în acela[i stil – o misiv\ a h\tm\niei c\tre

222

postelnic. Filimon izbute[te din aceast\ alternare s\ ob]in\ din partea lectorului uncredit nelimitat: Tolba evreic\ a existat (o negu]\toreas\ de haine vechi dintimpul lui Caragea, sun\ explica]ia lui Filimon la subsol) – de ce atunci n-ar fitr\it în carne [i oase însu[i Kir Costea Chiorul? Un personaj înregistrat de documente,beizadeaua Costache, viziteaz\ casa postelnicului Tuzluc, iar conduc\torul Eterieicomunic\ despre avantajele pieirii lui Tudor Vladimirescu, cu Dinu P\turic\; nu cumva[i fanariotul [i ciocoiul au respirat [i pl\tit impozite sub domnia cert\ a lui Caragea?Banul benign apare în roman numai cu ini]iala C. Se va ra]iona: dintr-un respect preamare fa]\ de persoana banului, Filimon nu i-a dezv\luit numele în întregime – [i,astfel, cu toat\ lipsa de identitate artistic\, personajul dobânde[te profil plauzibil înordine istoric\. Serdarul Gheorghe e primit cu bra]ele deschise la curtea «lui MihaiVod\ Su]ul, care din pu]inele cuvinte ce schimb\ cu dânsul, descoperindrarele lui calit\]i [i profunda cuno[tin]\ ce avea despre limba elineasc\,îi oferi postul de secretar particolar al s\u». Mai târziu, tot Gheorghe «c\zuîntr-o adânc\ melancolie care negre[it l-ar fi târât în mormânt, dac\ schimbareaepociei (s.n.) nu aducea cu sine o mare schimbare în pozi]iunea sa». Astfel, multepersonaje, scutite de fapt\, intr\ firesc în ac]iune, credibil.

IIIIII

Tonul de comunicare [tiin]ific\ (destul de târziu adoptat cu drepturi depline înliteratur\), artificiul livresc («mai frumoas\ ca Elena lui Menelau [i mai desfrânat\decât Frine [i Cleopatra»), modul discursiv patetic – fapte destul de îndep\rtate deemo]ia estetic\ – sunt în Ciocoii vechi [i noi unelte de de[teptare a aten]iei. Fil-imon salveaz\ totul prin cuvânt. Fraza melodic\, elastic\, urmat\ de propozi]ia abrupt\,faldul, sfericul [i plu[ul schimbate cu t\i[ul, muchia [i suprafa]a aspr\ la atingere,cuvântul neao[ adunat cu neologismul (frecvent [i înc\ valabil) sau cu împrumutulbizantin, turcesc [i muscal.

Scriitorul este dispus s\ polemizeze – [i polemica lui ni se înf\]i[eaz\ necru]\toare;lupta dintre no]iunile antinomice se desf\[oar\ [i se rezolv\ ca în basme, pe o schem\vizibil\, niciodat\ abandonat\, dus\ pân\ la cap\t cu o frenetic\ gravitate [i cu o feri-cire copil\reasc\ de a scrie. Spa]iul [i veacul fanariot sunt contestate, îns\acuitatea polemicii, contrar a[tept\rilor scriitorului (care, probabil, credea îneficien]a magic\ a vorbelor), le aduce din istorie în literatur\; le reabiliteaz\.

Dar cel ce n-avu [tiin]\ de stilul balcan care i-a determinat existen]a, cel carenu [i-a însu[it nici un fel de pozi]ie fa]\ de mediu, cel care nici n-a negat nici n-aafirmat un anume mod de a respira veacul, dar care ni se înf\]i[eaz\ ast\zi dreptsingurul încorporat vremurilor sale – a fost Anton Pann. Oricând putem spune:în biografia lui Ien\chi]\ V\c\rescu se întrev\d liniile de profil ale boierului-valah(arhetip) de la sfâr[itul veacului al XVIII-lea – fanariot. Opera poetic\ îns\ îi este exte-

223

rioar\, [i dac\ am confunda omul cu scrisul ar reie[i un V\c\rescu leucemic, suferindde ticuri narcisiste, ipohondru, cu [aluri romantice în jurul gâtului, fragil etc. Altfelspus, suntem nevoi]i s\-i accept\m (istoric-literar!) litera, numai datorit\ semnifi-ca]iilor pe care le desprindem dintr-un anume tip de personalitate, precis înregis-trat [i cu acte de identitate intrate în dosarele arhivei. {i mai departe, în leg\tur\ cuFilimon: aten]ia noastr\ se opre[te exclusiv asupra operei, iar aceasta dep\[e[teinteresul pe care l-am manifesta, eventual, pentru via]a scriitorului (privit\, fire[te,ca emana]ie a unui mod existen]ial determinat istoric).

Opera lui Anton Pann creeaz\ ea îns\[i imaginea autorului. Dac\s-a n\scut dincolo de Dun\re sau nu, dac\ l-a preocupat sau nu muzica, dac\ a fostfa]\ bisericeasc\, tipograf, folclorist etc., dac\ s-a c\s\torit sau nu, dac\ a iubit saunu interzis – toate acestea ne pot deveni de la un moment dat încolo indiferente.Cunoscându-i doar opera [i [tiind c\ ea a fost elaborat\ de cineva în plin\ fierberefanariot\, suntem în m\sur\ s\ reconstituim (dup\ o metod\ apropiat\ de cea inau-gurat\ de Cuvier) o biografie – îndep\rtat\, poate, de însu[irea real\ a datelor (cunos-cute prea bine!), în orice caz nu contrar\. S-a n\scut, deci, într-o mahalabucure[tean\, nu se [tie cu exactitate din ce p\rin]i, cei care l-auatins nu s-au întrebat niciodat\. A crescut într-o cas\ imens\, dis-pus\ în careu, cu un singur cat iar acesta – prelungit de pridvor într-o curte interioar\ pavat\ cu pietre de râu. Cl\direa, ridicat\ din pl\cioltene[ti, trebuia s\ fie han, dar st\pânul ei mofluzise; cel nou, careo luase pe un pre] de nimic de la sultanmezat, g\si c\ e mai bines-o închirieze – [i proced\ astfel. Încât hardughia se umplu de totce mai înc\puse pe uli]ele negustorilor, m\mularilor, [elarilor, t\b\ca-rilor [.a.m.d. Aici crescu Anton Pann [i lipsa i s-a sim]it numai cândel începu s\ r\t\ceasc\ printre sunete de tingiri de aram\ [i fele-gene, printre strig\tele negustorilor ambulan]i. S-a învârtit pe lâng\fustele ]ig\ncilor, rotite la mersul lor z\ltat – nici dans, nici fug\ ci [iuna [i alta, dup\ cum sub multele straie se afla ori nu, cu gâtul sucit,vreo pas\re de furat. Sta mut, cu picioarele sub el [i zile întregiasculta ori rostea cuvinte viclene. Când se ridica, arunca zarurile. Pres-im]ea c\ trebuie s\ persevereze, s\ nu se lase în[elat de o pierdererepetat\ [i când zarurile î[i apropiau fe]ele de câ[tig, miza pe sumemari ca s\-[i acopere paguba cu vârf [i îndesat. {tia carte slavoneasc\,greceasc\ [i, pe deasupra, turceasc\, era ini]iat în tainele muzicii. Nui se cunoa[te mentorul. Capta privirile tuturor: înalt, cu obrazul smead,cu gesturi alternând vioiciunea [i lenevia, prompt [i gata oricând s\-[i amâne c\l\toriile, mincinos din lenevie sau de dragul minciunii, fan-tast, strict la vorb\, b\nuitor. Un preot fugit de acas\, beat de trei

224

zile, l-a g\sit într-un han modulând cântece de lume [i, fascinat, l-achemat la el. Încurajat de tov\r\[ia tân\rului, a poruncit preotesei s\le pun\ masa. Apoi s-au dus la biseric\ [i cu u[ile închise au traso slujb\ de prob\ care, spre uimirea p\storului de suflete, a mers deminune. {i a[a mai departe – cerând, cu sinceritate, iertare istoricului liter-ar. Anton Pann e însu[i spiritul balcan întrupat, sinteza absolut\, numitorul comunf\r\ con[tiin]a numitorului comun. El trebuia s\ fie – numele [i biografia sa real\sunt întâmpl\toare.

Anton Pann nu p\trunde, ci e asimilat în cultura româneasc\. O dat\ cu el nevin proverbele de la care re]inem nu destina]ia lor (etic\, în inten]ia culeg\torului)ci modul în care ne sunt comunicate. E admis un dialog în care interlocutorii, vrânds\ ascund\ obiectivul controversat, recurg la locu]iuni. Tonul discu]iei sedeplaseaz\, conspirativ, devine de o ininteligibil\ generalitate. Al\turate prin conjunc]ii(arbitrare), proverbele pe tem\ dat\ ale lui Anton Pann evoc\ taclaua cu «n» par-ticipan]i [i cu un singur oaspete inoportun, ascultând contrariat jocul celorlal]i, cusentimentul c\ nu i se accept\ prezen]a; ceilal]i duc gluma pân\ la istovirea r\bd\riioaspetelui. Jocul e aluziv cu fiecare variant\ a proverbului, iar în ansamblu – absurd:falsa opozi]ie («dar îns\») [i falsa comuniune de vederi – r\st\lm\cesc [i fac dova-da ambiguit\]ii. Dincolo de avalan[a proverbelor (grafomanie avansat\?) se str\vedezâmbetul unui om st\pân pe mijloacele [tiin]ei de-a spune un lucru într-un num\rinfinit de chipuri. Citim de la un cap\t la altul o serie de proverbe [i nu omitem niciun rând, atra[i în cursa locvace a iluzionistului: adev\rurile – prea multe [i accep-tate de mult ca axiome – strecoar\ b\nuiala c\ ele au un cu totul alt scop, care nescap\, de[i totul pare la îndemâna oricui. Pann transfer\ sintagme utile în etica empir-ic\ în inefabil, gra]ie întreb\rii subtexte: «La ce bun aceste lucruri [tiute decând lumea, doar nu se sim]ea necesitatea unui dic]ionar de proverbe».Într-adev\r, nimeni nu avea nevoie de un asemenea tom. {i nu aici st\ cheia enig-maticei preocup\ri antonpanne[ti, ci în dorin]a nest\pânit\ (subcon[tient\) de jocdezinteresat [i tacla. Ad\ugând c\ o dat\ cu Pann universalitatea proverbului se pierdeprin adecvarea lui la stilul de via]\ local; c\ modul anonim i s-a impus cantoruluipân\ la recunoa[terea, numai, a menirii de colportor; c\ o dat\ cu Pann, NastratinHogea poate fi luat drept exponent al noii spiritualit\]i rezultate din for]a de absorb]ie(activ\) a spa]iului balcanic; c\ de la Anton Pann, absurdul devine o categorieperen\, procedeele «culeg\torului» anticipând proza criptic\ a lui Urmuz… {i unam\nunt: Pann e o psihologie amplificatoare. Sensibilitatea sa preia [i d\ maideparte realit\]i la nivelul zvonului. Când se aude: «Foc!» – în mediul rural [oaptasun\ apocaliptic, oamenii, atin[i grav în instinctul de conservare, se preg\tesc înt\cere [i cu seriozitate. În cetatea lui Pann se gesticuleaz\, se accentueaz\, se punela îndoial\, [i dup\ principiul avalan[ei, zvonul atinge punctul maxim la baz\, în maha-

225

la, unde, nem\rturisit\, o dulce euforie î[i face loc, regrupând, stingând disensiu-ni, în a[teptare. La Bucure[ti s-a produs un incediu: Anton Pann se angajeaz\ cune]\rmurit\ voluptate caligrafic\ întru descrierea ravagiului, repercutând evenimen-tul la dimensiuni curioase.

Stilul balcanic evoc\ întinderea stearp\. Aici nu se seam\n\ iar pâinea e adus\,pl\tit\, în care cu coviltir. A[ez\rile omene[ti, la centru, înalte [i mereu altele, scadtreptat spre margini pân\ la bordeiul subterestru, cu dou\ ie[iri. Maidanul e for. C\l\ule o apari]ie care nu mai mir\ [i misia sa, cu numero[i pretenden]i, e disputat\ f\r\ru[ine. Dac\ ora[ul e a[ezat la mare sau la fluviu, comer]ul are desf\[urare clan-destin\. Femeile beau alcool, fumeaz\, stârnesc pasiuni, se trec repede, halucineaz\carnal – prioritatea nou-veni]ilor învenineaz\ pe cei sedentari care duc mâna instinc-tiv la arma predilect\, cu]itul. Crailâcul în floare spore[te de la o zi la alta num\rulcodoa[elor. Popula]ia e restrâns\ dar agitat\, numai dup\ o vreme str\inul observ\c\ s-a în[elat, c\ numai zgomotul insuportabil i-a uluit sim]urile [i l-a împins s\ secread\ coborât într-o mare mul]ime de oameni. Sus, minoritar, poate studia patolo-gia dorin]ei de emancipare, jos – necesitatea unei elementare emancip\ri…

Eminescu, ins riguros în fiin]a sa l\untric\, respinge forfota bucure[tean\. Celedou\ seisme sociale l\saser\ în urma lor un hommo politicus de cea mai odioas\spe]\ – demagogul. Eminescu îl observ\ cu ur\ – [i fiul ciocoiului lui Filimon, venitacum de la Paris [i Viena (dar r\mas cu acelea[i ticuri s\lbatice de feudal), e obiectde furibund\ invectiv\. În componen]ii partidelor politice, Eminescu simte alc\tuin-du-se latura cea mai obscur\ a lumii balcane – [i i se pare firesc s\ ia în dreaptabiciul profetului. Poate nic\ieri lupta politic\ în numele celor trei înalte cuvinte n-afost mai de[\n]at-artificial\ [i nic\ieri cu mai tragice rezultate, de[i, în afar\, se obser-va cu obr\znicie de erou caragelian: «Que voulez-vous, nous sommes ici aux portesde l’Orient, où tout est pris à la légère…».

I. L. Caragiale opteaz\ pentru teatru nu numai din imperativul tradi]iei de fami-lie. În jurul lui intrigile devin din ce în ce mai greu de povestit. Serespir\ sub zodii precare, se vorbe[te mult, sintagmele înlocuiesc cuvintele, se for-muleaz\ automat, faptele [i gesturile sunt de împrumut [i, repetate, î[i pierdcon]inutul. (Evadând din teatru [i dorind s\ desprind\ ve[nic-valabile pasiuni, Cara-giale ancoreaz\ la sat.) Iubitor de realitate, vag pragmatic [i teoretizând punctele devedere ale celui ce cunoa[te fluctua]iile valorilor materiale, Caragiale descoper\, înaparenta lips\ de legitate a psihologiei sociale contemporane, repere care [i-au p\stratvalabilitatea pe o întins\ perioad\ de ani. În primul rând a observat diluareaculorilor balcanice [i conturele, acum sub]iate, ale tipurilor. «I[licul cupatru col]uri al marelui terzi ba[a», «c\ciula de cazacliu a cojocarului», «c\ciula curoat\ a bogasierului [i calpacul de blan\ al ibri[imgiului» – au fost lep\date, în adev\r,– dar sub noua înf\]i[are a Mahalagiului (r\mas mahalagiu sau sc\pat cu o [chioap\

226

mai sus de pe treapta condi]iei lui) s-au men]inut însu[iri de când cu Pazvantoglu.Cel dintâi îl imit\ pe cel de-al doilea iar grija de c\petenie a acestuia este de a-[i dis-imula sorgintea [i de a mima la rândul s\u un trai de adun\tur\: nici burghez, nicifeudal, nici turco-bizantin, nici occidental. Pe Caragiale îl atrage cu osebirecet\]eanul, forma adic\, de manifestare, civilizat\ în inten]ie, a unui fond l\untricinstabil: nepotrivirea n-are nimic comic în ea, râsul scriitorului e crispat. Pe scen\sau în paginile schi]ei se petrec evenimente inadmisibile – Caragiale e mizantrop pen-tru c\ altminteri, oricât s-ar str\dui, nu poate fi. Sufletul scurt al prozei salee dictat de lipsa de durabilitate a conflictelor reale: oamenii tr\iesc frag-mentar, într-un prezent suspendat, care nu vine de nic\ieri [i care nu se îndreapt\niciunde. De aceea hedonismul lor [i fericirea inexplicabil\ care li se cite[te pe fe]e.Unul din procedeele, ast\zi frecvent folosite, de ob]inere a absurdului, [i anume izo-larea unui fapt din ansamblul care l-a determinat, la Caragiale este un loc comun.Extrapolat, faptul î[i e suficient sie[i, scriitorul îl amplific\ îns\ [i din aceast\ ampli-ficare reies pe de o parte gravitatea (fals\) a faptului, pe de alt\ parte o nou\ cauza-litate (fals\), în afara angrenajului din care a fost smuls. Evenimentul î[i începe evolu]ia(fals\), personajele intr\ [i ies în func]ie de noile determin\ri (inexistente). Procedeul,ceva mai mult decât instrument scriitoricesc, poate fi considerat metafor\ a divor]uluiîntre mijloc [i scop, între parte [i întreg. Mijlocul [i partea sunt stagnate, dar impor-tan]a care li se acord\ nu li se cuvine [i, în imperiul eviden]elor, logica sucomb\ închiar aparen]ele ei, impracticabil\. Absurd sun\ frazele cronicarului dispus s\ urasc\[i pe Tudor Vladimirescu [i pe fanario]i, primejdios-absurd\ e scena ciocoilor dan-sând, dup\ «Mar[ul lui Napoleon», manimasca, val]-mazurca – laolalt\ cu pris-toleanca, chindia [i «ca la u[a cortului». Personajele carageliene nu dep\[esc crân-cena confuzie a p\rin]ilor lor de la începutul veacului. Numai c\ urma[ilor li seridic\ dreptul la pitoresc.

Mateiu Caragiale tânje[te în preajma ruinelor cur]ilor domne[ti; nobil dup\canoanele spiritului, investitura de clan îi lipsea – [i nu numai lui. Pe când în ce-lprive[te, discrepan]a îl înver[una, privirea în afar\ îi era umilit\. Ideea dup\ care ocrim\ (de pild\), petrecut\ în rândurile castei aristocrate, adus\ în literatur\ poatefi semn al unor pasiuni superioare [i, în final, pur excitant estetic (crima la Shake-speare), în vreme ce aceea[i realitate consumat\ în treapta elementar-social\ e vid\de orice posibil\ semnifica]ie emi]ional\ [i, resping\toare, face de prisos orice efortartistic – la Mateiu Caragiale e obsesie. Pe cel care-[i ascunde originea obscur\, elîl crede pe cuvânt. Pirgu îl oripileaz\: ascensiunea abjectului m\sc\rici e rulat\ înfa]a ochilor s\i. Pa[adia [i Pantazi apar pietrifica]i, concluzii fixe ale unor tulburi istoriide familie, [i chiar dac\ ei în[i[i î[i dau pe fa]\ matca ini]ial\ din care descind, Mateiule p\streaz\ imaginea care i se ofer\ imediat, înv\luind restul în superlativele uneidubioase [i amare apologii. Tineri în vremurile de glorie ale Penei, cei doi Crai sunt

227

contemporani [i cu personajele b\trânului Caragiale. S\ d\m acestuia crezare ori fiu-lui s\u?

Cum spuneam mai sus, cromatica balcan\ degradase. Schimbarea la fa]\ ses\vâr[ise cameleonic – intern îns\ au loc aproape zadarnice încerc\ri de conciliereîntre deprinderile vechi [i cele nou\: Mitic\ Popescu se na[te acum [i, mai târziu,Camil Petrescu îl nemure[te, simbolic, cu alte implica]ii formale. Mateiu nu-l cunoa[te,dar, incon[tient, îl anexeaz\ psihologiei lui Pirgu.

S-ar fi cuvenit ca, între tat\l [i fiul Caragiale, s\ se stabileasc\ puncte comunede inciden]\. Înc\pu]i îns\ pe mâna lui Ion Luca, Pantazi [i Pa[adia n-ar fi fost decâtobiect de satir\ [i le-ar fi fost de ajuns o pagin\ de schi]\. De ce Mateiu le a[az\deasupra capetelor aureol\ (chiar [i moartea «f\r\ de glorie» a lui Pa[adia insin-ueaz\ drama), de ce îi pune în cel mai favorabil clar-obscur, de ce, n\r\vi]i la fapteîntunecate, primesc învestitura de Cavaleri ai ro[ului, negrului, verdelui, aurului? Ca[i Flaubert în Salammbô, preocuparea pentru etic este inexistent\, totul semizeaz\ pe o singur\ carte, a esteticului. Opozi]iile moralei – la Filimonpermanen]e – la Mateiu sunt înl\turate. El intr\ în leg\tur\ cu atmosfera sugerat\dup\ lectura Ciocoilor, când destina]ia polemic\ a romanului e uitat\. Aceast\ atmos-fer\ î[i na[te, în cartea matein\, singur\ personajele – scriitorul e în afar\ de orice«responsabilitate». El nu a f\cut altceva decât s\ invoce, ca un nemul]umit, timpultrecut, [i acesta i s-a înf\]i[at cu spirite reîncarnate în staturi contemporane, dar pen-tru c\ vin de acolo, sunt absolvite în spa]iul de dincolo de bine [i r\u – cert apanajal ramurii cu sânge albastru. Numai Pirgu apar]ine istoriei reale. Ceilal]i fac gesturisomnambule, angrena]i în o dialectic\ oniric\. Dac\ Mateiu Caragiale [i-a scris greucartea, e semn c\ o con[tiin]\ a stat la pând\ s\ vad\ cum atmosfera (în care seabandoneaz\) se autodenun]\ în umbrele ei, rezistente pân\ la trezirea celui ce leurm\re[te cu pupilele dilatate. Visul început cu «se f\cea c\ la o curte veche, în par-aclisul patimilor rele» [i încheiat cu «ne topeam în purpura asfin]itului» – cu un Pirgufluturând n\frama neagr\ [i «]op\ind de-a-nd\ratele» în fa]a crailor – nu e numaiprevestirea, cu alte cuvinte, a amurgului celor trei. Dac\ admitem cele mai sus zisetrebuie s\ concedem c\ halucina]ia e imaginea zonei balcane, desenat\ cu ultimelemijloace posibile. Pornind romanul cu acest vis, observ\m c\ din aceea[i familie som-nambul\ «slujind vecernia de apoi» sunt Pena Corcodu[a, Ra[elica Nachmanson,Poponel, Mima, Tita, Wanda, Masinca, Ilinca, Elvira «matroana», Maioric\ [i câ]i al]ii– articula]iile unui organism nou, nu pe m\sura realit\]ii, înviat îns\ dup\ toate legilelaxe ale somnului cu co[mare. O dat\ cu Craii de curtea veche spa]iul de lapor]ile Orientului devine definitiv preocupare estetic\, teroarea coresponden]elore abrogat\.

IIVV

228

Ie[it de sub tutela realului, Ion Luca Caragiale scria Abu Hasan [i Kir Ianulea,ambele basme pure, unde dramaturgul se ded\ la volupt\]i sintactice, eliberându-se exotic. La el fantasticul e o categorie autonom\. Matei experimenteaz\ locul deîntrep\trundere a luminii [i întunericului: aici «scara valorilor e r\sturnat\», odat\rostit, cuvântul se t\lm\ce[te în obiectul sau faptul desemnat, nu e nevoie de niciun efort, de ajuns e s\ roste[ti, nimeni nu ridic\ din umeri, totul e posibil, totul eîng\duit, libertate absolut\: «Prin lingu[iri [i daruri cump\ram ]iitoarele rege[ti [iibovnicii împ\r\te[ti, dreg\torilor le eram sfetnici [i c\l\uze, lucram dup\ împrejur\rila în\l]area sau r\sturnarea lor, îndeplineam îns\rcin\ri de tot soiul» etc… – se avânt\Mateiu, [i noi credem totul, f\r\ rezerve. {i ceea ce ni se pare important: faptul c\în t\râmul ilimitatei libert\]i e suficient\ rostirea pentru ca simultan materia s\ seîntrupeze («la început a fost cuvântul…») s-a repercutat abisal la Matei: fiecare cuvânte a[ezat cu temere.

Urmuz e bântuit de demonul scrisului – cultura îns\ îi provoac\ inhibi]ii [i îiamu]e[te mâna. Totul a fost spus… [i dac\, amintindu-l, aducem vorba de dramacomunic\rii, nu gre[im. Când izbute[te s\ rosteasc\, Urmuz nu-[i duce fraza pân\la cap\t: oroarea de epic îl handicapeaz\ [i dac\ continu\ o face reluând de la jum\tateo cu totul alt\ fraz\, cine [tie când murmurat\ – leg\tura cu cealalt\ jum\tate se sta-bile[te doar cu ticurile sintaxei, ca [i la Anton Pann în proverbe. Urmuz transmiteo inten]ie de comunicare ratat\. (Sau: când î[i înfrâneaz\ avântul î[i d\ seama,lucid, c\ a avansat un loc comun în loc s\ se exprime. Scrierile lui Urmuz sunt parc\ale unui personaj caragelian ajuns la de-sine-contemplare, cu sim]ul ridicolului edu-cat [i con[tient de opresiunea truismelor.)

