Editorial..................................2BeRicher................................3BeProud ................................6RM ........................................7KOM......................................9MW......................................11BECBEC 10................................12Interviul Ediţiei.....................13Aniversare ...........................19RoJam.................................22MoreJam..............................23Guest în LBG Bucharest......25Summer Course...................26Echipa redacţiei:Echipa redacţiei:Redactor-şef: Laura UrecheRedactori: Ştefan Vintilă Horia Andrei Mihai Stroe Oana Ciucă Anca Zanfir Cristina Ilie Magda Năstase Elena Ciobanu Stelian Nirlu Elena Albu Delia Amarandei Liudmila Pagu Adriana EpureLayout: Andrei TodeaTehnoredactor: Mădălina Preda

Ne găsiţi la : BESTiar@googlegroups.com

Cuprins

Titlu

2

Iată că a venit şi decembrie! Cadouri, Moş Crăciun, vacanţă, zăpadă, brad, globuri, oameni de zăpadă, sărbători fericite alături de cei dragi, zâmbete, prăjituri, vin fiert, planuri pentru anul viitor, câte şi mai câte, se pot spune despre ultima lună a unui an.

DarDar cel mai mult cred că ne gândim la Moş Crăciun! Îl aşteptăm cu sufletul la gură, la fel ca în copilărie, când în dimineaţa de Crăciun căutăm lângă brad cadourile de la el! Chiar dacă am crescut şi cadourile nu mai vin lângă brad, Moş Crăciun îşi face mereu apariţia cu daruri pentru noi!

BESTiar ne face o mare surpriză în preajma sărbătorilor de iarnă şi ne oferă cadoul mult aşteptat, plin de amintiri frumoase din timpul anului. BESTiuţele l-au ajutat şi darul de Crăciun, BESTiar al XV-lea, a sosit la timp!

ChiarChiar dacă acum e frig şi e iarnă afară, nu v-ar plăcea să ne întoarcem în timp la Summerul nostru? Adriana îşi aduce aminte cu mare plăcere de evenimentul ei de suflet şi ne povesteşte şi nouă câteva din experienţele de neuitat din perioada estivală.

Ce s-a mai întâmplat în ultimul timp cu membrii BEST Bucureşti şi cu LBG Bucureşti?

O scurtă călătorie până în Bulgaria la MoreJam, unde Delia are multe să ne povestească.BeRicherBeRicher şi BeProud, două trainshopuri ce au avut loc în această toamnă în peninsulă Iberică, i-au avut participanţi pe Ştefan şi Horia. Mishu le-a făcut o vizită sârbilor, la RM. La începutul lui octombrie am avut invitaţi speciali la un eveniment drag Oanei, KOM. Tot în octombrie au apărut şi noi membrii în LBG-ul nostru. Apoi am plecat cu toţii la munte, iar Anca ne-a împărtăşit mai multe de acolo. A urmat BEC-ul, unde ne-am simţit foarte bine şi Kitty a fost foarte entuziasmată de el. Lui Stelian i-a plăcut foarte mult şi la aniversarea BEST Bucureşti. La RoJamul Lili a fost foarte impresionată de el. Dacă vreţi să ştiţi ce s-a întâmplat în cadrul fiecărui eveniment, citiţi-le articole.să ştiţi ce s-a întâmplat în cadrul fiecărui eveniment, citiţi-le articole.

BESTiar mai are două articole surpriză pentru voi: interviul ediţiei cu un membru drăguţ şi foarte entuziasmat şi unul cu un membru nou la noi în LBG, dar mai vechi în altul, care se simte foarte bine alături de noi.

Vă invit să îl răsfoiţi, să îl citiţi şi să vă aduceţi aminte de toate clipele frumoase ale anului!

Vă urez sărbători fericite alături de cei dragi, multe cadouri, multă zăpadă şi un an cât mai frumos şi plin de tot ceea ce vă doriţi!

Vă pup, Laura

Editorial

BeRICHER 10 - Valladolid, by Ștefan Aplică, află abia apoi unde ai aplicat exact căci evenimentul este super, iar locaţia este doar un bonus şi depăşeşte-ţi toate aşteptările din cele mai fanteziste vise pe care le-ai avut în timpul unui alt vis, care se va dovedi a fi cel mai fantezist vis avut vreodată!

ToateToate poveştile faine încep cu o întâmplare faină, aşa că să nu mă dau înapoi de la această afirmaţie am reuşit să mă subscriu cvasi-proverbului încă de la început. (cvasi-proverb: mă întreb dacă există pe bune? Dar sună fain. Revenind...) În avion port o discuţie super interesantă cu stewardesa. Ea mă ia la rost, căci într-un mod mai drăguţ nu se poate pune, mustrându-mă că mă joc pe telefon în avion. Eu îi zic foarte drăguţ, mai ales după ce mă tot servise cu suc şi chiar mai voiam unul, de mere să fiu specific, în acel moment, că dispozitivul e pe “airplane mode”. Ea aude doar “airplane“airplane mode” şi crede că sunt străin şi începe să mă certe în engleză. Toată lumea se uită panicată la mine şi cu o privire semi-Hannibal. (Deci doar o privire Hanni.) Stewardesă 1 – Eu 0.

La debarcare, încă jenat un pic, ce credeţi că am zis: “La revedere” sau “Good bye”? Voiam să zic prima variantă, dar pentru că îmi primisem sucul, am preferat să îmi iau rămas bun la fel ca şi Regina. Angliei! Scor final: Stewardesă 2 – Eu 0. Dar bătălia nu era pierdută, urma şi zborul înapoi nu? Însă ajungem şi acolo.

Şi acum ajungem abia în aeroport. Căci deja am povestit prea în lux de amănunte, următoarele 6 ore (pe puţin, au decurs în felul următor): stresează chinezi să te lase şi pe tine să îţi încarci mobilul şi să îşi deconecteze un pic de tot laptopul, caută reţea wireless căci nu ai numerele de telefon ale persoanelor cu care te întâlneşti, dă greş în ambele chestii, las-o baltă, reuşeşte în final să îţi încarci mobilul, fă un gest nobil şi umple Vodafone-ul de bani şi află în sfârşit numerele de telefon,.., continuă să faci fericit Vodafone-ul, descoperă că stai lângă o fată din Mexic şi discută 2 ore fără să îţi daidai seama când trece timpul, într-un final întâlneşte-te cu Claudia din Braşov care te-a găsit. Află că trebuie să mai aştepţi câteva ore până vine şi Anamaria din Cluj. Evident, după o zi în aeroport am răcit. Tipic doar mie, căci nu am mai întâlnit pe cineva care să răcească până la mare din cauza aerului condiţionat.

