baschet - notiuni fund amen tale si jocuri
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOSFACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
BASCHETNoţiuni fundamentale de regulament
Exerciţii pregătitoare
STUDENT: Chiriac Romulus ANUL: II
GRUPA: 1021
Baschetul este un joc sportiv de echipă, care face parte din categoria
jocurilor sportive inventate. Cel care a inventat acest joc dinamic este un tânăr
profesor american JAMES A. NAISMITH de la Colegiul Springfield (S.U.A.), în
decembrie 1891, sub denumirea de “Naismith-ball” un joc colectiv care poate fi
practicat atât în sală cât şi în aer liber, mai târziu el fiind numit “Basketball” –
minge la coş.
Jocul de baschet prin gradul crescut de atractivitate şi complexitate se
bucură astăzi de un interes tot mai mare în rândul tineretului.
Baschetul este un joc inteligent, cu multă culoare, de mare spectacol, un
sport energic, care are un final neaşteptat atât pentru jucători cât şi pentru
spectatori.
Un joc de baschet se desfăşoară între două echipe de câte cinci jucători
fiecare. Scopul fiecărei echipe este să introducă mingea în coşul adversarilor şi să
împiedice cealaltă echipă să intre în posesia mingii sau să înscrie. Jocul este
condus de arbitri, oficiali şi un comisar.
Coşul care este atacat de o echipă este coşul advers, iar coşul care este apărat
de o echipă reprezintă coşul propriu al echipei.
Mingea poate fi pasată, aruncată, atinsă uşor, rostogolită sau driblată în orice
direcţie, în limitele fixate de regulile jocului.
Învingătoarea unui joc este acea echipă care înscrie un număr mai mare de
puncte la terminarea timpului de joc al celei de-a 4-a perioade sau a oricărei
prelungiri.
Terenul de joc.
Terenul de joc este o suprafaţă dreptunghiulară, plană şi dură, liberă de orice
obstacol. Pentru marile competiţii FIBA precum şi pentru terenurile nou construite,
dimensiunile terenului trebuie sa fie de 28 m în lungime pe 15 m în lăţime, acestea
fiind măsurate de la lungimea interioară a liniilor care delimitează terenul, figura 1.
Terenul de joc va fi delimitat de linii. Aceste linii sunt: liniile de fund (pe
lungimile terenului) şi linii laterale (pe lungimile terenului). Aceste linii nu fac
parte din terenul de joc.
Orice obstacol inclusiv scaunele din zona băncii echipelor trebuie să fie
situate la cel puţin 2 m distanţă de terenul de joc.
Linia de centru trebuie trasată, paralel cu liniile de fund, din punctele
centrale ale fiecărei linii laterale. Ea va fi prelungită cu 15 cm în afara fiecărei linii
de tuşă.
Cercul central trebuie trasat la centrul terenului şi va avea o rază de 1,80 m
măsurată de la marginea exterioara a circumferinţei. Dacă suprafaţa cercului
central este colorată, atunci culoarea va fi aceiaşi cu cea a zonelor de restricţie.
Semicercurile vor fi trasate pe terenul de joc având centrul la jumătatea
liniilor de aruncări libere şi o rază de 1,80 m măsurată de la marginea exterioară a
liniilor care le delimitează, aşa cum este arătat în figura 2.
O linie de aruncări libere trebuie trasată paralel cu fiecare linie de fund.
Marginea ei exterioară trebuie situată la 5,80 m de la marginea interioară a liniei de
fund şi trebuie să aibă 3,60 m lungime.. Zonele de restricţie trebuie să fie spaţiile
delimitate pe terenul de joc de liniile de fund, liniile de aruncări libere şi liniile
care unesc extremităţile liniilor de aruncări libere cu punctele situate pe liniile de
fund la 3 m de o parte şi de cealaltă a mijlocului acestor linii, măsurate de la
marginea exterioară a acestor linii. Dacă interiorul zonelor de restricţie este vopsit,
culoarea trebuie să fie identică cu aceea a cercului central. Spaţiile din lungul
zonelor de restricţie, rezervate jucătorilor în timpul aruncărilor libere, sunt marcate
aşa cum se arată în figura 2.
Figura 1. Dimensiunile terenului regulamentar de baschet.
Figura 2. Zona de restricţie.
Zona coşului de trei puncte din figura 1 şi 3, a unei echipe, trebuie să fie
întreaga suprafaţă a terenului de joc, cu excepţia zonei apropiate de coşul
adversarului, şi de liniile care o delimitează şi se compune din:
- două linii trasate paralel cu liniile de laterale, la o distanţă de 6,25 m din
punctul de pe suprafaţa de joc situat perpendicular pe centrul coşului adversarilor.
Distanţa de la acest punct pâna la marginea interioară a mijlocului linei de fund
este 1,75 m, măsurată pe marginea interioară a acestei linii;
- un semicerc cu raza de 6,25 m măsurată de la marginea exterioară a liniei
care îl delimitează, cu centrul în acelaşi punct ca în paragraful de mai sus şi care
intersectează liniile paralele.
Cele două zone ale băncilor echipelor din figura 1, sunt situate în exteriorul
terenului de joc de o parte şi de cealaltă a mesei oficiale, pe aceeaşi latură a
terenului cu aceasta, şi sunt marcate după cum urmează:
- fiecare zonă va fi delimitată de o linie cu o lungime de cel puţin 2 m trasată
în prelungirea liniei de fund şi prin o altă linie cu o lungime de cel puţin 2 m,
trasată la 5 m distanţă de linia de centru şi perpendiculară pe linia laterală. În zona
băncii echipei trebuie să existe 14 locuri pe scaune sau bănci, la dispoziţia
antrenorilor, antrenorilor secunzi, înlocuitorilor şi însoţitorilor echipei. Orice altă
persoană trebuie să stea la cel puţin 2 m în spatele băncii echipei.
Figura 3. Zona de 2 şi 3 puncte.
Echipamentul.
Echipamentul necesar pentru disputarea unui joc de baschet este următorul:
A. Coşul şi anexele lui, şi anume:
- panourile;
- inelele şi plasele;
- suporţii panourilor inclusiv capitonajul de protecţie.
Cele două panouri trebuie confecţionate dintr-un material transparent
corespunzător şi făcute dintr-o singură bucată, şi vopsite în alb.
Dimensiunile panoului trebuie să fie de 1,80 m latura orizontală = lungime şi
de 1,05 m latura verticală = lăţime.
Fiecare coş cuprinde un inel şi o plasă, marginea superioară a fiecărui inel
trebuie poziţionată orizontal la 3,05 m deasupra solului.
Figura 4. Dimensiunile panoului de baschet.
B. Cronometrul de joc şi un cronograf.
Cronometrul de joc serveşte pentru cronometrarea perioadelor de joc cât şi a
intervalelor dintre ele. El trebuie astfel amplasat încât să fie perfect vizibil tuturor
persoanelor implicate în desfăşurarea jocului, inclusiv spectatorilor.
Cronograful va fi folosit pentru cronometrarea minutelor de întrerupere. El
trebuie deasemenea să fie vizibil.
C. Aparatul pentru 24 de secunde.
Aparatul de 24 de secunde (figura 5), trebuie să aibă un modul de control
pentru manevrarea lui şi tabele repetitive de tip digital care:
- vor indica derularea celor 24 de secunde prin scădere;
- nu vor afişa nici o indicaţie de timp când nici una din echipe nu are controlul
mingii.
Figura 5. Aparatul de 24 de secunde.
D. Semnalele sonore.
Trebuie să existe cel puţin 2 semnale sonore independente, de tonalitate
diferită şi cu mare putere acustică:
- unul din semnale va fi la dispoziţia cronometrorului şi a scorerului;
- un al doilea semnal sonor va fi pus la dispoziţia operatorului de 24 de secunde.
E. Tabela de scor.
O tabelă de scor trebuie să fie astfel amplasată încât să fie perfect vizibilă
pentru toate persoanele implicate în joc, inclusiv pentru spectatori. Tabela de scor
va afişa cel puţin:
- timpul rămas de joc;
- scorul;
- numărul perioadei de joc;
- numărul minutelor de întrerupere acordate.
F. Foaia de arbitraj.
Foaia oficială de arbitraj trebuie să fie cea care este aprobată de Comisia
Tehnică Mondială FIBA şi ea trebuie folosită la toate competiţiile organizate de
FIBA.
G. Plăcuţele pentru greşelile de jucător.
Acestea vor fi la dispoziţia scorerului, trebuie să fie de culoare albă cu cifre
de dimensiuni cuprinse între 20 cm în înălţime şi 10 cm în laţime şi trebuie să fie
numerotate de la 1 la 5 (cifrele de la 1 la 4 vor fi de culoare neagră, iar cifra 5 de
culoare roşie).
H. Plăcuţele pentru greşelile de echipă.
Scorerul va avea la dispoziţie două seturi de plăcuţe pentru greşelile de
echipă. Ele vor fi de culoare roşie şi vor avea o lăţime de 20 cm, înălţime de 35 cm
şi confecţionate astfel încât să fie vizibile de toate persoanele implicate în joc.
I. Aparatul pentru indicarea greşelilor de echipă.
La fiecare joc trebuie să funcţioneze câte un aparat digital adecvat pentru
indicarea numărului de greşeli comise de fiecare echipă. Aparatul trebuie oprit
când o echipă a acumulat 5 greşeli pe perioadă ceea ce înseamnă că echipa
respectivă se află în situaţia de a fi sancţionată.