«Pâlnia [i Stamate», «Ismail [i Turnavitu» etc., criptice în con]inut, dar de o exac-titate a expunerii amintind de Poe, dau cu precizie nu sensul comunic\rii(inten]ia, am spus, exist\) ci senza]ia desf\[ur\rii unui conflict. Din acestpunct de vedere Urmuz e înrudit cu Pann. Ca [i în cazul acestuia din urm\ ne întreb\mdac\ nu cumva el e abscons cu deliberare, din dorin]a de a-[i alarma auditoriul, de-a provoca nelini[ti f\r\ ca acestora s\ le tr\deze cauza, existent\dar cu neputin]\ de aflat.

Pentru c\ fenomenul balcanic a încetat? Sau pentru c\ tr\s\turile acestuia aufost asimilate în psihologia colectiv\, pân\ la a deveni de nerecunoscut? De la Fil-imon la Ion Barbu se poate urm\ri descre[terea interesului pentru echitatea rapor-tului realitate-proiec]ie artistic\. Treptat, cel dintâi termen e abolit, cel de-al doileaîncepe s\ se deta[eze, î[i caut\ limite proprii [i independente.

Isarlâk, numele nou [i adev\rat, de r\sfrângere, al spa]iului balcanic (cetate,acum, autarhic\), e îns\[i virtualitatea transformat\ în realitate estetic\autonom\.

229

Macedonski p\trunsese în zon\ prin tenta]ia exoticului: caz singular atunci,evaziunea îi separ\, brusc, luminat, rictusul tragic. Distan]area e un fapt cu neputin]\de împlinit, de[i personajul-poet are halucina]ii tactile [i crede cea]a morgan\ carei se arat\. Pentru acest alt Cavaler al Tristei Figuri, Orientul s-ar fi cuvenit s\ fier\scump\rarea imediatelor vicisitudini: Macedonski îl socoate îndep\rtat [i sie[i î[irepet\ c\ l-a [i cuprins – cu toate c\ el nu atinsese altceva decât volume la îndemâ-na mâinilor sale, ca [i Quijote burdufurile cu vin din beciurile hanului. Mirajul lui Mace-donski e chiar realitatea – iar aceasta, una din care s-au mai p\strat urme de culori[i raporturi. Atmosfera orientalelor sale st\ sub semnul unui pur Nastratin (apropi-at inven]iei barbiene) ca [i sub cel al crepuscularelor siluete din Craii… Estetizând,poetul anticipeaz\ la Mateiu Caragiale aspira]ia de cast\ – delirul de grandoare car-acteristic locurilor care [i-au pierdut dreptul la suprapuneri aristocrate. {i, pe dea-supra, prin Macedonski gratuitatea – calitate [i consecin]\ a existen]ei subprovizorat – intr\ în poezie ca atitudine liric\, necunoscut\ pân\ la el. Curios, acela[irost provizoriu al lucrurilor explic\ la noi [i tipul de individualitate subsumat\ a[a-zisului miticism [i spiritul non-adeziv (cu agresivitate non-adeziv) al Poetului care,din instinct de conservare, ocup\ loc în turnul de filde[.

În sonetele sale, Mateiu Caragiale exersase portretul: poetul l-a vrut stamp\ [iînc\ una în care Domnitorul, Domni]a, Boierul, În]eleptul, Dreg\torul s\ fie arhetipurileno]iunii de trecut istoric (Sadoveanu o face cu dezinvoltur\!); când ele nu eraudecât stampe fanariote; iar lucrul poetului, aplicat la epoc\, e tr\dat de sone-tul Trântorului în care «s-a de[teptat boierul»; din acela[i aliaj cu sus-aminti]ii, cuacel cronicar care «an dup\ an în[ir\, domnie cu domnie». Portretele din Pajeresunt trase cu linie bizantin\, cu zgârcenie trase, [i cât s\ încap\ în l\]imea unei firi-de, pentru ca fe]ele [i membrele s\ ia prelungiri de în\l]are la cer.

Arghezi – care, ini]ial, î[i însu[ise lec]ia lui Macedonski – se trage la surs\ orto-dox-bizantin\, dar asceza – v\dit\ în alungite falange [i în pome]i verticaliza]i – nuconvine sensibilit\]ii sale, ci mai degrab\ hedonismul b\rb\tesc al vie]ii de mân\stirebalcanic\. Astfel poetul deprinde numai fine]ea contururilor iconografice, dar aces-tea limiteaz\ încheieturi s\n\toase, obraji sanguini [i degete înv\]ate la hran\ de dulce.«Tiara lui Grigore», deloc potrivit\ lep\d\rii de sine [i smereniei la sac [i cenu[\, esemnul trufiei terestre. Involuntar, Arghezi e inconoclast – [i lirismul s\u, sc\pat misti-cii pure, se las\ convertit cu timpul la derul\ri epice. Inconoclastul e din firea lucrurilorepic – [i-n ce-l prive[te pe Arghezi , fabula, pe care începe s-o cultive cu euforic\perseveren]\ (încât uneori nici nu observ\ alunecarea în simpl\ versificare), îi punela dispozi]ie puntea spre Anton Pann. Dar mai are, la Arghezi, fabula destina]ie epic\?Nu – [i aceasta se vede în Horele sale, scrise dup\ tipicul exterior al didacticii, dartocmai de aceea cu atât mai absurde. Abia cu Arghezi, taclaua, bârfa, anecdota etc.sunt rupte de scopul lor practic [i transformate în jocuri. Metafizica arghezian\, în

230

sensul pe care-l discut\m, e creat\ dup\ în]elepciunea acelui (parc\ interogativ!) «pre-cum în cer a[a [i pre p\mânt».

În Balcaneus, personaj astfel numit de Gheorghe Magheru, se rateaz\ sinteza,posibil\ de altfel, între P\cal\ [i Nastratin. Deta[area acestui poet de propria oper\îi l\mure[te receptivitatea numai la arhitectura peisajului de târg oriental, la fenom-enologia alb\ a zonei. Sor]ii s\i sunt pu]ini – [i totu[i e interesant cum, abordândtema balcanic\ deschis, el ajunge la concluzii stilistice similare cu acelea pe care leîntâlnim la Macedonski, Mateiu Caragiale sau Ion Barbu. O dat\ cu Isarlâk, se pierdeorice cale de restabilire a raportului amintit. Supraterestru, Isarlâk e un spa]iual sunetelor: lungimea, l\]imea, adâncimea sunt m\surate cu sunetul– culoarea e sunet, atribuitul – la fel. Dimensiunile se aud: nev\zut,un obiect lovit poate fi recompus în imagina]ie dup\ durata sau inten-sitatea vibra]iilor pe care le propag\. Isarlâk e locuit de zgomote [inumai auzul îl percepe, sugerând calit\]i celorlalte sim]uri. Ochiul b\nuieculori, mâna b\nuie conture [i suprafe]e sub tutela absolut\ a tim-panului. «Pentru mai buna cinstire a lumii lui Anton Pann»…: Barbu nu vine directde aici, ci trece prin poarta Arghezi – când Arghezi se opre[te la hazul de necaz alanecdoticii lume[ti. Ion Barbu nu s-a putut sustrage epicului – m\rturie: NastratinHogea de-sine-devoratorul. {i ca s\ se adevereasc\ ce greu a tras în balan]\fenomenul balcanic, afirm\m aici c\ Isarlâk r\spunde componentei dionisiace a per-sonalit\]ii lui Barbu; Joc secund sau Uvedenrode sunt emana]ii ale duhuluiapollinic, rev\rsat asupra poetului prin op]iune [i educa]ie. Isarlâk e realitatealui Barbu, care singur\ se cl\de[te, dup\ principii enun]ate în ciclul-program.

Panait Istrati a fost întâmpinat cu formula comod\ «un Gorki al Balcanilor». Opti-ca francezilor era tulburat\ [i nevoia de nou [i de strig\t i-a în[elat. S-a conchis c\luxuriantele c\r]i semnate de Istrati sunt corespunderile unui mediu numaidecât real,u[or de g\sit la gurile Dun\rii; când, de fapt, ele erau aspa]iate [i de o des\vâr[it\atemporalitate. Trecutul [i prezentul la Panait Istrati sunt posibilit\]i (în afara m\surii)[i c\i ale salv\rii în mit. Cum la Ion Barbu descoperim pe Corcodu[a, la Istrati neapropiem de Kira Kiralina: moartea, lupta, fericirea sunt deopotriv\ volupt\]i de natur\estetic\. Spusele francezului altruist dovedesc necunoa[terea faptului c\ Istrati f\ceaparte dintr-o familie de spirite (de ce Gorki [i nu Sadoveanu, cum [i e de fapt!) multmai apropiat\. Vagabondul gorkian e al palpabilului strict, r\t\citorul lui Istrati str\bateimperiul unui sfâ[ietor [i dulce «dor de moarte»: opuse lumi, opuse semnifica]ii.

L\untric, George C\linescu p\stra în]elegeri abstracte pentru lumea lui AntonPann, Filimon, Mateiu Caragiale sau Barbu. B\rbatul claustrat întru rigorile lucrului[tiin]ific observa, cu ce-i mai r\m\sese disponibil, acut: f\r\ s\ [tie, [i cu nostalgia,bine acoperit\, a faptei. {i redescoper\ casa Arnotenilor, dar, într-o lumin\ rece,

231

egal\ [i neînduplecat\ cu clar-obscurul, redescoperea altfel casta Crailor de CurteaVeche, f\r\ compasiunea (nici m\car una estetic\) a lui Mateiu Caragiale.Pascalopol ar fi trebuit s\ fie un Pantazi, dar ochiul lui C\linescu vede cu lucidi-tatea lui Ion Luca Caragiale [i nu-l scute[te de ridicol. Enigma Otiliei e enigma Wan-dei, deconspirat\ îns\ prin trecerea de la poematic la romanesc (saltul leag\ desti-nul Otiliei de cel al Duduc\i). St\nic\, Olimpia, Titi, Simion [i al]ii la Mateiu ar fi fostmembri Arnoteni, cum [i sunt; la Ion Luca – personaje de schi]\ [i teatru. La Mateiu,ro[ul, verdele, negrul etc. le-ar fi decupat, fantomatic, pe fundal [i le-ar fi justificatîn afara moralei; la Ion Luca li s-ar fi dat pe fa]\ gesturi stereotipe, fixa]ii agramateetc. Cu procedeele romanului (balzacian prin fatalitate, ca [i Ciocoii vechi [i noi),C\linescu atac\ universul balcanic degradat.

O veche form\ de protest social, haiducia – obiect de legend\ în folclor, locromantic pentru Filimon, pentru Sadoveanu preocupare permanent\, pentru Istratichiar semnele de manifestare ale propriei sale r\zvr\tiri (obsesia unui paradis pier-dut [i, totodat\, împotrivirea la ideea c\ acest paradis s-ar fi putut s\ nu fi fost nicio-dat\!) – se transform\ cu vremea în act, deseori în implica]ii patologice. Haiduculdegenereaz\ [i-l g\sim dormitând mizer sub poduri, dincolo de barierele ora[uluisau h\l\duind în chip de fante de obor, caramagiu – erou de cântec l\ut\resc. Alt\dat\justi]iar, neapar]inând nici unei clase (dar nu declasat), vagabondeaz\ acum nean-gajat, pendulând între temni]a de drept comun (aici îl întâlne[te pe Arghezi [i gus-tul pentru abisuri existen]iale i se d\ iar\[i pe fa]\) [i maidanul de pe cheiurile Dâm-bovi]ei. Ardeleanul Rebreanu îi transcrie prezentul dar de departe, cuoroarea specific\, necunoscându-i evolu]ia. Eugen Barbu îl descoper\ în groa-pa lui Ouatu, ceva mai spa]ioas\ pe laturi, mai stearp\ decât Groapa Floreasca, lacus-tr\ gregar\, sumbr\, colc\itoare, f\r\ preot – (în Chibrit slujea popa {erpoianu!).Eugen Barbu le b\nuie ho]ilor obâr[ia nobil\ [i actele lor au un început de acoperire:cartierul se str\mut\ într-o atmosfer\ de târg în B\r\gan – unde se vorbe[te limbametaforic\ a celor pu[i sub interdic]ie. Declasate în fond, personajele ac]ioneaz\ laEugen Barbu ca [i cum, haiduce[te, ar avea con[tiin]a menirii lor – [i asta led\ aureol\. {atra r\t\cind jur împrejurul Bucure[tiului, breasla l\utarilor sedentari,cântecul de pahar cu inflexii orientale, dansurile de unu ale ghicitoarelor cu zece fuste,astacerii care «fac din unu doi» – vitalizeaz\ mahalaua, [i Miron Radu Paraschives-cu o trece în poezie racordând-o la Lorca [i salvând-o din trivial. Groapa îi cânt\crepusculul. Mai târziu, din datele atmosferei ([i atmosfera e chiar a uli]elor prime-jdioase de unde Pirgu î[i recruteaz\ monstruoasele amoruri) Eugen Barbu recon-stituie ansambluri fanariote cu haiduci [i principi de o înalt\ irealitate.

232

Publicat în fragmente, Principele d\ la lumin\ n\zuin]e sintetice. Datele istoricesunt întrebuin]ate ca la Filimon, dar r\st\lm\cite dup\ legi sadoveniene; prin ie[ireade sub rigorile eticii [i prin exacerbarea responsabilit\]ii esteticului se revine la MateiuCaragiale; statica personajelor precum [i aria de generalitate pe care ocuprind, minu]ia descrip]iei [i prioritatea mediului asupra biografiilor,destinele însumate cadrului (tragice sau nu în func]ie de fundalul care se afl\în mi[care dependent\) – toate sunt indicii de reactualizare a procedeelor din Cio-coii vechi. Principele (acesta nu are nume) cumulez\ linii de profil caracteristiceultimului domn p\mântean – Brâncoveanu, luminat, atent la culori [i reliefuri, arhi-tect subtil, duplicitar din punct de vedere politic. Configura]iei sale intime îi sunt împru-mutate tr\s\turile tipului de domn fanariot (în viziunea romantic\): feroce, egoist,dispre]uitor de neam, pasionat în amoruri întoarse, respirând, în\bu[it, într-un fastde adun\tur\. F\r\ a fi istoric, romanul d\ reperele unui timp anume, petrecut.Principele piere decapitat [i ora[ul ascult\ în t\cere cum câinii îl devor\, tot astfelcum au devorat [i pe efemerul Han-gerliu. În paginile c\r]ii se declan[eaz\, ca învremurile lui Caragea, ciuma pedepsitoare eliberând instincte, dezvelind laten]emalefice.

A. E. Baconsky se sustrage oric\rei tenta]ii de reconstituire temporal\. Univer-sul povestirilor din Echinoc]iul nebunilor e creat din sugestii melodice (succe-siunile sintactice au muzicalitatea textelor de rit bizantin). Stilul balcanic e purifi-cat de fapte specifice: tr\s\tura de apropiere între ceea ce ofer\ Baconsky [imodul pomenit sunt numai st\rile fundamental-caracteristice pentru termenul real:Starea de provizorat (care îndep\rteaz\ actul de propria sa semnifica]ie [i vio-leaz\ curgerea fireasc\ a vremii prin arbitrariul consecu]iei evenimentelor) cu impli-ca]iile sale: Amânarea, cu bun\-[tiin]\ a pierderii iremediabile; A[teptarea, cuaceea[i bun\-[tiin]\ a faptului c\ obiectul invocat va întârzia pururi, de[i eviden]elear da dovada unei autentice a[tept\ri; Primejdia, venind din l\untru dar care, per-manent plutind, pare c\ vine din afar\, f\r\ o cauz\ cunoscut\ [i a[a mai departe –toate boltite asupra unui conglomerat v\zut din dep\rtare [i enigmatic fiindc\ ges-turilor nu li se [tie noima. Senzualitatea neînfrânat\ – îns\[i fraza evoc\ dans: st\pânulabsolut al cet\]ii lui Baconsky e femeia ursuz\ care ]ine cheile unui bordel: aici numaicei coborâ]i din vase str\ine nu-[i pierd norocul. În ]ara cu vitralii de bâlci orientala lui Panait Istrati idealurile umanitariste, iluzia intrau firesc în decor. Acum ]\rmulm\rii e locul unde se a[teapt\ sfâr[itul; cel care poveste[te o face f\r\ iluzii [i, para-doxal, co[marele sale vin chiar din absen]a total\ a propensiunii spre viitor [i aipostazei optative; asupra ]\rmului [i a locuitorilor s\i va n\v\li apa [i parc\ acesta

233

e singurul eveniment a[teptat în nem\rturisire. Cel Mai Mare e înlocuit cu doam-

na unui l\ca[ de perdi]ie; cel care vrea s\ fug\ [i r\t\ce[te e întors înapoi de

logica stringent\ (cite[te teroarea) c\ilor [i, odat\ întors, uit\ pân\ [i rostul de la

început al fugii acceptând; cel care întinde mâna cre[te în dimensiuni [i domin\

pe nea[teptate. Cine ar mai recunoa[te în Echinoc]iul nebunilor realitatea aceea

despre care vorbeam la început, trecut\ din mân\ în mân\, disputat\, negat\ rând

pe rând, prezent\ îns\, cu toate c\ de la transformarea ei în nucleu de preocupare

estetic\ a trecut un num\r mare de ani?

234

235

Decoruri specifice teatrului de umbre

KARAGÖZ

GR|DINA PALATULUI

CONAC

■ Personajele teatrului de umbreKaragöz evoc\ plastic lumea bal-canic\ a secolelor trecute, care amarcat puternic artele, literatura [i,probabil, mentalit\]ile noastre.Aplecându-ne asupra informa]iilordespre Karagöz pentru a c\utafilonul oriental împletit în via]a noas-tr\ european\, suntem surprin[i s\g\sim realit\]ile geografice gataamestecate (dovada cea mai evi-dent\ fiind costumele) în procesulmai larg al moderniz\rii. În fapt,descoperim prin acest teatru o soci-etate riguros structurat\, cu toateregulile [i prejudec\]ile ce regleaz\mecanismele convie]uirii.

Celula acestei societ\]i estecartierul – am putea spune, oare,mahalaua? – iar via]a cartieruluiadunat în jurul pie]ei, a moscheei,a b\ii etc. devine personaj principalîn spectacolul lui Karagöz. Ap\rat decîinii locului [i de opinia public\,acest spa]iu este totu[i suficient dedeschis pentru a ne permite s\-icunoa[tem nu doar localnicii, dar [ipe turcii din provincie (din Rumelia,Kastamonu, Trebizunt, Azerbaidjan –a[a-zisul “Persan”), sau pereprezentan]ii altor regiuni supuseSultanului: Albanezul Bayram Aga –ve[nic cu mâna pe arm\; Armean-ul Karabet – vânz\torul de bijuterii;Fran]uzul de ap\ dulce, Caroline.To]i ace[tia, pân\ [i francezul, carese dovede[te a fi un grec înfumu-rat, sunt ironiza]i în primul rând pen-tru ifosele sub care î[i ascund igno-ran]a...

Personajele care sus]in specta-colul sunt îns\ autohtonii: juneleprim Çelebi – arbitrul elegan]ei;Zenne – dansatoare, ghicitoare,codoa[\, cum\tr\ sau burghez\

236

obi[nuit\... dar, înainte de toate,«messalina» cartierului, etern m\r aldiscordiei; Tiryaki – junele-primîmb\trânit, ridicol în somnolen]a sapermanent\ provocat\ de drog;Beberuhi, prostul mahalalei, înzes-trat nu doar cu cocoa[\, dar [i cumeteahna l\ud\ro[eniei [i a dis-cursurilor lungi [i plicticoase;sold\]oiul Tuzsus Deli Bekir, spaimacartierului, care, înarmat pân\-ndin]i, cu o caraf\ de vin în mân\,apare, justi]iar, în ultima clip\, pen-tru a restabili ordinea tulburat\.

Cei care fac [i desfac totul înaceast\ lume sunt Hacivad [iKaragöz, cele dou\ personaje cen-trale ale spectacolului de umbre,ve[nic în c\utare de lucru sau«învârteli» care s\ le aduc\ un banîn plus. Dialogul lor, vorbit [i «lovit»,deschide spectacolul. Hacivad estetipul calculat, exprimându-se în lim-bajul înflorit [i preten]ios al clerului.Karagöz – personajul incomod,înzestrat cu o moral\ instinctiv\; prindirecte]ea sa oarecum simpl\, el d\peste cap urzelile lui Hacivad [i in-trigile din cartier. De[i luat mereupeste picior [i pus în situa]iile celemai dificile, Karagöz are, întotdeau-na, ultimul cuvânt.

Toate aceste figurine de pielecolorat\ î[i duceau via]a în spateleunui ecran de pânz\ sub]ire cât s\creeze iluzia realit\]ii. Se pare c\[i acest teatru a avut un Shake-speare al s\u, c\ci, în gazelul deintroducere, Hacivad descrie lumeaca pe un mare ecran, oamenii nefi-ind decât umbre trec\toare, asemenipersonajelor lui Karagöz.

237

238

GREGOR VON REZZORI

POVESTIRI DIN MAGREBINIA

CCAAPPIITTOOLLUULL 11 –– ÎÎnn ccaarree ssee ooffeerr\\ cciittiittoorruulluuii iinnffoorrmmaa]]iiii ddeesspprree mmaarreeaa[[ii ssll\\vviittaa }}aarr\\ aa MMaaggrreebbiinniieeii;; aa[[eezzaarreeaa [[ii aallcc\\ttuuiirreeaa ]]\\rriiii;; ddeesspprreeffiirreeaa llooccuuiittoorriilloorr –– îînnssoo]]iitt ddee oo nnoott\\ ddee ssuubbssooll ddeesspprree ppaattrriiaarrhhuull ddiinnMMeettrrooppoollsskk..

Aici începe povestirea mea despre marea [i sl\vita }ara Magrebin\. O c\uta]i zadar-nic pe hart\. Nu apare în nici un atlas [i pe nici un glob p\mântesc.

Unii spun c\ s-ar afla în sud-estul Europei, al]ii c\, de fapt, este chiar sud-estul Europei.Dar, m\ rog frumos, ce e sud-estul? Ca s\ folosesc [i eu limbajul stricat al Vestului: Eun concept extrem de relativ în sistemul copernician al lumii.

Pedan]ii se vor str\dui eventual, cum e [i firesc, s\ fixeze conturul geografic aprox-imativ al grani]elor }\rii Magrebine. Tot ei vor fi cei care se în[eal\. C\ci grani]ele adev\rate[i propriu-zise ale Magrebiniei sunt în sufletul [i în inima omului. Iar despre suflet [i inim\pedan]ii nu [tiu nimic.

Magrebinia este o ]ar\ mare. Dang\tul clopotelor din turnurile în form\ de bulb deceap\ ale bisericilor sale (în realitate în form\ de c\p\]ân\ de usturoi care este, pentruMagrebinia, ceea ce este lotusul pentru India) – deci dang\tul polifonic al clopotelor dinturnul în form\ de c\p\]ân\ de usturoi al bisericilor sale din provinciile nordice [i ves-tice se întâlne[te cu strig\tele prelungi ale muezinului din minaretele ascu]ite ca un vârfde ac al nenum\ratelor moschee din sud [i din est, [i ambele se contopesc într-un cân-tec de slav\ al inimii magrebine care-i mul]ume[te lui Dumnezeu pentru a fi f\cut lumeaa[a cum e: cu iubire [i cu moarte, cu râs [i cu lacrimi, cu splendoare [i mizerie; cu oameniboga]i care scurm\ neîncetat în gr\mezile lor de bani [i cu s\rmani c\rora mizeria le-aajuns la os; cu gazele cu ochi blânzi în roua proaspat\ a dimine]ilor limpezi [i cu p\duchiteribili [i hulpavi în întunecimea ve[nic\ din turul pantalonilor.

