bertrand russell - istoria filosofiei occidentale, vol. i - humanitas (2005).docx

8/9/2019 Bertrand Russell - Istoria filosofiei occidentale, vol. I - Humanitas (2005).docx

1/26

Prefaţă

Spre a preîntâmpina critici şi mai severe decât cele pe care această carte oricum le merită,este nevoie de câteva cuvinte de scuză şi de explicaţie.

Scuzele le datorez specialiştilor în diverse şcoli şi personalităţi flozofce. Pentru fecare dintreflozofi de care mă ocup în carte, cu posibila excepţie a lui Leibniz, există autori mai competenţi camine. Dacă admitem însă că se pot scrie şi cărţi de o mai lară cuprindere, este inevitabil, din motivulcă nu suntem nemuritori, ca aceia care scriu ast!el de cărţi să aloce fecărei părţi mai puţin timp decâtar !ace"o cineva care se concentrează asupra unui sinur ânditor sau asupra unei perioade scurte.

#nii, cu exienţe pro!esionale in$exibile, vor trae de aici concluzia că lucrări de lară cuprindere nicin"ar trebui să fe scrise sau că, dacă totuşi se scriu, ar trebui să fe nişte monorafi colective. %eva sepierde totuşi atunci când mai mulţi autori cooperează la o lucrare. Dacă în mişcarea istoriei există vreounitate, dacă există o relaţie strânsă între ceea ce precede şi ceea ce urmează, atunci, pentru a da învilea această unitate şi această relaţie, este necesar ca perioadele de dinainte şi cele de după să fesintetizate într"o sinură minte. #nui specialist în &ousseau s"ar putea să"i fe reu să lămureascăadecvat leătura acestuia cu Sparta lui Platon şi Plutar'( iar un istoric al Spartei s"ar putea să nuconştientizeze prop'etic ecourile acesteia la )obbes, *ic'te şi Lenin. %artea de !aţă îşi propune, întrealtele, să evidenţieze ast!el de relaţii, iar acest obiectiv nu poate f atins decât în cadrul unei vastepanorame.

+xistă numeroase tratate de istorie a flozofei, dar din câte cunosc, nici unul nu şi"a fxat exactobiectivul urmărit de mine. *ilozofi sunt deopotrivă e!ecte şi cauze e!ecte ale împre-urărilor sociale în

care s"au a$at şi ale vieţii politice şi instituţiilor din vremea lor( cauze dacă sunt norocoşi/ ale unorcredinţe ce"şi vor pune amprenta pe viaţa politică şi instituţiile epocilor ulterioare. 0n cele mai multeistorii ale flozofei, fecare flozo! ne apare ca într"un !el de vid( opiniile sale sunt expuse !ără alte relaţiidecât, cel mult, cu flozof de mai înainte. +u, dimpotrivă, încerc să prezint pe fecare flozo!, în măsura în care adevărul o permite, ca pe un produs al mediului său de viaţă, ca pe un om în care s"aucristalizat şi concentrat ânduri şi simţăminte ce, într"o !ormă vaă şi di!uză, animau comunitateacăreia el îi aparţinea.

1 ast!el de perspectivă mi"a impus inserarea unor capitole de istorie pur socială. 2u"i poţi înţelee pe stoici şi pe epicureici dacă nu cunoşti cât de cât epoca elenistică, după cum nu"i poţi înţelee pe scolastici !ără a avea măcar minime cunoştinţe despre evoluţia 3isericii din secolul al 4"leapână în secolul al 5666"lea. 7m expus de aceea, pe scurt, acele părţi din confuraţia istorică deansamblu despre care am socotit că au in$uenţat mai puternic ândirea flozofcă şi am stăruit îndeosebi asupra perioadelor cu care unii cititori sunt, după toate probabilităţile, mai puţin !amiliarizaţi" bunăoară, asupra +vului 8ediu timpuriu. 0n aceste capitole de istorie enerală am lăsat însă 'otărâtdeoparte orice mi s"a părut !ără repercusiuni, sau cu repercusiuni neînsemnate, asupra flozofei deatunci sau de mai târziu.

0ntr"o carte cum este cea de !aţă, selecţia e un lucru !oarte difcil. 1miţând detaliile, o cartedevine searbădă şi neinteresantă( !ăcând loc detaliilor, riscă să devină insuportabil de lună. 7mcăutat, aşadar, un compromis, tratând numai despre flozofi care mi s"au părut de importanţă


2/26

considerabilă şi menţionând, în leătură cu ei, detalii care, deşi nu sunt de importanţă !undamentală,au valoare ilustrativă sau dau vivacitate expunerii.

*ilozofa, c'iar de la începuturile ei, n"a !ost doar o îndeletnicire de şcoală sau un mediu dedispute între o mână de învăţaţi, ci a !ost parte interantă din viaţa comunităţii . +u am situat"o într"oast!el de perspectivă, iar dacă lucrarea mea are vreun merit, el rezultă tocmai din această viziune.

%artea de !aţă îşi datorează existenţa dr. 7lbert %. 3arnes, find iniţial proiectată iar în parte şiexpusă sub !ormă de con!erinţe la *undaţia 3arnes din Penns9lvania.

La !el ca în cazul ma-orităţii lucrărilor mele de după :;


3/26

Introducere

%oncepţiile despre lume şi viaţă pe care le numim ,,flozofce? sunt produsul a doi !actori unulsunt concepţiile reliioase şi etice moştenite, iar al doilea, enul de investiaţie pe care o putem numi?ştiinţifcă?, !olosind acest cuvânt în cea mai lară accepţiune. *ilozofi individuali di!eră mult unii dealţii în ceea ce priveşte ponderea pe care cei doi !actori o au în sistemele lor, dar pentru flozofe estecaracteristică prezenţa, în rade di!erite, a amândurora.

%uvântul @flozofeA a !ost şi este !olosit în numeroase moduri, unele mai lari, altele mai înuste. +u propun să"l !olosim într"un sens !oarte lar, pe care voi încerca acum să"l explic.

*ilozofa, în sensul pe care"l dau eu acestui cuvânt, este ceva intermediar între teoloie şiştiinţă. 7semeni teoloiei, ea constă din speculaţii asupra unor c'estiuni despre care până în prezentnu dispunem de o cunoaştere pozitivă( dar, asemeni ştiinţei, ea apelează la raţiunea umană şi nu laautoritate " nici la autoritatea tradiţiei, nici la cea a revelaţiei. >oată cunoaşterea pozitivă aparţine "susţin eu " ştiinţei( toate dogmele privitoare la ceea ce depăşeşte cunoaşterea propriu"zisă aparţinteoloiei. 0ntre teoloie şi ştiinţă există însă un No Man's Land, expus atacurilor din ambele părţi( acestteritoriu intermediar este cel al flozofei. 7proape toate întrebările de maxim interes pentru spiritelespeculative sunt de aşa natură, încât ştiinţa nu le poate da răspuns, iar răspunsurile încrezătoare pecare li le dau teoloii nu mai par atât de convinătoare cum păreau cu secole în urmă. Se împartelumea în spirit şi materie, iar dacă da, ce este spiritul şi ce este materiaB +ste spiritul subordonatmateriei sau este înzestrat cu puteri independenteB 7re universul vreo unitate sau scopB +voluează elspre o anume ţintăB +xistă cu adevărat lei ale naturii sau credem în lei doar din pricina pasiunii

noastre înnăscute pentru ordineB +ste omul ceea ce îi pare a f astronomului, adică o rămă-oară decarbon impur şi apă, care se târăşte nevolnică pe o planetă neimportantăB Sau este, aşa cum îi aparelui )amletB 2u cumva este şi una şi altaB +xistă oare un mod de viaţă nobil şi altul inobil, sau toatemodurile de viaţă sunt doar deşarteB Dacă există un mod de viaţă nobil, în ce constă el şi cum îl putematineB >rebuie oare ca binele să fe etern spre a merita să fe preţuit, sau merită să năzuim spre elc'iar dacă universul se îndreaptă în mod inexorabil spre moarteB +xistă oare ceea ce se c'eamă înţelepciune, sau ceea ce pare a f înţelepciune nu e decât rafnamentul ultim al nebunieiB La ast!el de întrebări nu se poate ăsi răspuns în laborator. >eoloii au pretins că pot da răspunsuri la ele, ba c'iarrăspunsuri cât se poate de cateorice( dar tocmai tonul lor cateoric este pentru spiritele modern unmotiv de a le privi cu suspiciune. *ilozofa se îndeletniceşte cu studiul acestor întrebări, c'iar dacăfnalmente nu poate a$a şi răspunsurile la ele.

Dar atunci " aţi putea întreba " de ce să ne irosim timpul cu ast!el de probleme insolubileB Laaceastă întrebare poţi să răspunzi ca istoric sau ca individ încercat de spaima sinurătăţii cosmice.

&ăspunsul istoricului, atât cât sunt eu capabil să"l dau, va ieşi la iveală pe parcursul acesteicărţi. Din clipa în care oamenii au devenit capabili de speculaţie liberă, acţiunile lor, sub nenumărateaspecte importante, au depins de teoriile lor despre lume şi viaţa umană, ca şi despre ceea ce estebun sau rău. Lucrul acesta este la !el de adevărat pentru prezent, pe cât a !ost pentru orice epocă dintrecut. Spre a înţelee o epocă sau un popor, trebuie să"i înţeleem flozofa, iar pentru a"i înţeleeflozofa, trebuie să fm noi înşine, într"o oarecare măsură, flozof. +xistă aici o cauzalitate reciprocă împre-urările în care oamenii trăiesc determină într"o măsură însemnată flozofa lor, dar şi reciproc,


4/26

flozofa lor determină în mare măsură împre-urările vieţii lor. 7ceastă interacţiune în decursul secolelorva !ace obiectul painilor ce urmează.

+xistă însă şi un răspuns mai personal. Ctiinţa ne spune ce putem cunoaşte, dar ceea ce putemcunoaşte este puţin, încât dacă uităm cât de multe lucruri nu putem cunoaşte, devenim insensibili lac'estiuni de !oarte mare importanţă. >eoloia, pe de altă parte, induce credinţa cu caracter domaticcă suntem ştiutori, acolo unde de !apt suntem inoranţi şi ast!el dă naştere unei atitudini insolente !aţăde univers. %ând suntem animaţi de intense speranţe şi temeri, incertitudinea e c'inuitoare, dartrebuie să ne obişnuim cu ea dacă vrem să trăim !ără spri-inul unor basme recon!ortante. 2u"i bine nicisă uităm întrebările pe care le pune flozofa, nici să ne lăsăm lesne convinşi că dispunem derăspunsuri indubitabile la ele. 7 ne învăţa cum să trăim !ără certitudine, dar !ără a f totuşi paralizaţi deezitări este poate principalul lucru pe care flozofa îl mai poate !ace, în epoca noastră, pentru cei ce ostudiază.

*ilozofa ca deosebită de teoloie debutează în recia în secolul al 46"lea î.%r. După dezvoltareape care a cunoscut"o în 7ntic'itate, ea a a-uns din nou în subordinea teoloiei odată cu declinul &omeiși cu trium!ul creştinismului. %ea de"a doua mare perioadă a ei, din secolul al 56"lea până în cel de"al564"lea, a !ost dominată de 3iserica catolică, excepţie !ăcând doar câţiva mari rebeli, precum 0mpăratul*rederic al 66"lea ::;E":=EF/. 7ceastă perioadă a !ost curmată de con!uziile ce au culminat cu

&e!orma. %ea de"a treia perioadă, din secolul al 5466"lea până în prezent, este dominată, mai multdecât predecesoarele ei, de ştiinţă( credinţele reliioase tradiţionale rămân importante, dar se simte căau nevoie de -ustifcări şi su!eră modifcări ori de câte ori ştiinţa pare să !acă imperativ acest lucru.Puţini dintre flozofi din această perioadă împărtăşesc vederi compatibile cu doma catolică, iar înspeculaţiile lor statul secular este mai important decât 3iserica.