J. Mingi de baschet.
Pentru toate competiţiile masculine, circumferinţa mingii trebuie să nu fie
mai mică de 749 mm şi nici mai mare de 780 mm (dimensiunea 7) iar greutatea nu
trebuie să fie mai mică de 567 g şi nici mai mare de 650 g.
Pentru toate competiţiile feminine, circumferinţa mingii trebuie să nu fie mai
mică de 724 mm, şi nici mai mare de 737 mm (dimensiunea 6) iar greutatea nu
trebuie să fie mai mică de 510 g şi nici mai mare de 567 g.
Figura 6. Mingea de baschet.
K. Indicator de posesie alternativă (săgeata).
Indicatorul de posesie alternativă (Figura 7) va fi la dispoziţia scorerului şi
va trebui să:
- aibă o săgeată cu o lungime de minim 100 mm şi înălţimea de minim 100 mm;
- afişeze pe partea din faţă o săgeată, iluminată de culoare roşie, care să arate
direcţia posesiei alternative;
- fie poziţionat pe centrul mesei oficiale, şi să fie perfect vizibil de către toate
persoanele implicate în joc, inclusiv de către spectatori.
Figura 7. Indicatorul de posesie alternativă.
L. Suprafaţa de joc.
Suprafaţa de joc trebuie să fie confecţionată din:
- parchet din lemn fixat definitiv (nivelul 1 şi 2);
- parchet din lemn demontabil (nivelul 1 şi 2);
- podea sintetică fixată definitiv (nivelul 2 şi 3);
- podea sintetică demontabilă (nivelul 2 şi 3).
Suprafaţa de joc trebuie să fie după cum urmează:
- să aibă o lungime minima de 32,00 m şi o lungime minimă de 19,00 m;
- să nu reflecte lumina.
M. Terenul de joc.
Terenul de joc (Figura 1), trebuie să fie trasat astfel:
- cu linii cu lungimea de 50 mm conform Regulamentului Oficial al Jocului de
Baschet;
- în jurul terenului de joc va trebui trasată o altă bandă suplimentara (Figura 1), cu
o culoare contrastantă şi având lungimea minimă de 2000 mm. Culoarea acestei
benzi suplimentare trebuie să fie la fel ca şi culoarea cu care sunt vopsite
interioarele cercului central şi ale zonelor de restricţie.
N. Luminozitate/iluminare adecvată.
Terenul de joc trebuie iluminat uniform şi adecvat. Sursele de lumină trebuie
plasate astfel încât să nu deranjeze sau să afecteze vederea jucătorilor şi a
oficialilor.
Echipele.
Drept de joc înseamnă a avea autorizaţia de a juca pentru o echipă aşa cum
este prevăzut în regulamentele forului organizator al competiţiei. Limita de vârstă
poate fi o condiţie a dreptului de joc.
Un component al echipei este desemnat să joace atunci când el a fost înscris
în foaia de arbitraj înaintea începerii jocului şi până în momentul în care este
descalificat sau comite 5 greşeli, atunci el devenind însoţitor al echipei ca şi,
managerul, doctorul, fizioterapeutul echipei, etc.
Fiecare echipă va fi compusă din:
- maximum 10 sportivi, cu drept de joc;
- maximum 12 sportivi, cu drept de joc pentru turneele în care o echipă are de
disputat mai mult de 3 jocuri;
- un antrenor şi eventual un antrenor secund;
- un căpitan care va fi unul dintre sportivii echipei desemnat să joace;
- un număr maxim de 5 jucători însoţitori cu responsabilităţi precise.
Jucători şi înlocuitori.
Un membru al echipei este considerat jucător atunci când el se gaseşte pe
terenul de joc şi este autorizat de către arbitrii să joace. Un component al echipei
este înlocuitor atunci când el nu joacă sau atunci când el se află pe terenul de joc,
dar nu este autorizat să joace deoarece a fost descalificat sau a acumulat 5 greşeli.
Arbitri pot opri jocul ca urmare a accidentării unui jucator.
Dacă mingea este vie în momentul producerii accidentării, arbitri se vor
abţine să fluiere până când faza de joc nu se va termina, adică până când echipa
care controlează mingea va arunca la cos, va pierde posesia mingei, va reţine
mingea fără a o juca sau dacă mingea devine moartă. Totuşi, atunci când este
necesar ca un jucător accidentat să fie protejat arbitri pot opri imediat desfăşurarea
jocului.
Dacă jucătorul accidentat nu poate continua jocul imediat (aproximativ 15
secunde) sau dacă primeşte îngrijiri, el trebuie înlocuit sau echipa sa va continua
jocul în mai puţin de 5 jucători.
Antrenorii, antrenorii secunzi, înlocuitorii şi însoţitorii pot intra pe teren, cu
permisiunea unui arbitru pentru a acorda ajutor jucătorului accidentat, înainte ca el
să fie înlocuit.
Un doctor poate intra pe teren fără permisiunea unui arbitru, dacă după
părerea sa, jucătorul accidentat necesită îngrijiri medicale urgente.
În timpul jocului orice jucător care sângerează sau care prezintă răni
deschise trebuie înlocuit. Jucătorul poate reveni pe terenul de joc numai după ce
sângerarea a fost oprită şi zona afectată sau rana deschisă a fost complet şi perfect
bandajată.
Dacă jucătorul accidentat sau orice jucător care sângerează sau care prezintă
răni deschise se reface în timpul unui minut de întrerupere acordat uneia dintre
echipe, înainte ca scorerul să semnalizeze schimbarea, acel jucător poate continua
jocul.
Jucătorii desemnaţi de antrenor să înceapă jocul în primii 5, pot fi înlocuiţi
în cazul unei eventuale accidentări. În acest caz, şi adversarii au dreptul la acelaşi
număr de schimburi de jucători, dacă doresc acest lucru.
Antrenorul.
Antrenorul, sau antrenorul secund, sunt singurii reprezentanţi ai echipei care
pot comunica cu oficialii de la masa scorerului (inclusiv comisarul) în timpul
jocului pentru a obţine informaţii legate strict de îndatoririle oficialilor respectivi.
Ei pot face aceasta numai când cronometrul este orpit şi mingea moartă. Aceste
relaţii cu masa oficială trebuie să fie întotdeauna calme şi civilizate şi nu trebuie să
deranjeze desfăşurarea normală a jocului.
Antrenorul şi antrenorul secund (la fel şi înlocuitorii şi însoţitorii echipei)
sunt singurele persoane care au dreptul să stea şi să rămână în zona băncii echipei
lor, cu excepţia cazului în care nu respectă prevederile acestui regulament.
Numai antrenorul principal poate să stea în picioare pe tot parcursul jocului.
El se poate adresa verbal jucătorilor în timpul jocului cu condiţia să ramână în zona
băncii echipei sale.
Antrenorul va desemna jucătorul din partea echipei sale care va executa
aruncările libere în toate situatiile când jucatorul care execută aruncările libere nu
este desemnat prin regulament.
Numai antrenorul sau antrenorul secund poate cere minut de întrerupere.
Timp de joc, scor egal şi prelungiri.
Jocul constă în 4 perioade (sferturi) a câte 10 minute fiecare.
Va exista o pauză de 2 minute între primul şi cel de-al 2-lea sfert (prima
repriză/jumătate), între al treilea şi al patrulea sfert (a doua repriză/jumătate) şi
înaintea fiecărei prelungiri.
Intervalul (pauza) dintre reprize (între sfertul 2 şi 3) va fi de 15 minute.
Cele 20 de minute înaintea începerii jocului constituie un interval de joc.
Un interval de joc începe :
- cu 20 de minute înainte de ora la care jocul a fost programat să înceapă;
- când semnalul cronometrului de joc anunţă sfârşitul unei perioade.
Un interval de joc se termină:
- la începutul primei perioade de joc, când mingea este atinsă regulamentar de unul
dintre cei doi săritori care au luat parte la angajarea între doi;
- la începutul tuturor celorlalte perioade de joc, când mingea este atinsă legal de un
jucător din terenul de joc, în urma unei repuneri în joc.
Dacă scorul este egal la terminarea celei de-a 4-a perioade jocul va continua
cu câte prelungiri de 5 minute sunt necesare pentru a decide un învingător.
Dacă o greşeală este comisă cu puţin timp înainte sau chiar în timp ce sună
semnalul sonor care anunţă terminarea timpului de joc, orice eventuală
aruncare/aruncări libere trebuie să fie executate.
Dacă în urma executării aruncării/aruncărilor libere este necesară o
prelungire, atunci toate greselile care se produc după terminarea timpului de joc,
trebuie să fie considerate că s-au produs în timpul unui interval de joc şi
aruncarea/aruncările libera va fi executată înainte de începerea prelungirii.
Coş reuşit şi valoarea sa.
Un coş reuşit este atunci când o minge vie intră în coş pe deasupra şi rămâne
înăuntru sau trece prin el.
Mingea este considerată în coş chiar dacă numai o mică parte a ei este în
interiorul inelului şi dedesubtul părţii superioare a acestuia.
Un coş reuşit din acţiune este atribuit echipei care a atacat coşul advers în
care mingea a fost aruncată, după cum urmează:
- un coş reuşit în urma unei aruncări libere contează 1 punct;
- un coş reuşit din zona coşului de 2 puncte contează 2 puncte;
- un coş reuşit din zona coşului de 3 puncte contează 3 puncte;
- în cazul singurei sau ultimei aruncări libere după ce mingea a atins inelul şi după
aceea ea este atinsă regulamentar de un jucător atacant sau apărător înainte să intre
în cos, coşul va fi acordat şi va avea valoarea de 2 puncte.