UUssttuurrooiiuull eessttee lloottuussuull MMaaggrreebbiinniieeii

239

Magrebinia e foarte mare. Dac\ s-ar toarce din tot rahatul lokum (un dulce lipiciostot atât de pl\cut pentru limba doamnelor magrebine pe cât e poezia pentru limba b\rba]ilor}\rii) – dac\ s-ar toarce, cum spuneam, din tot rahatul lokum pe care iubitele din haremulfratelui meu de lapte, Akif Zadik Zade Siktirbey, [i l-au îndesat între buzele înro[ite cuhenné în lini[tea molatic\ [i p\tat\ de umbr\ ca blana de tigru, care domne[te în tim-pul siestei – mândre circasiene inabordabile [i nubiene cu membre prelungi de culoareaabanosului; fete din }ipangu, ginga[e [i aurii cum e gutuia [i, în sfâr[it, copte grase (c\cifemeile sunt ca perele: mai dulci acolo unde sunt mai pline); dac\ s-ar toarce deci dinaceast\ hecatomb\ de rahat vâscos un fir sub]ire ca de p\ianjen, [i s-ar înnoda fiecarefir din barba m\t\soas\ a profetului cu fiecare fir din barba mare [i zbârlit\ a lui Rasputin[i cu fiecare fir din p\rul ca-n basme al Anei Csillag (a c\rei amintire e foarte vie în memo-ria b\trânilor magrebini) [i, mai departe, cu fiecare fir din perciunii Marelui Rabin f\c\torde miracole din Sagadura, rabinul Mordechai; dac\ s-ar prinde cu mare grij\ [i îndemânareunul de cel\lalt, atunci, împreun\ cu firul sub]ire ca de p\ianjen din rahat lokum am aveadou\ fire destul de lungi pentru a le întinde de-a lungul [i de-a latul Magrebiniei.

Magrebinia e frumoas\. Cerul s\u e pres\rat cu puzderie de stele sclipitoare [i îmbibatcu mireasma trandafirilor [i a seului de berbec. În v\zduhul s\u pulseaz\ ve[nicul ]ârâital scripcilor ]ig\ne[ti [i pocnetul ritmic al loviturilor de baston care se abat asupra spin\riicatârilor [i a femeilor neascult\toare. E o ]ar\ în care se vorbe[te în mii de graiuri [i într-osingur\ limb\: limba subtil\ a inimilor în]elepte [i saturate de usturoi.

Marea diversitate de neamuri [i semin]ii din Magrebinia tr\ie[te laolalt\ în bun\în]elegere datorit\ unei conduceri abile de stat care las\ deschis ventilul unor pogromurifrecvente prin care pot r\sufla tensiunile na]ionale. În fruntea statului se afla, pân\ la recen-ta izgonire a ultimului monarh, Nichifor al XIV, casa regal\ a Karacriminalovicilor.Nenum\ra]i gospodari [i caimacami (cu alte cuvinte, guvernatori regali) se ocupau cutreburile de stat. Între timp, la ultimele alegeri, a învins [i în Magrebinia forma de guvernareprogresist\ a democra]iei. La conducere se înghesuie un cârd de politicieni precumpurcelu[ii proasp\t f\ta]i [i f\r\ ochi la ]â]a umflat\ a scroafei. Din pricin\ c\ se tot perind\unii dup\ al]ii la conducere, promoveaz\ al\turi de propria prosperitate [i pe cea gener-al\.

}ara are o cultur\ str\veche. Cu câ]iva ani în urm\, de pild\, s-a luat hot\rârea de apava cea mai important\ arter\ de circula]ie a capitalei Metropolsk, numit\ CaleaPunga[ilor (a ho]ilor de buzunare, adic\). Coloane de muncitori au dat la o parte noroiul.Cu aceast\ ocazie s-a constatat c\ strada mai fusese pavat\ cândva.

{i constitu]ia [i legile ]\rii se întemeiaz\ pe tradi]ii mo[tenite din mo[i str\mo[i. Aces-tea, la rândul lor, se sprijin\ pe doi stâlpi, datorit\ c\rora datina s-a men]inut din vre-muri str\vechi pân\ ast\zi: non[alan]a sufleteasc\ [i bac[i[ul.

Nu se poate descrie în câteva cuvinte ce înseamn\ non[alan]a sufleteasc\. E mis-terul central al firii adev\ratului magrebian, actul de identitate al cet\]enilor ]\rii pe care

240

nu am cum s\ nu-l pomenesc ori de câte ori am s\ vorbesc despre Magrebinia. Bac[i[ul,pe de alt\ parte, înseamn\ o aten]ie sau, dac\ vre]i, bani da]i pentru mit\, o r\splat\ alui Iuda. Dar, în acela[i timp, este uleiul care unge ro]ile vie]ii, lubrifiantul încâlcelilor [ileg\turilor omene[ti, cheia inimii aproapelui [i a por]ilor raiului.

S-ar mai cuveni s\ amintim [i de povestitorii magrebieni. Sunt a[eza]i la orice r\scrucede drumuri, atâtea câte sunt în ora[ele [i în tot ]inutul Magrebiniei, [i spun pove[ti: pen-tru a da pove]e în]elepte celor care au urechi de ascultat [i vor s\ aud\, dar [i pentrumângâierea [i bucuria sufletului lor. {i, de fapt [i de-adev\rat, marea [i sl\vita }ara Magre-bin\ e f\cut\ numai din pove[ti, de la un cap la altul e toat\ numai o poveste. Iar dac\vrea cineva s\ vin\ cu o poveste în Magrebinia e ca [i cum ar vrea s\ aduc\ bufni]e laAtena; sau samovare la Tula; sau trandafiri în Valea Kirciali; sau brânz\ de oaie pe DealulPenteleu; sau evrei la Sagadura; sau p\duchi în capul patriarhului magrebin.

Dac\ tot am ajuns la acest om sfînt, adic\ la Patriarhul din Metropol-sk, se poveste[te c\ odat\, cu prilejul festivit\]ii deschiderii [i vizit\riivistieriei catedralei din Metropolsk (o ceremonie care avea loc în fiecarean în prezen]a regelui [i care se desf\[ura cu mult\ pomp\ pentru a dapoporului ocazia s\ se conving\ de cinstea preo]imii), patriarhul era s\se fac\ de mare ocar\ [i anume din pricin\ c\ nu se g\sea cheia deaur a acestei c\m\ri. Providen]a, îns\, l-a cru]at pe înaltul ierarh de aceast\ru[ine public\; monarhul, maiestatea sa Nichifor al XIV-lea, din CasaKaracriminalovicilor, avea la el un [peraclu.

CCAAPPIITTOOLLUULL 22 –– DDeesspprree ggrraannii]]eellee pprreecciissee aallee }}\\rriiii MMaaggrreebbiinnee

Pentru a delimita grani]ele Magrebiniei în sufletul [i în inima locuitorilor s\i, se spunnenum\rate pove[ti dar, mai ales, urm\toarea.

Povestirile din Magrebinia au fost publicate în 1958 [i s-au bucurat de unenorm succes înc\ de la apari]ie. O dat\ cu ele, spa]iul mitic al Balcaniei luiRezzori devine, pentru lumea german\, patria Witz-ului, a non-sensului [i afarselor bufe. Cartea a fost tradus\, în croat\, danez\, englez\, francez\, ital-ian\, spaniol\ [i a fost primit\ cu entuziasm de criticii [i cititorii americani.Legendele necuviincioase, snoavele tenden]ioase [i anecdotele mu[c\toare careo alc\tuiesc par s\ adevereasc\ spusele autorului, potrivit c\rora un magre-bin e oricând dispus s\ înceap\ o nou\ poveste [i asta fiindc\ Magrebiniae urzit\ totat\, de la cap la coad\, din pove[ti. }inutul Magrebiniei este patriautopic\ a lui Rezzori în care povestirile de esen]\ balcanic\ celebreaz\ parc\reînvierea spiritului lui Boccacio [i Aretino, circumscriind spa]iul magrebin înaria marii literaturi universale.

Unde [i când s-a n\scut autorul e o întrebare la care cititorul poate s\r\spund\ singur (în realitate s-a n\scut într-o familie austriac\, la Cern\u]i,în 1914 [i s-a format pân\ la 21 de ani, când a p\r\sit România, în tri-

241

Odat\, un evreu, un ]igan [i un magrebian au intrat într-o biseric\. În fa]a iconosta-sului (adic\ peretele acoperit cu icoane care desparte spa]iul sfânt de cel laic), se afla ocruce minunat\ din aur curat, acoperit\ de sus pân\ jos cu nestemate mari cât oul deporumbel. Dup\ ce au ie[it din biseric\ [i au mers un timp tustrei în t\cere, evreul a spus:«Goyim nachetz! (Asta înseamn\: Cre[tini lipsi]i de grij\ adev\rat\!) Oy, oy, ce a[ fi puseu o cruce mai pu]in scump\ pentru ]\ranii \[tia n\rozi. Dac\, Doamne fere[te, vine unom f\r\ fric\ de Dumnezeu, a[a ce-ar putea s-o fac\ furat\». }iganul must\ce[te [i ziceîncet «O [i f\cui». Magrebianul tace mâlc [i-[i spune în sinea lui: «Hai c\ i-o f\cu[i».

Istorioara nu ajunge îns\ pentru a stabili clar grani]ele Magrebiniei în inima [i sufle-tul locuitorilor s\i.

A[a c\ v\ mai povestesc alte trei:Un negustor avea o minunat\ gr\din\ de trandafiri care-i bucura [i îi desf\ta

b\trâne]ile. Gr\dina era îngrijit\ de un argat. Într-o sear\, pe când se preg\tea s\ ias\ laplimbare pe r\coare, vine în fug\ argatul, i se arunc\ gâfâind la picioare [i începe a sec\ina: «Rogu-te, st\pâne, d\-mi calul t\u cel mai iute, ca s\ pot fugi degrab\ la Samarkand.În gr\dina ta e moartea [i [tiu c\ pe mine m\ caut\». Negustorul, care-l îndr\gea taremult, îi d\du calul s\u cel mai iute [i o pung\ cu galbeni [i, dup\ ce argatul plec\,acoperindu-l cu mul]umiri [i binecuvânt\ri, se întoarse în gr\din\. Acolo v\zu un tân\rcu o înf\]i[are nespus de frumoas\ [i de grav\. «Bun\ seara», îi spuse negustorul, «E[timoartea? Ai venit s\-]i închei treaba cu mine?». «Nu», r\spunse tân\rul «z\bovesc peaici, cu voia Domniei Tale, [i m\ bucur de frumuse]ea florilor. Mi-am întrerupt c\l\toria,dar nu m\ gr\besc prea tare. De-abia mâine trebuie s\ fiu la Samarkand s\ m\ întâlnesccu argatul t\u.»

A doua povestire:În Magrebinia tr\ia de mult un pictor de icoane care mai st\pânea înc\ nobilul

me[te[ug de a zugr\vi sfin]ii dup\ canoanele cele vechi. Într-o bun\ zi, a venit la el trim-

unghiul Cern\u]i, Bucure[ti, Viena). Cineva care d\ dovad\, cu fiecare pagin\a c\r]ii sale, de o atât de bun\ cunoa[tere a Magrebiniei [i a oamenilor s\i,nu poate fi decât un magrebin înn\scut, dup\ cum poveste[te el însu[i: «Gre-gor, n\scut în partea r\s\ritean\ a fostei monarhii chezaro-cr\ie[ti, ar aveanevoie de prea multe note de subsol, am\nun]ite [i complicate, care ]in degeografie, istorie [i psihologia popoarelor, pentru a da explica]ii suficient declare cu privire la originea, na]ionalitatea [i orientarea sa spiritual\ [i politic\,astfel încât prefer\ s\-[i declare drept patrie Magrebinia». De altfel, von Rez-zori se revendic\ de la o dubl\ tradi]ie cultural\: de la cea austriac\ [i ger-man\, fire[te, [i de la cea româneasc\. La aceasta din urm\ se refer\, desco-perindu-se mereu pe sine, într-un dublu proces de asimilare [i alteritate, îninterviuri [i în romane ca Memoriile unui antisemit sau Greisengemurmel cu ironie,umor [i melancolie, uneori cu obid\ dar întotdeauna cu luciditate critic\ [itandre]e. ((CC..PP..))

242

isul arhimandritului, c\lug\rul Simion, [i i-a cerut s\ fac\ o icoan\ în aur, purpur\ [i carmina sfântului Miron din {repcu] în lupt\ cu gâjg\niile. Pictorul a acceptat comanda, a cerutun avans uria[, l-a primit [i nu a mai dat nici un semn de via]\. Dup\ dou\zeci des\pt\mâni, c\lug\rul Simion s-a întors ca s\ vad\ dac\ a ispr\vit sfânta icoan\. L-a g\sitpe pictor, beat pulbere, înconjurat de o ceat\ g\l\gioas\ de prieteni care au început s\se retrag\ unul câte unul în clipa în care i-au terminat de b\ut [i ultima para (adic\ ceamai mic\ moned\ magrebian\). C\ci proverbul magrebian ne avertizeaz\ pe bun\ drep-tate de pericolele risipei: o dat\ cu banii se risipe[te [i iubirea de aproape. C\lug\rul Simiona a[teptat pân\ când au plecat to]i [i iconarul [i-a mai venit în fire. Apoi i-a cerut socoteal\pentru fapta lui.

«{tii tu c\lug\rule», spuse pictorul ie[ind din aburii be]iei [i rec\p\tându-[i încetcuno[tin]a precum culeg\torul de perle când se apropie de suprafa]a m\rii, «ce înseamn\s\ pictezi o icoan\? Dou\zeci de s\pt\mâni în [ir am b\ut din banii pe care mi i-ai dat[i m-am t\v\lit în mocirla desfrâului [i a be]iei. Acum o s\ postesc alte dou\zeci des\pt\mâni ca s\ m\ cur\]. {i dac\ s-o îndura Dumnezeu [i m-oi cur\]a de p\cate, m\duc în p\dure. O s\ merg h\t, departe, în adâncul ei, pân\ când, dintre to]i copacii dinp\dure m-o striga unul. Pe acela am s\-l dobor [i din lemnul lui am s\-mi tai o scân-duric\. De-abia atunci» – a[a-i spuse iconarul lui Simion – «o s\ am o scânduric\ pecare, poate, dac-o vrea bunul Dumnezeu, am s\ încerc s\ pictez icoana.»

{i-a treia povestire:Un om s\rman a venit la un chiabur (adic\ un om bogat [i puternic) care avea p\mân-

turi [i slugi multe, s-a aruncat la picioarele lui [i l-a rugat: «St\pâne, sunt s\rac [i schilod.Nevasta mi-e bolnav\, copila[ii întind bra]ele lor pl\pânde ca b\]ul de chibrit dup\ pâine.Miluie[te-m\ cu un ban de argint s\-mi alin necazurile».

Chiaburul [i-a ridicat alene piciorul, l-a lovit cu tocul de argint în noad\ [i i-a strigat:«Vrei argint, na, satur\-te de argint!»

Dar s\rmanul s-a întors înc\ o dat\: «St\pâne», s-a jeluit el, «mi-a murit nevasta.Copiii sunt lihni]i de foame de n-au nici putere s-o plîng\. {i pe mine m\ las\ puterile,de-abia am ajuns la tine. D\-mi un b\nu] de aram\ s\-mi alin necazul.»

Bog\ta[ul a pus mâna pe lada de aram\ în care ]inea c\rbunii, i-a aruncat-o în cap[i i-a spus: «Na, aram\!». Apoi le-a poruncit servitorilor s\-l arunce în [an]ul de pestedrum.

Acolo a r\mas bietul om câteva zile, pân\ când, în sfâr[it, s-a târât iar\[i la bog\ta[.«Aman!» (adic\: îndurare!), a scâncit el, «acu’ mi-or fi murit [i copiii. Dac\ nici acumnu-mi dai nimic, r\mân întins în fa]a casei tale [i te fac de râs c\ or s\ afle oamenii câte[ti de zgârcit. M\car o coaj\ de pâine s\-mi dai, ca s\ pot trece pragul.»

Atunci chiaburul s-a aplecat, a luat o piatr\ de jos, i-a pus-o s\racului în mân\ [i i-azis: «Na, dac\ e[ti s\rac, m\nânc\ pietre».

243

S\rmanul a luat piatra, s-a ridicat [i a plecat. S-a oprit în fa]a casei, a cânt\rit piatraîn mân\ [i a început s\ a[tepte. A a[teptat zi [i noapte, b\tut de ar[i]a verii [i de viscoluliernii. A[tepta [i cânt\rea piatra în mân\. {i dup\ ce a a[teptat a[a zece ani, în ar[i]a verii[i în gerul iernii, s-a întâmplat ca bog\ta[ul s\-[i piard\ avutul [i puterea. Corup]ia [iîn[el\ciunile sale au ie[it la lumin\ [i a ajuns în fa]a judec\torului.

Afar\, în fa]a tribunalului, se adunase o mul]ime de lume care a[tepta s\ se deasentin]a. În primul rând se afla omul s\rman cu piatra în mân\. Dup\ ce s-au deschispor]ile [i cel care odinioar\ avusese putere [i bog\]ii a ie[it legat în lan]uri [i dezb\ratde orice slav\ lumeasc\, s\racul l-a privit, a strâns mai bine piatra în mân\ [i… a azvâr-lit-o cât colo, într-o gr\mad\ de pietri[ de pe drum. Prietenii s-au repezit la el s\-l întrebecum de face a[a ceva. «Zece ani de zile am ]inut piatra în mân\ s\ i-o arunc în fa]\ unuiom puternic [i bogat» le-a r\spuns el. «{i când colo, cine-a ie[it pe poart\ ast\zi – unbiet am\rât».

Cam atât despre grani]ele Magrebiniei în inima [i în sufletul locuitorilor s\i.

CCAAPPIITTOOLLUULL 88 –– CCaarree ccoonn]]iinnee ppoovveesstteeaa vviiooaarreeii--ssccrriippcc\\

Iat\ cum s-a n\scut vioara: Un împ\rat avea trei fii – primul era mândru, al doileaîndr\zne], al treilea frumos. Când s-au f\cut mari, au plecat în lume s\ înve]e o meserie.Primul a ajuns la curtea Marelui Han, a Împ\ratului Împ\ra]ilor [i, dup\ ce a petrecut[apte ani la umbra tronului s\u – o poveste se spune repede dar, de petrecut se petreceîncet – înv\]ase ca nimeni altul [tiin]a conducerii. S-a întors acas\, i-a urmat tat\lui s\ula tron [i a domnit pân\ la adânci b\trâne]i.

Al doilea a nimerit printre r\zboinici. S-a înv\]at cu asprimile [i v\lm\[agul luptei iarbra]ele [i privirea i s-au o]elit. {i când a terminat de înv\]at, s-a pus în fruntea o[tilor [ia f\cut ispr\vi viteje[ti [i cuceriri nemaipomenite.

Numele amândurora au fost uitate.Al treilea a pornit în lumea larg\ dar nu [i-a g\sit rostul, c\ci era cusurgiu din fire.

În drumul s\u a poposit la un schimnic care tr\ia pe un stâlp, în de[ert, a r\mas la el [il-a slujit timp de [apte ani. Dup\ ce l-a slujit [apte ani, a plecat mai departe. Dar deprins-ese arta de a lua orice înf\]i[are.

Într-o bun\ zi, când trecea c\lare printr-un ]inut, a v\zut un cerb trecând în goan\ înfa]a lui. A pornit dup\ el, cu gândul s\-l vâneze, dar cerbul era mai iute decât calul s\uiute [i mai-mai s\-i piard\ urma. Atunci [i-a dat seama c\ cerbul pe care-l urm\rea nuera un cerb obi[nuit, [i s-a pref\cut pe dat\ într-un ghepard. L-a urm\rit cu salturi lungipân\ l-a ajuns din urm\ [i l-a apucat de ceaf\. În clipa aceea, cerbul s-a pref\cut într-oplevu[c\ ghimpoas\ care a s\rit în râu. Fiul împ\ratului s-a transformat [i el într-o [tiuc\[i era gata s-o prind\. Atunci plevu[ca s-a pref\cut în porumbel, s-a ridicat din unda râu-

244

lui [i, bâtând din aripi, [i-a luat zborul. La rândul s\u, fiul de împ\rat s-a pref\cut în [oim,s-a n\pustit asupra lui [i l-a r\zbit. Porumbelul s-a pref\cut într-un fir de p\r, fiul de împ\ratîntr-un jungher care a t\iat firul în patru. {i cum l-a despicat, deodat\ a priceput limbatuturor lucrurilor.

A pornit mai departe la drum, [i lucrurile îi vorbeau, fiecare pe limba sa [i toate sl\veaufrumuse]ea crea]iei lui DUMNEZEU. {i fiul de împ\rat a început s\ cânte frumuse]ea crea]ieilui DUMNEZEU. Atunci a auzit cum lucrurile vorbeau despre durerea lumii [i a amu]it.

{i a r\mas în singur\tate pân\ a îmb\trânit [i a obosit. Când a sim]it c\ i-a sunatceasul, a f\cut o cutie de lemn, în care a plâns toate lacrimile lumii [i a adunat tot râsulde bucurie [i de pl\cere al lumii. Apoi [i-a smuls patru fire din barb\, unul cu glasul ciocâr-liei în zori, cel\lalt zumz\ind ca bondarul în toiul verii, al treilea cântând cu glas deb\ie]andru [i ultimul, ]anto[ ca un coco[. Le-a întins peste cutie [i a ascuns-o. Pe urm\a murit în singur\tate.

Peste sute de ani, un ]igan a tras o dat\ cu arcul [i s\geata a zburat departe [i s-aînfipt în p\mânt. {i când s-a dus s-o scoat\, a g\sit al\turi cutiu]a cu cele patru fire. S-amirat [i a trecut coarda arcului, într-o doar\, peste ele. S-au auzit atunci vocile firelorcare cântau toat\ durerea [i toat\ bucuria [i pl\cerea lumii.

}iganul a luat cutia cu el. A[a s-a n\scut vioara.

CCAAPPIITTOOLLUULL 2244 –– ÎÎnn ccaarree ee vvoorrbbaa ddeesspprree rreeffoorrmmeellee eeccoonnoommiicceeaallee mmoonnaarrhhuulluuii –– rreeggeellee NNiicchhiiffoorr aall XXIIVV--lleeaa ––,, ddeesspprree ccuumm aauuffoosstt îînncceeppuuttee ddee mmiinniissttrruull ss\\uu ddee FFiinnaann]]ee,, CClleeppttoommaannoovviiccii CClleepp--ttoommaannoovv,, [[ii ccuumm aauu ddeeccuurrss

Starea economic\ a Magrebiniei a fost întotdeauna de o stabilitate îmbucur\toare –a[adar [i sub binecuvântata domnie a regelui Nichifor al XIV-lea.

}ara e bogat\. De[i deosebirile sociale sunt considerabile, tactul economic al fiec\ruimagrebian a impus o metod\ de compensa]ie pe cât de dreapt\ pe atât de ieftin\ princare echilibrul a fost restabilit. {i anume, orice marf\ avea [ase pre]uri: unul pentru s\raci,altul pentru boga]i [i iar\[i altul pentru str\ini. La rândul lor, aceste pre]uri erau astfelalc\tuite încât s\ existe unul pentru s\racii de[tepti, altul pentru cei pro[ti, unul pentruboga]ii de[tep]i, altul pentru cei pro[ti [i, în sfâr[it, unul pentru str\inii de[tep]i, altul pen-tru cei pro[ti.

Mul]umit\ acestui sistem natural, cunoscut în cercurile de speciali[ti sub denumireade biologico-dinamic, echilibrul economic se men]inea f\r\ nici un efort.

A[a, de pild\, ministrul Finan]elor din acele vremuri – de obicei un membru al Caseiistorice a Cleptomanovicilor – nu primea salariu. R\mânea, îns\, la discre]ia lui s\ men]in\,în propriul lui interes, activul bilan]ului cât se poate de mare. Dar, ca virtual delapidator

245

al acestuia, i se aplica, o dat\ pe an, de Sf. Dumitru Corumpides, pedeapsa bastonadeipublice. Acest eveniment se desf\[ura cu mult fast [i f\cea parte din cele mai impor-tante ceremonii oficiale.

Situa]ia s-a modificat fundamental prin introducerea unor metode economice pro-gresiste sub regele Nichifor al XIV-lea, dintre care majoritatea se datorau interven]ieigenialului s\u ministru de Finan]e, Iaroslav Cleptomanovici Cleptomanov. Economia s-ara]ionalizat. Cu ajutorul subven]iilor, al unor tarife vamale protec]ioniste [i al altor m\suriasem\n\toare, ea a început s\ se consolideze. Cleptomanovici Cleptomanov propov\duiaetosul managerului de stat. Pentru a împiedica un contraatac al elementelor ostileschimb\rii, s-au exersat cele mai severe controale. Un stat major alc\tuit dintr-o mul]imede func]ionari [coli]i în Occident a început s\ lucreze la punerea în practic\ a noilor sarci-ni, sub deviza «per aspera ad acta». Fiin]a îns\[i a bac[i[ului, cu ierarhia sa str\veche,urma s\ se reformeze în întregime. Dar, e de la sine în]eles c\, pân\ s\ ajung\ la ni[terezultate bune, o reorientare atât de temeinic\ nu putea decurge lin, f\r\ crize [i recidive.