Aşa că, resemnat, m-am pus pe aşteptat. Şi pentru că erau atâtea check-ins am decis că ar fi bine să folosesc într-un scop nobil minunata bantă rulantă, care nu e nici “asfalt de rece” şi nici “ciment de bocnă”. Următoarele 45 de minute le-am dormit în aeroport spre disperarea plictisitei mele colege. Dar eu mă simţeam bine. Perfect deci!

În sfârşit ne-am întâlnit şi cu Anamaria. Senzaţional! Hai să luăm bilete! Nu mai sunt bilete de autobus! Panică! Panică! Se întrerupe panica! Ba nu! Panică!

3

Titlu

4

Panică! Noroc că Anamaria avea admiratori până şi în Madrid, aşa că simpaticul, căci nu am cum să îi zic altfel, Carlos ne-a ajutat să ajungem la autogară. Şi bine a făcut, căci acolo i-au fost necesare chiar şi unui vorbitor nativ 10 minute să cumpere bilete. Dar eram în drum spre Valladolid! Nimic nu ne mai putea împiedica! Nu mai era nimic să ne descumpănească

Greşit!Greşit! Căci evident la ora 2, noaptea mai precis, niciun organizator nu mai era treaz. Şi asta nu pentru că ar fi dormit. Sms-ul era destul de clar, de fapt avea mici greşeli, dar ce să faci. Era “apă, domne!”. Aşa că am decis să facem o schimbare de plan. Eu nu m-am decis prea mult şi m-am pus pe reflectat. Am adormit în autobus, mai precis. De data asta Ştefan 2- Claudia 0.!

EiEi bine, mă trezesc în staţia de autobuz şi aflu de la Claudia că ne va ajuta o doamnă, româncă şi vorbitoare la perfecţie de spaniolă, să fiu clar şi concis, cu găsitul locaţiei obscure. Revin la scor, Claudia 3 –Stefan 0. De ce? După o mutare ca asta arbitrul m-a scos din teren. Merităm! Mă mir că nu mi-a retras şi dreptul la suporteri în tribună meciul viitor.

3030 de minute, doar atât a durat să găsim minunata locaţie, aflată la 2 km. Maxim! Kilometri, nu minute, căci acestea din urmă s-ar putea să fii fost mai multe!. Şi nu sunt ironic când folosesc adjectivul “minunată”. Dar vom reveni mai târziu. Evident că toată lumea ne-a întâmpinat cu braţele deschise şi cu mâinile încleştate pe pahare. Şi aici se termină seara!

NOT!NOT! Din nou! Se pare că noaptea în Spania e foarte frig mai ales când nu ai citit atât de atent Survival Guide-ul şi nici nu ţi-ai adus sac de dormit. Citez din memorie: “Cine are nevoie de sac? E Spania, e cald acolo! Mai lasă-mă!” Mai lasă-mă să îngheţ cred că voiam să zic. Căci am furat 2 pături, plus pătura care deja îmi fusese dată, 3. Eee, aşa mai merge! De fapt, nu chiar! Căci tot am îngheţat!

ÎnsăÎnsă să fiu drept pe la 4 noaptea, o gustare nocturnă de la organizatori şi mă refer la băieţi (asta pentru că stăteam în cameră cu fetele), nu am putut să refuz. Mai ales când e vorba de prăjitura casei în variantă telenovelistă. Şi aşa s-a dus prima noapte! “Light”, ar spune până şi reclama de la Pepsi!

PrimaPrima zi, oficială, de beRICHER a început cu un prânz, drept mic-dejun. Evident, te respecţi dacă vii la o oră târzie în noapte. Aşa că arrival day a fost ocazia perfectă să socializez cu toţi organizatorii şi participanţii, ba chiar am făcut o treabă atât de bună încât am reuşit să entuziasmez toţi participanţii să jucăm Mafia şi până să începem oficial team-buildingul deja aveam mai fiecare o poreclă şi ne ştiam şi numele.

DarDar organizatorii ne pregătiseră o surpriză pentru petrecerea de Arrival. Aşa că rând pe rând a fost nevoie să luptăm cu fiecare păcat capital. Aţi ghicit: Sin Room Crawling! O ocazie perfectă să îţi garantezi cea mai grea încercare de a te trezi dis-de-dimineaţă la ora 8. Însă, asta e altă poveste.

BeRicher 10 - Valladolid, by Ștefan În zilele următoare am avut parte de cele mai faine sesiuni de traininguri pe teme precum: Persuasiune, Comunicare, De ce au nevoie companiile de noi? (chiar aşa s-a numit), Negociere şi chiar cum să compui în cel mai eficient mod o ofertă sau cum să îţi asiguri o întâlnire de succes. Într-un singur cuvânt, citez: “awesome!”; am încheiat citatul.

ŞiŞi acum cred că e momentul să detaliez câteva dintre situaţiile cheie. Pe lângă faptul că una din probe a fost să reuşesc să conving în 2 minute pe toată lumea să îmi cumpere adidaşii (trecută cu succes ţin să menţionez, însă nu am onorat generoasa ofertă: p) sau să simulez un telefon cu cineva aflat într-o debara, cea mai neaşteptată probă a fost aceea de a avea o întâlnire cu reprezentaţii unui bar. Evident că totul s-a desfăşurat cu muzica dată la maxim, cu patronal barului fumând şi vorbind cu chelneriţa în timp ce îi expuneam opţiunile şi minunatul gest de politeţe de a mi se oferi o bere. Da, da, toate acestea la întâlnire!acestea la întâlnire!

Evident că au fost şi activităţi de recreere, în afară de super petrecerile din fiecare seară. “Free day” ne-a rezervat o surpriză neaşteptată: “City Tapas Rally”. Să vă explic ideea de bază: de ce să te plimbi doar prin oraş, când poţi să te plimbi prin oraş savurând toate gustările specifice între două locaţii? Vă las să reflectaţi....Cred că aţi reflectat destul, aşa că voi continua “mica” escapadă în presupusul tărâm al telenovelelor (presupusul, deoarece am aflat că de fapt toate serialele cu Jose Armando şi gaşca sunt din Mexic, dar să revenim). Ultima zi de beRICHER ne-a pregătit ca sesiune de final un mic cadou de la trainer, mai precis Pia, Yuri, Sasho, Maria şi Leon. Sesiunea s-a numit “Call for action”. Am fost rugaţi să ne simţim cât mai comozi, să ne aducem sacul de dormit (ironică rugăminte tinsă menţionez) şi să stăm cu ochii închişi. Ştiu, aşa încep unele filme de groază. Apoi în acorduri de muzică clasică am reflectat prinprin vocea coordonatoarei tot ceea ce am învăţat în zilele ce au trecut mult prea repede. Însă acum vine cireaşa de pe tort, căci în final am fost rugaţi să ne ridicăm. Însă totul a fost atât de relaxant încât am fost “forţat” să adorm. Încă nu am aflat de cine, dar a făcut o treabă minunată. Ba chiar şi pentru alţii, căci şi alţi doi participanţi nu au reuşit să audă până la sfârşit cuvintele spuse de Pia. Per total am reflectat totul, mai puţin ultimele două zile în care nu sunt sigur dacă am făcut training-uri sau a fost ceva legat de un crocodil care vorbea cu Harry Potter şi îmi luau un cadou mie (dubios vis: P).

