Burciu Bogdan Ionuţ

Psihologie zi, an II, gr. 3

ARGUMENTE CONTRA EUTANASIEI

Domeniu Aspect PRO ARGUMENT CONTRA

S O C I A L

Dreptul pacientului la autonomie (dreptul de a alege în mod liber cum doreşte să moară)

(1) Noi, ca oameni, nu suntem din start (din naştere) liberi să ne decidem soara. Suntem permanent constrânşi de norme juridice, sociale sau de altă natură. Scrise sau nescrise. Ideea esenţială este că privind lucrurile astfel, aşa -zisul drept la autonomie devine o falsă iluzie. Nu putem şi uneori nu este moral să acţionăm după bunul plac, mai ales în chestiuni de viaţă şi de moarte. Facem parte dintr-o societate în plan macro şi dintr-o familie în plan micro astfel încât am deveni profund egocentrici luând o asemenea decizie neţinând cont de nimeni şi de nimic ci doar de faptul că suntem „liberi” să facem cum dorim. (2) Dacă totuşi acceptăm noţiunea de autonomie în cel mai pur sens al ei (libertatea deciziei) nu mai văd motivul pentru care eutanasia să se numească astfel şi nu, simplu, suicid?

Prelungirea vieţii unui bolnav în fază terminală reprezintă o povară pentru societate

Trecând peste cinismul situaţiei aş dori să aflu dacă viaţa unui om poate fi văzută ca o simplă marfă? Poate fi ea măsurată în bani şi exprimată ca o problemă socială? Atunci când un membru al familie trece prin momente grele numai la bani nu -ţi mai stă capul! Şi sunt destule cazuri care au dovedit că, uneori, toţi banii din lume nu pot cumpăra sănătatea. Dar să nu trecem în derizoriu şi să încercăm măcar o convertire a vieţii în bani! În definitiv, cine suntem noi să decidem cantitatea de bani pe care o merită o viaţă sau alta?

O idee de eutanasie prost înţeleasă

Pornind de la eutanasia eugenică în care, în special în Germania nazistă, s-a pus accentul pe curăţarea societăţii de o serie de membrii consideraţi inutili: oameni cu boli mintale, copii cu diverse handicapuri etc. Plecând, în principal de la această idee coroborată cu o cercetare asupra purităţii raselor prost înţeleasă, Hitler decide să decimeze în masă diverse categorii de oameni: evrei, polonezi, ţigani, adulţi bolnavi mintal, copii bolnavi mintali şi alţii, în total aproximativ 20 de milioane de oameni, conform unui articol din New York Times, în ediţie electronică (Lichtblau, 2013).

J U R I D I C

Living wills

(1) Aceste formulare ale morţii sunt deseori contestate de sociatăţile pro-life în sensul că acestea ar fi „înrobitoare, vagi, deschizând calea abuzurilor periculoase pentru societate, deoarece chiar valide fiind, nu sunt un ghid de tratament demn de încredere deoarece pacientul se poate răzgândi” (Trif, Astărăstoae, & Liviu, 2002, p. 49). Mai mult decât atât unele dintre aceste formulare conţin o serie de termeni care fac posibilă interpretarea lor după bunul plac al cititorului. (2) În acelaşi timp, au existat cazuri (celebrul caz Marjorie Nighbert) în care pacientul a murit din cauza acestui formular întrucât, aşa cum scrie şi mai sus, pacientul s-a răzgândit. Numai că, fiind considerat incapabil a fost lăsat să moară, doar semnase formularul, nu?

Legalizarea eutanasiei / suicidului asistat

De-a lungul timpului s-au prezentat o serie de argumente în favoarea legalizării eutanasiei dintre care enumăr succint: dreptul de a-i fi uşurată suferinţa, dreptul de a refuza la viaţă, dreptul de a refuza îngrijirile/tratamentele medicale şi altele. În vir tutea acestor drepturi, nu văd de ce, acela care doreşte să moară şi nu este incapacitat, nu apelează la sinucid. Au existat cazuri în care oameni fără a fi într-un stadiu terminal al vreunei boli incurabile şi fără a avea dureri (cazul Cazzanello în care doamna Cazzanello a ales eutanasia pe motiv că „era nefericită pentru că îşi pierduse frumuseţea” Corriere della Serra, 2014), au solicitat şi primit substanţe letale (unele din cazurile celebrului doctor Jack Kevorkian şi altele).