%oeziunea socială şi libertatea individuală, aidoma reliiei şi ştiinţei, sunt într"o stare decon$ict sau de compromis incomod pe parcursul întreii perioade. 0n recia, coeziunea socială eraasiurată de loialitatea !aţă de oraşul"stat( nici c'iar 7ristotel, deşi în vremea sa 7lexandru 8acedonera pe cale de a !ace perimat oraşul"stat, nu putea să ăsească merite vreunei alte !orme decomunitate politică. 8ăsura în care libertatea individului era înrădită de îndatoririle sale !aţă de%etate a variat considerabil. 0n Sparta individul avea la !el de pu țină libertate ca şi în ermania sau&usia zilelor noastre( în 7tena, în ciuda unor persecuţii ocazionale, cetăţenii s"au bucurat, în cea mai

bună perioadă, de o extraordinară libertate !aţă de restricţiile impuse de stat. ândirea reacă de pânăla 7ristotel inclusiv este dominate de devotamentul reliios şi patriotic !aţă de %etate( sistemele eticedin această perioadă sunt adaptate vieţii cetăţenilor şi cuprind un important element politic. După cerecii au !ost aserviţi, întâi de către macedoneni, apoi de către romani, concepţiile care conveniserăcondiţiei lor de independenţă au devenit inaplicabile. De aici a rezultat, pe de o parte, o pierdere devioare în urma rupturii cu tradiţia, iar pe de alta, o etică mai individuală şi mai puţin socială. Stoiciiândeau viaţa virtuoosă ca pe o relaţie a su$etului cu divinitatea, şi nu ca pe o relaţie între cetă eanț şistat. +i au preătit ast!el calea pentru creştinism, care, la !el ca stoicismul, a !ost la început apolitic datfind că, în cursul primelor sale trei secole, aderenții săi n"au exercitot in$uenţă asupra cârmuirii. 0ndecursul celor aș se secole şi -umătate de la 7lexandru la %onstantin, coeziunea socială a !ost asiuratănu de către flozofe şi nici de către vec'ile loialităţi, ci prin !olosirea !orţei, mai întâi a !orţei armatelor,iar mai apoi a administraţiei civile. 1ştirile romane, şoselele romane, dreptul roman şi !uncţionariiromani întâi au creat iar apoi au menţinut un puternic stat centralizat. 2imic din această s!eră nu s"a

datorat flozofei romane, pentru că o ast!el de flozofe nici n"a existat.

0n decursul acestei luni perioade, ideile receşti moştenite din epoca libertăţii au su!erit unproces treptat de trans!ormare. #nele din vec'ile idei, mai cu seamă cele pe care noi le"am consideraspecifc reliioase, şi"au sporit importanţa relativă( altele, mai raţionaliste, au !ost date la o partepentru că nu mai corespundeau spiritului epocii. 0n !elul acesta păânii din epoca mai târzie au tota-ustat tradiţia reacă până când aceasta a devenit aptă de a f încorporată doctrinei creştine.


5/26

%reştinismul a popularizat o opinie importantă ce era de-a prezentă implicit în doctrinastoicilor, dar era străină spiritului eneral al 7ntic'ităţii " opinia că datoria omului !aţă de Dumnezeueste mai imperativă decât datoria sa !aţă de stat.: 7ceastă opinie " că ?trebuie să dăm ascultare luiDumnezeu şi nu omului?, după cum spuneau Socrate şi apostolii " a supravieţuit convertirii lui%onstantin, deoarece primii împăraţi creştini erau arieni sau înclinau spre arianism. %ând împăraţii audevenit ortodocşi, ea a a-uns desuetă. 0n 6mperiul bizantin a rămas latentă, ca şi mai târziu în imperiul

rus, unde creştinismul a venit din %onstantinopol.=

0n 1ccident, însă, unde împăraţii catolici au !ostaproape imediat înlocuiţi exceptând parţial alia/ de cuceritori barbari eretici, superioritateaataşamentului reliios !aţă de cel politic a supravieţuit şi mai dăinuie încă într"o anumită măsură.

6nvaziile barbare au pus capăt, timp de şase secole, civilizaţiei vest"europene. 7ceasta a maidăinuit o vreme în 6rlanda, înainte de a f distrusă de danezi în secolul al 65"lea( înainte de a se stine şiaici, ea a dat la iveală o personalitate de seamă " pe Scotus +riena. 0n 6mperiul de răsărit, civilizaţiareacă, într"o !ormă sclerozată, a supravieţuit, ca într"un muzeu, până la căderea %onstantinopolului în:GE


6/26

>oată !orţa armelor era de partea reilor, şi totuşi 3iserica a ieşit biruitoare. +a a biruit, în partepentru că avea aproape monopolul educaţiei, iar în parte pentru că reii se a$au mereu în război uniicu alţii, dar în principal pentru că, cu !oarte puţine excepţii, atât cârmuitorii cât şi poporul credeau că3iserica deţine puterea c'eilor. +a putea 'otărî dacă un ree avea să trăiască veşnic în rai sau în iad(ea putea să absolve pe supuşi de -urământul de credinţă şi ast!el să stimuleze răzvrătirea. 0n plus,3iserica întruc'ipa ordinea în locul anar'iei, ceea ce i"a câştiat spri-inul clasei mercantile în curs de

!ormare. 0n 6talia mai cu seamă acest din urmă considerent a !ost decisiv.

0ncercarea teutonică de a păstra cel puţin o independenţă parţială !aţă de 3iserică şi"a a$atexpresie nu doar în politică, ci şi în artă, amor, cavalerism şi război. +a s"a mani!estat în !oarte micămăsură în lumea intelectuală, dat find că educaţia era limitată aproape exclusiv la cler. *ilozofaexplicită a +vului 8ediu nu este o olindă fdelă a acelor vremuri, ci doar a ceea ce predica una dinpărţi. Printre clerici însă I în special printre căluării !ranciscani ", din diverse motive unii a-uneau îndezacord cu Papa. 0n plus, în 6talia cultura s"a răspândit printre laici cu câteva secole mai devremedecât a !ăcut"o la nord de 7lpi. *rederic al 66"lea, care a încercat să întemeieze o nouă reliie,reprezintă extrema culturii anti"papale. >oma dJ7Kuino, oriinar din reatul 2eapolelui a$at subsuzeranitatea lui *rederic al 66"lea, rămâne până în prezent exponentul clasic al flozofei papale. Dante,cu vreo cincizeci de ani mai târziu, a realizat o sinteză, dând sinura expunere ec'ilibrată a întreuluiunivers de idei medieval.

După Dante, atât din raţiuni politice, cât şi din raţiuni intelectuale, sinteza flozofcă medievalăs"a destrămat. 7tât cât a dăinuit, ea s"a caracterizat prin ordine şi printr"un soi de completitudineminiaturală( tot ceea ce era cuprins în sistem era plasat cu precizie în relaţie cu celelalte conţinuturiale cosmosului său eminamente fnit. 0nsă 8area Sc'ismă, mişcarea conciliară şi papalitatea dinperioada &enaşterii au dus fnalmente la &e!ormă, care a s!ărâmat unitatea creştinătăţii şi teoriascolastică a cârmuirii centrate în -urul papei. 0n perioada &enaşterii, noile cunoştinţe atât despre7ntic'itate, cât şi despre supra!aţa Pământului i"au !ăcut pe oameni să se simtă sătui de sisteme,percepute de acum ca un !el de temniţe ale spiritului. 7stronomia copernicană a plasat Pământul şiomul într"o poziţie mai umilă decât cea de care se bucuraseră în teoria ptolemaică. La oameniiintelienţi, plăcerea descoperirii de noi !apte a luat locul plăcerii de a specula, analiza şi sistematiza.Deşi în artă &enaşterea cultivă încă ordinea, în ândire ea pre!eră o amplă şi rodnică dezordine. 0naceastă privinţă 8ontaine este exponentul cel mai tipic al epocii.

0n teoria politicii, ca peste tot cu excepţia artei, a avut loc un colaps al ordinii. +vul 8ediu, deşiturbulent în practică, a !ost dominat în ândire de pasiunea pentru lealitate şi de o !oarte precisăteorie a puterii politice. >oată puterea îşi are izvorul ultim în Dumnezeu( +l a deleat Papei puterea înlucrurile sfnte, iar 0mpăratului în cele pro!ane. Dar atât Papa cât şi 0mpăratul şi"au pierdut dinimportanţă în decursul secolului al 54"lea. Papa a devenit doar unul dintre principii italieni, prins în -ocul incredibil de complicat şi de murdar al politicii de putere italiene. 2oile monar'ii naţionale din*ranţa, Spania şi 7nlia aveau, în teritoriile lor respective, o putere în care nu se puteau amesteca niciPapa, nici 0mpăratul. raţie în mare parte pra!ului de puşcă, statul naţional a dobândit asupa ândirii şisimţirii oamenilor o in$uenţă cum nu avusese înainte, in$uenţă ce avea să distruă treptat ceea ce mairămăsese din credinţa romană în unitatea civilizaţiei.

7ceastă dezordine politică şi"a a$at expresie în Principele lui 8ac'iavelli. 0n absenţa oricărui

principiu călăuzitor, politica devine o luptă nedisimulată pentru putere. Principele o!eră s!aturi pentrupracticarea cu succes a acestui -oc. %eea ce se întâmplase în marea epocă a reciei s"a întâmplat dinnou în 6talia renascentistă înrădirile morale tradiţionale au dispărut, find considerate asociate cusuperstiţia( eliberarea din strânsoare i"a !ăcut pe indivizi eneriei şi creatori, producând o neobişnuităe$orescenţă de enii( dar anar'ia şi trădările ce au rezultat inevitabil din decăderea moravurilor i"au!ăcut pe italieni neputincioşi pe plan colectiv, ast!el încât, aidoma vec'ilor reci, au căzut substăpânirea unor naţiuni mai puţin civilizate dar mai puţin lipsite de coeziune socială .


7/26

&ezultatul însă a !ost mai puţin dezastruos decât în cazul reciei, pentru că noile naţiuniputernice, cu excepţia Spaniei, s"au dovedit capabile de mari realizări, aşa cum până atunci !useserăitalienii.

0ncepând din secolul al 546"lea, istoria ândirii europene este dominate de &e!ormă. &e!orma a!ost o mişcare complexă şi multilaterală iar succesul ei s"a datorat unor cauze variate. Ȋn principal, eaa !ost o revoltă a naţiunilor nordice împotriva dominaţiei reînnoite a &omei. &eliia a !ost !orţa care asupus 2ordul, dar în 6talia ea decăzuse papalitatea se menţinea ca instituţie şi extorca un tribut enormdin ermania şi 7nlia, însă aceste naţiuni, care erau încă evlavioase, nu puteau simţi nici un !el derespect !aţă de Papii 3oria şi 8edici, care pretindeau că salvează su$etul din puratoriu în sc'imbulbanilor peşin pe care apoi îi risipeau pe lux şi depravare. 8otive naţionale, economice şi morale auacţionat converent, amplifcând revolta împotriva &omei. 0n plus, principii şi"au dat curând seama cădacă 3iserica ar deveni în teritoriile lor pur naţionale, ei ar f în măsură să o domine şi ast!el ar devenimult mai puternici acasă decât !useseră când împărţeau cârmuirea cu Papa. Din toate aceste motive,inovaţiile teoloice ale lui Lut'er au !ost bine primite atât de către cârmuitori, cât şi de către popoare în cea mai mare parte a +uropei septentrionale.