Şi aşa am ajuns la sfârşitul beRICHER 10. A fost o experienţă minunată din care am avut multe de învăţat şi am făcut echipă cu cei mai tari FRişti din BEST în anii ce urmează. Nu am stat noi în Luxury Suits, dar pe uşă aveam un poster care ne asigura că ne înşelăm şi chiar am vizitat Las Vegas sau alte locaţii inedite. Posterele de pe uşă nu mint. Vă asigur! Amintirile probabil se vor mai rări, însă vă asigur că niciodată nu voi uita că beRICHER e o experienţă unic a. Cam atât de pe meleagurile lui Don Quixote şi în care nu am văzut mori de vânt, iar până data viitoare vă spun: “Que Hora es?”

5

6

Iată că a început iarna şi eu sunt obligat să îmi aduc aminte de momentele plăcute petrecute în toamna anului curent în însorita, îndepărtata şi de ocean scăldata Portugalia. E vorba de bePROUD, trainshop-ul organizat de BEST cu şi despre leadership.

AA început cu o aplicaţie trimisă pe ultima sută de metri, un chestionar de sprijin trimis după ultima sută de metri şi cu un bilet de avion destul de costisitor. Apoi, în ziua de 2 septembrie, mi-am luat rămas bun de la minunata patrie şi după o escală şi câţiva mii de kilometri, telefonul m-a anunţat glorios: “Bine aţi venit în Portugalia!”... ajunsesem cu bine.

EraEra deja noapte şi întârziasem la prima petrecere, deci începusem cu stângul. Ajung în sala de petrecere şi... (de aici nu mai pot să povestesc nimic pentru că “what happens în bePROUD stays în bePROUD”)... după 11 zile de muncă şi distracţie, am ajuns acasă să mă odihnesc.

Bine,Bine, hai că vă povestesc şi vouă câte ceva ca să nu muriţi de curiozitate. Programul, ca la mai toate trainshop-urile, era cu training-uri de dimineaţa până seara, urmate de petreceri până dimineaţa. Asta înseamnă cam 10 ore de training sau alte sesiuni de lucru, 4 ore de pauză şi mese, 6 ore de petrecere şi 4 ore de somn în fiecare zi. Acum câteva luni mi s-ar fi părutpărut foarte obositor programul ăsta. Acum mi se pare reţetă perfectă pentru un eveniment de succes din toate punctele de vedere.

Alt element important pentru un eveniment sunt participanţii. 30 de străini în prima zi devin prieteni buni şi foarte buni până în ultima zi şi abia aşteaptă următoarea ocazie de întâlnire, conform expresiei “see you somewhere around Europe”.

Dacă mai pui şi locaţia de 5*, devine clar că a fost un eveniment genial. Şi ca să recapitulăm reţeta succesului: participanţi aleşi pe sprânceană + cele mai utile training-uri ţinute de cei mai pregătiţi traineri + petreceri când deja eşti obosit + organizare strălucită = trainshop. Cam asta trebuie să fie.

Sa vorbim despre...BePROUD 9, by Horia

O nouă aventură... în Serbia, by Mishu Cred că vă amintiţi din ultimul număr al BEST-iarului articolului Cristinei care compară Belgradul cu Brăila (!?)

Iată că, după câteva luni, un alt eveniment organizat de un LBG sârbesc îşi face loc în paginile BESTiarului. Coincidenţă sau nu, este vorba tot de un Regional Meeting care de data aceasta a avut loc într-un oraş de pe Dunăre, Novi Sad.

DeDe data aceasta, doar 3 „bucureşteni” au ales să ia parte la cel mai important eveniment regional, dintre care unul din obligaţie, unul din nevoie, iar altul din dorinţe de a pregăti BESTii balca-nice prin traininguri super inedite.

Gata cu tristeţea şi să vorbim de aventuri, de întâmplări de pe drum sau de la locul evenimentului.

Nu-iNu-i aşa că iubiţi CFR-ul? Iubiţi-l că se poate şi mai rău. Dacă vreţi senzaţii tari, încercaţi un tren personal pe ruta Belgrad-Novi Sad şi pentru 2-3 ore v-aţi dori să vă aflaţi în personalul Titu-Bucuresti Basarab. Tot răul spre bine pentru că în astfel de condiţii team-buildingulteam-buildingul este mai eficient şi fruit salad-ul mai „interesant”.

Mai vreţi de drum? Încă una scurtă şi trec. A eveniment. Contrabandă, bormaşini, plafoane pline cu cartuşe de ţigări, naşi prevăzători, vameşi chiori... Sună tentant? Toate acestea în R360 Belgrad-Bucuresti.

7

Titlu

8

Şi acum, Super Uber Underground RM, Novi Sad, un eveniment internaţional la care au participat „boarzi” internaţionali, traineri, delegaţi de comitete, delegaţi din LBG-uri (din unele mai mulţi, din altele mai puţini (!!!)), extradelegati din afara regiunii şi chiar din alte organizaţii.

RM-ulRM-ul a reprezentat o bună ocazie pentru membrii noi să participe la traininguri de soft-skills, la grupuri de discuţii, sesiuni de sharing, prezentări, având ocazia să descopere organizaţia la nivel internaţional şi să cunoască BESTii extraordinare. Pentru cei mai experimentaţi, RM-ul a reprezentat o bună ocazieocazie de a se reîntâlni cu vechi prieteni, de a pune la punct diverse proiecte şi de a-i ajuta pe cei mai noi să înţeleagă diferite concepte ale BEST-ului.

Să vă spun şi de petreceri?Mai bine vă spun că a avut loc pe malul Dunării, că limba oficială a fost (aproape) cea sârbă şi că am mâncat o pljeskovita (... gurmanska) în Belgrad.

HaiHai că aproape am terminat, dar nu înainte să vă spun că împreună cu Horia şi Dorel am avut parte de o experienţă unică la un super eveniment inedit, aşa cumcum îmi place mie să vă spun.

Ziveli, prijatelji!

