COMUNICAREA INTERCULTURALA

COMUNICAREA INTERCULTURALA. FENOMENUL MIGRA?IEI CONTEMPORANE

CAPITOLUL I. NO?IUNI TEORETICE PRIVIND COMUNICAREA INTERCULTURALA.

FENOMENUL MIGRA?IEI

Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda

1.1. Conceptul de comunicare interculturala

Att ca sintagma, ct si ca disciplina, comunicarea interculturala este de data relativ recenta. Fireste

ca n toate epocile au avut loc ntlniri ntre oameni care apartineau unor culturi diferite, nsa acestea

au avut un caracter limitat. Astazi comunicarea interculturala este un fenomen generalizat, o

experienta pe care, ntr-o anumita masura, o traieste oricare om. ntlnirea cu o cultura straina sau

cel putin cu anumite manifestari ale ei se produce chiar si pentru cel mai putin dispus sa colinde

lumea. E suficient sa deschizi radioul, sa manevrezi telecomanda televizorului sau sa navighezi pe

internet pentru ca lumea, cu diversitatea ei culturala, sa te copleseasca.

Ca disciplina, comunicarea culturala a aparut pe de o parte, din necesitatea clarificarii teoretice a

unei realitati noi, pe de o parte, si, pe de alta parte, spre a oferi un anumit sprijin practic n vederea

unui comportament adecvat la ntlnirea cu celalalt.

Pna la constituirea unei discipline sau a unui grup de discipline care sa studieze comunicarea

interculturala au existat numeroase descrieri ale experientei de a trai pentru un timp n cadrul unei

culturi straine. Exista n acest sens o literatura vasta si fascinanta, plina de reflectii profunde si de

descrieri tulburatoare ale contactului cu o alta lume. n afara acestor scrieri, care tin mai degraba

de literatura dect de stiinta, anumite aspecte ale comunicarii interculturale au fost tratate, nca din

secolul al IXX-lea n cadrul unor discipline precum antropologia, etnologia, filosofia istoriei si istoria

culturii.

Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda

Tematizarea explicita a comunicarii interculturale a fost facuta pentru prima data de etnologul si

semioticianul american T. H. Hall. Conceptul de intercultural communication a aparut pentru prima

data n lucrarea sa The Silent Language, publicata n 1959, si a cunoscut o larga raspndire.

n analiza culturii pe care o ntreprinde, cercetatorul american pleaca de la un model semiotic. n

conceptia sa, partenerii de dialog folosesc nu doar limbajul, ci si o serie de expresii nonverbale,

precum tonul, mimica, gesturile. n fiecare cultura, negatia, afirmatia, permisiunea, interdictia,

uimirea. sunt nsotite de gesturi, de expresii faciale si tonuri specifice. n cazul n care acestea nu

sunt corect interpretate, comunicarea este ratata. De aceea una dintre problemele-cheie ale

comunicarii interculturale o reprezinta comunicarea eronata (miscommunication) sau chiar

nentelegerile (misunderstandings).

O data creat si pus n circulatie, intercultural devine un termen inflationist, sau tine deja de o

anumita moda. n sintagma comunicare interculturala el desemneaza, n opinia majoritatii

specialistilor, apartenenta protagonistilor unui proces de comunicare la culturi diferite.

Interculturale sunt toate acele raporturi n care participantii nu se raporteaza exclusiv la propriile lor

coduri, conventii, puncte de vedere si forme de comportament, ci n care vor fi descoperite alte

coduri, conventii, puncte de vedere si forme de comportament. n plus, acestea sunt traite si/sau

definite ca straine. Pe lnga comunicare interculturala se utilizeaza n literatura de specialitate si

conceptul de comunicare internationala. Ele nu trebuie nsa confundate. ntr-un caz se ntlnesc

indivizi apartinnd diferitelor culturi, n celalalt, oameni apartinnd diverselor natiuni. Daca natiunea si

cultura s-ar suprapune, atunci n-ar exista nici o dificultate conceptuala. Dar acest acord nu apare

n nici un caz totdeauna si pretutindeni. Sunt cunoscute, precizeaza, Gerhard Maletzke, situatii n

care oameni care apartin aceleiasi culturi sunt despartiti de frontiere nationale, precum curzii. Pe

de alta parte, convietuiesc n acelasi stat populatii care apartin unor culturi diferite. Realizat de

lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda

Exista astazi mai multe discipline care au ca obiect de studiu strainul, celalalt, alteritatea:

etnologia, antropologia culturala cu diversele ei ramuri, etnopsihanaliza, barbarologia, xenologia.

Comunicarea interculturala nu nlocuieste nici una dintre aceste discipline, ci reprezinta o

completare fireasca a lor. Ea a intrat mai nti n atentia lingvistilor, oarecum sub forma unei

interogatii provocatoare: ct de bine trebuie sa-ti nsusesti o limba straina ca sa nu-ti mai fie straina?

n urma cercetarilor ntreprinse n Europa n aceasta directie, ncepnd cu anii 80 ai secolului trecut, au

luat nastere o serie de discipline sau ramuri noi ale unor discipline precum: germanistica

interculturala, romanistica interculturala, psihologia interculturala, istoria interculturala a stiintei,

pedagogia interculturala, filosofia interculturala. Din cercetarile care cad n sfera comunicarii

interculturale nu putea lipsi religia care a reprezentat si reprezinta nca un element important al

constructiei identitare. Revistele de specialitate n-au ntrziat sa-si faca aparitia, primele fiind

International Journal of Intercultural Communication si The International and Intercultural

Communication.

Ca expresie, comunicarea interculturala este utilizata astazi cu multiple semnificatii. Exista, de

pilda, dispute ntre specialisti daca nvatarea organizata a unei limbi straine, simpla receptare prin

intermediul mass-media sau turismul intra n categoria comunicarii interculturale. Termeni precum

intercultural, interculturalitate, transcultural etc., desemneaza astazi realitati numite cu totul altfel n

urma cu mai bine de un deceniu. Orict de diferite ar fi definitiile date conceptului de comunicarea

interculturala, doua elemente sunt subliniate de majoritatea cercetatorilor: n primul rnd, este vorba

de un proces de comunicare care se desfasoara ntre persoane constiente de diferentele lor

culturale si, n al doilea rnd, comunicarea este una interpersonala, directa, nemijlocita. Daca exista

o situatie de comunicare interpersonala ntre membri ai diferitelor grupari culturale, atunci aceasta

interactiune poate fi desemnata drept comunicarea interculturala. Aceasta definitie se ntlneste cel

mai des n literatura de specialitate. Comunicarea dintre [] doua persoane din doua grupuri evident

diferite este desemnata drept comunicarea interculturala.

Unii autori accentueza faptul ca nu contactul dintre natiuni sau culturi constituie obiectul de studiu

al comunicarii interculturale, ci contactul dintre persoane. De aceea, comunicarea pote fi

caracterizata ca interculturala daca este att auditiva ct si vizuala, precizeaza un autor german. Un

alt cercetator defineste comunicarea interculturala drept comunicare ntre reprezentantii a doua

(sau mai multe) culturi diferite si o distinge de comunicarea internationala: Comunicarea

interculturala poate avea loc, n principiu, si n cadrul unei natiuni, si anume ntre reprezentantii

diferitelor etnii, asa cum comunicarea internationala poate avea loc si n cadrul aceluiasi spatiu

cultural.

A defini comunicarea interculturala doar ca un raport Face-to-Face, cum se spune n literatura de

specialitate, nseamna a conferi acestui concept o semnificatie prea restrnsa. n sfera sa, afirma cei

care opteaza pentru o semnificatie mai larga, intra nu numai dimensiunea comunicativa a relatiilor

interpersonale, ci si comunicarea interculturala mediatizata n diferitele ei forme, careia i se acorda

o importanta sporita n toate domeniile: aceasta nseamna forme de reprezentare mediatica a

comunicarii interculturale n film, televiziune, radio, internet si alte mijloace de comunicare n masa.

Ca disciplina, comunicarea interculturala se ncadreaza n rndul stiintelor culturii, alaturi de

antropologia culturala, etnologie, etnlingvistica, etnopsihanaliza.

Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda

1.2. Definirea termenului de migra?ie

O caracteristica importanta a populatiei este deplasarea dintr-un loc n altul. Dreptul de a se

deplasa a fost recunoscut la nivel mondial de peste o jumatate de secol, prin adoptarea

Declaratiei Universale a Omului.

Declaratia stipuleaza n art. 13: Oricine are dreptul sa se deplaseze liber si sa-si stabileasca

resedinta pe teritoriul oricarui stat si Oricine are dreptul sa paraseasca o tara, inclusiv cea de

origine si sa se ntoarca n tara sa. (Simona, I., Stanica, p. 101)

n Dictionarul Explicativ al Limbii Romne, cuvntul migratie/migratiune vine din francezul migration,

latinescul migration, -onis si este definit ca deplasare n masa a unor triburi sau a unor populatii de

pe un teritoriu pe altul, determinat de factori economici, sociali, politici sau naturali.

Vasile M. defineste migratia ca un fenomen de reechilibrare a balantei demografice ntre zone sau

localitati, un mecanism de competitie si reglare, o supapa de siguranta fara de care o colectivitate

se poate destructura datorita schimbarii fundamentale a conditiilor ei de existenta.

n functie de modificarea echilibrului dintre populatie si resurse, acest autor identifica o zona de

emigratie atunci cnd apare un surplus de populatie si o zona de imigratie prin aparitia unui surplus

de resurse.

Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda

Atunci cnd presiunea populatiei asupra resurselor naturale si sociale ajunge la o anumita limita,

emigratia apare ca o necesitate. Fenomenul migratiei cuprinde un complex de factori si indicatori:

locul de resedinta, locul de munca, relatiile sociale, familiale, de prietenie, zonele comerciale,

zonele culturale, de petrecere a timpului liber. El reprezinta o schimbare a mediului sociale,

cultural, economic, afectiv.

Deplasarea n masa de pe un teritoriu pe altul, a unor popoare, determinate de factori economici,

sociali, politici se refera la migratie sau migratiune. Iar emigrantul care se deplaseaza dintr-o

regiune n alta este acea persoana care cauta conditii prielnice de a-si desfasura activitatile vietii.

Libera circulatie, mijloacele moderne de transport tot mai rapide, noua economie fac ca notiunea

de spatiu sa nu mai aiba o relevanta att de mare n prezent, de aceea emigratia nu mai este

importanta prin libertatea de a munci si de a trai ntr-un loc sau altul, ci este doar o optiune de

schimbare temporara, permanenta a resedintei.