3iserica %atolică şi"a avut obârşia în trei surse. 6storia ei sacră a !ost iudaică, teoloia ei a !ostelină, iar cârmuirea ei şi dreptul ei canonic au !ost, cel puţin indirect, romane. &e!orma a respins

elementele romane, a atenuat elementele eline şi a potenţat viuros elementele iudaice. +a a cooperatast!el cu !orţele naţionaliste care destrămau opera de coeziune socială ce !usese realizată întâi de6mperiul roman, iar mai apoi de 3iserica &omană. 0n doctrina catolică, revelaţia divină nu se s!ârşea cuScripturile, ci continua din veac în veac prin intermediul 3isericii, căreia, de aceea, individul era datorsă"şi subordoneze opiniile sale private. Protestanţii, dimpotrivă, contestau 3isericii rolul de ve'icul alrevelaţiei( adevărul trebuia căutat numai în 3iblie, pe care fecare om o putea interpreta sinur. Dacă între oameni apăreau diverenţe de interpretare, nu exista nici o autoritate de sorinte divină care săarbitreze în dispută. 0n practică, statul îşi aroa dreptul ce aparţinuse până atunci 3isericii, dar aceasta însemna uzurpare . Potrivit teoriei protestante, nu trebuie să existe nici un intermediar pământesc întresu$et şi Dumnezeu.

+!ectele acestei sc'imbări au !ost de maximă însemnătate. 7devărul nu mai urma a f stabilitconsultând o autoritate, ci prin meditaţie lăuntrică. S"au dezvoltat rapid o tendinţă spre anar'ism în

politică, iar în reliie spre misticism, care niciodată n"a putut f interat !ără difcultate în cadreleortodoxiei catolice. S"a a-uns la existenţa nu a unui sinur protestantism, ci a unei multitudini de secte(nu a unei sinure flozofi opuse scolasticii, ci a tot atâtea flozofi câţi flozof existau( nu, ca în secolulal 5666"lea, a unui sinur 0mpărat opus Papei, ci a unui mare număr de rei eretici. &ezultatul, în ândireca şi în literatură, a !ost un subiectivism din ce în ce mai adânc, care la început a acţionat ca osănătoasă eliberare din sclavia spirituală, dar apoi a evoluat repede spre o izolare personalăneprielnică sănătăţii sociale.

*ilozofa modernă începe cu Descartes, pentru care certitudinea !undamentală o constituieexistenţa eului şi a ândurilor sale, din care urmează a f in!erată existenţa lumii exterioare. 7cesta a!ost doar primul pas într"o evoluţie, prin 3erele9 şi Mant, până la *ic'te, pentru care totul nu estedecât emanaţie a eului. 7ceasta însemna sminteală, iar din această extremă flozofa a tot încercat,mereu de atunci, să evadeze în lumea simţului comun cotidian.

8ână"n mână cu subiectivismul din flozofe s"a dezvoltat anar'ismul în politică. 0ncă în timpulvieţii lui Lut'er discipoli indezirabili și nerecunoscuţi au dezvoltat doctrina anabaptismului, care, ovreme, a dominat oraşul 8iinster. 7nabaptiştii repudiau orice lee, find convinşi că omul de bine va fcălăuzit în fece clipă de S!ântul Du', care nu poate f cuprins în !ormule. De la această premisă ei aua-uns la comunism şi la promiscuitate sexuală, drept care au !ost exterminaţi după o eroică rezistenţă.0nsă doctrina lor, în !orme atenuate, s"a răspândit în 1landa, 7nlia şi 7merica( istoriceşte, ea estesursa Kuaerismului. 1 !ormă mai apriă de anar'ism, de data asta !ără leătură cu reliia, a apărut însecolul al 565"lea. 0n &usia, în Spania și, într"o mai mică măsură în 6talia, el a înreistrat succese


8/26

considerabile şi rămâne până astăzi sperietoarea autorităţilor de imiraţie americane. 7ceastă !ormămodernă, deşi este anti"reliioasă, păstrează încă mult din spiritul protestantismului timpuriu, de caredi!eră în principal prin aceea că îndreaptă împotriva cârmuirilor seculare ostilitatea pe care Lut'er o îndrepta împotriva papilor.

Subiectivitatea, odată descătuşată, şi"a urmat cursul ei propriu, neputând f zăăzuită. 0n s!eramoravurilor, accentul protestant asupra conştiinţei individuale a !ost esenţialmente anar'ic.Deprinderea şi obiceiul au !ost atât de puternice, încât, cu excepţia unor izbucniri ocazionale cum a!ost cea din 8iinster, discipolii individualismului în etică au continuat să acţioneze într"un mod ce era, în sens convenţional, virtuos. +ra vorba însă de un ec'ilibru precar. %ultul @sensibilităţiiA propriusecolului al 54666"lea a început să"l surpe un act era acum admirat nu pentru consecinţele lui bune saupentru că se con!orma unui cod moral, ci pentru emoţia ce"l însu$eţea. Din această atitudine s"adezvoltat cultul eroilor, aşa cum l"au exprimat %arl9le şi 2ietzsc'e, sau cultul b9ronian al pasiuniiviolente de indi!erent ce !el.

8işcarea romantică din artă, din literatură şi din politică se a$ă în leătură cu acest modsubiectiv de -udecare a oamenilor, nu ca membri ai unei comunităţi, ci ca nişte obiecte decontemplaţie delectabile estetic. >irii sunt mai !rumoşi decât oile, dar pre!erăm să"i vedem stânddupă rila-. &omanticul tipic înlătură rila-ul şi savurează saltul manifc cu care tirul ani'ilează oaia.

+l îi îndeamnă pe oameni să se înc'ipuie tiri, iar când izbute teș , rezultatele nu sunt totdeauna plăcute.

*a ăț de !ormele mai detracate ale subiectivismului s"au înreistrat Ȋn epoca modernă reacțiivariate. 8ai întâi, o flozofe de compromis, doctrina liberalismului, care a încercat să delimiteze întreele s!era uvernământului şi cea a individului. 7ceastă flozofe debutează, în !orma ei modernă, cuLoce, care se opune în aceeaşi măsură @entuziasmuluiA " individualismului anabaptiştilor " ca şiautorităţii absolute şi subordonării oarbe !aţă de tradiţie. 1 revoltă mai radical duce la cultul statului,atribuindu"i acestuia poziţia pe care catolicismul o acorda 3isericii sau c'iar, uneori, pe cea a luiDumnezeu. )obbes, &ousseau şi )eel reprezintă etape di!erite ale acestei teorii iar doctrinele lor sunt întruc'ipate practic în %romNell, 2apoleon şi ermania modernă. %omunismul, în teorie, este departede asemenea teorii, dar în practică este antrenat spre un tip de comunitate !oarte asemănător celei cerezultă din cultul statului.

Pe tot parcursul acestei luni evoluţii, din anul OFF î.%r. până în prezent, flozofi s"au împărţit între cei ce voiau să întărească leăturile sociale şi cei ce voiau să le relaxeze. De această deosebire seleaă anumite altele. Promotorii disciplinei susţineau câte un sistem de dome, vec'i sau noi, şi înconsecinţă erau siliţi să se arate, într"o măsură mai mare sau mai mică, ostili ştiinţei, dat find cădomele lor nu puteau f dovedite empiric. 0n mod aproape invariabil ei au predicat că binele nu rezidă în !ericire, ci trebuie pre!erate ?nobleţea? sau ?eroismul?. +i au simpatizat cu părţile iraţionale alenaturii umane, deoarece simţeau în raţiune un inamic al coeziunii sociale. 7depţii libertăţii, pe de altăparte, cu excepţia anar'iştilor extremi, au !ost îndeobşte spirite ştinţifce, utilitare, raţionaliste, ostilepasiunilor violente şi !ormelor mai pro!unde ale reliiei. 7cest con$ict a existat în recia înainte deivirea a ceea ce recunoaştem drept flozofe şi este de-a pe deplin explicit în cea mai timpurie ândirereacă. 0n !orme sc'imbătoare, el a dăinuit până în prezent şi !ără îndoială că va dăinui încă multăvreme.

+ clar că fecare din părţile anrenate în această dispută " ca şi în toate cele ce dăinuie luniperioade de timp " are parţial dreptate, iar parţial reşeşte. %oeziunea socială este o necesitate iaromenirea n"a izbutit niciodată să impună coeziunea doar prin arumente raţionale. 1rice comunitateeste pândită de două pericole opuse osifcarea prin prea multă disciplină şi reverenţă !aţă de tradiţie,pe de o parte( iar pe de alta, disoluţia sau riscul de a f cucerită din a!ară, prin dezvoltarea unuiindividualism şi a unei independenţe personale care !ac imposibilă cooperarea. 0n eneral, civilizaţiileimportante debutează cu câte un sistem riid şi superstiţios, care treptat devine mai relaxat iar pe oanumită treaptă duce la o perioadă de eniu sclipitor, când sâmburele bun al vec'ii tradiţii mai dăinuie încă iar răul inerent disoluţiei sale încă nu s"a dezvoltat. Pe măsură însă ce răul se extinde, el duce la


9/26

anar'ie şi, ca atare, inevitabil la o nouă tiranie, producând o nouă sinteză susţinută de un nou sistemde dome. Doctrina liberalismului este o încercare de evadare din această pendulare !ără s!ârşit.+senţa liberalismului rezidă în încercarea de a produce o ordine socială nebazată pe dome iraţionaleşi de a asiura stabilitatea !ără a impune mai multe restricţii decât sunt necesare prezervăriicomunităţii. %e şanse de succes are această încercare, doar viitorul va putea să ne arate.

CARTEA ÎNTÂI

FILOZOFIA ANTICĂ

PARTEA I

PRESOCRATICII


10/26

CAPITOLUL I

Oriini!e ci"i!i#aţiei rece$ti

2imic din toată istoria omenirii nu este atât de surprinzător sau atât de reu de explicat caivirea subită a civilizaţiei în recia. 8ulte din elementele ce alcătuiesc civilizaţia existau de-a de mii deani în +ipt şi 8esopotamia şi se răspândiseră de acolo în ţările vecine. 7numite elemente au lipsit, însă, înainte de a f !ost !urnizate de reci. &ealizările acestora în materie de artă şi de literatură suntcunoscute de toată lumea, dar ceea ce recii au în!ăptuit pe tărâmul pur intelectual este şi mai uimitor.+i au inventat matematica'ales, a cărui viaţă, din !ericire, o putem localiza în timp datorită!aptului că a prezis o eclipsă de Soare care, potrivit astronomilor, s"a produs în anul EE î.%r. *ilozofa şiştiinţa " care la început nu erau separate " s"au născut, aşadar, împreună la începutul secolului al 46"lea. %e s"a întâmplat înaintea acestei date în recia şi în ţările vecine eiB &ăspunsul, în parte, nu poatef decât con-ectural, dar în decursul secolului al 55"lea ar'eoloia a !urnizat pe această temă mult mai

multe cunoştinţe decât aveau bunicii noştri.7rta scrisului a !ost inventată în +ipt în -urul anului GFFF î.%r., iar puţin mai târziu şi în

3abilonia. 0n fecare din aceste ţări scrierea debutează cu imaini pictate ale obiectelor vizate. 7cesteimaini au devenit repede convenţionalizate, ast!el încât cuvintele erau reprezentate prin ideorame,


11/26

aşa cum se întâmplă şi acum în %'ina. Pe parcursul a mii de ani, acest sistem reoi a evoluat sprescrierea al!abetică.

Dezvoltarea timpurie a civilizaţiei în +ipt şi 8esopotamia s"a datorat $uviilor 2il, >iru şi+u!rat, care înlesneau aricultura şi o !ăceau !oarte productivă. 7ceastă civilizaţie era în multe privinţesimilar celei pe care spaniolii au ăsit"o în 8exic şi Peru. +xista un ree divin, cu puteri despotice( în+ipt el era proprietarul tuturor pământurilor. &eliia era politeistă, având un zeu suprem cu carereele se a$a într"o relaţie deosebit de strânsă. +xista o aristocraţie militară, precum şi unasacerdotală. 7ceasta din urmă era deseori capabilă să încalce puterea reală, dacă reele era slab sauera ana-at într"un război reu. %ultivatorii solului erau servi aparţinând reelui, aristocraţiei saupreoţimii.