KOM, by Oana

Saluut! O să vă povestesc aici un pic despre un nou eveniment pe care BESTanii din Bucureşti au decis să îl facă în 2010... EBEC KOM. De la ce vine numele ăsta lung? E de fapt o denumire mai scurtă pentru evenimentul NEC/REC Training Event. Dap! Un ditamai numele!

ŞiŞi ei bine, aşa am început noi să punem bazele lui. Zmeu a început să pregătească orarul, iar noi ne-am apucat şi am căutat cazare, am făcut un design pentru tricou şi cel mai important am organizat feţele şi pe Gigi şi Becks să gătească: D

LaLa eveniment au participat 16 BESTiute simpatice şi adorabile din mai multe părţi ale Europei. Saşă dintre ei făceau parte din echipa internaţională care se ocupă de organizarea şi asigurarea calităţii din punct de vedere al conţinutului proiectului,proiectului, iar ceilalţi 10 sunt coordonatorii evenimentelor naţionale şi regionale care fac parte din proiect.

Dap! Lbg-ul nostru a fost vizitat de nişte omuleţi destul de importanţi!

Treaba lor a fost să stabilească modul de lucru pentru anul următor, au discutat următorii paşi ce vor fi puşi în practică pentru a îmbunătăţi proiectul, iar în ultimele două zile au avut loc şi 2 traininguri ţinute de Iustina: Leadership şi Comunicare Virtuală.Virtuală.

Şi v-au ajuns detaliile astea. Acum hai să vă povestesc un pic şi despre partea de leisure. Cât îmi mai amintesc şi eu: D 9

Titlu

10

Într-una dintre seri am fost şi le-am arătat oraşul. Aveţi idee cât de frumos e Bucureştiul noaptea?! Fără aglomeraţie, doar cu măturătorii de stradă ţinându-ne companie?? E SUPER frumos! Beculeţe, linişte şi pace... exceptându-ne pe noi râzând şi vorbind în gura mare.

AltăAltă seară, după şedinţă, am decis să invadăm Bordeaux şi să le facem o consumaţie din aia astronomică, dar nu numai. Pe lângă faptul că la parter era toată suflarea posibilă, după ce am socializat şi am dat câteva buffalo-uri, o parte din noi s-a gândit că le-a venit chefulcheful să se mişte. Şi uite aşa toată lumea a început să danseze. Tunak tunak, dansul pinguinului, Simply the BEST etc etc... cred că o să ne ţină minte barmaniţele de acolo toată viaţa! Muahahhaa... am fost speciali!

International Evening-ul a fost ţinut într-o atmosferă fooooarte apropiată şi specială! Vă mai aduceţi aminte când am fost să îi vizităm pe Antenna şi pe Adi? Da, atunci când am fost vreo 30-40 de persoane... da, da... vă aduceţi bine aminte! Să vă mai spun despredespre momentul în care sticlele de Zubrowka şi de Vanna Talin şi altele de pe acolo au dispărut subit şi într-un mod total misterios... înainte de prezen-tare?! AHA! Ei, am avut totuşi noroc că Universului i s-a făcut milă de noi şi le-a pus înapoi pe masă... chit că a fost doar cu jumătate din licorile alea nemaipom-enite în ele. Totul s-a sfârşit cu bine

totuşi, am păpat, am băut, am făcut poze cu fularul portugaliei, o parte din participanţi şi-au “uitat” nişte ustensile pe acolo... iar poliţia ne-a evitat cu desăvârşire!

V-aş mai povesti, dar n-aş vrea să vă plictisesc, aşa că pentru mai multe detalii... contactaţi-mă! 898989...

V-am pupat, Oana

Motivational Weekend, by Anca Z.

Ca baby member, MW-ul a fost prima interacţiune cu BEST-ul. Cred că toţi baby members au plecat din Bucureşti cu emoţii în drum spre Buşteni, mai ales că cei mari au insistat să nu luăm bilet fiindcă mergem cu naşul. Toate bune şi frumoase,frumoase, am ajuns la cabana unde ne-am supracazat şi am stabilit noi recorduri din seria “câte persoane pot încăpea într-un pat dublu”.:))

Membrii vechi au fost foarte, foarte, chiar *prea* drăguţi cu noi şi au încercat să ne facă să ne simţim cât mai bine, să fim în largul nostru şi să ne arate cât de interesantă este munca în echipă. Ca să nu mai vorbim de mâncarea minunată pe care au gătit-o special pentru noi!care au gătit-o special pentru noi!

Iustina ne-a ţinut două traininguri care ne-au mai luminat pe noi bobocii şi am înţeles mai uşor ce înseamnă de fapt BEST şi cum putem da feedback, şi mai ales că în BEST, totul este ok! În cele din urmă, am învăţat cum să muncim în

echipă,echipă, cum să punem mai multe idei cap la cap, iar în final să iasă un lucru reuşit. Apoi seara au urmat petrecerile de neuitat. În prima seară am fost primiţi cum se cuvine cu cele mai frumoase babeţici pentru copii şi cu biberoane pline de licori magice din care să gustăm după pofta inimii! Iar a doua seară a fost cea mai înfricoşătoare petrecere din istoria BEST-ului în care fiecare a fost costumat în cele mai înspăimântătoare moduri posibile!

PerPer ansamblu, cei mici s-au simţit ca la ei acasă şi au fost primiţi cu braţele deschise, iar cei mari au fost încântaţi de noii membrii care au venit mai entuziasmaţi ca niciodată şi dornici să facă lucruri mari.:) 11

Titlu

12

La puţin timp după ce un val mare de babies entuziaşti, incluzându-mă şi pe mine, au intrat în BEST, toate aceste bestiuțe noi au avut marele noroc să fie prinse în euforia unui mare eveniment, şi anume BEST Engineering Competition 2010.

CeCe trebuia să facem? Cu ce puteam ajuta? Ce însemna? Urma o suuuper promovare şi am putut să “alergăm” oamenii prin Poli încercând să îi convingem să se înscrie, am mers prin cămine, am pus afişe,afişe, am dat flyere, am dat newsletter şi, bineînţeles, să nu uităm că am realizat şi un flash-mob. Totul nu a fost în zadar, deoarece au fost multe aplicaţii, iar Maria a fost foarte fericită.

A început competiţia, ajutată în fiecare zi de câte un Red Bull şi multe bestiuţe dornice să îi ajute pe participanţi. În finală, ne-am bucurat de tort, muzică,muzică, un dans, multe poze şi voie bună.

Eu am rămas fără cuvinte după acest eveniment şi îl aştept pe următorul. Voi?

BEC 10, by Kitty

Interviul ediției, by Magda și Elena.