Plecarea unei persoane la munca n strainatate, poate sa presupuna deplasarea persoanei la locul

de munca; aceasta poate fi apreciata ca o forma a migratiei pentru munca.

1.3. Forme ale migra?iei

Un studiu de fezabilitate n domeniul migratiei si al azilului realizat de Confederatia Caritas Romna

n 2003 clasifica migrantii n:

- economici acele persoane care sunt implicate ntr-o activitate remunerata n situatia n care el nu

este cetatean al tarii respective;

- iregulari persoane fara documente care se deplaseaaza dintr-un stat n altul.

Migratia este un fenomen cu fatete multiple, care nu poate fi nteles daca se face referire doar la

consideratiile demografice ce constituie nu mai mult de o singura variabila.

Circulatia oamenilor sau a animalelor dintr-o zona spre alta zona este definita n dictionare sau

enciclopedii drept migratie. O cauza a circulatiei oamenilor dintr-o parte n alta sau a animalelor

poate sa fie si necesitatea de supravietuire.

Calatoriile zilnice facute catre un alt loc nu pot fi numite migratii.

Un lucrator care calatorest n fiecare zi la locul de munca nu apartine categoriei migrantilor, desi se

deplaseaza dintr-un loc n altul, iar supravietuirea lui poate depinde de ceea ce face.

Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda

Migratia consta n deplasarea zilnica si repetata, ntr-o singura zona de operare. n conformitate cu

ntelesul actual al termenului, migratia este o deplasare care dureaza mai mult de o zi pentru a fi

completa si n general conduce la o schimbare a domiciliului persoanei. Cauzele sunt variate si

includ necesitatile de supravietuire, dar nu se reduc la ele.

n definirea migratiei, Enrico Todisei ia n considerare trei filtre. Aceste filtre sunt variabile: spatiale,

temporale si sociale.

1. Dimensiunea spatiala nu ia n considerare numarul de kilometri parcursi, orele de zbor sau zilele

petrecute pe mare. Niciuna dintre statisticile privind migratia nu furnizeaza informatii despre

distanta sau timpul trecut.

Desi identificarea dupa tara de origine nu este mai mult dect un indicator de dificultate, este mai

folositoare dect o miscare singura a distantei, deoarece furnizeaza informatii privind complicatiile

sociale vis-a-vis de migranti.

Este mult mai relevant sa spunem cti migranti sosesc ntr-o tara dect sa spunem cti kilometri au

parcurs pna a ajunge la locul dorit.

2. Variabila temporala este mult mai complexa.

- Migratia este temporara, daca o persoana renunta la statutul de migrant, se rentoarce acasa si si

redobndeste statutul anterior.

- Pe de alta parte, migratia definitiva apare atunci cnd statutul de migrant ntr.o tara gazda

nceteaza sa mai fie temporar si devine permanent.

Exista doua tipuri de permanenta:

a) primul tip este atunci cnd persoana dobndeste cetatenia tarii gazda;

b) al doilea tip este atunci cnd persoana decedeaza acolo.

Migratia ramne definitiva daca la un an dupa ce a migrat decedeaza. Pentru a obtine o noua

cetatenie, se trece prin mai multe etape, cum ar fi administrative si juridice ale tarii care este

gazda, anumite perioade de continuitate n tara gazda precum si dorinta de a ramne acolo.

3. Criteriul social, reprezinta a treia dimensiune a migratiei.

Pot fi identificate doua tipuri de miscari migratorii: economice si non-economice.

Cele economice, includ deplasarile legate de munca, att activitatile de munca n prezent ct si unele

noi. Cele non-economice includ toate tipurile de migratie legate de problemele din afara muncii,

cum ar fi reuniunile de familie, internarile n spitale, refugiatii, prizonierii.

Migratia economica se clasifica n doua parti:

a) migratia calificata;

b) migratia n masa.

a) Migratia calificata se refera la acele persoane care au deja o calificare, cei care detin calificari

medii, superioare sau supracalificari cum ar fi doctorate. Acesti migranti calificati nu se ntlnesc cu

probleme cum ar fi cautarea unui loc de munca, pentru ca ei merg la sigur, banii nu sunt o

problema pentru ei, pentru a-si plati serviciile medicale, contributiile fata de societate sau sa-si

ntretina familia.

Dar ramn o problema pentru dezvoltarea economica a tarii din care pleaca, desi nu sunt foarte

multi migranti cu aceste calificari, importanta economica si sociala a acestui fenomen poate fi

mare pentru dezvoltarea unei natiuni.

b) Migratia de masa se refera la populatia care pleaca si care este slab educata si care accepta

orice loc de munca doar pentru a putea supravietui si pentru a-si putea duce viata de pe o zi pe

alta. Acest tip de migranti sunt respinsi uneori din tara lor de origine sau din acel loc sau sunt

disperati si cauta cu orice pret un loc de munca.

Aceste doua clase de migranti nu acopera toata paleta migratiei. Mai sunt si alte categorii de

migratie care nu au nicio legatura cu cele de mai sus.

Acestia sunt cei care doresc sa-si mai cumpere o locuinta n alta tara pentru a avea n timpul

vacantei sau cei care au iesit la pensie si doresc sa traiasca n alta tara, sau le este recomandat de

medic o schimbare de clima, mai pot fi aceia care merg n strainatate pentru a face tratamente

medicale.

Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda

1.4. Tipologii ale migra?iei

Migratia, ca eveniment sociodemografic, se refera la deplasarea unei persoane individual sau n

cadrul unui grup n afara comunitatii sale de rezidenta, n decursul unei perioade de referinta date,

pentru a schimba domiciliul stabil sau locul de munca obisnuit.

O multime de evenimente de acest tip constituie un fenomen de migratie.

Aceasta distinctie dintre eveniment si fenomen, clar statuata n demografie, ar mai putea fi

completata prin termenul de proces de migratie, n sensul de ansamblu de schimbari pe care le

suporta n timp o multime data de evenimente de migratie = fenomenul de migratie din punct de

vedere al volumului, intensitatii, sensul cauzelor, mecanismelor de producere.

Deci, proces de migratie, n aceasta acceptie desemneaza schimbarea caracteristicilor

fenomenului de migratie de la un interval de referinta la altul. Criteriile cele mai importante pentru

o tipologie a migratiei deriva din definitia data.

a) Raportul dintre tipurile de medii rezidentiale de la originea si destinatia migratiei.

b) Continutul schimbarilor realizate prin migratie, din punctul de vedere al migrantului.

Migratia fortei de munca, continutul schimbarii este dat de o schimbare a locului de munca.

Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda

Daca se iau n considerare, n plus si durata sau ritmul de deplasare a persoanelor care schimba

locul de munca de la o comunitate locala la alta atunci rezulta ca subtipuri:

- Navetismul sau migratia alternativa (deplasari pentru munca zilnica sau de scurta durata, n afara

comunitatii rezidentiale proprii, cu mentinerea domiciliului stabil).

- Migratia sezoniera, schimbarea temporara pe durata unui anotimp a locului de munca si a

domiciliului, atunci cnd este deosebit de mare la locul de destinatie.

Migratia ca mobilitate sociala, schimbarea rezidentei sau a locului de munca este n acelasi timp o

schimbare a pozitiei migrantului n spatiul social.

c) Durata schimbarii, migratiile care sunt identificate n special prin schimbarea rezidentei, dar care

pot avea si un aspect de schimbare a locului de munca.

Pot fi distinse subtipuri n functie de durata schimbarii:

- migratie definitiva = plecarea din comunitate facuta cu intentia de a nu mai reveni;

- migratie temporara = periodica sau neperiodica.

c) Unitatea de migratie poate fi persoana, familia sau un alt grup local. ntre migratia persoanelor si

cea a familiilor diferentele nu sunt totdeauna nete.

Daca se ia ca unitate de migratie unitatea care decide sa realizeze schimbarea migratorie, se pot

ntlni situatii n care ntreaga familie decide sa migreze, dar din motive diferite, membrii ei parasesc

localitatea de origine pe rnd.

n consecinta, din punct de vedere al stasticilor oficiale, se nregistreaza evenimente de migratie

individuala, iar din punct de vedere sociologic o migratie familiala.

1.5. Emigra?iei/Imigra?ie- Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda

n functie de indicatorii zona de plecare, zona de primire, intensitatea migratiei si natura migratiei

se disting doua forme principale de migratie: imigratie si emigratie.

Imigratiile sunt intrarile ntr-o localitate sau zona a populatiei migrante. A imigra se refera la a intra

ntr-o tara cu scopul de a se stabili acolo venind dintr-o alta tara.

Actiunea de imigrare vizeaza sosirile n localitatile de primire.

Pentru imigrant integrarea n societatea tarii-gazda consta n cteva aspecte cum ar fi: cunoasterea

limbii tarii respective, posibilitatea ridicarii nivelului de educatie si calificare profesionala, accesul

pe piata muncii, egalitatea de sanse n fata legii, libertatea la religia pe care o are fiecare, sa

respecte cultura, legile si traditiile societatii-gazda.

n acelasi mod pentru tara gazda integrarea migrantilor presupune: acces nelimitat la informatiile

legate de avantajele integrarii lor; respectarea drepturilor imigrantilor; deschidere, toleranta;

acceptul de a primi imigranti; respectul fata de traditia si cultura lor.

Emigratia a avut o influenta profunda n lumea secolelor al XIX-lea si al XX-lea, n special n tari

precum Statele Unite ale Americii, Canada, Brazilia, Argentina, Australia sau Noua Zeelanda.

Fenomenele emigratiei si imigratiei nu trebuie confundate cu cel al migratiei involuntara

transferurile de populatie sau epurarea etnica.

Migratia popoarelor (sau invaziile barbare) este numele dat migratiilor umane din Europa care au

marcat tranzitia dintre Antichitate si Evul Mediu.

Dintre toate invaziile migratorilor cu care s-a confruntat omenirea de-a lungul istoriei, cele din

secolele III-VIII din Europa Occidentala au ramas n constiinta colectiva ca reprezentnd marile

invazii barbare, model prin excelenta al distrugerii n toate planurile si mai ales al bulversarilor

axiologice.

Pentru istoriografie problema nu se poate pune, nsa, n termeni att de generali. Migratiile acestei

perioade pot fi privite din multiple puncte de vedere, de la a cerceta resorturile care au pus n

miscare masele, pna la a ntelege consecintele ultime ale fenomenului.

A emigra coincide cu a-si parasi tara (vremelnic sau definitiv) stabilindu-se n alta tara, a se

expatria.

