Biletul nr. 1 1. Definiţia dreptului procesual civil si a notiunii de proces civilDefiniţie:dreptul procesual civil este ansamblu de norme juridice care reglementează modul de judecată de către instanţele judecătoreşti a pricinilor privitoare la drepturile civile ori la interesele legitime care se pot realiza numai pe calea justiţiei, precum şi modul de executare silita a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii.

Procesul civil: este activitatea desfăşurată de instanţă, părţi, organe de executare care participă la înfăptuirea justiţiei în cauzele civile în vederea realizării sau stabilirii drepturilor şi intereselor civile supuse judecăţii şi executării civile a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii conform procedurii prevăzută de lege.

Procesul civil este un mijloc de aparare,atat pentru reclamantul al carui drept se consolideaza prin admitere,in mod definitiv,a cererii sale dar si pentru paratul caruia i se ofera posibilitatea sa se opuna pretentiilor adversarului si ,daca dovedeste lipsa de temeinicie a acestora,prin respingerea cereri reclamantului isi va consolida el situatia juridica premergatoare conflictului.Termenul de procedura provine din latinescul,,procedere'' care inseamna a avansa,a merge inainte.

2. Îndreptarea hotărârilor judecătoreşti.Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere. Instanţa se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri.În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.Pot face obiectul îndreptării unei hotărâri judecătorești (deci, a unei sentințe, decizii sau încheieri) doar erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri, cum ar fi: datele de identificare ale părților, adresele acestora, date privitoare la un bun care face obiectul cererii de chemare în judecată, omisiunea preluării în dispozitiv a unor dispoziții cuprinse în încheierea de ședință, etc.Instanța competentă să soluționeze cererea de îndreptare este instanța care a pronunțat hotărârea care face obiectul îndreptării.

3. Competenţa materială a Curţii de Apel.

Competenţa materială a Curţii de Apel art.96Judecă în primă instanţă:- cereri – procese în materie de contencios administrativ potrivit legii speciale; Prevederile art. 96 pct. 1 C. pr. civ. trebuie întregite cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, curtea de apel soluţionează şi litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, dacă au o valoare mai mare de 500.000 lei.Ca instanţă de apel:-judecă apelurile pronunţate de tribunalul în primă instanţăa) În principiu, sunt susceptibile de atac pe calea apelului hotărârile pronunţate de tribunale, indiferent dacă acestea s-au pronunţat sau nu în fond, dacă legea nu prevede altfel; b) Sunt

1

susceptibile numai de apel hotărârile date de tribunale în conflictele de muncă şi în cererile în materie de asigurări sociale – art. 483 alin. (2) C. pr. civ.;Ca instanţă de recurs:- „în cazurile prevăzute de lege”. – art.96pct.3a) Textul trebuie interpretat în sensul că el vizează nu numai hotărârile pronunţate de tribunale „în apel”, dar şi hotărârile pronunţate de tribunale „fără drept de apel” (de exemplu, hotărârea prin care se respinge cererea ca nefondată, în urma renunţării reclamantului la însuşi dreptul alegat – art. 410 C. pr. civ., sau hotărârea de expedient – art. 440C. pr. civ.); b) Hotărârile pronunţate de tribunale în apel sunt susceptibile de recurs indiferent dacă prin ele s-a rezolvat fondul litigiului sau apelul a fost respins, anulat ori el a fost considerat perimat; c) Prin raportare la art. 494 C. pr. civ. şi, pe cale de consecinţă, la art. 466alin. (4) C. pr. civ., încheierile premergătoare nu pot fi atacate cu recurs decât odată cu hotărârea pronunţată de tribunal în apel sau fără drept de apel, exceptând cazul când prin lege se dispune altfel.Curtea judecă în orice alte materii date prin lege în competenţa ei.

Biletul nr. 2 1. Particularităţile dreptului procesual civil.In doctrina au aparut urmatoarele caractere ale dreptului procesual civil: Are caracter complex sau sanctionator pentru că implica indeplinirea unei multitudini de acte procedurale. Presupune realizarea activitatii judiciare cu participarea partilor si a altor subiecti procesuali.Indispensabila este nu numai activitatea partilor ci si cea a instantei.Are caracter reglementar - normele dreptului procesual civil sunt inscrise in constitutie,in Codul de procedura civila si in legile speciale. Are caracter formalist întrucât actele de procedură sunt supuse unor exigenţe de formă şi unor termene în înăuntru cărora trebuie exercitate anumite acte de procedură. Presupune realizarea activitatii judiciare intr-o cauza civila concreta.Activitatea judiciara presupune aplicarea legii la un caz concret.

2. Lămurirea hotărârilor judecătoreşti.În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.Instanţa va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor.Încheierea se va ataşa la hotărâre, atât în dosarul cauzei, cât şi în dosarul de hotărâri al instanţei.

3. Competenţa materială a Tribunalului.Competenţa materială a tribunalului:Din cuprinsul art. 95 C. pr. civ. rezultă că tribunalele se pot prezenta, după caz, într-o triplă ipostază: a) Ca primă instanţă, în legătură cu cererile date prin lege în competenţa lor, mai exact, ele judecă în primă instanţă „toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe”. b) Ca instanţe de apel, tribunalele soluţionează apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă(art. 95 pct. 2 C. pr. civ.); Obiectul apelului, susceptibil de soluţionare de către tribunale, îl constituie aşadar hotărârile pronunţate de judecătorii în „primă instanţă”, indiferent dacă s-au pronunţat sau nu în fond, uneori calea de atac fiind numai apelul [de exemplu, împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de asigurare a dovezii – art. 361 alin. (2) C. pr. civ.].Nu sunt susceptibile de apel hotărârile pronunţate de judecătorii în „ultimă instanţă”. Hotărârile nesusceptibile de apel pot fi identificate fie considerând că legea le declară fără drept de apel

2

[bunăoară, în caz de renunţare la judecată – art. 406 alin. (6) C. pr. civ., în caz de renunţare la însuşi dreptul dedus judecăţii – art. 410 C. pr. civ., în caz de învoială a părţilor – art. 440 alin. (1) C. pr. civ.], fie constatând că legea deschide direct împotriva lor calea de atac a recursului [bunăoară, în cazul perimării – art. 421 alin. (2) C. pr. civ.].c) Ca instanţe de recurs, tribunalele soluţionează recursurile, în cazurile anume prevăzute de lege.Nu sunt susceptibile de recurs hotărârile pentru care legea prevede „numai” calea de atac a apelului; sunt susceptibile de recurs hotărârile pentru care legea prevede „numai” calea de atac a recursului. [De exemplu: hotărârea dată în cazul renunţării la judecată – art. 406 alin. (6) C. pr. civ.; hotărârea dată în cazul renunţării la dreptul dedus judecăţii – art. 410 C. pr. civ.; hotărârea prin care se constată perimarea – art. 421 alin. (2) C. pr. civ.; hotărârea parţială, pe baza recunoaşterii unora dintre pretenţii – art. 437alin. (1) C. pr. civ.; hotărârea de expedient – art. 440 C. pr. civ.]. Aceste ipoteze rezultă de altfel din prevederile art. 483 alin. (1) şi (2) C. pr. civ.: „(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului. (2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv; de asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului” (s.n.).!!!! Tribunalele sunt „instanţe de drept comun”. Ele sunt asemenea instanţe în legătură cu cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe; În unele materii, competenţa de atribuţiune a tribunalelor este exclusivă, în altele ea este alternativă, fie în raport cu valoarea obiectului cererii sau a procesului, fie în raport cu calitatea părţilor din proces. Sunt de competenţa exclusivă a tribunalelor, bunăoară, cererile în materie de proprietate intelectuală, cererile în materie de expropriere, cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite a hotărârilor date în ţări străine. Sunt repartizate alternativ, între tribunale şi judecătorii, în raport cu „valoarea” obiectului cererile evaluabile în bani, având ca plafon valoric suma de 200.000 lei, precum şi, între tribunale şi curţile de apel, cererile în materie de contencios administrativ.Sistematizând materiile litigioase date în competenţa de atribuţiune a tribunalelor, distingem între: A. Cereri aparţinând competenţei materiale, obişnuite sau speciale a tribunalelor ca prime instanţe; B. Apeluri; C. Recursuri. d) Tribunalele judecă orice alte cereri date prin lege în competenţa lor. Potrivit unor reguli speciale cuprinse în chiar legea de procedură civilă sau într-o altă lege decât cea comună, tribunalele judecă, de asemenea, în primă instanţă.Exemplu: rezolvarea conflictelor de competenţă între două judecătorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal [art. 135 alin. (1) C. pr. civ., art. 131 alin. (2) C. pr. civ.] sau dintre judecătoriile din circumscripţia sa şi alte organe cu activitate jurisdicţională [art. 135 alin. (3) C. pr. civ.]; judecarea cererii de abţinere sau de recuzare, atunci când din cauza acesteia, la judecătorie, nu se poate alcătui completul de judecată [art. 50 alin. (2) C. pr. civ.]; soluţionarea cererilor pentru înlăturarea erorilor materiale, lămurirea sau completarea propriilor hotărâri – art. 442-445 C. pr. civ.; soluţionarea contestaţiei în anulare, atunci când aceasta priveşte propria sa hotărâre [art. 505 alin. (1) C. pr. civ.]; soluţionarea cererii de revizuire, dacă hotărârea a cărei revizuire se cere a fost dată de acel tribunal [art. 510 alin. (1) C. pr. civ.]; judecă contestaţia la

3

titlu, care vizează hotărârea tribunalului, urmărindu-se lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii, pentru a se obţine executarea întocmai a acestuia [art. 713 alin. (3) C. pr. civ.] ş.a.Tribunalele funcţionează uneori ca instanţe de control judecătoresc în raport cu – folosind un termen generic – „hotărârile” autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu o astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege.Competenţa de atribuţiune a tribunalelor specializate. În sensul prevederilor art. 37 din Legea nr. 304/2004, republicată, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) din această lege, „se pot înfiinţa tribunale specializate”, adică în domeniile în care funcţionează „complete” specializate pentru cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale. Tribunalele specializate, „preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care se înfiinţează” –art. 37 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată.„Tribunalele specializate” nu sunt o categorie „intermediară” de instanţe, între tribunalele comune şi judecătorii. Ele sunt instanţe de acelaşi grad şi de aceeaşi natură cu tribunalele comune, dar funcţionând alături de acestea pe baza unei competenţe de atribuţiune partajate prin lege. Pe scurt şi astfel spus, nicio ierarhie nu există între tribunalele comune şi cele specializate. Biletul nr. 3

1. Sanctiunea lipsei capacitatii de exercitiu in procesul civil.Sanctiunea lipsei capacitatii de exercitiu-anularea actelor; in conditiile art.57al.5C.pr.civ instanta poate acorda un termen pentru implinirea lipsurilor referitoare la reprezentare(depunerea procurii, a actelor de stare civila etc) şi confirmarea actului; În acelaşi sens sunt şi prevederile art.82C.proc.civ.

2. Completarea horătârilor judecătoreşti.Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.

3. Competenţa materială a Judecătoriei.

In prima instanta, toate cererile, al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:a)cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;b)cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;c)cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;d)cererile de evacuare;

4

e)cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească;f)cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire;g)cererile posesorii;h)cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe;i)cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare;j)orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti;Căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;Orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.Aceasta competenta diversa este atrasa doar in temeiul unei dispozitii legale exprese. In aceasta privinta se poate constata ca atare dispozitiuni se regasesc chiar in Codul de procedura civila dar si in unele reglementari speciale- cererile de indreptare a erorilor material strecurate in propriile hotarari - cererile pentru completarea hotararii pronuntate - contestatiile la executare, in toate situatiile in care judecatoria a solutionat cauza in prima instanta si cand potrivit legii aceasta este instanta de executare;Mentionam cu titlu exemplificativ si unele prevederi din legi speciale si care confera judecatoriilor competenta de a solutiona urmatoarele litigii:- solutionarea cererilor privitoare la inregistrarea asociatiilor si fundatiilor.

Biletul nr. 4 1. Principiile dreptului procesual civil: definiţie, enumerare.

Principiul dreptului la un proces echitabil, în termen optim şi previzibilOrice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii.

Principiul legalitatii-presupune respectarea normelor de catre toate persoanele fizice si juridice, precum si de catre stat.

Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii. Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces.

Principiul egalitatii partilor in fata justitiei-prevazut in mod expres de art.8 din C.proc.civ. precum si de art16al.1 din Constitutie.

Presupune ca judecarea proceselor pentru toti cetatenii sa se realizeze de catre aceleasi organe si potrivit acelorasi reguli de procedura.Aceleasi drepturi procesuale trebuie acordate tuturor partilor.

Principiul disponibilităţii-specific procesului civil – art.9C.proc.civ.Presupune-dreptul persoanelor interesate de a porni sau nu procesul civil -dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau a apărării-dreptul de a renunţa la judecată sau la dreptul subiectiv dedus judecaţii-dreptul de achiesare -dreptul de a stinge litigiul prin tranzacţie-dreptul de a ataca sau nu hotărârea şi de a stărui sau nu în calea de atac exercitată-dreptul de a cere executarea hotărârii judecătoreşti

5

Principiul obligaţiilor părţilor în desfăşurarea procesului Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să îşi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.Dacă o parte deţine un mijloc de probă, judecătorul poate, la cererea celeilalte părţi sau din oficiu, să dispună înfăţişarea acestuia, sub sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare.

Principiul obligaţiilor terţilor în desfăşurarea procesuluiOrice persoană este obligată, în condiţiile legii, să sprijine realizarea justiţiei. Cel care, fără motiv legitim, se sustrage de la îndeplinirea acestei obligaţii poate fi constrâns să o execute sub sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare şi, dacă este cazul, a unor daune-interese.

Principiul bunei-credinţeDrepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi.Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare.De asemenea, partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin. (2).

Principiul dreptului de apărare-reglementat constituţional în art. 24 şi de C.proc.civ. în art.13 Dreptul la apărare are 2 acceptiuni:

a. material - mai larg - şi care cuprinde întregul complex de drepturi şi garanţii procesuale care asigură parţilor posibilitatea de a-şi apăra drepturile şi interesele.b. formal - mai restrâns - şi care vizează dreptul părţilor de a-şi angaja un apărător.Realizarea dreptului la apărare prin prisma modului de organizare şi funcţionare a instanţelor este asigurat de existenta unui sistem de principii care stă la baza organizării şi funcţionarii instanţelor cum ar fi legalitatea, egalitatea, gratuitatea, colegialitatea, publicitatea.Ajutorul public judiciar este o garantie a dreptului la aparare.

Principiul contradictorialităţii – îngăduie părţilor în litigiu să participe în mod activ la prezentarea, argumentarea şi descoperirea drepturilor sau intereselor lor în cursul desfăşurării judecării litigiului.

Nu este exprimat într-o formă directă dar el se deduce din numeroase dispoziţii legale. Pentru ca partile sa aiba posibilitatea efectiva de a discuta in contradictoriu toate elementele cauzei, ele trebuie incunostiintate in timp util despre existenta si obiectul litigiului, despre locul si data solutionarii acestuia. Aceasta cerinta elementara se realizeaza prin citarea partilor. Contradictorialitatea contribuie in practica si la realizarea altor principii procesuale. Nerespectarea principiului contadictorialitatii atrage nulitatea hotararii pronuntate.C.proc.civ. consacra in mod expres principiul in art.14 stipuland, in acord cu jurisprudenta constanta formata pe aceasta chestiune, ca judecatorul nu isi poate intemeia hotararea decat pe motive de fapt si de drept, pe explicatii sau mijloace de proba care au fost supuse, in prelabil, dezbaterii contradictorii.

Principiul oralitaţii- prevăzut în art. 15 C.pr.civ.-pricinile se dezbat verbal dacă legea nu dispune altfel.Sub sancţiunea nulităţii, presedintele este obligat să dea cuvântul părţilor pentru susţinerea pretenţiilor pentru discutarea regularităţii actelor de procedură, a probelor sau pentru a pune concluzii.

6

Principiul oralităţii asigură contradictorialitatea efectivă şi exercitarea eficientă a dreptului de apărare.Excepţie: când părţile solicită expres ca judecată să se efectueze numai pe baza actelor de la dosar;

Principiul nemijlocirii- art.16C.proc.civ. - presupune cercetarea de catre instanta, în mod direct, întreg materialul probatoriu.

Implică folosirea altor dovezi primare (din prima sursă). Excepţii- administrarea probelor prin comisie rogatorie -asigurarea dovezilor

Principiul publicităţii-derivă din art. 126 din Constituţie, 17 Codul de procedură civilă. Deşi este definit ca un principiu general, regula este atenuată semnificativ de art.213 şi 240C.proc.civ.Sedintele de judecata sunt publice,in afara de cazurile prevazute de lege.

Principiul desfasurarii procesului in limba romanaConstitutia stipuleaza expres ca ,,procedura judiciara se desfasoara in limba romana”.C.proc.civ. prevede la art.18al.1 ca ,,procesul civil se desfasoara in limba romana”.Exista doua exceptii:-persoanele apartinand minoritatilor nationale au dreptul sa se exprime in limba materna fata de instantele de judecata, in conditiile legii, insa actele de procedura se vor materializa in inscrisuri redactate in lima romana; -cetatenii straini si apatrizii au drepul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii prin interpret; Nerespectarea principiului desfasurarii procedurii judiciare in limba romana atrage dupa sine nulitatea hotararii pronuntate in cauza.

Principiul continuitatii- a primit in C.proc.civ. o consacrare expresa in art.19 care stipuleaza ca ,,judecatorul investit cu solutionarea cauzei nu poate fi inlocuit pe durata procesului decat pentru motive temeinice, in conditiile legii”. Presupune solutionarea intregului proces numai de catre judecator investit initial care nu poate fi inlocuit decat pentru motive temeinic justificate.

Principiul independentei judecatorului si al supunerii lui numai in fata de lege-presupune cerinta solutionarii litigiilor fara nicio ingerinta din partea vreunui organ de stat sau din partea vreunei persoane.

Independenta este necesara pentru asigurarea impartialitatii judecatorului fata de partile din proces.Este mentionat pe larg in Codul deontologic al magistratilor si isi gaseste aplicarea numai in activitatea de judecata. Un rol important in asigurarea independentei judecatorilor ii revine Consiliului Superior al Magistraturii care este garantul acesteia.

Principiul adevarului-consacrat in Constitutie in art.129al.5. C.proc.civ. a preluat in mod exact aceasta reglemenatre.

In activitatea desfasurata judecatorul are indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. Implica cerinta ca toate imprejurarile de fapt ale cauzei sa fie stabilite de catre instanta in deplina concordanta cu realitatea.

Principiul rolului activ-inserat in art.22 din C.proc.civ.Aspect principale:

7

-cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept, judecătorul este în drept să ceară partilor să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare(art.22al.2 C.proc.civ.);-obligatia instantei de a ordona, din oficiu, administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc (art. 22 alin. 2 C. proc. civ.;art.10al.2). -instanţa poate pune în discuţia părţilor necesitatea lărgirii cadrului procesual prin introducerea în proces şi a altor persoane, dar numai in conditiile legi;instanţa nu poate însă din oficiu să dispună introducerea în proces a terţilor, decât în condiţiile art.78C.proc.civ.-obligatia judecatorului de a pune in vedere partilor drepturile si obligatiile ce le revin in calitatea lor de parti in proces si de starui, in toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a procesului(art.20 stabileste ca judecatorul va recomanda partilor solutionarea amiabila prin mediere, potrivit legii speciale).-dreptul instantei de a da sau restabili calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire (art.22al.4 C.proc.civ.);cu toate acestea, judecatorul nu poate trece peste calificarea data de parti, atunci cand in temeiul unui acord expres au convenit cu privire la calificarea juridica si motivele de drept si au inteles sa limiteze dezbaterile la acestea, cu conditia sa nu se incalce drepturile si interesele legitime ale altora(art.22al.5)

Principiul inamovibilitatii judecatorilor.Prin inamovibilitate se intelege acel beneficiu al legii care le confera judecatorilor stabilitate in functie:judecatorii odata investiti in functie nu mai pot fi revocati, transferati sau suspendati decat in conditii exceptionale.Inamovibilitatea este consacrata in mod expres de art.2al.1 din Legea nr.303/2004 care reia prevederile constitutionale inserate in art.125al.1.Procurorii se bucura de stabilitate.

? 2. Execuţia vremelnică.

3. Competenţa Î.C.C.J.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii – Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă, Secţia penală, Secţia de contencios administrativ şi fiscal –, cu competenţă proprie, 4 completuri de 5 judecători specializaţi, în funcţie de natura cauzei, şi Secţiile Unite. Completurile de judecată se constituie cu 3 judecători din aceeaşi secţie.În cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie funcţionează Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.Judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor Curţii de Apel precum şi a altor hotărâri în cazurile prevăzute de lege. În principiu însă, în situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri pronunţate de instanţele judecătoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea în cauză sau, după caz, de competenţa instanţei expres prevăzute de lege;

Judecă recursurile în interesul legii, recursurile deci având ca scop „asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii” – art. 514 şi urm. C. pr. civ. Judecă cererilor în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept – art. 97 pct. 3 C. pr. civ. În scopul asigurării unei practici judiciare. Prin elementele ei procedurale, această nouă instituţie se deosebeşte de recursul în interesul legii, dar, prin rezultatul spre care se tinde, pe de o parte, este un fel de „anticameră” a recursului în interesul legii, iar, pe de alta, este mult mai mult decât acesta.Judecă în orice alte materii date prin lege în competenţa lor. Exemplu: soluţionarea cererii de recuzare [art. 50 alin. (2) C. pr. civ.]; soluţionarea conflictului de competenţă, când cele două

8

instanţe aflate în conflict nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau când conflictul există între două Curţi de apel [art. 135 alin. (1) şi (2) C. pr. civ.]; soluţionarea conflictului de competenţă ivit între o Curte de apel şi un alt organ cu activitate jurisdicţională [art. 135 alin. (3) C. pr. civ.]; cererile de recuzare a judecătorilor de la o curte de apel, când, din cauza recuzării, în mod excepţional, nu s-ar putea constitui completul [art. 50 alin. (3) C. pr. civ.]; cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranţă publică [art. 142 alin. (2) C. pr. civ.];Reguli de aplicare a competentei dupa criteriul valoric(a se vede art.98 – 106 C.pr.civ.):În unele „materii”, potrivit legii comune de procedură sau potrivit unor legi speciale, delimitarea competenţei tribunalelor se face, în subsidiar, tocmai pe baza valorii interesului litigios. Exemplu: art 94 pct. 1 lit. j) C. pr. civ. prevede că judecătoriile judecă în primă instanţă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.Regulile de competenţă materială potrivit criteriului subsidiar al valorii sunt, de asemenea, reguli de ordine publicPotrivit art. 98 C. pr. civ., competenţa se determină după valoarea sau întinderea obiectului cererii „arătată în capătul principal de cerere”; Nu sunt, de asemenea, cuprinse în valoare: fructele şi dobânzile care încep să curgă după pornirea procesului, căci altfel competenţa instanţei ar depinde de durata procesului; cheltuielile de judecată, care, de altminteri, nici nu pot fi determinate la începutul procesului; cheltuielile făcute pentru introducerea forţată a unui terţ în proces; daunele-interese posterioare procesului:În cazul contestării valorii, aceasta se stabileşte după „înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi”. Se instituie astfel un criteriu obiectiv de determinare, întrucât explicaţiile părţilor sunt în legătură cu înscrisurile şi subsidiare acestora.Momentul care intereseaza in stabilirea valorii obiectului pricinii este acela al sesizarii instantei;Daca mai multi reclamanti formuleaza o cerere unica de chemare in judecata a unui paat, dar in baza unor raporturi distincte, petentiile nu se cumuleaza ca valoare, competenta nefiind fizatain raport de vaolarea totala ci in functie de fiecare raport in parte. – art.100C.pr.civ.Codul cuprinde şi cazuri speciale în care arată cum se calculează valoarea litigiului . art.101-105C.proc.civ.

Biletul nr. 5 1. Principiul legalităţii.

Principiul legalitatii-presupune respectarea normelor de catre toate persoanele fizice si juridice, precum si de catre stat.

Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii. Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces.

? 2. Investirea cu formulă executorie-noţiune, sferă de aplicare, procedură, instanţa competentă. 3. Formele competenţei.Competenţa generală - noţiune şi exemplificare.

Clasificarea normelor de competenţă a.După modul în care se stabilesc sfera organelor de jurisdicţie dacă delimitarea se face prin raportare din sisteme diferite sau organe din acelaşi sistem, avem:_ norme de competenţă generală- vizeaza delimitarea sferei de activitate a unei categorii de organe de jurisdicţie faţă de celelalte organe ale statului;_ norme de competenţă jurisdicţională- vizeaza delimitarea sferei de activitate între organele aparţinând aceluiaşi organ de jurisdicţie;Delimitarea competenţei între organele judecătoreşti de grad diferit sau de acelaşi grad:

9

delimitarea competenţei materială vizeaza stabilirea competentei pe plan vertical intre acelasi tip de organe de jurisdictie(judecătorie, tribunal, curte de apel);delimitarea competenţa teritorială vizeaza stabilirea competentei pe plan orizontal intre organe de jurisdictie de acelasi grad; articolul 151 codul de procedură civilăb.Dupa caracterul imperativ sau dispozitiv al normei care reglementează competenţa, deosebim competenţa absolută şi relativă.Competenţa generală şi materială în toate cazurile sunt reglementate prin norme care au caracter imperativ.Competanţa teritorială – în principiu are caracter relativ dar în unele cazuri e absolută. Ex. – competenţa teritorială exclusivă sau excepţională.

Competenţa generala = delimiteaza activitatea instantelor judecatoresti de atributiile altor autoritati statale sau nestatale; pentru ca o alta autoritate statala sa aiba competenta de a solutioneze o cauza civila este necesara o dispozitie expresa a legii care sa-i confere atare atributii.a.Competenta de exercitare a controlului constitutionalitatii legilor-Curtea Constitutionala asigura controlul constitutionalitatii legilor, a regulamentelor Parlamanetului si a ordonantelor Guvernului potrivit art.2al.1 din Lg. nr.47/1992. Curtea Constitutionala realizeaza o veritabila jurisdictie speciala.Ea este circumscrisa la exercitarea unui control asupra:-constitutionalitatii legilor inainte de promulgare (control a priori);-asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului;-hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor;-hotarareste asupra contestatiilor privind constitutionalitatea unui patid politic;Jurisdictia constitutionala are un obiect cu totul particularizat in raport cu atributiile obisnuite ale instantelor judecatoresti.Deciziile curtii nu pot fi cenzurate de instantele judecatoresti de drept comun.b.Competenta organelor arbitrale-Codul de procedura civila contine un titlu special intitulat ,,Despre arbitraj” si instituie principiul potrivit cu care orice persoana poate conveni la solutionarea unui litigiu patrimonial pe calea arbitrajului.In masura existentei unei astfel de conventii jurisdictia de solutionare a litigiului revine tribunalului arbitral.Principalul criteriul de delimitare a competentei intre instantele judecatoresti si organele arbitrale il reprezinta existent sau inexistenta unei conventii de arbitraj.c.Competenta in procesele funciareProcesele funciare sunt de competenta instantelor judecatoresti.Totusi Lg. nr.18/1991 privind fondul funciar a atribuit unele competente si altor organe decat instantele judecatoresti.Astfel, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, in scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor indreptatiti si eliberarii titlurilor de proprietate s-au constituit, la nivelul fiecarei comune, oras sau municipiu, comisii conduse de primari.Comisiile mentionate, infiintate prin ordinul prefectului functioneaza sub indrumarea unei comisii judetene condusa de prefect. Comisiile judetene sunt competente sa solutioneze contestatiile si sa valideze ori sa invalideze masurile stabilite de comisiile subordonate.Hotararile pronuntate de comisiile judetene pot fi controlate, sub aspectul legalitatii si temeiniciei lor, pe calea procedurala a plangerii la judecatoria in a carui raza teritoriala este situate terenul, in termen de 30 de zile de la data la care a luat cunostinta de solutia data de comisia judeteanad.Competenta in cazul litigiilor de munca -Desi conflictele si litigile de munca sunt de competenta instantelor judecatoresti, exista in diferite materii organe specializate de jurisdictie

10

disciplinara. Exemplu Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste si rolul de instanta de judecata in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si a procurorilor.Impotriva hotararilor pronuntate de catre Consiliul Superior al Magistraturii in materie disciplinara se poate face recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie.e.Competenta in alte materiiIn legislatia noastra exista o mare diversitate de atributii care sunt conferite de lege altor organe decat instantele judecatoresti. Asa este cazul in materie contraventionala, vamala, fiscala, in materie de creatie intelectuala si de proprietate industriala, in materie de expropriere, in materie electorala etc. In majoritatea cazurilor, legiuitorul consacra si dreptul de a accede, prin intermediul mijlocului procedural al plangerii sau al contestatiei, la o instanta judecatoreasca.

Biletul nr. 6 1. Principiul inamovibillităţii judecătorului.

Principiul inamovibilitatii judecatorilor.Prin inamovibilitate se intelege acel beneficiu al legii care le confera judecatorilor stabilitate in functie:judecatorii odata investiti in functie nu mai pot fi revocati, transferati sau suspendati decat in conditii exceptionale.Inamovibilitatea este consacrata in mod expres de art.2al.1 din Legea nr.303/2004 care reia prevederile constitutionale inserate in art.125al.1.Procurorii se bucura de stabilitate.

? 2. Termenul de graţie- noţiune, cazuri de acordare şi excepţii.

3. Competenţa teritorială - regula şi excepţia.Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti-vizeaza delimitarea teritorială Are următoarele sfere:-competenţa teritorială de drept comun

-competenţă teritorială alternativă sau facultativă-competenţă teritorială exclusivă

Competenţa teritorială de drept comunRegula-art.107 C.pr.civ.– cererea se face la domiciliul pârâtului. Cât timp procesul nu a fost judecat se prezumă că nu are nici o obligaţie faţă de reclamant.

Când pârâtul nu are domiciliul cunoscut – art.108Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate – cererea se face la instanţa reşedinţei sale din

ţară, dacă nu are reşedinţă în ţară – la instanţa de la domiciliul reclamantului dar numai dacă domiciliul pârâtului din străinătate nu e cunoscut.

Ori de câte ori pârâtul care are un domiciliul cunoscut în străinătate citarea se face la acel domiciliu, potrivit dispoziţiilor legale existente.

Exceptiile:a.Competenţă teritorială alternativă sau facultativă-Este atunci când legea stabileşte 2 sau mai multe instanţe deopotrivă competente pentru soluţionarea unor pricini, iar reclamantul are alegerea între instanţele respective;-Insă alegerea odată făcută nu mai poate fi schimbată –art.113C.pr.civ.- Competenţa teritorială alternativă este considerată o tehnică de protecţie a reclamantului. Dacă, urmărind protejarea pârâtului, legiuitorul a consacrat principiul actor sequitur forum rei, nu mai puţin sensibil faţă de necesitatea de a proteja, în unele situaţii, pe reclamant, el a deschis acestuia posibilitatea de opţiune între mai multe instanţe.b.Competenţă teritorială exclusivă- prin derogare de la regula prevazuta in art107 privitor la competenţa teritorială de drept comun – stabilirea competenţei teritoriale exclusive – o altă instanţa decât cea de la domiciliul pârâtului.