Maria... Kinderul cu surprize al BESTiarului acesta

De data asta a fost diferit.De data asta am fost 2 "reporteriţe".De data asta ne-am întâlnit într-o cameră călduroasă de cămin, cu ceai de iarnă şi chec de ciocolată.DeDe data asta ne-am privit în ochi, înainte de fiecare întrebare şi fiecare răspuns.De data asta nu a mai existat timp de gândire.De data asta a fost Spontan. Original. Adorabil.De data asta a fost Maria.

Toată lumea spune că Maria e adorabilă. Ce crezi că e absolut magic la tine?

PoatePoate nu toată lumea crede asta... poate unii cred că sunt o viperă (râde). Ideea e că nu pot să zic secretul ăsta, pentru că dacă l-aş divulga, toată lumea ar fi adorabilă şi am trăi într-o lume adorabilă. Şi ar fi naşpa! De aceea, prefer să rămân eu în adorabiliciunea mea şi să nu vă zic secretul... Îmi pare rău!

13

Titlu

14

Cum ai aflat de BEST?

Cristina Nicoleta Iordachi. Ea e persoana!De fapt, prima oară am aflat de cursurile BEST mai precis. Ne-am hotărât noi să aplicăm, după aia a intrat Cristina în BEST şi atunci s-a terminat tot, că a început să îmi povestească cum e în organizaţie şi ce se întâmpla acolo şi m-a făcut pur şi simplu curioasă.

CareCare a fost prima ta impresie despre BEST?

AA fost una bună, bineînţeles! Mi-a plăcut. Mi-a plăcut foarte mult! (chicoteşte ea) Doar câteodată am avut impresia că nu aparţin BESTului, pentru că toţi aveau glumele lor şi mă simţeam pe dinafară. Dar am ajuns să mă integrez... zic eu.ajuns să mă integrez... zic eu.

Care a fost primul membru BEST de care te-ai îndrăgostit? Şi acum pe cine iubeşti?

Ştefan. De fapt m-am îndrăgostit de el de la Recrutări. Acolo mi-a plăcut foarte mult de el. Am fost în aceeaşi echipă şi ştiu că i-am povestit eu ceva şi am fost foarte naturală, de parcă ne cunoşteam de-o viaţă! Şi i-am povestit că nu ştiu să merg pe bicicletă şi el a ţinut minte şi când am intrat amândoi, mi-a promis că o să mă înveţe el (şi-a amintit!)... Dar nici acum nu m-a învăţat!!!!!

IarIar acum tot Ştefan mi-e drag. Şi Vlad (n. r:... e o lepră), da-l iubesc şi pe el, mi-e drag. Şi chiar dacă e o lepră, apreciez cum m-a crescut acolo din umbră... Geniul din spatele creaţiei! :)

BeRicher 10 - Valladolid, by Ștefan Unde ţi-ar plăcea să apară pe hartă un nou LBG?

Anglia. Pentru că mi-ar plăcea să huligănesc pe acolo!

Poţi să faci o comparaţie între BEC 9 şi BEC 10?

Păi...Păi... Adevărul e că eu m-am îndrăgostit de BEC de când am participat, la BEC 8. Şi mi-a plăcut foarte mult ideea asta (şi de coordonatoare (n.r.: Elena), care apoi mă saluta pe stradă şi nu-mi venea să cred că m-a ţinut minte!)

La BEC 9 mi-am luat inima în dinţi, după ce m-a La BEC 9 mi-am luat inima în dinţi, după ce m-a sunat Mădă să mă întrebe dacă vroiam şi eu să fiu în echipa şi eu i-am zis repede “da, da da!” Şi mi-a plăcut foarte mult să organizez proba de Team Design. Am şi muncit, m-am şi distrat... Şi implicarea în BEC 9 cred că a fost unul dintre factorii care m-a determinat să aplic pentru coor-donareadonarea BEC 10 (lucru pe care l-am menţionat şi în scrisoarea mea de aplicare ca şi coordona-tor).

Cred că a fost un mare avantaj că BEC 10 a fost fix după recrutări şi că au intrat foarte mulţi membri noi şi entuziaşti, dornici să se afirme. Şi asta a fost un mare plus, că am avut multe resurse umane.

CompaniileCompaniile au fost foarte mulţumite la final şi chiar dacă noi avem impresia că CS-urile sunt mai plic-tisitoare şi nouă nu ne plac aşa de mult, com-paniile au fost foarte încântate pentru că au obţinut idei pe care le pot pune în practică.

15

Titlu

16

Gândeşte-te la echipa de BEC şi de Board şi transformă-I prin ochii tăi în nişte personaje de... poveste.

Cosmin – Aiurel din Winnie the Pooh,Dani – Venus din Sailor MoonAndreea Sima – PocahontasGauss – Johnny BravoAnca Pârvan – Prinţesa JasminHoria – Wall-EHoria – Wall-ECristina – Daisy DuckŞtefan – Mickey MouseDilly – Blossom din Power Puff GirlsSimina – Pink Unicorn

Melodia care ar caracteriza perioada BECului ar fi...

CeCe melodie? Dumnezeule, păi eu n-aveam timp să ascult muzică! Oricum, una nebuna ar fi. Cred că ăia de la Daft Punk – Harder Better Faster Longer

Există viaţă după BEC? Şi cum arată ea?

Da...Da... Mi-a luat o săptămână să mă acomodez cu viaţa normală după BEC, dar n-am avut timp să respir ca lumea pentru că au început treburile pe la şcoală. Şi n-am avut timp să simt “pensionarea” cu adevărat. Dar oricum, momentul în care am cedat telefonul ăla a fost aşa... cu o doză de melancolie.

BeRicher 10 - Valladolid, by Ștefan Ce alt eveniment ţi-ar plăcea să coordonezi, dacă ai avea ocazia?

Mi-ar plăcea să coordonez un Summer... un curs de fapt! Poate pentru că am participat la atâtea şi mi-au plăcut atât de mult şi mi-ar plăcea să şi dau, nu doar să primesc de la BEST.

Ce năravuri ai?

SuntSunt crizată (sub stres îmi pierd controlul. Mi se potriveşte melodia aia de la Joy Division – She’s lost control again). Câteodată fac tae-bo, după un negru dubios.: -> Sunt obsedată de The Office, şi sunt tristă că mi se termină serialele şi n-o să mai am ce să fac.Vicii nu prea am: Nu beau, nu fumez.Vicii nu prea am: Nu beau, nu fumez.

Poate că sunt curioasă? Da, sunt... îmi place să-mi bag nasul şi acolo, şi acolo...

Un citat celebru... de la Maria, pentru membrii noi.