Astfel, chiar eu am fost obligat uneori s\ recurg pentru mici ajutoare economice launchiul meu, boier din neamul Cantacucuruzilor. Când i-am cerut odat\ bani [i o amânarea sorocului, mi-a r\spuns: «Bani n-am de unde, dar timp î]i dau cât vrei».

I-am mul]umit unchiului meu Cantacucuruz pentru bun\voin]\ [i l-am întrebat cumst\ cu datoriile.

«De unele am sc\pat», mi-a zis.«Ce-ai f\cut, le-ai pl\tit?»«Nu, dar le-am f\cut uitate pân\ s-au prescris.»«Bine, bine, dar ce ne facem de-acum înainte?”»«{tiu din surs\ sigur\ c\ urmeaz\ o nou\ m\sur\ a lui Cleptomanovici, [i anume

reforma valutei na]ionale.»«{i ce-o s\ se întâmple?»«Se stabilizeaz\ levon]ul.»L-am rugat pe unchiul meu s\-mi explice cum vor decurge lucrurile.«Hai s\-]i dau un exemplu simplu», îmi zise el. «Tu cât ai?»«Nimic», i-am r\spuns sincer.«Uite cum e», a continuat unchiul meu Cantacucuruz, «dup\ stabilizarea levon]ului

(adic\, dup\ reforma monetar\), o s\ ai tot atât, dar în aur curat.»Pe urm\, mi-a explicat cum func]ionez\ sistemul economic în Occidentul progresist.

Mi-a spus:«Ai auzit de în]eleptul nostru Nastratin-Hogea? A visat într-o noapte c\ pentru o anu-

mit\ marf\, care nu f\cea mai mult de câteva parale, i se ofer\ nou\ levon]i. El, de colo,vrând s\ profite cât mai mult de prostia cump\r\torului, îi cere zece. Iaca numai c\ setreze[te din somn [i când vede c\ visul lui cel frumos s-a destr\mat, închide iar\[i repedeochii, întinde mâna [i strig\: D\-mi nou\! M\ mul]umesc [i cu atât.»

246

CCAAPPIITTOOLLUULL 2255 –– ÎÎnn ccaarree ee vvoorrbbaa ddeesspprree aalleeggeerriillee ddiinn MMaaggrree--bbiinniiaa

Marea [i sl\vita }ara Magrebin\ a ajuns, tot sub domnia lui Nichifor al XIV-lea, con-tinuatorul reformelor începute de r\posatul rege Nichifor al XIII-lea, o monarhie consti-tu]ional\. Poporului i s-a acordat dreptul s\-[i aleag\ singur, prin vot liber [i secret, con-duc\tori cu sim]ul r\spunderii. Ce-i drept, procedeele acestor alegeri se deosebeau demetodele obi[nuite din Occident, în m\sura în care se folosea a[a-numitul sistemul elec-toral negativ, potrivit c\ruia aleg\torii trebuiau s\ indice c\rora dintre candida]ii afi[a]ipe liste nu vor s\ le încredin]eze treburile statului. Astfel s-a ob]inut o participare la votmult mai mare decât în alte ]\ri.

Dar chiar la primele alegeri s-a întâmplat ca liderii celor dou\ partide care concuraupentru a ob]ine încrederea poporului, adic\ boierii Cantacucuruz [i Punga[, conduc\toriia[a-numi]ilor hiper-radicali, pe de-o parte, [i cei ai ultraextremi[tilor, pe de alta, s\ aib\,pân\ în cele mai mici detalii (c\ci [i femeile aveau dreptul la vot) acelea[i rezultate la vot.Pentru c\ nici unul din partide nu consim]ea s\ fac\ un compromis cu principiile sale,situa]ia ar fi fost disperat\ dac\ în]eleptul monarh nu ar fi g\sit, în atotputernicia pe carei-o acorda coroana, o solu]ie: A hot\rât ca cei doi conduc\tori, Cantacucuruz [i Punga[,s\-[i aduc\ acuze reciproce în v\zul lumii; dac\ unul dintre ei reu[ea s\-l prind\ pe cel\laltcu o minciun\ în public, acela era numit în fruntea statului.

A[adar, Cantacucuruz [i Punga[ s-au întâlnit în fa]a oamenilor [i Punga[ a început:«Omul \sta», astfel începu Punga[, ar\tând c\tre Cantacucuruz, «vrea s\ foloseasc\

încrederea poporului pentru a consolida puterea sa [i a partidului s\u.»«Adev\rat gr\ie[te sau minte?», îl întreb\ monarhul pe oponent (adic\ pe Cantacu-

curuz).«Adev\rat», r\spunse acesta (adic\ Cantacucuruz), «c\ci poporul nu poate s\ pros-

pere decât cu o conducere puternic\. Dar omul \sta ([i a ar\tat c\tre Punga[) e atât delipsit de scrupule încât vrea s\ abuzeze de încrederea poporului ca s\ se îmbog\]easc\atât pe sine cât [i pe membrii partidului s\u.»

«Adev\rat gr\ie[te sau minte?», îl întreb\ monarhul pe oponent (adic\ pe Punga[).«Adev\rat», r\spunse Punga[, «c\ci numai bog\]ia î]i d\ lini[tea [i r\gazul necesare

pentru a te devota în întregime treburilor de stat. Dar omul \sta ([i a ar\tat c\tre Can-tacucuruz) î[i va folosi puterea ca s\ înarmeze [i s\ echipeze ienicerii, în vreme ce cet\]enii]\rii vor suferi de lipsuri de tot felul.»

«Adev\rat gr\ie[te sau minte?», îl întreb\ monarhul pe oponent (adic\ pe Cantacu-curuz).

247

«Adev\rat!», spuse Cantacucuruz, «c\ci ]ara nu poate înflori decât dac\ e bine ap\rat\de incursiunile vecinilor. Dar cu omul \sta ([i a ar\tat c\tre Punga[) cet\]enii vor prindeosânz\ pe burt\ [i vor uita ce înseamn\ s\ tr\ie[ti demn [i liber.»

«Adev\rat gr\ie[te sau minte?», îl întreb\ monarhul pe oponent (adic\ pe Punga[).«Adev\rat», r\spunse Punga[, «c\ci o burt\ plin\ e preferabil\ unei bur]i spintecate.

Dar omul \sta ([i a ar\tat c\tre Cantacucuruz) îi va înv\]a pe tineri numai me[te[ugularmelor, iar [tiin]ele [i valorile spiritului se vor ofili.»

«Adev\rat gr\ie[te sau minte?», îl întreb\ monarhul pe oponent (adic\ pe Cantacu-curuz).

«Adev\rat!», ripost\ Cantacucuruz, «c\ci un cap, chiar dac\ e plin de toat\ în]elep-ciunea p\mântului, nu mai folose[te la nimic atunci când e t\iat. Dar omul \sta ([i a ar\tatc\tre Punga[) va obi[nui poporul cu cocolo[eli [i cu bel[ug [i pretutindeni va domni numaidesfrâu [i îmbuibare.»

«Adev\rat gr\ie[te sau minte?», îl întreb\ monarhul pe oponent (adic\ pe Punga[).«Adev\rat!», a replicat Punga[, «c\ci bel[ugul duce la rafinament [i din el se nasc

artele. Dar cu omul \sta ([i a ar\tat c\tre Punga[), care nu vrea decât s\ cloceasc\ ieniceri,fetele noastre o s\ ajung\ ni[te biete clo[ti, iar fl\c\ii no[tri iepuri blegi de cas\.»

«Adev\rat gr\ie[te sau minte?», îl întreb\ monarhul pe oponent (adic\ pe Cantacu-curuz).

«Adev\rat!», r\spunse Cantacucuruz, «c\ci datina se mo[tene[te de la mam\ [i dela datin\ vine legea. Dar cu omul \sta ([i a ar\tat c\tre Punga[) legile se vor degrada [iap\r\torii lor se vor l\sa mitui]i.»

«Adev\rat gr\ie[te sau minte?», i se adres\ monarhul oponentului (adic\ lui Punga[).«Adev\rat!», strig\ Punga[ plin de amar\ciune. «C\ci legile neîmblânzite de inter-

ven]ia bac[i[ului sunt legi lipsite de omenie! Dar omul \sta ([i a ar\tat c\tre Cantacu-curuz), conduc\torul ultra-radicalilor, va merge atât de departe cu inflexibilitatea [iînc\p\]ânarea lui încât va desfiin]a bac[i[ul.»

«Min]i!», izbucni atunci Cantacucuruz. «Eu însumi nu primesc niciodat\ mai pu]inde o mie de levon]i!»

A[a a câ[tigat unchiul meu Cantacucuruz campania electoral\ din Magrebinia, iar ]araa înflorit ca niciodat\.

Eu, îns\, care sunt nepotul lui, v\ spun un secret: primea [i cincisute.

CCAAPPIITTOOLLUULL 2266 –– CCaarree ccoonn]]iinnee [[ttiirreeaa iizzggoonniirriiii ddee ppee ttrroonn aaMMaajjeesstt\\]]iiii SSaallee,, rreeggeellee NNiicchhiiffoorr aall XXIIVV--lleeaa –– [[ii,, ddee aasseemmeenneeaa,, ooccoonnssiiddeerraa]]iiee mmeellaannccoolliicc\\ pprreevv\\zzuutt\\ ccuu oo nnoott\\ ddee ssuubbssooll ddeesspprreeccuumm ss\\ ttee ppoorr]]ii ccuu mmoonnaarrhhiiii

248

Cum am mai spus, str\daniile progresiste ale monarhului, majestatea sa regele Nichi-for al XIV-lea, nu se bucurau de aprecierea cercurilor [oviniste.

Provocarea nemijlocit\ a seriei de revolte, care urmau s\ duc\ la pr\bu[irea tronu-lui, a constituit-o urm\toarea întâmplare de la curte: cu prilejul vizitei de acreditare a unuiambasador str\in, regele a observat extrema tulburare a celui din urm\ [i l-a întrebat caree cauza.

«Maiestate», a r\spuns el, «sunt foarte încurcat: pentru a m\ putea prezenta în fa]aochilor Domniei Voastre cu smerenie, dar [i cu demnitatea care se cuvine rangului meu,mi-am pus toate decora]iile, printre care se num\ra [i pre]iosul Mare Ordin Militar. Spreconsternarea mea am constatat c\ acest ordin s-a pierdut la scurt\ vreme dup\ ce amintrat în palatul regal.»

De fapt, exact acela[i lucru se mai întâmplase odat\, sub binecuvântata conducerea r\posatului rege Nichifor al XIII-lea. Dar, la vremea aceea, totul se l\murise rapid datorit\talentului politic cu adev\rat magrebian al monarhului.

«La cine», l-a întrebat atunci prea înaltul r\posat pe trimis, «a]i mai fost înaintea mea?”«Numai la excelen]a sa, domnul ministru de Externe», i s-a r\spuns.Regele Nichifor al XIII-lea l-a rugat imediat pe ambasador, cu polite]ea regal\ care-i

era caracteristic\, s\-l scuze un moment. A p\r\sit sala de audien]e [i s-a întors, dup\numai câteva clipe, cu medalia. A restituit-o pe loc diplomatului, aplecându-se c\tre elcu un gest irezistibil de fermec\tor: «Nu v\ face]i griji», i-a spus, «excelen]a sa, domnulministru de Externe, nu a observat nimic».

Din p\cate, maiestatea sa, tân\rul rege Nichifor al XIV-lea, nu a procedat la fel. Subinfluen]a nefast\ a obiceiurilor progresiste din Apus, uitând de politica tradi]ional\ cuadev\rat magrebian\ a str\mo[ilor s\i, a ordonat o anchet\ penibil\ în decursul c\reiaau ie[it la iveal\ tot felul de lucruri compromi]\toare. Drept urmare, pe lâng\ indignareamanifest\ a celor în cauz\, s-au produs tulbur\ri printre mai marii ]\rii, acte de nesupunereîn rândul func]ionarilor [i nemul]umiri în armat\. Dezbinarea din interiorul edificiului destat devenea tot mai manifest\, pân\ s-a ajuns, în fine, la revolte f\]i[e.

Mai întâi s-au r\sculat ienicierii sub conducerea comandantului lor, Punga[, [i auîncercat s\ pun\ mâna pe putere [i s\ r\stoarne Casa regal\ a Karacriminalovicilor. Cutoate acestea, datorit\ energiei necru]\toare a unchiului meu Cantacucuruz, revolta a fostîn\bu[it\ cu t\i[ul s\biilor – o fapt\ de b\trâne]e care-l va a[eza printre eroii istoriei ]\riinoastre m\re]e [i deocamdat\ sl\vite. Orice participare la revolt\ a fost pedepsit\ sângeros,fiindc\, se [tie, sângele rebelilor este pl\cut Domnului.

Printre oamenii de rând s-a r\spândit atunci mare groaz\, pentru c\ poporul are omentalitate iner]ial\ [i nu [tie s\ deosebeasc\ între cnutul domnitorului legitim [i cel aluzurpatorului. Tot atunci a circulat urm\toarea poveste între oameni:

Regele animalelor, sup\rat pe elefan]i, care se f\cuser\ vinova]i fa]\ de el, a poruncits\ li se taie tuturor trompele. Pe când oamenii s\i îi îndeplineau porunca, a trecut pe lâng\tronul s\u un iepura[ speriat, fugind de mânca p\mântul. Regele ceru s\ fie prins [i adusîn fa]a sa.

«De ce fugi a[a?», l-a întrebat aspru.«St\pâne», r\spunse iepura[ul, «ai poruncit s\ se taie trompele tuturor elefan]ilor.»

249

«{i ce te prive[te pe tine?», i-a spus regele. «Doar nu e[ti elefant.»«Asta [tiu [i eu», zise iepura[ul, «dar cum s-o dovedesc?»Cu toat\ firea lui dreapt\ care reiese din poveste, monarhul nu s-a bucurat mult timp

de simpatia poporului s\u. Oameni cu experien]\ [i pricepu]i în treburile de stat, cum arfi unchiul meu Cantacucuruz, sunt de p\rere c\ Nichifor al XIV-lea a cam exagerat cuînnoirile lui progresiste, r\nind astfel susceptibilit\]ile obrazului sub]ire al demnit\]ii mag-ice a oric\rui regat.

Se poveste[te c\, la prima apari]ie public\ de dup\ revolt\ a regelui, un ]\ran, venitla el cu o jalb\, i s-a aruncat la picioare [i i-a vorbit astfel: « Dumnezeu s\ te aib\ în paz\!S\ ne tr\ie[ti prea-luminate st\pân, sl\vit fiu al poporului, m\re] profet!»

«Taci!», i-a r\spuns domnitorul înzestrat cu natur\ democratic\, «[i nu mai vorbi caun biet n\rod.»

«N-am fost destul de umil?», întreb\ ]\ranul, în naivitatea lui de om din popor.«Biciu]i-l pe prost!», a poruncit monarhul [i zbirii i-au îndeplinit porunca cu mult zel.Dup\ aceea, monarhul i-a spus:«De ce îmi vorbe[ti astfel? Nu sunt [i eu om ca tine?»«Fiindc\ m-am fâstâcit, m\, porcule», zise ]\ranul. «M-am fâstâcit, aste e.»Astfel, din vina lui, regele Nichifor al XIV-lea a zguduit din temelii propriul s\u tron,

r\spândind în rândul popula]iei zvonul c\ un rege e un om ca to]i ceilal]i.O dat\ cu izgonirea lui, rezultat al celei de a doua r\scoale, care de ast\ dat\ a fost

condus\ de corpul de ofi]eri ai armatei magrebiene [i a reu[it, dinastia Karacriminalovi-cilor s-a pr\bu[it.

O dat\ cu ea s-a stins [i o bun\ parte din str\lucirea pe care, cândva, o iradia marea[i sl\vita noastra ]ar\.

Cu privire la ]\ranul pomenit mai înainte, el confirm\ adev\rul uneiînv\]\turi, pe care i-o datorez unchiului meu Cantacucuruz: când ai de-aface cu mai marii acestei lumi, nu uita un lucru: dac\ ]ii cu tot dinadin-sul s\ spui adev\rul, fii gata s\ te arunci în [a [i s-o iei la fug\.

CCAAPPIITTOOLLUULL 2277 –– ÎÎnn ccaarree ee vvoorrbbaa ddee ddooii mmaaggrreebbiieennii [[ii îînn ccaarreeaappaarree [[ii ssffâârr[[iittuull –– ccaarree nnuu ee uunn ssffâârr[[iitt

Dup\ a doua r\scoal\, care o dat\ cu regele Nichifor al XIV-lea a însemnat [i sfâr[itulglorioasei dinastii a Karacriminalovicilor, au fost elibera]i din închisoare [i cei întemni]a]iîn timpul celei dintâi.

Se spune c\ doi magrebieni, care-[i petrecuser\ [apte ani împreun\ într-o celul\, nus-au îndurat s\ se dezlipeasc\ un timp din fa]a por]ii închisorii: mai aveau s\-[i spun\înc\ o poveste.

În române[te de Catrinel PLE{U

250

CCRROONN IICC II BB II ZZAANN --TT IINNEE

OO pprreeddiicc\\ ssccuurrtt\\ ppooaattee ssaallvvaa oovviiaa]]\\

PP\\ppuu[[iillee îîmmpp\\rr\\tteesseeii

BBiirruuiinn]]aa iiccooaanneelloorr

ÎÎnnttâârrzziieerrii llaa ppllaattaa ssaallaarriiuulluuii

PPaallaavvrraaggiiuull

AAttoott[[ttiiuuttoorruull

ZZiicceerrii aallee SSffiinn]]iilloorr PP\\rriinn]]ii

PPiieeii ddee mm\\ggaarrii

PPrroovveerrbbee

CCrriittiiccaa sstt\\ppâânniittoorruulluuii

251

Sfântul Dumitru în fa]a zidurilor Salonicului; pictur\ mural\ la o mân\stire de la Muntele Athos (fragment).

252

OO pprreeddiicc\\ ssccuurrtt\\ ppooaattee ssaallvvaa oo vviiaa]]\\**Împ\ratul Teodosie al II-lea îl numise pe patricianul Kyros din Panopolis prefectus

praetorio [i în acela[i timp prefect al ora[ului. Kyros, filosof, personaj deosebit de [colit,a îndeplinit ambele func]ii timp de patru ani. Cutereiera cetatea în carul de prefect, seîngrijea de cl\diri [i, având un foarte pronun]at sim] al ordinii [i cur\]eniei, a restauratîntregul Constantinopole. Drept care locuitorii l-au aclamat, în prezen]a împ\ratului, oîntreag\ zi:

Constantin a întemeiat cetatea, Kyros a reînnoit-o.I se cuvine aceea[i cinstire ca lui Augustus!Auzind acestea, Kyros s-a însp\imântat [i a zis:– Nu-i a bun\ când zei]a norocului râde prea tare!Într-adev\r, împ\ratul se mâniase auzind cum fusese prefectul aclamat ca înnoitor

al ora[ului – chiar al\turi de Constantin! Fu ticluit\ o plângere [i, învinuit de p\gânism,Kyros [i-a pierdut cinurile, precum [i averea. C\ut\ la sânul bisericii ad\post [i devenicleric. Astfel fu trimis în Frigia ca episcop al ora[ului Kotyaion din Frigia Salutaris, [tiutfiind c\ oamenii locului omorâser\ deja patru din episcopii lor! Kyros sosi în cetate cupu]in timp înaintea Cr\ciunului. Clerul [i mirenii [tiau foarte bine c\ le fusese trimis unp\gân spre a i se lua capul. Îi strigar\ deci de Cr\ciun, în biseric\, s\ ]in\ o predic\!Neavând încotro, filosoful urc\ în amvon, binecuvânt\ mul]imea [i zise:

- Fra]ilor! Na[terea Dumnezeului [i mântuitorului nostru Iisus Christos trebuie cin-stit\ prin t\cere, întrucât Sfânta Fecioar\ a primit Logosul prin ureche! L\udat fie în vecinumele lui! Amin!

A coborât apoi în aplauze [i urale, r\mânând în ora[ pân\ ce se stinse de moartebun\.

JJooaannnniiss MMaallaallaaee CChhrroonnooggrraapphhiiaa rec. L.Dindorf, Bonn 1831, pp.361-362.

PP\\ppuu[[iillee îîmmpp\\rr\\tteesseeiiEufrosina, mama împ\ratului Teofil**, c\lug\ri]\ la mân\stirea Gastria, poftise în chil-

ia ei cele cinci fiice al împ\r\tesei Teodora – Tecla, Ana, Anastasia, Maria [i Pulheria –spre a le îndemna la cucernicie, cur\]ie în numele Domnului [i cinstirea icoanelor. Toate

* Întâmplarea s-a petrecut în jurul anului 440, în vremea lui Teodosie al II-lea (408-450.). Dela Kyros, unul dintre cei mai cultiva]i oameni ai timpului, s-au mai p\strat câteva epigrame. Acla-ma]iile de la hipodrom erau coruri ritmate – de laud\ sau de blam pentru împ\rat.

** Teofil, ultimul iconocalst ( 829-843); Teodora i-a supravie]uit [i a domnit în numele fiului eipân\ în anul 856.

253

acestea nu-i r\maser\ ascunse împ\ratului Teofil. Prin urmare le chem\ pe copile s\ leiscodeasc\. Dar cuvioasele fete n-au c\zut în capcan\. Numai micu]a, ne[tiutoarea Pul-heria nu s-a ferit s\ povesteasc\ de bun\tatea bunicii, de fructele multe [i gustoase, deînchinarea la icoane: cu naivitate istorisind de p\pu[ile pe care bunica le ]ine în lad\, ducân-du-le la frunte [i s\rutându-le.

Auzind acestea, împ\ratul fu cuprins de mânie. Dar ce putea face? Nu [i-a mai l\satcopilele s\ mearg\ la bunic\.

Cam tot a[a s-au petrecut lucrurile [i cu Teodora. Împ\ratul avea un nebun al palat-ului pe nume Denderis, care spunea m\sc\ri [i f\cea oamenii s\ râd\; împ\ratul îl ]ineaîn preajm\ ca s\ se înveseleasc\. Acest Denderis o surprinse în odaia ei pe Teodora ]inândîn bra]e sfintele icoane [i ridicându-le pioas\ spre ochi. Ce sunt acestea, întreb\ nebunul,[i le privi mai îndeaproape. Împ\r\teasa r\spunse:

– Sunt frumoasele mele p\pu[i. Îmi sunt tare dragi.Trecând mai apoi pe lang\ împ\ratul aflat la mas\, Denderis a fost întrebat unde-a

umblat.– La «m\icu]a», zise el (a[a-i spunea Teodorei). Am v\zut cum a scos p\pu[i de sub

pern\ [i le-a s\rutat. În]elegând cum stau lucrurile, împ\ratul se mânie foarte. Ridicându-se de la mas\,

cert\ [i mustr\ pe împ\r\teas\ în fel [i chip, ba nu se sfii s-o numeasc\ idolatr\, dup\vorba nebunului. St\pânindu-se, împ\r\teasa r\spunse:

– M\ria Ta, te în[eli. M\ priveam cu slujnicele mele în oglind\: Denderis a v\zutchipurile din apele ei [i ]i-a îndrugat minciuni.

Izbuti astfel s\-l lini[teasc\ pe împ\rat. Iar peste câteva zile îl b\tu m\r pe Denderis[i-i ceru s\ ia aminte în viitor ce poveste[te. Nu care cumva s\ mai spun\ ceva de fru-moasele ei p\pu[i!

Odat\, dup\ prea multe cupe de vin, dornic de sfad\ cu împ\r\teasa, Teofil îl întreb\pe Denderis ce mai face «m\icu]a», dac\ [i-a mai s\rutat p\pu[ile. Nebunul, ducând omân\ la buze [i alta la dos, zise:

– Pst! Pst! Ioc p\pu[i, M\ria Ta!

PPss.. SSyymmeeoonn MMaaggiissttrroossed. I.Bekker, anex\ la TThheeoopphhaanneess CCoonnttiinnuuaattuuss, Bonn 1838, p. 628-673.

BBiirruuiinn]]aa iiccooaanneelloorrV\zând c\ împ\ratul Teofil se afla pe moarte, Teodora, l\udat fie-i numele, deschise

racla, tainicul scrin al credin]ei [i evlaviei ortodoxe, scoase sfânta icoan\ a Domnului [iMântuitorului Iisus Christos [i a Preacuratei, f\cându-l pe împ\rat, împotriva voin]ei sale,s\ se închine la ea [i s\ o s\rute.