Emigratia este un fenomen ce afecteaza n mod normal numai surplusul de populatie din zona de

plecare si nu modifica n mod esential piramida demografica.

Se vorbeste de un exod demografic atunci cnd n procesul migratoriu este antrenata o populatie

mai numeroasa dect surplusul demografic, perturbndu-se piramida vrstelor si echilibrul natural.

Conceptul-cheie al procesului de migratie este mobilitatea teritoriala a populatiei sau mobilitatea

geografica. Din acest punct de vedere migratiile pot fi:

- temporare, avnd durata mai mare de o luna si viznd cautarea unui loc de munca;

- permanente, durnd peste un an.

Emigrarea poate avea diferite motive, unele politice, altele economice, sau chiar personale

(precum casatoria cu un cetatean al unui alt stat). n alte cazuri, oameni n vrsta din tari bogate, dar

cu o clima rece, aleg sa se mute n alte tari cu o clima mai calda, dupa ce ies la pensie.

Cei mai multi emigranti politici sau economici se muta n noile regiuni sau tari nsotiti de toti membrii

familiilor lor, spernd sa gaseasca conditii mai bune de munca, o piata a muncii mai dezvoltata sau

pur si simplu un climat de pace. De-a lungul istoriei, numerosi emigranti s-au rentors n patriile lor,

dupa ce au reusit sa strnga suficienti bani n tarile de adoptie. n unele cazuri, emigrantii se muta n

tari care se deosebesc profund de tarile de origine prin traditiile culturale, economice sau

religioase. n astfel de cazuri, emigrantii ncearca de cele mai multe ori sa-si pastreze cultura,

traditiile sau limba, pe care de cele mai multe ori le transmit urmasilor. Conflictul dintre cultura

nativa si cea a tarii de adoptie poate crea contraste sociale, care pot duce la nentelegerea de

catre noii veniti a unor sisteme sociale sau legale pe care le gasesc ciudate. Pentru o mai usoara

integrare n tara de adoptie, dar si pentru a ajuta la pastrarea traditiilor, emigrantii se organizeaza n

comunitati si asociatii.

Este greu sa tragi concluzii generale fara a degenera n truisme. Rolul barbarilor, n speta al valului

germanic, a fost deosebit de important pentru aceasta parte a lumii. Ciocnirea ntre civilizatia

cetatilor si cea a triburilor a schimbat definitiv aspectul acestei lumi. A spune ca a fost buna sau

rea nseamna a face judecari de valoare care nu si au locul n istorie si, mai mult, nseamna sa faci

istorie a ceea ce ar fi putut sa fie, pe ct de inutila, pe att de nselatoare.

Cunoscuta controversa, care a animat aceste pagini, ntre istoricii romanisti si cei germanisti, poate

fi considerata ca reprezentnd teza si antiteza. Sinteza nu este dect un alt fel de a spune ca

adevarul ramne undeva la mijloc. Fiecare personaj al acestei drame a avut geniul si scaderile

sale. Meritul unora este de a fi stiut sa pastreze si sa perpetueze o mostenire, pe cnd meritul

celorlalti este de a fi adus un suflu nou n acest corp ostenit. n fond, cum aceasta invazie nu a fost

prima si, probabil, nici cea mai puternica, ne putem gndi ca barbarii au fost primiti atunci cnd totul

era deja copt pentru marea schimbare.

1.6. Inten?ii ale emigrarii din trecut pna n prezent Realizat de lucrari de licenta si lucrari de

dizertatie la comanda

Migratia a existat de la nceputurile omenirii. Fenomenul nu a ncetat n timp, nsa a nregistrat

schimbari si a capatat noi forme. Procesele migratorii se desfasoara simultan si sunt n crestere n

multe tari ale lumii. Unul din rezultatele pe termen lung ale acestei evolutii ar putea fi aparitia

societatilor multiculturale, tinznd spre noi concepte ale cetateniei sau statutului national. Cele mai

multe dintre tarile dezvoltate au devenit societati diversificate, multietnice, iar cele care nu au

ajuns nca la acest nivel s-au orientat decisiv n aceasta directie.

Pentru cercetatorii din domeniul migratiei a devenit tot mai clar ca acest fenomen trebuie privit ca

un element normal si structural al societatii omenesti de-a lungul istoriei.

Pentru cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene, libera circulatie a lucratorilor a fost unul

dintre primele drepturi recunoscute n cadrul comunitar. Daca reglementarile initiale (Regulamentul

nr. 1612/1968 privind libera circulatie a lucratorilor si Directiva nr. 360/1968 privind dreptul de

rezidenta al lucratorilor si membrilor de familie ai acestora) se refereau doar la cei care desfasurau

o activitate economica, Actul Unic European a extins dreptul de rezidenta la toti cetatenii statelor

membre, independent de desfasurarea unei activitati economice.

n prezent, prevederile Tratatului asupra Comunitatii Economice Europene stipuleaza dreptul

oricarui cetatean al Uniunii Europene de a circula si a stabili resedinta n mod liber, pe teritoriul

statelor membre, cu respectarea conditiilor stabilite n Tratatul de la Roma.

Dupa sfrsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, tarile europene au experimentat patru perioade

principale de migratie.

a) Migratia fortei de munca si reconstructia Europei: perioada 1950-1970

Imediat dupa Al Doilea Razboi Mondial, etnicii nationali si alte persoane care se deplasasera au

nceput sa se ntoarca n tarile de origine, genernd fluxuri migratorii de masa n Europa. n acelasi

timp, nsa, reconstructia Europei postbelice necesita o mare cantitate de forta de munca. Ca

urmare, autoritatile statelor interesate, firme sau agentii private au nceput sa recruteze lucratori

straini. Aceste ample miscari migrationiste n cadrul Europei si dinspre tarile n curs de dezvoltare

au contribuit la dezvoltarea si cresterile succesive economice nregistrate n Europa, n perioada

1945-1975.

Competitia cu modelul politic socialist din Europa Centrala si de Est a stimulat dezvoltarea de

politici care au condus nu doar la realizarea unui nivel ridicat al ocuparii dar si la ameliorarea si

modernizarea sistemelor de securitate sociala si, astfel, la evolutia catre statele bunastarii

generale din Europa de Vest.

Tratatul de la Roma din 1957, care a pus bazele Comunitatii Economice Europene, se

fundamenta pe anumite principii printre care asigurarea liberei circulatii a persoanelor ntre cele

sase state fondatoare.

Ca urmare, n anii 60 s-a nregistrat o crestere importanta a migratiei n teritoriul Comunitatii,

datorata n mare parte numarului important de lucratori italieni care se deplasau spre celelalte cinci

state membre. Dar, chiar si dupa realizarea n 1968 a cadrului legal si institutional pentru

asigurarea acestei libertati, fluxurile migratorii dinspre tarile terte au ramas cantitativ superioare

migratiei fortei de munca intracomunitara, conform studiului realizat de Garson si Loizillon.

Conform statisticilor OCDE, de la nceputul anilor 60 pna la nceputul anilor 70, mai mult de 30

milioane de lucratori straini au intrat n Comunitatea Economica Europeana, incluznd lucratorii

temporari si pe cei cu intrari multiple. Pna la nceputul anilor 80, numarul strainilor rezidenti n

Europa de Vest s-a triplat fata de anii 50, ajungnd la 15 milioane. n 2000, peste 20 milioane de

lucratori straini locuiau n spatiul economic european, reprezentnd 5,4% din totalul populatiei, cu

mici variatii ntre timp.

b) Perioada crizelor economice: 1970 - prima jumatate a anilor 1980

Cea de-a doua perioada a migratiei a fost marcata de crizele economice, datorate cresterii pretului

petrolului din 1973 si 1979. n anii urmatori, schimbarile din economia mondiala, revolutia

economica si noile modele de organizare a afacerilor au modificat natura muncii, erodnd modelele

de ocupare traditionale. Ca urmare, migratia fortei de munca s-a modificat.

Unele state europene au redus sau au ncercat sa reduca migratia. Somajul n crestere si

escaladarea tensiunilor sociale au determinat guvernele sa elimine politicile active de recrutare din

strainatate. Au crescut costurile recrutarii din strainatate pentru angajatori, au fost limitate

categoriile de lucratori straini ce puteau fi angajati si s-au stabilit cote anuale pentru forta de

munca din strainatate. De asemenea guvernele au aplicat politici pentru ncurajarea lucratorilor

migranti sa se ntoarca n tarile de origine.

n realitate, regresul economic din tarile gazda nu a condus la ntoarcerea masiva a imigrantilor n

tarile de origine. Conform estimarilor Natiunilor Unite, doar 10% dintre lucratorii migranti s-au ntos

n tarile de origine n urmatorii doi ani dupa criza petrolului din 1973 combinata cu criza civica din

1974 1975.

c) Diversificarea tarilor gazda si de origine si cresterea numarului solicitantilor de azil, refugiatilor

si minoritatilor etnice.

A treia perioada a migratiei, care a nceput la sfrsitul anilor 1980, este caracterizata de

diversificarea statelor gazda si a celor de origine. Tari de migratie traditionale din Europa, precum

Spania, Italia, Irlanda, Grecia si Portugalia, se transforma treptat n tari de imigratie. Migrantii nu

mai provin n majoritate din fostele colonii, ci dintr-un grup de tari mult mai diversificat.

Conform statisticilor OCDE, aceasta perioada se caracterizeaza, de asemenea, prin predominanta

fluxurilor migratorii pentru reunificare familiala si revenirea interesului pentru migratia fortei de

munca n special pentru lucratorii calificati si nalt calificati, spre sfrsitul anilor 1990.

De la nceputul anilor 90, aspectele referitoare la frontiere, n special cele legate de migratie, au

devenit probleme de interes major n Europa. Tarile terte nu beneficiaza de conditii privilegiate

privind accesul si participarea la procesul de integrare europeana, dar trebuie sa faca fata

efectelor externe ale Uniunii Externe, printre care si migratia ilegala. Pe de alta parte, state

membre ale Uniunii Europene precum si statele candidate se confrunta cu noi probleme n

domeniul controlului frontierei si migratiei.

d) Migratia fortei de munca preferentiala. Cresterea migratiei ilegale

n ultimii ani s-a nregistrat o crestere a migratiei permanente si a migratiei fortei de munca

temporare ca urmare, pe de o parte, a intensitatii fazei de expansiune de la sfrsitul anilor 90, iar,

pe de alta parte, dezvoltarii tehnologei informatiei si comunicatiei sanatatii si educatiei, sectoare

care necesita forta de munca nalt calificata. Totodata, a crescut cererea de mna de lucru straina

necalificata, n special n agricultura, constructii si lucrari publice, precum si serviciile casnice (cazul

Italiei, Spaniei, Greciei si Portugaliei).