11

_Cererile privitoare la bunurile imobile care se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află acel imobil – articolul 1171 Codul de procedură civilă. Această dispoziţie vizează numai acţiunile reale imobiliare nu şi acţiunile personale. Importanta-poate să asigure o judecată în condiţii mai bune dacă se administreaza probe.Cand imobilul e situat în circumscripţia mai multor instanţe – cererea se face la cea de la domiciliul pârâtului dacă acesta se află la una din circumscripţii, în caz contrar cererea poate fi introdusă la oricare din instanţele unde se află imobilul în litigiul.Dispoziţiile se aplică şi în ceea ce priveşte acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune_Competenta instanţei de la ultimul domiciliu al celui decedat- pentru cererile referitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare, a cererilor privitoare la moştenire precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le au unii împotriva celorlalţi şi cererile legatarilor sau creditorilor celui decedat împotriva vreunui moştenitor, sau executor testamentar; Contradicţia aparută între textul articolul 117 şi 118 din Codul de procedură civilă e soluţionată în sensul că se aplică competenţa prevăzută de articolul 118, chiar dacă imobilul nu se află în raza teritorială a instanţei ultimului domiciliu al defunctului.Soluţia se justifică prin faptul că în materie de succesiuni, competenţa are un caracter special.Menţionăm ca în situaţia în care în masa bunurilor comune există şi imobile, partajul acestor bunuri – competentă este instanţa care soluţionează divorţul, dacă partajul e formulat ca o cerere accesorie, însă după divorţul cererea de partaj e de competenţa instanţei locului unde s-a situat imobilul._Cererile în materie de societate –competenţa teritoriala a instanţei(tribunalul) unde societatea îşi are sediul principal până la lichidarea în fapt._În unele situaţii competenţa exclusivă e stabilită printr-o dispoziţie specială din Codul de procedură civilă sau print-o lege specială cum ar fi: - soluţionarea cererii de desfacere a căsătoriei e de competenţa instanţei locului unde soţi au avut ultimul domiciliu, dacă soţi nu au avut domiciliul comun sau nici unul din soţi nu mai locuiesc în circumscripţia unde a fost ultimul domiciliu comun – competenţa e a instanţei de la domiciliul pârâtului, dacă această nu are domiciliul în ţară, e competentă judecătoria de la domiciliu reclamantului. - În materia conflictelor de muncă – e competentă instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul unităţii, articolul 72 din legea 168 / 1999 – competenţa.-Soluţionarea cererilor privitoare la declararea morţii – e de competenţa instanţei ultimului domiciliu al defunctului.Competenţa de ordine publica şi comperenţa de ordine privataDeosebirea se face în raport de caracterul normelor – dacă ele sunt imperative sau dispozitive-art.129 C.pr.civ. Competenţa de ordine publica-in cazurile prevazute de art.129pct.1,2 si 3 C.pr.civ. Trăsături: - regim juridic art.130C.proc.civ. norma de competenţă absolută – sunt obligatorii atât pentru părţi cât şi pentru instanţa de judecată;nu se pot face derogări. Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.Comperenţa de ordine privata – art.129al..3Trăsături: - norma de competenţă privata, permite părţilor să deroge prin înţelegere expresă sau tacită. - incălcarea normei de competenţă relativă, nu poate fi invocată decât de pârât;

12

Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.Dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei. Instanţa dacă constată că nu e competentă nu-şi poate declina competenţa decât după ce pârâtului a invocat declinarea competenţei; Instanţa are obligaţia să îşi verifice competenţa – art.131Necompetenţa privata nu poate fi invocată în faţa instanţei de apel sau recurs decât dacă a fost obiect de dezbatere în faţa instanţei de fond şi care i-a respins gresit excepţia formulată de pârât.- dacă pârâtul nu a ridicat în termen această excepţie se consideră că a achiesat la competenţa instanţei de judecată.

Biletul nr. 7 1. Principiul rolului activ.

Principiul rolului activ-inserat in art.22 din C.proc.civ.Aspect principale:-cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept, judecătorul este în drept să ceară partilor să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare(art.22al.2 C.proc.civ.);-obligatia instantei de a ordona, din oficiu, administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc (art. 22 alin. 2 C. proc. civ.;art.10al.2). -instanţa poate pune în discuţia părţilor necesitatea lărgirii cadrului procesual prin introducerea în proces şi a altor persoane, dar numai in conditiile legi;instanţa nu poate însă din oficiu să dispună introducerea în proces a terţilor, decât în condiţiile art.78C.proc.civ.-obligatia judecatorului de a pune in vedere partilor drepturile si obligatiile ce le revin in calitatea lor de parti in proces si de starui, in toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a procesului(art.20 stabileste ca judecatorul va recomanda partilor solutionarea amiabila prin mediere, potrivit legii speciale).-dreptul instantei de a da sau restabili calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire (art.22al.4 C.proc.civ.);cu toate acestea, judecatorul nu poate trece peste calificarea data de parti, atunci cand in temeiul unui acord expres au convenit cu privire la calificarea juridica si motivele de drept si au inteles sa limiteze dezbaterile la acestea, cu conditia sa nu se incalce drepturile si interesele legitime ale altora(art.22al.5)

2. Efectele hotărârii judecătoreşti.Efecte- dezinvesteşte instanţa de soluţionarea procesului- constituie din punct de vedere probator act autentic- constituie titlu executoriu- are caracter declarativ în principiu cu excepţia cazurilor în care se pronunţă în acţiuni constitutive de drepturi- are putere de lucru judecat. Există putere de lucru judecat când a doua cerere are acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi este făcută de aceleaşi părţi între ele şi în aceeaşi calitate.Caracterele puterii lucrului judecat:exclusivitateaincontestabilitateaexecutorialitateaobligativitateaPentru ca o hotărâre judecătorească să poată fi pusă în executare este necesară investirea cu formulă executorie.

13

Investirea cu formulă executorie se face de prima instanţă. Hotărârea investită cu formulă executorie se dă numai părţii care a câştigat procesul.

3. Excepţia de necompetenţă.Excepţia de necompetenţă: este posibil ca instanţa sesizată cu o cerere de chemare în

judecată sau o cale de atac să nu fie competentă. Invocarea necompetenţei se face pe cale de excepţie putand fi invocata pana la momentele prevazute de art.130C.proc.civ.Excepţia de necompetenţă poate viza atât competenţa absolută cât şi cea relativă. Excepţia se pune în mod obligatoriu în discuţia părţilor.Încălcarea normei de competenţă absolută poate fi invocată de oricare din părţi chiar şi de reclamantul care a sesizat instanţa necompetentă, excepţia mai poate fi ridicată şi de procuror, iar instanţa este obligată să verifice din oficiu si sa consemneze in incheierea de sedinta temeiurile de drept pentru care constata competenta proprie;Poate fi invocată pana la primul termen in fata primei instante, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului; in apel sau recurs se poate invoca numai dacă a format obiect de dezbatere în primă instanţă;Incălcarea normei de competenţă relativă, nu poate fi invocată decât de pârât, prin intampinare sau, cand intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen; necompetenţa privata nu poate fi invocată în faţa instanţei de apel sau recurs decât dacă a fost obiect de dezbatere în faţa instanţei de fond şi care i-a respins gresit excepţia formulată de pârât. Solutii:- Dacă se admite excepţia instanţa îşi va declina competenţa prin sentinţă sau decizie în favoarea instanţei competente sau organului cu activitate jurisdicţională.- Dacă se respinge excepţia instanţa pronunţă o incheiere interlocutorie care nu poate fi atacată decâr odată cu fondul.- Dacă se constată că cererea este de competenţa unui organ al statului fără activitate jurisdicţională cererea se respinge ca inadmisibilă. -Dacă litigiul are un element de extraneitate datorită căruia competenţa revine unui organ jurisdicţional dintr-un alt stat, cererea se va respinge ca nefiind de competenţa instanţelor române. Hotărârile de declinare, dezinvestesc instanţa sau organul jurisdicţional şi investeşte instanţa în favoarea căreia a fost făcută. Hotărârea de declinare este irevocabila. Actele de procedură îndeplinite de instanţa necompetentă sunt nule cu excepţia probelor care rămân câştigate cauzei şi nu vor fi refăcute decât pentru motive temeinice. Hotărârea de declinare de competenţă are autoritate de lucru judecat pentru instanţa care se dezinvesteşte. N-are acest caracter şi pentru cea căreia i se trimite dosarul.

Biletul nr. 8 1. Principiul disponibilităţii.

Principiul disponibilităţii-specific procesului civil – art.9C.proc.civ.Presupune-dreptul persoanelor interesate de a porni sau nu procesul civil -dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau a apărării-dreptul de a renunţa la judecată sau la dreptul subiectiv dedus judecaţii-dreptul de achiesare -dreptul de a stinge litigiul prin tranzacţie-dreptul de a ataca sau nu hotărârea şi de a stărui sau nu în calea de atac exercitată-dreptul de a cere executarea hotărârii judecătoreşti

2. Clasificarea hotărârilor judecătoreşti.Hotărârea judecătorească = actul final al judecătorilor, act de dispoziţie al instanţei, având caracter jurisdicţional.

14

Hotărârile judecătoreşti se numesc sentinţe, decizii sau încheieri.Sentinţele - se dau în primă instanţă.Judecătoriile => pot da sentinţe, încheieri.Tribunalul => pot da sentinţe, decizii, încheieri.Curtea de Apel => pot da sentinţe, decizii, încheieri.Clasificare_După durata acţiunii lor putem avea:hotărâri propriu-zise - cele care rezolvă fondul şi au acţiuni nelimitate în timp;hotărâri provizorii - au caracter temporar şi acţiune limitată;_După cum există sau nu posibilitatea atacării:nedefinitive - se pot ataca cu apel;definitive - cele care nu pot fi atacate cu apel sau hotărâri date în apel se numesc definitive;irevocabile - cele date în recurs;_După cum pot sau nu să fie puse în executare:executorii - se pronunţă în realizarea drepturilor;neexecutorii - se pronunţă în acţiuni în constatare;

3. Conflictele de competenţă- notiune, forme, procedura de solutionare.conflictul de competenţă-art.135C.pr.civ.: există conflict de competenţă când 2 sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece aceeaşi pricină sau când 2 sau mai multe instanţe prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.Există conflicte:- pozitive de competenţă- negative de competenţăInstanţa înaintea căreia se iveşte conflictul de competenţă suspendă din oficiu orice altă procedură şi înaintează dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului. Există conflict de competenţă şi în cazul în care el se iveşte între o instanţă judecătorească şi alt organ cu activitate jurisdicţională.Instanţa competentă să judece conflictul de competenţă este instanţa superioară comună celor 2 instanţe judecătoreşti.Conflictul de compententa se solutioneaza prin regulatorul de competentaInstanţa competenţă să judece conflictul hotărăşte în camera de consiliu fără citarea părţilor. Hotărârea este definitivă.Hotararea este obligatorie pentru instanta desemnata.Procedura conflictelor decompetenta nu poate fi utilizata pentru rezolvar ea eventualelor ,,conflicte” dintre sectiile aceleiasi instante sau dintre doua complete de judecata. Biletul nr. 9 1. Principiul continuităţii.

Principiul continuitatii- a primit in C.proc.civ. o consacrare expresa in art.19 care stipuleaza ca ,,judecatorul investit cu solutionarea cauzei nu poate fi inlocuit pe durata procesului decat pentru motive temeinice, in conditiile legii”. Presupune solutionarea intregului proces numai de catre judecator investit initial care nu poate fi inlocuit decat pentru motive temeinic justificate.

2. Redactarea hotărârii judecătoreşti şi conţinutul acesteia.Redactarea semnarea şi comunicarea hotărârii judecătoreşti- în 3 zile de la pronunţare, grefierul predă dosarul pentru motivare judecătorului, după ce în prealabil a redactat partea întroductivă a hotărârii numită practicaua.

- hotărârea se dă în numele legii şi trebuie să cuprindă:- arătarea instanţei care a pronunţat-o, numele judecătorilor care a luat parte;

15

- numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, calitatea în care s-au judecat;- numele mandatarilor sau reprezentanţilor legali ai părţilor şi numele avocaţilor- obiectul cererii şi susţinerii pe scurt cu arătarea dovezilor- arătarea concluziilor procurorului- motivele de fapt şi de drept care au dus la formarea convingerii instanţei şi motivele pentru care s-au înlăturat anumite cereri ale părţilor- dispozitivul sau minuta- arătarea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, calea de atac şi termenul- semnătura judecătorului şi a grefierului1-4 = minuta, redactate de grefier.6-8 = dispozitivul, redactat de judecător.Adăugirile, ştersăturile şi schimbările trebuie semnate de judecător sub pedeapsa de a nu fi ţinute de seamă.Hotărărea se redactează în atâtea exemplare câte părţi sunt + 1 exemplar pentru instanţă + un exemplar pentru mapa de hotărâri.Hotărârile se comunică.Cu ocazia pronunţării hotărârii, judecătorul poate să acorde debitorului o amânare sau eşalonare a plăţii = termen de graţie care se acordă la cererea debitorului numai prin hotărârea care rezolvă fondul şi se motivează.Dacă s-a acordat termenul de graţie executarea nu se poate porni până la împlinirea termenului.Tot cu ocazia pronunţării hotărârii, instanţa va acorda la cerere cheltuieli de judecată. Stabilirea cuantumului cheltuielilor se face pe baza actelor justificative. Cheltuielile se pot acorda întegral sau parţial în măsura admiterii acţiunii. Hotărârea care obligă la cheltuieli poate fi pusă în executare în termen de 3 ani.

3. Prorogarea voluntară sau convenţională de competenţă-definitie, condiţii de operare, excepţii de la aplicare.

Reguli cu privire la prorogare:Competenţa instanţei sesizate prin cererea reclamantului în privinţa apărărilor pârâtului.Regula este că judecătorul acţiunii este şi judecătorul excepţiei. Această regulă nu se aplică în cazul chestiunilor prejudiciale când este obligatorie suspendarea judicăţii. Solutia este consacarata expres de C.proc.civ.Competenţa instanţei sesizate prin cererea reclamantului în privinţa incidentelor de procedură. Regula este că accesoriul urmează soarta principalului.In anumite situatii asupra unor incidente procedurale se pronunţă obligatoriu alte instanţe: în cazul recuzări tuturor judecătorilor unei instanţeîn cazul delegării instanţei;în cazul strămutării.Prorogarea= intervine când o instanţă competentă să soluţioneze cererea cu care a fost sesizată de reclamant devine competentă în temeiul legii, a unei hotărâri judecătoreşti pronunţată de o instanţă superioară sau prin convenţia părţilor, să rezolve cereri care în mod obişnuit nu intră în competenţa sa. Avem trei tipuri de prorogări: legală, judecătorească şi convenţională.Prorogarea convenţională - art.126 - poate să apară numai referitor la competenţa teritorială şi numai la cea care nu este reglementată prin norme imperative.Convenţia părţilor poate fi scrisă sau verbală dar trebuie să îndeplinească anumite condiţii:- părţile trebuie să aibă capacitate procesuală de exerciţiu;- consimţământul trebuie să fie liber şi neviciat;- convenţia trebuie să fie expresă, să determine exact instanţa aleasă;- instanţa aleasă nu trebuie să fie necompetentă absolut.

16

Părţile pot încheia convenţia anterior ivirii litigiului. Excepţia: articolul 126al.2 Codul de procedură civilă care vizează privind drepturile consumatorilor şi alte cazuri prevăzute expres de lege;. Biletul nr. 10

1. Sanctiunea lipsei capacitatii de folosinta in procesul civil.Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacităţii civile.Capacitatea procesuală de folosinţă –art.56C.proc.civ. acea parte a capacităţii care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual.Art. 56al.1 orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată.Pot sta în judecată şi persoanele fărăr persoanlitate juridică dacă sunt constituite conform legii – art.56al.2;Persoanele fizice cu această calitate de la naştere şi până la moarte.Persoanele juridice au această capacitate de la înregistrare, înfinţare şi până la încetarea persoanei juridice. În cazul persoanei juridice se aplică principiul specialităţii capacităţii de folosinţă. Se invoca pe cale de exceptie, în orice stare a pricinii; Sanctiunea lipsei capacitatii de folosinta- actele lovite de nulitate absolută;

2. Rezultatul deliberării.Rezultatul deliberării se consemnează pe scurt de îndată într-o minută care va fi scrisă de un membru a completului. Minuta se consemnează sub sancţiunea nulităţii de toţi membrii.După redactarea minutei conţinutul acesteia se trece în condica de şedinţă arătându-se şi care dintre judecători va redacta hotărârea.

3. Prorogarea judiciară de competenţă.Prorogarea judecătorească- intervine în temeiul unei hotărâri judecătoreşti;Apare cand din cauza recuzarii completul de judecata nu se poate constitui-art.5o.C.pr.civ. cererea se solutioneaza de instanta ierarhic superioara; In cazul admiterii recursului şi casări cu trimitere la o altă instanţă decât cea care a judecat prima oară dar egală în grad. Prorogarea se extinde asupra tuturor gradelor de jurisdictie. – art.52Delegarea-art. 147 Codul de procedură civilă prevede că atunci când din cauza unor împrejurări excepţionale, instanţa este împiedicată un timp mai îndelungat să funcţioneze. ICCJ la cererea părţii interesate desemnează o altă instanţă de acelaşi grad care să judece pricina.Strămutarea-art. 140 – 146 Codul de procedură civilă – se poate solicita pentru motive de bănuială legitimă, pentru motiv de siguranţă publică. Pentru motive de bănuială legitimă cererea poate fi făcută de partea interesată iar pentru motiv de siguranţă publică cererea poate fi făcută numai de procurorul parchetului de pe lângă ICCJ.Pentru motive de bănuială legitimă competenţa de soluţionare revine curţii de apel, dacă se cere strămutarea de la o judecătorie sau un Tribunal; dacă se cere strămutarea de la Curtea de apel, competenţa revine ICCJ;Pentru celelălat motiv competenţa revine ICCJ. Soluţionarea cererii se face în camera de consiliu cu citarea părţilor. Preşedintele instanţei poate solicita dosarul şi fără citarea părţilor să dispună suspendarea judecăţii comunicând de urgenţă măsura luată. Pentrun suspendare este nevoie de plata unei cauţiuni. Hotărârea se dă fără motivare şi este definitivă. Efecte –art.145C.proc.civ. Administrarea probelor prin comisie rogatorie;

17

Biletul nr. 11 1. Citaţia-noţiune si elemente.

Citatia-act procedural, compus din doua parti: citatia propriu zisa si dovada de inmanare(procesul verbal) al citatiei. Art.157:Mentiunile esentiale pe care trebuie sa le cuprinda citatia se refera la:-aratarea anului, lunii, zilei si orei de infatisare;-aratarea instantei si a sediului acesteia;-numele, domiciliul si calitatea celui chemat;-parafa sefului instantei si semnatura grefierului;- lipsa acestor mentiuni legea atrage expres sanctiunea nulitatii, astfel ca partea interesata nu mai este tinuta sa faca dovada vreunei vatamari.Sanctiunea nulitatii se rasfrange si asupa actelor intocmite in conditii de nelegala citare.!!!! Daca partea citata isi schimba domiciliul in cursul judecatii ea este obligata, potrivit art.172C.pr.civ., sa aduca la cunostinta instantei aceasta imprejurare prin cerere depusa la dosar.In caz contrar partea va fi citata, in mod legal, in continuare la vechiul domiciliu.Totusi daca schimbarea domiciliului partii este cunoscuta de printr-un alt mijloc(evacuare prin intermediul executorului judecatoresc) ea este obligate sa faca investigatii in legatura cu acest aspect in vederea egalei citari a partii.Mentiunile neesentiale se refera la:-numarul si data emiterii, precum si numarul dosarului;-numele si domiciliul partii potrivnice, precum si felul pricinii;-mentiunea ca prin inmanarea citatiei, sub semnatura de primire, persoanal sau prin reprezentant legal sau conventional, pentru un termen de judecata, cel citata este prezumat ca in cunostinta si termenele de judecata ulterioare aceluia pentru care citatia i-a fost inmanata-art.229C.pr.civ.;-alte mentiuni prevazute de lege;Dovada sau procesul verbal de inmanare tebuie sa cuprinda: - art.163C.proc.civ.Mentiuni esentiale, precizate sub sanctiunea nulitatii(exprese), care se refera la:-anul, luna si ziua cand a fost incheiat;-numele celui care l-a incheiat;-numele, prenumele si docmiciliul celui caruia i-a fost facuta comunicarea cu aratatre numarului, etajului, apartamentului sau camera, daca cel caruia I s-a facut comunicarea locuieste intr-ocladire cu mai multe etaje sau apartamente sau in hotel si daca actul actul de procedura a fost inmanat la locuinta sa, ori a fost afisat pe usa acestei locuinte;-aratarea instantei de la care porneste actul de procdura si identiifcarea lui, iar pentru citatii si a termenului de infatisare;-numele si calitatea celui caruia i s-a facut inmanarea sau locul unde s-a facut afisarea;Mentiunile referitoare la aratarea functiei agentului procedural si aratarea inscrisurilor inmanate sunt considerate neesentiale._procesul verbal intocmit potrivit cerintelor legii contituie un act oficial care face dovada, in privinta constatarilor facute personal de catre agentul instrumentator, pana la inscrierea in fals; face dovada pana la proba contrarie ca procedura a fost indeplinita._exista si unele situatii special in care incunostiintarea partilor despre existenta unei procedure judiciare se realizeaza prin alte mijloace legale, iar nu prin mijlocul citatiei-Buletinul procedurilor de insolventa(in format electronic) prevazut de Lg. nr.85/2006.Termenul de inmanare al citatiei-Art.159al.1C.pr.civ. stabileste ca citatia, sub pedeapsa nulitatii, va fi inmanata partii cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata.In pricinile urgent, termenul poate fi si mai scurt, dupa aprecierea instantei, făcându-se menţiune în actul de procedură. Nerespectarea termenului da partii dreptul sa solicite amanarea cauzei.In situatia in care instanta a pronuntata hotatarea in lipsa partii, necitata cu respectarea termenului mentionat, aceasta este indreptatita sa solicite

18

anularea hotararii, fara sa fie obligata sa faca dovada vreunei vatamari, intrucat ne aflam in fata unei nulitati exprese.Dispozitiile referitoare la termenul de inmanare al citatie au character relativ, ele fiind stabilite exclusiv in favaoarea partii citate. Tocmai de aceea art.89al.2C.pr.civ. arata ca infatisarea partii in instanta, personal sau prin mandatar, acopera ,,orice ce vicii cde procedura”.Comunicarea citatiei-se face din oficiu; prevazuta in art.154, 155 şi 163.- se face prin posta(regula), prin agenti procedurali ai instantei sau prin orice salariat al acesteia sau ai altei instante, in ale caror circumscriptii se afla cel citat. -regula comunicarii citatiei este aceea a inmanarii la domiciliul sau resedinta celui citat.Derogari:cand partea are o asezare agricola, comerciala, industriala sau profesionala in alta parte;oriunde cel citat este gasit si primeste citatia;pentru militari citarea se face la comendamentul superior cel mai apropriat;pentru navigator citarea se face prin capitania portului unde este inregistrat vasulpentru detinuti legea dispune ca citatia se inmaneaza prin administratia inchisorii;pentru bolnavii din spitale, sanatoria sau ospicii citarea se face prin administratia asezamantului respective;Luarea termenului in cunostinta nu opereaza-art.229al.2C.pr.civ.:-in cazul redeschiderii judecatii dupa suspendare, sau după anularea sau casarea hotărârii în vederea rejudecării ei:;-in cazul stabilirii unui termen pentru chemare la interogatoriu;-in cazul repunerii pe rol;-in cazul militarilor in termen si al detinutilor;Cererea de preschimbare a primului termen de judecata se dispune de catre completul investit cu solutionarea cererii initiale, fara citare, in camera de consiliu;

2. Prorogarea legală de competenţă.Prorogarea legală-este prevazuta intotdeauna de lege;Art.60C.pr.civ.potrivit cu care în cazul coparticipării procesuale pasive reclamantul poate introduce cererea la instanţa domiciliului oricărui pârât.Art.123C.pr.civ.potrivit cu care cererile accesorii şi incidentale sunt în caderea instanţei care judecă cererea principala;cererile incidentale care se pot formula într-un proces pot fi cereri de măsuri asiguratorii (sechestrul), cereri de asigurare a dovezilor, cererea reconvenţională, intervenţia voluntară, chemarea în garanţie şi chemarea în judecată a altor persoane. Indiferent dacă se încalcă sau nu o normă de competenţă teritorială instanţa competentă rămâne instanţa cererii principale – excepţie art.120C.proc.civ..Art.139C.pr.civ.- conexitatea= părţile pot cere întrunirea mai multor pricini care se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite dar de acelaşi grad în care sunt aceleaşi părţi chiar împreună şi cu alte părţi şi al cărui obiect sau cauză au între ele o strânsă legătură. Conexitatea se poate face la cererea părţi sau din oficiu de către instanţă. Dosarul se trimite instanţei mai întâi investită cu excepţia situaţiei când părţile cer trimiterea la una din instanţe sau una din pricini este de competenţa unei anumite instanţe şi părţile nu o pot înlătura. Ex: revendicare – evacuareInstanţa poate să dispună şi disjungerea judecării cauzei dar îşi păstrează competenţa de soluţionare a cauzei conexate.Litispendenţa: art.138 nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe. Excepţia se ridică de părţi sau de judecător la instanţele d fond şi cauza se trimite instanţei mai întâi investită dacă se află în acelaşi grad de jurisdicţie sau instanţei cu grad mai înalt.

19

!!! Unele tratate de doctrina sustin teza potrivit careia litispendenta nu este un caz de prorogare legala de competenta intruct in acest caz ne aflam in fata unor cereri identice care sunt reunite.

3. Întâmpinarea-definire si aspecte procedurale.Întâmpinarea este actul procedural prin intermediul căruia pârâtul răspunde la pretenţiile

formulate de reclamant, arătând totodată şi apărările sale. Ea face parte, alături de cererea de chemare în judecată şi acţiunea reconvenţională, din categoria actelor procedurale ce se întocmesc în faza scrisă pregătitoare a procesului civil.

În sistemul nostru procesual întâmpinarea prezintă o utilitate practică incontestabilă. Ea este destinată, în primul rând, să asigure un echilibru în situaţia juridică a părţilor. Prin depunerea întâmpinării i se oferă şi reclamantului posibilitatea de a lua cunoştinţă de apărările pârâtului. În acelaşi timp, depunerea întâmpinării este utilă şi pentru instanţa de judecată. Aceasta deoarece numai astfel instanţa este pusă în situaţia de a lua cunoştinţă, chiar din faza iniţială a procesului civil, de poziţia părţilor, de apărările şi dovezile pe care se întemeiază susţinerile lor.

Întâmpinarea se depune în atâtea exemplare câţi reclamanţi sunt plus un exemplar pentru instanţă. Dacă mai mulţi reclamanţi au un reprezentant comun întâmpinarea poate fi depusă pentru aceştia într-un singur exemplar.

De asemenea, la întâmpinare se alătură şi copii certificate după înscrisurile de care pârâtul înţelege să se folosească în apărare.

Nedepunerea întâmpinării îl expune inevitabil pe pârât la anumite consecinţe defavorabile. Principala consecinţă a nedepunerii întâmpinării este decăderea pârâtului din dreptul de a mai invoca anumite împrejurări de fapt şi de drept în sprijinul apărării sale. Apărarea pârâtului va fi limitată în continuare la posibilitatea de a discuta în contradictoriu faptele invocate de către reclamant în sprijinul cererii sale de chemare în judecată.

Biletul nr. 12

1. Instanţa de judecată – noţiune şi structură.Instanta de judecata instanţa este organ împuternicit de lege să rezolve litigiul intervenit între părţi.-noţiunea de instanţă este susceptibila de mai multe înţelesuri;-in înţelesul cel mai larg desemnează organul împuternicit de lege să soluţioneze un conflict între părţi. -in înţeles mai restrâns, noţiunea de instanţă desemnează numai instanţele judecătoreşti sau un un anumit grad de jurisdicţie. -în înţelesul cel mai restrâns, noţiunea de instanţă desemnează completul de judecată. 1.2.Compunerea şi constituirea instanţei -prin „compunerea instanţei” se înţelege alcătuirea instanţei cu numărul de judecători prevăzut de lege; -avem în vedere numai participarea la judecată a numărului legal de judecători; aspectul „cantitativ” al compunerii şi nu cel „calitativ”.-art. 57 alin.1 si 2 din Lg. nr.304/2004 privind organizarea judecatoreasca- cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale; apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurilor în complet format din 3 judecători;-art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 „colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti. Potrivit alin. 2 „completul de judecată este prezidat, prin rotaţie, de unui dintre membrii acestuia”.

20

- la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie completele se compun din 3 judecători din aceeaşi secţie;daca numărul de judecători necesar formării completului de judecată nu se poate asigura acesta se constituie cu judecători de la celelalte secţii, desemnaţi de către preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 29 din legea nr. 304/2004); judecătorii prezidează prin rotaţie;-„Constituirea instanţei” desemnează alcătuirea completului de judecată cu toate persoanele şi organele prevăzute de lege- grefier, magistrat – asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procuror, asistenţi judiciari în conflictele de muncă şi asigurări sociale.Atribuţiile grefierului sunt stabilite atât de Codul de procedura civila, Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, respectiv Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar;Asistentul judiciar face parte din alcătuirea completului de judecată numai în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale, în prima instanţă care participă la deliberare cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. Greşita compunere a completului înseamnă că pricina a fost judecată de un număr mai mic sau mai mare de judecători decât cel impus de lege: greşita constituire a completului presupune că instanţa nu a fost alcătuită cu toate organele şi persoanele prevăzute de lege. În cursul procesului aceasta neregularitate poate fi invocată pe cale de excepţie, iar după pronunţarea hotărârii pe calea apelului sau recursului, după caz.Incidentele procedurale care pot apărea cu privire la compunerea sau constituirea sunt incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea.