0ntre teoloia eipteană şi cea babiloniană a existat o deosebire importantă. +iptenii eraupreocupaţi de moarte şi credeau că su$etele morţilor coboară în lumea subpământeană, unde sunt -udecate de 1siris după modul în care au trăit pe pământ. 8ai credeau că în cele din urmă su$etul seva întoarce în corp, ceea ce a dus la mumifcare şi la construirea de splendide morminte. Piramidele au!ost construite de diverşi rei la s!ârşitul mileniului al patrulea şi începutul celui de"al treilea. Dupăaceastă perioadă civilizaţia eipteană a devenit din ce în ce mai stereotipă iar conservatorismulreliios a !ăcut imposibil proresul. Pe la :FF î.%r. +iptul a !ost cucerit de poporul semitic al

'icşoşilor, care au cârmuit ţara timp de circa două secole. 7ceştia nu au lăsat o amprentă durabilăasupra +iptului, dar prezenţa lor aici trebuie că a contribuit la răspândirea civilizaţiei eiptene în Siriaşi Palestina.

3abilonia a avut o evoluţie mai războinică decât +iptul. 7ici, la început neamul domnitor n"au!ost semiţii, ci @sumerieniiA, a căror oriine ne este necunoscută. 7ceştia au inventat scriereacunei!ormă, pe care cuceritorii semiţi au preluat"o de la ei. 0ntr"o anumită perioadă au existat aici maimulte oraşe independente care se războiau între ele, dar până la urmă 3abilonul şi"a impus supremaţiaşi a întemeiat un imperiu. Qeii celorlalte oraşe au devenit subordonaţi, iar 8ardu, zeul 3abilonului, adobândit o poziţie asemănătoare celei deţinute mai târziu de Qeus în panteonul recesc. %am acelaşilucru s"a petrecut şi în +ipt, dar cu mult mai devreme.

&eliiile +iptului şi 3abiloniei, asemeni altor reliii din vec'ime, au !ost iniţial culte ale

!ertilităţii. Pământul era !emelă, Soarele mascul. >aurul era de obicei privit drept întrupare a !ertilităţiimasculine, iar zeii"tauri erau o prezenţă comună. 0n 3abilon, 6ştar, zeiţa"pământ, de ineaț întâietateaprintre divinităţile !eminine. 0n tot cuprinsul 7siei occidentale, era adorată sub diverse nume 8area8amă. %ând coloni tș ii reci au ăsit temple înc'inate acestei zeiţe, ei au numit"o 7rtemis i i-aș u preluatcultul. 7ceasta este oriinea @Dianei e!esenilorAG. %reştinismul a trans!ormat"o în *ecioara 8aria, iar unconciliu din +!es a !ost cel ce i"a leitimat titlul de ?8aica Domnului?.

7colo unde o reliie era în leătură cu cârmuirea unui imperiu, motive politice contribuiau înmare măsură la trans!ormarea trăsăturilor ei primitive. #n zeu sau o zeiţă deveneau asociaţi cu statulşi trebuiau să asiure nu doar recolte îmbelşuate, ci şi biruinţa în război. 1 castă sacerdotală boatăelabora ritualul şi teoloia şi oraniza într"un panteon multiplele divinităţi din părţile componente aleimperiului.

0n virtutea asocierii cu cârmuirea, zeii deveneau asociaţi şi cu morala. Leislatorii îşi primeaucodurile de la un zeu, ceea ce !ăcea ca încălcarea leii să fe considerată o impietate. %el mai vec'icod de lei cunoscut până în prezent este cel al lui )ammurabi, ree al 3abilonului, de pe la =:FF î.%r.(despre acest cod reele susţinea că i"a !ost comunicat de 8ardu. Pe parcursul 7ntic'ităţii, leăturadintre reliie şi morală a devenit din ce în ce mai strânsă.

G Diana era ec'ivalentul latin al lui 7rtemis. 7rtemis este cea men ionată Ȋn textul grec al Bibliei acolo unde traducereațengleză vorbe te de Diana.ș


12/26

&eliia babiloniană, spre deosebire de cea eipteană, era mai preocupată de prosperitatea dinlumea de aici decât de !ericirea din lumea de dincolo. 8aia, divinaţia şi astroloia, deşi nu erauspecifce 3abilolliei, erau aici mai dezvoltate decât în alte părţi şi tocmai prin 3abilon ele şi"au dobânditimportanţa pe care au avut"o apoi în 7ntic'itatea mai târzie. 0n 3abilon îşi au obârşia şi anumite lucrurice aparţin ştiin eț i împărţirea zilei în douăzeci şi patru de ore, iar a cercului în 'ales.

%ivilizaţiile +iptului şi 8esopotamiei au !ost civilizaţii arare, iar cele ale popoarelor din -ur au!ost la început pastorale. #n nou element a intervenit odată cu dezvoltarea comerţului, care la începutera Ȋn întreime maritim. 7rmele, până către anul : FFF î.%r., erau !ăcute din bronz, iar popoarele carenu aveau pe teritoriile lor metalele necesare erau nevoite să le obţină prin neoţ sau piraterie.Pirateria era un expedient vremelnic, iar unde condiţiile sociale şi politice erau îndea-uns de stabile,comerţul se dovedea mai avanta-os. 0n comerţ pare să f deţinut întâietatea insula %reta. >imp de circaunsprezece secole, cam de prin =EFF până pe la :GFF î.%r., în %reta a existat o cultură avansată peplan artistic, numită cultura minoică. %eea ce a supravieţuit din arta cretană lasă o impresie deexuberanţă şi de lux aproape decadent, !oarte di!erite de întunecimea terifantă a templelor eiptene.

Despre această civilizaţie importantă nu s"a ştiut aproape nimic până la săpăturile e!ectuatede Sir 7rt'ur +vans şi de alţii. +ra o civilizaţie maritimă, a$ată în strânse leături cu +iptul exceptândperiod a 'icşoşilor/. Din picturile eiptene reiese limpede existenţa unui comerţ considerabil între +iptşi %reta, e!ectuat de naviatori cretani, comerţ ce şi"a atins apoeul pe la :EFF î.%r. &eliia cretanăavea, pesemne, multe afnităţi cu reliiile din Siria şi din 7sia 8ică, dar în artă %reta avea mai multeafnităţi cu +iptul, deşi arta cretană era !oarte oriinală şi uimitor de plină de viaţă. %entrul civilizaţieicretane l"a reprezentat aşa"numitul @palat al lui 8inosA din %nossos, despre care s"au păstrat amintiri în tradiţiile reciei clasice. 8anifcele palate din %reta au !ost distruse pe la s!ârşitul secolului al 564"lea î.%r., probabil de către invadatori din recia. %ronoloia istoriei cretane a !ost determinate cua-utorul obiectelor eiptene ăsite în %reta şi al obiectelor cretane ăsite în +ipt( cunoştinţele noastrese bazează aici în întreime pe materialul ar'eoloic.

%retanii adorau o zeiţă, sau poate mai multe. %ea despre care avem mai multă certitudine este

@Stăpâna 7nimalelorA, care se îndeletnicea cu vânătoarea şi din care descinde, probabil, clasica7rtemisE. +a sau o altă zeiţă era şi mamă( sinura zeitate masculină, pe lână @Stăpânul 7nimalelorA,era tânărul ei fu. +xistă oarecare indicii privind credinţa în viaţa de apoi, unde, ca şi în credinţeleeiptene, !aptele din viaţa pământească erau răsplătite ori pedepsite. 0n ansamblu însă, -udecânddupă arta lor, cretanii ne apar ca un popor vesel, nu !oarte apăsat de superstiţii sumbre. Le plăceauluptele de tauri, unde tareadori de ambele sexe executau uimitoare isprăvi acrobatice . Luptele detauri erau celebrări reliioase, iar Sir 7rt'ur +vans crede că actorii aparţineau celei mai înalte nobilimi.Picturile păstrate sunt pline de mişcare şi de realism.

%retanii aveau o scriere lineară, care însă nu a !ost până în prezent desci!rată O. La ei acasăerau paşnici, iar oraşele lor nu erau prote-ate de ziduri( de bună seamă, pentru că erau apărate deputerea maritimă.

E +a avea ca perec'e masculină, sau consort, pe @Stăpânul 7nimalelorA, dar acesta e mai puţin proeminent. 7bia lao dată mai târzie 7rtemis a !ost identifcată cu 8area 8amă din 7sia 8ică .

O La un deceniu după ce &ussell a scris aceste rânduri, cercetătorii enlezi 8ic'ael 4entrix iș Ho'n %'adNic auizbutit să disci!reze această scriere, cunoscută sub denumirea de Linear 3, dovedind că limba respectivelor texteera reaca. N. t./


13/26

Ȋnainte de distruerea culturii minoice, ea s"a răspândit, pe la :OFF Ȋ.Cr., în reciacontinentală, unde a supravieţuit, prin stadii de deenerare succesive, până pe la ;FF î.%r. 7ceastăcivilizaţie continentală se numeşte miceniană( este cunoscută prin mormintele de rei, ca şi prin!ortifcaţiile din vâr!uri de coline, care dovedesc o teamă de război mai mare decât existase în %reta.7tât mormintele cât şi !ortifcaţiile s"au păstrat, impresionând imainaţia reciei clasice. %ivilizaţiamiceniană, văzută prin ceaţa leendei, este cea zurăvită în poemele 'omerice.

Privitor la micenieni dăinuie multe incertitudini. 0şi datorau ei civilizaţia !aptului că au !ostcuceriţi de cretaniB 4orbeau limba reacă sau erau un popor indienB La ast!el de întrebări nu se poaterăspunde cu certitudine, dar în ansamblu pare probabil că erau nişte cuceritori care vorbeau reaca şică cel puţin aristocraţia lor era !ormată din invadatori blonzi veniţi din nord, care au adus cu ei limbareacăR. recii au venit în recia în trei valuri succesive, întâi ionienii, apoi a'eii şi la urmă dorienii.6onienii, deşi cuceritori, par să f adoptat aproape cu totul civilizaţia cretană, aşa cum mai târziuromanii aveau să adopte civilizaţia reciei. Peste ionieni au venit însă, deposedându"i în cea mai mareparte, succesorii lor, a'eii. Despre aceştia din urmă ştim, din tăbliţele 'itite ăsite la 3o'azc'ioi, că însecolul al 564"lea î.%r. aveau un imperiu întins şi bine oranizat. %ivilizaţia miceniană, slăbită între timpde războaiele ionienilor şi ale a'eilor, a !ost practic distrusă de către ultimii invadatori reci, dorienii. 0ntimp ce invadatorii de mai înainte au adoptat în mare măsură reliia minoică, dorienii au păstrat reliiaindo"europeană oriinară a strămoșilor lor. Dar reliia epocii miceniene a dăinuit, mai ales în rândul

păturilor de -os, ast!el că reliia reciei clasice avea să fe un amestec al celor două.

%ele spuse aici par probabile, dar nu trebuie uitat că nu știm dacă micenienii erau sau nu reci.%eea ce ştim este că civilizaţia lor a decăzut, că aproximativ la vremea s!ârşitului ei ferul a înlocuitbronzul şi că pentru o vreme supremaţia maritimă a trecut în mâinile !enicienilor.

7tât în timpul ultimei părţi a epocii miceniene, cât şi după s!ârşitul ei, unii invadatori s"ausedentarizat şi au devenit aricultori, în timp ce alţii au plecat mai departe, întâi în insulele 7siei 8ici,apoi în Sicilia şi sudul 6taliei, unde au întemeiat oraşe ce au trăit din comerţul maritim. 7ceste oraşemaritime au !ost primele în care recii au adus contribuţii calitativ noi la civilizaţie( supremaţia 7teneia venit mai târziu, iar când a venit, a !ost şi ea asociată cu puterea navală.