Dacă un jucător înscrie accidental în propriul coş, coşul contează 2 puncte şi
punctele vor fi înregistrate în contul căpitanului din terenul de joc, al echipei
adverse.
Dacă o echipă înscrie deliberat în propriul coş, aceasta este o abatere şi coşul
nu trebuie să conteze.
Dacă un jucător face ca mingea să intre în coş de jos în sus aceasta este o
abatere.
Înlocuiri de jucători.
Înlocuirea de jucător este o întrerupere a jocului cerută de un înlocuitor
pentru a deveni jucător.
O echipă poate efectua o înlocuire de jucător(i) în timpul unei oportunităţi de
înlocuire.
O oportunitate pentru o înlocuire de jucători începe când:
- mingea a devenit moartă şi cronometrul de joc este oprit;
- mingea devine moartă ca urmare ultimei sau singurei aruncări libere reuşite;
- un coş din acţiune a fost reuşit în ultimele 2 minute ale perioadei a 4-a sau ale
unei prelungiri împotriva echipei care a solicitat o înlocuire de jucători.
O oportunitate pentru o înlocuire de jucători încetează când:
- mingea este la dispoziţia unui jucător pentru administrarea primei sau singurei
aruncări libere;
- mingea este la dispoziţia unui jucător pentru o repunere în joc din afara terenului.
Un jucător care a fost înlocuit nu poate reveni pe teren şi înlocuitorul sau
devenit jucător nu poate părăsi jocul înainte ca mingea să devină moartă, după ce a
fost pus în funcţiune cronometrul de joc pentru derularea unei noi faze de
funcţionare a acestuia decât dacă:
- o echipă rămâne cu mai puţin de 5 jucători;
- dacă un jucător implicat într-o situaţie de rectificare a unei erori se află pe banca
echipei după ce a fost înlocuit regulamentar.
Doar un înlocuitor are dreptul de a solicita o înlocuire de jucător. El (nu
antrenorul, antrenorul secund) trebuie să facă aceasta ducându-se şi adresându-se
personal scorerului. El trebuie să solicite acest lucru cu claritate şi să facă semnalul
corespunzător cu ajutorul mâinilor. El va sta pe scaunul/banca pentru schimbări
până la prima oportunitate de efectuare a schimbării, oricând gata de joc.
Jucătorul trebuie să rămână în afara limitelor terenului până când un arbitru
fluieră şi face semnul corespunzător pentru a intra în terenul de joc.
Jucătorul care are de executat una sau mai multe aruncări libere trebuie
înlocuit:
- dacă este accidentat;
- dacă a comis 5 greşeli;
- dacă a fost descalificat. Aruncările libere vor fi executate de înlocuitor care nu va
putea fi la rândul sau înlocuit înainte ca mingea să devină moartă, după ce a fost
pus în funcţiune cronometrul de joc pentru derularea unei noi faze de functionare a
acestuia
O înlocuire nu va fi permisă echipei care a marcat atunci când cronometrul
jocului este oprit urmare a realizării unui coş din acţiune în ultimele 2 minute ale
jocului şi/sau ale fiecărei prelungiri, decât dacă:
- un arbitru opreşte jocul;
- echipei care a primit coşul i se acordă un minut de întrerupere sau o schimbare.
Abateri.
O abatere este o infracţiune de la reguli.
Mingea va fi acordată echipei adverse pentru o repunere în joc din exteriorul
terenului, din punctul cel mai apropiat de locul unde s-a produs abaterea, cu
excepţia zonei situate direct în spatele panoului şi dacă nu intervin alte reguli.
A. Jucător afară din joc.
Un jucător este afară din joc atunci când orice parte a corpului său este în
contact cu podeaua sau orice alt obiect, în afara unui altul decât un jucător aflat pe,
deasupra, sau în afara liniilor care delimitează terenul.
B. Regula driblingului.
Un dribling începe în momentul când un jucător care are controlul unei
mingi vii pe terenul de joc, o aruncă, o loveşte, o rostogoleşte sau o driblează pe
sol, după care o reatinge din nou înainte ca ea să fie atinsă de alt jucător.
Un dribling se termină în momentul în care un jucător atinge simultan
mingea cu ambele mâini sau când reţine mingea cu una sau cu ambele mâini. În
timpul unui dribling mingea poate fi aruncată în aer, dar ea trebuie să atingă solul
sau alt jucător înainte de a fi din nou atinsă cu mâna de jucătorul care driblează.
Numărul paşilor pe care un jucător îl poate face când mingea nu este în
contact cu mâinile sale este nelimitat.
C. Regula paşilor.
Abaterea de paşi este mişcarea neregulamentară a unuia sau ambelor
picioare, în orice direcţie, în timp ce un jucător ţine în mână (mâini) o minge vie pe
terenul de joc.
O pivotare este o mişcare regulamentară şi are loc atunci când un jucător,
aflat în posesia unei mingi vii pe terenul de joc, deplasează acelaşi picior o dată sau
de mai multe ori în orice direcţie, în timp ce celălalt picior, denumit picior pivot,
este ţinut în acelaşi punct de contact cu podeaua.
Înaintarea cu mingea după ce jucătorul şi-a stabilit piciorul pivot în timp ce
controlează o minge vie pe teren:
1) În timp ce stă cu ambele picioare pe podea:
- la plecarea în dribling piciorul pivot nu poate fi ridicat înainte ca mingea să
părăsească mâna/mâinile jucătorului;
- când execută o pasă sau o aruncare la coş din acţiune, jucătorul poate sări pe
piciorul pivot, dar nici un picior nu mai poate fi repus pe podea înainte ca mingea
să părăsească mâna /mâinile jucătorului.
2) În timp ce se află în mişcare sau driblează:
- la plecarea în dribling piciorul pivot nu poate fi ridicat înainte ca mingea să
părăsească mâna/mâinile jucătorului;
- când execută o pasă sau o aruncare la coş din acţiune, jucătorul poate sări pe
piciorul pivot şi poate reveni pe podea cu un picior sau cu ambele picioare
simultan. După aceasta , unul sau ambele picioare pot fi ridicate dar nici un picior
nu mai poate fi repus pe podea înainte ca mingea să părăsească mâna/mâinile
jucătorului.
3) După ce jucătorul s-a oprit şi nici un picior nu este picior pivot:
- la plecarea în dribling nici un picior nu poate fi ridicat înainte ca mingea să
părăsească mâna/mâinile jucătorului;
- când el execută o pasă sau o aruncare la coş din acţiune, unul sau ambele picioare
poate/pot fi ridicate, dar nu mai poate/pot fi repuse pe podea înainte ca mingea să
părăsească mâna(mâinile) jucătorului.
D. Regula celor 3 secunde.
Dacă o echipă are controlul unei mingi vii pe teren şi cronometrul este în
funcţiune, un jucător al acelei echipe nu poate rămâne pentru mai mult de
3 secunde consecutive în zona de restricţie adversă.
E. Regula celor 8 secunde.
Dacă un jucător are controlul unei mingi vii, în zona sa din spate, echipa sa
trebuie să treacă mingea în zona din faţă, într-un interval de 8 secunde.
Terenul din spate a unei echipe cuprinde coşul propriu, faţa dinspre teren a
panoului şi suprafaţa de teren de joc situată între linia de fund din spatele
propriului coş, liniile laterale şi linia de centru.
Terenul din faţă a unei echipe cuprinde coşul adversarului, partea din faţă a
panoului adversarului şi suprafaţa de teren de joc situată între linia de fund din
spatele coşului adversarului, liniile laterale şi marginea liniei de centru cea mai
apropiată de coşul adversarului.
Mingea este considerată în terenul din faţă a unei echipe atunci când:
- atinge terenul din faţă;
- atinge un jucător sau un arbitru care are o parte a corpului sau în contact cu
terenul din faţă.
F. Regula celor 24 secunde.
Atunci când un jucător preia controlul unei mingi vii pe teren, echipa lui
trebuie să efectueze o aruncare la coş din acţiune într-un interval de 24 secunde.
Dacă echipa care controlează mingea nu reuşeşte să efectueze o aruncare la
coş din acţiune într-un interval de 24 secunde, acest lucru va fi indicat prin
semnalul sonor al aparatului de cronometrare a acestei reguli.
Pentru ca aruncarea la coş să fie considerată corectă în intervalul de
24 secunde:
- mingea trebuie să părăsească mâna/mâinile jucatorului înainte ca semnalul sonor
al aparatului de 24 secunde să intre în funcţiune;
- după ce mingea a părăsit mâna/mâinile jucătorului, ea trebuie să atingă inelul sau
să intre în coş.
Atunci când se încearcă o aruncare la coş din acţiune în apropiere de
terminarea perioadei de 24 secunde şi semnalul sonor se declanşează în timp ce
mingea se află în aer:
- dacă mingea intră în coş, nu este nici o abatere, semnalul trebuie neglijat şi coşul
este valabil;
- dacă mingea atinge inelul şi nu intră în coş, nu este nici o abatere, semnalul
trebuie neglijat şi jocul continuă.
G. Jucător strâns marcat.
Un jucător care deţine o minge vie pe terenul de joc este strâns marcat atunci
când un adversar se află într-o poziţie activă de apărare la o distanţă de cel mult un
metru.