2. Deliberarea judecătorilor-notiune, explicare, caracter, completul de divergenta.Etapa deliberării şi pronunţării hotărârii judecătoreşti este una din cele mai importante, întrucât în cadrul acesteia se sintetizează toate operaţiile care determină elaborarea celui mai important act procedural. Pe de altă parte, dispoziţiile privitoare la deliberarea şi pronunţarea hotărârii judecătoreşti sunt aplicabile în mod corespunzător şi în faza controlului judiciar.Deliberarea reprezintă operaţia în cadrul căreia judecătorii stabilesc soluţia ce urmează să fie pronunţată cu privire la litigiul dintre părţi. Această etapă a procesului civil are loc după administrarea probelor şi soluţionarea excepţiilor de procedură, precum şi a oricăror alte incidente ivite în cursul judecăţii. În acest sens C. proc. civ. dispune: „Când instanţa se va socoti lămurită, preşedintele va declara dezbaterile închise”. Totuşi legea reglementează şi posibilitatea redeschiderii dosarului prin repunerea cauzei pe rol. O atare măsură se poate dispune de instanţă doar dacă găseşte necesare noi lămuriri.Deliberarea constituie o operaţiune complexă în cadrul căreia trebuie stabilite faptele pricinii şi normele legale aplicabile litigiului. Legea nu conţine referiri privitoare la ordinea în care trebuie stabilite aspectele esenţiale ale cauzei. De aceea se consideră că această ordine este lăsată la libera apreciere a judecătorilor. De altfel, Codul de procedură civilă nici nu ar putea prevedea vreo sancţiune pentru nerespectarea unei ordini stabilite, devreme ce deliberarea se realizează în secret. Totuşi, în mod natural mai întâi trebuie stabilită starea de fapt, întrucât numai după aceea se pune problema determinării legii aplicabile raportului juridic astfel statornicit.Operaţiunile complexe arătate se realizează în secret, fie în şedinţă publică, fie în camera de consiliu. Secretul deliberării este destinat să asigure condiţii corespunzătoare pentru ca judecătorii să fie feriţi de orice ingerinţe exterioare.Deliberarea se face de regulă în camera de consiliu. În cauzele mai simple, deliberarea se poate face chiar în cadrul şedinţei de judecată. Judecătorii trebuie să aibă grijă ca şi de data aceasta să fie asigurat secretul deliberării. Deliberarea în şedinţă priveşte cel mai adesea soluţionarea unor incidente de procedură sau a unor cereri privitoare la instrucţia propriu-zisă a procesului.Procesul deliberării nu ridică probleme deosebite în cazul judecătorului unic, căci un atare proces se produce doar în conştiinţa acestuia, fără să fie necesară consultarea altor magistraţi.

21

Legea prevede însă modul de realizare a deliberării în cazul în care instanţa este alcătuită din doi sau mai mulţi judecători. În primul rând, potrivit C. proc. civ. după chibzuire, preşedintele adună părerile judecătorilor, începând cu cel mai nou în funcţiune, el pronunţându-se cel din urmă. Din această dispoziţie legală se poate desprinde concluzia că sarcina conducerii procesului de deliberare revine preşedintelui instanţei. De asemenea, după deliberare preşedintele procedează la adunarea părerilor exprimate de către judecători. În această privinţă observăm că legea îl obligă pe preşedinte să se pronunţe cel din urmă. Primul care trebuie să opineze asupra soluţiei este judecătorul mai nou în funcţie. Prin urmare, legiuitorul s-a oprit la soluţia cea mai raţională şi care este destinată să asigure imparţialitatea fiecărui judecător şi să înlăture orice influenţă pe care ar putea-o exercita preşedintele, fie numai prin autoritatea şi experienţa sa. Cu alte cuvinte, judecătorul mai nou în funcţie şi deci cu mai puţină experienţă nu va fi tentat să se ralieze pur şi simplu la opinia preşedintelui. Un motiv serios de reflecţie pentru tinerii judecători şi de îndemn la asumarea întregii responsabilităţi într-o activitate în care spiritul de dreptate şi de justiţie trebuie să fie dominant.În cazul în care completul de judecată este format din doi judecători pot să apară şi dificultăţi în legătură cu adoptarea deciziei finale. Într-adevăr, este posibil uneori ca cei doi judecători să aibă opinii diferite în legătură cu soluţia ce urmează să se pronunţe. Astfel, de pildă, unul dintre judecători poate opta pentru admiterea acţiunii, iar altul pentru respingerea ei ori pentru admiterea cererii numai în parte. Rezolvarea unei asemenea situaţii ne este oferită de C. proc. civ. Potrivit primului alineat al textului comentat, dacă majoritatea legală nu se poate întruni, pricina se va judeca din nou în complet de divergenţă, în aceeaşi zi sau în cel mult 5 zile. Aceasta înseamnă că în cazul ivirii unei divergenţe, în condiţiile arătate, cauza se repune pe rol, spre a se proceda la o nouă judecată. Completul care va proceda la soluţionarea cauzei se va constitui prin cooptarea preşedintelui sau vicepreşedintelui instanţei, a preşedintelui de secţie ori a judecătorului din planificarea de permanenţă privind organizarea judiciară. Prin urmare, judecata poate fi reluată numai de completul de divergenţă constituit în condiţiile arătate anterior, iar nu de vechiul complet de judecată ori de un alt complet.Înainte de judecarea divergenţei este obligatorie motivarea părerilor judecătorilor. Această obligaţie este impusă de lege în cazul în care divergenţa se iveşte în faţa unei instanţe de fond, dar numai dacă judecata nu se face chiar în ziua când s-a ivit divergenţa. În prezent o atare situaţie se poate ivi doar în cazul soluţionării apelurilor, împrejurare în care instanţa de control judiciar procedează ca o instanţă de fond sau în cazul, în care potrivit unor norme speciale, completul de judecată se constituie din doi judecători.Dezbaterile se reiau, în complet format potrivit art. 54 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, numai asupra punctelor rămase în divergenţă. Dacă, după judecarea divergenţei, vor fi mai mult de două păreri, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult, sunt datori să se reunească într-o singură opinie. Ne aflăm în prezenţa unei norme procedurale deosebit de utile, întrucât ea este destinată să evite apariţia unei noi divergenţe.Menţionăm deopotrivă că legea permite ca judecătorii ale căror opinii au prilejuit divergenţa să revină asupra opiniilor lor. De asemenea, remarcăm că după judecarea punctelor rămase în divergenţă completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua soluţionarea cauzei. Această regulă este incidentă, în mod evident, în acele situaţii în care divergenţa s-a ivit cu prilejul soluţionării unui incident de procedură sau a altei chestiuni prealabile judecăţii în fond. Dacă divergenţa s-a ivit în legătură cu decizia în întregul ei cauza va fi soluţionată din nou de completul de divergenţă.În cazul completului format dintr-un număr impar de judecători hotărârea poate fi adoptată în unanimitate sau cu majoritate de voturi.Părerea judecătorului rămas în minoritate se consemnează în dispozitivul hotărârii.

22

3. Cererile care se pot adresa instanţelor judecătoreşti.Definitie=mijlocul procedural prin care o persoana solicita concursul instantei judecatoresti in vederea ocrotirii drepturilor si intereselor sale legitime.-Ele se impart in:_ cereri introductive de instanta = sunt acelea prin care se declanseza activitate instantei, care fac sa inceapa un proces.Ele investec instanta de judecata.Sunt formulate de regula de ctare reclamant. _ cereri incidentale = sunt acelea care intervin in cursul unui process déjà inceput.Ele intervin dupa inceperea procesului si au drept scop largirea cadrului procesual cu privire la parti sau obiectul judecatii, fie solutionarea unor incidente ivite in cursul judecatii.Aceste cereri sunt formulate fie de catre reclamant, fie de catre parat, dar si de tertele persoane.In aceasta categorie intra si cererile privitoare la administrarea de probe, invocarea unor exceptii etc.Cererile incidente formulate de catre reclamant poarta denumirea de cereri modificatoare sau aditionale intrucat se urmareste modificarea cererii initiale sau completarea ei.Si paratul poate formula cereri incidente, dar daca acestea depsesc cadrul unei simple aparari, atunci ne aflam in fata unei cereri reconventionale.Cererile incidente se caracterizeaza prin aceea ca ca ele se afla intr-un raport de dependent fata de cererea principala, in sensul ca solutionarea acestora depinde de modul de solutionare al cererii principala.De aceea se spune ca cererile incidentale au un caracter accesoriu care insa nu este present in cazul tuturor cererilor(excererea reconventionala poate fi disjunsa si judecata separat).

C.proc.civ. de procedura civila prevede intr-un Titlu distinct conditiile generale ale cereriilor adresate instantelor, numarul de exemplare, inscrisurle anexate, precum si referiri la cererea gresit indreptata si cererea formulate prin reprezentant.

Biletul nr. 13 1. Coparticiparea procesuală-definitie, explicare, forme.

Coparticiparea procesuala-forme si efecteFormeArt. 59 Cod de procedură civilă prevede că mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte, dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţie comună sau dacă au aceeaşi cauză ori există între ele o strânsă legătură. Această situaţie se numeşte: coparticipare procesuală sau litisconsorţiu. Copacitatea procesuală se clasifică în funcţie de două criterii:după cum se reunesc părţile cu interese identice sau se reunesc mai multe cereri între aceleaşi părţi sau si cu alte părţi dacă există o legătură strânsă avem:Coparticipare – subiectivă– părţile activă – mai mulţi reclamanţi pasivă – mai mulţi pârâţi mixtă - mai mulţi reclamani şi mai mulţi pârâţi - obiectivă – cererile în raport cu rolul voinţei părţilor:Coparticipare procesuală facultativă – în principiu este independenţa procesuală – adică actele, apărările, concluziile nu pot folosi sau păgubi pe ceilalţi. În cazul în care prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii legale efectele hotărârii se întind asupra tuturor actelor utile cauzei îşi extind efectele şi asupra celorlalţi participanţi.Coparticipare procesuală necesară. Pentru a fi parte în proces fie singur fie împreună cu alţii, orice persoană trebuie să îndeplinească condiţiile de exerciţiu ale acliunii civile.

23

Efectele coparticipării-numai in cazul litisconsorţiului facultativ-coparticipanţii procesuali se bucura, în raporturile dintre ei, de independenţă procesuală- art.60al.1 C.pr.civ. potrivit cu care ,,actele de procedură, apărările şi concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu pot profita celorlalţi şi nici nu îi pot prejudici”.Exceptie -dovezile odată administrate sunt câştigate cauzei în raport cu toţi coparticipanţii.- coparticiparea procesuală necesară este guvernată de principiul dependenţei- art.60al.2 C.pr.civ. dispune ca ,,dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor sau pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele de procedură încuviinţate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc şi celorlalţi”; textul are în vedere doar actele şi termenele de procedură favorabile;dacă actele de procedură ale unora dintre părţi sunt potrivnice celor făcute de alţi participanţi instanţa va ţine seama de cele mai favorabile;-hotărârea judecătorească produce efecte similare faţă de toţi coparticipanţii. -excepţiile absolute, ca prescripţia dreptului la acţiune, puterea lucrului judecat sau necompetenţa instanţei, profită tuturor participanţilor procesuali in cazul admiterii

2. Citarea părţilor: regulă şi menţiunile citaţiei.Citarea = este un act procedural prin care se realizeaza incunostiintarea partilor despre existent procesului civil, despre locul si data judecatii.-Potrivit art.153C.pr.civ. .judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, afara numai daca legea dispune altfe. Deasemeni art.153al.2C.pr.civ.il obliga pe presedintele instantei sa verifice daca partile au fost legal citate si sa dispuna amanarea judecatii ori de cate ori constata ca partea care lipseste nu a fost legal citata cu respectarea conditiilor prevazute de lege.Aceasta obligatie este impusa sub sanctiunea nulitatii actelor de procedura intocmite in cauza.-Dispozitiile procedurale privitoare la citarea partilor au un character imperativ, iar nesocotirea lor conduce la nulitatea hotararii pronuntate de ctare instanta-Citarea este regula, exceptiile fiind admise doar in cazurile expres prevazute de lege si pentru motive deosebite;legea impune doar citarea partilor si nu infatisarea lor in fata instantei.

3. Cererea reconvenţională- definire si aspecte procedurale.Cererea reconvenţională reglementată în articolul 209-210 C.pr.civilă.Definitia= cererea adresata instantei de catre parat intr-un proces inceput, prin care acesta invoca pretentii proprii in legatura cu cererea reclamantului;Exemplu: când paratul tinde la o compensare judiciară sau în situaţia în care pârâtul pune în discuţie însă-şi validitatea temeiului juridic a pretenţiilor reclamantului.Caracter – reprezinta o cerere de chemare in judecata; pârâtul poate opta pentru introducerea unei cereri de chemare în judecată separată sau poate să opteze doar să se apere pentru a obţine o reducere a pretenţiilor reclamantului. Din punct de vedere al conţinutului cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile cerute pentru cererea de chemare în judecată, inclusiv în ceea ce priveşte timbrajul.- în principiu este facultativă; Competenta - având caracter incidental se soluţionează de instanţa investită cu cererea principală chiar dacă s-ar încălca o normă imperativă de competenţă.Procedura-art.209alin.4 prevede că cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată.

24

Când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa pârâtului în acest scop, dispoziţiile alin. (5) fiind aplicabile.Reclamantul nu poate formula cerere reconvenţională la cererea reconvenţională a pârâtului iniţial.-Sancţiunea depunerii tardive a cererii reconvenţionale este decăderea-În cazul cererii reconvenţionale instanţa nu se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu asupra cererii ce o rezolvă prin hotărâre odată cu cererea principală.

Biletul nr. 14 1. Condiţiile pentru a fi parte în proces.1Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacităţii civile.Capacitatea procesuală de folosinţă –art.56C.proc.civ. acea parte a capacităţii care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual.Art. 56al.1 orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată.Pot sta în judecată şi persoanele fărăr persoanlitate juridică dacă sunt constituite conform legii – art.56al.2;Persoanele fizice cu această calitate de la naştere şi până la moarte.Persoanele juridice au această capacitate de la înregistrare, înfinţare şi până la încetarea persoanei juridice. În cazul persoanei juridice se aplică principiul specialităţii capacităţii de folosinţă. Se invoca pe cale de exceptie, în orice stare a pricinii; Sanctiunea lipsei capacitatii de folosinta- actele lovite de nulitate absolută;Capacitatea procesuală de exerciţiu – art.57C.proc.civ. acea parte a capacităţii procesuale care constă în aptitudinea unei persoane care are dreptul de a valorifica singură un drept în justiţie, exercitându-şi singur toate drepturile procesuale şi îndeplinindu-şi toate obligaţiile procesuale – capacitatea de a sta în judecată.Art. 57al.2 persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor, nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate sau autorizate(minorii sub 14 ani si perasoanele puse sub interdicitie).Reprezentarea apare în cazul persoanei fizice, lipsite de capacitate de exerciţiu (minori şi persoane puse sub interdicţie). Aceste persoane stau în judecată prin reprezentare care pot fi: tutorii; curatorii; părinţii.Art. 58 Curatela specială; prevede că este obligatorie numirea curatorului când există contrarietate de interese între reprezentat şi reprezentant;Curatorul special se numeşte în cazurile când este nevoie de timp până la numirea reprezentantului legal.Poate fi curator special numai avocatul desemnat anume de Barou pentru fiecare instanţă,Asistarea apare în cazul persoanelor fizice cu capacitate de exerciţiu restrânsă (minorii înre 14 – 18). Aceştea sunt citaţi şi stau personal în proces, dar sunt asistaţi de părinţi sau tutore care semnează actele alături de ei şi sunt de asemenea citaţi în proces.Autorizarea intervine în cazul actelor de dispoziţie făcute de reprezentanţii legali sau ocrotitorii legali ai minorilor fără capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Pentru aceştia este necesară autorizarea organului competent care de regulă este autoritatea tutelară.Persoanele juridice îşi exercită capacitatea de exerciţiu prin organele lor de conducere sau alte persoane împuternicite de aceste persoane.Actele procesuale sunt lovite de nulitate absolută atunci când nu există capacitate procesuală de folosinţă.Când sunt făcute de o persoană fără capacitate procesuală de exerciţiu ele sunt anulabile.

25

Reprezentantul incapabilului sau curatorul acestuia va putea confirma însă în totalitate sau în parte aceste acte.Se invoca pe cale de exceptie Sanctiunea lipsei capacitatii de exercitiu-anularea actelor; in conditiile art.57al.5C.pr.civ instanta poate acorda un termen pentru implinirea lipsurilor referitoare la reprezentare(depunerea procurii, a actelor de stare civila etc) şi confirmarea actului; În acelaşi sensu sunt şi prevederile art.82C.proc.civ.

2. Cererea de chemare în judecată – efecte.Efectele cererii de chemare în judecată- investeşte instanţa cu soluţionarea cauzei - instanţa NU se autoinvesteşte.- constituie baza raportului procesual fixând cadrul procesual şi obiectul litigiului. Înstanţa NU poate lărgi cadrul procesual din oficiu prin introducerea altor persoane pe de o parte, iar pe de altă parte este ţinută de obiectul pricinii neputând da altceva decât s-a cerut sau mai puţin decât s-a cerut.- în cazul competenţei teritoriale alternative, ea exprimă opţiunea reclamantului pentru una din instanţe, opţine asupra căreia nu poate reveni.- operează punerea în întârziere a pârâtului, ceea ce are ca efect faptul că de la această dată pârâtul e considerat posesor de rea-credinţă şi datorează fructele în caz de admitere a acţiunii de la momentul introducerii acesteia.suportarea riscului pieirii lucruluiîncep să curgă dobânzile- întrerupe cursul prescripţiei chiar dacă e introdusă la o instanţă necompetentă. Pentru a avea acest efect cererea trebuie introdusă la un organ jurisdicţional şi nu trebuie să fie respinsă, anulată ori perimată sau reclamantul să nu fi renunţat la ea.Procedura prealabilă „scrisă” a pregătirii activităţii de judecată propriu-ziseEste prevăzută de art.201C.pr.civ.

Cererea se comunică pârâtului, de indată ce sunt îndeplinite toate cerinţele lipsă, dacă este cazul. Comunicare se dispune prin rezoluţie.În cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată sau dacă, după caz, reclamantul nu a comunicat răspunsul la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea acesteia, la data expirării termenului corespunzător, judecătorul, prin rezoluţie, fixează primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor. În procesele urgente, aceste termene pot fi reduse de judecător, în raport cu circumstanţele cauzei.Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, judecătorul va putea fixa un termen mai îndelungat [art. 201 alin. (6) C. pr. civ.].

3. Termenele de procedură – noţiune şi clasificare. Termenele proceduraleDefinitie= intervalul de timp în cadrul căruia trebuie îndeplinite anumite acte de procedură sau dimpotrivă e oprită îndeplinirea altor acte de procedură.Rol-termenele au menirea de a impulsiona desfăşurarea procesului civil şi de a limita toate acele situaţii care ar putea conduce la întârzierea judecăţii.Clasificare:_În funcţie de caracterul lor:termene imperative / peremptori- actul procedural trebuie îndeplinit înăuntru termenului;termene prohibitive / dilatori- se interzice îndeplinirea actului în acest interval de timp;_După modul cum sunt stabilite:termene legale;termene judecătoreşti;

26

termene convenţionale_Dupa sancţiunea nerespectării lor:termene absolute: afectează soliditatea actelor de procedură şi le înlătură în general în cazul căilor de atac;termene relative: atrag sancţiuni disciplinare / pecuniare;_Dupa intindere: - pe ore- încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare;pe zile- se calculează pe zile libere,adica nu intră în calcul nici prima nici ultima zipe săptămâni, luni sau ani- se împlinesc în ziua corespunzătoare a săptămânii, lunii sau anului;Dacă termenele se sfârşesc într-o zi de sărbătoare sau când serviciul este suspendat durata lor se prelungeşte de drept până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.Zilele de sărbătoare din cursul termenului intră în calcul.-Fiecare termen are un punct de plecare şi unul de împlinire. Ca punct de plecare termenul începe să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel.-Articolul 186 Codul de procedură civilă prevede că atunci când sunt împrejurări mai presus de voinţa părţi termenul poate fi întrerupt, iar când această împrejurare a încetat începe să curgă un nou termen fix de 15 zile. În cazul căilor de atac va curge ujn termen de durata celui în care se exercită calea de atac.

Biletul nr. 15 1. Intervenţia voluntară principală.

Intervenţia voluntară este cererea unui terţ de a intra într-un proces pornit de alte părţi pentru a-şi apăra un drept propriu sau pentru a apăra dreptul unei părţi din proces. În primul caz, intervenţia este principală, în cel de-al 2 lea caz intervenţia este accesorie.a.Intervenţia principalăSe face sub forma unei cereri de chemare în judecată şi este îndreptată impotriva ambelor părţi din proces. În această cerere terţul tinde să câştige pentru sine în parte obiectul procesului. Cererea poate fi făcută doar în faţa primei instanţe şi înainte de încheierea dezbaterilor. Cu învoirea părţilor cererea se poate face şi direct şi indirect în apel.

2. Nulitatea actelor de procedură – noţiune şi clasificare.Definitie = sanctiunea care lipseste total sau partial de efecte actul de procedura efectuat cu nerespectarea cerintelor legale, de fond sau de formaClasificarea:_ Dupa existenta sau inexistenta unui text de lege care sa prevada sanctiunea: Nulitatile exprese(textual) ori explicite sunt acelea stabilite anume de lege(exemplu: art.159C.pr.civ).Nulitatile virtuale sau tacite ori implicite sunt acelea care isi au izvorul in nesocotirea principiilor fundamentale sau a altor reguli de drept procesual civil(exemplu:art.195C.pr.civ.); majoritatea nulitatilor din Codul de procedura civila sunt nulitati virtuale, nulitatile exprese reprezentand exceptia._Dupa natura normelor incalcate:Nulitatile absolute- in cazul incalcarii unor norme absolute; particularitati:-pot fi invocate in orice faza a procesului civil;-pot fi invocate de oricare dintre parti,de procuror si de instanta din oficiu;-viciile unui act afectat de nulitate absoluta nu pot fi acoperite.Nulitatile relative-in cazul incalcarii unor norme relative; particularitati:-pot fi ridicate numai in limine litis, respective cel mai tarziu la prima zi de infatisare sau imediat ce s-a ivit cauza ce le-a deterrminat;

27

-pot fi invocate numai de partea in favoarea careia a fost edictata norma procedurala incalcata;-viciile unui act afectat de nulitate relative pot fi asanate._Dupa cum nulitatea intervine pentru nerespecatrea conditiilor actului respectiv sau datorita dependentei sale de un alt act:Nulitatea proprie-lipseste de eficienta juridica actul de procedura indeplinit cu nesocotirea conditiilor sale de validitate.Nulitatea derivate-consecinta a invalidarii unor acte procedurale anterioare si fata de care actul in cauza se afla intr-un raport de dependenta functionala.Exemplu: art.179al.5.C.pr.civ.,, desfiinţarea unui act de procedura atrage si desfiinţarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existenta de sine statatoare .”_Dupa cum privesc forma exterioara sau intrinseca a unui act:Nulitatile intrinseci- intervin in cazul socotirii unor cerinte ce tin de natura sau substanta actului de procedura;Nulitatile extrinseci -intervin in cazul nesocotirii unor conditii exterioare ale actului de procedura;Exemplu: indeplinirea actului de un functionar necompetent,neplata taxelor de timbru._Dupa intinderea efectelor:Nulitati totale-afecteaza intreg actul;Nulitati partiale-afecteaza doar parte din act;_Dupa modul in care opereaza:Nulitati de drept-opereaza in temeiul legii,fara sa mai fie necesara o hotarare de constatare a efectelor produse;Nulitatile judiciare afecteaza actul de procedura doar daca intervine o hotarare judecatoresca care sa pronunte sanctiunea; _Dupa caum implica sau nu existent ueni vatamari:Nulitati conditionate de existenta unei vatamari:Nulitati neconditionate de existenta unei vatamari;

3. Cererea de chemare în judecată - notiune si cuprins.ContinutArticolul 194 => reglementează cuprinsul cererii de chemare în judecată:Numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor pentru persoanele juridice: denumirea, sediul, nr. de înmatriculare în Registru Comerţului, C.U.I. şi contul bancar. - în cazul reclamanţilor care locuiesc în străinătate este obligatoriu să arate şi domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;Punerea domiciliului sau reşedinţei pe acelaşi plan demonstrează preocuparea legii de a determina locul unde poate fi găsită persoana pentru a i se comunica actele de procedură.Dacă pe parcursul procesului se schimbă domiciliul sau reşedinţa uneia din părţi, este obligatoriu încunoştinţarea instanţei sau părţii adverse sub sancţiunea neluării ei în seamă (se pierde termenul de apel).Domicipiul indicat în cerere poate fi şi un domiciliul ales la altă persoană, caz în care este obligatorie indicarea numelui acelei persoane.Numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional;Această cerinţă apare atunci când partea alege să-şi exercite drepturile procesuale, nu personal ci prin mandatar, indiferent dacă reprezentarea este legală, convenţională sau judecătorească. Aceeaşi situaţie apare când cererea este făcută atât în nume propriu cât şi în calitate de reprezentant.Obiectul cererii şi valoarea lui după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă. Prin obiect, se înţelege pretenţia concretă a reclamantului. Exemplu: restituirea concretă

28

a unei sume de bani; desfacerea căsătoriei; revendicarea unui bun. Obiectul poate fi unic, dar pot exista şi capete principale şi accesorii.Obiectul trebuie identificat cu exactitate pentru că, pe baza lui se determină competenţa generală, materială şi teritorială a instanţelor, taxa de timbru, admisibilitatea probelor şi întreg cadrul prosesual.Reclamantul poate completa sau modifica obiectul cererii până la prima zi de înfăţişare, iar instanţa poate hotărâ numai în limitele în care a fost investită.Arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea. Motivele de fapt => reprezintă relatarea pe care o face reclamantul şi din care rezultă împrejurări care l-au determinat să solicite concursul justiţiei. Odată cu motivele de fapt, se va indica cauza sau temeiul juridic.Temeiul juridic => nu este obligatoriu să se arate prin indicarea articolului de lege, fiind sificientă indicarea pr. generator al dreptului subiectiv. Exemplul: contract; căsătorie.Dacă partea indică texte de lege, judecătorul nu este ţinut de ele, însă este obligat în baza principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare să pună în discuţie schimbarea temeiului juridic.Cererea trebuie să cuprindă dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere; reclamantul este dator să-şi dovedească susţinerile sale prin probe; probele pot fi variate, în funcţie de specificul cauzei.dacă probele sunt înscrisuri, trebuie să depună copii certificate de el în atâtea exemplare câte părţi sunt şi un exemplar pentru instanţă; înscrisurile străine trebuie traduse şi certificate de reclamant.în cazul probei cu interogatoriu, reclamantul va solicita înfăţişarea personală a pârătului;în cazul probei cu martori se va indica numele şi reşedinţa acestoraCererea se încheie obligatoriu cu semnătura reclamantului.!!!!Din toate aceste elemente, cele privind numele, obiectul şi semnătura (1, 3. 6 ) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.Lipsa semnăturii poate fi însă complinită pe tot parcursul procesului, fie la acelaşi termen, dacă reclamantul e prezent, fie la un termen ulterior la care va fi citat cu această problemă. Lipsa semnăturii se poate invoca de pârât pe tot parcursul procesului.Pentru celelalte elemente, nulitatea intervine în măsura în care se dovedesc cele 2 condiţii prevăzute de articolul 174 şi urmDispoziţiile articolul 112 se completează cu prevederile generale din articolul 82, 84. Articolul 112 constituie 94eptul comun în materie de cerere de chemare în judecată e148 stând şi norme speciale care derogă parţial sau total de la aceste, sau care i supun ataşarea unor acte obligatorii la introducerea cererii.

Biletul nr. 16 1. Chemarea în judecată a altor persoane.

Chemarea în judecată a altor persoane articolul 68 – 71 Codul de procedură civilă care prevede că oricare dintre părţi poate chema în judecată o altă persoană care ar putea pretinde acelaşi drept ca şi reclamantul. După formulare înseamnă ca forma aceasta de intervenţie forţată poate fi folosită atât de reclamant cât şi de pârât. Pentru reclamant cererea se face până la încheierea dezbaterilor înaintea primei instanţe, iar în cazul pârâtului cererea se face prin întâmpinare sau la prima zi de învăţişare. Nerespectarea acestor termene atrage judecarea separată în afară de cazurile în care părţile consimt să se judece împreună.Cererea trebuie motivată, comunicată tuturor părţilor, iar terţului i se comunică copi după cererea de chemare în judecată, după întâmpinare şi după celelalte înscrisuri.Terţul dobândeşte calitatea de intervenient şi hotărârea îi va fi opozabilă. Articolul 59 prevede o situaţie specială în cazul pretenţiilor băneşti dacă debitorul recunoaşte datoria declară că o va

29

executa, faţă de cel ce îşi va stabili judecătoreşte dreptul şi depune suma datorată, va fi scos din proces. Judecata va continua între părţi şi terţ.

2. Cheltuielile de judecată-notiune, caracter si rol, cuprins, aspecte procedurale.Definitie=sume de bani pe care partile le platesc pentru derularea procesului si pe care le suporta partea care a pirdut procesul pe criteriul culpei procesuale;Cuprind: taxele de timbru si timbrul judiciar, onorariul pentru avocat, expert, cheltuielile de deplasare ala partilor sau martorilor, despagubirea martorilor precum si alte cheltuieli pe care partea dovedeste ca le-a facut;C.proc.civ. reglementeaza in amanunt cheltuielile de judecata;Procedura de acordare-numai la cerere si niciodata din oficiu, fie prin cerere scrisa(de regula in cupirnsul cererii de chemare in judecata, intampinare sau alta cerere) fie oral cu ocazia dezbaterilor asupra fondului-omisiunea acordarii, nu inlatura obligatia de plata, putand fi cerute si separat sau hotararea completata sub acest aspect ulterior;-se acorda partii care a castigat procesul si se suporta de partea care a cazut in pretentii;Exceptie- situatia prevazuta de art.454C.pr.civ-paratul care a recunoscut pretentia la prima zi de infatisare-in caz de coparticipare-art.455-cheltuielile se platesc proprotional sau in solidar, in raport de felul coparticiparii;-instanta poate face compensarea cheltuielilior in functie de admiterea pretentiilor in parte-art.453al.2C.pr.civ.-onorariul avocatului poate fi redus, la cerere, in functie de complexitatea cauzei, munca depusa si alte asemenea criterii-art.451al.3C.pr.civ.

3. Noţiunea şi formele competenţei.Definitie= capacitatea recunoscută de lege unei instanţe judecătoreşti sau altui organ jurisdicţional de-a soluţiona un anumit litigiul. Articolul 123 alin. 1 din Constituţie – justiţia se realizează prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege. Legea de organizare judecătorească nr.304/2004 articolul 3- competenţa siu procedura judiciara sunt stabilite de lege.Clasificarea normelor de competenţă a.După modul în care se stabilesc sfera organelor de jurisdicţie dacă delimitarea se face prin raportare din sisteme diferite sau organe din acelaşi sistem, avem:_ norme de competenţă generală- vizeaza delimitarea sferei de activitate a unei categorii de organe de jurisdicţie faţă de celelalte organe ale statului;_ norme de competenţă jurisdicţională- vizeaza delimitarea sferei de activitate între organele aparţinând aceluiaşi organ de jurisdicţie;Delimitarea competenţei între organele judecătoreşti de grad diferit sau de acelaşi grad:delimitarea competenţei materială vizeaza stabilirea competentei pe plan vertical intre acelasi tip de organe de jurisdictie(judecătorie, tribunal, curte de apel);delimitarea competenţa teritorială vizeaza stabilirea competentei pe plan orizontal intre organe de jurisdictie de acelasi grad; articolul 151 codul de procedură civilăb.Dupa caracterul imperativ sau dispozitiv al normei care reglementează competenţa, deosebim competenţa absolută şi relativă.Competenţa generală şi materială în toate cazurile sunt reglementate prin norme care au caracter imperativ.Competanţa teritorială – în principiu are caracter relativ dar în unele cazuri e absolută. Ex. – competenţa teritorială exclusivă sau excepţională.