>eritoriul reciei continentale este muntos şi mai mult arid. +xistă însă numeroase văi !ertile,

cu acces uşor la mare, dar care din pricina munţilor comunică anevoie între ele. 0n aceste văi s"au înc'eat mici comunităţi separate care trăiau din aricultură şi erau rupate în -urul câte unui oraş, îndeobşte aproape de mare. 0n ast!el de împre-urări era fresc ca, de îndată ce populaţia câte uneicomunităţi devenea prea numeroasă în raport cu resursele ei interne, cei ce nu puteau supravieţui peloc, să ia drumul mării. 1raşele continentale întemeiau colonii, adesea în locuri unde era mult mai uşorde asiurat subzistenţa decât acasă. 7st!el, în cea mai timpurie perioadă istorică, recii din 7sia 8ică,Sicilia şi 6talia erau mult mai boaţi decât cei din recia continentală.

Sistemele sociale erau !oarte di!erite în di!erite părţi ale reciei. 0n Sparta, o aristocraţie puţinnumeroasă trăia din munca unor servi de neam di!erit( în zonele aricole mai sărace populaţia consta în principal din aricultori ce"şi cultivau propriul pământ, împreună cu !amiliile lor. 7colo însă unde în$oreau comerţul şi industria, cetăţenii liberi se îmboăţeau !olosind munca sclavilor " a sclavilorbărbaţi în mine, iar a sclavelor în industria textilă. 0n 6onia sclavii proveneau din populaţiile barbare

încon-urătoare şi, de reulă, erau la început dobândiţi de pe urma războaielor. 1dată cu sporireaboăţiei avea loc o crescândă izolare a !emeilor respectabile, care în epocile mai târzii aveau să -oaceun rol minor în aspectele civilizate ale vieţii receşti, excepţie !ăcând Sparta şi Lesbos.

7 existat o linie de evoluţie !oarte enerală, întâi de la monar'ie la aristocraţie, apoi la oalternanţă între tiranie şi democraţie. &eii nu erau monar'i absoluţi, ca aceia din +ipt şi 3abilonia( eierau consiliaţi de un S!at al 3ătrânilor şi nu puteau transresa nepedepsiţi cutumele. @>iraniaA nu

R 7 se vedea The Minoan Mycenaenan Religion and Its !rvival in "ree# Religion , de 8artin P. 2ilsson, p. :: i urm.ș


14/26

însemna neapărat o uvernare proastă, ci doar cârmuirea cuiva care nu obţinuse puterea pe temeiuriereditare. @DemocraţieA însemna uvernare de către toţi cetăţenii, printre care însă nu se numărausclavii şi !emeile. Primii tirani, aidoma !amiliei 8edici din epoca &enaşterii, şi"au dobândit puterearaţie !aptului că erau cei mai boaţi membri ai plutocraţiilor respective. De multe ori sursa boă ției lorera proprietatea minelor de aur şi de arint, devenite mai proftabile în urma noii instituţii a bateriimonedei, preluată de la reatul Lidiei, adiacent 6oniei. 3aterea monedei pare a f !ost inventată cu

puţin înainte de anul RFF î.%r.

#nul din cele mai importante rezultate pe care le"au avut pentru reci comerţul şi pirateria "iniţial aceste două activităţi nu prea erau distincte " a !ost dobândirea artei scrisului. Deşi scriereaexista de mii de ani în +ipt şi 3abilonia iar cretanii minoici aveau şi ei o scriere a lor rămasă până azinedesci!rată;/, nu există dovezi concludente că recii știau să scrie mai devreme de secolul al 5"lea î.%r. +i au învăţat scrisul de la !enicieni, care, aidoma celorlalţi locuitori ai Siriei, au su!erit deopotrivăin$uenţe eiptene şi babiloniene şi au deţinut supemaţia Ȋn comerţul maritim înainte de apariţiaoraşelor receşti din 6onia, 6talia și Sicilia. 0n secolul al 564"lea, scriindu"i lui 6'naton reale eretic al+iptului/, sirienii mai !oloseau încă semnele cunei!orme babiloniene( însă )iram din >9r ;O;";


15/26

străvec'ilor mituri, care împărtăşea un ideal urban"iluminist propriu păturii superioare. Qeii olimpieni,care la )omer reprezintă reliia, nu era u la reci sinurele obiecte de adoraţie, nici în vremea sa, nicimai târziu. 0n reliia populară existau şi alte elemente, mai tenebroase şi mai sălbatice, pe careintelectul rec le ţinea în !râu în zilele lui cele mai bune, dar care au dăinuit în stare la tentă, răbu!nind în momente de slăbiciune sau de spaimă. 0n epoca decadenţei, credinţe pe care )omer le detronaserevin la supra!aţă, după ce au dăinuit, pe -umătate înropate, de"a lunul perioadei clasice. *aptul

acesta explică multe lucruri care altminteri ar părea surprinzătoare şi de neînţeles.

Peste tot în lume reliia primitivă avea caracter tribal şi nu personal. Se săvârşeau anumiteritualuri menite să promoveze, prin maie simpatetică, interesele tribului, mai cu seamă cele ţinând de!ertilitatea plantelor, a animalelor şi a oamenilor. Solstiţiul de iarnă era momentul în care Soareletrebuia încura-at să nu"şi mai piardă din putere( primăvara şi perioada recoltatului reclamau şi eleceremonii potrivite. De multe ori aceste ceremonii erau de aşa natură încât enerau o mare exaltarecolectivă, în care indivizii îşi pierdeau sentimentul identităţii personale şi se simţeau contopiţi cu întreul trib. Pretutindeni în lume, într"o anumită etapă a evoluţiei reliioase, animale sacre şi finţeumane erau ucise şi mâncate ceremoniaT. 0n di!erite zone ale lumii această etapă survine la date!oarte di!erite. Sacrifciile umane au durat de obicei mai mult decât consumul sacrifcial al -ert!elorumane( în recia el nu dispăruse cu totul nici la începutul timpurilor istorice. &iturile !ertilită ții !ărăast!el de aspecte crude erau răspândite în toată recia( misterele eleusine, în particular, aveau un

simbolism esenţialmente aricol.

>rebuie admis că la )omer reliia nu este !oarte reliioasă. Qeii sunt Ȋntru totul umani,deosebindu"se de oameni doar prin aceea că sunt nemuritori şi înzestraţi cu puteri supraumane. Dinpunct de vedere moral nu au nimic lăudabil şi e reu de văzut cum ar f putut să inspire multăveneraţie. 0n unele pasa-e, despre care se presupune că datează de mai târziu, sunt trataţi cu oireverenţă voltairiană. Sentimentele reliioase autentice, atâtea câte se ăsesc în )omer, au de"a !acemai puţin cu zeii din 1limp şi mai mult cu finţe mai tenebroase cum sunt Soarta, 2ecesitatea sauDestinul, cărora le e supus până şi Qeus. %onceptul de soartă a exercitat o mare in$uenţă asupra întreii ândiri receşti, find pesemne una din sursele din care a derivat credin aț în leea naturală.

Qeii 'omerici erau zeii aristocraţiei cuceritoare, şi nu zeii utili ai !ertilităţii adoraţi de cei celucrau e!ectiv pământul. După cum spune ilbert 8urra9:


16/26

corupe pe soţia !ratelui său şi ast!el izbuteşte să !ure @noroculA !amiliei, !aimosul berbec culână de aur. 7treu, la rândul său, obţine alunarea !ratelui său, după care, rec'emându"l subpretext de împăcare, îl ospătează cu carnea propriilor săi copii. 3lestemul este acum moştenitde ful lui 7treu, 7amemnon, care"i aduce o!ensă lui 7rtemis uciând un cerb sacru, o -ert!eşte pe propria sa fică 6fenia spre a o îmbuna pe zeiţă şi a obţine libera trecere a $oteisale spre >roia, după care este, la rândul său, omorât de necredincioasa"i soţie, %litemnestra, şi

de amantul ei, +ist, un fu supravieţuitor al lui >ieste. 1reste, ful lui 7amemnon, îşi răzbună,la rândul său, tatăl, uciându"şi mama şi pe +ist.:G

Poemele 'omerice ca operă înc'eiată sunt un produs al 6oniei, adică al părţii receşti din 7sia8ică şi al insulelor adiacente. %ândva în decursul secolului al 46"lea cel mai târziu, ele şi"au dobândit!orma sub care le cunoaştem astăzi. 7cesta este şi secolul în care debutează la reci ştiinţa, flozofa şimatematica. 0n aceeaşi epocă aveau loc evenimente de importanţă !undamentală şi în alte părţi alelumii. %on!ucius, 3udd'a şi Qoroastru, dacă au existat, aparţin probabil aceluiaşi secol :E. Pe la mi-loculsecolului, %irus a întemeiat imperiul persan( către s!ârşitul secolului, oraşele receşti din 6onia, căroraperşii le lăsaseră o autonomie limitată, declanşează o răscoală, înăbuşită de Darius, iar bărbaţii lor ceimai de vază sunt exilaţi. %âţiva dintre flozofi din această perioadă erau re!uiaţi care rătăceau dincetate în cetate prin părţile încă neaservite ale lumii elenice, răspândind civilizaţia care, până atunci,!usese limitată în principal la 6onia. 0n 'oinărelile lor au !ost primiţi şi trataţi cu bunăvoinţă. 5eno!an,

care era în $oarea vârstei în a doua -umătate a secolului al 46"lea, şi care s"a numărat printre aceştire!uiaţi, spune @6ată ce !el de lucruri se cade să spunem la ura sobei iarna, şezând pe paturi moidupă o masă bună, bând vin dulce şi ronţăind seminţe Din ce ţară eşti şi care ţi"e vârsta, nobile domnBCi câţi ani aveai când au venit meziiBA. &estul reciei a izbutit să"şi păstreze independenţa în urmabătăliilor de la Salamina şi Plateea, după care 6onia a !ost eliberată pentru o vreme:O.

recia era împărţită într"o multitudine de mici state independente, constând fecare din câteun oraş cu ceva teritoriu aricol în -ur. 2ivelul de civilizaţie era !oarte di!erit în di!erite părţi ale lumiireceşti i doarș un număr mic de oraşe au contribuit la totalul în!ăptuirii elene. Sparta, despre care voiavea multe de spus mai târziu, a !ost importantă în sens militar, dar nu şi cultural. %orintul a !ost unimportant centru comercial, boat şi prosper, dar n"a !ost prolifc şi în privinţa marilor personalităţi.

8ai existau apoi comunităţi pur rurale, precum proverbiala 7rcadie, pe care orăşenii şi"o

înc'ipuiau idilică, dar care era plină de străvec'i orori barbare.

Locuitorii îl adorau pe Pan şi aveau o mulţime de culte ale !ertilită iiț în care, de multe ori, unsimplu stâlp pătrat servea drept statuie a zeului. Xapul era simbolul !ertilităţii, pentru că ţăranii erauprea săraci ca să aibă tauri. %ând era penurie de 'rană, statuia lui Pan era bătută. Lucruri similare semai !ac încă în îndepărtate sate c'inezeşti./ +xista un clan de presupuşi vârcolaci, asociaţi probabil cusacrifcial uman şi cu canibalismul. Se credea că oricine usta din carnea unei victime umanesacrifcate devenea vârcolac. +xista o peşteră consacrată lui Qeus"L9aios Qeus"lupul/, unde nimeni nuavea umbră şi oricine intra murea în răstimp de un an. >oate aceste superstiţii mai aveau trecere şi înepoca clasică:R.

:G Primitive *!lt!re in "reece, ).H . &ose, : ;=E, p. :;


17/26

Pan, al cărui nume iniţial !usese @PaonA, însemnând 'rănitorul sau ciobanul, şi"a dobândit titlulmai bine cunoscut, interpretat ca însemnând Qeu al tuturor lucrurilor rânduitor, atunci când cultul săua !ost adoptat de 7tena în secolul al 4"lea, după războiul persan:.

7u existat, însă, în recia antică şi multe lucruri despre care sim țim că ţineau de reliie însensul pe care îl dăm noi acestui termen. 7ceste lucruri stăteau în leătură nu cu olimpienii, ci cuDion9sos sau 3acc'os, pe care noi îl ândim în c'ipul cel mai fresc drept zeul oarecum plebeu alvinului şi al beţiei. 8odul în care din acest cult a luat naștere un misticism pro!und, care i"a in$uenţatputernic pe mulţi flozof, ba a -ucat un rol şi în modelarea teoloiei creştine, este cât se poate deremarcabil şi trebuie înţeles de către oricine vrea să studieze evoluţia ândirii receşti.