Un jucător strâns marcat trebuie să paseze, să dribleze, sau să arunce mingea
la coş într-un interval de 5 secunde.
H. Minge întoarsă în terenul din spate.
O minge este întoarsă în terenul din spate atunci când:
- atinge terenul din spate al echipei;
- atinge un jucator sau un arbitru, care are o parte a corpului sau în contact cu zona
din spate.
O minge este considerată că a fost întoarsă în terenul din spate al echipei
când un jucător al echipei care controlează o minge vie este:
- ultimul care a atins mingea în terenul din faţă şi după aceea acest jucător sau un
jucător al aceleiaşi echipe este primul care atinge mingea în terenul din spate al
echipei sale;
- ultimul care atinge mingea în terenul din spate, după care mingea atinge terenul
din faţă şi în continuare acest jucător sau un jucător al aceleiaşi echipe care este în
contact cu terenul din spate este primul care atinge mingea.
Această restricţie se aplică în toate situaţiile care se produc în terenul din
faţă al unei echipe, inclusiv repunerile în joc din exteriorul terenului.
Un jucător al echipei care are controlul unei mingi vii nu poate întoarce
mingea neregulamentar în terenul din spate al echipei sale.
Greşeli.
Greşeala este infracţiunea de la reguli, care implică un contact personal cu
un adeversar şi/sau un comportament antisportiv.
O greşeală este înregistrată în contul jucătorului vinovat şi se sancţionează
conform dispoziţiilor articolului corespunzător regulamentului.
A. Principii generale.
1. Principiul cilindrului
Principiul cilindrului este definit ca fiind spaţiul din interiorul unui cilindru
imaginar ocupat de un jucător pe terenul de joc. El include şi spaţiul de deasupra
lui şi este delimitat astfel:
- în faţă: prin palmele mâinilor;
- în spate: de conturul coapselor şi al posteriorului jucătorului;
- în lateral: prin conturul exterior al braţelor şi picioarelor jucătorului.
Mâinile şi braţele pot fi întinse în faţa pieptului având o deschidere egală cu
distanţa dintre picioare, braţele fiind îndoite de la coate în aşa fel încât antebraţele
şi mâinile sunt ridicate. Depărtarea picioarelor trebuie să fie proporţională cu
talia/înălţimea.
Figura 8. Principiul cilindrului.
2. Principiul verticalităţii.
În timpul jocului de baschet fiecare jucător are dreptul să ocupe orice poziţie
(cilindru) de pe terenul de joc care nu a fost deja ocupată de un jucător advers.
Acest principiu protejează spaţiul de pe sol pe care-l ocupă jucătorul cât şi spaţiul
de deasupra lui când el sare vertical în interiorul acestui spaţiu.
Imediat ce un jucător părăseşte poziţia sa verticală şi se produce un contact
cu un adversar care ocupase deja o poziţie verticală, jucătorul care şi-a părăsit
poziţia verticală este responsabil de contactul produs.
Apărătorul nu trebuie sancţionat dacă sare vertical părăsind solul (în
interiorul cilindrului său), sau având mâinile şi braţele întinse vertical deasupra lui
şi în interiorul propriului său cilindru.
Un jucător atacant care se află pe podea sau în aer nu trebuie să producă un
contact cu un apărător aflat în poziţie regulamentară de apărare prin:
- folosirea braţelor pentru a-şi crea un spaţiu suplimentar (a se degaja);
- depărtarea picioarelor sau braţelor pentru a produce un contact în timpul sau
imediat după o aruncare la coş.
B. Greşeală personală.
O greşeală personală este greşeala unui jucător care provoacă un contact
personal neregulamentar cu un adversar indiferent dacă mingea este vie sau
moartă.
Un jucător nu trebuie să ţină, să obstrucţioneze, să impingă, să forţeze, să
pună piedică, sau să împiedice înaintarea unui adversar prin extinderea mâinilor,
braţelelor, coatelor, umerilor, coapselor, genunchilor sau a picioarelor sau prin
înclinarea corpului într-o poziţie anormală şi nici să apeleze la mijloace brutale sau
violente.
O greşeală personală va fi fluierată şi înscrisă în toate cazurile în contul
jucătorului vinovat.
Dacă greşeala este comisă asupra unui jucător care nu este în acţiune de
aruncare la coş, jocul va fi reluat prin repunerea mingii în joc de către echipa care
are în componenţă pe jucătorul asupra căruia s-a comis greşeală, din exteriorul
terenului, din punctul cel mai apropiat de locul unde s-a produs infracţiunea.
Dacă greşeala este comisă asupra unui jucător care este în acţiune de
aruncare la coş:
- dacă coşul este reuşit, el va conta şi în plus se va acorda o aruncare liberă;
- dacă este vorba de o aruncare de 2 puncte nereuşită, se vor acorda 2 aruncări
libere;
- dacă este vorba de o aruncare de 3 puncte nereuşită, se vor acorda 3 aruncări
libere.
C. Dublă greşeală.
Dubla greşeală este situaţia în care doi adversari comit un contact personal
neregulamentar, unul împotriva celuilalt, aproximativ în acelaşi timp.
O greşeală personală va fi fluierată şi se va înscrie în contul fiecărui jucător.
Nu va fi acordată nici o aruncare liberă.
Jocul va fi reluat astfel, dacă aproximativ în acelaşi moment cu dubla
greşeală:
- se înscrie un coş din acţiune valabil sau o ultimă sau singura aruncare liberă,
mingea va fi repusă în joc din orice punct al liniei de fund de către adversarii
echipei care au reuşit coşul.
- nici o echipă nu avea controlul mingii şi nici dreptul de posesie a mingii, se va
creea o situaţie de angajare între doi.
D. Greşeală antisportivă.
O greşeală antisportivă este greşeala personală a unui jucător care după
părerea arbitrului, nu a făcut o încercare regulamentară de a juca direct mingea, în
limitele spiritului şi a prevederilor acestui regulament.
Greşeala antisportivă trebuie interpretată şi sancţionată de aceiaşi manieră pe
tot parcursul jocului.
Pentru judecarea corectă a greşelilor antisportive arbitri trebuie să aplice
următoarele principii:
- dacă un jucător nu face nici un efort pentru a juca mingea, contactul pe care l-a
produs este o greşeală antisportivă;
- dacă în efortul de a juca mingea, jucătorul produce un contact excesiv (greşeală
dură) acest contact trebuie să fie considerat ca unul antisportiv.
O greşeală antisportivă va fi înscrisă în contul jucătorului vinovat.
Aruncare/Aruncări libere vor fi acordate jucătorului asupra căruia s-a comis
greşeala, urmată de:
- repunerea mingii în joc în dreptul prelungirii liniei de centru şi opus mesei
oficiale;
- o angajare între doi în cercul central, la începutul primei perioade.
E. Greşeală descalificatoare.
O greşeală descalificatoare este orice acţiune flagrantă, cu caracter nesportiv
a jucătorilor, înlocuitorilor, jucătorilor descalificaţi, antrenorului principal,
antrenorului secund sau însoţitorilor echipei.
Un jucător trebuie deasemeni descalificat când este sancţionat, cu 2 greşeli,
nesportiv ca rezultat al comportamentului său antisportiv.
Un antrenor va fi deasemeni descalificat când:
- este sancţionat cu 2 greşeli tehnice (“C”) ca urmare a unui comportament
personal nesportiv;
- acumulează un număr de 3 greşeli tehnice ca urmare a unei comportări
nesportive.
Un antrenor care a fost descalificat va fi înlocuit de antrenorul secund, dacă
acesta a fost înscris în foaia de arbitraj. Dacă echipa nu are antrenor secund înscris
în foaia de arbitraj, el va fi înlocuit de căpitanul echipei.
O greşeală descalificatoare va fi înscrisă în contul celui vinovat.
El va trebui să fie descalificat şi să fie trimis la vestiar unde va rămâne pe
toată durata ulterioară a timpului de joc, sau, dacă doreşte, el poate părăsi clădirea
în care se află sala de joc.
O aruncare sau aruncări libere vor fi acordate echipei adverse , urmate de
posesia mingii.
F. Greşeală tehnică a jucătorului.
Orice greşeală a unui jucător, care nu implică contact personal cu un
adversar este o greşeală tehnică a jucătorului.
Este o greşeală tehnică atunci cănd un jucător ignoră avertismentele
arbitrilor sau când:
- se adresează unui arbitru, comisar, oficialilor de la masa scorerului, sau unui
adversar în termeni nerespectuoşi sau îl agresează;
- foloseşte un limbaj sau gesturi care să ofenseze sau să incite spectatorii;
- întârzie reluarea jocului prin împiedicarea repunerii rapide a mingii în joc;
- nu ridică corect mâna când un arbitru i-o cere în urma unei greşeli fluierate
împotriva sa;
- îşi schimă numărul de pe tricou fără a anunţa scorerul şi arbitrul;
- se agaţă de inel astfel încât greutatea corpului său să fie suportată în totalitate de
acesta.
Pentru o greşeală tehnică trebuie acordată adversarilor o aruncare liberă,
urmată de posesia mingii de la centrul terenului.
G. Conflict/încăierare.
Un conflict/încăierare este o acţiune fizică violentă reciprocă între două sau
mai multe persoane (jucători, antrenori, antrenori secunzi, înlocuitori sau
însoţitori).