Don’tDon’t be shy... Just apply!

17

Titlu

18

Povesteşte-ne o şustă de-a ta, de la un curs la care ai participat.

Nu pot: D (după insistenţe şi oftături) Ce vreţi să auziţi? Că am făcut schimb de haine pe stradă, că am băut ca porcii?... Băi! Nu mă compromiteţi! Am mimat chestii sexuale cu Simina... a fost destul de kinky.

Care este bărbatul ideal care te dă pe spate?

PăiPăi mie îmi place de Ewan McGregor pentru că are accent de scoţian şi e super delicios şi super hoţ. Îmi mai place pentru voce, pentru că e blonduţ (şi mie îmi plac blonduţii). Ah şi are un zâmbet nemaipomenit! Mie de obicei nu îmi plac oamenii care se plimbă cu motocicleta, dar el a făcut turul lumii cu motorul. Şi visez să mă mărit cu el, dar e luat... de o franţuzoaică urâtă.

Cum te-ai descrie în 3 verbe?

(Offf...) a drăgălaşi, a ambiţiona, a zâmbi(Offf...) a drăgălaşi, a ambiţiona, a zâmbi

Aniversare BEST – My Sweet Sixteen by Stelian

A XVIa aniversare BEST a fost pentru mine prima aniversare alături de acest grup fenomenal. Vă daţi seama ce istorie mare are în spate BEST Bucureşti? Câte generaţii au trecut prin aceleaşi lucruri ca şi noi, câţi s-au mai distrat de-a lungul celorlalte aniversări şi câţi s-au mândrit că fac parte din acest LBG? Această aniversare a deschis drumul unei serii lungi de petreceri şi evenimente la care mă voi bucura alături de voi!

ŞiŞi pentru a vă readuce spiritul acestei petreceri, vă voi reaminti cât de bine ne-am distrat noi la această aniversare! Pentru mine, seara a început cum nu se putea mai bine. Imediat ce am ajuns la locaţia petrecerii (cantina Zaharia), am fost întâmpinatîntâmpinat la intrare de Cristina şi de Zmeu care ne serveau cu câte o prăjiturică frumos împachetată şi apoi trebuia să îi facem o urare lui BEST Bucureşti. Sper că acel flip chart pe care s-a scris să fie păstrat cu sfinţenie şi să îl revedem după multmult timp.: D Spre uimirea mea, o dată cu prăjiturica am primit şi un mic bileţel-surpriză cu un citat celebru, pe care sper să mi-l amintesc ori de câte ori va fi nevoie: "Obstacles are those frightful things you see when you take your eyes off your goal." – HenryHenry Ford. Cred că fiecare dintre noi a rămas plăcut impresionat de citatul său norocos.

19

Titlu

20

Încet, încet, până când au sosit toţi cei aşteptaţi, fiecare dintre noi a regăsit prieteni mai vechi sau mai noi cu care să împărtăşească experienţele trăite în interiorul BEST-ului şi nu numai. Petrecerea putea să înceapă! Cu un DJ aşa de valoros, nu se putea să nu ne simţim bine! Cu toţii trebuie să îi mulţumim lui Antenă pentru

atmosfera creată. Au urmat ore de dans, dar şi de karaoke în care fiecare s-a străduit să interpreteze cât mai bine piesele favorite. Dintre melodii, îmi aduc aminte de Ghostbusters, ceva de la Abba, şi Yesterday cântată de Bordenzollern-ulBordenzollern-ul nostru. La un moment dat, parcă dintr-o dată, apare şi tortul mult aşteptat. Am zis dintr-o dată pentru că nu mi-am dat seama cum s-a scurs timpul aşa de repede şi că deja trecuse de miezul nopţii. Am cântat un “La Mulţi Ani “specific“specific BEST-ului, cu toate urările de rigoare şi am continuat distracţia cu “imnul” “Simply the BEST”. Când se aude şi se cântă această piesă, toată lumea e în extaz, toţi trăiesc la maxim momentul. Sunt clipe unice pe care le trăiesc la “Simply the BEST”!BEST”!

Ce mi-a mai plăcut la această aniversare a fost că am cunoscut şi alţi membri BEST activi, dar şi alumni, şi aici mă refer la un membru BEST activ prin anii ’97 - ’02. “Bătrân” nu?: D Îmi aduc aminte cu mare plăcere de discuţia în baie purtatăpurtată cu el, Horia şi Ciuchi despre istoria BEST Bucureşti, dar şi despre faptele actuale. Consider că tot timpul voi avea ceva de învăţat.

Concursul de băut bere pe echipe a fost un alt moment foarte distractiv al petrecerii. Din ce îmi aduc aminte, m-am simţit foarte bine şi chiar am bătut multe echipe alături de echipa mea (“Kamikaze”) şi am fost aproape de victorie. Dar de fapt, câştigători am fost toţi cei prezenţi care au văzut cum se chinuiau participanţii să bea berea cât mai repede, cum se pătau pe tricou, şi, nu în ultimul rând, cum îşi turnau bere în cap din dorinţa de a fi cei mai buni şi rapizi.rapizi.

Fiind o atmosferă atât de plăcută, toată lumea se distra la maxim, nici nu am simţit când a trecut timpul. Spre sfârşit, am stat afară la discuţii filosofice despre băieţi şi fete şi despre “mother issues” şi “father issues”, vorba Adrianei. Ce-i drept, ştia ea ce zicea: D.

Făcându-se şi ora de plecare, după o curăţenie rapidă prin sală, ne-am îndreptat cei mai mulţi spre cămin. Bineînţeles, distracţia a continuat pe drum la aceleaşi cote, ba chiar unii au simţit că au râs mai mult decât toată seara.

21

22

Să povestesc cum a început totul...

Ce puteam face eu şi câţiva colegi din BEST în Gara de Nord de 1 Decembrie?Hmm... păi sărbătoream româneşte cu “ceiutz” (ceai+palincă) Ziua Naţională a României, dar şi întârzierea trenului spre Oradea (care a fost doar de patru ore: D).

DupăDupă îmbarcarea noastră în tren, am continuat cu băutul, pardon sărbătoritul Zilei Naţionale şi apoi cu un binemeritat somn!

După 12 ore de mers cu trenul am ajuns, în sfârşit, la Băile Felix! Următoarea oprire: hotelul la care urma să fim cazaţi (pe care, surprinzător, l-am găsit, dar nu din prima încercare: D). Ne-am odihnit şi uite-aşa am fost gata de super distracţia de la ROOM CRAWLING. Nu mai ţin minte de când nu m-am mai distrat aşa de bine: băieţi îmbrăcaţi cu haine de fete, proba cu cel mai lung şir de haine (pe care am şi câştigat-o), jocul de boltz transformat în recitalul lui Cătălin din Cluj, spartul, speram noi, doar al baloanelor (: D) în poala unui băiat şi multe altele. Apoi am petrecut (citind şi făcând teme în biblioteca academiei) panaaa dimineaţa.şi făcând teme în biblioteca academiei) panaaa dimineaţa.