Totodata, migratia ilegala a capatat noi dimensiuni si a devenit mai periculoasa, ca urmare a

dezvoltarii retelelor de trafic international si cresterii rolului lor n circulatia internationala a fortei de

munca, politicile Statelor Membre privind migratia si angajarea strainilor au sporit masurile

represive mpotriva traficantilor, angajatorilor sau imigrantilor aflati ntr-o situatie de ilegalitate.

Statisticile OCDE privind migratia arata ca, n ultimii ani numarul lucratorilor straini a crescut n

majoritatea statelor europene dezvoltate. Lucratorii imigranti sunt, n medie, mai tineri dect restul

fortei de munca si sunt distribuiti ntr-o gama larga de activitati n cadrul economiei: agricultura,

constructii si inginerie civila, industrie usoara, turism, sectorul hotelier si catering, activitati casnice

sau diverse servicii, inclusiv informatice.

Strainii au o pondere mult mai mare n anumite sectoare dect n totalul fortei de munca. De regula,

aceasta supraprezentare apare n sectorul secundar. n Germania si Italia, de exemplu, mai mult de

un sfert din forta de munca straina este ocupata n sectorul minier si industrial. n Austria, Belgia,

Franta si tarile din sudul Europei, strainii sunt preponderenti n domeniul constructiilor.

n general, strainii sunt mult mai vulnerabili fata de somaj dect nationalii. De asemenea, strainii

sunt afectati diferit de somaj, n functie de nationalitatea lor. Aceste diferente se datoreaza

tendintelor economice, dar si naturii activitatilor desfasurate de straini. Aceleasi influente au

structura demografica a populatiei straine si momentul cnd migrantii au ajuns n tara gazda. Gradul

de ocupare al migrantilor este determinat si de profilurile acestora. Somajul variaza n functie de

vrsta, sex, nationalitate, categorie de migranti (refugiati, membru de familie sau lucrator),

aptitudini, experienta profesionala si durata sederii. Cunoasterea limbii tarii gazda contribuie

semnificativ la integrarea pe piata muncii si n societate.

Uniunea Europeana s-a fundamentat pe o filosofie a liberei circulatii a cetatenilor statelor membre

n spatiul european. Tratatul de la Roma a pus bazele reglementarii liberei circulatii a lucratorilor n

spatiul comunitar. Dupa 1957, numeroasele reglementari comunitare, conventii internationale sau

urmatoarele tratate asupra Comunitatii Europene au contribuit la facilitarea circulatiei persoanelor

n Uniunea Europeana.

Migratia si azilul au capatat un loc predominant pe agenda politica a Uniunii Europene si statelor

membre dupa 2000. Prin Tratatul de la Amsterdam, intrat n vigoare n 1999, eforturile Comunitatii

Europene s-au concentrat asupra stabilirii unor politici comune n domeniul azilului si migratiei.

Uniunea Europeana considera n prezent ca este de dorit o abordare integrata si cuprinzatoare,

pentru o mai buna gestionare a fenomenului migratiei. Statele membre trebuie sa stabileasca

exact conditiile n care cetatenii altor state pot intra si locui pe teritoriile lor, drepturile si obligatiile

acestor persoane si sa asigure accesul la informatii al persoanelor vizate, precum si mecanismele

de control functionale.

Politicile externe si programele actuale ale Comunitatii Europene n sprijinul drepturilor omului,

consolidarii democratiei, reducerii saraciei, crearii de locuri de munca si mbunatatirii situatiei

economice generale din tarile implicate n circulatia fortei de munca, n fenomenul migratiei, sunt

instrumente cu rol esential n vederea reducerii presiunii migratiei. Va trebui ca utilizarea acestor

instrumente sa fie eficientizata pentru a da un efect de propagare rezultatelor.

Realizarea liberei circulatii a persoanelor prin crearea unei piete comune si prin armonizarea

graduala a politicilor economice a statelor membre este unul dintre obiectivele comunitare

prioritare. Mentionarea acestui principiu n Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeana

susbliniaza clar importanta care i se atribuie.

nsa, statele membre ale Uniunii Europene se confrunta cu situatii foarte diferite n ceea ce priveste

migratia: istoric al migratiei diferit, nivel diferit al dependentei economice fata de imigratie si, nu n

ultimul rnd, o preocupare diferita fata de tendintele manifestate de migratie n ultima perioada. De

aceea, dezideratul unei politici comune privind migratia ramne un obiectiv ambitios.

Emigratia romneasca de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial s-a produs n ritmuri diferite.

Mai nti a existat un val puternic imediat dupa razboi, urmat de o perioada mai lenta de emigratie

ntre anii 50 si 90, cu o oarecare crestere la nceputul anilor 80, dupa care a urmat acest val al

emigratiei de dupa 1990, care avea sa schimbe radical natura migratiei romnesti.

Cei sositi imediat dupa razboi, n majoritatea lor covrsitoare anticomunisti sau membrii ai partidelor

istorice au constituit cu multa usurinta, n ciuda disensiunilor personale, avnd exercitiul democratic

dobndit, asociatii si organizatii foarte active. n contextul socio-politic al tarilor n care se exilasera,

acest lucru a aparut firesc deoarece noilor veniti, cu toate ca li se dadea sansa sa lucreze, nu li se

ofereau prea multe facilitati sociale ce le-ar fi usurat integrarea, ci erau lasati n voia soartei si a

economiei de piata, asteptndu-se din partea lor o asimilare treptata mai mult sau mai putin

completa. n S.U.A. o multime de organizatii romnesti erau deja create de ardelenii emigranti catre

sfrsitul secolului al XIX-lea mceputul secolului XX.

n perioada anilor 50 -89, a fost dominata de doua aspecte esentiale pentru evolutia comunitatilor

romnesti. n primul rnd, a ajuns n Occident un numar foarte mare de refugiati sau azilanti politici (n

special n anii 70 80) ce nu aveau nimic n comun cu cei deja stabiliti n afara, cu exceptia celor ce

participasera la miscarea Goma. Pe de alta parte, chiar atunci cnd acestia au plecat din motive

politice sau pentru simplul fapt ca doreau o viata mai buna pentru ei si copiii lor, ei nu au fost

ntmpinati cu bratele deschise de comunitatea romneasca n ansamblul ei, asa cum s-ar fi asteptat.

nainte de decembrie 1989, plecarea definitiva din Romnia era fie nfiorata n presa oficiala, care

punea periodic la stlpul infamiei ba pe frontieristi, ba pe cei vnduti strainilor, fie obiectul unui

fascinat miraj n psihicul colectiv, trezind amestecate sentimente de admiratie, stupoare si invidie.

Despre emigrarea romnilor n alte tari, s-au facut attea legende despre trecerea Dunarii not, sau n

diverse ambarcatiuni improvizate gen anvelope de camioane, sau despre folosirea drept

ascunzatori a podurilor compartimentelor de tren, a boxelor audio sau containerelor care se

pregatesc sa iasa din Romnia.

Mai era si modalitatea de a pleca n excursie la cine stie ce ruda, sau n interes de serviciu, sau la

conferinte, competitii sportive.

Nici dupa decembrie 1989 nu a disparut inventivitatea si originalitatea romnilor de a trece frontiera.

ntmplarile cu grupuri de romni care doreau sa treaca granitele tarii calatorind n containere cu

diferite destinatii cum ar fi Australia, Anglia, sau Canada, au aparut n presa din afara dar si din

Romnia.

Numarul imigrantilor romni ilegali l depaseste cu foarte mult pe cei ale caror plecari au fost facute

cu acte.

Dorinta multor romni de a pleca, si n al doilea deceniu postcomunist a ramas constanta, dintre

acestia cei mai multi erau tineri.

n Romnia nainte de 1989 existau doua mecanisme de migrare: migrarea permanenta, care avea

drept principalele motivatii pe cele politice si pe cele etnice si migrarea temporara pentru a studia

sau lucra n strainatate care se baza numai pe acorduri interguvernamentale ale Romniei cu alte

tari.

Dupa 1989, principalele motivatii ale migrarii s-au transformat din cele etnice si politice n motive

de ordin economic.

O consecinta este faptul ca migratia temporara a crescut n cifre absolute ct si ca pondere n totalul

migratiilor.

Accentul se pune pe mecanisme care se regasesc la nivel european si anume cele prin care

persoane din Romnia migreaza catre tarile Uniunii Europene.

Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda

Emigratia romneasca de dupa 1990 a schimbat prin numar, vrsta si pregatirea profesionala n mod

semnificativ demografic comunitatile romnesti.

Privind datele statistice si studiile efectuate, privind fluxul emigrationist dupa anul 1990, care

vizeaza emigrarea romnilor n ultimele doua decenii:

Structura dupa vrsta, educatie, profesiile participantilor pe destinatie.

Numarul emigrantilor n anii 1980 a fost aproape egal cu cel nregistrat n ultimele decenii: 288.000

de persoane ntre anii 1980 -1989 si 305.000 de persoane ntre anii 1990 1999.

Repartizarea pe ani a acestui flux migrator este simetrica n cele doua decenii cu maximum n anul

1990, fapt explicabil prin eliminarea brusca a tuturor restrictiilor interne pentru deplasarea peste

frontiere.

De la rata emigratiei de 4,2% n 1990 s-a revenit treptat la rata de 0,6% n 1999 nivelul cel mai

scazut n ultimele doua decenii.

Din coroborarea datelor rezulta ca ntre 1990-2000, 238.433 de persoane din Romnia s-au stabilit

legal n alte tari, dintre care circa 100.000, adica 42%, n Germania.

n mare parte a celor plecati s-au mai ndreptat catre tarile traditionale de imigranti, tari care au

ministere de resort si programe guvernamentale pentru acomodarea noilor veniti: S.U.A., Canada,

Australia si Noua Zeelanda.

n S.U.A., emigratia romneasca a continuat la cote asemanatoare celor de dinainte de 1990, iar

Australia si Noua Zeelanda au aparut mai clar ca post de destinatii, catre Canada s-a ndreptat un

adevarat fluviu romnesc postrevolutionar.

Italia si Spania au primit un numar covrsitor de romni, comparat cu tarile nordice!