Înlocuitorii sau însoţitorii care părăsesc limitele zonei băncii unei echipe în
timpul unui conflict/încăierare sau în timpul oricărei situaţii care poate conduce la
un conflict/ încăierare, trebuie să fie descalificaţi.
Numai antrenorul şi/sau antrenorul secund au permisiunea să părăsească
limita zonei băncii în timpul unui conflict/încăierare sau în timpul oricărei situaţii
care poate conduce la un conflict/încăierare, în scopul de a-i ajuta pe arbitri să
menţină sau să restabilească ordinea. În această situaţie antrenorul şi/sau antrenorul
secund nu vor fi descalificaţi.
Dacă antrenorul şi/sau antrenorul secund părăsesc zona băncii şi nu ajută sau
nu încearcă să ajute la menţinerea sau restabilirea ordinei ei trebuie să fie
descalificaţi.
H. Cinci greşeli de jucător.
Un jucător care a comis 5 greşeli personale şi/sau tehnice trebuie să fie
informat de către arbitru şi să părăsească imediat jocul. El trebuie să fie înlocuit în
timp de 30 secunde.
Greşeala comisă de un jucător care avea deja comise 5 greşeli, va fi
considerată greşeala unui jucător eliminat, va fi inregistrată în contul antrenorului
şi se va înscrie “B” în foaie de arbitraj.
I. Greşeli de echipă. Reguli de sancţionare.
O echipă este în situaţia de a fi sancţionată pentru greşeli de echipă după ce
a acumulat 4 greşeli de echipă în timpul unei perioade de joc.
Toate greşelile de echipă comise în timpul unui interval de joc sunt
considerate ca făcând parte din perioada sau prelungirea imediat următoare.
Toate greşelile de echipă comise într-o prelungire vor fi considerate ca
făcând parte din a patra perioadă.
Toate greşelile personale care vor fi comise ulterior asupra unui jucător care
nu este în acţiune de aruncare la coş vor fi sancţionate cu 2 aruncări libere, în loc
de o repunere în joc din exteriorul terenului.
În cazul în care a fost comisă o greşeală personală de către un jucător a cărui
echipă are controlul unei mingi vii sau care are dreptul la posesia mingii, această
greşeală va fi penalizată cu o repunere a mingii în joc de către adversari.
Aruncări libere.
O aruncare liberă este posibilitatea dată unui jucător de a înscrie un punct,
fără împotrivirea unui adversar, dintr-un loc situat în spatele liniei de aruncări
libere şi în interiorul semicercului.
Un set de aruncări libere este definit ca totalitatea aruncărilor libere sau/şi
urmate de posesia mingii, rezultate din penalizarea unei singure greşeli.
O aruncare liberă şi orice activitate care o acompaniază este considerată că a
luat sfârşit atunci cand mingea:
- intră în coş direct pe deasupra, rămâne în coş sau trece prin el;
- nu mai are posibilitatea de a intra în coş, direct sau după ce a atins inelul;
- atinge solul;
- devine moartă.
Când a fost fluierată o greşeală personală şi sancţiunea este acordarea de
aruncare/aruncări libere:
- jucătorul împotriva căruia a fost comisă greşeala trebuie să incerce să execute
aruncarea sau aruncările libere;
- dacă este solicitată o înlocuire a jucătorului împotriva căruia a fost comisă
greşeala, el va părăsi terenul numai după executarea aruncărilor libere.
Când a fost fluierată o greşeală tehnică aruncările libere pot fi executate de
orice jucătoral echipei adverse, care a fost desemnat de căpitanul echipei.
Jucătorul care execută aruncările libere:
- trebuie să se aşeze în spatele liniei de aruncări libere şi în interiorul semicercului;
- este liber să folosească orice metodă de a arunca la coş, dar trebuie să arunce de
aşa manieră încât mingea, fără a atinge podeaua, să intre în coş pe sus sau să atingă
inelul;
- trebuie să arunce mingea la coş într-un interval de 5 secunde din momentul în
care aceasta i-a fost pusă la dispozitie de unul dintre arbitri.
Ocuparea locurilor în lungul culoarului de aruncări libere:
- maximum 5 jucători pot ocupa spaţiile din jurul culoarului de aruncări libere, care
sunt considerate a avea 1 metru în adâncime;
- primele 2 poziţii, de-o parte si de alta a zonei restrictive, vor fi ocupate numai de
adversarii ai celui ce execută aruncarea/aruncările libere;
- jucătorii care ocupă spaţiile trebuie să ocupe poziţii alternative şi poziţiile la care
au dreptul.
Figura 9. Aşezarea jucătorilor în timpul aruncărilor libere.
Arbitrii, oficialii şi comisarul.
Arbitrii sunt “primul arbitru” şi “al doilea arbitru” în cazul arbitrajului în 3,
vor exista doi asemenea “al doilea arbitru” . Ei vor fi asistaţi de oficiali şi de către
un comisar.
Oficialii sunt:
- un scorer;
- un ajutor de scorer;
- un cronometror;
- un operator de 24 secunde.
Comisarul va ocupa un loc între scorer şi cronometror. Datoria sa principală
în timpul jocului este de a supraveghea munca oficialilor de la masa scorerului şi
de a-i ajuta pe arbitri pentru desfăşurarea normală a jocului.
Arbitrii desemnaţi pentru un anume joc nu trebuie să aibă nici un fel de
legătură cu una sau cealaltă echipă prezentă pe terenul de joc.
Arbitrii, oficialii şi comisarul trebuie să conducă jocul în conformitate cu
aceste reguli şi nu au nici o autoritate să le schimbe.
Uniforma arbitrilor constă în bluza de arbitru, pantaloni lungi de culoare
neagră, şosete negre şi pantofi/ghete de baschet de culoare neagră.
Arbitrii şi oficialii vor fi echipaţi uniform.
Arbitrii au dreptul să ia decizii pentru sancţionarea infracţiunilor la regulile
de joc comise fie în interiorul terenului, fie în afara limitelor acestuia, inclusiv în
zona mesei oficiale, a băncilor echipelor şi în suprafaţa aflată imediat în spatele
liniilor ce delimitează terenul.
Arbitrii trebuie să fluiere atunci când a fost comisă o infracţiune, s-a
terminat o perioadă sau arbitri consideră necesară oprirea jocului. Arbitrii nu
trebuie să fluiere după o aruncare liberă reuşită, după un coş reuşit din acţiune sau
atunci când mingea devine vie.
Când decid asupra unei greşeli personale sau abateri, arbitri vor ţine seama
şi vor avea în vedere următoarele principii fundamentale, şi anume:
- spiritul şi scopul regulilor şi necesitatea de a menţine integritatea jocului;
- consecvenţă în aplicarea conceptului “avantaj/dezavantaj” prin intermediul căruia
arbitri nu trebuie să “caute” să întrerupă inutil cursivitatea jocului, pentru a
sancţiona un contact personal întâmplător care nu oferă nici un avantaj jucătorului
responsabil de producerea lui şi nici nu-l pune pe jucătorul care a suferit contactul
în dezavantaj;
- consecvenţă şi înţelepciune în aplicarea unei aprecieri uniforme la fiecare joc,
ţinând cont permanent de posibilităţile jucătorilor implicaţi cât şi de atitudinea şi
conduita lor în timpul jocurilor.
Dacă vreuna dintre echipe depune o reclamaţie, arbitrul principal (comisarul,
dacă este prezent) trebuie să raporteze incidentul autorităţilor competiţiei în
interval de o oră de la terminarea jocului.
Dacă un arbitru se accidentează sau din orice alt motiv el nu mai poate
continua să-şi îndeplinească îndatoririle în următoarele 5 minute de la producerea
incidentului, jocul va fi reluat. Celălalt arbitru va arbitra singur pâna la terminarea
jocului, cu excepţia cazului cand există posibilitatea înlocuirii arbitrului accidentat
cu un alt arbitru calificat. Arbitrul programat iniţial şi care a rămas valid, după ce
se va consulta cu comisarul va decide asupra înlocuirii.
În toate meciurile internaţionale, dacă este nevoie de o comunicare verbală
pentru a clarifica o decizie, aceasta trebuie făcută în limba engleză.
Fiecare arbitru are puterea de a lua decizii în limitele îndatoririlor lui, dar nu
are autoritatea să anuleze sau să pună la îndoială decizia luată de alt(alţi)
arbitru(arbitri).
Scorerul şi ajutorul scorerului: Îndatoriri.
Scorerul trebuie să folosească foaia oficială de arbitraj pentru a înregistra:
- echipele prin înregistrarea numelor şi numerelor jucătorilor care intră în joc la
început şi ale tuturor înlocuitorilor desemnaţi să ia parte la joc. Atunci când se
produce o infracţiune în legătura cu cei 5 jucători care încep jocul, înlocuirea sau
numerele jucătorilor, el trebuie să informeze arbitrul cel mai apropiat, cât mai
repede posibil;
- evidenţa cronologică a punctelor marcate şi înregistrarea coşurilor marcate din
acţiune şi aruncările libere reuşite;
- greşelile comise de fiecare jucător, urmând să informeze imediat arbitri că un
jucător a comis a 5-a greşeală;
- acordarea minutelor de întrerupere;
- următoarea posesie alternativă, manevrând săgeata posesiei alternative.
Scorerul va inversa săgeata posesiei alternative imediat după terminarea
primei reprize, când echipele schimbă coşurile pentru repriza a doua.