30

Biletul nr. 17 1. Chemarea în garanţie.

Chemarea în judecată în garanţie – articolul 72 – 74 Codul de procedură civilă .Partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenţie cu o cerere în garanţie sau în despăgubiri. Această formă de intervenţie provine din principiul că cel ce transmite un drept este obligat să-l garanteze sub toate formele. Avem garanţii legale şi garanţii convenţionale. Cererea de chemare în garanţie se face sub forma cereri de chemare în judecată. Reclamantul poate reformula această cerere până la inchiderea dezbaterilor în primă instanţă, iar pârâtul odată cu întâmpinarea sau la prima înfăţişare. Sancţiunea nedepunerii în termen a cereri de chemare în garanţie este judecarea separată a acesteia dacă părţile nu consimt să se judece împreună cu cererea principală. Terţul intervenient primeşte copia după cererea de chemare în garanţie după întâmpinare şi după celelalte înscrisuri acordându-se termen pentru a depune la rândul său întâmpinare şi pentru a-şi formula apărările.Terţul devine parte în proces şi poate la rândul său să cheme în garanţie. Chematul în garanţie poate administra toate probele şi toate apărările în sprijinul părţi. Garantatul poate aştepta sfârşitul procesului cu condiţia să nu existe o obligaţie legală.Dacă garantul pierde procesul prin aceeaşi hotărâre se admite cererea de chemare în garanţie şi în acest fel se evită un proces ulterior. Cererea de chemare în garanţie se judecă odată cu cererea principală dar dacă judecarea cererii principale ar fi întârziată se disjunge şi se suspendă judecata cererii de chemare în garanţie până la chemarea cererii principale.Soluţiile care se pot da de instanţa de fond sunt următoarele:- dacă se admite cererea reclamantului iar chemarea în garanţie a fost în folosul pârâtului se admite şi cererea de chemare în garanţie;- dacă se respinge cererea reclamantului şi chemarea în garanţie a fost în folosul pârâtului se respinge şi cererea de chemare în garanţie;- dacă se admite cererea reclamantului iar chemarea în garanţie a fost în folosul acestuia se respinge cererea de chemare în garanţie;- dacă se respinge cererea reclamantului şi cererea de chemare în garanţie e în folosul acestuia se admite cererea de chemare în garanţie;Apelul sau recursul declarate de chematul în garanţie va pune în discuţie şi cererea principală chiar dacă pârâtul nu a declarat apel sau recurs.

2. Perimarea-notiune, conditii de operare, efecte.Definitie=perimarea este o sanctiune procedurala ce determina stingerea activitatii judiciare datorita ramanerii litigiului in nelucrare din vina partii,timp de, 6 luniRol:corespunde necesitatii solutionarii prompte a litigiilor civile si restabilirii ordinii de drept. Ea constituie o modalitate anormala de finalizare a activitatii judiciare;se infatiseaza ca o sanctiune ce se rasfrange asupra intregii activitati judiciare si care este determinate tocmai de lipsa de staruinta a partilor in solutionarea litigiului. Natura perimarii si trasaturile esentiale ale acesteia decurg chiar din prevederile art.416 alin.1 C.pr.civ.Potrivit acestui text :,,Orice cerere de chemare in judecata,contestatie,apel,recurs,revizuire,si orice alta cerere de reformere sau de revocare se perime de drept ,chiar impotriva incapabililor daca a ramas in nelucrare din motive imputabile partii timp de 6 luni.”Conditiile perimarii ;Invocarea si constatare perimarii;prima conditie se refera la obiectul perimarii-se perima o cerere care se afla in prima instanta sau intr-o cale de atac.

31

a doua conditie se refera la ramanerea cauzei on nelucrare timp de 6 luni;perimarea sanctioneaza dezinteresul manifestat de parti in desfasurarea activitatii judiciare si se intemeiaza pe o prezumtie de abandonare a judecatii. Curge termenul de perimare de la ultimul act de procedura indeplinit de parti sau de instanta. Exemplu:data suspendarii judecatii pentru lipsa partilor; Termenul de perimare este insa susceptibil de intrerupere si suspendare. Intreruperea - un singur caz prevazut de art.417 C.pr.civ.,,perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut in vederea judecarii procesului de catre partea care justifica un interes; Pentru ca actul de procedura sa aiba caracter intrerupator mai este necesar ca acesta sa fie facut in vederea judecarii procesului si de catre partea ce poate justifica un interes. Suspendarea - pe tot timpul cat dainuie suspendarea facultativa a judecatii, in conditiile art.413 C.pr.civ. - in cazurile prevazute de art. 412 C.pr.civ. timp de o lună de la data cand s-au petrecut faptele ce au prilejuit suspendarea judecatii, cu conditia ca faptele care au prilejuit suspendarea sa fi intervenit in cele din urma trei luni ale termenului de perimare - cand ,,partea este inpiedicata de a starui in judecata din pricina unor imprejurari temeinic justificate”- art.418 alin.3 C.pr.civ. -pe durata desfasurarii procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnarii contractului de mediere-art.62 alin.2 din Legea nr. 192/2006;a treia conditie a perimarii se refera la existent unei culpe a partii in lasarea in nelucrare a cauzei. Nu se considera in culpa:- art.416 alin.3 C pr.civcând actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.Invocare si constatarea perimarii- din oficiu sau la cererea partii interesate -art.420 alin.1 Cpr.civ. -dreptul de a invoca perimarea apartine parti interesate, aceasta fiind de regula paratul;poate fi invocata si de instanta din oficiu, procuror sau de alte persoane care participa la activitatea judiciara;reclamantul ar putea invoca perimarea daca paratul a formulat actiune reconventionala.-trebuie pusa in discutia contradictorie a partilor. -invocarea se face pe cale de exceptie, la primul termen ce urmeaza dupa implinirea termenului;poate fi invocate insa si ulterior primei zile de infatisare ce urmeaza dupa implinirea termenului. Datorita faptului ca perimarea are un caracter imperative legea permite invocarea ei in tot cursul instantei. !!!!Perimarea cererii de chemare in judecata nu poate fi ridicata pentru prima oara in instanta de apel-art.420 alin.3 C.pr.civ. Aceasta reprezinta una din particularitatile importante ale perimarii. In schimb, daca sanctiunea perimarii a fost invocate in prima instanta, dar aceasta a respins-o, exceptia poate fi reiterata pe calea ordinara de atac a apelului.-hotararea care constata perimarea este supusa recursului, la instanţa ierarhic superioară iar termenul este de 5 zile si curge de la pronuntare;cand perimarea cauzei este respinsa, instanta pronunta o incheiere care poate fi atacata odata cu fondul procesului-art.421 alin.1 C.pr.civ.; Efectele perimarii- determinate de art.422 alin 1 C.pr.civ.- perimarea are drept urmare ca toate actele de procedura facute in acea instanat nu-si produc efectele Ceea ce se perima nu este actul de sesizare sau calea de atac ci toate actele de procedura efectuate in acea instanta. Perimarea are ca efect stingerea procesului civil, in faza in care se afla, impreuna cu toate actele indeplinite in acuza. Reclamantul va avea practic posibilitatea de a introduce o noua actiune daca intre timp nu s-a prescris dreptul la actiune. Rasfrangerea perimarii asupra tuturor actelor de procedura si asupra tuturor partilor este o consecinta fireasca a principiului indivizibilitatii procesului civil

32

Perimarea instanţei - Orice cerere adresată unei instanţe şi care a rămas în nelucrare timp de 10 ani se perimă de drept, chiar în lipsa unor motive imputabile părţii. – art.423

3. Activitatea premergătoare şedinţei de judecată.Activitatea premergatoare sedintei de judecata:Înainte de începerea efectivă a şedinţei, potrivit regulamentului de funcţionare şi organizare a instanţelor judecătoreşti, grefierul de şedinţă are următoarele atribuţii:cu cel puţin 48 de ore înainte preia dosarele de la arhivă sub semnătură în registru de termene;întocmeşte lista cauzelor în ordinea numărului de dosar de la cel mai vechi la cel mai nou şi o afişează cu 24 de ore înainte de şedinţă;completează condica de şedinţă unde trece numele membrilor de şedinţă, al grefierului şi toate dosarele în ordinea listei;verifică la registratură şi la arhivă dacă au sosit citaţiile, relaţiile solicitate de instanţă sau actele cerute de preşedintele completului;informează preşedintele completului despre deficienţe;predă dosarele completului.Judecarea cauzelor civile se face de regulă de către un complet format din 1,2 sau 3 judecători. Când completul este colegial este prezidat catre judecători prin rotatie;

Biletul nr. 18 1. Arătarea titularului dreptului.

Arătarea titularului dreptuluiEa este reglementată de articolul 64-66 Codul de procedură civilă spune că pârâtul care deţine un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va pute arăta pe cel în numele căruia deţine lucrul sau exercită dreptul dacă a fost chemat în judecetă de o altă persoană. Această formă de intervenţie poate fi folosită numai de pârât numai când se valorifică un drept real şi numai dacă între pârât şi terţ există un raport juridic. Cererea se face prin întâmpinare sau la prima zi de înfăţişare.Terţului i se comunică cererea de chemare – întâmpinarea, toate înscrisurile şi cererea că este arătat ca titular al dreptului.În practică apar mai multe situaţii:Titularul dreptului se înfăţişează şi recunoşte susţinerile pârâtului iar reclamantul consimte la înlocuirea pârâtului.Titularul dreptului se prezintă, recunoaşte susţinerile pârâtului iar reclamantul nu consimte să ia locul acestuia.În această situaţie titularul dreptului poate rămâne ca intervenient, dacă nu rămâne în proces cererea se poate respinge pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.Titularul dreptului se prezintă dar tăgăduieşte susţinerile pârâtului, rămâne în proces ca intervenient principal.Când titularul dreptului nu se prezintă va dobândi intervenient principal.

2. Amenzile judiciare-notiune, rol, cazuri de aplicare, procedura de aplicare.Amenda judiciară se pune în executare de către organul judiciar care a aplicat-o.Punerea în executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea amenzii judiciare organului care, potrivit legii, execută amenda penală.Executarea amenzilor judiciare se face de organul arătat în alineatul precedent.Cheltuielile judiciare avansate de stat

33

Dispoziţia din hotărârea penală privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune în executare potrivit art. 442 alin. 2.Când obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat s-a dispus prin ordonanţă, punerea în executare se face de procuror, aplicându-se în mod corespunzător dispoziţiile art. 442 alin. 2.Executarea cheltuielilor judiciare se face de către organele care, potrivit legii, execută amenda penală.Amenzile civileDefinitie= sanctiune materializata in plata unei sume de bani si presupune savarsirea unei abateri in cursul judecatii; Rol: intodeauna represiv; sancţionează reaua-credinţă a părţilor în exercitarea actelor de procedurăCazuri de aplicare- cele prevazute de art.187C.pr.civ-se pot aplica atat partilor participante la proces cat si altor participanti(institutii, martori, avocati etc)Procedura de aplicare-se aplica de catre instanta de judecata in fata careia s-a savarsit abatarea;-instanta stabileste limitele amenzii in fucntie de circumstante;-se aplica printr-o incheiere executorie;-impotriva aplicarii amenzii se poate face cerere de reexaminare în 15 zile de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii, la aceasi instanta(complet) care a aplicat amenda care, in camera de consiliu, poate reveni asupra acesteia prin incheiere irevocabila;

3. Activitatea în timpul şedinţei de judecată.Activitatea in timpul sedintei de judecataPreşedintele deschide, suspendă sau închide şedinţa.Judecătorul sau părţile pot pune întrebări martorilor sau experţilor numai prin intermediul preşedintelui care poate încuvinţa ca acesta să pună întrebări direct.Şedinţa se desfpşoară,de regulă în camera de consiliu.Preşedintele:exercită poliţia sedinţei de judecată – art.217, putând lua măsuri pentru respectarea ordinii şi păstrarea bunei cuviinţe;poate dispune îndepărtarea din sală a celor care nu au loc;poate îndepărta minorii şi persoanele necuvincioase;poate îndepărta pe cei ce împiedică bunul mers al dezbaterilor, după ce au fost rugaţi să se poarte cuviincios;poate dispune îndepărtarea tuturor din sală:în cazul în care în cursul şedinţei se săvârşeşte o faptă penală poate aplica codul de procedură penală – art.218Dacă printre cei îndepărtaţi din sală se găsesc şi părţi, înainte de închiderea dezbaterilor vor fi chemate în sală şi sub sancţiunea nulităţii le vor pune în vedere toate acţele importante realizate în lipsa lor, precum şi declaraţiile martorilor. Această prevedere nu se aplică dacă partea are avocat care a rămas în sală.În sala de şedinţă nimeni nu poate intra cu arme în afara celor care le poartă în vederea serviciului pe care îl au în instanţă.Toate persoanele care participă la şedinţă sunt obligate să aibă o purtare cuvincioasă, iar cel ce vorbeşte instanţei trebuie să stea în picioare.Toate aceste reguli se aplică şi când şedinţa se desfăşoară în afara sediului instanţei.Grefierul e prezent în sală cu 30 de minute înaintea începerii şedinţei şi pune la dispoziţia părţilor dosarul pentru consultare.

34

Deschiderea dezbaterilor se face de către preşedintele completului şi la început se iau cauzele pentru care se solicită amânarea, ea poate fi făcută de un singur judecător.Cauzele care nu s-au amânat se soluţionează în ordinea listei. Părţile pot solicita luarea peste rând, dacă cei aflaţi înaintea lor nu se împotrivesc.Momentele sedintei de judecata:1. Apelul cauzei - se face de grefier, el făgând şi un referat oral, arătând obiectul cauzei, stadiul procesului şi modul de îndeplinire a procedurii de citare.În funcţie de situaţia completă a dosarului preşedintele: poate amâna procesul - când există motive temeinice, când ambele părţi o solicită. Amânarea pe baza solicitării părţilor se poate face doar o singură dată.Poate să suspende judecata - când nici una din părţile legal citate nu s-a prezentat şi nici una nu a solicitat judecarea în lipsă.Poate să soluţioneze cauza.Părţile sunt legitimate2. Dacă s-a trecut la soluţionarea cauzei se va proceda la cercetare procesului:1.va rezolva excepţiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu;2.va examina cererile de intervenţie formulate de părţi sau de terţe persoane, în condiţiile legii;3.va examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul;4.va constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate;5.la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asigurătorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 203;6.va lua act de renunţarea reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzacţia părţilor;7.va încuviinţa probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului şi le va administra în condiţiile legii;8.va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate;9.va dispune ca părţile să prezinte dovada efectuării verificărilor în registrele de evidenţă ori publicitate prevăzute de Codul civil sau de legi speciale;10.va îndeplini orice alt act de procedură necesar soluţionării cauzei, inclusiv verificări în registrele prevăzute de legi speciale.4. Judecătorul are obligaţia să estimeze durat procesului – art.238;5. După rezolvarea celor 3 probleme se intră în dezbateri. Adică se administrează probele,. Susţinerile părţilor se consemnează de grefier în caietul de şedinţă şi se concretizează în încheierea de şedinţă. La cererea oricăreia din părţi dezbaterile pot fi stenografiate în tot sau în parte.6. Când cercetarea procesului o impune instanţa va amâna cauza, grefierul întocmind în acestb moment o încheiere de şedinţă cu conţinutul prevăzut de art.233;Încheierile care preced hotărârile se numesc încheieri premergătoare şi se clasifică în:încheieri preparatorii;încheieri înterlocutorii;Ceea ce deosebeşte cele 2 încheieri este faptul că încheierile înterlocutorii leagă instanţa aceasta neputând reveni asupra celor ce a decis. – art.235Art.234 prevede că încheierile premergătoare se dau cu acelaşi număr de voturi. Ca şi hotărârile, încheierile se motivează întotdeauna.În cazul în care încheierile pronunţate de instanţă pe parcursul judecăţii sunt supuse apelului sau, după caz, recursului separat de hotărârea de fond, dosarul se înaintează instanţei superioare în copie certificată de grefa instanţei a cărei încheiere se atacă.

35

În cazul în care se declară apel sau, după caz, recurs împotriva unei încheieri cu privire la care există o chestiune litigioasă asupra admisibilităţii atacării pe cale separată a încheierii, cererea de exercitare a căii de atac se înaintează instanţei superioare împreună cu o copie de pe încheierea atacată, certificată de grefa instanţei. Dacă instanţa de control judiciar constată admisibilitatea căii de atac, va cere instanţei care a pronunţat încheierea atacată să înainteze dosarul cauzei.

Biletul nr. 19 1. Reprezentarea legală a părţilor în proces.

Reprezentarea partilor in proces=situatia in care o persoana numita reprezentant indeplineste acte procedurale in numele si in interesul altei persoane care este parte in procesul civil;-2 forme- legala si conventionalaReprezentarea legala-cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu, cazul persoanelor juridice(prin organele de conducere-conform C.civ.), alte cazuri prevazute expres de lege;Reprezentarea judiciara conventionala-Reglementarea acestei reprezentări este în articolul 83-89 Codul de procedură civilă reprezentarea se poate face prin mandatar neavocat sau prin avocat.Exceptional legea nu permite reprezentarea judiciara conventionala:-in cazul chemarii la interogatoriu-art.352C.pr.civ.;Excepţii –art.353 şi 356C.proc.civ;-actiunile de divort-art.920C.pr.civ;Reprezentarea prin neavocat: Se justifică printr-o procură specială, procura dată numai unei persoane cu capacitate deplină de exerciţiu, care trebuie să fie autentificată, dată ad litem, pentru exerciţiul dreptului de a chema în judecată sau a reprezenta în judecată. Mandatarul cu procură generală poate sta în proces numai în cadrul procurii generale: să fie dat şi acest drept. Mandatul se presupune dat pentru toate actele judecăţii, el putând însă să fie şi restrâns.Actele de dispoziţie se fac numai in temeiul unei procuri speciale.Mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat.Exceptii:doctorii în drept sau licenşiaţii în drept pentru soţi sau rudele până la gradul al 4-lea inclusiv se pot prezenta în instanţe indiferent de gradul acestora pentru a-i reprezenta;sotul sau o rudă până la gradul al 4-lea poate reprezenta partea numai la judecătorie;când reprezentarea izvorăşte din lege sau dintr-o hotărâre judecătorească partea poate fi reprezentată în toate instanţele;Exceptie de la dreptul comun mandatul judiciar nu încetează prin moartea celui care la dat, el tăinuind până la retragerea lui de către moştenitori. Aceeaşi situaţie o avem şi când persoana devine incapabilă.Retragerea mandatului sau renunţarea la mandat poate fi opusă celeilalte părţi numai de la comunicare.În cazul în care retragerea sau renunţarea s-a făcut în şedinţă publică în prezenţa părţii numai este necesară comunicarea. Renunţarea la mandat se face cu înştiinţarea mandantului şi a instanţei cu cel puţin 15 zile înainte de termen sau de împlinirea termenului de atac.Reprezentarea prin avocatCalitatea de reprezentant a părţii se justifică cu delegaţie, care are certificată semnătura clientului. Mandatul se dă prin încheierea contractului de asistenţă juridică care prevede expres întinderea drepturilor conferite avocatului.Avocatul poate face orice fel de acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar putea pierde. Actele de dispoziţie pot fi făcute de avocat fără procură specială numai dacă există claze în contract.

36

Denenţarea contractului de asistenţă juridică se poate face unilateral sau prin acordul părţilor. Avocatul care nu poate îndeplinii mandatul, renunţă la profesie sau este suspendat este obligat să-şi asigure substituirea.În recurs, reprezentarea prin avocat este obligatorie – art.83al.3C.proc.civ.

2. Activitatea ulterioară şedinţei de judecată.Activitatea ulterioara sedintei de judecata

Art.244:Când judecătorul se socoteşte lămurit, prin încheiere, declară cercetarea procesului încheiată şi fixează termen pentru dezbaterea fondului în şedinţă publică.Pentru dezbaterea fondului, judecătorul pune în vedere părţilor să redacteze note privind susţinerile lor şi să le depună la dosar cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit potrivit alin. (1), fără a aduce atingere dreptului acestora de a formula concluzii orale.Părţile pot fi de acord ca dezbaterea fondului să urmeze în camera de consiliu, în aceeaşi zi sau la un alt termen.Cererea de judecată în lipsă presupune că partea care a formulat-o a fost de acord şi ca dezbaterea fondului să aibă loc în camera de consiliu, în afară de cazul în care partea a solicitat expres ca aceasta să aibă loc în şedinţă publică.Concluziile părţilor pot fi şi orale.Primul cuvânt îl are reclamantul apoi pârâtul. Părţile pot lua concluzii şi în replică. Dacă există terţi introduşi în proces aceştia vor lua cuvântul în următoarea ordine:intervenientul principal şi cel chemat în judecată, după reclamant;intervenientul accesoriu, după intervenţia părţii pentru care a intervenit;chematul în garanţie, după partea care a cerut introducerea sa în proces se consideră lămurită, preşedintele închide dezbaterile şi se retrage spre deliberare.

În timpul deliberării, dacă instanţa găseşte necesare noi lămuriri poate repune cauza pe rol.După închiderea dezbaterilor, părţile pot solicita termen în vederea depunerii de concluzii scrise.

3. Perimarea- notiune, conditii de operare, efecte.Definitie=perimarea este o sanctiune procedurala ce determina stingerea activitatii judiciare datorita ramanerii litigiului in nelucrare din vina partii,timp de, 6 luniConditiile perimarii ;Invocarea si constatare perimarii;- prima conditie se refera la obiectul perimarii-se perima o cerere care se afla in prima instanta sau intr-o cale de atac. - a doua conditie se refera la ramanerea cauzei on nelucrare timp de 6 luni;perimarea sanctioneaza dezinteresul manifestat de parti in desfasurarea activitatii judiciare si se intemeiaza pe o prezumtie de abandonare a judecatii. Curge termenul de perimare de la ultimul act de procedura indeplinit de parti sau de instanta. Exemplu:data suspendarii judecatii pentru lipsa partilor; Termenul de perimare este insa susceptibil de intrerupere si suspendare. Intreruperea - un singur caz prevazut de art.417 C.pr.civ.,,perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut in vederea judecarii procesului de catre partea care justifica un interes; Pentru ca actul de procedura sa aiba caracter intrerupator mai este necesar ca acesta sa fie facut in vederea judecarii procesului si de catre partea ce poate justifica un interes. Suspendarea - pe tot timpul cat dainuie suspendarea facultativa a judecatii, in conditiile art.413 C.pr.civ. - in cazurile prevazute de art. 412 C.pr.civ. timp de o lună de la data cand s-au petrecut faptele ce au prilejuit suspendarea judecatii, cu conditia ca faptele care au prilejuit suspendarea sa fi intervenit in cele din urma trei luni ale termenului de perimare

37

- cand ,,partea este inpiedicata de a starui in judecata din pricina unor imprejurari temeinic justificate”- art.418 alin.3 C.pr.civ. -pe durata desfasurarii procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnarii contractului de mediere-art.62 alin.2 din Legea nr. 192/2006;a treia conditie a perimarii se refera la existent unei culpe a partii in lasarea in nelucrare a cauzei. Nu se considera in culpa:- art.416 alin.3 C pr.civcând actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.Efectele perimarii- determinate de art.422 alin 1 C.pr.civ.- perimarea are drept urmare ca toate actele de procedura facute in acea instanat nu-si produc efectele Ceea ce se perima nu este actul de sesizare sau calea de atac ci toate actele de procedura efectuate in acea instanta. Perimarea are ca efect stingerea procesului civil, in faza in care se afla, impreuna cu toate actele indeplinite in acuza. Reclamantul va avea practic posibilitatea de a introduce o noua actiune daca intre timp nu s-a prescris dreptul la actiune. Rasfrangerea perimarii asupra tuturor actelor de procedura si asupra tuturor partilor este o consecinta fireasca a principiului indivizibilitatii procesului civil Perimarea instanţei - Orice cerere adresată unei instanţe şi care a rămas în nelucrare timp de 10 ani se perimă de drept, chiar în lipsa unor motive imputabile părţii. – art.423

Biletul nr. 20 1. Reprezentarea judiciară convenţională a părţilor în proces.

Reprezentarea juridică convenţională a persoanei juridice Persoana juridică nu participă la proces prin organul său de conducere ci prin reprezentare care de regulă este consilier juridic. Acesta consolidează pe baza actelor semnate de conducătorul persoanei juridice sau seful oficiului juridic. Reprezentarea este obligatorie prin consilier sau avocat în recurs – art.84C.proc.civ.Pentru anumite acte procesuale are nevoie de o delegaţie specială sau aceste acte procesuale vor fi făcute numai de organul de conducere, şi anume:pornirea acţiunilor fixarea pretenţiilor renunţarea la pretenţii,la acţiune sau declararea ori renunţarea la căile de atac răspunsul la interogatoriuOrganele centraleale unei persoane juridice nu pot fi reprezentate de juriştii-consulţi a-i organelor locale din localităţile în care aceştia îşi au sediul decât în baza unei delegări speciale. Persoana juridică poate recurge şi la serviciile unui avocat.Sancţiunea în cazul nejustificării calităţii de reprezentantCând nu se face dovada calităţii de reprezentant, instanţa este datoare să dea un termen pentru a împlini această lipsă, iar dacă nu se îndeplineşte va anula cererea. Excepţia lipsei de reprezentant poate fi invocată în orice stare a pricini, titularii dreptului putând însă ratifica actele făcute de persoana care nu avea calitatea de reprezentant.

2. Prima zi de înfăţişare-definitie, importanta, acte procedurale ce se pot intocmi pana la acest termen.Este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.Cel dintai termen intr-un litigiu civil la care, partile fiind legal citate, pot pune concluzii. La prima zi de infatisare reclamantul isi poate modifica actiunea in ceea ce priveste obiectul ei sau chemarea in judecata a altor persoane, iar paratul poate formula cererea reconventionala si poate

38

introduce terte persoane in proces, de exemplu, chemarea in garantie. De asemenea, partile au posibilitatea de a ridica exceptiile si de a cere probe si contraprobe.Pentru identificarea momentului numit prima zi de infatisare se cer a fi indeplinite 2 conditii :-partile sa fi fost legal citate ;-partile sa poata puna concluzii.Acest moment reprezinta inceputul fazei publice si contradictoriu a procesului. Nu trebuie confundata cu primul termen de judecata.De acest moment se leaga posibilitatea efectuarii unor acte procesuale menite a intrebi cadrul procesual al procesului si de a complini anumite deficiente semnalate pana la acea data.Neefectuarea acestor acte pana la termenul considerat prima zi de infatisare atrage sanctiunea decaderii din dreptul de a le mai putea indeplini ulterior.Reclamantul are dreptul de a cere instantei un nou termen pana la prima zi de infatisare pentru intregirea sau modificarea cererii de chemare in judecata sau pentru a propune noi probe.Intregirea cererii se refera la complinirea unor lipsuri precum : aratarea motivelor de fapt si de drept, indicarea domiciliului partilor, calitatea procesuala.Modificarea vizeaza schimbarea unor elemente indicate gresit : temeiul de drept al actiunii, obiectul cererii.Intregirea sau modificarea cererii poate fi ceruta numai daca cererea se judeca pentru prima data in fond.Cererea de chemare in judecata nu se considera modificata si nu se vada termen,luandu-se act de declaratiile verbale ale reclamantului in incheierea de sedinta in urmatoarele cazuri :-cand se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii ;-cand se mareste / micsoreaza catemea sau obiectul cererii ;-cand se solutioneaza valoarea obiectului pierdut/ pierit ;- cand se inlocuieste cererea in constatare printr-o cerere in realizarea dreptului sau dimpotriva, in cazul in care cererea in constatare poate fi primita.

Paratul care nu a depus intampinarea la prima zi de infatisare trebuie sa-si anunte verbal, probele, apararile de care urmeaza sa se foloseasca.Chemarea in judecata a altor persoane, chemarea in garantie, cand sunt facute de catre parat, precum si aratarea titularului dreptului trebuie facute pana la prima zi de infatisare. In caz contrar de sanctioneaza cu judecarea lor separata.

Dovezile, probele care nu au fost cerute pana la prima zi de infatisare sub sanctiunea decaderii nu vor mai putea fi invocate in cursul dezbaterilor decat cu exceptia urmatoarelor cazuri :-cand nevoia administarrii dovezii ar reiesi din dezbateri si partea nu o poate prevedea ;-cand administrarea dovezii nu impune amanarea judecatii ;-cand dovada nu a fost propusa in conditiile legii din cauza nestiintei sau lipsei de pregatire a partii ce nu a fost asistata sau reprezentata de avocat.         Prima zi de înfăţişare prezintă importanţă şi din punct de vedere probatoriu. Astfel, la prima zi de înfăţişare reclamantul poate propune noi probe, mai ales în raport cu cererea modificată. Dacă pârâtul a depus întâmpinare reclamantul va putea solicita un termen pentru a propune dovezile în apărare. Art. 134 C. proc. civ. defineşte prima zi de înfăţişare ca aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii. Prima zi de înfăţişare nu se confundă cu primul termen de judecată. Primul termen poate constitui însă şi prima zi de înfăţişare dar numai dacă sunt întrunite cumulativ cele două cerinţe esenţiale: părţile să fi fost legal citate şi ele să poată pune concluzii.Prima zi de înfăţişare prezintă o importanţă deosebită atât pentru părţi, cât şi pentru instanţă. Într-adevăr, legea leagă de acest moment exerciţiul unor drepturi procesuale ale părţilor, cum este depunerea întâmpinării, a acţiunii reconvenţionale etc. Pe de altă parte, la prima zi de

39

înfăţişare se conturează cadrul general al dezbaterilor publice ulterioare. Este momentul în care, astfel cum se afirmă în limbajul practicienilor, „se leagă procesul”. Instanţa de judecată va trebui să manifeste chiar din acest moment un rol activ în clarificarea unor aspecte ale cauzei având ca obiect pretenţiile şi apărările părţlor.