A doua zi am fost la training-uri... absenţă:)) şi apoi seară am fost la Vampire Party, ne-am distrat tot aşa până la micul dejun. De fapt, cu vreo 3 ore înainte de micul dejun, am dat o mică raită prin tot hotelul, la fiecare etaj, pentru că... dacă tot suntem nişte colegi aşa de buni şi de perfecţi, ne-am gândit că ar fi bine să îi trezim şi pe ceilalţi cu un vesel cântecel. Pe scurt, le-am făcut un scurt training de wake-up cântându-le de la manele până la colinde.:))

Bineînţeles, în ultima zi am... petrecut. A fost şi un concurs de bere, unde s-a desemnat cel mai mare şi mai tare LBG băutor de bere din ţară.

Ce este frumos la un RoJam?1. Urmează să cunoşti tineri de vârsta ta sau mai mari, care fac parte tot din BEST, numai că din alte grupuri locale: Timişoara (organizatorii de la anul ăsta), Iaşi, Cluj şi Braşov2. Petreci toată ziua.2. Petreci toată ziua.

Pe mine mă cam gâdilă o lacrimă pe obraz înainte de sfârşit, dar mi-am promis că nu o să fie ultimul RoJam la care o să particip, ci dimpotrivă... asta a fost abia începutul: D

RO... GEM, 2-5 Decembrie 2010, Băile Felix by Lili

MoreJam Kiten, Bulgaria, by Delia Într-o seară frumoasă, undeva la mijlocul lunii septembrie, 19 tineri BESTani plini de speranţă (subsemnata, Ciuchi, Antenna, Alex, Danuţ, Adriana, Oana, Sabin, Gigi, Erdal, Cristi, Sinziană, Laura, Alexis, Vlad, Cosmin, Fuzzy, Cosmin R) împreună cu 2 belgience adoptate au pornit într-un road trip ce avea să se dovedească a fi aventura bulgăreasca a toamnei anului 2010.

TotulTotul a început cu punerea în mişcare a convoiului jamic format din Diana, Sabina, Georgiana şi Ciuchina care, după nici o oră a pierdut-o pe Ciuchina în mrejele shaormei. Cele trei rămase nu s-au descurajat şi au pornit mai departe către Vama Veche. Acolo au găsit condiţii propice desfăşurării activităţilor nocturne, o piscină micuţa care a fost luată cu asalt la nici 5 minute după instalarea taberei. Petrecerea a continuat pe plajă alături de câţiva clujeni rătăciţirătăciţi unde s-au consumat în cantităţi considerabile proviziile făcute pentru seara internaţională.

Aventura însă abia începea cu zorii zilei următoare când, pornite iar la drum, cele patru maşini s-au încurcat prin satele de pe malurile Bulgariei. Ajunşi într-un final la destinaţie, noaptea, după o zi plină de pierderi şi regăsirii, am dat de tărâmul făgăduinţei unde ne aşteptau în jur de alţi 200 de tineri plini de speranţa ca şi noi. Prima seară a început “promiţător”, cu trei ore de muzică neidentificabilă, noroc însă cu DJ-ul nostru, Antenna, care ne-a salvat de la pieire. NuNu pot să nu amintesc aici de show-ul francezilor care a alungat populaţia masculină de pe ringul de dans la un moment dat, dar despre asta nu cred că mai este nevoie să detaliez.

23

24

În prima dimineaţă în Kiten ne-am trezit înconjuraţi de mare, într-un peisaj superb care ne-a mobilizat instantaneu către plajă pe unii, şi către piscină unde se desfăşurau câteva traininguri şi un Team-Design, pe alţii.AA doua seară a fost, şi aici cred că vorbesc în numele tuturor, cea mai bună seară de departe, şi anume seara internaţionala unde am cântat, am băut pe alese şi am dansat până în zori. A urmat o ultimă zi de plajă, bălăceala, sand crawling şi alte activităţi la malul mării încheiata de o ultimă petrecere la fel de reuşită ca cea precedentă.

NuNu pot termina povestea fără a aminti câteva lucruri memorabile, şi anume colecţia impresionantă de steaguri pe care Alexis a întregit-o după câteva aventuri prin camera clujenilor, petrecerea la balcoane cu cântece şi schimburi ilicite de lichide, mâncarea “delicioasă” oferită de hotel şi drumuriledrumurile după hrană prin deşertul staţiunii, proviziile de băuturi făcute după năpasta din seara internaţională (din care Gigi încă mai are ceva Stroh rămas), inventarea Tallinnitei (Vana Tallinn românească), streapteas-ul francezilor cu costumaţia adecvată situaţiei, black book-ul lui Erdal, drumuriledrumurile pustii şi bombardate ale bulgarilor pe care ne-am rătăcit în drum spre casă urmând calea cea bună indicată de GPS-ul magic al lui Sabin, suplimentele culturale de la Radio GIGI efem şi, partea mea preferată din tot Jamul, sărutul pasional al lui Erdal cu unul dintre francezi, toatetoate acestea au făcut din eveniment unul de neuitat după care putem spune că, într-adevăr, WE WANT MORE (Jam)!

Cei 960 de kilometri străbătuţi, cele zeci de amintiri plăcute rămase care ne-au adus mii de zâmbete pot fi concentrate cu un citat din mult îndrăgitul Erdal, care a evidenţiat cum nu se putea mai bine aventura noastră bulgărească: “Ce ne-a mai plăcut la jam. Poze nu ştiu dacă avem aşa multe, da' poveşti...poveşti... tre' să mergem să aprindem ceva lumânări că tare mult au mai păcătuit copiii ăştia în weekend. “

Guest în LBG Bucureşti, by Liuda. Cam pe la mijlocul lui august mi-a venit şi mie idea să aplic la master... într-un final, la Bucureşti. După examenele de admitere, sărbătorit înainte de vreme cum că aş fi intrat la Poli, totodată auzind ”felicitări!” de la toată lumea şi mutat la Bucureşti, a început partea de get to know cu oraşul şi lumea. Primul lucru era logic să intru pe şuste@ ca să fiu informată...informată... şi se pare că şi cu inboxu’ plin mereu:)). A urmat partea cea mai interesantă, să cunosc lumea din BEST Bucureşti... şi cum se cunoaşte lumea mai bine, mai ales cei din BEST... normal, la un pub crawling: P. Nu contează că a fost destul de liniştit şi pentru cineva cu Pepsi... nu zic cine :P:D, dar a fost util la partea cu get to know-u’. După ceva timp,timp, am primit şi un mail drăguţ de la domnişoara HR şi aşa am devenit guest în LBG Bucureşti (împreună cu cele 2 ieşence... da da, la sigur le cunoaşteţi :P). Au urmat ieşiri după ieşiri... la un moment dat ziceam că weekendul începe joi seara şi se termină cam pe marţi – miercuri :D. Din start

practic, unii membri BEST Bucureşti şi desigur că celelalte 2 moldovence au avut grijă să nu mă plictisesc şi au dat dovadă de spirit BEST cu o tentă de Bucureşti... şi Iaşi :) şi aşa le mulţumesc... pentru că acum când plec acasă aştept cu nerăbdare să vin înapoi... pentru că la sigur e ceva în “program” pentru orice weekend :D.