Deasemenea scorerul va:
- indica numărul greşelilor comise de fiecare jucător. De fiecare dată când un
jucător comite o greşeală, scorerul trebuie să ridice de o manieră vizibilă celor doi
antrenori, tăbliţa corespunzătoare cu numărul de greşeli comise de acel jucător;
- poziţiona corespunzător semnalul pentru greşelile de echipă pe masa scorerului,
la extremitatea cea mai apropiată de banca echipei care se află în situaţia greşelilor
de echipă, imediat ce mingea devine vie în urma greşelii dictate împotriva oricărui
jucător al echipei respective;
- efectua schimbările de jucători;
- declanşa semnalul sonor numai atunci când mingea este moartă şi cronometrul de
joc oprit şi înainte ca mingea să redevină vie. Semnalul sonor al scorerului nu
opreşte cronometrul şi nici jocul şi nu face ca mingea să devina moartă.
Ajutorul scorerului are datoria de a acţiona tabela de scor şi de a-l ajuta pe
scorer.
În timpul înregistrării evoluţiei scorului în foaia de arbitraj se pot produce
erori:
- dacă eroarea a fost descoperită în timpul jocului scorerul trebuie să aştepte până
la prima minge moartă după care să acţioneze semnalul său sonor;
- dacă eroarea a fost descoperită după terminarea jocului, dar înainte ca foaia de
arbitraj să fi fost semnată de arbitri, arbitrul principal trebuie să corecteze eroarea
şi este posibil chiar rezultatul final al jocului, dacă acesta este influenţat de
respectiva eroare;
- dacă eroarea este descoperită după ce foaia de arbitraj a fost semnată de către
arbitri, eroarea nu mai poate fi rectificată de către arbitrul principal. În acest caz
arbitrul principal trebuie sa întocmească un raport detaliat asupra incidentului şi
să-l trimită autorităţii competente, organizatoarea competiţiei.
Cronometrorul: Îndatoriri.
Cronometrorul va avea la dispoziţie un cronometru pentru joc şi un
cronograf. El trebuie să:
- cronometreze derularea timpului de joc, minutele de întrerupere şi intervalele de
joc;
- verifice dacă un semnal sonor puternic va indica în mod automat expirarea
timpului de joc al fiercărei perioade de joc;
- utilizeze orice mijloc posibil pe care-l are la dispoziţie, dacă semnalul
cronometrorului nu a funcţionat sau nu a fost auzit, cronometrorul trebuie să-i
avertizeze pe arbitri, imediat;
- anunţe echipele şi arbitri cu cel puţin 3 minute înainte de începutul celei de-a treia
perioade de joc.
Cronometrorul trebuie să măsoare timpul de joc astfel:
1. Cronometrul trebuie pornit:
- în cazul unei angajări între doi în momentul când mingea este atinsă regulamentar
de unul din cei doi săritori;
- în cazul când, după ultima sau singura aruncare liberă nereuşită mingea rămâne în
continuare vie şi ea atinge sau este atinsă de un jucător din terenul de joc;
- în cazul când, după o repunere în joc din exteriorul terenului, mingea atinge un
jucător din terenul de joc.
2. Cronometrul trebuie oprit:
- la terminarea timpului de joc al unei perioade;
- ori de câte ori un arbitru a fluierat în timp ce mingea este vie;
- când a fost reuşit un coş din acţiune împotriva echipei ce solicitase anterior un
minut de întrerupere;
- când a fost reuşit un coş din acţiune în ultimele 2 minute ale jocului şi în ultimele
2 minute ale oricărei prelungiri.
Cronometrorul va măsura un minut de întrerupere astfel:
- va declanşa cronograful special imediat ce arbitrul a arătat semnul minutului de
întrerupere;
- va acţiona semnalul sonor când s-au scurs 50 secunde de la începutul acestuia;
- va acţiona semnalul sonor când minutul de întrerupere s-a terminat.
Cronometrorul va măsura timpul intervalelor de joc astfel:
- va acţiona cronometrul imediat ce s-a terminat o perioadă precedentă;
- va acţiona semnalul sonor cu 3 minute înainte de începerea primei şi celei de a
3-a perioade şi din nou când au mai rămas un minut şi treizeci secunde până la
începerea acestor perioade;
- va acţiona semnalul sonor şi simultan va opri cronometrul de joc imediat ce un
interval de joc s-a încheiat
Operatorul de 24 secunde: Îndatoriri
Operatorul de 24 secunde trebuie să acţioneze aparatul de 24 secunde astfel
încât acesta să fie:
- pornit sau repornit imediat când un jucător câştigă controlul unei mingi vii pe
terenul de joc;
- oprit şi resetat la 24 secunde fără nici o cifră afişată pe ecran/display imediat ce,
un arbitru a fluierat o greşeală sau o abatere, consecutiv unei aruncări la coş din
acţiune sau a unei pase mingea intră în coş.
Readus la 24 secunde pe ecranul vizibil şi repornit imediat ce un adversar
câştigă controlul unei mingi vii pe terenul de joc.
Simplul fapt că un adversar atinge mingea nu este suficient pentru a se
acorda o nouă perioadă de 24 secunde, dacă aceeaşi echipă controlează mingea în
continuare.
Oprit, dar nu resetat la o nouă perioadă de 24 secunde, când echipei care a
avut anterior controlul mingii îi este acordată mingea pentru o repunere în joc din
afara terenului ca urmare a:
- unei mingi afară din joc;
- unei duble greşeli;
- accidentării unui jucător al aceleiaşi echipe;
- unei situaţii de angajare între doi;
- unei situaţii de anulare de sancţiuni egale împotriva ambelor echipe.
Oprit fără a-l mai porni când o echipă câştigă controlul mingii pe terenul de
joc şi au mai rămas de jucat mai puţin de 24 secunde din orice perioadă.
Semnalul aparatului de 24 secunde nu opreşte timpul de joc sau jocul şi nu
face ca mingea să devină moartă, decât dacă o echipă controlează mingea.
Poziţia fundamentală.
Descriere:
- picioarele sunt depărtate aproximativ cât lăţimea umerilor, genunchii uşori
îndoiţi, greutatea corpului egal repartizată pe cele 2 picioare. Pentru asigurarea
echilibrului, un picior este dus puţin în faţă. Trunchiul este aplecat uşor în faţă,
braţele uşor îndoite, cu palmele orientate faţă în faţă, degetele depărtate formând o
cupă pregătite pentru a acţiona. Privirea va fi îndreptată spre direcţia mingii,
centrul de greutatea este uşor coborât.
1. Studenţii sunt dispuşi în semicerc, se execută de pe loc poziţia
fundamentală printr-un balans pe verticală trecând prin poziţiile: înaltă, medie şi
joasă.
2. Studenţii sunt dispuşi în coloană câte unul, execută la semnal sonor un
fluier, o uşoară săritură cu aterizare în poziţia fundamentală.
3. Studenţii sunt dispuşi în coloană câte 2 , din deplasare la semnal sonor un
fluier execută poziţia fundamentală joasă, la semnal sonor 2 fluiere execută săritură
şi aterizare în poziţie fundamentală medie.
4. Studenţii sunt dispuşi în coloană câte 2, din alergare la semnal sonor,
efectuează oprire în poziţie fundamentală.
5. Studenţii sunt dispuşi pe 2 şiruri, aleargă, execută 2 sărituri la panou şi
aterizează în poziţie fundamentală.
6. Din poziţie fundamentală jucătorii execută deplasări cu paşi adăugaţi
înainte, înapoi, lateral, oblic înainte, oblic înapoi. Profesorul aflat în faţa
colectivului va dirija deplasarea prin semne.
7. Studenţii execută joc de picioare şi lucru de braţe, menţinând o poziţie
fundamentală joasă. La primul semnal al profesorului, sprintează înainte, la al
doilea semnal execută oprire şi retragere cu spatele, din alergare.
Oprirea.
Descriere: oprirea este executată:
- într-un singur timp;
- în doi timpi.
Oprirea într-un singur timp:
- din alergare uşoară jucătorul execută o uşoară săritură şi aterizează pe amândouă
picioarele în acelaşi timp. În momentul aterizării, gleznele, genunchiul şi trunchiul
se îndoaie mult, corpul având tendinţa de ghemuire pentru a amortiza şocul produs
prin aterizare. Poziţia finală este poziţia fundamentală. Este recomandat ca în
momentul aterizării un picior să fie adus înainte pentru a se mări baza de susţinere.
Oprirea într-un singur timp este recomandată, deoarece se poate alege piciorul de
pivot.
Oprirea în doi timpi:
- se execută atunci când jucătorul se dezechilibrează la aterizare, sau când jucătorul
se deplasează cu viteză mare. Din alergare se va efectua o uşoară săritură pe un
picior, iar cel de-al doilea picior se va aşeza pe sol printr-o bătaie puternică. Primul
picior care ia contact cu solul este întins din genunchi, după ce călcâiul a atins
solul genunchiul se îndoaie, pentru a amortiza şocul. Piciorul al doilea care se
aşează pe sol se duce oblic înainte.
1. Jucătorii execută de voie sărituri uşoare cu aterizare în poziţia
fundamentală.
2. Studenţii execută sărituri repetate cu aterizare în poziţia fundamentală, cu
schimbare de plan şi fără schimbare de plan.