3. Decăderea-notiune, importanta, conditii de operare, efecte.Definitie=sanctiunea care intervine ca o consecinta a neexercitarii unei cai de atac sau a neindeplinirii unui act de procedura inauntrul termenului imperative defipt de lege.Prevazuta de art.185C.pr.civ.,, Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. În cazul în care legea opreşte îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat.”.- sanctiune legata de respectarea termenelor de procedura;Rol:destinata sa garanteze celeritatea procedurii judiciare si sa contribuie la apararea intereselor legitime ale partilorConditiile de existenta ale decaderii;Cerintele esentiale ale decaderii sunt:-existenta unui termen imperativ care sa impuna obligatia exercitarii dreptului inauntrul sau;opereaza in cazul termenelor prohibitive si si in cazul termenelor judecatoresti. Decaderea nu se aplica insa in privinta termenelor stabilite de lege pentru indeplinirea unor acte de catre instanta de judecata. -neexercitarea dreptului inauntrul termenului prevazut de lege;-inexistenta unei derogari exprese de al sanctiunea decaderii;O atare derogare este prevazuta chiar in art.185 C .pr.civ.:,,cand legea dispune astfel”si în art.186 cand partea dovedeste ca a fost impiedicata datorită unor motive temeinic justificate sa actioneze inauntrul termenului defipt de lege.Cea de-a doua ipoteza vizeaza institutia repunerii in termen- are un caracter restrictiv ce rezulta din chiar referirea legii la ,,imprejurarea mai presus de vointa partii” care trebuie sa intervina inauntrul termenului legal.Dupa incetarea impiedicarii,va incepe sa curga un nou termen de procedura de 15 zile; Repunerea in termen se face pe calea unei cereri care are un caracter incident si accesoriul fata de cererea principala. Competenta de solutionare a cererii incidente revine instantei sesizate cu actiunea principala.Nerespectarea termenului de 15 zile atrage dupa sine sanctiunea decaderii. Invocarea si constatarea decaderii- poate fi invocate de catre partea interesata, procuror sau instanta din oficiu;daca norma are caracter dispozitiv ea poate fi invocata numai de catre partea interesata; daca termenul de procedura are un caracter imperativ partile nu pot renunta la dreptul de a invoca decaderea;-renuntarea la decadere poate fi expresa sau tacita. -se poate invoca si pe cale de exceptie;poate fi invocata insa,in anumite conditii,si prin intermediul cailor de atac.-nu opereaza de drept.Efectele decaderii-stingerea tuturor posibilitatilor de punere in valoare a dreptului neexercitat in termenul legal; stinge un drept procedural;

Biletul nr. 21 1. Excepţiile procedurale: definiţie, clasificare.

În sens larg prin apărare se desemnează toate mijloacele folosite de pârât pentru a opţine respingerea cererii.

40

În sens restrâns se înţelege numai acele mijloace care-i permit pârâtului să invoce obiecţiuni îndreptate împotriva fondului pretenţiei reclamantului.Clasificare:_După obiectul asura căruia poartă:a. excepţii de procedură - care vizează încălcarea regulilor procedurale privind compunerea instanţei, competenţa acesteia şi procedura de judecată;b. excepţii de fond - vizează lipsurile referitoare la exerciţiu dreptului de acţiune;_După efectul lor:a. excepţii dilatatorii - tind la amânarea judecăţii, declinarea judecăţii sau refacerea unor acte;b. excepţii peremptorii - care tind la respingerea sau anularea cererii ori la stingerea procesului.Unele excepţii peremptorii încep prin a avea un efect dilatatoriu în sensul că se acordă un termen pentru împlinirea lipsei şi nu se anulează automat cererea.Aceeaşi excepţie poate produce efecte diferite: excepţia de necompetenţă este de regulă dilatatorie._După caracterul imperativ sau dispozitiv al normai încălcate:a. excepţii absolute - care privesc încălcarea unor norme imperative şi pot fi invocate de părţi, procuror sau instanţă din oficiu în orice faţă a procesului chiar în apel sau recurs;b. excepţii relative - care privesc încălcarea unor norme dispozitive şi pot fi invocate numai de partea interesată şi numai într-un anumit termen (la prima zi de învăţişare sau la următorul termen în care s-a săvârşit neregularitatea);Potrivit art.248C.pr.civ., instanţa este obligată să se pronunţe înainte de a intra în fondul dezbaterilor asupra excepţiilor de procedură şi de fond care fac de prisos în total sau în parte cercetarea în fond a pricinii. Numai în mod excepţional, excepţia poate fi unită cu fondul numai atunci când pentru soluţionarea ei este necesară administrarea unui prabatoriu legat şi de fondul pricinii.!!! Legea nu prevede ordinea în care trebuie rezolvate excepţiile în cazul în care sunt invocate concomitent.Dacă excepţia invocată este întemeiată, instanţa o va admite şi va pronunţa o încheiere atunci când dispune amânarea judecăţii sau o hotărâre.În cazul respingerii excepţiei, instanţa pronunţă o încheiere interlocutorie şi continuă judecata.

2. Participarea procurorului în procesul civil.Participarea procurorului in procesul civilCadrul legal al participarii procurorului in procesul civil este determinat de art.92C.pr.civ.:-apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, persoanelor puse sub interdicţie, ale disparutilor si altor persoane in conditiile legii;-exercitarea actiunii civile, in cazurile prevazute de l;ege;-participarea, in conditiile legii, la sedintele de judecata;-exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in conditiile prevazute de lege;-exercitarea dreptului de acere executarea silita in conditiile legii;C.proc.civ. reglementeaza participarea Ministerului Public in procesul civil in Capitolul III, Tilul II din Cartea I.a.Promovarea actiunii civile-pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege. - art. 93 C. proc. civ. prevede ca titularul dreptului subiectiv la care se refera actiunea va fi introdus in proces in calitate de reclamant; El va putea sa renunte la judecata sau la dreptul subiectiv, sa incheie o tranzactie, iar daca procurorul intentioneaza sa retraga actiunea, poate sa ceara continuarea judecatii.

41

-dreptul procurorului de a porni actiunea civila poate fi exercitat pe cale principala ci sau incidentala(interventie principala).b.Participarea in procesul civil- poate pune concluzii in orice proces civil, in oricare faza a acestuia, daca apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, indiferent daca a pornit sau nu procesul civil ;nu poate insa uza de anumite drepturi recunoscute numai partilor cum ar fi modificarea cerrii de chemare in judecata, renuntarea la judecata sau la dreptul subiectiv.-in anumite materii, prevazute de lege, participarea procurorului la judecata si punerea de concluzii de catre acesta sunt obligatorii, exemplu:-punerea sub interdictie;-declararea disparitiei si a mortii pe cale judecatoreasca;- expropriere;- adoptie, etc;-cand participarea este obligatorie, lipsa concluziilor acestuia atrage nulitatea hotararii intrucat completul nu a fost legal constituit.c.Exercitarea cailor de atac- consacrat in expres in art. 92 alin.(4) C. proc.civ. - termenului de apel pentru procuror curge de la pronuntarea hotararii, in afara de cazurile in care a participat la solutionarea cauzei, cand termenul curge de la comunicare- art.284 alin.4 C.proc. civ.-poate exercita caile extraordinare de atac în cazul prevăzut de art.92al.1 şi atunci când a participat la judecata cauzei în faza anterioară; d.Participarea la activitatea de executare silita-art. 92 alin. 6C. proc.civ., poate sa ceara executarea silita numai in cazurile in care poate sa si porneasca procesul civil si numai daca hotararea este in favoarea persoanelor prevazute in alin.1., indiferent daca procesul a fost sau nu pornit de el. -procurorul poate sa ceara numai executarea silita a hotararilor judecatoresti, nu si a altor titluri executorii.

3. Nulitatea actelor de procedură civilă: noţiune, rol, clasificare.Definitie = sanctiunea care lipseste total sau partial de efecte actul de procedura efectuat cu nerespectarea cerintelor legale, de fond sau de formaClasificarea:_ Dupa existenta sau inexistenta unui text de lege care sa prevada sanctiunea: Nulitatile exprese(textual) ori explicite sunt acelea stabilite anume de lege(exemplu: art.159C.pr.civ).Nulitatile virtuale sau tacite ori implicite sunt acelea care isi au izvorul in nesocotirea principiilor fundamentale sau a altor reguli de drept procesual civil(exemplu:art.195C.pr.civ.); majoritatea nulitatilor din Codul de procedura civila sunt nulitati virtuale, nulitatile exprese reprezentand exceptia._Dupa natura normelor incalcate:Nulitatile absolute- in cazul incalcarii unor norme absolute; particularitati:-pot fi invocate in orice faza a procesului civil;-pot fi invocate de oricare dintre parti,de procuror si de instanta din oficiu;-viciile unui act afectat de nulitate absoluta nu pot fi acoperite.Nulitatile relative-in cazul incalcarii unor norme relative; particularitati:-pot fi ridicate numai in limine litis, respective cel mai tarziu la prima zi de infatisare sau imediat ce s-a ivit cauza ce le-a deterrminat;-pot fi invocate numai de partea in favoarea careia a fost edictata norma procedurala incalcata;-viciile unui act afectat de nulitate relative pot fi asanate._Dupa cum nulitatea intervine pentru nerespecatrea conditiilor actului respectiv sau datorita dependentei sale de un alt act:Nulitatea proprie-lipseste de eficienta juridica actul de procedura indeplinit cu nesocotirea conditiilor sale de validitate.

42

Nulitatea derivate-consecinta a invalidarii unor acte procedurale anterioare si fata de care actul in cauza se afla intr-un raport de dependenta functionala.Exemplu: art.179al.5.C.pr.civ.,, desfiinţarea unui act de procedura atrage si desfiinţarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existenta de sine statatoare .”_Dupa cum privesc forma exterioara sau intrinseca a unui act:Nulitatile intrinseci- intervin in cazul socotirii unor cerinte ce tin de natura sau substanta actului de procedura;Nulitatile extrinseci -intervin in cazul nesocotirii unor conditii exterioare ale actului de procedura;Exemplu: indeplinirea actului de un functionar necompetent,neplata taxelor de timbru._Dupa intinderea efectelor:Nulitati totale-afecteaza intreg actul;Nulitati partiale-afecteaza doar parte din act;_Dupa modul in care opereaza:Nulitati de drept-opereaza in temeiul legii,fara sa mai fie necesara o hotarare de constatare a efectelor produse;Nulitatile judiciare afecteaza actul de procedura doar daca intervine o hotarare judecatoresca care sa pronunte sanctiunea; _Dupa caum implica sau nu existent ueni vatamari:Nulitati conditionate de existenta unei vatamari:Nulitati neconditionate de existenta unei vatamari;Conditiile generale ale nulitatii- se desprind din prevederile art.1175 -176 C.pr.civ. C.proc.civ. de procedura civila consacra regula conditionarii in materie de nulitati.Legea distinge între „nulitatea condiţionată” – art.175 şi „nulitatea necondiţionată” – art.176, adică între nulitatea actului de procedură care aduce părţii o „vătămare” – necesar a fi dovedită, dacă ea nu este prezumată – şi având ca remediu subsidiar „desfiinţarea” actului, şi nulitatea actului de procedură independentă de „existenţa unei vătămări”.În prima ipoteză este vorba de o dublă condiţionare: producerea unei „vătămări”; inexistenţa unui alt remediu decât „desfiinţarea” actului.În cazul nulităţilor „expres” prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.Nulităţile „expres” prevăzute de lege sunt nulităţi „textuale”, statuate in terminis, care, însă, nu se suprapun totdeauna sau în mod necesar cu „nulităţile absolute”, despre care se face vorbire la art. 174 alin. (2) C. pr. civ.! Nulitatea expresa nu se confunda cu nulitatea neconditionata. Si nulitatea expresa este conditionata de vatamare, insa numai partea este scutita de dovada ei, intrucat ea este prezumata.

!Chiar si nulitatea absoluta este conditionata de vatamare.In cazul nulitatii virtuale, vatamarea trebuie dovedita, intrucat existenta ei nu se mai presupune.În a doua ipoteză, nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării unora dintre dispoziţiile legale (cele referitoare la capacitatea procesuală, reprezentarea procesuală, competenţa instanţei – materială sau teritorială –, compunerea sau „constituirea instanţei”, publicitatea şedinţei de judecată, precum şi la alte cerinţe legale „extrinseci” actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.

Biletul nr. 22 1. Principalele excepţii de procedură(litispendenţa, conexitate, autoritatea de lucru judecat).

CaracteristiciExcepţia procesuală presupune existenţa unui proces în curs.Excepţia procesuală este un mijloc de apărare fiind de regulă folosit de pârât.

43

Excepţia procesuală este un mijloc tehnic prin care se invocă încălcări ale normelor de drept material sau procesual.Admiterea excepţiei constituie în cazul excepţiilor dilatatorii un obstacol temporar în soluţionarea cererii principale, iar în cazul excepţiilor peremptorii un obstacol dirimant, determinând stingerea excepţiilor.Admiterea excepţiei procesuale nu afectează în principiu dreptul reclamantului, iar hotărârea pronunţată ca urmare a admiterii unei excepţii nu are putere de lucru judecat în ceea ce priveşte fondul dreptului.Principalele exceptii de procedura:Exceptia de litispendenta-art.138C.pr.civ. Litispendenţa: art.138 nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe. Excepţia se ridică de părţi sau de judecător la instanţele d fond şi cauza se trimite instanţei mai întâi investită dacă se află în acelaşi grad de jurisdicţie sau instanţei cu grad mai înalt.!!! Unele tratate de doctrina sustin teza potrivit careia litispendenta nu este un caz de prorogare legala de competenta intruct in acest caz ne aflam in fata unor cereri identice care sunt reunite.Exceptia de conexitate-art.139C.pr.civ.(a se vedea supra –Cap.4 Competenta-prorogarea de competenta) conexitatea= părţile pot cere întrunirea mai multor pricini care se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite dar de acelaşi grad în care sunt aceleaşi părţi chiar împreună şi cu alte părţi şi al cărui obiect sau cauză au între ele o strânsă legătură. Conexitatea se poate face la cererea părţi sau din oficiu de către instanţă. Dosarul se trimite instanţei mai întâi investită cu excepţia situaţiei când părţile cer trimiterea la una din instanţe sau una din pricini este de competenţa unei anumite instanţe şi părţile nu o pot înlătura. Ex: revendicare – evacuareInstanţa poate să dispună şi disjungerea judecării cauzei dar îşi păstrează competenţa de soluţionare a cauzei conexate.Exceptia puterii de lucru judecat-art.435C.proc.civ; are putere de lucru judecat. Există putere de lucru judecat când a doua cerere are acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi este făcută de aceleaşi părţi între ele şi în aceeaşi calitate.Caracterele puterii lucrului judecat:exclusivitatea;incontestabilitatea;executorialitatea;obligativitatea

2. Recuzarea judecătorului-notiune, sfera de aplicare, cazuri, procedura.

Prin recuzare se înţelege posibilitatea conferită de lege părţilor de a solicita, în cazurile expres determinate de lege, îndepărtarea unuia sau a mai multor judecători de la soluţionarea unei cauze civile. Abţinerea se înfăţişează, astfel cum am arătat, ca o îndatorire a judecătorului. Aşadar, deosebirea dintre cele două instituţii constă în faptul că în timp ce recuzarea emană de la părţile din proces, fiind un drept al acestora, abţinerea constituie o îndatorire a judecătorului.Recuzarea si abtinerea se solutioneaza de instanta cu actiunea principala- art.50 alin.(1) C.proc. civ.; daca din cauza recuzarii nu se poate alcatui completul de judecata ( de pilda, unii judecatori sunt in concediu sau sunt incompatibili) cererea de recuzare se va solutiona de catre instanta ierarhic superioara; Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art.47 C proc.civ. se judeca de catre instanta in fata careia au fost formulate, chiar de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.Forma-cererea de recuzare trebuie sa cuprinda elementele oricarei cereri care se adreseaza unei instante si sa indice motivele de recuzare, precum si mijloacele de dovada;propunerea de recuzare se poate face si verbal in fata instantei.Se poate şi verbal în şedinţă, consemnândzu-se în încheierea de şedinţă. Moment-recuzarea trebuie solicitata pentru fiecare judecator in parte si inainte de inceperea oricarei dezbateri; daca motivele de recuzare s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor, partea interesata va trebui sa propuna recuzarea de indata ce acestea ii sunt cunoscute [art.44 alin.(2)

44

C.proc. civ.]. Neinvocarea exceptiei de recuzare in conditiile mentionate atrage dupa sine decaderea partii din dreptul de a o mai invoca.Procedura- in camera de consiliu si fara citarea partilor, cu ascultarea judecatorului care a fost recuzat. Legea nu permite interogatoriul ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare- art. 51 alin. (3) C.proc.civ.Daca cererea este admisa- judecatorul se va retrage de la judecarea litigiului; Incheierea prin care s-a admis recuzarea va arata in ce masura actele indeplinite de judecatorul recuzat urmeaza sa fie pastrate. Incheierea de admitere sau respingere a cererii de abtinere, precum si cea de admitere a recuzarii nu poate fi atacata prin nicio cale de atac. Regimul juridic al incheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este insa diferit. De data aceasta incheierea poate fi atacata, dar numai odata cu fondul cauzei. Dacă încheierea este definitivă, ea va putea fi atacată cu recurs la instanţa ierarhic superioară – art.53al.1C.proc.civ.

3. Nulitatea actelor de procedură civilă:condiţiile generale ale nulităţii.Conditiile generale ale nulitatii- se desprind din prevederile art.1175 -176 C.pr.civ. C.proc.civ. de procedura civila consacra regula conditionarii in materie de nulitati.Legea distinge între „nulitatea condiţionată” – art.175 şi „nulitatea necondiţionată” – art.176, adică între nulitatea actului de procedură care aduce părţii o „vătămare” – necesar a fi dovedită, dacă ea nu este prezumată – şi având ca remediu subsidiar „desfiinţarea” actului, şi nulitatea actului de procedură independentă de „existenţa unei vătămări”.În prima ipoteză este vorba de o dublă condiţionare: producerea unei „vătămări”; inexistenţa unui alt remediu decât „desfiinţarea” actului.În cazul nulităţilor „expres” prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.Nulităţile „expres” prevăzute de lege sunt nulităţi „textuale”, statuate in terminis, care, însă, nu se suprapun totdeauna sau în mod necesar cu „nulităţile absolute”, despre care se face vorbire la art. 174 alin. (2) C. pr. civ.! Nulitatea expresa nu se confunda cu nulitatea neconditionata. Si nulitatea expresa este conditionata de vatamare, insa numai partea este scutita de dovada ei, intrucat ea este prezumata.

!Chiar si nulitatea absoluta este conditionata de vatamare.In cazul nulitatii virtuale, vatamarea trebuie dovedita, intrucat existenta ei nu se mai presupune.

În a doua ipoteză, nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării unora dintre dispoziţiile legale (cele referitoare la capacitatea procesuală, reprezentarea procesuală, competenţa instanţei – materială sau teritorială –, compunerea sau „constituirea instanţei”, publicitatea şedinţei de judecată, precum şi la alte cerinţe legale „extrinseci” actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.

Biletul nr. 23 1. Proba prin înscrisuri.

Proba prin inscrisuri ! Înscrisul este orice consemnare despre acte sau fapte juridice, intervenite între părţi, prin scriere de mână sau imprimare pe orice suport (hârtie, metal, lemn, piele, material plastic, suport electronic).Părţile anexează la cererea de chemare în judecată şi la întâmpinare, copii certificate de pe înscrisurile folosite ca mijloace de probă.

Dacă ele sunt într-o limbă străină sau cu litere vechi se vor depune traducerile sau copii cu litere latine certificate de părţi.În cazul în care se contestă traducerile se poate apela la un traducător certificat. Părţile sunt datoare să aibă asupra lor originalele înscrisurilor sau să le depună spre păstrare la grefă sub pedeapsa de a nu se ţine seama de ele.

45

Toate înscrisurile depuse la dosar rămân dobândite judecăţii şi nu se pot retrage fără învoirea celorlalte părţi.Dacă partea învederează că adversarul deţine un înscris privitor la pricină, instanţa poate ordona înfăţişarea lui. În cazul în care adversarul refuză să răspundă la interogatoriul luat pentru dovedirea deţinerii sau existenţei înscrisurilor sau se dovedeşte că l-a ascuns sau distrus sau pur şi simplu nu vrea să-l înfăţişeze, instanţa poate socoti că înscrisul are conţinutul pe care-l pretinde partea care a solicitat înfăţişarea lui.Cererea de înfăţişare a acestui act poate fi respinsă dacă cuprinsul lui priveşte chestiuni cu totul personale sau dacă prin prezentarea înscrisului s-ar încălca îndatorirea de a păstra secretul sau dacă ar atrage urmărirea penală impotriva părţi sau a altei persoane ori ar dispune-o dispreţului public.Dacă înscrisul se găseşte la o autoritate sau o terţă persoană instanţa va lua măsuri pentru ca acesta să fie adus la dosar. În cazul în care înscrisul nu se poate trimite, cercetarea lui se va face cu citarea părţilor la acea autoritate.În cazul în care se contestă un înscris sub semnătură privată, legea reglementează instituţia verificarii de scripte - aceasta înseamnă că partea căreia i se impune înscrisul este obligată să recunoască sau să conteste semnătura sau scrisul, singuri care pot să adopte o poziţie neutră fiind moştenitorii şi succesorii autorului actului.Dacă partea declară că nu recunoaşte scrisul sau semnătura, preşedintele completului îl va obliga să scrie şi să semneze sub dictarea sa, părţi din înscris. Refuzul de a scrie sau semna va putea fi socotit ca o recunoaştere a înscrisului. Dacă verificarea nu este concludentă pentru instanţă se va dispune efectuarea unei expertize. Pentru aceasta părţile vor depune înscrisuri autentice sau sub semnătură privată urmând a se trimite toate acestea împreună cu înscrisul tăgăduit şi cu probele luate de judecător, expertului .Înscridurile depuse spre verificare vor fi semnate întotdeauna de preşedinte, grefier şi părţi.După verificarea făcută de instanţă sau în raport de concluziile expertizei rămâne sau nu în proces.În cazul înscrisurilor autentice care sunt contestate există în Codul de procedură civilă instituţia procedurii înscrierii în fals. În cazul în care se declaşează această procedură, dacă partea care foloseşte înscrisul nu este prezentă în instanţă se va amâna cauza şi se va dispune înfăţişarea părţii personal sau prin mandatar cu procură specială. La termenul prezentării cel ce a invocat înscrisul îl va depune pentru verificare şi va indica mijloacele sale de apărare.Preşedintele instanţei constată prin proces-verbal starea materială a înscrisului dacă există pe el ştersături, adăugiri sau îndreptări iar apoi îl va semna împreună cu grefierul şi părţile şi îl va depune la grefă.Tot la acest termen preşedintele întreabă partea care a depus înscrisul dacă înţelege să se folosească de el. Dacă partea refuză să răspundă, nu se prezintă sau declară că nu se mai foloseşte de înscris acesta va fi înlăturat din proces. În cazul în care se stăruie în defăimarea înscrisului, înscrisul împreună cu procesul-verbal se va trimite procurorului pentru cercetări. Procurorul face cercetările şi va informa instanţa.În cazul sesizării procurorului, dacă partea care s-a înscris în fals arată şi pe autorul sau complicele falsului, instanţa civilă poate suspenda judecata.

2. Sanctiunea lipsei calitatii procesuale in procesul civil.Lipsa calităţii procesuale poate fi invocată pe cale de excepţie de partea interesată, de procuror sau de instanţă din oficiu în orice stare a procesului, iar în caz de admitere se respinge acţiunea.Sanctiunea lipsei calitatii procesuale- respinge acţiunii nu ca nefondată ci ca introdusă de o persoană fără calitate.Când acţiunea s-a respins pentru lipsa calităţii procesuale pasive reclamantul va putea introduce o nouă acţiune împotriva persoanei care are adevărata calitate de pârât.

46

C.proc.civ. face stabileste reguli distincte la art.39 in cazul actelor de transmitere cu titlu particular.In cazul transmiterii prin acte intre vii judecata se continua intre partile initiale, deci nu are loc transmiterea procesuala a calitatii.In cazul transmiterii pentru cauza de moarte, judecata va continua cu succesorul universal sau cu titlu universal al autorului dupa caz.In viziunea Noului Cod succesorul cu titlu particular este obligat sa intervina in process numai daca are cunostinta despre acesta, in celelalte situatii prevazute de aliniatul 2 instanta va decide dupa imprejurari si tainand seama de pozitia celorlalte parti.C.proc.civ. reglementeaza si efectele hotararii pronuntate contra instrainatorului sau succesorului universal sau cu titlu universal, aceste producandu-se de drept si contra succesorului cu titlu particular, fiind opozabila intodeauna acestuia, cu exceptia cazurilor cand a doabndit dreptul cu buna credinta si nu mai poate fi evins, potrivit legii de adevaratul titular.

3. Nulitatea actelor de procedură civilă – efecte.Efectele nulitatiiIn principal se concretizeaza,in lipsirea actului de procedura de efectele prevazute de lege; pana in momentul declararii nulitatii actele de procedura, desi viciate in structura sau conditiile lor de existenta, produc toate efectele proprii unor acte legale;nulitatea absoluta sau relativa produce aceleasi efecte juridice. !Regula potrivit careia actul nul nu are nici un efect vizeaza numai functia procedurala a acestuia; ceea ce se anuleaza este operatia juridica pe care actul instrumentator o contine; in anumite conditii actul poate produce totusi unele efecte desi a fost anulat in instanta.- exemplu:o tranzactie anulata pentru vicii de ordin procedural poate contine o marturisire cu privire la dreptul dedus in justitie.

Legea acorda nulitatilor procedurale si un efect extensiv, in acest sens art.179 al.3 C.pr.civ. Nulitatea se rasfrange doar in mod indirect asupra actelor ulterioare, numai in masura in care acestea nu pot avea,,o existenta de sine statatoare” si se afla intr-un raport de dependenta cu actul anulat.

Biletul nr. 24 1. Proba testimonială.

Proba cu martori sau testimonială -martorii pot fi numai persoane fizice care au cunoştinţă despre faptele care formează obiectul judecăţii; - aprecierea depoziţiei martorului care este minor sub 14 ani sau este o persoană lipsită vremelnic de discernământ se va ţine seama de situaţiile arătate.- Art.315 - persoanele care sunt exceptate de a fi acceptate ca martori:1.rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;2.soţul, fostul soţ, logodnicul ori concubinul;3.cei aflaţi în duşmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi;4.persoanele puse sub interdicţie judecătorească;5.cei condamnaţi pentru mărturie mincinoasă.(!!!Prin convenţia expresă sau tacită a părţilor rudele, afinii şi soţul pot fi ascultaţi ca martori.!!!În pricinile privitoare la starea civilă sau divorţ se pot audia rudele şi afinii cu excepţia descendenţilor.Există o categorie de persoane care ar putea fi martori, dar pe care legea le scuteşte să depună mărturie: - art.317cei ţinuţi de secretul profesional;

47

cei ţinuţi de secretul de serviciu, dar numai asupra împrejurărilor secrete de care a luat cunoştinţă în timpul serviciului;cei care prin răspunsurile lor s-ar expune pe ei însuşi sau ar expune rudele, afini ori soţul la o pedeapsă penală sau dispreţul public.Primele 2 categorii cu excepţia preoţilor pot depune mărturie dacă au fost dezlegate de îndatorirea păstrării secretului de către cei interesaţi în păstrarea secretului.Propunerea probei cu martori se face la prima zi de înfăţişare. Lista cu numele şi adresa acestora urmând să fie depusă sub sancţiunea nulităţii în cel mult 5 zile de la încuvinţare. Instanţa poate limita numărul martorilor propuşi cu respectarea principiului egalităţii părţilor, iar martorii care au fost încuvinţaţi se vor asculta neputându-se renunţa la ei.Odată propuşi martorii, înlocuirea acestora se va putea face numai în caz de moarte, dispariţie sau motive temeinice (certificate medicale).După încuvinţare, instanţa dispune citarea martorilor care pot fi ascultaţi în instanţă sau la locuinţa lor.Dacă martorul lipseşte la prima citare, instanţa va da mandat de aducere şi dacă există urgenţă mandatul se poate da de la primul termen.Fiecare martor va fi ascultat deosebit în ordinea stabilită de preşedinte, cei ce urmează a fi ascultati ulterior fiind îndepărtaţi din sală.Înainte de a se lua mărturia, preşedintele îi cere martorului:să arate domiciliul, profesia, vârsta;dacă este rudă sau afin cu una din părţi şi în ce grad; dacă se află în serviciul unei părţi şi dacă este în judecată, duşmănie sau legătură de interese cu vreuna din părţi, după aceasta martorul depune jurământul.Martorii fără confesiune jură pe conştiinţă, iar cei care din motive confesionale sau de conştiinţă nu depun jurământ se obligă să spună adevărul şi să nu ascundă nimic.Minorul care nu a împlinit 14 ani nu depune jurământul dar i se atrage atenţia să spună adevărul.În depoziţia sa, martorul arată împrejurările pe care le cunoaşte şi răspunde la întrebările preşedintelui şi ale părţilor. El nu are voie să citească un răspuns dinainte dar cu încuvinţaea preşedintelui se poate cu privire la cifre şi denumiri.Dacă preşedintele găseşte că întrebarea pusă de părţi nu este concludentă, jignitoare sau tinde să dovedească un fapt a cărui dovedire este oprită de lege o va respinge. Respingerea împreună cu motivarea se trec în încheierea de şedinţă. Mărturia se face orar şi se consemnează în scris de frefier la dictarea preşedintelui. Depoziţia este semnată pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei de preşedinte, grefier şi martor după ce citeşte declaraţia.Când cel care urmează să fie martor este mut sau surd şi nu poate fi înţeles va fi pus să scrie răspunsul. Dacă nu ştie să scrie se folosesc experţii interpreţi.Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în depoziţie se vor semna de judecător, grefier şi martor sub sancţiunea neluării lor în seamă. Locurile nescrise se barează pentru a nu se adăuga nimic. După ascultare, martorul rămâne în sala de şedinţă dacă instanţa nu decide altfel. Dacă instanţa are bănuieli puternice că mărturia este mincinoasă sau martorul este mituit, încheie un proces-verbal şi sesizează procurorul.La aprecierea probelor în cazul în care instanţa faţă de restul probatoriului administrat ajunde la concluzia că mărturia nu este sinceră o înlătură şi scrie motivarea.

2. Condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile.Conditiile de exercitiu ale actiunii civile-sunt cerinte in lipsa carora interventia judiciara nu poate avea loc;conditiile pentru a fi parte in procesul civil sunt necesare si pentru exercitarea actiunii civile si in plus pentru exercitarea actiunii civile mai este necesara si afirmarea unui drept sau a unei situatii juridice ce se doreste a fi proteguita prin sesizarea instantelor judecatoresti.

48

Formularea unei pretenţii-conditie esentiala a exercitarii actiunii civile statornica in mod expres in art.32lit.c şi art.30al.1C.pr.civ. Condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile sunt prevăzute de art.32C.proc.civ.Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia:a)are capacitate procesuală, în condiţiile legii;b)are calitate procesuală;c)formulează o pretenţie;d)justifică un interes.NB – a se vedea Conditiile pentru a fi parte in proces

3. Termenele de procedură - noţiune, rol, clasificare.Definitie= intervalul de timp în cadrul căruia trebuie îndeplinite anumite acte de procedură sau dimpotrivă e oprită îndeplinirea altor acte de procedură.Rol-termenele au menirea de a impulsiona desfăşurarea procesului civil şi de a limita toate acele situaţii care ar putea conduce la întârzierea judecăţii.Clasificare:_În funcţie de caracterul lor:termene imperative / peremptori- actul procedural trebuie îndeplinit înăuntru termenului;termene prohibitive / dilatori- se interzice îndeplinirea actului în acest interval de timp;_După modul cum sunt stabilite:termene legale;termene judecătoreşti;termene convenţionale_Dupa sancţiunea nerespectării lor:termene absolute: afectează soliditatea actelor de procedură şi le înlătură în general în cazul căilor de atac;termene relative: atrag sancţiuni disciplinare / pecuniare;_Dupa intindere: - pe ore- încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare;pe zile- se calculează pe zile libere,adica nu intră în calcul nici prima nici ultima zipe săptămâni, luni sau ani- se împlinesc în ziua corespunzătoare a săptămânii, lunii sau anului;Dacă termenele se sfârşesc într-o zi de sărbătoare sau când serviciul este suspendat durata lor se prelungeşte de drept până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.Zilele de sărbătoare din cursul termenului intră în calcul.-Fiecare termen are un punct de plecare şi unul de împlinire. Ca punct de plecare termenul începe să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel.-Articolul 186 Codul de procedură civilă prevede că atunci când sunt împrejurări mai presus de voinţa părţi termenul poate fi întrerupt, iar când această împrejurare a încetat începe să curgă un nou termen fix de 15 zile. În cazul căilor de atac va curge ujn termen de durata celui în care se exercită calea de atac.