Nu mult dup\ aceea, sfâr[indu-se împ\ratul, îi urm\ la tron: fiul s\u Mihail, împre-un\ cu mama sa Teodora. Îndat\, o porunc\ împ\r\teasc\ îi rechem\ pe to]i exila]ii [i

254

întemni]a]ii c\rora Teofil, om f\r\ frica lui Dumnezeu, le r\pise samavolnic averile, mutilân-du-i [i alungându-i. Pe to]i cei care nu se l\saser\ supu[i de batjocoritoarele [i minci-noasele-i vorbe îi pedepsise cu temni]\ grea. Slobozi]i acum, ace[tia puteau tr\i în lini[te,mul]umindu-i lui Dumnezeu. Afurisitul [i tic\losul de patriarh, p\rintele [i capul bleste-matei erezii, fu pe bun\ dreptate [i prin dumnezeiasc\ hot\râre dat jos de pe tron [i lafel se petrecur\ lucrurile cu to]i împilatorii [i blasfemiatorii afla]i în cârd\[ie cu el, careaidoma unor fiare s\lbatice î[i duseser\ turmele la pierzanie. Prin mila lui Dumnezeu, voin]alui Christos [i hot\râre ob[teasc\, locul s\u fu luat de Metodie M\rturisitorul, lupt\torulpentru ortodoxie. (Pentru a ob]ine revenirea oficial\ la cultul icoanelor, ortodoc[ii au hot\râts\ ajung\ la Teodora).*

Mergând ei la palatul împ\r\tesc, Domnul a dat ca întâlnirea s\ fie ambelor p\r]i defolos. La rândul ei, împ\r\teasa dorea s\ îndrepte renumele r\posatului împ\rat, toat\lumea urmând s\ vad\ zelul ei ortodox, de Dumnezeu d\ruit [i pân\ atunci t\inuit.

Cu lacrimi în ochi, plin de umilin]\, Metodie se rug\ de împ\r\teas\:– St\pân\ încununat\ de Dumnezeu, porunce[te readucerea în biserici a preacinstitelor

odoare, din vechime mântuitoare, icoane sfinte [i vrednice de închinare! Astfel putereacre[tin\t\]ii fi-va de folos împ\r\]iei iar numele [i amintirea ta vor fi l\udate în veci, lao-lalt\ cu ale preaiubi]ilor t\i copii.

Împ\r\teasa r\spunse patriarhului:– Preafericite! Dac\ vre]i s\ v\ îndeplinesc rug\mintea, am [i eu o dorin]\. La întrebarea soborului care dorin]\ a M\riei Sale ar putea fi împlinit\ de s\rmanii

slujitori ai lui Dumnezeu, ea zise:– Dorin]a [i cerin]a mea e s\ v\ ruga]i [i s\-l implora]i pe Domnul cel de oameni

iubitor s\-i ierte p\catele so]ului meu Teofil, mai ales cele s\vâr[ite împotriva sfintelor[i preacinstitelor icoane. {tiu sigur din Sfânta Scriptur\ c\ vi s-a h\r\zit legarea [i dezle-garea p\catelor omene[ti.

Patriarhul r\spunse:– St\pân\, ceea ce ne ceri e peste puterea noastr\. Dar cum rug\mintea ta e plin\

de credin]\ – doar st\ scris c\ totul st\ în putin]a unui adev\rat credincios – s\ postimîmpreun\ [i s\ ne rug\m bunului Dumnezeu. Dar [i tu, al\turi de împ\rat [i de to]i oameniidin palat, cu mic, cu mare, s\ te rogi [i s\ dai pomeni. Cu siguran]\ c\ atunci cereascamil\ [i iubire de oameni ni se va ar\ta nou\, neînsemna]ilor, ca totdeauna [i pretutin-deni.

Astfel gr\i Metodie c\tre împ\r\teas\ [i îndat\ s-au în]eles.P\r\sind palatul, se duse în marea biseric\ [i chem\ întreaga ortodoxie, cu mic, cu

mare, femei [i copii, îns\ în primul rând mitropoli]ii, stare]ii, preo]ii, diaconii, c\lug\rii,eremi]ii, stâlpnicii, anahore]ii, printre care preacinstitul p\rinte [i f\c\tor de minuni

* Cultul icoanelor a fost reintrodus în anul 843; de atunci e s\rb\torit\ duminica ortodoxiei.Metodie a fost patriarh între 843-847.

255

Ioanichie de pe muntele Olympos, cu sfin]ii Arsachie, Teodor M\rturisitorul, stare] almân\stirii Studiu, alt Teodor, de la mân\stirea Ierusalim, apoi Teodor Alesul de Dum-nezeu [i mul]i al]i b\rba]i plini de virtute [i pân\ la moarte credincio[i ortodoxiei – întreace[tia [i Teofan, mitropolitul din Niceea, poet cu har de la Dumnezeu. To]i s-au rugat,au stat de veghe [i au postit, v\rsând multe lacrimi în prima s\pt\mân\ a postului, intonândpsalmi [i slujind toat\ noaptea f\r\ oprire; se rugau lui Dumnezeu s\-l mântuie pe împ\ratulTeofil [i s\-i ierte p\catele. {i-a[a cu oamenii bisericii. Iar Augusta, preacinstita Teodo-ra, împreun\ cu senatul, nu se oprir\ nici ei din post, jelanii, pomeni, aruncându-se lap\mânt [i turnându-[i cenu[\ în cap zi [i noapte, în implorarea lui Dumnezeu

La sfâr[itul primei s\pt\mâni, într-o vineri, pe când se cr\pa de ziu\, împ\r\teazac\zu în somn greu dup\ atâta jale [i descurajare. Atunci se vis\ în for, al\turi de coloanalui Constantin; v\zu câ]iva oameni coborând g\l\gio[i strad\, în mâini cu instrumente decazn\, biciuri, menghine, juguri, m\ciuci; ajunser\ în pia]\, iar dup\ ei tr\geau un b\rbatgol, cu mâinile legate la spate, pe care-l loveau. Era împ\ratul Teofil. V\zând Teodora ceamarnic era târât [i b\tut f\r\ mil\, începu s\ alerge plângând, c\inându-se în urma lor.La poarta Chalke, unde ajunser\, v\zu un uria[ însp\imânt\tor stând pe tron în fa]aînfrico[atei icoane a Domnului nostru Iisus Christos. C\tre acesta îl duser\ str\jerii peîmp\ratul Teofil [i îl a[ezar\, a[a cum era legat, înainte-i. Atunci evlavioasa so]ie cuprinsepicioarele judec\torului [i cu multe lacrimi îl rug\ s\ se milostiveasc\ de b\rbatul ei. Dup\multe asemenea rugi, judec\torul zise:

– Femeie, mare e credin]a ta! Afl\ c\ îl iert pe so]ul t\u Teofil, datorit\ lacrimilor [icredin]ei tale, precum [i din rugile preo]ilor mei.

În acela[i timp porunci spre pedepsitori:– Dezlega]i-i mâinile, îmbr\ca]i-l [i l\sa]i-l în seama so]iei sale!A[a s-au petrecut lucrurile. Ea îl lu\ în grij\ [i cu suflet senin plec\ de la judecat\.

Tot atunci se [i de[tept\.Îns\ sfântul nostru p\rinte, patriarhul Metodie, nu numai c\ adunase to]i mitropoli]ii,

c\lug\rii [i mirenii la rug\ciune pentru mântuirea lui Teofil, dar mai încercase [i altceva:Lu\ un pergament nescris [i trecu în el toate numele împ\ra]ilor eretici dinaintea lui Teofil,apoi îl însemn\ [i pe acesta. Pecetluind pergamentul, îl puse în siguran]\ pe altarul mariibiserici. Apoi, retr\gându-se cu so]ii în rug\ciune, avu la rându-i un vis: un înger lumi-nos venea la el [i spunea: rug\ciunea ta, patriarhule, a g\sit ascultare; Teofil a fost mân-tuit. Întoarce-te la ]inerea slujbei [i nu-]i mai amâna îndatorirea.

Patriarhul, cuprins de mare uimire, vru s\ afle dup\ ce se trezi dac\ visul a spusadev\rul. Gr\bi spre biseric\, desf\[ur\ pergamentul [i v\zu c\ pe el continuau s\ existenumele celorlal]i eretici, dar locul unde fusese însemnat numele lui Teofil era gol. Zvonuldespre minune se r\spândi [i v\zând-o sau auzind-o s-au bucurat to]i, l\udându-l [ipream\rindu-l pe Domnul, preabunul. Preasfânta împ\r\teas\ îi porunci patriarhului s\vesteasc\ pretutindeni aceste întâmpl\ri atât de bine potrivite de Domnul [i s\ adune toat\

256

ortodoximea, mitropoli]i, episcopi, stare]i, clerici [i mireni, care s\ vin\ în marea biser-ic\, în prima duminic\ a postului, cu icoane [i cruce. A[a a fost; iar în biseric\ s-a adunato mare mul]ime. Luau parte la slujb\ [i împ\ratul Mihail, împ\r\teasa Teodora, întregulsenat, purtând cu to]ii lumân\ri împ\r\te[ti. Al\turi de patriarh se rugar\, pornind în pro-cesiune pân\ la poarta palatului numit\ Ktenaria, apoi iar se rugar\ mult, umil [i înl\crimat,strigând kyrie eleison. Se întoarser\ la biseric\, pentru împlinirea liturghiei [i a sfân-tei împ\rt\[anii.

Astfel au fost readuse sfintele icoane în biserica lui Dumnezeu, pentru a fi cinstite [ipream\rite de to]i credincio[ii. Iar domnitorii, împreun\ cu patriarhul Metodie, cumitropoli]ii [i asce]ii cei plini de har au dat porunc\ s\ fie ]inut\ aceast\ s\rb\toare înfiecare prim\ duminic\ din post. An de an e s\rb\torit\, din mil\ dumnezeiasc\, dumini-ca ortodoxiei, spre ve[nica slav\ a Domnului [i a Mântuitorului nostru Iisus Christos,l\udat în veci fie-i numele.

WW.. RReeggeell, Analecta bysantino-russicaPetersburg 1891, pp. 19-39.

ÎÎnnttâârrzziieerrii llaa ppllaattaa ssaallaarriiuulluuiiScrisoarea aceasta o adresez elevului meu. Ce tot râzi? Râsul ]i-a devenit aproape

obi[nuin]\ de câte ori î]i spun astfel. Hot\rârea mea de pe vremuri mi te-a f\cut discipol,chiar dac\ n-a ie[it din asta nimic. {tie între timp toat\ lumea c\ la elegan]a într-ale muzelorn-ai ajuns prin puteri proprii, ci doar mul]umit\ artei mele retorice.

Scriu deci elevului meu, cum se cuvine unui profesor, din pricina salariilor datoratemagi[trilor de c\tre st\pânire. Nu cer, ci poruncesc: trebuie pl\tite cât mai curând! Cuîncepere de azi, nu cumva s\ întârzie mai mult de o zi sau dou\!

Dac\ e[ti totu[i nemul]umit de adresarea mea, atunci te fac elevul meu pe alt\ cale:în]eleptul Epigonaton nu mi-e numai prieten, ci [i elev. Iar discipolul lui e[ti cu siguran]\.Cum totul e comun între prieteni, atunci cel pu]in din acest punct de vedere, oricât mi-ai sc\pa din n\vod, tot faci parte din cercul meu. Deci m\ adresez din nou elevului meu,din cauza salariilor [i a pl\]ilor urgente. Sper c\ profesorul t\u nu va argumenta c\ atun-ci [i galbenii mei ne apar]in amândurora, de vreme ce e totul comun. Când e vorba debani, nu ]ine regula asta! Ci e valabil\ doar pentru logos, nu pentru gologani!*

Dar dac\ nu vrei nicidecum s\ te împrietene[ti cu gândul c\-mi e[ti elev, atunci î]iscriu în calitatea ta de ministru al Finan]elor, vajnic administrator al împ\r\]iei, f\r\ decare nu poate prospera nici o parte a universului nostru, nici Armenia, nici Egiptul, nicice e în apropiere, nici ce e în dep\rtare. Scriu [i te rog – schimb deci tonul dac\ nu-l

*Joc de cuvinte între logos [i logaria (parale).

257

supor]i pe cel al profesorului – s\ se trimit\ cât mai repede paralele c\tre profesori. Umilit,mi-e c\ o s\ recurg la vorbe cam triviale!

PP..GGaauutthhiieerr,, Michel Italikos, Lettres et Discours, Paris 1972, pp.225-227.

PPaallaavvrraaggiiuull**Iubite preacinstite frate!A venit la mine ca un c\l\tor în Egipt, ca un drume] care a fost în Etiopia, ba chiar

în India; parc\ ar fi trecut prin toate ora[ele, ]\rile, pe la toate semin]iile. Era plin de energie,greu de gânduri. În loc de multe poveri [i marf\ a adus o limb\ plin\ de pove[ti uimi-toare. Cum tocmai poposise afar\, în Byrida**, unde a mas câteva zile, [tia s\ descrietot ce v\zuse acolo [i în împrejurimi: dealuri cu vii, lanuri de grâu, râuri [i vântoase, dru-muri de leg\tur\ [i hotare, felul în care se poart\ b\rba]ii [i muierile, torc\toarele,]es\toarele... De-abia reu[isem s\-i întrerup [uvoiul limbari]ei, c\ mi-a sc\pat din nou[i-a început s\ vorbeasc\ de Heracleia. M-a inundat cu puhoaiele vorbelor, de parc\ arfi v\zut v\rsarea Nilului la cealalt\ Heracleia*** – despre cum a fost cl\dit\ cetatea, desprebiserica episcopal\, despre minunatele izvoare de acolo, cum în acele locuri adie zefirulmai mult decât bat vânturile, iar lui îi place din cale-afar\.

Nemaiputând îndura n\vala pis\logelii lui m-am pref\cut c\ mo]\i. Dar glasu-i tunetse f\cu [i astfel n-am avut sc\pare când mi-a venit cu [tiri despre Rhadeistos. Dac\ ]i-a împuiat [i ]ie capul cu de[tept\ciunile sale, [tii cum e. Pe mine m-a îndopat cu toatescornelile lumii. Dup\ ce m-a h\ituit prin tot vestul, m-a mai c\rat [i peste Adriatica, înItalia, peste câmpia Campaniei, peste dublul lan] al Alpilor, peste Apenini [i Marea Lig-uric\, pentru a m\ l\sa balt\ la Coloanele lui Hercules [i ale lui Dionysos.

În fine, vorb\ria lui a f\cut ocol pe la tine: vâjâind ca o cascad\, asemenea cataractelorNilului. Nimic n-a r\mas nepomenit – nici firea-]i aleas\, nici dragostea pentru cinste,nici inten]iile tale nobile; nu se l\sa mituit cu nici un pre]. Apoi se dezl\n]ui [i mai abitir,descriindu-mi savorile mesei pe care o iei, chipul în care m\nânci [i râzi, carafa din care-]i torni ap\, cupa din care bei, farfuria, tigaia, lingura ta de g\tit [i cele mai felurite vase,paharul, pocalul de filde[, strachina, cornul, ]oiul, ulciorul, paharul de amestecat zaruri,ghiveciul cu caprifoliu; cum bei, cum închini în cinstea prietenilor, cum, dintre vinuri, îlrespingi pe cel de Falerno, care-]i îngreuiaz\ capul, c\, în schimb, lauzi vinul de Chios,

*Autorul acestei scrisori, filosoful, curteanul [i cronicarul Mihail Psellos (sec.XI) este unul din-tre cei mai cunoscu]i satirici ai vremii. Interesant este c\ în aceea[i perioad\ Orientul era plin deasemenea satire împotriva limbu]ilor, precum vestita Maqama despre madira de Al-Hariri dinBasra (1054-1122), apropiat\ prin subiect [i stil (cf. {ez\tori arabe, 30 de maqamat, antolo-gie, traducere din araba clasic\, studiu introductiv, note de Grete Tartler, editura Univers 1981) (N.T.)

** Byrida – or\[el situat aproape de Constantinopole.*** Heracleia – probabil e vorba de ora[ul tracic.

258

a c\rui mireasm\ te înfl\c\reaz\ de îndat\ ce-l duci la buze; cum el î]i întinde, la ameste-catul vinului, paharul f\r\ a-l strânge prea tare, de-abia cuprinzându-l cu degetele.

Astfel mi-a povestit cum î]i iei prânzul pân\ în cel mai mic am\nunt [i probabil c\avea de gând s\-mi spun\ [i tot ce s-a întâmplat dup\. Trebuia s\ m\ a[tept la un nouroi de palavre, drept care m-am pref\cut c\ trag un somn adânc [i cu asta am sc\pat deel. Dar se va reîntoarce! {i înc\ de multe ori! {i mai are multe de povestit!

MMiicchhaaeelliiss PPsseellllii, Scripta minora, vol. 2, ed. E. Kurtz – F. Drexl, Milano 1941, pp.10-11.

AAttoott[[ttiiuuttoorruullMi-a[ dori s\ nu te dai la o parte nici de la lectura unor ciud\]enii [i paradoxa*. Afl\

deci c\ mijlocul epimenideic de a alunga foamea const\ într-un amestec de asfodele uscate,r\d\cini de malvie, susan bine sp\lat, mac alb [i urginea maritima. Cine înghite a[aceva poate fi apoi în stare s\ renun]e f\r\ a se plânge, zile întregi, la orice hran\. Anal-gezicul const\ din capere, portulac din Creta, m\selari]\ [i m\tr\gun\. Cine-l gust\ uit\de toate relele [i durerile. Drogul pentru memorie a o n\scocire a pitagoreicului Zenar-ias, fiind compus dintr-un fir de mu[e]el, piper alb, lemn câinesc, miere, mirt, [ofran [iiarb\ de Cipru. Cine ia asemenea leac uit\ de tot ce-i r\u [i î[i aduce aminte doar lucrurilebune. (....)

Africanus** cunoa[te [i un mijloc de oprire a sânger\rii, care se face din crengi dedud... Se pricepe, de asemenea, s\ vopseasc\ p\rul alb cu o solu]ie de monoxid de plumbpisat. Cunoa[te [i un leac pentru voce: stânjenel [i lycium. Poate s\ fac\ aurul s\ rug-ineasc\ – de la bale de câine turbat. Împotriva mu[c\turilor de animale folose[te un plas-ture dublu. Tot el enumer\ [i ciudate mijloace împotriva în]ep\turii de scorpion.

{tie un mijloc prin care ho]ii se dau de gol: taie limbi de mormoloc [i le pune lap\strare. Când e nevoie, le amestec\ în terci de secar\ [i-l face pe b\nuit s\ le m\nânce.Vinovatul – cel pu]in a[a sus]ine el – se d\ atunci singur de gol, ca într-o trans\. Acestmijloc e un detector de minciuni. În fine, fabric\ [i diverse vinuri: unul din nard indian,altul din r\[in\, altele din diverse mirodenii.(...) Lesne transform\ în fecioar\ chiar [i ofemeie care a avut o mul]ime de b\rba]i. Acestea [i multe alte ciud\]enii sunt povestitede el în «broderiile» sale.

* Bizantinii au fost totdeauna interesa]i de mantic\, un pic de vr\jitorie [i mai ales alchimie.Chiar [i filosoful Psellos recunoa[te în acest scurt tratat despre astfel de paradoxa – a[a eraunumite în ansamblu asemenea minun\]ii – c\ e foarte pasionat de ele.

** Sextus Iulius Africanus, cronicar cre[tin secolul al treilea, care a scris Broderiile (Kestoi) cuasemenea informa]ii – lucrare p\strat\ fragmentar. Traducerea s-a bazat par]ial pe anumite conjecturi,fiindc\ multe plante grece[ti n-au fost identificate.

259

Exist\ oameni care vor s\ fac\ lucruri incredibile, de-ar fi [i prin magie, art\ saumijloace nepermise. Dac\ vrei, împline[ti a[a ceva [i mai simplu – f\r\ s\ p\c\tuie[ti,într-un mod pl\cut. De pild\, arunci într-o parte a m\rii semin]e de in, cu pâine [i brânz\,adunând astfel pe[ti[orii care înoat\ în jur. Iar dac\ vrei s\ fie un anume coco[ înving\torîn lupt\, piseaz\ «cosi]ele Afroditei» [i hr\ne[te-l cu ele. Dac\ vrei s\ ]i se par\ c\ ai unnegru la mas\, toarn\ negreala de sepie pe fitilul opai]ului. Po]I s\ vopse[ti un ou pur-puriu dac\-l pui în ulei fierbinte, amestecat cu chimen [i cu o]et. Pentru a afla dac\ oanumit\ fat\ mai e fecioar\, afum\ în jur cu mangal, iar dac\ fumul nu se aprinde datorit\sufl\rii ei, dovada e sigur\ c\ ai în preajm\ o fat\ mare. Dac\ vrei ca femeia privind înoglind\ s\ z\reasc\ acolo mutra unui m\gar, atunci freac\ oglinda cu lacrimi de asin.

Pe sufletul meu! N-am adunat aceste re]ete din curiozitate prosteasc\; ba din dorin]\de cunoa[tere. Setea asta de cunoa[tere mi-e nepotolit\ [i n-a[ vrea s\-mi scape ceva.

OO.. MMuussssoo,, Michele Psello, Notioni paradossali,Napoli 1977

ZZiicceerrii aallee SSffiinn]]iilloorr PP\\rriinn]]ii**V\zându-l pe unul râzând, un b\trân îl mustr\: – Se cuvine s\ d\m socoteal\ în fa]a cerului [i a p\mântului pentru tot ce am f\ptuit,

[i ]ie î]i arde de râs?

Întâlnind ni[te c\lug\ri]e, un c\lug\r trecu pe partea cealalt\ a drumului. Atunci stare]azise:

– Dac\ erai c\lug\r des\vâr[it, nici n-ai fi observat c\ suntem femei!

Dup\ ce fusese mereu sl\bit [i bolnav, un b\trân se trezi într-un an c\ nu-l mai doarenimic. Ceea ce-l tulbur\ grozav [i începu s\ se c\ineze: «Dumnezeu m-a p\r\sit [i num\ mai pune la încercare!»

Preotul alung\ un frate din biseric\ fiindc\ p\c\tuise. Atunci p\rintele Visarion se ridic\[i ie[i afar\, împreun\ cu cel gonit, spunând:

– {i eu sunt un p\c\tos!

P\rintele Pimen îl întreb\ pe p\rintele Ammonios: – Când vorbe[ti cuiva, se cade s\ o faci prin cuvintele Sfintei Scripturi, sau prin cele

ale Sfin]ilor P\rin]i?

* Scrierile în]elep]ilor pustiei, apophthegmata patron, au fost adunate cel mai târziu în sec-olul al V-lea, când c\lug\ria egiptean\ dep\[ise crizele [i se dorea revenirea la în]elepciunea simpl\a c\lug\rilor din vechime. Culegerile difer\ foarte mult. Una dintre cele mai bogate: Migne, Patrolo-gia Graeca 65, 71-440.

260

R\spunse Ammonios:– Dac\ tot nu e[ti în stare s\ taci, vorbe[te cu spusele Sfin]ilor P\rin]i; fiindc\ nu

mic\ este în Scriptur\ primejdia (de a interpreta gre[it).

Primind vizita altuia, un b\trân îi porunci discipolului s\u:– Preg\te[te-ne o mânc\ric\ de linte!Acesta g\ti cum i se spusese, ba f\râm\ în\untru [i pâine. Îns\ ei se întinser\ la vorb\

despre cele duhovnice[ti pân\ a doua zi la ora [ase. B\trânul spuse atunci iar\[i elevu-lui:

– Fiule, f\-ne o mânc\ric\ de linte!Acesta r\spunse:– E gata înc\ de ieri.A[a c\ se ridicar\ [i se a[ezar\ la mas\.

PPiieeii ddee mm\\ggaarr**}i-ai v\rsat asupra mea întreaga mânie. Ce te faci dac\ ai vreodat\ nevoie împotriva

altuia de mânie ? M-ai boscorodit f\r\ re]inere [i f\r\ oprire. Ce s\ fac? Pe Zeus, ocroti-torul prieteniei, nu pot decât s\ râd! Doar n-am putut s\ nu m\ gândesc cum te l\udaiîntruna, pân\ mi se f\cea lehamite, cu atitudinea ta de filosof. Iar acum nu supor]i nicim\car o glumea]\ epistol\.