Aceste tari erau cunoscute ca fiind mai putin tolerante fata de imigratie si totusi, ori printr-o lege ori

printr-o amnistie, au acceptat un influx semnificativ de emigranti, romnii fiind prezenti ntr-un

procent important.

Un prim grup care ales sa emigreze ar fi reprezentat de functionarii, informaticienii, inginerii,

profesorii sau cercetatorii, avnd vrste ntre 25 - 45 de ani care lucreaza n profesii cu guler alb,

nconjurati de respectul colegilor si ncercnd sa-si creeze un viitor ntr-o lume noua.

Al doilea grup ar cuprinde pe cei care cersesc, vnd sau se vnd, ncercnd sa-si produca un venit

pentru o noua viata ntr-o noua tara.

Am putea face si o clasificare a emigrantilor:

Itineratul din aceasta categorie putem spune ca fac parte cei plecati temporar, care stiu ca se

vor ntoarce, cum ar fi cei plecati cu contract de munca sau cei plecati la studii;

Vnatorul aici sunt inclusi cei aflati cu burse n strainatate, care fac tot posibilul pentru a nu se mai

ntoarce, cei care au un contract de munca, ncearca sa ramna prin casatorie sau prin gasirea unui

patron pentru o perioada mai lunga;

Romenglezul n aceasta categorie intra o mare parte a celor fugiti nainte de Revolutie sau plecati

dupa Revolutie la rude, care acum au un statut legal n tara de adoptie. Romenglezul este acela

care vine n vizita n Romnia sau cnd trimite fotografii, doreste cu tot dinadinsul sa le arate ct de

bine s-a aranjat, evident datorita folosirii cu iscusinta a talentului unic romnesc n a se descurca.

Poarta adesea, nsemnele clasei ale noii culturi ca de exemplu palarie de cowboy, vorbeste

romneste cu un fortat accent englezesc, iar engleza, atunci cnd o stapneste cu un puternic accent

romnesc.

Aclimatizatul aici sunt inclusi cei care indiferent de mijloacele prin care au emigrat, fac un

permanent efort de reevaluare a propriei conditii.

Sunt cei care lucreaza sau au lucrat ntr-un domeniu ce necesita calificare universitara, au fost sau

sunt apreciati la locul de munca, si-au educat copiii n noua cultura dar si n respectul celei

romnesti. Din cauza deschiderii sale culturale, aclimatizatul este cel mai bun ambasador anonim al

Romniei.

Perdantul din aceasta categorie fac parte cei neadaptati si vesnic nemultumiti, pe cei pentru care

emigrarea nu a nsemnat altceva dect frustrari.

Perdantii par numerosi pentru ca sunt cei mai galagiosi romni emigranti. n realitate, credem ca

aceasta categorie este totusi minoritara n ansamblul comunitatilor.

n Romnia, ca n majoritatea tarilor est-europene, tranzitia spre o societate democratica este un

proces lung si dureros, mai ales din punct de vedere al securitatii sociale.

Trecerea la o economie de piata a dus la un colaps manifestat la nivel de individ prin scaderea

calitatii vietii. Numarul locurilor de munca a scazut dramatic iar rata somajului a crescut. Acest

fenomen este principala cauza a scaderii bugetului de familie, a accentuarii gradului de saracie si

degradarii relatiilor inter/ intra familiale.

Factori care influenteaza distributia spatiala a migratiei att n regiunile sursa ct si n cele de

destinatie. Acestia pot fi factori obiectivi sau factori subiectivi, ei actionnd fie asupra locului de

plecare, fie asupra locului de origine, fie n contactul dintre cele doua locuri. n mod normal,

persoana ia decizia de a migra, fiind determinata de actiunea unor factori repulsivi prezenti la locul

de plecare si fiind n acelasi timp atras de locul de primire. Migrantul nu paraseste ceea ce are si

ceea ce nu-l satisface pentru aceleasi conditii, n alt loc si n alta munca, ci pentru ceva mai bun,

sau n orice caz pentru ceva diferit.

Oamenii trec de la o pozitie sociala la alta mai mult sau mai putin voluntar.

n cazul mobilitatii voluntare, mobilul psihic al mobilitatii este dorinta de nbunatatire a calitatii vietii

conform modelului pe care persoana sau categoria sociala mobila l au asupra calitatii vietii.

Realizarea respectivei dorinte se face fie n cadrul aceleeasi comunitati locale (mobilitatea sociala

neteritoriala), fie prin schimbarea permanenta sau temporara a localitatii de rezidenta (migratie).

Prin mobilitate se realizeaza dorinta de a avea o calitate a vietii superioara, este un fapt elementar

pentru cunoasterea mobilitatii sociale voluntare.

Deci, unul din factorii care au influentat emigratia este acela de mbunatatire a calitatii vietii. Dar sa

explicam un pic ce nseamna calitatea vietii.

n plan subiectiv, calitatea vietii implica att satisfacerea unor stari interne ale indivizilor, ct si a unor

conditii care se refera la raporturile interpersonale stabilite ntre acesti indivizi. n primul caz,

calitatea vietii poate semnifica, pur si simplu, satisfactia, avnd echivalentul filosofic de fericire sau

pe cel empiric de satisfacere a dorintelor si aspiratiilor materiale.

Notiunea de calitate a vietii asa cum au observat deja numerosi analisti este foarte vaga.

Semnificatiile ei sunt n general ambigue, ntruct, pe de o parte, se refera la conditiile obiective n

care traiesc indivizii, iar pe de alta parte, vizeaza ceea ce cred indivizii despre aceste conditii. Este

vorba n acest sens att de calitatea vietii publice, ct si de cea a vietii private.

Decizia de a migra si n cele din urma actul migrarii, constituie un raspuns la un ansamblu de

cauze, incitatii si motivatii. Motivatia nu este altceva dect un ansamblu de factori dinamici care

determina conduita unui individ ntr-o mprejurare data.

Factorii generali care determina fenomenul emigrarii pot fi clasificati n trei mari categorii:

demografici, economici, profesionali.

Alte cauze care au determinat migratia ar fi:

- Dezvoltarea cailor de comunicatii care a facilitat dispersarea industriilor, ce reclama forta de

munca si antreneaza o parte a populatiei n fluxul migratiei.

- Miscarile migratorii pot fi determinate si de motive istorice, religioase si politice.

- Eliminarea brusca a tuturor restrictiilor interne pentru deplasarea peste frontiera.

- Compatibilitatea perfecta a pregatirii celor cu studii superioare (ingineri, arhitecti, economisti) cu

cerintele de pe piata externa.

- Disponibilizarea masiva a fortei de munca ocupate si cresterea ratei somajului.

- Nesiguranta zilei de mine, nemultumirea faptului ca munca nu este rasplatita corespunzator,

incapacitatea de a face economii n conditiile unui salariu care asigura subzistenta.

- Existenta oportunitatiilor economice n tarile de sosire, situatia pietei de munca si prezenta

retelelor (lanturi de migratie).

- Modificari ale regimului romn a frontierelor (deschiderea frontierelor dupa caderea comunismului)

reprezinta poate cea mai importanta cauza cu privire la fenomenul migratoriu in Romnia.

- Dezvoltarile neregulate n domeniul politicilor si ale perspectivelor slabe de integrare n U. E.,

inclusiv libera circulatie a persoanelor ntr-un interval de timp rezonabil.

- Experienta celor care au emigrat i-a determinat si pe alti romni pentru a cstiga afara un ban cu

care sa-si construiasca n Romnia un trai mai bun.

Motivatia principala a migratiei pentu munca este una economica, aceea de a obtine un venit mult

mai mare dect l-ar obtine n tara, pentru o munca cu valoare egala.

Persoanele care emigreaza n strainatate pentru un loc de munca, fac parte din comunitatile cu o

mare rata la migratie. n zonele de unde unii au plecat, sigur mai pleaca si vor mai pleca si altii.

Deoarece migrantii care au avut si se vad semnele succesului nca, strnesc interes si celor din

tara.

n acest mod se formeaza retele de migratie, cnd migrantii anteriori se adreseaza membrilor

familiei, prietenilor, cunoscutilor si le fac oferta de a munci n strainatate, ei sprijinindu-i n procesul

de emigrare.

Emigratia n perioada de tranzitie a cunoscut o evolutie oscilanta dar cu tendinta de reducere

treptata a efectivelor totale.

n general s-a trecut de la o emigratie pe criterii etnice cu focare de concentrare att a surselor de

plecare ct si a destinatiilor, la o migratie diversificata motivational si mult mai disipata n teritoriu, cu

schimbarea preferintei destinatiilor.

n functie de criteriile mentionate, principalele etape ale emigratiei pot fi urmatoarele:

- 1990-1993, etapa etnicitatii si apartenentei religioase, cnd plecarile s-au centrat pe rentoarcerea

etnicilor germani si maghiari n tarile de origine ale stramosilor mai apropiati sau ndepartati sau

rentregirea familiei.

- Dupa 1994, etapa preponderentei migratiei romnilor. Criteriul etnic se alterneaza, pe de o parte

datorita reducerii considerabile a populatiei etnice si pe de alta parte deoarece migratia definitiva

este nlocuita cu migratia circulatorie, respectiv persoane care fac un du-te-vino ntre Romnia si tara

materna.

Putem sa spunem linistiti ca sfrsitul anului 1989 a nsemnat un moment de rascruce, de reorientare

a ntregii vieti economice, politice, sociale, culturale, morale a Romniei.

Pe perioada care a urmat, cunoscuta ca tranzitie catre economia de piata, daca ne referim la

aspecte economice, sau catre noi standarde si valori, daca avem n vedere sfere ale vietii sociale,

este marcata de numeroase provocari. Migratia interna si externa este una dintre acestea.

Migratia romnilor, tinuta sub un control strict n timpul regimului comunist, a cunoscut o expansiune

deosebita in anii 90, att ca volum al fluxurilor migratorii, ct si prin diversificarea acestora din punct

de vedere al destinatiilor, motivelor si structurii de statut socio-economic a populatiei de migranti.

Fenomenul migratiei a urmat o tendinta ascendenta si a implicat toate paturile societatii, devenind

totodata unul dintre fluxurile migratorii importante la nivel european. n ultimii ani, migratia externa

s-a impus pregnant drept unul dintre fenomenele definitorii pentru societatea romneasca.

Acestea fiind multe si variate se fac simtite n domeniile sociale si economice. De aici se identifica

consecinte asupra pietii muncii n sensul ca tarile importatoare de forta de munca cstiga, si pierd

tarile exportatoare, asupra finantelor publice ntruct migrantii se sustrag de la plata impozitelor n

tarile de origine, dar sunt expusi unor taxe n tarile de destinatie.