Biletul nr. 25 1. Proba prin rapoartele de expertiză.

Expertiza judiciară- ca probă este folosită atunci când pentru lămurirea faptelor care formează obiectul unui proces este necesară părerea unei persoane care are cunoştinţe de specialitate în acel domeniu.- mijloc de probă prin care expertul aduce la cunoştinţa instanţei pe baza unor cercetări concrete, situaţie de fapt concretă.- există situaţii în care expertiza este obligatorie:

49

la punerea sub interdicţie - expertiza psihiatrică;la înregistrarea tardivă a naşterii - expertiza medico-legală cu privire la stabilirea vârstei;la expropriere - expertiza topografică;- propunerea ei se face de părţi sau instanţă din oficiu după punerea în discuţie a părţilor.- se efectuează de experţii judiciari atestaţi de Ministerul Justiţiei.- pentru numirea expertului, completul solicită biroului local de expertize o listă de experţi din care va numi prin încheiere pe cel desemnat cu efectuarea expertizei.- prin aceeaşi încheiere se stabilesc obiectivele expertizei, onorariul provizoriu şi data depunerii lucrării.- dacă efectuarea expertizei necesită o lucrare la faţa locului, expertul este obligat sub sancţiunea nulităţii să citeze părţile prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire , arătând zilele şi orele la care va fi prezent în teren.- dacă părţile nu se învăiesc cu privire la numirea expertului, instanţa va stabili expertul prin tragere la sorţi.- lucrările se concretizează într-un raport de expertiză care se depune la instanţă în atâtea exemplare câte părţi sunt + 1 exemplar pentru instanţă.- dacă părţile sau instanţa au obiecţiuni întemeiate se poate dispune completarea raportului sau o nouă expertiză. - expertul poate fi convocat în instanţă pentru a da lămuriri asupra expertizei.- instanţa nu este legată de concluziile expertizei însă ea trebuie să-şi motiveze poziţia, însă este legată de constatările de fapt, de cercetările efectuate la faţa locului şi de susţinerile părţilor, ele făcând dovada până la înscrierea în fals.- în domeniile în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererile părţii, instanţa poate solicita puncte de vedere a unora sau unui specialist în domeniul respectiv sau la autorităţi.- punctul de vedere se prezintă în camera de consiliu sau în şedinţă publică cu prezenţa părţilor.- la efectuarea expertizei pot participa şi experţi care sunt desemnaţi de părţi - experţi consilieri.

2. Obiectul acţiunii civile- notiune, condiţii si exemplificare.Obiectul= protecţia unui drept drept afirmat in justitie, a unor interese sau a unei situatii ocrotite de lege,pentru realizarea carora calea justitiei este obligatorie, precum si asigurarea apararii partilor in proces.Obiectul procesului îl constituie ceea ce părţile consideră că trebuie dedus judecăţii respectiv o problemă de fapt cu încadrarea ei în drept.Obiectul acţiunii civile se concretizează în raport de mijlocul procesual folosit.Conditiile obiectului acţiunii: sa fie licit, posibil si determinat;

3. Termenele de procedură: durată şi calcul.Termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.În cazurile prevăzute de lege, termenul este reprezentat de data la care se îndeplineşte un anumit act de procedură.În cazurile în care legea nu stabileşte ea însăşi termenele pentru îndeplinirea unor acte de procedură, fixarea lor se face de instanţă. La fixarea termenului, aceasta va ţine seama şi de natura urgentă a procesului.Calculul termenelorTermenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:1. când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare;2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte;

50

3. când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.Împlinirea termenuluiTermenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile.Dupa intindere: - pe ore- încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare;pe zile- se calculează pe zile libere,adica nu intră în calcul nici prima nici ultima zipe săptămâni, luni sau ani- se împlinesc în ziua corespunzătoare a săptămânii, lunii sau anului;Dacă termenele se sfârşesc într-o zi de sărbătoare sau când serviciul este suspendat durata lor se prelungeşte de drept până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.Zilele de sărbătoare din cursul termenului intră în calcul.-Fiecare termen are un punct de plecare şi unul de împlinire. Ca punct de plecare termenul începe să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel.-Articolul 186 Codul de procedură civilă prevede că atunci când sunt împrejurări mai presus de voinţa părţi termenul poate fi întrerupt, iar când această împrejurare a încetat începe să curgă un nou termen fix de 15 zile. În cazul căilor de atac va curge ujn termen de durata celui în care se exercită calea de atac.

Biletul nr. 26 1. Cercetarea la faţa locului.

Cercetarea la faţa locului- pobă judiciară;- se solicită de părţi, din oficiu de instanţă;- se ordonă prin încheiere, în care se arată împrejurările de fapt în legătură cu care se face cercetarea;- poate fi efectuată de întreg completul sau numai de unul dintre judecători în prezenţa părţilor care vor fi citate;- la faţa locului pot fi audiaţi martori şi experţi, desfăşurarea cercetării se consemnează într-un proces verbal care se depune la dosar.

2. Citarea: reguli şi menţiunile citaţiei.Citarea este regula, exceptiile fiind admise doar in cazurile expres prevazute de lege si pentru motive deosebite;legea impune doar citarea partilor si nu infatisarea lor in fata instantei.Citatia-act procedural, compus din doua parti: citatia propriu zisa si dovada de inmanare(procesul verbal) al citatiei. Art.157:Mentiunile esentiale pe care trebuie sa le cuprinda citatia se refera la:-aratarea anului, lunii, zilei si orei de infatisare;-aratarea instantei si a sediului acesteia;-numele, domiciliul si calitatea celui chemat;-parafa sefului instantei si semnatura grefierului;

51

- lipsa acestor mentiuni legea atrage expres sanctiunea nulitatii, astfel ca partea interesata nu mai este tinuta sa faca dovada vreunei vatamari.Sanctiunea nulitatii se rasfrange si asupa actelor intocmite in conditii de nelegala citare.!!!! Daca partea citata isi schimba domiciliul in cursul judecatii ea este obligata, potrivit art.172C.pr.civ., sa aduca la cunostinta instantei aceasta imprejurare prin cerere depusa la dosar.In caz contrar partea va fi citata, in mod legal, in continuare la vechiul domiciliu.Totusi daca schimbarea domiciliului partii este cunoscuta de printr-un alt mijloc(evacuare prin intermediul executorului judecatoresc) ea este obligate sa faca investigatii in legatura cu acest aspect in vederea egalei citari a partii.Mentiunile neesentiale se refera la:-numarul si data emiterii, precum si numarul dosarului;-numele si domiciliul partii potrivnice, precum si felul pricinii;-mentiunea ca prin inmanarea citatiei, sub semnatura de primire, persoanal sau prin reprezentant legal sau conventional, pentru un termen de judecata, cel citata este prezumat ca in cunostinta si termenele de judecata ulterioare aceluia pentru care citatia i-a fost inmanata-art.229C.pr.civ.;-alte mentiuni prevazute de lege;Dovada sau procesul verbal de inmanare tebuie sa cuprinda: - art.163C.proc.civ.Mentiuni esentiale, precizate sub sanctiunea nulitatii(exprese), care se refera la:-anul, luna si ziua cand a fost incheiat;-numele celui care l-a incheiat;-numele, prenumele si docmiciliul celui caruia i-a fost facuta comunicarea cu aratatre numarului, etajului, apartamentului sau camera, daca cel caruia I s-a facut comunicarea locuieste intr-ocladire cu mai multe etaje sau apartamente sau in hotel si daca actul actul de procedura a fost inmanat la locuinta sa, ori a fost afisat pe usa acestei locuinte;-aratarea instantei de la care porneste actul de procdura si identiifcarea lui, iar pentru citatii si a termenului de infatisare;-numele si calitatea celui caruia i s-a facut inmanarea sau locul unde s-a facut afisarea;Mentiunile referitoare la aratarea functiei agentului procedural si aratarea inscrisurilor inmanate sunt considerate neesentiale._procesul verbal intocmit potrivit cerintelor legii contituie un act oficial care face dovada, in privinta constatarilor facute personal de catre agentul instrumentator, pana la inscrierea in fals; face dovada pana la proba contrarie ca procedura a fost indeplinita._exista si unele situatii special in care incunostiintarea partilor despre existenta unei procedure judiciare se realizeaza prin alte mijloace legale, iar nu prin mijlocul citatiei-Buletinul procedurilor de insolventa(in format electronic) prevazut de Lg. nr.85/2006.Termenul de inmanare al citatiei-Art.159al.1C.pr.civ. stabileste ca citatia, sub pedeapsa nulitatii, va fi inmanata partii cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata.In pricinile urgent, termenul poate fi si mai scurt, dupa aprecierea instantei, făcându-se menţiune în actul de procedură. Nerespectarea termenului da partii dreptul sa solicite amanarea cauzei.In situatia in care instanta a pronuntata hotatarea in lipsa partii, necitata cu respectarea termenului mentionat, aceasta este indreptatita sa solicite anularea hotararii, fara sa fie obligata sa faca dovada vreunei vatamari, intrucat ne aflam in fata unei nulitati exprese.Dispozitiile referitoare la termenul de inmanare al citatie au character relativ, ele fiind stabilite exclusiv in favaoarea partii citate. Tocmai de aceea art.89al.2C.pr.civ. arata ca infatisarea partii in instanta, personal sau prin mandatar, acopera ,,orice ce vicii cde procedura”.Comunicarea citatiei-se face din oficiu; prevazuta in art.154, 155 şi 163.- se face prin posta(regula), prin agenti procedurali ai instantei sau prin orice salariat al acesteia sau ai altei instante, in ale caror circumscriptii se afla cel citat.

52

-regula comunicarii citatiei este aceea a inmanarii la domiciliul sau resedinta celui citat.Derogari:cand partea are o asezare agricola, comerciala, industriala sau profesionala in alta parte;oriunde cel citat este gasit si primeste citatia;pentru militari citarea se face la comendamentul superior cel mai apropriat;pentru navigator citarea se face prin capitania portului unde este inregistrat vasulpentru detinuti legea dispune ca citatia se inmaneaza prin administratia inchisorii;pentru bolnavii din spitale, sanatoria sau ospicii citarea se face prin administratia asezamantului respective;Luarea termenului in cunostinta nu opereaza-art.229al.2C.pr.civ.:-in cazul redeschiderii judecatii dupa suspendare, sau după anularea sau casarea hotărârii în vederea rejudecării ei:;-in cazul stabilirii unui termen pentru chemare la interogatoriu;-in cazul repunerii pe rol;-in cazul militarilor in termen si al detinutilor;Cererea de preschimbare a primului termen de judecata se dispune de catre completul investit cu solutionarea cererii initiale, fara citare, in camera

3. Subiectele acţiunii civile.

Elementele acţiunii civile:Părţile-acţiunea nu poate fi concepută fără existenta a cel puţin 2 persoane fizice sau juridice;denumirea generică de părţi primeşte denumiri particulare în funcţie de cadrul procesual în care ne aflăm.Vorbind de părţi avem în vedere persoanele între care s-a legat raportul juridic dedus judecăţii şi nu de reprezentanţii lor legali şi convenţionari.Părţile-sunt si terţii intervenienti;Articolul 55C.proc.civ arată că sunt „părţi” în judecată „reclamantul” şi „pârâtul” şi, în condiţiile legii, „terţele persoane” care intervin voluntar sau forţat în proces. Judecata contencioasă – spre deosebire de cea necontencioasă sau graţioasă – are, în mod necesar, cel puţin două părţi: o „parte reclamantă” şi o „parte pârâtă”. Aceştia sunt subiecţii principali în judecată; faţă de terţi – faţă de toţi ceilalţi, străini de judecată – hotărârea instanţei este un res inter alios acta.În procedura contencioasă, „părţile” – reclamantul şi pârâtul – reprezintă componenta subiectivă a acţiunii civile.Obiectul= protecţia unui drept drept afirmat in justitie, a unor interese sau a unei situatii ocrotite de legeObiectul procesului îl constituie ceea ce părţile consideră că trebuie dedus judecăţii respectiv o problemă de fapt cu încadrarea ei în drept.Obiectul acţiunii civile se concretizează în raport de mijlocul procesual folosit.Conditiile obiectului acţiunii: sa fie licit, posibil si determinat;Cauza=scopul către care se îndreaptă voinţa celui ce reclamă sau a celui care se apără.Cauza acţiunii numită causa petendi nu este acelaşi lucru cu cauza raportului juridic,causa debendi. Altfel spus, cauza dreptului constituie cauza cererii de chemare în judecată şi nu a actiunii în totalitatea ei.Cauza cererii de chemare în judecată interesează instituţia puterii lucrului judecat şi a litispendentei.Conditiile cauzei: sa existe,să fie reală,să fie licită si sa fie morală.

Biletul nr. 27 1. Mărturisirea şi prezumţiile.

Proba cu interogatoriu sau mărturisire

53

Interogatoriul este admis în toate materiile şi toate procesele civile. O excepţie expres prevăzută de lege exclude interogatoriu în procesele de divorţ pentru dovedirea motivelor de divorţ. Pentru celelalte capete de cerere pentru divorţ se poate lua interogatoriu.Mărturisirea are ca obiect numai fapte şi este admisibilă numai în legătură cu drepturile de care o parte poate să dispună.În anumite procese mărturisirea singură nu poate duce la admiterea acţiunii. Mărturisirea fiind un act personal poate fi făcută numai personal de parte scop în care dacă nu este prezentă va fi citată cu menţiunea personal la interogatoriu.Partea care vrea să recunoască apărările, pretenţiile păţii adverse o poate face şi printr-un mandatar cu procură specială.Când partea are domiciliul în străinătate interogatoriu se comunică în scris mandatarului care va depune răspunsul părţii în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice.Preşedintele poate respinge din interogatoriu acele întrebări care nu sunt concludente sau jignitoare. Răspunsurile se trec pe aceeaşi foaie cu întrebările şi fiecare pagină va fi semnată de preşedinte, grefier, de cel care l-a propus şi de partea care a răspuns.Statul şi persoanele juridice de drept privat sau public răspund în scris la interogatoriu care li se comunică.Dacă partea, deşi a fost citată nu se prezintă la interogatoriu sau deşi se prezintă refuză să răspundă fără a avea motive temeinice, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă scrisă.

2. Cererile care se adresează instanţei de judecată.Cererile care se adreseaza instantelor judecatorestiDefinitie=mijlocul procedural prin care o persoana solicita concursul instantei judecatoresti in vederea ocrotirii drepturilor si intereselor sale legitime.-Ele se impart in:_ cereri introductive de instanta = sunt acelea prin care se declanseza activitate instantei, care fac sa inceapa un proces.Ele investec instanta de judecata.Sunt formulate de regula de ctare reclamant. _ cereri incidentale = sunt acelea care intervin in cursul unui process déjà inceput.Ele intervin dupa inceperea procesului si au drept scop largirea cadrului procesual cu privire la parti sau obiectul judecatii, fie solutionarea unor incidente ivite in cursul judecatii.Aceste cereri sunt formulate fie de catre reclamant, fie de catre parat, dar si de tertele persoane.In aceasta categorie intra si cererile privitoare la administrarea de probe, invocarea unor exceptii etc.Cererile incidente formulate de catre reclamant poarta denumirea de cereri modificatoare sau aditionale intrucat se urmareste modificarea cererii initiale sau completarea ei.Si paratul poate formula cereri incidente, dar daca acestea depsesc cadrul unei simple aparari, atunci ne aflam in fata unei cereri reconventionale.Cererile incidente se caracterizeaza prin aceea ca ca ele se afla intr-un raport de dependent fata de cererea principala, in sensul ca solutionarea acestora depinde de modul de solutionare al cererii principala.De aceea se spune ca cererile incidentale au un caracter accesoriu care insa nu este present in cazul tuturor cererilor(excererea reconventionala poate fi disjunsa si judecata separat).C.proc.civ. de procedura civila prevede intr-un Titlu distinct conditiile generale ale cereriilor adresate instantelor, numarul de exemplare, inscrisurle anexate, precum si referiri la cererea gresit indreptata si cererea formulate prin reprezentant.

3. Încheierea de şedinţă: noţiune, clasificare, conţinut.Pe baza notelor de şedinţă, iar dacă este cazul şi a înregistrărilor efectuate, grefierul redactează încheierea de şedinţă.Încheierea se redactează de grefier în cel mult 3 zile de la data şedinţei de judecată.Cuprinsul încheierii de şedinţă

54

Pentru fiecare şedinţă a instanţei se întocmeşte o încheiere care va cuprinde următoarele:a) denumirea instanţei şi numărul dosarului;b) data şedinţei de judecată;c) numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, precum şi numele şi prenumele grefierului;d) numele şi prenumele sau, după caz, denumirea părţilor, numele şi prenumele persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor şi celorlalte persoane chemate la proces, cu arătarea calităţii lor, precum şi dacă au fost prezente ori au lipsit;e) numele, prenumele procurorului şi parchetul de care aparţine, dacă a participat la şedinţă;f) dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită;g) obiectul procesului;h) probele care au fost administrate;i) cererile, declaraţiile şi prezentarea pe scurt a susţinerilor părţilor, precum şi a concluziilor procurorului, dacă acesta a participat la şedinţă;j) soluţia dată şi măsurile luate de instanţă, cu arătarea motivelor, în fapt şi în drept;k) calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia, atunci când, potrivit legii, încheierea poate fi atacată separat;l) dacă judecarea a avut loc în şedinţă publică, fără prezenţa publicului ori în camera de consiliu;m) semnătura membrilor completului şi a grefierului.Încheierea trebuie să arate cum s-a desfăşurat şedinţa, cuprinzând, dacă este cazul, menţiuni despre ceea ce s-a consemnat în procese-verbale separate.În cazul în care hotărârea se pronunţă în ziua în care au avut loc dezbaterile, nu se întocmeşte încheierea de şedinţă, menţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2) făcându-se în partea introductivă a hotărârii

Biletul nr. 28 1.Asigurarea dovezilor-notiune, conditii de admisibilitate, procedura de solutionare.

Asigurarea probelor sau a dovezilorReglementare: articolul 359 - 365 C.pr.civilă.Asigurarea dovezilor = posibilitate dată persoanei care este interesată în constatarea de urgenţă a mărturiei unei persoane, a părerii unui expert a stării unor bunuri mobile şi imobile sau care doreşte să le dobândească recunoaşterea unui inscris, a unui fapt, drept care sunt în primejdie să dispară sau sunt greu de administrat în viitor.Cererea poate fi făcută şi în cazul în care nu este primeşdie de întârziere dar numai cu învoiala pârâtului.În cererea de asigurare de dovezi trebuie să se arate dovezile care se solicită a fi administrate, starea de urgenţă sau acordul pârâtului.Se poate cere:pe cale principală înainte de a se introduce cererea de chemare în judecată;pe cale incidentală în timpul judecăţii.Dacă cererea se introduce pe cale principală, competenţa revine Judecătoriei în raza căreia se află martorul sau obiectul cercetării.Dacă cererea este incidentă e competentă instanţa care judecă pricina.Întâmpinarea nu este obligatorie. Judecata se face în camera de consiliu cu sau fără citarea părţilor, iar instanţa se pronunţă prin încheiere fie imediat, fie la un termen faxat ulterior.Încheiarea de admitereeste executorie şi nu se atacă.Încheierea de respingere poate fi atacată cu apel în 5 uile de pronunţare sau comunicare, după caz – art.361c.proc.civ.

55

Codul reglementează o procedură de constatare a stărilor de fapt. Ea poate fi făcută când există urgenţă, care rezidă din posibilitatea încetării ori schimbării stării de fapt până la administrarea dovezilor.Cererea este de competenţa instanţei în circumscripţia căreia urmează să se facă constatarea. Pentru facerea constatării este delegat un executor judecătoresc. Se poate face şi fără încunoştinţarea celui împotriva căruia se cere. Se face printr-un proces-verbal care se comunică în copie şi celui împotriva căruia s-a făcut. Procesul - verbal constituie dăvada până la proba contrarie. Dacă există primeşdie de întârziere, constatarea se poate face şi în zilele de sărbătoare şi în afara orelor legale dar numai cu încuviinţarea magistratului.Probele conservate prin instituţia asigurării dovezilor pot fi folosite şi de partea potrivnică în derularea procesului.Cheltuielile pricinuite cu asigurarea dovezilor vor fi avute în vedere de instanţa care judecă fondul.

2. Strămutarea pricinilor-notiune, cazuri, procedura de solutionare.Temeiul strămutăriiStrămutarea procesului poate fi cerută pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică.Bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există îndoială cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cauza circumstanţelor procesului, calităţii părţilor ori unor relaţii conflictuale locale.Constituie motiv de siguranţă publică împrejurările excepţionale care presupun că judecata procesului la instanţa competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice.Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă sau de siguranţă publică se poate cere în orice fază a procesului.Strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă poate fi cerută de către partea interesată, iar cea întemeiată pe motiv de siguranţă publică, numai de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cererea de strămutare se depune la instanţa competentă să o soluţioneze, care va înştiinţa de îndată instanţa de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare.Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranţă publică este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care va înştiinţa, de îndată, despre depunerea cererii instanţa de la care se cere strămutarea.La primirea cererii de strămutare, instanţa competentă să o soluţioneze va putea să solicite dosarul cauzei.Cererea de strămutare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor din proces.Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă.Instanţa de la care s-a cerut strămutarea va fi încunoştinţată, de îndată, despre admiterea sau respingerea cererii de strămutare.

3. Actele de procedură: definiţie, exemple si clasificare.Definiţie: reprezinta orice manifestare de vointa facuta in cursul si in cadrul procesului civil, de catre instanta de judecata, parti sau alti participant la activitatea judiciara, in vederea producerii unor efecte juridice determinate.

56

De exemplu,in cazul cererii de chemare in judecata,constituie act de procedura atat operatia juridica de sesizare a instantei cu cerere de chemare in judecata,cat si inscrisul care contine cererea de chemare in judecata.Clasificarea actelor de procedura- în raport de mai multe criterii:a.Dupa subiectii sau organele de la care emana:Acte ale partilor:ex. cererea de chemare in judecata, cererea reconventionala, cererea de apel etc;Acte ale instantei:ex.hotararea judecatoreasca, primirea cererii de chemare in judecata, incheierea de sedinta etc;Acte ale celorlati participant in proces:ex. depunerea raportului de expertiza sau a anchetei sociale, procesele verbale de luare a unor masuri asiguratorii, dovezile de comunicare etc;b.Dupa modul de efectuare:Acte scrise:ex. cererea de chemare in judecata, hotararea judecatoreasca, citatia etc;Acte orale:ex.raspunsurile la interogatoriu, pronuntarea in sedinta publica, sustinerile partilor etc;c.Dupa caracterul actului de procedura:Acte obligatorii-care se impun prin lege in mod imperative; majoritatea actelor fac parte din aceatsa categorie;Acte facultative-cele asupra carora doar partile sunt in masura sa aprecieze asupra necesitatii depunerii sau formularii lor; ex.formularea unei cereri reconventionale sau exercitarea caii de atac.d.Dupa continutul actului de procedura:Acte de procedura care contin o manifestare de vointa-ex.tranzactia, achiesarea, cererea de chemare in judecata etc;-dupa numarul manifestarilor de vointa acestea pot fi la randul lor acte unilaterale, acte bilaterale si mutilaterale;Acte de procedura care constata o operatiune procedural-ex.citatia, procesul verbal de lictatie, dovada de comunicare etc;e.Dupa cadrul in care se indeplinesc:Acte care se indeplinesc in fata instantei-ex.interogatoriul, intampinarea etc;Acte care se indeplinesc in afara instantei, extrajudiciar-ex.expertiza, somatia, comunicarea citatiei etc;

Biletul nr. 29 1. Suspendarea procesului - cazuri de suspendare.

Suspendarea procesului civil =oprirea cursului procesului datorită unor imprejurări voite de părţi care nu mai stăruie în soluţionarea cauzei sau independent de voinţa lor când sunt în imposibilitate fizică sau juridică de a se prezenta._După natura împrejurărilor care a determinat suspendarea, avem:Suspendare voluntarăSuspendare legalăSuspendare voluntară = intervine datorită manifestării de voinţă a părţilor care poate fi expresă sau tacită.Pentru ca acest consimţământ tacit al părţii trebuie ca la termenul respectiv ambele părţi să fie legal citate sau cu termen în cunoştinţă şi nici una să nu fi solicitat judecarea în lipsă. Judecata se suspendă chiar dacă cererea nu este legal timbrată.Reînceperea judecăţii în aceste cazuri se face ca urmare a unei cereri de repunere pe rol făcută de partea care justifică un interes, care va trebui să achite ½ din taxa de timbru datorată pentru proces + timbrul judiciar.Instanţa nu poate repune cauza pe rol din oficiu.Suspendare legală = poate interveni de drept sau este lăsată la aprecierea instanţei.

57

Suspendarea legală de drept - articolul 412 - reglementează 8 cazuri de suspendare de drept şi anume:1.prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora;2.prin interdicţia judecătorească sau punerea sub curatelă a unei părţi, până la numirea tutorelui sau curatorului;3.prin decesul reprezentantului sau al mandatarului uneia dintre părţi, survenit cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua înfăţişării, până la numirea unui nou reprezentant sau mandatar;4.prin încetarea funcţiei tutorelui sau curatorului, până la numirea unui nou tutore sau curator;5.când persoana juridică este dizolvată, până la desemnarea lichidatorului;6.prin deschiderea procedurii insolvenţei, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, dacă debitorul trebuie reprezentat, până la numirea administratorului ori lichidatorului judiciar;7.în cazul în care instanţa formulează o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare adresată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană;8.în alte cazuri prevăzute de lege.- Suspendarea intervine dacă aceste cauze au apărut înainte de închiderea dezbaterilor.- Judecata reîncepe prin cererea de repunere pe rol făcută de persoana îndreptăţită.Suspendarea legală facultativă = este lăsată la aprecierea instanţei. Este reglementată în articolul 413. Are 3 situaţii şi anume:- când deslegarea procesului atârnă în tot sau în parte de existenţa sau neexistenţa unui drept face obiectul altei judecăţi;- apare când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da.-alte cazuri prevăzute de legeÎn cazul în care se dispune suspendarea în baza articolul 413 aceasta dăinuie până când hotărârea pronunţată în cauză civilă sau penală a devenit definitivă.În toate cazurile de suspendare instanţa se pronunţă printr-o încheiere care poate fi atacată separat cu recurs; recursul se declară cât timp durează suspendarea.În cazul în care se respinge cererea de repunere pe rol, încheierea de respingere pronunţată este atacabilă şi ea cu recurs în acelaşi termen ca şi recursul pentru suspendare.Suspendarea operează în bloc faţă de toate părţile din proces şi are ca efect rămânerea în nelucrare a cauzei.orice act de procedură făcut în această perioadă este lovit de nulitate.La repunerea pe rol la cauzele suspendate citarea părţilor este obligatorie.

2. Clasificarea acţiunilor civile.Clasificarea acţiunilor civilea.Dupa scopul urmarit de catre reclamant;actiuni in realizarea dreptului-acelea prin care reclamantul urmareaste obligarea dversarului la executarea unei obligatii;- majoritatea actiunilor fac parte din aceasta categorie;- exemplu: actiunea in revendicare, plata unei creante, evacuare, repararea prejudiciului cauzat printr-o fapta ilicita sau contractual;- hotararile pronuntatae in acest tip de actiuni sunt susceptibile de ducere la indeplinire pe calea executarii silite;actiuni in constatare-acelea prin care se urmareste sa se constate existent sau inexistenta unui drept;-exemplu: constatare nulitatii unui act juridic, constatarea starii de indiviziune;-au o consacrare expresa in art.125C.pr.civ.;

58

-pot fi folosite ori de cate ori reclamantul nu are la indemana actiunea in realizare, avand caracter subsidiar;-hotararile pronuntata in acest tip de actiuni nu sunt susceptibile de executare silita;-nu pot fi folosite pentru constatarea unei stari de fapt; -se subdivid in: -actiuni declaratorii-cand se solicita sa se constate daca un anumit raport juridic exista sau nu;-actiuni interogatorii-cand reclamantul cheama in judecata o persoana care ar putea sa-i conteste ulterior dreptul, instanta urmand sa ia act daca contesta sau nu existenta sau inexistenta dreptului;-actiuni provocatorii-prin care o persoana care ridica pretentii cu privire la dreptul unei alte persoane este invitata sa-si valorifice pretentiile afirmate;actiuni in contituire sau transformare de drepturi-se urmareste defiintarea unor raporturi juridice si constituirea unor raporturi sau situatii juridice noi;-hotararile pronuntate in acest tip de actiuni produc efecte pentru viitor;-exemplu:actiuni care privesc starea si capacitatea persoanelor, actiunea de divort, privind punerea sub interdictie sau declararea mortii sau a disparitiei;-au character declarativ;b.Dupa natura dreptului subiectiv civil afirmat:actiuni personale-acelea prin care se urmareste valorificarea unui drept de creanta;actiuni reale-acelea prin care se urmareste valorificarea uni drept real:actiunea in revendicare, actiunea confesorie(reclamantul solicita respectarea dreptului de usufruct, uz, abitatie,servitude asupra bunului grevat) si actiunea negatorie(reclamantul contesta un drept de superficie, servitude, uz, abitatie al paratului);actiuni mixte-acela al caror obiect poarta atat asupra unui drept de creanta cat si asupra unui drept real;c.Dupa obiect:actiuni mobiliare-privesc bunuri mobile;actiuni imobiliare –privesc bunuri imobile;se clasifica la randul lor:-actiuni petitorii-reclamantul urmareste valorificarea unui drept real asupra bunului;-actiuni posesorii-reclamantul urmareste ocrotirea unei stari de fapt, a posesiei

3. Abţinerea judecătorului.AbţinereaÎnainte de primul termen de judecată grefierul de şedinţă va verifica, pe baza dosarului cauzei, dacă judecătorul acesteia se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 41 şi, când este cazul, va întocmi un referat corespunzător.Judecătorul care ştie că există un motiv de incompatibilitate în privinţa sa este obligat să se abţină de la judecarea pricinii.Declaraţia de abţinere se face în scris de îndată ce judecătorul a cunoscut existenţa cazului de incompatibilitate sau verbal în şedinţă, fiind consemnată în încheiere.Abţinerea judecătorului recuzatJudecătorul împotriva căruia este formulată o cerere de recuzare poate declara că se abţine.Declaraţia de abţinere se soluţionează cu prioritate.În caz de admitere a declaraţiei de abţinere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă, prin aceeaşi încheiere, ca rămasă fără obiect.În cazul în care declaraţia de abţinere se respinge, prin aceeaşi încheiere instanţa se va pronunţa şi asupra cererii de recuzare.