Acum s\ trec la adev\ratul motiv al scrisorii mele. Omule, cu ce-au gre[it bie]ii m\garidin Asia Mic\, de-au fost ra[i de pe fa]a p\mântului? Z\u c\ nu-i obiceiul pe la noi s\condamni m\garii la execu]ie! Îns\ pergamentul pe care mi l-ai trimis strig\ în gura marec\ nu e f\cut din piele de oaie, ci de m\gar! O m\rturisesc grosimea [i grosol\nia sa,cum o au din natur\ m\garii; în plus, aceasta cre[te prin b\t\torire de la b\t\i [i samar.De ce n-ai l\sat «pergamentul» acesta în seama solda]ilor de la voi? Ar fi ajuns [i o sin-gur\ foaie pentru f\urirea unui scut; exagerând un pic, am spune c\ acesta ar fi denep\truns, precum cele din Homer, «învelite cu [apte piei de bou». Pieile acestea s-arpotrivi [i pentru tobele de r\zboi persane, me[te[ugite din bronz, acoperite cu o piele,zice-se, de c\mil\, pe care le fac s\ r\sune în lupt\! Cine se uit\ în grab\ la acest perga-ment ar putea crede c\ e scoar]\ de stejar, scândur\ negeluit\! Atât e de grosolan\ [iîn]epenit\!

N\d\jduiesc c\ plângerea de fa]\ nu te înfurie. Hai, vino [i ap\r\-te tu însu]i, atât înaceast\, cât [i în alte privin]e!

* Scrisoarea e tipic\ pentru stilul glume] al lui Maximos Planudes (m. 1303). Marele filolog [itraduc\tor din latin\, c\lug\r [i abate, a tradus scrieri de Augustin, Cato, Ovidiu, Cicero [.a.

261

Scriu de fapt ca s\ treci pe la mine, s\-mi d\ruie[ti, între altele, prezen]a ta, care îmie mai pre]ioas\ decât Dumnezeu [tie ce alt mod de a-mi trece timpul!

MMaaxxiimmooss PPllaannuuddeess,, Briefeed. M.Troy, Breslau, 1890, p.122-123.

PPrroovveerrbbeeFugind de fum, am nimerit în foc.Când e s\-]i prinzi norocul, îl prinzi [i-ntr-un ungher.Doi îl conving, trei îl silesc.Dac\ e[ti gr\bit, a[az\-te.Nu prea e[ti viteaz, omule; m\car uit\-te urât.Aveam un câine [i l-a ajutat pe lup.Diavol mic, ispit\ mare. S\r\cia aduce moda hainei unice.Sub fiecare piatr\ pânde[te un scorpion.Dac\ te urm\re[te împ\ratul, fugi; dac\ te urm\re[te Dumnezeu, a[az\-te. Pe ghinionist îl mu[c\ [i oaia.Am rugat-o s\-mi dea o g\leat\ cu ap\ [i mi-a r\spuns: “n-avem lopat\!”Prietenia ]ine cât sfârâie tigaia.Unde sunt prea mul]i coco[i nu se lumineaz\ de ziu\.Unul o face cinstit, cel\lalt – în scris.«Vreau s\ dansez», zise c\mila mamei sale. «Puiule, mersul t\u e [i el frumos.»Dac\ trebuie s\ muncesc pentru a fl\mânzi, atunci prefer s\ dorm [i s\ fl\mânzesc.Oamenii cu oamenii, nevast\-mea cu mine.Sunt ]\ran [i-i zic sapei «sap\».Vrei s\ b\rbiere[ti un leu.L-am invitat pe pop\ la mas\ [i l-a adus cu el [i pe diacon.Spune-mi minciuni rotunde, s\ se rostogoleasc\ m\car.Când a îmb\trânit, lupul începe s\ dea legi.Cine scuip\ spre cer, scuip\ în propria barb\.O sut\ de complimente nu valoreaz\ nimic, dar sunt de folos la locul potrivit.Ora[ul cu legea, satul cu obiceiul.Un strugure care vede alt strugure se coace.Lumea se pr\bu[e[te, nevasta î[i pune p\rul pe moa]e.La necaz îi zicem «mam\» [i unei vr\jitoare.

262

«Omule, î]i arde casa!» «Nu-i nimic, am cheia la mine!»E[ti tâmpit, dar nu l\sa pe nimeni s\-[i dea seama.

CCrriittiiccaa sstt\\ppâânniittoorruulluuiiB\nuitori [i tem\tori din cale-afar\, cei mai mul]i împ\ra]i poruncesc, bucurându-se

dr\ce[te, t\ierea capetelor boiere[ti [i îi înl\tur\ din preajma lor pe b\rba]ii ale[i sau derang înalt. Asemenea molizilor înal]i, ce-[i tremur\ acele la cea mai mic\ adiere, [optinddin crengile însp\imântate, st\pânitorii cat\ cu neîncredere la oamenii boga]i [i se speriecând v\d un viteaz. Cum întâlnesc un b\rbat cu trup frumos ca de statuie, voce de pas\rea muzelor [i fire atr\g\toare, pe dat\-[i pierd somnul [i odihna, se perpelesc în a[ter-nut, nu mai [tiu de nici o bucurie, uit\ de pl\ceri [i nu mai au r\bdare s\ duc\ un gândpân\ la cap\t.

Se plâng întruna c\ natura i-a înzestrat [i pe al]ii cu alesele însu[iri cerute împ\ra]ilor,în loc s\ p\streze frumuse]ea doar pentru cei de la putere; astfel se ridic\, plini de tru-fie, împotriva lui Dumnezeu [i a sor]ii, [i-i secer\ pe cei de seam\, târându-i ca pe ni[teanimale la locul de jertf\, spre a putea înghi]i sau risipi ei singuri, în lini[te, avutul pub-lic, de parc\ l-ar fi mo[tenit de la p\rin]i. Drept care î[i trateaz\ supu[ii liberi ca pe ni[teslugi, iar pe cei demni de tron – ca pe propriii sclavi.

Puterea le ia min]ile: în nebuneasca lor orbire uit\ de binele pe care b\nui]ii l-au adustronului.

Nici Manuel I n-avea ce-i repro[a generalului Alexios. Acesta nu-i pricinuise nicio-dat\ durere sau sup\rare, nici nu d\duse semne de nesupunere [i necredin]\ cum ar fi,de pild\, lipsa de recuno[tin]\ fa]\ de bun\tatea împ\ratului. Îns\ Manuel nu-l vedea cuochi buni; era [i el un om ca to]i oamenii [i fu stârnit împotriva generalului de bârfeleunora care n-aveau alt\ treab\. V\zuse [i el cât de mult îl iubeau o[tile [i c\pitanii peAlexios din cauza curajului [i d\rniciei sale; poate c\ în sinea lui râvnea [i la averile gen-eralului. În orice caz, pe când acesta se afla la Sofia, împ\ratul porunci s\-l smulg\, înzori, de lâng\ nevasta lui, îl c\lug\ri cu de-a sila [i-l surghiuni într-o m\n\stire de pemuntele Papykion.

Ce-i drept, pentru alungarea lui Alexios trebuia s\ aduc\ o justificare; lumea întreag\avea s\ cunoasc\ altfel nedreptatea [i tic\lo[ia împ\ratului. Ie[ir\ la iveal\ pârâtori, unelteascult\toare ale celor ce-i pl\tiser\, [i-l învinuir\ pe Alexios de vr\jitorie împotriva luiManuel. {i doar\ nu-i de fel dovedit c\ vr\jitoria-l poate face s\ zboare pe cel ce-o folose[tesau c\ l-ar face pe acesta nev\zut, încât s\ se poat\ n\pusti cu sabia asupra oricui, [ialte prostii care se zic despre asta. O veche poveste de-a grecilor spune c\ Perseu aveaasemenea însu[iri, îns\ min]ile s\n\toase nu vor s\-i dea crezare.

263

NNiicceettaaee CChhrroonniiaattaaee HHiissttoorriiaaed. J.A.van Dieten, Berlin 1975, pp.143-144.

În române[te de Ana Stanca T|B|RA{IDDiinn BByyzzaannttiinniisscchheess LLeesseebbuucchh HHrrssgg..

Hans-Georg Beck Verlag – C. H. Beck München, 1982

Biserica Sfânta Sofia [i împrejurimile ▲

299

MMIILLEENNAARRIISSMMUULL

20 spre 21Z E S T R E A V I I T O R U L U I

300

ARGUMENT

De[i simpl\ conven]ie calendaristic\, sfâr[itul unui mile-niu dilat\ [i înfierbânt\ con[tiin]ele, pân\ la limita extazelorsau a disper\rilor colective. Acum o mie de ani, o mul]ime decre[tini au tr\it cu o intensitate indescriptibil\ teroareasfâr[itului lumii, încercând s\-[i f\ureasc\ o pedagogie deultim\ or\ a mântuirii. Secolul care încheie acest mileniu esteparc\ mai pu]in exaltat, de[i demoniile istoriei sale au fostmultiple. Dac\ întrebarea cu privire la un nou milenarismpoate c\p\ta un r\spuns categoric negativ, nu înseamn\ nici-decum c\, pentru o con[tiin]\ lucid\ a vremilor noastre, nuse pun cu aceea[i stringen]\ o mul]ime de probleme. Cu gân-dul la ceea ce va începe peste câ]iva ani, orice om poate s\ seîntrebe: ce zestre vom l\sa viitorului, noi – oamenii secoluluial XX-lea? Oare obsesia distrugerii atomice a planetei, care adominat perioada «r\zboiului rece», va persista? Oare neli-ni[tea privind explozia demografic\ se va accentua? Pân\ undeva merge incon[tien]a ecologic\ a popoarelor? Dar mai alesva trebui s\ ne întreb\m dac\ politica secolului nostru – în carer\zboaiele au l\sat, pare-se, locul terorismului, iar pacea e con-tinuu pus\ în pericol de intoleran]a unora – î[i va g\si unremediu.

Nu e vorba, desigur, s\ rezolv\m rapid [i practic vreo prob-lem\. Probabil c\ for]ele în conflict î[i au, fiecare, motiva]iilelor: ba chiar c\, dincolo de voin]a oamenilor, destinele mul-tor popoare î[i vor urma neab\tut cursul. E vorba, îns\, de ridi-care – prin dialog [i dezbatere public\ – a tuturor acestor prob-leme, [i a altora, la pragul de con[tiin]\, care s\ fac\ din elepreocup\ri active [i constante ale indivizilor, popoarelor,oamenilor de stat. Fire[te, întâi de toate ale individului: c\ciomul de rând a devenit ast\zi germen fertil al realiz\rii uneiadev\rate doxocra]ii – for]\ a opiniei publice, prin care soci-etatea civil\ poate s\ contracareze un stat abuziv.

Mileniul al treilea nu trebuie l\sat s\ debuteze exclusiv cuobsesiile [i amenin]\rile secolului al XX-lea, ci [i cu preocu-parea înfrigurat\ de a le fi f\cut pe deplin con[tiente m\carpentru cititorii no[tri. Suntem convin[i c\ singurul «exorcism»modern, eficient, împotriva lor, este acela al lucidit\]ii.

{TEFAN AUG. DOINA{

301

ALEXANDRU ZUB

Sfâr[it de veac în lectur\ istoric\

Nu e nevoie de explica]ii speciale pentru a motiva o asemenea «lectur\». Fiindc\ acestsfâr[it de secol, coincident cu finele mileniului doi, se preteaz\, ca orice fenomen com-plex, la numeroase lecturi. Lectura istoric\ tinde s\ asigure, fire[te, o sintez\ compre-hensiv\, pe seama însum\rii de fapte [i analogii a c\ror identitate reclam\ îndeob[tegaran]ii multidisciplinare.

Mai mult poate ca orice alt intersti]iu din eonul cre[tin, secolul XX se recomand\ prinmarile-i experien]e de ordin ideologic, politic, spiritual, ca [i printr-un «economism»ap\sat, ale c\rui resurse nu s-au epuizat înc\. El debutase de altfel prin c\ut\ri febrile înspa]iul economiei (inclusiv pe t\râm istoriografic), cu excese care au f\cut s\ se nasc\numaidecât reac]ii de tip spiritualist.

Genera]ia care intra în «istorie» o dat\ cu secolul avea destule motive s\ fienemul]umit\. Aplecat pe ultima fil\ de calendar, N. Iorga se întreba, cutremurat, dac\ «seva mi[ca oare ceva în Sybaris care doarme». În Opinions sincères (1899) [i Opin-ions pernicieuses (1900) se reflect\ clar voin]a tân\rului savant de a întocmi un pro-gram regenerativ, lesne recognoscibil apoi în mi[carea s\m\n\torist\, în Neamul româ-nesc [i alte publica]ii de care [i-a legat numele. Când, peste patru decenii, savantul sepr\bu[ea sub gloan]e legionare, un întreg ciclu istoric lua sfâr[it, pentru a face loc altu-ia, sub semn totalitar, care avea s\ dureze aproape jum\tate de secol [i s\ dea loc laconsecin]e înc\ mai grave.

Un secol convulsiv [i dramatic, în care lumea româneasc\ a v\zut împlinindu-i-seidealul unit\]ii statale, cu un pre] foarte ridicat, apoi un mic r\stimp de crea]ie cultural\mai pu]in stânjenit\ [i chiar de forjare a unui «stat cultural», menit s\ pun\ la lucru câtmai bine resursele na]iunii. R\stimp prea scurt îns\ [i marcat de nelini[ti eshatologice1.

20s p r e

21

1 Cf. Al. Zub, Temps et propension éschatologique dans les premières décenniesroumaines du XXe siècle, în Al. Zub (éd.), Temps et echangement dans l’espaceroumain, Ia[i, 1991, p. 151-166.

302

Se poate spune c\ secolul XX se [i încheie astfel, cu o propensiune milenarist\, pestetot în lume. Criza continu\ e semnul s\u distinctiv, o criz\ nu doar de «cre[tere», cumsus]in unii anali[ti, dar [i una mai adânc\, de direc]ie2. O serie de e[ecuri [i de refuzuriîi jaloneaz\ traseul. Dup\ refuzul ideologiei, compromis\ de sistemele totalitare, a venitrefuzul politicului [i al istoriei îns\[i, declarându-se chiar, cu o sacr\ inocen]\, sfâr[itulacestora. Moartea istoriei a ajuns repede o sintagm\ curent\, întocmai cum fusese [imoartea povestirii («récit») ca discurs istoric, sub presiunea structuralismului.

E[ecul acestui refuz multiplu era previzibil. {i-au cerut îndat\ dreptul la existen]\evenimentul3, fie [i metamorfozat, narativul în istorie, politicul ca dimensiune iner-ent\ acesteia4, pentru a nu mai vorbi de istoria îns\[i, care nu avea cum s\-[i verificepropria extinc]ie5. «Istoria merge înainte», proclama repede G. Duby, în consens desig-ur [i cu alte reac]ii istoriografice, nu f\r\ analogie cu disputa mai veche din spa]iul ger-man, disput\ care îl f\cuse, de pild\, pe Richard von Weizsäcker, atunci pre[edinte alRepublicii Federale, s\ scrie Die deutsche Geschichte geht weiter (Berlin, 1983).

Istoria, în acest sens, mai degrab\ continu\ decât reîncepe. Rupturile sunt numaiaparente [i de suprafa]\, în zona acelui evenimen]ial de care vorbea F. Braudel, plasându-l anume în «durata scurt\», nervoas\, febril\, în timp ce elementelede echilibru, de stabilitate, se organizeaz\ la nivel mediu [i în «durata lung\». Acolo, latemelia «icebergului», renova]ia r\mâne insesizabil\ [i nu e de închipuit decât cu maredificultate6. La vârful s\u, în efervescen]a politicului, schimbarea e îns\ vizibil\, adesea[i spectacular\, cu toate c\ nu se las\ tocmai u[or definit\.

Citit\ astfel, în triplu registru cronologic, istoria ultimei jum\t\]i de secol dezv\luieun subtil amestec de temporalit\]i, care face mereu interesant\ «lectura» ei. Chiar dac\regimul comunist a bruscat [i bulversat adânc structurile, unele atitudini au reu[it s\ per-siste, asigurând o anume continuitate de spirit, tradi]ii, cultur\. Ele au putut fi puse repedeîn valoare de îndat\ ce au disp\rut sau diminuat considerabil for]ele coercitive. În toat\Europa est-central\, evenimentele din 1989 au l\sat impresia c\ istoria reîncepea, ca dup\o lung\ letargie sau somnolen]\, brusc [i cu urm\ri nea[teptate. Vaclav Havel m\rturisea,de exemplu, evocând intrarea sa în palatul preziden]ial, c\ a fost [ocat din capul loculuide un fapt: orologiile din incint\, vechi, impresionante, nu mai func]ionau, de parc\«locatarii» comuni[ti ar fi voit astfel, ca în basm, s\ opreasc\ timpul însu[i. Orologiul e,în acest caz, o metafor\ extensibil\ la întreg sistemul. Punându-l din nou în ac]iune, Havelsemnala în fond un nou început pentru istoria ]\rii sale. Se putea face iar\[i politic\,

2 Cf. H.-I. Marrou, Crise de notre temps et réflexion chrétienne (de 1930 à 1975),Paris, 1978.

3 Pierre Nora, Le retour de l’événement, în Faire de l’histoire, ed. de J. le Goff [i P.Nora, I, 1974, p. 210-228.

4 Retour au politique, editorial în Esprit,, 8-9/1995, p. 3-4.5 O întreag\ literatur\ s-a produs în jurul provoc\rii lui F. Fukuyama.6 F. Braudel, Écrits sur l’histoire, Paris, 1969.

303

aruncându-se pun]i peste h\ul totalitar, spre a reface, pe cât posibil, unitatea istoriei.Politicul reintra în drepturile sale, istoria ie[ea oarecum de sub puterea unui blestemdemisecular.

C\utând s\ explice evolu]ia Europei de Est între Stalin [i Havel, un fin analist puneasitua]ia creat\ în 1989 sub semnul «reinvent\rii politicului»7: proces trudnic [i diferen]iatde la o zon\ la alta, în care «puterea celor f\r\ putere» [i-a spus pân\ la urm\ cuvântul.Îns\, o dat\ cu reflexele democratice, s-au reactivat [i elemente de etnocra]ie, de na]ion-alism zgomotos [i steril, elemente scoase dintr-o «cutie a Pandorei», ]inut\ pân\ nu demult sub sigiliu8.

S-ar spune, cu o nou\ metafor\, c\ lumea noastr\ a ie[it dintr-o lung\ vraj\, fiindpus\ brusc în situa]ia de a-[i potrivi pa[ii cu cei ai lumii apusene. Era, în fond, aceea[idiscordan]\ pe care V. Pârvan o sesiza la începutul secolului, comentând intrarea românilorîn modernitate: «{i pe când, în Apus, demult începuse a se lucra la luminarea maselorpoporului [i la dezrobirea lui din lan]urile economice ce-l ap\sau din întunecatul ev mediu,la noi era noapte. C\ci, precum pline de în]eles povestesc basmele noastre, parc\ un duhr\u de ast\ dat\, nu un F\t-Frumos, legase atât pe Murgil\, cât [i pe Miaz\-Noapte [iZoril\, [i lumina izb\vitoare de via]\ nu putea veni. {i duhul r\u era reac]ionarismul cla-sei noastre conduc\toare, care se sim]ea nu se poate mai bine în întunericul orb al igno-ran]ei [i lenei [i care nici nu voia s\ dea în mâna celor robi]i arma teribil\ a culturii [i alibert\]ii»9.

Limbajul «marxizant» al acestei reflec]ii nu trebuie s\ în[ele, c\ci e vorba de un textdin 1906, moment când N. Iorga întemeia «Fr\]ia bunilor români», ca reac]ie la înstr\inarea«elitei», [i când Pârvan însu[i, emulul s\u, sugera («fantezie politic\») o solu]ie «bis-markian\» pentru ie[irea din impas10 [i se întemeia pe Fichte pentru a rosti un pateticîndemn la ac]iune11.

De atunci, istoria [i-a sporit [i la noi ritmul, într-un fel care a produs destul\ con-fuzie în perioada interbelic\, pentru a reintra apoi, o dat\ cu regimul comunist, într-unanume «calm», de încremenire structural\. Ocupa]ia sovietic\, zidul Berlinului, politicade autarhie din ultimele dou\ decenii [.a. au produs un sentiment de izolare f\r\ leac,alimentând frustr\ri [i disper\ri al c\ror dramatism a putut fi m\surat oarecum numaide evenimentele din Decembrie 1989.

7 Vladimir Tism\neanu, Reinventing Politics: Eastern Europe From Stalin to Havel,New York, 1992; ed. rom., Ia[i, Polirom, 1997.

8 Ibidem, p. 246-256 (ed. rom.).9 V. Pârvan, «Unire» (1906), în vol. Scrieri, Bucure[ti, 1981, p. 96-97.10 Idem, Scrieri, p.110-112.11 Ibidem, p. 115-129.12 Vladimir Tism\neanu, Ghilotina de scrum. Despre nevroze [i revolu]iii, ed. Mircea

Mih\ie[, Timi[oara, 1992, p. 102-103.

304

O accelera]ie specific\ a timpului s-a produs atunci aproape brusc. «Din ianuarie1990», remarca un analist în 1992, «avem mai mult\ istorie decât am avut în patruzeci[i cinci de ani», lucru lesne sesizabil [i de la distan]\.12 Remarca analistului poate fire]inut\ [i ca un reper în lunga discu]ie pe tema ritmului istoriei, în continu\ cre[tere13,ritm precipitat, la noi, mai ales dup\ 1989. Cu un secol [i jum\tate mai înainte, AlecuRusso gândise la fel atunci când observa c\, în câ]iva ani, de la 1835 pân\ la 1851, Moldo-va a tr\it mai mult decât în cinci secole anterioare14. Mai mult, adic\ mai intens, într-oalt\ caden]\ a timpului.

Accelerarea duratei e un fenomen înc\ mai lesne sesizabil acum, în epoca informaticii.Ea ne g\se[te, din nou, în pragul altui secol [i al altui mileniu, în situa]ia de a recuperaîntârzieri istorice, de a gr\bi pasul chiar nefiresc de mult, cu riscul de a ne descump\ni.Nevoia de a pune ordine în via]a social\ se izbe[te de iner]ii [i interese care sunt ale defunc-tului regim comunist. Este o nevoie stringent\, al c\rei sens nu se poate stabili decât înperspectiv\ istoric\. De unde misiunea special\ a istoriografiei de a p\stra credin]a înordine [i sens, atunci când impresia de haos ne înv\luie peste tot. Suntem în situa]iaacelui personaj «castalian» din Jocul cu m\rgele de sticl\, pe care Hermann Hesseîl f\cea s\ spun\ c\ «cine ia în considerare istoria, acela trebuie s\ aduc\ cu sine, dup\opinia (sa), cea mai mi[c\toare [i proasp\t\ încredere în puterea ordonatoare a spiritu-lui»15.

Con[tiin]a tragic\ a dramelor istoriei, atât de prezent\ în acest secol, nu trebuie s\stimuleze nicidecum disperarea. «Murim», spunea H.-I. Marrou, «în corturile noastre, aces-te locuin]e perisabile, dup\ ce am lucrat toat\ via]a pe [antierul ruinelor. {tim cel pu]inc\ nu lucr\m în zadar: mai e nevoie de altceva? Nu suntem decât s\rmani lucr\tori carefacem ce avem de f\cut: e destul [i vom lupta neîncetat [i f\r\ astâmp\r pentru a în\l]azidurile Ierusalimului»16.

Asemenea reflec]ii se pot na[te la o bun\ lectur\ a istoriei, aceea care stârne[te maidegrab\ o melancolie stimulativ\ decât pornire oarb\ spre conflict [i intoleran]\. Trecutelevremi ne pot ajuta, dup\ cuvântul costinian, s\ le pricepem pe cele viitoare numai dac\le citim cum trebuie.

13 Cf. Daniel Halévy, Essai sur l’accélération de l’histoire, Paris, 1948; A.J. Toynbee,Change and Habit, London etc., 1968.

14 Alecu Russo, Cuget\ri, Bucure[ti, 1977, p. 16; cf. [i {tefan Cazimir, Alfabetul de tranzi]ie,Bucure[ti, 1987, passim.

15 Hermann Hesse, Jocul cu m\rgele de sticl\, Bucure[ti, 1969, p. 159.16 H.-I. Marrou, op. cit., p. 29.

305

ANCA MANOLESCU

Apocalipsa discret\

La una din «Serate», Iosif Sava îi cerea invitatului, istoricul Mihai-R\zvan Ungure-anu, s\ r\spund\ la o cestiune arz\toare: ce este cu acest an 2000? (tinerii îl întreab\[i Iosif Sava e ]inut s\-i l\mureasc\ despre eventualele zbuciume planetare care, nu-i a[a?,pândesc istoria, pitite în sacul cu surprize al noului mileniu). Îns\, evident, omul de [tiin]\nu s-a l\sat cuprins de fiorul interogativ al gazdei (regizat, pretinde ea, pentru a da drama-tism emisiunii). S-a mul]umit s\ nuan]eze, pertinent [i pu]in impacient, problema. Tim-pul – se [tie doar – nu e «obiectiv»; axa [i ciclurile lui se deseneaz\ diferit de la o cul-tur\ la alta.