Consecintele la nivel economic putem spune ca sunt pozitive si negative. Sunt pozitive n sensul

ca ei finanteaza o parte din deficitul balantei comerciale reducnd totodata si deficitul contului

curent ajutnd la cresterea economica. Pe de alta parte n plan negativ partea din masa monetara

nu este sustinuta de productie ceea ce duce la cresterea inflatiei.

Trimiterea regulata de bani din exterior i determina pe membrii familiei din tara sa dezvolte o

cultura a dependentei.

Se adauga si crestera preturilor pe piata imobiliara, se contureaza o categorie a celor pentru care

procurarea celor necesare unui nivel de trai bun este o mare dificultate, si o categorie a celor care

si extind proprietatile si veniturile, fiind detinatorii unor importante constructii individuale, care

exprima un confort crescut si poate civilizat.

O alta consecinta importanta este aceea a plecarii din tara a absolventilor ce constituie pentru

statul romn importante pierderi. Fiecare absolvent plecat care nu se mai ntoarce sa mai

munceasca n tara nseamna pentru statul romn pierderi de zeci si chiar sute de milioane de lei,

reprezentnd costurile scolarizarii.

Si nu numai att, daca U. E. va continua sa atraga capital uman din Romnia va evolua rapid, n timp

ce Romnia va ramne n urma.

O reducere a ocuparii n sectoarele bazate pe stiinta datorita emigrarii celor nalt calificati, exodul

creierelor.

O alta problema cu care se confrunta statul romn este faptul ca n cele mai multe cazuri muncitorii

romni plecati n strainatate n mod legal ramn acolo n mod ilegal. Mai mult de jumatate din

aproximativ 1,4 milioane de romni care lucreaza n Spania si Italia nu au forme legale, aproximativ

800.000 de romni care lucreaza n aceste tari nu au forme legale potrivit datelor oferite de

Ministerul Muncii si Afacerilor Externe.

Si nu n ultimul rnd, una din cele mai importante consecinte dar si foarte grave, a emigratiei este

aceea ce se reflecta asupra familiei.

CAPITOLUL II. INFLUEN?A COMUNICARII INTERCULTURALE ASUPRA FENOMENULUI DE

MIGRA?IE

2.1. Diferen?e ntre cultura occidentala ?i cea romneasca

n aceste zile, suntem martorii izbucnirii ntr-o forma agravata de spectrul razboiului, a conflictelor

culturale latente existente ntre lumea occidentala si cea orientala. Suntem martorii, dupa cum ar

zice americanii, la un "failure to communicate" Si aici nu este ndeajuns sa acuzam a priori lumea

orientala, sa denuntam fanatismul presupus al acesteia. Occidentalul tipic nu depune niciun efort

pentru a ncerca sa nteleaga mecanismele ascunse care guverneaza lumea exterioara propriului

sau sistem ngust de referinta. Europa si continentul American nu reprezinta dect o parte a

Globului. Africa, Asia, Australia, chiar si America de Sud, iata zone complet ignorate pe plan

cultural. Sa nu ne amagim, impactul culturilor exterioare asupra mentalitatii occidentale este

redus, si, n mare masura, se manifesta periferic, prin influente oarecum "vulgare", fara

veridicitatea att de necesara unei afirmari ncununate de succes... Status quo-ul pacii care a fost

mentinut o perioada n lume a fost garantat de forta armata. Razboaiele din Vietnam, Iran, Irak,

Afghanistan, ilustreaza perfect aceasta situatie faptica mpinsa de multe ori pna la extremul

sngeros al conflictului. Nu prin forta poti instaura democratia, nu distrugnd poti ajunge sa creezi.

Fiecare cultura s-a dezvoltat pe parcursul timpului si trebuie, n virtutea unei libertati att de des

invocate de marii actori ai scenei politice, sa aiba dreptul la autodeterminare!

Multi spun ca filosofia, cuvintele n general, fie ele scrise sau rostite, nu ajuta... nsa toate deciziile,

toate actiunile care ne afecteaza vietile, sunt filtrate de ratiune, deci de gnduri si de cuvinte si de

filosofie. Grabiti, ncercnd ntotdeauna sa actioneze mai repede, oamenii uita sa analizeze atent si

sa intuiasca consecintele inevitabile ale actiunilor lor. Nimeni nu vrea sa nteleaga, negnd astfel

principala calitate a Dasein-ului, si anume capacitatea de constientizare de sine... Suntem orbi, si

am ales asta de bunavoie! Vorbim despre fanatism cu fanatismul caracteristic noua, care n esenta

este acelasi. Problemele banale se transforma foarte repede n vaporii care mai apoi, urmnd cursul

din pacate firesc al naturalului, degenereaza n conflicte. Este greu, nsa trebuie sa ncercam nca o

data sa taiem nodul gordian n care s-au mpletit ideologiile astazi, fiecare dintre ele cu pretentia ca

detine adevarul absolut! Acesta n esenta nu exista, iar fatetele sale imperfecte nu trebuie sa

dezbine, ci sa uneasca oamenii. Lumea este a noastra si este trist ca noi alegem sa o distrugem

macinnd n permanenta echilibrul.

Tendintele progresite pe care Romnia ncearca sa si le autoimpuna, prefigureaza n mod cert o

apropiere de cultura occidentala, o lume libera, n care ti poti ndeplini chiar si cele mai ndraznete

visuri. Se fac eforturi, mai mult sau mai putin sustinute, n ncercarea de a ne alatura unei mari

familii, asa cum este Europa si de a ntregi comuniunea ce ce a stapanit cndva batranul continent.

Modelul european presupune instaurarea unor reguli, unanim acceptate, universal valabile si care

nu vin n contradictie cu demnitatea nationala, tocmai pentru a intemeia acea unitate n diversitate.

Cu toate acestea, imaginea reala a Romaniei, creaza senzatia unei apropieri de cultura orientala.

Din nefericire, ne regasim de mult prea multe ori n obiceiurile si mentalitatile lumii estice. Avem

tendinta, din ce n ce mai agresiva, sa renegam cultura, sa agonisim ct mai multe maruntisuri

ieftine, sa adoptam atitudini ce se afla n deplina contradictie cu principiile europene. Simtul valorii,

al calitatii materiale dar si spirituale, e aproape inexistent la unele persoane, fapt ce ne ndreapta

usor spre caracteristicile lumii estice, acolo unde exista o uniformitate sociala aproape perfecta.

Exista o serie de factori care alimenteaza aceasta apropiere de Orient, din care se desprind: lipsa

educatiei, situatia materiala nefavorabila sau incapabilitatea unora de a distinge si de a aprecia

valorile.

n ultimele cteva decenii, interesul studiilor culturale pentru fenomenologia spatiala a reusit sa

surclaseze preocuparea traditionala fata de timp, ca reper-cheie al discursului identitar.

Cartografia simbolica a devenit treptat un veritabil cmp de bataie al identitatilor sociale, culturale,

rasiale, nationale. Interesul pentru constructia de spatii purtatoare de semnificatii pentru om

nlocuieste n prezent falsa ncredere n existenta axiomatica a unui genius loci, o doxa mpartasita

timp ndelungat de geografi.O astfel de orientare si revendica un obiect de studiu pe care, n lipsa

de altceva mai bun, l putem numi teritorialitate culturala mai precis, un spatiu a carui perceptie

este filtrata de normele si de conventiile culturale active n diverse comunitati. Virajul n discutie

merge mna n mna cu colportajul cultural intensiv de termeni precum loc, amplasament, peisaj,

regiune, topografie, limita, frontiera etc. n aceeasi serie se inscrie si notiunea de topofilie lansata

anterior de Gaston Bachelard pentru a sublinia dimensiunea traita a spatiului si raporturile insului

cu el. Conform lui Bachelard, indivizii stabilesc ntotdeauna relatii semnificative cu spatiul. De unde

interesul acut pentru modurile n care spatiul devine o dimensiune simbolica a identitatii. n acceptia

sa de ultima ora, notiunea de topofilie trimite la un sens mai larg dect cel bachelardian. Ea

inglobeaza nu numai perceptiile si valorile indivizilor, ci mai ales pe cele ale unor comunitati

diverse social si cultural.

Printre aceste comunitati spatiale si culturale se prenumera fireste si cea pe care o numim

Europa, ai carei membri isi asuma europeismul drept marca notabila a identitatii lor.Din pacate,

daca ne plasm n perspectiva europeanului mediu, ntelegem rapid ca pentru simtul comun

conceptul de europeism reprezinta mai curnd o stare geografica de fapt, un dat autoexplicativ si

non-problematic. Asta n timp ce, n realitate, notiunea ascunde capcane proprii oricarei

reprezentari a identitatilor culturale repere mai curnd ambigue si optiuni alternative, daca nu total

beligerante.Chiar si teoreticienilor le-a trebuit un timp ca sa admita ca Europa este n fond o

constructie intelectuala, din care o serie de regiuni cartografice sunt eliminate. Operatiunea ca

atare implica n primul rnd delimitari transante si proiectia de frontiere si de limite de orice fel.

Sociologia moderna insista asupra faptului ca frontiera nu este un fapt spatial cu consecinte

sociologice, ci dimpotriva, un fapt social care dobndeste forma n spatiu. Conform lui Georg

Simmel, frontierele sunt produsul unui proces psihic de delimitare avnd ca rezultat teritorii, regiuni

sau tari tot attea spatii culturale reprezentative pentru un anumit grup social si care nu se

suprapun neaparat peste limitele politico-teritoriale acceptate. Simmel pune accentul pe rolul activ

al colectivitatilor n trasarea frontierelor si a limitelor. El largeste considerabil cmpul semantic al

conceptului de frontiera, nglobnd orice proces de delimitare, fapt care invita la reflexie cu privire la

instrumentalizarea frontierei n practicile sociale si culturale.Dictionarele de geografie culturala, n

voga azi, definesc frontierele drept structuri spatiale elementare, cu functie de discontinuitate

geopolitica si de marcaj, de reper, opernd n trei registre: real, simbolic si imaginar.Simbolicul se

refera la apartenenta la o comunitate ancorata ntr-un teritoriu propriu si trimite, deci, la identitate.

