Zidul Berlinului a fost vreme de 28 de ani unul dintre simbolurile Războiului Rece, factor declanşator a multor drame, divizând un oraş, o ţară şi un continent întreg, separând numeroase familii.   Iată zece lucruri de ştiut despre acest simbol.

Bariera  a fost construită pe 13 august 1961, fiind ideea liderului comunist est-german Walter Ulbricht şi nu a fost realizată cu ajutorul direct al sovieticilor, fiind construită de muncitorii şi soldaţii din Germania de Est .  

 Zidul Berlinului a avut o lungime  de 155 de kilometri şi o înălţime de 4 metri. Pentru a spori siguranţa, a fost construit un coridor suplimentar, cunoscut sub numele de Fâşia Morţii. Aceasta avea 100 de metri lăţime, era supravegheată continuu făcând astfel aproape imposibilă trecerea neautorizată în RFG

În Berlinul de Est a fost construit un turn înalt de aproximativ 365 de metri, având oficial un restaurant la ultimul etaj. Neoficial, acest etaj avea rolul de post de observaţie, căci pivota în jurul axei sale.  Astfel eficienţa zidului era sporită prin construirea de astfel de turnuri.

Impactul construirii zidului Berlinului a fost unul devastator pentru familile germane.  Est-germanii care lucrau în Germania de Vest au fost nevoiţi să renunţe la locurile lor de muncă, pierzându-şi astfel sursele de venituri. Mai mult decât atât, membrii a numeroase familii au fost efectiv separaţi de acest zid

Pentru vizitele în Germania de Est, zidul a fost prevăzut cu opt puncte oficiale de trecere, străinii (inclusiv vest-germanii) trebuind să obţină un permis special de trecere. 

Reacţia Statelor Unite faţă de zidul nou construit a fost una extrem de slabă, deşi contravenea înţelegerii dintre fostele state aliate conform căreia acestea trebuiau să asigure supravegherea Berlinului. Astfel, guvernul american a declarat că va accepta zidul Berlinului fără a utiliza forţa.

Numeroşi est-germani au încercat să fugă în Germania de Vest riscându-şi astfel vieţile. Unele statistici evidenţiază că după anul 1961 au reuşit să treacă în Germania de Vest circa 5000 de locuitori ai Berlinului de Est.    

În urma demisiei liderului est-german, Erich Honecker, noul guvern a declarat că est-germanii pot primi vize pentru vizitele în Germania de Vest.  Ca efect, zeci de mii de berlinezi  au protestat în faţa punctelor de control, pretinzând să fie lăsaţi să treacă. Realizând că stăvilirea mulţimii nu putea fi realizată, grănicerii au lăsat mulţimea să treacă în Germania de Vest.

Ultimul est-german care a fost ucis în timp ce încerca să treacă zidul a fost Chris Guefroy, în februarie 1989. În prezent, una din străzile Berlinului îi poartă numele.

Zidul Berlinului a căzut în noiembrie 1989, fiind ulterior dărâmat cu buldozerele. În urmă au rămas un muzeu dedicat Zidului şi câteva rămăşiţe ale fostului simbol al Războiului Rece.

Poarta Brandenburg este unul dintre cele mai cunoscute monumente ale Berlinului. Poziţionată între Parizer Platz şi Platz der 18 Martie, a fost construită la comanda lui Wilhelm al II-lea, ca un simbol al împăcării.Poarta Brandenburg este unul dintre cele mai cunoscute monumente ale Berlinului. Poziţionată între Parizer Platz şi Platz der 18 Martie, a fost construită la comanda lui Wilhelm al II-lea, ca un simbol al împăcării. Autorul proiectului a fost arhitectul Karl Gotthard von Longhans (lucrările s-au derulat în perioada 1788-1791), care a utilizat elemente ale arhitecturii clasice. Consfinţind renumele Berlinului de “Spreeathen” (Atena de pe Râul Spree), poarta a fost realizată după Propylaea, calea de acces la Acropolis, în Atena. Este compusă din 12 coloane dorice, care susţin Quadriga condusă de zeiţa Viktoria (sculptura lui Johann Gottfried Schadow). Poarta Brandenburg a rămas neschimbată ca arhitectură şi a jucat un rol deosebit în istoria modernă a Germaniei.  Repere istoriceDupă bătălia de la Jena-Auerstedt, Napoleon, învingător al Prusiei, a demontat Quadriga şi a dus-o la Paris. Statuia a fost redată Berlinului în 1914 de generalul Ernst von Pfuel, iar crean-ga de măslin din mâna zeiţei a fost înlocuită cu o cruce a biruinţei. Naziştii au folosit Poarta Brandenburg drept simbol. În 1945, la sfârşitul celui de-al II-lea război mondial şi al cumplitelor bombardamente asupra Berlinului, Poarta era neatinsă, protejată de ordine stricte ale comandamentului aliat. Divizarea Germaniei şi împărţirea tragică a Berlinului în Est şi Vest (zidul construit în 1962 avea Poarta drept element central) au închis şi ultima cale de acces între cele două zone de ocupaţie. Un an mai târziu, J.F. Kennedy făcea o vizită istorică la Berlin, iar ocupanţii sovietici acopereau poarta cu mari afişe ce obturau privirea către partea de est a oraşului. În 1987, Ronald Reagan a vorbit berlinezilor la Poarta Brandenburg, adresându-se  în acelaşi timp şi lui Mikhail Gorbachev, căruia îi solicita să deschida Poarta şi să distrugă zidul, punând capăt războiului rece. La 22 decembrie 1989, Poarta a fost