Dion9sos, sau 3acc'os, a !ost la oriine un zeu trac. >racii erau mult mai puţin civiliza ți decâtrecii, care"i considerau barbari. 7semeni tuturor aricultorilor primitivi, ei aveau culte ale !ertilităţii şiun zeu care promova !ertilitatea. 2umele său era 3acc'os. 2u a !ost niciodată pe deplin clar dacă3acc'os avea c'ip de om sau de taur. %ând au descoperit berea, tracii au crezut că beţia are caracterdivin şi au acordat onoruri lui 3acc'os. 7tunci când, mai târziu, au a-uns să cunoască viţa"de"vie şi săbea vin, părerea lor despre 3acc'os a devenit şi mai bună. *uncţiile sale în promovarea !ertilităţii îneneral au a-uns oarecum subordonate !uncţiilor sale leate de struuri şi de nebunia divină pe care oproduce vinul.

2u se ştie la ce dată va f mirat acest cult din >racia în recia, dar se pare că lucrul s"apetrecut cu puţin înainte de începutul timpurilor istorice. %ultul lui 3acc'os a !ost întâmpinat cuostilitate de către drept"cedincioşi, dar cu toate acestea a prins rădăcini. +l cuprindea multe elementebarbare, cum ar f s!âşierea în bucăţi a unor animale sălbatice şi consumarea cărnii lor crude. +xista înel şi un curios element !eminist. 8atroane respectabile şi soţii tinere, în cete mari, îşi petreceau nopţi întrei pe dealuri olaşe, în dansuri ce stimulau extazul şi în stări de beţie, în parte alcoolice, dar înprincipal mistice. 7ceste practici nu erau pe placul soţilor, care însă nu îndrăzneau să se opună reliiei.0n ,achantele lui +uripide sunt zurăvite deopotrivă !rumuseţea şi sălbăticia acestui cult.

Succesul înreistrat de 3acc'os în recia nu este surprinzător. 7semeni tuturor comunităţilorcare s"au civilizat rapid, recii, sau cel puţin o anumită parte a lor, au dezvoltat o draoste !aţă deexistenţa primitivă şi un dor după un mod de viaţă mai instinctiv şi mai pasional decât cel sancţionat

de morala curentă. 6nsul care, prin constrânere, este mai civilizat în conduită decât în simţire perceperaţionalitatea ca pe un lucru supărător iar virtutea ca pe o povară şi o robie. De unde o reacţie înândire, în simţire şi în conduită. Pe noi ne va preocupa în mod special reacţia din s!era ândirii, darmai înainte trebuie să spunem ceva şi despre reacţia din s!era simţirii şi a conduitei.

1mul civilizat di!eră de sălbatic în principal prin pr!denţă sau, ca să !olosim un termen mailar, prin prevedere. +l este dispus să îndure nea-unsuri prezente de draul unor plăceri viitoare, c'iardacă plăcerile viitoare sunt destul de îndepărtate. 7ceastă deprindere a dobândit importanţă odată cu începuturile ariculturii( un animal sau un sălbatic nu s"ar apuca să muncească primăvara pentru aavea asiurată 'rana în iarna următoare, exceptând doar câteva !orme de acţiune pur instinctive, cumsunt prepararea mierii de către albine sau strânerea alunelor de către veveriţe. 0n aceste cazuriexcepţionale nu se poate vorbi de prevedere, ci de un impuls direct spre un act care, în oc'iispectatorului uman, se va dovedi în mod evident util mai târziu. 7devărata prevedere apare atunci

când un om !ace ceva la care nu este împins de instinct, ci doar pentru că raţiunea îi spune că acestlucru îi va f de !olos mai târziu. 4ânătoarea nu reclamă prevedere, pentru că e plăcută prin ea însăşi(dar aratul solului înseamnă trudă şi nu poate f !ăcut dintr"un impuls spontan.

:R &ose, Primitive "reece, pp. OE i urm.ș

: H. +. )arrison, Prolegomena %or the t!dy o% "ree# Religion , p. OE:.


18/26

%ivilizaţia zăăzuieşte impulsul nu numai prin prevedere, ci şi prin lee, cutumă şi reliie.Qăăzuirea o moşteneşte din barbarie, dar o !ace mai puţin instinctivă şi mai sistematică. 7numiteacte sunt taxate drept neleiuite şi sunt pedepsite( altele, deşi nu sunt pedepsite de lee, sunt taxatedrept imorale şi îi expun pe cei ce le comit dezaprobării sociale. 6nstituţia proprietăţii private aduce cusine aservirea !emeilor și, de obicei, crearea unei clase de sclavi. Pe de o parte, scopurile comunităţii îisunt impuse individului, iar pe de alta, individul, Ȋntrucât a dobândit deprinderea de a"şi privi viaţa ca pe

un între, sacrifcă o parte tot mai mare din prezent de draul viitorului.

+vident, se poate întâmpla ca acest proces să fe împins prea departe, a șa cum o !ace, depildă, avarul. Dar c'iar lăsând deoparte ast!el de extreme, prudenţa poate uşor să comporte pierdereaunora din cele mai preţioase lucruri din viaţă. 7doratorul lui 3acc'os reacţionează Ȋmpotriva prudenţei.0n beţie, fzică sau spirituală, el recuperează acea intensitate a simţirii pe care prudenţa a nimicit"o,ăseşte lumea plină de des!ătare şi !rumuseţe, iar imainaţia sa se simte brusc eliberată din temni ațri-ilor de zi cu zi. &itualul ba'ic producea starea de @entuziasmA, ceea ce etimoloic înseamnăpătrunderea zeului în participantul la cult, care credea că a devenit una cu zeul. 8ulte din lucrurile celemai măreţe prezente în în!ăptuirile omeneşti cuprind un element de be ieț !, o biruinţă a pasiunii asupraprudenţei. *ără elementul ba'ic via a aț r f anostă( cu el, devine prime-dioasă. %on$ictul dintre prudenţăiș pasiune străbate întreaa istorie. +l nu este un con$ict în care ar trebui să ne situăm exclusiv de o

parte sau de cealaltă.

0n s!era ândirii, civilizaţia cumpătată este în linii mari sinonimă cu știinţa. Dar ştiinţa, ca atare,nu este de"a-uns( oamenii mai au nevoie i deș pasiune, de artă şi de reliie. Ctiinţa poate trasa limitecunoaşterii, dar nu trebuie să traseze limite imainaţiei. Printre flozofi reci, ca iș printre cei de maitârziu, unii au !ost de !actură precumpănitor ştiin i"ică, iar al iiț ț de !actură precumpănitor reliioasă(aceştia din urmă au datorat mult, direct sau indirect, reliiei lui 3acc'os. %onstatarea se aplică în modspeci al lui Platon, iar prin el şi acelor evoluţii de mai târziu care fnalmente au !ost încorporateteoloiei creştine.

%ultul lui 3acc'os în !orma lui iniţială a !ost sălbatic şi în multe privinţe respinător. 2u subaceastă !ormă i"a in$uenţat el pe flozof, ci sub !orma spiritualizată atribuită lui 1r!eu, care eraascetică şi substituia beţiei fzice pe cea mintală.

1r!eu e o fură nebuloasă dar interesantă. #nii sunt de părere că el a !ost un om în carne şioase, alţii că a !ost un zeu sau un erou imainar. >radiţia ne spune că a venit din >racia, ca şi 3acc'os,dar pare mai probabil că a venit el sau mişcarea asociată numelui său/ din %reta. %ert e că doctrineleorfce cuprind multe elemente ce par să"şi aibă sursa primară în +ipt, iar +iptul a in$uenţat recia înprincipal prin %reta. Despre 1r!eu se spune că ar f !ost un re!ormator pe care l"au s!âşiat în bucăţinişte menade înnebunite, motivate de ortodoxia ba'ică. 0n !ormele mai vec'i ale leendei patima sapentru muzică nu este la !el de relie!ată ca în cele de mai târziu. 8ai presus de toate, el a !ost preot şiflozo!.

1ricare va f !ost învăţătura lui 1r!eu însuşi presupunând că el a existat/, cea a orfcilor neeste bine cunoscută. +i credeau în transmiraţia su$etelor şi predicau că în viaţa de dincolo su$etulputea să aibă parte de beatitudinea veşnică sau de c'inuri veşnice ori vremelnice, în !uncţie de !elulcum a trăit aici pe pământ. 2ăzuiau să devină @puriA, în parte prin ceremonii de purifcare, iar în parte

prin evitarea anumitor enuri de contaminare. %ei mai ortodocşi dintre ei se abţineau de la consumulcărnii, exceptând prile-urile rituale, când o inerau în c'ip sacramental. 1mul, considerau ei, are oparte pământească şi una cerească( printr"o viaţă pură partea cerească sporea, iar cea pământeascăse diminua. La s!ârşit un om putea deveni una cu 3acc'os, find atunci numit @un 3acc'osA. +xista oteoloie elaborată, potrivit căreia 3acc'os a !ost născut de două ori, o dată de către mama sa, Semela,iar a doua oară din coapsa tatălui său, Qeus.

:; 7m Ȋn vedere be ia mintală, nu Ȋmbătarea cu alcool.ț


19/26

8itul lui 3acc'os s"a păstrat în mai multe !orme. 0n una din ele, 3acc'os este ful lui Qeus şi alPerse!onei( pe când era copil, a !ost s!âşiat în bucăţi de către titani, care i"au mâncat toată carnea cuexcepţia inimii. #nii spun că inima sa a !ost dată de Qeus Semelei, alţii că Qeus a în'iţit"o( în ambelevariante, din ea s"a născut 3acc'os a doua oară. Se considera că s!âşierea unui animal sălbatic şidevorarea cărnii sale crude de către bac'ante reactualiza s!âşierea şi devorarea lui 3acc'os de cătretitani, iar animalul era, într"un anumit sens, o încarnare a Qeului. >itanii erau născuţi din pământ, dar

după devorarea zeului dobândiseră o scânteie de divinitate. 7şa se !ace că frea omului este în partepământească, în parte divină, iar riturile ba'ice urmăreau să"l !acă pe om aproape în întreime divin.

+uripide pune în ura unui preot orfc o declamaţie instructivă

Domn al stirpei t9riene, din care obârşeşte +urope, tu cel născut din Qeus, tu care tronezi pestemulţimea de cetăţi ale %retei, vin din zeiescu"ţi temple cu boltă din rinzi de scoruş cioplite cubărzi de oţel şi strâns întreolaltă îmbinate. De când m"am iniţiat în misterele lui Qeus dinmuntele 6da, de când !ac libaţii în cinstea lui Qareus cel ce îndrăeşte 'oinărelile nocturne,ascult lasu"i tunător, iau parte la însânerate ospeţe, cutreier mun iiț ţinând în mâini aprinsătorţa 8arii 8ume şi mi se zice 3acc'os al preoţilor împlătoşaţi. Purtând veşminte albe, de întinata naştere a omului mă ţin departe, de urna de arilă nu m"atin şi nu duc la ură carneȊn care a sălăşluit viaţă.

Ȋn morminte au !ost ăsite tăbliţe orfce cuprinzând instrucţiuni către su$etul persoaneidecedate privitor la modul în care să"şi a$e drumul Ȋn lumea de apoi şi ce anume să spună pentru a sedovedi demn de mântuire. >ăbliţele sunt sparte şi incomplete( cea care s"a păstrat aproape întreaătăbliţa de aur din Petelia/ cuprinde următorul text

4ei a$a pe latura stână a lăcaşurilor lui )ades un izvor,

6ar Ȋn prea-ma lui stă înălţat un c'iparos alb.

De acest izvor, să nu te apropii T

4ei ăsi şi un altul, a cărui apă rece îşi prinde cursul din

Lacul 8nemos9nei( iar înaintea lui stau stră-i.