3. Studenţii dispuşi pe 2 şiruri, oblic, jucătorul 2 pasează către jucătorul 1
care execută ieşire la minge, prindere, oprire, pivotare 360o, dribling, oprire,
pivotare şi pasă către jucătorul al 2-lea care reia execuţia. După pasă, jucătorul 1 se
deplasează la urma şirului opus iar jucătorul 2, după execuţia complexului tehnic,
schimbă şi el şirul.
4. Jucătorii în coloană câte unul, execută ieşire la minge, prindere, oprire,
dribling, oprire, pasă la jucătorul fix de la linia de fund al terenului, reprimirea
mingii, dribling, oprire, pasă celui de-al 2-lea jucător fix la linia de centru a
terenului şi deplasare la urma şirului.
5. Studenţii în linie pe un singur rând la linia de fund a terenului, de o parte
şi de alta, jucătorul 1 execută dribling, oprire, pasă deplasare cu schimbare de
direcţie, reprimirea mingii, oprire, aruncare la coş de pe loc, deplasare la urma
şirului 2. Jucătorul 2 execută ieşire la minge, prindere, oprire, pasă, deplasare
pentru recuperare, dribling la urma celuilalt şir.
6. Studenţii în linie pe un singur rând la linia de fund a terenului, de o parte
şi de alta, un jucător pe linia de centru, jucătorul 1 execută ieşire la minge, oprire,
pivotare, pasă jucătorului 3 şi se deplasează în poziţie fundamentală cu pas adăugat
lateral la urma şirului opus. Jucătorul 2 execută ieşire la minge, prindere, oprire,
pasă către jucătorul 3 şi se deplasează în poziţie fundamentală cu pas adăugat
lateral la urma şirului opus.
7. Jucătorii faţă în faţă la o distanţă de 10 m, prima linie, aruncarea mingii
înainte, deplasare 2-3 paşi, prindere, oprire în 2 timpi în poziţie fundamentală, pasă
celui din faţă cu 2 mâini de la piept.
Schimbarea de direcţie.
Descriere:
- schimbările de direcţie permit demarcarea de apărătorul direct. Se execută cu
frânare pe un picior sau cu frânare pe două picioare. Schimbarea de direcţie cu
frânare pe un picior este cel mai des întâlnită realizându-se din alergare, talpa
piciorului dinafară se aşează aproximativ pe noua direcţie, frânând alergarea cu
genunchiul şi glezna în flexie accentuată. Piciorul din urmă se aşează puţin înaintea
celui cu care s-a frânat, cu vârful orientat pe noua direcţie. În momentul următor se
accentuează îndoirea genunchilor din glezne, trecându-se centrul de greutate
înanintea tălpilor. Trunchiul se răsuceşte energic spre noua direcţie, odată cu
pornirea în alergare accelerată. Pornirea se face cu piciorul dinăuntrul ocolirii.
Schimbarea de direcţie cu frânare pe ambele picioare se realizează din
alergare, printr-o săritură joasă şi scurtă se aşează simultan ambele tălpi pe noua
direcţie. Corpul se ghemuieşte şi se înclină oblic înainte spre interiorul viitoarei
direcţii de deplasare. Se răsuceşte apoi brusc trunchiul spre noua direcţie de
deplasare pornindu-se în alergare cu piciorul din interiorul ocolirii.
1. Studenţii execută schimbări de direcţie printre colegii care se deplasează
în şir, în mers, la o distanţă de 1,5 - 2 m unul de altul. Ultimul porneşte în alergare
executând schimbări de direcţie până ajunge în faţa şirului.
2. Pe lungimea terenului jucătorii execută schimbări de direcţie din alergare
la diferite semne (jaloane) aşezate în zig-zag la un interval de 3 m, revenind în
dribling la urma fiecărui şir.
3. Jucătorii sunt dispuşi pe un singur rând, execută deplasare cu paşi
adăugaţi lateral, sprint, schimbare de direcţie, sprint, pe toată lungimea terenului.
4. Studenţii în coloană câte 2 execută joc de picioare şi lucru de braţe, la
semnal sonor un fluier, piruetă, sprint la coş săritură la panou, sprint cu schimbare
de direcţie înapoia şirului.
5. Studenţii pe 2 rânduri cu interval o lungime de braţ, aşezaţi la un capăt al
terenului, execută deplasare înainte cu paşi adăugaţi, la semnal sonor un fluier,
retragere în alergare cu spatele, la semnal sonor 2 fluiere sprint cu schimbare de
direcţie pe toată lungimea terenului.
6. Jucătorii aleargă de voie prin sală şi execută schimbări de direcţie în faţa
fiecărui coechiper cu care se întâlneşte.
7. Jucătorii repartizaţi pe echipe execută schimbări de direcţie între 2 linii
paralele aflate la o distanţă de 6 m.
Pasa cu două mâini de la piept.
Descriere:
- este pasa specifică jocului de baschet. Se utilizează la distanţa de 7-8 m. Din
poziţia fundamentală, mingea este împinsă înaninte prin întinderea braţelor. Pentru
a imprima mingii precizie şi viteză se realizează o mişcare suplimentară din
articulaţia pumnului şi a degetelor, în partea finală braţele sunt întinse după minge.
Pasa se poate executa numai din braţe, sau cu ducerea unui picior dinapoi înainte
pentru realizarea unui impuls mai mare.
1. Jucătorii sunt dispuşi pe perechi la o distanţă de 10 m, execută pase cu
pământul cu două mâini de la piept.
2. Jucătorii sunt dispuşi pe perechi la o distanţă de 10 m, execută pase cu
două mâini de la piept.
3. Jucătorii sunt dipuşi pe 2 şiruri, faţă în faţă, pase cu două mâini de la piept
şi deplasare la şirul unde s-a pasat.
4. Pase în doi din deplasare, la fluier oprire şi schimbarea direcţiei de
alergare.
5. Pase în doi din deplasare pe tot terenul, pe 2 culoare de ducere şi de
întoarcere.
6. Jucătorii dispuşi în 4 şiruri pe diagonală, pase cu două mâini de la piept
în partea stângă, trecând la şirul unde a dat pasa.
Pasa cu o mână de la umăr.
Descriere:
- este cel mai folosit procedeu de pasare cu o mână, este o mişcare asemănătoare
azvârlirii pietrei. Din poziţia fundamentală cu piciorul opus braţului care pasează
înainte, cu greutatea corpului pe piciorul din spate, trunchiul uşor aplecat spre
dreapta, mingea ţinută în ambele mâini se află în dreptul pieptului; din această
poziţie se duce către umărul drept, este lăsată în echilibru pe mâna dreaptă care are
palma în sus cu degetele mult răsfirate. Mingea se află deasupra umărului, puţin în
lateral, iar braţul stâng liber în faţa corpului. Pasarea se face prin ducerea braţului
înainte, care se termină cu o mişcare de biciuire din articulaţia pumnului şi
degetelor. Odată cu acţiunea braţului se trece greutatea corpului pe piciorul din
faţă. După pasarea mingii jucătorul se găseşte cu braţul întins, palma privind în jos.
1. Jucătorii sunt dipuşi pe 2 şiruri, faţă în faţă, pase cu o mână din dreptul
umărului.
2. Jucătorii sunt dipuşi pe 2 şiruri, faţă în faţă, pe diagonală, ieşire la minge,
prindere, oprire, pasă cu o mână de la umăr.
3. Jucătorii sunt dipuşi pe 2 şiruri, faţă în faţă, se execută în suveică dublă
pase cu o mână de la umăr.
4. Din alergare pase cu o mână de la umăr.
5. Joc de baschet cu pase cu o mână de la umăr, colectivul fiind organizat în
echipe de câte 5 jucători.
Driblingul sau conducerea mingii.
Descriere:
- se poate realiza prin împingerea mingii, prin rostogolirea mingii. Execuţia începe
din poziţie fundamentală. Jucătorul trece mingea în mâna dreaptă, care se duce în
lateral şi puţin înapoi. Jucătorul împinge mingea oblic spre sol, înainte de aceasta
folosind lucrul din articulaţia pumnului. Contactul cu mingea se ia cu degetele, pe
o suprafaţă cât mai mare. Mingea trebuie să atingă solul înainte şi puţin lateral faţă
de direcţia de alergare a jucătorului. Jucătorul va dribla cu braţul opus poziţiei
ocupate de adversar, pentru a face posibilă protejarea mingii, prin interpunerea
corpului, între adversar şi minge.
1. De voie, dribling pe loc cu mâna dreaptă, cu mâna stângă.
2. Studenţii sunt dipuşi pe 2 şiruri, dribling înainte, înapoi cu mâna stângă şi
cu mâna dreaptă.
3. Jucătorii sunt dispuşi în linie pe un singur rând, dribling cu schimbarea
ritmului şi vitezei de deplasare, la semnal sonor un fluier dribling în viteză, la
semnal sonor 2 fluiere dribling jos, pe loc.
4. Pase în 2 cu încrucişare utilizând driblingul şi finalizare cu aruncare la coş
din dribling.
5. Jucătorii sunt dispuşi pe 2 şiruri cu faţa către panou, jucătorul 1 execută
dribling, prindere de minge, oprire, pivotare, pasă, deplasare la urma şirului 2.
Jucătorul 2, plecare falsă cu schimbare de direcţie, prindere, dribling, aruncare la
coş din deplasare, recuperare, deplasare în dribling la urma şirului 1.
Aruncarea la coş de pe loc cu o mână de la umăr.