Antropologii insista asupra rolului fondator al simbolicului n instituirea de identitati colective sau

individuale prin intermediul unor delimitari. Imaginarul conoteaza de regula relatia cu Celalalt si

deci cu Sine nsusi, cu propria istorie, cu miturile fondatoare sau destructive.Prin urmare, a stabili o

frontiera nseamna a exprima un punct colectiv de vedere, care implica moduri specifice de a fi n

raport cu Celalalt. Fie ca inglobeaza sau ca exclud, frontierele pun ntotdeauna n miscare marci

puternice ale identitatii care si lasa amprenta asupra raporturilor culturale ntr-un teritoriu locuit

Daca ne uitam putin n urma cu cateva decenii, adica pe timpul raposatului, parintii nostri ne-ar

spune ct au tnjit ei dupa carti si ct sperau sa prinda n mna carti celebre, dar interzise. n acele

timpuri scriitorii erau supusi sa lucreze sub un anumit tipar. Orice scriitor trebuia sa si creeze

operele arta la barierele cenzurii. Toate cartile pe atunci scrise, erau duse la un consiliu care le

studia si mai apoi daca ndeplineau regulile impuse de sistem erau scoase pe piata. Acestea

gaseau, o data iesite pe piata, un succesc extraordinar, erau accesibile pentru oricine si n lipsa

altor mijloace de informare erau materia prima a tinerilor care citeau pe sub banciile scolii carti cu

riscul de a fi pedepsiti n caz ca erau prinsi. Trist este ca o data cu revolutia dorinta aceasta de a

citii a disparut, putini sunt cei care nca traiesc prin lumile fantastice ale cartilor.

Astazi, e la moda curentul postmodernist de sorginte americana cunoscut sub denumirea de

political correctness. l mbratiseaza cu intransigenta revolutionara, n numele unei imaculate

moralitati europeniste, numerosi intelectuali cu greutate, de la Gabriel Liiceanu (autorul celebrului

Apel catre lichele) ori Tudor Octavian si pna la Ion Bogdan Lefter sau Liviu Antonesei. Ei si

comilitonii sunt noii judecatori publici, multi dintre ei devenind teleintelectuali, formatori de opinie,

din al caror cuvnt se decid adesea destine politice sau culturale si pentru morti, si pentru vii. Asa

s-a decis ca maresalul Ion Antonescu nu are ce cauta n spatiul public romnesc, ca Mircea Eliade,

Emil Cioran, Nae Ionescu, Const.-VIrgil Gheorghiu trebuie sanctionati drastic pentru simpatii de

dreapta n tineretea lor, ca Noica a fost un colaborationist al regimului Ceausescu si trebuie respins

ca filosof pentru ca a pariat pe national, gasind ca are relevanta filosofica un sentiment romnesc al

fiintei, ba a mai si vazut n Eminescu omul deplin al culturii romnesti etc. ntr-un asemenea context,

s-a bucurat de revolutionara demitizare si doamna Zoe Dumitrescu-Busulenga. Si ea a fost

colaborationista nraita si, n consecinta, opera domniei sale trebuie aruncata la cosul de gunoi al

uitarii. Asta se intampla dupa 1989 cu marii oameni de cultura ai tarii noastre. Nu mai avem catusi

de putin respect fata de cei care au rapuns sistemul comunist, fata de cei care au mentinut cultura

toate deceniile comnuniste, n care cenzura era regasita peste tot, este rusinos faptul ca acesti

oameni sunt astfel recunoscuti de marii criticii ai vremii.

Ne-am asteptat de la autori precum Mircea Dinescu sau Adrian Paunescu ca dupa revolutie sa

ofere publicului carti si mai spectaculoase ca si pna atunci, dar n schimb au dezamagit. Disparitia

tiparului impus de sistemul comunist nu a facut altceva dect sa ajute la disparitia cartilor bune.

Multitudinea de teme propuse de curentul contemporan ar fi trebuit sa incite scriitori spre a crea

universuri fictionale splendite nsa acestia au intrat n impas si nu au reusit sa faca nici un progres n

acest sens. Au aparut n schimb tineri scriitori ncrezatori de felul lor dar care nu ne inspira nimic si

nu fac vreo diferenta n progresul culturii. Un alt lucru care inpiedica dorinta tinerilor de a citii poate

fi si faptul ca toate cartile acum au preturi mari si nu sunt accesibile oricui. Poate ca problemele

economice influenteaza si scriitorii. Se stie ca nainte de 1989 exista o ascosiatie foarte puternica

care ajuta tinerii scriitori, subventionndu-i, sa si publice, bineinteles returnnd suma dupa editatrea

si vinderea cartii. nsa n zilele noastre aceasta asociatie este functionala. Poate acesta este

inpedimentul de care se lovesc scriitori si datorita caruia cartiile scoase pe piata nu mai sunt att

de bune.

Romnia se afla in situatia aceasta de criza a culturii nu numai din privinta literaturii. O data cu

regasirea democratiei, care desi este bine descrisa n carti a fost si este prost aplicata si nteleasa

de catre popor, portiile lumii ni s-au dechis iar acest lucru nu a avut numai influenta pozitiva ci si

negativa. Pe cnd multi intelectuali cautau sa exceleze n diferite domenii n tarile dezvoltate care

promiteau mult, restul populatiei a cautat sa emigreze pentru a gasi o viata mai buna. Astfel

milioane de romani au parasit de curnd tara noastra pentru a lucra n tarile vestice si drept urmare

marile capitale ale lumii au fost invadate de romani dornici de a munci pentru un trai mai bun.

Acest lucru a dus la abandon familiar, sute de copii au ramas n tara n grija bunicilor iar acestia n

multe cazuri nu progreseaza n educatie. An de an copii devin din ce n ce mai slabi la nvataura

din cauza lipsei autoritatii parentale. Buncii devin neputinciosi n fata acestor copii iar rezultatul

este unul devastator din pacate. Rata analfabetismului a crescut substantial, copiii nu si mai

doresc meserii precum doctor sau avocat ci doresc sa faca bani ntr-un mod rapid fara a lucra prea

mult. Totodata si aleg idolii din lumea starurilor, care nu este una tocmai portivita. Acesti copii

devin prada bandelor de cartier si evident toate acestea duc la abandonul scolar. Ar fi nedrept din

partea mea sa dau vina pe parinti sau bunici daca ne gndim ca ei doar si doresc sa ofere copiilor

un trai decent care altfel nu l-ar avea. Criza culturii si lasa amprenta nu numai din pricina lipsei de

materie prima ci si din cauza crizei economice prin care trecem. Tineretul nostru merita mai mult!

Mentalitatea noastra spre deosebire de cea occidentala s-a dezvoltat greu dupa deschiderea

portilor spre vest si nu numai. Dorinta oamenilor nu a fost cea de si hrani spiritul cu pura cultura ci

mai degraba a cautat sa alimenteze setea de a cunoaste lumea de peste granite. Noi nu ne

promovam traditile pentru a iesi n evidenta din multitudinea de culturi, noi ne vindem traditile, le

exploatam la maxim doar pentru cstig. Noi avem abilitatea de a invata repede si ingurgita orice

farma de informatie, aceasta a fost din toate timpurile natura noastra. Ne-am adaptat repede la

orice situatie si ne-a placut sa profitam de orice oportunitatea data de lume. Nu mai promovam

cultura si daca nu o facem atunci cum putem vorbi de mentalitate daca ea se formeaza prin

cultura.

Da, nca mai exista unele obiceiuri din batrni care le pastram, da, nca mai avem inocenta aia

puerila cand vine vorba de anumite lucruri dar pentru asta mentalitatea noastra tinde mai mult sa

se americanizez. Nu mai cautam sa ne intemeiem o famile, cautam sa ne dezvoltam cariera.

Traim ntr-un ritm alert pe care l-am copiat pentru ca am vazut ca functioneaza la tarile dezvoltate.

Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda

Mentalitatea occidentala am avut ocazia sa o analizez ndeaproape. Ea se bazeaza pe principiul :

cine vrea sa nvete are toate oprotunitatile si toate conditile, cine nu poate sa nvete sa faca un

lucru dar acela sa sl faca perfect. Ei nu dubleaza locurile la o univeristate doar ca sa fie loc pentru

toti cum este n sistemul nostru de nvatamnt. Datorita acestor lucruri exista cele trei paturi sociale,

lucru inexisten la noi. Chiar daca sunt analfabeti ei protejeaza mediu, chiar daca sunt gunoieri ei ii

respecta pe cei din jur. De ce nu este asa si la noi? Am spus-o si o voi repeta, noi am nteles prost

democratia, noi nu am nteles ca trebuie sa respectam ca sa fim respectati, noi nu am nvatat ca

trebuie sa protejam ceea ce avem. De 20 de ani suntem n tranzite, oare atta a durat si pentru

Germania tranzitia? Cum putem vorbi de mentalitate cnd noi numai copiem ceea ce este mai rau

din alte tari. Ne-am pierdut identitatea n 20 de ani, nu am reusit sa o pierdem n sute de ani dar

acum am reusit. Suntem un popor confundat cu cel al Rromilor si Dracula este ministru nostru de

externe. Nu suntem cunoscuti n lume pentru oamenii care au plecat de la noi, oameni de cultura

sau pentru inventile pe care le-am dat lumi. Avem niste radacini att de puternice, am ndurat atatea

din partea unei lumi intregi si pentru asta suntem doar un punct pe harta! Suntem o tara fara

tineret, care se mira ca noi, tineri, plecam. De ce plecam? Nu avem de ce ramane. Occidentul stie

sa ne adopte si sa profite de intectul nostru si sa ne exploateze calitatile. Mentalitatea noastra nu

se formeaza n tara si aici vorbesc strict de tineri, se formeaza dupa granitele tarii. Unii merg sa

munceasca si sa adopte cte ceva din occident alti si dezvolta cunostiltele si nteleg ca nu pot

schimba o tara n tranzitie si aleg sa ramna acolo. Altele vor fi generatiile care vor schimba

mentalitatea romneasca pna atunci vom ramane cu cea de acum adica una simpla de negustor.