redeschisă, când cancelarul Helmut Kohl a mers în întâmpinarea prim-ministrului est-german, Hans Modrow.  Simbol modernPoarta Brandenburg este, cu siguranţă, cel mai important simbol european modern al păcii, intrarea triumfătoare a zeiţei în oraş semnificând sfârşitul conflictelor. Este, de asemenea, un simbol al divizării şi reunificării, un monument pe sub care au defilat torţele naziste ce au târât Germania în cea mai neagră perioadă a istoriei, dar prin care au trecut, plângând de bucurie, oameni despărţiţi prin decizii arbitrare vreme de mai bine de 50 de ani.

Berliner Dom este o catedrala in stil baroc construita intre 1894 si 1905. Se afla situata pe o insula de pe raul Spree, cunoscuta sub numele de Insula Muzeelor. Cladirea actuala este a treia biserica construita in aceasta locatie.

Prima biserica a fost construita aici in 1465. Aceasta cladire oarecum modesta a servit mai tarziu drept biserica de curte a familiei Hohenzollern. Biserica a fost inlocuita de o catedrala ce a fost construita intre 1745 si 1747 in stil baroc dupa un proiect al lui Johann Boumann. Mai apoi a fost remodelata intr-o cladire in stil clasic, intre anii 1816 si 1822 dupa un proiect al arhitectului berlinez Karl Friedrich Schinkel.

Din ordinul imparatului Wilhelm al II-lea cladirea a fost demolata in 1894 si inlocuita de catedrala ce se gaseste si astazi aici. Mult mai mare decat predecesoarele sale, catedrala s-a dorit a fi un raspuns la catedrala catolica din Roma, Basilica San Pietro. Catedrala din Berlin a fost construita in stil renascentist si proiectata de Julius Raschdorff. Biserica are foarte ornamente pentru o catedrala protestanta. Constructia catedralei de 114m lungime si 73 latime s-a desfasurat intre anii 1894 si 1905.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, cladirea a fost lovita de o bomba cu napalm care a dus la avarierea serioasa a Catedralei. Un acoperis temporar a fost instalat pentru a proteja ceea ce a mai ramas in interiorul bisericii si in ciuda planurilor guvernului est german de a demola cladirea in 1975 a fost inceputa reconstructia.

Restaurarea interiorului a inceput in 1984 si in 1993 biserica a fost redeschisa. A fost iarasi sfintita in anul 1996 iar in timpul lucrarilor de renovare, design-ul original a fost modificat intr-o forma simplicata. Mausoleul Hohenzollern ce se afla langa cladire a fost si el indepartat in timpul acestor lucrari.

Unul dintre punctele de atractie ale interiorului bisericii este orga construita de Wilhelm Sauer. Aceasta a fost facuta in 1905 si are peste 7000 de tevi. O serie de membrii ai familiei Hohenzollern sunt inmormantati in biserica, printre ei numarandu-se Friedrich I si sotia sa care sunt inmormantati intr-un sarcofag foarte frumos sculptat. Cel mai vechi mormant din Catedrala este cel al electorului de Brandenburg Johann Cicero (1530). Altarul principal care a fost salvat dateaza din 1850. Vitraliile au fost create initial de Anton von Werner si au fost mai apoi restaurate.