Descriere:
- din poziţie fundamentală, mingea este ţinută în faţă şi puţin către partea braţului
care aruncă, la nivelul umărului, în poziţie asimetrică. Braţul este flexat pe
antebraţ, formând un unghi drept.jucătorul începe execuţia printr-o uşoară îndoire a
genunchilor, din gleznă, urmată de o întindere a lor, concomitent cu înălţarea
mingii pe verticală. Mingea este ţinută cu ambele mâini până în dreptul feţei, după
care rămâne în echilibru pe palma braţului drept. Mişcarea braţului se continuă în
sus şi înainte şi se termină prin impulsul dat din articulaţia pumnului şi a degetelor.
Mingea părăseşte mâna când braţul este întins. Poziţia finală este realizată atunci
când jucătorul termină aruncarea cu trunchiul întins, în uşoară extensie pe vârfuri,
cu braţul drept oblic în sus şi înainte, având greutatea corpului repartizată pe
piciorul din faţă.
1. De voie, la perete, la distanţă de 1 m, simularea aruncării.
2. Exerciţii fără minge, cu imitarea mişcărilor de aruncare la coş.
3. Jucătorii sunt dispuşi în formaţie în şir, în dreapta şi stânga panoului
paralel cu tuşa de fund, la o distanţă de 1,50 m faţă de coş, execută aruncări peste
inel.
4. Studenţii în formaţie în şir, în 2 grupe aşezate în unghi de 45°, aruncă la
coş din apropierea panoului.
5. Dribling pe loc, fentă de pasă, aruncare la coş de pe loc.
6. Studenţii sunt dispuşi în formaţie în şir, execută:
- fentă de aruncare şi aruncare la coş;
- fentă de depaşire, retragere şi aruncare la coş;
- deplasare, prindere de minge, oprire, fentă de depaşire, plecare în dribling pe
partea opusă fentei, oprire şi aruncare la coş de pe loc.
7. Joc de baschet, 2 contra 1 adversar, aruncarea la coş se va face de către
jucătorul liber.
Aruncarea la coş din dribling.
Descriere:
- jucătorul aflat în momentul ultimului dribling imprimă mingii un impuls ceva mai
mare, pentru ca aceasta să sară mai sus. Pe acest ultim dribling se va executa un
pas cu piciorul drept concomitent cu prinderea mingii, după care se execută al
doilea pas cu stângul, apoi înălţarea şi aruncarea propriu-zisă.
1. Studenţii sunt împărţiţi în 2 şiruri, în jumătatea terenului, lângă linia de
centru, execută alergare, prinderea mingii printr-o păşire mai lungă pe piciorul
drept, păşire pe piciorul stâng cu desprindere în săritură şi aruncare la coş, aterizare
pe ambele picioare.
2. Jucătorii sunt dispuşi pe un singur şir, fiecare jucător cu câte o minge, se
execută dribling şi aruncare din apropierea coşului, după aruncare fiecare jucător
îşi urmăreşte mingea cu care revine în dribling la urma şirului.
3. Jucătorii sunt dispuşi pe un singur şir cu o singură minge, primul jucător
de la şir pleacă în dribling, aruncă la coş, recuperează mingea pe care o pasează
următorului din şir, revenind la urma şirului.
4. Studenţii în formaţie pe 2 şiruri, primii din şir au o minge, se execută
dribling şi aruncare din apropierea coşului, recuperarea mingii, pasare la şirul opus,
trecând la urma acestuia.
5. Studenţii în formaţie pe 2 şiruri, fiecare elev de la şirul 2 cu câte o minge
pe care o va pasa la şirul 1 care aleargă la coş, cei de la şirul 2 trecând la urma
şirului 1. Cel care prinde mingea, va executa două păşiri drept-stâng cu desprindere
în săritură, aruncare la coş recuperând mingea şi în dribling trece la urma şirului 2.
6. Jucătorii sunt dispuşi pe un singur şir, execută aruncarea mingii în sus şi
înainte, alergare, prindere, oprire, dribling şi aruncare la coş. După aruncare, se
recuperează mingea şi în dribling trece la urma şirului.
7. Studenţii în formaţie 2 şiruri, primul şir execută dribling, oprire, pivotare,
pasă către şirul 2, ieşire în întâmpinarea mingii şi aruncare la coş din dribling,
fiecare trecând la urma şirului opus.
Aruncarea la coş din săritură.
Descriere:
- aruncarea din săritură se execută din aer. Bătaia se execută pe două picioare, după
efectuarea bătăii corpul ridicându-se la verticală. În momentul în care se execută
bătaia mingea se găseşte în dreptul pieptului, pentru ca în timpul săriturii să fie
condusă cu ambele braţe în dreptul umărului. În punctul maxim al săriturii, braţul
se întinde complet în sus şi prin impulsul dat din articulaţia mâinii şi a degetelor,
mingea este aruncată spre coş. Aterizarea se face pe ambele picioare.
1. De pe loc, desprindere în săritură şi aruncare la coş din apropiere (2 m)
din unghi de 45o faţă de panou, se va insista asupra momentului de aruncare care
trebuie să succeadă atingerea punctului maxim al săriturii.
2. Studenţii sunt dispuşi în formaţie pe 2 şiruri, în afara semicercului, se
execută aruncări la coş din săritură cu mărirea distanţei de finalizare 3-5 m, se va
insista asupra celei mai convenabile traiectorii, folosindu-se aruncarea cu panoul şi
fără panou, din diferite unghiuri şi de la diferite distanţe.
3. Jucătorii aşezaţi pe 2 şiruri, execută pe rând aruncare la coş din săritură
precedată de prinderea mingii pasată de către un recuperator-pasator.
4. Jucătorii sunt dispuşi în formaţie pe 2 şiruri, cu câte o minge, după
execuţia aruncării, fiecare elev îşi urmăreşte şi recuperează mingea pe care o
pasează următorului după care trece la urma şirului propriu.
5. Studenţii sunt dispuşi în formaţie pe 2 şiruri, se execută pe rând, aruncarea
mingii înainte, ieşire la minge, prindere, oprire, drbling şi aruncare la coş din
săritură.
6. Structuri complexe de procedee tehnice:
- fentă de aruncare şi aruncare la coş din săritură;
- fentă de pasă şi aruncare la coş din săritură;
- alergare, prinderea mingii, oprire, fentă de aruncare, plecare în dribling, oprire,
aruncare la coş.
Pivotarea.
Descriere:
- pivotarea se realizează atunci când un picior rămâne fix în punctul său de contact
cu solul, pe pingea, iar celălalt se deplasează în diferite direcţii. Pivotul executat
până la 180° se numeşte semi-pivot, iar cel peste 180° se numeşte pivot. Din
poziţia fundamentală, jucătorul trece greutatea corpului pe piciorul de sprijin fix,
care se îndoaie din gleznă şi genunchi. La terminarea întoarcerii, jucătorul se va
grăbi în poziţia fundamentală; în timpul pivotării, mingea se va proteja prin
ducerea braţelor în diferite planuri, în funcţie de poziţia apărătorului.
1. Din poziţie fundamentală se va executa pivotul prin păşirea fără minge,
înainte, înapoi, lateral, cu revenire în poziţie fundamentală.
2. Deplasări variate (alergare normală, deplasare cu spatele, deplasare
laterală, sprint) cu opriri şi pivotări de voie la semnale sau la diferite semne.
3. Studenţii sunt dispuşi în coloană câte unul, pe 4 echipe, la semnal sonor
primul jucător aleargă până la centrul terenului, ridică mingea, efectuează pivot
ofensiv, defensiv, lasă mingea se întoarce la urma şirului propriu şi pleacă
următorul jucător.
4. Jucătorii sunt împărţiţi în 4 şiruri dispuse în diagonală, faţă în faţă,
jucătorul 2 şi 4 execută pasă către jucătorul 1 rescpectiv 3 şi se deplasează la urma
şirului unde a pasat; jucătorul 1 şi 3 efecutează, ieşire la minge, prindere, oprire,
pivotare, pasă şi deplasare la urma şirului de pe aceeaşi parte.
5. Studenţii sunt dispuşi pe 2 şiruri, execută dribling, oprire, pivotare,
aruncare la coş, recuperare şi deplasare în dribling la urma şirului opus.
6. Structuri complexe de procedee tehnice:
- dribling, oprire, pasă şi deplasare la urma şirului propriu;
- autolansarea mingii, alergare, săritură, prinderea mingii, oprire, pivotare, dribling
la urma şirului opus;
- pasă, deplasare cu schimbare de direcţie, prindere, oprire, pivotare, aruncare la
coş, recuperare şi deplasare în dribling la urma şirului.
7. Joc de baschet 2 contra 2, pe jumătate de teren, cu finalizare, cu
obligativitatea ca jucătorul care intră în posesia mingii să execute structura:
prindere, oprire, pivotare, dribling sau aruncare la coş.
BIBLIOGRAFIE
1. Corneliu Negulescu. Baschet – baze generale ale metodicii predării, curs de
bază – partea a II-a. Editura Fundaţiei “România de
mâine”, Bucuresti, 2000.
2. Hânsa C. Învăţarea jocului de baschet. Editura Fundaţiei
Universitare “Dunărea de Jos” Galaţi, 2003.
3. Hânsa C. Baschet. Editura Mongabit, 2002.
4. Muşat Magdalena. Învăţaţi baschet fără profesor. Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1996.
5. www.frbaschet.ro Regulamentul jocului de baschet valabil din iulie 2008.