59

Biletul nr. 30

1. Tranzacţia-notiune, conditii, procedura de judecata.Tranzacţia =acţiune de dispoziţie prin care părţile termină un proces început sau pot preîntâmpina prin concesii reciproce constând în renunţări reciproce la pretenţii sau în prestaţii noi săvârşite sau promise de o parte în schimbul renunţării de către cealaltă parte la dreptul care este litigios sau îndoielnicPărţile se pot prezenta oricând în timpul procesului, chiar dacă nu au fost citate pentru a cere pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească învoiala lor. Această hotărâre mai poartă denumirea de hotărâre de expedient.Tranzacţia mai poate fi exercitată în faza căii de atac şi executării silite.Când părţile se prezintă la termenul de judecată, tranzacţia poate fi primită de un singur judecător, când părţile se prezintă între termene hotărârea se dă în camera de consiliu.Învoiala părţilor se prezintă în scris, chiar de mână şi va alcătui dispozitivul hotărârii.Hotărârea de expedient se atacă cu recurs.Împotriva hotărârii de expedient se poate introduce acţiune în anulare. La tranzacţie revizuirea este inadmisibilă.

2. Intervenţia voluntară accesorie.

Intervenţia voluntară este cererea unui terţ de a intra într-un proces pornit de alte părţi pentru a-şi apăra un drept propriu sau pentru a apăra dreptul unei părţi din proces. În primul caz, intervenţia este principală, în cel de-al 2 lea caz intervenţia este accesorie.b.Intervenţia accesorieSe face tot sub forma unei cereri de chemare în judecată. Se face întotdeauna în interesul uneia dintre părţi şi fiind o apărare prin care nu se invocă un drept propriu se poate face atât la fond cât şi în apel.Intervenţia voluntară indiferent de formă este în competenţa instanţei sesizată cu cererea principală. Pentru ca părţile din proces să nu fie surprinse şi pentru a li se asigura dreptul la apărare, articolul 51 dispune că instanţa va asculta părţile şi se va pronunţa în principiu asupra admisibilităţii cererii. Pentru a admite cererea instanţa trebuie să controleze următoarele:dacă există interesdacă cererea are legătură cu cererea principalădacă este admisibilăiar la intervenţia principală dacă este formulată în termen.Asupra admisibilităţii în principiu instanţa se pronunţă prin încheiere – asupra ei nu se poate reveni, ea poate fi atacată odata cu fondul.Dacă cererea de intervenţie se admite, ea se comunică părţilor pentru a-şi formula apărările; a depune întâmpinare şi în cazul intervenţiei principale chiar cererea reconvenţională. Prin admiterea cererii terţul devine parte în proces luând procesul în starea în care se află intervenientul principal are o poziţie independentă, puţând face orice act procedural. Intervenientul accesoriu poate face numai acte după care profită partea pentru care a intervenit.Cererea de intervenţie se judecă odată cu cererea principală. Datorită caracterului diferit a celor 2 forme avem consecinţe diferite. În cazul intervenţie principale, dacă reclamantul sau pârâtul achiesează la cererea de chemare chemare în judecată, intervenţia principal va continua să fie judecată. În aceleaşi cazuri dacă cererea de intervenţie accesorie este în interesul unuia sau altuia, aceasta nu va mai putea fi judecată.În cazul intervenţiei principale doar judecarea ei duce la întârzierea cereri principale aceasta disjunsă şi rejudecată separat. Intervenţia accesorie se judecă întotdeauna cu cererea principală.

60

Soluţiile care se pot da de judecător sunt următoarele:- dacă se judecă împreună cererea principală şi intervenţia principală se dă o singură hotărâre judecătorească opozabilă tuturor părţilor; dacă se dijunge se dau 2 hotărâri care sunt opozabile tuturor părţilor în cazul în care intervenţia accesorie soluţia depinde de rezolvarea cererii principale. În cazul existenţei unei intervenţii principale instanţa nu poate admite în totalitate atât cererea reclamantului cât şi intervenţia principală când au acelaşi obiect pentru că se exclud.

3. Clasificarea actelor de procedură.Clasificarea actelor de procedura- în raport de mai multe criterii:a.Dupa subiectii sau organele de la care emana:Acte ale partilor:ex. cererea de chemare in judecata, cererea reconventionala, cererea de apel etc;Acte ale instantei:ex.hotararea judecatoreasca, primirea cererii de chemare in judecata, incheierea de sedinta etc;Acte ale celorlati participant in proces:ex. depunerea raportului de expertiza sau a anchetei sociale, procesele verbale de luare a unor masuri asiguratorii, dovezile de comunicare etc;b.Dupa modul de efectuare:Acte scrise:ex. cererea de chemare in judecata, hotararea judecatoreasca, citatia etc;Acte orale:ex.raspunsurile la interogatoriu, pronuntarea in sedinta publica, sustinerile partilor etc;c.Dupa caracterul actului de procedura:Acte obligatorii-care se impun prin lege in mod imperative; majoritatea actelor fac parte din aceatsa categorie;Acte facultative-cele asupra carora doar partile sunt in masura sa aprecieze asupra necesitatii depunerii sau formularii lor; ex.formularea unei cereri reconventionale sau exercitarea caii de atac.d.Dupa continutul actului de procedura:Acte de procedura care contin o manifestare de vointa-ex.tranzactia, achiesarea, cererea de chemare in judecata etc;-dupa numarul manifestarilor de vointa acestea pot fi la randul lor acte unilaterale, acte bilaterale si mutilaterale;Acte de procedura care constata o operatiune procedural-ex.citatia, procesul verbal de lictatie, dovada de comunicare etc;e.Dupa cadrul in care se indeplinesc:Acte care se indeplinesc in fata instantei-ex.interogatoriul, intampinarea etc;Acte care se indeplinesc in afara instantei, extrajudiciar-ex.expertiza, somatia, comunicarea citatiei etc;

Biletul nr. 31 1. Renunţarea la judecată.

Renunţarea= Reclamantul are 2 opţiuni:

să renunţe la judecarea procesului să renunţe la dreptul dedus judecăţiiRenunţarea la judecată poate avea loc oricând pe parcursul procesului şi poate fi făcută verbal în şedinţă sau prin cerere scrisă.După intrarea în dezbaterea fondului renunţarea reclamantului la judecată se poate face numai cu învoirea pârâtului.Constatarea renunţării la judecată se face prin încheierea dată fără drept de apel. Excepţie: divorţul. Renunţarea la dreptul dedus judecăţii - nu se mai poate introduce o nouă acţiune.

61

Renunţarea la drept se poate face oricând şi fără învoirea celeilalte părţi. Ea se poate face în şedinţă personal sau prin înscris autentic.Înstanţa va pronunţa o hotărâre prin care va respinge cererea în fond şi va hotărâ asupra cheltuielilor de judecată.

2. Incompatibilitatea judecătorului.Incompatibilitatea este reglementată în art. 41 şi 42 codul de procedură civilă. Legea prevede trei cazuri de incompatibilitate:Judecătorul care a pronunţat o hotărâre sau încheiere interlocutorie într-o pricină nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în apel, recurs contestaţia în anulare sau revizuire.Judecătorul care nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeaşi cauză.este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii:1.când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil;2.când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă;3.când este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soţului uneia dintre aceste persoane;4.când soţul sau fostul său soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre părţi;5.dacă el, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părţi într-un proces care se judecă la instanţa la care una dintre părţi este judecător;6.dacă între el, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, şi una dintre părţi a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. În cazul plângerilor penale formulate de părţi în cursul procesului, judecătorul devine incompatibil numai în situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa;7.dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;8.dacă el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre părţi;9.dacă el, soţul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, se află în relaţii de duşmănie cu una dintre părţi, soţul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv;10.dacă, atunci când este învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau o rudă a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi pricini înaintea altei instanţe;11.dacă este soţ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt membru al completului de judecată;12.dacă soţul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau asistat partea în aceeaşi pricină înaintea altei instanţe;13.atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.Cazurile privitoare la soţ se aplică şi în cazul concubinilor.Toate aceste cazuri sunt de strictă interpretare.Excepţia de incompatibilitate poate fi invocată de oricine, oricând. !!! Pot fi recuzaţi numai judecătorii care fac parte din completul de judecată –art.46C.proc.civ.

3. Principiul dreptului la apărare.

62

Principiul dreptului de apărare-reglementat constituţional în art. 24 şi de C.proc.civ. în art.13 Dreptul la apărare are 2 acceptiuni:a. material - mai larg - şi care cuprinde întregul complex de drepturi şi garanţii procesuale care asigură parţilor posibilitatea de a-şi apăra drepturile şi interesele.b. formal - mai restrâns - şi care vizează dreptul părţilor de a-şi angaja un apărător.Realizarea dreptului la apărare prin prisma modului de organizare şi funcţionare a instanţelor este asigurat de existenta unui sistem de principii care stă la baza organizării şi funcţionarii instanţelor cum ar fi legalitatea, egalitatea, gratuitatea, colegialitatea, publicitatea.Ajutorul public judiciar este o garantie a dreptului la aparare.

Biletul nr. 32 1. Achiesarea-noţiune, forme, exemplificare.

Achiesarea => se poate prezenta în 2 forme:Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului => are loc prin recunoaşterea pretenţiilor reclamantului, fie spontan, fie la interogatoriu.- este un act unilateral şi îşi produce efectele fără acceptul reclamantului.- pârâtul poate recunoaşte parţial pretenţiile reclamantului, în acest caz instanţa putând pronunţa o hotărâre parţială care este executorie de drept. Achiesarea părţii care a pierdut procesul la hotărârea primei instanţe => se realizează prin faptul că acesta renunţă la atacarea hotărârii, fie cu apel fie cu recurs. Achiesarea poate fi în aceste condiţii expresă sau tacită. Este tacită când execută de bună voie şi este expresă cănd declară după pronunţarea hotărârii că renunţă la calea de atac.

2. Completul de divergenţă.Judecata în complet de divergenţăÎn situaţia prevăzută la art. 398 alin. (3), divergenţa se judecă în aceeaşi zi sau, dacă nu este posibil, într-un termen care nu poate depăşi 20 de zile de la ivirea divergenţei, cu citarea părţilor. În pricinile considerate urgente acest termen nu poate fi mai mare de 7 zile.Dezbaterile vor fi reluate asupra chestiunilor rămase în divergenţă şi care se anunţă părţilor în şedinţă, instanţa fiind îndreptăţită, atunci când apreciază că este necesar, să administreze noi dovezi şi să ordone orice alte măsuri îngăduite de lege.Părţile vor pune din nou concluzii asupra chestiunilor aflate în divergenţă.Dispoziţiile art. 398 alin. (2) se aplică în mod corespunzător, judecătorii având dreptul de a reveni asupra părerii lor care a provocat divergenţa.Când divergenţa nu priveşte soluţia ce trebuie dată întregii cauze, după judecarea chestiunilor rămase în divergenţă, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea cauzei.

3. Clasificarea legilor de procedură civilă.Clasificarea legilor de procedura civilaa.Dupa obiectul de reglementare:-legi de organizare judecatoreasca –reglementeaza structura, alcatuirea instantelor judecatoresti si statutul magistratilor; ex.Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si al procurorilor, Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara;-legi de competenta-reglementeaza atributiile organelor judiciare in raport de alte organe cu atributii jurisdictionale si realizeaza in acelasi timp delimitarea de sarcini in cadrul sistemului instantelor judecatoresti; sediul principal al acestor norme il constituie Codul de procedura civila;-legi de procedura propriu-zisa-reglemeneteaza modul de desfasurare a activitatii de solutionare a cauzelor civile si de urmarire silta a dispozitiilor cuprinse in titlurile executorii; sediul principal al acestor norme il constituie Codul de procedura civila; aceste legi se divid la randul

63

lor in –legi de procedura contencioasa;-legi de procedura necontencioasa;-legi de executare silita;b.Dupa sfera raporturilor sociale reglementate:-legi generale-regelemeneteaza raporturile aplicabile in orice materie cu exceptia acelora pentru care s-a instituit o alta procedura;art.721C.pr.civ. si art.2C.proc.civ. precizeaza expres ca dispozitiile sale alcatuiesc procedura de drept comun in materie civila;-legi speciale de procedura-prescriu reguli de urmat intr-o anumita materie determinate si datorita acestei imprejurari norma speciala deroga de la dreptul comun;ex.Legea nr.247/2005 privin reforma in domeniile proprietatii si justitiei, cuprinde in titlul XIII dispozitii privind judecata proceselor funciare derogatorii de la dreptul comun;Clasificarea este importanta pentru stabilirea raporturilor dintre acestea atunci cand vin in concurs.Prima regula este aceea ca normele speciale au intaietate fata de normele generale chiar daca acestea sunt ulterioare.Cea de a adoua regula stabileste ca legile special se intregesc cu cele generale.Cea de a treia regula ce trebuie retinuta este aceea ca legile special sunt de stricta interpretare.c.Dupa caracterul conduitei:-legi procedura imperative-cele care impun o anumita conduita de la care partile nu pot deroga;-legi de procedura dispositive(supletive sau permisive)-cele care impugn o conduit de la acre partile pot conveni sa se abata; De regula, caracter imperativ trebuie atribuit normelor care vizeaza interesul public al bunei administrari a justitiei si caracter dispozitiv celor care nu exced interesele procesuale ale partilor.Sunt considerate cu caracter imperativ normele referitoare la organizarea judiciara, competenta materiala a instantelor si cele care vizeaza principiile de baza ale activitatii judiciare.

Biletul nr. 33 1. Acţiunea legilor de procedură în timp.

Actiunea legilor de procedura civila-C.proc.civ. cuprinde un capitol distinct referitor la aplicarea legii de procedura civila in timp si in spatiu.- in timp-legea procesual civila produce efectele in tot intervalul de timp de la intrarea in vigoare si pana la abrogare; actele si faptele ce se produc intre momentul intrarii in vigoare si abrogare vor fi supuse legii respective (tempus regit actum); legea procedurală nu are putere retroactivă; “conflictul legilor in timp” se solutioneaza potrivit principiului imediatei aplicatiuni a legii noi(nu mai este reluat de C.proc.civ.)-ultimul act normativ va guverna atat procesele in curs de judecata, cat si cele nascute din fapte anterioare noii legi,dar promovate dupa aparitia acesteia.Legea noua nu aduce atingere actelor procedurale imdeplinite anterior intrarii ei in vigoare. Dar nici legea veche nu se mai aplica dupa abrogarea sa-art.25 Cod procedura civila.Exceptie:-admisibilitatea şi puterea probelor preconstituite şi a prezumţiilor legale se apreciaza dupa legea in vigoare la data producerii lor sau a săvârşirii faptelor juridice care fac obiectul probaţiunii; - in cazul schimbarii competentei pentru cauzele in curs de judecata care raman in jurisdictia instantelor investite la acea data conform art.25al.2 C.pr.civ.

2. Competenţa teritorială absolută.Competanţa teritorială – în principiu are caracter relativ dar în unele cazuri e absolută. Ex. – competenţa teritorială exclusivă sau excepţională.Competenţă teritorială exclusivă- prin derogare de la regula prevazuta in art107 privitor la competenţa teritorială de drept comun – stabilirea competenţei teritoriale exclusive – o altă instanţa decât cea de la domiciliul pârâtului._Cererile privitoare la bunurile imobile care se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află acel imobil – articolul 1171 Codul de procedură civilă.

64

Această dispoziţie vizează numai acţiunile reale imobiliare nu şi acţiunile personale. Importanta-poate să asigure o judecată în condiţii mai bune dacă se administreaza probe.Cand imobilul e situat în circumscripţia mai multor instanţe – cererea se face la cea de la domiciliul pârâtului dacă acesta se află la una din circumscripţii, în caz contrar cererea poate fi introdusă la oricare din instanţele unde se află imobilul în litigiul.Dispoziţiile se aplică şi în ceea ce priveşte acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune_Competenta instanţei de la ultimul domiciliu al celui decedat- pentru cererile referitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare, a cererilor privitoare la moştenire precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le au unii împotriva celorlalţi şi cererile legatarilor sau creditorilor celui decedat împotriva vreunui moştenitor, sau executor testamentar; Contradicţia aparută între textul articolul 117 şi 118 din Codul de procedură civilă e soluţionată în sensul că se aplică competenţa prevăzută de articolul 118, chiar dacă imobilul nu se află în raza teritorială a instanţei ultimului domiciliu al defunctului.Soluţia se justifică prin faptul că în materie de succesiuni, competenţa are un caracter special.Menţionăm ca în situaţia în care în masa bunurilor comune există şi imobile, partajul acestor bunuri – competentă este instanţa care soluţionează divorţul, dacă partajul e formulat ca o cerere accesorie, însă după divorţul cererea de partaj e de competenţa instanţei locului unde s-a situat imobilul._Cererile în materie de societate –competenţa teritoriala a instanţei(tribunalul) unde societatea îşi are sediul principal până la lichidarea în fapt._În unele situaţii competenţa exclusivă e stabilită printr-o dispoziţie specială din Codul de procedură civilă sau print-o lege specială cum ar fi:- soluţionarea cererii de desfacere a căsătoriei e de competenţa instanţei locului unde soţi au avut ultimul domiciliu, dacă soţi nu au avut domiciliul comun sau nici unul din soţi nu mai locuiesc în circumscripţia unde a fost ultimul domiciliu comun – competenţa e a instanţei de la domiciliul pârâtului, dacă această nu are domiciliul în ţară, e competentă judecătoria de la domiciliu reclamantului.- În materia conflictelor de muncă – e competentă instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul unităţii, articolul 72 din legea 168 / 1999 – competenţa. -Soluţionarea cererilor privitoare la declararea morţii – e de competenţa instanţei ultimului domiciliu al defunctului.

3. Procedura de aplicare a amenzilor judiciare.Definitie= sanctiune materializata in plata unei sume de bani si presupune savarsirea unei abateri in cursul judecatii; Rol: intodeauna represiv; sancţionează reaua-credinţă a părţilor în exercitarea actelor de procedurăCazuri de aplicare- cele prevazute de art.187C.pr.civ-se pot aplica atat partilor participante la proces cat si altor participanti(institutii, martori, avocati etc)Procedura de aplicare-se aplica de catre instanta de judecata in fata careia s-a savarsit abatarea;-instanta stabileste limitele amenzii in fucntie de circumstante;-se aplica printr-o incheiere executorie;-impotriva aplicarii amenzii se poate face cerere de reexaminare în 15 zile de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii, la aceasi instanta(complet) care a aplicat amenda care, in camera de consiliu, poate reveni asupra acesteia prin incheiere irevocabila;

65

Biletul nr. 34 1. Intervenţia terţilor în proces: noţiune, forme.

Terţele persoane pot fi chiar ele interesate să participe la proces şi legea le permite să facă acest lucru sub forma intervenţiei voluntare. În toate cazurile în care discutăm de participarea terţilor în proces avem în vedere existenţa unui singur proces care este în curs de desfăţurare în cadrul căruia se formulează cereri incidentale sau conexe.

În consecinţă avem 3 forme mari de participare a terţilor în proces:intervenţia forţată –art.68-77C.pr.civ;intervenţia voluntară-art.61 – 67 Codul de procedură civilă.Intervenţia din oficiu4.1.Intervenţia voluntară este cererea unui terţ de a intra într-un proces pornit de alte părţi pentru a-şi apăra un drept propriu sau pentru a apăra dreptul unei părţi din proces. În primul caz, intervenţia este principală, în cel de-al 2 lea caz intervenţia este accesorie.a.Intervenţia principalăSe face sub forma unei cereri de chemare în judecată şi este îndreptată impotriva ambelor părţi din proces. În această cerere terţul tinde să câştige pentru sine în parte obiectul procesului. Cererea poate fi făcută doar în faţa primei instanţe şi înainte de încheierea dezbaterilor. Cu învoirea părţilor cererea se poate face şi direct şi indirect în apel.b.Intervenţia accesorieSe face tot sub forma unei cereri de chemare în judecată. Se face întotdeauna în interesul uneia dintre părţi şi fiind o apărare prin care nu se invocă un drept propriu se poate face atât la fond cât şi în apel.

Intervenţia voluntară indiferent de formă este în competenţa instanţei sesizată cu cererea principală. Pentru ca părţile din proces să nu fie surprinse şi pentru a li se asigura dreptul la apărare, articolul 51 dispune că instanţa va asculta părţile şi se va pronunţa în principiu asupra admisibilităţii cererii. Pentru a admite cererea instanţa trebuie să controleze următoarele:dacă există interesdacă cererea are legătură cu cererea principalădacă este admisibilăiar la intervenţia principală dacă este formulată în termen.Asupra admisibilităţii în principiu instanţa se pronunţă prin încheiere – asupra ei nu se poate reveni, ea poate fi atacată odata cu fondul.Dacă cererea de intervenţie se admite, ea se comunică părţilor pentru a-şi formula apărările; a depune întâmpinare şi în cazul intervenţiei principale chiar cererea reconvenţională. Prin admiterea cererii terţul devine parte în proces luând procesul în starea în care se află intervenientul principal are o poziţie independentă, puţând face orice act procedural. Intervenientul accesoriu poate face numai acte după care profită partea pentru care a intervenit.Cererea de intervenţie se judecă odată cu cererea principală. Datorită caracterului diferit a celor 2 forme avem consecinţe diferite. În cazul intervenţie principale, dacă reclamantul sau pârâtul achiesează la cererea de chemare chemare în judecată, intervenţia principal va continua să fie judecată. În aceleaşi cazuri dacă cererea de intervenţie accesorie este în interesul unuia sau altuia, aceasta nu va mai putea fi judecată.În cazul intervenţiei principale doar judecarea ei duce la întârzierea cereri principale aceasta disjunsă şi rejudecată separat. Intervenţia accesorie se judecă întotdeauna cu cererea principală. Soluţiile care se pot da de judecător sunt următoarele:- dacă se judecă împreună cererea principală şi intervenţia principală se dă o singură hotărâre judecătorească opozabilă tuturor părţilor; dacă se dijunge se dau 2 hotărâri care sunt opozabile tuturor părţilor în cazul în care intervenţia accesorie soluţia depinde de rezolvarea cererii

66

principale. În cazul existenţei unei intervenţii principale instanţa nu poate admite în totalitate atât cererea reclamantului cât şi intervenţia principală când au acelaşi obiect pentru că se exclud.

2. Elementele acţiunii civile-enumerare si explicare.Elementele acţiunii civile:Părţile-acţiunea nu poate fi concepută fără existenta a cel puţin 2 persoane fizice sau juridice;denumirea generică de părţi primeşte denumiri particulare în funcţie de cadrul procesual în care ne aflăm.Vorbind de părţi avem în vedere persoanele între care s-a legat raportul juridic dedus judecăţii şi nu de reprezentanţii lor legali şi convenţionari. Părţile-sunt si terţii intervenienti;Articolul 55C.proc.civ arată că sunt „părţi” în judecată „reclamantul” şi „pârâtul” şi, în condiţiile legii, „terţele persoane” care intervin voluntar sau forţat în proces. Judecata contencioasă – spre deosebire de cea necontencioasă sau graţioasă – are, în mod necesar, cel puţin două părţi: o „parte reclamantă” şi o „parte pârâtă”. Aceştia sunt subiecţii principali în judecată; faţă de terţi – faţă de toţi ceilalţi, străini de judecată – hotărârea instanţei este un res inter alios acta.În procedura contencioasă, „părţile” – reclamantul şi pârâtul – reprezintă componenta subiectivă a acţiunii civile.

3. Reguli generale privind propunerea probelor.Reguli comune privind propunerea şi administrarea- propunerea probelor se face de reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de pârât prin întâmpinare. Nepropunerea probelor în aceste condiţii atrage decăderea părţilor din dreptul de a cere probe, afară de cazurile expres prevăzute de articolul 254al.2 C.pr. civilă şi anume:- când nevoia dovezi reiese din dezbateri şi partea nu avea cum să o prevadă;- când administrarea dovezi nu pricinuieşte amânarea judecăţii;- când dovada nu a fost cerută în condiţiile legii din motive temeinic justificate- există acordul părţilor- necesitate probei rezultă din modificarea cererii de chemare în judecată; Partea care a lipsit la propunerea şi încuviinţarea dovezi este încuvinţată să ceară dovada contrarie la şedinţa următoare iar în caz de împiedicare la primul termen.Dacă o parte renunţă la probele pe care le-a produs, acestea pot fi însuşite de cealaltă parte, iar dacă ambele părţi renunţă instanţa din oficiu poate administra probele. – 257C.proc.civ.Probele se încuvinţează şi se resping prin încheiare motivată. – art.258C.proc.civ.Administrarea probelor se face în faţa instanţelor de judecată în ordinea statornicită de către aceasta. Dovada şi dovada contrarie se va administra pe cât este posibil în acelaşi timp.

Biletul nr. 35 1. Cererea reconvenţională.

Cererea reconvenţională reglementată în articolul 209-210 C.pr.civilă.Definitia= cererea adresata instantei de catre parat intr-un proces inceput, prin care acesta invoca pretentii proprii in legatura cu cererea reclamantului;Exemplu: când paratul tinde la o compensare judiciară sau în situaţia în care pârâtul pune în discuţie însă-şi validitatea temeiului juridic a pretenţiilor reclamantului.Caracter – reprezinta o cerere de chemare in judecata; pârâtul poate opta pentru introducerea unei cereri de chemare în judecată separată sau poate să opteze doar să se apere pentru a obţine o reducere a pretenţiilor reclamantului. Din punct de vedere al conţinutului cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile cerute pentru cererea de chemare în judecată, inclusiv în ceea ce priveşte timbrajul.- în principiu este facultativă;

67

Competenta - având caracter incidental se soluţionează de instanţa investită cu cererea principală chiar dacă s-ar încălca o normă imperativă de competenţă.Procedura-art.209alin.4 prevede că cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată. Când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa pârâtului în acest scop, dispoziţiile alin. (5) fiind aplicabile.Reclamantul nu poate formula cerere reconvenţională la cererea reconvenţională a pârâtului iniţial.-Sancţiunea depunerii tardive a cererii reconvenţionale este decăderea-În cazul cererii reconvenţionale instanţa nu se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu asupra cererii ce o rezolvă prin hotărâre odată cu cererea principală.

2. Competenţa teritorială alternativă.Competenţă teritorială alternativă sau facultativă-Este atunci când legea stabileşte 2 sau mai multe instanţe deopotrivă competente pentru soluţionarea unor pricini, iar reclamantul are alegerea între instanţele respective;-Insă alegerea odată făcută nu mai poate fi schimbată –art.113C.pr.civ.- Competenţa teritorială alternativă este considerată o tehnică de protecţie a reclamantului. Dacă, urmărind protejarea pârâtului, legiuitorul a consacrat principiul actor sequitur forum rei, nu mai puţin sensibil faţă de necesitatea de a proteja, în unele situaţii, pe reclamant, el a deschis acestuia posibilitatea de opţiune între mai multe instanţe.

3. Reguli generale privind încuviinţarea probelor.Reguli comune privind admisibilitatea, administrarea şi aprecierea probelorReguli comune privind admisibilitatea= proba trebuie să fie legală, să fie verosimilă, să fie pertinentă, să aibă legătură cu obiectul cauzei; să fie concludentă, adică să ducă la rezolvarea cauzei. – art.255C.proc.civ.Reguli comune privind propunerea şi administrarea = propunerea probelor se face de reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de pârât prin întâmpinare. Nepropunerea probelor în aceste condiţii atrage decăderea părţilor din dreptul de a cere probe, afară de cazurile expres prevăzute de articolul 254al.2 C.pr. civilă şi anume:când nevoia dovezi reiese din dezbateri şi partea nu avea cum să o prevadă;când administrarea dovezi nu pricinuieşte amânarea judecăţii;când dovada nu a fost cerută în condiţiile legii din motive temeinic justificateexistă acordul părţilornecesitate probei rezultă din modificarea cererii de chemare în judecată; Partea care a lipsit la propunerea şi încuviinţarea dovezi este încuvinţată să ceară dovada contrarie la şedinţa următoare iar în caz de împiedicare la primul termen.Dacă o parte renunţă la probele pe care le-a produs, acestea pot fi însuşite de cealaltă parte, iar dacă ambele părţi renunţă instanţa din oficiu poate administra probele. – 257C.proc.civ.Probele se încuvinţează şi se resping prin încheiare motivată. – art.258C.proc.civ.Administrarea probelor se face în faţa instanţelor de judecată în ordinea statornicită de către aceasta. Dovada şi dovada contrarie se va administra pe cât este posibil în acelaşi timp.Reguli comune privind aprecierea = probele se apreciază liber de către judecător.

Biletul nr. 3668

1. Întâmpinarea.Scopul şi cuprinsul întâmpinăriiÎntâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt şi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată.Întâmpinarea va cuprinde:a) numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, dacă reclamantul nu le-a menţionat în cererea de chemare în judecată. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;b) excepţiile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de cererea reclamantului;c) răspunsul la toate pretenţiile şi motivele de fapt şi de drept ale cererii;d) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere, dispoziţiile art. 194 lit. e) fiind aplicabile în mod corespunzător;e) semnătura.

2. Competenţa teritorială exclusivă.Competenţă teritorială exclusivă- prin derogare de la regula prevazuta in art107 privitor la competenţa teritorială de drept comun – stabilirea competenţei teritoriale exclusive – o altă instanţa decât cea de la domiciliul pârâtului._Cererile privitoare la bunurile imobile care se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află acel imobil – articolul 1171 Codul de procedură civilă. Această dispoziţie vizează numai acţiunile reale imobiliare nu şi acţiunile personale. Importanta-poate să asigure o judecată în condiţii mai bune dacă se administreaza probe.Cand imobilul e situat în circumscripţia mai multor instanţe – cererea se face la cea de la domiciliul pârâtului dacă acesta se află la una din circumscripţii, în caz contrar cererea poate fi introdusă la oricare din instanţele unde se află imobilul în litigiul.Dispoziţiile se aplică şi în ceea ce priveşte acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune_Competenta instanţei de la ultimul domiciliu al celui decedat- pentru cererile referitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare, a cererilor privitoare la moştenire precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le au unii împotriva celorlalţi şi cererile legatarilor sau creditorilor celui decedat împotriva vreunui moştenitor, sau executor testamentar; Contradicţia aparută între textul articolul 117 şi 118 din Codul de procedură civilă e soluţionată în sensul că se aplică competenţa prevăzută de articolul 118, chiar dacă imobilul nu se află în raza teritorială a instanţei ultimului domiciliu al defunctului.Soluţia se justifică prin faptul că în materie de succesiuni, competenţa are un caracter special.Menţionăm ca în situaţia în care în masa bunurilor comune există şi imobile, partajul acestor bunuri – competentă este instanţa care soluţionează divorţul, dacă partajul e formulat ca o cerere accesorie, însă după divorţul cererea de partaj e de competenţa instanţei locului unde s-a situat imobilul._Cererile în materie de societate –competenţa teritoriala a instanţei(tribunalul) unde societatea îşi are sediul principal până la lichidarea în fapt._În unele situaţii competenţa exclusivă e stabilită printr-o dispoziţie specială din Codul de procedură civilă sau print-o lege specială cum ar fi: - soluţionarea cererii de desfacere a căsătoriei e de competenţa instanţei locului unde soţi au avut ultimul domiciliu, dacă soţi nu au avut domiciliul comun sau nici unul din soţi nu mai

69

locuiesc în circumscripţia unde a fost ultimul domiciliu comun – competenţa e a instanţei de la domiciliul pârâtului, dacă această nu are domiciliul în ţară, e competentă judecătoria de la domiciliu reclamantului.- În materia conflictelor de muncă – e competentă instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul unităţii, articolul 72 din legea 168 / 1999 – competenţa.-Soluţionarea cererilor privitoare la declararea morţii – e de competenţa instanţei ultimului domiciliu al defunctului.