Burciu Bogdan Ionuţ

Psihologie zi, an II, gr. 3

Un caz revoltător de eutanasie non-voluntară

Mă refer la cunoscutul caz Baby Doe în care o fetiţă în vârstă de 6 zile suferind de sindrom Down şi care avea o fistulă traheo-esofagiană (aspect care putea fi tratat printr-o intervenţie chirurgicală) calificată drept una de rutină de Trif et al., moare în urma deciziei Curţii de Justiţie de a nu realiza intervenţia. Decizia curţii s-a bazat pe principiul celor mai bune interese, principiu care stipulează faptul că „atunci când singura alternativă este non-tratamentul, părinţii pot alege această opţiune în mod legal, numai dacă este conformă cu cele mai bune interese ale copilului”. Trebuie menţionat aici că medicii au dorit să salveze copilul. Fetiţa a fost lăsată să moară de foame (eutanasie pasivă) (Trif, Astărăstoae, & Liviu, 2002, p. 40).

M E D I C A L

Jack Kevorkian – Doctorul Moarte

(1) Kathryn Tucker, o avocată din Seattle care a luptat fără succes să legalizeze suicidul asistat în statul Washington a încercat să se depărteze net de Kevorkian. Ea comenta că acesta nu punea preţ pe relaţia medic-pacient cu cei pe care îi ajuta să moară, că nu avea contact cu ei înainte de aceasta şi că nu făcea eforturi să verifice dacă pacienţii lui erau într-adevăr bolnavi terminali sau competenţi. Ea a spus despre Kevorkian: “El abordează problema pe uşa din dos pentru că într-adevăr el este un furnizor pe această uşă” (Trif, Astărăstoae, & Liviu, 2002, p. 136). (2) Michael A. Grodin, director pentru drept şi etică medicală la Universitate din Boston a spus: “Cam era timpul. Kevorkian nu a îndeplinit niciodată vreuna din condiţiile de responsabilitate înainte de a duce la îndeplinire suicidul asistat medical , cum ar fi de a fi avut o relaţie anterioară medic-pacient. El a devenit o caricatură a lui însuşi, iar chiar membrii societăţii <A muri cu compasiune> îl considerau extremist” (Trif, Astărăstoae, & Liviu, 2002, p. 136).

Mărturia unui medic care a participat la un suicid asistat

“Pentru mine a fost o experienţă extrem de mişcătoare. Trebuie să scot în evidenţă un lucru care e impresionant. Întâlneşti o persoană cu doar două săptămâni înainte ca ea să moară; îţi dai seama că o vei ajuta să treacă de acest lucru, dar e totodată foarte dureros pentru că faci un lucru pe care nu îţi vine să îl faci. Dacă vrei să o ţii în minte aşa cum era, respectată de familia ei şi respectându-se pe sine, nu poţi să refuzi însă, dacă crezi în dreptul ei şi îi respecţi motivaţia. Nu poţi spune “nu”, dar în acelaşi timp simţi o mare pierdere personală şi o mare repulsie” (Trif, Astărăstoae, & Liviu, 2002, p. 130). Această mărturie vine ca o confirmare a faptului că nici măcar profesioniştii (medicii) nu rămân impasibili în faţă morţii. Ca să nu mai vorbim despre trauma pe care familia care ar asista gestul suicidar al rudei lor ar putea s-o experimenteze. Din nefericire am trecut personal printr-o experienţă în care bunicul meu, suferind de cancer, a decedat sub ochii mei. Mărturisesc că o astfel de experienţă nu se poate uita aşa uşor şi rămâne salientă pentru mult timp.

Bibliografie

Corriere della Serra. (2014, 02 21). A cerut sa fie eutanasiata la o clinica din Elvetia pentru ca nu mai era frumoasă. Retrieved 02 26, 2014, from www.stirileprotv.ro:

http://stirileprotv.ro/stiri/bizar/a-cerut-sa-fie-eutanasiata-la-o-clinica-din-elvetia-pentru-ca-nu-mai-era-frumoasa.html

Lichtblau, E. (2013, 03 1). The Holocaust Just Got More Shocking. Retrieved 03 15, 2014, from New York Times: http://www.nytimes.com/2013/03/03/sunday-review/the-

holocaust-just-got-more-shocking.html?pagewanted=all&_r=0

Trif, A. B., Astărăstoae, V., & Liviu, C. (2002). Euthanasia; Suicidul asistat. Eugenia. Bucureşti: Info Medica.