Cine are apetit pentru spectaculoase disolu]ii, pentru finaluri c\scate spre dincolo deveac, pentru grandioase [i unanime pr\bu[iri, cum î[i va m\sura oare a[teptarea, plasat\undeva între palpit [i angoas\: dup\ hindusul Manvantara (sau, dac\ opteaz\ pentruun sfâr[it mai radical, dup\ durata unui Kalpa, care în num\r\toare uman\ are patrumiliarde trei sute dou\zeci de mii de ani); începând de la hegir\, de la na[terea lui Chris-tos, de la geneza ebraic\? Oferta e f\r\ îndoial\ mult mai divers\. Totu[i func]ionareaplanetei nu pare s\ se supun\ cu deosebire unuia dintre sisteme. Dar, de vreme ce Occi-dentul î[i export\ modelele spre toate z\rile lumii, ar putea avea ambi]ia ca, printre ele,s\-[i impun\ [i apocalipsa. Dac\ strategiile politice [i economice euro-americane ges-tioneaz\ cu oarecare succes umanitatea, pentru ce nu i-ar gestiona mental [i sfâr[itul?

Or, tocmai în momentul acestei travers\ri de la secolul XX la XXI, ordinea mondial\[i disciplina de tip statal, propuse de Occident, par s\ fie mai aprig contestate de speci-ficitatea culturilor [i de «nucleul lor dur» care sunt religiile. Expresia apar]ine politologuluiBernard Badie («Dieu est-il un baril à poudre?», în revista Croissance, num\r specialdin 1995: «Politique et sacré à l’aube du XXI-ème siècle»). «Ast\zi» – spune el – «indiviziise refer\ din ce în ce mai ap\sat la apartenen]a lor indentitar\, [i mai cu seam\ religioas\,înainte de a se referi la cet\]enia lor... Din momentul în care sacrul structureaz\ concep]ia

20s p r e

21

306

indivizilor despre politic, Statul î[i pierde universalitatea... Din acest punct de vedere, [ansade a supune într-o zi pe to]i indivizii planetei unei aceea[i viziuni a politicului semic[oreaz\».

Ceea ce pare s\ fie într-o oarecare criz\ este, a[adar, utopia globaliz\rii, a destinu-lui unitar al lumii. E drept c\ toate mi[c\rile ce recurg la o lectur\ religioas\ a politicu-lui (fie ele islamice ori altele) au o retoric\ mesianic\; îns\, în planul devenirii unanime,tocmai confruntarea proiectelor lor le descalific\ mesajul. Nu e de a[teptat ca lumea s\piar\ mai degrab\ dup\ modelul fundamentalismului islamic (unde Dumnezeu a fostc\p\tuit cu un partid: Hezbollah) decât dup\ contabilit\]i întreprinse pe seama datelorcre[tine.

Sfâr[itul acela radical când «puterile cerurilor se vor zgudui» î[i p\streaz\ cu înd\r\tni-cie misterul. De altfel via]a unui om ([i a unei societ\]i) nu au anvergura necesar\ pen-tru a-l înregistra. În alc\tuirea lui psiho-somatic\, individul face parte din ]es\tura lumii[i, ca atare, nu poate aspira la demnitatea de a-i privi sfâ[ierea. Nici m\car Fiul Omului– în m\sura în care particip\ la ordinea temporal\ – nu poate indica momentul curm\riiei: acel straniu moment de fractur\ ce nu mai apar]ine deja timpului dar nici nu faceparte din cealalt\ durat\.

Dac\ fiecare tradi]ie con]ine o fenomenologie a sfâr[itului, ea se adreseaz\ dimen-siunii noastre pneumatice, intelectului, facultate proprie unei perspective trans-mundane– în stare s\ str\bat\ prin textura lucrurilor c\tre o întâlnire cu Autorul lor. Sigur c\scenografia crizei poate cataliza aceast\ apitudine contemplativ\ pentru c\ exacerbeaz\simbolismul fracturii. Îns\ el î[i pierde eficacitatea dac\ e «aplatizat» prin referirea la peisajori la organismul social, iar nu la transformarea fiin]ei înse[i. E lec]ia pe care i-o admin-istreaz\ Socrate lui Phaidros: «ne[tiutor în ce m\ prive[te, a[ fi de râsul lumii s\ începa c\uta în]elesul celor str\ine de mine. Drept care, f\r\ s\-mi bat capul cu aceste pove[ti,iau de bun tot ce m\ înva]\ tradi]ia [i, dup\ cum spuneam, nu pe ele le cercetez, ci pemine însumi» (Phaidros 230 a).

Exist\, chiar [i în cele mai inspirate inginerii eschatologice – cum e cea a lui V. Soloviovdin Povestire despre Antihrist –, o stingheritoare domesticire a simbolismului apoc-aliptic, o distribuire prea precis\ de roluri (care privilegiaz\, evident, pe reprezentan]iitradi]iei proprii), o riscant\ arogare a func]iei de consilier-expert al lui Dumnezeu în prob-lemele ultime. Chiar dac\ textul cu pricina propune doar o metafor\ semnificativ\, el pre-lunge[te visul profund ambiguu al unei teocra]ii cre[tine: proiect care ar aresta înnoirealumii în categoriile deja-cunoscutului, ale for]ei temporale [i ale unei îmbun\t\]ite darprea omene[ti administra]ii. Proiectul soloviovian pretinde s\ dispun\ determinist nunumai de destinul umanit\]ii – atribuindu-i o pozi]ie în\l]\toare, e adev\rat – dar [i de

307

libertatea cu care divinul nu înceteaz\ s\ ne surprind\. De altfel, nici patruzeci de ani maitârziu, N. Berdiaev nu va p\r\si ideea «statului cre[tin», ca fiind str\in\ de substan]a uneireligii transfigurante. Între timp, «veacul» produsese [i continua s\ produc\ din bel[ugfenomene interpretabile în cheie eschatologic\, dând dovad\ de mult mai mult\ fantezietragic\ decât descrierile genialului gânditor rus.

Românii posed\ [i ei speciali[ti în aceast\ zon\, ce-i drept în tenta minor\, liric\ ([iaproape hilar\) a unui îndoielnic pitoresc dâmbovi]ean. «Scoal\-te, România Mea, ridic\-te, iubito, scutur\-]i jugul [i vino spre m\rire, o cetatea iubirii Mele. Nu mai plânge iubito,c\ vaiul trece, mai este un ceas... Vin s\ te iubesc [i s\ te a[ez în glorie...» Se pare c\acesta ar fi mesajul lui Christos, publicat în num\rul 1 – 2/ 1990 al revistei Transilva-nia, mesaj transmis prin gura unei femei, în dealul Patriarhiei, de ziua patronuluiBucure[tilor. Cântarea cânt\rilor tinde s\ se afilieze astfel «Cânt\rii României» într-un scenariu în care regimul comunist face oficiu de «domnie a lui Antihrist», iar Româ-nia – o ]ar\ eminamente [i integral cre[tin\ – e acea f\râm\ de excelen]\ a umanit\]iiprin care lumea se va primeni. Nu pretindea oare sculptorul eschatolog Marian Zidaru c\cine vrea s\ aib\ acces la «Noul Ierusalim» trebuie s\ înve]e române[te? Deliruri m\runtedar nu benigne, sub specia c\rora se plaseaz\, de curând, [i giganticul proiect de con-struc]ie a unei «catedrale a mântuirii neamului».

Milenarismul – preten]ia de a experimenta obiectiv, social, pragmatic, «pozitiv» apoc-alipsa – constituie probabil întâiul e[ec cre[tin, prima eroare de optic\ în în]elegerea noiireligii. Dup\ trei secole de ardent\ speran]\, are loc o «c\dere de tensiune eschatolog-ic\» (cf. Jean Boesse [i Jean Lacoudre, 1972, p. 1621). Obosit de a[teptare, cre[tinis-mul se sedentarizeaz\, se instaleaz\ confortabil în cetatea lui Constantin; iar dimensiunealui esen]ial\, perpendicular\ pe finitudinea terestr\ prime[te alte solu]ii, mai subtile [i maieficace. «Dac\ trebuie s\ ne referim la milenarism, vom spune c\ (în ce prive[te Orien-tul n.n.), el î[i consumase deja atrac]ia în formele violente ale primelor veacuri; parusiaera, am spune, tr\it\ cotidian, anticipat\, asimilat\ în transparen]a liturghiei [i a vie]ii sacra-mentale, în interioritatea vie]ii spirituale» (A. Scrima, 1965, p. 3032).

În fond, prezen]a – dezv\luit\ într-o str\lucitoare eviden]\ – a divinului nu la cap\tultimpului trebuie a[teptat\. Nu orizontala indefinit\ a axei temporale ne poate oferi, înacest caz, direc]ia potrivit\; ci efortul pe vertical\, care str\bate «dincolo», spre locul Luipropriu de manifestare. Nu despre un eveniment apocaliptic ar avea deci sens s\ vor-bim, ci mai degrab\ despre un stil personal de c\utare: despre «o categorie sintetic\ devia]\ spiritual\, un „stil“, un „spirit eschatologic“ în sensul în care termenul exprim\ des-

1 Jean Boesse [i Jean Lacoudre, 1972, «Pères grecs et latins», în Encyclopédie des mys-tiques, coordonat\ de M.-M. Davy, Paris, Robert-Laffont.

2 André Scrima, 1963, «Rythmes et fonction de la tradition athonite», în Le millénaire duMont Athos, 963-1963, Études et Mélanges, Chévetogne.

308

tinarea esen]ial\ a Bisericii, prezen]a sa mereu mai intensiv\ în misterul Dumnezeului celui Viu» (ibid., p.306).

Stilul acesta e asociat, aici [i în genere, monahului: un perpetuu itinerant vertical (înm\sura în care î[i onoreaz\ condi]ia).

O mie de ani – grosso modo – dup\ Orientul cre[tin, Occidentul va face [i el expe-rien]a ratat\ a unei apocalipse organizate la nivelul grupului social [i al timpului istoric.Articolul lui Th. Merton (From Pilgrimage to Crusade, 1994)3 vorbe[te despre trans-formarea c\l\toriei în ]ara Sfânt\ – suport al traseului interior c\tre «locul învierii» – într-un nobil r\zboi care vizeaz\ instaurarea terestr\ a împ\r\]iei4. Utopia pontifical\ se vaîncheia, o [tim, – l\sând la o parte jafurile [i cuceririle – cu organizarea regatelor latineîn R\s\rit. O progresiv\ sedentarizare a itineran]ei preface «societatea pelerinajului» înexpedi]ie mar]ial\ [i, finalmente, într-o popula]ie de coloni[ti. Cât despre c\utarea spir-itual\, ea adopt\ alte modalit\]i, mai discrete. Th. Merton citeaz\ fericita expresie a luiDom Jean Leclercq conform c\reia drumul spre Ultim trece, în descrierile simbolice aleliteraturii monastice, de la o stabilitas in peregrinatione c\tre o peregrinatio instabilitate. În calmul m\n\stirilor ori al locurilor solitare, itineran]a e absorbit\ în nev\zut,care este, de altfel, mediul ei autentic.

Pentru experien]a contemplativ\, apocalipsa nu pare s\ fie interesant\ în primul rândca eveniment ce pune cap\t timpului m\surabil al istoriei. Ne putem întreba atunci cerela]ie specific\ între timp [i eschaton valorific\ ea.

Evanghelia dup\ Ioan (4, 21 – 23) ne ofer\ o prim\ referin]\: e vorba despreîntâlnirea lui Iisus cu femeia samarineanc\ la fântâna lui Iacob. «Vine ceasul [i acum estecând nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu v\ ve]i închina Tat\lui... vine ceasul, [iacum este, când adev\ra]ii închin\tori se vor închina Tat\lui în duh [i adev\r».

Avem de a face cu un episod aproape singular de intimitate, de dialog secret [i con-centrat: pentru un foarte scurt r\gaz – suspendat în afara secven]ei temporale la ceasulf\r\ umbre al amiezii –, el reune[te doi interlocutori degaja]i, fiecare, din grupul ce îl încon-joar\ [i îl solicit\ în mod obi[nuit, integral disponibili unul pentru cel\lalt. Ocroti]i de operfect\ [i repede trec\toare solitudine, partenerul uman [i cel divin fac – împreun\ –

3 În Thomas Merton, 1994 (prima ed. 1961), Ways of the Christian Mystics, Boston, Shamb-hala.

4 În concep]ia papei Urban al II-lea, cruciada trebuia s\ cucereasc\ «„}ara sfânt\“, în]eleas\drept o stare general\ de sfin]enie, de unitate [i des\vâr[ire a întregii Biserici, r\s\ritene [i apusene,drept starea cre[tin\t\]ii unite [i înnoite în pacea Sfântului Mormânt» (Th. Merton, 1994, p. 29).«Speran]a eschatologic\ gl\suia în imnurile [i mar[urile crucia]ilor» (ibid., p. 32).

309

experien]a apocalipsului, a unei reciproce [i f\r\ rezerve dezv\luiri de sine: «Eu sunt, celcare vorbesc cu tine».

Episodul acesta e printre primele – în economia Evangheliilor – care ne livreaz\ modulde ofensiv\ înspre lume a condi]iei ultime: ea a venit [i vine. Des\vâr[it prezent\ în per-soana prezent\ a Logosului, ea r\mâne infinit actualizabil\ în l\untrul întâlnirii între uman[i divin. Realitatea pe care Evanghelia o desemneaz\ drept «Împ\r\]ie», func]ioneaz\ –ni se sugereaz\ aici – inchoativ. În sine, ea este, evident, un dincolo absolut; se carac-terizeaz\ printr-o intimitate – o contextur\ va spune Origen – între Dumnezeu [i om,care r\pe[te orice însemn\tate «detaliilor» [i condi]ion\rilor mundane. În acest sens,împ\r\]ia e, evident [i aproape banal am zice, supra-mundan\ [i post-mundan\. Îns\ expe-rien]a ei se ofer\ înc\ de aici [i de acum, ca un dat care – de necircumscris [i transcendentîn sine – se insinueaz\ totu[i de-a curmezi[ul texturii mundane, în ascunsul conturelorei. Inepuizabila dinamic\ a condi]iei ultime demareaz\ [i ne preia din imediatul condi]ieinoastre actuale.

Samaria este de altfel un ]inut care, simbolic, va desemna – în concep]ia cre[tin\ –categoria itineran]ilor inclasabili. Aflat\ între Iudeea [i Galileea, între teritoriul Legii vechi[i «lumea neamurilor» ce va primi Legea cea nou\, ea ar reprezenta condi]ia str\inului,neintegrat într-o ordine [i un bine stabilit proiect istoric. Din punct de vedere cre[tin,Samaria este un teritoriu u[or evanescent, liber de determina]ii prea precise, un terito-riu mereu în margine, între sudul unui proiect divin dezvoltat în trecut («poporul ales»)[i un nord (Galileea neamurilor) ce anun]\ deschiderea mesajului christic spre toate z\rilelumii. Samaria e un teritoriu al tranzi]iei, un teritoriu prin care, pur [i simplu, «trebuie s\treci» («A l\sat Iudeea [i s-a dus iar\[i în Galileea. {i trebuia s\ treac\ prin Samaria» –Ev. dup\ Ioan, 4, 3 – 4).

Dar, astfel fiind, ea devine [i un simbol al transitus-ului vertical. Pentru c\, în cen-trul ei, Iisus face activ\ circula]ia între datul vizibil [i realitatea misterioas\ spre care eltrimite: între apa fântânii [i apa vie a Duhului, între locul de cult [i spa]iul indefinisabil alTreimii, între clipa de fa]\ a întâlnirii [i clipa eschatonului se stabile[te aici o fertil\ ten-siune. Poate chiar mai mult: locul care îi reune[te pe Iisus [i pe «str\in\» trimite, inau-gural, spre o intimitate înc\ [i mai profund\ decât confruntarea solitar\. Ca un acord abiaaudibil, anun]ând o tem\ ce urmeaz\ s\ se dezvolte, ni se propune aici un sens mai ver-tiginos al trecerii: «pentru a sesiza aspectul interior, „leg\tura intim\“ între creat [i incre-at, ar trebui s\ vorbim despre „trecerea“ unuia în cel\lalt: „transitus“ [i nu „tranzi]ie“»(A. Scrima, 1968, p. 168)5. Invocând «apa vie» a Duhului («apa pe care i-o voi da eu seva face în el izvor de ap\ ce curge spre via]a ve[nic\» spune Iisus – Ioan 4, 14), invocând

5 André Scrima, 1968, «L’Apophase et ses connotations selon la tradition spirituelle de l’Ori-ent chrétien», în Hermes nr. 6, Paris.

310

contemplarea divinului «în duh [i adev\r», nu anun]\ el oare compenetra]ia partenerilor,reciproca descoperire din l\untru, acea contextur\ despre care vorbea Origen?

Pentru mine, îns\, savoarea apocalipsei discrete se leag\ de o anecdot\ apar]inândislamului. Din mai multe motive, aceast\ deplasare în orizontul unei tradi]ii învecinate nise pare eficace. În primul rând pentru c\ diferen]a de vocabular cu care ne confrunt\mastfel e apt\ s\ degajeze prospe]imea faptului simbolic, s\-l scoat\ din câmpul unorabord\ri prea tocite [i familiare, s\ menajeze un cadru de respira]ie a sensului. Apoi, pen-tru c\ islamul particip\ la o sensibilitate simbolic\ proprie Orientului apropiat, o sensi-bilitate pe care cre[tinismul r\s\ritean a valorificat-o necesarmente în beneficiul tr\irii [idoctrinei lui contemplative. În sfâr[it, pentru c\ experien]a contemplativ\ atinge în genereun nivel de realitate unde specificitatea diferitelor tradi]ii î[i relev\ concordan]a, unde suflulAdev\rului e resim]it ca unificând formele pe care le anim\. Precau]iile justificative fiindconsumate, s\ trecem la text.

Abu’l-Hassan ‘Alî Hujwîrî (sec. XI), autor al celui mai vechi tratat persan care s-a p\stratdespre sufism – Kashf al-Mahjûb – evoc\, în lucrarea sa, unul din termenii cheie ailimbajului [i experien]ei sufi: waqt. Prin «clipa» sau «timpul» desemnat de waqt seîn]elege suspensia condi]iei noastre curente sau risipite, experien]a fulgurant\ a «influ-en]ei divine care coboar\ în suflet [i face inima „adunat\“ (mujitami’) ... Nimeni nu poates\ ating\ realitatea acestei clipe» spune Hujwîrî «dup\ propria lui alegere [i prin propri-ile sale eforturi, pentru c\ ea nu ]ine de posibilit\]ile umane de achizi]ie. Waqt e o sabiet\ioas\ pentru c\ taie r\d\cinile viitorului [i trecutului, pentru c\ [terge din inim\ grijilezilei de ieri [i de mâine.»

O anecdot\ spiritual\, atribuit\ marelui maestru sufi Junayd e utilizat\ de Hujwîrî pen-tru a sugera sensul [i portan]a termenului waqt. Iat-o:

«Întâlnind în de[ert, într-un loc sterp [i inospitalier, un dervi[, l-am întrebat pentruce adast\ acolo neclintit. Mi-a r\spuns: „Am avut o clip\ (waqt) [i am pierdut-o aici; dedoisprezece ani stau [i plâng. Sheikh-ul n-ar binevoi s\ fac\ o rug\ciune pentru mine cas\-mi reg\sesc clipa?“ P\r\sindu-l, mi-am împlinit pelerinajul [i m-am rugat pentru el.Rug\ciunea mi-a fost ascultat\. La întoarcere, l-am aflat în acela[i loc. „De ce nu pleci“,l-am întrebat, „de vreme ce dorin]a ]i-a fost îndeplinit\?“ Mi-a r\spuns: „M\ stabilisem

6 Hujwîrî, Kashf al-Mahjûb («Tratatul despre dezv\luire»), apud Eva de Vitray-Meyerovitch,1978, Anthologie du Soufisme, Paris, Sindbad, p. 130 - 131.

7 Henry Corbin, 1984, L’Homme de lumière dans le Soufisme iranien, coll. «Le Soleildans le Coeur», Paris, Éd. Présence.

8 Monakhos – termenul grec care, atât în mediul cre[tin cît [i în cel gnostic, înm\nuncheaz\datele destinului contemplativ – se mi[c\ tocmai în aceast\ arie semantic\: el indic\ o stratificarede sensuri afine, care merge de la «singur», «însingurat», «solitar», la «celibatar» [i «înfrânat», pân\

311

în acest loc al pustiirii unde mi-am pierdut comoara. E oare drept s\ p\r\sesc locul undeam reg\sit-o [i unde m\ desf\t de întâlnirea cu Dumnezeu? Sheikh-ul s\ mearg\ în pace,eu îmi voi amesteca ]\râna cu ]\râna acestui loc, pentru ca s\ m\ pot scula, în ziua învieriidin ]\râna care e s\la[ul fericirii mele“»6.

Ca [i episodul din Evanghelie, anecdota lui Junayd pune în scen\ o nespectacu-loas\ dar radical\ singularitate: e vorba despre un om cantonat într-un pustiu. Departede grupul uman [i de ceea ce antropologii numesc «spa]iul cultivat, construit», el e fixatîn c\utarea a ceva ce, lipsit de orice relevan]\ colectiv\, constituie, în schimb, o miz\ per-sonal\ decisiv\, capitalul s\u existen]ial.

Achizi]ia unei perspective polare – spune H. Corbin (1984, p. 20)7 – «implic\ în modexpres ruptura de categoria colectivului, re-jonc]iunea cu dimensiunea transcendent\, ceeace fere[te persoana de solicit\rile colectivului, adic\ de orice fel de socializare a între-prinderii spirituale»)8.

Punctul unde adast\ dervi[ul lui Junayd a înregistat aceast\ re-jonc]iune, pentru oclip\ perceput\, apoi pierdut\. Descoperit\ interior, dimensiunea transcendent\ a califi-cat locul, l-a marcat cu o amprent\ ce r\mâne s\ fie valorificat\. Iar dac\ evenimentulse petrece în pustie este pentru c\ el implic\ nu numai «ruptura de categoria colectivu-lui» dar [i confruntarea unui unu ireductibil cu Unu-l.

În economia anecdotei, Junayd joac\, evident, rolul intercesorului, al maestrului careface jonc]iunea între locul unei experien]e personale (loc polar în virtualitate) [i centrulrecunoscut al Islamului, Mecca. Jonc]iune eficace pentru c\ «fixeaz\» o dimensiune intern\pân\ atunci înc\ «volatil\», insuficient cristalizat\. Odat\ aceast\ dimensiune stabilizat\,locul devine, pentru dervi[, un amplasament existen]ial, o sta]iune spiritual\ pe carenu o va mai pierde [i nu o va mai p\r\si. În dezvoltarea sa vertical\, secret\, inaparent\,ea g\zduie[te nu numai dialogul prezent între divin [i uman, dar [i orizontul consum\riilui eschatologice.

la «unic» sau «unificat», «strâns în sine [i în unitate» (cf. H.-Ch. Puech, 1978, En Quête de laGnose, Paris, Gallimard, vol. II, p. 13). Avem de a face cu o concomiten]\ de sensuri care se refer\la atitudinea exterioar\, la op]iunea moral\ [i, în sfâr[it, la opera]ia intern\. Monahul e un «însin-gurat» [i un «înfrânat», pentru c\ urm\re[te s\ devin\ «strâns în sine [i în unitate».

312

AUGUSTIN IOAN

Zidirea: un spectacol cu final deschis

Suntem din nou frisona]i de sfâr[itul lumii. Pe lâng\ alte posibile finaluri catastrofice,

pentru care ne preg\te[te cinematograful american simulând cu certitudine mai credibil

decât orice realitate («Twister», «Daylight»), pe noi, românii, ne pa[te unul mai concret:

surparea zidirii. Cutremurul cel mare se apropie. Bucure[tiul istoric, ce a mai r\mas din

el, va c\dea în mare parte, ca [i parte din arhitectura primelor trei decenii postbelice. Mai

nimic nu a fost consolidat dup\ 1977, iar ce s-a f\cut – ne-o spun deschis structuri[tii

[i seismologii – s-a f\cut de mântuial\. Un atare specialist de marc\ d\dea deun\zi [i

solu]ii apocaliptice: s\ se demoleze arhitectura antebelic\, pentru c\ este mai oneros s\

o restaur\m decât s\ o înlocuim. Asta unde? Într-unul din cele mai importante s\pt\mânale

bucure[tene, necontestat de breasla restauratorilor. Unde ni sunt instinctul de

supravie]uire [i memoria colectiv\?