7tunci dă las @Sunt fu al Pământului şi al %erului înstelat,

Prin urmare obârşia mea e cerească. 7ceasta însă o ştiţi c'iar şi voi.

Sunt istovit de sete şi mă prăpădesc. %i daţi"mi de îndată

7pa cea rece care"şi prinde cursul din lacul 8nemos9neiA.

+i Ȋ iț vor da să bei din izvorul zeiesc, şi"ndată apoi

4ei sta la loc de !runte, dimpreună cu ceilalţi eroiV=F

Pe o tăbliţă scrie aşa @3ucură"te ai îndurat ceea ce nu înduraseşi Ȋnainte. Qeu ai devenit dinomA. 6ar pe o a treia @2orocosule şi !ericite, vei f zeu în loc de muritorA =:.

=F >raducerea Ȋn română de #imina $oica i Constantin $oica %ș n.t.&

=: 7ceea i traducere Ȋn română %ș n.t.&


20/26

6zvorul din care su$etul nu trebuie să bea este al $uviului Let'e, care aduce uitarea( celălaltizvor este cel al amintirii. Su$etul, în lumea de apoi, ca să"şi obţină mântuirea, nu trebuie să uite, cidimpotrivă, să dobândească o memorie mai presus de fre.

1rfcii erau o sectă ascetică( vinul era pentru ei doar un simbol, a a cum vaș f mai târziu și Ȋntaina creştină. 3eţia pe care ei o căutau era cea a @entuziasmuluiA, a contopirii cu zeul. %redeau că înacest !el pot să dobândească o cunoaştere mistică, inaccesibilă pe căi obişnuite. 7cest element mistica pătruns Ȋn "ilozo"ia greacă odată cu 'itagora, care a "ost un re"ormator al or"ismului, a a cum (r"eu "usese un re"ormator alșreligiei lui Bacc)os. De la 'itagora, elementele or"ice au trecut Ȋn "ilozo"ia lui 'laton, iar de la 'laton, Ȋn ma*oritatea"ilozo"iilor ulterioare care erau cât de cât religioase.

+numite elemente )otărât ba)ice au supravie uit pretutindeni unde or"ismul a avut in"luen ă. nul din ele a "ostț ț"eminismul, prezent Ȋn doze Ȋnsemnate la 'itagora, iar la 'laton a*uns până acolo Ȋncât să pretindă egalitate politică deplină

pentru "emei. “#exul "emeiesc spune 'itagora - este din "ire mai nclinat spre pietate”. n alt element ba)ic a "ost respectul pentru emoia violentă. /ragedia greacă s-a dezvoltat din riturile lui Dion0sos. 1uripide, ndeosebi, a cinstit pe cei doi zei principali ai or"ismului, Bacc)os 2i 1ros. 1l nu arată nici o consideraie omului caracterizat printr-o cuminenie rece 2i cumpătată,care n tragediile sale se ntâmplă să "ie dat pradă nebuniei sau altor necazuri de către zeii supărai pe blas"emia lui.

/radiia convenională ne spune despre greci că se distingeau printr-o admirabilă seninătate, care le permitea săcontemple patimile din a"ară, percepând elementul de "rumusee din ele, dar rămânând ei n2i2i calmi 2i olimpieni. +ceasta e oviziune extrem de unilaterală. 1a se potrive2te, poate, lui 3omer, #o"ocle sau +ristotel, dar este )otărât inadecvată n cazul acelor greci care au su"erit, direct sau indirect, in"luene ba)ice sau or"ice. 4a 1leusis, unde mistriile eleusine constituiau partea cea maisacră a religiei statului atenian, se cânta un imn care spunea5

6inând sus cupa cu vin,

Cuprins de zănatecă veselie

/u Bacc)os, 'aian, vii la 1leusis

7n vâlceaua plină de "lori.

7n Bachantele lui 1uripide, corul menadelor etalează un amestec de poezie 2i de "erocitate, exact la antipodul

seninătăii. 1le proslăvesc bucuria ce le-o procură s"â2ierea mădular cu mădular a unui animal viu 2i devorarea pe loc a cărnii luicrude5

(, cât e de dulce prin muni

s-alergi n alaiuri,

până ce cazi la pământ,

să-mbraci ve2mintele sacre

din piele de căprior,

2i sânge de ap n*ung)iat să de2eri

de po"ta ospeelor crude 8

Cât e de dulce s-alergi

'rin munii din 9rigia, 4idia,

Când Bacc)os, din cre2tetul cetelor,


21/26

C)iuie lung5 1vo:8;;

Dansul menadelor pe versani de munte nu era doar "eroce< el reprezenta i o evadare din poverile 2i gri*ile civilizaiei,șspre un tărâm de "rumuse e supraomenească, spre libertatea vântului 2i a stelelor. 7ntr-o dispozi ie mai puin "renetică, ele cântau5ț ț

7n danuri de-o noapte ntreagă

iar vom sălta cu piciorul ca neaua,

pline de )arul lui Bacc)os 8

=ar vom â2ni cu capul pe spate,

prin aerul *ilav de rouă,

ca puiul de ciută ce zburdă-n

plăcerile verzi ale pa*i2tei,

când, ocolind )ăita2ii, se smulge

din vânătoarea de spaimă,

când trece de lauri destoinic ntinse

lăsând vânătorul s-asmută

cu ipete goana copoilor săi.

/rudindu-2i puterile sprintene,

puiul de ciută, ca un vârte*,

săgeată de-a lungul câmpiei

scăldată de râu 2i-i voios

n locuri departe de oameni,

printre lăstarii pădurii

cu umbra-n"runzită.

Ȋnainte de a repeta ponci"ul că grecii erau “senini”, nc)ipuii-vă ni2te matroane din ')iladelp)ia comportându-seast"el, "ie 2i ntr-o piesă de 1ugene (>$eill.

Credinciosul or"ic nu e mai “senin” decât adoratoarea nere"ormată a lui Bacc)os. 'entru or"ic, viaa n lume nseamnădurere 2i trudă. #untem intuii de o roată ce se nvârte n cicluri nes"âr2ite de viaă i moarte< adevărata noastră viaă ine deș

tărâmul stelelor, dar suntem lega i de pământ. $umai prin puri"icare, renunări 2i viaă ascetică, ne putem des"ace de roată 2ițatinge n cele din urmă extazul unirii cu ?eul. +cea sta nu este viziunea cuiva pentru care viaa e u2oară i plăcută. Ci seamănășmai mult cu sentimentul exprimat ntr-o negro spiritual 5

7i voi spune Domnului toate mâ)nirile mele

Când voi a*unge acasă.

== >raducerea versurilor din +uripide, aici i Ȋn continuare, +lexandru 'op.ș


22/26

$u toi grecii, dar o mare parte din ei erau pătima2i, ne"ericii 2i dezbinai lăuntric, mpin2i pe un drum de către intelect2i pe altul de către pasiuni, cu imaginaia zugrăvindu-le cerul 2i cu egoismul tenace care duce n iad. 9ormulaseră maxima “nimic

prea mult”, dar de "apt erau excesivi n toate - n gândirea pură, n poezie, n religie 2i n păcat. /ocmai combinaia dintre pasiune2i intelect era cea care le dădea măreie, atunci când erau cu adevărat mari. $ici unul din cei doi "actori nu ar "i trans"ormat deunul singur lumea, pentru tot timpul viitor, a2a cum amândoi au trans"ormat-o. 'rototipul grecilor n mitologie nu este olimpianul?eus, ci 'rometeu, care a smuls "ocul din ceruri 2i a "ost răsplătit cu c)inuri ve2nice.

Dacă ar "i luate nsă drept caracterizare a grecilor n totalitatea lor, cele spuse aici ar "i la "el de unilaterale ca 2i teza căgrecii se caracterizau prin “seninătate”. +devărul e că n @recia au coexistat două tendine - una pătima2ă, religioasă, mistică,transcendentă, cealaltă voioasă, empirică, raionalistă 2i interesată să dobândească cuno2tine despre o multitudine de "apte .3erodot reprezintă această din urmă tendină< la "el 2i primii "ilozo"i ionieni, iar până la un punct 2i +ristotel. Beloc) % op. cit., =, =,

p. AA&, după ce descrie or"ismul, spune5

$eamul grecesc era nsă prea plin de vigoare tinerească pentru a accepta n mod general o credină ce neagă aceastălume 2i trans"eră adevărata viaă n /ărâmul de dincolo. +2a se "ace că doctrina or"ică a rămas limitată la un cerc ngustde iniiai, "ără a dobândi nici cea mai mică in"luenă asupra religiei de stat, nici măcar n acele comunităi care, precum+tena, preluaseră celebrarea misterelor n ritualul de stat 2i o plasaseră sub protecia legii. n ntreg mileniu avea sătreacă nainte ca aceste idei - ce-i drept, ntr-un ve2mânt teologic cu totul di"erit - să biruie n lumea greacă.

+ceastă "ormulare ar putea să pară excesivă, mai cu seamă n privina misterelor eleusine, care erau impregnate deor"ism. orbind n linii mari, cei cu temperament religios au mbrăi2at or"ismul, n timp ce raionali2tii l-au dispreuit. #tatutulsău ar putea "i comparat cu cel al metodismului din +nglia la s"âr2itul secolului al ===-lea 2i nceputul celui de-al =-lea.

Etim mai mult sau mai puin ce anume nvăa un grec educat de la tatăl său, dar 2tim prea puin despre ce anume nvăael, n prima copilărie, de la mama sa care, n mare măsură, era exclusă de la acea civilizaie ce ncânta su"letul bărbailor. 'are

probabil că atenienii educai, c)iar 2i n cea mai bună perioadă a polisului atenian, oricât de raionali2ti vor "i "ost n procesele lor mintale explicit con2tiente, păstrau din tradiie 2i din copilărie un mod de gândire 2i de simire mai primitiv, care oricând puteadeveni victorios n vremuri de restri te. Din acest motiv, nici o analiză simplă a viziunii grece2ti despre lume nu are anse de a "iș șadecvată.

'ână nu demult, in"luena religiei, n particular a celei non-olimpiene, asupra gândirii grece2ti nu a "ost ndea*uns derecunoscută . ( carte revoluionară, Prolegomena to the Study of Greek Religion de Fane 3arrison, a relevat deopotrivăelementele primitive 2i pe cele dionisiace din religia grecilor de rând< 9. G. Corn"ord, n cartea sa From Religion to Philosophy, a

ncercat să atragă luarea aminte a cercetătorilor "ilozo"iei grece2ti asupra in"luenei pe care religia a exercitat-o printre "ilozo"i,dar multe din interpretările propuse n această carte ca antropologia pe care se spri*ină nu pot "i acceptate "ără rezerve. Cea maiec)ilibrată prezentare din câte cunosc eu este cea pe care o "ace Fo)n Burnet n cartea sa Early Greek Philosophy, n special ncapitolul ==, intitulat “Etiină 2i religie”. 7ntre 2tiină 2i religie, spune el, s-a iscat un con"lict “n urma resurgenei religioase ce atraversat 1lada n secolul al =-lea .Cr.”, odată cu deplasarea scenei din =onia spre vest. “Heligia 1ladei continentale - scrie el ncontinuare - s-a dezvoltat sub o "ormă "oarte di"erită de cea din =onia. 7n particular, cultul lui Dion0sos, care a venit din /racia 2iabia dacă este menionat la 3omer, cuprindea n germene o viziune cu totul nouă despre relaia dintre om i lume. +r "i desigur șgre2it să le atribuim tracilor n2i2i ni2te vederi "oarte elevate< nsă nu ncape ndoială că grecilor "enomenul extazului le sugera căsu"letul este altceva decât o dublură anemică a eului 2i că abia odată Ievadat din corpJ, el 2i putea dezvălui adevărata naturăKLM.