3. Coparticiparea procesuală – definiţie şi forme.Coparticiparea procesuala-forme si efecteFormeArt. 59 Cod de procedură civilă prevede că mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte, dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţie comună sau dacă au aceeaşi cauză ori există între ele o strânsă legătură. Această situaţie se numeşte: coparticipare procesuală sau litisconsorţiu. Copacitatea procesuală se clasifică în funcţie de două criterii:după cum se reunesc părţile cu interese identice sau se reunesc mai multe cereri între aceleaşi părţi sau si cu alte părţi dacă există o legătură strânsă avem:Coparticipare – subiectivă– părţile activă – mai mulţi reclamanţi pasivă – mai mulţi pârâţi mixtă - mai mulţi reclamani şi mai mulţi pârâţi - obiectivă – cererile în raport cu rolul voinţei părţilor:Coparticipare procesuală facultativă – în principiu este independenţa procesuală – adică actele, apărările, concluziile nu pot folosi sau păgubi pe ceilalţi. În cazul în care prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii legale efectele hotărârii se întind asupra tuturor actelor utile cauzei îşi extind efectele şi asupra celorlalţi participanţi.Coparticipare procesuală necesară. Pentru a fi parte în proces fie singur fie împreună cu alţii, orice persoană trebuie să îndeplinească condiţiile de exerciţiu ale acliunii civile.

Biletul nr. 37 1. Coparticiparea procesuală – efecte.

Efectele coparticipării-numai in cazul litisconsorţiului facultativ-coparticipanţii procesuali se bucura, în raporturile dintre ei, de independenţă procesuală- art.60al.1 C.pr.civ. potrivit cu care ,,actele de procedură, apărările şi concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu pot profita celorlalţi şi nici nu îi pot prejudici”.Exceptie -dovezile odată administrate sunt câştigate cauzei în raport cu toţi coparticipanţii.- coparticiparea procesuală necesară este guvernată de principiul dependenţei- art.60al.2 C.pr.civ. dispune ca ,,dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor sau pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele de procedură încuviinţate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc şi celorlalţi”; textul are în vedere doar actele şi termenele de procedură favorabile;dacă actele de procedură ale unora dintre părţi sunt potrivnice celor făcute de alţi participanţi instanţa va ţine seama de cele mai favorabile;-hotărârea judecătorească produce efecte similare faţă de toţi coparticipanţii. -excepţiile absolute, ca prescripţia dreptului la acţiune, puterea lucrului judecat sau necompetenţa instanţei, profită tuturor participanţilor procesuali in cazul admiterii

70

2. Reguli procesuale privind administrarea dovezilor.Reglementare: articolul 359 - 365 C.pr.civilă.Asigurarea dovezilor = posibilitate dată persoanei care este interesată în constatarea de urgenţă a mărturiei unei persoane, a părerii unui expert a stării unor bunuri mobile şi imobile sau care doreşte să le dobândească recunoaşterea unui inscris, a unui fapt, drept care sunt în primejdie să dispară sau sunt greu de administrat în viitor.Cererea poate fi făcută şi în cazul în care nu este primeşdie de întârziere dar numai cu învoiala pârâtului.În cererea de asigurare de dovezi trebuie să se arate dovezile care se solicită a fi administrate, starea de urgenţă sau acordul pârâtului.Se poate cere:pe cale principală înainte de a se introduce cererea de chemare în judecată;pe cale incidentală în timpul judecăţii.Dacă cererea se introduce pe cale principală, competenţa revine Judecătoriei în raza căreia se află martorul sau obiectul cercetării.Dacă cererea este incidentă e competentă instanţa care judecă pricina.Întâmpinarea nu este obligatorie. Judecata se face în camera de consiliu cu sau fără citarea părţilor, iar instanţa se pronunţă prin încheiere fie imediat, fie la un termen faxat ulterior.Încheiarea de admitereeste executorie şi nu se atacă.Încheierea de respingere poate fi atacată cu apel în 5 uile de pronunţare sau comunicare, după caz – art.361c.proc.civ.Codul reglementează o procedură de constatare a stărilor de fapt. Ea poate fi făcută când există urgenţă, care rezidă din posibilitatea încetării ori schimbării stării de fapt până la administrarea dovezilor.Cererea este de competenţa instanţei în circumscripţia căreia urmează să se facă constatarea. Pentru facerea constatării este delegat un executor judecătoresc. Se poate face şi fără încunoştinţarea celui împotriva căruia se cere. Se face printr-un proces-verbal care se comunică în copie şi celui împotriva căruia s-a făcut. Procesul - verbal constituie dăvada până la proba contrarie. Dacă există primeşdie de întârziere, constatarea se poate face şi în zilele de sărbătoare şi în afara orelor legale dar numai cu încuviinţarea magistratului.Probele conservate prin instituţia asigurării dovezilor pot fi folosite şi de partea potrivnică în derularea procesului.Cheltuielile pricinuite cu asigurarea dovezilor vor fi avute în vedere de instanţa care judecă fondul.

3. Clasificarea actelor de procedură civilă.Clasificarea actelor de procedura- în raport de mai multe criterii:a.Dupa subiectii sau organele de la care emana:Acte ale partilor:ex. cererea de chemare in judecata, cererea reconventionala, cererea de apel etc;Acte ale instantei:ex.hotararea judecatoreasca, primirea cererii de chemare in judecata, incheierea de sedinta etc;Acte ale celorlati participant in proces:ex. depunerea raportului de expertiza sau a anchetei sociale, procesele verbale de luare a unor masuri asiguratorii, dovezile de comunicare etc;b.Dupa modul de efectuare:Acte scrise:ex. cererea de chemare in judecata, hotararea judecatoreasca, citatia etc;Acte orale:ex.raspunsurile la interogatoriu, pronuntarea in sedinta publica, sustinerile partilor etc;c.Dupa caracterul actului de procedura:

71

Acte obligatorii-care se impun prin lege in mod imperative; majoritatea actelor fac parte din aceatsa categorie;Acte facultative-cele asupra carora doar partile sunt in masura sa aprecieze asupra necesitatii depunerii sau formularii lor; ex.formularea unei cereri reconventionale sau exercitarea caii de atac.d.Dupa continutul actului de procedura:Acte de procedura care contin o manifestare de vointa-ex.tranzactia, achiesarea, cererea de chemare in judecata etc;-dupa numarul manifestarilor de vointa acestea pot fi la randul lor acte unilaterale, acte bilaterale si mutilaterale;Acte de procedura care constata o operatiune procedural-ex.citatia, procesul verbal de lictatie, dovada de comunicare etc;e.Dupa cadrul in care se indeplinesc:Acte care se indeplinesc in fata instantei-ex.interogatoriul, intampinarea etc;Acte care se indeplinesc in afara instantei, extrajudiciar-ex.expertiza, somatia, comunicarea citatiei etc;

Biletul nr. 38 1. Prima zi de înfăţişare- definiţie, importanţă, acte procedurale ce se pot întocmi până la acest termen;.

Este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.Cel dintai termen intr-un litigiu civil la care, partile fiind legal citate, pot pune concluzii. La prima zi de infatisare reclamantul isi poate modifica actiunea in ceea ce priveste obiectul ei sau chemarea in judecata a altor persoane, iar paratul poate formula cererea reconventionala si poate introduce terte persoane in proces, de exemplu, chemarea in garantie. De asemenea, partile au posibilitatea de a ridica exceptiile si de a cere probe si contraprobe.Pentru identificarea momentului numit prima zi de infatisare se cer a fi indeplinite 2 conditii :-partile sa fi fost legal citate ;-partile sa poata puna concluzii.Acest moment reprezinta inceputul fazei publice si contradictoriu a procesului. Nu trebuie confundata cu primul termen de judecata.De acest moment se leaga posibilitatea efectuarii unor acte procesuale menite a intrebi cadrul procesual al procesului si de a complini anumite deficiente semnalate pana la acea data.Neefectuarea acestor acte pana la termenul considerat prima zi de infatisare atrage sanctiunea decaderii din dreptul de a le mai putea indeplini ulterior.Reclamantul are dreptul de a cere instantei un nou termen pana la prima zi de infatisare pentru intregirea sau modificarea cererii de chemare in judecata sau pentru a propune noi probe.Intregirea cererii se refera la complinirea unor lipsuri precum : aratarea motivelor de fapt si de drept, indicarea domiciliului partilor, calitatea procesuala.Modificarea vizeaza schimbarea unor elemente indicate gresit : temeiul de drept al actiunii, obiectul cererii.Intregirea sau modificarea cererii poate fi ceruta numai daca cererea se judeca pentru prima data in fond.Cererea de chemare in judecata nu se considera modificata si nu se vada termen,luandu-se act de declaratiile verbale ale reclamantului in incheierea de sedinta in urmatoarele cazuri :-cand se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii ;-cand se mareste / micsoreaza catemea sau obiectul cererii ;-cand se solutioneaza valoarea obiectului pierdut/ pierit ;- cand se inlocuieste cererea in constatare printr-o cerere in realizarea dreptului sau dimpotriva, in cazul in care cererea in constatare poate fi primita.Paratul care nu a depus intampinarea la prima zi de infatisare trebuie sa-si anunte verbal,

72

probele, apararile de care urmeaza sa se foloseasca.Chemarea in judecata a altor persoane, chemarea in garantie, cand sunt facute de catre parat, precum si aratarea titularului dreptului trebuie facute pana la prima zi de infatisare. In caz contrar de sanctioneaza cu judecarea lor separata.Dovezile, probele care nu au fost cerute pana la prima zi de infatisare sub sanctiunea decaderii nu vor mai putea fi invocate in cursul dezbaterilor decat cu exceptia urmatoarelor cazuri :-cand nevoia administarrii dovezii ar reiesi din dezbateri si partea nu o poate prevedea ;-cand administrarea dovezii nu impune amanarea judecatii ;-cand dovada nu a fost propusa in conditiile legii din cauza nestiintei sau lipsei de pregatire a partii ce nu a fost asistata sau reprezentata de avocat.         Prima zi de înfăţişare prezintă importanţă şi din punct de vedere probatoriu. Astfel, la prima zi de înfăţişare reclamantul poate propune noi probe, mai ales în raport cu cererea modificată. Dacă pârâtul a depus întâmpinare reclamantul va putea solicita un termen pentru a propune dovezile în apărare. Art. 134 C. proc. civ. defineşte prima zi de înfăţişare ca aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii. Prima zi de înfăţişare nu se confundă cu primul termen de judecată. Primul termen poate constitui însă şi prima zi de înfăţişare dar numai dacă sunt întrunite cumulativ cele două cerinţe esenţiale: părţile să fi fost legal citate şi ele să poată pune concluzii.Prima zi de înfăţişare prezintă o importanţă deosebită atât pentru părţi, cât şi pentru instanţă. Într-adevăr, legea leagă de acest moment exerciţiul unor drepturi procesuale ale părţilor, cum este depunerea întâmpinării, a acţiunii reconvenţionale etc. Pe de altă parte, la prima zi de înfăţişare se conturează cadrul general al dezbaterilor publice ulterioare. Este momentul în care, astfel cum se afirmă în limbajul practicienilor, „se leagă procesul”. Instanţa de judecată va trebui să manifeste chiar din acest moment un rol activ în clarificarea unor aspecte ale cauzei având ca obiect pretenţiile şi apărările părţlor.

2. Excepţia de necompetenţă.Excepţia de necompetenţă: este posibil ca instanţa sesizată cu o cerere de chemare în judecată sau o cale de atac să nu fie competentă. Invocarea necompetenţei se face pe cale de excepţie putand fi invocata pana la momentele prevazute de art.130C.proc.civ.Excepţia de necompetenţă poate viza atât competenţa absolută cât şi cea relativă. Excepţia se pune în mod obligatoriu în discuţia părţilor.Încălcarea normei de competenţă absolută poate fi invocată de oricare din părţi chiar şi de reclamantul care a sesizat instanţa necompetentă, excepţia mai poate fi ridicată şi de procuror, iar instanţa este obligată să verifice din oficiu si sa consemneze in incheierea de sedinta temeiurile de drept pentru care constata competenta proprie;Poate fi invocată pana la primul termen in fata primei instante, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului; in apel sau recurs se poate invoca numai dacă a format obiect de dezbatere în primă instanţă;Incălcarea normei de competenţă relativă, nu poate fi invocată decât de pârât, prin intampinare sau, cand intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen; necompetenţa privata nu poate fi invocată în faţa instanţei de apel sau recurs decât dacă a fost obiect de dezbatere în faţa instanţei de fond şi care i-a respins gresit excepţia formulată de pârât. Solutii:- Dacă se admite excepţia instanţa îşi va declina competenţa prin sentinţă sau decizie în favoarea instanţei competente sau organului cu activitate jurisdicţională.- Dacă se respinge excepţia instanţa pronunţă o incheiere interlocutorie care nu poate fi atacată decâr odată cu fondul.- Dacă se constată că cererea este de competenţa unui organ al statului fără activitate jurisdicţională cererea se respinge ca inadmisibilă.

73

-Dacă litigiul are un element de extraneitate datorită căruia competenţa revine unui organ jurisdicţional dintr-un alt stat, cererea se va respinge ca nefiind de competenţa instanţelor române. Hotărârile de declinare, dezinvestesc instanţa sau organul jurisdicţional şi investeşte instanţa în favoarea căreia a fost făcută. Hotărârea de declinare este irevocabila. Actele de procedură îndeplinite de instanţa necompetentă sunt nule cu excepţia probelor care rămân câştigate cauzei şi nu vor fi refăcute decât pentru motive temeinice. Hotărârea de declinare de competenţă are autoritate de lucru judecat pentru instanţa care se dezinvesteşte. N-are acest caracter şi pentru cea căreia i se trimite dosarul.

3. Cererea reconvenţională-noţiune, cuprins, aspecte procedurale.Cererea reconvenţională reglementată în articolul 209-210 C.pr.civilă.Definitia= cererea adresata instantei de catre parat intr-un proces inceput, prin care acesta invoca pretentii proprii in legatura cu cererea reclamantului;Exemplu: când paratul tinde la o compensare judiciară sau în situaţia în care pârâtul pune în discuţie însă-şi validitatea temeiului juridic a pretenţiilor reclamantului.Caracter – reprezinta o cerere de chemare in judecata; pârâtul poate opta pentru introducerea unei cereri de chemare în judecată separată sau poate să opteze doar să se apere pentru a obţine o reducere a pretenţiilor reclamantului. Din punct de vedere al conţinutului cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile cerute pentru cererea de chemare în judecată, inclusiv în ceea ce priveşte timbrajul.- în principiu este facultativă; Competenta - având caracter incidental se soluţionează de instanţa investită cu cererea principală chiar dacă s-ar încălca o normă imperativă de competenţă.Procedura-art.209alin.4 prevede că cererea reconvenţională se depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată. Când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa pârâtului în acest scop, dispoziţiile alin. (5) fiind aplicabile.Reclamantul nu poate formula cerere reconvenţională la cererea reconvenţională a pârâtului iniţial.-Sancţiunea depunerii tardive a cererii reconvenţionale este decăderea-În cazul cererii reconvenţionale instanţa nu se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu asupra cererii ce o rezolvă prin hotărâre odată cu cererea principală.

Biletul nr. 39 1. Procedura de soluţionare a excepţiilor de procedură.

Potrivit art.248C.pr.civ., instanţa este obligată să se pronunţe înainte de a intra în fondul dezbaterilor asupra excepţiilor de procedură şi de fond care fac de prisos în total sau în parte cercetarea în fond a pricinii. Numai în mod excepţional, excepţia poate fi unită cu fondul numai atunci când pentru soluţionarea ei este necesară administrarea unui prabatoriu legat şi de fondul pricinii.!!! Legea nu prevede ordinea în care trebuie rezolvate excepţiile în cazul în care sunt invocate concomitent.Dacă excepţia invocată este întemeiată, instanţa o va admite şi va pronunţa o încheiere atunci când dispune amânarea judecăţii sau o hotărâre.În cazul respingerii excepţiei, instanţa pronunţă o încheiere interlocutorie şi continuă judecata.CaracteristiciExcepţia procesuală presupune existenţa unui proces în curs.

74

Excepţia procesuală este un mijloc de apărare fiind de regulă folosit de pârât.Excepţia procesuală este un mijloc tehnic prin care se invocă încălcări ale normelor de drept material sau procesual.Admiterea excepţiei constituie în cazul excepţiilor dilatatorii un obstacol temporar în soluţionarea cererii principale, iar în cazul excepţiilor peremptorii un obstacol dirimant, determinând stingerea excepţiilor.Admiterea excepţiei procesuale nu afectează în principiu dreptul reclamantului, iar hotărârea pronunţată ca urmare a admiterii unei excepţii nu are putere de lucru judecat în ceea ce priveşte fondul dreptului.Principalele exceptii de procedura:Exceptia de litispendenta-art.138C.pr.civ.Exceptia de conexitate-art.139C.pr.civ.(a se vedea supra –Cap.4 Competenta-prorogarea de competenta)Exceptia puterii de lucru judecat-art.435C.proc.civ;

2. Suspendarea facultativă a judecăţii.Suspendarea legală facultativă => este lăsată la aprecierea instanţei. Este reglementată în articolul 413. Are 3 situaţii şi anume:- când deslegarea procesului atârnă în tot sau în parte de existenţa sau neexistenţa unui drept face obiectul altei judecăţi;- apare când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da.-alte cazuri prevăzute de legeÎn cazul în care se dispune suspendarea în baza articolul 413 aceasta dăinuie până când hotărârea pronunţată în cauză civilă sau penală a devenit definitivă.În toate cazurile de suspendare instanţa se pronunţă printr-o încheiere care poate fi atacată separat cu recurs; recursul se declară cât timp durează suspendarea.În cazul în care se respinge cererea de repunere pe rol, încheierea de respingere pronunţată este atacabilă şi ea cu recurs în acelaşi termen ca şi recursul pentru suspendare.Suspendarea operează în bloc faţă de toate părţile din proces şi are ca efect rămânerea în nelucrare a cauzei.orice act de procedură făcut în această perioadă este lovit de nulitate.La repunerea pe rol la cauzele suspendate citarea părţilor este obligatorie.

3. Strămutarea proceselor-notiune, cazuri, procedura.Strămutarea-art. 140 – 146 Codul de procedură civilă – se poate solicita pentru motive de bănuială legitimă, pentru motiv de siguranţă publică. Pentru motive de bănuială legitimă cererea poate fi făcută de partea interesată iar pentru motiv de siguranţă publică cererea poate fi făcută numai de procurorul parchetului de pe lângă ICCJ.Pentru motive de bănuială legitimă competenţa de soluţionare revine curţii de apel, dacă se cere strămutarea de la o judecătorie sau un Tribunal; dacă se cere strămutarea de la Curtea de apel, competenţa revine ICCJ;Pentru celelălat motiv competenţa revine ICCJ. Soluţionarea cererii se face în camera de consiliu cu citarea părţilor. Preşedintele instanţei poate solicita dosarul şi fără citarea părţilor să dispună suspendarea judecăţii comunicând de urgenţă măsura luată. Pentrun suspendare este nevoie de plata unei cauţiuni. Hotărârea se dă fără motivare şi este definitivă. Efecte –art.145C.proc.civ. Administrarea probelor prin comisie rogatorie;

75

Biletul nr. 40 1. Suspendarea obligatorie-noţiune, cazuri.

Suspendarea procesului civil =oprirea cursului procesului datorită unor imprejurări voite de părţi care nu mai stăruie în soluţionarea cauzei sau independent de voinţa lor când sunt în imposibilitate fizică sau juridică de a se prezenta._După natura împrejurărilor care a determinat suspendarea, avem:Suspendare voluntarăSuspendare legală

Suspendare voluntară => intervine datorită manifestării de voinţă a părţilor care poate fi expresă sau tacită.Pentru ca acest consimţământ tacit al părţii trebuie ca la termenul respectiv ambele părţi să fie legal citate sau cu termen în cunoştinţă şi nici una să nu fi solicitat judecarea în lipsă. Judecata se suspendă chiar dacă cererea nu este legal timbrată.Reînceperea judecăţii în aceste cazuri se face ca urmare a unei cereri de repunere pe rol făcută de partea care justifică un interes, care va trebui să achite ½ din taxa de timbru datorată pentru proces + timbrul judiciar.Instanţa nu poate repune cauza pe rol din oficiu.Suspendare legală => poate interveni de drept sau este lăsată la aprecierea instanţei.Suspendarea legală de drept - articolul 412 - reglementează 8 cazuri de suspendare de drept şi anume:1.prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora;2.prin interdicţia judecătorească sau punerea sub curatelă a unei părţi, până la numirea tutorelui sau curatorului;3.prin decesul reprezentantului sau al mandatarului uneia dintre părţi, survenit cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua înfăţişării, până la numirea unui nou reprezentant sau mandatar;4.prin încetarea funcţiei tutorelui sau curatorului, până la numirea unui nou tutore sau curator;5.când persoana juridică este dizolvată, până la desemnarea lichidatorului;6.prin deschiderea procedurii insolvenţei, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, dacă debitorul trebuie reprezentat, până la numirea administratorului ori lichidatorului judiciar;7.în cazul în care instanţa formulează o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare adresată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană;8.în alte cazuri prevăzute de lege.- Suspendarea intervine dacă aceste cauze au apărut înainte de închiderea dezbaterilor.- Judecata reîncepe prin cererea de repunere pe rol făcută de persoana îndreptăţită.Suspendarea legală facultativă => este lăsată la aprecierea instanţei. Este reglementată în articolul 413. Are 3 situaţii şi anume:- când deslegarea procesului atârnă în tot sau în parte de existenţa sau neexistenţa unui drept face obiectul altei judecăţi;- apare când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da.-alte cazuri prevăzute de legeÎn cazul în care se dispune suspendarea în baza articolul 413 aceasta dăinuie până când hotărârea pronunţată în cauză civilă sau penală a devenit definitivă.În toate cazurile de suspendare instanţa se pronunţă printr-o încheiere care poate fi atacată separat cu recurs; recursul se declară cât timp durează suspendarea.În cazul în care se respinge cererea de repunere pe rol, încheierea de respingere pronunţată este atacabilă şi ea cu recurs în acelaşi termen ca şi recursul pentru suspendare.

76

Suspendarea operează în bloc faţă de toate părţile din proces şi are ca efect rămânerea în nelucrare a cauzei.orice act de procedură făcut în această perioadă este lovit de nulitate.La repunerea pe rol la cauzele suspendate citarea părţilor este obligatorie.

2. Capacitatea procesuală de folosinţă.Capacitatea procesuală de folosinţă –art.56C.proc.civ. acea parte a capacităţii care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual.Art. 56al.1 orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată.Pot sta în judecată şi persoanele fărăr persoanlitate juridică dacă sunt constituite conform legii – art.56al.2;Persoanele fizice cu această calitate de la naştere şi până la moarte.Persoanele juridice au această capacitate de la înregistrare, înfinţare şi până la încetarea persoanei juridice. În cazul persoanei juridice se aplică principiul specialităţii capacităţii de folosinţă. Se invoca pe cale de exceptie, în orice stare a pricinii; Sanctiunea lipsei capacitatii de folosinta- actele lovite de nulitate absolută;

3. Competenţa materială a Judecătoriei.Competenţa materială = acea forma a competentei prin care se delimiteaza, pe linie verticala, sfera de activitate a diferitelor categorii de instante care fac parte din sistemul nostru judiciar. Norme de competenta materiala se intalnesc atat in Codul de procedura civila, cat si in Legea de organizare judiciara.Competenta materiala a JudecatorieiIn prima instanta, toate cererile, al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:a)cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;b)cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;c)cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;d)cererile de evacuare;e)cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească;f)cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire;g)cererile posesorii;h)cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe;i)cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare;j)orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti;Căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;Orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.Aceasta competenta diversa este atrasa doar in temeiul unei dispozitii legale exprese. In aceasta privinta se poate constata ca atare dispozitiuni se regasesc chiar in Codul de procedura civila dar si in unele reglementari speciale- cererile de indreptare a erorilor material strecurate in propriile hotarari

77

- cererile pentru completarea hotararii pronuntate - contestatiile la executare, in toate situatiile in care judecatoria a solutionat cauza in prima instanta si cand potrivit legii aceasta este instanta de executare;Mentionam cu titlu exemplificativ si unele prevederi din legi speciale si care confera judecatoriilor competenta de a solutiona urmatoarele litigii:- solutionarea cererilor privitoare la inregistrarea asociatiilor si fundatiilor.

Biletul nr. 41 1. Compunerea şi constituirea completului de judecată.

Compunerea şi constituirea instanţei -prin „compunerea instanţei” se înţelege alcătuirea instanţei cu numărul de judecători prevăzut de lege; -avem în vedere numai participarea la judecată a numărului legal de judecători; aspectul „cantitativ” al compunerii şi nu cel „calitativ”.-art. 57 alin.1 si 2 din Lg. nr.304/2004 privind organizarea judecatoreasca- cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale; apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurilor în complet format din 3 judecători;-art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 „colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti. Potrivit alin. 2 „completul de judecată este prezidat, prin rotaţie, de unui dintre membrii acestuia”.- la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie completele se compun din 3 judecători din aceeaşi secţie;daca numărul de judecători necesar formării completului de judecată nu se poate asigura acesta se constituie cu judecători de la celelalte secţii, desemnaţi de către preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 29 din legea nr. 304/2004); judecătorii prezidează prin rotaţie;-„Constituirea instanţei” desemnează alcătuirea completului de judecată cu toate persoanele şi organele prevăzute de lege- grefier, magistrat – asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procuror, asistenţi judiciari în conflictele de muncă şi asigurări sociale.Atribuţiile grefierului sunt stabilite atât de Codul de procedura civila, Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, respectiv Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar;Asistentul judiciar face parte din alcătuirea completului de judecată numai în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale, în prima instanţă care participă la deliberare cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. Greşita compunere a completului înseamnă că pricina a fost judecată de un număr mai mic sau mai mare de judecători decât cel impus de lege: greşita constituire a completului presupune că instanţa nu a fost alcătuită cu toate organele şi persoanele prevăzute de lege. În cursul procesului aceasta neregularitate poate fi invocată pe cale de excepţie, iar după pronunţarea hotărârii pe calea apelului sau recursului, după caz.Incidentele procedurale care pot apărea cu privire la compunerea sau constituirea sunt incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea.

2. Cererile ce se pot adresa instantei de judecata.Definitie=mijlocul procedural prin care o persoana solicita concursul instantei judecatoresti in vederea ocrotirii drepturilor si intereselor sale legitime.

78

-Ele se impart in:_ cereri introductive de instanta = sunt acelea prin care se declanseza activitate instantei, care fac sa inceapa un proces.Ele investec instanta de judecata.Sunt formulate de regula de ctare reclamant. _ cereri incidentale = sunt acelea care intervin in cursul unui process déjà inceput.Ele intervin dupa inceperea procesului si au drept scop largirea cadrului procesual cu privire la parti sau obiectul judecatii, fie solutionarea unor incidente ivite in cursul judecatii.Aceste cereri sunt formulate fie de catre reclamant, fie de catre parat, dar si de tertele persoane.In aceasta categorie intra si cererile privitoare la administrarea de probe, invocarea unor exceptii etc.Cererile incidente formulate de catre reclamant poarta denumirea de cereri modificatoare sau aditionale intrucat se urmareste modificarea cererii initiale sau completarea ei.Si paratul poate formula cereri incidente, dar daca acestea depsesc cadrul unei simple aparari, atunci ne aflam in fata unei cereri reconventionale.Cererile incidente se caracterizeaza prin aceea ca ca ele se afla intr-un raport de dependent fata de cererea principala, in sensul ca solutionarea acestora depinde de modul de solutionare al cererii principala.De aceea se spune ca cererile incidentale au un caracter accesoriu care insa nu este present in cazul tuturor cererilor(excererea reconventionala poate fi disjunsa si judecata separat).C.proc.civ. de procedura civila prevede intr-un Titlu distinct conditiile generale ale cereriilor adresate instantelor, numarul de exemplare, inscrisurle anexate, precum si referiri la cererea gresit indreptata si cererea formulate prin reprezentant.

3. Perimarea - condiţii de operare.Conditiile perimarii ;Invocarea si constatare perimarii;prima conditie se refera la obiectul perimarii-se perima o cerere care se afla in prima instanta sau intr-o cale de atac. a doua conditie se refera la ramanerea cauzei on nelucrare timp de 6 luni;perimarea sanctioneaza dezinteresul manifestat de parti in desfasurarea activitatii judiciare si se intemeiaza pe o prezumtie de abandonare a judecatii. Curge termenul de perimare de la ultimul act de procedura indeplinit de parti sau de instanta. Exemplu:data suspendarii judecatii pentru lipsa partilor; Termenul de perimare este insa susceptibil de intrerupere si suspendare. Intreruperea - un singur caz prevazut de art.417 C.pr.civ.,,perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut in vederea judecarii procesului de catre partea care justifica un interes; Pentru ca actul de procedura sa aiba caracter intrerupator mai este necesar ca acesta sa fie facut in vederea judecarii procesului si de catre partea ce poate justifica un interes. Suspendarea - pe tot timpul cat dainuie suspendarea facultativa a judecatii, in conditiile art.413 C.pr.civ. - in cazurile prevazute de art. 412 C.pr.civ. timp de o lună de la data cand s-au petrecut faptele ce au prilejuit suspendarea judecatii, cu conditia ca faptele care au prilejuit suspendarea sa fi intervenit in cele din urma trei luni ale termenului de perimare - cand ,,partea este inpiedicata de a starui in judecata din pricina unor imprejurari temeinic justificate”- art.418 alin.3 C.pr.civ. -pe durata desfasurarii procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnarii contractului de mediere-art.62 alin.2 din Legea nr. 192/2006;a treia conditie a perimarii se refera la existent unei culpe a partii in lasarea in nelucrare a cauzei. Nu se considera in culpa:- art.416 alin.3 C pr.civcând actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

79