În plin milenarism, s\ ne amintim c\ zidirile din jurul nostru, întru care «suntem în

lume» locuind (dup\ sintagma heideggerian\), se mântuie sau pier deodat\ cu noi. În

timp, arhitectura «lucreaz\». Funda]iile «se las\». Piatra trece. Lemnul se macin\. Bronzul

se dizolv\. P\mântul î[i revendic\ înapoi in integrum casele care ne tr\iesc. Informa]ia

pe care am impregnat-o în materie las\ loc entropiei.

Arhitectura moare [i ea, deodat\ cu noi. Mai pu]in, poate, arhitectura modern\,

nepreg\tit\ s\ înfrunte timpul, a[a cum observa Radu Dr\gan într-un delicat eseu din

Contrapunct pe tema arhitecturii albe, atemporale, a lui Richard Meier. În câte feluri se

20s p r e

21

313

sfâr[e[te arhitectura [i cum putem interpreta aceste finaluri deschise spre a ne ogoi pro-

priile angoase milenariste?

Fiin]a nu moare de tot decât împreun\ cu locuin]a saDesenând o perspectiv\ pentru Zeppelinfeld în felul în care ar fi acesta v\zut de un

desenator peste un mileniu, în felul în care Piranesi desena ruinele Romei, Speer a avutviziunea monumentelor Reich-ului distruse de timp; chiar [i a[a, ele trebuiau s\ fiegrandioase, dând seam\ despre o mare civiliza]ie. Hitler a v\zut în aceast\ «teorie a val-orii ruinelor» o «logic\ luminoas\» [i a cerut de îndat\ ca toate edificiile ridicate sub direc-ta sa supraveghere s\ fie concepute din aceast\ perspectiv\ milenarist\.

Poate c\ [i ei observaser\ unul din tâlcurile cele mai de seam\ ale textului biblic, cared\ seam\ despre rela]ia dintre om [i zidire, pe care fenomenologii au observat-o cam înaceea[i vreme. Nu doar c\ ele sunt de-o fiin]\, dar [i mor împreun\. Nici casele nusupravie]uiesc mult dup\ ce sufletele dinl\untru înceteaz\ s\ le mai abureasc\ zidurilecu r\suflarea lor. Dar, mai mult decât atât, ne spune Biblia, pedeapsa cea mai cumplit\împotriva unei fiin]e (individuale sau colective) nu este deplin\ nici atun-ci când o ucizi, cât\ vreme nu i-ai distrus [i zidirile (casa, templul, palatele,cetatea).

Neîntrecute sunt textele veterotestamentare în a numi feluritele pedepse la care Ierusal-imul va fi supus pentru a-i pedepsi pe evrei. Ora[ul va fi dat «în mâna caldeenilor [i înmâinile lui Nabucadne]ar, împ\ratul Babilonului, [i el îl va lua» (Ieremia, 32:28); vr\jma[ii«îi vor pune foc „cet\]ii“ [i o vor arde, împreun\ cu casele pe acoperi[ul c\rora au adust\mâie lui Baal» (Ieremia, 32:29). Cetatea a fost «luat\ dinaintea fe]ei Mele», spune Ieho-va, pentru c\ altfel ea ar fi continuat [i dup\ pedeaps\ s\ func]ioneze ca un condensatoral memoriei colective. Nepedepsit, Ierusalimul ar fi amintit pururi lui Dumnezeu de tr\darealeg\mântului de c\tre poporul s\u, dar, deopotriv\, va aminti [i evreilor locul întoarcerii.

Convers, a reface ruinele ora[ului mort, ca în Neemia, înseamn\ a readuce la via]\[i a coagula poporul. Aici îndemnul este «s\ ne scul\m [i s\ zidim!» (Neemia, 2:18,20).Pare c\, îndârji]i, evreii edificau împotriv\, se opuneau entropiei «cu o mân\, iar cucealalt\ ]ineau arma» (4:17), încât noile ziduri s\ ]in\ piept noilor atacuri împotriva fiin]eilui Israel. Ora[ul este un corp zidit al comunit\]ii care se va replia apoi «dinapoia zidurilor[i locurilor tari» (4:13).

Marii profe]i ai Israelului observ\ to]i leg\tura de substan]\ între în-fiin]are [i zidire[i, respectiv, între distrugerea fiin]ei [i distrugerea cet\]ilor, a în\l]imilor, a idolilor, a«stâlpilor închina]i soarelui», a «lucr\rilor voastre». Pustia este opusul firii [i ]ara, în urmaacestei dez-fiin]\ri deopotriv\ a poporului [i a cet\]ilor, va fi «mai p\r\sit\ decât pustia

314

Dibla – pretutindeni unde locuiesc» (Ezechiel, 6:2-14), iar Ierusalimul va fi tânguit deIeremia pentru pustietatea por]ilor sale [i pentru de nimeni crezuta stingere a splendoriide la Fiica Sionului (Plângerile lui Ieremia I, 1:8-10, 4:12). Isaia este înc\ mai expresivîn descrierea groz\viilor care a[teapt\ cetatea necredincioas\: «De aceea, locuin]a mor]ilorî[i deschide gura [i î[i l\rge[te peste m\sur\ gâtul, ca s\ scoboare în ea m\re]ia [i bog\]iaIerusalimului» (Isaia, 5:14); [i nu va fi cru]are – «hot\rât, aceste case multe vor fi pusti-ite, aceste case mari [i frumoase nu vor mai fi locuite» (5:9) – pân\ când nu va fi [tears\piatr\ de pe piatr\.

Arhitectura post-apocaliptic\. Un r\spuns ideologicDinaintea acestei furii covâr[itoare, totale, teoria valorii ruinelor ar fi avut efect minim.

În ce prive[te Zeppelinfeld, el a rezistat mai pu]in timp decât mileniul prev\zut, iar dincelelalte «Edificii ale Führer-ului» n-au mai r\mas decât înregistr\ri fotografice [i planuri.Cancelaria, terminat\ de Speer în exact un an – exemplar\ demostra]ie de manageriat înconstruc]ii – a c\zut sub bombele alia]ilor. Cele câteva edificii r\mase în Berlin (care vorfi refolosite acum ca institu]ii federale) sunt doar umbra palid\ a proiectului coerent dereformulare a realit\]ii pe care regimul nazist [i-l propusese. Monumentalizarea tuturorora[elor mari, autostr\zi pân\ în Caucaz, ordonarea întregului spa]iu vital arian, pres\ratcu «ora[e ale mor]ilor» – martirioane ale solda]ilor c\zu]i pentru «eliberarea» acestui spa]iu– iat\ o viziune care, în epoc\, p\rea mai pu]in utopic\ decât acum. În definitiv, toateaceste regimuri se vedeau cap\t de evolu]ie [i, deci, puneau în oper\ o «post-arhitec-tur\». Aceasta avea drept tr\s\turi gigantismul, severitatea – când nu chiar rudimentar-itatea – compozi]iei formale [i suprimarea c\ut\rilor stilistice.

Realismul socialist este astfel arhitectura unei lumi post-apocaliptice. Fiind apoteozaIstoriei [i finalul ei, regimul stalinist avea [i el dreptul – era chiar «moralmente» obligat– s\ foloseasc\ toate «cuceririle» anterioare ale umanit\]ii, inclusiv cele de stil, spre a-[i celebra inventata ereditate. Trebuiau totodat\ s\ înceteze în art\ c\ut\rile pentru noiexpresii, care ar fi sterile, lipsite de substan]\, «formaliste». În felul de a zidi al realis-mului socialist a învins partea «pozitiv\» (i.e. progresist\) a istoriei artelor: clasicismulgrec, rena[terea [i arhitectura rus\ (respectiv pictura mi[c\rii Peredvijniki). În arhitec-tura realist-socialist\ se cite[te victoria jum\t\]ii «stângi» a istoriei împotriva celei «drepte».Folosind aceste stiluri, realismul socialist î[i reitereaz\ victoria supra-temporal\ [i, toto-dat\, se legitimeaz\ prin gestul s\u recuperator.

Dispari]ia m\dularelor. Casa f\r\ sit. Moartea decora]iei

315

Nu este singurul final anun]at al arhitecturii. La scurt\ vreme dup\ r\zboi, lumea intr\într-o frenezie a proiectelor vindec\toare, capabile, prin manipularea arhitecturii [i/sau aatributelor spa]iului urban, s\ [tearg\ urmele unui trecut dureros. De[i arhitectura mod-ern\ nu a fost niciodat\ preg\tit\ s\ înfrunte cu în]elepciune timpul, m\dularele ei înse[isunt puse sub semnul întreb\rii în perioada postbelic\. Dup\ Archigram, metaboli[ti [ihi-tech, dup\ critica postmodern\ de felul celei a lui Fredric Jameson, incompletitudinea,caracterul par]ial al solu]iei date de obiectul arhitectural, contradic]iile – toate suntîng\duite, dac\ nu chiar elogiate. Nu se mai construiesc monumente pentru mileniul ceva s\ vin\, ci r\spunsuri adeseori nevrotice, ca de seismograf, date problemelor prezente.Nu mai exist\ Arhitectur\, ci nenum\rate arhitecturi.

Arhitectura modern\ a dorit s\ semneze decesul tradi]iei [i, o dat\ cu ea, a unei com-ponente esen]iale a semnifica]iei edificiilor: ornamentica – supliment ad\ugat cl\dirii sprea fi interesant\ de la orice distan]\ am contempla-o. Ast\zi aspectele sale definitorii suntla rândul lor chestionate. Reprezentarea [i func]iunea se afl\ în colaps teoretic: sescrie despre moartea lor, pe de o parte pentru a elibera în fine discursul arhitectural dedependen]a fa]\ de limbajul logico-discursiv, pe de alt\ parte pentru a exorciza din arhi-tectur\ dimensiunea strict utilitar\ (de «ustensil» în sens heideggerian). Casele care nupot fi practic locuite, ale lui Peter Eisenman, chestioneaz\ domesticitatea ocrotitoare. Patulmatrimonial este sfâ[iat în dou\ de o falie în plan[eu. Coloana st\ cu tine la mas\. Plan[eelesunt transparente [i zidurile opace. Arhitectul încearc\ totul, schimbând chiar numeletradi]ionale ale choremelor, pentru a destabiliza, a descentra discursul arhitectural dinpozi]ia secund\ – datorat\ dorin]ei de reprezentare. Nu este decât o moarte par]ial\: ceaa dogmelor modernit\]ii. Colapsul acestora fusese întrev\zut înc\ din 1966, când RobertVenturi publica «probabil cea mai important\ scriere asupra modului în care se face arhi-tectura de la Vers une Architecture din 1923» (Vincent Scully), anume Complexityand Contradiction in Architecture.

Suntem în plin\ epoc\ a înlocuirii edificiilor istorice ale ora[elor europene, carefie nu au mai fost reconstruite dup\ r\zboi, fie au fost rase pentru a l\sa locul arhitec-turii moderne. Aceasta, la rândul s\u, purta deja în sine de la na[tere cicatricile – nevin-decate înc\ – ale unei alte mor]i, cea a ornamentului (încriminat odinioar\ de Loos [irevizitat pentru scurt\ vreme în anii ‘80 postmoderni). În aceast\ epoc\, disparente suntpe rând a) structura trilitic\ (înlocuit\ de sisteme tridimensionale, pânze sub]iri [i altejonglerii inginere[ti în beton ale unor Candella, B. Fuller, M. Salvadori, K. Tange); b) mate-rialele tradi]ionale (plastic, metal [i sticl\ în locul pietrei, c\r\mizii [i, acum, a betonu-lui); dar [i c) arhitectura definitiv\ (înlocuit\ de arhitectura «soft», temporar\, «throw-away», «disposable» care poate fi umflat\, pliat\, demontat\ etc.). Dar, mai presus de

316

toate este dispari]ia sitului f\r\ de care, potrivit lui Heidegger, nu exist\ arhitectur\.Walking Cities de la grupul Archigram se puteau deplasa dup\ voie, ca hoardele înc\utarea p\[unilor, în vreme ce ora[ele utopi[tilor din acea vreme (Yona Friedman,metaboli[tii) pluteau deasupra solului, în golfuri nipone sau pe fundul oceanelor.

Limita de sus a entropiei în arhitectur\ a fost probabil atins\ o dat\ cu dispari]iacasei, înlocuit\ de celula locuital\ a constructivi[tilor («dezurbani[ti») ru[i; aceasta a fostrevizitat\ în anii postbelici de K. Kurokawa (capsula) [i de R. Banham («environmental bubble»). Avem aici o fals\ celebrare a libert\]ii individuale,de vreme ce toat\ aceast\ «dez]\rare» sau deteritorializare (Deleuze) a arhitecturii implic\existen]a ubicu\ a unei supra-structuri care s\ tuteleze toate posibilele traiecte de«migra]ie» a individului. Arhitectura ar fi urmat s\ dispar\ în proces, o dat\ cu no]iunileconexe locuirii, care îi dau acesteia substan]\: vecin\tate, amplasament, centru/periferie.

Moartea prin transparen]\În vremea din urm\, asist\m la o alt\ dispari]ie a arhitecturii, de data aceasta datorit\

sticlei. Ne afl\m sub tirania v\zului în ce prive[te experien]a empiric\ a arhitecturii, îndetrimentul tuturor celorlalte sim]uri. V\zul a devenit treptat cel mai important, dac\ nuunicul mod de a intra în rela]ie cu zidirea, fapt care, cred criticii fenomenologi ai mod-ernismului (Frampton, Norberg-Schultz, dar [i Lefebvre sau Bachelard), a dus la alien-area fiin]ei fa]\ de mediul s\u. Pe m\sur\ ce v\zul reprezenta tot mai mult modul privi-legiat de investigare a arhitecturii, în chip paradoxal fa]adele deveneau tot mai desub-stan]iate. Sticla a fost folosit\ fie ca oglind\, fie ca epiderm\ transparent\ a c\rei func]ieprim\ nu era aceea de a proteja, ci, dimpotriv\, aceea de a dezv\lui sau chiar de a expunescheletul structural.

Cum s-a ajuns aici? La început a fost separa]ia dintre structur\ [i fa]ad\, produsulprimei genera]ii moderne: Gropius [i a sa Faguswerk, fereastra continu\ a lui Le Cor-busier [i în special turnul triunghiular de sticl\ de pe Friedriechstrasse propus de Miesvan der Rohe. Zidul a fost desp\r]it de rostul s\u portant, pe care au r\mas s\ îl îndeplin-easc\ stâlpii retra[i în spatele fa]adei. Apoi, în anii ‘50 [i ‘60, chiar [i stâlpii au disp\rut– ca în cazul Pavilionului USA a lui Fuller [i a «acoperi[ului»/calot\ pentru Manhattan –pentru a face loc fa]adelor complet transparente, indiferent de natura spa]iului interior.Acesta poate fi o locuin]\ (Philip Johnson de la New Canaan) sau un turn (Lever Housea lui Mies/Johnson).

Pe m\sur\ ce fa]ada era «jupuit\» de pe structur\, ea devenea tot mai mult doar unmod de a negocia dihotomia interior/exterior, în vreme ce structura era privit\ tot maiintens ca partea esen]ial\ a organismului arhitectural. La limit\, structura era îns\[i casa.

317

Pare logic a[adar ca prima s\ dispar\ – metaforic sau fizic – pentru ca structura s\ sepoat\ pro-pune pe sine, s\ se expun\. Brutalismul a l\sat cl\direa f\r\ anvelopant\ –ecor[eu – sub cuvânt c\ aceasta nu era decât un camuflaj nesincer al structurii interne.

Alte idiomuri au g\sit moduri înc\ mai metafizice de a dialoga cu experimentarea sen-zual\ a arhitecturii ca trup fizic. Apogeul acestui discurs asupra transparen]ei îl reprezint\lucr\rile lui Jean Nouvel cu al s\u turn disparent pentru Defense, cu proiectul pentru TêteDéfense [i, mai ales, cu Fondation Cartier, unde nimic nu opune practic rezisten]\v\zului. Acesta poate astfel penetra [i baleia edificiul în întregime, f\r\ rest.

Sticla este rece, deopotriv\ transparent\ [i reflectant\, fragil\ [i u[oar\, a[adar «fem-inin\». Este prezent\ fizic, dar [i absent\ vizual. Betonul este în schimb «masculin»: aspru,viril, «as found», masiv, imobil, întrupare a industriei grele, deci a progresului [i a mate-rialismului. Tranzi]ia de la beton la sticl\ nu este un proces continuu în est. Acea lau-datio a lui Hru[ciov în favoarea betonului armat a suprimat practic [ansele celorlalte mate-riale. Se pot face edificii din beton – puternice, masive: adic\ monumentale. Betonul era«revolu]ionar», pentru c\ era produsul industriei grele [i pentru c\ era gri – culoareamuncitorilor, a[a cum a subliniat odinioar\ Sciusev, când a proiectat Mausoleul lui Lenin.

A existat [i un proces discret de schimbare a naturii finisajului. El a devenit un atributal suprafe]ei structurii înse[i, încetând s\ mai fie ceva aplicat ulterior edific\rii. Finisajuldevine un mod de a îmbun\t\]i propriet\]ile suprafe]ei, dar poate da [i seama despre «sem-nele accidentale ale prelucr\rii» (ibidem), despre «ie[irile din form\» menite a duce lao «directe]e a expresiei» (ibidem). În mod firesc, un discurs revolu]ionar va fi atent laasemenea m\rci ale efortului prelucr\rii, capabile s\ coaguleze metaforele «proletare»ale materiei arhitecturale.

A[adar, urm\rind accentul dramatic pus de Hru[ciov pe folosirea betonului, este intere-sant de aruncat un ochi [i asupra mariajului sticl\/beton în arhitectura regimurilor comu-niste. Din acest punct de vedere, sfâr[itul arhitecturii prin transparen]\ nu a reprezentatun pericol iminent. Dac\ sticla este materialul v\zului, betonul p\streaz\ înc\, fie [i rezid-ual, tactilitatea, ca metod\ de a-l investiga. La fel ca plasticul, betonul este maleabil, putândfi manipulat îns\ – spre deosebire de plastic – în forme «eroice». A[a-numitul «betonvisual» explic\ nu numai calitatea finisajului, ci [i formele neconven]ionale, cu geometriicomplicate. De asemenea, el explic\ acele «peisaje grele în beton». Pân\ în anii ‘70,deopotriv\ în vest [i în est betonul a reu[it s\ p\trund\ în locurile de joac\ [i mobilierurban, în [coli, fântâni [i chiar în interioare. P\rea, pe de alt\ parte, c\ nu se poate imag-ina sticl\ neînr\mat\, adic\ elemente de edificiu necontrolate. Apoi, arhitectura (i.e. struc-tura) trebuia s\ fie prezent\, vizibil\, material\, în vreme ce sticla nu oferea decât evadare,reflexie metafizic\: «O gigantic\ sal\ a oglinzilor, sau mai degrab\ o siluet\ urban\ a

318

oglinzilor (...) care implic\, desigur, abdicarea total\» (Blake, 1977). Structura de betontrebuia eviden]iat\, nu camuflat\; expus\, nu ocultat\ de cortine de sticl\.

De ce atunci s\ reflect\m realitatea [i s\ nu o l\s\m pe aceasta s\ se prezinte «caatare»? Cât\ vreme exist\ înc\ edificii «reale» poate exista reflexia. Multe cl\diri de sticl\au fost elogiate pentru c\ multiplicau imaginea unui edificiu istoric de peste drum. Aces-ta este de altfel [i argumentul – sub]ire, se în]elege – al autorilor turnului de lâng\ CEC.Nu este întâmpl\tor, în acest sens, c\ apari]ia edificiului pe copertele a dou\ reviste –Arhitext [i Secolul 20 – nu are în vedere arhitectura, ci ipostaza sa de oglind\ în carese r\sfa]\ biserica Zl\tari!

Dar atunci când ora[ul este în întregime din sticl\, precum New York, jocul reflexi-ilor devine un joc desubstan]iat. Ora[ul reflectat nu este ora[ul real, ci o imagine, o inter-pretare a acestuia. Este ora[ul din (de dincolo de) oglind\. Mies van der Rohe putea a[adarafirma înc\ din 1919 c\ «lucrul important la un turn de sticl\ este jocul reflexiilor».Ecranele acestea ac]ioneaz\ ca înc\ o cornee filtrant\ – protez\ negociind între realitate[i fiin]\. Exist\ [i exemple atipice: zgârie norii din de[ert în afara Teheranului, unde doarhaosul este reflectat [i multiplicat, sau banca din Riad, Arabia Saudit\ (arh. SkidmoreOwings and Merrill), unde pere]ii de sticl\ sunt orienta]i c\tre miezul triunghiular gol aledificiului, privindu-se a[adar pe sine.

Moartea tectonicii. Arhitectura virtual\Moartea prin transparen]\, prin dematerializare î[i are un alt pandant, anume arhi-

tectura virtual\. S-a spus adeseori c\, în absen]a tectonicii, nu exist\ arhitectur\. Criticaadus\ de fenomenologie postmodernismului are în vedere tocmai excesul vizual, dimen-siunea butaforic\, inconsisten]a acestuia. Or, realitatea virtual\ devine din ce în ce maimult un domeniu în care arhitec]ii trebuie s\ î[i spun\ cuvântul. SimCity, un programde simulare a dezvolt\rii urbane, este deja clonat în felurite variante. Reconstruc]iile sim-ulate ale siturilor sacre ale Greciei antice [i ale unor triburi de indieni americani din zonaOhio au f\cut obiectul aten]iei profesorului John Hancock, de la Universitatea din Cincin-nati, Ohio (sub îndrumarea c\ruia mi-am elaborat teza de MSArch). Domnia sa esteangrenat acum în reconstituirea virtual\ a ateriz\rii pe lun\, de la care se vor împlini curânddou\ decenii.

Iar profesorul Hancock nu este singurul: un muzeu Palladio, în care vilele celebruluiarhitect renascentist au fost reconstituite dup\ proiectele originale, se afl\ deja pe Inter-net. Te po]i plimba prin interioare, a[a cum fuseser\ ele închipuite înainte de a fi fost cuadev\rat ridicate. Or, un asemenea muzeu pune sub semnul întreb\rii îns\[i defini]ia arhi-tecturii! Sunt mai «genuine» proiectele decât arhitectura înzidit\, creat\ dup\ aceste

proiecte ([i, ca un corolar, este «mai» arhitect Sant’Ellia, care nu a edificat nimic, decât,s\ zicem, Cristopher Alexander, care a f\cut experimente de zidire f\r\ proiect, sau decâtcei care au închipuit catedralele gotice)? Este arhitectura f\cut\ realitate sensibil\ odegradare a proiectului? Sau, dimpotriv\, atributul tectonic, negocierea cu clientul [i zidarii(care duce de multe ori la compromisuri, dar [i la optimiz\ri ale solu]iilor ini]iale) suntcele care dau substan]\ arhitecturii?

În cazul lui Sant’Ellia avem nevoie de asemenea simul\ri – pentru c\ suntem cu sig-uran]\ orfani de-a pururi de expresia edificat\ a lui Città Nuova. O asemenea simula-re pe Sant’Ellia a fost recent f\cut\ de colega noastr\ arhitect Izabela Castrave], asistent\la University of Cincinnati, Ohio. Probabil îns\ nu trebuie s\ exager\m importan]a uneireconstituiri virtuale pre-palladiene, de vreme ce exist\ cu adev\rat vilele sale vicentine[i venete. Desigur, este interesant experimentul virtual [i se pot face compara]ii între real-itate [i variantele ce vor fi fost s\ fie, punându-se în proces [i întreb\ri ontice asupraarhitecturii. De asemenea, este o experien]\ în stare s\ ogoiasc\ ni]el pe cei care nu auavut ocazia unic\ s\ vad\ Villa Rotonda între chiparo[i. Arhitectura virtual\ nu poate îns\înlocui «the real McCoy» – arhitectura edificat\, materia informat\ prin zidire, locuireaocrotitoare (Heidegger), casa ca intersec]ie a nivelurilor cosmice (Eliade)...

Transparen]a [i virtualitatea nu reprezint\ doar finaluri, cele mai recente, ale arhitecturii,ci [i trecerea ei într-un alt registru al Imaginarului.

319

320

REDAC}IA {I ADMINISTRA}IACALEA VICTORIEI 133

P.O. BOX 22-318BUCURE{TI-ROMÂNIA

TEL: 650.64.35; TEL/FAX: 650.41.65ISBN 43 804

Tip\rit la «PUBLIROM SA», tel. 614.99.89; fax: 613.53.33