Identitatea nationala e un fapt de la sine nteles, care lucreaza n noi clipa de clipa. Natiunile sunt o

realitate foarte puternica nca si diversitatea lor este sarea pamntului. De aceea, o anumita

demagogie comunitara si o proasta ntelegere a globalizarii ncercnd sa anticipeze o umanitate

vaga, incolora, stereotipa,merg de fapt, mpotriva evidentelor si mpotriva bunului simt. Problema nu

este a abandona sau a eluda tema natiunilor, ci a o pune la locul ei, fara emfaza secolului al XIX

lea, fara idolatrie, fara obsesia confruntarii dusmanoase si a suprematiei exclusiviste. Asumarea

identitatii nationale trebuie, cu alte cuvinte, sa ia chipul unei ofensive a creativitatii si nu pe acela

al unei triviale competitii tribale. Pentru ca demonii care dormiteaza n sufletul tensionat al fiecarui

popor sa nu iasa la iveala, ngerii natiunilor trebuie adusi sub controlul unui principiu mai nalt dect

ei. Altfel spus, nu-ti vei onora cum se cuvine identitatea nationala daca nu vei lucra n numele unor

valori situate deasupra localului, aidioma ticului, autnicitatii primare. A sluji, halucinat, ngerul

natiunii e o erezie nefasta. A sluji cu el, duhul comunitare calea legitima, calea cu adevarat

ngereasca.

2.2. Diferen?e interculturale ?i influen?a lor asupra unui grup de migran?i Realizat de lucrari de

licenta si lucrari de dizertatie la comanda

Modernitatea contrasteaza cu epocile anterioare prin premisa extinderii cadrului de valori propus

umanitatii, apetenta pentru colajele culturale n diversitatea lor cromatica. Indiferent de cadrul

socio-istoric, elementul esential al acestui proces de globalizare l constituie cristalizarea

proceselor de ntelegere, acceptare si asumare a diversita?ii, att ca atribut intrinsec al naturii, ct si

al culturii. Scopul este de a educa spiritul colectiv sa perceapa elementul nou ca o sursa de

interes, studiu si dezvoltare; un exercitiu natural si reciproc avantajos de relationare cotidiana.

Valorile, credintele, mentalitatile, normele etice, moravurile etc. sunt elemente cu un nucleu moral

comun, dar care disting persoana de persoana, grupul de grup, natiunea de natiune. Coexistenta

acestor diferente naturale, ba chiar interferenta lor, sedimenteaza conceptul unei natiuni globale, a

unei civilizatii omogene n diversitatea ei. nsa pna la concretizarea acestor finalitati, procesul de

implementare a acceptiilor interculturale ntmpina o serie consistenta de obstacole. Sociologia

ridica problematica unei perspective negativiste tridimensionale: identitate-alteritate-stereotip. Cea

din urma orientare, persistenta nca, a evidentiat cu precadere o perceptie eronata a unui tip uman

vazut ca un caz special de expectanta si cunoastere sociala, o generalizare abuziva. Ca mod de

interpretare, stereotipia usureaza procesarea informatiei ntruct observatorul utilizeaza cunostinte

stocate anterior, ca reactii la factori contextuali, conflicte de grup, diferente de putere etc. Notiunea

de stereotip le invoca pe cele de prejudecata si discriminare. Este notiunea care ne conduce la

idea de generalizare si eroare de judecata, cu tot cortegiul ei de consecinte nedorite pe plan

comportamental.

Etichetarea etnica, ca aspect al unei mentalitati conservatoare. Intervine n cadrul acesteia

conceptul de favorizare a familiarului: tintele percepute ca fiind mai cunoscute, mai apropiate

cognitiv, social sau cultural, obtin un calificativ superior fata de elemenul nou, necunoscut sau

care dezvolta lacune informationale n constiinta observatorului. n acest capitol se ncadreaza

minoritatea rroma din Romnia, pregnanta nu doar prin explozia demografica sau situatia financiara

precara, preponderent inferioara comunitatii majoritare. Drept dovada, statutul economic al unor

reprezentanti rromi foarte bogati nu a reusit sa micsoreze distanta sociala. Exista n mentalitatea

colectiva un pattern comportamental specific fata de persoane de aceasta etnie, si anume,

tendinta de marginalizare si discriminare. Nomadismul resimtit ca factor de instabilitate, viata de

grup ca refuz al omogenitatii sociale dorite de majoritate, profesiile auxiliare si normele comunitare

carora se supun, dau nastere incertitudinii si suspiciunilor, desi nemotivate deseori. Pregnanta

etniei rrome este argumentata si de infiltrarea n literatura a tiganului ca erou, ntruct sustinnd cauza

emanciparii, numerosi scriitori au adoptat ca tema soarta minoritatii. Interculturalitatea presupune,

nsa, disponibilitate sociala: cunostinte despre celalalt, interesul de a se implica n interactiune si

capacitatea de a transfera din abilitatile personale. Prin diminuarea incertitudinii fata de o cultura

diferita, prin comunicarea si valorificarea diferentelor specifice, relatia interculturala devine o

negociere a semnificatiei culturale si recunoasterea identitatii diferite.

Sub intentia de a contura un demers intercultural care sa vizeze minoritatile rezultate din imigratie,

statele vest-europene au adoptat diferite pachete educationale cu o ampla paleta de titulaturi:

educatie pentru/ n limba materna (home language instruction), educatie despre limba si cultura

materna/nativa (instruction in the native language and culture), dupa cum si educatie n limba

imigrantilor (instruction in immigrant language) sau educatie n limba minoritatilor etnice (instruction

in ethnic minority language).

nsa acest deziderat depinde predominant de gradul de receptivitate al tarii-gazda.

De mentionat n aceasta categorie este cazul Italiei, n care recensamntul din martie 2010 confirma

existenta ntre granite a peste un million de romni. Un asemenea procent da nsa nastere la

numeroase ntrebari: cu ce se ocupa conationalii nostri? Unde locuiesc? Unde nvata? Care este

scopul sederii lor?

Camera de Comert din Roma a nregistrat n cursul anului 2004 o crestere cu 19% a firmelor ai

caror patroni sunt nascuti n afara Italiei, potrivit datelor din cel de-al doilea Raport al

Observatorului Roman asupra Migratiei, desfasurat de Camera de Comert si de Caritas Roma.

Raportul indica foarte clar rolul Romei ca prim pol al imigratiei din Italia, un laborator fundamental

si inovator de convietuire interculturala, informeaza Stranieri n Italia. Anul 2005 tripleaza numarul

firmelor nfiintate de romni, pentru ca la sfrsitul anului 2009 circa 50.000 de societati comerciale sa

fie nregistrate de catre CGIA Mestre, o asociatie a ntreprinzatorilor cu sediul n nordul Romei.

Un loc deosebit l ocupa domeniul educational, ntruct universitatile si alte institutii de studii

superioare, oficiile EDISU regionale (EDISU= Ente per il Diritto allo Studio Universitario) si

provinciile autonome furnizeaza o serie de facilitati si servicii pentru studentii straini n vederea

nlaturarii obstacolelor economice si sociale n urmarea unui studiu de educatie superioara. Anual,

prin programe de genul ERASMUS, din cadrul programului SOCRATES, se promoveaza si

organizeaza schimbul de studenti care doresc sa studieze o perioada de timp la institutii de

educatie superioara din Uniunea Europeana.

Joi, 25 martie 2010, Academia Romna de la Roma din Italia a fost gazda lansarii volumului bilingv,

italian- romn I romeni in Italia tra rifiuto e accoglienza ( Romnii din Italia, ntre respingere si

acceptare).

Aceasta carte a avut menirea de a completa strategia de sensibilizare n favoarea unei mai bune

cunoasteri a colectivitatii romne, strategie initiata n iunie 2008 cu prezentarea unui alt volum,

Romania- Immigrazione e lavoro in Italia (Romnia- Imigratie si munca n Italia). n acea perioada se

crease o ostilitate crescnda asupra romnilor din Italia, n urma unor delicte comise de unii dintre

acestia, situatii n parte adevarate dar care nu pot fi generalizate la ntreaga comunitate romneasca

existenta n peninsula. Primul volum si-a dorit sa aiba rolul de a pune capat acestor tensiuni create

si de a aduce n discutie diferitele realitati istorice, rezultatele unor cercetari speciale si mai ales

unele date statistice care sa orienteze opinia publica spre o judecata obiectiva.

Prin cea de-a doua lucrare s-a intentionat continuarea studierii modului de integrare a romnilor n

Italia, care au devenit deja de ctva timp prima colectivitate, aceasta demonstrnd o strnsa legatura

ntre cele doua popoare, legatura bazata pe o istorie de 19 secole ( n 106 d. C. este cunoscut ca

mparatul Traian a cucerit Dacia) si pe radacina lingvistica comuna.

Deasemenea trebuie mentionate si fluxurile migratorii din ultimele doua secole, cnd de data

aceasta Romnia a fost gazda multor italieni veniti din regiunile Friuli, Trentino si Veneto sau chiar

din Puglia. Tara noastra era vazuta la acea vreme ca o noua America, ce avea nevoie de mna de

lucru, iar italienii erau primiti si apreciati pentru munca lor dar si pentru ca prezentau asemanari

foarte mari prin limba pe care o vorbeau. Dupa sfrsitul celui de-al doilea razboi mondial o parte din

aceasta colectivitate a ramas n continuare pe teritoriul romnesc si a fost apoi recunoscuta oficial

ca minoritate italiana cu dreptul de a avea un reprezentant propriu n Parlamentul Romniei.

Dupa caderea regimului comunist a nceput exodul romnilor nafara granitelor, datorita prabusirii

multor ramuri din industrie, care a condus la reducerea locurilor de munca si scaderea nivelului de

trai. n acest context Italia a devenit o destinatie privilegiata pentru romni.

Anul 2007 cnd Romnia a fost primita oficial n rndul tarilor din Uniunea Europeana, a fost

caracterizat cu o atitudine negativa fata de romni, care cu greu reuseau sa fie acceptati ca membri

comunitari, datorita unor situatii negative nregistrate n spatiul Uniunii.

Dupa trei ani de la intrarea Romniei n Uniunea Europeana, cele doua organizatii nationale Caritas

din Italia si din Romnia au voit sa reflecteze cu seninatate asupra realitatii create, asupra datelor si

interpretarilor acestora si sa sublinieze rolul pozitiv de necontestat pe care romnii l pot avea n

construirea Uniunii Europene si a unei Italii multiculturale.

A fi divers nseamna a fi altfel. Diversitatea nseamna, nti de toate, capacitatea de a trai n armonie

cu ceilalti pentru ca, n esenta, suntem cu totii diferiti, atipici si prin aceasta lumea este de miii de

ori mai frumoasa. Diversitatea nseamna unicitate si multiplicitate, parte si ntreg, echilibru si spirit

de independenta. Acceptarea diversitatii e ntelegere. Diversitatea suntem toti.

Interculturalitatea nu consta n diversitatea pieselor de puzzle, ci n modul de mbinare al acestora.

Realizat de lucrari de licenta si lucrari de dizertatie la comanda

comanda licenta lucrari de dizertatie lucrari de licenta