DupăDupă mai mult de 2 luni de stat aici, azi pot zice că am un şir de prieteni noi, o familie nouă :)), am început să utilizez cuvântul “mişto” (care iniţial mi se părea ciudat, ba chiar amuzant) şi un badge cu membru BEST Bucureşti (asta chiar e ciudat).Bucureşti (asta chiar e ciudat).

Nu am promis că voi fi extrem de implicată în BEST Bucureşti, dar dacă e nevoie de ceva ajutor de la mine, desigur că ajut ;) Pupici virtuali, Liuda 25

26

“Rock my summer! Tune into the secrets of audio engineering”... acesta a fost “refrenul” cu care mă trezeam în gând dimineaţa, pe care îl visam sau care mă obseda uneori de-a lungul celor şase luni de zile în care am fost coordonator.

Unii sunt noi şi poate nu ştiu despre ce este vorba, ei bine... acesta a fost titlul cursului de vară din 2010 care a avut o temă foarte interesantă, ingineria audio.

Povestea începe cam aşa...Povestea începe cam aşa...

Am intrat în BEST la recrutările din primăvara lui 2009 puţin cam fricoasă şi timidă, dar cu dorinţa de a realiza ceva, nu mă întrebaţi ce că habar n-am acum.

NuNu după mult timp, citindu-mi mailurile am văzut că se caută un responsabil de weekend la munte pentru summerul de atunci. Mica exploratoare din mine s-a gândit că o să le arăt eu lor ce frumos este la munte, că o să-i plimb pe chei, pe creste, că îi duc cine ştie pe unde, o să facem foc de tabără, mâncăm conserve şi dormim la cabană.

Eh,Eh, nu a fost chiar aşa până la urmă mi s-a arătat mie ce înseamnă un eveniment BEST, ce este un coordonator, o echipă şi am învăţat multe, multe detalii minore dar importante despre organizare.

CamCam pe atunci mi-am dat eu seama cam ce mi-aş dori să fac în BEST şi după jumătate de an mi-am făcut curaj, am luat avânt, am aplicat şi chiar am avut şi norocul de a coordona următorul curs de vară.

StartulStartul a fost bun pentru că mi-am dorit cel mai mult o temă care să se îmbine cumva cu muzică şi pe care să o dezvolt cu plăcere. Am avut noroc!

Summer Course, by Adriana

Ajutată la început de board am început să lucrez la eveniment, nu pe brânci, doar la seara internaţională se munceşte pe brânci, dar ajungem şi acolo.

Cu timpul am format o echipă cu cei şase magnifici care s-au dedicat acestui eveniment şi au lucrat alături de mine şi de ceilalţi oameni din LBG întrecând de multe ori aşteptările celorlalţi.

TimpulTimpul fuge foarte repede şi fără să ne dăm seama ne-am trezit că au venit peste noi ţânţarii, canicula şi deadline-urile, aşa că ne-am hotărât să facem o “simulare” la munte. Eh, aici am încercat să-mi pun iar în valoare abilităţile de muntomana, dar poate din cauza oboselii nu prea mi-a ieşit.

AşaAşa ne-am trezit noi cu câteva zile înainte de summer cu indigestii şi alte probleme, de parcă nu ne ajungeau cele pe care le aveam deja, dar aici intervine partea care mi-a plăcut mie întotdeauna mult de tot în BEST: când aparent nu mai existăexistă energie şi resurse, toată lumea se ridică, se mobilizează şi de undeva se găseşte energia de a duce totul la capăt, chiar victorios.

În ziua în care au început să ne sosească participanţii era o nebunie totală, aveam non stop cu mine două telefoane care se înroşiseră de atât sunat, toţi erau grăbiţi şi aveau ceva de făcut, dar de fiecare dată ne făceam timp să şuşotim impresii despre străini. Era o agitaţie taaaaare faină care îţi dădea energie pozitivă.

La puţin timp după ce au ajuns toţi participanţii ne-am liniştit unul câte unul şi totul a devenit foarte firesc, ai fi crezut că suntem acolo de mult timp, că ne cunoaştem toţi şi suntem ca în serialul “Friends”... aproape.: P

27

28

Cel mai mult mi-a plăcut că dormeam toţi în cămin cu participanţii, că mâncăm împreună, mi-au mai plăcut foarte mult petrecerile unde fiecare se simţea bine în felul său şi am fost... încă mai sunt foarte încântată şi mândră de cursurile pe care le-am avut. Poate cea mai mare bucurie este că s-au ţinut workshopurile din Garrage Hall când Many (Urmă: X) şi Pupe (VdV) i-au fascinat pe toţi cu instrumentele şi muzica lor.

ÎnÎn fiecare seară am călătorit în timp la câte o petrecere diferită ca temă, dar din ce în ce mai hardcore. Până la urmă toţi am dispărut unul câte unul din peisaj, unii mai mult, alţii foarte mult, dar nu s-au înregistrat victime şi toţi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.bătrâneţi.

Deşi pronosticul era ca Horia şi cu mine să fim pierduţi rău la Seara Internaţională unde coordonatorul şi preşedintele fac turul meselor, cea mai lungă călătorie a mea a fost la Seara

Românească când am avut un ansamblu impresionant de la Casa de Cultură a Studenţilor, multă mâncare bună şi... palincă. Horia are o altă poveste.

Privind acum în urmă, îmi vin în minte multe amintiri cu momente amuzante despre cele 11 zile nebune din LEU A, dar farmecul lor este mare atunci când sunt povestite la o berica.

AcumAcum că totul pare foarte departe, pot să spun că mi-a plăcut mult, că “we rocked the summer!!!” şi că îi predau ştafeta următorului coordonator urându-i: “Mult spor!”