/otul părea să arate că religia greacă era pe punctul de a pă2i n acea "ază n care a*unseseră de*a religiile din (rient< iar dacă nu se nă tea 2tiina, e greu de văzut ce ar "i putut să zăgăzuiască această tendin ă. #e obi2nuie2te să se spună că pe greci i-aș ț

"erit de o religie de tip oriental "aptul că nu aveau un sacerdoiu< dar n acest "el e"ectul e luat drept cauză. 'reoimea nu "abricădogme, de2i le prezervă după ce au "ost create< n "azele mai timpurii ale evoluiei lor, nici popoarele orientale n-au avutsacerdoiu n sensul n care vorbim aici. $u atât absena sacerdoiului a salvat @recia, cât existena 2colilor 2tiini"ice.

$oua religie - căci ntr-un sens ea era nouă, de2i n altul era de aceea i vârstă cu omenirea - 2i-a atins punctul culminantșal dezvoltării odată cu "ormarea comunităilor or"ice. Din câte ne putem da seama, săla ul iniial al acestora a "ost +tica< dar apoișs-au răspândit cu o extraordinară repeziciune, mai ales n sudul =taliei 2i n #icilia. 1le erau nainte de toate ni te asociaii pentruș

practicarea cultului lui Dion0sos< dar se distingeau prin două trăsături care la eleni erau noi5 apelau la revelaie ca la sursaautorităii religioase 2i erau organizate ca ni2te comunităi arti"iciale. 'oemele cuprinzând teologia lor erau atribuite tracului


23/26

(r"eu, care coborâse n 3ades 2i ca atare era o călăuză sigură printre pericolele ce pândeau, n lumea de dincolo, su"letul despăritde trup.”

Burnet a"irmă mai departe că există o izbitoare asemănare ntre credinele or"ice 2i cele dominante n aproximativaceea2i epocă n =ndia, de2i consideră exclusă posibilitatea oricărui contact. +*unge apoi la nelesul originar al cuvântului“orgie”, pe care or"icii l "oloseau n sensul de “taină” menită să puri"ice su"letul credinciosului 2i să-i ngăduie să se smulgă dinciclul na2terilor. (r"icii, spre deosebire de preoii cultelor olimpiene, au ntemeiat ceea ce putem numi “biserici”, adică ni2tecomunităi religioase unde oricine, "ără deosebire de neam sau sex, putea "i admis prin iniiere, iar din in"luena lor s-a născutconcepia despre "ilozo"ie ca mod de viaă.

CAPITOLUL II

Şcoala milesiană

Ȋn orice istorie a "ilozo"iei destinată studenilor, prima in"ormaie o"erită cititorului este că "ilozo"ia debutează cu/)ales, care spunea că toate lucrurile sunt "ăcute din apă. +sta sună descura*ant pentru un Ȋncepător, care se străduie2te - poatecă totu2i nu c)iar din cale a"ară - să simtă "aă de "ilozo"ie acel respect pe care programa "acultă ii pare să-l a2tepte din partea sa.ț1xistă totu2i su"iciente temeiuri pentru a simi respect "aă de /)ales, de2i, s-ar zice, mai mult ca om de tiin ă decât ca "ilozo" nș țsensul pe care-l dăm astăzi acestui cuvânt.

/)ales s-a născut n +sia Gică, la Gilet, un n"loritor ora2 commercial unde exista o numeroasă populaie de sclavi iar n sânul popula iei libere se dădea o aprigă luptă de clasă ntre bogai 2i săraci. “7n Gilet la Ȋnceput a "ost victorios poporul,țucigând pe soiile 2i copiii aristocrailor< apoi au biruit aristocraii, care s-au apucat să-2i ardă de vii oponenii, luminând cu tore

vii spaiile desc)ise din ora2.”; #itua ia era asemănătoare, pe vremea lui /)ales, n ma*oritatea ora2elor din +sia Gică.ț

Giletul, ca 2i alte ora2e comerciale din =onia, a cunoscut importante pre"aceri economice 2i politice n secolele al ==-lea 2i al =-lea. =ni ial puterea politică a aparinut unei aristocraii "unciare, dar treptat locul acesteia a "ost luat de o plutocraie dețnegustori. +ce2tia, la rândul lor, au "ost nlocuii de un tiran, care %ca de obicei& a acaparat puterea bene"iciind de spri*inul partideidemocrate . 4a est de ora2ele grece ti de pe coastă se a"la regatul 4idiei, care a avut cu ele raporturi de prietenie până la cădereaș

$inivei %N; .Cr.&. După această dată 4idia s-a văzut liberă să-2i ndrepte atenia spre vest, nsă milesienii de obicei reu eau săș păstreze relaii amicale, ndeosebi cu Cresus, ultimul rege lidian, care a "ost n"rânt de Cirus la OAN .Cr. Giletul avea rela iițimportante i cu 1giptul, unde regele se spri*inea pe mercenari greci 2i-2i desc)isese anumite ora2e negoului cu grecii. 'rimașa2ezare greacă n 1gipt a "ost un "ort ocupat de o garnizoană milesiană< dar mai importantă, n perioada NP-ONP, a "ost Dap)ne.+ici 2i-au a"lat adăpost =eremia 2i muli ali evrei re"ugiai din calea lui $abucodonosor % Ieremia, A5 O 2i urm.&< dar n timp ce1giptul i-a in"luenat, "ără ndoială, pe greci, evreii n-au exercitat o asemenea in"luenă 2i nici nu putem presupune că =eremia va"i simit altceva decât oroare "aă de scepticii ionieni.

Cât prive2te perioada n care a trăit /)ales, cea mai bună mărturie este, după cum am văzut, "aptul că a prevestit oeclipsă de #oare care, potrivit astronomilor, trebuie să "i avut loc n OQO .Cr. +lte mărturii, atâtea câte sunt, concordă cu plasareaactivităilor sale n *urul acestei date. 9aptul că a prezis o eclipsă nu-i o dovadă de geniu extraordinar0 din partea sa. Giletul eraaliat cu 4idia, iar aceasta avea relaii culturale cu Babilonia ai cărei astronomi descoperiseră că eclipsele se repeat ciclic lainterval de circa nouăsprezece ani. 1i puteau să prevadă eclipsele de 4ună aproape "ără gre2, dar n privina eclipselor de #oareerau stân*enii de "aptul că o atare eclipsă putea să "ie vizibilă ntr-un loc, iar n altele nu. Drept urmare, puteau să 2tie doar că la

=


24/26

cutare dată merita a2teptată o eclipsă 2i aceasta este, probabil, tot ce a 2tiut 2i /)ales. $ici el 2i nici ei nu 2tiau de ce există acestciclu.

Despre /)ales se spune că a călătorit n 1gipt 2i că de acolo le-a adus grecilor 2tiina geometriei. Din geometrieegiptenii cuno2teau n principal ni2te reguli empirice 2i nu sunt motive să credem că /)ales ar "i a*uns la demonstraii deductivede "elul celor descoperite de greci mai târziu. 1l pare să "i descoperit cum se poate calcula distana până la o navă a"lată n larg"olosind observaii e"ectuate din două puncte de pe ărm, 2i cum se poate determina nălimea unei piramide după lungimeaumbrei sale. = s-au atribuit 2i multe alte teoreme geometrice, dar probabil pe nedrept.

1l a "ost unul din cei 2apte nelepi ai @reciei, dintre care "iecare avea ndeosebi "aima câte unei rostiri nelepte< ceaatribuită lui este, potrivit tradiiei, că “apa e cea mai bună”.

'otrivit lui +ristotel, /)ales credea că apa este substana originară, din care s-au "ormat toate celelalte, 2i susinea că'ământul se spri*ină pe apă. De la +ristotel avem 2i in"ormaia că /)ales spunea că magnetul are su"let, de vreme ce pune nmi2care "ierul< 2i n plus, că toate lucrurile sunt pline de zei. ;A

1nun ul că totul e "ăcut din apă trebuie privit ca o ipoteză 2tiini"ică, de alt"el câtu i de puin excentrică. +cum douăzeciț șde ani;O era acceptată ideea că totul e "ăcut din )idrogen, care reprezintă două treimi din apă. @recii nu pregetau să "ormulezeipoteze ndrăznee, dar coala milesiană, cel puin, era pregătită să le testeze empiric. Despre /)ales tim prea puine lucruriș ș

pentru a putea să-i reconstituim cât de cât satis"ăcător viziunea, dar despre succesorii săi din Gilet se 2tiu mult mai multe 2i este

rezonabil să presupunem că anumite elemente din concep ia acestora proveneau de la el. $ici 2tiina 2i nici "ilozo"ia sa nu erauț"oarte ra"inate, dar aveau potenialul de a stimula deopotrivă gândirea 2i observaia.

Ȋn *urul lui /)ales s-au esut numeroase legende, dar nu cred că erau mai mult decât bruma de "apte pe care le-ammenionat aici. nele pove ti sunt amuzante, ca de pildă cea redată de +ristotel n cartea saș Politica %;O! a&5 “'e când unii l

bat*ocoreau din pricina sărăciei, sub cuvânt că "ilozo"area nu-i de nici un "olos, se spune că el, dându-2i seam ape bază deconsideraii astronomice că avea să "ie o recoltă Ȋmbel ugată de măsline, a arvunit 2i "ăcut să i se dea ncă din vremea iernii, de iș șdispunea de bani puini, toate teascurile pentru măsline din Gilet 2i C)ios, cu o mică investiie, "iindcă nimeni nu-l concura. =ar când a sosit ceasul, dat "iind că multă lume deodată avea nevoie grabnică de teascuri, el a nc)iriat mar"a la ce pre a vrut 2i astrâns ast"el muli bani, dovedind că le e lesne să se mbogăească celor ce "ilozo"ează, dacă o doresc, dar că ei nu se sinc)isesc deasta.”

+naximandru, cel de-al doilea "ilozo" din 2coala milesiană, e mult mai interesant decât /)ales. +nii ntre care a trăit

sunt inceri, dar se spune că n OAN .Cr. avea 2aizeci 2i patru de ani 2i sunt temeiuri să credem că in"ormaia nu e departe deadevăr. 1l susinea că toate lucrurile provin dintr-o unică substană primordială, dar că aceasta nu este apa, cum credea /)ales, 2inici vreo altă substană dintre cele pe care le 2tim. 1a este in"inită, eternă 2i "ără vârstă 2i “cuprinde toate lumile” - pentru că erade părere că n a"ară de lumea noastră, există multe altele. #ubstana primordială se pre"ace n diversele substane care ne sunt"amiliare, iar acestea se trans"ormă 2i ele unele n altele. 'rivitor la aceasta, el "ormulează un enun important 2i remarcabil5

De acolo de unde se trage na2terea realităilor, de la acele lucruri le vine i pieirea ntru acestea, după legiuita cuviină.șCăci ele au a-2i da socoteală i unele altora pentru nedreptate, potrivit cu rânduiala timpului.ș

=deea de dreptate, cosmică 2i umană deopotrivă, a *ucat n religia 2i "ilozo"ia greacă un rol ce nu e tocmai lesne deneles pentru omul de astăzi< cuvântul nostru “dreptate” nici nu exprimă ntru totul adecvat nelesul pe care i-l dădeau ele, dar egreu de găsit altul mai potrivit. @ândul rostit de +naximandru pare a "i acesta5 n lume se cuvine să existe o anumită proporientre "oc, pământ 2i apă, dar "iecare element %conceput ca un zeu& caută ntruna să-2i mărească ponderea. 1xistă nsă un "el de

necesitate sau de lege naturală care de "iecare dată restabile2te ec)ilibrul< de pildă, acolo unde a "ost "oc se găse2te cenu2ă, careeste pământ. +ceastă concepie despre dreptate, ca nedepă2ire a unor limite "ixate din a"ară, a "ost una din cele mai pro"undecredine grece2ti. ?eii erau supu2i dreptăii n aceea2i măsură ca 2i oamenii, dar această putere supremă nu era ea nsă2i personală2i nu era o divinitate supremă.

=G 3ur

bertrand russell - istoria filosofiei occidentale, vol. i - humanitas (2005).docx

Documents